Generalitati privitoare la obligatii

Obligatia = raport juridic civil prin intermediul caruia o persoana, denumita creditor, poate cere unei alte
persoane, denumita debitor, sa execute obligatia (as dea, sa faca, sa nu faca ceva), chiar cu concursul fortei
coercitive a statului, in caz de refuz

Structura obligatiei – subiect, continut, obiect, sanctiune

Subiect : creditorul si debitorul
- persoane fizice, juridice, statul/institutii ale statului
- creditorul este subiectul activ al reportului juridic
- debitorul este subiectul pasiv al raportului juridic
- intre creditor si debitor se stabileste o legatura de natura patrimoniala
o Creditorul este titularul unui drept de creanta (inscris in activul patrimonial)
o Debitorul este titularul unei obligatii (inscrisa in pasivul patrimonial)
o unele rapoarte juridice au calitate dubla, ex contractul de vanzare: vanzatorul este creditor al pretului
si debitor al obligatiei de a transmite proprietatea; viceversa

Continut = drepturile si obligatiile subiectelor raportului

- creditor: drept de creanta; dreptul (sau obligatia) de a solicita forta coercitiva a statului
- debitor: obligatia de a executa (de a da, a face, nu face)

Sanctiune – intervine cand debitorul nu executa obligatia (in momentul in care obligatia devine exigibila) sau cand
creditorul refuza sau nu poate sa primeasca obligatia

- Sanctiuni care pot agrava situatia debitorului:

o punerea in intarziere a debitorului: actiunea creditorului de a pretinde debitorului executarea
obligatiei intr-un termen ferm
 facuta prin: executor judecatoresc, chemare in judecata
 daca debitorul refuza, creditorul poate pretinde daune-interese moratorii sau daune-interese
creditorii; din acel moment, debitorul este responsabil pentru pierderi cauzate de un caz
fortuit
o daune-interese moratorii: despagubiri in bani ce reprezinta echivalentul prejudiciului cauzat
creditorului prin intarzierea executarii obligatiei (ex dobanda legala);
 pot fi cumulate cu executarea in natura
o daune-interese compensatorii: despagubiri in bani pentru repararea prejudiciului creditorului, ca
urmare a neexecutarii (totale sau partiale) sau a executarii defectuoase a obligatiei asumate de
debitor
 inlocuiesc executarea in natura
 pot fi cumulate cu daune-interese moratorii
o penalitati de intarziere: sune de bani datorate creditorului pana la executarea obligatiei; stabilite de
instanta civila
 intre 100 si 1000 de lei pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei daca obligatia nu este
evaluabila in bani
 intre 0,1% si 1% pe zi de intarziere pana la executare data obligatia este evaluabila in bani
o actiunea in justitie: mijlocul procesual prin care creditorul sesizeaza instanta competenta pentru ca
prin hotararea judecatoreasca pronuntata, sa se oblige debitorul la executarea datoriei sale, precum
si la eventuale daune pricinuite;
o executarea silita: intervine din momentul in care creditorul are un inscris care constituie titlu
executoriu; in continutul titlului executoriu este prevazuta obligatia care ii incumba debitorului
 directa in natura (predarea bunului etc) sau
  indirecta, prin echivalent banesc.

- Sanctiuni care pot agrava situatia creditorului:

o punerea in intarziere a creditorului: in cazul in care creditorul refuza in mod nejustificat plata oferita
in mod corespunzator de debitor, sau refuza sa indeplineasca actele premergatoare necesare ca
debitorul sa isi indeplineasca obligatia, debitorul il poate pune in intarziere
 debitorul nu va fi tinut sa restituie fructele culese dupa punerea in intarziere,
 creditorul preia riscul imposibilitatii de executare a obligatiei si va fi tinut la repararea
eventualelor prejudicii cauzate prin intarziere
o oferta reala de plata urmata de consemnatiune: in cazul in care creditorul refuza sa primeasca
executarea obligatiei, debitorul va putea sa consemneze datoria pe cheltuiala si riscul creditorului
 in practica: urmeaza dupa punerea in intarziere in cazul datoriilor banesti, daca creditorul nu
a avut nicio reactie dupa punerea in intarziere
 indeplinita de executorul judecatoresc
o vanzarea publica a unui bun a carui consemnare este imposibila, ori bunul este perisabil sau daca
depozitarea lui la o terta persoana necesita costuri de intretinere considerabile
 daca creditorul refuza bunul si consemnarea lui este imposibila ori bunul este perisabil sau
daca depozitarea lui la o terta persoana necesita costuri de intretinere considerabile
 debitorul: notifica creditorul, primeste incuviintarea instantei judecatoresti -> poate vinde
public bunul
 fara notificarea creditorului daca bunul e cotat la bursa sau pe o alta piata reglementata, daca
are o valoare prea mica pt o vanzare publica
 la final, debitorul va consemna pretul obtinut pe seama creditorului (incidenta este procedura
de plata urmata de consemnatiune)

Clasificarea obligatiilor – dupa obiect, modalitati, complexitate, surse/izvoare

Obiect
- de a da, a face sau a nu face
o da – transferul proprietatii unui bun (are executare imediata)
o a face – indeplinirea unei prestatii pozitive, ex a preda un bun, a picta un tablou etc
o a nu face – abtinerea de a exercita anumite actiuni
- obligatii in natura, pecuniare
o in natura: nu presupune plata unei sume de bani
o pecuniare: obiectul vizeaza transferul unei sume de bani
- obligatii de rezultat, de mijloace
o de rezultat: debitorul de obliga la un rezultat precis
o de mijloace: debitorul de obliga sa utilizeze toate mijloacele de care dispune pentru a indeplini
obligatia (ex doctor nu poate promite vindecarea unui bolnav)

Modalitati
- obligatia conditionala – depinde de un eveniment viitor si nesigur
- obligatia cu termen – depinde de un eveniment viitor si sigur

Complexitate
- pluralitate de subiect
o obligatii divizibile:
 divizibila intre mai multi debitori daca acestia sunt obligati fata de creditor la acceasi
prestatie, dar fiecare din ei nu poate fi constrans la executarea acelei obligatii decat separat si
in limita partii sale de datorie;
  divizibila intre mai multi creditori data acestia nu pot sa ceara de la debitorul comun decat
executarea partii sale din creanta.
o obligatii indivizibile: obligatia este indivizibila prin natura (obligatia de a nu face) sau a fost stipulat
expres
o obligatii solidare:
 solidaridate activa: creditori solidari; debitorul poate efectua obligatia in intregime fata de un
creditor, iar obligatia se va stinge pentru fata de toti creditorii solidari
 solidaritate pasiva: creditorul poate solitica oricaruia dintre debitorii solidari executarea
obligatiei, care ii va elibera pe toti debitorii de obligatia fata de creditor (creditorul are dreptul
sa urmareasca pe oricare din debitori, va urmari pe cel mai solvabil)
- pluralitate de obiect
o obligatiile alternative: doua prestatii din care, la alegerea unei parti, debitorul este obligat sa execute
numai pe una (ex predarea unui autoturism sau contravaloarea acestuia)
o obligatii facultative: o singura prestatie; pentru a se elibera de datorie, debitorul poate executa o alta
prestatie determinata (debitorul de obliga sa predea un autoturism, insa prin conventie are dreptul sa
plateasca o suma de bani determinata)

Surse/Izvoare
- contractul civil: inscris prin care se consemneaza acordul valabil de vointa a doua sau mai multe persoane cu
intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic
- actul juridic unilateral: inscrisul prin care se consemneaza acordul de vointa a unei singure persoane cu
intentia de a produce efecte juridice, prin concretizarea, modificarea, crearea sau stingerea unui raport
juridic; creeaza obligatii doar pentru persoana care a constituit inscrisul
- gestiunea de afaceri: fapta juridica licita; o situatie in care un gerant indeplineste o actiune pentru gerat
- plata nedatorata: fapta juridica licita; o prestatie pozitiva indeplinita de catre o persoana care nu era
indatorata fata de creditor si care are dreptul la restituire (persoana poate actiona ca debitor din eroare sau
necunostinta de cauza)
- imbogatirea fara justa cauza: fapta juridica licita; se genereaza o marire a patrimoniului unei persoane
(debitor) in detrimentul altei persoane (creditor) intr-un mod neimputabil; creditorul va fi obligat la restituire
- fapta ilicita generatoare de prejudicii/ raspundere civila: repararea unui prejudiciu adus de o persoana altei
persoane – raspunderea pentru fapta proprie; raspunderea pentru fapta altuia; raspunderea pentru
prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri

Contractul
Definitie si Principii
Contractul = acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane cu intetia de a constitui, modifica sau stinge
un raport juridic

Principii:
- principiul libertatii contractuale (libertatea de vointa) = persoanele sunt libere sa incheie orice fel de
contracte doresc, determinand atat fondul cat si forma, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de
bunele moravuri
- principiul bunei-credinte = obligatia partilor de a actiona cu buna credinta atat la negociere si incheiere, cat si
pe durata executarii contractului
- principiul fortei obligatorii = pacta sunt servanda; contractul este obligatoriu pentru parti
o poate fi modificat sau inceteaza doar prin acordul partilor sau prin lege
- principiul relativitatii efectelor contractului = contractul genereaza drepturi si obligatii numai pentru parti,
neputand sa profite sau sa vatame anumite terte persoane
o exceptie: contractul in favoarea unei persoane terte sau stipulatia pentru altul
Clasificare

