1. Considerații generale privind justitiția.

7 octombrie 2014

Noțiunea de justiție

Justiția are mai multe sensuri, precum cele din zona socială, economică, filosofică,
însă din punct de vedere tehnic, când vorbim de justiție se desprind două accepțiuni:

1. Prin justiție înțelegem funcția de a judeca, de a tranșa un litigiu între diferite subiecte de
drept (persoane fizice, persoane juridice), tranșarea făcându-se prin aplicarea legii în sens
larg, la cazul concret prezentat. Se spune că judecătorul înfăptuiește justiția. În cadrul
acestei accepțiuni, justiția este o prerogativă suverană care aparține statului român.
2. Prin justiție înțelegem un ansamblu de instituții prin intermediul cărora se înfăptuiește
actul de justiție. Din această perspectivă, justiția este un serviciu public al statului.
Pornind de la aceasta accepție putem deduce că acest serviciu public are o structură bine
definită în legislație și funcționează după un set de principii.

Principiile justiției

A. Justiția și înfăptuirea acesteia reprezintă monopol de stat. În societatea

moderna, rolul de a înfăptui justiția revine statului. Aceasta regulă are două
consecințe:

1. Nicio altă autoritate decât instanțele judecătorești nu poate înfăptui justiția. Această
înfăptuire se realizează în concret prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care are
două caracteristici: se bucură de autoritate de lucru judecat (= după ce o hotărâre a fost
dată, adevărul pe care îl prezintă nu poate fi contestat) și are putere executorie (= îl obligă
pe perdant să facă ceva în raport cu reclamantul).

2. Din moment ce statul are monopol, el este obligat să împartă justiția dacă a fost solicitat în
acest sens. Dacă judecătorul este sesizat cu o cerere, el nu poate refuza pronunțarea unei
hotărâri. Judecătorul este obligat chiar dacă legea aplicabilă este neclara, chiar daca nu
există interpretări în lege.
Arbitrajul este reglementat prin Codul de Procedura Civilă. În cadrul litigiilor
patrimoniale, dacă părțile sunt de acord, litigiul poate fi soluționat de o
instanță arbitrală. Excepția este relativă, deoarece după pronunțare părțile se
pot adresa instanțelor statale.

1
B. Accesul liber la justiție, având consacrare constituțională. Acesta nu poate fi
îngrădit de lege. Pentru a avea acces la justiție este nevoie de un interes legitim,
recunoscut de lege. De reținut că statul are mai multe obligații printre care:
reglementarea mijloacelor procedurale prin care justițiabilul să aibă acces la o
instanță care să îi soluționeze cauza într-un proces echitabil și să ofere un termen
rezonabil. Nu este interzisă reglementarea unei proceduri prealabile.
C. Obligația statului de a crea pârghii prin care să elimine impedimentele
(constrângeri financiare, avocați) care ar limita accesul liber la justiție. Statul a făcut
câteva atenuări: taxe așezate echitabil, reduceri de taxe, asistență juridică gratuită.
Acest acces liber la justiție este un drept care nu trebuie exercitat în mod abuziv.

D. Organizarea justiției pe dublu grad de jurisdicție. Încă din dreptul roman s-a
simțit nevoia ca o hotărâre dată de un magistrat să poată fi controlată în anumite
condiții. Ca o garanție contra abuzurilor ce ar putea apărea la judecători, justiția a
fost creată pe două grade: o hotărâre pronunțată de instanță să poată fi atacată la o
instanță superioară. Instanțele sunt în piramidă. Deși uneori legea prevede că există
și apel și recurs, nu înseamnă că avem triplu grad de jurisdicție, pentru că recursul
este o cale extraordinară de atac care presupune motive de legalitate. Nu se mai
judecă cauza pe fond.

E. Egalitatea în fața justiției decurge dintr-un principiu constituțional care susține

că nimeni nu este mai presus de lege. Acest principiu se regăsește și în legea privind
organizarea judecătorească. Cetățenii au vocație egală de a fi judecați de aceleași
instanțe după aceleași reguli. Nu poate exista o veritabilă egalitate pentru că intervin
alți factori care fac ca această egalitate să se dezechilibreze. De asemenea, excepții
de la această egalitate sunt legate de criterii sociale.

F. Gratuitatea justiției. Justiția este un serviciu public, care trebuie să fie gratuit,
însă această gratuitate are un înțeles specific: părțile care i se adresează unui
judecător nu trebuie sa-l plătească pe judecător pentru a fi judecate pentru că ar fi
afectat prestigiul justiției. Justiția presupune cheltuieli judiciare, de regulă în materie
civilă. Reclamantul achită taxă de timbru. Legea prevede că partea care pierde achită
taxele de judecată.

G. Colegialitatea. Vizează completele de judecată, care sunt de două tipuri: cu

judecător unic sau cu 2, 3 sau mai mulți judecători. Fiecare sistem prezinta anumite
avantaje și dezavantaje.

Sistemul unic are drept avantaje: soluția rapida, cheltuielile reduse, responsabilizarea
judecătorului, atenția sporită asupra cauzei. Dezavantaje: Judecător predispus la
corupție, care poate fi fără experiență uneori. Sistemul cu mai mulți judecători are
printre avantaje faptul că hotărârea este luată de mai mulți judecători, care
deliberează și că este greu de corupt un judecător. Dezavantaje: cheltuieli ridicate.

2
 Numărul de judecători: 1 – prima instanță, 2 în apel, 3 în recurs.

H. Caracterul permanent al jurisdicției. Instanțele de judecată sunt permanente, cu

activitate continuă, fără întrerupere. În materie penală, în zile nelucrătoare, se pot
face excepții. Fiecare instanță are caracter sedentar = sediu stabilit de lege,
determinat și cunoscut de toată lumea. Acest caracter nu exclude ca anumite acte
procesuale să se facă în afara sediului instanței.

I. Principiul distribuirii aleatorii a dosarelor. Principiul continuității. Aceste două

principii sunt importante pentru independența judecătorului. Când se depune o
cerere, este dată unui judecător, aleatoriu. Odată distribuită cauza = principiul
continuității, adică completul ales inițial este obligat să apară la toate termenele și să
dea soluții.

Aceste principii nu pot funcționa oricând, codurile de procedură civilă și procedură

penală prevăzând recuzarea judecătorului.

2. Institutiile sistemului judiciar

luni, 13 octombrie 2014

Prin acest termen se intelege = acele organe ale statului care au drept scop asigurarea
serviciului public al justitiei. Aceste organe au o reglementare atat la nivel constitutional,
cat si la nivel legal, atributiile si competentele acestora, fiind diferite, insa toate se
integreaza in acest sistem judiciar. Trebuie facuta distinctia intre sistem judiciar (organe
judiciare) si sistemul judecatoresc (organele puterii judec.). Sa retinem ca sistemul judiciar
include sistemul judecatoresc, insa, pe langa organele sistemului judecatoresc, sunt vizate
si alte organe care asigura in bune conditii infaptuirea justitiei.

Organele sistemului judiciar sunt urmatoarele:

o Ministerul Justitiei o Consiliul Superior
al Magistraturii o Inalta Curte de
Casatie si Justitie o Instantele
Judecatoresti subordonate ICCJ o
Instantele militare
o Ministerul public

Unele structuri sunt incluse in diferite puteri ale statului, iar altele dintre ele au o pozitie
in afara acestor puteri. Astfel, Ministerul Justitiei este o structura in cadrul Guvernului
Romaniei (Guvernul = Puterea executiva, regl. in art 102 CR).

3
Inalta Curte de Casatie si Justitie + Instantele subordonate fac parte din puterea
judecatoreasca, fiind reglementate la articolul 126 din Constitutia Romaniei, cat si la nivelul
legii (legea 303/2004, legea 304/2004)
Consiliul Superior al Magistraturii are o pozitie atipica raportat la cele trei puteri
judecatoresti, el nefacand parte din niciuna dintre aceste puteri. Reglementarea lui este in
articolul 133+134 din Constitutia Romaniei, respectiv legea 317/2004. De retinut ca CSM-ul
este garantul independentei justitiei.
Ministerul public are o pozitie specifica din punct de vedere constitutional, este
reglementat la art 131, 132 din Constitutie, cat si in legile 303/2004 si 304/2004. In
principal functia acestuia este de reprezentare a intereselor generale ale societatii, de
aparare a ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

In cadrul acestui sistem judiciar vom folosi doua concepte: autoritatea judecatoreasca si
puterea judecatoreasca. Aceste concepte difera ca sfera de aplicare.

Potrivit art 1, alineatul 4, Statul Roman se organizeaza potrivit principiului separatiei si

echilibrului puterilor:
• Legislativa
• Executiva
• Judecatoreasca
In art 1, alineatul 4, se vorbeste de puterea judecatoreasca. Totodata, sa retinem ca in
capitolul 6 din Constitutie puterea judecatoreasca are titulatura de autoritate
judecatoreasca. Acest capitol reglementeaza instantele judecatoresti, in sectiunea 1,
Ministerul Public, in sectiunea a 2-a si Consiliul Superior al Magistraturii in sectiunea a 3-a.

In concluzie, din autoritatea judecatoreasca fac parte:

o Inalta Curte de Casatie si Justitie si celelalte instante judecatoresti/militare (cele
civile:
Judecatorii, Tribunale, Curti de Apel; cele militare: Tribunalul Militar, Tribunalul Militar
Teritorial, Curtea de Apel
Militar) o Consiliul Superior al
Magistraturii
o Ministerul Public (parchetul, procurorii)

Din puterea judecatoreasca fac parte organele care infaptuiesc efectiv actul de justitie:
o Inalta Curte de Casatie si Justitie
o Instantele judecatoresti civile/militare

Asadar, prin autoritate judecatoreasca se intelege putere judecatoreasca + CSM si

Ministerul Public, iar prin putere judecatoreasca se inteleg ICCJ si Instantele.

4
Ministerul Justitiei
Acesta este o structura in cadrul Guvernului Romaniei, si, implicit, face parte din puterea
executiva, care este constituita din Guvernul Romaniei si Presedintele Romaniei.
Ministerul Justitiei este un organ de specialitate, al administratiei publice centrale, care
are personalitate juridica proprie si este condus de un ministru.
La nivelul Ministerului Justitiei sunt doua entitati egale, cu atributii diferite:
o Ministerul Justitiei o Ministrul Justitiei - care conduce ministerul, dar are si
atributii specifice, proprii. Ministerul Justitiei trebuie sa asigure conditiile optime pentru
infaptuirea justitiei. Chiar daca poarta aceasta denumrie, mentionam fapul ca acest
minister NU infaptuieste actul de justitie. El asigura, in realitate, functionarea
administrativa, manageriala a justitiei ca serviciu public. In ultimii 10 ani, prin modificari
legislative succesive, Ministerului Justitiei i-au fost luate o serie de atributii in sfera justitiei,
atributii care au fost preluate de CSM, ori de Ministerul Public, ori de ICCJ. S-a conturat mai
bine faptul ca aceasta structura apartine puterii executive, avand, in realitate, o
componenta politica fireasca.
Guvernul Romaniei este dat de rezultatul votului popular, este imaginea majoritatii
politice din Parlament, majoritate care si voteaza Guvernul; acesta are un rol politic, de a
duce la indeplinire programul de guvernare al majoritatii care l-a investit. In mod firesc,
Ministerul Justitiei, ca parte componenta a Guvernului Romaniei, trebuie sa duca la
indeplinire acest program politic, pe latura justitiei ca serviciu public. Din aceasta cauza,
mergandu-se pe un trend european, Ministerul Justitiei a fost eliberat de o serie de
competente care interferau puternic cu actul de justitie.
Justitia nu trebuie sa aiba culoare politica.
Ministerul Justitiei, indirect, este politic. Acesta poate "influenta" actul de justitie, de
exemplu, in materie de buget al justitiei, a carui gestionare este facuta de Guvernul
Romaniei, de Parlamentul Romaniei, si, implicit, de Minister. Politica de salarizare tine tot
de Ministerul Justitiei, iar prin aceasta componenta pot fi gandite constrangeri mai mari/
mai mici. O dispozitie, din 2005, este destul de criticata: Implicarea Ministrului Justitiei in
procedura de numire a functiilor de conducere de la nivelul Parchetului General.
Ministerul Justiei propune, CSM-ul da un aviz consultativ, iar Presedintele Romaniei
numeste in aceste functii publice.
Reglementarea Ministerului Justitiei este HG 652/2009, care a fost actualizata la fiecare
schimbare a Guvernului.

Functiile Ministerului Justitiei sunt:

o Elaborarea strategiei privind punerea in aplicare a programului de guvernare
pe domeniul justitiei;
o Reglementarea si sinteza; (Componenta cea mai importanta este cea normativa,
adica Guvernul Romaniei are atributii in ceea ce priveste elaborarea/avizarea
actelor normative care vizeaza domeniul justitiei. De retinut ca, traditional,

5
 Parlamentul este forul legislativ care adopta legi, insa, initiator poate fi si
Guvernul, care propune Parlamentului, spre vot, un act normativ. Daca actul
vizeaza Ministerul Justitiei, acesta va fi elaborat de Minister. De asemenea,
Guvernul poate emite HG si OUG.)
o Reprezentare; (Se exercita in numele statului, in plan extern/intern, in domeniul
de activitate al Ministerului. Statul Roman este reprezentat de Presedinte, iar
implementarea este facuta de Guvern. In zona justitiei, Statul este reprezentat de
Ministerul Justitiei.) o Functia prin care Ministerul Justitiei este autoritatea
centrala romana in domeniul cooperarii si a asistentei judiciare internationale;
o Ministerul Justitiei este o autoritate de stat care asigura aplicarea si controlul
reglementarilor legale privind institutiile statului si a institutiilor care se afla
sub autoritatea ministerului; (De retinut ca potrivit art. 132, alineatul 1 din
Constitutia Romaniei, procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului
legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea Ministrului
Justitiei. Consecinte: Ministerul Public nu este in subordinea Ministrului Justitiei ,
ci numai sub autoritatea acestuia.Ei sunt subordonati conducatorilor din
parchetele respective, fiind supusi controlului ierarhic, dar nu sunt subordonati
ministrului. Mai bine zis, Ministerul Public functioneaza sub autoritatea
Ministrului Justitiei, acesta neputand controla activitatea specifica acestui
minister, in sensul cenzurii ei, in sensul intervenirii in dosarele de judecata.
Autoritatea Ministrului J. = Se ocupa numai de aspectele
administrative/manageriale. Totusi, potrivit legii, Ministrul Justitiei poate
controla activitatea procurorilor atunci cand considera necesar, ori din proprie
initiativa, ori la initiativa CSM-ului, dar trebuie sa avem in vedere ca acest control
inseamna numai initierea procedurii; nici ministrul, nici Ministerul Justitiei, nu
sunt implicati efectiv in activitatea de control al procurorilor, adica ministrul,
daca considera necesar, sau daca este sesizat de CSM in acest sens, declanseaza
controlul activitatii procurorului. Controlul efectiv se realizeaza de inspectori
anume desemnati din cadrul Parchetului General. Acesti procurori fac ancheta si,
daca constata, ca au fost abateri disciplinare, sau o eficienta manageriala
scazuta, o problema in relatiile cu partile din dosar , va sesiza CSM-ul, singura
institutie abilitata care poate aplica sanctiuni procurorilor/judecatorilor.)
o Administrare a patrimoniului sau; (Potrivit dispozitiilor legii. De retinut ca
Ministerul
Justitiei este cel care trebuie sa asigura logistica pentru infaptuirea actului de justitie.)

Pe langa aceste functii, Ministerul Justitei are si alte atributii. In privinta altor profesii
juridice, Ministerul Justitiei, ori coordoneaza, ori chiar are in subordine anumite profesii, (le
gestioneaza) profesii care sunt conexe actului de justitie, sau partenere acestuia. In privinta
activitatii de notar public, executor judecatoresc/bancar: Desi sunt profesii liberale, ele sunt
coordonate de Ministerul Justitiei, acesta intervenind in activitatea acestora pentru ca au o
componenta publica.

6
 De asemenea, in cazul traducatorilor/interpretilor autorizati, ei primesc autorizatie din
partea Ministerului Justitiei. In privinta expertilor criminalisti, si aceasta activitate este
gestionata, potrivit legii, de Ministerul Justitiei.

Este de retinut faptul ca, daca in situatiile notarilor, executorilor, expertilor,

traducatorilor, Ministerul Justitiei gestioneaza aceste profesii, totusi, in ceea ce priveste
avocatii, lucrurile stau cu totul altfel. Avocatura este o profesie liberala, fiind constituiti, la
nivel national, in Uniunea Nationala a Barourilor din Romania (UNBR). In privinta acestei
profesii, Ministerul Justitiei, potrivit reglementarii, colaboreaza cu UNBR-ul. Profesia de
avocat se autoreglementeaza, colaborarea fiind fireasca avand in vedere urmatoarele
aspecte: avocatul este indispensabil actului de justitie. (In materie penala, procesul penal,
de la o anumita gravitate in sus, nu se poate desfasura decat in prezenta unui avocat, iar in
procesele civile, uneori, complexitatea cauzei impune prezenta unui avocat)

Ministerul Justitiei nu face parte nici din autoritatea judecatoreasca, nici din puterea
judecatoreasca, ci din puterea executiva!

