Sunteți pe pagina 1din 31

CUPRINS:

1. Introducere
2 Particularitati ale energiei solare
2.1. Consideraţii privind radiaţia solară
2.2. Compoziţia spectrală a radiaţiei solare
2.3. Captarea radiţiei solare
3. Conversia energiei solare in energie electrica
4. Absorbtia energiei solare

5.Bibliografie

Introducere
Soarele in cadrul vietii omului pe Pamant
Sursele de energie solara au fost considerate, chiar de ceva timp ca fiind cele mai bune,
imediat profitabile optiuni pentru majoritatea oamenilor de pe Pamant, prin asigurarea energiei
pentru diferite instalatii.
Soarele este, de departe cea mai importanta sursa de energie pentru noi. El incalzeste
atmosfera pamantului, vaporizeaza apa din oceane, directioneaza norii rezultati prin curenti de
aer, denumite si vanturi spre continente, acolo unde isi dovedesc utilitatea determinand ploile si
mentinand debitele raurilor. Aceasta este o modalitate directa de a folosi aceasta energie si face
parte din procesele fiziologice ce au loc pe pamant de milioane de ani. Insa Soarele poate face
“un pic” mai mult: ar putea sa asigure intreaga cantitate de energie de care are nevoie o societate
industriala moderna, la scara mondiala pentru un viitor indefinit; ceea ce nu poate face o sursa de
energie obisnuita. Acestea s-ar putea intampla cu usurinta fara poluare sau batai de cap in
privinta resurselor naturale epuizabile. Multi oameni insa nu sunt convinsi de acest lucru ei avand
parerea ca o astfel de investitie ar aduce pierderi si nu un profit negandit de mare.
In anii 1970 oamenii de stiinta americani erau cuprinsi de un entuziasm puternic gandind
ca ar putea schimba vechea tehnologie cu aceasta noua, bazata pe energia asigurata de Soare.
Aceasta s-a intamplat dupa primele esecuri in transportul si prelucrarea petrolului, care poluau
foarte grav mediul. Astfel s-a ajuns la concluzia ca aceasta noua tehnologie ar trebui initializata
la viata de la sate, insa nu dupa mult timp aceasta miscare cu tot cu entuziasmul s-au risipit.
Motivele pentru aceasta si pentru absenta utlizarii in ziua de astazi a energiei solare pe scara
larga, nu sunt nici dificultati conceptuale nici tehnologice. Exista insa persoane cu mare influenta
asupra unor astfel de lucruri care pur si simplu se tem de o trecere completa la utilizarea energiei
solare.
O buna masura a suveranitatoii acestora este aceea ca, chiar in ciuda importatntei capitale
ale acestui fapt pentru societatea moderna, acest concept de a valorifica anergia a fost complet
eliminat din planurile Statelor Unite, mai ales din perspectiva informarii opiniei publice ( cu
exceptia planelor militare care au in perspectiva folosirea acestui nou tip, mai ales in cazul unei
crize de petrol.) Daca s-ar fi inceput cu folosirea energiei in limite restranse, astazi s-ar fi ajuns la
un procent semnificativ ocupat de folosirea energiei solare din anergia totala. Ideea principala era
ca pentru directionarea energiei solare, lumina soarelui trebuia sa fie concentrata. Aparate care
puteau realiza acest lucru puteau fi facute la un pret mic, chiar intr-o productie mare, inca din
anii 1970. Nu a fost sa fie asa.
Au fost si inca sunt probleme asociate cu progresul solar, unele reale altele scornite. Una
dintre acestea ar fi ca soarele nu straluceste intotdeauna nici macar in California, insa sunt destule
solutii pentru a remedia problema aceasta - aceasta face parte din problemele serioase; una
dintre cele inventate de unii sceptici, ar fi de exemplu prabusirea instalatiilor, aceasta
determinand un pericol chiar mai mare decat fuziunea nucleara; insa ideea de periculozitate nu
poate fi contrazisa in totalitate.
Toate acestea au fost mai intai amintite intr-o lucrare publicate la inceputul anului 1983
numita “Cea mai lunga oda a Soarelui”, in prima dintre cele trei volume- manuscrise, din care
numai putine parti pot fi incluse aici.
Unele aspecte ale energiei solare constituie o problema pentru unii si chiar o oportunitate
pentru altii. Pentru simplul fapt ca soarele straluceste deasupra fiecarui acoperis, acesta poate fi
un exemplu de avantaj pentru oamenii de rand si pentru folosirea enrgiei solare la nivel
individual nu numai in marile companii dotate cu echipamente speciale de captre si prelucrare a
razelor solare, echipamente ce ar fi etalate pe suprafete mari de teren. Avantejele sunt multiple:
un profit crescut considerabil, o stare de sanatate mai buna a oamenilor determinata de lipsa
poluarii, sau daca nu, macar de diminuarea ei.
Folsorea acestei energii se poate incepe prin atingerea unor scopuri simple, apoi la
trecerea la obiectiva mai avansate.
Productia ieftina a lentilelor de concentrare, si folosirea lor sub acoperisuri de sticla
constituie miezul primelor incercari. Exista pasaje din diferite lucrari publicate in anii 1977-
1980, care descriu avantajele principale ale folosirii lentilelor sub paravane de sticla, sau a
lentilelor cu forma de diamant.