Clasificare expresa potrivit NCC

Contracte sinalagmatice si contracte unilaterale
- contractul sinalagmatic: contine obligatii reciproce si interdependente pentru parti, ex contractul de vanzare,
de arendare, de inchiriere
- contractul unilateral: contractul in care doar o parte se obliga fata de alta/altele; lipsa reciprocitatii si
interdependentei, ex contractul de imprumut, contractul de donatie
- distinctia este importanta:
o in caz de neexecutare: la contractul unilateral, in cazul in care partea obligata nu executa obligatia,
cealalta parte o poate determina sa execute prin modalitatile include in contract; la contractul
sinalagmatic, in cazul in care una dintre parti nu executa:
 cealalta parte poate invoca exceptia de neexecutare si poate sa refuze indeplinirea obligatiei
sale
 cealalta parte poate solicita instantei rezolutiunea contractului
 cealalta parte poate suporta riscul neexecutarii datorita unor cauze exoneratoare de
raspundere, ex fotra majora, caz fortuit
o in privinta probatiunii: principiu esential – fiecare creditor are interesul sa detina un titlu care sa
constate obligatia debitorului sau
 contractul sinalagmatic: incheiat in original, intr-un numar egal cu cel al partilor participante;
pe original va fi notat nr de exemplare
 contractul unilateral: un singur document semnat de debitor si predat creditorului
o in cazul diferitelor promisiuni din materia contractului de vanzare – promisiune bilaterala sau
unilaterala de vanzare: cand una din parti refuza in mod nejustificat incheierea contractului, iar
celelalte conditii de validitate sunt indeplinite, instanta judecatoreasca poate emite o hotarare
judecatoreasca care sa ii tina loc de contract

Contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit

- contracte cu titlu oneros: fiecare parte urmareste sa procure un avantaj ca si contraprestatie, ex contractul de
vanzare, promisiunea unilaterala de vanzare
- contracte cu titlu gratuit: una dintre parti urmareste sa ofere un beneficiu celeilalte fara a urmari un avantaj,
ex donatia, sau ca contract sinalagmatic: donatia in care se impune o sarcina beneficiarului, de a intretine
obiectul
- interesul distinctiei:
o avantaje: titlu oneros – avantaj reciproc
o limite impuse de lege: titlu gratuit, donatii – legea limiteaza efectuarea donatiilor anumitor persoane
care nu indeplinesc conditiile de capacitate sau celor care se afla in situatii de insolvabilitate; pt
persoane fizice lipsite de putere de exercitiu si pt minori cu capacitate de exercitiu restransa,
reprezentantii legali nu pot face donatii in numele acestora
o revocare: titlu gratuit – actiunea pauliana poate fi exercitata de creditori in conditii mai usoare,
datorita existentei unei singure prestatii; titlu oneros – procedura mai complexa
o regimul fiscal: TVA etc.

Contracte comutative si contracte aleatorii

- contracte comutative: fiecare parte se obliga la executarea unei prestatii determinate sau determinata
- contacte aleatorii: prin natura lui sau prin vointa partilor, una din parti este supusa unui risc de pierdere si a
unei sanse de castig, ce depind de un eveniment viitor si nesigur (contractul de asigurare)
- interesul distinctiei: incidenta leziunii: numai contractele comutative pot fi atacate pentru leziune

Contracte consensuale, solemne, reale

- contracte consensuale: se incheie prin acordul de vointa a partilor (nu sunt limitate de forma)
- contracte solemne: acord de vointa si respectarea unor formalitati prevazute de lege – altfel, se atrage
sanctiunea nulitatii absolute, ex contractul de vanzare a unui imobil contractul de donatie
- contracte reale: acord de vointa si remiterea materiala a bunului de catre partea obligata la prestatie;
contractul nu seva considera incheiat pana la remiterea bunului
- interesul distinctiei:
o consensuale: necesar doar verificarea conditiilor de validitate; solemne: vointa + forma;
o contractul consensual poate fi transformat in solemn, prin vointa partilor
o contractul real: vointa partilor (conditie interna) + remiterea bunului (conditie externa)

Contracte numite si nenumite

- contracte numite: numele si definitia in NCC sau alte legi cu caracter civil
- contracte nenumite: contracte pt care legea nu a atribuit in mod expres o reglementare proprie; partile pot
incheia orice contract, ex contract de publicitate
- distinctie: sursa normativa, dar ambele au la baza respectarea unor reguli fundamentale

Clasificare implicita potrivit NCC

Contracte negociate si contracte de adeziune

- contracte negociate: in privinta consimtamantului, NCC dispune conditii privind principiul bunei-credinte si
obligatia de confidentialitate in negocierile precontractuale
- contracte de adeziune: spre deosebire de contractul negociat – forma-tip, redactata si impusa de una dintre
parti, care poate fi acceptata complet sau refuzata de cealalta parte
- distinctia: din punct de vedere al acordului de vointa: pentru contractele de adeziune, partea mai puternica
economic isi impune conditiile

Contracte cu executare instantanee si contracte cu executare succesiva

- cu executare instantanee: intr-o singura prestatie, ex vanzarea cand plata se realizeaza in numerar, schimbul
- cu executare succesiva: obligatiile se executa in timp, pe o perioada determinata sau nedeterminata, ex
contractul de munca
- distinctia: rezilierea sau rezolutiunea – cu executare instantanee: rezolutiunea este atrasa de neexecutarea
uneia dintre parti; cu executare succesiva – poate fi reziliat

Contracte simple, complexe, grupuri de contracte

- contracte simple: unicitatea operatiunii juridice care rezulta din obiectul lor, prevad o singura operatiune
juridica, ex schimb, vanzare
- contracte complexe: prevad o multitudine de operatiuni juridice ce conduc la un singur scop, ex leasing
- grupuri de contracte: persoane diferite incheie doua sau mai multe contracte, chiar cu regim juridic distinct,
pentru atingerea aceluiasi obiectiv, ex vanzarea succesiva a unui bun
- distinctie: regimul juridic – pentru contracte simple, regimul juridic depinde de natura contractului; pentru
contractul complex, regimul juridic este unul special, care se completeaza cu regimul juridic general prevazut
de NCC

Contractele incheiate cu consumatorii

- este supus legilor speciale, ex legi privind protectia consumatorilor
- exemple: contractul de vanzare, de prestare de servicii, la distanta, in afara spatiilor comerciale

Contractele electronice

Alte clasificari

Contractele principale si contractele accesorii

- principale: au o existenta independenta, ex vanzare
- accesorii: depind si insotesc anumite contracte principale
- distinctie: autonomia efectelor juridice produse – in situatia in care contractul principal este desfiintat, vo
disparea efectele contractului accesoriu

Incheierea contractelor

Pentru ca un acord de vointa sa fie realizat, partile trebuie sa aiba capacitatea necesara si trebuie sa respecte
principiul bunei-credinte in negocieri si sa pastreze confidentialitatea privind negocierile precontractuale.
Aditional, pentru contractele solemne, se impun conditii de forma

Conditii esentiale

Capacitatea de a contracta

- capacitatea civila este privita din doua puncte de vedere: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu
- pot fi gasiti incapabili de lege sau opriti sa incheie anumite contracte minorii sub 14 ani si persoana pusa sub
interdictie judecatoreasca (alienata mintal, fara discernamant)
- contractul incheiat fara respectarea conditiilor capacitatii va fi nul sau supus nulitatii relative (numai
incapabilul si reprezentantii vor putea sa invoce nulitatea, caz in care contractul va fi anulabil)

Vointa ceruta pentru incheierea contractelor

- vointa juridica consimtita de parti in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unui raport juridic => este
necesar consimtamantul
- consimtamantul trebuie sa intruneasca cumulativ conditiile
o sa provina de la o persoana cu discernamant
o sa fie serios si exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
o sa fie exteriorizat
o sa fie nealterat de vreun viciu de consimtamant (poate fi lovit de nulitate relativa)
- consimtamantul este viciat cand: dat din eroare, surprins prin dol, smuls prin violenta sau in caz de leziune
o eroarea: falsa reprezentare a unor imprejurari la incheierea actului
 esentiala daca cade asupra:
 naturii sau obiectului actului juridic (partea crede ca incheie alt act juridic);
 identitatii fizice a obiectului prestatiei (partea crede ca trateaza cu privire la alt bun);
 calitatilor substantiale ale obiectului prestatiei ori ale imprejurarii considerate
esentiale de catre parti in absenta careia actul juridic nu s-ar fi incheiat;
 asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia, in absenta careia
contractul nu s-ar fi incheiat
 neesentiala (indiferenta): reprezinta falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin
importante la incheierea actului juridic, in sensul ca partea aflata in eroare ar fi incheiat actul
juridic si daca ar fi avut o corecta reprezentare a celor imprejurari, astfel incat nu este
afectata insasi valabilitatea acestuia. Aceasta eroare poate atrage cel mult o diminuare sau o
majorare valorica a prestatiei, insa poate sa ramana chiar si fara consecinta juridica.
- In functie de natura realitatii de fals reprezentate, eroarea este:
 de fapt: consta in falsa reprezentare a unei stari sau situatii faptice la incheierea actului juridic
civil;
 de drept: este falsa reprezentare la incheierea actului juridic civil a existentei sau continutului
unei norme juridice.
- Dupa cum este imputabila sau nu partii aflate in eroare exista:
 Eroare scuzabila: atunci cand nu poate fi reprosata partii care a facut o falsa reprezentare a
realitatii la incheierea actului juridic (deci nu este urmarea lipsei de informare sau neglijentei
partii respective);
 Eroare nescuzabila: este eroarea imputabila partii.
- Eroarea esentiala si scuzabila, in oricare din formele sale, atrage nulitatea relativa a actului civil.
- Noile dispozitii civile reglementeraza eroarea asumata (art. 1209), care poarta asupra unui element cu privire
la riscul de eroare care a fost asumat de cel care invoca sau, dupa imprejurari, trebuia sa fie asumat de acesta.
- Pentru ca falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic sa fie viciu de consimtamant, trebuie sa
fie intrunite urmatoarele conditii:
 Eroarea sa fie esentiala;
 Eroarea sa fie scuzabila;
 Elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator pentru incheierea actului
juridic;
 In cazul actelor juridice bilaterale/plurilaterale cu titlu oneros, este necesar ca partea co-
contractanta sa fi stiut ori sa fi trebuit sa stie ca elementul fals reprezentat era esential pentru
incheierea actului juridic civil respectiv.