3. Consiliul Superior al Magistraturii

luni, 20 octombrie 2014
07:51

Consiliul Superior al Magistraturii

CSM-ul este un organism cu personalitate juridica proprie, este independent, avand rolul de a
garanta independenta justitiei fata de celelalte autoritati publice, de a asigura functionarea
eficienta a sistemului judiciar si, de asemenea, de a asigura respectarea legii in desfasurarea
carierei profesionale a magistratilor.

CSM-ul are doua componente, are dubla natura:

a. Apara ordinea de drept, apara justitia;
b. Apara statutul magistratilor (judecatori/procurori);

Art 133, alineatul 1: "CSM este garantul independentei justitiei"; Pe de alta parte, in
conformitate cu art 134, alineatul 2, CSM-ul este instanta de judecata in domeniul raspunderii
disciplinare a judecatorilor si a procurorilor. Desi CSM-ul este instanta de judecata, el nu face
parte din puterea judecatoreasca, el nu judeca litigii intre persoane. CSM este instanta
disciplinara de judecata pentru magistrati.

7
In Constitutia Romaniei, art 133/134, CSM-ul este mentionat in Constitutie. De asemenea,
exista si legea 317/2004, legea de functionare a acestui organism. Potrivit acestor
reglementari, CSM-ul este un organism democratic, de larga reprezentativitate, compunerea
acestuia reflectand in mare parte, vointa magistratilor. CSM-ul este garantul independentei
justitiei.

Structura CSM-ului este expres prevazuta in Constitutia Romaniei, atat in ceea ce priveste
numarul membrilor, cat si in ceea ce priveste modalitatea de desemnare a acestora. In
consecinta, prin legi nu se poate schimba aceasta configuratie.

Numarul membrilor CSM este de 19 membri.

In Constitutie sunt reglementate aspecte cu privire la rolul si structura CSM-ului, de asemenea,

cu privire la atributiile CSM. Aceasta reglementare constitutionala se detaliaza in legea de
organizare si functionare a CSM, respectiv legea 317/2004. Legea reia, fara a contrazice,
regulile constitutionale.

Natura juridica a CSM: CSM-ul este parte a autoritatii judecatoresti, si nu face parte din
puterea judecatoreasca, adica nu infaptuieste justitia, acest rol revenind ICCJ.

CSM-ul , in linii mari, are atributii care vizeaza statutul si cariera magistratilor, cat si aspecte
privitoare la raspunderea magistratilor, adica a judecatorilor si a procurorilor.

CSM-ul este un organism independent si se supune in activitatea sa numai legii. Totodata, este
de retinut faptul ca, membrii CSM, pentru activitatea desfasurata in cadrul CSM-ului, raspund
in mod direct in fata judecatorilor si a procurorilor. CSM este o structura unica care are
personalitate juridica proprie si sediul in Municipiul Bucuresti.

Structura si componenta CSM-ului

Aceasta structura a fost conceputa plecand de la rolul si menirea constitutionala a acestui
organism.

Consiliul Suprem al Magistraturii a fost conceput ca fiind acea entitate care

regleaza/autocontroleaza justitia, nu in ceea ce priveste actul de justitie in concret, ci buna
functionare a acestui serviciu public. CSM-ul s-a dorit a fi si un reprezentat al magistratilor,
sens in care componenta acestuia trebuia sa reflecte aceasta reprezentativitate.

8
In consecinta, CSM-ul se prezinta a fi o structura democratica care asigura functionarea
eficienta a sistemului judiciar, respectiv respectarea legii in derularea carierei profesionale a
magistratilor.

Compunerea CSM, in linii mari, reflecta vointa magitratilor, asa cum rezulta din art. 133, alin. 2
din
Constitutia Romaniei, respectiv art. 3 din legea 317/2004, acest organism este compus din 19
membri:
o 14 magistrati (9 judecatori, 5 procurori) - alesi de AG-urile acestora, si validati de
Senatul
Romaniei o 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul
dreptului care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala, alesi de catre
Senatul Romaniei
o Ministrul Justitiei o Presedintele ICCJ
o Procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ

Durata mandatului membrilor este de 6 ani, cu exceptia celor 3 membri de drept care pot avea
mandate variabile.

CSM-ul, ca functionare, activeaza ori in plen, cu toti membrii sai, sau poate activa in sectii,
respectiv sectia pentru judecatori a CSM-ului si sectia pentru procurori a CSM-ului. Atributiile
CSM-ului sunt diferite si sunt structurate pe plen, respectiv pe sectii. In plen participa toti, iar
in sectiile CSM-ului sunt numai magistrati.

In concret, sectia de judecatori a CSM-ului este compusa din:

• 2 judecatori de la ICCJ
• 3 judecatori de la Curtile de Apel
• 2 judecatori de la Tribunale
• 2 judecatori de la Judecatorii

Sectia de procurori a CSM-ului este compusa din:

• 1 procuror de la Parchetul General
• 2 procurori de la Parchetele de pe langa Tribunale
• 1 procuror de la Parchetele de pe langa Judecatorii

Atunci cand CSM-ul functioneaza in plen, in plenul CSM-ului poate participa (art 133, alin. 6) si
Presedintele Romaniei, situatie in care va prezida plenul CSM-ului fara, insa, a avea dreptul la
vot in cadrul acestui organism.

9
Alegerea membrilor CSM
In privinta componentei magistraturilor, regula este alegerea magistratilor de catre
magistrati.
In privinta componentei societatii civile, regula este alegerea acestora de catre
Senat. In privinta componentei de drept, numirea se face in functie de numirea in
functiile care ii promoveaza pe respectivii in cadrul CSM-ului.

Magistratii alesi in CSM

Acestia sunt alesi de adunarile generale ale judecatorilor sau, dupa caz, ale procurorilor
din cadrul instantelor, respectiv parchetelor din Romania. Pot fi alesi in CSM numai
judecatorii/procurorii care au fost numiti in magistratura prin decret al Presedintelui
Romaniei. (pot fi alesi judecatori/procurori definitivi).
Magistratii decid pentru magistrati.

De asemenea, nu pot fi alesi membri in CSM judecatorii si procurorii care au facut parte
din serviciile de informatii inainte de 1990 sau au colaborat cu acestea, ori cei care au un
interes personal ce ar putea sa influenteze indeplinirea misiunii constitutionale si legale a
CSM-ului. Toata procedura de alegere este prevazuta in art. 8-15 in legea 317/2004.

CSM-ul centralizeaza rezultatele votului magistratilor, verifica daca procedura de alegere

a fost cea impusa de lege si daca aceasta a fost respectata, dupa care CSM-ul va alcatui
lista finala cu cei alesi in functie. Aceasta lista, spune art.18 din legea 317/2004, se va
transmite spre validare Biroului Permanent al Senatului Romaniei.

Inainte de transmiterea listei catre Senat, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor
Securatii (CNSAS) verifica si comunica, la solicitarea CSM-ului, in termen de 15 zile, daca
magistratii alesi au fost ofiteri in fosta securitate sau au colaborat cu aceasta.

Pe baza raportului comisiei juridice a Senatului, in plen, Senatul Romaniei va valida lista
cu cei alesi pentru CSM.

Avand in vedere faptul ca CSM-ul are un rol important, s-a prevazut expres (art. 18, alin.
4, 317/2004) ca validarea nu poate fi realizata de Senat decat daca se incalca legea, iar
rezultatul sa fie viciat.

Societatea civila aleasa in CSM

In acest sens, pentru alegerea celor doi reprezentanti ai societatii civile din cadrul CSM,
organizatiile profesionale ale juristilor, consiliile facultatilor de drept acreditate,

10
 asociatiile/fundatiile care au ca obiect apararea drepturilor omului, pot propune Biroului
Senatului cate un candidat.

Pe aceste doua locuri pot fi alesi (art. 19, alin. 2, 317/2004):

• Vechime in domeniul dreptului de cel putin sapte ani de activitate juridica.
• Cei care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala
• Persoanele care nu au facut parte din serviciile secrete de dinainte de 1990 si
nu au colaborat cu acestea, si nici nu au un interes personal care ar putea
influenta misiunea CSM.
• Persoane care sa nu faca parte dintr-un partid politic si sa nu fi indeplinit in
ultimii 5 ani o functie de demnitate publica.

Aceste propuneri se depun la Senatul Romanei, care va alege dintre cei propusi doi
reprezentanti ai societatii civile, iar aceasta procedura de numire in CSM se finalizeaza
printr-o hotarare a Senatului Romaniei, hotarare publicata in Monitorul Oficial, moment
in care aceasta devine obligatorie.

Componenta CSM are la baza si un principiu al reprezentativitatii, persoanele din CSM fiind din
toate ariile judecatoresti.
Cariera magistratilor, respectiv sanctionarea acestora, este de competenta sectiilor CSM, sectii
din care fac parte numai magistrati, nu societate civila, nu reprezentanti de drept.

Aceasta structura si modul de desemnare sunt prevazute in Constitutia Romaniei. Orice

schimbare a acestei modalitati poate fi facuta doar prin revizuirea Constitutiei.

Atributiile CSM
Atributiile sunt prevazute intr-o forma sintetica in art. 134 din Constitutia Romaniei, si sunt
detaliate in legea 317/2004.
CSM-ul are reglementate o serie de atributii generale, potrivit menirii sale, atributii care
ulterior sunt preluate, conform legii, ori de plenul CSM-ului, ca structura, ori de cele doua
sectii ale CSM-ului, cea de judecatori si cea de procurori.

In privinta regulilor generale in materie de competenta a CSM-ului sunt de retinut urmatoarele

aspecte:
• CSM-ul apara judecatorii si procurorii impotriva oricarui act care le-ar putea
afecta independenta, ori impartialitatea. El este garantul independentei
justitiei.

11
 • CSM apara reputatia profesionala a judecatorilor si a procurorilor atunci cand
sunt "atacati".
CSM se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizat de magistratul in cauza.
• CSM asigura respectarea legii, a criteriilor etice, a criteriilor de competenta
in ceea ce priveste cariera profesionala a judecatorilor si a procurorilor.
(cariera = intrare in profesie, promovare, numirea in functii de conducere etc.).
CSM este singura entitate care are competenta in materie de cariera a
magistratilor.
• CSM da avize obligatorii/consultative, in functie de dispozitiile legii.
• CSM-ul intocmeste si pastreaza dosarele profesionale ale judecatorilor si ale
procurorilor, in care se poate vedea evolutia profesionala a unui magistrat,
dosar foarte important in momentul promovarii la o instanta sau la un
parchet superior in grad, sau la numirea intr-o functie de conducere.
• CSM coordoneaza activitatea Institutului National al Magistraturii (INM) si a
Scolii Nationale de Grefieri.

Aceste atributii se divid pe cele trei structuri: plen si cele doua sectii.

Competenta plenului CSM

Plenul CSM este alcatuit din toti cei 19 membri, posibil 20 atunci cand participa si
Presedintele Romaniei.

Presedintele, desi poate participa, NU este membru CSM.

Atributiile plenului CSM sunt structurate pe mai multe domenii:

In domeniul carierei judecatorilor si a procurorilor:
• Propune Presedintelui Romaniei numirea in functie/eliberarea din functie a
magistratilor.
• In privinta stagiarilor, acestia sunt numiti de catre CSM.
• Stagiarii sunt eliberati din functie de CSM.
• Dispune promovarea in functie a magistratilor.
• Propune Presedintelui Romaniei conferirea de distinctii pentru judecatori si
procurori.
• Admiterea, evaluarea, formarea si examinarea magistratilor. CSM-ul este cel
care gestioneaza admiterea in magistratura, aproband numarul de locuri, data
examenului, tematica samd.
• La nivelul CSM se organizeaza concursurile de promovare in magistratura. In
urma examenului, plenul CSM solutioneaza contestatiile.

12
 • Organizarea si functionarea instantelor judecatoresti. (Convoaca AG, aproba
reducerea/majorarea numarului de posturi de la instante/parchete, planul
financiar
• Caracter normativ, poate adopta anumite reglementari, fara valoare de lege.
Adopta Codul deontologic al magistratilor, regulamentul de functionare al
CSM-ului, regulamentul de ordine interioara al instantelor.
• CSM avizeaza proiectele de acte normative ce privesc autoritatea
judecatoreasca.
• Poate sesiza Ministrul Justitiei cu privire la initierea/modificarea unor acte
normative in domeniul justitiei.
• Adopta anual un raport privind starea justitiei din Romania si unul privind
activitatea proprie a CSM-ului, rapoarte prezentate camerelor reunite ale
Parlamentului Romaniei, pana la data de 15 februarie a anului urmator.

Atributiile sectiilor CSM:

• Dispun delegarea/detasarea judecatorilor/procurorilor.
• Numesc in functie de conducere judecatorii/procurorii, in conditiile legii, cu
exceptia functiilor de conducere de la nivelul Parchetului General (Procuror
General, adjuncti, Procurori sefi de sectie, adjuncti ai acestora, Procuror sef
DNA, adjuncti, sefi de sectie DNA, idem la DIICOT)
• Solutioneaza sesizarile primite de la justitiabili cu privire la conduita
magistratilor.
• Propun Presedintelui Romaniei numirea in functie de conducere a
Presedintelui ICCJ, Vicepresedintelui ICCJ si a Presedintilor de sectii.
• Aproba transferul magistratilor de la o instanta la alta.
• Dispune suspendarea din functie a magistratilor, daca este cazul.
• Competenta in ceea ce priveste functionarea parchetelor/instantelor -
aproba infiintarea/desfiintarea acestora, aproba infiintarea/desfiintarea de
sectii din instanta respectiva, avizeaza proiectul de HG in care se stabileste
care sunt localitatile in care isi desfasoara activitatea instantele/parchetele.
(Principiul cu privire la caracterul sedentar al instantelor/parchetelor)
• Stabileste competenta teritoriala a unor instante, adica ce localitati sunt
arondate teritorial la o instanta de judecata.
• Aproba numarul de adjuncti de la nivelul Parchetului General si al Parchetelor
subsidiare acestuia.
• Sectia de procurori/judecatori aproba retinerea/arestarea
preventiva/arestul la domiciliu/perchezitia judecatorilor si a procurorilor. In
ceea ce priveste perchezitia/retinerea, aprobarea CSM nu mai este necesara
in caz de infractiuni evidente. Art.2, alin. 4, 317/2004: Sectiile CSM trebuie sa
se pronunte imediat dupa primirea sesizarii.
• Numesc si promoveaza magistratii asistenti ai ICCJ.

13
4. Functionarea CSM
luni, 27 octombrie 2014
08:00

Regulile privitoare la functionarea CSM-ului se regasesc atat in Constitutia Romaniei, respectiv

art. 133, art. 134 (Reguli generale), cat si in legea 317/2004 in art. 22, art. 29 din lege (Reguli
speciale de functionare).

Dupa finalizarea procedurii de alegere a membrilor CSM, acest organism trebuie convocat, sens
in care Presedintele ICCJ convoaca membrii alesi in sedinta de constituire a CSM-ului. In aceasta
sedinta de constituire sunt alesi Presedintele si Vicepresedintele CSM-ului si, de asemenea, in
termen de 15 zile de la constituirea CSM-ului se stabilesc, pentru fiecare membru permanent al
CSM-ului, atributii specifice pe domenii de activitate.

CSM-ul a fost gandit ca un organ cu activitate permanenta. In consecinta, si activitatea

membrilor CSM este permanenta.

Membrii CSM, pe perioada preentei lor in CSM, sunt "scosi" din activitatea curenta, ei revenind
in magistratura dupa finalizarea mandatului din CSM.

Potrivit art. 133, alin. (4), durata mandatului de membru al CSM-ului este de 6 ani.

Pe perioada in care indeplinesc functiile de Presedinte si Vicepresedinte al CSM-ului, si, de

asemenea, membrii CSM-ului, judecatori/procurori nu mai indeplinesc in fapt activitatea de
magistrat, ei fiind suspendati potrivit legii 317/2004. Dupa expirarea celor sase ani, aceasta
suspendare da dreptul magistratului sa se intoarca in magistratura pe acelasi loc. Cu alta
cuvinte, exista o suspendare si o rezervare de loc pentru cei alesi in CSM.

In privinta conducerii CSM-ului, aceasta este asigurata de un presedinte, respectiv

vicepresedinte care sunt alesi in Sedinta de Constituire de catre membrii CSM-ului, insa art. 24
din legea 317/2004 spune ca acestia sunt alesi dintre judecatorii si procurorii [art. 3, litera a]
care fac parte din sectii diferite.

Mandatul Presedintelui/Vicepresedintelui este de un singur an si nu poate fi reinnoit.

Presedintele si vicepresedintele sunt alesi de plen (toti cei 19 membri), cu votul majoritatii
membrilor acestuia, iar cvorumul de participare la sedinta trebuie sa fie de minim 15 membri.

