Sunteți pe pagina 1din 152

Edited by Foxit Reader

Copyright(C) by Foxit Software Company,2005-2008


ssdfgdfgdgdd For Evaluation Only.
gdfdfgdfgd

DAN LASCU

MATEMATICI SPECIALE
PENTRU INGINERI
TEORIE ªI EXEMPLE

2010
CUPRINS
PREFAÞÃ 4

1. FUNCÞII COMPLEXE 5

1.1 Numere complexe 5


1.1.1 Introducere. Forma algebricã 5
1.1.2 Forma trigonometricã a numerelor complexe 7

1.2 Elemente de topologie în corpul numerelor complexe 10

1.3 Funcþii complexe de o variabilã realã 11


1.3.1 Definiþii. Limitã. Continuitate 11
1.3.2 Derivabilitate. Diferenþiabilitate 12
1.3.3 Integrala Riemann. Primitive 13

1.4 Funcþii complexe de o variabilã complexã 14


1.4.1 Definiþie. Limitã. Continuitate 14
1.4.2 Funcþii olomorfe 15

1.5 Funcþii armonice. Consecinþe ale relaþiilor Cauchy – Riemann 18

1.6 Reguli de calcul pentru derivatele funcþiilor monogene 21

1.7 Integrala curbilinie în complex. Definiþie. Proprietãþi 22

1.8 Teorema lui Cauchy 24

1.9 Formula integralã a lui Cauchy 26

1.10 ªiruri ºi serii de numere complexe 29

1.11 ªiruri ºi serii de funcþii în complex 32


1.11.1 ªiruri de funcþii 32
1.11.2 Serii de funcþii 32
1.11.3 Serii de puteri 33
1.11.3 Serii Laurent 36

1.12 Puncte singulare ale funcþiilor olomorfe 39

1.13 Teorema reziduurilor 42

1.14 Aplicaþii ale teoremei reziduurilor la calculul unor integrale reale 44



P  x
1.14.1 Integrale de tipul I   Q  x  dx

44

1
2

1.14.2 Integrale de tipul I   R  sin ,cos   d 


0
46

2. TEORIA CÂMPURILOR 51

2.1 Introducere 51

2.2 Ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul întâi liniare ºi omogene 52

2.3 Ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul întâi cvasiliniare 54

2.4 Câmp scalar. Câmp vectorial 56

2.5 Fluxul ºi circulaþia 64

2.6 Formule integrale 69


2.6.1 Formula flux – divergenþã (a lui Gauss – Ostrogradski) 69
2.6.2 Formula lui Stokes 70

2.7 Câmpuri particulare importante 72


2.7.1 Câmpuri irotaþionale 72
2.7.2 Câmpuri solenoidale 73
2.7.3 Câmpuri biscalare 74

3. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER.


TRANSFORMATA LAPLACE 77

3.1 Serii Fourier 77

3.2 Forma complexã a seriilor Fourier 81

3.3 Integrala Fourier 83


3.3.1 Forma complexã a integralei Fourier 83
3.3.2 Forma realã a integralei Fourier 83

3.4 Transformata Fourier 86

3.5 Transformata Laplace 88


3.5.1 Definiþii. Exemple 88
3.5.2 Proprietãþi ale transformatei Laplace 89
3.5.3 Exemple 96
3.5.4 Integrarea ecuaþiilor diferenþiale liniare cu coeficienþi constanþi 99
3.5.5 Integrarea sistemelor de ecuaþiilor diferenþiale liniare cu coeficienþi constanþi 100
3.5.6 Rezolvarea unor ecuaþii integrale 101
3.5.7 Rezolvarea unor ecuaþii integro–diferenþiale 103

4. ECUAÞIILE FIZICE MATEMATICE 106

2
4.1 Ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul al doilea 106

4.2 EDP cvasiliniare de ordinul al doilea. Forma canonicã 107


4.2.1 EDP cvasiliniare 107
4.2.2 Reducerea la forma canonicã 110
4.2.3 Ecuaþii liniare ºi omogene în raport cu derivate parþiale de ordinul al doilea, cu coeficienþi constanþi
112

4.3 Coarda finitã. Metoda separãrii variabilelor (D. Bernoulli ºi J.Fourier) 116

4.4 Ecuaþia propagãrii cãldurii 119

4.5 Problema lui Dirichlet pentru cerc 121

5. FUNCÞII SPECIALE 128

5. FUNCÞII SPECIALE 128

5.1 Polinoame Legendre 128

5.2 Polinoame Cebâºev 135

5.3 Polinoame Hermite 138

5.4 Polinoame Laguerre 142

5.5 Funcþii Bessel 146

BIBLIOGRAFIE 151

3
PREFAÞÃ

Matematica apare în toate domeniile inginereºti ºi este esenþial ca absolvenþii unei facultãþi tehnice
sã înþeleagã cât mai multe concepte ºi sã înveþe sã le aplice cu succes în problemele de inginerie.
Matematica, în interdependenþã cu alte discipline: fizica, chimia, tehnologia, informatica, economia,
biologia, medicina, ºtiinþele umane, ocupã astãzi o poziþie importantã în lumea ºtiinþificã ºi în
economia modernã. Matematica are un rol esenþial în dezvoltarea instrumentelor de modelare
folosite de aproape toate disciplinele, ºi este omniprezentã în societatea contemporanã hiper-
tehnologizatã (de exemplu, aritmetica este aplicatã în metodele de codare ºi criptare, ecuaþiile cu
derivate parþiale - în prognozele meteo, calculul probabilitãþilor ºi statistica - în finanþe, analiza
Fourier ºi calculul operaþional - în mecanica undelor, electrotehnicã). Numeroase profesii presupun
cunoºtinþe de matematicã.
Ne întrebãm care este rolul matematicii în acest context. Emanuel Kant spunea cã “o ºtiinþã conþine
atâta ºtiinþã câtã matematicã conþine în ea”. Nimic mai adevãrat ºi în cazul de faþã! Oare se pot
acorda premii Nobel în economie, fizicã, chimie fãrã ca teoria enunþatã sã aibã o fundamentare
matematicã, o modelare ºtiinþificã sub formã algoritmicã riguroasã?

Cartea de faþã cuprinde într-o formã accesibilã cât mai multor studenþi noþiunile de matematicã
inginereascã pe care autorul le predã studenþilor din anul al II-lea de la Academia Navalã “Mircea
cel Bãtrân”, Constanþa. Deºi se adreseazã în special studenþilor de la facultãþile cu profil tehnic,
cartea poate fi utilã ºi în pregãtirea studenþilor din învãþãmântul economic sau a celor de la
facultatea de matematicã.
Dorinþa autorului este ca lucrarea sã fie de un real ajutor studenþilor în strãduinþele lor de înþelegere
ºi însuºire a cunoºtinþelor de Matematici speciale.
Cartea este structuratã în 5 capitole, conþinând numeroase exemple rezolvate, care acoperã
programa analiticã a cursului de Matematici speciale.

August 2010 D.L.

4
1. FUNCÞII COMPLEXE
1.1 Numere complexe
1.1.1 Introducere. Forma algebricã
Mulþimea numerelor complexe a apãrut din necesitatea extinderii mulþimii numerelor reale  astfel
ca orice ecuaþie de gradul al doilea sã aibã soluþii în noua mulþime.
Fie  2 produsul cartezian al perechilor ordonate  x, y  de numere reale, adicã
2   x, y  x  , y   .
Pe mulþimea  2 se definesc douã operaþii algebrice interne, adunarea ºi înmulþirea, astfel:
 x1 , y1    x2 , y2    x1  x2 , y1  y2  , (1.1.1)
 x1 , y1    x2 , y2    x1 x2  y1 y2 , x1 y2  x2 y1  . (1.1.2)
Aºadar, prin mulþimea  a numerelor complexe vom înþelege tripletul  , ,  . Mulþimea   2

înzestratã cu cele douã operaþii are o structurã de corp comutativ. Elementele corpului  se numesc
numere complexe.
Un element al corpului  se va nota prin z , z   , z   x, y  , cu x, y   .
Elementele neutre ale corpului  sunt
0   0,0  ºi 1  1,0  . (1.1.3)
Elementul
 z    x,  y  (1.1.4)
este opusul elementului z , iar
 y 
z 1   2
x
2 
, 2 (1.1.5)
x y x y 
2

este inversul lui z ºi se noteazã


1
.
z
Numãrul complex  0,1 a fost notat de Euler cu i ºi se numeºte unitatea imaginarã. Avem
i 2   0,1   0,1   1, 0   1 . (1.1.6)
Aºadar, pentru orice z   x, y    , avem
z   x, 0    0, y    x,0    0,1   y , 0 
de unde, prin identificarea x   x,0  ºi y   y ,0  , se obþine scrierea uzualã a numerelor complexe
z  x  iy . (1.1.7)
Deci, un numãr complex z   se poate scrie în mod unic în forma (1.1.7), unde x, y   . Expresia
(1.1.7) se numeºte forma algebricã a numãrului complex z   x, y  .
Definiþia 1.1.1 Dacã z  x  iy este un numãr complex, cu x, y   , atunci
 x se numeºte partea realã a lui z ºi se noteazã cu Re z ;
 y se numeºte partea imaginarã a lui z ºi se noteazã cu Im z ;
 z  x  iy se numeºte conjugatul lui z ;

5
 z  x 2  y 2 se numeºte modulul lui z .

Definiþia 1.1.2 Fie z  x  iy . Dacã x  0 , atunci spunem cã z este pur imaginar.


Definiþia 1.1.3 (Egalitatea) Numerele complexe z1  x1  iy1 ºi z2  x2  iy2 sunt egale dacã x1  x2
ºi y1  y2 . Deci, z1  z2 dacã Re z1  Re z2 ºi Im z1  Im z2 .
Definiþia 1.1.4 (Operaþiile aritmetice) Dacã z1  x1  iy1 ºi z2  x2  iy2 , atunci
 z1  z 2   x1  iy1    x2  iy2    x1  x2   i  y1  y2  ;
 z1  z 2   x1  iy1    x2  iy2    x1  x2   i  y1  y2  ;
 
z1  z2   x1  iy1  x2  iy2   x1 x2  y1 y 2  i x2 y1  x 1 y 2 ; 
z1 x1  iy1 x1 x2  y1 y2 x y xy
    i 2 21 12 2 , x2  0 sau y2  0 .
z 2 x2  iy2 x2  y 2
2 2
x2  y2
Exemplul 1.1.5 Dacã z1  2  4i ºi z2  3  8i , atunci sã se gãseascã z1  z2 ºi z1 z2 .
Soluþie. Avem:
z1  z 2   2  4i    3  8i    2  3   4  8 i  1  12i
ºi
z1 z2   2  4i  3  8i   6  16i  12i  32i 2   6  32   16  12  i  38  4i .
Exemplul 1.1.6 Dacã z1  2  3i ºi z2  9i , atunci sã se gãseascã modulele lui z1 ºi z2 .
Soluþie. z1  2 2   3   13 , z 2   9  9.
2 2

Propoziþia 1.1.7 Dacã z, z1 , z2 sunt numere complexe oarecare, atunci


1
2

 Re z  z  z , Im z   1
2i
zz ;  
 z1  z 2  z1  z2 , z1  z 2  z1  z2 ;
z  z
 z1 z2  z1  z2 ,  1   1 , z  z ;
 z 2  z2
 z  z  z , z2  z ;
2 2

 z  z  2 x , z  z  2iy , z z  x 2  y 2  x ;
2

 z 0 z 0;
 z1  z 2  z1  z 2 , z1  z 2  z1  z 2 ;


z
z1 z 2  z1 z 2 ,  1 ;
z1
z2 z2

 z 2  z1   x2  x1    y2  y1  , unde z1  x1  iy1 ºi z2  x2  iy2 .


2 2

Exemplul 1.1.8 Dacã z1  2  3i ºi z2  4  6i , atunci sã se gãseascã


z1
.
z2

  
z1 z1 z2 z1 z2 z1 z2
Soluþie. 2
;
z 2 z 2 z2 z2 z 2 z2

6
z1 2  3i 2  3i 4  6i 8  12i  12i  18i 2 10  24i
      i  i.
10 24 5 6
z 2 4  6i 4  6i 4  6i 4 6
2 2
52 52 52 26 13

Exemplul 1.1.9 Dacã z  2  3i , atunci sã se gãseascã inversul sãu.

Soluþie. Din z  z  z , obþinem cã  2 . Deci,


2 1 z
z z
2  3i 2  3i
  
1 1
.
z 2  3i 4  9 13
Aºadar,
z 1    i.
1 2 3
z 13 13

1.1.2 Forma trigonometricã a numerelor complexe


În calculul cu numere complexe este foarte utilã scrierea acestora sub formã trigonometricã. Un
numãr complex z  x  iy poate fi privit ca un
vector în planul xOy , al cãrui punct iniþial este
originea, punctul final fiind punctul  x, y  . Din
triunghiul dreptunghic OMP din figura alãturatã
avem: x  r cos  ºi y  r sin  . Aºadar, numãrul
complex z  x  iy se poate scrie sub forma:
z  r cos   ir sin  ,
deci
z  r  cos   i sin   , (1.1.8)
care reprezintã forma trigonometricã a numãrului
complex z . Tot din figura alãturatã se observã cã
r poate fi interpretat ca fiind distanþa de la origine la punctul  x, y  , deci r este modulul lui z ,
adicã
r z . (1.1.9)
Unghiul  al înclinaþiei vectorului z , care este mãsurat întotdeauna în radiani de la axa realã
pozitivã, este pozitiv când este mãsurat în sens trigonometric ºi negativ când este mãsurat invers
trigonometric. Unghiul  se numeºte argument al lui z ºi se noteazã cu   Arg z . Un argument al
unui numãr complex z trebuie sã verifice ecuaþiile
cos   , sin   .
x y
(1.1.10)
r r
Deoarece cos  ºi sin  sunt funcþii periodice, având perioada 2 , rezultã cã Arg z nu este unic.
Cu alte cuvinte, dacã  0 este un argument al lui z , atunci ºi unghiurile  0  2 ,  0  4 , ... sunt
argumente ale lui z . În practicã, pentru a gãsi unghiul  vom utiliza formula:
tg  .
y
(1.1.11)
x
Exemplul 1.1.10 Dacã z   3  i , atunci sã se gãseascã forma sa trigonometricã.

7
Soluþie. Deoarece x   3 ºi y  1 , avem r  z   3    1  4  2 . Cum
y

1
2 2
,
x 3
avem tg 
1
3
, deci  

6
 
 k , k   . Deoarece punctul  3, 1 se aflã în cadranul al III-lea,

 7
atunci     . Aºadar, forma trigonometricã a lui z este
6 6
 7 7 
z  2  cos  i sin .
 6 6 
Definiþia 1.1.11 Vom numi argument principal al lui z , z  0 , ºi îl vom nota cu arg z , valoarea
unghiului  care se aflã în intervalul   ,   .
Aºadar, Arg z reprezintã o mulþime de valori, ºi anume
Arg z  arg z  2 k k   , (1.1.12)
iar arg z este unic,
  arg z   . (1.1.13)
Forma trigonometricã a numerelor complexe este extrem de utilã la înmulþirea ºi împãrþirea a douã
numere trigonometrice.
Exemplul 1.1.12 Dacã z1  i ºi z2   3  i , atunci sã se gãseascã arg z1 ºi arg z2 .

Soluþie. Deoarece z1  0  1i , avem x1  0 ºi y1  1 . Deci, tg1   , de unde 1   k , k   .
2
 
Din (1.1.13), rezultã cã arg z1  . Din exemplul 1.1.10, avem cã  2   k , k   . Din
2 6
 5
(1.1.13), rezultã cã arg z 2      .
6 6
Propoziþia 1.1.13 Fie
z  r  cos   i sin   , z1  r1  cos 1  i sin 1  ºi z2  r2  cos  2  i sin  2  ,
unde 1 ºi  2 sunt orice argumente ale lui z1 ºi z2 , respectiv.
Atunci,
 z1 z2  r1r2  cos 1   2   i sin 1   2   , (1.1.14)

   cos 1   2   i sin 1   2   , z2  0 ,


z1 r1
(1.1.15)
z 2 r2
 z n  r n  cos n  i sin n  , n   , (1.1.16)
   2 k   2k 
z  n r  cos
n
 i sin  , k  0,1, n  1 , (1.1.17)
 n n 
z 
 Arg  z1 z2   Argz1  Argz2 , Arg  1   Argz1  Argz 2 . (1.1.18)
 z2 
Definiþia 1.1.14 Spunem cã un numãr w este rãdãcina de ordinul n a unui numãr complex nenul
z dacã wn  z , unde n este un întreg pozitiv.
z 
Exemplul 1.1.15 Dacã z1  i ºi z2   3  i , atunci sã se gãseascã arg  z1 z 2  ºi arg  1  .
 z2 

8
 5
Soluþie. Dupã cum am vãzut mai sus, arg z1  ºi arg z 2   . Avem
2 6

 
z1 z2  i  3  i  1  3i ºi 1 
z
z2  3  i
i
 
1
4 4
3
i.

Din (1.1.18), avem


  5    z1    5  4
Arg  z1 z 2        ºi Arg        .
2  6  3  z2  2  6  3
Exemplul 1.1.16 Dacã z   3  i , atunci sã se calculeze z 3 .
 7 7 
Soluþie. În exemplul 1.1.10 am obþinut cã z  2  cos  i sin  . Aplicând (1.1.16) cu r  2 ,
 6 6 
7
 ºi n  3 , obþinem
6

 
z 3  3  i  23  cos3
 7
 i sin 3
7  
  8  cos
7
 i sin
7 

3

 6 6   2 2 
   
 8  cos  3    i sin  3     8  0  i  1   8i.
 
  2  2 
Remarcã 1.1.17
 Dacã luãm r  1 , atunci din relaþia (1.1.16) se obþine formula lui de Moivre
 cos   i sin    cos n  i sin n .
n
(1.1.19)
 Folosind formula lui Euler
ei  cos  i sin  , (1.1.20)
obþinem forma exponenþialã a lui z :
z  rei . (1.1.21)
 Tot cu ajutorul formulei lui Euler obþinem ºi expresia
e z  e x  iy  e x  cos y  i sin y  . (1.1.22)

Exemplul 1.1.18 Dacã z   i , atunci sã se calculeze z 3 .


3 1
2 2

Soluþie. Cum x1  ºi y1  , avem   ºi r  1 . Din formula lui de Moivre, avem
3 1
2 2 6
 3 1     
3

  i   cos3  i sin 3  cos  3   i sin  3  


  6  6
 2 2 
 
 cos  i sin  i.
2 2
Exemplul 1.1.19 Sã se gãseascã rãdãcinile cubice ale lui z  i .
Soluþie. Pentru a gãsi aceste rãdãcini va trebui sã rezolvãm ecuaþia w3  i . Deoarece numãrul
 
complex z  i are forma trigonometricã z  cos  i sin cos , utilizând (1.1.17) obþinem:
2 2
 
 2 k  2k 
wk  cos 2  i sin 2 , k  0,1, 2 .
3 3

9
Deci, cele trei rãdãcini sunt
 
k  0 , w0  cos i sin   i,
3 1
6 6 2 2
5 5
k  1 , w1  cos  i sin   i,
3 1
6 6 2 2
3 3
k  2 , w2  cos  i sin  i .
2 2
Exemplul 1.1.20 Sã se gãseascã rãdãcinile de ordinul patru ale lui z  1  i .

Soluþie. În acest caz avem: r  2 ,   . Din (1.1.17) cu n  4 , obþinem:
4
   
  2k   2 k 
wk  4 2  cos 4  i sin 4  , k  0,1, 2,3 .
 4 4 
 
Deci, cele patru rãdãcini sunt:
   
k  0 , w0  4 2  cos  i sin  ,
 16 16 
 9 9 
k  1 , w0  4 2  cos  i sin ,
 16 16 
 17 17 
k  2 , w0  4 2  cos  i sin ,
 16 16 
 25 25 
k  3 , w0  4 2  cos  i sin .
 16 16 

1.2 Elemente de topologie în corpul numerelor complexe

Definiþia 1.2.1 Aplicaþia d :      definitã prin


d  z1 , z2   z1  z 2 ,  z1 , z2   , (1.2.1)
se numeºte metricã sau distanþã pe mulþimea  .
Definiþia 1.2.2 Se numeºte disc deschis cu centrul în punctul a   ºi de razã r  0 , mulþimea:
  a , r    z   z  a  r . (1.2.2)
Prin disc închis cu centrul în punctul a   ºi de razã r  0 , vom înþelege mulþimea:
  a, r    z   z  a  r  . (1.2.3)
Definiþia 1.2.3 Se numeºte cerc cu centrul în a   ºi de razã r  0 , mulþimea:
S  a , r    z   z  a  r . (1.2.4)
Definiþia 1.2.4 O mulþime V , V   , se numeºte vecinãtate a punctului z0   dacã existã discul
  z0 , r  astfel încât   z0 , r   V .
Definiþia 1.2.5 Punctul z0 este punct interior mulþimii E   dacã z0  E ºi existã o vecinãtate V
a punctului z0 conþinutã în E , adicã z0 V  E .

10
Mulþimea punctelor interioare mulþimii E se noteazã cu E sau Int E ºi se numeºte interiorul lui
0

E . Mulþimea E   se numeºte deschisã dacã orice punct al sãu este punct interior.
Definiþia 1.2.6 Punctul z0 este un punct aderent mulþimii E   dacã în orice vecinãtate V a
punctului z0 existã cel puþin un punct al mulþimii E , adicã V  E   . Mulþimea punctelor
aderente mulþimii E   se numeºte închiderea mulþimii E ºi se noteazã cu E .
Dacã E  E , atunci E este mulþime închisã.
Definiþia 1.2.7 Punctul z0 este un punct de acumulare pentru mulþimea E dacã în orice vecinãtate
V a sa existã cel puþin un punct z  E cu z  z0 , adicã V \  z0    E   .
Mulþimea punctelor de acumulare ale lui E se numeºte derivata mulþimii E ºi se noteazã prin E  .
Definiþia 1.2.8 Punctul z0 este un punct frontierã al lui E   dacã în orice vecinãtate a lui z0
existã puncte z  z0 care aparþin lui E ºi puncte z  z0 care nu aparþin lui E . Mulþimea punctelor
frontierã ale lui E se numeºte frontiera mulþimii E ºi se noteazã prin Fr E sau E .
Definiþia 1.2.9 Dacã cel puþin unul din numerele x  Re z , y  Im z este infinit, vom scrie z   ºi
vom spune cã reprezintã punctul de la infinit al planului complex.
Definiþia 1.2.10 O mulþime E   este mãrginitã dacã existã discul   0, r  astfel încât
E    0, r  . În caz contrar, mulþimea este nemãrginitã.
Definiþia 1.2.11 O mulþime mãrginitã ºi închisã se numeºte mulþime compactã.
Definiþia 1.2.12 O mulþime E   se numeºte mulþime conexã dacã oricare ar fi descompunerea
E  E1  E2 , unde E1  E2   , E1   , E2   ,
cel puþin una din mulþimile E1 ºi E2 are un punct de acumulare în cealaltã.
Definiþia 1.2.13 O mulþime deschisã ºi conexã se numeºte domeniu.
Observaþia 1.2.14 O mulþime deschisã este conexã dacã ºi numai dacã oricare douã puncte ale sale
pot fi unite printr-o linie poligonalã conþinutã în acea mulþime.
Definiþia 1.2.15 Un domeniu D se numeºte simplu conex dacã pentru orice curbã simplã închisã 
conþinutã în D , interiorul curbei este inclus în domeniul D .
Un domeniu care nu este simplu conex se numeºte domeniu multiplu conex.
Observaþia 1.2.16 Prin introducerea unor frontiere noi, numite tãieturi, domeniul devine simplu
conex. Ordinul de conexiune al unui domeniu multiplu conex se obþine adãugând o unitate la
numãrul de tãieturi necesare ºi suficiente pentru ca domeniul sã devinã simplu conex.

1.3 Funcþii complexe de o variabilã realã


1.3.1 Definiþii. Limitã. Continuitate
Definiþia 1.3.1 Vom numi funcþie complexã de variabilã realã, aplicaþia
f : E     sau f  t   x  t   iy  t  , t   (1.3.1)
unde x  t   Re f  t  ºi y  t   Im f  t  .
Definiþia 1.3.2 Spunem cã un numãr complex l   este limita funcþiei f  t  în punctul t0  E  ºi
scriem lim f  t   l dacã pentru orice   0 , existã un numãr      0 astfel încât oricare ar fi
t  t0

t  E , t  t0 cu t  t0      , rezultã f  t   l   .

11
Observaþia 1.3.3 Avem lim f  t   l  lim x  t   Re l ºi lim y  t   Im l .
t  t0 t  t0 t  t0

Definiþia 1.3.4 Spunem cã funcþia complexã f  t  este continuã în punctul t0  E dacã pentru orice
  0 , existã un numãr      0 astfel încât oricare ar fi t  E cu proprietatea t  t0     
rezultã cã f  t   f  t0    .
Observaþia 1.3.5 Dacã t0  E  E  , atunci f  t  este continuã în punctul t0  lim f  t   f  t0  .
t  t0

Propoziþia 1.3.6 Condiþia necesarã ºi suficientã pentru ca funcþia complexã f  t   x  t   iy  t  sã


fie continuã în punctul t0  E este ca funcþiile reale x  t  ºi y  t  sã fie continue în t0 .

1.3.2 Derivabilitate. Diferenþiabilitate


Fie f : E     ºi t0  E  E  .
Definiþia 1.3.7 Spunem cã funcþia complexã f  t  este derivabilã în punctul t0 dacã existã ºi este
finitã limita:
f  t   f  t0 
lim . (1.3.2)
t  t0 t  t0
df  t0 
Valoarea acestei limite se noteazã cu f   t0  sau ºi se numeºte derivata funcþiei f în
dt
punctul t0  E .
Propoziþia 1.3.8 Condiþia necesarã ºi suficientã ca o funcþie complexã f  t  sã fie derivabilã
într-un punct este ca funcþiile reale x  t  ºi y  t  sã fie derivabile în acel punct.
Se poate scrie:
f  t   f  t0  x  t   x  t0  y  t   y  t0 
 i , t  E \ t0  ,
t  t0 t  t0 t  t0
de unde, trecând la limitã când t  t0 , obþinem:
f   t 0   x  t0   iy   t0  . (1.3.3)
Observaþia 1.3.9 Menþionãm cã regulile de derivare pentru funcþii reale se pãstreazã ºi în cazul
funcþiilor complexe de variabilã realã.
Fie f  t  o funcþie complexã derivabilã pe E   .
Definiþia 1.3.10 Se numeºte diferenþiala lui f în punctul t0  E , urmãtorul numãr complex
df  t0   f   t0  dt , dt  t  t0 . (1.3.4)
Ultima relaþie se mai poate scrie ºi astfel:
df  t   dx  t   idy  t  , (1.3.5)
unde dx  t   x  t  dt ºi dy  t   y   t  dt .
Observaþia 1.3.11 Regulile de diferenþiere cunoscute pentru sumã, produs ºi cât se pãstreazã ºi
pentru funcþiile complexe de variabilã realã.

12
1.3.3 Integrala Riemann. Primitive
Definiþia integralei Riemann pentru funcþiile complexe de variabilã realã este analoagã cu cea datã
pentru funcþiile reale.
Fie funcþia complexã f  t  , t   a, b    .
Definiþia 1.3.12 Se numeºte diviziune a intervalului  a, b orice submulþime
  t0 , t1 , , ti , , t n    a , b astfel încât:
t0  a  t1  t2    tk 1  tk    tn  b . (1.3.6)
Definiþia 1.3.13 Se numeºte norma diviziunii  numãrul real:
  max  tk  tk 1  . (1.3.7)
1 k  n
Definiþia 1.3.14 Se numeºte suma Riemann asociatã funcþiei complexe f , diviziunii  ºi punctelor
intermediare i , ºi se noteazã cu    f ,  i  , numãrul complex având expresia:

   f ,  i    f  i  xi  xi 1  .
n
(1.3.8)
i 1

Definiþia 1.3.15 Spunem cã funcþia complexã f este integrabilã Riemann pe  a , b  dacã existã un
numãr complex I astfel încât pentru orice   0 , existã      0 cu proprietatea cã oricare ar fi
diviziunea  , cu       ºi oricare ar fi punctele intermediare   1 , ,  n  , avem
   f ,   I   . (1.3.9)

 f t  dt ºi se numeºte integrala Riemann a funcþiei f  t  pe intervalul


b

Numãrul I se noteazã cu

 a, b . În cazul în care integrala existã, vom scrie


a

I   f  t  dt  lim    f ,   .
b

(1.3.10)
 0

Propoziþia 1.3.16 Funcþia complexã f  t  este integrabilã Riemann pe  a , b  dacã ºi numai dacã
a

funcþiile reale x  t  ºi y  t  sunt integrabile pe  a , b  , unde x  t   Re f  t  ºi y  t   Im f  t  . De


asemenea, avem cã

 f  t  dt   x  t  dt  i  y  t  dt .
b b b

(1.3.11)

Definiþia 1.3.17 Spunem cã funcþia complexã F  t  , t   a, b    , se numeºte primitiva funcþiei


a a a

complexe f  t  pe intervalul  a , b  , dacã F  t  este derivabilã pe  a , b  ºi


F   t   f  t  ,  t   a, b  . (1.3.12)
Observaþia 1.3.18 Dacã f  t  are o primitivã F  t  , atunci f  t  are o infinitate de primitive, ºi
anume mulþimea  F  t   C , t   a, b  , C   .
Definiþia 1.3.19 Mulþimea tuturor primitivelor funcþiei f  t  pe  a , b  se noteazã cu  f t  dt ºi se
numeºte integrala nedefinitã a funcþiei f  t  . Deci,

 f  t  dt  F  t   C ,  t   a, b  . (1.3.13)

13
Observaþia 1.3.20 În particular, dacã funcþia f este continuã pe  a , b  , atunci funcþia complexã

 f   d este primitivã pentru funcþia f pe  a , b  ºi F   t   f  t  , t   a, b  .


t

Teorema 1.3.21 (Formula Leibniz – Newton) Dacã f  t  este o funcþie integrabilã pe  a , b  ºi


a

F  t  este o primitivã a lui f  t  pe  a , b  , atunci

 f  t  dt  F  t   F  b   F  a .
b
b

a
(1.3.14)
a

1.4 Funcþii complexe de o variabilã complexã


1.4.1 Definiþie. Limitã. Continuitate
Definiþia 1.4.1 Se numeºte funcþie complexã de variabilã complexã o aplicaþie f : E     .
Observaþia 1.4.2 Funcþia f poate fi privitã fie ca o funcþie de variabila z  x  iy  E , fie ca
funcþie de variabilele x ºi y , cu  x, y   E . Aºadar, f se poate scrie sub forma
f  z   f  x  iy   u  x, y   iv  x, y  , (1.4.1)
unde u  x, y   Re f  z  ºi v  x, y   Im f  z  .
Observaþia 1.4.3 Definiþia lui f  z  este echivalentã cu definirea simultanã a douã funcþii reale u
ºi v , de variabile reale x ºi y , deci putem considera f  z  ca fiind o funcþie vectorialã de o
variabilã vectorialã definitã pe E   2 cu valori în  2 .
Observaþia 1.4.4 Limita ºi continuitatea unei funcþii complexe f  z  într-un punct z0 se reduc la
limita ºi continuitatea funcþiei vectoriale f  x, y  în punctul  x0 , y0  , noþiuni studiate la capitolul
“Funcþii vectoriale de variabilã vectorialã” de la analizã matematicã din anul I.
Propoziþia 1.4.5 Fie f : E     ºi z0  E  . Funcþia f  z  are limitã în z0 dacã ºi numai dacã
funcþiile u  x, y  ºi v  x, y  au limitã în acest punct ºi, în caz afirmativ:
lim f  z   lim u  x, y   i lim v  x, y  . (1.4.2)
z  z0 z  z0 z z0

Propoziþia 1.4.6 Condiþia necesarã ºi suficientã pentru ca funcþia f  z  sã fie continuã în punctul
z0  E este ca funcþiile reale u ºi v sã fie continue în acest punct.
Observaþia 1.4.7 Dacã z0  E  E  , atunci f  z  este continuã în z0 dacã ºi numai dacã
lim f  z   f  z0  .
z  z0

Exemplul 1.4.8 Sã se studieze existenþa limitei în origine a funcþiei f :    , datã prin

f z 
Re z
.
z
Soluþie. Observãm cã
f  x, y   ,  x, y    2 \  0,0  .
x
x y
2 2

14
Considerãm douã ºiruri din  2 \  0, 0  ,   x , y   ,   x , y 
1
n
1
n
n
2
n
2
n
n
prin

 x , y    0, 1n  , n  
1
n
1
n

ºi

 x , y    n1 , 0  , n   .
2
n
2
n

Cele douã ºiruri au aceeaºi limitã ºi anume  0, 0  . Deoarece


  
f x1n , y1n  0 , iar f xn2 , yn2  1 , n   , 
rezultã cã nu existã limita în origine a funcþiei f .
Exemplul 1.4.9 Sã se studieze continuitatea în origine a funcþiei f :    , datã prin

f z 
Im z
.
1 z
Soluþie. Observãm cã
f z  ,  x, y    2 \  0,0  , f  0, 0   0 .
y
1 x  y 2 2

Vom arãta cã
 f  0,0   0 .
y
lim
    1  x2  y 2
x , y  0,0

Fie   0 . Cãutãm    0 astfel încât

  x, y    2 , cu x 2  y 2    , rezultã  .
y
1  x2  y 2
Pentru orice  x, y    2 , sunt adevãrate inegalitãþile

 y  x2  y2 .
y
1 x  y 2 2

În concluzie, alegând     , are loc relaþia de mai sus, deci funcþia datã este continuã în origine.

1.4.2 Funcþii olomorfe


Definiþia 1.4.10 Fie D   un domeniu, z0  D ºi f : D   . Spunem cã funcþia f  z  este
derivabilã în z0 (sau monogenã în z0 ) dacã existã ºi este finitã limita raportului
f  z   f  z0 
, z  D \  z0  (1.4.3)
z  z0
când z  z0 .
Limita, dacã existã, se noteazã cu f   z0  ºi se numeºte derivata complexã a lui f în z0 .
Definiþia 1.4.11 Funcþia f : D   este olomorfã (sau analiticã) în D dacã f este monogenã în
orice punct z0 din D .
Definiþia 1.4.12 O funcþie olomorfã pe  se numeºte funcþie întreagã.