Exista totusi si anticipari fictive care au o samanta de adevar in valorifiacera energiilor de
acest tip, ele fiind considerate ce lucrari vizionare si chiar ca sursa de inspiratie.
Ca exemplu din “Cea mai lunga oda adusa soarelui”, un raspuns dat de “The Delphic
Oracle” la intrebarea pusa in legatura cu sursele de energie a fost urmatorul:
 petrolul si benzina vor mai dura cateva zeci de ani;
 carbunele se va epuiza peste ceva vreme;
 insa energia solara este pentru totdeauna.
De aceea este foarte important ca omenirea sa se indrepte intr-o noua directie, cea buna,
cel putin din punctul de vedere actual care ar contribui la prelungirea vietii pamantului, si asa
“aflat deja in coma”.
Un pas important ar fi directionarea atentiei catre aceste surse de energie disponibile
dintotdeauna, si poate chiar ignorate.
PARTICULARITĂŢI ALE ENERGIEI SOLARE
1.1. Consideraţii privind radiaţia solară
Soarele reprezintă sursa de energie a Pamântului, contribuind la mentinerea temperaturii
planetei mult peste valoarea de aproape 0K, întâlnită în spaţiul interplanetar şi este singura sursă
de energie capabilă să întreţină viaţa pe Pământ.
Soarele reprezintă practic o sursă inepuizabilă de energie, estimându-se o durată a
existenţei radiaţiei solare de încă aproximativ 4…5 miliarde a ani. Pentru studiul radiaţiei solare,
este important să fie definite câteva mărimi importante.
Constanta solară reprezintă fluxul de energie termică unitară primită de la Soare,
măsurată în straturile superioare ale atmosferei terestre, perpendicular pe direcţia razelor solare.
Valoarea general acceptată pentru constanta solară este de aproximativ 1350 W/m2,
reprezentând o valoare medie anuală, măsurată cu ajutorul sateliţilor de cercetare ştiinţifică.
Atmosfera terestră şi suprafaţa Pământului interacţionează cu radiaţia solară, producând
o serie de transformări ale acesteia, aşa cum se observă în figura 2.1.
Fig. 2.1. Schema interacţiunilor dintre energia solară şi atmosfera, respectiv suprafaţa terestră:
Rev. Tehnica Instalaţiilor nr. 5/2003
Fluxul de energie radiantă solară, care ajunge la suprafaţa Pământului este mai mic
decât constanta solară, deoarece în timp ce traversează atmosfera terestră, cu o grosime de peste
50 km, intensitatea radiaţiei solare este redusă treptat.
Mecanismele prin care se modifică intensitatea radiaţiei solare, la traversarea atmosferei, sunt
absorbţia şi difuzia.
În atmosferă este absorbită (reţinută, filtrată) aproape total radiaţia X şi o parte din
radiaţia ultravioletă. Vaporii de apă, bioxidul de carbon şi alte gaze existente în atmosferă,
contribuie la absorbţia radiaţiei solare de către atmosferă.
Radiaţia absorbită este în general transformată în căldură, iar radiaţia difuză astfel
obţinută este retrimisă în toate direcţiile în atmosferă. Prin aceste procese, atmosfera se încălzeşte
şi produce la rândul ei, o radiaţie cu lungime de undă mare, denumită radiaţie atmosferică. În
plus, faţa de cele două mecanisme de modificare a intensităţii radiaţiei solare, o parte din radiaţia
solară este reflectată de atmosfera terestră, sau de unele componente ale sale (moleculele de aer
şi anumite categorii de nori).
Prin reflectare, o parte din radiaţia solară este disipată, mecanismul acestui proces fiind
denumit difuzie Rayleigh, iar acest fenomen reprezintă radiaţia bolţii cereşti.
Radiaţia globală ajunsă de la Soare, pe o suprafaţă orizontală la nivelul solului într-o o zi
senină, reprezintă suma dintre radiaţia directă şi radiaţia difuză.
Radiaţia solară directă depinde de orientarea suprafeţei receptoare.
Radiaţia solară difuză poate fi considerată aceeaşi, indiferent de orientarea suprafeţei
receptoare, chiar dacă în realitate există mici diferenţe.
Figura 2.2 prezintă proporţia dintre radiaţia difuză şi radiaţia directă, în radiaţia globală.
Este interesant de remarcat că radiaţia difuză prezintă o pondere mai mare decât radiaţia directă.
Fig. 2.2. Raportul dintre radiaţia difuză şi radiaţia directă Rev. Tehnica Instalaţiilor nr. 5/2003
Energia termică unitară primită de la Soare, măsurată la nivelul suprafeţei Pământului
perpendicular pe direcţia razelor solare, pentru condiţiile în care cerul este perfect senin şi lipsit
de poluare, în zonele Europei de Vest, Europei Centrale şi Europei de Est, în jurul prânzului,
poate asigura maxim 1000 W/m2. Această valoare reprezintă suma dintre radiaţia directă şi
difuză.
Radiaţia solară este influenţată de modificarea permanentă a câtorva parametrii
importanţi,cum sunt:
- Înălţimea soarelui pe cer (unghiul format de direcţia razelor soarelui cu planul orizontal);
- Unghiul de înclinare a axei Pământului;
-Modificarea distanţei Pământ – Soare (aproximativ 149 milioane km pe o traiectorie eliptică,
uşor excentrică.);
-Latitudinea geografică.
În figura 2.3 este reprezentată variaţia densităţii radiaţiei solare în funcţie de înălţimea
Soarelui, adică unghiul format de direcţia razelor solare cu planul orizontal, pentru diferite
situaţii atmosferice.

