Sunteți pe pagina 1din 4

CORNELIA MĂIREAN

Unitatea de învățare 8.
FORME SCURTE ALE TESTELOR DE ABILITĂȚI COGNITIVE

8.1 DEFINIRE ȘI SCURT ISTORIC

DEFINIŢIE
Un test scurt de inteligență poate fi definit ca un test administrat rapid, care oferă informații despre
aspectele globale ale inteligenței, vizând o gamă relativ îngustă de abilități (Homack & Reynolds, 2007).

Faptul că un test este scurt se evaluează din două puncte de vedere:


1. timpul de administrare;
2. gamă de abilități acoperite.

IMPORTANT
Un test de inteligență scurt este o metodă de evaluare cu mai puțini itemi, scale și/ sau timp de
administrare decât este necesar în mod obișnuit pentru administrarea întregii baterii de testare.

Testul de inteligență scurt este conceput pentru a oferi o estimare comparabilă a abilității cu cea
a bateriei complete (Pierson, Kilmer, Rothlisberg & McIntosh, 2012). De cele mai multe ori, aceste teste
provin din versiuni lungi, a căror lungime este scurtată, cu scopul de a reduce timpul necesar pentru
administrarea, notarea și interpretarea testului. Astfel, formele scurte ale testelor de inteligență nu sunt
noi, ci au o istorie aproape la fel de lungă ca și formele lungi. Curând după ce testul Binet-Simon a
ajuns în Statele Unite, a fost propusă o scurtă formă a acesteia (Doll, 1917, cf. Cohen & Swerdlik,
2009). Lunga istorie a testelor scurte în domeniul psihologiei și neuropsihologiei se datorează, în mare
parte, recunoașterii timpurii a faptului că unele scoruri la subteste sunt mai robuste decât altele, după o
leziune cerebrală (Lezak, Howieson, & Loring, 2004). De exemplu, Wechsler (1958, cf. Heaton, Ryan,
Grant, & Matthews, 1996) a susținut că subtestele Vocabular, Informații, Asamblare de Obiecte și
Completare de Imagini sunt rezistente la efectele de îmbătrânire asupra creierului. Ca o consecință,
informații valoroase despre performanța cognitivă ar putea fi obținute prin folosirea unui eșantion limitat
de subteste (Pierson, Kilmer, Rothlisberg & McIntosh, 2012).
Mai târziu, Silverstein (1967, 1985, cf. Pierson et al., 2012) a fost unul dintre primii cercetători
care au susținut și dezvoltat forme scurte ale testelor de inteligență. Astfel, au apărut forme scurte ale
Scalei de inteligență Wechsler pentru adulți și ale Scalei de inteligență Wechsler pentru copii preșcolari
și de școală primară. Formele sale scurte, compuse din diada Vocabular – Cuburi și din grupul
Vocabular – Aritmetică – Cuburi – Aranjare de imagini, au fost cercetate cu atenție și au constituit un
model în dezvoltarea testelor de inteligență scurte. Contribuția lui Silverstein a condus la o creștere
semnificativă a numărului de forme abreviate ale testelor de inteligență (Pierson, Kilmer, Rothlisberg, &
McIntosh, 2012).

APLICAŢIE
Prin eliminarea unor subteste din cadrul oricărui test de inteligență prezentat în unitățile de învățare
anterioare, ajungem la o formă scurtă de evaluare. Este indicat ca psihologul să scurteze o versiune
lungă, alegând să aplice doar anumite subteste? Argumentați punctul de vedere exprimat!