- Dolul intervine (potrivit art 1214 NCC) atunci can partea s-a aflat intr-o eroare provcata de manoperele
frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa-l informeze pe
contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le destainuie. Dolul poate determina anularea
contractului indiferent de elementul asupra caruia poarta si indiferent daca elementul respectiv era
determinat sau nu pentru incheierea contractului.

- Elementele constitutive ale dolului pot fi:

 Manoperele frauduloase – acestea pot avea:
 Elementul intentional care consta in stabilirea intentiei de a induce in eroare cealalta
parte;
 Elementul material care este reprezentat de manoperele frauduloase (care pot
constitui chiar si o fapta penala), reprezentate de o minciuna sau o reticenta.
 Eroarea provocata prin manevrele frauduloase ale unei parti contractante. In cadrul acestui
element putem releva faptul ca dolul reprezinta o eroare provocata, nu spontana, precum
eroarea propriu-zisa.
 Violenta este un alt viciu de consintamant. Caracterele sale juridice sunt urmatoarele:
 Trebuie sa fie determinata, injusta si ilegitima si trebuie sa emane de la contractant
sau de la o terta persoana.
 Leziunea reprezinta prejudiciul suferit de o parte, aflata in stare de nevoie, de lipsa de
experienta ori lipsa de cunostinte si care stipuleaza in favoarea celeilalte parti ori a unei alte
persoane o prestatie de valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat
valoarea propriei prestatii (art. 1221 NCC).

Obiectul si cauza contractului

- Obiectul contractului este consituit din operatiunea juridica stabilita de catre parti la incheierea acestuia
(vanzare, locatiune, imprumutul, etc.).
o Obiectul contractului este determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute.
 Determinat = atunci cand obiectul prestatiilor, modalitatile si termenele pot fi deduse din
continutul acelui contract.
 Ilicit este atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor
moravuri.
- Obiectul obgligatiei reprezinta prestatia la care se angajeaza debitorul in continutul contractului si este privit
ca un raport juridic.
o Obiectul obligatiei trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit, sub sanctiunea nulitatii
absolute a acelui contract.
 Contractul poate fi valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una din parti se afla in
imposibilitatea de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel.
 o Pentru ca prestatia lacare se angajeaza debitorul sa fie valabila, trebuie sa respecte cumulativ
urmatoarele conditii:
 sa existe – atunci cand bunul este prezent ca atare in momentul incheierii contractului, dar si
in situatia bunurilor viitoare;
 sa fie in circuitul civil;
 sa fie posibila;
 sa fie determinata sau determinabila.

- Cauza reprezinta o alta conditie esentiala pentru validitatea contractului, reglementata cu titlu de noutate de
catre NCC. Aceasta reprezinta motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul.
- Obiectul cauzei contractuale:
o Trebuie sa respecte cumulativ urmatoarele conditii:
 sa existe. Cauza nu exista, adica lipseste, atunci cand lipseste discernamantul sau contractul
este intemeiat pe o cauza falsa (ex: o persoana se angajeaza sa garanteze obligatia altuia, in
virtutea unei relatii de afinitate sau de rudenie dintre ele care, in realitate nu exista ori,
contand pe solvabilitatea acesteia care, in egala masura, poate fi numai aparenta);
 sa fie licita. Cauza este licita atunci cand este conforma legii si ordinii publice.
 sa fie morala. Cauza nu trebuie sa fie contrara bunelor moravuri, respectiv regulilor de
convietuire sociala.
o Cauza contractului (caausa remota), denumita si scopul imediat al acestuia, constituie motivul
determinant pentru care a fost incheiat contractul, iar acest motiv trebuie sa fie cunoscut sau, dupa
caz, sa poata fi cunoscut de cealalta parte, deoarecem lipsa ori nevalabilitatea cauzei, va atrage
nulitatea absoluta sau, dupa caz, anulabilitatea, contractului.

Conditii relative

Momentul si locul incheierii contractului reprezinta doua conditii relative de incheiere a contractului.

- Prin acceptarea expresa a ofertei de catre destinatarul acesteia, caz in care contractul se incheie la momentul
la care acceptarea ajunge la ofertant.
o Prin acceptarea tacita a ofertei de catre destinatarul acesteia, caz in care contractul se incheie la
momentul la care destinatarul ofertei savarseste un act sau fapt, potrivit practicilor stabilite intre
parti, a uzantelor sau naturii afacerii, care nu lasa nicio indoiala asupra manisfestarii sale de vointa de
a accepta oferta.
- Momentul incheierii contractului reprezinta o importanta deosebita cu privire la existenta capacitatii partilor,
la transmiterea drepturilor asupra unui bun, la termenul de prescriptie extinctiva si, mai ales, in functie de
acest moment se stabileste legea aplicabila raportului juridic.
o Momentul incheierii contractului este momentul in care acceptarea se intalneste cu oferta.
- Oferta de a contracta (sau policitatiunea) ca fiind propunerea care contine suficiente elemente pentru
formarea unui contract si care exprima intentia ofertantului de a se obliga in cazul acceptarii ei de catre
destinatar.
- Exista doua tipuri de oferte:
o Cu termen – acordul partilor, al practicilor statornicite intre acestea, al negocierilor, al continutului
ofertei ori al uzantelor;
o Fara termen – aceasta se subdivide in:
 oferta afara termen adresate unei persoane absente;
 oferta fara termen adresata unei persoane prezente – nu produce efecte daca nu este
acceptata de indata. Aceste reguli se aplica si ofertei transmise prin telefon, fax, e-mail, etc.
- Oferta este considerata lovita de caducitate, atunci cand ea nu ajunge la ofertant in termenul stabilit, sau
atunci cand destinatarul o refuza.
- Oferta de a contracta poate fi retrasa sau revocata.
- Un alt caz in care oferta poate deveni irevocabila il reprezinta institutia pactului de optiune. Acesta reprezinta
acea conventie prin care una din parti ramane legata de propria declaratie de vointa, iar cealalta o poate
accepta sau refuza, caz in care acea declaratie se considera o oferta irevocabila si produce efectele prevazute
de art 1191 NCC.
o In cazul pactului de optiune, una dintre parti se angajeaza sa incheie in mod actual si anticipat
contractul, si isi manifesta consimtamantul, astfel incat, la data la care si beneficiarul va opta pentru
incheierea acestuia, o data cu manifestarea propriei vointe realizandu-se ipso jure acordul de vointa,
contractul fiind considerat incheiat.
o Desi nu exista o definitie legala, promisiunea de a contracta reprezinta tot o conventie prin care
partile se angajeaza reciproc ori numai una dintre ele, sa incheie in viitor un contract.

Acceptarea incheierii contractului

- Precum si oferta, acceptarea incheierea contractului se afla in stransa legatura cu consimtamantul

destinatarului deoarece, consta in manifestarea vointei acestuia de a incheia contractul propus de catre
titularul ofertei.
- Raspunsul destinatarului nu poate fi considerat acceptare atunci cand:
o Cuprinde modificari sau completari care nu corespund ofertei primate;
o Nu respecta forma ceruta de ofertant;
o Ajunge la ofertant dupa ce oferta a devenit caducă.
- Acceptarea tardiva sau parvenita cu intarziere produce efecte numai daca cel care a facut oferta il instiinteaza
de indata pe acceptant despre incheierea contractului.
- Comunicarea acceptarii trebuie facuta prin mijloace adecvate de comunicare, asemanatoare cu cele prin care
a fost transmisa oferta.