15
Teorema 1.4.13 (Teorema Cauchy – Riemann) Funcþia f : D   , f  u  iv , este monogenã în
z0  D dacã ºi numai dacã funcþiile u  x, y  ºi v  x, y  sunt diferenþiabile în z0 ºi derivatele lor
parþiale verificã în punctul z0 relaþiile Cauchy – Riemann:
 u v
 x  y ,

 (1.4.4)
 u   v .
 y x
În acest caz, avem:
u v 1  u v 
f   z0    x0 , y0   i  x0 , y0     x0 , y0   i  x0 , y0   . (1.4.5)
x x i  y y 
Exemplul 1.4.14 Sã se determine punctele din  în care funcþiile urmãtoare sunt monogene ºi sã
se calculeze derivatele lor în acele puncte:
a) f  z   z 2 ;
b) f  z   z ;
c) f  z   e z ;

d) f  z   , z  0;
z
2
z

e) f  z   z 2  z  z  z   2z  z .
2

Soluþie.
a) Observãm cã funcþia se mai scrie
f  z    x  iy   x 2  y 2  2ixy .
2

Deci, dacã u  Re f ºi v  Im f , atunci


u  x, y   x 2  y 2 ,

v  x, y   2 xy.
Prin calcul avem:
u u v v
 2x ,  2 y ,  2y ,  2x .
x y x y
Cum derivatele parþiale existã ºi sunt continue, iar condiþiile Cauchy – Riemann sunt verificate în
orice punct, rezultã cã funcþia f este monogenã în orice punct. Derivate ei este:
u v
f  z 
 x, y   i  x, y   2 x  2iy  2 z .
x x
b) Deoarece funcþiile u  x, y   Re f  z   x ºi v  x, y   Im f  z    y nu verificã condiþiile Cauchy
– Riemann în niciun punct, rezultã cã funcþia nu este monogenã în niciun punct din  .
c) Funcþia f se mai scrie astfel:
f  z   e x  iy  e x  cos y  i sin y  .
Deci, dacã u  Re f ºi v  Im f , atunci

16
u  x, y   e x cos y,

v  x, y   e sin y.
x

Prin calcul direct se obþin expresiile:


u u v v
 e x cos y ,  e x sin y ,  e x sin y ,  e x cos y .
x y x y
Cum derivatele parþiale existã ºi sunt continue, iar condiþiile Cauchy – Riemann sunt verificate în
orice punct, rezultã cã funcþia f este monogenã în orice punct. Derivata ei este:
u v
f  z   x, y   i  x, y   e x cos y  ie x sin y  e z .
x x
d) Se observã cã funcþia f se mai poate scrie astfel:
x  iy
f z  2 ,
x  y2
deci

u  x, y   x 2  y 2 ,
x

 x2  y 2  0 .
v  x, y    y

,
x2  y2
Derivatele parþiale de ordinul întâi
u y 2  x2 u 2 xy v v y 2  x2
   
2 xy

       
, , ,
x x2  y2
2 y x2  y2
2 x x2  y 2
2 y x2  y 2
2

sunt continue în orice punct cu excepþia lui z  0 . Observãm cã relaþiile Cauchy – Riemann sunt
verificate în orice punct z  0 . Deci, funcþia f este olomorfã în  \ 0 . Derivata ei este:

u v y 2  x2  y  ix 2
f  z   x, y   i  x, y   i 
2 xy

     
.
x x x2  y 2
2
x2  y 2
2
x2  y2
2

e) Observãm cã
f  x, y   x 2  y 2  x  i  4 xy  3 y  ,  x, y    2 .
Notând cu u  Re f ºi v  Im f , gãsim:
u  x, y   x 2  y 2  x,

v  x, y   4 xy  3 y.
Calculând derivatele parþiale ºi verificând condiþiile Cauchy – Riemann, obþinem:
 2 x  1  4 x  3,

 2 y  4 y ,
de unde rezultã x  1 ºi y  0 . Aºadar, funcþia f este monogenã doar în punctul  x, y    1, 0  .
Derivata în acest punct este:
u v
f   1, 0    1, 0   i  1, 0   1 .
x x

17
1.5 Funcþii armonice. Consecinþe ale relaþiilor Cauchy – Riemann
Definiþia 1.5.1 Funcþia u : D   , D   2 – mulþime deschisã, u  C 2  D  se numeºte armonicã
 2u  2u
dacã u    0 în orice punct din D .
x 2 y 2
Propoziþia 1.5.2 Fie funcþia f : D   , f  u  iv olomorfã în D , iar u , v  C 2  D  . Atunci u ºi
v sunt funcþii armonice pe D .
Demonstraþie. Funcþia f fiind olomorfã în D sunt verificate relaþiile Cauchy – Riemann.
Derivând aceste relaþii în raport cu x , obþinem
  2u  2 v
 2  ,
 x xy
 2
 u    v .
2

 y 2 yx

 2v  2v  2u  2u
Din egalitatea derivatelor mixte ºi (teorema lui Schwarz) rezultã u  2  2  0 .
xy yx x y
Analog se aratã v  0 .
Observaþia 1.5.3 În continuare, vom arãta cã dacã avem o funcþie armonicã putem determina o
funcþie olomorfã care sã admitã ca parte realã sau imaginarã funcþia datã.
Consecinþa 1.5.4 Fie u o funcþie armonicã definitã pe un domeniu D . Atunci, existã funcþia
armonicã v astfel încât f  u  iv sã fie olomorfã în D .
Demonstraþie. Partea realã ºi imaginarã a unei funcþii olomorfe trebuie sã verifice relaþiile Cauchy
– Riemann (1.4.4). Folosind aceste relaþii, diferenþiala funcþiei v este
v v u u
dv  dx  dy   dx  dy . (1.5.1)
x y y x
  u    u 
În partea dreaptã a egalitãþii avem o diferenþialã totalã exactã, deoarece       , adicã
x  x  y  y 
 2u  2u
y   0 , adicã u armonicã. Deci, v se poate
x 2 y 2
M  x, y 
exprima printr-o integralã curbilinie independentã de
drum, integralã ce determinã funcþia v în afara unei
constante aditive.
u u
Avem v  x, y     dx  dy . Deci,
y x
B  x, y0 
A  x0 , y0 
AM

u u
v  x, y      t , y0  dt    x, t  dt.
x y

(1.5.2)
x0
y y0
x
O x

Consecinþa 1.5.5 Fie v o funcþie armonicã definitã pe un domeniu D . Atunci, existã funcþia
armonicã u astfel încât f  u  iv sã fie olomorfã în D .
Demonstraþie. Analog ca mai sus, avem

18
u u v v
du 
dx  dy  dx  dy . (1.5.3)
x y y x
Deoarece v armonicã, în partea dreaptã a egalitãþii avem o diferenþialã totalã exactã. Deci, u se
poate exprima printr-o integralã curbilinie independentã de drum, integralã ce determinã funcþia u
în afara unei constante aditive. Avem
v v
u  x, y    dx  dy .
AM
y x
Deci,
v v
u  x, y     t , y0  dt    x, t  dt .
x y

(1.5.4)
x0
y y0
x
Exemplul 1.5.6 Sã se determine funcþia olomorfã f  u  iv ºtiind cã
a) u  x, y   e x cos x ºi f  0   1 ;
b) v  x, y   e x sin y ºi f  0   1 ;
c) u  x, y   x 2  y 2 ºi f  0   0 ;
d) u  x, y   x 3  3 xy 2  2 y ºi f  0   0 ;
e) v  x, y   e x sin y  y ºi f  0   1 .
Soluþie. a) Observãm cã pentru orice  x, y    2 avem:
u  2u
 e x cos y ,  e x cos y ,
x x 2

u  2u
 e x sin y ,  e x cos y .
y y 2
Cum pentru orice  x, y    2 , avem:
 2u  2 u
 0,
x 2 y 2
atunci u este o funcþie armonicã pe  2 . Aplicând consecinþa 1.5.4, rezultã cã existã funcþia v
astfel încât f  u  iv sã fie olomorfã în  . Aplicând formula (1.5.2), avem:

v  x, y    e sin y0 dt   e cos tdt   sin y0   e dt  e  cos tdt 


x y x y
t x t x

x0 y0 x0 y0

 e x sin y  e x0 sin y0  e x sin y  C ,


unde C este o constantã arbitrarã realã. Deci,

f  x, y   e x cos y  i e x sin y  C . 
Cum f  0   1 , atunci f  0,0   1  iC  1 , deci C  0 . Aºadar,
f  x, y   e x cos y  ie x sin y  e x  cos y  i sin y   e z .
b) Prin calcul direct, obþinem cã pentru orice  x, y    2 :
v 2v
 e x sin y , 2  e x sin y ,
x x

19
v  2v
 e x cos y ,  e x sin y .
y y 2

Cum pentru orice  x, y    2 , avem:


2 v  2v
  0,
x 2 y 2
atunci v este o funcþie armonicã pe  2 . Aplicând consecinþa 1.5.5, rezultã cã existã funcþia u
astfel încât f  u  iv sã fie olomorfã în  . Aplicând formula (1.5.4), avem:

u  x, y    et cos y0 dt   e x sin tdt   cos y0   et dt  e x  sin tdt 


x y x y

x0 y0 x0 y0

 e cos y  e cos y0  e cos y  C ,


x x0 x

unde C este o constantã arbitrarã realã. Rezultã cã:


f  x, y   e x cos y  C  ie x sin y .
Din condiþia f  0   1 gãsim cã C  0 . Aºadar, funcþia olomorfã f este:
f  x, y   e x cos y  ie x sin y  e z .
c) Verificãm dacã u este funcþie armonicã, adicã dacã u  0 . Avem:
u u  2u 2u
 2x ,  2 y ,  2 ,  2 ,
x y x 2 y 2
 2u  2u
deci u    2  2  0 . Folosind consecinþa 1.5.4, avem:
x 2 y 2

v  x, y    2 y0 dt   2 xdt  2 y0  x  x0   2 x  y  y0   2 xy  2 x0 y0  2 xy  C ,
x y

x0 y0

unde C este o constantã arbitrarã realã. Rezultã:


f  x, y   x 2  y 2  i  2 xy  C  .
Din condiþia f  0   0 gãsim cã C  0 . Aºadar, funcþia olomorfã f este:
f  x, y   x 2  y 2  2ixy   x  iy   z 2 .
2

d) Verificãm dacã u este funcþie armonicã, adicã dacã u  0 . Avem:


u u  2u 2u
 3x 2  3 y 2 ,  6 xy  2 ,  6 x ,  6 x ,
x y x 2 y 2
 2u  2u
deci u    6 x  6 x  0 . Folosind consecinþa 1.5.4, avem:
x 2 y 2

v  x, y     6ty0  2  dt    3 x  3t  dt  3x y  2 x  y  3x0 y0  2 x0  y0  3x y  2 x  y  C ,
x y
2 2 2 3 2 2 2 3

x0 y0

unde C este o constantã arbitrarã realã. Rezultã:



f  x, y   x3  3xy 2  2 y  i 3 x 2 y  2 x  y 3  C . 
Din condiþia f  0   0 gãsim cã C  0 . Aºadar, funcþia olomorfã f este:

f  x, y   x3  3xy 2  2 y  i 3 x 2 y  2 x  y 3 . 

20
e) Verificãm dacã v este funcþie armonicã, adicã dacã v  0 . Avem:
v v 2v  2v
 e x sin y ,  e x cos y  1 ,  e x
sin y ,  e x sin y ,
x y x 2 y 2
 2u  2 u
deci u    0 . Folosind consecinþa 1.5.5, avem:
x 2 y 2

 
u  x, y    e cos y0  1 dt   e x sin tdt  e x cos y  x  e x0 cos y0  x0  e x cos y  x  C ,
x y
t

x0 y0

unde C este o constantã arbitrarã realã. Rezultã:



f  x, y   e x cos y  x  C  i e x sin y  y . 
Din condiþia f  0   1 gãsim cã C  0 . Aºadar, funcþia olomorfã f este:
 
f  x, y   e x cos y  x  i e x sin y  y  e z  z .

1.6 Reguli de calcul pentru derivatele funcþiilor monogene


Propoziþia 1.6.1 a) Dacã f ºi g sunt monogene într-un punct z0  D , atunci funcþiile f  g ºi
f  g sunt monogene în z0 ºi avem relaþiile:

f  g   z0   f   z 0   g   z0  , (1.6.1)

 f  g   z0   f   z0  g  z0   f  z0  g   z0  . (1.6.2)

b) În condiþiile de mai sus, dacã g  z0   0 , funcþia este monogenã în z0 ºi derivata sa este datã
f
g
de expresia
 f  f   z 0  g  z0   f  z0  g   z0 
   z0  
g 2  z0 
. (1.6.3)
g
Propoziþia 1.6.2 Dacã f este monogenã într-un punct z0  D ºi k este constantã, atunci funcþia
k  f este monogenã în z0 ºi derivata sa este

 k  f   z0   kf   z0  . (1.6.4)
Observaþia 1.6.3 Orice constantã derivatã este zero, adicã
k  0 .
Propoziþia 1.6.4 Dacã f este monogenã în punctul z0  D , iar g este monogenã în punctul
f  z 0  , atunci funcþia compusã F  z   g  f  z   este monogenã în z0 ºi derivata ei este
F   z0   g   f  z0   f   z0  . (1.6.5)
Observaþia 1.6.5 Regula derivãrii funcþiei putere rãmâne valabilã:

 z n   nz n1 , n   . (1.6.6)
Observaþia 1.6.6 Din relaþiile (1.6.5) ºi (1.6.6) rezultã formula:

 f n  z   nf n1  z  f   z  , n   . (1.6.7)

21
Exemplul 1.6.7 Sã se deriveze funcþiile monogene:
a) f  z   3 z 4  5 z 3  2 z ;

b) f  z  
z2
;
4z  1
c) f  z    iz 2  3 z  .
5

Soluþie. Folosind regulile de mai sus, obþinem:


a) f   z   3  4 z 3  5  3 z 2  2  1  12 z 3  15 z 2  2 ;
2 z   4 z  1  z 2  4 4z2  2z
b) f   z   
 4 z  1  4 z  1
2 2
;

c) f   z   5   iz 2  3 z    iz 2  3 z   5   iz 2  3 z    2i  z  3  .
4 4

1.7 Integrala curbilinie în complex. Definiþie. Proprietãþi


Fie curba C de ecuaþii parametrice reale
x  x  t  , y  y  t  , t   a, b  ,
sau de ecuaþie parametricã complexã
z  z  t  , t   a, b  , cu z  t   x  t   iy  t  .
Definiþia 1.7.1 Curba C : z  t   x  t   iy  t  , t   a, b  , se numeºte curbã închisã dacã punctul
iniþial z  a  coincide cu punctul terminal z  b  , adicã z  a   z  b  .
Definiþia 1.7.2 Curba C : z  t   x  t   iy  t  , t   a, b  , se numeºte curbã simplã dacã pentru orice
t1 , t 2   a , b  , cu t1  t2 , avem z  t1   z  t 2  , adicã dacã nu se autointersecteazã.
Definiþia 1.7.3 Curba C : z  t   x  t   iy  t  , t   a, b  , se numeºte curbã netedã dacã derivata sa
z   t  , t   a, b  este continuã ºi z   t   0 , t   a, b  .
Definiþia 1.7.4 Curba C : z  t   x  t   iy  t  , t   a, b  , se numeºte curbã netedã pe porþiuni (sau
drum, sau contur) dacã derivata sa z   t  este continuã pe porþiuni.
Definiþia 1.7.5 Fie curba netedã C : z  t   x  t   iy  t  , t   a, b  , ºi f  z  o funcþie complexã
continuã pe C . Integrala funcþiei f  z  se defineºte prin egalitatea

 f  z  dz   f  z  t   z  t  dt .
b

(1.7.1)
C a

Observaþia 1.7.6 Fie f  z   u  x, y   iv  x, y  o funcþie complexã continuã pe curba netedã C :


z  t   x  t   iy  t  , t   a, b  . Dacã notãm u  u  x  t  , y  t   ºi v  v  x  t  , y  t   , dx  x   t  dt ºi
dy  y   t  dt , avem

 f  z  dz   f  z  t   z   t  dt    u  iv  dx  idy  
b b

C a a

22
  udx  vdy  i  udy  vdx.
b b

(1.7.2)

Propoziþia 1.7.7 (Liniaritate) Dacã f  z  ºi g  z  sunt funcþii continue pe curba netedã C ºi


a a

 ,   douã constante, atunci


   f  z    g  z   dz    f  z  dz    g  z  dz . (1.7.3)

Propoziþia 1.7.8 (Aditivitate în raport cu drumul) Fie curba netedã C : z  t   x  t   iy  t  ,


C C C

t   a, b  ºi C1 ºi C2 restricþiile curbei C la subintervalele  a , c  ºi  c, b  , a  c  b . Dacã f  z 


este o funcþie continuã pe C , atunci
 f  z  dz   f  z  dz   f  z  dz .
C1  C2 C1
(1.7.4)
C2

Propoziþia 1.7.9 (Evaluarea modulului integralei) Fie C o curbã netedã cu lungimea L ºi f  z  o


funcþie continuã pe C , cu f  z   M pe C . Atunci

 f  z  dz   f  z  dz  M  L .
C C
(1.7.5)

Exemplul 1.7.10 Sã se calculeze integrala I   zdz , unde  este pãtratul ABCD parcurs în sensul

A  B  C  D  A , vârfurile fiind A 1  i  , B  1  i  , C  1  i  , D 1  i  .
Soluþie. Observãm cã funcþia f  z   z este continuã pe mulþimea  ºi cã avem egalitatea
I  zdz   zdz   zdz   zdz .
 AB   BC   CD   DA
Ecuaþiile parametrice ale acestor patru segmente sunt:
 x t   t,
 AB  :  t   1,1 , deci z  t   t  i , iar z   t   1 ,
 y  t   1,
 x  t   1,
 BC  :  t   1,1 , deci z  t   1  it , iar z   t   i ,
 y  t   t ,
x t   t,
CD :  t   1,1 , deci z  t   t  i , iar z   t   1 ,
 y  t    1,
 x  t   1,
 DA :  t   1,1 , deci z  t   1  it , iar z   t   i .
 y  t   t ,
Aplicând definiþia integralei, obþinem:

   t  i  1 dt  2i ,    1  it  i  dt  2i ,
1 1

I zdz  I zdz 
 AB  1  BC  1

  t  i  dt  2i ,   1  it  idt  2i .
1 1

I zdz  I zdz 
CD  1  DA  1

Deci, I  8i .

23
Exemplul 1.7.11 Sã se calculeze integralele curbilinii în complex:
a) I   z n dz , n   ;
z r

b) I 
z r
 zdz ;

c) I   zdz , unde  este sfertul de elipsã


x2 y 2
  1 cuprins în primul cadran.

a2 b2
Soluþie. a) Fie z  t   reit , t   0, 2  , parametrizarea cercului z  r . Deci, dz  r  ieit dt . Conform
formulei de calcul (1.7.1), avem:

dt  ir n 1   cos  n  1 t  i sin  n  1 t  dt .
2 2 2

 r e rie dt  ir  e
 n 1i t
I n ni t it n 1

0 0 0
Pentru n  1 , avem:
I 
z r
z n dz  0 .

Pentru n  1 , avem:
2

I z r z dz  i 0 dt  2 i .
1

Se observã cã valoarea acestei integrale este independentã de raza cercului.


b) Cu aceeaºi parametrizare a cercului ca în exemplul precedent, avem:
2 2

I  zdz   re  ire dt  ir  dt  2 ir .
 it it 2 2

z r 0 0

c) Sfertul de elipsã din primul cadran are ecuaþiile parametrice:


 x  a cos t  
 , t   0,  .
 y  b sin t  2
Folosind formula (1.7.2), integrala devine:
I   zdz    x  iy  dx  idy     x  iy  dx  idy     xdx  ydy   i   ydx  xdy  
    
 

  
a 2  b2
   a 2  b 2 sin t cos tdt  i   ab cos 2 t  sin 2 t dt   
2 2
.
0 0
2
Observaþia 1.7.12 Se poate observa cã rezultatul obþinut la punctul a) poate fi generalizat. Astfel,
0, n  1
I    z  a  dz  
n

z a r  2 i, n  1.

1.8 Teorema lui Cauchy


Teorema 1.8.1 (Teorema lui Cauchy pentru domenii simplu conexe)
Dacã f este olomorfã în domeniul simplu conex D , atunci

 f  z  dz  0 ,
C
(1.8.1)

oricare ar fi C curbã netedã pe porþiuni, simplã închisã conþinutã în D .

24
Demonstraþie. În ipoteza suplimentarã cã derivata lui f sã fie o funcþie continuã în D (deci,
f  C 1  D  ), demonstraþia este o consecinþã imediatã a formulei lui Green ºi a ecuaþiilor Cauchy –
Riemann. Reamintim formula lui Green:
 Q P 
C Pdx  Qdy    x  y  dxdy ,
unde    2 este domeniul având frontierã curba simplã, închisã ºi netedã pe porþiuni C , iar P ºi
Q P
Q sunt funcþii continue pe  astfel încât ºi existã ºi sunt continue pe  .
x y
u v u v
Acum, deoarece f  z   u  x, y   iv  x, y  are derivata continuã, rezultã cã , , ºi
x x y y
sunt continue. Dupã cum arãtat ºi mai sus în relaþia (1.7.2), avem
 f  z  dz   u  x, y  dx  v  x, y  dy  i  v  x, y  dx  u  x, y  dy.
C C C
Deci, aplicând formula lui Green integralelor din membrul din dreapta, obþinem
 v u   u v 
C f  z  dz     x  y  dxdy  i   x  y  dxdy .
Cum f este o funcþie olomorfã în D , funcþiile reale u ºi v verificã relaþiile Cauchy – Riemann:
u v u v
 ºi  în orice punct din D . Aºadar, cele douã integrale sunt nule ºi demonstraþia
x y y x
este completã.
Exemplul 1.8.2 Sã se calculeze I   C z 2 , unde C este elipsa  x  2   4  y  5   1 .
dz 2 1 2

Soluþie. Funcþia raþionalã f  z   2 este olomorfã în orice punct cu excepþia lui z  0 . Dar,
1
z
punctul z  0 nu este punct interior elipsei C . Deci, din teorema de mai sus, avem:
I   2  0 .
dz
z

 z  e 
C

Exemplul 1.8.3 Sã se calculeze I  z


sin z dz .
z 2

Soluþie. Integrala se mai scrie


I 
z 2
zdz  
z 2
e z sin zdz .

Parametrizarea cercului z  2 este z  t   2e dt , t   0, 2  . Aplicând formula (1.7.1), avem:


it

2 2

 zdz   2e  2ie dt  4i  dt  8i .


 it it

z 2 0 0

Funcþia e sin z este olomorfã în interiorul cercului z  2 , deci


z


z 2
e z sin zdz  0 .

Aºadar, I  8 i .

25
Teorema 1.8.4 (Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe)
Fie D un domeniu multiplu conex, cu ordinul de conexiune n  1 , delimitat de curbele C1 , C2 , ...,
Cn , unde C1 , C2 , ..., Cn sunt exterioare între ele ºi interioare
unei curbe C (vezi figura alãturatã pentru cazul n  2 ). Dacã
f  z  este olomorfã în domeniul D , atunci

 f  z  dz    f  z  dz .
n
(1.8.2)
C k 1 Ck

Exemplul 1.8.5 Sã se calculeze I  


1
dz .
z 2
z 1

Soluþie. Funcþia f  z   este olomorfã pe  \ 1 . Aºadar, avem un domeniu dublu conex.
1
z 1
Deci,
I  dz   dz , r  1 .
1 1
z 2
z 1 z r
z 1
Conform observaþiei 1.7.12, I  2 i .

1.9 Formula integralã a lui Cauchy


Teorema 1.9.1 (Formula integralã a lui Cauchy) Fie f  z  o funcþie olomorfã într-un domeniu
simplu conex D care conþine curba simplã închisã C . Dacã z0 este un punct oarecare interior lui
C , atunci
f  z
f  z0   
1
dz . (1.9.1)
2 i C z  z 0
Observaþia 1.9.2 Formula integralã a lui Cauchy exprimã faptul cã dacã o funcþie este olomorfã în
interiorul unei curbe simple închise ºi pe curbã, atunci valorile funcþiei în interiorul curbei sunt
complet determinate de valorile ei pe curbã.
Teorema 1.9.3 (Formulele integrale ale lui Cauchy pentru derivate) Fie f  z  o funcþie olomorfã
într-un domeniu simplu conex D care conþine curba simplã închisã C . Dacã z0 este un punct
oarecare interior lui C , atunci derivatele funcþiei f  z  de toate ordinele existã ºi au urmãtoarea
reprezentare integralã:
f z
f    z0    dz , n    .
n n!
2 i C  z  z0 n 1
(1.9.2)

 z 1  z 
ez
Exemplul 1.9.4 Sã se calculeze integrala I k  dz , unde C1 : z  , C2 : z  1  ,
1 1
3
Ck
4 4
C3 : z  2 .
Soluþie. Avem:

26
ez
1  z  dz  2 if1  0   2 i , unde f1  z  

3
ez
I1 
1  z 
3
,
C1
z
ez
I2    z dz   2 i f 1   ei , unde f  z   e ,
z

C2  z  1
3 2 1
2! z
I 3  I1  I 2   i  2  e  .

Exemplul 1.9.5 Sã se calculeze: I  


sin z
 2
 
dz .

z  z 5
z 2

 2

Soluþie. Se observã cã singurul punct în care se anuleazã numitorul situat în cercul z  2 este .
2
Funcþia f  z   este olomorfã în interiorul cercului z  2 ºi pe cercul z  2 . Aplicând
sin z
z2  5
formula integralã a lui Cauchy, obþinem:
  f z
f    dz  
1 1 sin z
 2  2 i z  2 z    2
 
dz .
2 i z  2 
z   z 5
2  2

  8 i
sin
Deci, I  2 i  f    2 i  2 2  2

.
2   20
5
4
z  3cos z
Exemplul 1.9.6 Sã se calculeze: I   dz .
z 3  
2

z 
 2
Soluþie. Funcþia f  z   z  3cos z este olomorfã în interiorul ºi pe cercul z  3 . Calculãm
   
f    . Cum f   z   1  3sin z , rezultã cã f     1  3  4 .
2 2
 
Aplicând formula integralã a lui Cauchy pentru f    , obþinem:
2
  f z
f     dz .
 2  z 3  
2

z 2 
 
 
Deci, I  2 i  f     8 i .
2
z 1
Exemplul 1.9.7 Sã se calculeze: I   4 dz .
z 1
z  2iz 3
Soluþie. Punctele în care funcþia de sub integralã nu este olomorfã sunt z  0 ºi z  2i , dar numai
z  0 se gãseºte în interiorul z  1 . Funcþia de sub integralã se mai scrie

27
z 1
z 1
 32i ,
z
z  2iz
4 3
z
z 1
ºi identificãm z0  0 , n  2 ºi f  z   . Calculãm f   z  . Avem:
z  2i
2i  1 2  4i
f  z  , f   z  
 z  2i   z  2i 
2 3
.

Deci,
f z f z z 1
f   z 0    z  z  dz   dz  
2! 1 1
z  z  2i 
dz .
2 i z 1 0
3
i z 1
z 3
i z 1
3

Aºadar,
2i  1 
I   i  f   0    i    2i  1 .
4i 4
Exemplul 1.9.8 Sã se calculeze integralele:
a) I  
z
z 2  9  z   z  i 
2
dz ;

b) I   dz , unde C este curba simplã închisã care conþine punctul z0   i în interiorul


ez
 z  i
3
C

sãu;
c) I  
z
dz .
2
z  2i  4
z 9
Soluþie. a) Punctele în care se anuleazã numitorul sunt: z1  3 , z2  3 ºi z3  i , dar numai z1

ºi z2 se aflã în interiorul cercului z  2 . Funcþia f  z   este olomorfã în interiorul


z
9  z2
cercului z  2 ºi pe cercul z  2 . Aplicând formula lui Cauchy, obþinem:
z
f  i   9  z 2 dz .
2 i z 2 z   i 
1

i 
Deci, I  2 if  i   2 i  .
10 5
b) Aplicãm formula integralã a lui Cauchy pentru funcþia f  z   e z ºi obþinem:
f  z
f   z 0   
2!
2 i C  z  z0 2 1
dz .

Astfel,
I dz   iei   i .
ez
C  z  i
3

28
c) Rãdãcinile numitorului sunt z1  3i ºi z2  3i , dar numai z1 se aflã în interiorul cercului
z  2i  4 (vezi figura alãturatã). Aplicâm formula integralã a lui

Cauchy pentru funcþia f  z   care este o funcþie olomorfã


z
z  3i
în interiorul ºi pe cercul z  2i  4 , obþinem:
z
I  z  3i dz  2 if  3i   2 i 3i .
dz  
z
z  2i  4
z 9
2
z  2i  4
z  3i 6i
Deci, I   i .

1.10 ªiruri ºi serii de numere complexe


Definiþia 1.10.1 Se numeºte ºir de numere complexe o funcþie f :    , f  n   zn . Vom nota
ºirul definit mai sus:  z n n sau  z n n sau  z n  .
Observaþia 1.10.2 Dacã  z n n este un ºir de numere complexe, atunci pentru orice n   , numãrul
zn poate fi reprezentat sub forma zn  xn  iyn . Aºadar, ºirului de numere complexe  z n n îi
corespund douã ºiruri de numere reale  xn n ºi  yn n .
Definiþia 1.10.3 Spunem cã  z n n este un ºir mãrginit dacã existã o constantã C    astfel încât
zn  C ,  n   .
Definiþia 1.10.4 Spunem cã  z n n este un ºir convergent dacã existã un z   astfel încât
lim zn  z , adicã pentru orice   0 , existã un rang n   astfel încât z n  z   , pentru orice
n 

n  n .
Propoziþia 1.10.5 ªirul de numere complexe  z n n , cu zn  xn  iyn , este convergent dacã ºi numai
dacã ºirurile  xn n ºi  yn n sunt convergente. În plus, lim z n  lim xn  i lim yn .
n  n  n 

Definiþia 1.10.6 Spunem cã  z n n este un ºir Cauchy (fundamental) dacã pentru orice   0 , existã
un rang n   astfel încât zn  p  zn   , pentru orice n  n ºi orice p   * .
Propoziþia 1.10.7 ªirul  z n n este ºir Cauchy dacã ºi numai dacã  xn n ºi  yn n sunt ºiruri Cauchy.
Exemplul 1.10.8 Sã se studieze convergenþa ºirurilor de numere complexe cu termenul general:
a) zn  n  i , n ;
1 n
2 n 1
b) zn   1  i , n   ;
n 1
n
Soluþie. a) Observãm cã xn  n ºi yn  . Deoarece ºirurile  xn n ºi  yn n sunt convergente,
1 n
2 n 1
rezultã cã ºirul  z n n este convergent. Mai mult, lim xn  0 , lim yn  1 , deci lim z n  i .
n  n  n 

29
b) Observãm cã xn   1 ºi yn  . Deoarece ºirul  xn n este divergent, rezultã cã ºirul  z n n
n 1
n
este divergent.
Definiþia 1.10.9 Fie  z n n un ºir de numere complexe. Seria de numere complexe

z  z1  z 2    z n   este convergentã ºi are suma s   , dacã ºirul sumelor parþiale  sn n ,


n
n 1

unde sn  z1  z2    zn , este convergent ºi are limita s .


Observaþia 1.10.10 Dacã zn  xn  iyn , atunci seria de numere complexe poate fi scrisã

 z n   xn  i  y n .
  

n 1 n 1 n 1

 z n   xn  i  y n .
  
Propoziþia 1.10.11 Fie seria de numere complexe
n 1 n 1 n 1

z x y
  
a) Seria n este convergentã dacã ºi numai dacã seriile de numere complexe n ºi n sunt
n 1 n 1 n 1
convergente.

z x y
  
b) Seria n are suma s dacã ºi numai dacã seriile n ºi n au sumele s1 ºi s2 , respectiv,
n 1 n 1 n 1

unde s  s1  is2 .

z

Propoziþia 1.10.12 (Condiþia necesarã de convergenþã) Dacã seria n este convergentã, atunci
n 1

lim zn  0 .
n 

z

Definiþia 1.10.13 Spunem cã seria de numere complexe n este absolut convergentã, dacã seria
n 1

z

n este convergentã.
n 1

z

Definiþia 1.10.14 Spunem cã seria de numere complexe n este semi–convergentã, dacã seria
n 1

z z
 

n este convergentã, iar n este divergentã.


n 1 n 1
Propoziþia 1.10.15 Dacã o serie de numere complexe este absolut convergentã, atunci seria este ºi
convergentã.
Observaþia 1.10.16 Pentru studiul convergenþei absolute a seriilor de numere complexe se
utilizeazã criteriile de convergenþã pentru serii cu termeni pozitivi. Pentru studiul naturii seriilor de
numere complexe pot fi utilizate criteriile de convergenþã pentru seriile de numere reale.
Exemplul 1.10.17 Sã se studieze convergenþa seriilor de numere complexe:
 1 1 
a)   n  i 2  ;

n 1  2 n 
1 1 
b)    i 2  ;

n 1  n n 

30
1  1 1 


n

c) 2 
i  ;
n 1 n  2 2
 1
i

n

d) .
n 1 n
 1 1 
 2
 

 n  i 2  îi ataºãm seriile de numere reale ºi


1
Soluþie. a) Seriei de numere complexe
n 1  
n
2 n n 1

n

. Deoarece cele douã serii de numere reale sunt convergente, rezultã cã seria de numere
1
2
n 1

1   1
  2

complexe  este convergentã. i
n 1 n2  n

1 1 
b) Seriei de numere complexe    i 2  îi ataºãm seriile numerice reale  ºi  2 .
  
1 1
n 1  n n  n 1 n n 1 n

Deoarece seria de numere reale 



este divergentã, rezultã cã seria de numere complexe
1
n 1 n

1 1 
  n  i n

2 
este divergentã.
n 1 
1  1 1 
n

c) Facem notaþia zn  i  , n   . Observãm cã, pentru orice n   , zn  2 .


  1
2 
n  2 2 n
1  1 1 
 
 
n

este convergentã, rezultã cã seria de numere complexe i


1
2  
Deoarece seria
n 1 n  2
2
n 1 n 2
este absolut convergentã.
 1
z 
 
n

d) Facem notaþia zn  i , n   . Deoarece seria este divergentã, rezultã cã


1
n
n n 1 n 1 n

 1  1
i i
 
n n

seria nu este absolut convergentã. Pe de altã parte, seriei de numere complexe


n 1 n n 1 n

x y
 
îi ataºãm seriile de numere reale n ºi n în care
n 1 n 1

 1
n

, n   . xn  0 ºi yn 
n
Deoarece cele douã serii de numere reale sunt convergente, rezultã cã seria de numere complexe
 1
i

n

este convergentã.
n 1 n

31
1.11 ªiruri ºi serii de funcþii în complex
1.11.1 ªiruri de funcþii
Fie  f n  n 0 un ºir de funcþii complexe definite pe mulþimea E   , f n : E   . Pentru orice
z  E , ºirul  f  z 
n n0
este un ºir numeric care poate fi convergent sau divergent. Fie A mulþimea
punctelor z  E în care  f  z 
n n0
este convergent, mulþime care se numeºte mulþimea de
convergenþã a ºirului  f n  n 0 .
Definiþia 1.11.1 Un ºir de funcþii  f n  n 0 converge punctual la o funcþie f pe mulþimea A
(converge simplu pe A ) dacã z  A ºi   0 ,  N   , z    astfel încât, pentru n  N   , z  , sã
avem f n  z   f  z    .
Funcþia limitã este definitã de lim f n  z   f  z  , z  A .
n 

Definiþia 1.11.2 Dacã în definiþia precedentã numãrul N depinde numai de  , nu ºi de z , vom


spune cã ºirul  f n  n 0 este uniform convergent pe A cãtre f , adicã:
Un ºir de funcþii  f n  n 0 converge uniform la o funcþie f pe mulþimea A dacã   0 ,
 N      astfel încât, pentru n  N    , sã avem f n  z   f  z    , z  A .

1.11.2 Serii de funcþii

 f n n f

Definiþia 1.11.3 Fie E   ºi un ºir de funcþii, f n : E   . Seria notatã n care are
n 1

 f  z

proprietatea cã pentru fiecare z  E seria n este o serie de numere complexe, se numeºte
n 1
serie de funcþii complexe pe mulþimea E

f

Definiþia 1.11.4 Seria n este convergentã punctual în punctul z  E cãtre f dacã ºirul
n 1

sumelor parþiale  sn n , sn  f1    f n , converge punctual în z  E cãtre f .

f

Definiþia 1.11.5 Seria n este uniform convergentã pe mulþimea E1  E cãtre f , f : E1   ,
n 1

dacã ºirul sumelor parþiale  sn n converge uniform pe E1 cãtre f .

f 
 
Definiþia 1.11.6 Seria n este absolut convergentã dacã seria f n este convergentã.
n 1 n 1

f

Propoziþia 1.11.7 (Criteriul lui Weierstrass) Dacã n este o serie de funcþii pe mulþimea E  
n 1

a

ºi n este o serie de numere pozitive astfel încât f n  z   an ,  n   ºi  z  E , atunci seria
n 1

f

n este uniform convergentã pe mulþimea E .


n 1

32
f

Exemplul 1.11.8 Sã se studieze convergenþa seriei de funcþii n pe mulþimea D , unde
n 1

D   z   : z  1 ºi f n : D   , f n  z  
zn
, n   .
n2
fn  z   n

Soluþie. Observãm cã ,  n    , z   . Deoarece seria
1 1
2 2
este convergentã,
n n 1

f

conform criteriului lui Weierstrass rezultã cã seria de funcþii n este uniform convergentã pe
n 1
mulþimea D .

1.11.3 Serii de puteri


Definiþia 1.11.9 Se numeºte serie de puteri o serie de forma:

 c  z  a  c0  c1  z  a     cn  z  a    ,

n n
n (1.11.1)
n 0

unde a, z, cn  , n  0 .
Pentru a  0 , seria de puteri (1.11.1) devine

c z

n
n
 c0  c1 z    cn z n   . (1.11.2)
n 0

Definiþia 1.11.10 Fie f : E     o funcþie olomorfã ºi a  E un punct arbitrar. Seria


f
n
a


 z  a
n
(1.11.3)
n0 n!
se numeºte seria Taylor a funcþiei f în jurul punctului a .
Teorema 1.11.11 Dacã f : E     este olomorfã în E ºi a  E , atunci f se poate reprezenta
în orice disc din E , z  a  R , prin seria Taylor
f
n
a
f z  

z  a
n
. (1.11.4)
n! n0
Observaþia 1.11.12 Din (1.9.2) ºi (1.11.4) rezultã cã
f  z
cn  
1
2 i   z  a n 1
dz .

Observaþia 1.11.13 Seria Taylor în jurul punctului a  0 ,


f
n
0
f z  

zn (1.11.5)
n0 n!
se numeºte seria MacLaurin.
Exemplul 1.11.14 Serii MacLaurin importante:
   ,

z z2 zn
ez  1   (1.11.6)
1! 2! n  0 n!

z 2 n 1
sin z  z        1
3 5 
z z
 2n  1!
n
, (1.11.7)
3! 5! n0

33
     1

z2 z4 2n
cos z  1  
n z

 2 n !
. (1.11.8)
2! 4! n0

Propoziþia 1.11.15 (Teorema lui Abel) Pentru orice serie de puteri (1.11.2) existã un unic numãr
R  0,   , numit razã de convergenþã, care are urmãtoarele proprietãþi:
i) pentru orice z   cu z  R , seria de puteri (1.11.2) este absolut convergentã;
ii) pentru orice z   cu z  R , seria de puteri (1.11.2) este divergentã;
iii) pentru orice z   cu z  r  R , seria de puteri (1.11.2) este uniform convergentã.
Definiþia 1.11.16 Discul deschis  z   : z  R se numeºte discul de convergenþã al seriei de
puteri.
Observaþia 1.11.17 Teorema lui Abel nu dã nicio indicaþie cu privire la natura seriei în punctele
cercului z  R . Din acest motiv, natura seriei în aceste puncte se va studia separat, folosind
criteriile de convergenþã cunoscute.
Ca ºi în cazul seriilor de puteri reale, raza de convergenþã se determinã conform urmãtoarei
teoreme.
Teorema 1.11.18 (Teorema Cauchy – Hadamard) Fie seria de puteri (1.11.2) ºi R raza sa de
convergenþã.
1
 L , 0  L  ,

i) Dacã  lim n cn  L , atunci R   , L  0,
 0, L  .


1
 L , 0  L  ,

ii) Dacã  lim n 1  L , atunci R   , L  0;
c
cn  0, L  .

Exemplul 1.11.19 Sã se studieze natura seriei de puteri  2 .



zn
n 1 n

Soluþie. Aplicând formula de mai sus gãsim cã raza de convergenþã este


 n  1
2

R  lim 1.
n  n2

  1

Pentru z  1 , seria devine ºi este o serie convergentã (criteriul lui Leibniz pentru serii
1n

n 1 n2

alternate). Pentru z  1 , seria devine  2 ºi este o serie convergentã (serie armonicã generalizatã

1
n 1 n
  2  1 ). Deci, seria de puteri din enunþ este convergentã pentru z   1,1 .

n

zn
Exemplul 1.11.20 Sã se studieze natura seriei de puteri .
n 1

Soluþie. Calculãm raza de convergenþã ºi gãsim

34
R  lim 1.
n
n  n 1

  1

În punctul z  1 , seria devine ºi este o serie convergentã, iar în punctul z  1 , seria
n 1
n 1 n

devine  ºi este o serie divergentã.



1
n 1 n

 n! z

n
Exemplul 1.11.21 Sã se studieze natura seriei de puteri .
n 1
Soluþie. Calculãm raza de convergenþã ºi gãsim

R  lim 0.
n!
n 
 n  1!
Deci, seria este convergentã numai pentru z  0 .

n

zn
Exemplul 1.11.22 Sã se studieze natura seriei de puteri n
.
n 1

Soluþie. Aplicând teorema Cauchy – Hadamard, avem:

L  lim n an  lim n
0,
1
n 
nn n 

deci R   . Cu alte cuvinte, seria converge în orice punct z   .


 1
n 1



 z 1 i
n
Exemplul 1.11.23 Sã se studieze natura seriei de puteri .
n 1 n!
 1
n 1

Soluþie. Identificând cn  , avem:


n!

 lim 0.
cn 1 1
lim
n  cn n  n  1

Deci, raza de convergenþã este R   . Aºadar, seria de puteri în jurul punctului a  1  i este
convergentã absolut pentru orice z , adicã pentru z  1  i   .
 6n  1 


 z  2i 
n

 
n
Exemplul 1.11.24 Sã se studieze natura seriei de puteri .
n 1  2n  5 

 6n  1 
n

Soluþie. Identificând cn    , avem:


 2n  5 
6n  1
lim n cn  lim 3.
n  n  2n  5
Deci, raza de convergenþã este: R  . Aºadar, seria de puteri este absolut convergentã pentru
1
3
z  2i 
1
.
3
Exemplul 1.11.25 Sã se dezvolte în serie MacLaurin funcþia f  z  
1
1  z 
2
.

35
f
n
0
Soluþie. Seria MacLaurin a funcþiei este f  z   

z n , deci putem calcula coeficienþii
n0 n !
folosind aceastã formulã. În acest caz, vom evita aceastã metodã ºi vom face apel la câteva
cunoºtinþe cunoscute. Astfel, ºtim cã, pentru z  1 , avem:

 1  z  z 2  z3  .
1
1 z
Diferenþiind termen cu termen aceastã relaþie, obþinem:
d  1  d
  1 z z  z  ,
d d 2 d 3

dz  1  z  dz dz dz dz
adicã



    
1
nz n 1 .
1  z 
2
1 2 z 3 z 2

n 1

Raza de convergenþã a acestei serii de puteri este R  1 .


Exemplul 1.11.26 Sã se dezvolte în serie Taylor funcþia f  z   în jurul punctului a  2i .
1
1 z
Soluþie. Vom folosi ºi aici seria geometricã de mai sus. Astfel,
  
1 1 1 1 1
1  z 1  z  2i  2i 1  2i   z  2i  1  2i 1   2i
.
z
1  2i
Aºadar, dezvoltarea în serie Taylor a funcþiei a lui în jurul punctului a  2i este:
1
1 z
1  z  2i  z  2i   z  2i  
2 3

  1     
1 1 1
 
1  z 1  2i 1  z  2i 1  2i  1  2i  1  2i   1  2i  

1  2i
sau

2 
  z  2i   3 
z  2i   4 
z  2i    .
1 1 1 1 2 1 3

1  z 1  2i 1  2i  1  2i  1  2i 

1.11.3 Serii Laurent


Definiþia 1.11.27 O expresie de forma

 c  z  a

n
n (1.11.9)
n  
se numeºte serie Laurent.
Observaþia 1.11.28 Seria Laurent generalizeazã noþiunea de serie de puteri.
Observaþia 1.11.29 Expresia din (1.11.9) se mai poate scrie

           cn  z  a  .
 1   
      
n n n c n n

n 1  z  a 
cn z a cn z a cn z a n
n   n  n0 n 0



Definiþia 1.11.30 Seria se numeºte partea principalã a seriei Laurent.
c n
 z  a
n
n 1

36
c z  a

Definiþia 1.11.31 Seria se numeºte partea întreagã sau taylorianã a seriei Laurent.
n
n
n0

Teorema 1.11.32 (Teorema lui Laurent) Dacã o funcþie f  z  este olomorfã într-o coroanã
circularã R1  z  a  R2 (vezi figura alãturatã), atunci f  z  are reprezentarea în serie Laurent

f z   c  z  a

, R1  z  a  R2 .
n

 n (1.11.10)
n  

Coeficienþii cn sunt unic determinaþi de expresia


f  z
cn   d  , n  0,  1, 2, ,
R1 1
2 i    a n 1
a (1.11.11)

R2 unde  este cercul   a  r , cu R1  r  R2 .