90 
PSIHODIAGNOSTICUL APTITUDINILOR

8.2 UTILITATE ȘI LIMITE

Multe teste de inteligență scurte măsoară inteligența într-un mod satisfăcător, în ciuda avertizării
că acestea nu ar trebui utilizate în diagnosticarea tulburărilor cognitive. Testele scurte s-au dovedit a fi
utile într-o varietate de situații, precum cea în care evaluarea este îndreptată spre scopuri mai largi și
examinatorul dorește să verifice capacitatea intelectuală ca parte a evaluării globale a persoanei (Beal,
Willis, & Dumont, 2013).
În terapie, uneori este necesară o estimare a inteligenței globale pentru că persoanele cu niveluri
diferite de inteligență pot beneficia diferențiat de anumite intervenții. În aceste situații și în altele
similare, în care se dorește doar o estimare globală a inteligenței generale, testele scurte de evaluare a
inteligenței reprezintă alternativa cea mai eficientă. În contextul evaluării psihologice, în cele mai multe
situații clinice, testul de evaluare a inteligenței reprezintă parte a unei baterii neuropsihologice, clinice
sau psihoeducative mai mari. Prin urmare, trebuie avut în vedere timpul necesar pentru administrarea
întregii baterii. Uneori, în cazul unei evaluări a problemelor comportamentale și emoționale, de exemplu,
o evaluare intelectuală cuprinzătoare nu va fi întotdeauna necesară. Mai degrabă, se va dori obținerea
unor informații despre nivelul general al inteligenței persoanei, cu scopul de a determina dacă
problemele comportamentale sau emoționale sunt asociate cu niveluri mai scăzute ale dezvoltării
cognitive. Dacă persoana este suspectă de o tulburare psihiatrică, este necesară doar o estimare
globală a inteligenței, în contextul unei evaluări complete a personalității (Homack & Reynolds, 2007).
Toate situațiile de mai sus reprezintă exemple de cazuri în care utilizarea formelor scurte de testare
este mai indicată decât utilizarea formelor lungi.
Kaufman și Lichtenberger (2006) au identificat o serie de alte situații în care se justifică utilizarea
formelor scurte:
 persoana a beneficiat de o evaluare clinică sau neuropsihologică aprofundată în ultimii ani și se
dorește o verificare rapidă a stării intelectuale curente.
 trebuie să fie examinate grupuri mari de persoane pentru posibile tulburări educaționale sau
neurologice, pentru a determina zonele care necesită o monitorizare aprofundată. Evaluarea
inteligenței nu constituie scopul principal al evaluării.
 timpul petrecut cu un client este limitat de constrângerile practice, iar inteligența nu este decât una
din mai multe domenii (de exemplu, interese profesionale, realizări educaționale, comportament
adaptativ, abilități speciale, dezvoltare personalității) care necesită evaluare.
 în cercetare, când scorul exact al unei persoane este mai puțin important decât performanța
grupului.
 orice circumstanțe similare în care scopul psihologilor nu este: (1) de a stabili încadrarea persoanei
într-o categorie, pe baza nivelului de dezvoltare intelectuală (precum deficiență mentală,
supradotare); (2) de a face inferențe neuropsihologice sau clinice cu privire la profilul abilităților
persoanei; sau (3) stabilirea unui diagnostic cu privire la tulburările cognitive.
Există, însă, și o serie de critici la adresa acestor versiuni scurte. În primul rând, se consideră că
aceste teste nu oferă suficientă acoperire pentru aplicarea în stabilirea diagnosticului clinic sau
educațional al tulburărilor cognitive (Homack & Reynolds, 2007). În această situație, există un acord cu
privire la faptul că este necesară utilizarea unei versiuni care să acopere o gamă mai largă a abilităților
cognitive. În plus, s-a adus în discuție faptul că modificările unui test, prin reducerea numărului de itemi,
diminuează fidelitatea acestuia și, prin urmare, îi reduce și validitatea. Din acest motiv, deciziile luate pe
baza datelor obținute din administrarea formelor scurte ale unui test trebuie, în general, să fie făcute cu
prudență. Pentru a diminua, pe cât posibil, acest neajuns, se recomandă să se utilizeze teste scurte
care au fost elaborate în mod specific în această formă, normalizate ca teste scurte și validate ca teste
scurte (Kaufman & Lichtenberger, 2006).
În continuare, vom prezenta un exemplu de test scurt de evaluare a inteligenței.