Forma si continutul contractului

- Incheierea contractului se realizeaza prin simplu acord de vointa al partilor, capabile de a contracta, daca
legea nu impune o anumita formalitate.
- Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau in scris. De aceea poate fi exprimata si printr-un
comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor stabilite intre acestea sau uzantelor, nu lasa
nicio indoiala asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare incheierii unui contract.
o Forma ceruta ad validatem (ad solemnitatem) – pentru validitatea actului juridic este acea conditie
esentiala care presupune indeplinirea unor formalitati prevazute de lege, in absenta carora actul nu ar
putea lua nastere in mod valabil.
o Forma ad probationem – reprezinta acea conditie impusa de lege sau de parti, care consta in
intocmirea unui inscris cu scopul dea proba actul juridic civil valabil incheiat.
 Nerespectarea ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului asa cum se intampla in cazul
formei ad validatem, ci imposibilitarea dovedirii actului cu alt mijloc de proba.
o Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti – prin aceasta se intelege acea conditie necesara
pentru ca actul respectiv sa fie opozabil si persoanelor care nu au participat la incheierea lui, in scopul
ocrotirii drepturilor si intereselor lor. Aceasta este o cerinta prevazuta pentru protejarea tertilor fata
de efectele prejudiciabile ale unor acte juridice. Nerespectarea acestei forme cerute, este sanctionata
cu inopozabilitatea actului juridic, ceea ce implica posibilitatea, pentru tertul interesat, de a ignora
actul invocat de parti impotriva sa.
- Determinarea continutului integral al contractului, adica a drepturilor si obligatiilor principale, secundare sau
accesorii, se face in absenta unor clauze exprese, in ordinea stabilita de lege si anume: practicile stabilite intre
parti, uzantele, normele legale incidente prin analogie si daca va fi cazul, echitatea.
Nulitatea

- Nulitatea este cunoscuta ca fiind acea sanctiune care anihileaza retroactiv, in tot sau in parte, efectele juridice
ale unui contract datorita unor imperfectiuni in formarea sa.
- Aceasta este o sanctiune de drept comun (jus commune), ce intervine in cazul incalcarii conditiilor cerute de
lege pentru incheierea valabila a unui contract, cu exceptia cazului in care legea nu stabileste o alta sanctiune.
o Nulitatea absoluta atrage nulitatea contractului in anumite cazuri prevazute de lege, dar si atunci
cand rezulta din lege cand interesul ocrotit este unul general.
o NCC prevede in terminis o serie de cauze in care nulitatea absoluta devine inidenta in mod
incontestabil si anume:
 Nevalabilitatea sau absenta obiectului unui contract;
 Ilicitatea obiectului sau a cauzei contractului;
 Imoralitatea obiectului sau a cauzei;
o Nulitatea relativa atrage anulabilitatea contractului in cazul in care nu au fost respectate dispozitiile
legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular. Si in acest caz sunt reglementate in mod
expres o serie de cauze care pot determina sau prezuma existenta acestui tip de nulitate si anume:
 Nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la capacitatea de exercitiu;
 Consimtamantul uneia dintre parti a fost viciat
 In alte cazuri in care cauza nulitatii nu este determinata ori nu reiese in chip neindoielnic
din lege.
o Efectele nulitatii sunt similare, chiar daca cauza de nulitate este una absolut relativa.
 Astfel primul efect l-ar constitui desfiintarea contractului in mod imediat in cazul nulitatii
absolut sau conditional, cu efect retroactiv, insituatia nulitatii relative.
 Al doilea efect ar fi accesoriu desfiintarii unui contract, si este constituit de desfiintarea
actelor subsecvente incheiate in baza lui;
 Al treilea efect, permite partii vatamate, in cazul in care cauza de nulitate este imputabila
uneia dintre parti, sa ceara daune-interese sau, dupa caz reducerea prestatiei sale cu valoarea
daunelor-interese, pentru acoperirea prejudiciului material si moral.
o Un contract afectat de o cauza de nulitate poate fi validat atunci cand:
 Nulitatea este acoperita;
 Prin confirmarea rezultata din vointa, expresa sau tacita, de a renunta la dreptul de a invoca
nulitatea.
o Un contract lovit de nulitate relativa poate fi confirmat, cu respectarea urmatoarelor conditii:
 In momentul confirmarii sale conditiile de validitate sunt intrunite;
 Persoana care poate confirma contractul atunci cand cunoaste cauza de nulitate, iar in caz de
violenta, dupa incetarea acesteia;
 Parintele, tutorele sau curatorul special, chemati de lege sa incuviinteze actele minorului, in
numele si in interesul acestuia, pot sa confirme contractul atunci cand incuviintarea era
suficienta pentru incheierea valabila a acestuia.
 Daca nu exista o confirmare expresa, obligatia contractului sa fi fost executata in mod
voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesanta.
o Pentru a fi valabil, actul confirmativ incheiat de catre partea care confirma contractul, trebuie sa
cuprinda urmatoarele elemente: obiectul, cauza si natura obligatiei, mentiunea despre motivul
actiunii in anulare, precum si intentia de a repara viciul pe care se intemeiaza acea actiune.
 Efectele confirmarii unui contract anulabil pot fi urmatoarele:
 Renuntarea la mijloacele de exceptie ce puteau fi opuse din partea interesata, sub
rezerva drepturilor dobandite si conservate de tertii de buna-credinta;
 Cand fiecare dintre parti poate invoca nulitatea contractului sau mai multe parti o pot
invoca impotriva alteia, confirmarea facuta de una dintre acestea nu impiedica
invocarea nulitatii de catre celelalte parti;
  Confirmarea unui contract lovit de nulitate relativa pentru vicierea consimtamantului
prin dol sau violenta, nu implica renuntarea de catre cealalta parte, la dreptul de a
cere daune-interese.

Interpretarea contractelor

- Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor.
- Legislatia europeana scoate in evidenta dispozitii asemanatoare insa, interpretarea contractelor se face dupa
intentia comuna a partilor si nu dupa vointa concordanta a acestora, care practic sunt fenomene psihologice
sinonime.

- La stabilirea vointei concordante, se va tine seama de:

 Scopul contractului;
 Negocierile purtate de parti;
 Practicile statornicite intre acestea;
 Comportamentul lor ulterior incheierii contractului.
o Ca exemplu in materia intepretarii vointei concordante a partilor – interpretarea testamentului,
intepretarea clauzei unei vanzari.

- Determinarea clauzelor:
o Clauze obisnuite
o Alte clauze:
 Clauzele externe – pot fi de ex. conditiile generale ale ofertantului. Acestea sunt frecvent
utilizate in contractele cadrul-cadru ; contractele tip
 Clauzele standard – acestea reprezinta: stipulatiile stabilite prealabil de una dintre parti
pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in contract fara sa fi fost
negociate cu cealalta parte. Practic, aceste clauze sunt impuse celeilalte parti si stau de regula
la baza contractelor de adeziune.
 Clauzele neuzuale – aceste clauze reprezinta o forma a clauzelor standard si pot stabili o serie
de dispozitii precum:
 In folosul celui care le propune – limitarea raspunderii, dreptul de a denunta
unilateral contractul sau de a suspenda executarea obligatiilor;
 In detrimentul celeilalte parti – decaderea din drepturi ori din beneficiul termenului,
limitarea dreptului de a opune exceptii, restrangerea libertatii de a contracta cu alte
persoane, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisatorii.
 Derogari de la normele privitoare la competenta instantelor judecatoresti.
o Clauzele neuzuale pot produce efecte in continutul unui contract, cu conditia sa fie acceptate, in mod
expres, in scris, de cealalta parte.
o In afara de acestea mai exista o categorie de clauze abuzive, care au o reglementare interna legala si
pot exista in continutul unor contracte de prestari servicii, inclusiv unele bancare.
 Acestea au ca efect crearea unui dezechilibru contractual in detrimentul unui consumator, un
dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor contractului, denumit si abuz de drept
contractual.
- Noile dispozitii civile mai reglementeaza un tip de interpretare, denumit sistematica, dar si cazul interpretarii
clauzelor indoielnice.
- Clauzele se interpreteaza unele prin altele dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul contractului.
- Clauzele susceptibile de mai multe intelesuri se interpreteaza in sensul ce se potriveste cel mai bine naturii si
obiectului contractului.
o Aceste clauze pot fi clauze indoielnice si se intepreteaza tinand seama, intre ele, de:
 de natura contractului;
  de imprejurarile in care a fost incheiat contractul;
 de interpretarea data anterior de parti;
 de sensul atribuit in general clauzelor si expresiilor in domeniu;
 de uzanțe.
- Clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu acela in care nu ar putea produce
niciunul.
- La stabilirea vointei concordante a partilor, se va tine seama printre altele si de negocierile purtate de parti
ulterior incheierii contractului. Daca partile au executat si acte la care nu s-au obligat prin contract, dar care
au stat la baza negocierii sale, se poate interpreta ca au existat si alte clauze care nu au fost inscrise in acel
contract.

