1.

NOŢIUNI GENERALE

1.1. Definirea conceptului de mecatronică

În 1969 concernul japonez Yaskawa Electric Corporation introduce termenul
“MECATRONICA“; acest termen a fost protejat până în 1982 ca marcă
a acestei firme.
Mecatronica ştiinţa care studiază totalitatea principiilor, metodelor şi
mijloacelor necesare realizării produselor care înglobează componente
mecanice, electrice şi electronice în vederea asigurării unui înalt grad
de calitate.
În literatura de specialitate nu există o definiţie unitară a noţiunii de
mecatronică. IEEE (Institute of Electrical and Electronics Enginieers)
şi ASME (American Society Mechanical Engineers) promoveză
definiţia: “Mecatronica este integrarea sinergetică a ingineriei
mecanice cu controlul electronic şi cel inteligent cu calculatorul în
proiectarea şi fabricarea produselor şi proceselor“.
SINERGIE = asocierea mai multor organe sau ţesuturi pentru îndeplinirea aceleiaşi funcţii.

1
O alta definiție:
"Aplicarea unui plan complex de decizii pentru conducerea
sistemelor fizice"
Acesta formulare este o generalizare a unei definitii mai vechi a
mecatronicii conform careia sistemele mecanice sunt conduse
pe baza deciziilor furnizate de sistemele electronice, digitale si
analogice. Odata cu aparitia calculatorului ca mijloc preferat de
conducere, definitia a trebuit sa fie extinsa.
Desi din punct de vedere clasic, dezvoltarea programelor de
conducere se facea numai pe baza unor algoritmi prestabiliti, in
prezent este recunoscuta contributia pe care inteligenta
artificiala o aduce in acest domeniu prin retelele neuronale,
sistemele expert si logica fuzzy. Astfel, definitia scoate in
evidenta aplicarea deciziei si nu modul in care aceasta este
realizata.

2
Odata cu raspandirea universala a mecatronicii la produsele
ingineresti si sistemele de tot felul, este absolut necesar ca
viitorii ingineri sa fie la curent cu principiile si practicile
acestui domeniu. Indiferent de domeniu in care se
pregatesc, inginerii trebuie sa intalneasca sistemele
mecatronice in practica lor profesionala.

3
 O reprezentare grafică:
- modelul promovat de Universitatea Stanford – fig.1
- model cu detalierea subsistemelor – fig.2
TEHNICA
MECANICA ELECTRONICA DE
ELECTRONICA CALCUL
Microelectronica Teoria sistemelor
MECATRONICA Electronica de putere Modelare
Senzori Automatica
Actuatori Software
MECATRONICA Inteligenta artificiala

TEHNICA MECANICA
DE Elemente constructive
CALCUL Masini
Fig.1 Mecanica fina
Fig.2 Aparate

4
 elecTRONic

MECHAnic

MECHATRONICS

informatICS 5
1.2. Evoluţia sistemelor tehnice

Sisteme pur mecanice

- 1788 - James Watt – maşina cu abur
- 1872 – motorul Otto – motor cu benzină cu supape laterale
- maşina de calcul a lui Charles Babbage
- maşina de scris  pun în evidenţă limitele sistemelor mecanice
- 1870 – motorul de c.c.
- 1889 – motorul de c.a.
1900
Sisteme mecanice cu acţionare electrică
- maşini unelte
- pompe
- relee electromecanice
- amplificatoare
- regulatoare
1920
6
1920
Sisteme mecanice cu control
automat
- avioane
- automobile
- turbine cu abur
- maşina de scris electrică
- 1945 – calculatorul electronic numeric
- 1948 – tranzistorul cu germaniu
- 1952 – tranzistorul cu siliciu
- 1958 – tiristorul
- 1959 – primul circuit integrat
- 1971 – microprocesorul
1950
Sisteme mecanice cu control electronic, sisteme mecanice cu
control secvenţial şi sisteme mecanice cu control numeric
- lifturi cu control automat
- maşini unelte cu comandă numerică
- roboţi industriali (primul în 1960)
- periferice de calculatoare
7
 - 1978 – microcontrollerul
- 1981 – PC-u
- magistrale de proces
- noi senzori şi actuatori
- componente integrate
1985
Sisteme mecatronice