Fig. 2.3. Variaţia radiaţiei solare în funcţie de direcţia razelor solare, pentru diferite
situaţii atmosferice: Rev. Tehnica Instalaţiilor nr. 5/2004
Potenţialul de utilizare a energiei solare în Romania, este relativ important, aşa cum se
observă în figurile 2.4 şi 2.5, care reprezintă hărţi ale radiaţiei solare globale. Există zone în care
fluxul energetic solar anual, ajunge până la 1450…1600kWh/m2/an, în zona Litoralului Mării
Negre şi Dobrogea ca şi în majoritatea zonelor sudice. În majoritatea regiunilor ţării, fluxul
energetic solar
anual, depăşeşte 1250…1350kWh/m2/an.
Fig. 2.4. Harta intesităţii radiaţiei solare în Europa şi România

Fig. 2.5. Harta schematică a radiaţiei solare în România Rev. Tehnica Instalaţiilor nr. 5/2003
Gradul mediu de însorire, diferă de la o lună la alta şi chiar de la o zi la alta, în aceeaşi
localitate şi cu atât mai mult de la o localitate la alta. În figura 2.6, este prezentat nivelul mediu al
insolaţiei, reprezentând cantitatea de energie solară care pătrunde în atmosferă şi cade pe
suprafaţa pământului, în
localitatea Bucureşti.
Fig. 2.6. Nivelul mediu al insolaţiei în Bucureşti Rev. Tehnica Instalaţiilor nr. 5/2003
Evident, radiaţia solară este distribuită neuniform pe suprafaţa Pământului, poziţia
geografică şi condiţiile climatice locale, având o influenţă deosebită pentru impactul radiaţiei
solare asupra suprafeţei terestre.

1.2. Compoziţia spectrală a radiaţiei solare


Principalele componente ale radiaţiei solare care ajunge pe Pamânt şi participaţia fiecărei
componente în radiaţia globală, din punct de vedere energetic, sunt:
- radiaţie ultravioletă 3%
- radiaţie vizibilă 42%
- radiaţie infraroşie 55%
Fiecărei componente a radiaţiei, îi corespunde câte un domeniu bine definit al
lungimilor de undă:
- radiaţie ultravioletă 0,28 - 0,38 μm (microni);
- radiaţie vizibilă 0,38 - 0,78 μm (microni);
- radiaţia infraroşie 0,78 - 2,50 μm (microni).
Contribuţia energetică a radiaţiei solare globale, în funcţie de lungimea de undă, între
0,3 si 2,5 μm (microni), pentru o suprafaţă perpendiculară pe acea radiaţie, este reprezentată
calitativ în figura 2.7.
Fig. 2.7. Distribuţia energiei radiaţiei solare, în funcţie de lungimea de undă (microni)
www.stgobain.ro/
Se observă că cea mai mare cantitate de energie termică se regăseşte în domeniul
radiaţiei infraroşii şi nu în domeniul radiaţiei vizibile, ceea ce sugerează ideea că această radiaţie
poate fi captată eficient şi în condiţiile în care cerul nu este perfect senin. Pentru realizarea
acestui obiectiv, au fost realizate panourile solare cu tuburi vidate, iar pentru captarea eficientă a
radiaţiei solare, chiar şi la temperaturi sub 0°C, s-au realizat panouri solare cu tuburi termice.
Panourile solare plane, mai simple din punct de vedere constructiv şi deci mai ieftine,
sunt mai puţin performante, din punct de vedere al capacităţii de a capta radiaţia difuză, decât
panourile solare cu tuburi vidate, respectiv cu tuburi termice.

1.3. Captarea radiţiei solare


Transformarea, sau conversia energiei solare în energie termică, este realizată în
captatori solari, având funcţionarea bazată pe diverse principii constructive.
Indiferent de tipul captatorilor solari, pentru ca randamentul conversiei energiei solare în
energie termică să fie ridicat, este important ca orientarea captatorilor spre Soare, să fie cât mai
corectă.
Poziţia captatorilor solari este definită prin două unghiuri şi anume, unghiul de
înclinare faţă de orizontală, prezentat în figura 2.8 şi notat cu α, respectiv unghiul azimutului,
reprezentând orientarea faţă de direcţia sudului, prezentat în figura 2.9.
Fig. 2.8. Unghiul de înclinare a captatorilor solari faţă de orizontală

Fig. 2.9. Unghiul azimutului (orientarea faţă de direcţia Sud)

Figura 2.10 prezintă într-un mod sintetic, influenţa combinată a celor doi parametrii care
definesc orientarea captatorilor solari, asupra gradului de captare a energiei solare disponibile.
Diagrama a fost trasată pentru Germania, dar concluziile care se pot obţine cu ajutorul
acesteia pot fi extrapolate pentru majoritatea ţărilor din Europa, inclusiv pentru România.

Fig. 2.10. Influenţa combinată a unghiului de înclinare şi a unghiului azimutului,


asupra gradului de captare a energiei solare disponibile
Analizând figura 2.10, se observă că unghiul de înclinare optim, care permite captarea optimă a
radiaţiei solare, este de cca. 15…55°, iar abaterea de la direcţia Sud, poate să se situeze între
±40° fără a fi afectată capacitatea de captare a energiei solare. Pentru unghiuri de înclinare de
5…65°, radiaţia solară poate fi recuperată în proporţie de 90…95%.
Valorile prea reduse ale unghiului de înclinare nu sunt recomandate deoarece
favorizează murdărirea suprafeţei captatorilor, ceea ce atrage după sine înrăutăţirea
performanţelor optice ale captatorilor. Pentru abateri de la direcţia Sud, de ±60°, la anumite
valori ale unghiului de înclinare, se poate recupera de asemenea 90…95% din radiaţia solară.
Chiar şi colectorii montaţi vertical, cu o abatere de până la ±20° faţă de direcţia Sud, pot recupera
80% din radiaţia solară, ceea ce sugerează posibilitatea montării acestora pe faţadele clădirilor.
Mult mai importantă, din punct de vedere a capacităţii de captare a energiei solare, este
tehnologia utilizată pentru o construcţia colectorilor solari, deoarece în mod inevitabil, conversia
energiei solare în energie termică se realizează cu unele pierderi, acestea fiind evidenţiate în
figura 2.11.