Efectele contractelor

- A) Efectele contractului in raporturile dintre partile contractante

o Efectele produse de contract sunt cunoscute prin prisma principiului fortei obligatorii a contractului,
care are si o reglementare legala in continutul art 1270 NCC. Din continutul acestui principiu rezulta
doua consecinte fundamentale:
 Contractual nu poate fi revocat sau modificat in mod unilateral decat in cause autorizate de
lege.
 Revocarea sau modificarea contractului prin acordul comun al partilor (revocare
amiabila).
 Revocarea sau modificarea contractului prin autorizarea unor dispozitii legale. In
cazul modificarii unilaterale, aceasta poate opera in temeiul unei clauze de dezicere
in temeiul unor reguli esentiale:
o Dreptul de a denunta contractul trebuie sa aiba o consacrare legala sau
contractuala;
o Pentru contractele cu executare dintr-o data denuntarea poate fi exercitata
atata timp cat executarea nu a inceput;
o Pentru contractele cu executare succesiva continua, dreptul la denuntare
poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar si
dupa inceperea executarii contractului, insa denuntarea va produce efecte
juridice doar numai in privinta prestatiilor viitoare;
o Daca in contract a fost stipulata o prestatie in schimbul denuntarii, aceasta
din urma va produce efecte numai dupa executarea prestatiei;
o Pentru contractile incheiate pe durata nedeterminata denuntarea unilaterala
poate opera de oricare dintre parti cu conditia respectarii unui termen
rezonabil de preaviz. Orice clauza contrara sau stipularea unei prestatii in
schimbul denuntarii contractului se considera nescrisa si va fi lovita de
nulitate partiala.
 Limitarea principiului fortei obligatorii prin interventia instantei de judecata in anumite cazuri
reglementate de lege.
 Impreviziunea. In cazul in care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa
datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta
obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna in consecinta
una din solutiile prevazute de lege.
o Impreviziunea poate fi demonstrata indeplinind in mod cumulativ o serie de
conditii.
 Clauzele abuzive. In caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale,
acestea vor fi interpretare in favoarea consumatorului.
- B) Efectele contractului in raporturile cu persoane care nu au calitatea de parti contractante.
o Principiul relativitatii efectelor contractului (res inter alios acta). Relativitatea efectelor poate purta
asupra:
 Partilor. Acest principiu devine incident in primul rand in cazul partilor contractante si se vor
produce conform clauzelor agreate de ele.
 Tertelor persoane devenite parti ale contractului. Incidenta principiului relativitatii pentru
tertele persoane care devin parti ale unui contract poate fi privita printr-o categorie de
persoane, denumite avânzii-cauză (succesorii in drepturi ai partilor). Acestea, datorita
legaturii lor juridice cu partile unui contract, suporta sau profita de efectele acestuia, desi nu
au participat in mod direct la incheierea lui.
 Exista trei categorii de având-cauză:
o Succesorii universali si cu titlu universal – acele personae care dobandesc un
patrimoniu (de ex: mostenitor legal, legatar universal sau persoana juridica ce
dobandeste un patrimoniu). Acesti succesori pot fi persoane care dobandesc
o fractiune dintr-un patrimoniu.
o Succesorii cu titlu particular - acele persoane care dobandesc un drept
subiectiv, privit individual (de exemplu, cumparatorii unui bun, donatorii,
cesionarii). Calitatea de avand-cauza a acestor tipi de succesori se stabileste
doar in raport cu actele juridice anterioare ale autorului, referitoare la acelasi
drept sau bun, incheiate cu alte personae.
o Creditorii chirografari – acele personae care au o garantie comuna (gaj
general) asupra bunurilor prezente si viitoare ale debitorului si ar sputea
suporta in mod indirect anumite efecte ale contractului, cu precadere in
situatia starii de insolventa a debitorului ori, cand au fost declansate
procedure de executare silita impotriva uunor bunuri aflate in patrimonial
acestuia.
 Tertilor absoluti (penitus extranei) – pot fi incluse persoanele care sunt total straine de un
contract, dar si de partile contractante. Atunci cand contractual contine un drept real, regula
este indiscutabila deoarece stim foarte bine ca dreptul real este opozabil oricarei personae.
 Unui tert i se poate atrage raspunderea delictuala atunci cand ar determina o parte
contractanta, sa incalce o obligatie contractuala de neconcurenta
 De asemenea un tert, chiar daca nu este parte contractanta, ar putea beneficia de
efectele unui contract ca mijloc de proba intr-un process, pentru a lamuri judecata
unei actiuni sau ar putea invoca chiar executarea defectuasa a contractului (ex: in
cazul unui accident provocat din cauza unui viciu de fabricatie a unui autoturism
achizitionat foarte recent, victima are posibilitatea, fiind un trert in raport de
contractul de vanzare, sa invoce viciul si sa angajeze raspunderea civila a
fabricantului
 Cand cumparatorul ar fi fost victima, atunci s-ar fi atras raspunderea contractuala a
fabricantului
o Principiul opozabilitatii contractului. Opozabilitatea nu face altceva decat sa
opuna un drept, un act sau un fapt juridic celorlalte persoane straine de
acestea. Prin opozabilitate, acel drept sau acele operatiuni juridice nu sunt
respectate doar de subiectii lor ci, de toate celelalte persoane.
 Noile dispozitii civile instituie regula publicitatii drepturilor, a actelor
si a faptelor juridice in art. 18 NCC. Aceasta publicitate poate fi
realizata prin Cartea funciara, Arhiva Electronica de Garantii reale
Mobiliare, prin registrul comertului sau prin alte forme de publicitate
prevazute de lege.
 Trebuie facuta distinctia intre:
 o Situatia unei opozabilitati erga omnes a efectelor contractului conditionata
de efectuarea formalitatilor de publicitate
o Opozabilitatea contractului de locatiune fata de dobanditor
o Si cazul in care exista cunoasterea efectiva sau, dupa caz, prezumata, a
contractului de catre terti.

Exceptiile contractului

- Un contract poate produce efecte obligatorii, relative sau opozabile, fata de partile contractante, iar in alte
circumstante si fata de alte persoane.
- In categoria exceptiilor de la principiul relativitatii contractului, considerate de catre doctrina exceptii
aparente, am putea include: reprezentarea si promisiunea faptei altuia.
- Un al doilea tip de exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului, pot fi considerate si exceptii
reale.
- Aceste exceptii se caracterizeaza prin faptul ca o persoana care nu a fost contractanta, poate deveni creditor
in virtutea unui acord concordant de vointa ai altor subiecti contractuali. In cadrul acestor exceptii putem
include: actiunile directe si stipulatia pentru altul.
- In cazul pricipiului opozabilitatii intalnim o exceptie specifica – simulația.
o Exceptiile contractului pot fi partajate intre:

- A) Exceptiile de la principiul relativitatii contractului (reprezentarea, actiunile directe, promisiunea faptei

altuia si stipulatia pentru altul)
o Prin exceptia de la acest principiu, putem intelege efectele pe care un asemenea act le-ar putea
produce impotriva unor persoane care nu au avut calitate de subiecti contractuali si nici succesori in
drepturi ale acestora.
 A) Reprezentarea – semnifica un instrument juridic ce poate rezulta din lege, dintr-un act
juridic ori, dintr-o hotarare judecatoreasca. Aici se poate aminti despre incidenta
reprezentarii legale in cazul, tutelei minorului sau a tutelei interzisului.
 B) Promisiunea faptei altuia – reprezinta contractul sau o clauza contractuala, denumita
creditor, sa determine o terta persoana si sa-si asume anumite obligatii fata de creditorul
dintr-un alt contract.
 C) Actiunile directe - sunt considerate instrumente juridice puse la dispozitia creditorului in
anumite cazuri determinate de lege si prin intermediul carora acesta isi poate valorifica
dreptul sau de creanta in fata organelor jurisdictionale sau dupa caz, a celor de executare
silita, in sensul de a pretinde executarea creantei sale direct de la debitorul debitorului sau,
desi creditorul nu este parte in contractul încheiat intre aceste din urma persoane.
 Legislatia actuala reglementeaza o varietate de actiuni care pot fi grupate astfel:
o Actiuni directe reglementate de NCC;
o Actiuni directe reglementate prin norme speciale;
o Actiunea directa de proprire a unor sume de bani sau bunuri potrivit N.C. de
procedura civila.
 D) Stipulatia pentru altul. – reprezinta operatiunea convenita printr-un contract prin care o
persoana, numita promitent, se obliga fata de o alta persoana, numita stipulant, sa realizeze o
anumita prestatie fata de o alta persoana, denumita tert beneficiar.
 Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tertul beneficiar:
o Sa fie determinat sau, cel putin, determinabil la data incheierii stipulatiei;
o Sa existe in momentul in care promitentul trebuie sa isi execute stipulatia.
 Stipulatia poate fi revocata atata timp cat acceptarea beneficiarului nu a ajuns la
stipulant sau la promitent si totodata, stipulatia poate fi acceptata si dupa decesul
 stipulantului sau al promitentului. Stipulantul e singurul indreptatit sa revoce
stipulatia, creditorii sau mostenitorii sai neputand sa o faca.

- B) exceptia de la opozabilitatea fata de terti a contractului (simulatia)

o Singura exceptie veritabila de la opozabilitatea fata de terti a contractului este reprezentata de
simulatia parintilor. NCC consacra sase articole institutia simulatiei si face din aceasta operatiunea
juridica prin intermediul caria se poate realiza o situatie juridica neadevarata.
o Aceasta falsa aparenta, creata in mod conventional cu permisiunea legii poate interveni de exemplu
asupra apartenentei unui bun la un anumit patrimoniu, atunci cand adevaratul proprietar doreste sa il
ascunda de creditorii sai.
 De asemenea, situatia juridica neadevarata creata prin simulatie, poate avea si scopul de a
ascunde identitatea donatorului unei mari sume de bani, care nu doreste sa i se cunoasca
gestul.
 Un alt exemplu poate fi atunci cand partile vor incheia in mod aparent o vanzare, dar in
realitate intentioneaza sa faca o donatie si incheie un alt act secret (contraînscris) de donatie,
cu privire la acelasi bun sau platesc in realitate, conform actului secret, un pret mult mai mic
decat cel prevazut in actul aparent.
o Principala conditie pentru existenta simulatiei este ca ambele acte juridice (cel aparent si cel secret)
sa se incheie concomitent sau actul secret sa fie incheiat anterior celui aparent.