8
 Mecatronica apare ca un rezultat al Tehnologie mecatronica: Ansamblu de
dezvoltarii tehnologice. Electronica procedee și de metode folosite în
a stimulat aceasta evoluţie. scopul obținerii unui produs sau
Dezvoltarea microelectronicii a sistem inteligent.
permis integrarea electromecanică.
În urmatoarea etapǎ, prin
integrarea microprocesoarelor în
structurile electromecanice,
acestea devin inteligente ṣi, astfel
s-a ajuns la mecatronicǎ.

Tehnologia mecatronica aduce in

centrul atentiei problema
informatiei care, este
componenta datatoare de ton
in raport cu materialul si
energia. Fig.1

9
Până în acest moment în dezvoltarea industrială pot fi identificate mai
multe etape, numite și revoluții industriale, și anume:
Prima revoluție - Industria 1.0 - s-a produs in Marea Britanie, la
sfârșitul secolului al 18-lea și începutul secolului 19, odată cu
mecanizarea industriei textile; până la acest moment bunurilor de larg
consum erau realizate manual, acest lucru având implicații directe
asupra productivității; pentru ca obiectele sa fie realizate mai rapid, au
fost inventate mașini ce automatizau procesele de producție;
A doua revoluție - Industria 2.0 - a avut loc la începutul secolului 20,
odată cu apariția primelor linii de asamblare, introducând conceptul de
producție în masă; este favorizată de descoperirea de noi surse de
energie, fapt ce a permis dezvoltarea unor ramuri industriale precum
industria electrotehnică, chimică, a automobilelor etc.

10
11
 A treia revoluție - Industria 3.0 - apariția primului automat logic
programabil în anul 1968 creează bazele digitalizării industriei
prelucrătoare; numeroase noi tehnologii încep sa fie dezvoltate,
precum soft-ware, noi materiale, roboți mai performanți, procese noi,
cel mai notabil fiind printarea tridimensionala, si multe alte servicii web.
 Caracteristici:
 fabricarea de produse mai puține, însă personalizate după gustul
clienților;
 promovarea unor noi procedee de fabricație; modalitatea clasica de
fabricare implica asamblarea mai multor elemente constructive într-
un întreg; în prezent, produsele pot fi realizate cu ajutorul unei
imprimante 3D, care folosește o tehnologie cu ajutorul căreia un
obiect tridimensional este creat prin suprapunerea mai multor
straturi succesive de material; în acest fel design-ul produslui poate
fi modificat cu multă ușurință;
12
Totodată, imprimantele 3D pot funcționa
nesupravegheate, fiind capabile sa facă produse mai
complexe decât fabricile tradiționale. Cu timpul,
acestea vor putea sa producă aproape orice și, cel mai
important, în orice locație. Astăzi, această tehnologia este
folosita deja in industrie, pentru a realiza produse din
plastic sau metal.

13
 scăderea numărului celor care lucrează efectiv și apariția
unei cereri mare de designeri, ingineri și specialiști IT;
 revoluția va afecta și locația în care sunt realizate
produsele; este cunoscut faptul că marile firme, din dorința
de a maximiza câștigurile, au mutat secțiile de producție în
locații unde forța de munca era mai ieftină; într-un viitor
apropiat companiile vor revenii în țările natale, din dorința
de a fi mai aproape de consumatorii lor, pentru a le
satisface mai rapid cererile și pentru a răspunde mai
prompt cererilor acestora; în plus, unele produse sunt atât
de complicate, încât este nevoie ca toți oamenii care s-au
implicat în design-ul lor sa fie în același loc.

14
 descoperirea de noi materiale ușoare, cu bune proprietăți
mecanice, durabile, ușor prelucrabile în comparație cu cele
clasice; un exemplu în acest sens fibra de carbon care a
început deja sa înlocuiască oțelul si aluminiul in fabricarea
unor produse precum avioanele sau bicicletele;
 de asemenea, nanotehnologia oferă produselor caracteristici
îmbunătățite; un exemplu ar fi bandajul care vindecă rănile.