Fig. 2.11. Pierderi care apar la conversia energiei solare în energie termică
A – radiaţia difuză; B – radiaţia directă;
C – convecţie datorată vântului, ploilor şi zăpezii; D – pierderi prin convecţie;
E – pierderi prin conducţie; F – radiaţia suprafeţei absorbante;
G – radiaţia panoului din sticlă; H – fluxul termic util; K – radiaţie reflectată
Evoluţiile tehnologice ale colectorilor solari, de la captatorul plan reprezentat în figură,
până la cele mai moderne construcţii existente la ora actuală, au avut ca scop creşterea capacităţii
de absorbţie a radiaţiei solare şi reducerea într-o proporţie cât mai mare a diverselor tipuri de
pierderi
Intensitatea energiei solare în orice punct de pe Pământ depinde într-un mod complicat,
dar previzibil, de ziua anului, de oră, de latitudinea punctului. Chiar mai mult, cantitatea de
energie solară care poate fi absorbită depinde de orientarea obiectului ce o absoarbe.
Absorbţia naturală a energiei solare are loc în atmosferă, în oceane şi în plante.
Interacţiunea dintre energia solară, oceane şi atmosferă, de exemplu, produce vânt, care de secole
a fost folosit pentru morile de vânt. Utilizările moderne ale energiei eoliene presupun maşini
puternice, uşoare, cu design aerodinamic, rezistente la orice condiţii meteo, care ataşate la
generatoare produc electricitate pentru uz local, specializat sau ca parte a unei reţele de
distribuţie locală sau regională.
Aproximativ 30% din energia solară care ajunge la marginea atmosferei este consumată
în circuitul hidrologic, care produce ploi şi energia potenţială a apei din izvoarele de munte şi
râuri.
Puterea produsă de aceste ape curgătoare când trec prin turbinele moderne este numită
energie hidroelectrică. Prin procesul de fotosinteză, energia solară contribuie la creşterea
biomasei, care poate fi folosită drept combustibil incluzând lemnul şi combustibilele fosile ce s-
au format din plantele de mult dispărute. Combustibili ca alcoolul sau metanul pot fi, de
asemenea, extrase din biomasă.
De asemenea, oceanele reprezintă o formă naturală de absorbţie a energiei. Ca rezultat al
absorbţiei energiei solare în oceane şi curenţi oceanici, temperatura variază cu câteva grade. În
anumite locuri, aceste variaţii verticale se apropie de 20C pe o distanţă de câteva sute de metri.
Când mase mari de apă au temperaturi diferite, principiile termodinamice prevăd că un circuit de
generare a energiei poate fi creat prin luarea de energie de la masa cu temperatură mai mare şi
transferând o cantitate mai mică de energie celei cu temperatură mai mică. Diferenţa între aceste
două energii calorice se manifestă ca energie mecanică, putând fi legată la un generator pentru a
produce electricitate.
Captarea directă a energiei solare presupune mijloace artificiale, numite colectori solari,
care sunt proiectate să capteze energia, uneori prin focalizarea directă a razelor solare. Energia,
odată captată, este folosită în procese termice, fotoelectrice sau fotovoltaice. În procesele
termice, energia solară este folosită pentru a încălzi un gaz sau un lichid, care apoi este
înmagazinat sau distribuit. În procesele fotovoltaice, energia solară este transformată direct în
energie electrică, fără a folosi dispozitive mecanice intermediare. În procesele fotoelectrice, sunt
folosite oglinzile sau lentilele care captează razele solare într-un receptor, unde căldura solară
este transferată într-un fluid care pune în funcţiune un sistem de conversie a energiei electrice
convenţionale.
În continuare vom prezenta câteva dintre aceste dispozitive de captare a energiei solare:
Panourile solare

Fluidul colector care trece prin canalele panoului solar are temperatura crescută datorită
transferului de căldură. Energia transferată fluidului purtător este numită eficienţă colectoare
instantanee. Panourile solare au în general una sau mai multe straturi transparente pentru a
minimaliza pierderile de căldură şi pentru a putea obţine o eficienţă cât mai mare. În general,
sunt capabile să încălzească lichidul colector până la 82C cu un randament cuprins între 40 şi
80%.
Aceste panouri solare au fost folosite eficient pentru încălzirea apei şi a locuinţelor.
Acestea înlocuiesc acoperişurile locuinţelor. În emisfera nordică, ele sunt orientate spre sud, în
timp ce în emisfera sudică sunt orientate spre nord. Unghiul optim la care sunt montate panourile
depinde de latitudinea la care se găseşte instalaţia respectivă. În general, pentru dispozitivele
folosite tot anul, panourile sunt înclinate la un unghi egal cu latitudinea la care se adună sau se
scad 15 şi sunt orientate spre sud respectiv nord.
În plus, panourile solare folosite la încălzirea apei sau a locuinţelor prezintă pompe,
senzori de temperatură, controllere automate care activează pompele şi dispozitivul de stocare a
energiei. Aerul sau chiar un lichid pot fi utilizate ca fluide în sistemul de încălzire solară şi un
acumulator sau un rezervor cu apă, bine izolate, sunt folosite de obicei ca medii de stocare a
căldurii. În anexa 1 este prezentată schema simplificată a unei locuinţe care foloseşte pentru
încălzire sau răcire astfel de panouri solare.