Presedintele CSM are urmatoarele atributii:

14
 • Reprezinta CSM-ul in relatiile interne si internationale
• Coordoneaza activitatea CSM-ului
• Repartizeaza lucrarile in plen si sectii
• Prezideaza lucrarile CSM-ului
• Initiaza procedurile de revocare a membrilor CSM si de ocupare a posturilor vacante
• Este cel care poate, potrivit legii/Constitutiei, sesiza CCR in vederea solutionarii
conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice. Aceasta sesizare
o mai pot face: Presedintele Romaniei, unul dintre Presedintii celor doua camere ale
Parlamentului sau primulministru al Romaniei.
• Stabileste acei membrii CSM care pot fi consultati pentru elaborarea unor acte normative
in domeniul justitiei
• Prezinta raportul anual de activitate, in plenul CSM, care se transmite si instantelor
judecatoresti, si care se si publica pe site-ul institutiei.

Exista o exceptie cu privire la conducerea sedintelor CSM: Atunci cand Presedintele Romaniei
participa la lucrarile plenului CSM, el va prezida aceasta sedinta, fara insa a avea drept de vot,
din cauza faptului ca Presedintele Romaniei nu este membru CSM.

CSM-ul functioneaza pe cele doua sectii, de judecatori si procurori, cu conditia sa existe, ca

numar, majoritatea membrilor din sectie.

Plenul CSM functioneaza cu cel putin 15 membri din 18. Si in plen, si in sectii, hotararile se iau
cu majoritate simpla din cei care sunt prezenti.

Legea instituie cateva limitari:

• Presedintele ICCJ, Ministrul Justiei si Procurorul General nu au drept de vot atunci cand
sectiile CSM-ului indeplinesc rolul de Instante de Judecata in:
1. Domeniul raspunderii disciplinare a magistratilor
2. Domeniul sesizarilor referitoare la buna reputatie a judecatorilor si a
procurorilor
3. Domeniul cererilor care privesc retinerea, arestarea, arestul la domiciliu si
perchezitia judecatorilor si/sau a procurorilor.

Partea politica nu intra si nu voteaza.

• Cei doi membri ai societatii civile nu participa decat la plen, niciodata in sectii. De regula,
sedintele CSM-ului sunt publice, insa membrii CSM-ului pot hotari ca acestea sa fie,
uneori, secrete, si, de asemenea, sunt secrete sedintele CSM-ului in care se stabilesc
cererile privind buna reputatie a magistratilor, respectiv cererile care vizeaza acele
masuri preventive (retinere, arestare samd.)

15
Hotrarile pronuntate se redacteaza in cel mult 20 de zile. Aceste hotarari se publica in Buletinul
Oficial al CSM-ului. In termen de 15 zile de la publicare, aceste hotarari pot fi atacate la sectia
de contencios administrativ si fiscal a ICCJ, urmand ca aceasta constestatie sa fie solutionata
de ICCJ prin hotarare definitiva.6t

5. Ministerul Public
luni, 27 octombrie 2014
08:46

Ministerul Public isi regaseste regementarea in Constitutie, art. 131 si art. 132, si in legea
304/2004. Reglementarea este fireasca, atat la nivel Constitutional, cat si la nivel legal, avand in
vedere ca art. 73, alin. (3), litera l din Constitutie spune, printre altele, ca organizarea si
functionarea Ministerului Public trebuie reglementata prin lege organica.

Trebuie retinut faptul ca, in cadrul activitatii judiciare, Ministerul Public reprezinta interesele
generale ale societatii aparand ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
Pornindu-se de la denumirea acestei institutii (Minister public), s-a pus in discutie natura
juridica a Ministerului Public. In acest sens, opiniile din doctrina au oscilat de la a incadra
Ministerul Public in categoria organelor care exercita puterea judecatoreasca si intre a plasa
aceasta institutie in zona puterii executive.

In cadrul primei opinii se merge pe ideea ca Ministerul Public este reglementat in Constitutie in
capitolul 6, referitor la autoritatea judecatoreasca, insa aceasta opinie nu poate fi privita
datorita a doua argumente de text constitutional:
1. Art. 126, alin. (1): "Justitia se realizeaza prin ICCJ si celelalte instante stabilite de lege"
2. Art. 132, alin. (2): "Procurorii din Ministerul Public isi exercita activitatea sub autoritatea
ministrului justitiei."

Cele doua argumente fac incompatibila atribuirea competentei de a face justitie catre
Ministerului Public. Ministerul Public nu face justitie.

A doua opinie este mai intemeiata, insa Ministerul Public nu poate fi incadrat efectiv in puterea
executiva, desi are denumirea de Minister. In realitate, Ministerul Public se afla intr-o stransa
conexiune cu activitatea de infaptuire a justitiei, atat in cauzele civile, cat si in cauzele penale,
insa procurorii nu au aptitudinea de a solutiona conflicte ivite in viata sociala, aceasta
atributie revenind exclusiv instantelor judecatoresti.

Ministerul Public nu poate fi incadrat propriu-zis in puterea executiva, deoarece Procurorul

General nu este investit odata cu Guvernul, de catre Parlament, nu este ministru in Guvernul

16
Romaniei. Modul sau de numire este cu totul altul, iar PG nici nu se afla in subordinea primului-
ministru sau a ministrului justitiei, ci sub autoritatea acestora.

In ceea ce priveste organizarea Ministerului Public:

• In Ministerul Public isi exercita activitatea procurorii.
• Acesti procurori sunt constituiti in parchete.
• Aceste parchete sunt organizate administrativ pe langa o instanta judecatoreasca:
o Parchetul de pe langa ICCJ (Parchetul
General) o Parchete de pe langa
Curti de Apel (15) o Parchete de pe
langa Tribunale
o Parchete de pe langa Judecatorii

In ceea ce priveste aceste parchete, notam faptul ca au o structura compusa din Procuror sef,
adjuncti, sectii si birouri.

Parchetul General (Parchetul de pe langa ICCJ)

Acest parchet coordoneaza activitatea parchetelor din subordine (a tuturor parchetelor), are
personalitate juridica proprie, si gestioneaza bugetul Ministerului Public.
Acest Parchet este condus de un Procuror General ajutat de un prim-adjunct, un adjunct si trei
consilieri. Procurorul General exercita direct sau prin procurori inspectori controlul asupra
tuturor parchetelor din tara.

Acest Procuror General reprezinta Ministerul Public in relatiile cu terti din tara sau din
strainatate.

Procurorul General este numit la propunerea Ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM-
ului, de catre Presedintele Romaniei, prin decret.
Mandatul are durata de trei ani si poate fi reinnoit o singura data.

In cadrul Parchetului de pe langa ICCJ, functioneaza si un colegiu de conducere care hotaraste

asupra problemelor generale de la nivelul Ministerului Public.
Din colegiu fac parte: o
Procurorul
General o Prim-
adjunctul o
Adjunctul
o Consilierii Procurorului General o Procurorii sef de sectie o Procurorul
inspector-sef
o 5 procurori alesi de Adunarea Generala a Procurorilor

17
La nivelul Parchetului General, dar si al celorlalte parchete, exista o adunare generala a
procurorilor, care se tine anual, sau ori de cate ori este necesar, si este organ reprezentativ al
Procurorilor din respectivul parchet.

In cadrul Parchetului General, si numai la nivelul acestui Parchet, exista structuri specializate:
o Directia de Investigare a Infractiunile de Criminalitate Organizata si Terorism
(DIICOT) DIICOT este structura specializata in combaterea criminalitatii organizate si
a terorismului, in aceasta structura fiind incadrati procurori numiti prin ordin al
Procurorului General, cu avizul conform al CSM.

In privinta celor care pot fi incadrati, legea spune ca pot fi incadrati cei care au
o buna calificare profesionala, conduita morala ireprosabila, vechime de cel
putin sase ani in functia de magistrat, si cei care au fost declarati admisi in
urma unui interviu organizat de o comisie speciala din cadrul PG.

DIICOT este condus de un Procuror-Sef numit de Procurorul General

o Directia Nationala
Anticoruptie (DNA)
Prin lege, DNA este o structura autonoma in cadrul Ministerului Public fiind
specializata in combaterea infractiunilor de coruptie. Aceasta structura este
coordonata de Procurorul General, dar nu este sub controlul acestuia. DNA are
un rol aparte in cadrul Ministerul Public.

DNA este condus de un Procuror-Sef DNA care ii este asimilat Prim-adjunctului

PG, doi procurori-adjuncti si de procurorii-sefi ai sectiilor DNA.

In cadrul DNA exista un colegiu propriu de conducere in care intra procurorul-

sef, adjunctii si 5 procurori alesi de adunarea generala a DNA-ului, care se
ocupa cu problemele generale ale DNA.

De asemenea, exista si o structura reprezentativa, in sensul de adunare

generala care decide cu privire la competentele stabilite prin lege.

Ambele structuri sunt in cadrul PG, in ambele sunt procurori, dar ei au atributii
speciale in functie de obiectul de activitate al respectivei structuri specializate.

Parchetele de pe langa CA, Tribunale si Judecatorii

Aceste Parchete, potrivit Constitutiei si a legii, se constituie pe langa instantele de judecata.

18
La Curtile de Apel exista procurori generali care conduc, iar la Tribunale si Judecatorii, 3 prim-
procurori.

La nivelul fiecarei structuri functioneaza un colegiu de conducere si o adunare generala.

La nivelul acestor parchete, conducerea acestora este numita exclusiv de CSM.

In ceea ce priveste activitatea Ministerului Public, trebuie retinut faptul ca ea este organizata, in
raport cu dispozitiile Constitutionale, pe trei principii:
o Principiul egalitatii o
Principiul
impartialitatii
o Principiul controlului
ierarhic/subordonarii
ierarhice

Principiul egalitatii
Procurorul actioneaza numai in conditiile legii, adica ori de cate ori sunt intrunite
conditiile legale, procurorul este obligat sa intervina prin mijloacele prevazute de lege. De
asemenea, sa retinem ca procurorul intervine, dar in raport si in limitele competentei
sale, fiecare parchet avand o anumita competenta data de lege, cu atat mai mult cu cat
chiar Constitutia, in art. 131, spune ca Ministerul Public trebuie sa asigure respectarea
legii civile/penale.

Principiul impartialitatii
Acest principiu pleaca de la art. 16, alin. (2) din Constitutia Romaniei, care vorbeste
despre egalitatea in drepturi, in sensul ca nimeni nu este mai presus de lege. Plecand de
la acest principiu, procurorul, in activitatea sa, atunci cand intervine, potrivit
competentelor pe care le are, trebuie sa isi exercite atributiile cu obiectivitate, indiferent
de calitatea persoanei vizate, cercetate, sau de apartenenta sa sociala ori politica. De
asemenea, potrivit aceluiasi principiu, procurorul este obligat sa vecgheze ca si
autoritatile publice sa aplice legea fara discriminari.

Principiul controlului ierarhic

Acest principiu este specific numai procurorilor, si nu este aplicabil judecatorilor. In
concret, procurorii din cadrul fiecarui parchet sunt subordonati conducatorului
parchetului respectiv, care, la randul lui, este subordonat conducatorului parchetului
superior. Toti procurorii sunt subordonati Procurorului General.

19
 Dispozitiile procurorului ierarhic superior, date in conformitate cu dispozitiile legale, sunt
obligatorii pentru procurorii din subordine, insa, in cadrul proceselor din fata instantei de
judecate, procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera necesare in
raport de probele administrate in cauza.

Procurorul, in cauza pe care o instrumenteaza, este liber sa adopte orice masura pe care o
considera buna, insa aceasta solutie poate fi infirmata (invalidata) de procurorul ierarhic
superior, daca nu au fost respectate dispozitiile legale. Daca se intampla acest lucru,
procurorul de caz se poate adresa CSM-ului.

De asemenea, procurorul ierarhic superior poate sa suspende anumite acte ale

procurorului de caz, poate sa dispuna luarea unui dosar de la un procuror si atribuirea lui
catre alt procuror, insa toate aceste masuri pot fi cenzurate de CSM, daca este cazul, adica
daca nu se respecta dispozitiile legale.

Datorita acestui principiu, se poate afirma ca procurorul nu infaptuieste justitia, pentru

ca el nu este independent, ca judecatorul, fiind subordonat sefului sau.

Atributiile Ministerului Public

Activitatea procurorilor se concentreaza, in mare parte, in materie penala, dar au si atributii in
materie civila.
o Procurorul efectueaza acte de urmarire penala o Conduce si
supravegheaza activitatea de cercetare penala o Sesizeaza instantele de
judecata pentru judecarea cauzelor penale
o Exercita actiunea civila in conditiile restrictive prevazute de codul de procedura
civila sau alte legi speciale
o Poate participa la sedintele de judecata, fie in materie penala, fie in maerie
civila o Actioneaza pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, sub
coordonarea Ministrului Justitiei, pentru realizarea unei politici penale unitare a
statului.
o Procurorii, din analiza cauzelor instrumentate, pot sa elaboreze propuneri
Ministrului
Justiei, pentru perfectionarea legislatiei in domeniu o Procurorul este cel care
verifica respectarea legii la locurile de detinere (Penitenciare) o Procurorul apara
drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictii,
ipoteza in care, potrivit Noului Cod de Procedura Civila (NCPC), poate sesiza
instantele.

20
6. Instantele de judecata
luni, 3 noiembrie 2014
08:01

Instantele de judecata sunt, potrivit Constitutiei Romaniei (art. 126):

• Inalta Curte de Casatie si Justitie (si celelalte instante stabilite de lege)
• Curti de Apel
• Tribunale
• Tribunale specializate
• Judecatorii
• Instante militare (Tribunal Militar, Tribunalul Militar Teritorial si Curtea Militara de
Apel Bucuresti)

Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ)

Aceasta instanta este unica, are sediul in Bucuresti, are personalitate juridica proprie si are
urmatorul rol: asigurarea interpretarii si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante
judecatoresti, adica are rolul de a asigura practica unitara la nivelul tarilor.

ICCJ este compusa din judecatori (1 presedinte, 2 vicepresedinti, 4 presedinti de sectie si

judecatori simpli).
La nivelul ICCJ sunt constituite 4 sectii:
• Sectia I Civila
• Sectia a II-a Civila
• Sectia Penala
• Sectia de Contencios administrativ si fiscal

Tot la nivelul ICCJ functioneaza si magistrati asistenti, alaturi de compartimente auxiliare

sau administrative.

In materia competentei, trebuie retinut ca ICCJ are competenta atat in materie civila, cat si
in materie penala. In principal, avand in vedere ca ICCJ asigura interpretarea unitara a legii,
specific ICCJ sunt recursurile (in ambele materii). Insa, ICCJ judeca:
• In prima instanta: in materie penala
• In apel
• Recursuri in civil si in penal
• In proceduri speciale conferinte numai ICCJ:
o Recursul in interesul legii (Isi propune stabilirea aplicarii unitare a legii - pus pe
rol cand practica instantelor din teritoriu este neunitara)

21
 o Pronuntarea unei hotarari prealabile/preeliminare (Atunci cand o cauza se afla
in ultima instanta, se poate sesiza de catre parti ICCJ, pentru a pronunta o
hotarare preeliminara cu privire la aplicarea unui text de lege)

Conducerea ICCJ
Este asigurata de Presedinte, Vicepresedinti si de Colegiul de Conducere.

Aceasta conducere a ICCJ, precum si in cazul celorlalte instante inferioare de judecata,

are in vedere numai partea administrativ-manageriala, si, in niciun caz, aceasta
conducere nu poate interveni in actul de justitie.
In dosare, judecatorul este independent si impartial.

Presedintele ICCJ reprezinta instanta suprema in relatii interne si internationale.

In ceea ce prieste colegiul de conducere, acesta este compus de Presedinte,

Vicepresedinte si 9 judecatori alesi pe o perioada de 3 ani de Adunarea Generala a
Judecatorilor ICCJ. Atributiile colegiului de conducere sunt prevazute in art. 29, legea
304/2004 privind organizarea judiciara.

Tot la nivelul ICCJ exista Adunarea Generala a judecatorilor, in care intra toti
judecatorii, avand 3 atributii:
o Aprobarea raportului anual de activitate al ICCJ o Aprobarea bugetului
(Propunere) ICCJ, cu avizul consultativ al Ministerului Finantelor Publice
o Alege cei doi membrii ICCJ in CSM, dupa procedura prevazuta in legea 317/2004

Completele de judecata de la ICCJ

In activitatea propriu-zisa de judecata legea prevede o anumita compunere a
completelor, prin norme imperative, in functie de tipul cauzei judecate si in functie de
nivelul jurisdictional al cauzei.

Cand vorbim de compunerea completelor de judecata avem in vedere numarul de

judecatori de la instanta respectiva pe care legea ii impune pentru a judeca.

In ceea ce priveste constituirea instantei, aceasta notiune este mai larga decat
compunerea, deoarece in constituirea instantei intra, pe langa judecatorii din
complet, si alti participanti, cum ar fi magistratii asistenti, grefierul, procurorul.