91
CORNELIA MĂIREAN

8.3 SCALA ABREVIATĂ A INTELIGENȚEI WECHSLER, EDIȚIA A II-A (WASI-II; Wechsler, 2011)

8.3.1 Descriere generală


Datorită popularității scalelor Wechsler, acestea au fost sursa multor adaptări iar subtestele
selectate pentru a fi incluse în formele scurte sunt adesea cele cu cea mai mare încărcare a factorului
g, din baterie (Pierson, Kilmer, Rothlisberg, & McIntosh, 2012; Suhr, 2015). WASI este un test de
inteligență administrat individual, introdus în 1999. Acesta a fost conceput pentru a fi o măsură scurtă și
fidelă a inteligenței, în cadrul clinic, psihopedagogic și de cercetare. Scara Abreviată a Inteligenței
Wechsler - Ediția a II-a (WASI-II; Wechsler, 2011; vezi și Homack & Reynolds, 2007) este un test pentru
persoane cu vârste cuprinse între 6 și 90 de ani.
În conformitate cu Manualul testului, acest test este adecvat pentru următoarele utilizări: (a)
screening pentru a determina dacă este necesară o evaluare aprofundată folosind un test de inteligență
cuprinzător; (b) atunci când timpul este limitat, dar se retestează persoanele care au fost anterior
evaluate mai cuprinzător, folosind scalele Wechsler; (c) obținerea estimărilor privind coeficientul de
inteligență, în cazul în care administrarea unei baterii complete nu este posibilă din cauza restricțiilor de
timp (de exemplu, școală, spitale, orientare vocațională, reabilitare, cercetare); și (d) screening-ul în
masă, cum ar fi în școli, centre de recuperare sau centre de plasare a forței de muncă (cf. Homack &
Reynolds, 2007).
Testul constă într-o formă cu două subteste (Vocabular și Cuburi), a cărei administrare durează
aproximativ 15 minute, și o formă cu patru subteste (Vocabular, Cuburi, Similarități și Matrici), a cărei
administrare durează aproximativ 30 de minute. Când timpul este o preocupare principală, se preferă
administrarea formei cu două subteste. Cele patru subteste sunt considerate a măsura o gamă largă de
abilități cognitive. Trei din cele patru subteste necesită ca individul să furnizeze răspunsuri deschise sau
să dezvolte o structură în spațiu, spre deosebire de selectarea răspunsului dintr-un format cu mai multe
opțiuni. Acest lucru poate oferi o perspectivă asupra caracteristicilor individuale și a comportamentelor
de rezolvare a problemelor (Pierson, Kilmer, Rothlisberg, & McIntosh, 2012).
În urma administrării celor patru subteste, se poate realiza o estimare generală a abilității
cognitive, o estimare a înțelegerii verbale și o estimare a raționamentului perceptual. Subtestele
Vocabular și Similarități permit calcularea unui Indice de înțelegere verbală (IIC), în timp ce subtestele
Matrici și Cuburi contribuie la identificarea unui Indice de raționament perceptual (IRP). Scorurile pentru
calcularea unui IQ total pot fi obținute din toate cele patru subteste sau numai din subtestele Vocabular
și Matrici. Forma cu două subteste estimează funcționarea cognitivă generală și oferă un IQ total, însă
nu permite obținerea indicilor de înțelegere verbală și de raționament perceptual. În concordanță cu
multe alte teste de inteligență, IQ-ul total are media 100, cu o abatere standard de 15 (Beal, Willis și
Dumont, 2013; Pierson, Kilmer, Rothlisberg, & McIntosh, 2012; Suhr, 2015).

8.3.2 Descrierea subtestelor


În cadrul acestei secțiuni, vom prezenta specificul fiecărui subtest din cadrul testului WASI
(Homack & Reynolds, 2007).