B. Captatoare de energie
Pentru aplicaţii cum sunt aerul condiţionat, centrale de energie şi numeroase cereri de
căldură, panourile solare nu pot furniza fluide colectoare la temperaturi suficient de mari pentru a
fi eficiente. Ele pot fi folosite ca dispozitive de încălzire în prima fază, după care temperatura
fluidului este apoi crescută prin mijloace convenţionale de încălzire. Alternativ, pot fi folosite
colectoare mai complexe şi mai scumpe. Acestea sunt dispozitivele care reflectă şi focalizează
razele solare incidente într-o zonă mică de captare. Ca rezultat al acestei concentrări, intensitatea
energiei solare este mărită şi temperatura care poate fi atinsă poate ajunge la câteva sute sau chiar
câteva mi de grade Celsius. Această captatoare trebuie să se mişte după cum se mişcă soarele,
pentru a funcţiona eficient şi dispozitivele utilizate se numesc heliostate.
C. Celule fotovoltaice
Celulele solare făcute din cristale de silicon, arsenicat de galiu şi alte materiale
semiconductoare, transformă direct radiaţia solară în electricitate. Prin conectarea unui număr
mare de celule fotovoltaice, costul electricităţii fotovoltaice a fost redus la 30 de cenţi/KWh,
adică de două ori mai mare decât rata pe care oraşele mari din Statele Unite o plăteau pentru
electricitate în 1989.
Aceste dispozitive stau la baza unor aplicaţii care variază de la sisteme simple şi până la
sistemele cele mai complexe. În continuare vom încerca să prezentăm unele dintre aceste
aplicaţii şi, de asemenea, vom arăta care sunt avantajele şi dezavantajele folosirii unor astfel de
dispozitive.
Între 1984 şi 1991 au fost construite în sudul Californiei nouă uzine ce folosesc panourile
solare cu o capacitate totală de 354 Mwe. Cu toate că a fost redus costul pentru instalarea acestei
tehnologii de la 6000$/KMe la 3000$/KMe, de-a lungul acestei perioade, compania care a
construit aceste uzine a dat faliment în 1991, când subvenţiile guvernului pentru reînnoirea
acestor tehnologii au fost retrase. Astăzi uzinele funcţionează sub un management sigur.
O versiune importantă a acestei tehnologii a fost de curând dezvoltată şi se plănuieşte ca
aceasta să fie instalată în mai multe ţări în dezvoltare, care probabil că până în anul 2000 va spori
producţia de energie solară cu câteva sute de megawaţi.
Captatoarele solare tot mai avansate fac posibilă captarea unei călduri solare din ce în ce
mai ridicate. Se preconizează că aceste tehnologii vor conduce la o scădere a costurilor de
generare a electricităţii. Temperaturile până la 400C sunt captate cu ajutorul panourilor solare.
Captatorul solar colectează temperaturi între 400C şi 1500C, iar celulele fotovoltaice reuşesc să
capteze temperaturi peste 1500C.
Există dispozitive solare utilizate pentru încălzirea, răcirea şi iluminarea clădirilor. O
parte dintre acestea au la bază designul arhitectural, care exploatează resursele solare în scopul
încălzirii sau răcirii construcţiilor. Ele folosesc însăşi clădirea  pereţii, acoperişurile, ferestrele
 pentru a capta, depozita şi distribui energia solară. În ultimul deceniu în Statele Unite au fost
construite sute de mii de astfel de clădiri.
Răcirea pasivă este un mijloc care asigură confortul în lunile călduroase. Se utilizează
elemente ale clădirii pentru a reduce transferul de căldură prin acoperiş, pereţi şi pentru a ventila
şi răcori spaţiile interioare. Răcirea solară poate fi obţinută folosind energia solară ca o sursă de
căldură într-un circuit de răcire. O componentă a sistemului de răcire solară, numită generator,
cere o sursă de căldură. Pentru că este nevoie de temperaturi de peste 150C, pentru ca
dispozitivele de absorbţie să funcţioneze eficient sunt preferate captatoarele de energie în locul
panourilor solare, pentru aceste dispozitive de răcire.
O altă importantă aplicaţie a înaltei temperaturi obţinute de aceste colectoare de energie
este cuptorul solar. Cel mai mare cuptor solar, localizat la Odeillo în Munţii Pirinei, în Franţa,
foloseşte 9600 de reflectoare cu o arie totală de aproximativ 1860m 2 pentru a produce
temperaturi de circa 4000C.
Celulele fotovoltaice reprezintă o soluţie tentantă pentru alimentarea cu energie electrică
a unor amplasamente izolate. În acest sens, principalele măsuri ce trebuie luate constau în
coborârea costului celulelor fotovoltaice la preţuri acceptabile pe piaţa energetică.

Energia solara se poate utiliza cu randamente maxime si investitii modeste pentru


prepararea apei calde menajere, la incalzirea spatiilor de locuit si a piscinelor

» Energia solara reprezinta la nivel global cea mai eficienta metoda de incalzire a locuintelor.
» Pozitia geografica a tarii noastre este favorabila utilizarii energiei solare, putandu-se utiliza
sistemele de captare pe intreaga perioada martie ... noiembrie.

» Utilizarea energiei solare este o solutie de viitor, nepoluanta, independenta de cresterea pretului
produselor petroliere, o solutie la indemana oricui, indiferent ca locuieste la bloc sau la casa, o
investitie profitabila pentru hoteluri, piscine, restaurante.
O varianta de încalzire, care începe sa ia amploare si pe piata româneasca, este cea a
sistemelor de energie solara. In fata unor neajunsuri majore previzibile, cum ar fi epuizarea
rezervelor de combustibili fosili si distrugerea echilibrului ecologic, energia solara apare ca
solutia cea mai probabila de inlocuire a surselor de energie exploatate in prezent.
Acestea au la baza aspectul economic si ecologic al utilizarii energiei solare pentru
încalzirea apei, fiind cele mai raspândite în lume. Din multiplele avantaje pe care le prezinta
enumeram doar câteva: asigura un grad ridicat de captare a energiei solare si amortizarea
investitiei se face în maximum 3 ani. Costurile sunt scazute în comparatie cu cele ale utilizarii
energiei conventionale, putându-se crea o combinatie între cele doua sisteme, micsorând astfel
cheltuielile de-a lungul anului.
Acest sistem de încalzire este economic, eficient, usor de întretinut si are în componenta
sa aceleasi elemente pe care le are o instalatie de încalzire clasica (pe gaze, motorina etc.), cu
deosebirea ca, în loc de cazan cu arzator exista colector solar. În functie de necesarul de apa
calda si de puterea de captare a energiei rezervorul solar poate avea capacitatea de 300, 400, 500,
800 sau 1.000 de litri.

