Gaddis s-a ocuat mul despre Razboiul Rece.

Este cunoscut si pentru asocierea acestuia cu curentul post-

revizionist.

The landscape o history

Prefata

In pefata vorbeste desre cum a ajuns el sa scrie aceasta carte. A ajuns in anul 2000 la Universitatea
Oxford, fiind invitat, si e gandea ce sa faca. Astfel, a ajuns la concluzia ca abordeze subiectul ,,cum
gandesc istoricii”. Motivele au fost: sa omagieze cercetatorii si studenti care l-au ajutat in procesul de
invatare. Al doilea scop deriva din primul, se temea sa nu sufere de eun efect mental pe care Cervantes il
descria. La Mancha a citit prea multe carti si cand s-a concentrat f mult pe studierea acestora, creierul
sau a cedat. Spune ca dupa atata lectura crede ca acum a venit timpul sa atace morile de vant. Un a 3 lea
scop a fost sa faca niste updaturi . Al patru-lea scop a fost sa incurajeze ceilalti istoricii sa isi eplice
metodele de a ace istorie.

Cap I

Incepe cu analizarea protretului. Spune ca sugereaza maestria peisajului si cat de insignifianta este acest
individ?. In introducere se folosste de o metoda stiintifica vehiculata de John Ziman care o putem
rezuma intr-o fraza. Realitatea inca asteapta sa fie descoperita si raportata fara nici o ezitare. Gaddis
spune ca intre stiinta, itorie si arta sunt cateva lucruri in comun: toate depind de metafore, de
recunoasterea modelelor, si de realizarea ca ceva este la fel ca altceva.

Postura omului din pictura, pentru autor, care intoarce spatele catre artist si catre toti cei care vad
pictura, este ca si in cazul istoricilor care considera ca treaba lor este sa intoarca spatele catre orice se
indreapta, si sa se focuseze de punctul unde am avea un avantaj spre gasirea a ceea ce a putea gasi. Ne
aruncam in viitor cu ochii atintiti spre trecut

Noi stim lucruri despre viitor numai din cauza ca am invata din trecut: fara el nu am avea nici un sens sau
nici macar un adevar fundamental.

Insa trecutul este un alt sens, este ceva ce nu vom putea avea niciodata. Ceea ce s-a intamplat este
inaccesibil: nu putem retrai, retrage, sau reancepe ceea ce s-a intamplat. Putem doar sa il reprezentam.

,,Nu putem observa forme prin ceata si fum, putem doar specula semnificanta lor, si cateodata putem sa
fim de acord cu ceea ce sunt. In lipsa unei masini a timpului, nu putem sa vedem cum au fost lucrurile cu
adevarat.

Da exemplul unor carti de sf in care protagonistii au calatorit in sec 14. Autorii sugerau ca o masina a
timpului poate sa ne ofere o experienta a unui timp particular insa ceea ce nu spun autorii este ca, astfel
nu putem sa descoperim medelele largi ale perioadei vizitate deoarece caraterele se cufunda in
complicatiile timpului, astfel perspectiva tinde sa fie limitata. Tinde sa fie limitata deoarece indivizi sunt
restrictionati, biologic sa aiba o putere de concentrare ingusta si nu in ansamlu.

Asta fac istoricii, vad trecutul ca pe peisaj pe care incearca sa il prezinte. In acest act ar reprezentarii,
suntem ridicati deasupra familiarului si ne permite sa experimentam ceea ce nu putem face direct: a
viziune mai larga. Dar inaltandu-te nu poti sa nu observi cat de mici suntem in comparatie cu perisajul.

Ce vrea sa spuna autorul este ca, contiinta istorica cere detasare. O abilitate care ii permite sa schimbe
tabara dintre umilinta si maiestrie. Te simti mic cand descoperi cat de insignifiant esti in comparatie cu
infinitatea universului. Nu vei putea niciodata sa conduci un regat, sa cuceresti un terioriu pe care il vezi
la orizont, sau sa recapturezi in cartiile tale si lecturi tot ce s-a intamplat in trecut, chiar si intr-un mod
particular. Cel mai mult ce poti face este sa reprezinti realitatea: sa prezinti detaliile, sa te uiti la
modelele largi. Acest act al reprezentarii te face maredeoarece tu esti schimbarea reprezentarii: tu esti
cel care faci complexul sa fe inteles, in primul rand pt tine, dupa pentru altii.

Indoiala trebuie sa preceada increderea.

Scopul unei reprezentari este distilarea: modul in care un pachet de informatii care necesita timp pentru
a ajunge la nivelul la care este, sa fie transformat intr-un obiect compact folositor pentru ceilati.

Ca sa sumarizam contiinta istorica: noi tindem sa invatam din trecut chiar daca nu depunem nici un
effort, insa putem sa incercam sa o facem simetric. Eficacitatea gandirii umane este continua: se
multiplica prin invatarea si incorporarea experientei generatiilor trecute.

Face parte din constiinta istorica sa invete acelasi lucru: nu exista interpretare corecta a trecutului
deoarece actul interpretarii este la randul sau diferit prin experienta celui care priveste trecutul.

Istoricul trebuie sa interpreteze trecutul pentru scopul prezetuli cu o privire spre cum sa abordam
viitorul. Copresarea si distilarea trecutului ajuta sa captei intelepciune si experienta pentru viitor.

Insa cum prezinti experienta istorica pentru scoplul de a largi experienta personala ? Multe info poate sa
faca tot exercitiul irelevant. Sa incluzi prea multe pot sa incarce sistemul si sa esuez. Istoricii trebuie sa
gaseasca o balanta si sa recunoasca diferenta dintre reprezentarea literala si abstracta. Istoricul nu
poate schimba trecutul si el trebuie sa il prezinte ca atare.