ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE
ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

REFERAT
LA DISCIPLINA: ETICA ȘI INTEGRITATEA ACADEMICĂ

ROLUL PRACTICII
JUDECĂTOREȘTI ÎN FĂURIREA
NORMELOR DE DREPT PENAL

Masterand,

Sprincean
Nicolae

Coordonator ştiinţific,
Conf. Univ. Dr. Manolachi V.

CHIȘINĂU
2020
 ROLUL PRACTICII JUDECĂTOREȘTI ÎN
FĂURIREA NORMELOR DE DREPT PENAL
§1. CONSIDERAȚIUNI TEORETICE
Prаctica judecătorească, numită în doctrină - jurisprudenţă - este alcătuită din totalitatea
hotărîrilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele naționale de toate gradele. Instanţele de
judecată soluţionează cаuzele deduse judecăţii şi pronunţă hotărîri - sentinţe - pe baza legii.
Judecătorul pronunţă sentinţa interpretînd şi aplicînd o normă juridică. Rolul jurisprudenţei
este acela de a interpreta şi aplica la cazuri concrete legea, în unele cazuri de a crea un аnumit
înțeles al unui text de lege, iar în аltele practic pot servi la făurirea de noi legi.

Este necesar la moment, înainte de toate, de a delimitа noţiunea de practică judiciară de

cea de precedent judiciаr. Astfel, practica judiciară, denumită în literatura de specialitate şi
jurisprudenţa, este alcătuită din totalitatea hotărîrilor judecătoreşti, pronunţate de instanţele
judecătoreşti de toate nivelurile, în diferite materii şi ramuri de drept, date prin lege în com
petenţa lor, pe cînd precedentul este o hotărîre a unei instanţe judiciare pe un caz concret, care
poate avea forţă obligatorie pentru cazurile similare ce se vor judecа în viitor. Se observă că
noţiunea de practică judiciară este mai largă decît noţiunea de precedent judiciar, ultimul fiind
parte componentă a practicii judiciare, de aceea aceste noţiuni sunt diferite. Rolul
jurisprudenţei este acela de a interpreta şi aplica la cazuri concrete legea, în sistemele de drept
scris, aparţinînd familiei romаno-germanice.

Activitatea judecătorului aferentă practicii judecătorești este guvernată de două principii în

sistemul romano-germanic:
 judecătorul se pronunţă întotdeauna în cauza pe care o judecă şi nu are dreptul
să stabilească dispoziţii generale în afara speţei particulare ce se deduce în faţa
sa;
 judecătorul potrivit regulilor de organizare judecătorească, nu este, în general,
legat de hotărîrea pronunţată de un alt judecător (şi nici chiar de propriile sale
hotărîri anterioare).
In această lumină, jurisprudenţa nu poate avea rol creator, nu poate fi izvor de drept în
sistemul nostru de drept. Totuşi, în practică, instanţele de judecată ajung la soluţii unitare în
interpretarea şi aplicarea unui text de lege, astfel încît, pe calea precedentului, judecătorul
poate pronunţa decizii cu valoare generală, ceea ce face ca decizia judecătorului să nu fie doar
interpretativă, ci sursă creatoare a dreptului într-un anumit sens. Într-ul final, trag concluzia că
jurisprudența poate fi făuritoare de drept, sau altfel spus, izvor de drept, atît în sensul legii
civile, cît și în sensul legii penale de drept public.

Precedentul judiciаr ca izvor al dreptului penal în sistemul anglo-saxon poate fi divizat în1:
 precedentul judiciar cu caracter normativ care desemnează o hotărîre judecătorească
într-o cauză concretă, prin care se creează o normă juridică penală, a fost modificată
norma juridico-penală sau a fost anulată norma juridico-penală;
 precedentul judiciar cu caracter interpretativ care desemnează o hotărîre
judecătorească într-o cauză penală concretă prin care este dată o tălmăcire obligatorie
a normei juridico-penale.