La nivelul ICCJ functioneaza mai multe complete de judecata:

o Completul de 3 judecatori (Completul de drept comun de la nivelul ICCJ) o
Completul de 5 judecatori (In materie penala)

22
 o Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii (Complet de
aproximativ de
25 de judecatori) o Completul referitor la pronuntarea unei hotarari
prealabile/chestiuni de drept (Complet de 13 judecatori)
o Sectiile unite ale ICCJ (Care au in competenta doua aspecte: Ele se intrunesc si
judeca atunci cand este cazul, in ceea ce priveste cererile de schimbare a
jurisprudentei ICCJ, respectiv atunci cand ICCJ hotaraste sa sesizeze ICCJ in cazul
controlului anterior al legii, adica inainte de promulgare.)
Aceasta compunere a completelor difera de compunerea completelor de la celelalte
instante. La nivelul ICCJ aplicam alte reguli de compunere a completelor.

Celelalte instante judecatoresti

Acestea sunt:
• Curti de Apel
• Tribunale
• Tribunale specializate
• Judecatorii

De asemenea, in paralel, exista si instante militare.

Curtile de Apel
In Romania sunt 15 Curti de Apel, care arondeaza intre 2-4 judete. De exemplu, Curtea de
Apel Craiova cuprinde judetele Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt.

Tribunalele
Acestea se regasesc la nivelul fiecarui judet, respectiv unul la nivelul Municipiului Bucuresti.
In realitate, sunt 41.

Judecatoriile
Acestea se afla in fiecare judet si oscileaza intre 3-5 judecatorii per judetm, cu exceptii, de
exemplu, exceptia Municipiului Bucuresti unde sunt 6 judecatorii.

Instantele militare In
Romania avem:
• 4 Tribunale Militare: Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara;
• 1 Tribunal Militar Teritorial,a Bucuresti
• 1 Curte Militara de Apel, la Bucuresti

23
Organizarea si functionarea instantelor judecatoresti
Au personalitate juridica proprie numai Curtile de Apel si Tribunalele. Nu au personalitate
juridica proprie Tribunalele specializate si judecatoriile.

In cadrul instantelor functioneaza, dupa caz, complete, ori sectii specializate, partajate in
materie penala si in materie civila. Datorita faptului ca judecatoriile nu au personalitate
juridica proprie, ele sunt arondate tribunalului din judet, sau Tribunalului Municipiului
Bucuresti.

De asemenea, Tribunalele specializate, care nu au personalitate juridica proprie, pot

functiona la nivelul fiecarui judet, respectiv a Municipiului Bucuresti, sunt subordonate
Tribunalului respectiv si preiau din competenta Tribunalului.
Tribunalele specializate se pot infiinta in domeniile: contencios administrativ-fiscal,
conflicte de munca, asigurari sociale, societati, insolventa, concurenta neloiala etc.

In privinta conducerii instantelor judecatoresti, fiecare instanta este condusa de un

Presedinte, care exercita la fel ca la ICCJ, atributii manageriale in scopul organizarii eficiente
a actului de justitie. De asemenea, presedintii instantelor exercita si o atributie de
coordonare si de control (La Curti de Apel si la Tribunale, implicit la instantele aflate in
subordinea acestora)

Cu privire la executarea bugetului, Presedintii Curtilor de Apel au calitatea de ordonator

secundar de credite, iar Presedintii Tribunalelor au calitatea de ordonator tertiar de credite.
In ceea ce priveste executia bugetului aprobat, presedintele ICCJ este ordonator principal
de credite, presedintii Curtilor de Apel fiind ordonatori secundari de credite, iar presedintii
Tribunalelor fiind ordonatori tertiari.

Pe langa presedinte, in functie de volumul de activitate si de complexitatea cauzelor, la Curti

de Apel si la Tribunale pot exista unul sau doi vicepresedinti, iar la Judecatorii poate exista
numai un singur vicepresedinte.

Exista o singura exceptie prevazuta in art. 45, alin. (2), legea 304/2004 care spune ca in
cazul Curtii de Apel Bucuresti si a Tribunalului Bucuresti pot exista pana la 3 vicepresedinti.

La instantele la care exista sectii, aceste sectii sunt conduse de un presedinte de sectie. De
asemenea, similar ICCJ, si la nivelul instantelor judecatoresti exista un colegiu de
conducere care isi gaseste compunerea si atributiile in conformitate cu art. 49, alin. (2),
legea 304/2004. Ca structura, el difera de la instanta la instanta.

24
 La nivelul instantelor judecatoresti, exista si o Adunare Generala a judecatorilor din acea
instanta, constituirea acestora respectand dispozitiile art. 50, legea 304/2004, iar
competentele sau atributiile Adunarii Generale sunt date de dispozitiile art. 51, legea
304/2004.

In privinta completelor de judecata de la aceste instante, in conformitate cu prescriptiile

legii, au componenta facuta de catre colegiul de conducere al instantei respective, la
inceputul fiecarui an calendaristic. Aceste complete sunt prezidate prin rotatie de catre
unul din membrii acestora. Componenta acestor complete nu poate fi schimbata decat in
mod exceptional, avand in vedere criteriile obiective stabilite de lege.

Aceste cauze primesc spre solutionare cauze, in mod aleatoriu, in baza unui sistem
informatizat, iar odata primita cauza, completul este obligat sa o solutioneze, sub aspectul
continuitatii.

In privinta compunerii, sa retinem urmatoarele reguli pentru Curti de Apel, Tribunale,

Judecatorii:
• Cauzele care sunt in prima instanta sunt judecate de un singur judecator. De la
aceasta regula exista o exceptie prevazuta de art. 55 din legea 304/2004 si anume ca
in litigiile privind conflictele de munca si asigurari sociale, in prima instanta, completul
se compune din 1
judecator si 2 asistenti judiciari (care participa la deliberari cu vot consultativ)
• Apelurile se judeca in complet de 2 judecatori. Exista posibilitatea ca in urma
deliberarilor sa nu se ajunga la solutie, astfel ca, in consecinta, legea a prevazut,
pentru acest complet, completul de divergenta (=completul de dol initial, care nu a
putut da o hotarare, in care mai este introdus presedintele instantei respective sau
vicepresedintele sau presedintele de sectie sau judecatorul din completul divergenta)
• Recursurile se judeca in complet de 3 judecatori.

7. Statutul magistratilor
luni, 3 noiembrie 2014
09:16

Nu exista un text legal care sa confere in mod direct calitatea de magistrat judecatorilor si
procurorilor, insa in art. 1 din legea 303/2004, este definita magistratura, in sensul ca
magistratura presupune doua componente:
1. Activitatea judiciara desfasurata de judecatori (pentru infaptuirea justitiei)
2. Activitatea derulata de procurori (in scopul apararii intereselor generale ale
societatii, a ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenesti)

25
Se poate observa ca magistratura este desfasurata atat de judecatori, cat si de procurori,
finalitatea actiunii acestora este diferita, unii infaptuind justitia, altii asigurand respectarea
legii, astfel ca si statutul celor doua entitati este diferit.
Acest regim diferit consta in urmatoarele:
• Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei (cei definitivi) sunt inamovibili, adica
acesti judecatori pot fi mutati prin transfer, delegare, detasare, promovare numai cu
acordul lor si, de asemenea, pot fi suspendati sau eliberati din functie numai in
conditiile restrictive ale legii. Cu alte cuvinte, inamovibilitatea este o trasatura unica
a activitatii de judecator si implica o puternica componenta referitoare la stabilitatea
pe post a judecatorului. Aceasta inamovibilitate se impune datorita faptului ca
judecatorii infaptuiesc justitia, acestia fiind obligati sa fie, potrivit legii, independenti,
sa se supuna doar juridic, si sa fie impartiali.

• Procurorii numiti de Presedintele Romaniei (cei definitivi) se bucura de stabilitate si

sunt independenti. Prin stabilitate se intelege ca acesti procurori pot fi detasati,
transferati sau promovati numai cu acordul lor, insa pot fi delegati, suspendati sau
eliberati din functie, numai in conditiile legii. Nu trebuie uitat principiul controlului
ierarhic al procurorului, principiul subordonarii, care il indeparteaza de la statulul
judecatorului, care este singurul inamovibil.

Magistratii trebuie sa respecte o serie de reguli si principii:

1. Sa asigure suprematia legii
2. Sa respecte drepturile si libertatile cetatenilor
3. Sa asigure un tratament juridic nediscriminatoriu persoanelor aflate in proceduri
judiciare, indiferent de calitatea acestora (Principiul nediscriminarii si al egalitatii in
fata legii)
4. Sa respecte codul deontologic al magistratilor
5. Sa participe la formarea profesionala continua

Spre deosebire de procurori, judecatorii mai au o obligatie foarte importanta care rezulta
din insasi activitatea lor:
Judecatorii nu pot refuza sa judece o cauza pe motiv ca legea nu este clara, ca legea nu
prevede sau ca legea este incompleta. Solutia este fireasca, deoarece exista principiul
justitiei ca monopol de stat (judecatorul nu poate refuza sa infaptuiasca justitia, iar daca
nu exista reglementare, judecatorul va aplica principiile generale)

Intrarea in magistratura

26
Intrarea in profesie presupune o admitere si o pregatire profesionala initiala care se intinde
pana la momentul promovarii examenului de definitivat. Potrivit noii reglmentari, intrarea
in magistratura se face exclusiv pe baza de concurs, bazat pe competenta profesionala,
aptitudini si buna reputatie.

Aceasta admitere in magistratura, cat si pregatirea ulterioara initiala, se realizeaza exclusiv

prin Institutul National al Magistraturii (INM). Admiterea la INM se face cu respectarea
principiului transparentei si a egalitatii, singura forma fiind cea de concurs, neexistand o
alta cale de intrare in magistratura.

In magistratura pot intra atat persoane care nu au vechime juridica, cat si persoane cu o
anumita vechime juridica minima care intra direct pe post, insa tot cu examen la INM.
O persoana poate fi admisa la INM daca indeplineste urmatoarele conditii:
• Cetatenie româna
• Domiciliu in România
• Capacitate deplina de exercitiu
• Este licentiata in drept
• Nu are antecedente penale sau cazier fiscal si se bucura de o buna reputatie
• Cunoasterea limbii romane
• Persoana in cauza sa fie apta din punct de vedere medical si psihologic pentru
exercitarea functiei de magistrat (Aceasta conditie este certificata de o comisie
medicala care se numeste prin ordin al Ministrului Justitiei si al Ministrului Sanatatii)

Concursul de admitere in magistratura se organizeaza anual la data si locul stabilite de INM,

cu parobarea CSM. Tot CSM stabileste pentru fiecare an numarul de cursanti, in functie de
posturile vacante de la judecatorii si tribunale.
Art. 15, Alin. (8) din legea 303/2004 spune ca verificarea bunei reputatii si a starii medicale
se afiseaza dupa desfasurarea definitive a concursului.

Dupa trecerea acestei parti de buna reputatie si de verificare medicala, se va aproba de

catre CSM o lista finala cu cei admisi la INM care poarta denumirea de auditor de justitie.
Din momentul admiterii incepe pregatirea profesionala initiala a magistratilor, care consta
atat in aspecte teoretice, cat si practice, fiind parcursa pe perioada de 2 ani.

Dupa primul an, care este anul de pregatire teoretica, in urma examenelor de sfarsit de an,
auditorii de justitie opteaza, in urma mediilor obtinute, pentru functia de judecator, ori
pentru functia de procuror, dupa care urmeaza anul 2, care este un an de practica la
judecatorii, ori la parchete. Ei asista la sedintele de judecata sau la urmarirea penala pentru
a cunoaste direct activitatea specifica magistraturii. Acesti auditori de justitie fac practica in
virtutea acestei calitati, ei nefiind inca magistrati implicati in actul de justitie.

27
Admitrea in magistratura nu ofera, de la inceput, perspectiva ocuparii unui post. Dupa
aceea, in functie de notele obtinute vei ajunge judecator sau procuror. Programul de
formare profesionala a auditorilor de justitie se aproba de catre CSM la propunerea INM.

Pe perioada celor doi ani de INM auditorii de justitie beneficiaza si de o bursa lunara care
este egala cu indemnizatia unui judecator sau procuror stagiar, avand natura unui drept
salarial.

Dupa incheierea cursurilor in cadrul INM, auditorii de justitie sustin un examen de absolvire
prin care se verifica cunostintele teoretice si practice de judecator, respectiv de procuror.

Cei care au absolvit INM, conform legii, au obligatia sa indeplineasca timp de sase ani
functia de judecator/procuror. In cazul in care un judecator sau procuror absolvent al INM-
ului este eliberat din functie inaintea expirarii termenului de sase ani, din initiativa sa sau
din motive imputabile, este obligat sa restituie indemnizatia de auditor de justitie si
cheltuielile de scolarizare, proportional cu perioada cat ar fi trebuit sa mai ramana in
magistratura.

Perioada in care o persoana a avut calitatea de auditor de justitie, cu conditia sa fi absolvit

examenul de finalizare a INM, constituie vechime in magistratura. Auditorii care
promoveaza examenul de absolvire pot fi numiti in functiile pentru cre au optat la sfarsitul
primului an. Cei care nu au promovat examenul au dreptul sa se prezinte la urmatoarea
sesiune, iar daca nici in aceasta sesiune nu termina INM, nu vor mai fi numiti in
magistratura si vor terbui sa restituie bursa si cheltuielile de scolarizare.

Pe perioada cat un auditor se afla la INM, acestia au o serie de obligatii, iar incalcarea
acestora constituie abatere disciplinara; de ex.: este interzisa desfasurarea de activitati
politice, exprimarea convingerilor politice in public, interzise atitudinile nepotrivite la adresa
colegilor, interzisa absentarea nemotivata mai mult de 8 ore pe luna. Daca savarsesc aceste
fapte, auditorilor li se aplica o serie de sanctiuni disciplinare, dupa cum urmeaza:
avertisment, diminuarea bursei cu 15% pentru o perioada de la o luna la trei luni,
diminuarea bursei proportional cu absentele nemotivate, excluderea.

Magistratii stagiari

Dupa absolvirea INM, auditorii vor fi numiti in functiile de judecator sau de procuror
stagiar, moment in care incepe perioada de stagiatura in magistratura.

Judecatorii si procurorii stagiari sunt numiti in functie de catre CSM pe baza mediei
generale obtinute la sfarsitul fiecarui an de studiu la INM, respectiv media de la examenul
de absolvire a INM.

28
Acesti magistrati stagiari nu pot fi numiti decat la judecatorii, respectiv la parchete de pe
langa judecatorii. Durata stagiului este de un an de zile. In aceasta perioada judecatorii si
procurorii stagiari au obligatia continuarii pregatirii profesionale sub coordonarea unui
judecator ori procuror din cadrul instantei ori parchetului desemnat de catre conducatorul
institutiei respective.

Pe perioada stagiaturii judecatorii si procurorii stagiari deruleaza activitate specifica

magistraturii, insa competenta acestora este limitata, astfel ca:
 Judecatorii stagiari judeca numai urmatoarele cazuri:
o Actiuni posesorii o Pensii de intretinere
o Actiuni cu privire la inregistrari si modificari in registrele de stare civila
o Propriri o Investirea cu formula executorie o Luarea masurilor
asiguratorii
o Litigii patrimoniale care au ca obiect plata unei sume de bani sau
predarea unui bun in cazul in care obiectul litigiului nu depaseste
10000 de lei.
o Plangeri contraventionale o Ordonante de plata o
Reabilitare
o Constatarea gratierii ori a amnistiei
o Judecarea unor infractiuni pentru care legea prevede ca actiunea
penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate  Procurorii stagiari au dreptul:
o sa puna concluzii in instanta o sa semneze si sa efectueze acte de
procedura sub coordonarea unui procuror o solutiile procurorului
stagiar sunt contrasemnate de procurorul coordonator

Dupa parcurgerea stagiului de un an de zile, stagiarii sunt obligati sa se prezinte la

examenul de capacitate. Daca magistratul stagiar este respins la acest examen, mai are
dreptul sa se prezine inca o data. Daca nici a doua oara nu trece examenul, acest magistrat
isi pierde calitatea de magistrat.
Examenul de capacitate se organizeaza de catre CSM prin intermediului INM. Acest examen
consta in sinteza, probe teoretice si practice si se finalizeaza printr-o nota obtinuta de
magistratul stagiar. Examenul este validat de CSM, iar rezultatele se publica in MO si se
afiseaza posturile vacante de la judecatorii si parchetele de pe langa judecatorii, in vederea
alegerii acestora de catre magistratii definitivi. Alegerea acestor posturi se face in ordinea
mediilor de la examenul de capacitate, in termen de 15 zile de la afisarea in MO.

29
Daca in acest fel magistratii care au promovat examenul nu fac optiunea, CSM le va acorda
un post din oficiu, iar daca refuza, acest refuz este asimilat de lege cu demisia din
magistratura.

Numirea magistratilor
Dupa capacitate si dupa ce au facut optiunea pentru un post, judecatorii si procurorii
trebuie numiti in functie, aceasta fiind numirea definitiva in functie.

Numirea ca definitiv o face Presedintele Romaniei, la prounerea CSM. Presedintele poate

refuza o singura data, motivat, aceasta numire, iar daca CSM o reitereaza Presedintele este
obligat sa numeasca in functia respectiva.

In privinta numirilor, regula o reprezinta: Absolventii INM, care au devenit stagiari si care au
promovat examenul de capacitate.