Ce-a de-a treia revoluție în industrie a produs schimbări

majore. Un exemplu în acest sens este cea ce se întâmplă
astăzi cu mass-media: versiunea online a înlocuit aproape în
totalitate versiunea tipărită, si comerțul cu amănuntul.

15
Perioada actuală este una încărcată de schimbări majore. Se
vorbește despre „a patra revoluție industrială“, în timp ce alții o
numesc pur și simplu „Industria 4.0“.
Indiferent de terminologie, asistăm la o combinație a sistemelor
cyber-fizice (CPS), Internetul Lucrurilor și Internetul Sistemelor.

Primele trei revoluții (fig.*) au determinat oamenii să renunțe la

dependența de exploatarea animalelor, au făcut posibilă producția
în masă și au adus facilități digitale pentru miliarde de persoane.
Această a patra revoluție industrială este fundamental diferită de
primele trei. Ca să poată fi definită trebuie să apelăm la termenii
de „sisteme cibernetice fizice“ sau „cloud coputing“.

16
Este o revoluție a rețelelor, platformelor, oamenilor și tehnologiei
digitale.
În plus, aduce modificări masive aproape în fiecare sector de
industrie din fiecare țară. Întinderea și profunzimea acestor
schimbări prognozează transformarea integrală a sistemelor de
producție, a managementului, dar și a modului de guvernare.

17
Au fost identificate patru principii de proiectare, care ajută
companiile să identifice și să implementeze scenarii ale Industry
4.0, și anume:
Interoperabilitate: capabilitatea mașinilor, dispozitivelor,
senzorilor și oamenilor de a se conecta si de a comunica unul cu
celalalt prin prin intermediul IO (Internetul Lucrurilor/Obiectelor)
sau PIO (Internetul oamenilor);
Transparența informației: capabilitatea sistemelor de informații
de a crea copii virtuale ale lumii fizice prin îmbogatirea modelelor
digitale ale fabricii cu date provenite de la senzori. Aceasta cere
agregarea datelor brute furnizate de senzori la informații
contextuale de valoare mai ridicată;

18
 Asistență tehnică: In primul rând, capabilitatea sistemelor de
asistență de a sprijinii oamenii prin agregarea si vizualizarea
informației într-un mod ușor de inteles, pentru a putea lua
decizii în cunoștință de cauză și pentru a rezolva probleme
urgente apărute pe neașteptate. În al doilea rand, capabilitatea
sistemelor fizice cibernetice de a sprijini fizic oamenii prin
indeplinirea unor sarcini care sunt neplacute, prea obositoare
sau nesigure pentru colegii lor de munca umani.
 Luarea deciziilor in mod descentralizat: Abilitatea sistemelor
fizice cibernetice de a lua decizii proprii și de a-și îndeplini
sarcinile cât mai autonom posibil. Sarcinile sunt delegate unui
nivel superior numai in cazul unor excepții, interferențe sau
scopuri conflictuale.

19
Industria 4.0 se axează pe digitalizarea de la un capăt la altul a
tuturor activelor fizice și proceselor precum și integrarea în
ecosisteme digitale împreună cu partenerii din lanțul valoric.
Managementul și analiza datelor (Data&Analytics) reprezintă o
capacitate de bază pentru Industria 4.0. Aplicațiile Industriei 4.0
sunt facilitate de tehnologii specifice.

20
Caracteristicile unui sistem mecatronic sunt:
 multifuncționalitate, adică posibilitatea de a realiza diferite
sarcini prin modificarea programului de lucru;
 inteligență – înțelegând prin aceasta capacitatea de a comunica
cu mediul exterior și de a lua decizii;
 flexibilitate – adică posibilitatea de a modifica fără dificultăți
majore construcția sistemului în etapele de proiectare,
fabricație sau exploatare, de exemplu prin folosirea construcției
modulare;
 posibilitatea de a fi conduse de la distanță, ceea ce impune
utilizarea unor interfețe complexe de comunicare;
 evoluția tehnică permanentă, dinamică datorită cerințelor pieței
și a noilor posibilități tehnologice de execuție (comandă
numerică, robotizare, miniaturizare, nanotehnologii etc.

21