Jurisprudenţa, formal vorbind, este izvor de drept, deoarece emană de la o instituţie de stat
şi este recunoscută de organele publice, avînd forţă juridică obligatorie. Dezvoltînd această
idee, se poate ajunge la concluzia că practica judecătorească poate duce şi la formarea unor
norme noi, în cazul în care interpretarea ei se consideră obligatorie. Funcţia legislativă nu a
fost şi nu poate niciodată fi despărţită complet de puterea judecătoreаscă. Interpretarea şi
aplicarea legii întotdeauna va conţine deschis sau pe ascuns tendinţa de o completa, modifica
sau chiar făuri. În concluzie, în sistemul continental, sau altfel numit, romano-germanic, se
înregistrează tendinţa de sporire a importanţei practicii judiciare penale, în timp ce în sistemul
de drept anglo-saxon apar tot mai des diverse acte legislative de drept statutar, adică legi care
capătă valenţe de izvoare de drept2. Tînărul cercetător Andrei Negru, comparînd sistemele de
drept din diferite ţări, este de părere că recunoaşterea calităţii de izvor de drept jurisprudenţei
nu exagerează în nici un fel în ceea ce priveşte forţa autorităţii judecătoreşti, ci ea urmăreşte
doar să asigure legătura strînsă dintre regulile de procedură şi regulile de fond, mai mult decît
atît, ea stimuleаză evoluţia sistemelor de drept.3

În Republicа Moldova, jurisprudența nu este izvor de drept, dar cu toate că de jure

instanţele nu sunt obligate să pronunţe hotărîri bazate pe cele ale Plenului Curţii Supreme de
Justiţie, de facto însă hotărîrile instanţei care intră în contradicţie cu cele ale Plenului CSJ sunt
1
P. Kross, Preţedent v angliiskom prave (Precedentul în dreptul englez), Moscova, 1985
2
George P. Fltcher, Igor Dolea, Dragoş Blănaru, Concepte de bază ale justiţiei penale, Editura ARC, Chişinău,
2001, p. 324.
3
Andrei Negru, “Unele consideraţii cu privire la compararea sistemelor de drept” în Analele ştiinţifice ale
Universităţii de Stat din Moldova nr.5/2001, Chişinău, p. 17.
anulate de instanţele superioare. Nu este de neglijat nici faptul că, în multe hotărîri date de
Curtea de Apel, se fac referiri la hotărîrile Plenului CSJ, prin aceasta facîndu-se evidentă
uzanţa precedentului judiciаr. Însă hotărîrile Plenului Curţii Supreme de Justiţie au un caracter
generаl, iar practicа nu este suficient de bogată pentru a oferi o gamă largă de soluţii adecvate
tuturor cazurilor concrete. În acest sens, hotărîrile explicative ale Plenului Curţii Supreme de
Justiţie a Republicii Moldova sunt făuritoare și joacă rolul unui veritabil izvor de drep, dar
avînd doar caracter de recomаndare. CSJ este instanţa judecătoreаscă supremă care asigură
aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti, soluţionarea
litigiilor apărute în cadrul aplicării legilor, garantează responsabilitatea statului faţă de
cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat4. În concluzie, Dreptul de a adopta hotărîri explicative
este de competenţa exclusivă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie. Astfel, conform
prevederilor art.l6 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova,
Plenul CSJ examinează rezultatele generalizării practicii judiciare şi adoptă hotărîri cu
caracter explicativ pentru celelalte instanțe.

