Recenzie la cartea APOCALIPSA SFÂNTULUI IOAN INTRODUCERE,

TRADUCERE ȘI COMENTARIU VOLUMUL I Editura „ASTRA Museum”

Sibiu – 2015, autor: Daniel Mihoc

Student,

Pristăvița G. Bogdan

Profesor:

Conf.Dr.Pr. Ilie Melniciuc-Puică

 Recenzie la cartea APOCALIPSA SFÂNTULUI IOAN INTRODUCERE, TRADUCERE
ȘI COMENTARIU VOLUMUL I Editura „ASTRA Museum” Sibiu – 2015, autor: Daniel
Mihoc

          Literatura religioasă dezvoltă numeroase subiecte teologice care aduc la zi informații
prețioase din punct de vedere religios. Cuvântul, așezat în slovă, expunând în spirit
tălmăcitor,pedagogic mesajul  teofanic sub diversele sale moduri, divin revelator, constituie
un real mijloc de eficientizare a exprimării adevărurilor de credință care propovăduiesc pe ,,
Cuvântul Adevărului” ,,în care locuiește deplinătatea dumnezeirii”.

            Un loc cu totul aparte în marea Bibliotecă a lumii, unde dacă s-ar fi scris despre
Dumnezeu ,, cu de amănuntul, nici în lumea toată n-ar fi încăput cărțile ce s-a fi scris”, îl
dețin cărțile profetice inspirate de Duhul lui Dumnezeu ,,care a grăit prin prooroci”. Evident,
aceste cărți au fost tâlcuite de Părinții Bisericii în duhul patristic, în acel ,,phronema”, pentru
că aceste proorocii ,,s-au din Lege, profeți și psalmi s-au adeverit în Persoana divino-umană
a lui Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și omu adevărat ”.

            O carte deosebită de celelalte referate profetice este prin excelență, Cartea
Apocalipsei, scrisă de Sfântul Ioan Evanghelistul, în Insula Patmos, pe la anul 100. Această
este ulterioară ,, zilelor din urmă în care ne-a grăit Domul prin Filu, pe Care l-a și pus
moștenitor a toate”. Această carte vorbește despre sfârșitul lumii.

            De-alungul vremurilor, au fost sfinți părinți, teologi de renume, oameni cu o adevărată
competență care au tâlcuit cartea Apocalipsei. Desigur fiecare prin ochii contextului în care
erau, a istoriei vremii de atunci, dar și prin ,,nemărginitul izvor al Duhului, care adapă pe toți
cu rodire de viață, de pricepere, de înțelegere.”

            Unul din marii teologi, contemporani cu noi este Daniel Mihoc, care a studiat Cartea
Apocalipsei și tîlcuirile legate de aceasta, sintetizând într-un volum de larg interes în lumea
academică și teologică, reflecții asupra primelor trei capitol din Cartea Apocalipsei. Lucrarea
este doar un volum , primul, apărută la editura Astra Museum, din Sibiu în anul de grație
2015.

Subiectele alocate discuției pe marginea celor trei capitole sunt: 

Prolog ……. 5 Abrevieri ……. 9 Bibliografie ……. 11 Introducere pagina 29 1. Motivele și
scopul scrierii Apocalipsei ……. 29 2. Actualitatea Apocalipsei ……. 30 3. Genul literar
pagina 31 4. Autorul pagina 38 5. Data scrierii Apocalipsei pagina 43 6. Biserica din vestul
Asiei Mici în veacul I pagina 50 7. Contextul istoric; Biserica și statul roman pagina 51
Prologul (1, 1-8) pagina 54 1. Titlul cărții (1, 1-2) pagina 54 2. Prima fericire (1, 3) pagina
58 3. Adresa și salutarea (1, 4-5d) pagina 60 4. Doxologie (1, 5e-6) pagina 68 5. Tema cărții
(1, 7) pagina 71 6. Confirmare dumnezeiească (1, 8) pagina 73 7. Câteva concluzii pagina 75
I. Hristos Cel Preaslăvit vorbește Bisericii Sale (1, 9 – 3, 22) pagina 76 A. Domnul Se arată
Profetului Ioan (1, 9-20) pagina 76 Β. Mesajele profetice către cele șapte Biserici (2, 1 – 3,
22) pagina 109 1. Mesajul profetic către Biserica din Efes (2, 1-7) pagina 114 2. Mesajul
profetic către Biserica din Smirna (2, 8-11) pagina 126 3. Mesajul profetic către Biserica din
Pergam (2, 12-17) pagina 136 4. Mesajul profetic către Biserica din Tiatira (2, 18-29)
pagina 150 5. Mesajul profetic către Biserica din Sardes (3, 1-6) pagina 167 6. Mesajul
profetic către Biserica din Filadelfia (3, 8-13) pagina 180 7. Mesajul profetic către Biserica
din Laodicea (3, 14-22) pagina 197 .

