CUNOAŞTEREA ELEVULUI

Pentru ca cele afirmate mai sus de Dakmara Georgescu să poată fi transpuse în realitate, este
nevoie de un învăţământ modern şi performant, în care elevii să fie introduşi sistematic şi
competent în marile domenii ale cunoaşterii şi acţiunii umane, prin înarmarea lor cu instrumente
ce le particularizează competenţele în acord cu propriile nevoi şi interese.
.
Plecând de la aceste considerente fiecare profesor sau învăţător trebuie să se orienteze în
activitatea de cunoaştere a elevilor săi după:
1. Cum poate dobândi cunoştinţe necesare şi relevante referitoare la capacităţile elevilor săi?
2. Care sunt cunoştinţele de care are nevoie?
3. Dacă dispune de aceste cunoştinţe, ce fel de decizii poate lua în procesul de învăţământ?
1. Cunoaşterea psihopedagogică este procesul organizat şi continuu prin care cadrul didactic
stabileşte trăsăturile psihice individuale ale copiilor şcolari. Reprezintă o frântură din activitatea
dascălul, cu vectorul orientat spre o mare şi unică speranţă a acestui început de mileniu – copilul.
Pentru a primi cunoştinţe relevante referitoare la capacităţile elevilor săi, învăţătorul trebuie să
cunoască:
* Direcţiile de acţiune ale cunoaşterii psihopedagogice – consilierea, cu accent pe dezvoltare;
psihoterapia, cu accent pe recuperare, orientarea, cu accent pe prevenire.
* Condiţiile unei reale cunoaşteri psihopedagogice – cunoaşterea să fie sistematică şi
permanentă, utilizarea cât mai multor metode şi procedee pentru acelaşi elev, copilul nu trebuie
să ştie că este studiat, împrejurările în care este studiat elevul să fie cât mai variate, observaţia
copilului presupune un climat de încredere şi afecţiune reciprocă, intimitatea creează şi sporeşte
încrederea.
* Unde şi cum îl urmăreşte pe copil? – în sala de clasă, în sala de gimnastică, în curtea şcolii, în
drum spre şcoală, în vizite la domiciliu, în timpul activităţilor extraşcolare, în raport cu mediul,
etc.
* Metodele de cunoaştere – observaţia, analiza produselor activităţii elevilor, convorbirea,
ancheta retrospectivă, metoda biografică, autocaracterizarea, experimentul, chestionarul,
evaluarea (aprecierea obiectivă), tehnici sociometrice, studiul de caz, metoda testului.
Pentru ca rezultatele cercetării psihopadagogice obţinute prin observaţie – ca metodă
de cunoaşterii copilului să fie cât mai eficiente, ea trebuie să respecte unele cerinţe:
- să fie bine fondată, rezultatele să fie consemnate cu grijă;
- să se refere la situaţii semnificative din care învăţăm (să se apropie de rolul de
spectator sau de arbitru imparţial);
- învăţătorul să fie binevoitor pentru a crea o atmosferă de sinceritate;
- observaţia să fie obiectivă, nepărtinitoare, neutră, pentru a fi real folositoare;
Analiza produselor oferă informaţii, date despre lumea interioară a unei persoane (interese,
motivaţie, aptitudini, originalitate, expresivitate). Orice proces psihic se oglindeşte în produsele
elevilor de la intuiţie, percepţie şi reprezentări până la gândire, imaginaţie, memorie, limbaj.
2. Cunoştinţele de care avem nevoie în cunoaşterea psihopedagogică şi pe care le obţinem
prin toate mijloacele şi metodele menţionate mai sus sunt :
* Date generale despre elev- biografice, probleme de sănătate, climat familial, dezvoltare fizică
generală;
* Aptitudini şcolare şi sociale – interese şcolare, extraşcolare, stil de muncă (conştiincios,
temeinic, inegal, superficial, ambiţios leneş etc)
* Calităţile proceselor intelectuale – înţelegere (rapidă-dificilă), memorie (stematic-logică sau
mecanic-formală), capacitatea de observaţie (bună-slabă), imaginaţie (reproductivă- creativă).
* Caracteristici ale limbajului- exprimare orală (greoaie, incoerentă- clară, corectă), scriere
(corectitudine, lizibilitate), vocabular (sărac- bogat).
* Calităţile atenţiei- concentrare – distragere, mobilitate, rezistenţă la perturbări
* Trăsături de personalitate – temperament (coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic), voinţă şi
caracter (pozitive- sinceritate, modestie, disciplină, amabilitate, prietenie, recunoştinţă etc,
negative – nesincer, orgolios, leneş, umil, indisciplinat).
Testele în paleta lor diversificată (de cunoştinţe, lărgimea vocabularului, abstractizare-
generalizatoare, sociometrice, privind analiza şi sinteza, memoria, gândirea etc), oferă informaţii
despre prezenţa unor microsechele şi a unor tulburări de comportament: anxietate, timiditate,
instabilitate emotivă, impulsivitate, agresivitate.
Tot metodele de cunoaştere psihopedagogică ne ajută să depistăm cauzele insuccesului şcolar şi a
mediocrităţii crescute din fază premargătoare (încetinirea ritmului, apariţia lacunelor), la faza
rămânerii în urmă la învăţătură propriu-zisă (acumularea golurilor, evitarea efortului pentru
îndeplinirea individuală a sarcinilor, aversiune faţă de învăţătură), până la repetenţie sau abandon
şcolar.
3. Dacă dispunem de cunoştinţe putem acţiona în modelarea personalităţii elevilor,
încurajând cultivarea trăsăturilor pozitive de voinţă, caract şi dezvoltarea proceselor intelectuale
în învăţare.Având o bună cunoaştere psihopedagogică a fiecărui copil, putem interveni în
stoparea aspectelor negative ale comportamentului lui.
Cunoaşterea fiecărui elev ne ajută să individualizăm procesul instructiv – educativ la nivelul
colectivului şi, de nu, la fiecare copil în parte, pentru că dispunem de particularităţile de vârstă,
dar şi cele individuale. Tratarea diferenţiată a elevilor are ca scop imediat eliminarea certă a unor
rămâneri în urmă la învăţătură, iar ca scop final sporirea randamentului şcolar, individual şi
colectiv.
Procesul de consiliere are următoarele caracteristici, care derivă tot dintr-o bună cunoaştere
psihologică:
- se bazează pe algoritmi ce fac apel la elemente de cunoaştere;
- se sprijină pe relaţia de cooperare consilier/consiliat
Etapele consilierii cuprinde trei paşi:
* analiza situaţiei, clarificarea problemei;
* depistarea posibilităţilor-cum ar arăta situaţia dacă lucrurile ar merge mai bine;
* construirea scenariului, ceea ce ar însemna realizarea, împreună cu elevul, a unei imagini
pozitive despre sine, având ca scop o motivaţie bună în declanşarea unui proces voliţional.
Satisfacţiile cunoaşterii psihopedagogice a elevilor, pentru noi educatorii, sunt mari pentru
că:
* viaţa lăuntrică a copilului cuprinde o mai mare bogăţie de aspecte decât se află în cărţi;
* fortifică optimismul pedagogic;
* sporeşte simpatia faţă de prospeţimea şi unicitatea spirituală a fiecărui copil;
* ne stimulează respectul faţă de cea mai bună educare a sa ;
* ne menţine sufleteşte tineri mereu.