Exemplul 1.11.33 Sã se dezvolte în serie de puteri în jurul punctelor 0 ºi 1 funcþia


2 z 2  3z  1
f z  3 .
z  z2  z 1
Soluþie. Funcþia din enunþ se mai scrie astfel:
f z   
1 1 1
z  1 z  1  z  12
.

ªtim cã au loc egalitãþile


  1  z  z 2  z 3     z n , z  1 ,


1 1
z 1 1 z n0

 1  z  z 2  z 3      1 z n , z  1 .

1 n

z 1 n0

Din ultima egalitate deducem cã


   1 nz n 1    1  n  1 z n , z  1 .
 
n 1

1 n

 z  1 n 1
2
n0

Punctul z  0 este un punct în care funcþia f este monogenã. Funcþia f are urmãtoarea dezvoltare
în serie Taylor în jurul punctului z  0 în domeniul simplu conex  z   : z  1 :

f  z     1   1   1  n  1  z n .

n n

n0
 
Pe de altã parte,
1   z 1
  
n

   , z 1  2 .
1 1 1 1
z  1  z  1  2 2 1 z 1 2 n0  2 
2
Vom obþine o dezvoltare în serie Laurent în jurul punctului z  1 , în domeniul

 z   :0  z  1  2 , a cãrei parte principalã este z  1 


1 1
 z  1
2
:

37
f z    z  1 .

 
1 1 1 n

z  1  z  1 2 n  0 2 n 1
2 z 2  3z  3
Exemplul 1.11.34 Sã se dezvolte funcþia f  z   într-o serie de puteri în domeniul
z 3  2z 2  z  2
D   z   :1  z  2 ºi apoi în domeniul . E   z   : z  1 .
Soluþie. Funcþia din enunþ se mai scrie astfel:

1 11 7
2 z 2  3z  3
z
f z  3  5  5  5
z  2z2  z  2 z  2 1  z2 1  z2
sau
f z    2
1 1 11 1 7 1
.
10 1  z 5 1
z 1 5 1 1
z
2 z2 z2
Astfel, din ultima relaþie, rezultã cã:
f  z    n    1 2 n  2   1 2 n , z  D
1  z n 11  n 1 7  n 1

10 n  0 2 5 z n0 z 5 z n0 z
sau
n  11 7  1  zn
f  z     1  2 n 1  2 n  2    n , z  D .
1 
5 n0 z z  10 n  0 2
În cel de-al doilea caz, domeniul este simplu conex. Dezvoltarea în serie Taylor a funcþiei f este:


f z     1 2 n 1    1 2 n  2 , z  E .
1  z n 11  n 1 7  n 1
n
10 n  0 2 5 n0 z 5 n0 z
8z  1
Exemplul 1.11.35 Sã se dezvolte funcþia f  z   în serie Laurent în domeniul
z 1  z 
D   z   :0  z  1 .
Soluþie. Funcþia f se rescrie astfel :
8z  1 1
f z   
9
z 1  z  z 1  z
.

Deci, seria Laurent a funcþiei f pe domeniul D este:

f  z    9  9 z  9 z 2  9 z3   , 0  z  1 .
1
z
Exemplul 1.11.36 Sã se dezvolte funcþia f  z   în serie Laurent în domeniul
1
z  z  1
D   z   :1  z  2  2 .
Soluþie. Domeniul D din enunþ este reprezentat în figura
alãturatã. Funcþia f se rescrie astfel:

f z     f1  z   f 2  z  .
1 1
z z 1
Acum,

38
f1  z      
1 1 1 1
z 2 z2 2 1 z  2
2
1  z  2  z  2  z  2    
2 3

  1   
2 

2 22 23

1 z  2  z  2  z  2
2 3

 2   3
  .
2 2 2 24
z2
Seria este convergentã pentru  1 , adicã z  2  2 . Mai departe,
2
1  
f2  z      1     
1 1 1 1 1 1 1

z 1 1 z  2 z  2 1 1 z  2  z  2  z  2 2  z  2 3 

z2
   
1 1 1 1
z  2  z  2  z  2  z  2
2 3 4
,

serie convergentã pentru  1 , adicã 1  z  2 .


1
z2
Aºadar, pentru funcþia din enunþ avem:
1 z  2  z  2  z  2
f  z  
2 3

     2   
1 1 1 1
 z  2  z  2  z  2 z2 2
4 3 2 3
2 2 24
pentru 1  z  2  2 .

1.12 Puncte singulare ale funcþiilor olomorfe


Fie D un domeniu din  ºi f : D   o funcþie complexã.
Definiþia 1.12.1 Spunem cã punctul a  D este un punct ordinar pentru f dacã existã o vecinãtate
a sa în care f este olomorfã.
Definiþia 1.12.2 Punctele care nu sunt puncte ordinare se numesc puncte singulare ale funcþiei,
adicã:
Spunem cã punctul a  D este un punct singular al funcþiei f dacã în orice vecinãtate a sa se
gãsesc atât puncte în care f este olomorfã, cât ºi puncte în care f sau nu este olomorfã, sau nu
este definitã.
Definiþia 1.12.3 Spunem cã punctul a  D este un punct singular izolat al funcþiei f dacã existã o
vecinãtate V a sa astfel încât f este olomorfã pe V \ a .
Definiþia 1.12.4 Spunem cã punctul singular izolat a  D este pol simplu al funcþiei f dacã existã
ºi este infinitã limita: lim f  z    .
z a

Definiþia 1.12.5 Spunem cã punctul a  D este un pol de ordin n   al funcþiei f dacã a este
un punct singular pentru funcþia f ºi are loc relaþia:

39
  z
f z  , z  D \ a ,
 z  a
n

unde  : D  a   este o funcþie pentru care a este un punct ordinar ºi   a   0 .


Definiþia 1.12.6 Spunem cã punctul a  D este un punct singular esenþial al funcþiei
f : D \ a   dacã a este un punct singular izolat pentru f ºi nu existã lim f  z  .
x a

Definiþia 1.12.7 (Punctul de la infinit) Funcþia  :    , definitã prin   z  


1
este o bijecþie.
z
Prelungim aceastã funcþie ataºând lui z  0 un punct unic care se noteazã  ºi se numeºte punctul
de la infinit. Mulþimea    se numeºte planul complex extins. Mulþimea  z   : z  r este
vecinãtate a punctului  . Punctul z   este un punct ordinar (respectiv, singular) pentru o funcþie
f dacã punctul z  0 este punct ordinar (respectiv, singular de aceeaºi naturã) pentru funcþia
1
g  z  f   .
 z
Exemplul 1.12.8 Sã se studieze natura punctului de la infinit ºi singularitãþile din mulþimea 
pentru funcþiile urmãtoare:
a) f  z   z 2  1 ;
z  2i
b) f  z  
z  z  1
3
;

c) f  z  
z11
 z  1 z 
;
4
5 2
2

d) f  z   e z .
 1  1 z
Soluþie. a) Deoarece punctul z  0 este un pol de ordin 2 pentru funcþia g  z   f    2 ,
2

z z
rezultã cã punctul z   este pol de ordin 2 pentru funcþia f .
b) Punctul z  0 este pol simplu, iar punctul z  1 este pol triplu. Deoarece punctul z  0 este
1 1  2iz
punct ordinar pentru funcþia g  z   f    z 3 , rezultã cã punctul z   este punct ordinar
  1  z 
3
z
pentru funcþia f .
c) Punctul z  1 este pol de ordin 5 , punctul z  2i este pol dublu, iar punctul z  2i este, de
asemenea, pol dublu. Punctul z   este pol dublu pentru f .
1
d) Punctul z  0 este punct singular izolat pentru funcþia g  z   f    e z . Pe de altã parte,
1

z
 y 
g  z  ex
x

 i sin 2
 y2 y
 cos 2 .
2

 x y 2
x  y2 
Rezultã cã
 1 
lim g   ,0   lim e  n  0 ,
n 
 n  n 
iar

40
1 
lim g  , 0   lim e n   .
n 
 n  n 
Deoarece nu existã lim g  z  , rezultã cã punctul z  0 este punct singular esenþial pentru funcþia g .
z0

În concluzie, z   este punct singular esenþial pentru funcþia f .


Exemplul 1.12.9 Sã se rezolve în mulþimea numerelor complexe ecuaþia:
sin z  10 .
Soluþie. Ecuaþia devine
eiz  e  iz
 10 ,
2i
sau
eiz  e  iz  20i  0 ,
adicã
e 2iz  20ieiz  1  0 .
Notând eiz  u , ultima relaþie devine:
u 2  20iu  1  0 ,

 
cu soluþiile
u1,2  10  99 i .

 
Relaþia eiz  10  99 i este echivalentã cu relaþia

 
e  y  cos x  i sin x   10  99 i ,
de unde se obþine sistemul:
e  y cos x  0,
 y
e sin x  10  99.
Din cea de-a doua ecuaþie a sistemului rezultã cã sin x  0 . Deoarece, din prima ecuaþie, cos x  0 ,

rezultã cã sin x  1 ºi, mai departe, cã x   2 k , k   . De asemenea, din cea de-a doua

 
2
ecuaþie, gãsim cã y  ln 10  99 . Aºadar, am obþinut o primã familie de soluþii, ºi anume:

zk 

 
 2 k  i ln 10  99 , k   .

 
2
În mod analog, din relaþia eiz  10  99 i , gãsim

zk 
2

 2 k  i ln 10  99 , k   . 
Observãm cã putem scrie familia tuturor soluþiilor sub forma


zk   2 k  i ln 10  99 , k   .
2

41
1.13 Teorema reziduurilor
Definiþia 1.13.1 Fie a un punct singular izolat al funcþiei olomorfe f . Se numeºte reziduul
funcþiei f în a , ºi se noteazã rez  f , a  , coeficientul lui  z  a  din dezvoltarea în serie Laurent
1

a funcþiei f în 0  z  a  r :

rez  f , a   c1 , adicã rez  f , a   f  z  dz .


2 i 
1
(1.13.1)

Propoziþia 1.13.2 Dacã z  a este un pol de ordin n , atunci:


 n 1
rez  f , a   lim  z  a  f  z  
1
 n  1! z a 
n


. (1.13.2)

Propoziþia 1.13.3 Dacã z  a este un pol simplu al lui f , iar f este o funcþie raþionalã,
g  z
f z  , cu g ºi h funcþii olomorfe într-o vecinãtate a lui a , g  a   0 , h  a   0 ºi
h z
h  a   a , atunci:
g a
rez  f , a  
h  a 
. (1.13.3)

Teorema 1.13.4 (Teorema reziduurilor) Fie f o funcþie olomorfã într-un domeniu simplu conex
D ºi C o curbã simplã închisã ºi netedã pe porþiuni conþinutã în D . Dacã în interiorul domeniului
mãrginit de curba C , funcþia f are un numãr finit de puncte singulare izolate a1 , , an , atunci:

 f  z  dz  2i  rez  f , ak  .
n
(1.13.4)
C k 1

Demonstraþie. Pentru fiecare punct ak vom considera un cerc Ck cu centrul în ak ºi cu raza


suficient de micã astfel ca în interiorul lui Ck sã nu se mai afle altã
singularitate a lui f diferitã de ak ºi astfel încât cercurile C1 ,, Cn
sã nu aibã puncte comune ºi sã fie conþinute în interiorul mãrginit de
curba C . Din teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe
rezultã:
 f  z  dz   f  z  dz   f  z  dz     f  z  dz . (1.13.5)
C C1 C2 Cn

Deoarece, din relaþia (1.13.1) avem:  f  z  dz  2i  rez  f , a  ,


Ck
k

k  1, n , prin înlocuire în (1.13.5), obþinem:

 f  z  dz  2i  rez  f , ak  .
n

C k 1

Exemplul 1.13.5 Sã se calculeze integrala:


ei z
I  2 dz , unde C : z  2 .
C z 1

42
ei z
Soluþie. Determinãm polii funcþiei f  z   . Pentru aceasta rezolvãm ecuaþia z 2  1  0 .
z 1
2

Aceasta are rãdãcinile z1  i ºi z2  i . Se observã cã ambii poli ai funcþiei se aflã în interiorul


cercului z  2 . Din teorema reziduurilor, obþinem:
I  2 i  rez  f , z1   rez  f , z 2   .
Pentru calculul reziduurilor funcþiei f în punctele z1  i ºi, respectiv z2  i , vom aplica formula
din (1.13.3). Astfel, avem:
ei z e ei z e 
rez  f , i    ºi rez  f , i    .
2 z z  i 2i 2 z z i 2i

Aºadar, I   e   e . 
Exemplul 1.13.6 Sã se calculeze integrala:
I   z  1  z  3 .
dz
2
z 2

Soluþie. Singurul pol al funcþiei f  z   care se aflã în interiorul cercului z  2


1
 z  1  z  3
2

este z  1 . Aplicând teorema reziduurilor, avem:


 1 
I   2 irez  f , i   2i      i .
dz
z  2  z  1  z  3   4
2
2
Exemplul 1.13.7 Sã se calculeze integrala:
2z  6
I 
z i 2
z2  4
dz .

Soluþie. Numitorul se descompune astfel: z 2  4   z  2i  z  2i  . Se observã astfel cã funcþia


2z  6
f z  are polii simpli z1  2i ºi z2  2i . Deoarece numai polul z1  2i se aflã în
z2  4
interiorul cercului z  i  2 , din teorema reziduurilor rezultã cã:
2z  6
I  dz  2i  rez  f , 2i  .
z i  2
z2  4
Dar,
2z  6 6  4i 3  2i
rez  f ,2i   lim  z  2i   
 z  2i  z  2i  4i
.
z  2i 2i
Deci,
3  2i
I  2 i     3  2i  .
2i
Exemplul 1.13.8 Sã se calculeze integrala:

 z 4  5 z 3 dz .
ez
I
z 2

43
Soluþie. Deoarece numitorul se mai poate scrie: z 4  5 z 3  z 3  z  5  , rezultã cã funcþia

f z 
ez
are polul simplu z1  5 ºi polul triplu z2  0 , dar numai z2  0 se aflã în
z 4  5z 3
interiorul cercului z  2 . Din formulele (1.13.4) ºi (1.13.2), rezultã:
 2
 3 
I  4  
ez ez
      
1
 
2! z  0  z  z  5 
dz 2 i rez f ,0 2 i lim z
z 2
z  5z 3 3

 i  lim
z 2
 8 z  17 e z  
17 
 z  5
i.
z0 3
125

1.14 Aplicaþii ale teoremei reziduurilor la calculul unor integrale


reale
Lema 1.14.1 (Jordan) Dacã f este continuã în exteriorul unui cerc cu centrul în a , exceptând
eventual punctul de la infinit, ºi dacã lim
z  a 
 z  a  f  z   0 , atunci lim  f  z  dz  0 , unde  este
R 

un arc de cerc cu centrul în a ºi de razã R .


P  x
1.14.1 Integrale de tipul I   Q  x  dx


unde P ºi Q sunt polinoame cu Q  x   0 , x   ºi grQ  2  grP , unde grP reprezintã gradul


polinomului P .
P z
Fie f  z   . Integrãm funcþia f pe curba C formatã din
Qz
segmentul   R , R  de pe axa realã ºi semicercul CR din
semiplanul superior, cu raza aleasã astfel încât în interiorul lui
C sã fie toþi polii funcþiei care se gãsesc în semiplanul y  0 .
Conform teoremei reziduurilor, avem:

 f  z  dz  2i  rez  f , z k  ,
n
(1.14.1)
k 1

unde z1 ,, zn sunt polii funcþiei f  z  , cu Im zk  0 , k  1, n . Dar,


C

 f  z  dz   f  z  dz   f  z  dz .
R

(1.14.2)
C R CR

Deci,

 f  z  dz   f  z  dz  2 i  rez  f , zk  .
R n
(1.14.3)
R CR k 1

Trecând la limitã dupã R   în ultima relaþie, obþinem:

44
 
 f  z  dz  lim  f  z  dz  lim  2i rez  f , zk   .
R n
lim (1.14.4)
R 
R
R 
CR
R 
 k 1 

zP  z 
 f  z  dz   f  x  dx  I . Cum grQ  2  grP , rezultã cã lim zf  z   lim
R

0.
Q z
Dar, lim
R  z  z 
R 

Deci, din lema 1.14.1 avem cã: lim


R   f  z  dz . Aºadar, relaþia (1.14.4) devine:
CR

I  2 i  rez  f , zk  , cu Im zk  0 .
n
(1.14.5)
k 1
Exemplul 1.14.2 Utilizând teorema reziduurilor, sã se calculeze urmãtoarea integralã:

I  4
dx
.
 x  1
Soluþie. Vom aplica formula din relaþia (1.14.5). Pentru aceasta, trebuie sã gãsim polii funcþiei
f z  4 cu partea imaginarã mai mare decât zero. Rezolvând ecuaþia z 4  1  0 , gãsim
1
z 1
rãdãcinile
  3 3
z0  cos  i sin  1  i  , z1  cos  i sin   1  i  ,
2 2
4 4 2 4 4 2
5 5 7 7
z3  cos  i sin   1  i  , z3  cos  i sin  1  i  .
2 2
4 4 2 4 4 2
Dintre aceºti poli, numai z0 ºi z1 au partea imaginarã mai mare decât zero. Deci,
I  2 i  rez  f , z0   rez  f , z1   .
Calculãm cele douã reziduuri aplicând formula din (1.13.3). Avem:
rez  f , z0   3  
1 1 1
3 3  2  1  i 
,

 i sin
4 z0
4  cos 
 4 4 

rez  f , z1   3  
1 1 1
  2 1  i 
.
 
 i sin
4 z1 9 9
4  cos 
 4 4 
Aºadar,
  
I  2 i   
1 1
 2  1  i  2 1  i  
.
 2
Exemplul 1.14.3 Utilizând teorema reziduurilor, sã se calculeze integrala:

I  2
dx
  x  1 x  9 
2
.

f z 
1
z  1 z 2  9    z  i  z  i  z  3i  z  3i  ,
z  
2
Soluþie. Fie . Cum
2
1 z  9 2

rezultã cã polii funcþiei sunt: z1  i , z2  i , z3  3i ºi z4  3i . Alegem doar polii cu partea


imaginarã mai mare decât zero, adicã: z1  i ºi z3  3i . Aplicând formula (1.14.5), avem cã:

45
 1 1  
I  2i   rez  f , i   rez  f ,3i    2 i     .
 16i 48i  12
Exemplul 1.14.4 Utilizând teorema reziduurilor, sã se calculeze integrala:

I 
dx
 
.
 x  1
4
2

Soluþie. Fie f  z   . Observãm cã funcþia f are polii simpli z1  i ºi z2  i .


1
z 1 
4
2

Aplicând formula (1.14.5), obþinem:


I  2 i  rez  f , i  .
Aplicând formula (1.13.2) pentru calculul reziduului unui pol multiplu, obþinem:
 3  3
 
1 
rez  f , i   lim  z  i    lim  z  i   
1 1 1
 
4 4

z  i 3! 
z2 1  z  i 3!
  z  i   z  i  
4 4 4

 
 3 2 
1 1  1 4  1  4 5 
 lim    lim     lim   
z i 3!
  z  i   z i 6
  z  i   zi 6
  z  i  
4 5 6

1  4  5  6 
 lim   7 7 
20 5
  z  i  
.
z i 6 7
2 i 32i
5
Deci, I  2 i  
5
.
32i 16

2

1.14.2 Integrale de tipul I   R  sin ,cos   d 


0

unde R este o funcþie raþionalã de sin  ºi cos  .


Efectuând schimbarea de variabilã z  ei , când  parcurge intervalul  0, 2 , z descrie cercul
z  1 . Din formula lui Euler, avem
ei  cos   i sin  ºi e  i  cos   i sin  .
Din aceste formule, obþinem expresiile lui sin  ºi cos  în funcþie de ei , ºi anume:
cos    ei  e  i  ºi sin    ei  e  i  .
1 1
2 2i
Deci,
1 1 1 1
cos    z   ºi sin    z   . (1.14.6)
2 z 2i  z
Prin diferenþierea relaþiei z  e , rezultã:
i

d   dz .
1
(1.14.7)
iz
Prin înlocuire, integrala devine:

46
1 1 1 1   dz
I  R   z  ,  z    
z 1 
2i  z  2 z   iz  R  z  dz  2i  rez  R , a  ,
z 1
1
k
1 k

unde ak sunt polii lui R1 care se aflã în interiorul cercului z  1 .


Exemplul 1.14.5 Utilizând teorema reziduurilor, sã se calculeze integrala:
1  cos 
2

I d .
0 5  4sin 

Soluþie. Facem schimbarea de variabilã z  ei . Din cele de mai sus, rezultã:
1 1
1  z  
2 z  dz z2  2z  1
I   
1  iz z 1 2 z  2 z 2  5iz  2 
dz .
z 1 
1
5 4 z 
2i  z
z  2z  1
Funcþia f  z  
2
are polii z1  0 , z2  2i ºi z3   . Dintre aceºtia doar z1 ºi
i
2 z  2 z  5iz  2 
2
2
z3 se aflã în interiorul cercului z  1 . Deci,
I  f  z  dz  2 i  rez  f , z   rez  f , z  .
z 1
1 3

Calculând reziduurile, obþinem:


 i  3  4i
rez  f ,0    , rez  f ,   
1
.
4  2  12
Aºadar,
 1 3  4i  2
I  2 i     .
 4 12  3
Exemplul 1.14.6 Utilizând teorema reziduurilor, sã se calculeze integrala:
d
2

I
0  2  cos  
2
.

1 1
Soluþie. Facând schimbarea de variabilã z  ei , avem cos    z   , deci:
2 z
d
2
I    
1 dz 4 z
0  2  cos   z 2  1  iz i z 1  z 2  4 z  1
dz .
z 1 
2 2 2

2  
 2z 

Funcþia f  z   are polii z1  2  3 ºi z2  2  3 , dar doar z2  2  3 se


z
 z 2  4 z  1
2

aflã în interiorul cercului z  1 . Deci,

 dz  2i  rez  f , z 2  .
z
 z  4z  1
2
2
z 1

Dar,

47

rez f , 2  3   1
6 3
,

deci,
i
 dz  2 i  
z 1
z 
.
 4z  1
2
z 1
2 6 3 3 3
Aºadar,
4 i 4
I  .
i 3 3 3 3
Exemplul 1.14.7 Utilizând teorema reziduurilor, sã se calculeze integrala:
cos n
2

I d  , a  1 , n   .
0 1  2 a cos   a
2

Soluþie. Sã considerãm ºi integrala


sin n
2

J d .
0 1  2a cos   a
2

Ne propunem sã calculãm valoarea expresiei I  iJ . Avem:

I  iJ  
cos n  i sin n
2 2
 cos   i sin  
 1  2a cos   a
n

d  d .
0
1  2 a cos   a 2
0
2

Facând schimbarea de variabilã z  ei , avem:


1 1
cos    z   , ei  cos   i sin  ºi d   dz .
1
2 z iz
Astfel,
2
 cos   i sin  
 1  2a cos   a   
n

d 
zn zn
I  iJ 
dz 1
i z 1 az 2  1  a 2  z  a
dz .
z
2
0 z 1
1 iz
1  2a z  a2
2
Observãm cã funcþia f  z  
n
are polii simpli z1  ºi z2  a , dar numai
z 1
2

az  1  a z  a 2
 a

punctul z1  se aflã în interiorul cercului z  1 . Aplicând teorema reziduurilor, avem cã:


1
a
 1
z 1 az 2  1  a2 z  a dz  2 i  rez  f , a  ,
zn
 
ºi folosind formula (1.13.3), obþinem:
1

 2 
n
 
z
z 1 az  1  a  z  a
dz 2 i an .
2
1  a2
Aºadar,

48
1
2
I  iJ   2 i  a 2  n
1
a 1  a 2 
n

1 a
,
i
de unde,
2
I ºi J  0 .

a 1  a2
n

49
CUPRINS
2. TEORIA CÂMPURILOR 51

2.1 Introducere 51

2.2 Ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul întâi liniare ºi omogene 52

2.3 Ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul întâi cvasiliniare 54

2.4 Câmp scalar. Câmp vectorial 56

2.5 Fluxul ºi circulaþia 64

2.6 Formule integrale 69


2.6.1 Formula flux – divergenþã (a lui Gauss – Ostrogradski) 69
2.6.2 Formula lui Stokes 70

2.7 Câmpuri particulare importante 72


2.7.1 Câmpuri irotaþionale 72
2.7.2 Câmpuri solenoidale 73
2.7.3 Câmpuri biscalare 74

50
2. TEORIA CÂMPURILOR
2.1 Introducere
Pentru început vom reaminti câteva noþiuni generale despre sistemele simetrice.
Definiþia 2.1.1 Un sistem de ecuaþii diferenþiale de ordinul întâi se numeºte sistem simetric dacã are
forma
  
dx1 dx2 dxn
P1  x1 ,, xn  P2  x1 ,, xn  Pn  x1 , , xn 
, (2.1.1)

unde funcþiile Pk  x1 , , xn  , k  1, n , nu se anuleazã simultan pentru  x1 , , xn   D   n .


Soluþia generalã a sistemului (2.1.1) este de forma
 F1  x1 , , xn   C1

 F2  x1 , , xn   C2
 (2.1.2)

 F  x , , x   C ,
 n 1 1 n n 1

unde F1 , F2 ,, Fn 1 sunt continue cu derivatele parþiale de ordinul întâi continue în D   n .


Orice relaþie Fk  x1 , , xn   Ck , k  1, n  1 , se numeºte integralã primã. Din cele de mai sus,
rezultã cã dacã se cunosc n  1 integrale ale sistemului (2.1.1), se cunoaºte soluþia generalã a
sistemului (2.1.1).
Din (2.1.1) avem egalitatea
 dx   2 dx2     n dxn
   n  1 1
dx1 dx2 dx
, (2.1.3)
P1 P2 Pn 1 P1   2 P2     n Pn
unde  k  x1 , , xn  , k  1, n , sunt funcþii arbitrare continue în D .
Definiþia 2.1.2 Un sistem de n funcþii 1  x1 , , xn  , ,  n  x1 , , xn  continue în D care
îndeplinesc condiþiile
1dx1   2 dx2     n dxn  d 
1 P1   2 P2     n Pn  0 ,
pentru orice  x1 , , xn   D , se numeºte o combinaþie integrabilã a sistemului (2.1.1) în D .
Funcþia   x1 , , xn   C a cãrei diferenþialã totalã în D este 1dx1   2 dx2     n dxn este o
integralã primã a sistemului (2.1.1). Dacã se determinã n  1 combinaþii integrabile distincte, se
obþin n  1 integrale prime, care dau soluþia generalã a sistemului (2.1.1) sub forma (2.1.2).
Exemplul 2.1.3 Folosind metoda combinaþiilor integrabile, sã se determine soluþia sistemului:
 
dx1 dx2 dx3
.
x3  x2 x1  x3 x2  x1
Soluþie. Sistemul dat poate fi scris sub forma
dx  dx2  dx3 x1dx1  x2 dx2  x3 dx3
   1 
dx1 dx2 dx3
.
x3  x2 x1  x3 x2  x1 0 0
De aici, rezultã cã dx1  dx2  dx3  0 ºi x1dx1  x2 dx2  x3 dx3  0 . Soluþia generalã va fi formatã din
douã integrale prime: x1  x2  x3  C1 ºi x12  x22  x32  C2 .

51
Exemplul 2.1.4 Sã se rezolve sistemul simetric:
 
dx dy dz
x y  z  y  z  x z  x  y
.

Soluþie. Avem:
 
dx dy dz
dx  dy  dz
   
dx dy dz x y z
x  y  z  y  z  x z  x  y 0 0
ºi prin integrare obþinem:
x  y  z  C1 , xyz  C2 .
Exemplul 2.1.5 Sã se rezolve sistemul simetric:
 
dx dy dz
x  2  y  1  z2
.
1 x 2

Soluþie. Din prima ºi ultima fracþie, obþinem prima integralã primã:


arctgx  arctgz  C1 ,
iar din primele douã:
 , adicã ln 1  x 2    ln  2  y   C2 ,
xdx dy 1
1 x 2
2 y 2
deci, a doua integralã primã este:
1  x   2  y 
2 2
 C2 .

2.2 Ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul întâi liniare ºi omogene


Definiþia 2.2.1 O relaþie de forma
u u u
P1  x1 , , xn   P2  x1 , , xn     Pn  x1 , , xn  0, (2.2.1)
x1 x2 xn
cu Pk  x1 , , xn  , k  1, n continue ºi care nu se anuleazã simultan într-un domeniu D   n , se
numeºte ecuaþie cu derivate parþiale de ordinul întâi, liniarã ºi omogenã dacã se cere sã se
determine funcþia u  u  x1 , , xn  având derivatele parþiale de ordinul întâi continue care verificã
relaþia (2.2.1).
Definiþia 2.2.2 Sistemul simetric
  
dx1 dx2 dxn
P1  x1 ,, xn  P2  x1 ,, xn  Pn  x1 , , xn 
(2.2.2)

definit în D se numeºte sistem caracteristic al ecuaþiei cu derivate parþiale (2.2.1).


Observaþia 2.2.3 Problema integrãrii ecuaþiei cu derivate parþiale (2.2.1) se reduce la problema
integrãrii sistemului caracteristic (2.2.2), aºa dupã cum reiese din urmãtoarea teoremã.
Teorema 2.2.4 Dacã   x1 , , xn   C este o integralã primã a sistemului caracteristic (2.2.2),
atunci funcþia u    x1 , , xn  este o soluþie a ecuaþiei cu derivate parþiale (2.2.1).
Demonstraþie. Integrala primã   x1 , , xn   C are diferenþiala nulã de-a lungul unei curbe
integrale a sistemului (2.2.2)
  
dx1  dx2    dxn  0 . (2.2.3)
x1 x2 xn

52
Însã, de-a lungul unei curbe integrale, diferenþialele dx1 , dx2 , , dxn sunt proporþionale cu
P1 , P2 , , Pn conform relaþiilor (2.2.2). Aºadar, egalitatea (2.2.3) mai poate fi scrisã ºi sub forma
  
P1  P2    Pn  0 , (2.2.4)
x1 x2 xn
pentru orice  x1 , , xn  situat pe o curbã integralã a sistemului (2.2.2). Egalitatea (2.2.4) fiind
adevãratã pentru orice constantã C , este adevãratã pentru orice curbã integralã a sistemului (2.2.2)
situatã în D . Prin urmare, u    x1 , , xn  este o soluþie a ecuaþiei cu derivate parþiale (2.2.1).
Teorema 2.2.5 Fie ecuaþia cu derivate parþiale (2.2.1) ºi fie n  1 integrale prime (independente) ale
sistemului caracteristic (2.2.2), k  x1 , , xn   Ck , k  1, n  1 . Funcþia u  x1 , , xn  datã de
u  x1 , , xn     1  x1 , , xn  , , n 1  x1 , , xn  

este o soluþie a ecuaþiei cu derivate parþiale (2.2.1), unde  este o funcþie arbitrarã,   C1  n 1 . 
Exemplul 2.2.6 Sã se determine soluþia generalã a ecuaþiei:
u u
y x 0.
x y
Soluþie. Sistemul caracteristic corespunzãtor acestei ecuaþii este:

dx dy
,
y x
care are integrala primã x 2  y 2  C , deci soluþia generalã a ecuaþiei este

u  x, y    x 2  y 2 , 
unde  este o funcþie arbitrarã,   C    .1

Exemplul 2.2.7 Sã se determine soluþia generalã a ecuaþiei:


u u u
x2  xy  y2  0.
 x  y z
Soluþie. Sistemul caracteristic corespunzãtor este
  2.
dx dy dz
x 2
 xy y

Din 2   , rezultã integrala primã xy  C1 . Din a doua egalitate  2 ºi


dx dy dx dy dy dz
, adicã
x  xy x y  xy y
þinând cont de prima integralã, obþinem y 3  3 xyz  C2 . Aºadar, soluþia generalã a ecuaþiei este

u  x, y    xy , y 3  3xyz , 
unde  este o funcþie arbitrarã,   C  1
 .
2

Exemplul 2.2.8 Sã se determine soluþia generalã a ecuaþiei:


u u
2
 y 2 u
y  0.
x
x
x y z z
Soluþie. Sistemul caracteristic corespunzãtor este:
 
dx dy zdz
.
x y x2  y 2
Din primele douã, rezultã:

53
ln x  ln y  C1 ,
adicã,
 C1 .
x
y
Amplificând cu x prima fracþie ºi cu y a doua fracþie, avem:
xdx ydy xdx  ydy
 2  2 
zdz
,
x 2
y x y 2
x2  y 2
de unde,

d x2  y 2   zdz .
2 x2  y 2
Deci, a doua integralã primã este:
2 x 2  y 2  z 2  C2 .

2.3 Ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul întâi cvasiliniare


Definiþia 2.3.1 O relaþie de forma
u u
P1  x1 , , xn , u     Pn  x1 , , xn , u   Pn 1  x1 , , xn , u  , (2.3.1)
x1 xn
cu Pk  x1 , , xn , u  , k  1, n  1 , continue ºi care nu se anuleazã simultan într-un domeniu D   n 1 ,
se numeºte ecuaþie cu derivate parþiale de ordinul întâi cvasiliniarã dacã se cere sã se determine
funcþia u  u  x1 , , xn  având derivatele parþiale de ordinul întâi continue care verificã relaþia
(2.3.1).
Pentru determinarea soluþiilor unei ecuaþii cu derivate parþiale cvasiliniare (2.3.1) se procedeazã
astfel:
i) se scrie sistemul caracteristic corespunzãtor ecuaþiei (2.3.1), adicã:
   n 
dx1 dx2 dx du
. (2.3.2)
P1 P2 Pn Pn 1
ii) folosind metoda combinaþiilor integrabile se determinã cele n integrale prime:
Fk  x1 , x2 , , xn   Ck , k  1, n . (2.3.3)
iii) soluþia generalã a ecuaþiei cvasiliniare (2.3.1) este datã sub forma implicitã de relaþia:
  F1 , F2 , , Fn   0 .   C1  n .  (2.3.4)
Exemplul 2.3.2 Sã se determine soluþia generalã a ecuaþiei cu derivate parþiale:
  x2  y 2   u .
u u
xy 2  x2 y
x y
Soluþie. Sistemul caracteristic corespunzãtor este
 2  2
 
dx dy du
.
x  y2 u
2
xy x y

54
 2 , adicã  , rezultã integrala primã x 2  y 2  C1 . Pentru a doua integralã
dx dy dx dy
Din 2
xy x y y x
primã procedãm în felul urmãtor:
ydx xdy ydx  xdy ydx  xdy
 3  3  
   
du
.
xy 3
x y xy  x y xy x 2  y 2
3
x2  y 2 u
Deci,
 
dx dy du
x y u
ºi prin integrare, obþinem a doua integralã primã:
 C1 .
xy
u
Aºadar, soluþia generalã a ecuaþiei este:
 xy 
  x2  y 2 ,   0 ,
 u 
 
unde  este o funcþie arbitrarã,   C1  2 .
Exemplul 2.3.3 Sã se determine soluþia generalã a ecuaþiei cu derivate parþiale:
z z
2 y  3x2  6x2 y  0 .
x y
Soluþie. Sistemul caracteristic corespunzãtor ecuaþiei cvasiliniare din enunþ este:
 
dx dy dz
.
2 y 3 x 2 6 x 2 y
Din prima egalitate rezultã:

3 x 2 dx  2 ydy ,
deci obþinem integrala primã:
x 3  y 2  C1 .
Din prima ºi ultima fracþie, obþinem:
3x 2 dx  dz ,
adicã cea de-a doua integralã primã:
x 3  z  C2 .
Soluþia generalã a ecuaþiei este funcþia z  z  x, y  datã implicit de ecuaþia:
 
 x3  y 2 , x3  z  0 ,

 
unde  este o funcþie arbitrarã,   C1  2 .
Exemplul 2.3.4 Sã se determine suprafaþa datã de ecuaþia:
z z
2 xz  2 yz  z 2  x2  y 2 ,
x y
care conþine curba
x  2
: 2
y  z  y.
2

55
Soluþie. Vom gãsi mai întâi curbele caracteristice, adicã soluþiile sistemul simetric:
  2
dx dy dz
.
2 xz 2 yz z  x 2  y 2
Din primele douã rapoarte rezultã imediat cã:
 C1 .
y
x
Amplificând prima fracþie cu x , a doua cu y ºi a treia cu z , obþinem:
xdx  ydy  zdz
 2  3  3
xdx ydy zdz
,
2x z 2 y z z  x z  y z
2 2 2
z  x2 z  y 2 z
deci,
dx


d x2  y 2  z 2 
 
,
2 xz 2 z x 2  y 2  z 2
adicã



dx d x  y  z
2 2 2

.

x x2  y 2  z 2
Aºadar, a doua integralã primã este:
x2  y 2  z 2
 C2 .
x
Pentru a gãsi suprafaþa care trece prin curba  formãm sistemul
y
 x  C1
 2
x  y  z
2 2

  C2
 x
x  2
 2
 y  z  y.
2

Eliminând necunoscutele x, y , z se obþine condiþia de compatibilitate


C2  C1  2 ,
care conduce la
x2  y 2  z 2  y  2 x  0 .

2.4 Câmp scalar. Câmp vectorial


Definiþia 2.4.1 Fie D   3 un domeniu. Se numeºte câmp scalar o funcþie  : D   .
Observaþia 2.4.2 Pentru valoarea câmpului  în punctului P  D scriem   P  sau   x, y , z 
dacã  x, y, z  reprezintã coordonatele punctului P .
Definiþia 2.4.3 Se numeºte suprafaþã de nivel a câmpului scalar  mulþimea tuturor punctelor din
D în care  ia aceeaºi valoare. Ecuaþia unei suprafeþe de nivel este, în general:
  x, y , z   C , (2.4.1)
iar ecuaþia unei suprafeþe de nivel care conþine punctul P0  x0 , y0 , z0   D este:

56
  x, y , z     x0 , y0 , z0  . (2.4.2)

Pornind dintr-un punct P0 al suprafeþei de nivel   P     P0  ºi deplasând punctul P , el va


descrie un arc de curbã P0 P despre care presupunem cã admite o tangentã determinatã în punctul
P0 .

Fie s versorul acestei tangente:
   
s  cos  i  cos  j  cos  k .

Definiþia 2.4.4 Se numeºte derivatã a câmpului scalar  pe direcþia versorului s urmãtoarea
limitã:
  P     P0  not .  d  
lim   , (2.4.3)
lP0 P  l P0 P  d s  P0
unde l P0 P reprezintã lungimea arcului P0 P .
Teorema 2.4.5 Dacã   C 1  D  , atunci existã derivata câmpului  dupã direcþia s , expresia

acesteia fiind:
d   
  cos   cos   cos  , (2.4.4)
ds x y z
unde toate derivatele sunt calculate în punctul P0 .
Observaþia 2.4.6 Relaþia (2.4.4) se numeºte expresia cartezianã a derivatei câmpului scalar 

dupã direcþia s .
Teorema 2.4.7 Dacã n este normala la suprafaþa de nivel S a câmpului scalar   C 1  D  în

 
punctul P0 , iar  este unghiul dintre normala n ºi o direcþie s , atunci:
d d
   cos  , (2.4.5)
ds dn
unde derivatele sunt considerate în punctul P0 .
Exemplul 2.4.8 Se considerã câmpul scalar   x, y , z   2 x 3  3 y 2  6 xyz .
i) Sã se afle valoarea câmpului  în punctul A 1, 1,0  ºi suprafaþa de nivel care trece prin A .
ii) Sã se determine derivatele funcþiei  în punctul A dupã direcþiile axelor de coordonate ºi dupã
direcþia AB , unde B  4, 2,3  .