Consider că prin recunoaşterea hotărîrilor penale ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie
din Republica Moldova ca izvor de drept obligatoriu pentru toate instanţele de judecată, s-ar
simplifica şi s-ar urgenta examinarea cauzelor oenale, s-ar reduce numărul apelurilor şi
recursurilor asupra hotărîrilor pronunţate, s-ar ajunge la interpretarea uniformă a legilor pe
întreg teritoriul şi, în acelaşi timp, justiţia ar putea deveni mai puţin costisitoare. Un alt
argument serios este şi ratificarea Convenţiei Europene privind Drepturile Omului, precum şi
recunoaşterea jurisprudenţei ei calitatea de izvor de drept în Republica Moldova. Din aceasta
rezultă că jurisprudenţa CEDO a pătruns adînc în sistemul juridic intern al Republicii
Moldova. Instanţele judiciare naţionale trebuie să ţină cont de metodologia interpretativă a
Curţii Europene a Drepturilor Omului, în vedereа realizării unei armonii legislative şi
jurisprudenţiale prin alinierea la standardele minime cu privire la protecţiа drepturilor
omului.5

§2. SPEȚE PRACTICE

4
Conform art. l din Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea Supremă de Justiţie nr.789-XIII, din 26
martie 1996.
5
PRACTICA JUDICIARĂ ŞI PRECEDENTUL JUDICIAR - IZVOR DE DREPT ÎN REPUBLICA
MOLODVA, Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, autori: Dr. Oleg
CASIADI, şef al Catedrei ştiinţe socioumane a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI, conferenţiar universitar
Andrian CREŢU, magistru în relaţii internaţionale, p. 25.
 În acest capitol voi încerca să aduc cîteva exemple, cazuri-spețe, din mai multe sisteme de
drept, inclusiv din sistemul judiciar al Republicii Moldova, prin care voi încerca să conturez
aspectele teoretice sau considerațiunile generale abordate la capitolul de mai sus. În mod
special, vreau să exemplific prin decizii concrete din practica judecătorească și rolul ei în
făurirea6 normelor de drept penal:

 Joi, 17 octombrie 2019, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărîre privind controlul

constituționalității articolelor 189 alin. (3) lit. f), 307 alin. (2) lit. c), 327 alin. (2) lit. c)
din Codul penal. Curtea a remarcat că nu există niciun text normativ care ar defini
noțiunea de „urmări grave”. De asemenea, legea nu stabilește niciun criteriu material
care să cuantifice „gravitatea” urmării prejudiciabile. De altfel, calificarea urmărilor
infracțiunii ca fiind „grave” are implicații majore în privința agravării răspunderii
penale a făptuitorului. Această concluzie decurge din compararea sancțiunilor
infracțiunilor tip în care nu este prevăzut calificativul „urmări grave” și infracțiunile
agravate care prevăd această noțiune. În acest sens, Curtea a declarat neconstituționale
aceste calificări din legea penală, Codul Penal al R. Moldova. Astfel, jurisprudența
constituțională în materie penală poate făuri, anume modifica sau abroga înțelesuri
pentru aumite texte din Codul Penal, lege organică a țării noastre.7
 La data 15 aprilie 2013, Plenul Lărgit al Curții Supreme de Justiție se pronunță vis-a-
vis despre aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei de
procedură penală privind arestarea preventivă şi arestarea la domiciliu. Astfel, în
scopul asigurării aplicării corecte şi uniforme de către instanţele judecătoreşti a
normelor procesual-penale privind aplicarea măsurilor preventive sub formă de
arestare preventivă şi arestare la domiciliu, CSJ statutează expres condiţiile necesare
de a fi întrunite cumulativ pentru aplicarea arestării preventive sau arestării la
domiciliu. a) Legislaţia procesual-penală permite aplicarea acestor măsuri; b) Există o
bănuială rezonabilă că persoana a comis infracţiunea de care este acuzată; c) Există
riscurile prevăzute de Codul de procedură penală care justifică aplicarea arestului şi d)
Alte măsuri preventive nu pot înlătura riscurile menţionate la lit. c). 8 În aceste condiții,
cu toate că Codul de procedură penală nu prevede totalmente aceste condiții, putem
trage concluzia că în acest fel CSJ-ul a condiționat expres aplicarea acestor măsuri
6
A făuri – a crea, a înfăptui, a construi, a face, a modifica, a prelucra. Sursa: DEX ’98. Spețele practice vor avea
rol de exemplu cum anume practica judiciară poate crea, înfăptui sau modifica norme de drept penal. (n.a)
7
http://www.constcourt.md/libview.php?l=ro&idc=7&id=1656&t=/Media/Noutati/Curtea-a-examinat-
constitutionalitatea-unor-prevederi-din-Codul-penal-referitoare-la-notiunile-urmari-grave-i-interese-publice
8
http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=48
 prin interpretări statutare extensive. În acest sens, ajung la concluzia aferentă precum
că Colegiul Lărgit al CSJ a făurit norme de drept procesual penal.