             În primul capitol autorul ne arată că  Titlul cărţii ne spune deja ceva despre scopul
acesteia. Substantivul grecesc „apocalypsis” înseamnă „descoperire” sau „revelaţie”. Sf.
Ioan ne spune că descoperirea aceasta vine de la Hristos şi că este destinată Bisericii Sale (1,
1). Este un lucru foarte important a sesiza semnificația titlului unei cărți, mai ales când acesta
provine dintr-un etimolon străin. Scrierea inspirată a Sfântului Ioan oferă un răspuns
dumnezeiesc la toate aceste probleme. 
        Autorul ține să exprime faptul că lumea era frământată de numeroase probleme și
întrebări legate de sfârștul omului. Capitolul Actualitatea Apocalipsei tine să evidențieze idea
că Apocalipsa îmbrăţişează întreaga istorie a Bisericii, de la începuturi până la desăvârşirea
ei eshatologică. De aceea, deşi autorul ei uman are în vedere în primul rând anumiţi
destinatari situaţi într-un anumit timp istoric şi spaţiu geografic, mesajul ei depăşeşte aceste
coordonate şi este valabil pentru întreaga Biserică din toate timpurile şi locurile. Înțelegem
din acest pasaj că Apocalipsa este mereu actuală, practic cuvântul Scripturii este mereu
actual. 
        În orice timp și în orice loc semnificațiile Apocalipsei pot fi racordate la contextul
cotidian în care omul se află. Al treilea capitol intitulat Genul literar arată clar că Autorul ei a
conceput-o ca o epistolă destinată unor creştini faţă de care îşi asumase responsabilităţi
pastorale. De aceea, această scriere trebuie privită în primul rând ca o „epistolă pastorală”.
Încă din primele capitole ale cărții Apocalipsa observăm că aceasta se constituie din mai
multe scrisori îndreptate celor șapte biserici. Într-un sub capitol autorul remarcă un lucru
deosebit de important, și anume caracterul profetic al Apocalipse, spunând că  Sfântul Ioan
este și el un profet (22, 9) și își caracterizează scrierea ca „profeție” (1, 3; 19, 10; 22, 7-
10.18-19). Sf. Ioan îşi împlineşte chemarea profetică într-un mod asemănător profeţilor
Vechiului Testament. El a primit o revelaţie pe care trebuie să o transmită noului popor al lui
Dumnezeu. Şi Apocalipsa ne arată cum înţelege să-şi împlinească această misiune. 
        Un punct esențial al acestui fragment este faptul că Sfântul Ioan Evanghelistul are o
similitudine cu totul și cu totul deosebită în legătură cu Profetul Daniel amândoi vorbesc
despre acel timp o vreme și jumătate de vreme și două vremuri acest lucru este semnificativ
pentru caracterul profetic al Vechiului Testament și caracterul prophetic al noului Testament,
cu precădere despre cartea apocalipsa. Capitolul ulterior celui enunțat mai sus precizează că
nicăieri autorul inspirat al acestei cărţi nu se prezintă ca apostol. Numele său este Ioan (1,
1.4.9; 22, 8); el este „robul” lui Dumnezeu (1, 1) şi „fratele” destinatarilor scrierii sale (1,
9); a fost exilat în insula Patmos „pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus”
(1, 9). În 18, 20 el face diferenţa între Apostoli şi prooroci, iar în 22, 9 se plasează între
aceştia din urmă. Tot o descriere de cercul celor doisprezece Apostoli sugerează şi viziunea
Noului Ierusalim (21, 14). Deci, se poate enunța afirmația că Sfântul Ioan Evanghelistul a fost
întotdeauna smerit, nu și-a exprimat numele său atât de des. Făcând o paralelă, teologul iubirii
vorbește despre el în Evanghelia sa spunând  Ucenicul cel iubit. 
    Mărturia Tradiției pe care o abordează în paginile următoare arată clar că Tradiţia l-a
identificat pe acest Ioan cu fiul lui Zevedeu, fratele lui Iacov, autorul Evangheliei a IV-a şi al
celor trei epistole care-i poartă numele.  La studiul Patrologie și Literatură post-patristică am
aflat din lecturarea Operei Dialog cu Iudeul Trifon scrisă de Iustin Martirul și Filosoful că
mai veche mărturie în acest sens datează de pe la anul 150.

Contextul istoric, biserica și statul Român:

Observăm astfel din cele expuse mai sus că Apocalipsa este încadrat între un context
istoric ceea ce este foarte important semnificațiile acestea istorice pot fi apoi trecute prin
filtrul sensului conotativ duhovnicesc de aceea numărul fiarei trebuie privit mai mult obiectiv
decât subiectiv.
Toate aceste capitole ne arată importanța textului original cunoașterea limbii grecești limbii în
care a fost scrisă Apocalipsa noului Testament acest lucru crează o mai bună sesizare a
valențelor scripturistice pe care cartea Apocalipsei le însumează. Mesajele profetice sunt
traduse în limba română și limba română este un text prin care poate fi revelat cuvântul lui
Dumnezeu însă cuvintele grecești au munte diferite. Așadar lucrarea de față este de un real
folos pentru cei care doresc să cunoască tainele pe care le însumează le însușește cartea
Apocalipsei.
Desigur trebuie făcută constatarea pertinentă ca Apocalipsa nu a fost tâlc uită în mod
holistic oricând pot fi găsite. Noi cei de interpretări hermeneutice textuale semnificative astfel
încât orice lucrare noua constituie încă o un buchet. Constituie încă un buchet de flori
nestemate în grădina paradisiacă a cărților scrise pentru interpretarea textului revelată.