In mod exceptional pot fi numiti in magistratura ca magistrati definitivi, pe baza de concurs,

fostii judecatori si procurori care au iesit din magistratura datorita unor motive
neimputabile lor, personalul de specialitate juridica asimilat magistratilor (avocati, notari,
asistenti judiciari, consilieri
juridici, persoane care au indeplinit functii de specialitate juridica in cadrul Administratiei
Prezidentiale, Parlamentului, CCR, Av. Poporului pentru o perioada de cel putin cinci ani.)

Acestia, dupa ce sunt numiti de Presedintele Romaniei, parcurg o perioada de sase luni de
pregatire profesionala la INM, inainte de a-si incepe efectiv activitatea.

Dupa numire, magistratul in cauza va depune un juramant in fata magistratilor de la

instanta/parchet, iar refuzul depunerii juramantului atrage nulitatea numirii in
magistratura.

Judecatorii numiti de Presedinte devin inamovibili, iar procurorii numiti de Presedinte se

bucura de stabilitate.

Promovarea magistratilor
Este de doua feluri:
• Promovarea in functiile de executie (la Tribunale, CdA, ICCJ si la Parchetele aferente)
• Promovarea in functiile de conducere (de la nivelul Judecatoriilor, Tribunalelor, CdA,
ICCJ si la Parchete)

Promovarea in functiile de executie

30
Se face prin concurs organizat de INM la hotararea CSM. In comisia de examen sunt
judecatori de la ICCJ, de la CdA, formatori de la INM, respectiv procurori de la parchetele de
pe langa CdA.

Promovarea magistratilor se face numai cu consimtamantul scris al acestora, neputand fi

promovati "cu forta".

Pentru a putea participa la concursul de promovare, magistratii trebuie sa indeplineasca

mai multe conditii care vor fi verificate de CSM, dupa cum urmeaza:
• In ultimii trei ani inaintea promovarii sa fi obtinut calificativul "Foarte bine" si sa nu fi
savarsit abateri.
• Sa indeplineasca conditia minima de vechime:
o 5 ani pentru Tribunal/Tribunal Specializat/Parchet de pe langa
Tribunale o 6 ani pentru Curtea de Apel/Parchetele de pe langa
CdA
o 8 ani pentru promovarea in functie de procuror in parchetul
general

Concursul de promovare consta in probe scrise prin care se vor verifica cunostintele
teoretice si practice, probe care vor avea in vedere urmatoarele materii: Drept civil, Drept
penal, Drept procesual civil, Drept procesual penal, Drept administrativ si fiscal, cat si
Jurisprudenta ICCJ, CCR, CEDO, CJCE.

Legea prevede si posibilitatea promovarii pe loc in limita numarului de posturi aprobat

anual de catre CSM. In aceasta situatie, magistratul care opteaza sa promoveze va avea
toate drepturile functiei pentru care a promovat, dar el nu va fi nevoit sa schimbe si
instanta sau parchetul. Aceasta promovare pe loc este o componenta a statutului
magistratilor, adica li se da dreptul sa promoveze, dar se poate ramane la aceeasi instanta.

Promovarea in functiile de conducere

Vizeaza Presedintele instantei, VP, Prim-procuror, Adjunct de Prim-procuror.
Aceasta promovare se face pentru o perioada de trei ani de zile, cu posibilitatea reinvestirii
o singura data, pe bazaunui concurs organizat de catre CSM, prin intermediul INM-ului.

Magistratii care doresc aceste functii trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

 Calificativul "Foarte bine" la ultima
evaluare  Nesanctionare disciplinara in
ultimii trei ani de zile  Indeplinirea
conditiei de vechime:
o 5 ani pentru functiile de conducere de la Judecatorii si Parchetele de pe langa

31
 Judecatorii o 6 ani pentru functiile de conducere de la Tribunale, Tribunale
Specializate, Parchetele de pe langa ele
o 8 ani pentru functiile de conducere de la CdA si Parchetele de pe langa aceste
CdA

Concursul consta intr-un proiect de management al candidatului respectiv, cat si intr-un

examen scris in ceea ce priveste managementul instantelor parchetului. Comisia este
aprobata de CSM la propunerea INM si este compusa din 2 judecatori de la ICCJ, 2
judecatori de la CdA si trei specialisti in management.

Dupa promovarea examenului, CSM validaeza rezultaltele si numeste in functiile de

conducere. Prin exceptie, promovarea in functiile de conducere respecta o alta formula in
cazul ICCJ, respectiv al PG.
Promovarea in functia de judecator la ICCJ
Aceasta promovare in functia de judecator se face de catre CSM in urma unui concurs
organizat de catre acesta prin intermediul INM-ului. Concursul pentru a ajunge
judecator la ICCJ consta in evaluarea hotararilor pronuntate, cat si in actele
procesuale indeplinite de catre candidat.
De asemenea, consta intr-un interviu in fata plenului CSM si in probe scrise care vor
verifica cunostintele teoretice si practice ale candidatului.

Comisia de examen este compusa dintr-un judecator la ICCJ, un cadru universitar din
domeniul dreptului propus de INM, un profesor de logica, un avocat propus de UNBR
si un psiholog.

Se pot inscrie magistratii care indeplinesc urmatoarele conditii:

• Au indeplinit functia de judecator/procuror in ultimii 5 ani la CdA sau la
Parchetele de pe langa
• Au obtinut calificativul "Foarte bine" la ultimele trei evaluari
• Nu au fost sanctionati disciplinar
• S-au remarcat in activitatea profesionala
• Au o vechime in magistratura de cel putin 15 ani.

Promovarea in functia de conducere a ICCJ (P, VP, Presedintii de sectii)

Acestia sunt numiti pe o perioada de trei ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura
data, de catre Presedintele Romaniei, la propunerea CSM, dintre judecatorii ICCJ care
au functionat la aceasta instanta cel putin doi ani.

Presedintele poate refuza motivat aceasta propunere, inaintand refuzul CSM-ului.

Simetric, persoanele respective pot fi revocate din functie tot la propunerea CSM,
pentru anumite cazuri prevazute expres de legea 303/2004.

32
 In privinta functiilor de la Parchet: PG, VPG, Sefii de sectie, P. Sef DNA, P.Sef
DIICOT, Adj. acestora sunt numiti de catre Presedintele Romaniei la propunerea
Ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM. Mandatul acestora este de trei ani,
cu posibilitatea reinvestirii o singura data, iar cei propusi trebuie sa indepineasca
doua conditii: o vechime minima de 10 ani in functie si o buna reputatie
profesionala. Presedintele poate refuza motivat aceste propuneri.

Delegarea, detasarea, transferul magistratilor

Aceste forme, specifice dreptului muncii, au specificul lor in ceea ce priveste activitatea in
magistratura, specific datorat profesiei si al statului de magistrat.

Delegarea judecatorilor se poate dispune in cazul in care o instanta nu poate functiona

normal din cauza absentei temporare a unor judecatori, sau datorita existentei unor posturi
vacante. Aceasta delegare a judecatorilor poate interveni numai cu acordul scris al
acestora. Fara acest acord scris, niciun judecator nu poate fi delegat la o alta instanta.
Delegarea are un caracter temporar, ea putand fi initiata pe o perioada de cel mult sase
luni, putand fi prelungita inca maxim sase luni.

In cazul judecatoriei si al tribunalelor, delegarea se dispune in concret de catre Presedintele

CdA, la propunerea Presedintelui instantei respective.

In cazul CdA, delegarea se dispune de catre CSM la propunerea Presedintelui CdA unde
urmeaza sa fie delegat judecatorul respectiv.

In mod similar, procurorii pot fi delegati similar, cu acordul scris al Procurorului General al
Romaniei.

Detasarea magistratilor este o atributie ce revine CSM-ului, presupunand mai mult decat o
delegare, inclusiv mutarea respectivului magistrat in afara sferei magistraturii.
Aceasta detasare se aproba de catre CSM cu acordul scris al magistratului, la alte instante
ori parchete, la CSM, la INM, la Ministerul Justitiei sau la unitatile subordonate acestuia,
cum ar fi Administratia Penitenciarelor, ori la alte autoritati publice sau chiar in functii de
demnitate publica numite.
Detasarea se dispune pe o perioada mai lunga decat delegarea, intre 6 luni si 3 ani, si poate
fi prelungita cu acordul scris al magistratului, pe o perioada de pana la 3 ani.

Atat delegarea cat si detasarea nu se pot face la instante de nivel superior celor la care
magistratul are dreptul sa functioneze potrivit legii.

33
Transferul magistratilor poate viza mutarea unui magistrat de la o instanta la o alta
instanta, de la un parchet la un alt parchet sau la o institutie publica. Transferul se aproba
de catre CSM la propunerea magistratului in cauza.

In cazul transferului, legea prevede ca, la cerere, se poate opera un transfer, fara concurs,
din procuror in judecator si din judecator in procuror, dar acest transport va opera cu
respectarea conditiilor de vechime impuse de lege. Acest transfer este finalizat si validat
prin decret emis de Presedintele Romaniei, la propunerea CSM-ului.

Pe perioada in care opereaza aceste mutari ale magistratilor, ei nu isi pierd calitatea de
magistrati, postul lor de baza ramanand rezervat, iar dupa incetarea acestei masuri
temporare, ei revin pe acese posturi, fara a fi necesar sa dea un concurs sau un examen. De
asmenea, perioada mutarii este considerata vechime si poate sta la baza promovarii.

Drepturile si oblgiatiile magistratilor

Acestea sunt determinate de statutul profesiei de magistrat si reprezinta, printre altele, o
garantie a independentei justitiei si a impartialitatii judecatorilor.

In realitate, aceste drepturi si obligatii creaza statutul magistratilor. Pe de alta parte,

nerespectarea obligatiilor impuse magistratilor, respectiv a interdictiilor cu privire la
acestia, se constituie in abateri disciplinare care vor determina sanctionarea magistratului
cu diferite sanctiuni disciplinare, mergand pana la excluderea din magistratura.
Drepturile si obligatiile magistratilor sunt prevazute in mod expres si in mod derogatoriu in
legea 303/2004, insa aceste drepturi si obligatii se completeaza cu dreptul comun in
materie, in masura compatibilitatii, un exemplu fiind drepturile si obligatiile prevazute in
codul muncii.

Incalcarea acestor obligatii poate sa atraga trei tipuri de raspundere:

• Raspundere administrativa/disciplinara
• Raspundere civila
• Raspundere penala

Trebuie facuta distinctia intre judecatori, care sunt inamovibili, si procurori, care se bucura
de stabilitate.

34
Inamovibilitatea judecatorilor este un drept complex din care rezulta toate atributele
referitoare la statutul judecatorilor, cu privire la transferul acestora, avansarea acestora,
delegarea acestora, detasarea acestora. Aceasta inamovibilitate, ca si stabilitatea de are se
bucura procurorii, genereaza si o protectie speciala in materie penala pentru magistrati, in
sensul ca judecatorii si procurorii pot fi perchezitionati, retinuti, arestati preventiv, arestati
la domiciliu sau sub supraveghere numai cu incuviintarea sectiilor CSM (de judecatori sau
de procurori).

Prin exceptie, in caz de infractiune flagranta, magistratii pot fi retinuti ori perchezitionati,
CSM-ul fiind incunostiintat de indata cu privire la aceste acte de procedura.

Drepturile magistratilor
Aceste drepturi sunt proportionale cu statutul functiei pe care o indeplinesc, fiind o functie
de demnitate publica, iar aceste drepturi se clasifica in drepturi patrimoniale (evaluabile in
bani) si drepturi nepatrimoniale (per a contrario).

In privinta acestor drepturi:

• Magistratul are dreptul la o remuneratie (la salariu - stabilit in raport cu vechimea si
cu nivelul instantei in care functioneaza magistratul).
• Magistratul are dreptul de a fi aparat de catre CSM in cazul in care ar exista acte care
ar afecta independenta sau impartialitatea actului de justitie.
• Magistratul are dreptul la libera asociere in organizatii profesionale locale, nationale
sau internationale, in scopul apararii intereselor profesionale.
• Magistratul are dreptul la masuri speciale de protectie impotriva amenintarilor,
violentelor sau a altor fapte care ii pun in pericol pe ei sau pe familia lor. Aceasta
protectie se asigura la cerere, de catre organele abilitate ale statului.
• Magistratul are dreptul la despagubiri acordate de la buget pentru cazul in care viata,
sanatatea, ori bunurile magistratior sunt afectate de exercitarea atributiilor de
serviciu, sau in legatura cu aceste atributii.
• Magistratul are dreptul la concediu, avand un concediu anual de 35 de zile lucratoare.
Tot referitor la concediu, este de precizat ca magistratii au dreptul la un concediu
pentru studii de specialitate, platit, cat si dreptul la concedii medicale.
• Magistratul are dreptul de a inchiria o locuinta de serviciu pe parcursul indeplinirii
calitatii de magistrat, chiria fiind acoperita de bugetul Ministerului Justitiei. La
pensionarea pentru limita
de varsta, titularul contractului de inchiriere, fostul magistrat, isi pastreaza drepturile
locative pe tot parcursul vietii, insa aceste locuinte nu pot fi cumparate de catre
magistrati.

35
 • Magistratul are dreptul la decontarea anuala a unor deplasari (Magistratii
beneficiaza anual de sase calatorii in tara, dus-intors, la transportul pe orice cale, sau
decontarea a 7,5l/100 km pentru aceste calatorii.)
• Magistratul are dreptul la pensie. Magistratii care au o vechime minima prevazuta in
lege pot beneficia de o pensie speciala, de serviciu, in cuantum de 80% din venitul
brut din ultima luna inaintea iesirii la pensie, in acest venit intrand si salariul, dar si
sporurile primite la iesirea din profesie.
• Magistratul care are o vechime continua de 20 de ani in magistratura, la data
pensionarii, pentru motive neimputabile, o singura data beneficiaza de sapte
indemnizatii brute lunare.
• Magistratul are dreptul la reincadrare la magistratura, atunci cand magistratul iese la
pensie doreste la cerere sa fie reincadrat la aceeasi instanta sau la acelasi parchet.
• Magistratul are dreptul de a fi decorat.

Obligatiile magistratilor
• Sunt datori sa se abtina de la orice fapta/act de natura sa compromita demnitatea lor
in profesie.
• Relatiile profesionale intre magistrati respectiv intre magistrati si societate trebuie sa
se bazeze, spune art.90, alin. (2) din legea 303/2004, pe respect si buna credinta.
• Rezolvarea lucrarilor profesionale in termenele stabilite, respectiv in termene
rezonabile  Respectarea secretului profesional
• Judecatorii au obligatia pastrarii secretului deliberarii, inclusiv dupa incetarea
exercitarii functiei
• Sunt obligati sa poarte roba in sedintele de judecata
• Sunt obligati ca in conditiile prevazute de lege sa depuna declaratia de avere si pe cea
de interese.

Incompatibilitatile si interdictiile magistratilor

Aceasta calitate de magistrat implica si o seama de restrictii pentru persoana in cauza,
restrictii care trebuie sa asigure independenta si impartialitatea.

• Magistratul este incompatibil cu orice alte functii publice sau private, existand doua
exceptii:
o Magistratul poate fi cadru didactic in invatamantul superior
o Magistratul poate fi formator la INM/Scoala Nationala de
Grefieri
• Magistratii sunt obligati sa se abtina de la orice act de justitie atunci cand exista un
conflict intre interesul personal si interesul public al justitiei. NCPC, NCPP
reglementeaza cazurile de incompatibilitate.

36
 • Potrivit legii, magistratii sunt obligati sa dea anual o declaratie pe propria raspundere
in care sa mentioneze daca sotul, rudele, sau afinii pana la gradul 4 exercita o functie
sau desfasoara o activitate juridica, ori activitati de investigare sau cercetare penala,
precum si locul de munca al acestora.
• Magistratii sunt obligati sa dea o declaratie pe propria raspundere cu privire la
apartenenta lor ca agent sau colaborator al organelor de securitate ca politie politica.
• Magistratii nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori
ai serviciilor de informatii.
• Magistratii nu pot desfasura activitati de arbitraj
• Magistratii nu pot avea calitatea de asociat, actionar, membru in organele de
conducere la orice societate civila, comerciala etc. Pot fi actionari numai ca urmare a
legii privatizarii in masa.
• Magistratii nu pot face parte dintr-un partid politic si nici nu pot sa desfasoare
activitati politice sau cu caracter politic.
• Magistratii trebuie sa se abtina de la exprimarea, in orice mod, a convingerilor lor
politice.
• Magistratilor le este interzis sa isi exprime public opinia cu privire la cauze care se afla
pe rolul instantelor sau care sunt in lucru la parchet.
• Magistratilor le este interzis sa dea consultatii juridice scrise sau verbale in probleme
litigioase, chiar daca nu au legatura cu instanta sau parchetul unde ei functioneaza.
• Magistratilor le este permis sa pledeze numai in cauzele lor personale, ale
ascendentilor/descendentilor, sotului, precum si in cazul persoanelor puse sub tutela
lor.
• Judecatorilor si procurorilor le este permis sa participe la elaborarea de publicatii,
articole, studii de specialitate literare, sa se scrie articole, carti. De asemenea, pot
participa la emisiuni audiovizuale cu exceptia celor cu caracter politic. Pentru aceste
creatii pe drept de autor, magistratii au dreptul de a incasa aceste drepturi de autor.
• Judecatorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de intocmire a unor
proiecte de acte normative, nefiind in situatie de incompatibilitate.
• Judecatorii pot fi membrii societatilor stiintifice, academice, respectiv membru in
persoanele juridice de drept privat fara scop lucrativ (asociatii, ONG-uri).