Raspunderea contractuala si remediile neexecutarii contractului

Raspunderea contractuala

- Conditiile specifice atragerii raspunderii contractuale

 A) fapta ilicita – care intervine in caz de neexecutare a obligatiei contractuale sau executarea
necorespunzatoare (simpla neatingere a rezultatului genereaza prezumtia de neexecutare, ce
poate fi rasturnata de debitor);
 B) prejudiciul – care poate fi acoperit sub doua forme:
o Daune-interese compensatorii – intervin datorita neexecutarii obligatiilor sau
pentru executarea necorespunzatoare a acestora (nu se pot cumula cu
executarea in natura);
o Daune-interese moratorii – reprezinta prejudiciul suferit de creditor ca
urmare a executarii cu intarziere a obligatiei (se pot cumula cu executarea in
natura ori cu plata daunelor-interese compensatorii)
 vinovatia debitorului – pentru a fi atrasa raspunderea contractuala a debitorului, acesta
trebuie sa fie vinovat in temeiul art. 1548NCC.
 punerea in intarziere a debitorului – exista situatii in care debitorul e pus de drept in
intarziere. Aceasta punere de drept in intarziere opereaza atat in materie delictuala cat si
contractuala. Singurele cazuri in care se face exceptie sunt cele care rezulta din contract ca
efect al vointei partilor sau in mod imperativ de o dispozitie legala.
 sa existe o clauza de neraspundere – deoarece nu va opera sub nicio forma raspunderea
contractuala.
- Daca aceste conditii sunt indeplinite se va naste obligatia debitorului sa repare prejudiciul creat. Din aceasta
perspectiva, noile dispozitii de drept civil ilustreaza trei modalitati:
o Evaluarea judiciara a prejudiciului va fi efectuata in tote cazurile de catre instanta de judecata.
 Debitorul raspunde atat pentru paguba efectiv suferita, cat si pentru beneficiul nerealizat.
  Instanta trebuie sa aiba in vedere daunele previzibile si nu pe cele imprevizibile. In situatia
daunelor imprevizibile, creditorul trebuie sa fac adovada intentiei sau a culpei grave in sarcina
debitorului, motiv pentru care nu mai este suficienta simpla prezumtie de culpa a acestui din
urma.
 Instanta trebuie sa observe daca prejudicial este direct.
o Evaluarea legala a prejudiciului poate fi apreciata de catre legiuitor. In cadrul acestei modalitati se pot
include si cazul daunelor moratorii pentru neexecutarea unei sume de bani sau a obligatiilor de a face.
Cu referire la daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti, acestea sunt stabilite de la scadenta
sumei si pana la momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, de cel prevazut de lege,
fara sa se dovedeasca un prejudiciu. Cuprivire la acest aspect, trebuie avut in vedere reglementarile
dobanzilor sumelor de bani (dobanda stabilita de lege).

o Evaluarea conventionala a prejudiciului poate fi efectuata de catre parti, anticipat sau dupa ce s-a
produs. Aceasta evaluare conventionala a prejudiciului poarta denumirea de clauza penala si se
infatiseaza ca o stipulare contractuala prin intermediul careia partile pot evalua anticipat prejudiciul.
 Clauza penala poate sa aiba ca obiect, atat o obligatie contractuala cat si una
extracontractuala.
 Clauza penala se poate referi fie la daune-interese compensatorii fie la cele moratorii sau in
ambele. Daca se va referi la cele moratorii, se stie ca ele pot fi cumulate cu executarea in
naura, iar in cazul in care clauza se va referi la cele compensatorii, trebuie retinut ca ele nu
pot fi cumulate cu executarea in natura.

o Trebuie retinute si cele doua cazuri de incidenta a clauzei penale:

 Situatia obligatiei principale indivizibile – fara ca aceasta sa fie solidara, daca neexecutarea ei
rezulta din fapta unuia dintre codebitori, creditorul poate solicita intreaga penalitate din
partea debitorului care nu si-a executat obligatia, ori dupa caz, celorlalti codebitori pentru
partea lor;
 Situatia obligatiei principale divizibila – atunci penalitatea va fi divizibila, caz in care, va fi
suportata numai de catre codebitorul vinovat de neexecutare si numai pentru partea la care a
fost obligat.
- Tot in cazul executarii silite indirecte (prin echivalent) a obligatiilor am putea aminti si despre arvună.
o Arvuna reprezinta o forma de garantare a executarii unei obligatii contractuale si in acest sens nu
trebuie confundata cu cauza penală.
 Arvuna confirmatorie se infatiseaza ca un cumul intre raspunderea civila contractuala si
garantarea executarii unei obligatii.
 In cazul incheierii unui contract, o parte ii ofera celeilalte parti o arvuna (suma de bani
sau alte bunuri fungibile), ca o garantie ca isi va executa propria obligatie.
o Daca o parte nu isi indeplineste obligai afara nicio justificare, cealalta parte
poate cere rezolutiunea contractului si retinerea arvunei.
 In cazul in care neexecutarea provine de la partea care a primit
arvuna, cel care a constituit-o poate declara rezolutiunea contractului
si de asemenea poate solicita dublul ei.
o Arvuna penalizatoare se infatiseaza ca o sanctiune pentru neincheierea contractului.
o Restituirea arvunei se face atunci cand contractul inceteaza din cauze ce nu atrag raspunderea
vreuneia dintre partile acelui act.

Remediile neexecutarii

- Principiile corespunzatoare invocarii remediilor de neexecutare

 o A) Principiul dreptului la o executare conforma – Acest principiu recunoaste dreptul debitorului la
remedii – dreptul la o executare conforma. Creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la
timp a obligatiei. Executarea neconforma, deschide in principiu dreptul la remedii.
o B) Principiul neexecutarii – Conditia fundamentala a invocarii remediilor consta in existenta unei
neexecutari. Fara neexecutare nu poate fi vorba de remedii.
 A) dreptul la remedii este activat indata ce exista o neexecutare, indiferent de insemnatatea
acestuia pentru credior.
 B) in privinta aceleiasi neexecutari, trebuie sa subliniem ca, elementul vinovatie nu se
regaseste decat pe alocuri in fizionomia remediilor. Pentru invocarea majoritatii remediilor nu
este important daca executarea este culpabila sau nu.
 C) neexecutarea trebuie sa nu fie justificata – in masura in care debitorul invoca o justificare
admisa de lege pentru neexecutare, anumite remedii ii sunt inaccesibile creditorului sau toate
acestea, in functie de natura justificarii.
 D) neexecutarea trebuie sa nu fie imputabila creditorului. Situatia este de regula cunoscuta
sub numele de mora creditoris si impiedica invocarea oricarui remediu.
o C) Principiul favor contractus – oricat de oneroasa ar fi executarea silita in natura, creditorul are
dreptul sa o solicite si sa o obtina. Singura limita a acestui drept este data de imposibilitatea
executarii.
o D) Principiul punerii in intarziere – pentru aplicarea oricarui remediu este obligatorie punerea in
intarziere a debitorului, adica acordarea unui termen suplimentar de executare. Prin punerea in
intarziere este evidentiata tehnica termenului suplimentar de executare.
o E) Principiul cumulului remediilor – acest principiu nu este prevazut in mod expres de Codul civil.
Sensul acestui principiu este unul triplu:
 A) remediile pot fi cumulate, cu conditia ca acestea sa nu fie incompatibile.
 B) dreptul la daune-interese este de principiu cumulabil, cu orice alt remediu, neputand fi
considerat incompatibil cu niciunul dintre acestea.
 C) schimbarea optiunii intre remedii este, in principiu, libera – creditorul care a ales calea
invocarii unui anumit remediu, poate in orice moment a renunte la calea aleasa sis a invoce
un alt remediu.
o Cenzura clauzelor contractuale privind remediile – Invocarea remediilor de neexecutare, trebuie sa
aiba o sursa contractuala , mai prcis, acestea se pot naste din anuimte clauze contractuale:
 Clauzele care limiteaza sau exclud anumite remedii trebuie analizate din prisma clauzelor de
inlaturare sau limitare a raspunderii contractuale.
 Desi nu se prevede in mod expres, in anumite raporturi juridice, clauzele contractuale care
exclud sau limiteaza dreptul la remedii, ca si clauzele care extind acest drept, sunt uneori
supuse unui control juridic sever generat de calitatea beneficiarului acestor clauze.
- Enumerarea remediilor de neexecutare potrivit NCC
o Remediile naturale (care duc la atingerea scopului contractual asteptat pe calea executarii obligatiilor
contractuale, adica in cele din urma intr-o maniera naturala). Intra in aceasta categorie urmatoarele
institutii juridice:
 termenul suplimentar de executare;
 executarea silita in natura;
 indreptarea sau corectarea executarii;
 repararea sau inlocuirea;
 exceptia de neexecutare a contractului.
o Remediile substitutive (care duc la atingerea rezultatului contractual asteptat printr-o reconstituire
sau „substituire” a caii naturale de realizare a contractului). In randul acestora pot intra urmatoarele
remedii:
 Rezolutiunea si rezilierea;
  Reducerea prestatiilor;
 Daunele-interese.