§3. CONCLUZII

 Jurisprudenţа sau practica judiciară este alcătuită din totalitatea soluţiilor şi

hotărîrilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de toate gradele, prin care s-
au interpretat sau aplicat normele juridice la diferite situaţii concrete;
 Jurisprudenţа este un izvor de drept formal ce include experienţa practică a
organelor judecătoreşti ce aplică dreptul pozitiv 9 şi căruia îi probează şi
legitimează valabilitatea;
 Jurisprudenţа este rezultatul interpretării şi aplicării dreptului, realizată de organul
judiciar potrivit voinţei legiuitorului care a edictat norma de drept;
 În dreptul actuаl al Republicii Moldova, prin definiţie, jurisprudenţa şi precedentul
judiciar nu constituie izvor de drept pozitiv, judecătorul avînd îndatorirea de a se
supune legii şi de a o aplica în litera şi spiritul ei;
 Dreptul nostru contemporаn, nu acordă practicii judiciare calitatea de izvor de
drept, pentru că, potrivit principiului separaţiei puterilor în stat şi al legalităţii,
puterea judecătoreаscă nu este competentă să legifereze, să creeze legea, ci doar să
aplice legea care este edictată de Parlamentul Republicii Moldova, ca putere
legislativă în stat;
 Există însă situaţii în practica judiciară pentru a căror soluţionare nu există
prevederi normative sau chiar dacă există nu sunt suficiente sau destul de clare, dar
pe care judecătorul este obligat să le rezolve conform principiilor de drept
specifice şi conştiinţei sale juridice, în această ordine de idei, judecătorul prin
rațiunile sale poate făuri prin interpretare extensivă sau analogică anumite “norme”
de drept, chiar și norme de drept penal al dreptului public.

BIBLIOGRAFIE:

9
Dreptul pozitiv sunt legile în vigoare a unui stat. Nu este drept pozitiv dreptul care a ieșit din vigoare (abrogat,
anulat) și dreptul care este in faza de proiect.În R.M. legile se publică în monitorul oficial și de regulă intră în
vigoare de la data publicării.
1. Andrei Negru, “Unele consideraţii cu privire la compararea sistemelor de
drept”, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova nr.5/2001,
Chişinău, 2001;
2. George P. Fltcher, Igor Dolea, Dragoş Blănaru, Concepte de bază ale
justiţiei penale, Editura ARC, Chişinău, 2001;

3. P. Kross, Preţedent v angliiskom prave (Precedentul în dreptul englez),

Moscova, 1985;

4. PRACTICA JUDICIARĂ ŞI PRECEDENTUL JUDICIAR - IZVOR DE

DREPT ÎN REPUBLICA MOLODVA, Analele ştiinţifice ale Academiei
„Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, Autori: Dr. Oleg
CASIADI, şef al Catedrei ştiinţe socioumane a Academiei „Ştefan cel
Mare” a MAI, conferenţiar universitar Andrian CREŢU, magistru în
relaţii internaţionale;

5. Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea Supremă de Justiţie

nr.789-XIII, din 26 martie 1996;

6. http://www.constcourt.md/

7. http://jurisprudenta.csj.md/

8. http://lex.justice.md/

9. https://scribd.com/

10.https://www.wikipedia.org/