Raspunderea magistratilor
Atat judecatorii, cat si procurorii, in activitatea lor, pot sa raspunda sub mai multe forme.
Exista o raspundere civila, o raspundere discipliniara, si o raspundere penala. Aceste trei
forme pot sa coexiste.

Raspunderea civila
Magistratii, in activitatea lor, pot sa savarseasca anumite erori judiciare, situatie in
care se pune problema unei raspunderi civile in speta, respectiv o despagubire a

37
persoanei care a fost obiectul unei erori judiciare. Aceasta raspundere patrimoniala
are la baza un principiu: prejudiciul va fi acoperit de statul roman, adica, cu alte
cuvinte, persoana vatamata va solicita si va obtine despagubirea de la statul roman, si
nu de la magistratul in cauza.

Aceasta raspundere civila difera in functie de tipul procesului in care s-a produs
eroarea judiciara. In procesele penale, codul de procedura penala prevede ca statul,
prin Ministerul Finantelor Publice, raspunde pentru repararea prejudiciului pricinuit in
cazul unei condamnari sau in cazul luarii unei masuri preventive pe nedrept.

In celelalte procese, adica in procesele civile lato-sensu, daca se produc erori

judiciare, aceasta despagubire se poate acorda numai daca in prealabil, prin hotarare
definitiva, s-a stabilit o raspundere disciplinara sau penala a judecatorului, respectiv a
procurorului, daca fapta este de natura a fi produs o eroare judiciara. In acest caz
persoana vatamata va chema in judecata tot statul, prin Ministerul Finantelor Publice,
care ii va acoperi prejudiciul, si nu poate sa cheme direct in judecata pe procuror sau
pe judecator.

Dupa ce statul va plati efectiv despagubirea, art. 96, alin. (7), legea 303/2004, prevede
ca statul poate regresa impotriva magistartului vinovat numai daca magistratul a
savarsit eroarea judiciara cu rea credinta sau grava neglijenta. Acesti doi termeni
trebuie interpretati in conformitate cu art. 991, legea 303/2004: "Rea credinta este
ipoteza in care magistratul a incalcat cu stiinta normele de drept, urmarind sau
acceptand vatamarea unei persoane; grava neglijenta este cand magistratul
nesocoteste din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil, normele de drept."

Este de retinut ca, in ceea ce priveste acordarea despagubirii, exista un termen de

prescriptie de 1 an de zile, atat pentru persoana care socilita despagubirea de la statul
roman (termenul se va calcula de la data hotararii definitive la care s-a produs
eroarea judiciara), respectiv tot un an de zile in cazul actiunii in regres a statului
impotriva magistratului.

Raspunderea penala
Magistratii raspund penal atunci cand savarsesc fapte sanctionate de codul penal sau
de legi penale. In privinta raspunderii penale, este de retinut faptul ca avem, totusi,
cateva derogari.

In primul rand, retinerea, perchezitia si arestarea magistratului nu se pot dispune

decat cu avizul sectiei CSM. De asemenea, magistratul poate fi anchetat in mod liber,
neexistand nicio interdictie in acest sens, iar in cazul in care a fost pusa in miscare
actiunea penala impotriva sa, potrivit art. 62, legea 303/2004, acesta este suspendat

38
din profesie. Aceasta suspendare este dispusa de CSM, pe perioada suspendarii
neplatindui-se magistratului drepturile salariale. De asemenea, aceasta perioada nu
este vechime in magistratura. Daca, ulterior, se dispune scoaterea de sub urmarire
penala, incetarea sau achitarea magistratului, suspendarea inceteaza, magistratul
fiind pus in situatia anterioara suspendarii, adica i se platesc toate drepturile si
recastiga vechimea in magistratura. In cazul in care este condamnat definitiv, potrivit
art. 65, legea 303/2004, de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare,
magistratul este eliberat din aceasta functie.

Raspunderea disciplinara
Forma de raspundere specifica profesiei de magistrat, care se activeaza in cazul in
care magistratul a incalcat indatoririle de serviciu sau a comis o fapta pentru care
poate fi afectat prestigiul justitiei. Adica, in concret, atunci cand magistratul a incalcat
regulile referitoare la obligatiile acestuia, incompatibilitatile, respectiv interdictiile
prevazute de lege.

Legea prevede in mod expres situatiile care sunt considerate abateri disciplinare,
situatii care pot genera o raspundere disciplinara. Este de retinut ca sanctiunile
disciplinare se aplica de catre sectiile CSM-ului, dupa procedura discutata la CSM,
potrivit legii 317/2004.

Abaterile disciplinare posibile sunt urmatoarele:

o Manifestari care aduc atingere prestigiului justitiei. (In timpul exercitarii functiei
sau in afara exercitarii functiei - adica conduita trebuie sa fie permanent
exemplara)
o Incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii. (Expres
prevazute)
o Atitudini nedemne in timpul exercitarii functiei, atat fata de colegii din sistem,
judecatori si procurori, cat si fata de justitiabili sau fata de parteneri ori auxiliari
ai justitiei.
o Manifestarea sau desfasurarea de activitati cu caracter politic sau, in exercitarea
functiei, exprimarea convingerilor politice.
o Refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile sau actele de
procedura depuse de parti.
o Refuzul nejustificat de a indeplini o indatorire de serviciu. o Nerespectarea de
catre procuror a dispozitiilor date de procurorul ierarhic superior, in scris si in
conformitate cu legea.
o Solutionarea cauzelor intr-un termen nerezonabil, abaterea producandu-se daca
magistratul, in mod repetat si din motive imputabile, intarzie solutionarea
dosarului sau efectuarea actelor de urmarire penala, incalcandu-se celeritatea.

39
 o Neindeplinirea obligatiei de a se abtine, in principal a judecatorilor, dar si a
judecatorilor, atunci cand legea prevede ca magistratul trebuia sa se abtina,
adica acele cazuri de incompatibilitate care il obliga pe magistrat sa formuleze
declaratie de abtinere. o Sanctionata formularea unor cereri repetate,
nejustificate, de abtinere intr-o cauza, cereri care au ca efect tegiversarea
judecatii.
o Nerespectarea secretului deliberarii (pentru judecatori). o Nerespectarea
confidentialitatii dosarului in care efectueaza ancheta (pentru procurori). o
Absente nemotivate de la instanta sau de la parchet. (Aceste absente trebuie sa
se produca repetat si trebuie sa fie nemotivate, afectand buna desfasurare a
activitatii de la instanta, ori de la parchet).
o Imixtiunea in activitatea altui coleg magistrat, judecator, ori procuror. o
Nerespectarea, in mod nejustificat, a masurilor administrative dispuse de
conducatorul instantei sau al parchetului.
o Folosirea functiei de magistrat pentru a obtine un tratament favorabil din partea
autoritatilor, in vederea obtinerii a unor solutii favorabile, pentru sine sau pentru
apropiatii magistratului, interventie care ar crea o discriminare intre magistrati si
cetateni, care nu sunt magistrati.
o Nerespectarea in mod grav sau repetat a regulilor privitoare la distributia
aleatorie a cauzelor.
o Impiedicarea activitatii inspectorilor judiciari, prin orice mijloace. Activitatea de
inspectia judiciara este la CSM, acesti inspectori judiciari verificand activitatea
judecatorilor si a procurorilor, tocmai pentru a concluziona daca au incalcat, sau
nu, legea.
o Participarea directa, sau prin interpusi, la jocuri de tip piramidal, jocuri de noroc
sau sisteme de investitii pentru care nu este asigura transparenta fondurilor.
o Lipsa totala a motivarii hotararilor judecatoresti sau a actelor procurorului.
o Utilizarea de expresii inadecvate in cuprinsul actelor judiciare , ori situatii in care
motivarea este vadit contrara rartionamentului juridic, de natura sa afecteze
prestigiul justitiei sau demnitatea functiei de magistrat.
o Nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale, ori a recursurilor in interesul legii,
date de ICCJ.
o Exercitarea cu rea credinta sau grava neglijenta a functiei de magistrat, cele doua
concepte fiind reglementate ca atare in legea 303/2004.

Ori de cate ori se constata una dintre aceste ipoteze de abateri disciplinare intervine,
in mod corelativ, sanctiunea aferenta. Aceste sanctiuni sunt prevazute expres de
lege, legea oferind si un criteriu de aplicare a lor, si anume proportionalitatea
sanctiunii in raport cu gravitatea abaterii disciplinare.

40
 Sanctiunile sunt urmatoarele: o Avertismentul. o Diminuarea salariului cu pana la
20% pe o perioada de la o luna la sase luni. o Mutarea disciplinara pe o perioada
de pana la un an, la o alta instanta sau parchet. In cazul acestei mutari
disciplinare, judecatorul nu mai poate invoca inamovibilitatea. o Suspendarea
din functia de magistrat, pe o perioada de la o luna la sase luni, suspendare care
vine in conformitate cu art. 62, lit. (c), legea 303/2004, perioada nereprezentand
vechime in magistratura si fiind nesalarizata.
o Excluderea din magistratura, conform art. 65, lit. (e), legea 303/2004.

Aceste sanctiuni disciplinare se acorda de catre CSM, de catre sectia abilitata,

hotararea disciplinara data de CSM putand fi atacata de magististrat, cu recurs, in
termen de 15 zile de la comunicare, la ICCJ, iar aceasta, in completul de 5,
solutioneaza in mod definitiv cauza.

8. Organizarea si exercitarea profesiei de avocat

luni, 8 decembrie 2014
08:07

Avocatii sunt la fel de necesar procesului civil/penal precum judecatorii, procurorii, grefierii
sau alti participanti.
Din acest punct de vedere, avocatii sunt considerati in doctrina parteneri ai justitiei.

Aceasta profesie este o profesie juridica, si nu judiciara, ei nu fac parte din sistemul judiciar.
Este o profesie distincta, cu o reglementare speciala, dupa cum urmeaza:
1. Legea nr. 51/1995, privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
2. Statutul profesiei de avocat, statut care este adoptat de UNBR, ultima sa modificare
intervenind in 2013, prin hotararea 769/2003. Acesta este publicat in Monitorul
Oficial.
3. Codul deontologic al avocatilor, in realitate fiind cel european (reglementare comuna
tuturor tarilor UE), adoptat ca atare de catre UNBR in 2007, prin decizia 1486/2007.

Avocatii asigura o aparare calificata a persoanelor fizice si persoanelor juridice straine, ori
de cetatenie/nationalitate romana. Acest drept la aparare este un drept constitutional,
fiind reglementat la nivelul art. 24 din Constitutia Romaniei, actul fundamental garantand
acest drept.

Conform Constitutiei, dreptul la aparare este garantat pe tot parcursul procesului

civil/penal. Partile pot fi asistate ori reprezentate de un avocat ales, ori de unul din oficiu.
Exercitarea avocaturii, respectiv calitatea de avocat respecta o serie de reguli impuse de
reglementarea anterior amintita.

41
Astfel, profesia de avocat este libera si independenta cu functionare si organizare
autonome. Plecand de la acest principiu, trebuie sa retinem ca avocatura are la baza cinci
principii de functionare:
 Principiul legalitatii
Conform acestui principiu, avocatura poate functiona numai in baza legii si a
Constitutiei Romaniei. Pot fi avocati numai cei pervazuti de legea 51/1995,
organizati in structurile prevazute de legea 51/1995, adica barouri de avocati si
UNBR.
Orice alta structura in afara acestora este nula de drept, aspect prevazut in art.
1, alin.
(3), legea nr. 51/1995.

Tot conform acestui principiu, avocatii pot sa desfasoare numai activitatile

prevazute expres de lege, in formele consacrate de lege. In realitate, prin
reglementarea legala aplicabila avocatura este un monopol, ea neurmarind
regulile specifice unei activitati comerciale, de profesionist, ci, la fel ca justitia,
care este un monopol de stat, si avocatura este un monopol al unor structuri
anume prevazute de legiuitor.

Tot datorita principiului legalitatii, avocatii pot sa dea consultatii sau sfaturi
juridice, sau pot asigura reprezentarea numai in limite legii.

• Principiul libertatii profesiei

Orice avocat se bucura de libertate de gandire si de exprimare in activitatea sa,
neputand fi impuse niciun fel de limitari in ceea ce priveste aceasta libertate. De
asemenea, avocatul este liber sa isi aleaga forma de exercitare a profesiei in
care sa activeze. Un aspect foarte impotant: avocatul este liber sa isi aleaga
clientela, cum la fel de liber este sa renunte la mandatul incredintat de client.

• Principiul independentei
Avocatii sunt liberi sa isi aleaga organele de conducere, iar odata alese aceste
organe, atat la nivel central, cat si la nivel local, ele nu sunt subordonate
nimanui, nici CSM-ului, nici Ministerului Justitiei, nici Ministerului Public, nici
unei alte autoritati. Acestea sunt independente. De asemenea, profesia de
avocat este, prin lege, acceptata a admite norme subsidiare legii, in speta
statutul avocatilor, statut ce urmeaza sa consacre o serie de drepturi si obligatii
cu privire la aceasta profesie.

42
 Tot conform acestui principiu, avocatii au un sistem de pensii propriu, care
deroga de la sistemul public de pensii. De asemenea, avocatii nu sunt supusi
unui control din partea statului roman. Controlul va fi realizat numai de catre
structurile abilitate ale profesiei de avocat, fiind o profesie care se
autocenzureaza si se autocontroleaza.

• Principiul autonomiei si descentralizarii

Acest principiu se concretizeaza in faptul ca structura teritoriala, locala, a
avocaturii este baroul, care se regaseste in fiecare judet si din care fac parte toti
avocatii din respectivul judet. Acest barou are si un patrimoniu propriu, insa
aceasta structura teritoriala nu exclude si o structura centrala a avocaturii, si
anume Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, uneori existand exceptii
de la acest principiu al autonomiei si al descentralizarii, de exemplu admiterea in
aceasta profesie, care inseamna un examen unitar si national, organizat de
structura centrala a avocaturii, in speta UNBR si INPPA.

• Principiul secretului profesional

Acest secret profesional vizeaza orice aspect al cauzei in care intra un avocat, iar
interesul pastrarii secretului profesional de catre avocat este un interes public,
sens in care este protejat de lege. Avocatul are obligatia sa pastreze acest secret
profesional, care este o obligatie absoluta, nelimitata in timp. In acest sens, vom
vedea ca exista o serie de reglementari de natura civila si de natura penala, care
protejeaza pe avocat si care protejeaza si secretul profesional de care este tinut
acesta.

Pe langa aceste principii consacrate in doctrina mai exista si alte principii care decurg din
primele, si anume:
-> Principiul demnitatii si onoarei profesionale, Principiul monopolului exercitarii avocaturii,
Principiul cofraternitatii, Principiul respectului reciproc intre avocati, Principiul servirii atat a
interesului public, cat si al interesului privat.

Organizarea efectiva a avocaturii

Avocatura se poate indeplini, in Romania, numai de catre avocatii inscrisi pe un tablou al
unui barou judetean, barou care este membru al UNBR.

Scopul exercitarii profesiei de avocat il constituie apararea si promovarea drepturilor,

libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice, ori juridice, de drept public, ori de
drept privat.

43
In exercitarea acestei profesii avocatul are, pe de o parte drepturi, dar si obligatii, de a
incerca prin toate mijloacele legale realizarea accesului liber la justitie, solutionarea cauzei
intr-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei, indiferent de calitatea partilor pe
care le asista, ori le reprezinta.

Corelativ, tot prin lege, este prevazut ca si autoritatile publice au obligatia sa permita
exercitarea acestei profesii in mod nestingherit de catre avocati.

In acest sens, in exercitarea profesiei sale, avocatul este protejat de lege. Nu in ultimul
rand, trebuie retinut ca orice persoana are dreptul sa isi aleaga liber avocatul, aceasta fiind
regula. Prin exceptie, atunci cand legea o impune sau cand partea nu isi permite financiar
angajarea unui avocat, exista posibilitatea acordarii din oficiu [penal] ori asigurarii gratuite
a reprezentarii juridice [civil]. Si in aceste cazuri, oricand partea, daca isi permite, isi poate
alege un avocat in mod liber, incetand reprezentarea acordata in mod gratuit de catre stat.

Formele privind activitatea avocatului

Aceste forme nu sunt libere, lasate la aprecierea clientului ori a avocatului, ci sunt expres
prevazute in reglementarea specifica, sens in care avocatul este obligat sa respecte aceste
forme.

1. Consultatii si cereri cu caracter juridic

Aceste consultatii pot fi acordate in scris, ori oral, in functie de solicitarile clientului si
de domeniul de interes vizat de client. In acest sens, avocatul poate sa redacteze acte
juridice, opinii juridice, contracte, orice act juridic, acte care pot fi furnizate clientului
pe orice cale sau mijloc.