Soluþie. i)   A    1, 1, 0   1 . Ecuaþia suprafeþei de nivel care trece prin A este
  x, y , z    1, 1, 0  , adicã 2 x  3 y  6 xyz  1 .
3 2

 
ii) Direcþiile axelor de coordonate au versorii i, j , k , deci:
 d  
    cos  x  6 x  6 yz
 di  A
2
  A
6,
A

 d  
    cos    6 y  6 xz  A  6 ,
 d j A y A
 d  
    cos  z   6 xy  A  6 .
 d k A A

57
      
Vectorul AB este AB  3i  j  3k , cu norma AB  9  1  9  19 . Aºadar, direcþia s a
  1 
vectorului AB este s  AB . Deci, cosinusurile directoare ale direcþiei sunt: cos  
3
,
19 19
1
cos   , cos  
3
.
19 19
d   
Aºadar,   cos   cos   cos  
6
.
ds A x A y A z A 19
Definiþia 2.4.9 Fie  un câmp scalar,   C 1  D  . Se numeºte gradientul câmpului scalar  în
punctul P  D vectorul:
     
grad   i j k, (2.4.6)
x y z
unde derivatele parþiale sunt calculate în punctul P .

Definiþia 2.4.10 Funcþia  al cãrui gradient este v  grad  se numeºte funcþia de forþã a vectorului
 
v , iar funcþia    se numeºte potenþialul vectorului v .
Exemplul 2.4.11 Câmpul vectorial
   
v  y 2 z 3 i  2 xyz 3 j  3 xy 2 z 2 k
este câmp de potenþial, deoarece v  grad  , unde   x, y , z   xy 2 z 3 .

Teorema 2.4.12 Derivata unui câmp scalar   C 1  D  dupã o direcþie s este egalã cu proiecþia

gradientului pe acea direcþie, adicã:


d 
  s  grad  . (2.4.7)
ds

Vectorul grad are direcþia ºi sensul normalei n la suprafaþa de nivel în punctul considerat ºi
d
modulul egal cu  , adicã:
dn
d 
grad     n . (2.4.8)
dn
Exemplul 2.4.13 Se considerã câmpul scalar   x, y , z   x 2  y 2  z 2 .
i) Sã se afle calculeze grad  .
  
 i jk
ii) Sã se calculeze derivata câmpului scalar  dupã direcþia vectorului s  în punctul
3
1, 2,3 .
Soluþie. i) Conform definiþiei 2.4.9, avem:
        
grad   i j k  2 xi  2 y j  2 zk .
x y z
ii) Din teorema 2.4.12 avem:
d
  
 1      
 s  grad  1,2,3  i  j  k 2i  4 j  6k  4 3.
12

d s 1,2,3 3 3

58
Proprietãþi de calcul ale gradientului
i) Fie  ºi  douã câmpuri scalare din C 1  D  ,   0 ºi a   o constantã. Atunci, într-un punct
din D avem:
 grad       grad   grad  ,
 grad a  0 , grad  a   a  grad  ,
 grad     grad   grad  ,
    grad   grad 
 grad    .
 2
ii) Dacã F  C 1  D  , atunci gradF     F     grad  .
iii) Fie r  OP este vectorul de poziþie al lui P  x, y, z  ºi r este modulul sãu, adicã:
 
   
r  xi  y j  zk , r  x 2  y 2  z 2 . Avem:


grad r  , d   grad   d r ,
r
r
   
unde d r  dxi  dy j  dzk .
Definiþia 2.4.14 Fie D   3 un domeniu. Se numeºte câmp vectorial pe domeniul D o funcþie

vectorialã v : D  3 ,
v  P   v1  x, y , z  i  v2  x, y , z  j  v3  x, y, z  k , P  x, y , z   D .
   
(2.4.9)
Definiþia 2.4.15 Se numeºte linie de câmp o curbã C din D , care are proprietatea cã în fiecare
punct P al sãu, vectorul v  P  este tangent curbei.

 
Observaþia 2.4.16 Direcþia tangentei la curbã este datã de d r . Condiþia ca v sã fie tangent curbei
 
este echivalentã cu condiþia de coliniaritate a vectorilor v ºi d r , adicã produsul lor vectorial sã fie
nul:
 
v  dr  0 . (2.4.10)
Ecuaþia (2.4.10) se numeºte ecuaþia vectorialã a liniilor de câmp. Deci, cei doi vectori au
componentele proporþionale, adicã
 
dx1 dx2 dx3
. (2.4.11)
v1 v2 v3
Sistemul (2.4.11) are integralele prime:
 F1  x, y , z   C1

 F2  x, y , z   C2 ,
(2.4.12)

care reprezintã forma implicitã a ecuaþiilor liniilor de câmp.


Definiþia 2.4.17 Se numeºte suprafaþã de câmp o suprafaþã generatã de liniile de câmp. Ecuaþia unei
suprafeþe de câmp este de forma:
  F1  x, y, z  , F2  x, y , z    0 , (2.4.13)
sau
  C1 , C2   0 ,
unde C1 ºi C2 sunt constantele din expresia integralelor prime, legãtura  fiind stabilitã prin
condiþii suplimentare (de exemplu, suprafaþa sã treacã printr-o curbã  care nu este linie de câmp).
Exemplul 2.4.18 Sã se determine liniile de câmp ale câmpului vectorial definit de vectorii:

59
     
   
v  xy  2 z 2 i  4 xz  y 2 j  yz  2 x 2 k .

Soluþie. Liniile de câmp ale câmpului vectorial v sunt date de urmãtorul sistem de ecuaþii
diferenþiale (sistem simetric):
 
dx dy dz
.
xy  2 z 2
4 xz  y 2
yz  2 x 2
Aplicãm metoda combinaþiilor integrabile. Astfel, amplificând prima fracþie cu y , a doua cu x ºi a
treia cu 2z , obþinem:
ydx  xdy  2 zdz d  xy   d  z 
2

   
ydx xdy 2 zdz
.
xy 2  2 z 2 y 4 x 2 z  xy 2 2 yz 2  4 x 2 z 0 0
Deci, prima ecuaþie a liniilor de câmp este:
xy  z 2  C1 .
Apoi, amplificând prima fracþie cu 2x , a doua cu z ºi a treia cu y , obþinem:
2 xdx

zdy

ydz
 
 
2 xdx  zdy  ydz d x  d  yz 
2

,
2 x 2 y  4 xz 2 4 xz 2  y 2 z y 2 z  2 x 2 y 0 0
deci, cea de-a doua ecuaþie a liniilor de câmp este:
x 2  yz  C2 .
Exemplul 2.4.19 Sã se determine liniile de câmp ale câmpului vectorial:
 
v   zx  y  i   x  zy  j  x 2  y 2 k ,
   

ºi apoi sã se gãseascã suprafeþele de câmp care conþin curba:


 xy  1
 :
 z  1.

Soluþie. Liniile de câmp ale lui v sunt soluþiile sistemului simetric:
  2
dx dy dz
.
zx  y x  zy x  y 2
Formãm combinaþii liniare în acest sistem în vederea obþinerii unei rezolvãri simple:
dx  dy d x  y
 
dz
zx  y  x  zy  x  y  z  1  x  y  x  y 
,

adicã
d  x  y

dz
 z  1  x  y 
,

echivalent cu
 x  y  d  x  y    z  1 dz .
Integrând, obþinem prima ecuaþie a liniilor de câmp:
 x  y   z  1  C1 .
2 2

Folosind acelaºi raþionament, avem:


dx  dy d  x  y
 
dz
zx  y  x  zy  x  y  z  1  x  y  x  y 
adicã

60
d x  y

dz
 z  1  x  y
sau
 x  y  d  x  y    z  1 dz
ºi integrând, obþinem:
 x  y
  z  1  C2 .
2 2

Pentru a determina suprafeþele de câmp formãm urmãtorul sistem:


 x  y 2   z  12  C1

 x  y  2   z  12  C2

 xy  1

 z  1.
Eliminând necunoscutele x, y , z se obþine condiþia de compatibilitate:
C1  C2 ,
care conduce la
 x  y   z  1   x  y    z  1 ,
2 2 2 2

adicã
xy  z .
 
Definiþia 2.4.20 Se numeºte derivatã a câmpului vectorial v pe direcþia versorului s într-un punct
P0  D , vectorul obþinut prin limita:
v  P   v  P0 
  
 d v  not .
    l lim , (2.4.14)
 d s P0 P0P  lP0 P

unde l P0 P este lungimea arcului P0 P , iar tangenta în P0 la acest arc de curbã are direcþia s .
Propoziþia 2.4.21 Fie v este un câmp vectorial de clasã C 1  D  ºi fie direcþia

     
s  cos  i  cos  j  cos  k . Atunci existã derivata câmpului vectorial v dupã direcþia s , expresia
acesteia fiind:

d v  dv1  dv2  dv3
 i   j  k  , (2.4.15)
ds ds ds ds
sau
   
v v v
  cos   cos   cos 
dv
. (2.4.16)
ds x y z
Exemplul 2.4.22 Sã se calculeze derivata câmpului vectorial
 
v   y  xz  i   x  yz  j  x 2  y 2 k
   
   
dupã direcþia vectorului u  i  2 j  2 k .

Soluþie. Vom aplica formula din relaþia (2.4.15). Pentru a calcula 1 , 2 ºi 3 vom aplica
dv dv dv
du du du
formula din (2.4.7). Astfel,

61
dv1 
  
     
v1  y  xz ,   u  gradv1  i  2 j  2 k zi  j  xk  z  2  2 x ,
du

  
      
v2  x  yz , 2  u  gradv2  i  2 j  2 k i  z j  yk  1  2 z  2 y ,
dv
du

  
     
v3  x 2  y 2 , 3  u  gradv3  i  2 j  2 k 2 xi  2 y j  2 x  4 y .
dv
du
Definiþia 2.4.23 Fie v  P   v1  x, y , z  i  v2  x, y , z  j  v3  x, y, z  k un câmp vectorial de clasã
   

C 1  D  . Se numeºte divergenþa câmpului vectorial v ºi se noteazã div v , scalarul (funcþia scalarã):


 

 v v v
div v  1  2  3 . (2.4.17)
x y z
Definiþia 2.4.24 Se numeºte rotorul câmpului vectorial de clasã C1  D  ,
v  P   v1  x, y , z  i  v2  x, y , z  j  v3  x, y, z  k , vectorul notat cu simbolul rot v a cãrui expresie
    

analiticã în coordonate carteziene este:


  
i j k
   
rot v  , (2.4.18)
x y z
v1 v2 v3
determinant simbolic care se dezvoltã dupã elementele primei linii, obþinându-se:
  v v    v v    v v  
rot v   3  2  i   1  3  j   2  1  k . (2.4.19)
 y z   z x   x y 
Observaþia 2.4.25 (Interpretarea fizicã a divergenþei) Divergenþa este un operator care mãsoarã cât
de mult un câmp vectorial iese din sau intrã într-un punct. Pentru un câmp vectorial care reprezintã
viteza de expandare a aerului atunci când acesta este încãlzit, divergenþa câmpului de viteze are o
valoare pozitivã deoarece aerul se dilatã. Dacã aerul se rãceºte ºi se contractã, divergenþa este
negativã.
Observaþia 2.4.26 (Interpretarea fizicã a rotorului) Rotorul este un operator vectorial care scoate
în evidenþã rata de rotaþie a unui câmp vectorial, adicã direcþia axei de rotaþie ºi magnitudinea
rotaþiei.
Observaþia 2.4.27 Dacã introducem operatorul nabla  al lui Hamilton care are caracter
diferenþial ºi vectorial ºi a cãrui expresie analiticã este:
    
 i j k , (2.4.20)
x y z
atunci deducem urmãtoarele formule:
      
grad    i  j  k     , (2.4.21)
 x y z 

 
           
div v   i  j  k  v1 i  v2 j  v3 k    v , (2.4.22)
 x y z 

 
           
rot v   i  j  k   v1 i  v2 j  v3 k    v . (2.4.23)
 x y z 

62
Proprietãþi de calcul ale divergenþei ºi rotorului
a) Fie u ºi v douã câmpuri vectoriale de clasã C 1  D  , iar  un câmp scalar de clasã C 1  D  . În
 

punctul curent din D au loc urmãtoarele relaþii:


 
   
i) div u  v  div u  div v ;

 
   
ii) rot u  v  rot u  rot v ;

 
  
iii) div  v  v  grad    div v ;

 
  
iv) rot  v   rot v  v  grad ;

 
     
v) div u  v  v  rot u  u  rot v ;
 
 
      du dv
vi) rot u  v  u  div v  v  div u     .
dv du
     
b) Dacã r este vectorul de poziþie, r  xi  y j  zk , ºi a este un vector constant, atunci avem:
 
i) div a  0 ; iv) rot a  0 ;
 
ii) div r  3 ; v) rot r  0 ;
   
    
iii) div a  r  0 ; vi) rot a  r  2 a .
Observaþia 2.4.28 Dacã  este un câmp de clasã C 2  D  , iar v este un câmp vectorial de clasã

C 2  D  , atunci au sens urmãtoarele cinci combinaþii:

    
grad div v , div  grad   , div rot v , rot  grad   ºi rot rot v . 
  

Propoziþia 2.4.29 Dacã  este un câmp scalar de clasã C 2  D  ºi v este un câmp vectorial de clasã

 
v , atunci au loc relaþiile:

div rot v  0 , (2.4.24)
rot  grad    0 , (2.4.25)
div  grad     , (2.4.26)

   
  
rot rot v  grad div v  v , (2.4.27)
unde  este operatorul lui Laplace,
 2 2  2
   . (2.4.28)
x y z

     
Exemplul 2.4.30 Se dau câmpurile:
   
v  xyz  x 3 i  y 2  y 3 j  xz 2  z 3 k ,

     
   
w  yz  xy 2 i  xyz  yz 2 j  3xy  x 2 z k .

   
 
Sã se calculeze grad div v ºi rot rot w
Soluþie. Folosim definiþiile gradientului, divergenþei ºi rotorului date mai sus. Avem:

div v  yz  3 x 2  2 y  3 y 2  2 xz  3 z 2 ,
deci

63
 
grad div v   6 x  2 z  i   6 y  z  2  j   6 z  y  2 x  k ,
   

ºi
rot w   3 x  xy  2 yz  i   2 y  2 xz  j   yz  z  2 xy  k ,
   

 
deci
  
rot rot w  zi  xk .

2.5 Fluxul ºi circulaþia


 
Fie  o suprafaþã conþinutã în domeniul D   3 în care este definit câmpul vectorial v ºi fie n
versorul normalei la suprafaþa  orientat în sens pozitiv.

Definiþia 2.5.1 Se numeºte fluxul vectorului v prin suprafaþa  , mãrimea:
      v  n d  .
 
(2.5.1)

Faþã de reperul cartezian ortogonal, avem:
       v1 cos   v2 cos   v3 cos   d    v1dydz  v2 dzdx  v3 dxdy , (2.5.2)
 
   
unde n  cos  i  cos  j  cos  k .
Observaþia 2.5.2 Pentru o suprafaþã închisã, normala o vom considera totdeauna dirijatã spre
exteriorul domeniului.
Observaþia 2.5.3 Fluxul  reprezintã diferenþa dintre cantitatea de fluid ieºitã din suprafaþa  care
delimiteazã un volum  ºi cea iniþialã în unitatea de timp. Fluxul  reprezintã cantitatea de fluid
produsã de volumul  în unitatea de timp, deci  este productivitatea volumului  .
Exemplul 2.5.4 Un fluid oarecare curge în spaþiu cu viteza
   
v  3 xi  3 y j  zk .
Sã se gãseascã fluxul total  al fluidului prin suprafaþa superioarã a paraboloidului
 
S  : z  9  x2  y 2
situatã în semiplanul superior z  0 .
Soluþie. Folosind definiþia 2.5.1, avem de calculat urmãtoarea integrala de suprafaþã:
 
   v  n d  ,

 
S

unde n este versorul normalei la suprafaþa S :


 F  x, y , z 
n
F  x, y , z 
,

unde
F  x, y, z   x 2  y 2  z  9 .
Deci,
  
 2 xi  2 y j  k
n .
4 x2  4 y 2  1
Aºadar,

64
cos   , cos   , cos  
2x 2y 1
.
4x  4 y  1
2 2
4x  4 y  1
2 2
4x  4 y 2  1
2

Aplicând formula de calcul, obþinem:


    v1 cos   v2 cos   v3 cos   d  
S

 
    d.
6x2 6 y2
 
z
 4x2  4 y2  1
S  4x 2  4 y 2  1 4 x 2  4 y 2  1 
Dar, din ecuaþia suprafeþei si din definiþia elementului de suprafaþa, avem:
d  1  4 x 2  4 y 2 dxdy ,  x, y   D ,
unde D este proiecþia suprafeþei pe planul xOy :
D  x, y    : x 2 2
 y2  9  0 . 
Înlocuind în expresia de mai sus, avem
 6 x2  6 y 2  9  x 2  y 2 
     1  4 x 2  4 y 2 dxdy    5 x 2  5 y 2  9  dxdy .
D 
 4x  4 y 1 

2 2
D

Integrala dublã o calculãm folosind trecerea la coordonatele polare r ºi t , unde:


 x  r cos t
 , r  0,3 , t   0, 2  .
 y  r sin t
Având în vedere cã jacobianul transformãrii care se utilizeazã la schimbarea de variabile de mai sus
este egal cu r ºi folosind formula schimbãrii de variabile în integrala dublã, obþinem:

 567 

2

   dt  r 5r 2  9 dr 
3

.
0 0
2
Exemplul 2.5.5 Sã se calculeze fluxul câmpului vectorial:
   
v  xi  y j  z 4 k
prin suprafaþa exterioarã a semisferei
 x2  y 2  z 2  9
  :
 z  0.
Soluþie. Conform relaþiei (2.5.2), avem:
      v  n d     v1 cos   v2 cos   v3 cos   d  ,
 
 

unde n este versorul normalei la suprafaþa  :
 F  x, y , z 
n
F  x, y , z 
,

unde
F  x, y , z   x 2  y 2  z 2  9 .
Deci,
     
 2 xi  2 y j  2 zk xi  y j  zk
n  .
2x  2 y   2z  3
2 2 2

Aºadar,

65
cos  
, cos   , cos   .
x y z
3 3 3
Înlocuind în formula de mai sus, obþinem:
       v1 cos   v2 cos   v3 cos   d  

 x y z
   x   y   z 4   d    x 2  y 2  z 5 d  .
1
 
 
3 3 3 3 
Pentru gãsirea elementului de suprafaþã d  folosim urmãtoarea parametrizare a sferei:
 x  3sin  cos 

   :  y  3sin  sin  ,   0,  ,    0, 2  .
 z  3cos   2

Dupã cum se ºtie, elementul de suprafaþã se calculeazã cu formula
d   EG  F 2 d d ,
unde coeficienþii E , G , F sunt daþi de
 x   y   z 
2 2 2

E       ,
        
 x   y   z 
2 2 2

G       ,
        
x x y y z z
F   .
     
Prin calcul, obþinem cã
d  9sin  d d .
Aºadar,
  
1
3D   
9 sin 2  cos 2   9sin 2  sin 2   243cos 5  9sin d d  , D   0,   0, 2   ,
 2
deci
 

   
2

      d   27sin 3   729sin  cos5  d   2   27 sin 3   729sin  cos5  d  


2 2

0 0 0
 

 2  27  sin 3 d   2  729  sin  cos5 d  .


2 2

0 0

Pentru prima integralã folosim formula trigonometricã


sin 3    3sin   sin 3 
1
4
ºi obþinem

 sin
2
d  
3 2
.
0
3
Pentru a doua integralã, facem schimbarea de variabilã
cos   u ,  sin   d ,

66
ºi obþinem

 sin  cos
2
d  
5 1
.
0
6
Aºadar,
     2  27 
 2   729   279 .
2 1
3 6

Definiþia 2.5.6 Se numeºte circulaþia vectorului v de-a lungul curbei închise conþinute în domeniul

D de definiþie a câmpului v , valoarea integralei curbilinii:
 
C   vd r . (2.5.3)
C
Faþã de reperul cartezian, avem:
C   v1  x, y , z  dx  v2  x, y , z  dy  v3  x, y , z  dz . (2.5.4)
C
Exemplul 2.5.7 Sã se calculeze circulaþia câmpul vectorial
  
v   y2 i  x2 j

 x, y    
pe frontiera domeniului
D 2
x 2  4 y 2  4, y  0
parcursã în sens trigonometric.
Soluþie. Fie C frontiera domeniului D , parcursã în sens trigonometric. Conform relaþiilor (2.5.3) –
(2.5.4) avem:
 
C   vd r    y 2 dx  x 2 dy .
C C

Curba C este jumãtatea superioarã E a elipsei x 2  4 y 2  4 , completatã cu diametrul mare al sãu


 AB  pe care ea se sprijinã ºi este parcursã în sens trigonometric (ca în figura alãturatã).
Aºadar, avem:
C    y 2 dx  x 2 dy    y 2 dx  x 2 dy .
y
E  AB  E

Folosind reprezentãrile parametrice ale celor douã

A  2, 0  B  2, 0 
curbe,
x  t
 AB  :  y  0 , t   2, 2 ,
O x

 x  2cos 
 E  : ,    0,   ,
 y  sin 
cele douã integrale curbilinii devin:
I1    y 2 dx  x 2 dy  0 ,
 AB 

 3
 
 

I 2    y 2 dx  x 2 dy   2sin 3   4cos 3  d     sin   sin 3  cos3  3cos   d   .


1 8
0 2 
E 0
2 3
Deci,
C  I1  I 2  .
8
3

67
Exemplul 2.5.8 Sã se calculeze circulaþia câmpul vectorial
   
v  x 2 i  xy j  yzk
de-a lungul curbei ABCA , unde A 1,0, 0  , B  0,1, 0  , C  0,0,1 , AC ºi AB sunt segmente de
dreaptã, iar BC este un sfert din cercul cu centrul în origine ºi de razã 1 , din planul yOz .
Soluþie. Fie curba ABCA reprezentatã în figura alãturatã. Aplicând definiþia 2.5.6, avem:
       
z C   vd r   x 2 dx  xydy  yzdz   vd r   vd r   vd r .
ABCA ABCA AB BC CA
Dreapta AB are parametrizarea
x  1 y
C

B y AB :  y  y , y   0,1 ,
z  0
A 
x deci

x 2 dx  xydy    1  y  dy   1  y  ydy   .
 
 vd r 

1 1
2 1
AB AB 0 0
6
Parametrizarea arcului BC este:
x  0
  
BC :  y  cos t , t  0,  ,
 z  sin t  2

deci

 
   yzdz    cos
2
vd r  2
t sin tdt .
BC BC 0
 
Fãcând substituþia sin t   , obþinem: BC r   3 .
1
vd

Dreapta CA are parametrizarea


x  x

CA :  y  0 , x  0,1 ,
z  1  x

deci
  1 2
CA vd r  0 x dx  3 .
1

Aºadar,
     
C   r  vd r  CA r   6  3  3   6 .
1 1 1 1
vd vd
AB BC

68
2.6 Formule integrale
2.6.1 Formula flux – divergenþã (a lui Gauss – Ostrogradski)
Fie  un domeniu compact din  3 care are ca frontierã o suprafaþã  închisã simplã, netedã sau

netedã pe porþiuni. Versorul n al normalei exterioare într-un punct al suprafeþei  are expresia:
   
n  cos  i  cos  j  cos  k ,
 
unde  ,  ºi  sunt unghiurile pe care acest versor le face cu versorii i, j , k ai reperului Oxyz .

Teorema 2.6.1 (Formula integralã Gauss – Ostrogradski) În ipotezele de mai sus, dacã v este un
câmp vectorial de clasã C 1      , v  x, y, z   v1  x, y , z  i  v2  x, y , z  j  v3  x, y, z  k , atunci are
   

loc:
 v1 v2 v3 
     dxdydz    v1 cos   v2 cos   v1 cos   d . (2.6.1)
 
x y z  

Observaþia 2.6.2 Folosind expresia divergenþei câmpului vectorial v , deducem cã formula (2.6.1)
se poate scrie în forma vectorialã:
 
 div

v dxdydz   n d
v

(2.6.2)

ºi exprimã fluxul printr-o suprafaþã în direcþia normalei exterioare, prin integrala divergenþei pe
domeniul mãrginit de acea suprafaþã. Acesta este ºi motivul pentru care aceastã formulã se mai
numeºte ºi formula flux – divergenþã.

Observaþia 2.6.3 (Interpretare fizicã) Dacã v este viteza de curgere a unui fluid din domeniul 
prin suprafaþa  care mãrgineºte domeniul, în direcþia normalei, atunci fluxul este integrala

proiecþiilor lui v pe normalã.
Exemplul 2.6.4 Fie  regiunea mãrginitã de emisfera
x 2  y 2   z  1  9 , 1  z  3
2

ºi planul z  1 . Sã se verifice teorema flux – divergenþã dacã


v  x, y, z   xi  y j   z  1 k .
   

Soluþie. Calculãm mai întâi divergenþa vectorului v ºi apoi integrala triplã din aceasta. Avem:

div v  3
ºi
 2  27


div v dxdydz  3 dxdydz  3 

3
 54 .

În ultimul calcul am folosit faptul cã integrala triplã din membrul secund este volumul emisferei de
razã R  3 care este egal cu 2 R 3 / 3 .
Calculãm acum direct integrala de suprafaþã care apare în formula flux – divergenþã. Observãm mai
întâi cã suprafaþa  este formatã din reuniunea a douã suprafeþe: 1 ºi  2 , unde 1 este faþa
superioarã a emisferei de razã 3 situatã deasupra planului z  1 , iar  2 este faþa inferioarã a
porþiunii din planul z  1 limitatã de cercul de razã 3 cu centrul în punctul  0,0,1 aflat în acest
plan.
Deci,
    
 v n d

   v n 1 d
1
   n2 d ,
v
2

69
 
unde n1 este normala unitarã la faþa 1 , iar n2 este normala unitarã la faþa  2 :
xi  y j   z  1 k
  
 x  y  z  1   
n1   i j k , n2   k .
x 2  y 2   z  1 3 3 3
2

Aºadar,
 n d   3 d     z  1 d  3 d  54 ,

v
 1 2 1

deoarece
 d  aria
1
1  2 R 2  18 ,

ºi
   z  1 d  0
2

deoarece pe suprafaþa pe care efectuãm integrarea, z este egal cu 1 ºi deci integrantul este nul ºi ca
atare ºi rezultatul integrãrii este nul. Prin urmare,

 v n d  54 ,

ceea ce aratã cã formula flux – divergenþã se verificã.

2.6.2 Formula lui Stokes


Fie  o suprafaþã deschisã, netedã, mãrginitã de un domeniu  din  3 .
Teorema 2.6.5 (Formula integralã a lui Stokes) Fie  suprafaþa de mai sus ºi  o curbã netedã

care mãrgineºte suprafaþa  . Dacã v este un câmp vectorial de
clasã C 1  D  , v  x, y, z   v1  x, y , z  i  v2  x, y , z  j  v3  x, y, z  k ,
   

D fiind un domeniu din  3 care conþine suprafaþa  , atunci are


loc formula:
 v1  x, y, z  dx  v2  x, y , z  dy  v3  x, y , z  dz 

 v v   v v   v v  
   3  2  cos    1  3  cos    2  1  cos   d .
  y z   z x   x y  


Observaþia 2.6.6 Utilizând expresia analiticã a rotorului unui câmp vectorial, rot v , ºi þinând cont

cã diferenþiala vectorului de poziþie r este
   
d r  dxi  dy j  dzk ,
deducem cã formula integralã a lui Stokes se poate scrie în forma vectorialã:
   
 vd r   rot v  n d .
 
(2.6.3)

Observaþia 2.6.7 (Interpretare fizicã) Formula integralã a lui Stokes exprimatã prin (2.6.3) aratã cã

circulaþia câmpului vectorial v pe frontiera  a unei suprafeþe orientate  este egalã cu fluxul

rotorului lui v prin acea suprafaþã.
Exemplul 2.6.8 Fie  curba situatã la intersecþia cilindrului

70
x2  y 2  a2 ,
cu planul z  1 , parcursã în sens direct. Sã se verifice formula integralã a lui Stokes dacã
y 3 z 2   x3 z 
v  x, y, z   
 
i  2  j  xyzk .
3  3 

Soluþie. Calculãm rot v ºi obþinem:

 
  x3    2 y 3 z  
rot v   xz   i     yz  j  x 2 z  y 2 z 2 k .
 3   3 
De asemenea,

    ,  0,
2
deci
 
nk.

   
Aºadar,
 
 rot v  n d   x z  y z d   x z  y z dxdy ,
2 2 2 2 2 2

  D
deoarece suprafaþa  se aflã în planul z  1 . Folosind coordonatele polare pentru calculul integralei
duble, obþinem:
2
 a4
I   d  r 3 dr 
a

.
0 0
2
Mai departe calculãm integrala
   x3 z 
  3
y3 z2
vd r   dx    2  dy  xyzdz ,
 3 
unde  este cercul x 2  y 2  a 2 aflat în planul z  1 . Aºadar,
   x3 
I   vd r    dx    2  dy .
y3
 
3  3 
Trecând la coordonatele polare r  a ºi t , unde:
 x  a cos t
 , t   0, 2  ,
 y  a sin t
obþinem:
2
 1  a 3 cos3 t  
I     a 3 sin 3 t    a sin t     2  a cos t  dt 
0 
 3  3  

  sin 
2 2

t  cos 4 t dt  2a  cos tdt .


a4
 4

3 0 0
Dar,

 
2 2 2 2
 sin 2t 
sin t  cos t dt   1  2  sin t cos t   dt   dt  2  
2

 dt 
4 4 2

 
0 
0 0 0
2 
1  cos 4t 3
2

 2   dt  2    
1 1
2 0
2 2 2
ºi cum

71
2

 cos tdt  sin t


2
0
0,
0
atunci
a 4 3  a 4
I  .
3 2 2

2.7 Câmpuri particulare importante


2.7.1 Câmpuri irotaþionale
Fie D un domeniu din  3 .
Definiþia 2.7.1 Un câmp vectorial v de clasã C 1  D  se numeºte irotaþional în D dacã rot v  0 în
 

orice punct al domeniului D .



Definiþia 2.7.2 Un câmp vectorial v se numeºte câmp potenþial în D dacã existã un câmp scalar
  C 1  D  astfel încât grad   v în fiecare punct al domeniului D .

Teorema 2.7.3 Fie D un domeniu simplu conex din  3 ºi v un câmp vectorial de clasã C 1  D  .


i) Circulaþia unui câmp irotaþional v pe orice curbã închisã din D este nulã.

ii) Circulaþia unui câmp irotaþional v pe un arc de curbã AB din domeniul D depinde
doar de extremitãþile curbei ºi nu depinde de drumul care le uneºte.

iii) Orice câmp irotaþional v într-un domeniu D este un câmp potenþial în acel domeniu ºi
reciproc, adicã:
rot v  0  v  grad  ,   C 2  D  .
 

Funcþia de forþã  a unui câmp irotaþional v se poate exprima printr-o integralã curbilinie
independentã de drum:
  P    vd r ,
 
(2.7.1)

unde A  x0 , y0 , z0  este un punct fix, iar P  x, y, z  un punct oarecare.


AP

 x y  x2  y2 
Exemplul 2.7.4 Sã se arate cã v  2 i  2 j  k este un câmp irotaþional în semiplanul
z z z2
z  0 ºi apoi sã se determine funcþia de forþã.

Soluþie. Arãtãm cã rot v  0 . Astfel,

  
i j k
    y 2 y   x 2x  
  2 2  2  i    2 2  2  j   0  0  k  0 .
 
rot v 
x y z  z z   z z 
x2  y 2

x y
2 2
z z z2

Câmpul v fiind irotaþional, rezultã cã funcþia de forþã se poate exprima printr-o integralã curbilinie
independentã de drum:

72
 x x2  y 2 
P 
 
 r  z   dz  
y
vd  2 dx 2 dy
AP  
AP
z z2
x2  y 2 x2  y 2
 2 dt   2 dt  
x y z
  C,
t t
dt
x0
z0 y0
z0 z0
t2 z
cu A  x0 , y0 , z0  este un punct fix, iar P  x, y, z  un punct oarecare.
Exemplul 2.7.5 Sã se arate cã v   2 x  sin x  i  2 y j  4 zk este un câmp irotaþional ºi apoi sã se
   

determine funcþia de forþã.



Soluþie. Evident rot v  0 . Pentru a gãsi funcþia de forþã aplicãm relaþia (2.7.1) ºi obþinem:
  P    vd r     2 x  sin x  dx  2 ydy  4 zdz  
 

AP AP

  2t  sin t  dt   2tdt   4tdt  x  cos x  y  2 z  C ,


x y z

 2 2 2

x0 y0 z0

cu A  x0 , y0 , z0  este un punct fix, iar P  x, y, z  un punct oarecare.

2.7.2 Câmpuri solenoidale


Definiþia 2.7.6 Un câmp vectorial v de clasã C 1  D  se numeºte solenoidal în D dacã div v  0 în
 

orice punct al domeniului D .


 
Definiþia 2.7.7 Câmpul vectorial w se numeºte potenþial vector al câmpului solenoidal v dacã
 
rot w  v .
Teorema 2.7.8 Fie v un câmp vectorial de clasã C 1  D  .


i) Fluxul câmpului solenoidal v prin orice suprafaþã închisã  conþinutã în D este nul.

ii) Fluxul câmpului solenoidal v prin orice suprafaþã deschisã 1 conþinutã în D ºi
mãrginitã de curba C depinde doar de curba C ºi nu depinde de 1 .
iii) Orice câmp solenoidal în D este un câmp de rotori ºi reciproc, adicã:
div v  0  v  rot w , w  C 2  D  .
   

Exemplul 2.7.9 Fie câmpul vectorial v    r  r  a  r , unde   C 1    ºi a este un câmp


    

vectorial constant. Sã se determine funcþia  astfel ca v sã fie solenoidal.
       
Soluþie. Deoarece r  xi  y j  zk , r  x2  y 2  z 2 , a  a1 i  a2 j  a3 k ,
a  r   a2 z  a3 y  i   a3 x  a1 z  j   a1 y  a2 x  k , atunci
    

v     r  x  a2 z  a3 y  i     r  y  a3 x  a1 z  j     r  z  a1 y  a2 x  k .
   

Din relaþia (2.4.17), avem:


div v     r  x  a2 z  a3 y      r  y  a3 x  a1 z      r  z  a1 y  a2 x  
   
x y z

    r  x      r  y      r  z .
  
x y z
În acest moment, folosind metoda derivãrii funcþiilor compuse, obþinem:

73
 r r r
div v    r  x    r     r  y    r     r  z    r  
x y z
 r r r 
  x  y  z    r   3  r   r  r   3  r  .
 x y z 
Câmpul vectorial v este solenoidal dacã div v  0 , deci r   r   3  r   0 , adicã r 3  r   C .
 

Aºadar,
 r   3 .
C
r

2.7.3 Câmpuri biscalare


Definiþia 2.7.10 Un câmp vectorial v de clasã C 1  D  se numeºte biscalar în D dacã existã douã

funcþii scalare independente  ºi F ,   C 1  D  , F  C 2  D  astfel încât sã avem: v    gradF


în orice punct din D .



Teorema 2.7.11 Fie un câmp biscalar în D , v    gradF . Atunci, au loc afirmaþiile:
  
i) Câmpul v este perpendicular pe rotorul sãu, v  rot v  0 .

ii) Câmpul v admite o familie de suprafeþe, care depind de un parametru, ortogonale
liniilor de câmp. Ecuaþia suprafeþelor ortogonale liniilor de câmp este: F  x, y , z   C .
Teorema 2.7.12 Fie v un câmp vectorial de clasã C 1  D  . Dacã în orice punct al domeniului avem:

  
v  rot v  0 ºi rot v  0 , (2.7.2)

atunci v este un câmp biscalar.
Observaþia 2.7.13 Suprafeþele ortogonale liniilor de câmp trebuie cãutate printre suprafeþele de
 
câmp ale câmpului rot v . Suprafeþele de câmp ale vectorului rot v se mai numesc ºi suprafeþe de

vârtej, iar liniile de câmp ale vectorului rot v se numesc linii de vârtej.
Exemplul 2.7.14 Se dã câmpul vectorial v  yz  y  z  i  xz  x  z  j  xy  x  y  k . Sã se afle
   
  
suprafeþele ortogonale liniilor de câmp ale lui v ºi sã se scrie v sub forma: v    gradF .

Soluþie. Arãtãm cã v este câmp biscalar aplicând teorema 2.7.12. Astfel,
  
i j k
  
 2x  y  z i  2 y  z  x j  2z  x  y  k  0 ,
   
rot v 
x y z
yz  y  z  xz  x  z  xy  x  y 
ºi
     
 
v  rot v  2 xyz y 2  z 2  2 xyz z 2  x 2  2 xyz x 2  y 2  0 .
 
Teorema fiind verificatã, rezultã cã v este biscalar, deci v admite o familie de suprafeþe ortogonale

liniilor de câmp. Cãutãm aceste suprafeþe printre suprafeþele de câmp ale lui rot v . Astfel, ecuaþiile

diferenþiale ale liniilor de câmp ale lui rot v sunt:

74
 
dx dy dz
2x  y  z  2 y  z  x 2z  x  y 
.

Rezolvând acest sistem cu ajutorul metodei combinaþiilor integrabile, obþinem ecuaþiile liniilor de

câmp ale lui rot v :
 x  y  z  C1
 (2.7.3)
 xyz  C2 .

ªtim cã gradientul este un vector care are direcþia ºi sensul normalei n la suprafaþã. Din definiþia

liniei de câmp, avem cã rot v este tangent curbelor din relaþiile (2.7.3). Aºadar, avem relaþiile:
 rot v  grad  x  y  z   0

 
 rot v  grad  xyz   0
 
v  rot v  0.
De aici, rezultã cã vectorul v este coplanar cu vectorii grad  x  y  z  ºi grad  xyz  . Deci,

v  grad  x  y  z   grad  xyz  .