Tipuri de sisteme solare


1.Sistemul solar termic este cel mai simplu deoarece foloseste energia solara îprin transfer
direct. În functie de mediu sau clima distingem doua tipuri:
a) Sistem cu circuit deschis (pentru clima calduta);
b) Sistem cu circuit închis (pentru clima continentala);
2. Sistemul solar activ de pompare este folosit la încalzitul blocurilor cu apartamente, hoteluri,
piscine si utilizatori comerciali.

Instalaţiile solare sunt de două tipuri: termice şi fotovoltaice.


Instalaţiile fotovoltaice produc energie electrică fără costuri de combustibil. Panourile
solare fotovoltaice produc energie electrică 4 h/zi (calculul se face pe minim: orele de lumină
iarna). Ziua, timp de 4 ore, (iarna 1,5 ore) aceste panouri solare produc energie electrică care
poate fi stocată în acumulatori, pentru a fi folosită dealungul nopţii, la casele izolate, fără
legatură la reţeaua electrică naţională.

Comparativ cu puterea furnizată şi durata de viaţă, investiţia necesară în panourile


fotovoltaice este mare. Panourile necesită spaţiu de instalare orientat convenabil, iar fără un
sistem de stocare (care, la rândul său, necesită investiţii şi întreţinere) energia generată este
disponibilă doar în miezul zilei, cand consumul e mic.

Elementele componente principale ale sistemului de incalzire:


- Colectorul solar are placa colectoare construita dintr-un panou din cupru sau aluminiu.
Tevile sunt atasate de placa de baza prin ultrasunete sau prin brazare. Placa captatoare este
protejata de un geam (geam de protectie solara), foarte transparent si caracterizat prin indice de
transmisivitate foarte ridicat. Rama captatorului solar poate fi din aluminiu sau tabla inox, iar
cutia protejata cu vata minerala sau alte materiale termoizolante. În circuitul captatorului solar se
poate utiliza un lichid cu punct de înghet scazut (agent de lucru), sau poate fi folosita chiar apa.
- Rezervorul de stocare (tancul solar) trebuie izolat termic cu spuma poliuretanicasau vata
minerala. În interiorul rezervorului sunt montate doua schimbatoare de caldura de tip serpentina.
- Vasul de expansiune reprezinta partea din instalatie care are rolul de a prelua variatiile de
sarcina termica de la consumatori.
- Grupul de comanda si control este constituit dintr-un calculator la care sunt masurate si
comparate temperaturile din rezervorul de stocare si panoul solar (colector), cu ajutorul a doi
senzori de masura.
-Grupul de pompare este alcatuit dintr-o pompa de recirculare, doua robinete si doua
manometre.

Principiul de functionare
Caldura data de soare este preluata în captatorul solar de catre un lichid de lucru,
transportata si apoi transferata în rezervorul de stocare.
Un dispozitiv de control electronic compara temperatura colectorului cu cea a
rezervorului si daca temperatura din colector este mai mare decât cea din rezervor porneste
pompa de recirculare. Astfel, apa calda este distribuita la consumator prin intermediul acestei
conexiuni. Fixarea si montarea panourilor captatori se poate face pe acoperis sau la
nivelul solului.

Cererea de sisteme de energie solara va creste si in Romania in urmatorii ani. Sistemele


de energie solara sunt mai putin cunoscute la noi în tara.
În momentul de fata piata româneasca a sistemelor de energie solara este la început, cu
toate ca în urma cu 25-30 ani au fost montati cca. 800.000 mp de colectoare solare, de slaba
calitate, care plasa România pe locul III în lume în acea perioada. În prezent, exista încercari
firave ale unor firme de a aduce si a comercializa pe piata româneasca o gama diversa de
colectori solari. Cu toate acestea, în scurt timp si acest segment va înregistra o expansiune, piata
urmând sa cunoasca un trend ascendent.

Panouri solare - domenii de utilizare:

Producerea apei calde menajere in locuinte cat si restaurante Incalzirea bazinului de inot,
cat si a dusurilor de pe plaja si instalatilor din campinguri Ajutarea incalziri termice centrale a
imobilelor in perioada toamna-iarna-primavara.

Avantajele utilizarii panourilor solare:

-Nu contamineaza mediul

-Investitie cu functionare indelungata

-Durabilitate indelungata

Costuri zero cat timp este soare indiferent de anotimp

    Tehnologiile solare folosesc energia soarelui pentru a produce caldura sau energie
electrica. Panourile solare sunt una cele mai populare surse de energie alternativa folosita pentru
sistemele electrice private si industriale. Oricine poate folosi aceasta energie gratuita. Puterea
radiata de Soare pe un metru patrat poate ajunge la 1000W.
Cantitatea de energie primita de Pamant de la Soare in unitatea de timp reprezinta o putere
de 10000 de ori mai mare decat puterea totala instalata de om pe Pamant.

