Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei Tulea, un tanar neputincios, incapabil

de a gandi ceva creativ.

Descrierea detaliata a infatisarii lui Titi este facuta de Felix, ca personaj-martor, cu

prilejul primei sale vizite la familia Tulea. Tanarul era "mai in varsta decat Felix cu cativa
ani", avea "o usoara mustata si barbia despicata in doua", semanand cu Simion la
barbisonul abia schitat de cateva tuleie, reiesind de aici elementul genetic ca procedeu
artistic de caracterizare indirecta, prin care se sugereaza labilitatea psihica a
personajului.

Mediul ambiant, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, evidentiaza trasaturi

tipice ale personajului realist. Titi este dominat de automatisme, ca si tatal sau, copiaza
note muzicale si carti postale, nu este in stare sa invete si ramane repetent de mai multe
ori, fiind nevoit sa abandoneze scoala. Este incurajat de mama sa, Aglae, in
manifestarile psihice, cand, aflat in criza, se leagana ore in sir. Il mosteneste ereditar pe
tatal sau, Simion Tulea, devenind treptat la fel de apatic si dezinteresat de tot ce se
petrece in jurul lui, fiind previzibila evolutia sa spre dementa senila. Acest procedeu este
propriu naturalismului, argument ce vine in sprijinul fornmlei estetice moderne, avand ca
nucleu devierea psihologica a unor personaje. Titi se tulbura erotic, devenind irascibil in
preajma femeilor si, lipsit total de personalitate, ii cere sfatul si o asculta pe Aglae chiar
in relatiile amoroase, aceasta dirijandu-i intreaga viata, ca autoritatea suprema cu care
tanarul ii ameninta pe toti cei care-l supara: "Va spun la mama!"

Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si Titi. Fost
mecanic, acum pensionar, devine senil si apatic, evoluand treptat spre nebunie, proces
care ilustreaza naturalismul, ca formula estetica a modernismului. Starea lui se
manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva, de agitatie, devine obsedat de
mancare, se crede Iisus Hristos, lucreaza la gherghef fete pentru perne decorative,
picteaza tablouri, copiind carti postale ilustrate. Toate acestea o lasa total indiferenta pe
sotia lui, pe care o interesau numai banii, asa cum noteaza naratorui omniscient: "Aglae
avea destula avere, stransa din chiar banii lui Simion, privat sistematic de orice placeri".

PortretuI fizic este conturat in mod direct prin ochii lui Felix, inca de lainceputul
romanului. Simion Tulea este "un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si cu o
broboada pe umeri", cu mustati "pleostite si un mic smoc de barba". Marginalizat de
toata familia sa, Simion statea retras pe o canapea si "broda cu lana de felurite culori o
bucata de etamina, intinsa pe un mic gherghef.

Intamplarile, faptele si comportamentul personajului creioneaza, indirect, o

personalitate labila si ignorata de intreaga familie. Simion se imbolnaveste, "slabea
vazand cu ochii", desi mananca incontinuu ca sa faca muschi, pe care-i arata cu
mandrie la toata lumea, devenind ridicol, deoarece era numai piele si os.

Opinia celorlalte personaje constituie un alt procedeu indirect de caracterizare a lui

Simion Tulea. Stanica aduce un prieten doctor, nu prea indemanatic, care-i prescrie un
regim alimentar, declarand ca nu e nimic grav, iar Aglae ii reproseaza ca e ipohondru si
ca se preface. Felix isi da seama ca batranul nu mai e in toate mintile, pentru ca isi
scotea afara rufaria si se plangea ca dusmanii vor sa-i omoare hainele. Simion este din
ce in ce mai bolnav, "cu fata supta si cu parul foarte albit, avea o privire fanatica, de-o
fixitate suparatoare". Se credea Iisus, "purtatorul cuvantului dumnezeiesc" si spunea ca
tocmai a inviat: "Ieri am inviat". Nu are responsabilitate, nu constientizeaza statutul de
tata si nici nu-si iubeste copiii, iar pe Olimpia nu o recunoaste drept fiica lui. Destinul sau
este tragic, el innebuneste, este internat cu ajutorul lui Weissmann intr-un ospiciu, unde
este abandonat si uitat de intreaga familie.

Titi Tulea, calificat de Otilia drept “prost”, repetent de câteva ori şi corigent, “vlăjgan
molatic” de 22 de ani, nu citeşte pentru că lectura îi dă “dureri de cap”; este tipul debil
mintal, infantil şi apatic
Simion Tulea, soţul Aglaei, bătrân senil, are comportamentul unui degenerat; îşi pipăie
muşchii, caută prin dulapuri, brodează, face crize psihice până la violenţă, ce alternează
cu stări de apatie; are idei fixe, crede că Olimpia nu este fata lui; este izolat de Aglae şi
de ceilalţi.