(2.7.4)
Calculãm cei doi gradienþi ºi identificãm elementele celor doi vectori. Astfel, se obþine sistemul:
   yz  yz  y  z 

   xz  zx  z  x 

   xy  xy  x  y 
cu soluþiile    xyz ºi   x  y  z . Aºadar, relaþia (2.7.4) devine:
v   xyzgrad  x  y  z    x  y  z  grad  xyz  ,

relaþie echivalentã cu
v   x  y  z  grad
 2 xyz
.
x yz
Deci,
   x  y  z  ºi F 
2 xyz
.
x yz
Aºadar, ecuaþia suprafeþelor ortogonale liniilor de câmp este:
C.
xyz
x yz

75
CUPRINS
3. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER. TRANSFORMATA FOURIER.
TRANSFORMATA LAPLACE 77

3.1 Serii Fourier 77

3.2 Forma complexã a seriilor Fourier 81

3.3 Integrala Fourier 83


3.3.1 Forma complexã a integralei Fourier 83
3.3.2 Forma realã a integralei Fourier 83

3.4 Transformata Fourier 86

3.5 Transformata Laplace 88


3.5.1 Definiþii. Exemple 88
3.5.2 Proprietãþi ale transformatei Laplace 89
3.5.3 Exemple 96
3.5.4 Integrarea ecuaþiilor diferenþiale liniare cu coeficienþi constanþi 99
3.5.5 Integrarea sistemelor de ecuaþiilor diferenþiale liniare cu coeficienþi constanþi 100
3.5.6 Rezolvarea unor ecuaþii integrale 101
3.5.7 Rezolvarea unor ecuaþii integro–diferenþiale 103

76
3. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER.
TRANSFORMATA FOURIER. TRANSFORMATA LAPLACE
3.1 Serii Fourier
Funcþiile periodice constituie una din clasele de funcþii care, datoritã proprietãþilor lor, intervin
frecvent în diverse probleme teoretice ºi practice. Un mijloc de reprezentare ºi studiu al acestor
funcþii îl constituie dezvoltarea în serie Fourier. Termenii unei serii Fourier sunt funcþii periodice cu
care se pot descrie fenomenele oscilatorii din electrotehnicã, mecanica undelor ºi orice procese
vibratorii periodice.
Definiþia 3.1.1 O funcþie f :    se numeºte periodicã dacã existã un numãr real T  0 astfel
încât pentru orice x   sã avem:
f  x  T   f  x .
Deoarece orice multiplu întreg kT , k   , este de asemenea perioadã pentru f , cea mai micã
perioadã pozitivã T  0 se numeºte perioadã principalã a funcþiei f . În continuare, prin perioada
unei funcþii vom înþelege totdeauna perioada principalã a funcþiei f .
Propoziþia 3.1.2 Dacã f  x  este periodicã, de perioadã T , atunci f    x  este periodicã, cu
T
perioada .

Exemplul 3.1.3 Funcþiile sin x ºi cos x sunt periodice, de perioadã 2 . Funcþiile sin kx ºi cos kx
2 2
sunt periodice, de perioadã T  . Perioada comunã a familiei sin k x,cos k xk  este T  .
k 

Propoziþia 3.1.4 Fie f :    o funcþie periodicã, de perioadã T , integrabilã pe un interval de


lungime T . Atunci pentru orice    , avem:
 T

 f  x  dx   f  x  dx .
T

 0
Definiþia 3.1.5 Se numeºte serie trigonometricã o serie de funcþii de forma:
a0    ak cos k x  bk sin k  x  , x   ,

(3.1.1)
k 1

unde coeficienþii a0 , ak , bk , k   , sunt constante reale.


Sumele parþiale ale seriei (3.1.1) se numesc polinoame trigonometrice, iar constanta  se numeºte
pulsaþie.
Observaþia 3.1.6 Deoarece sumele parþiale ale seriei trigonometrice sunt funcþii periodice, de
2
perioadã T  , este suficient sã studiem convergenþa unor astfel de serii pe un interval de

lungime T , de exemplu  ,   T  .
Proprietãþile sumelor unor astfel de serii trigonometrice punctual convergente sunt sintetizate în
urmãtoarea teoremã.

77
Teorema 3.1.7 Presupunem cã seria trigonometricã (3.1.1) este punctual convergentã pe  ,   T  ,
2
T ºi fie S  x  suma acestei serii. Atunci:

i) Funcþia S :    este periodicã, de perioadã T .
ii) Dacã seria (3.1.1) este uniform convergentã pe  ,   T  , atunci S este continuã pe
 ºi, în acest caz, au loc relaþiile:
 T  T  T

S  x  dx , ak  S  x  cos k xdx , bk  S  x  sin k xdx , k  1 .


T  T  T 
a0 
1 2 2

Demonstraþie.
i) Fie  S n n 1 ºirul sumelor parþiale ale seriei (3.1.1). În baza ipotezei, ºirul  S n n 1 converge
punctual cãtre S ºi, cum toate funcþiile S n sunt periodice, de perioadã T , aceeaºi proprietate o are
ºi S .
ii) Deoarece seria (3.1.1) este o serie uniform convergentã de funcþii continue, suma ei S este o
funcþie continuã pe  . Pentru orice x   , avem:
S  x   a0    ak cos k  x  bk sin k  x  .

(3.1.2)
k 1

Continuitatea lui S ºi uniform convergenþa seriei ne permit integrarea termen cu termen a relaþiei
(3.1.2):
 T  T    T  T

  
S x dx   0 
a dx   k 
k 1 
a

cos k  xdx  b k  sin k xdx  .
 
(3.1.3)

Dar,
 T  T

 
 T  T
    sin k xdx   cos k x   0 .
1 1
cos k xdx sin k x 0 ,
k 
 k 
Deci, relaþia (3.1.3) devine:
 T  T

   S  x  dx .
T 

 T
  
1
S x dx a 0 x 
a 0 T a0

Înmulþim relaþia (3.1.2) cu funcþia mãrginitã cos px . Convergenþa uniformã se pãstreazã ºi seria
obþinutã poate fi integratã termen cu termen pe  ,   T  . Obþinem:
 T  T

 S  x  cos pxdx  a0  cos pxdx 


 
   T  T

   ak  cos k x cos pxdx  bk  sin k x cos p xdx  . (3.1.4)
k 1    
Dar,
 T


 T
cos pxdx  sin px   0 ,
1
 p

 T  T  T

 cos k x cos pxdx   cos  k  p  xdx   cos  k  p  xdx 


1 1
 2  2 

78
0, k  p

 T
 2 , k  p ,
 T  T  T

 sin k x cos pxdx  2  sin  k  p  xdx   sin  k  p  xdx  0 ,  k , p   .


1 1

2 
Deci, relaþia (3.1.4) devine:
 T  T

 S  x  cos pxdx  a p , deci ak   S  x  cos k xdx .


T 2

2 T 
 T

S  x  sin k xdx se obþin în mod analog, înmulþind relaþia (3.1.2) cu sin px .
T 
Coeficienþii bk 
2

Definiþia 3.1.8 Fie funcþia f :    periodicã, de perioadã T , continuã pe porþiuni pe orice


interval compact din  , cu limitele laterale finite în orice punct. Considerãm coeficienþii:
 T  T  T

    f  x  sin k xdx , k  1 , (3.1.5)


T  T  T 
a0    
1 2 2
f x dx , a k f x cos k xdx , bk

2
unde   . În acest mod, oricãrei funcþii f cu proprietãþile menþionate i se asociazã seria
T
trigonometricã (3.1.1), numitã seria Fourier a lui f ; coeficienþii a0 , ak , bk de mai sus se numesc
coeficienþii Fourier ai lui f .
Observaþia 3.1.9 Condiþiile suficiente pentru ca o funcþie periodicã sã poatã fi reprezentatã prin
seria Fourier asociatã ei au fost date de Dirichlet ºi se mai numesc condiþiile lui Dirichlet.
Definiþia 3.1.10 Spunem cã funcþia f îndeplineºte condiþiile lui Dirichlet pe intervalul  a , b  dacã:
i) f este mãrginitã ºi are cel mult un numãr finit de puncte de discontinuitate de prima
speþã (limitele laterale finite).
ii) f este monotonã pe porþiuni (adicã, intervalul  a , b  poate fi împãrþit într-un numãr
finit de subintervale astfel încât pe fiecare subinterval f sã fie monotonã).
În legãturã cu convergenþa seriei Fourier ºi cât de bine aproximeazã ea funcþia f se poate da
urmãtoarea teoremã.
Teorema 3.1.11 Dacã funcþia f , periodicã de perioadã T , îndeplineºte condiþiile lui Dirichlet pe
un interval  ,   T  , atunci seria sa Fourier este convergentã punctual pe  . Suma S  x  a seriei
Fourier în fiecare punct de continuitate este egalã cu valoarea funcþiei f în acel punct. În punctele
de discontinuitate, valoarea sumei S  x  este egalã cu media aritmeticã a limitelor laterale
corespunzãtoare punctului de discontinuitate, adicã:
 f  x  , în orice punct de continuitate al lui f

a0    ak cos k x  bk sin k x    f  c  0   f  c  0 

k 1  , c  punct de discontinuitate.
 2
Observaþia 3.1.12 Determinarea seriei Fourier a unei funcþii f se reduce la calculul coeficienþilor
Fourier daþi de formulele din (3.1.5).
Observaþia 3.1.13 Dezvoltarea în serie Fourier a funcþiilor periodice se simplificã dacã pe
 T T
intervalul   ,  funcþia este parã sau imparã.
 2 2

79
 T T
Propoziþia 3.1.14 Dacã f este o funcþie parã pe   ,  , atunci seria sa Fourier este:
 2 2
a0   ak cos k x ,

k 1
T T

2
, a0   f  x  dx , ak   f  x  cos k xdx , k  1 .
2 2
unde  
2 4
T T 0 T 0
 T T
Propoziþia 3.1.15 Dacã f este o funcþie imparã pe   ,  , atunci seria sa Fourier este:
 2 2

b

k sin k x ,
k 1
T

2
, bk   f  x  sin k xdx , k  1 .
42
unde  
T T 0
Observaþia 3.1.16 Dacã f este o funcþie definitã pe intervalul  a, b , neperiodicã, dar care
îndeplineºte condiþiile lui Dirichlet pe  a , b  , atunci ea poate fi prelungitã prin periodicitate cu
perioada T  b  a la funcþia F definitã pe toatã axa realã. Dezvoltarea în serie Fourier a funcþiei
F pe  este o reprezentare în serie Fourier a lui f pe  a , b  .
Exemplul 3.1.17 Sã se dezvolte în serie Fourier pe intervalul   ,   funcþia f  x   x 2 ºi apoi sã

n

se deducã suma seriei numerice
1
2
.
n 1

Soluþie. Funcþia f reprezintã restricþia funcþiei periodice F , de perioadã T  2 , la intervalul


  ,  . Condiþiile lui Dirichlet sunt îndeplinite deoarece funcþia f pe intervalul   ,   este
monotonã ºi mãrginitã. Deoarece f  x   x 2 este funcþie parã, dezvoltarea ei în serie Fourier este:

f  x   a0   ak cos k x ,

k 1

2
unde    1 , iar
2
T

2

 f  x  dx 
2 0
2
1 x3
a0   
2 2 2
x dx
T 0
 3 0
3
ºi

2 2  sin kx 
T
 

ak   f  x  cos k xdx 
2 0  0  k 
42
  dx 
4
x 2
cos kxdx x 
T 0

4  cos kx 
  

k 0  0 k k  0  k 
 x   2 xdx    xdx 
2 2 sin kx 2 sin kx

4  cos kx 
  
     dx 
4 cos kx 4 cos kx
 
k 0  k  k k k
xdx x
0 0 k

80
4 cos k

2 
  2  1 .
4 sin kx 4 k

k k k k 0 k
Deci,
  1
f  x   x   4 2 cos kx ,  x    ,   .

k
2

3 k 1 k
În particular, pentru x   obþinem:
2  1 2  1 2
 4 2 cos k    4 2  4 2 ,
  
 1
k k

2  
k 1
3 k 1 k 3 k 1 k 3 k 1 k
deci
1 2

2
 .
k 1 k 6
Exemplul 3.1.18 Sã se reprezinte printr-o serie Fourier funcþia periodicã de perioadã T   datã
prin
f  x   e  ax , x   0,   .
2
Soluþie. Funcþia f fiind periodicã cu perioada T   , rezultã cã    2 . Deci seria Fourier
T
ataºatã funcþiei f este:

f  x   a0    ak cos 2 kx  bk sin 2 kx  ,

k 1

 f  x  dx , ak   f  x  cos 2kxdx ºi bk   f  x  sin 2 kxdx , k  1 . Calculãm


T T T

unde a0 
1 2 2
T 0
T 0 T 0
coeficientul a0 :

 

a0   e dx  1  e  a .
1  ax 1
0 a
Pentru gãsirea coeficienþilor ak ºi bk , calculãm suma ak  ibk dupã care vom identifica partea realã
cu ak ºi partea imaginarã cu bk . Aºadar,
2 1
 
 

 e  cos 2 kx  sin 2 kx  dx   e  ax e 2 kxi dx  e


 a  2 ki 
ak  ibk  1 
2  ax 2
 0  0  a  2 ki


2 1
 a  2 ki

1  e a 
2 a  2 ki
 a  4k
2 
2
1  e  a .  
Deci,

ak 

2 a 1  e  a  1
ºi 
4 1  e  a k , k 1.

 
b
a  4k a  4k 2
2 2 k 2

3.2 Forma complexã a seriilor Fourier


Înlocuim în termenul general al seriei Fourier, funcþiile trigonometrice cu expresiile lor complexe:
eik x  e  ik x eik x  e  ik x
cos k x  ºi sin k x  .
2 2i
Deci,

81
 eik x  e  ik x eik x  e  ik x 
f  x   a0    ak

 bk 
k 1  2 2i 
 a eik x  ak e  ik x  ibk eik x  ibk e  ik x 
 a0    k


k 1  2 
 a  ibk ik x ak  ibk  ik x 
 a0    k

e  e .
k 1  2 2 
ak  ibk 
Fie c0  a0 , ck  ºi ck*  k
a ibk
. Deci, din (3.1.5), avem:
2 2
a  ibk 1  2  1  T
 T  T

ck  k    f  x  cos k  xdx  i  f  x  sin k xdx    f  x  e  ik x dx ,


2
2 2T  T   T 

a  ibk 1
 T

f  x  eik x dx .
T 
ck*  k 
2
Aºadar,


f  x   c0   ck e ik x  ck* e  ik x   ce
 
ik x
k , (3.1.6)
k 1 k  
unde
 T

ck   f  x e dx , k   .
1  ik x
(3.1.7)
T 

Observaþia 3.2.1 Expresia (3.1.6) se numeºte forma complexã a seriei Fourier. Dacã funcþia
periodicã f de perioadã T satisface condiþiile lui Dirichlet, atunci considerând coeficienþii Fourier

(3.1.7), rezultã cã seria (3.1.6) este punctual convergentã cãtre  f  x  0   f  x  0   , pentru


1
2
orice x   .
Exemplul 3.2.2 Sã se determine forma complexã a seriei Fourier pentru funcþia periodicã
f : 0, l    ,

f  x   .
1 x
2 l
2
Soluþie. Deoarece T  l , gãsim cã   . Aºadar, forma complexã a seriei Fourier este
l
2 ikx

 ck e

f  x  l
.
k 

Coeficienþii dezvoltãrii sunt


1 1 x
l 0  2 l 
l

c0     dx  0 ,
iar pentru k  0 , obþinem:

82
1 1 x 
2 ikx 2 ikx l
  2 likx 
ck      e
2 k il 0 

l l

dx     dx 
1 l 1
l
e l
x e
l 0 2 l  2l 2 k i 0 

1  
2 ikx l 2 ikx l
 
  xe  
1 l
i l
e .
2 k il    
 0
0
2 k i 2 k
Aºadar, pentru orice punct de continuitate x   avem:
1 2 ikx
  e l .

f  x  
i
2  k  k
k 0

3.3 Integrala Fourier


Fie f :    neperiodicã. Funcþia f nu poate fi reprezentatã printr-o serie Fourier pe  . În
schimb, în anumite condiþii, f poate fi reprezentatã printr-o integralã dublã improprie care prezintã
o oarecare analogie cu seria Fourier.

3.3.1 Forma complexã a integralei Fourier


Teorema 3.3.1 Dacã funcþia f :   
i) îndeplineºte condiþiile lui Dirichlet în orice interval de lungime finitã,
ii) în fiecare punct c de discontinuitate, valoarea funcþiei este egalã cu media aritmeticã a
limitelor laterale în acel punct,

iii) este absolut integrabilã pe  , adicã este convergentã integrala  f  x  dx ,



atunci existã egalitatea
 

 f  x 
du  f  t  e   dt ,
1 iu x  t
(3.3.1)
2   
care se numeºte formula lui Fourier care reprezintã dezvoltarea funcþiei f în integralã Fourier sub
formã complexã.

3.3.2 Forma realã a integralei Fourier


Integrala (3.3.1) poate fi scrisã ºi sub formã realã dacã se înlocuieºte eiu  x  t  cu expresia
 cos u  x  t   i sin u  x  t  .
iu  x  t 
e
Astfel, obþinem:

 du  f  t   cos u  x  t   i sin u  x  t   dt 


 

f  x 
1
2 
   

  du  f  t  cos u  x  t  dt   du  f  t  sin u  x  t  dt.


1 i
(3.3.2)
2    2  
Considerãm funcþiile
 

g u, x    f  t  cos u  x  t  dt ºi h  u , x    f  t  sin u  x  t  dt .


 

83
Se observã cã:
g  u , x   g  u , x  ºi h  u , x    h  u , x  .
Deci,
  

 g  u , x  du  2  g  u, x  du
 0
ºi  h  u , x  du  0 .

Relaþia (3.3.2) devine:
 

f  x 
du  f  t  cos u  x  t  dt ,
 0 
1
(3.3.3)

egalitate care se numeºte forma realã a formulei Fourier, iar integrala dublã improprie din dreapta
se numeºte forma realã a integralei Fourier.
Observaþia 3.3.2 Dezvoltând cosu  x  t  dupã formula
cos u  x  t   cos ux cos ut  sin ux sin ut ,
relaþia (3.3.3) devine
 

f  x  du  f  t  cos ux cos ut  sin ux sin ut  dt 


 0 
1

   

 cos uxdu  f  t  cos utdt   sin uxdu  f  t  sin utdt .



1 1
(3.3.4)
0 
0 
Aºadar, dacã f este o funcþie parã pe  , atunci
 

f  x 
cos uxdu  f  t  cos utdt ,
 0
2
(3.3.5)
0
iar dacã f este o funcþie imparã pe  , atunci
 

f  x 
sin uxdu  f  t  sin utdt .
 0
2
(3.3.6)
0
Exemplul 3.3.3 Sã se reprezinte printr-o integralã Fourier funcþia:
1, x  a

1
f  x    , x  a
2
0, x  0.

 

(3.3.1) avem f  x   du  f  t  e   dt . integrala


1 iu x  t
Soluþie. Din relaþia Calculãm
2   

 f t  e
iu  x  t 
dt dupã care vom introduce rezultatul în formulã. Avem:


 
iu  x  t 

 

a

 f t  e dt   1  e
iu  x  t  iu  x t 
e   e   
a
e iux  iua
dt   e  e iua 
e 1 iu x  a iu x  a

 a
iu  iu iu
a

eiux eiua  e iua eiux


  2i   sin ua  2i  eiux sin ua .
2
iu 2i iu u
Deci,

84
 

f  x   u e sin uadu     cos ux  i sin ux  du 


1 2 iux 1 sin ua
2 
u
  


 du   du  
1 sin ua cos ux i sin ua sin ux 2 sin ua cos ux
du .
  u   u  0 u
Exemplul 3.3.4 Sã se reprezinte printr-o integralã Fourier funcþia:
f  x 
1
1  x2
 

Soluþie. Din relaþia (3.3.1) avem f  x     f  t  e dt . Calculãm integrala


1 iu  x  t 
du
2  
 

 f t  e  f t  e
iu  x  t 
dt  eiux  iut
dt .
 
Pentru aceasta, vom aplica teorema reziduurilor (vezi §1.14.1) ºi vom obþine cã

e  iut
 1  t 2 dt  e .
u

Aºadar, avem:
 

f  x     0 e cos uxdu .
1 iux u u
e e du
2 
Exemplul 3.3.5 Sã se reprezinte printr-o integralã Fourier funcþia:
 
cos x, x  2
f  x  
0, x  
 2
ºi sã se deducã apoi valoarea integralei improprii
u
 cos

I  2 du .
0
1  u 2

Soluþie. Deoarece funcþia f este parã, din relaþia (3.3.5) avem cã


 

f  x  cos uxdu  f  t  cos utdt . Rãmâne sã calculãm


 0
2
0

u

 f  t  cos utdt   cos t cos utdt  1  u


2
1
2
cos .
0 0
2
În concluzie, f se reprezintã prin integrala
u

f  x  
2 cos ux
cos du .
 0 1 u 2
2
În particular, pentru x  0 , gãsim
1  f 0 
2
I.

Deci,

85
u
2 du   .
 cos
I
0
1  u2 2

3.4 Transformata Fourier


Pornim de la forma complexã a formulei integrale a lui Fourier (3.3.1) care poate fi scrisã ºi astfel:
   

f  x         f  t  e dt.
1 iux  iut 1 iux 1  iut
du f t e e dt e du (3.4.1)
2  2   2  
Definim funcþia g :    prin
 

g u    f  t  e  iut dt   f  x e
1 1  iux
dx . (3.4.2)
2  2 
Deci, relaþia (3.3.7) devine

f  x   g u  e
1 iux
du . (3.4.3)
2  
Definiþia 3.4.1 Funcþiile g  u  ºi f  x  din relaþiile (3.3.8) ºi, respectiv, (3.3.9) se numesc una
transformata Fourier a celeilalte.
Observaþia 3.4.2 Pentru funcþiile definite pe  0,  se folosesc aºa numitele transformate Fourier
prin cosinus ºi sinus. Pentru ca transformatele Fourier sã funcþioneze oricare ar fi x real, funcþia
f :  0,     se poate prelungi la o funcþie parã sau imparã pe  .
Relaþia (3.3.5) poate fi scrisã sub forma:
 

f  x  f  t  cos utdt .
 0  0
2 2
cos uxdu (3.4.4)

Dacã se noteazã
 

g u     f  x  cos uxdx ,
 0  0

2 2
f t cos utdt (3.4.5)

atunci

f  x  g  u  cos uxdu .
 0
2
(3.4.6)

Definiþia 3.4.3 Funcþiile g  u  ºi f  x  din relaþiile (3.4.5) ºi, respectiv, (3.4.6) se numesc una
transformata Fourier prin cosinus a celeilalte.
Analog, pornind de la (3.3.6), obþinem:
 

Definiþia 3.4.4 Funcþiile g  u       g  u  sin uxdu se numesc una


 0  0
ºi 
2 2
f x sin uxdx f x

transformata Fourier prin sinus a celeilalte.


Exemplul 3.4.5 Sã se determine transformatele Fourier prin cosinus ºi sinus ale funcþiei
f  x   e  ax , x  0 , a  0 .
Soluþie. Funcþia f :    ,

86
e , x  0
 ax

f  x  e
  ax
a x

e , x  0
este prelungirea prin pariate a funcþiei f  x  , iar funcþia f :    ,
e  ax , x  0
f  x   e a x 
sgn x  0, x  0
 ax
 e , x  0
este prelungirea prin imparitate a funcþiei f  x  .
Fie gc - transformata Fourier prin cosinus ºi g s - transformata Fourier prin sinus. Avem:
 

gc  u   f  x  cos uxdx 
 0  0
2 2  ax
e cos uxdx ,
 

gs u   f  x  sin uxdx 
 0  0
2 2  ax
e sin uxdx .

Vom calcula simultan cele douã funcþii astfel:


  

g c  u   ig s  u    
 0  0  0
2   a  iu  x
   dx 
2  ax 2  ax iux
e cos ux i sin ux dx e e dx e

2 e 
2 a  iu
 a  iu x
  
2 1
.
  a  iu 0
 a  iu  a2  u 2
Deci,

gc  u   ºi g s  u  
2 a 2 u
.
 a u
2 2
 a  u2
2

Exemplul 3.4.6 Sã se determine transformata Fourier a funcþiei


f  x  2 , x , a  0 .
1
x  a2
Soluþie. Transformata Fourier a lui f este:
 
e iux
g u    f  x  e  iux dx 
 2 2 dx .
1 1
2   2  x  a
Pentru calculul ultimei integrale vom aplica teorema reziduurilor (§1.14.1) ºi obþinem:
1  ua  eua
g u   e  .
2 a 2 a
Exemplul 3.4.7 Sã se rezolve ecuaþia integralã:

 x, 0  x  1
0 g  u  sin uxdu    x   0, x  1.
Soluþie. Forma membrului din dreapta a ecuaþiei ne indicã faptul cã în rezolvarea ecuaþiei apare
transformata Fourier prin sinus. Astfel,
 2
 x, 0  x  1

f  x   g  u  sin uxdu   
2
0 0, x  1.

Deci,

87
2  cos ux 

g u   f  x  sin uxdx 
 0  0   0  0 
1 1 1

  x  dx 
2 2 2 2
x sin uxdx x sin uxdx
u 


1 1 1

 x  cos uxdx     2 sin u 


2 cos ux 2 2 cos u 2 sin ux 2 cos u 2
 u 0 u 0  u u u 0   u u
2 sin u  u cos u
 .
 u2

3.5 Transformata Laplace


3.5.1 Definiþii. Exemple
Definiþia 3.5.1 Funcþia f :       , f  f  t  se numeºte funcþie original dacã:
i) f  t   0, t  0 ;
ii) f este derivabilã pe porþiuni;
iii) existã douã numere M  0 ºi s0  0 astfel încât
f  t   Me s0 t . (3.5.1)
Numãrul s0 se numeºte indicele de creºtere al funcþiei original.
Exemplul 3.5.2 Cea mai simplã funcþie original este funcþia unitate a lui Heaviside:
0, t  0
1

  t    , t  0 , s0  0 .
2
1, t  0
Alte exemple de funcþii original: k ; t n , n   ; et ,    ; sin t ; cos t ; sh t ; ch t .
Propoziþia 3.5.3 Suma ºi produsul a douã funcþii original sunt funcþii original.
Definiþia 3.5.4 Fie f o funcþie original. Funcþia F de variabilã complexã definitã prin

F  p    f  t  e  pt dt , p  s  i , (3.5.2)
0
se numeºte imaginea dupã Laplace a funcþiei f sau transformata Laplace a funcþiei f .
Notaþii. Vom nota funcþiile original cu literã micã f , g , h,... ºi imaginile lor cu litera mare
corespunzãtoare F , G , H ,... . Transformata Laplace (3.5.2) o vom nota prescurtat:
F  L  f  sau F  p   L  f  t   .
Observaþia 3.5.5
i) Deoarece prima condiþie din definiþia 3.5.1 nu este în general îndeplinitã, în calculul
transformatei Laplace, vom considera cã orice funcþie f :       este în prealabil
înmulþitã cu funcþia unitate  ºi notatã apoi tot cu f .
ii) Domeniul în care funcþia F este definitã precum ºi proprietatea ei de a fi funcþie
derivabilã sunt precizate în urmãtoarea teoremã.
Teorema 3.5.6 (Teorema de caracterizare a transformatei Laplace) Transformata Laplace a unei
funcþii original f existã ºi este o funcþie olomorfã în semiplanul Re p  s0 , unde s0 este indicele

88
de creºtere al funcþiei original f . Derivata sa F   p  se obþine din (3.5.2) derivând sub semnul de
integrare:

F   p    tf  t  e  pt dt . (3.5.3)
0

3.5.2 Proprietãþi ale transformatei Laplace


Propoziþia 3.5.7 Transformata Laplace este un operator liniar, adicã dacã f ºi g sunt douã funcþii
original ºi a ºi b sunt douã constante, atunci:
L  af  bg   aL  f   bL  g  . (3.5.4)
Exemplul 3.5.8
i) Imaginea dupã Laplace a funcþiei unitate a lui Heaviside:

L    t       t  e  pt dt   e  pt dt 
 
e  pt
 , Re p  0 .
1
0 0
p 0
p
ii) Imaginea dupã Laplace a funcþiei exponenþiale:

e 
L e   e
  p t
dt   , Re p  Re   0 .
t t  pt 1
e
0
 p p
0

iii) Imaginea dupã Laplace ale funcþiilor trigonometrice:

   L  e   L  e   
 e i  t  e  i t  1 1 1 1  
L  sin t   L  i t  i t
  2 .
 2i  2i 2i  p  i p  i  p  2
 e it  e  it 
L  cos t   L   2 , Re p  0
p
 2  p  2
 e t  e   t    e  t  e  t 
L  sh t   L   L      2 , Re p   .
p
 , ch t L 
  p    p 
2 2 2
2 2
Propoziþia 3.5.9 (Teorema asemãnãrii) Fie f o funcþie original ºi a o constantã strict pozitivã.
Dacã L  f  t    F  p  , atunci:

L  f  at   
1  p
F . (3.5.5)
a a

Demonstraþie. Facem schimbarea de variabilã at  z . Deci, dt 


1
dz . Avem:
a

L  f  at     f  at  e  pt dt 
1  p
 

f  z  e a dz  F   .
a 0
 z
p
1
a a
Propoziþia 3.5.10 (Teorema întârzierii) Fie f o funcþie original ºi t0  0 . Dacã L  f  t    F  p  ,
0

atunci:
L  f  t  t 0    e pt0 F  p  . (3.5.6)
Demonstraþie. Facem schimbarea de variabilã t  t0  z . Deci, dt  dz . Avem:

L  f  t  t0     f  t  t0  e dt   f  z  e dz  e  pt0 L  f  t   .
 
 pt  p  z  t0 

0 0

89
Propoziþia 3.5.11 (Teorema deplasãrii) Fie f o funcþie original ºi q o constantã astfel încât
Re  p  q   s0 . Dacã L  f  t    F  p  , atunci:
L  e qt f  t    F  p  q  . (3.5.7)
Demonstraþie. Avem:

L  e qt f  t     eqt f  t  e  pt dt   f  z  e
 

dt  F  p  q  .
 p q t

0 0

Propoziþia 3.5.12 (Teorema derivãrii originalului) Dacã f ºi derivatele sale f , f ,..., f  n  sunt
funcþii original ºi L  f  t    F  p  , atunci:
L  f   t    pF  p   f  0  , (3.5.8)
L  f   t    p F  p    pf  0   f   0   ,
2
(3.5.9)
sau, în general:
L f n
 t    p n F  p    p n 1 f  0   p n  2 f   0     f
n 1
 0   , (3.5.10)

unde prin f  0  , f   0  , , f  0


n
se înþeleg limitele la dreapta ale funcþiilor respective pentru
t  0 ºi Re p  s0 .
Demonstraþie. Aplicând integrarea prin pãrþi, obþinem:

L  f   t     f   t  e  pt dt  f   t  e  pt
 

 p  f  t  e pt dt   f  0   pF  p  ,

deoarece lim e  pt f  t   0 pentru Re p  s0 .


0 0

t 

Pentru a obþine relaþia (3.5.9), aplicãm formula (3.5.8) pentru funcþia f  :

L  f   t    L   f   t     pL  f   t    f   0   p  pF  p   f  0    f   0  
 
 
 p F  p    pf  0   f   0   .
2

Analog se obþine ºi relaþia (3.5.10).


Propoziþia 3.5.13 (Teorema derivãrii imaginii) Fie f este o funcþie original. Dacã
L  f  t    F  p  , atunci:
L   t  n

f t   F 
n
 p . (3.5.11)
Demonstraþie. Formula (3.5.3) din teorema de caracterizare se mai poate scrie astfel:
F   p   L  tf  t  
care reprezintã de fapt formula (3.5.11) pentru n  1 . Funcþia F fiind olomorfã în semiplanul
Re p  s0 , admite derivate de orice ordin în acest semiplan, iar integrala (3.5.3) fiind absolut ºi
uniform convergentã pentru Re p  s0 poate fi derivatã în raport cu p sub semnul integralã,
obþinându-se astfel (3.5.11) pentru n  2 , n  3 etc.
Propoziþia 3.5.14 (Teorema integrãrii originalului) Fie f este o funcþie original. Dacã
L  f  t    F  p  , atunci:

90
t  F  p
L   f   d    . (3.5.12)
0  p

Demonstraþie. Funcþia g  t    f    d  este o funcþie original cu acelaºi indice de creºtere ca ºi


t

f  t  , adicã s0 . Aplicãm teorema derivãrii originalului:


0

L  g   t    pL  g  t    g  0  .
Dar, g   t   f  t  ºi g  0   0 . Deci,
t  t  F  p
L  f  t    pL   f    d   , adicã L   f   d    .
 0   0  p
Propoziþia 3.5.15 (Teorema integrãrii imaginii) Fie f este o funcþie original. Dacã
L  f  t    F  p  , atunci:
 f t   
L     F  q  dq . (3.5.13)
 t  p
Demonstraþie. Funcþia F este olomorfã în semiplanul Re p  s0 , deci admite o primitivã  în
acest semiplan. Dacã  are în punctul de la infinit un punct ordinar, atunci:

G  p    F  q  dq    q          p  ,

p
p

deci
G   p      p    F  p  .
Dacã g  t  este originalul lui G  p  , atunci din teorema derivãrii imaginii, avem:
G   p   L  t  g  t   .
Aºadar,
F  p   L  t  g t   . (3.5.14)
f t  f t  
Cum L  f  t    F  p  , din (3.5.14) avem cã g  t  
, deci G  p   L   .
t  t 
Definiþia 3.5.16 Fie f ºi g douã funcþii original. Se numeºte produs de convoluþie al funcþiilor f
ºi g ºi se noteazã f  g funcþia definitã prin relaþia:

 f  g  t    f   g  t    d .
t

(3.5.15)
0
Teorema 3.5.17 (Proprietãþi ale produsului de convoluþie)
i) f  g  g  f , oricare ar fi funcþiile original f ºi g ;
ii)  f1  f 2   g   f1  g    f 2  g  , oricare ar fi funcþiile original f1 , f 2 ºi g ;
iii) f  g este funcþie original, oricare ar fi funcþiile original f ºi g .
Teorema 3.5.18 (Teorema lui Borel – produsul a douã imagini)
Fie f ºi g douã funcþii original. Dacã L  f  t    F  p  ºi L  g  t    G  p  , atunci:

91
t 
L   f   g t   d    F  p  G  p  , (3.5.16)
0 
adicã
L   f  g  t    L  f  t   L  g  t   . (3.5.17)
Demonstraþie. Înmulþim relaþia L  f  t    F  p  cu G  p  ºi folosim definiþia (3.5.2) a
transformatei Laplace. Obþinem:

L  f  t    F  p    f    e  p d   G  p   F  p  G  p    f    e  p G  p  d  .
 

0 0

Aplicând teorema întârzierii, ultima relaþie devine:

F  p  G  p    f   L  g t    d  .

0
Folosind din nou definiþia transformatei Laplace, ultima relaþie devine:
   

F  p  G  p    f    d  g  t    e  pt dt   e  pt dt  f    g  t    d  .

Deoarece g este funcþie original, avem cã g  t     0 pentru t    0 , de unde:


0 0 0 0

F  p  G  p    e pt dt  f    g  t    d     f  g  t  e  pt dt  L   f  g  t   ,
 t 

0 0 0
deci
L  f  t   L  g  t    L   f  g  t   .
Observaþia 3.5.19 În continuare, ne punem problema determinãrii originalului f  t  când se
cunoaºte imaginea sa F  p  .
Teorema 3.5.20 (Formula de inversare Mellin – Fourier) Dacã f este o funcþie original având
indicele de creºtere s0 , iar F  p  este imaginea sa, atunci în toate punctele de continuitate t  0 ale
lui f avem:
a  i

f t    F  p  e pt dp , a  s0 .
1
(3.5.18)
2 i a i
Demonstraþie. Fie funcþia   t   e  at f  t  . Funcþia  îndeplineºte urmãtoarele condiþii:
i) este derivabilã pe  ;
ii) este absolut integrabilã pe  pentru cã   t   0 , pentru t  0 , iar pentru t  0 avem:
  t   e  at f  t   M  e  a  s t 0

pentru a  s0

 Me
  a  s0  t
dt

este convergentã, deci  este absolut integrabilã pe  0,  .


0

Pe baza proprietãþilor de mai sus, funcþia  se poate reprezenta printr-o integralã Fourier ºi avem:
 

 t    d   f    e a e   d  .
1 i t  

2  0

92
De aici obþinem:
 

e at   t  
 e d 0 f    e
 a  i  t  a  i  
d .
1
2 
Facând schimbarea de variabilã a  i  p , obþinem:
a  i 

e pt dp  f    e  p d   e at   t   f  t  ,
2 i a i
1
0
deci,
a  i

f t  
F  p  e pt dp .
2 i a i
1

Egalitatea (3.5.18) se numeºte formula lui Mellin – Fourier ºi reprezintã inversa transformãrii
(3.5.2) ºi se noteazã cu L 1 . Adicã, dacã L  f  t    F  p  , atunci f  t   L 1  F  p   . Mai mult,
oricare ar fi F  p  ºi G  p  ale cãror inversã existã, avem
L 1  aF  p   bG  p    aL 1  F  p    bL 1  G  p   , a , b - constante.
Deci, inversa transformatei Laplace este un operator liniar.
Observaþia 3.5.21 În fiecare punct c de discontinuitate, valoarea funcþiei din membrul drept este
egalã cu:
 f  c  0   f  c  0   .
1
2
Observaþia 3.5.22 Teorema 3.5.20 oferã un mijloc de calcul pentru determinarea originalului f
când se cunoaºte imaginea sa, dar nu cunoaºtem în ce condiþii o funcþie F este imaginea unei
funcþii original f . Teorema urmãtoare conþine condiþii suficiente pentru ca o funcþie F sã fie o
imagine.
Teorema 3.5.23 Dacã o funcþie F de variabilã complexã p  s  i îndeplineºte urmãtoarele
condiþii:
i) este olomorfã în semiplanul Re p  s  s0 , unde s0  0 ;
ii) lim F  p   0 limita fiind uniformã în raport cu argumentul lui p ;
p 
a  i

iii) integrala  F  p  dp
a i
este absolut convergentã,

atunci funcþia f datã de


a  i

f t   F  p  e pt dp , t  0
2 i a i
1

este o funcþie original ºi imaginea sa este F .


Propoziþia 3.5.24 (Produsul a douã originale)
Fie f ºi g douã funcþii original. Dacã L  f  t    F  p  ºi L  g  t    G  p  , atunci:

L  f t  g t   
a  i

F  q  G  p  q  dq ,
2 i a i
1
(3.5.19)

unde a  s1 , s1 fiind indicele de creºtere al funcþiei f .


Demonstraþie. Vom scrie formula lui Mellin – Fourier pentru funcþia f ºi înmulþim egalitatea cu
g  t  . Obþinem:

93
a  i

f t  g t   F  q  eqt g  t  dq , a  s1 .
2 i a i
1

Din teorema deplasãrii, avem:


L  e qt g  t    G  p  q  ,
deci

e qt g  t   L  G  p  q   
b  i

G  p  q  e pt dp ,
2 i b i
1

unde b  s2  Re q , s2 fiind indicele de creºtere al lui g .


Înlocuind e qt g  t  mai sus ºi schimbând ordinea de integrare, obþinem:
a  i
 1 b  i 
f t  g t       G  p  q  e pt dp  
1

2 i a i  2 i b  i
F q dq

b  i
 1 b  i 
   F  q  G  p  q  dq  e pt dp ,
1

2 i b i  2 i b i 
de unde, pe baza formulei Mellin – Fourier, deducem cã

L  f t  g t   
a  i

F  q  G  p  q  dq .
2 i a i
1

Observaþia 3.5.25 Pentru determinarea originalului f  t  când se cunoaºte imaginea sa F  p  se


folosesc deseori urmãtoarele teoreme (numite teoreme de dezvoltare).
A p
Teorema 3.5.26 Dacã F  p   este o funcþie raþionalã, unde gr ( A)  gr ( B ) , iar B  p  are
B  p
toate rãdãcinile simple p0 , p1 , p2 , , pn , atunci originalul funcþiei F  p  este:
A  pk  pk t
f t   
n

k  0 B   pk 
e . (3.5.20)

Demonstraþie. Din ipotezele din enunþ, F  p  admite o descompunere de forma

F  p  
n
  
a0 a1 an ak
,
p  p0 p  p1 p  pn k  0 p  pk
unde coeficientul ak se poate determina integrând funcþia F  p  pe un cerc  k cu centrul în pk ºi
de razã suficient de micã astfel încât în interiorul cercului sã nu mai fie alt pol al funcþiei F . Avem:

     ak 
n
1
F p dp dp .
j
k 0 j
p  pk
Conform teoremei lui Cauchy integralele din membrul drept sunt nule, exceptând una singurã,

 p  pk dp  2 i .
1

Rezultã cã
k

 F  p  dp  2 ia
k
k .