Energia solara incidenta pe cativa metri patrati este suficienta pentru acoperirea tuturor
nevoilor energetice ale unui om

CONVERSIA ENERGIEI SOLARE ÎN ENERGIE ELECTRICĂ


EFECTUL FOTOVOLTAIC
Efectul de apariţie a unei tensiuni electromotoare, sub acţiunea energiei solare, denumit
efect fotovoltaic, a fost descoperit de fizicianul francez Alexandre-Edmond Becquerel, în anul
1839. Denumirea acestui efect provine din grecescul phos, care înseamnă lumină şi din numele
fizicianului Allesandro Volta, realizatorul primei baterii electrice din lume. Efectul fotovoltaic
este datorat eliberării de sarcini electrice negative (electroni) şi pozitive (goluri), într-un material
solid, atunci când suprafaţa acestuia interacţionează cu lumina. Datorită polarizării electrice a
materialului respectiv, care se produce sub acţiunea luminii, apare o tensiune electromotoare,
care poate genera curent electric într-un circuit închis. Dispozitivele care funcţionează pe baza
acestui fenomen, sunt denumite celule fotovoltaice, sau celule electrice solare. Pentru a permite
furnizarea unei puteri elctrice rezonabile, celulele fotovoltaice nu funcţionează individual ci
legate în serie într-un mumăr mai mare, alcătuind panouri fotovoltaice, sau panouri electrice
solare (a nu se confunda cu panourile solare pentru producerea energiei termice, denumite şi
colectori solari sau panouri solare termice).
Celulele fotovoltaice pot fi realizate din mai multe materiale semiconductoare, dar
peste 95% din celulele solare sunt realizate din siliciu (Si), care este al doilea element chimic cel
mai răspândit în scoarţa terestră, reprezentând cca. 25% din aceasta, deci este disponibil în
cantităţi suficiente, fiind astfel şi ieftin. În plus, procesele de prelucrare a acestui material nu sunt
agresive pentru mediul ambiant.
În figura 5.1 este prezentată structura energetică a materialelor semiconductoare, deci şi
a siliciului.
Fig. 1. Structura energetică a materialeor semiconductoare
Analizarea acestei scheme energetice este utilă în vederea înţelegerii condiţiilor în care
semiconductorii pot deveni materiale conductoare de curent electric. În situaţii normale,
electronii
ocupă în jurul nucleelor atomilor materialului respectiv, diferite nivelele energetice denumite şi
straturi sau benzi energetice. Aceste nivele energetice accesibile pentru electroni, sunt separate de
benzi energetice interzise, reprezentând adevărate “bariere energetice” pentru electroni. Nivelul
energetic cel mai ridicat dintre cele ocupate de electroni, este denumit şi bandă energetică de
valenţă, sau mai simplu bandă de valenţă. Următorul nivel energetic accesibil electronilor, dar
neocupat de aceştia, este denumit bandă energetică de conduţie, sau mai simplu bandă de
conducţie. Este evident că pentru materiale diferite, nivelele energetice ale benzii de valenţă şi
ale benzii de conducţie sunt diferite. Diferenţa de potenţial energetic ΔE, dintre banda de
conducţie şi banda de valenţă, reprezentând şi valoarea “barierei energetice” dintre cele două
straturi, este diferenţa dintre nivelurile energetice Ec al benzii de conducţie şi Ev al benzii de
valenţă
ΔE=Ec-Ev.
În cazul siliciului monocristalin, valoarea acestei bariere energetice este ΔE≈1eV, iar
în cazul siliciului amorf poate să ajungă la ΔE≈1,7eV. Aceste valori ale barierei energetice,
reprezintă cuante de energie care trebuie să fie transmise electronilor de pe stratul de valenţă
pentru ca aceştia să devină liberi, adică pentru a putea trece pe banda de conducţie. Prin
supunerea materialelor semiconductoare de tipul siliciului la radiaţia solară, fotonii, sau cuantele
de lumină cum mai sunt numiţi aceştia, sunt capabili să transmită electronilor de pe banda de
valenţă, energia necesară pentru a depăşi “bariera energetică” şi a trece pe banda de conducţie.
Acest fenomen se produce în celulele fotovoltaice.
În vederea fabricării celulelor fotovoltaice, Si este impurificat (dopat) cu diferite elemente
chimice, pentru obţinerea unui surplus de sarcini electrice negative (electroni) sau pozitive
(goluri). Se obţin astfel straturi de siliciu semiconductoare de tip n, respectiv de tip p, în funcţie
de tipul sarcinilor electrice care predomină. Prin alăturarea a două asemenea straturi de material
semiconductor, caracterizate prin predominanţa diferită a sarcinilor electrice, în zona de contact,
se obţine o aşa numită joncţiune de tip p-n de tipul celei reprezentate schematic în figura 5.2.

Fig. 5.2. Joncţiune p-n


Sub acţiunea diferenţei de potenţial electric, manifestată în zona de contact, electronii
excedentari din stratul n, prezintă tendinţa de migraţie în stratul p, deficitar în electroni. Analog,
golurile excedentare din stratul p, prezintă tendinţa de a migra în stratul n, deficitar în sarcină
electrică pozitivă. Această tendinţă de deplasare a sarcinilor electrice este reprezentată în figura
5.3.