De asemenea, avocatul poate fi cooptat in comisii de redactare a unor acte

normative. De asemenea, el poate sa faca parte, in calitate de consultant, in cadrul
unor organe consultative ale unor persoane juridice. Spre exemplu, legea permite
avocatului sa fie membru in consiliul de administratie al unei societati comerciale.

Totodata, avocatul poate formula notificari, petitii, toate acestea cu scopul promovarii
intereselor si drepturilor legitime ale clientilor/ale clientului sau.

2. Asistarea/Reprezentarea juridica
Se realizeaza in fata organelor judiciare/nejudiciare. In acest sens, avocatul va
reprezenta in fata instantelor judecatoresti, organelor de cercetare penala sau de
urmarire penala, in fata altor organe cu atributii jurisdictionale, in fata notarilor
publici, a executorilor judecatoresti sau a altor organe ale adminsitratiei publice

44
 locale, ori centrale, ori in fata altor persoane juridice de drept public, ori de drept
privat.

In exercitarea acestei activitati, avocatul poate folosi toate actele, mijloacele, ori
operatiunile permise de lege. De asemenea, observam ca aceasta activitate este
partajata in asistare, respectiv reprezentare.

Asistarea se realizeaza in situatia in care clientul este si prezent: prezent si asistat de

catre avocat.
Reprezentarea se realizeaza numai in situatia lipsei clientului avocatului.

3. Redactarea de acte juridice cu privire la care avocatul atesta identitatea partilor, a

continutului si a datei actelor prezentate spre autentificare
Autentificarea, ca procedura este specifica unei alte categorii profesionale, si anume
notarilor publici, insa avocatul poate sa ateste ceea ce art. 3, lit. c) din legea nr.
51/1995: "Identitatea, continutul si data actelor", aspecte care odata atestate fac
proba pana la inscrierea in fals.

Ulterior, autentificarea este facuta de notarul public, singurul care poate sa

autentifice actul atestat de avocat.

4. Activitatile de mediere
Acestea sunt specifice pentru doua profesii din Romania: profesia de avocat, asa cum
este reglementata de legea 51/1995 si profesia de mediator juridic, asa cum este
reglementata de legea 192/2006.

Avocatilor le este recunoscuta aceasta atributie de mediere, adica pot sa fie si

mediatori (in conditiile legii 51/1995 si in conditiile statutului profesiei de avocat).

Aceasta mediere este o metoda alternativa de solutionare a conflictelor. In speta,

avocatul mediator este un negociator al partilor cu interese contrare, incercand sa le
aduca pe acestea la masa intelegerii si, implicit, la evitarea unui litigiu intr-o
procedura judiciara, explicandu-le avantajele unei tranzactii, dezavantajele unui
proces aflat pe rolul instantelor.

Avocatul mediator nu transeaza litigiul, nu este judecatorul cauzei, ci incearca numai

sa determine partile sa tranzactioneze, sa ajunga la un consens.

Medierea este voluntara si facultativa, adica partile pot sa apeleze la aceasta metoda,
cum, la fel de bine, pot sa nu apeleze sau sa intrerupa in orice moment activitatea de
mediere.

45
 5. Activitatile fiduciare
Acestea sunt permise avocatului si, ca sediu al materiei, aceasta activitate o gasim in
art. 773, art. 791, NCC.
In acest sens, avocatul poate primi in depozite, pe numele si pe seama clientului,
sume de bani, bunuri, rezultate dintr-o executare silita sau din finalizarea unui
litigiu/a unei proceduri de mediere/ a unui partaj etc., sau poate face plasamente si
valorifica aceste bunuri, ori bani.

De asemenea, poate administra aceste sume de bani sau bunuri. In realitate, prin
aceasta activivitate fiduciara, avocatul gestioneaza si administreaza un fond dat de
clientul sau, incercand sa valorifice cat mai bine aceste active. Pentru aceasta
activitate trebuie incheiat un contract separat cu clientul, avocatul avand un onorariu
stipulat pentru gestionarea si administrarea depozitelor.

6. Stabilirea temporara a sediului, pentru societatile comerciale, la sediul profesional

al avocatului si inregistrarea acestor societati, a partilor de interes, a partilor sociale
sau a actiunilor acestor societati
Atunci cand un avocat participa la constituirea unei societati comerciale, in formele
prevazute de lege, aceste societati pot sa stabileasca sediul provizoriu la sediul
profesional al avocatului, adica pana la momentul la care se finalizeaza procedura de
inregistrare a respectivei societati comerciale.

Aceasta perioada poate fi mai scurta, sau poate fi de maximum un an de zile.

Dovada sediului se face cu contractul de asistenta juridica si reprezentare incheiat de

avocat, iar avocatul are obligatia ca pe aceasta perioada sa pastreze registreze de
parti sociale, de actiuni, parti de interes si sa faca, la cererea clientului, operatiuni in
aceste registre, inclusiv cesiuni ori constituiri de garantii cu privire la acestea.

Dupa terminarea perioadei, societatea urmeaza a-si stabili un sediu definitiv.

Si pentru aceasta activitate, ca si pentru cea fiduciara, avocatul este obligat sa incheie
un contract separat de asistenta juridica si reprezentare, neputand face aceste
activitati in baza unui contract general.

Principii de exercitare a profesiei de avocat

Avocatul este obligat sa isi desfasoare activitatea numai in una din formele prevazute
expres de legea nr. 51/1995, iar pe de alta parte, avocatul este liber sa isi aleaga oricare
dintre aceste forma, el putandu-le schimba pe parcursul carierei, insa legea il obliga sa isi
exercite profesia numai intr-o singura forma.

46
Formele de exercitare ale profesiei sunt urmatoarele:
• Cabinetul individual de avocatura
• Cabinetele asociate
• Cabinetele grupate
• Societatile civile profesionale de avocatura cu/fara personalitate juridica
• Societatea cu raspundere limitata din avocatura, ca forma complexa de exercitare a
profesiei

Aceste forme sunt similare formelor de exercitare a activitatilor comerciale. Aceste structuri
sunt structuri specifice numai avocaturii, iar temeiul de drept al acestora este exclusiv in
legea nr. 51/1995 si in statutul profesiei de avocat. Aceasta reglementare distincta s-a
impus datorita specificului activitatii avocatului si rolului acestuia, anume de partener al
justitiei. De asemenea, vom vedea ca aceste forme in care isi exercita activitatea avocatul
nu exclud ca respectivul avocat sa isi poata exercita si o alta calitate, de exemplu, de asociat
sau actionar in societati comerciale, adica avocatul este obligat sa isi aleaga una dintre
aceste forme numai in cadrul profesiei de avoca. In afara profesiei, atata timp cat legea ii
permite, poate sa aiba si alte calitati.

Aceste structuri au o procedura de constituire anume prevazuta si ele sunt inregistrate si

luatein evidenta ca atare de catre baroul din care avocatul face parte, existand un tablou al
acestor forme de exercitare.

Cabinetul individual de avocatura

In acest cabinet, care este forma cea mai simpla de exercitare a profesiei de avocat, isi
poate desfasura activitatea un avocat definitiv, care este avocatul fondator, singur, ori
impreuna cu alti avocati colaboratori.

Acest cabinet se infiinteaza prin act scris, act de fondare, forma acestuia fiind prevazuta in
statutul profesiei de avocat, fiind luat in evidenta baroului din care face parte avocatul
fondator. In acest cabinet, isi pot desfasura activitatea mai multi avocati colaboratori,
relatia dintre avocatul fondator si avocatii colaboratori derulandu-se in baza unui contract
de colaborare incheiat in forma scrisa, dupa forma prevazuta expres in statutul profesiei de
avocat.

Din punct de vedere al denumirii, toate aceste forme de exercitare a profesiei au o

denumire impusa de lege, avocatii neputand deroga de la aceasta denumire.

In cazul cabinetului individual, denumirea este urmatoarea: "Nume-avocat cabinet de

avocat".

47
Cabinete asociate
Aceste cabinete individuale se pot asocia in scop logistic sau administrativ, adica in scopul
exercitarii in comun a profesiei , in vederea crearii unor facilitati tehnico-economice, cum ar
fi partea de it, sediul, birotica, secratiatul samd.

Aceast asociere se face sub forma unui contract scris, se inregistreaza la barou, insa, specific
este ca, din punct de vede profesional, cabinetele asociate isi pastreaza caracterul personal,
adica isi pastreaza individualitatea in relatia cu clientii.

In acest caz, denumirea consacrata de lege este: "Numele-tuturor-titularilor cabinete de

avocat asociate".

In aceasta asociere fiecare cabinet va avea patrimoniul sau, avocatii din aceste cabinete
asociate au clientela proprie, existand totusi o interdictie, si anume aceea ca aceste
cabinete asociate nu pot sa reprezinte clienti cu interese contrare. De altfel, daca unul
dintre asociati se opune, un cabinet din asociere nu poate lua un anumit client. Aceasta
asociere nu are personalitate juridica proprie.

Cabinete grupate
Aceste cabinete se pot grupa, insa diferenta fata de cabinetele asociate este una de
clientela. In acest caz nu se formeaza o forma de exercitare a profesiei, cum este in cazul
cabinetelor asociate, dica cabinetele grupate sunt mai individuale, in sensul ca fiecare isi
angajeaza clientela "dupa capul ei".

Aceasta reunire a cabinetelor grupate se face exclusiv pe interese economice, pentru

optimizarea costurilor, individualitatea fiecareui cabinet fiind mai individualizata decat la
cabinetele asociate.

Societatea civila profesionala de avocati

Aceasta se constituire din doi sau mai multi avocati definitivi. In aceasta societate isi pot
desfasura activitatea, pe langa avocatii fondatori, si avocati colaboratori, ori avocati
salarizati in cadrul profesiei. Avocatii din cadrul unei societati, fie ei fondatori, colaboratori
sau salarizati, nu pot acorda asistenta juridica persoanelor cu interese contrare.

In aceasta societate exista un avocat coordonator, desemnat prin actul constitutiv.

48
Relatia care se naste este intre societate, pe de o parte, si clientul, de celalta parte.
Contractul va stabili si care avocat din cadrul societatii se va ocupa de operatiunile in
legatura cu respectivul client.

In ceea ce priveste societatea civila profesionala, denumirea acesteia va fi urmatoarea:

"Numele a cel putin unuia dintre asociati, urmat de sintagma Societate Civila de Avocati".

Contractul de SCA si statutul trebuie incheiate in forma scrisa de avocatii asociati, tipul de
contract fiind prevazut in anexa, la statutul profesiei de avocat, iar forma scrisa este ad
validitatem.

Si aceasta forma de societate se inscrie in evidenta baroului din care avocatii fac parte.

Societatea profesoinala cu raspundere limitata

Aceasta societate se poate constitui cu respectarea conditiilor impuse de lege. Desi se
numeste societate cu raspundere limitata, aceastei societatati nu i se aplica regulile SRL-
ului din domeniul comercial, ci isi regaseste regulile in legea nr. 51/1995 si in statutul
profesiei de avocat.

Aceasta societate poate fi constituita de cel putin doi avocati defintivi aflati in exercitiul
profesiei. Acesti avocati pot face SRL-uri din avocatura chiar daca ei sunt implicati in alte
forme de exercitare a profesiei de avocat. Legea spune ca pe perioada in care acesti avocati
sunt intr-un SRL din avocatura ca asociati, celelalte forme de exercitare a profesiei, din care
faceu parte, isi inceteaa activitatea.

SRL-ul din avocatura are personalitate juridica proprie, alaturi de un patrimoniu propriu.
Pentru a se constitui valabila aceasta societate, trebuie incheiat un contract constitutiv care
se inregistreaza la barou, SRL-ul existand, din punct de vedere juridic, de la data
inregistrarii.

Acest SRL actioneaza ca un tot din punct de vedere juridic, adica, obligatia si raspunderea
acestei societati sunt garantete cu patrimoniul propriu al societatii, fiecare asociat
raspunzand in limita acordului social din societate.
Acest patrimoniu al societatii se constituie din capitalul social initial, care este, potrivit
statutului, minim 10000 de euro, care poate fi aport in numerar, bunuri sau clientela, cat si
patrimoniul ulterior inceperii activitatii SRL-ului.

Aceasta societate poarta denumirea urmatoare: "Numele a cel putin unuia dintre asociati,
urmat de expresia Societate Profesionala de Avocati cu Raspundere Limitata".

49
 Fiind vorba de parti sociale, se pune problema daca aceste parti sociale pot fi preluate sau
cesionate catre terti. Plecandu-se de la specificul activitatii avocatului si de la calitatea
acestuia de partener, trebuie sa retinem ca aceste societati pot functia numai cu avocati ca
asociati, in sensul ca transmiterea partilor sociale se poate face numai intre avocati
definitivi aflati in exercitiul profesiei. De asemenea, nu pot inra in aceste societati
persoane care nu au calitatea de avocat.

Aceste societati sunt supuse formelor de transformare a persoanei juridice, adica lichidare,
fuziune, absorbtie, divizare, dar conditia este ca in urma acestor forme de transformare,
sructura asociatiilor sa fie tot cea de avocat.

In cadrul SRL-ului din avocatura vor functiona avocatii asociati, avocatii colaboratori,
avocatii salarizati in cadrul profesiei. Raporturile de munca sunt diferite: In cadrul
avocatului colaborator avem un contract de colaborare prevazut expres in legea 51/1995,
iar in cazul avocatului salarizat in cadrul profesiei avem un contract de salarizare.

Orice avocat din aceste societati pot sa incheie conventii de colaborare cu experti sau
specialisti, in condiile legii. Ceea ce este interzis este ca formele de organizare a profesiei sa
angajeze diferite persoane cu studii juridice superioare pe alte posturi decat cele de avocati
colaboratori ori de avocati salarizati in cadrul profesiei juridice.

9. Organizarea profesiei de avocat

Monday 15 December 2014
08:03

Structurile specifice profesiei de avocat

Avocatura respecta si principiul autonomiei, acesta implicand doua aspecte importante:

• Aceasta profesie, cat si organele de conducere ale profesiei nu se subordoneaza niciunei
alte autoritati publice, ori private.
• In dezvoltarea principiului autonomiei, avocataii sunt liberi sa isi aleaga organe de
conducere, aceasta alegere facandu-se prin vot secret, iar aceste organe ale conducerii
iau deciziile in ceea ce priveste exercitarea avocaturii.

Singura limitare pe care o are aceasta profesie este data de reglementarea legala, in principal
de legea 51/1995. Aceste structuri ale profesiei de avocat au o reprezentare atat teritoriala,
cat si centrala, nationala.
In consecinta, vom vorbi de structuri judetene, adica baroul de avocati si organele din baroul
de avocati si de structura nationala si anume UNBR si organele din cadrul acestuia.

50
• Baroul de avocati
Un avocat exista si isi poate desfasura activitatea specifica profesiei de avocat numai
daca este inscris intr-un barou, barou care este membru al UNBR.

Baroul de avocati este constituit din toti avocatii (stagiari sau definitivi) dintr-un judet
sau din Municipiul Bucuresti. In consecinta, vom avea 41 de barouri judetene.

Baroul are personalitate juridica proprie, data prin legea nr. 51/1995. De asemenea, are
patrimoniu propriu, dar si buget propriu. Bugetul baroului se constituie prin taxele si
cotizatiile avocatilor, din alte surse legale, iar patrimoniul baroului, conform legii (art.
50, alin. (4), legea nr. 51/1995) va fi folosit, in principal, pentru scopul acestuia, adica
organiarea si exercitarea avocaturii, dar, de asemenea, poate fi folosit si in alte activitati
producatoare de venituri pentru barou, in conditiile legii si ale statului.

Acest barou de avocati are organe de conducere si acestea sunt:

o Adunarea generala
Aceasta este organ colectiv din care fac parte toti avocatii din barou cu drept
de exercitare a profesiei, adica nu fac parte din AG cei incompatibili.

Atributiile AG sunt cele prevazute in art. 52, alin. (2) din legea 51/1995 si
acestea vizeaza, in linii mari, masurile dispuse pentru exercitarea profesiei in
baroul respectiv. De asemenea, AG are competente elective, alegand decanul
(mandat de patru ani - maxim 2 mandate. Trebuie ales dintre avocatii din
baroul respectiv cu minim 10 ani vechime in profesie), consiliul, membrii
comisiilor.

AG desemneaza membrii delegatiei pentru congresul avocatilor si are

competente in materie de buget al baroului judetean.

In ceea ce priveste functionarea AG, este de retinut faptul ca ea se

reintruneste, de regula, anual, insa poate fi si extraordinara. Persoanele care
pot convoca AG - regulile: art. 53, legea nr. 51/1995, iar in ceea ce priveste
desfasurarea AG - regulile: art. 54, legea nr. 51/1995. [Majoritatea avocatilor
trebuie sa fie prezenti pentru ca cvorumul legal sa fie intrunit, hotararile
luandu-se cu majoritatea celor prezenti la Adunarea Generala.]