Pe de altã parte, folosind teorema reziduurilor ºi formula pentru reziduul relativ la un pol simplu,
obþinem:

94
 
 F  p  dp  2 i  rez  F , p   2 i  B  p  ,
A pk
k
k k

de unde deducem cã
A  pk 
ak 
B   pk 
.

Prin urmare,
A  pk  1
F  p  
n

B   pk  p  pk
.
k 0

Aplicând inversa L ºi þinând cont de liniaritatea acestui operator, precum ºi de faptul cã


1

 1 
e pk t  L 1   , rezultã
 p  pk 

f t   
n A p
 k  e pk t .
k  0 B   pk 

Consecinþa 3.5.27 Dacã una din rãdãcinile polinomului B este nulã, de exemplu, p0  0 , notând
cu B  p   pR  p  , avem:
A0  A  pk  e p k t
f t   
n

R 0 k 1 R   pk  pk
. (3.5.21)

Egalitatea (3.5.21) se numeºte formula lui Heaviside.


Demonstraþie. Din B   p   R  p   pR  p  , obþinem
B   0   R  0  ºi B   pk   pk R   pk  .
Descompunerea lui F va fi de forma
A p A 0 1 A  pk 
F  p    
n
1
pR  p  R  0  p k 1 pk R   pk  p  pk
.

La fel cum am procedat ºi mai sus, obþinem:


A  0  n A  pk  e p k t
f t   
R  0  k 1 R   pk  pk
.

A p
Consecinþa 3.5.28 Dacã F  p   este o funcþie raþionalã, unde gr ( A)  gr ( B)  2 , iar B  p 
B  p
are toate rãdãcinile multiple pk cu ordinul de multiplicitate mk , k  0, n m0  m1    mk  n  1 ,
atunci originalul funcþiei F  p  este:
 mk 1
f t    lim  p  pk  k F  p  e pt 
n
1
k  0  mk  1 !
m

p  pk  
. (3.5.20)

95
Demonstraþie. Indicaþie. În acest caz, vom aplica teorema reziduurilor pentru funcþia
R  p   F  p  e pt care apare în formula lui Mellin
– Fourier, pe curba   C  BA din figurã ºi
trecând la limitã pentru R   :

F  p  e pt dp   rez  R  p  , pk  .
a  i

f t   
1
2 i a  i k

Teorema 3.5.29 Dacã F  p  este olomorfã în exteriorul unui cerc  cu centrul în origine ºi de razã
r , inclusiv punctul de la infinit, atunci F  p  admite dezvoltarea în serie Laurent

F  p  

, p r
an
(3.5.22)
n 1 pn
iar originalul sãu este
f t   

an
t n 1 .
n 1  
(3.5.23)
n  1 !
Observaþia 3.5.30 Funcþia original f  t  se poate determina chiar ºi fãrã aplicarea acestor teoreme.
Astfel, dacã imaginea sa F  p  poate fi descompusã într-o sumã de funcþii
F  p   F1  p     Fn  p  ,
ale cãror funcþii original sunt cunoscute, f1 ,, f n , atunci aplicând inversa L 1 , obþinem:
L 1  F  p    L 1  F1  p      L 1  Fn  p    f1  t     f n  t   f  t  .

3.5.3 Exemple
i) f  t   cos 3 t , L  f  t    ?

Soluþie. Cum cos 3 t   cos3t  3cos t  , din liniaritatea transformatei Laplace, obþinem:
1
4

 
L  f  t    L cos3 t  L   cos3t  3cos t    L  cos3t   L  cos t  
1
4
 1
 4
3
4
p 1 3 
    2  2
1 p 3 p
.
4 p  9 4 p 1 4  p  9 p 1
2 2

ii) f  t   e t t n , L  f  t    ?

96
Soluþie. Aplicãm teorema deplasãrii pentru funcþia original g t   t n , L  g  t   G  p  ,
L  e t g  t    G  p    . Pentru calculul imaginii lui g  t   t n , folosim integrala gamma a lui
Euler:

L  g  t    L  t n    t n e  pt dt  
  

 n 1  x n e  x dx  n 1   n  1  n 1 .
1 n  x dx 1 1 n!
n
x e
0 0
p p p 0 p p
Deci,
L  e t t n  
n!
 p  
n 1
.

, L  f t    ?
sin t
iii) f  t  
t
 g t   
Soluþie. Aplicãm teorema integrãrii imaginii: L     G  q  dq , g  t   sin t . Cum
 t  p

L  sin t   , avem:
p  2
2


 sin t   

L   2
 dq  arctg   arctg .
q p
 t  p q   2
 p 2 

 dx  ?
sin x
iv)
0 x
Soluþie. Din definiþia transformatei Laplace ºi teorema integrãrii imaginii, obþinem:
 f  t    f  t   pt 

L   
 e dt  p F  q  dq ,
 t  0 t
de unde, pentru p  0 avem:

f t  

 dt   F  p  dp . (3.5.24)
0
t 0

În cazul nostru, f  t   sin t , deci F  p   . Înlocuind în (3.5.24), obþinem:


1
p 12


 

0 t dt  0 p 2  1 dp  arctgp 0  2 .
sin t 1 

sin 
f t    d  , L  f t    ?
t

v)

 G  p
0

t
Soluþie. Aplicãm teorema integrãrii originalului: L   g    d    , unde g  t  
sin t
. Avem:
0  p t
 sin t  
L    arctgp . Deci,
 t  2

 t sin   2  arctgp
L  d  .
0   p

97
vi) F  p    , f t   ?
30 8
p 7
p4

Soluþie. ªtim cã L  t 6    
ºi L e 4 t 
6! 1
. Deci,
p 7
p4
 30 8  1  1  1  1 
f  t   L 1  F  p    L  1  7    30L  7   8L  
p p4 p   p4
 1 6!   1  30 6
 30L 1   8 L 1    t  8e  t  8e 4t .
1 6
7 
4t

 6! p   p  4  6! 24

vii) F  p   , f t   ?
1
p  p6
2

Soluþie. Vom descompune în fracþii simple imaginea:


  
1 1 A B
p  p  6  p  2  p  3 p  2 p  3
2
,

unde A  ºi B   . Deci, utilizând aceastã descompunere ºi liniaritatea inversei transformatei


1 1
5 5
Laplace, obþinem:
  1  1 5 1 5 
f  t   L 1  F  p    L  1  2 L   
1
 p  p6  p 2 p3
 1  1  1  1  1 2t 1  3t
 L 1   L   e  e .
1
5  p2 5  p3 5 5
3p 1
viii) F  p   , f t   ?
p4  p 2
Soluþie. Ca ºi mai sus, vom descompune în fracþii simple imaginea:
3p 1 3p 1 Ap  B Cp  D
 2 2   2
 
,
p p
4 2
p p 1 p2 p 1
unde A  3 , B  1 , C  3 ºi D  1 . Utilizând aceastã descompunere ºi liniaritatea inversei
transformatei Laplace, obþinem:
 3p 1   3 p  1 3 p  1  1  1 1 
f  t   L  1  F  p    L 1  4  L 1   2   L 3  2  3 2  2 
1 p
2 
p p   p p 1   p p p 1 p 1
2

1  1   p  1  1 
 3L 1    L 1  2   3L 1  2   3L  2   3  t  3cos t  sin t .
 p p   p 1  p 1

ix) F  p   2 , f t   ?
1
p  8 p  25
Soluþie. Vom scrie numitorul fracþiei astfel:
p 2  8 p  25   p  4   9 .
2

Deci,

98
 
f  t   L 1  F  p    L 1  .
1
  p  4  9 
 
2

Utilizând teorema deplasãrii ºi faptul cã L  sin 3t   2


3
, avem cã
p 9

f  t   e4 t sin 3t .
1
3

3.5.4 Integrarea ecuaþiilor diferenþiale liniare cu coeficienþi constanþi


În general, prin aplicarea transformatei Laplace, ecuaþiile diferenþiale ºi integro–diferenþiale devin
ecuaþii algebrice, a cãror rezolvare este mult mai simplã.
Ne punem problema determinãrii soluþiei y :  0,     a ecuaþiei diferenþiale
a0 y    t   a1 y   t     an1 y  t   an y  t   f  t 
n n 1
(3.5.25)
care satisface condiþiile iniþiale
y  0   y0 , y   0   y1 , , y   0   y n 1 .
n 1
(3.5.26)
Coeficienþii a0 , a1 ,, an sunt constante reale, y0 , y1 ,, yn 1 sunt numere reale date. Funcþia
f : 0,     este de asemenea cunoscutã.
În continuare, vom presupune cã f  t  este o funcþie original ºi cã soluþia y  t  a ecuaþiei (3.5.25)
cu condiþiile iniþiale (3.5.26) îndeplineºte condiþiile impuse originalelor împreunã cu derivatele lor
pânã la ordinul n inclusiv (funcþia   t  y  t  care verificã (3.5.25) ºi (3.5.26) este o funcþie
original).
Vom aplica transformata Laplace ecuaþiei (3.5.25). Notãm: L  y  t    Y  p  , L  f  t    F  p  .
Þinând cont de proprietatea de liniaritate a operatorului L , din (3.5.25) deducem:

a0 L y 
n
 t    a1L  y  n 1  t      an 1L  y  t    an L  y  t    L  f  t   , (3.5.27)
Folosind teorema derivãrii originalului ºi þinând seama de condiþiile iniþiale (3.5.26), avem:
L  y   t    pY  p   y  0   pY  p   y0 ,
L  y   t    p 2Y  p    py  0   y   0   p 2Y  p    py0  y1  ,

 n 1

L y    t   p n 1Y  p    p n  2 y  0   p n 3 y   0     py    0   y    0  
n 1 n 2

 p n 1Y  p    p n  2 y0  p n  3 y1    py n1  y n 2  ,


L y
n
 t    p nY  p    p n 1 y  0   p n 2 y  0     py n  2  0   y  n 1  0   
 p nY  p    p n 1 y0  p n  2 y1    py n 2  y n1  .
Înlocuind aceste relaþii în ecuaþia (3.5.27) ºi ordonând termenii convenabil, obþinem:
 
a0 p n  a1 p n 1    an 1 p  an Y  p   G  p   F  p  , (3.5.28)
unde G  p  provine din termenii din parantezã din membrul stâng care nu conþin Y  p  . Dacã
notãm cu P  p   a0 p n  a1 p n 1    an 1 p  an , atunci ecuaþia (3.5.28) devine
P  p Y  p   G  p   F  p  (3.5.29)

99
ºi se numeºte ecuaþia operaþionalã corespunzãtoare ecuaþiei (3.5.25) cu condiþiile iniþiale (3.5.26).
Din (3.5.29) gãsim cã
F  p  G  p
Y  p 
P p
. (3.5.30)

Soluþia ecuaþiei (3.5.25) cu condiþiile iniþiale (3.5.26) este f  t   L 1  F  p   ºi se determinã


folosind descompuneri convenabile ale funcþiei Y  p  , teoreme de dezvoltare sau, în ultimã
instanþã, folosind formula lui Mellin–Fourier.
Exemplul 3.5.31 Sã se integreze ecuaþia
y   7 y   10 y  3et , t  0 , y  0   1 , y   0   3 .

Soluþie. Fie L  y  t    Y  p  . ªtim cã L  et  


1
. Din cele expuse mai sus, avem
p 1
L  y    7L  y    10L  y   3L  et  .
Din teorema derivãrii originalului, avem
L  y   t    pY  p   y  0   pY  p   1 ,
L  y   t    p 2Y  p    py  0   y   0    p 2Y  p   p  3 .
Înlocuind în ecuaþia de mai sus, obþinem:
p 2Y  p   p  3  7 pY  p   7  10Y  p  
3
,
p 1
adicã

 p 2  7 p  10  Y  p   p  10  p 3 1   p 2  7 p  10  Y  p   p 3 1  p  10 .
Deci,
p  10
 p  2  p  5 Y  p    p  10  Y  p   
3 3
 p  1 p  2  p  5   p  2  p  5 
,
p 1
sau
p 2  11 p  13 17 3
Y  p    
34 53
 p  1 p  2  p  5  p  1 p  2 p  5
.

Aplicând L 1 , obþinem
 1  1  1  1  1  3 t 5 2t 17 5t
y  t   L 1  Y  p    3 4 L 1    5 3L   17 3 L   e  e  e .
 p 1  p2  p 5 4 3 3

3.5.5 Integrarea sistemelor de ecuaþiilor diferenþiale liniare cu coeficienþi


constanþi
Metoda prezentatã anterior se poate aplica ºi sistemelor de ecuaþii diferenþiale liniare cu coeficienþi
constanþi. Aplicând transformata Laplace ecuaþiilor sistemului, vom obþine un sistem de ecuaþii
operaþionale, sistem algebric, liniar în imaginile funcþiilor necunoscute. Rezolvând acest sistem
algebric obþinem imaginile funcþiilor necunoscute, iar originalele acestora constituie soluþia cãutatã
a sistemului.
Exemplul 3.5.32 Sã se integreze sistemul

100
 x  4 x  4 y  0
 , x  0   3 , y  0   15 , x  x  t  , y  y  t  .
 y  2 x  6 y  0
Soluþie. Fie L  x  t    X  p  ºi L  y  t    Y  p  . Din teorema derivãrii originalului, obþinem
L  x  t    pX  p   x  0   pY  p   3 , L  y   t    pY  p   y  0   pY  p   15 .
Prin aplicarea transformatei Laplace, sistemul devine
L  x   4L  x   4L  y   0  p  4  X  p   4Y  p   3
  
L  y    2L  x   6L  y   0 2 X  p    p  6  Y  p   15
.

Pentru rezolvarea acestui sistem liniar de douã ecuaþii cu douã necunoscute aplicãm metoda lui
Cramer. Astfel,
 
X  p   1 ºi Y  p   2 ,
 
unde
p4 p4 3
  p  2  p  8  , 1 
4 3 4
  3 p  42 ,  2   15 p  54 .
2 p6 15 p  6 2 15
Deci,
3 p  42 8 15 p  54
X  p    ºi Y  p    
11 4 11
 p  2  p  8  p  2 p  8  p  2  p  8 p  2 p  8
ºi
 1  1  1 
x  t   L 1  X  p    8L 1    11L    8e  11e ,
2t  8t

 p  2   p  8 
 1  1  1 
y  t   L 1  Y  p    4L 1    11L    4e  11e .
2 t  8t

 p  2   p  8 

3.5.6 Rezolvarea unor ecuaþii integrale


O altã aplicaþie a transformatei Laplace o întâlnim la rezolvarea ecuaþiei integrale Volterra, anume:

A  y  t   B   y   k  t    d  C  f  t  , t  0 ,
t

(3.5.31)
0
unde A, B, C sunt constante, f ºi k sunt funcþii original continue, iar y este funcþia necunoscutã,
tot original.
Notãm cu F , K ºi Y imaginile funcþiilor original f , k ºi y . Aplicãm transformata Laplace
ecuaþiei (3.5.31) ºi folosim proprietatea de liniaritate a operatorului L :
t 
A  L  y  t    B  L   y   k  t    d   C  L  f  t   . (3.5.32)
0 
Din teorema lui Borel (produsul a douã imagini) ºi folosind notaþiile de mai sus, relaþia (3.5.32)
devine:
A  Y  p   B  Y  p  K  p   C  F  p    A  B  K  p  Y  p   C  F  p  .
Deci,
C  F  p
Y  p 
A  B  K  p
. (3.5.33)

101
Originalul lui Y  p  din (3.5.33) reprezintã soluþia ecuaþiei (3.5.31).
Exemplul 3.5.33 Sã se integreze ecuaþia

y t   et   e y   d .
2  t  
t

Soluþie. Fie L  y  t    Y  p  . Folosind cele expuse mai sus, avem


0

L  y  t    L  et   L   e   y   d   L  y  t    L  et   L  e 2 t  y  t   ,
 t 2 t  
0 
adicã,
 1  p 1
Y  p    Y  p   1  Y  p   Y  p 
1 1 1 1
.
p 1 p  2  p2 p 1 p2 p 1
Deci,
p2
Y  p   
1 1
 p  1 p  1  p  1 2
2
,

de unde, prin aplicarea inversei L , avem:1

 1   
y  t   L 1  Y  p    L 1   L    et  tet .
1 1
   p  1 2 
 p 1  
Am folosit faptul cã
L  et t  
1
 p  1
2
(din teorema deplasãrii).

Exemplul 3.5.34 Sã se integreze ecuaþia

y  t   sin t   y   d .
t

 Y  p
0

t
Soluþie. Fie L  y  t    Y  p  . ªtim cã L  sin t   ºi L   y   d   
1
(teorema
p 1
2
0  p
integrãrii originalului). Avem:
t 
L  y  t    L  sin t   L   y   d   Y  p   2  Y  p .
1 1
0  p 1 p
Deci,
 1 p 1
1   Y  p   2  Y  p  2
1 1
,
 p p 1 p p 1
adicã
1 2 1 2 p  1 2
Y  p   
p
 p  1  p 
.
2
1 p 1 p2  1
Prin aplicarea inversei L , avem:
1

 1  1  1  p  1 1  1 
y  t   L 1  Y  p     L 1   L  2  L  2
1
.
2  p 1 2  p 1 2  p 1
Deci,

102
y  t    e t  cos t  sin t .
1 1 1
2 2 2

3.5.7 Rezolvarea unor ecuaþii integro–diferenþiale


Fie ecuaþia integro–diferenþialã liniarã

 ai  y  t     y i    ki  t    d  f  t  ,
ni 
n t n
(3.5.34)
i 0 0 i 0
cu condiþiile iniþiale
y  0   y0 , y   0   y1 , , y   0   y n 1 ,
n 1
(3.5.35)
unde a0 ,, an , y0 ,, yn 1 sunt constante, iar k0 , , k n ºi f sunt funcþii date. Presupunem cã
funcþiile k0 , , k n , f , precum ºi funcþia necunoscutã y sunt funcþii original. Notãm imaginile
Laplace corespunzãtoare acestor funcþii original cu K 0 , , K n , F ºi Y . Aplicând transformata
Laplace ecuaþiei (3.5.34) ºi þinând cont de liniaritatea operatorului L , de teorema derivãrii
originalului ºi de teorema lui Borel, obþinem ecuaþia operaþionalã:
 
Y  p   a0 p n  a1 p n 1    an   K i  p  p i   A  p  ,
n
(3.5.36)
 i 0 
unde A  p  este o funcþie cunoscutã. Rezolvând ecuaþia operaþionalã se obþinem Y  p  al cãrei
original este soluþia ecuaþiei integro–diferenþiale (3.5.34) cu condiþiile iniþiale (3.5.35).
Exemplul 3.5.35 Sã se rezolve ecuaþia integro – diferenþialã:

y   t   y  t    y   sh  t    d   y   ch  t    d  cht ,
t t

cu condiþiile iniþiale y  0   y  0   0 .
0 0

L  y  t    Y  p  . ªtim cã L  sh t   ºi L  ch t   2
1 p
Soluþie. Fie . Aplicând
p 1 2
p 1
transformata Laplace ecuaþiei ºi þinând cont de liniaritatea operatorului L , obþinem
t  t 
L  y   t    L  y  t    L   y   sh  t    d   L   y    ch  t    d   L  ch t  . (3.5.36)
0  0 
Din teorema derivãrii originalului, avem: L  y   t    pY  p  , L  y   t    p 2Y  p  , iar din
teorema lui Borel, avem cã:
t 
L   sh  t    y   d   L  y  t   L  sh t   Y  p  2
1
,
0  p 1
t 
L   ch  t    y   d   L  y   t   L  ch t   pY  p  2
p
.
0  p 1
Înlocuind în (3.5.36), obþinem ecuaþia operaþionalã
p 2Y  p   Y  p   2 Y  p   2 Y  p   2
1 p2 p
,
p 1 p 1 p 1
cu soluþia

103
Y  p   
1 1 p
 
.
p p 1
2
p p2  1
Aplicând inversa L , avem:
1

1  p 
y  t   L 1  Y  p    L 1    L 1  2   1  cos t .
 p  p 1

104
CUPRINS
4. ECUAÞIILE FIZICE MATEMATICE 106

4.1 Ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul al doilea 106

4.2 EDP cvasiliniare de ordinul al doilea. Forma canonicã 107


4.2.1 EDP cvasiliniare 107
4.2.2 Reducerea la forma canonicã 110
4.2.3 Ecuaþii liniare ºi omogene în raport cu derivate parþiale de ordinul al doilea, cu coeficienþi constanþi
112

4.3 Coarda finitã. Metoda separãrii variabilelor (D. Bernoulli ºi J.Fourier) 116

4.4 Ecuaþia propagãrii cãldurii 119

4.5 Problema lui Dirichlet pentru cerc 121

105
4. Ecuaþiile fizice matematice
4.1 Ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul al doilea
Studiul ecuaþiilor cu derivate parþiale îºi are originea în secolul al XVIII–lea ºi a fost inspirat de
modelele concrete din mecanicã (elasticitate, câmp gravitaþional). Ulterior, acest studiu a fost
impulsionat de probleme de teoria difuziei, electrostaticã, electricitate sau magnetism. Prima ecuaþie
cu derivate parþiale studiatã a fost ecuaþia coardei vibrante:
 2u  2u
 a ,
t 2 x 2
unde u  u  x, t  reprezintã elongaþia în punctul x ºi la momentul t , iar constanta pozitivã a
semnificã raportul dintre presiunea constanta exercitatã asupra coardei ºi densitatea ei.
Studiul unor fenomene fizice ca: vibraþiile firelor ºi membranelor, propagarea cãldurii, propagarea
undelor electromagnetice ºi altele, conduc la ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul al doilea. Aceste
ecuaþii descriu în timp ( t ) ºi spaþiu ( x ) evoluþia fenomenului respectiv, pe lângã care sunt date ºi
condiþii suplimentare concrete în care s-a realizat fenomenul, care asigurã în general existenþa ºi
unicitatea soluþiei problemei cercetate.
În general, prin ecuaþie cu derivate parþiale de ordinul al doilea în n variabile independente se
înþelege o ecuaþie care leagã valorile celor n variabile independente de valorile funcþiei
necunoscute ºi ale unor derivate parþiale ale acesteia pânã la ordinul al doilea. Cu alte cuvinte, avem
urmãtoarea definiþie.
Definiþia 4.1.1 Se numeºte ecuaþie cu derivate parþiale (EDP) de ordinul al doilea o ecuaþie de
forma
 u u u  2 u  2 u 2u 
F  x1 , x2 , , xn , u , , , , , 2, , , 2   0 , (4.1.1)
 x1 x2 xn x1 x1x2 xn 
unde u  u  x1 , , xn  este funcþia necunoscutã, u  C 2  D  , D   n domeniu, iar F este o funcþie
datã.
Exemplul 4.1.2 Ecuaþia lui Laplace
2u 2u
u  0 , unde u  2    2 . (4.1.2)
x1 xn
Aceastã ecuaþie a fost studiatã pentru prima oarã de cãtre Laplace în cercetãrile sale cu privire la
câmpul potenþial gravitaþional în jurul anului 1780.
Exemplul 4.1.3 Ecuaþia lui Poisson
u  f  x  . (4.1.3)
Aceastã ecuaþie a apãrut pentru prima oarã în anul 1813, cu ocazia studierii de cãtre Poisson a unor
probleme de elasticitate ºi magnetism.
Exemplul 4.1.4 Ecuaþia lui Helmholtz
u     u . (4.1.4)
Aceastã ecuaþie a fost dedusã în anul 1860 ºi a apãrut ca urmare a studiului unor probleme de
acusticã.
Exemplul 4.1.5 Ecuaþia undelor
 2u
 a 2 u  f  x, t  . (4.1.5)
t 2

106
Ecuaþia a fost introdusã ºi analizatã de cãtre D’Alembert în anul 1752 ca un model care descrie
miºcarea coardei vibrante.
Exemplul 4.1.6 Ecuaþia cãldurii
u
 a 2 u  f  x , t  . (4.1.6)
t
Ecuaþia a fost introdusã de cãtre Fourier în celebrul sãu memoriu din 1822, “Teoria analiticã a
cãldurii”.
Definiþia 4.1.7 Se numeºte soluþie (clasicã) a ecuaþiei (4.1.1) o funcþie u  C 2  D  care satisface
identic ecuaþia. Mulþimea tuturor acestor soluþii se numeºte soluþia generalã a ecuaþiei (4.1.1). A
integra ecuaþia (4.1.1) înseamnã a afla soluþia ei generalã.
Definiþia 4.1.8 Prin problema Cauchy a unei EDP de ordinul al doilea se înþelege problema
determinãrii soluþiei u  u  x1 , , xn  a acestei ecuaþii care verificã anumite condiþii iniþiale, adicã
condiþii care se referã la variabila t .
De exemplu, dacã ecuaþia în raport cu t este de ordinul întâi (vezi exemplul 4.1.6), atunci se dã
valoarea funcþiei u  x, t0   u0  x  la momentul iniþial t  t0 . Dacã ecuaþia în raport cu t este de
ordinul al doilea (vezi exemplul 4.1.5), atunci la momentul iniþial t  t0 se cunosc u  x, t0   u0  x 
u
ºi  x, t0   u1  x  .
t
În continuare, ne vom ocupa de ecuaþii cu derivate parþiale de ordinul al doilea pentru funcþii de
douã variabile:
 u u  2u  2 u  2u 
F  x, y , u , , , 2 , , 0. (4.1.7)
 x y x xy y 2 
Observaþia 4.1.9 În unele cãrþi se mai pot întâlni ºi notaþiile:
u u 2u  2u 2u
p  ,q  ,r  2 ,s  ,t  2
x y x xy y
numite notaþiile lui Monge.
Definiþia 4.1.10 Dacã u : D   2   este soluþie pe D a ecuaþiei (4.1.7), atunci suprafaþa
u  u  x, y  ,  x, y   D se numeºte suprafaþã integralã a ecuaþiei (4.1.7).

4.2 EDP cvasiliniare de ordinul al doilea. Forma canonicã


4.2.1 EDP cvasiliniare
Definiþia 4.2.1 O EDP de ordinul al doilea, liniarã în raport cu derivatele parþiale de ordinul al
doilea se numeºte ecuaþie cvasiliniarã. Forma generalã a acestei ecuaþiei este:
 2u  2u  2u  u u 
a  x, y  2  2b  x, y   c  x , y  2  d  x, y , u , ,   0 , (4.2.1)
x xy y  x y 
unde coeficienþii a, b, c , precum ºi funcþia necunoscutã u se considerã funcþii de clasã C 2  D  , iar
a, b ºi c nu trebuie sã fie nuli simultan, adicã a 2  b 2  c 2  0 pe D .
Definiþia 4.2.2 O EDP liniarã în raport cu funcþia necunoscutã ºi toate derivatele sale parþiale se
numeºte ecuaþie liniarã. Aºadar, o ecuaþie liniarã are forma din relaþia (4.2.1), cu d având forma:

107
 u u  u u
d  x, y, u , ,     x, y     x, y     x, y  u    x , y  , (4.2.2)
 x y  x y
cu  ,  ,  ,  : D   funcþii continue.
Definiþia 4.2.3 Se numeºte curbã caracteristicã a ecuaþiei (4.2.1) orice curbã planã de clasã
C 1  D  ,   D , de ecuaþie   x, y   0 , cu grad   x, y   0 care satisface ecuaþia:

       
a  x, y    2b  x , y   c  x, y  
2 2

  0. (4.2.3)
 x  x y  y 
Fie M 0  x0 , y0  un punct fixat al curbei caracteristice  . Din condiþia grad   x, y   0 ,

presupunem cã  x0 , y0   0 . Conform teoremei funcþiilor implicite, în vecinãtatea punctului
y
M 0 , curba are ecuaþia y  y  x  . Din relaþia   x, y  x    0 , rezultã cã
 
1   y  x   0 ,
x y
deci
 
  y  x  . (4.2.4)
x y
Înlocuind (4.2.4) în ecuaþia (4.2.3), obþinem:
       
a  x, y    y  x    2b  x, y   y x   c  x, y  
2 2

 0,
 y  y y  y 
adicã
a  x, y   y   x    2b  x, y  y  x   c  x, y   0 .
2
(4.2.5)
Definiþia 4.2.4 Ecuaþia (4.2.5) se numeºte ecuaþia diferenþialã a curbelor caracteristice ale ecuaþiei
(4.2.1).
Observaþia 4.2.5 Dupã cum se vede, ecuaþia (4.2.5) este o ecuaþie de gradul al doilea în y   x  .
Fie
y   x     x, y  (4.2.6)
o soluþie a ecuaþiei (4.2.5) ºi   x, y   C soluþia generalã a ecuaþiei (4.2.6).
Definiþia 4.2.6 Curbele integrale   x, y   C se numesc curbe caracteristice ale ecuaþiei (4.2.1).
Rezolvând ecuaþia (4.2.5), obþinem:
b  x, y   b 2  x, y   a  x, y  c  x, y 
y  x  
a  x, y 
.

În funcþie de semnul lui   b 2  ac , putem avea trei cazuri:


i)   0 , deci avem douã familii de curbe integrale, reale ºi distincte. În acest caz,
spunem cã avem o ecuaþie de tip hiperbolic.
ii)   0 , deci avem douã familii de curbe integrale, reale ºi confundate. În acest caz,
spunem cã avem o ecuaþie de tip parabolic.
iii)   0 , deci avem douã familii de curbe integrale, complex conjugate. În acest caz,
spunem cã avem o ecuaþie de tip eliptic.

108
Sã considerãm schimbarea de variabile
    x, y  ,     x, y  ,  ,  C 2  D  , (4.2.7)
cu proprietatea
 
D  ,  x y
  0 în D ,
D  x, y   
x y
ceea ce asigurã posibilitatea determinãrii lui x ºi y din (4.2.7).
Deoarece u  x, y   u    x, y  ,  x, y   , în baza formulelor de derivare a funcþiilor compuse, avem:
u u  u  u u  u 
  ,   ,
x  x  x y  y  y
 2u   u    u  u  
     
x 2 x  x  x   x  x 
  2 u   2 u    u  2   2u   2u    u  2
 2        
  x  x  x  x   x  x  x  x
2 2 2

 2u     2 u   u  2  2 u    u  2
2 2

         ,
 2  x   x x  x 2  2  x   x
2 2

 2u  2 u     2u   u  2   2 u    u  2
2 2

         ,
y 2  2  y   y y  y 2  2  y   y 2
2

 2u   u    u  u  
     
xy y  x  y   x  x 
  2 u   2 u    u  2   2u   2u    u  2
 2        
  y  y  x  xy   y  y  x  xy
2

 2u    2u       u  2  2u   u  2
        .
 2 y x   y x y x   xy  2 y x  xy
Înlocuind aceste expresii în ecuaþia (4.2.1), obþinem:
 2u  2u  2u  u u 
a   ,  2  2b   ,   c  ,  2  d    , , u , , 0, (4.2.8)
      
unde
       
a  ,   a  x, y    2b  x, y   c  x, y  
2 2

  ,
 x  x y  y 
         
b   ,   a  x, y   b  x, y      c  x, y  , (4.2.9)
x x  x y y x  y y

       
c  ,   a  x, y    2b  x , y   c  x, y  
2 2

  .
 x  x y  y 
Se constatã cã

109
 
2

x y

   b   x, y   
 a   x, y  c  x, y   b 2  x, y   a  x, y  c  x, y   
2


. (4.2.10)

x y
Aºadar, în urma schimbãrii de variabile, expresiile  ºi  pãstreazã acelaºi semn sau sunt în

acelaºi timp nule. În consecinþã, ecuaþia (4.2.1) nu-ºi modificã tipul.

4.2.2 Reducerea la forma canonicã


Rezolvarea diferitelor probleme care conduc la EDP de ordinul al doilea este strâns legatã de
reducerea acestor ecuaþii la forme mai simple printr-o schimbare a variabilelor independente.
Aceste forme ireductibile la altele mai simple le vom numi forme canonice.

În cazul ecuaþiilor hiperbolice, ecuaþia (4.2.5) are douã familii de curbe integrale, reale ºi distincte.
Adicã,
b  x, y    b  x, y   
y  x   , y  x  
a  x, y  a  x, y 
,

sau
y   x   1  x, y  , y   x    2  x, y  ,
de unde, prin integrare, se obþin cele douã familii de curbe caracteristice
1  x, y   C1 ,  2  x, y   C2 . (4.2.11)
Propoziþia 4.2.7 Ecuaþia (4.2.1) de tip hiperbolic în D , prin schimbarea de variabile
  1  x, y  ,    2  x, y  , (4.2.12)
cu 1 ºi 2 din (4.2.11), se reduce la forma canonicã
 2u  u u 
 1   , , u , . (4.2.13)
   
,

În cazul ecuaþiilor parabolice, ecuaþia (4.2.5) are douã familii de curbe integrale, reale ºi
confundate. Adicã,
b  x, y 
y  x  
a  x, y 
,

sau
y   x     x, y  ,
de unde, prin integrare, se obþine familia de curbe caracteristice
  x, y   C . (4.2.14)
Propoziþia 4.2.8 Ecuaþia (4.2.1) de tip parabolic în D , prin schimbarea de variabile
    x, y  ,   h  x, y  , (4.2.15)
cu  dat în relaþia în (4.2.14) ºi h o funcþie arbitrarã (independentã de  ), se reduce la forma
canonicã
 2u  u u 
  2   , , u , , . (4.2.16)
 2
   

110
Observaþia 4.2.9 În general, alegem funcþia h cât mai simplã, ºi anume h  x, y   x sau
h  x, y   y .
În cazul ecuaþiilor eliptice, ecuaþia (4.2.5) are douã familii de curbe integrale complex conjugate.
Adicã,
b  x, y   i  b  x, y   i 
y  x   , y  x  
a  x, y  a  x, y 
,

de unde, prin integrare se obþin cele douã familii de curbe caracteristice


1  x, y     x, y   i   x, y   C1 ,  2  x, y     x, y   i   x, y   C2 . (4.2.17)
Propoziþia 4.2.10 Ecuaþia (4.2.1) de tip eliptic în D , prin schimbarea de variabile
    x, y  ,     x, y  , (4.2.18)
cu  ºi  din relaþia (4.2.17), se reduce la forma canonicã
 2 u  2u  u u 
   3   , , u , . (4.2.19)
    
,

2 2

Exemplul 4.2.11 Sã se aducã la forma canonicã ºi sã se integreze ecuaþia:


2u  2u 2u u
x 2 2  2 xy  y2 2  2 y  2ax 2  0 .
x xy y y
Soluþie. Deoarece, a  x, y   x 2 , b  x, y    xy , c  x, y   y 2 , avem cã:   0 . Deci, avem o ecuaþie
de tip parabolic. Ecuaþia caracteristicã ataºatã este:
 dy 
2

x 2    2 xy  y2  0 ,
dy
 
dx dx
sau
 dy 
2

 y  0   .
dy y
x
 dx  dx x
Obþinem familia de soluþii
xy  k .
Considerãm schimbarea de variabilã
  xy ,

  x.
Dupã cum am procedat ºi mai sus, efectuãm urmãtoarele calcule:
u u u  2u  2u  2u  2u
y  , 2  y2 2  2 y  2 ,
x   x   
u u  u 2
 u  u u
2 2
2u 2 u
x , 2  x2 2 ,   xy 2  x
 xy   
.
y  y
Ecuaþia devine:
 2u
 2a ,
 2
care reprezintã forma canonicã a ecuaþiei din enunþ. Pentru a gãsi soluþia generalã a ecuaþiei,
integrãm de douã ori în raport cu  forma canonicã ºi obþinem:
 2u u
 2a   2 a      u  ,   a 2         .
 2


111
Revenind la variabilele iniþiale, obþinem soluþia generalã a ecuaþiei noastre:
u  x, y   ax 2  x  xy     xy  ,
unde  ºi  sunt funcþii arbitrare de clasã C 2 de o variabilã.

4.2.3 Ecuaþii liniare ºi omogene în raport cu derivate parþiale de ordinul al


doilea, cu coeficienþi constanþi
Definiþia 4.2.12 Forma generalã a unei ecuaþii liniare ºi omogene în raport cu derivate parþiale de
ordinul al doilea, cu coeficienþi constanþi este
 2u 2u 2u
a 2  2b c 2 0, (4.2.20)
x xy y
unde a, b, c sunt constante.
Ne propunem sã reducem ecuaþia (4.2.20) la forma canonicã ºi sã determinãm soluþia ei generalã.
Ecuaþia caracteristicã ataºatã ecuaþiei (4.2.20) este
a  y   x    2by   x   c  0 .
2
(4.2.21)
Rãdãcinile 1 ºi  2 ale ecuaþiei (4.2.21) sunt constante:
y   x   1 , y   x   2 ,
sau, echivalent
 1 ,  2 ,
dy dy
dx dx
relaþii care se mai scriu
dy  1dx  0 , dy   2 dx  0 .
Prin integrare, obþinem
y  1 x  C1 , y   2 x  C2 . (4.2.22)

Cazul I. În cazul ecuaþiilor de tip hiperbolic,   b 2  ac  0 , rãdãcinile 1 ºi  2 sunt reale ºi


distincte. Cu schimbarea de variabile
  y  1 x ,   y  2 x , (4.2.23)
obþinem
 2u 2  u  2u 2  u
   
2 2
   ,
 2   2
2
x 2
1 1 2 2

2u 2u  2u  2u
  1        
 2   2
,
xy
1 2 2

 2u  2 u  2u  2u
  2 
y 2  2   2
.

