Student: Borodin Cristian

Grupa: TI - 195
Profesor: Gorobievschi Svetlana
Numerele biletelor: 1 - 5 - 7

5. Noțiunea de cost. Componența și clasificarea costurilor.

Costurile variabile (Cv) sunt cele care se schimbă proporţional cu volumul de
producţie.
Costul de producţie exprimă cheltuielile curente totale ale firmelor în expresie
valorică pentru fabricarea şi realizarea producţiei şi serviciilor, fiind o categorie
economică, care sintetizează toată activitatea economică a întreprinderilor şi formează
baza preţurilor de realizare a bunurilor şi serviciilor, deoarece este partea lor principală.
Costul trebuie să fie mai mic decât preţul de comercializare, aflându-se în spatele preţului
şi pentru consumatori nu întotdeauna este evident.
În funcţie de variaţia volumului de producţie deosebim costuri variabile şi costuri fixe.
Costurile fixe (Cfixe) sunt cheltuielile care nu depind de schimbarea volumului de
producţie în unele limite.
Ctotal = Cv + Cfixe
Elementele economice primare al costului de producţie sunt:
- materia primă, materialele de bază şi auxiliare;
- combustibilul, energia, apa, aburul;
- fondul remunerării muncii a personalului;
- defalcările pentru asigurările sociale;
- fondul de amortizare, etc.
- Deosebim următorii indicatorii costului:
- Costul vânzărilor (CV) - include cheltuielile materiale directe, cheltuielile
directe pentru remunerarea muncii, defalcările în fondul social, cheltuielile
indirecte de producţie.
- Costul perioadei (CP) - include cheltuielile comerciale, cheltuielile
generale şi administrative şi altele:
- Costul total (Ctotal) = CV + CP.
- Mai există şi indicatorul calitativ, care arată eficienţa cheltuielilor efectuate,
numindu-se cheltuieli la 1 leu producţie marfă sau realizată. Acesta se
obţine după formula:

unde:
- Pm – producţia marfă în preţurile curente.
 - Acest indicator permite a se efectua diferite comparaţii ale eficienţei
costurilor de producţie în spaţiu (a firmelor omogene şi în timp). Indicatorul
arată valoarea de cheltuieli care a fost sau va fi făcută la 1 leu producţie
marfă sau realizată. Cu cât mai mică va fi mărimea acestui indicator, cu atât
mai înaltă va fi eficienţa economică a activităţii întreprinderii.

1. Definiții ale Salariului ca categ. economică. Structura fondului de

salarizare.
Salariat - persoană fizică care prestează o muncă conform unei anumite
specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu în bază
contractului individual de muncă.
Salariu mediu - raportul dintre fondul remunerării muncii şi numărul personalului
mediu scriptic pentru o anumită perioadă de timp.
Salariu - orice recompensă sau câştig în bani, plătit salariatului de către angajator
în termenul contractului individual de muncă pentru munca prestată sau care
urmează a fi prestată.
Pentru firmă salariul este una din componentele costului de producție,iar
pentru angajați sursa principală de venit.
Exista 2 forme de bază de salarizare:salarizarea după timpul de muncă și
salarizarea în acord.
- Salarizarea după timpul de muncă se face în funcție de timpul lucrat,fără a
se preciza,în contractul de muncă,cantitatea de muncă care trebuie
efectuată.Salarizarea în acord este forma de plată în funcție de rezultatele
muncii,de cantitatea de producție obținută,de numărul de operații executate.
- Salarizarea în acord poate fi individuală și colectivă.Acest sistem de
salarizare este mai eficient decît salarizarea după timpul de muncă,dar el
poate fi aplicat numai atunci când munca este normată.Fondul de salarizare
se formează lunar și anual.El trebuie să fie suficient pentru plata salariilor la
timp tuturor angajaților firmelor.Fondul de salarizare include suma de bani
necesară pentru acordarea salariilor de bază,primelor și diferitelor sporuri și
altor plăți.Pentru fiecare firmă acest fond poate fi determinat după diferite
metode,cea mai simplă dintre ele se bazează pe elaborarea în prealabil a
normei plății de muncă pentru o unitate de producție.
Fondul remunerării muncii (FRM) - întregul fond de salarii calculat
personalului întreprinderii într-o perioadă de timp. Orice firmă, odată cu calcularea
fondurilor de salarizare (remunerării muncii), este obligată conform legislaţiei în
 vigoare de a efectua anumite plăţi (defalcări), care intră în componenţa costului de
producţie totală, cum ar fi:
- contribuţiile la asigurările sociale (CAS) care se stabilesc în % faţă de FRM
(pentru anul 2015 – 23%).
- contribuţiile în fondul de asigurări medicale (FAM) care se stabilesc în %
faţă de FRM (pentru anul 2015 – 4,5%).
7. Clasificarea Fondurilor fixe după rolul și importanța lor în practica
de producție.
La începutul anului 2019, mijloacele fixe la o întreprindere după valoarea de
bilanț constituiau 7000 lei. Gradul de uzura constituia 25%. Pe parcursul anului au
fost introduse mijloace fixe la data de 24 iulie în valoare de 2350 lei, iar norma de
uzură a anului medie este 7%. Sa se calculeze valoarea inițială a mijloacelor fixe si
valoarea de bilanț a mijloacelor fixe la finele anului.
Se da: |
FF1 = 7000 lei |
NA1 = 50% |
FF2 = 2310 lei |
NA2 = 20% |
-----------------------|
Rezolvare:
FFbilant = 7000 - ( 7000 * 0,3 ) = 4900 (lei)
FFbilant2 = 2310 - (3450*0.7)/12 = 2175 (lei)
FFtotal = 4900 + 2175 = 7075 (lei)
Raspuns: FFtotal = 7075 (lei)