Fig. 5.3. Tendinţa de migrare a sarcinilor electrice între straturile joncţiunii p-n
Amploarea migraţiei sarcinilor electrice între cele două straturi ale joncţiunii p-n este
limitată de nivelul energetic al purtătorilor celor două tipuri de sarcini electrice. Astfel, cu toate
că nu se va realiza o reechilibrare la nivelul sarcinilor electrice în toată profunzimea celor două
straturi, o zonă superficială din stratul p va fi ocupată de sarcini electrice negative (electroni), iar
o zonă superficială din stratul n, va fi ocupată de sarcini electrice pozitive (goluri). Ca efect, se
va
produce o redistribuire a sarcinilor electrice în zona joncţiunii p-n, de tipul celei reprezentate:

Fig. 5.4.. Apariţia unei diferenţe de potenţial electric în zona joncţiunii p-n
Se observă că efectul acestei redistribuiri este reprezentat de apariţia unei diferenţe de
potenţial locale, la nivelul joncţiunii. Această diferenţă internă de potenţial reprezintă o barieră
care împiedică o eventuală deplasare ulterioară a sarcinilor electrice negative din stratul n spre
stratul p şi a celor pozitive din stratul p spre stratul n. Sarcinile electrice libere din cele două
straturi sunt respinse din zona joncţiunii spre suprafeţele acestor straturi, opuse joncţiunii p-n.
Este cunoscut faptul că lumina prezintă un caracter dual, având atât caracteristici de
undă, conform teoriei ondulatorii a luminii, cât şi caracteristici corpusculare, conform teoriei
corpusculare,sau fotonice a luminii. Din punctul de vedere al efectului fotovoltaic este mai util ca
lumina să fie considerată ca având caracter corpuscular.
În urma deplasării sarcinilor electrice în cele două straturi şi în zona joncţiunii p-n,
conform mecanismului prezentat, se produce o polarizare electrică la nivelul suprafeţelor
exterioare ale joncţiunii p-n, aşa cum se observă în figura 5.5.
Fig. 5.5. Polarizarea suprafeţelor exterioare ale joncţiunii p-n
Dacă suprafeţele exterioare ale joncţiunii p-n sunt acoperite cu câte un strat metalic,
reprezentând fiecare câte un electrod, între aceştia se va manifesta o diferenţă de potenţial, care
într-un circuit închis va produce manifestarea unui curent electric. Diferenţa de potenţial şi
curentul electric se pot menţine la un nivel constant atâta tip cât se manifestă radiaţia solară. Este
evident că variaţia intensităţii radiaţiei solare va produce şi variaţii ale diferenţei de potenţial,
dar mai ales ale intensităţii curentului electric aşa cumse va arăta ulterior.
Joncţiunea p-n, împreună cu cei doi electrozi, alcătuieşte o celulă fotovoltaică sau o
celulă elctrică solară având construcţia de tipul celei reprezentate în figura 5.6.
Fig. 5.6. Elementele constructive ale unei celule fotovoltaice
Grosimea totală a unei celule fotovoltaice este ce cca. 0,3mm, iar grosimea stratului n,
este de cca. 0,002mm. Uzual, deasupra electrodului negativ al celulei fotovoltaice, se amplaseaza
un strat antireflexie, cu rolul de a împiedica reflexia radiaţiei solare incidente pe suprafaţa celulei
electrice solare, astfel încât o cantitate cât mai mare de energie să fie transferată electronilor de
valenţă din cele două straturi semiconductoare. Celulele fotovoltaice au dimensiuni uzulale de
10x10cm şi mai recent de 15x15cm.
Primele celule fotovoltaice, au fost utilizate în 1958, pe satelitul Vanguard I, prezentat
în
figura 5.7. Eficienţa de conversie a energiei radiaţiei solare în electricitate era de 10%, iar
puterea
totală a acelor celule fotovoltaice a fost de cca. 0,1W. Până în 2005, puterea totală instalată pe
planetă a panourilor fotovoltaice, depăşea 1.000.000.000W=1GW.

Fig. 5.7. Primele panouri solare, montate pe Vanguard I


Eficienţa celulelor fotovoltaice depinde de doi factori:
Intensitatea radiaţiei solare incidente pe suprafaţa celulei;
Eficienţa procesului de conversie a energiei radiaţiei solare în energie electrică.
În prezent, construcţiile de celule fotovoltaice au eficienţe în jurul valorii de 15%,
ceea ce reprezintă o valoare destul de scăzută. Din acest motiv, panourile fotovoltaice sunt
amplasate
preponderent în zone caracterizate prin radiaţie solară intensă. Cu toate acestea, ţări ca Germania
sau Austria reprezintă exemple de utilizare pe scară largă a acestei tehnologii, cu toate că nu sunt
favorizate din punct de vedere al intensităţii radiaţiei solare
ABSORBTIA ENERGIEI SOLARE

Din totalul radiatiei venite de la Soare, doar 51% este disponibila la nivelul
solului. Aceasta energie este folosita pentru încalzirea suprafetei Pamântului si a atmosferei
înconjuratoare, pentru topirea zapezii, a ghetii si evaporarea apei, precum si pentru procesul de
fotosinteza al plantelor.

Din restul de 49%, un procent de 4% din energie este direct reflectata înapoi în spatiu
de catre suprafata Pamântului, 26% este reflectata în afara planetei de catre nori si particulele
aflate în suspensie în atmosfera, iar 19% este absorbita de gazele din atmosfera si de catre
particulele de apa din nori.
Din gazele care compun atmosfera, azotul (N2 - 78.1%) si oxigenul (O2 - 21%) nu
contribuie la încalzirea globala pentru ca nu absorb radiatia infrarosie, spre deosebire de oxidul
de azot (N2O - 0,00005%), metan (CH4 - 0,000174%) si dioxidul de carbon (CO2 - 0,035%).
Energia solară poate fi folosită să:

 genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice)

 genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale)

 încălzească clădiri, direct

 încălzească clădiri, prin pompe de căldură

 încălzească clădiri şi să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice
Bibliografie:

www.bpsolar.fr
www.regie live.ro
www.viessmann.com
www.termo.utcluj.ro/regenerabile