Vocabular
Acest subtest cuprinde 42 itemi care solicită persoanei să numească itemi reprezentați de
imagini și să ofere definiții orale ale cuvintelor. Măsoară volumul de informații, cunoștințele dobândite,
memoria pe termen lung, expresia verbală.

Similarități
Cuprinde 26 itemi, în cadrul cărora persoana trebuie să aleagă obiectele desenate care au o
caracteristică comună sau să explice cum două cuvinte obișnuite sunt conceptual asemănătoare.
Măsoară cunoștințele dobândite, formarea conceptului verbal, raționament verbal, gândire abstractă.

92 
PSIHODIAGNOSTICUL APTITUDINILOR

Cuburi
Cei 13 itemi din cadrul acestui subtest solicită persoanei să folosească o serie de cuburi pentru
reconstrucția modelelor vizuale. Măsoară organizarea vizual-perceptuală, rezolvarea problemelor
vizuale, coordonarea motorie, raționamentul fluid, viteza de procesare.

Matrici
Subtestul este format din 35 itemi care conțin modele de matrici incomplete pe care persoana
examinată le completează, alegând răspunsul din mai multe opțiuni posibile de răspuns. Măsoară
organizarea vizual-perceptuală, raționamentul abstract, raționamentul fluid.

8.3.3 Puncte tari și limite


Au fost evidențiate o serie de puncte tari ale acestui test, printre care amintim (Homack &
Reynolds, 2007):
 Selectarea subtestelor s-a făcut ținând cont de funcțiile cognitive specifice ale fiecărui subtest, astfel
încât să fie reprezentată cea mai largă varietate de abilități.
 Scorurile T, folosite pentru interpretarea rezultatelor, au o gamă mult mai mare de scoruri decât
scorurile scalate și pot diferenția mai bine nivelurile de abilități.
 Includerea subtestului Matrici oferă persoanelor evaluate posibilitatea de a demonstra abilitățile lor
nonverbale, fără restricții de timp.
 Poate fi utilizat într-o gamă largă de vârste (6-89 ani).
 IQ-urile normative WASI variază de la 50 la 160, iar scorurile pot reflecta plafonul ridicat pentru copii
și nivelul scăzut pentru adolescenți și adulți.
 Pentru examinatorii care au experiență cu alte instrumente Wechsler, subtestele WASI sunt familiare
și ușor de utilizat.
 Itemi din WASI sunt colorați și atrăgători.

Printre limitele testului, se află faptul că nu se oferă o explicație teoretică în manualul WASI
pentru utilizarea itemilor de pornire și oprire a testării, pentru persoanele din intervalul de vârstă 5-89
ani, în cadrul subtestului Matrici. Punctele de oprire pentru persoanele mai tinere la subtestele
Vocabular și Similarități pot subestima abilitățile unui mic procent din persoanele care au un nivel mai
ridicat de funcționare intelectuală. În mod similar, punctele de oprire pentru subtestul Matrici, pentru
persoanele evaluate mai tinere și mai în vârstă, pot subestima abilitățile acestora. Un alt dezavantaj
constă în faptul că diferite tipuri de itemi din cadrul aceluiași subtest fac interpretarea mai complicată.
De exemplu, itemii 1-4 din subtestele Vocabular și Similarități sunt reprezentați de imagini, în timp ce
restul itemilor din aceste subteste sunt de natură verbală.
S-a mai adus în discuție faptul că probele WASI permit evaluarea doar a unor zone limitate de
funcționare cognitivă și nu includ subteste care măsoară memoria de lucru și viteza de procesare, din
cadrul bateriilor complete Wechsler. Validitatea subtestului Cuburi este problematică pentru persoanele
cu dificultăți motorii și, prin urmare, este necesar un test alternativ de evaluare a abilităților cognitive,
pentru aceste persoane. În plus, ca urmare a faptului că subtestele Cuburi și Matrici depind în mare
măsură de abilitățile vizual perceptuale, acest subtest nu este adecvat persoanelor cu afecțiuni vizuale
semnificative (Homack & Reynolds, 2007).

93