Alte izvoare principale ale obligatiilor

Actul juridic unilateral

Actele bilaterale si multilaterale = in practica: contracte

Actul juridic unilateral = act juridic civil presupune manifestarea de vointa a unei persoane (autorul actului)

- Exemple: recunoasterea de filiatie; consimtamantul la adoptie; renuntarea la accesiune

Regim juridic: in cazul in care nu exista prevederi contrare, normele legale incidente contractelor se aplica
corespunzator si actelor unilaterale

Clasificare:

- Acte juridice unilaterale patrimoniale: ex transferul intrapatrimonial de bunuri; renuntarea la accesiune;

renuntarea la uzufruct; renuntarea la fiducie; renuntarea la proprietate; optiunea succesorala;
confirmarea contractului; acceptarea stipulatiei
- Acte juridice unilaterale nepatrimoniale: ex acordul pt prelevarea si transplantul de organe, celule si
tesuturi umane de la persoanele in viata / de la persoanele decedate; alegerea domiciliului; desemnarea
tutorelui; recunoasterea de filiatie; cosimtamantul la adoptie
- Acte juridice unilaterale mixte (pot avea caracter patrimonial sau nepatrimonial depinzand de obiectul
lor): ex renuntarea la un drept; testamentul; renuntarea la prescriptie; renuntarea la beneficiul decaderii

Actele juridice unilaterale supuse comunicarii – vor face obiectul comunicarii catre destinatarii lor acele acte
juridice unilaterale care constituie, modifica sau sting drepturi ale acestora; sau actele juridice unilaterale care
potrivit naturii lor, releva necesitatea informarii acestor persoane

- Comunicarea se poate face in orice modalitate adecvata, dupa caz (posta, fax, email, executor
judecatoresc, etc)

Actul juridic unilateral produce efecte in momentul in care ajunge la destinatar, chiar daca acesta nu a luat la
cunostinta de acesta din motive neimputabile

Doua mari tipuri de acte unilaterale ca izvor de obligatii:

Promisiunea unilaterala
- Facut cu intentia de a se obliga independent de acceptare; il leaga numai pe autorul sau
- Destinatarul actului poate sa refuze dreptul nascut prin acest mod
- Daca autorul actului nu a stipulat expres un termen de acceptare, promisiunea se considera facuta pe o
anumita durata, potrivit cu natura obligatiei si cu imprejurarile in care a fost asumata
o Ex: oferta de a contracta venita din partea unei persoane juridice prin care ii propune unei
persoane fizice incheierea unui contract pt montarea unui aparat de aer conditionat, la un anumit
pret  il obliga numai pe autorul ofertei (promitent); persoana careia ii este adresata oferta
poate refuza; daca nu s-a prevazut un termen, oferta expira dupa un termen limitat
- Promisiunea unilaterala =/= promisiunea de a contracta
o Promisiunea unilaterala se consacra intr-un act juridic de forma unilaterala; promisiunea de a
contracta se consacra intr-un act juridic bi- sau multilateral preparator al unui contract viitor (ex
promisiunea de logodna, promisiunea de donatie; promisiunea de vanzare sau de cumparare –
promisiuni de a contracta)
- Promisiunea unilaterala =/= promisiunea faptei altuia
 o Promisiunea faptei altuia are o consacrare contractuala si presupune un acord de vointa
concordant din partea mai multor subiecti de drept

Promisiunea publica de recompensa

- Cel care promite in mod public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii este obligat sa faca
plata, chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste promisiunea
- In situatia in care prestatia a fost executata de mai multe peroane impreuna: recompensa se imparte
potrivit contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului; daca nu se poate stabili, se imparte in mod egal
- Atunci cand prestatia se executa separat de mai multe persoane, recompensa se cuvine aceleia care a
comunicat cel dintai rezultatul
o Ex: o persoana promite public acordarea unei sume de bani in schimbul prestarii unor servicii de
asfaltare a unei strazi; promitentul se obliga sa plateasca suma promisa in mod public in cazul in
care prestatia a fost executata, chiar daca prestatorul a executat obligatia fara sa stie ca este
recompensat
- Caz care se asimileaza prin analogie promisiunii publice: oferta publica de recompensa facuta de
proprietarul unui bun pierdut – gasitorul are dreptul de a opta intre suma la care s-a obligat proprietarul
prin oferta si recompensa fixata de lege ori cea stabilita de instanta judecatoreasca
- Promisiunea publica de recompensa poate fi revocata in aceeasi forma in care a fost facuta publica sau
intr-o forma echivalenta
o Revocarea nu produce efecte fata de cel care, mai inainte de publicarea ei, a executat prestatia
stabilita
- In cazul in care revocarea a fost facuta fara justa cauza, autorul promisiunii datoreaza o despagubire
echitabila, care nu va putea depasi recompensa promisa, celor care inaintea publicarii revocarii au
efectuat cheltuieli in vederea prestatiei
o Promitentul nu datoreaza despagubiri in cazul in care dovedeste ca rezultatul cerut nu putea fi
obtinut
o Dreptul la actiunea de despagubire se prescrie in termen de un an de la data publicarii revocarii

Faptul juridic licit generator de obligatii

Contractul si actul juridic unilateral – actele juridice cele mai relevante in materia obligatiilor.

Faptele juridice – sursa extracontractuala de nastere a obligatiilor

- Fapta juridica licita generatoare de obligatii

- Fapta ilicita generatoare de prejudicii (raspundere civila delictuala)

=>> unele obligatii nu se nasc din contract sau dintr-un delict civil => se nasc ca si din contract, sunt quasi-
contracte deoarece se aseamana cu obligatiile contractuale

Faptele juridice licite generatoare de obligatii – sursa principala: dreptul roman, unde erau recunoscute cinci
quasi-contracte (gestiunea tutorelui pentru pupil, acceptarea unei succesiuni, plata lucrului nedatorat, gestiunea
de afaceri, indiviziunea)

- Gestiunea tutorelui pt pupil – tutorii puteau fi chemati in judecata pt modul de administrare a bunurilor
pupilului (actiuni reciproce: pupilul avea actiune directa impotriva tutorelui, iar tutorele impotriva
pupilului in cazul in care a garantat cu bunuri proprii pe creditorul pupilului)
- Acceptarea unei succesiuni – mostenitorul nu era obligat fata de legatar printr-un contract
- Plata lucrului nedatorat – cel care primea o plata din eroare care nu i se datora, era raspunzator quasi-
contractual data de platitor
- Gestiunea de afaceri – o persoana se ocupa de afacerile alteia fara a avea un mandat si in absenta celeia
din urma
Dispozitiile NCC recunosc trei tipuri de fapte licite ca surse ale obligatiilor civile – gestiunea de afaceri, plata
nedatorata, imbogatirea fara justa cauza

Faptul juridic licit generator de obligatii = faptul voluntar si licit, caruia i se recunoaste calitatea de a produce
anumite efecte juridice

Gestiunea de afaceri
- O persoana (gerant), fara sa fie obligata sau in virtutea unui mandat (judiciar, legal) indeplineste in mod
voluntar si oportun afacerile altei persoan (gerat) care nu cunoaste existenta acestor fapte sau nu este in
masura sa desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale
o Ex: o persoana efectueaza reparatii urgente imobilului unui vecin care nu este prezent; plata
cheltuielilor de inmormantare a defunctului de catre un prieten, inainte sa se cunoasca
mostenitorii

= incheierea de catre o persoana (gerant) in mod voluntar a unor acte materiale sau juridice, de administrare sau
de dispozitie, cu conditia ca acestea sa fie oportune, necesare, si utile unei alte persoane (geratul). Din continutul
acestei definitii se pot retine urmatoarele conditii specifice gestiunii de afaceri:

