IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ

267

Studenţii
„ Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi cuvăntul lui Dumnezeu
rămăne în voi şi aţi biruit pe cel viclean "
(1 loan 2.14)
într-o seară au fost aduşi din alte camere 40-50 studenţi. Am aflat mai târziu că
trecuseră prin Piteşti, dar nu realizaseră stadiul de reeducare scontat de Ţurcanu et
comp. Au urmat câteva zile de suplicii: bătăi latălpi, atâmaji pe răngi sau ţinufi cu picioarele
în sus de alţii, lovituri peste cap, noaptea îmbrăcaţi cu mai muke zeghe, cu rucsacuri pline
cu cărămizi şi alergafi prin camera de 10/6m până la epuizare, când ne prăbuşeam sub
lovituri de bâte. Tot timpul eram potopiţi de înjurături şi acuze insultătoare. Acestea se
faceau ca să se poată nimici personalitatea fiecăruia dintre noi.
Când bătăuşii înşişi oboseau şi aveau nevoie de odihnă, în. Tjea un program de
exerciţii gimnastice, cu fandări, broască, sărituri, precis potrivn. ntr-o succesiune
regulată, derivând unele din altele, pe care ajungeai să le execuţi mecanic aproape
fără comandă. Urmând distrugerea personalităţii şi intrarea într-un ritm de dresaj incon-
ştient, conform teoriei reflexelor condiţionate a rusului Pavlov, setrecea la feza a doua,
sakul calitativ. Transpunerea dresajului fizic la nivelul condiţiei psiho-morale.
Intre studenţii aduşi în ultima tranşă era un vechi prieten de suferinţă. Condamnat
in 1941, se eliberase la Galda în 1946. Prin 1948/49 era student la Facultatea de Agro-
nomie din Timişoara şi fusese arestat în avalanşa acelor ani. Fiindtransferat dintr-o se-
curitate în alta şi dintr-un penitenciar în altul, de-a lungul anchetelor, nu ajunsese la Pi-
teşti în timp optim şi a fost adus acum la Gherla, să fie reeducat. Constantin Pascu era
insă un tânăr credincios, cu caracter de granit. A fost schingiuit rău într-o cameră spe-
cială, n-a vorbit nimic şi-i înfruntase categoric pe torţionari.
Când a fost adus în camera 99, nu 1-am identificat, a privi sau a schimba informaţii
cu altul era ceva imposibil. Mai mult deduceai din cele ce se întâmplau m jur, decât să
intri direct în contact cu cineva. In această perioadă mă rugam în mine lui Dumnezeu să
pot rezista sau să mor necompromis. Trăiam o stare de bucurie inconştientă şi mă supuse-
sem fară rezervă comenzilor. Era ca o nebunie plăcerea de a mă simţi torturat. Aşa
rezistam la cele mai îndelungate şi mai feroce sdiingiuiri. Faptul îi uimea pe torţionari,
alteori îi indigna, întărâtându-i în răutate. Chinurile trupeşti nu-mi distrugeau rezistenfa
morală. Atunci mă puneau în aşa zisele poziţii, care aveau scop să te obosească din punct
de vedere nervos: şezând, cu picioarele întinse şi cu mâinile pe genunchi, cu ochii jintă
intr-un bec sau privind la vârful picioarelor, flră să închizi odiii.
Rugăciunea inimii era puterea salvatoare în toate aceste suplicii. Când, epuizat,
închideai ochii, un înger păzitor care îşi facea stagiul de credibilitate faţă de torţionari,
te trezea cu o lovitură în cap sau pe spinare, vorbind cu glas tare, ca să atragă atenţia
stăpânilor că este vigilent:
- Ce, banditule, dormi? Ai obosit?
- Schimbă-i poziţia, poate se trezeşte, răspundea unul din stăpâni.
Atunci ţi se comanda să stai într-un picior. Şi şedeai într-un picior până te prăbuşeai.
Socotind ei că acum eşti ^iuizat şi dispus să borăşti (asta era expresia lor), erai interogat