Înlocuind aceste expresii în relaþia (4.2.20), avem


 2u  2u  2u  2u
a 12 2  2 a 1  2  a  22  2b 1 
   2
 2
 2u  2u  2u  2u  2u
2b  1  2   2b  2  c 2  2c c 2 0 ,
  2
  
sau

112
 a  2b 1  c  u   2a    2u
 2b 1  2b 2  2c 
 a 22  2b 2  c
 2u
 
2
2
0.
  2
1 2 1 2

Acum, þinând cont cã 1 ºi  2 sunt rãdãcinile ecuaþiei (4.2.21), avem

2  a 1 2  b  1   2   c 
 2u
0,


iar din relaþiile lui Viète, 1   2  , 1 2  , obþinem


2b c
a a
ac  b 2  2 u
0,
a 
4

de unde obþinem forma canonicã


 2u
 0. (4.2.24)

  u 
Ecuaþia (4.2.24) se integreazã imediat. Într-adevãr, scrisã sub forma    0 , se obþine
   
u
    . Integrând aceastã ultimã ecuaþie, obþinem u      d  f   , adicã

u  f    g   , cu f ºi g funcþii arbitrare. Revenind la vechile variabile, soluþia generalã a
ecuaþiei (4.2.20) este
u  x, y   f  y  1 x   g  y  1 x  . (4.2.25)

Cazul II. În cazul ecuaþiilor de tip parabolic,   b 2  ac  0 , rãdãcinile 1 ºi  2 sunt reale ºi

confundate, deci 1  2  , a  0 . Ecuaþia (4.2.21) se reduce la  , cu integrala generalã


b dy b
a dx a
ay  bx  C . (4.2.26)
Cu schimbarea de variabile
  ay  bx ,   x , (4.2.27)
obþinem
 2u 2  u
2
 2u  2u
   ,
 2   2
b 2b
x 2
2u  2u 2u
  ab 2  a
 
,
xy
 2u 2  u
2
 a
 2
.
y 2
Înlocuind aceste expresii în relaþia (4.2.20), avem
 2u  2u  2u  2u  2u  2u
ab 2 2  2 ab  a 2  2 ab 2 2  2 ab  a 2c 2  0 ,
     
sau

 ab 2  2ab 2  a 2c  u2  a u2  0  a  b 2  ac  u2  a u2  0 ,


2 2 2 2

adicã,

113
 2u
 0,
 2
a

de unde obþinem forma canonicã


 2u
 0. (4.2.28)
 2
Pentru integrarea ecuaþiei (4.2.28) observãm cã putem scrie
  u 
   0,
   
deci
u
 f  

ºi integrând încã o datã, obþinem
u   f     g   .
Revenind la variabilele iniþiale, soluþia generalã a ecuaþiei (4.2.20) este
u  x, y   xf  ay  bx   g  ay  bx  . (4.2.29)

Cazul III. În cazul ecuaþiilor de tip eliptic,   b2  ac  0 , rãdãcinile 1 ºi  2 sunt complex


conjugate, adicã
ac  b 2
1,2  i
b
.
a a
Deci,
ac  b2
 i
dy b
,
dx a a

 
sau, echivalent
ady  b  i ac  b 2 dx ,

 
cu integrala generalã
ay  b  i ac  b 2 x  C sau bx  ay  i ac  b2 x  C . (4.2.30)
Cu schimbarea de variabile
  bx  ay ,   ac  b2 x , (4.2.31)
ecuaþia (4.2.20) se reduce la forma canonicã
 2u  2u
  0, (4.2.32)
 2  2
adicã funcþia u este o funcþie armonicã arbitrarã de  ºi  . Soluþia generalã a ecuaþiei (4.2.20) este

 
u  x, y    bx  ay , ac  b 2 x , (4.2.33)
unde  este o funcþie armonicã arbitrarã.
Exemplul 4.2.13 Sã se determine soluþia ecuaþiei:
2u  2u 2u
2 2 7 3 2 0,
x xy y
care verificã urmãtoarele condiþii

114
u  0, y   9 y 3 ,

 u
  0, y   y .
2

 x
Soluþie. În acest caz, avem cã: a  2 , b   ºi c  3 , deci,    0 . Aºadar, avem o ecuaþie de
7 25
2 4
tip hiperbolic. Ecuaþia caracteristicã ataºatã ecuaþiei noastre este:
 dy 
2

2   7 30,
dy
 dx  dx
cu soluþiile
  ºi  3 .
dy 1 dy
dx 2 dx
Obþinem familiile de soluþii
2 y  x  C1 ºi y  3x  C2 .
Considerãm schimbarea de variabilã
  2 y  x,

  y  3 x .
Fiind o ecuaþie cu derivate parþiale de ordinul al doilea, omogenã, cu coeficienþi constanþi, forma sa
canonicã este:
 2u
 0,

iar aceasta din urmã are soluþia generalã
u  ,          .
Rezultã cã ecuaþia noastrã are soluþia generalã
u  x, y     2 y  x     y  3 x  .
Din condiþia u  0, y   9 y 3 , obþinem:
  2 y    y   9 y3 .
Pe de altã parte,
u
 x, y      2 y  x   3   y  3x  ,
x
deci
u
 0, y      2 y   3   y  .
x
Din cea de-a doua condiþie, obþinem:
   2 y   3   y   y 2 .
Rezolvând sistemul
  2 y     y   9 y 3 ,

   2 y   3   y   y ,
2

obþinem
   2 y   16 y 2 ,

   y   5 y ,
2

115
de unde rezultã cã

  y   3 y  C1 ,
4 3


  y    5 y 3  C .
 3
2

Aºadar,
u  x, y  
 2 y  x    y  3x   C .
4 3 5 3

3 3
Deoarece u  0, y   9 y , deducem cã C  0 , deci soluþia generalã a ecuaþiei este:
3

u  x, y    2 y  x    y  3x  .
4 3 5 3

3 3

4.3 Coarda finitã. Metoda separãrii variabilelor (D. Bernoulli ºi


J.Fourier)
Problema matematicã la care conduce studiul vibraþiilor libere ale unei coarde finite, de lungime l ,
cu capetele fixe, se poate formula în urmãtorul mod.
Sã se determine funcþia u  x, t  , u  C 2  D  , D   0, l    0,   care sã verifice ecuaþia cu derivate
parþiale:
 2u 2  u
, x   0, l  , t  0 (ecuaþia coardei)
2
 a (4.3.1)
t 2 x 2
cu condiþiile iniþiale
u
u  x, 0   f  x  ,  x,0   g  x  ,  x   0, l  (4.3.2)
t
ºi condiþiile la limitã
u  0, t   u  l , t   0 ,  t  0 . (4.3.3)

u Aºadar, avem o coardã de lungime l care în poziþia de


echilibru este situatã pe axa Ox , având un capãt în origine
ºi celãlalt capãt în A  l  . Asupra coardei nu acþioneazã
forþe exterioare. Coarda, în acest caz, executã vibraþii
libere descrise de ecuaþia (4.3.1). Condiþiile iniþiale (4.3.2)
indicã starea în care se aflã coarda la momentul iniþial de
u timp, precum ºi viteza fiecãrui punct al coardei la acelaºi
moment. Conform condiþiilor la limitã (4.3.3) capetele
coardei sunt fixe. Funcþiile f ºi g sunt date ºi presupuse
A l 
nenule ºi de clasã C 1 pe  0, l  . Pentru compatibilitatea
O x

condiþiilor (4.3.2) ºi (4.3.3) trebuie sã avem: f  0   f  l   0 ºi g  0   g  l   0 . Pentru rezolvarea


problemei enunþate mai sus, vom folosi metoda separãrii variabilelor a lui Fourier. Aceastã
metodã constã în a cãuta pentru ecuaþia (4.3.1) soluþii de forma:
u  x, t   X  x  T  t  , (4.3.4)
care verificã condiþiile (4.3.2) ºi (4.3.3). Din (4.3.3) avem cã:
X  0  T  t   0 ºi X  l  T  t   0 ,  t  0 .

116
Deci, X  0   X  l   0 , deoarece, dacã T  t   0 ,  t  0 , ar rezulta cã u  x, t   0 ceea ce ar
contravine condiþiilor (4.3.3). Derivãm funcþia u din (4.3.4) ºi introducem în (4.3.1):
X  x  T   t   a 2 X   x  T  t  , x   0, l  , t  0 ,
sau
X   x  1 T   t 
 x   0, l  , t  0 .
X  x  a2 T t 
Ultima relaþie ne spune cã o funcþie de t coincide cu o funcþie de x , acest lucru fiind posibil numai
dacã ambele sunt egale cu o aceeaºi constantã realã, pe care o vom nota cu  . Aºadar,
X   x  1 T   t 
 ,
X  x  a 2 T t 
de unde obþinem douã ecuaþii diferenþiale:
X   x    X  x   0 , (4.3.5)
T   t    a 2T  t   0 . (4.3.6)
Pentru început, determinãm soluþia ecuaþiei (4.3.5) cu condiþiile X  0   X  l   0 . Astfel, ecuaþia
caracteristicã a ecuaþiei diferenþiale liniare (4.3.5) este
r2    0  r2   . (4.3.7)
Dacã   0 , ecuaþia (4.3.7) are rãdãcinile r1   ºi r2    , deci soluþia generalã a ecuaþiei
(4.3.5) este:
X  x   C1e x 
 C2 e  x  .
Din X  0   0 , avem: C1  C2  0 , iar din X  l   0 , avem: C1el 
 C1e l 
 0 . Din aceste relaþii
rezultã cã C1  C2  0 ºi, deci, X  x   0 , adicã u  x, t   0 , soluþie care nu corespunde problemei.
Dacã   0 , soluþia generalã a ecuaþiei (4.3.5) este:
X  x   C1 x  C2 .
Din condiþia X  0   0 , avem C2  0 , iar din X  l   0 , avem C1l  C2  0 , adicã C1  0 . Aºadar,
vom avea tot soluþia banalã.
Dacã   0 , atunci rãdãcinile ecuaþiei caracteristice (4.3.7) sunt r1,2  i  , ºi, deci, soluþia
generalã a ecuaþiei (4.3.5) este:
X  x   C1 cos  x  C2 sin  x . (4.3.8)
Din X  0   0 , avem C1  0 , iar din X  l   0 , avem C2 sin  l  0 . Pentru a nu obþine din nou
 n 
2

soluþia banalã, vom lua C2  0 ºi sin l  0 , adicã l  n , n   . Deci,     . În


 l 
final, rezultã cã ecuaþia (4.3.5) are o infinitate de soluþii:
n
X n  x   Cn sin x , n   . (4.3.9)
l
 n 
2

Înlocuind     în (4.3.6), obþinem:


 l 
 n  2
T   t     a T t   0 ,
2

 l 

117
cu ecuaþia caracteristicã
 n  2 an
2

r2    a  0  r1,2   i
 l  l
ºi, deci, are soluþia generalã:
an an
Tn  t   Dn cos t  En sin t , n   ,
l l
unde Dn ºi En sunt constante arbitrare.
Dacã notãm An  Cn  Dn ºi Bn  Cn  En , obþinem soluþia ecuaþiei (4.3.1) cu condiþiile la limitã
(4.3.3):
 an an  n
un  x, t   X n  x  Tn  t    An cos t  Bn sin t  sin x , n   .
 l l  l

 u  x, t 

Aplicãm principiul suprapunerii efectelor care afirmã cã, dacã seria n este convergentã,
n 1

atunci suma sa, u  x, t    u n  x, t  , este, de asemenea, soluþie pentru problema noastrã. Vom

n 1

presupune, în plus, cã aceastã serie este ºi derivabilã termen cu termen de douã ori în raport cu x ºi
respectiv cu t . Aºadar,
 an an  n
u  x, t     An cos

t  Bn sin t  sin x (4.3.10)
n 1  l l  l
verificã ecuaþia (4.3.1) ºi condiþiile la limitã (4.3.3).
Vom determina constantele An ºi Bn din condiþiile iniþiale (4.3.2). Astfel,
an
f  x   u  x, 0    An sin

x
n 1 l
ºi
u a  an an n
 x, t    n   An sin t  Bn cos t  sin x ,
t l n 1  l l  l
deci
u a  n
g  x   x, 0    nBn sin x .
t l n 1 l
Vom presupune cã funcþiile f ºi g îndeplinesc condiþiile lui Dirichlet, deci pot fi dezvoltate în
serie Fourier de sinusuri pe intervalul  0,l  . Prelungind prin imparitate funcþiile f ºi g pe
2 
intervalul  l ,0  , perioada prelungirilor este T  2l , pulsaþia    , iar coeficienþii au
T l
valorile cunoscute:
n
 f  x  sin nxdx   f  x  sin
T 2 l

An 
4 2
xdx , (4.3.11)
T 0
l 0 l
n
 g  x  sin nxdx   g  x  sin
T 2 l

Bn 
4 l 2
xdx . (4.3.12)
T an an 0 l
Prin urmare, soluþia problemei (4.3.1) cu condiþiile (4.3.2) ºi (4.3.3) este funcþia u  x, t  definitã în
0

(4.3.10), unde coeficienþii An ºi Bn sunt daþi de formulele (4.3.11) ºi (4.3.12).

118
 2u  2u
Exemplul 4.3.1 Sã se integreze ecuaþia coardei  a 2 2 , cu condiþiile:
t 2
x
 2h
x, 0  x  ,
l
u 
u  0, t   u  l , t   0 ,  x,0   0 ºi u  x, 0    l 2
t  2h  l  x  , l  x  l .
 l 2

Soluþie. Soluþia ecuaþiei date este


 an an  n
u  x, t     An cos

t  Bn sin
l 
t sin x,
n 1  l l
unde
n n
 f  x  sin  g  x  sin
l l

An  xdx ºi Bn 
2 2
xdx .
l 0 l an 0 l
u
În cazul nostru, f  x   u  x, 0  ºi g  x    x,0  .
t
Observãm cã Bn  0 ºi
l 
4h  2 n n 
An  2   x sin xdx    l  x  sin
l

xdx  .
l 0 l l 
 
l
2

Integrând prin pãrþi, obþinem:


8h  1
n

A2 n 1  2
  2n  1 2
.

Aºadar, soluþia ecuaþiei este:


 1 a  2n  1   2n  1 
2 

u  x, t  
n

t  sin
8h
 n 1  2n  1 2
cos x.
l l

4.4 Ecuaþia propagãrii cãldurii


Problema matematicã la care conduce studiul propagãrii cãldurii în bara omogenã, izotropã ºi
nemãrginitã se poate formula în felul urmãtor.
Sã se determine soluþia u :    0,     a ecuaþiei
u  2u
 a2 2 (4.4.1)
t x
care satisface condiþia iniþialã
u  x,0   f  x  , f  C    , (4.4.2)

cu a 2  , unde k este coeficientul de conductibilitate termicã, c este cãldura specificã, iar 


k
c
este densitatea.
Observaþia 4.4.1 u  x, t  reprezintã temperatura într-un punct x la momentul t .

119
Aplicãm metoda separãrii variabilelor cãutând soluþii ale ecuaþiei (4.4.1) de forma:
u  x, t   X  x  T  t  . (4.4.3)
Derivând ºi înlocuind în (4.4.1), obþinem:
X  x  T   t   a 2 X   x  T  t  .
Eliminãm soluþia banalã ºi împãrþim relaþia la X  x  T  t  ºi obþinem:
X   x  1 T t 
   ,  – constantã realã.
X  x a2 T t 
Cele douã rapoarte egale se reduc la o constantã  deoarece x ºi t sunt variabile independente.
Obþinem ecuaþiile diferenþiale:
X   x    X  x   0 , (4.4.4)
T   t    a 2T  t   0 . (4.4.5)
Ecuaþia (4.4.5) fiind o ecuaþie diferenþialã liniarã de ordinul întâi, soluþia ei generalã este:
T  t   Ce 
 a 2 dt
, C – constantã.
Putem avea 3 cazuri.
Dacã   0 , atunci T  t    , când t   , deci aceeaºi proprietate ar avea-o ºi u  x, t  , fapt
inacceptabil din punct de vedere fizic.
Dacã   0 , atunci T  t   C , adicã temperatura în fiecare punct al barei nu depinde de timp, fapt
de asemenea inacceptabil.
Aºadar   0 ºi notãm    2 ,   0 . Soluþiile generale ale ecuaþiilor (4.4.4) ºi (4.4.5) sunt:
X  x   C1 cos  x  C2 sin  x ,
T  t   Ce   a t , C , C1 , C2 – constante.
2 2

Deci, soluþiile (4.4.3) ale ecuaþiei (4.4.1) sunt:


u  x, t;    X  x  T  t    A    cos  x  B    sin  x  e  
2 2
a t
, (4.4.6)
unde A     C  C1 ºi B     C  C2 .
Deoarece condiþiile la limitã lipsesc, toate valorile   0 sunt acceptabile.
Vom încerca sã determinãm soluþia problemei sub forma:

u  x, t    u  x, t ;   d  (4.4.7)
0
care înlocuieºte seria de funcþii din cazul coardei. Condiþia iniþialã (4.4.2) ne dã:

 u  x, 0;   d   f  x  ,
0
sau, þinând cont de (4.4.6),

  A    cos  x  B    sin  x  d   f  x  .

(4.4.8)

Vom determina A    ºi B    din (4.4.8) în ipoteza cã funcþia f  x  poate fi reprezentatã prin


0

integrala Fourier:
 

f  x    d   f   cos   x    d ,
1
 0 

120
relaþie care se mai scrie:
 

f  x    d   f   cos  x cos   sin  x sin   d 


1
 0 
1  
  

            f   sin  d d  .
 0
cos x f cos d sin x
  
Comparând cu (4.4.8), observãm cã:
 

A      f   cos  d , B      f   sin  d .
1 1
(4.4.9)
   
Introducând relaþiile din (4.4.9) în (4.4.6), obþinem:

u  x, t ;     f   e   a t cos   x    d .
1 2 2
(4.4.10)
 
Deci, soluþia (4.4.7) a ecuaþia (4.4.1) devine:
   

u  x, t    d   f   e   a t cos   x    d   f   d  e   a t cos   x    d .
1 2 2 1 2 2

 0   0 

e
b2
1 1 4a
Folosind integrala Poisson:  ax 2
cos bxdx  e , soluþia ecuaþiei (4.4.1) cu condiþia iniþialã
0 2 
(4.4.2) este:
  x   2
u  x, t    f   e

d .
1 4 a 2t

2a  t 

4.5 Problema lui Dirichlet pentru cerc


Fie D   x, y    2
x2  y2  r 2  ºi    x, y    2
x2  y 2  r 2  frontiera domeniului D .
Aºadar, D  D   reprezintã discul cu centrul în origine ºi de razã r . Problema lui Dirichlet
pentru ecuaþia lui Laplace constã în a determina funcþia de clasã C 2 u : D   care satisface
ecuaþia
 2u  2 u
u  2  2  0 ,   x, y   D (4.5.1)
x y
cu condiþia la frontierã
u  f , (4.5.2)
unde f este o funcþie datã, continuã pe  .
Vom folosi metoda separãrii variabilelor pentru a gãsi soluþia acestei probleme. Din cauza simetriei
centrale faþã de origine a problemei, vom trece la coordonatele polare.
Fie  ºi  coordonatele polare ale punctului  x, y  . Deci,
 x  r cos 
 cu    0, r  ,    0, 2  .
 y  y sin  ,
(4.5.3)

Deci,
  x 2  y 2 ºi   arctg  k , k  0,1, 2 .
y
(4.5.4)
x

121
Observãm cã
 x 
   
x y y
, ,
x x y
2 2  y x y
2 2 
 y  y 
 2  2 ,  2  2 .
x x
x x  y 2
 y x  y 2

Folosind formula de derivare a funcþiilor compuse, obþinem:
u u  u  x u y u u u  u  y u x u
    2 ,     2 ,
x  x  x     y  y  y    

x
  u    x u y u  x u  x   u    u   
2 2

        
x  x  x     2   2     2 x  x 

2 y
x u  y   u    u      x u  x  u 
2 2 2 2 2 2
  
 4   2   x  2 x   3   2  2
xy  2 u 2 xy u xy  2 u y 2  2u
   
 3   4   3   4  2
,


y
  u    y u x u  y u y   2u   2u  
          
y  y  y     2   2     2 y  y 

2 x
y u x   2 u   2u    2  y 2 u y 2  2 u
      
 4   2   y  2 y   3   2  2
xy  2 u 2 xy u xy  2u x 2  2u
   
 3   4   3   4  2
.

Înlocuind aceste expresii în ecuaþia (4.5.1), obþinem:


x 2  y 2  2u x 2  y 2  2u  2 xy 2 xy   2u
    
 2  2  4  2   3  3  
  2  x2  2  y 2  u  2 xy 2 xy  u
    4  4  0
  3       
3

sau

 

x 2  y 2  2 u x 2  y 2  2 u 2   x  y u
2 2 2

0

 2  2  4  2 3 
sau
 2u 1  2 u 1 u
  0
 2  2  2  
sau, dupã înmulþirea cu  2 ,
 2u u  2u
2    0. (4.5.5)
 2   2

122
Astfel, problema (4.5.1) – (4.5.2) se reformuleazã dupã cum urmeazã: sã se determine funcþia
u   ,  , u :  0, r    0, 2    care satisface ecuaþia (4.5.5) ºi condiþia pe frontierã
u   ,     r  f   , (4.5.6)
soluþia fiind evident periodicã, cu perioada 2 în raport cu variabila  .
Conform metodei separãrii variabilelor, cãutãm soluþiile ecuaþiei (4.5.5) de forma
u   ,    R    T   , (4.5.7)
unde funcþiile R ºi T sunt de clasã C 2 . În plus, funcþia T este presupusã periodicã de perioadã
2 . Punând condiþia ca funcþia u din (4.5.7) sã verifice ecuaþia (4.5.5), obþinem:
 2 R     T     R    T     R    T   
sau
 2 R       R     T   
 k,
R   T  
(4.5.8)

unde k este o constantã.


Din (4.5.8) rezultã urmãtoarele ecuaþii diferenþiale:
T     kT    0 , (4.5.9)
 2 R       R     kR     0 . (4.5.10)
Ecuaþia (4.5.9) este o ecuaþie diferenþialã liniarã, omogenã cu coeficienþi constanþi. Ecuaþia sa
caracteristicã este:
 2  k  0  1,2    k .
Caz I. k  0  T    C1e k
 C2 e  k
. Aceastã funcþie este periodicã numai pentru
C1  C2  0 , adicã doar dacã T  0 , ceea ce ar însemna cã ºi u este nulã.
Caz II. k  0  T     0 , adicã T    C1  C2 . Cãutãm acum C1 ºi C2 astfel încât T   sã
fie periodicã de perioadã 2 :
T   2   T    C1  2C1  C2  C1  C2  C1  0 .
Deci, T    C2 , C2 - constantã, o soluþie banalã inacceptabilã.
Caz III. k  0  T    C1 cos  k  C2 sin  k . Dar, T    T   2  , deci
C1 cos  k  C2 sin  k  C1 cos   2  k  C 2 sin   2  k ,

   
sau
C1 cos  k  cos   2  k  C2 sin  k  sin   2  k  0 ,
de unde,
  2  k   k  2 n sau 2 k  2 n sau k  n 2 .
Deci,
kn  n 2 , n   . (4.5.11)
Aºadar, soluþia generalã a ecuaþiei (4.5.9) este:
Tn    Cn cos n  Dn sin n , n   . (4.5.12)
Înlocuind (4.5.11) în ecuaþia (4.5.10), obþinem:
 2 R       R     n 2 R     0 , (4.5.13)

123
care este o ecuaþie de tip Euler. Pentru integrarea acestei ecuaþii vom folosi schimbarea de variabilã
  et . De aici, t  ln  , d   e t dt ,  t  . Aºadar,
dt 1 1
d e 
R       et
dR dR dt dR
,
d  dt d  dt
d  dR  d   t dR  dt   t dR t d R   t  2t  d R dR 
R     
d 2R 2 2
          2 
  2  .
d d  d  d  dt  d  
e e e e e
2
dt dt   dt dt 
Înlocuind în ecuaþia (4.5.13), obþinem:
 d 2 R dR 
 2 e 2 t  2    e
 t dR
 n 2 R t   0
 dt dt  dt
sau
 n2 R  t   0 .
d 2R
(4.5.14)
dt 2
Ecuaþia diferenþialã (4.5.14) este o ecuaþie liniarã omogenã cu coeficienþi constanþi având ecuaþia
caracteristicã r 2  n 2  0 cu rãdãcinile r1,2   n , deci soluþia generalã a ecuaþiei (4.5.14) este:
Rn  t   En e nt  Fn e  nt ,
sau, revenind la notaþia în  :
Rn     En  n  Fn   n , (4.5.15)
unde, En ºi Fn sunt constante oarecare.
Dacã Fn  0 , rezultã cã Rn      , când   0 , deci funcþia u n   ,  ar tinde la infinit spre
centrul cercului, ceea ce ar contrazice faptul cã funcþia u n   ,   Rn    Tn   este continuã. În
consecinþã, Fn  0 , deci soluþia ecuaþiei (4.5.14) este:
Rn     En  n . (4.5.16)
Aºadar, din (4.5.12) ºi (4.5.16), obþinem:
u n   ,   En  n  Cn cos n  Dn sin n  ,
ºi, notând An  En Cn ºi Bn  En Dn , avem:
u n   ,    n  An cos n  Bn sin n  . (4.5.17)

 u   , 

Conform principiului suprapunerii forþelor, în ipoteza convergenþei, seria n va fi soluþia
n0
problemei Dirichlet. Vom presupune cã aceastã serie este convergentã ºi este derivabilã termen cu
termen de douã ori în raport cu  ºi respectiv cu  . Fie, deci:

u   ,     n  An cos n  Bn sin n   A0    An cos n  Bn sin n   n .


 
(4.5.18)
n 0 n 1
Este uºor de verificat cã aceastã funcþie satisface ecuaþia (4.5.5). Condiþia la frontierã (4.5.6) va fi
satisfãcutã dacã ºi numai dacã:
A0    An cos n  Bn sin n  r n  f   .

(4.5.19)
n 1

În relaþia (4.5.19) avem dezvoltarea în serie Fourier trigonometricã a funcþiei periodice f , de


perioadã 2 . Coeficienþii acestei dezvoltãri se obþin astfel:

124
2

A0   f  t  dt ,
1
(4.5.20)
2 0
2 2

r n An   f  t  cos ntdt , deci An   f  t  cos ntdt ,


1 1 1
(4.5.21)
 0
 rn 0
2 2

r n Bn   f  t  sin ntdt , deci Bn   f  t  sin ntdt .


1 1 1
(4.5.22)
 0
 rn 0

Prin urmare, soluþia problemei (4.5.5) – (4.5.6) este datã de (4.5.18), unde coeficienþii An , n   ,
Bn , n   sunt daþi de relaþiile (4.5.20) – (4.5.22).
În cele ce urmeazã vom scrie soluþia (4.5.18) sub o altã formã, utilizatã frecvent în aplicaþii.
Înlocuim expresiile coeficienþi în (4.5.18) ºi obþinem:
2   2 2

u   ,        n      n 
f t  sin nt sin n dt   n 
1 1 1 1 1

2 0 n 1   r  r 0
f t dt f t cos nt cos n dt
0 
1 1     
2

        cos nt cos n  sin nt sin n   f  t  dt.


n

 0  2 n 1  r  
Deci,
1 1     
2

u   ,         cos n  t     f  t  dt .
n

 0  2 n 1  r 
(4.5.23)


a

Pentru a prelucra aceastã formulã, sã remarcãm cã suma seriei n
cos n , cu a  1 , este partea
n 1

a e 

realã a seriei n in
care este o serie geometricã cu raþia q  aei , unde   1 . În consecinþã,
n 1

aei
a e

   i   
n in a a a
n 1 1  ae i
e  a cos   i sin   a  cos   a   i sin 
cos   a  i sin 
a
 cos   a 
.
 sin 2 
2

Deci,
a cos   a 2
 a n cos n 

1  2a cos   a 2
.
n 1

Aºadar,
 
2

cos    
  r cos  t      2
  r
  cos n  t    
 n

 2
r
r  2  r cos  t      2
.
n 1  r   
2

1  2 cos    
r r
Înlocuind în (4.5.23), obþinem:
1 
2
2   r cos  t       
u   ,    f  t  dt
2 0  r 2  2  r cos  t      2 
1 

sau

125
 2
r2   2 
u   ,  
0  r 2  2  r cos t      2  f  t  dt .
1
 (4.5.24)
 2 
Formula (5.4.24) se numeºte formula lui Poisson.

126
CUPRINS
5. FUNCÞII SPECIALE 128

5.1 Polinoame Legendre 128

5.2 Polinoame Cebâºev 135

5.3 Polinoame Hermite 138

5.4 Polinoame Laguerre 142

5.5 Funcþii Bessel 146

127
5. FUNCÞII SPECIALE
5.1 Polinoame Legendre
Ecuaþia diferenþialã a lui Legendre
 
1  x 2 y   2 xy  a  a  1 y  0 (5.1.1)
unde a este o constantã realã, apare în probleme diverse cum ar fi problema fluxului unui fluid
ideal la trecerea printr-o sferã, determinarea câmpului electric generat de o sferã încãrcatã ºi
determinarea distribuþiei temperaturii într-o sferã când se dã temperatura la suprafaþã.
Vom arãta cã dacã parametrul real a este un întreg nenegativ n , atunci una dintre soluþiile ecuaþiei
(5.1.1) se reduce la un polinom de grad n . Aceste soluþii polinomiale sunt cunoscute sub numele de
polinoame Legendre. Vom obþine reprezentarea explicitã a acestor polinoame ºi vom discuta câteva
dintre proprietãþile lor.
Deoarece funcþiile
a  a  1
p1  x    ºi p2  x  
2x
1 x 2
1  x2
sunt analitice pentru x  1 , rezultã cã x  x0  0 este un punct ordinar pentru (5.1.1). Deci, soluþia

ei y  x  este unicã ºi analiticã în x0 . Adicã , y  x    ck x k este o serie convergentã pentru x  1 .


k 0

Pentru a gãsi aceastã soluþie, înlocuim direct în (5.1.1) ºi obþinem:


1  x    k  1 k  2  c k  2 x  2 x   k  1 ck 1 x  a  a  1  ck x  0
  
2 k k k

k 0 k 0 k0
sau, echivalent

  k  1 k  2  c    k  1 k  2k  a  a  1  ck  x k  0

k 2
k 0
sau

  k  1 k  2  c   a  k  1 a  k  ck  x k  0 .


k 2
k 0
Ultima relaþie este adevãratã dacã ºi numai dacã
 k  1 k  2  ck  2   a  k  1 a  k  ck  0 , k  0,1,
adicã

ck  2  
 a  k  1 a  k  c , k  0,1,
 k  1 k  2  k
(5.1.2)

ºi relaþia de recurenþã care ne dã coeficienþii ck .


Efectuând anumite calcule, obþinem
 1  a  2k  1 a  2k  3  a  1 a  a  2   a  2k  2 
k

c2 k 
 2k  !
c0

sau
1  1 1
  a  1   a  k   22 k
c2k   1
k 2  2 2
c0 , k  1,2, (5.1.3)
1 1 1 
  a     a  k  1   2 k !
2 2 2 

128
ºi
 1  a  2k  a  2k  1  a  1 a  1 a  3   a  2k  1
k

c2 k 1 
 2k  1!
c1

sau
1 1 1 
  a     a  k  1 22 k 1
c2k 1   1
k  2 2   2  c1 , k  1,2, . (5.1.4)
1  1 1
2  a  1    a  k    2 k  1!
2  2 2
Aºadar, soluþia ecuaþiei (5.1.1) se poate scrie astfel:
  a  1 a 2  a  3  a  1 a  a  2  4 
y  x   c0 1  x  x   
 2! 4! 
  a  2  a  1 3  a  4  a  2  a  1 a  3 5 
 c1  x  x  x  
 3! 5! 
 c0 y1  x   c1 y2  x  . (5.1.5)
Evident y1  x  ºi y2  x  sunt soluþii liniar independente ale ecuaþiei lui Legendre.
Dacã în ecuaþia (5.1.1) , a  2 n , atunci din (5.1.3) rezultã cã c2 n  2  c2 n  4    0 , adicã y1  x  se
reduce la un polinom de grad 2n . Analog, dacã a  2 n  1 , atunci y2  x  se reduce la un polinom
de grad 2n  1 care conþine doar impare ale lui x . Cum y1  x  ºi y2  x  sunt soluþii ale ecuaþiei
(5.1.1), rezultã cã ecuaþia diferenþialã Legendre are o soluþie polinomialã pentru orice valoare
întreagã nenegativã a lui a .
În continuare vrem sã obþinem aceste polinoame în ordinea descendentã a puterilor lui x . Pentru
aceasta, relaþia (5.1.2) se mai poate scrie:

cs  
 s  1 s  2  c ,
s  n  2,
 n  s  n  s  1 s  2
(5.1.6)

unde am luat drept indice pe s ºi pe a ca fiind întregul n . Cu ajutorul relaþiei (5.1.6) putem
exprima toþi coeficienþii nenuli în funcþie de coeficientul cn al celei mai mari puteri a lui x . De
obicei se alege

cn 
 2n !  1  3  5    2n  1
2n  n !
2
(5.1.7)
n!
astfel încât soluþia polinomialã a ecuaþiei (5.1.1) sã aibã valoarea 1 în punctul x  1 .
Din (5.1.6) ºi (5.1.7) se obþine:

cn  2 k   1 n
 2 n  2k  ! , când n  2 k  0 .
2 k ! n  k ! n  2k !
k
(5.1.8)

Definiþia 5.1.1 Soluþia rezultatã a ecuaþiei (5.1.1) se numeºte polinom Legendre de grad n ºi se
noteazã cu Pn  x  . Din (5.1.8), aceastã soluþie se scrie astfel:
n
2
 2 n  2 k !
Pn  x     1
 
x n2 k .
m ! n  k ! n  2 k !
k
n
(5.1.9)
k 0 2
Observaþia 5.1.2 Din (5.1.9) se obþine cã:

129
P0  x   1 , P1  x   x , P2  x  
1
2

3 x 2  1 , P3  x   5 x3  3 x ,
1
2
  
 
P4  x   35 x 4  30 x 2  3 , P5  x   63 x 5  70 x 3  15 x .
1
8
1
8
 
Polinoamele Legendre Pn  x  pot fi reprezentate într-o formã compactã dupã cum se aratã în
teorema urmãtoare.
Teorema 5.1.3 (Formula lui Rodrigues)
Pn  x   n
1 dn 2
x 1 .  
n
n
(5.1.10)
2 n ! dx
Demonstraþie. Fie v   x 2  1 . Deci,
n

x 2
 dv
1
dx
 2 nxv . (5.1.11)
Derivând relaþia (5.1.11) de n  1 ori dupã formula lui Leibniz, obþinem:

 x 2  1 ddx nv2  2  n  1 x ddx nv1  n  n  1 ddxvn  2n  x dx


n 2 n 1
 d n1v d nv 
 
n

n 1
 n  1 ,
 dx n 
sau

1  x2  ddx nv2  2 x ddx nv1  n  n  1 ddxvn  0 .


n2 n 1 n
(5.1.12)

d nv
Dacã facem substituþia z  n , atunci (5.1.12) devine:
dx

1  x 2  ddx2z  2 x dx  n  n  1 z  0 ,
2
dz

care este, de fapt, identicã cu ecuaþia (5.1.1) pentru a  n . Aºadar, este necesar ca

z  n  cPn  x  ,
d nv
dx
unde c este o constantã. Cum Pn 1  1 , avem:

 
 d nv 
n 
x  1  x  1
dn dn
c   n   n x2 1  
n n n

 dx  x 1 dx x 1
dx x 1

  Cnk  x  1  x  1
n
n k n !
 2n n !.
n!
 n  k !
k

k 0 k!
x 1
Aºadar, am obþinut cã
Pn  x  
1 d nv

1 dn 2
x 1 .  
n
n n n
c dx 2 n ! dx
Definiþia 5.1.4 Fie  f  x  un ºir de funcþii pe un interval oarecare I . O funcþie F  x, t  se
numeºte funcþie generatoare a lui  f n  x  dacã
n

F  x, t    f n  x  t n .

n0

Urmãtoarea teoremã ne dã funcþia generatoare a ºirului polinoamelor Legendre  Ln  x  .

130
Teorema 5.1.5 (Funcþia generatoare)

1  2 xt  t    Pn  x  t n .

2 2
1
(5.1.13)
n0

 
1
Demonstraþie. Dacã x  r , r - arbitrar, ºi t  1  r 2 2
 r , atunci avem cã:

   
1 1
2 xt  t 2  2 x t  t 2  2r 1  r 2 2
 2r 2  1  r 2  r 2  2r 1  r 2 2
1.

 

1
Aºadar, putem scrie funcþia 1  2xt  t 2 2
în forma:
1  3     2 n  1 n
1  t  2 x  t   t 2x  t   t  2x  t     t 2x  t    .

1
 1
1 13 2
2  4    2n 
2 n
2
2 24
Coeficientul lui t n din aceastã expresie este
1  3     2 n  1 1  3     2n  3   n  1
2x  2x 
n2

2  4    2n  2  4     2 n  2  1!
n

1  3     2 n  5   n  2  n  3 
2x
n4
  
2  4     2n  4  2!
1  3     2n  1  n n  n  1 n  n  1 n  2  n  3  n  4 
 x  xn 2  x    Pn  x  .
n!   2n  1!1  2  2n  1 2n  3 2  4 
Teorema 5.1.6 (Relaþia de recurenþã)
 n  1 Pn 1  x    2n  1 xPn  x   nPn 1  x  , n  1, 2, . (5.1.14)
Demonstraþie. Derivând relaþia (5.1.13) în raport cu t , obþinem:

 x  t  1  2 xt  t 2    nPn  x  t n 1 ,

3 
2

n 1

sau

 x  t  1  2 xt  t 2     nP  x  t

1 
2
 1  2 xt  t 2 n
n 1
,
n 1

sau
 x  t   Pn  x  t n  1  2 xt  t 2   nPn  x  t n1
 

n0 n 1

Identificând coeficienþii lui t , rezultã: n

xPn  x   Pn 1  x    n  1 Pn 1  x   2 nxPn  x    n  1 Pn 1  x  ,
relaþie echivalentã (5.1.14).
Observaþia 5.1.7 Cum P0  x   1 ºi P1  x   x , relaþia (5.1.14) poate fi utilizatã la gãsirea
polinoamelor Legendre de grad mare.
Definiþia 5.1.8 Sistemul de funcþii  f n  este un sistem ortogonal pe    p , dacã:
0, m  n
f m , f n   f m  x  f n  x  dx   (5.1.15)
 C n  0, m  n.
Dacã pentru orice n   , avem Cn  1 , atunci sistemul de funcþii  f  x
n n
se numeºte
ortonormat.

131
Propoziþia 5.1.9 Polinoamele Legendre sunt funcþii ortogonale pe intervalul  1,1 ºi
0, m  n,

1 Pn  x  Pm  x  dx   2 , m  n .
1

 2n  1
Exemplul 5.1.10 Sã se verifice urmãtoarea relaþie de recurenþã pentru polinoamele Legendre:
Pn1  x   Pn1  x    2 n  1 Pn  x  . (5.1.16)
Soluþie. Derivând relaþia (5.1.13) în raport cu x , obþinem:

 Pn  x  t n ,


t

 
3
1  2 xt  t 2 2 n 1
sau

 P  x  t  P  xt
 

n t n
, (5.1.17)
1  2 xt  t 2
n n
n 1 n 1
adicã

1  2 xt  t   P  x  t   P  x  t
 
2 n n 1
n n .
n 1 n 1

Identificând coeficienþii lui t n , rezultã:


Pn  x   Pn1  x   2 xPn  x   Pn1  x  . (5.1.18)
Acum, derivând relaþia (5.1.13) în raport cu t , obþinem:

 x  t  1  2 xt  t 2    nPn  x  t n 1 ,

3 
2

n 1

sau
x t
 nP  x  t  P  xt
 
n 1
 n
.
1  2 xt  t 2
n n
n 1 n 1
Din (5.1.17), ultima relaþie devine:
x t 
 nP  x  t  Pn  x  t n ,

n
n 1

n 1 t n 1
sau

 nP  x  t   x  t   P  x  t   xPn  x  t n   Pn  x  t n1


   
n n
n n
n 1 n 1 n 1 n 1

ºi, identificând coeficienþii lui t , obþinem:


n

xPn  x   nPn  x   Pn1  x  . (5.1.19)


Din (5.1.18) ºi (5.1.19), rezultã:
Pn  x   Pn1  x   2  nPn  x   Pn1  x    Pn1  x  ,
care este echivalentã cu relaþia din enunþ.
Exemplul 5.1.11 Sã se arate cã:

i) Pn 1  1 ; ii) Pn  1   1 ; iii) P2 n  0    1


n n  2 n ! ; iv) P2 n !  0   0 .
2  n !
2n 2

Soluþie. i) Din teorema 5.1.5, pentru x  1 , obþinem:

132
  Pn 1 t n ,

1
1  2t  t 2 n0

adicã
  Pn 1 t n .

1
1  t n0
Dar, se ºtie cã:
 tn .

1
1  t n0
Aºadar,

t   Pn 1 t n , pentru orice t cu t  1 .


 
n

n0 n0
de unde
Pn 1  1 .
ii) Analog, ca la punctul i).
iii), iv) Din teorema 5.1.5, pentru x  0 , obþinem:
  Pn  0  t n .

1
1  t 2 n0

 

1
Dezvoltând 1  x 2 2
în serie binomialã, obþinem:
 1  3   1  3   2 n  1 
            
1  x   1
1   t2  
2  2  2
    
2  2   2  2
 

1
,
2 2 n
2 t t
 2 2! n!
adicã
1  3  5     2 n  1 1  2  3  4  5     2 n  2    2 n  1  2 n
1  x     1 t 2 n    1
 
2 2
1
t 2n 
2n  n ! 2  4  6   2 n  2  2n
n n

n0 2  n!
n
n0

 2 n !  2n ! 2 n
   1 t 2 n    1
 
n n

2   n !
t .
n0 2  n ! 2  n !
n n
n0
2n 2

Aºadar, avem:
 2 n ! t 2 n   P 0 t n .
  1 

n 
n

2 2 n   n !
2
n 0 n0

Identificând coeficienþii, obþinem:

P2 n  0    1
n  2 n ! ºi P2 n 1  0   0 .
2 2 n  n !
2

 xP  x  P  x  dx .
1

Exemplul 5.1.12 Sã se calculeze n 1 n


1

Soluþie. Înmulþim relaþia de recurenþã (5.1.14) cu Pn 1  x  ºi integrãm apoi pe intervalul  1,1 .