AG adopta hotarari care sunt obligatorii pentru membrii baroului respectiv.

o
Consiliul
baroului

51
 Acesta este format din 5-15 membri, in functie de dimensiunea baroului,
regulile privind numarul fiind desemnate in statutul profesiei. Acestia sunt
alesi de AG, avand mandat de patru ani, care poate fi reinnoit de ori cate ori.

Vechimea pentru membrii consiliului trebuie sa fie de minim 8 ani in

profesie. Decanul si prodecanul fac parte din consiliu.

Competentele consiliului sunt prevazute la art. 56, alin. (2), legea nr.
51/1995. Consiliul are o competenta executiva. Acesta adopta hotarari,
hotarari in ceea ce priveste respectarea legii si a statutului profesiei, in
materie de evidenta a avocatilor (tabloul avocatilor), in materie de control
profesional, intrare in profesie, stare de incompatibilitate, transferul in cadrul
profesiei si alte competente prevazute in lege.
o
Decanul
baroului
Este persoana aleasa de AG a baroului respectiv, prin vot secret, pentru un
mandat de patru ani, mandat ce poate fi reinnoit o singura data.

In aceasta calitate, decanul reprezinta baroul, in raport cu orice entitate

juridica. El convoaca si prezideaza consiliul. De asemenea, are competente in
ceea ce priveste cererile de asistenta juridica gratuita. El poate sa atace
deciziile comisiei de disciplina sau deciziile consiliului baroul.

Decanul este ordonator de credite la nivelul baroului, executand bugetul

acestuia in limitele aprobate de Adunarea Generala. De asemenea, se
pronunta pe restituirea de onorarii sau reducerea acestora, la solicitarea
clientului nemultumit de prestatia avocatului.

Decanul este ajutat de prodecan, numai la Baroul Bucuresti fiind si 2

prodecani.

Pe langa organele de conducere, functioneaza in cadrul baroului, nefiind organ de

conducere, comisia de cenzori si comisia de disciplina.

NU exista o conditie teritoriala pentru avocati, in dublu sens:

• Domicilul avocatului nu atrage inscrierea lui obligatorie intr-un barou judetean.

52
• Membrul unui barou judetean, dupa ce devine definitiv, poate sa isi exercite profesia de
avocat oriunde in tara, neexistand o competenta teritoriala anume desemnata.

• Uniunea Nationala a Barourilor din Romania (UNBR)

Este succesoare de plin drept, prin efectul legii, a fostei Uniuni a Avocatilor din Romania,
acest lucru fiind prevazut expres in art. 60, alin. (5) din legea 51/1995.

UNBR este compusa din toate barourile judetene, avandu-si sediul in Municipiul
Bucuresti. Legea o defineste ca fiind persoana juridica de interes public, cu patrimoniu
propriu si buget, de asemenea, propriu.

Bugetul UNBR se compune din contributiile barourilor membre in niste cote stabilite in
clar.
Acest patrimoniu poate fi folosit si pentru activitati producatoare de venituri in favoarea
uniunii.

Pentru a se elimina fenomenul avocaturii clandestine, prin lege, s-a interzis folosirea
urmatoarelor denumiri: Barou, UNBR, UAR etc. Alte entitati nu pot folosi aceste
denumiri, folosirea lor fiind definita de lege infractiune care se pedepseste cu inchisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda. Aceasta dispozitie a fost necesara avand in vedere ca
in ultimii ani fenomenul avocaturii clandestine a luat dimensiuni considerabile.

Organele de conducere ale UNBR sunt:

o Congresul avocatilor
Din acest congres fac parte delegatii avocatilor, delegati stabiliti de fiecare
barou prin AG a fiecaruia. Norma de reprezentare este prevazuta in statut si
are in vedere numarul de avocati din fiecare barou.
Din congres fac parte si membrii consiliului UNBR.

Congresul se intruneste anual, la convocarea Consiliului UNBR. Daca consiliul

nu o face, art. 62, alin. (3) din legea nr. 51/1995 spune ca la sesizarea a
1/3 din numarul barourilor din tara, Consiliul UNBR este obligati sa convoace
congresul.

Art. 63, alin. (3): Regula de cvorum a congresului - 2/3 prezenti, iar hotararile
se iau cu majoritatea simpla a celor prezenti.

Atributiile congresului se regasesc in art. 64 al legii, iar dintre acestea trebuie

retinute urmatoarele:

53
 o Alege comisia cenetrala de cenzori si conducerea casei de conducere a
avocatilor.
o Analizeaza raportul consiliului UNBR.
o Face propuneri in ceea ce priveste profesia de avocat pe care le
inainteaza legiuitorului .
o Are competente elective, in ceea ce priveste comisia centrala de
disciplina. o In materie bugetara, aproba bugetul anual al casei de
asigurari, cat si al uniunii.
o Atributii in ceea ce priveste pregatirea profesionala a avocatilor, cat si
respectarea regulilor deontologice specifice profesiei de avocat.

o Consiliul UNBR
Este un organ colegial ce are in componenta pe decanii barourilor judetene si,
de asemenea, membrii alesi din fiecare barou, potrivit unei norme de
reprezentare reglementata in statutul profesiei, tot in raport cu numarul de
avocati din baroul respectiv.

Desfasurea sedintelor consiliului este reglementata de art. 65 din lege.

Consiliul are caracter executiv. Acesta duce la indeplinire hotararile

congresului, care sunt obligatorii. UNBR exercita controlul cu privire la
comisia permanenta si are competente in ceea ce priveste organizarea si
functionarea INPPA. De asemenea, are atributii in privinta examenului de
intrare in profesie si in domeniul legalitatii si controlului, verificand
legalitatea deciziilor de primire in profesie date de consiliile barourilor,
anuland hotarairle barourilor pentru cauze de nelegalitate etc. (art. 66)

o Comisia permanenta
Compusa din 15 membri (5 din Bucuresti + 10 din tara). Mandatul este de
patru ani si poate fi reinnoit de ori cate ori este necesar.

Are urmatoarele atributii:

o Organul executiv al consiliului UNBR.
o Duce la indeplinire hotararile congresului si hotararil econsiliului. o
Asigura executia bugetara a UNBR.
o Are atributii in ceea ce priveste examenul de intrare in profesie si de
definitivat.

54
 Comisia permanenta este condusa de Presedintele UNBR si functioneaza in
prezenta majoritatii membrilor sai.

o Presedintele UNBR
Conduce comisia permanenta si are urmatoarele
atributii: o Reprezinta UNBR in raport cu
entitati juridice.
o Incheie conventii in numele UNBR, cu aprobarea consiliului. o
Semneaza hotararile, atat ale consiliului, cat si ale comisiei.
o Are competente in ceea ce priveste relatia cu celelalte autoritati
judiciare. o Supravegheaza relatia dintre barouri , respectiv intre
barouri si uniune.

Pe langa aceste organe de conducere, la nivelul UNBR functioneaza o comisie centrala de

cenzori si o comisie centrala de disciplina.

De retinut care structuri sunt locale, care sunt nationale, caracterul structurilor, cine
pune in aplicare hotararile, modul de convocare si de functionare a acestor structuri si
componenta lor.

Primirea in profesia de avocat

Desi este o profesie liberala, totusi profesia nu este absolut libera, adica nu orice licentiat in
drept o poate exercita. Dobandirea calitatii de avocat se face in conformitate cu legea nr.
51/1995.

Pentru a intra in profesia de avocat trebuie sa fii membru al unui barou din tara.
O persoana poate fi membru daca indeplineste urmatoarele conditii:
• Are exercitiul drepturilor civile si politice.
• Sa fie licentiata a unei Facultati de Drept acreditate.
• Sa nu fie nedemn pentru exercitarea profesiei.
• Sa fie apt din punct de vedere medical pentru exercitarea acestei profesii.

Pe langa aceste conditii, statutul prevede ca persoana trebuie sa aiba si cetatenia romana.

Cetatenii straini (altii decat cei din Uniunea Europeana) isi pot exercita profesia de avocat in
Romania, dar ei terbuie sa indeplineasca anumite conditii, el neputand pune concluzii in fata
instantelor judecatoresti sau in fata altor organe judiciare. Ei sunt obligati sa se inscrie intr-un

55
tablou special, la nivelul unui barou, si trebuie asa indeplineasca celelalte conditii impuse de
lege.

In ceea ce priveste nedemnitatea, aceasta are interpretare restrictiva, interpretare data in

concret de legea nr. 51/1995. Aceasta este o conditie prealabila primirii in avocatura si trebuie
verificata la momentul intrarii in profesie.

Nedemn este:
• Cel condamnat definitiv, prin hotarare judecatoreasca, cu inchisoare la o infractiune
intentionata de natura sa aduca atingere profesiei (Infractiunea trebuie sa fie cu
intentie, nu din culpa; Fapta pentru care a fost condamnat trebuie sa aduca atingere
prestigiului profesiei).
• Cel care a savarsit abuzuri, constatate prin hotarare judecatoreasca, prin care au fost
incalcate libertati si drepturi fundamentale ale omului sau a savarsit abateri disciplinare
grave sanctionate cu excluderea din profesie.

Primirea efectiva in profesie presupune regula conform careia aceasta intrare se face numai
in baza unui examen organizat de UNBR, examen la nivel national, sustinut in cadrul INPPA.
Comisia de examen este nationala (formata cu precadere din avocati, cadre didactice
universitare, care au minim 10 ani vechime in profesia de avocat). Acest examen are o
metodologie si o tematica unitara, nationala, in prezent constand intr-un test grila.

Acest examen isi pastreaza caracterul national si in cazul in care el este sustinut prin
intermediul centrelor teritoriale ale INPPA.

De la regula de intrare cu examen in avocatura exista o singura exceptie: Pot intra fara
examen judecatorii de la ICCJ si judecatorii romani care au avut un mandat la instatele
internationale.

Odata luat examenul, exista o perioada de stagiu obligatoriu, avand o durata de 2 ani de zile.
In perioada de stagiu, avocatul trebuie sa isi desfasoare activitatea sub indrumarea unui
avocat coordonator care trebuie sa fie un avocat definitiv, cu o vechime de cel putin 6 ani in
profesie si care se bucura de o reputatie profesionala nestirbita. In aceasta perioada, avocatii
stagiari pot urma cursuri de master care sunt luate in considerare la bifarea pregatirii initiale.

Pe perioada de stagiu, avicatul stagiar este obligat sa desfasoare si cursuri de pregatire

profesionala la INPPA, iar la sfarsitul acestei obligatii va da examenul de aboslvire care ii va
oferi calitatea de avocat definitiv.

56
Stagiul se poate suspenda in caz de lipsa motivata din profesie, ori in cazuri fara culpa
avocatului stagiator.
Avocatul stagiar poate sa dea examenul de definitivat de maxim 3 ori. Daca nu il trece, el va fi
exclus din profesia de avocat.

Acesti avocati stagiari au niste limitari, la fel ca si magistratii stagiari. Ei pot pune concluzii
numai la judecatorie, si pot sa exercite asistenta in fata oricaror altor institutii decat instanta
de judecata.

Este o obligatie expres prevazuta in art. 23, alin. (2), aceea de a participa la formarea initiala
din cadrul INPPA. Avocatul coordonator este obligat sa il lase pe avocatul stagiar pentru
lucrarile din cadrul INPPA.

Dupa parcurgerea acestei perioade de stagiu urmeaza definitivarea in profesie.

Aceasta se poate realiza numai in baza unui examen organizat de UNBR prin intermediul
INPPA. Tematica este nationala, unitara, iar acest examen presupune doua aspecte: o lucrare
profesionala practica (caiet de practica - care implica verificarea cunostintelor practice ale
candidatului) si un examen grila care presupune spete.

Exista derogari in privinta stagiului (art. 20, alin. (5), legea nr. 51/1995):
• Cel care a promovat examenul de primire in profesie si a indeplinit functia de judecator,
procuror, notar, consilier juridic timp de 5 ani dobandeste calitatea de avocat definitiv
fara sustinerea examenului de definitivat, cu conditia promovarii examenului de
definitivare din profesia din care a venit. Legea spune ce aceasta regula se aplica si
persoanelor care au indeplinit functii de specialitate juridica in aparatul Parlamentului,
Administratiei Prezidentiale, Avocatului Poporului etc.
• Art. 20, alin. (7): Avocatul stagiar care a exercitat cel putin un mandat de parlamentar,
primar, viceprimar, consilier judetean, consilier local dobandeste, la cerere, calitatea de
avocat definitiv.

Incompatibilitati si interdictii
Aceste cazuri trebuie respectate dupa intrarea in profesie, pe perioada exercitarii profesiei. In
realitate, aceste incompatibilitati si interdictii asigura independenta profesiei de avocat,
respectiv pastrarea demnitatii si a prestigiului corpului profesional.

Aceste cazuri exista si trebuie respectate de la momentul intrarii in profesie pana la momentul
iesirii din profesie.

Incompatibilitati

57
• Art. 15 din lege sustine ca aceasta profesie este incompatibila cu activitatea salarizata in
cadrul altor profesii decat cea de avocat singura exceptie fiind de activitati si functi
ididactice in invatamantul juridic superior.
• Incompatibilitatea cu ocupatiile care lezeaza demnitatea sau independenta profesiei de
avocat sau bunele moravuri.
• Exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert. Textul trebuie interpretat in sens
restrictiv, prin fapte nemijlocite neintelegandu-se calitatea de asociat intr-un SRL sau
intr-o SA. In aceasta calitate, avocatul nu poate fi administrator al societatii, presedinte
al consiliului de administratie, membru in comitetul de directie al unei SC. El nu poate fi
asociat intr-o societate comerciala in nume colectiv, nu poate fi o persoana fizica
autorizata.
In schimb, avocatul poate fi asociatul actionar, poate fi membru intr-un consiliu de
administratie al unei SC pe actiuni sau SRL, dar trebuie sa aduca la cunostinta baroului.

Aceste incompatibilitati genereaza o abatere disciplinara care se poate finaliza cu orice

sanctiune disciplinara prevazuta de lege. Ele sunt verificate de consiliul baroului, fiind una
dintre atributiile acestuia. Daca se constata un caz de incompatibilitate, se fac propuneri
potrivit legii si statutului.

Potrivit legii, sunt considerate activitati compatibile cu profesia de avocat functiile de

deputat, senator, consilier local. Totusi, avocatul deputat sau senator are o serie de
interdictii de a lua anumite cauze in litigii de coruptie, droguri, criminalitate organizata.
De asemenea, calitatea de avocat este compatibilita cu activitatea literara sau cu cea de
arbitru, mediator, conciliator, negociator, consilier fiscal. (Art. 16)

Aceste cazuri de incompatibilitate sunt limitativ prevazute in lege si in statut.

Interdictii
In materia avocatilor parlamentari (deja mentionate + nu pot pleda in cauze civile
impotriva autoritatilor statale).

De asemenea, exista o interdictie si pentru avocatii care au provenit din alte profesii
judiciare, respectiv daca au provenit dintre judecatori si procurori. Aceasta interdictie
este prevazuta de art. 20, alin. (8) din lege, adica avocatii fosti magistrati nu pot pune
concluzii la instantele unde au functionat, iar fostii procurori, ori cadrele de politie, la
unitatea unde au functionat, timp de 5 ani de la incetarea functiei respective.
Aceasta interdictie nu se aplica formei de exercitare a profesiei in care este avocatul
respectiv, adica societatea in are se afla avocatul nu are legatura cu interdictia, ci doar
avocatul propriuzis.

58
Incetarea/suspendarea din avocatura

Incetarea profesiei
Se refera la acele situatii in care avocatul iese din profesie, incetandu-i calitatea de avocat.
Cazurile de incetare sunt limitativ si expres prevazute de lege:
• Renuntarea scrisa la exercitiul profesiei
• Decesul
• Excluderea, ca masura disciplinara luata de organele profesiei
• Condamnarea definitiva pentru o fapta prevazuta de legea penala care il face nedemn
de a fi avocat
• Pensionarea (totusi avocatul poate continua profesarea sub anumite conditii )

Suspendarea
Nu determina incetarea calitatii de avocat.
Cazurile de suspendare sunt prevazute in art. 58:
• Cazurile de incompatibilitate
• Cazul interdictiei de a profesa, interdictie data printr-o hotarare penala sau disciplinara
• Neplata contributiilor profesionale catre UNBR, Barou, CAS
• La cererea scrisa a avocatului

In caz de incompatibilitate, avocatul va fi trecut la cerere, sau din oficiu, pe tabloul avocatilor
incompatibili care nu mai au drept de exercitare a profesiei, insa el ramane avocat, avand
celelalte obligatii, dar nu poate exercita profesia.

In perioada suspendarii, plata cotelor catre barou, UNBR si CAS sunt, si ele, suspendate.
Daca avocatul exercita profesia pe perioada suspendarii, aceasta este considerata de lege ca
fiind o abatere disciplinara grava care poate duce la excluderea din profesie. De asemenea, in
cazul in care avocatul este suspendat din profesie, el este obligat ca in termen de 15 zile sa isi
asigure substituirea in toate cauzele pe care le avea pe rol.

Suspendarea se dispune din consiliul baroului din care face parte avocatul respectiv.

59