Avem:

 n  1  Pn 1  x  Pn 1  x  dx   2n  1  xPn 1  x  Pn  x  dx  n  Pn21  x  dx .
1 1 1

1 1 1

133
Þinând cont de propoziþia 5.1.9, ultima expresie devine:

0   2 n  1  xPn 1  x  Pn  x  dx  n
1
2
2  n  1  1
,
1

deci

 xP  x  P  x  dx   2n  1 2n  1  4n  1 .
1
2n 2n
n 1 n 2
1

Exemplul 5.1.13 Sã se arate cã Pn   x    1 Pn  x  .


n

Soluþie. Pornim de la funcþia generatoare a polinoamelor Legendre ºi obþinem:

  
  
            1 Pn   x  t n .
n 1 1 n n
P x t P x t
1  2 xt  t 1  2   x  t    t 
n n
n0 n 0 n0
2 2

Deci,
Pn  x    1 Pn   x 
n

ºi, înmulþind cu  1 , rezultã relaþia din enunþ.


n

Exemplul 5.1.14 Sã se dezvolte funcþia f :  1,1   , f  x   x 2 , într-o serie de polinoame


Legendre.
Soluþie. Aºadar, trebuie sã scriem funcþia f de forma:

f  x    cn Pn  x  .

(5.1.20)
n0

Pentru a gãsi coeficienþii cn vom înmulþi relaþia (5.1.20) cu Pm  x  ºi vom integra pe  1,1 .
Obþinem:
  
1   m   1   cn Pn  x   Pm  x  dx .
1 1

f x P x dx 
n0 
Þinând cont de propoziþia 5.1.9, avem:

1     n  Pn  x  dx  cn
1 1

 2 2
f x P x dx c ,
2n  1
n
1
deci
2n  1
f  x  Pn  x  dx , n  0,1,2, .
2 1
1

cn  (5.1.21)

Funcþia f  x   x 2 fiind un polinom de gradul al doilea, atunci vom avea cã:

f  x    cn Pn  x  ,
2

n0
adicã
x 2  c0 P0  c1 P1  c2 P2 .

Deci,
x 2  c0  c1 x 
1
2
 
c2 3 x 2  1 .
Aplicând (5.1.21), obþinem cã:

134
c0  , c1  0 ºi c2  .
1 2
3 3
Aºadar,
x2  P0  x   P2  x  .
1 2
3 3

5.2 Polinoame Cebâºev


Fie ecuaþia diferenþialã a lui Cebâºev
1  x  y  xy  n y  0 .
2 2
(5.2.1)
Fãcând substituþia x  cos  , obþinem:

1  cos2   sin1   sin1  dd y2  sin


cos  dy 

  cos 
2
 n2 y  0 ,
1 dy

2
 d  sin  d 
echivalentã cu
d2y
 n2 y  0 .
d 2
Aceastã ultimã ecuaþie diferenþialã are soluþiile sin n ºi cos n . Deci, soluþiile ecuaþiei (5.2.1) sunt
  
sin n cos 1 x ºi cos n cos 1 x . 
Definiþia 5.2.1 Soluþia Tn  x   cos n  cos n cos 1 x   este un polinom de gradul n în x ºi se
numeºte polinom Cebâºev de speþa I.
Aºadar, avem Tn :  1,1   1,1 .
Pentru a gãsi reprezentarea sa explicitã, avem nevoie de urmãtoarea relaþie de recurenþã.
Teorema 5.2.2 (Relaþia de recurenþã)
Tn 1  x   2 xTn  x   Tn 1  x  , n  1 . (5.2.2)
Demonstraþie. Folosind identitatea
cos  n  1  cos  n  1  2 cos n cos
ºi înlocuind   arccos x rezultã recurenþa (5.2.2).
 
Observaþia 5.2.3 Deoarece T0  x   cos  0   1 , T1  x   cos cos1 x  x , atunci folosind relaþia de
recurenþã (5.2.2) rezultã:
T2  x   2 x 2  1 , T3  x   4 x3  3 x , T4  x   8 x 4  8 x 2  1 .
Propoziþia 5.2.4
n

 
2

Tn  x     1 Cn2 k x n  2 k 1  x 2
 
, n 1.
k k
(5.2.3)
k 0
Demonstraþie. Din formula lui de Moivre obþinem:
 cos   i sin    cos n  i sin n ,
n

iar din formula lui Newton avem cã:


 cos   i sin     Cnk cosn  k   i sin   .
n
n k

k 0
Egalând pãrþile reale din cele douã formule, obþinem:

135
n 
 2

cos n  cosn   Cn2 cosn 2  sin 2   Cn4 cosn  4  sin 4       1 Cn2 k cos n  2 k  sin 2 k  .
 
k

k 0

Cum x  cos  , deci   arccos x , expresia devine:


 n

 
 2

cos  n arccos x     1 Cn2 k x n  2 k 1  x 2


  k
k
,
k 0
adicã relaþia (5.2.3) este verificatã.
Teorema 5.2.5 (Formula lui Rodrigues)
Tn  x    1    
n
1 1
2n n ! dn
1  x2 1  x2
 2n  !
n
2
n
2 . (5.2.4)
dx
Teorema 5.2.6 (Funcþia generatoare)
1  rx
 Tn  x  r n .

 (5.2.5)
1  2 xr  r 2 n  0

z

Demonstraþie. ªtim cã seria geometricã n
cu z  1 este convergentã, având ca limitã funcþia
n0

f z  . Dacã z  r  cos   i sin   cu r  1 ºi    0, 2  , atunci putem scrie


1
1 z

 z   r  cos  i sin     r  cos n  i sin n    r cos n  i  r n sin n ,


    
n n n n n

n 0 n0 n0 n 0 n 0
iar
1  r cos  ir sin 
f  r  cos   i sin       
1 1
1  r  cos   i sin   1  r cos   ir sin  1  r cos 2  r 2 sin 2 
1  r cos  r sin 
 i
1  2r cos   r 1  2 r cos  r 2
2
.
Deci,
1  r cos 
r

n
cos n  ,
n0 1  2 r cos   r 2
ºi cum x  cos  , avem cã
1  rx
T  x r

n
 .
1  2 rx  r 2
n
n0

Definiþia 5.2.7 Sistemul de funcþii  f  x


n n
este ortogonal cu ponderea p  x  pe  , dacã:
0, m  n
f m  x  , p  x  f n  x    p  x  f m  x  f n  x dx   (5.2.6)
 C n  0, m  n.
Propoziþia 5.2.8 Polinoamele Cebâºev sunt funcþii ortogonale pe intervalul  1,1 cu ponderea

p  x  , adicã avem:
1
1  x2

136
0, n  m,


1   n   m     2 , n  m  0,
1

p x T x T x dx

 , n  m  0.
Exemplul 5.2.9 Sã se arate cã Tn   x    1 Tn  x  .
n

Soluþie. Avem:
1  rx 1    r   x 
  
  
            1 Tn   x  r n ,
n n

1  2   x   r     r 
n
T x r T x r
1  2 xr  r
n 2 2 n
n 0 n 0 n 0

deci
Tn  x    1 Tn   x  r n ,
n

adicã
Tn   x    1 Tn  x  .
n

Exemplul 5.2.10 Sã se arate cã:


i) Tn 1  1 ; ii) Tn  1   1 ; iii) T2 n  0    1 ; iv) T2 n 1  0   0 .
n n


Soluþie. i) Din definiþia 5.2.1, avem: Tn 1  cos n cos 1 1  cos  n  0   cos0  1 . 
ii) Din exemplul 5.2.9, avem: Tn  1   1 Tn 1   1  1   1 .
n n n

iii) Din definiþia 5.2.1, avem:


T2 n  0   cos  2n  cos 1 0   cos  2 n    cos  n    1 .
  n

 2
iv) Din definiþia 5.2.1, avem:
T2 n 1  0   cos   2n  1  cos 1 0   cos   2 n  1    0 .
 
 2
Exemplul 5.2.11 Sã se dezvolte funcþia f :  1,1   , f  x   x , într-o serie de polinoame
2

Cebâºev.
Soluþie. Aºadar, trebuie sã scriem funcþia f de forma:

f  x    anTn  x  .

(5.2.7)
n0

Pentru a gãsi coeficienþii an , înmulþim relaþia (5.2.7) cu Tm  x  ºi apoi integrãm pe


1
1  x2
intervalul  1,1 . Avem:
f  x  Tm  x     1
 dx     anTn  x   Tm  x  dx ,
1 1

1 1  x2 1  n  0  1  x2
sau
f  x  Tn  x 
an  Tn2  x  dx  
1 1
1
dx .
1 1  x2 1 1  x2
Din propoziþia 5.2.8, rezultã:
f  x 2 f  x  Tn  x 
a0   dx ºi an  
1 1
dx , n  1 .
1
(5.2.8)
 1 1  x 2  1 1  x 2

137
Funcþia f  x   x 2 fiind un polinom de gradul al doilea, atunci vom avea cã:

f  x    anTn  x  ,
2

n0

adicã
x 2  c0T0  x   c1T1  x   c2T2  x  .

 
Deci,
x 2  a0  a1 x  a2 2 x 2  1 .
Aplicând (5.2.8), obþinem:
1  1
 1 1  x 2  1 1  x 2
1 1
x2 x3
a0      dx  0 ,
1 2
,
 2 2
dx a1

2 x 2x 1
a2  
 dx  
 4 3 2  3

1 2 2 1 1
x4 x2
dx  dx    1  .
4 2 1
 1 1  x 2  1 1  x 2  1 1 x 2  8  2 2 2
Deci,
x2 
1 1
2 2

 2 x2  1 . 
Observaþia 5.2.12 O altã metodã de a dezvolta în serie de polinoame Cebâºev o funcþie de forma
x n , este urmãtoarea. Se rescrie relaþia de recurenþã (5.2.2), astfel:
xT0  x   T1  x  ºi xTn  x   Tn 1  x   Tn 1  x   , n  1 .
1
2
Verificãm acum dezvoltarea din exemplul 5.2.11:
x 2  xT1  x   T2  x   T0  x    T0  x   T2  x    2 x 2  1 .
1
2
1
2
1
2
1 1
2 2
 
Analog, pentru f  x   x : 4

x 4  x 2  xT1  x    T2  x   T0  x     xT2  x     xT0  x   


x2 x x
2 2 2
 T3  x   T1  x   T1  x   T3  x   3T1  x   xT3  x   xT1  x  
x x x 1 3
4 2 4 4 4
  T4  x   T2  x     T2  x   T0  x    T4  x   4T2  x   T0  x   .
1 1 3 1 1
4 2 4 2 8
Deci,
x 4  T4  x   T2  x   T0  x  .
1 1 3
8 2 8

5.3 Polinoame Hermite


Polinoamele Hermite reprezintã o importantã serie de funcþii din clasa polinoamelor ortogonale care
au fost introduse pentru prima oarã în matematicã în secolul al XIX-lea în cadrul studiului
probabilitãþilor. Expresia explicitã a acestor polinoame se deduce pe cale analiticã prin rezolvarea
ecuaþiei diferenþiale a lui Hermite, ºi anume
y   2 xy   2ny  0 . (5.3.1)

138
Aceastã ecuaþie apare în mecanica cuanticã pentru a studia poziþia spaþialã a unei particule în
miºcare care suferã a miºcare armonicã în timp. În mecanica cuanticã poziþia exactã a unei particule
la un moment dat nu poate fi precizatã, spre deosebire de mecanica clasicã.
Procedând în mod analog ca în cazul polinoamelor Legendre, presupunem cã y  x    ck x k este

k 0

soluþia ecuaþiei (5.3.1) ºi obþinem relaþia de recurenþã

cs 
 s  2  s  1 c ,
s  n  2.
2 s  n
s 2

Aceastã relaþie, cu cn  2 n , ne dã
 1 n!2n 2 k
k

cn  2 k 
 n  2k !k !
.

Astfel, obþinem urmãtoarea expresie.


Definiþia 5.3.1 Polinoamele Hermite de grad n , notate cu H n  x  , au urmãtoarea reprezentare:
 n

 1 n!
 

Hn  x   2x .
 2
k
n2k

k  0 k ! n  2 k  !
(5.3.2)

Observaþia 5.3.2 Din (5.3.2), obþinem cã:


H 0  x   1 , H 1  x   2 x , H 2  x   4 x 2  2 , H 3  x   8 x 3  12 x , H 4  x   16 x 4  48 x 2  12 .
Teorema 5.3.3 (Formula lui Rodrigues)
H n  x    1 e x  
n
e x , n  0 .
n 2 d 2

n
dx
Demonstraþie. Înmulþim ecuaþia (5.3.1) cu e ºi obþinem:  x2

e  x y   2 xe  x y   2 ne  x y  0 ,
2 2 2

sau




e  x y   2 ne  x y  0 .
2 2
(5.3.3)

Fie y  x    1 e x  
n
d
e  x . Deci,
n 2 2

n
dx
n 2 

 dx
2

 
dn  d
y    1 e x  2 x n e  x  n  e  x
dn
dx  dx
2 
 .

Înmulþind ultima expresie cu e  x ºi derivând apoi rezultatul, obþinem:
2

d n  d  x 2  
 2 
 n
e  x y    1  2 x n e  x  n 
 dx
dn 2

dx  dx
e  
 

 
n
  d n 1  d  x 2  
   
n 1
  1  2 n e  x  2 x n 1 e  x  n 1 
n

 
d 2 d 2
e
 dx dx dx  dx 
n

 dx
dn 2

dx  dx
 
d n  d  x 2  d n 1
  1  2 n e  x  2 x n  e   n 1 2 xe
 dx
 
 x2 


 
 2 n  1
n 1

dx n
e 
d n  x2
 2ne  x y .
2

139
Deci,  1 e x
n 2

  ºi H
d n  x2
dx n
e n  x sunt ambele soluþii ale ecuaþiei (5.3.1). Acest lucru este posibil

doar dacã H n  x   c  1 e x


d n  x2
dx n
n
e
2

 
, unde c este o constantã. Identificând coeficienþii lui x n
din ambele pãrþi, obþinem cã c  1 .
Teorema 5.3.4 (Funcþia generatoare)
e 2 xt  t   H n  x  .

2 tn
(5.3.4)
n 0 n!
Demonstraþie. Dacã dezvoltãm funcþia f  x, t   e 2 xt  t  e x e
t  x 
în serie Taylor în raport cu t , se
2 2 2

obþine relaþia (5.3.4), unde coeficienþii H n  x  ai seriei de puteri (5.3.4) reprezintã polinoamele
Hermite abstracþie fãcând de un factor de proporþionalitate.
Teorema 5.3.5 (Relaþia de recurenþã)
H n 1  x   2 xH n  x   2nH n 1  x  , n  1 . (5.3.5)
Demonstraþie. Fie u  x   e  x . Deci, u   x   2 xe  x ºi aplicând formula lui Leibniz, obþinem:
2 2

 x    2 xe x 
n
u
n 1
 2  nu 
n 1
 x   xu n   x   ,
2


sau
u
n 1
 x   2 xu  n  x   2nu  n1  x  .
Înmulþind ultima relaþie cu  1 e x se obþine formula de recurenþã (5.3.5).
n 1 2

Propoziþia 5.3.6 Polinoamele Hermite sunt funcþii ortogonale cu ponderea p  x   e  x


2
pe
intervalul  ,   , adicã avem:

  0, n  m,
 p  x  H  x  H  x  dx  2 n!  , n  m.

n m n


Exemplul 5.3.7 Sã se arate cã H n   x    1 H n  x  .


n

Soluþie. Din teorema 5.3.4, avem:


 t 
 
 
  Hn x
n
tn 2   x   t     t 
 2 xt  t 2
 
2

H n x e e ,
n 0 n! n 0 n!
deci
 1
H n  x  H n  x
n
tn
,
n! n!
adicã
H n   x    1 H n  x  .
n

Exemplul 5.3.8 Sã se arate cã: H 2 n  0    1


n  2n ! ºi H 2 n 1  0   0 .
n!
Soluþie. Din teorema 5.3.4, pentru x  0 , obþinem:

et   H n  0 

2 tn
.
n0 n!
Dar, dezvoltând în serie de puteri e t 2
, obþinem:

140
e  t    1

2 n t 2n
.
n0 n!
Deci,

  1   Hn 0  .
 
n t 2n tn
n0 n! n 0 n!
Identificând coeficienþii lui t , obþinem:
H n  0   0 , dacã n este impar,
adicã,
H 2 n 1  0   0 ,
ºi
 1  H 2 n
n 1 1
 2n !
,
n!
adicã,
n  2 n !
H 2 n  0    1 .
n!

Exemplul 5.3.9 Sã se calculeze:  xe


 x2
H n  x  H m  x  dx .

Soluþie. Din teorema 5.3.5, rezultã:
xH n  x   nH n 1  x   H n 1  x  .
1
2
Integrala devine:
 
 

 xe  x H n  x  H m  x  dx  e  nH n 1  x   H n 1  x   H m  x  dx 
2
 x2 1
   2 
 

 n  e  x H n 1  x  H m  x  dx   e  x H n 1  x  H m  x  dx .
2 1 2


2 

Dacã m  n  1 ºi m  n  1 , atunci  xe
 x2
H n  x  H m  x  dx  0 .


Dacã m  n  1 , atunci  xe
 x2
H n  x  H m  x  dx  n  2 n 1  n  1!  .


Dacã m  n  1 , atunci  xe H n  x  H m  x  dx   2  n  1!  .


 x2 1 n 1

2
Exemplul 5.3.10 Sã se dezvolte în serie de polinoame Hermite funcþia f :    , f  x   x 4 .
Soluþie. Aºadar, trebuie sã scriem funcþia f de forma:

f  x    cn H n  x  .

(5.3.6)
n 0

Pentru a gãsi coeficienþii cn , înmulþim relaþia (5.3.6) cu e  x H m  x  ºi apoi integrãm pe intervalul


2

 ,   . Avem:

141
   2
 

 e f  x  H m  x  dx     cn H n  x   e  x H m  x  dx ,
x 2

 n0 
sau
 

 e H n  x  dx  e f  x  H n  x  dx .
x 2 2
 x2
cn
 
Din propoziþia 5.3.6, rezultã:

cn  e f  x  H n  x  dx , n  0 .
1  x2
(5.3.7)
2 n! 
n


Deoarece f  x   x 4 , atunci dezvoltarea în serie de polinoame Hermite este:

f  x    c2 n H 2 n  x  ,
2

n0
adicã
f  x   c0 H 0  x   c2 H 2  x   c4 H 4  x  .

   
Deci,
f  x   c0  c2 4 x 2  2  c4 16 x 4  48 x 2  12 .
Aplicând (5.3.7), obþinem:

 
 

c0   e  x x 4 dx  , c2  2 e x 4 4 x 2  2 dx 
1 2 3 1  x2 3
,
  4 2 2!  
4

 

c4  e x 4 16 x 4  48 x 2  12 dx 
1  x2 1
.
2 4! 
4

16
Deci,
x4   4 x2  2 
3 3
4 4
1
16
 
16 x 4  48 x2  12 .  

5.4 Polinoame Laguerre


Polinoamele lui Laguerre sunt soluþiile canonice ale ecuaþiei diferenþiale Laguerre care apare în
studiul oscilatorului armonic din mecanica clasicã ºi care are forma:
xy   1  x  y   ny  0 , (5.4.1)
unde n este un întreg nenegativ.
Definiþia 5.4.1 Polinoamele Laguerre sunt polinoame de grad n , notate cu Ln  x  , ºi au urmãtoarea
reprezentare:
Ln  x     n  1   1
n
Cnk
n !  k  1
k
xk . (5.4.2)
k 0

Teorema 5.4.2 (Formula lui Rodrigues)


Ln  x   x e , n  0.
ex d n n x
n ! dx n
(5.4.3)
Observaþia 5.4.3 Primele polinoame Laguerre sunt:
L0  x   1 , L1  x    x  1 , L2  x    x 2  4 x  2  , L3  x     x 3  9 x 2  18 x  6  ,
1 1
2 6

142
L4  x  
1 4
24

x  16 x 3  72 x 2  96 x  24 . 
Teorema 5.4.4 (Relaþia de recurenþã)
 n  1 Ln 1  x    2n  1  x  Ln  x   nLn 1  x  , n  1 , (5.4.4)
cu L0  x   1 ºi L1  x    x  1 .
Teorema 5.4.5 (Funcþia generatoare)

xt

  Ln  x  t n .

e 1 t
(5.4.5)
1  t n0
Propoziþia 5.4.6 Polinoamele Laguerre sunt funcþii ortogonale cu ponderea p  x   e  x pe
intervalul  0,  , adicã avem:

 0, m  n
 p  x  L  x  L  x  dx  1, m  n.
0
n m (5.4.6)

Exemplul 5.4.7 Sã se arate cã:


i) Ln  0   1 ; ii) Ln  0    n .
Soluþie. i) Din teorema 5.4.5, pentru x  0 , obþinem:
  Ln  0  t n .

1
1  t n0
Dar, ºtim cã
 tn ,

1
1  t n0
deci

 Ln  0  t n   t n .
 

n0 n0
Aºadar,
Ln  0   1 .
ii) Dupã cum am menþionat mai sus, polinoamele Laguerre Ln  x  satisfac ecuaþia diferenþialã
(5.4.1). Deci, avem:
x 2 Ln  x   1  x  Ln  x   nLn  x   0 .
d2 d
dx dx
Punând x  0 în aceastã expresie, obþinem:
Ln  0   nLn  0   0 ,
ºi, cum Ln  0   1 , rezultã:
Ln  0    n .
Exemplul 5.4.8 Sã se arate cã:
i) xLn  x   nLn  x   nLn 1  x  ; ii) Ln  x     Lm  x  .
n 1

m0

Soluþie. i) Derivãm relaþia (5.4.5) în raport cu x ºi obþinem:



xt

 

t 
  Ln  x  t n .
t e 1 t
L  x t n
    (5.4.7)
  
n
n0 1 t 1 t 1 t n 0

143
Deci,
1  t   Ln  x  t n  t  Ln  x  t n .
 

n0 n0
Aºadar,

 L  x  t   L   x  t   Ln  x  t n 1 ,
  
n n 1
n n
n0 n0 n 0
sau

 L  x  t   L   x  t   Ln 1  x  t n .
  
n n
n n 1
n 0 n 1 n 1

Identificând coeficienþii lui t n , obþinem:


Ln  x   Ln1  x    Ln 1  x  , n  1 . (5.4.8)
Derivând relaþia de recurenþã (5.4.4) în raport cu x , obþinem:
 n  1 Ln1  x    Ln  x    2n  1  x  Ln  x   nLn1  x  . (5.4.9)
Rescriind relaþia (5.4.8) în formele:
Ln 1  x   Ln  x   Ln  x  ºi Ln 1  x   Ln  x   Ln 1  x  ,
ºi înlocuind în (5.4.9), obþinem:
 n  1  Ln  x   Ln  x     Ln  x    2n  1  x  Ln  x   n  Ln  x   Ln1  x   ,
sau
xLn  x   nLn  x   nLn 1  x  .
ii) Dacã în relaþia (5.4.7) scriem
 tk ,

1
1  t k 0
obþinem:

 L  x  t  t  t k  Lm  x  t m   Lt
   
n k  m 1
n m ,
n0 k 0 m 0 k ,m 0

deci Ln  x  este dat de coeficientul lui t n din membrul drept al ecuaþiei. Pentru o valoare fixatã a
lui m , luând m  k  1  n , adicã k  n  m  1 , ºi deci, coeficientul lui t n este  Lm  x  . Obþinem
coeficientul lui t n prin însumarea dupã valorile lui m . Deoarece am presupus k  0 , rezultã cã
n  m  1  0 , adicã m  n  1 .
Aºadar,
coeficient t n    Lm  x  ,
n 1

m0

adicã
Ln  x     Lm  x  .
n 1

m0
Exemplul 5.4.9 Sã se arate cã:

e
t
Ln  t  dt  e  x  Ln  x   Ln 1  x   .
x
Soluþie. Folosind integrarea prin pãrþi ºi exemplul 5.4.8 ii) de mai sus, obþinem:

144
  L  t  dt  e  n 1 
   

 e Ln  t  dt   e Ln  t    e  t Ln  t  dt   e  x Ln  x    e  t   Lm  t   dt .

t t t

 m0 
n
x
x x x x
Astfel,
 n 1 

 e Ln  t  dt    e Lm  t  dt  e Ln  x  ,
t t x

x m0 x

ºi, prin urmare,


n 

 e
m0 x
t
Lm  t  dt  e  x Ln  x  .

Deci,
  n 1 

e Ln  t  dt    e Lm  t  dt    e  t Lm  t  dt  e  x Ln  x   e  x Ln 1  x  
n
t t

x m0 x m 0 x

 e  Ln  x   Ln 1  x  .
x

Exemplul 5.4.10 Sã se dezvolte în serie de polinoame Laguerre funcþia f :  0,     , unde


f  x   x2 .
Soluþie. Aºadar, trebuie sã scriem funcþia f de forma:

f  x    cn Ln  x  .

(5.4.10)
n0

Pentru a gãsi coeficienþii cn , înmulþim relaþia (5.4.10) cu e  x Lm  x  ºi apoi integrãm pe intervalul


 0,  . Avem:
  
 

0      0   cn Ln  x   e  x Lm  x  dx ,
x
e f x L x dx

m
n0

sau
 

cn  e  x L2n  x  dx   e  x f  x  Ln  x  dx .
0 0
Din propoziþia 5.4.6, rezultã:

cn   e x f  x  Ln  x  dx , n  0 . (5.4.11)

Deoarece f  x   x 2 , atunci dezvoltarea în serie de polinoame Laguerre este:


0

f  x    cn Ln  x  ,
2

n0
adicã
f  x   c0 L0  x   c1 L1  x   c2 L2  x  .
Deci,
f  x   c0  c1   x  1 
1
2
 
c2 x 2  4 x  2 .
Aplicând (5.4.11), obþinem:

 
  

c0   e x x 2 dx  2 , c1   e  x x 2   x  1 dx  4 , c2 
2 0
e x x  4 x  2 dx  2 .
1 x 2 2
0 0
Deci,

145
f  x   2 L0  x   4 L1  x   2 L2  x  .

5.5 Funcþii Bessel


Ecuaþia diferenþialã a lui Bessel,

x 2 y   xy   x 2  n 2 y  0 ,  (5.5.1)
apare în lucrãrile lui Euler ºi Bernoulli, în timp ce funcþiile Bessel au fost introduse de Bessel, în
1824, în studiul unei probleme de astronomie dinamicã. Multe dintre problemele fizicii matematice
se reduc la ecuaþia Bessel.
Definiþia 5.5.1 Se numesc funcþii Bessel soluþiile canonice ale ecuaþiei (5.5.1).
Observaþia 5.5.2 Funcþiile Bessel se mai numesc ºi funcþii cilindrice sau armonice cilindrice
deoarece ele apar soluþia ecuaþiei Laplace în coordonate cilindrice.
Se cautã soluþia ecuaþiei (5.5.1) de forma:
y  x   x r  cm x m ,

(5.5.2)
m 0

cu r ºi cm astfel încât seria (5.5.2) sã verifice ecuaþia (5.5.1).


Aºadar,
y   x    cm  m  r  x m  r 1 , y   x    cm  m  r  m  r  1 x m  r  2 .
 

m 0 m 0
Prin înlocuire în ecuaþia (5.5.1), obþinem:

 cm  m  r  m  r  1 xm  r   cm  m  r  x m r  x 2  n2  c
  

m x m r  0 ,
m 0 m 0 m0
sau

 cm  m  r  
 n 2 x m    cm x m  2 .
 
2

m 0 m0
Identificând coeficienþii, obþinem:
c0  r  n  r  n   0 , c1 1  r  n 1  r  n   0 , cm  m  r  n  m  r  n    cm  2 , m  2 . (5.5.3)
Presupunând c0  0 , rezultã cã  r  n  r  n   0 , deci, r  n ºi r   n .
Cazul I. Fie r  n . Deci, c1 1  2 n   0 . Cum coeficientul apare în ecuaþia (5.5.1) la pãtrat, atunci
dacã n este real putem considera n  0 , deci 1  2 n  0 ºi c1  0 . Dacã n este complex, atunci
evident 1  2 n  0 ºi c1  0 . În concluzie, putem considera întotdeauna c1  0 . Din (5.5.3), rezultã:
cm  m  n 2

 n 2   cm  2 , m  2 .
Deci,
c1  c3    c2 m 1    0 , m  0 .
Pentru coeficienþii de ordin par, considerãm m  2k ºi obþinem:
c2 k   2k  n  2

 n 2   c2 k  2 , k  1 ,
sau
4 k  k  n  c2 k   c 2 k  2 , k  1 . (5.5.4)
Dând valori lui k ºi înmulþind aceste relaþii termen cu termen, obþinem:

146
 1 c0
k

c2 k 
2 k ! n  1 n  2   n  k 
2k
. (5.5.5)

Deoarece   z  n  1  z  z  1  z  n    z  ºi   z  1  z   z  , atunci avem cã:


 1 c0   n  1 ,
k

c2 k  2 k k 0.
2 k !  n  k  1
(5.5.6)

Deoarece c0 este arbitrar, considerãm cã c0   n  1  2  n , ºi astfel obþinem:


 1
k

c2 k  2 k  n
k !  n  k  1
. (5.5.7)
2
Aºadar, soluþia ecuaþiei (5.5.1) este:
 x   1 x
y  x    
n k 2k

  .
 2  k  0 k !  n  k  1  2 
(5.5.8)

Definiþia 5.5.3 Funcþia definitã în expresia (5.5.8) se numeºte funcþia Bessel de speþa I ºi ordin
(indice) n ºi se noteazã J n  x  . Deci,
x   1 x
Jn  x     
n k 2k

  .
 2  k  0 k !  n  k  1  2 
(5.5.9)

Cazul II. Fie r   n . Dacã n nu este numãr întreg ºi pozitiv, atunci toþi coeficienþii de ordin impar
sunt nuli, iar cei de ordin par se obþin din (5.5.5) înlocuind pe n cu n . Considerând
c0   n  1  2  n , obþinem:

x 
n
 1 x
y  x    
k 2k

  .
 2  k  0 k !  n  k  1  2 
(5.5.10)

Definiþia 5.5.4 Funcþia definitã în expresia (5.5.10) se numeºte funcþia Bessel de speþa I ºi ordin
(indice) n ºi se noteazã J  n  x  . Deci,
x 
n
 1 x
J n  x     
k 2k

  .
  k 0        2 
(5.5.11)
2 k ! n k 1
Observaþia 5.5.5 Cele douã soluþii ale ecuaþiei (5.5.1) sunt liniar independente. În consecinþã,
soluþia generalã a ecuaþiei Bessel este:
y  x   AJ n  x   BJ  n  x  ,
unde A ºi B sunt constante arbitrare.
Teorema 5.5.6 (Relaþii de recurenþã)
i)
d n
dx
 
x J n  x   x n J n 1  x  ; ii)
d n
dx
 
x J n  x    x  n J n 1  x  ; iii) J n 1  x   J n 1  x  
2n
x
Jn  x .
Demonstraþie.
d    1 2n  x 2 k  2 n    1 2 n  2k  2n  x 2 k  2 n1
 
x Jn  x   
 
k k

 
d n
 
dx  k  0 k !  n  k  1  2  k !  n  k  1 2 2 k  2 n
i)
 
dx k 0

 1 2n 2  k  n  x 2k  n 1 n   1  x 2k n 1 n


 xn  x 

 x J n 1  x  .
k k

 
k  0 k ! n  k    n  k  2 k  0 k !  n  k   2 
2k  2n

ii) Analog cu i).

147
iii) Folosim cele douã relaþii de mai sus:

 x n J n  x    x n J n 1  x   nxn1 J n  x   x n J n  x   xn J n1  x  
nx 1 J n  x   J n  x   J n 1  x  (5.5.12)
ºi

x n


J n  x    x  n J n 1  x   nx  n 1 J n  x   x  n J n  x    x  n J n 1  x  
nx 1 J n  x   J n  x   J n 1  x  . (5.5.13)
Adunând relaþiile (5.5.12) ºi (5.5.13), obþinem:
J n  x   J n 1  x   J n 1  x  .
2n
x
Teorema 5.5.7 (Funcþia generatoare)
1  1

 J  xt
x t   
e 2  t
 n
n
. (5.5.14)
n  
1  1
x t  
Demonstraþie. Dezvoltãm e 2  t
în serie de puteri ale lui t ºi vom arãta cã, coeficientul lui t n
este J n  x  . Adicã,
 x 1 r r s1
x t  1   x s t  s
s r s

 
 
 r 
  
2t  r  x
   1  
  s  r s r  
 

2
r
xt 
1 x
xt

t 2
e2 e 2t

r 0 2 r ! r 0 s! s 0 r 0  2  s !r ! r , s  0 r !s !
r s

 1  
r  s r s




s 1 x t
.
r , s0 2 r !s !
Fie n  0 . Dacã r este fixat, atunci pentru a obþine puterea n a lui t , trebuie sã avem: s  r  n .
Deci, pentru aceastã valoare particularã a lui r , coeficientul lui t n este:
2 r n
1 x 2r n
 1
rn
2 r ! r  n !
.
 
Vom obþine coeficientul total al lui t n prin însumarea dupã toate valorile lui r . Cum s  r  n , ºi
impunem s  0 , trebuie sã avem: r  n . Aºadar, coeficientul total al lui t n este:
2 p n 2 p n
 x x
2 r n    
1
2r n

  1    1 2    1  2


  
 Jn  x .
r n
x
 
r ! r  n  !  p  n ! p ! p  0   p  n  1! p !
p p

r n 2 p  r  n
p 0

Definiþia 5.5.8 Se numeºte funcþie Bessel de speþa a doua, funcþia notatã cu Yn ºi definitã de relaþia:
J n  x  cos n  J  n  x 
Yn  x   , (5.5.15)
sin n
unde n   , n  k 
1
.
2
Exemplul 5.5.9 Sã se arate cã:
xJ n  x   nJ n  x   xJ n 1  x  , n   .
Soluþie. Deoarece   n  k  1   n  k ! , din (5.5.9), avem:

148
 1  x 2 k n .
Jn  x   

k

 
k  0 k ! n  k !  2 

Derivând ultima relaþie, obþinem:


 1  2 k  n  1  x 
2 k  n 1

J n  x   

k

k ! n  k ! 2  2 
.
k 0

Deci,
 1  x 2 k  n   1 x
2 k  n 1

xJ n  x   n 

k k

     
k  0 k ! n  k  !  2  k  0  k  1! n  k !  2 
x

 1
k 1 2 k  n 1
 x
 nJ n  x   x   nJ n  x   xJ n 1  x  .

 
k  0 k ! n  k  1 !  2 

Exemplul 5.5.10 Sã se arate cã J n   x    1 J n  x  , n    .


n

Soluþie. Din teorema 5.5.7, avem:


 1 
  x    t  
 J xt  J  x  t    1 J n  x t n .
   
1
  t  
e 
 
n 2 n n
n n
n   n   n  

Identificând coeficienþii lui t n , obþinem:


J n   x    1 J n  x  .
n

Exemplul 5.5.11 Sã se scrie dezvoltarea funcþiei J 0  x  ºi apoi calculaþi : J 0  0  .


Soluþie. Din definiþia 5.5.3, avem:
 1  x 2 k   1 x 1 x 1 x
J0  x      

k k 2k 2 4

 2  1 2    2    .
k  0 k !  k  1  2  k  0  k !   1!  2   2!  2 
2

Deci,
J0 0  1 .
Exemplul 5.5.12 Sã se calculeze L  J 0  t   .
 1 2 n
Soluþie. ªtim cã: J 0  t   

n

n 1  n ! 2
2 2n
t . Deci,

   1n    1n  1  2n !


L 
 
   2 2n p 2n1 

n

  L 
 n 1  n !2 2 2 n n 1  n ! 2 n 1  n ! 2
2n 2n
t t
 
2 2n

1  2  3     2n  1 2n 
   1


n 1
n 1 2  4  6    2n  2  4  6    2n p
2 n 1

1   1  2n  1!! 2
   
n

  
1 1 1 n
p .
p n 1 n ! 2 n p 1 p  2
1  p2
Exemplul 5.5.13 Sã se determine soluþia corespunzãtoare ecuaþiei:
 1
x 2 y   xy    x 2   y  0
 4

149
Soluþie. Observãm cã n   . Deci, soluþia generalã a ecuaþiei este:
1
2
y  x   c1 J 1  x   c2 J 1  x  .

2 2
Calculãm funcþiile Bessel corespunzãtoare:
 1 2k 
 1 2k 
1 1
 x  x
J 1  x   
 
k k


2 2

 3 2 1 2
 
2 k 0
k !  k     k 0
k ! 2 k  1    5  3      
 2  2

 1 2k 1 x 2 k 1
1
2   1 x
k
k 2 k 1

 

x 
 x k  0  2 k  1!
.
k ! 2 k  1    5  3   2
2 k 1
1
k 0 2

Ultima serie reprezintã dezvoltarea în serie a funcþiei sinus. Aºadar,

J1 x 
2
sin x .
2
x
Analog, avem:
 1 2k 
 1 2k x 2 k
1
x
J 1  x   
 
k k
2

2

 12 k  0 k ! 2 k  1    5  3   22 k x
k !  k    

2 k 0

 2
2   1 x

2k k

 
2
 x k  0  2 k ! x
cos x.

Aºadar, soluþia ecuaþiei este:

y  x   c1 sin x  c2
2 2
cos x .
x x
Exemplul 5.5.14 Sã se calculeze:

 

e kx dx , k  0 .
 ax 2
J0
0

 1 k n x n
 kx   

n

. Înmulþind cu e  ax ºi integrând, obþinem:


2

n  0  n ! 2
Soluþie. Avem cã: J 0 2 2n

 1 k n   ax n
 

kx dx  

 e J0 2 2n 
n
 ax 2 2

n  0  n ! 2
e x dx .
0 0

Prin schimbarea de variabilã t  ax 2 , integrala se reduce la o integralã Euler (gamma). Aºadar,


 1 k n n !  1
 kx  dx  
 k 


 

e
n n
1  2
n k

 2  2 e 4a .
 ax 2 1
 2 
n  0  n ! 2 a
J0 2 2 n 2  n 1
0
a n0 n!  4a  a

150
BIBLIOGRAFIE

1. Appleby, J., Calculus of several variables and Fourier series, School of Mathematical
Sciences, Dublin, Ireland, 2001
2. Bãlan, T., Capitole de matematici aplicate – analiza Fourier, Editura Universitaria, Craiova,
1998
3. Bell, W.W., Special functions for scientists and engineers, London, 1968
4. Boyce, W., DiPrima, R., Elementary differential equations and boundary value problems, John
Wiley & Sons, Inc, New York, USA, 2001
5. Corduneanu, S.-O., Matematici speciale, curs, Univ. Tehnicã “Gh. Asachi”, Iaºi
6. Crãciun, I., Analizã matematicã – calcul integral, Editura PIM, Iaºi, 2007
7. Iovanov, M., Matematici speciale – curs, Univ. Constantin Brâncuºi, Tg. Jiu, 2008
8. Iovanov, M., Pecingã, O., Matematici speciale – probleme, Univ. Constantin Brâncuºi, Tg. Jiu,
2008
9. Lebedev, N.N., Special functions and their applications, London, 1965
10. Pãltineanu G., Matei, P., Ecuaþii diferenþiale ºi ecuaþii cu derivate parþiale cu aplicaþii,
Bucureºti, 2007
11. Polyanin, A., Handbook of linear partial differential equations for engineers and scientists,
Chapman & Hall/CRC, USA, 2002
12. Radomir, I., Ovesea, H., Matematici speciale, Editura Albastrã, Cluj-Napoca, 2001

151