 Conditiile specifice partilor gestiunii de afaceri. In cadrul faptului juridic al gestiunii de afaceri, vor fi
intotdeauna doua parti:
 Gerantul afacerii care trebuie sa indeplineasca SI EL la randu lui... doua conditii:
 Trebuie sa se bucure de capacitatea civila reglementata prin dispozitiile civile de
drept material;
 Interventia trebuie sa fie voluntara si spontana, adica, sa apara fara sa fie tinuta de o
obligatie preexistenta care sa rezulte dintr-un contract sau in virtutea unei dispozitii
legale, ori prin hotarare judecatoreasca;
 Sa aiba intentia de a gestiona afacerile altei persoane;
 In caz de deces, mostenitorii gerantului care cunosc gestiunea, vor fi obligati sa
continue afacerile incepute de acesta in aceleasi conditii ca si gerantul.
 Gerantul – in cazul geratului u se intalneste nicio cerinta in privinta capacitatii sale. Nu
trebuie sa exprime niciun acord deoarece, in caz contrar, vom fi in prezenta unui mandat
veritabil.
 Conditiile specifice actelor de gestiune. Faptul juridic licit al gestiunii, in afara partilor determinante,
trebuie sa constate existenta unor acte specifice.
 Actiunile specifice gestiunii de afaceri au un caracter patrimonial insa, putem intalni si cazuri
in care acest caracter poate fi unul nepatrimonial.
 Actele incheiate de gerant trebuie sa respecte urmatoarele conditii :
 Actele incheiate de gerant fata de gerat. Indiferent de tipul incheiat de catre gerant,
acesta trebuie sa fie facut cu respectarea cumulata a caracterelor esentiale de a fi
voluntar, oportun necesar si util geratului.
 Actul este voluntar atunci cand nu este tinut de o obligatie si este apreciat oportun la
momentul desavarsirii lui si nu la cel al rezultatului.
 Actele incheiate de gerant pot fi necesare sau utile.
 Actele incheiate de gerant pot fi urmatoarele:
 Actele materiale – pot fi diverse si se infatiseaza prin diferite actiuni (ex:
repararea unei conducte, a zidului unui imobil, etc.)
 Actele juridice – pot fi mai rare dar au o importanta aparte. Ex: incheierea
unui contract cu un anteprenor care se obliga sa repare un imobil al geratului;
plata unor datorii, etc.
  Actele de administrare – sunt tot acte juridice dar utile, se urmareste
punerea in valoare a unor bunuri ce apartin geratului, la adevarata lor
valoare. Ex: incasarea fructelor, inchirierea sau arendarea bunurilor, etc.
 Actele incheiate de gerant fata de terte persoane:
 Cazul in care garantul actioneaza in nume propriu – este obligat fata de tertii cu care
a contractat si recunoaste dreptul acestora din urma de a promova oricand o actiune
in reges impotriva geratlui.
 Cazul in care acesta actioneaza in numele geratului – primul nu este obligat fata de
tertele persoane cu care a incheiat contractul, decat daca cel de-al doilea nu este
obligat fata de acestia.
 Efectele, sau consecintele juridice ale gestiunii de afaceri prezinta la randul lor un interes deosebit.
Acestea pot fi privite din punctul de vedere al obligatiilor consacrate gerantului (A), apoi din cele
specifice geratului (B), dar si din perspectiva ratificarii gestiunii de afaceri de catre gerat (C).
A) Obligatiile gerantului. In privinta obligatiilor gerantului, acestea sunt nascute in continutul mai multor
articole ale Codului civil, motiv pentru care, putem retine:
a. Obligatia de instiintare. Aceasta obligatie rezulta din art. 1.331NCC in sensul ca gerantul va trebui
sa il instiinteze pe gerat despre gestiunea inceputa de indata ce acest lucru este posibil.
b. Obligatia de continuare a gestiunii. Geratul este obligat sa continue gestiunea inceputa pana
cand o poate abandona fara riscul vreunei pieiri ori pana cand geratul, personal sau reprezentat,
ori, dupa caz, mostenitorii acestuia, legali sau testamentari vor fi in masura sa o preia.
c. Obligatia de diligenta. SI aceasta obligatie a gerantului are o sursa legala in continutul art
1.334NCC. Gerantul va fi obligat sa se ingrijeasca de interesele geratului cu diligenta unui
proprietar pentru bunurile sale. In acest sens, obligatia de diligenta a gerantului produce aceleasi
efecte juridice cu obligatia de diligenta a unui debitor in executarea obligatiilor, in sens art.
1480NCC. Gerantul va raspunde pentru orice prejudiciu cauzat geratului.
d. Obligatia de a da socoteala si sa-i remita geratului toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii.
Aceste obligatii ilustreaza apropieri evidente intre gestiunea de afaceri si institutia mandatului. In
art. 1335NCC –in sarcina gerantului, este obligatia ca acesta, la incetarea gestiunii sa dea
socoteala geratului si sa-i remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii. In cazul art.
2019NCC exista obligatii asemenatoare. Mandatarul este obligat sa dea socoteala mandantului
despre gestiunea mandatului si sa-i remita acestuia toate bunurile obtinute pe perioada
executarii mandatului.
e. Obligatia de a opri gestiunea in caz de imotrivire a geratului. Aceasta obligatie intervine doar in
cazul impotrivirii geratului, ca gerantul sa continue o gestiune de afacere inceputa. Chiar daca in
art 1332NCC este scoasa in evidenta obligatia gerantului de a continua o gestiune inceputa, pana
la momentul in care o poate abandona fara riscul unei pierderi ori pana cand geratul personal sau
prin reprezentant ori mstenitorii acestuia vor fi in masura sa o preia. Prevederile art. 1338NCC,
reglementeaza si in cazul in care geratul, in calitate de beneficiar al gestiunii, cunoaste despre
existenta acestei gestiuni si se impotriveste la continuarea derularii acestei activitati. Art.
1338NCC consacra sanctiunea atragerii raspunderii civile delictuale cu aplicarea art 1349NCC – in
situatia in care gerantul va ignora impotrivirea geratului de a continua o gestiune.

B) Obligatiile geratului.
a. Obligatia de rambursare a cheltuielilor necesare si a celor utile. Geratul are obligatia sa
ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum si, in limitat sporului de valoare, cheltuielile
utile cu dobanzile aferente din ziua in care au fost angajate.
 Cheltuielile necesare sunt acele cheltuieli efectuate pentru conservarea afacerii geratului.
Aceste cheltuieli se vor restitui in mod integral gerantului, indiferent de modul de
 derulare a gestiunii, deoarece fara aceste cheltuieli, afacerea geratului ar fi suportat
consecinte deosebite (de exemplu, repararea de urgenta a unei conducte de gaze din
curtea vecina, proprietatea geratului si care putea cauza o deflagratie).
 Cheltuielile utile reprezinta sume de bani avansate de catre gerant, pentru punerea in
valoare a bunurilor care fac obiectul gestiunii si pentru ameliorarea starii materiale a lor,
cheltuieli care, desi nu sunt necesare, in anumite situatii pot duce la sporirea valorii acelor
bunuri.
 De aceea ele trebuie efectuate in limita sporului de valoare, iar daca aceasta
limita a fost depasita, geratul va fi obligat sa-i restituie gerantului, nu numai
aceasta valoare ci si dobanzile aferente din ziua in care acele cheltuieli au fost
efectuate. (reparatia unui acoperisi aflat intr-o stare proasta desi acest lucru nu
era necesar => spor de v@lo@re.
b. Obligatia de plata a despagubirilor pentru prejudiciul suferit de gerant. Art. 1337NCC scoate in
evidenta obligatia geratului de a-l despagubi pe gerant, pentru prejudiciile suferite de acesta fara
culpa sa, din cauza gestiunii derulate.
c. Obligatia de executare a obligatiilor nascute din actele necesare si utile incheiate de garant.
C) Ratificarea gestiunii de catre gerat. Un efect deosebit de important al gestiunii de afaceri il constituie
ratificarea gestiunii de catre gerat. (are efecte retroactive)

Plata nedatorata

In opozitie cu gestiunea de afaceri, plata nedatorata reprezinta o fapta juridica licita cu o structura mult mai
simplista insa la fel de importanta.

Orice plata realizata creeaza prezumtia unei intentii de stingere a unei datorii, iar dovada contrara poate fi facuta
prin provocarea exceptiei iuris tantum.

Mecanismul platii nedatorate implica:

A) Conditiile platii nedatorate. Intelegerea conditiilor platii nedatorate este necesara in primul rand prin
prisma lui solvens. Pentru ca acesta sa dovedeasca ca plata a fost nedatorata, vor fi necesare indeplinirea
urmatoarelor conditii:
a. Existenta platii (solutio). In sens juridic, plata in cazul nostru, reprezinta remiterea unei sume de
bani sau a unui bun individual determinant ori determinabil. Dar ea sa fi fost executata in mod
exceptional pentru o alta prestatie.
b. Caracterul inexistent al datoriei. In aceasta privinta, atat doctrina interna cat si ca straina distinge
intre: inexistenta absoluta a datoriei si considerarea platii nedatorate in mod obiectiv si
inexistanta relativa a datoriei si considerarea platii nedatorate in mod obiectiv .
 Inexistenta datoriei este absoluta si plata nedatorata este obiectiva cand se constata
absenta oricarui tip de dat
 orie a lui solvens (creditorul platii) fata de accipiens (cel care a primit plata). Exemplele
cele mai frecvent intalnite in preacticaa sunt cele de materia impozitelor si taxelor, cand
anumite sume sunt platite de doua ori.
 Inexistenta datoriei este relativa si plata nedatorata este subiectiva in situatia in care
datoria exista, dar nu intre solvens si accipiens, fiind o eroare asupra persoanei
creditorului sau debitorului.
c. Plata efectuata de solvens sa fie din eroare. Trebuie sa vizeze urmatoarele aspecte:
 In toate cazurile cel care a primit plata sa nu fie creditor deoarece datoria nu a existat
niciodata sau pentru ca solvensul a fost debitor, dar in fata unei alte personae decat
accipiens.
  In ipoteza in care accipiensul era creditor, cel care a platit fara sa fie debitor (solvensul)
trebuie sa probeze eroarea. Aceasta situatie rezulta cand solvensul, cu ocazia introducerii
unei actiunin in repetitiune, trbuie sa faca proba contrara platii efectuate.

B) Efectele platii nedatorate. Ca orice fapta si plata nedatorata produce efecte corespunzatoare. Daca in
cazul unei plati valabile, cel care plateste are dreptul la o chitanta liberatorie, in situatia unei plati
nedatorate, efectele sunt diferite. In aceasta situatie, raportul obligational este format din accipiens si
solvens, primul fiind obligat sa restituie cee ace a primit fara sa i se cuvina.
a. Exceptii de la obligatia lui accipiens de a restitui plata.
 Cazul in care accipiens a primit plata cu buna-credinta, lasand sa se implineasca termenul
de prescriptive.
 Cazul in care accipiens, primid plata cu buna-credinta, s-a lipsit, in orice mod, de titlul sau
de creanta sau a renuntat la garantiile personale sau reale ale creantei.
 Cazul in care accipiens a primit o plata inainte de implinirea termenului suspensive, decat
cand acesta s-a facut prin dol sau violeta
b. Cazurile de restituire a platii nedatorate.
 Accipiensul va fi de buna-credinta atunci cand nu a stiut ca plata ce i-a fost facuta este
nedatorata. In aceasta situatie el va fi tinut sa:
1. Sa restituie pretul, dar va pastra eventualele fructe, ca orice posesor de buna-
credinta.
2. In cazul in care a instrainat lucrul primit, va restitui numai pretul primit si nu
valoarea acestuia.
3. Daca lucrul a pierdit in mod fortuit el va fi eliberat de obligatia de restituire.
 Accipiensul va fi de rea-credinta atunci cand, desi stia ca nu I se datoreaza plata, el o
primeste. In aceasta situatie el va fi tinut:
1. Sa restituie atat pretul primit cat si eventualele fructi percepute
2. Daca a instrainat lucrul, sa restituie valoarea acestuia in momentul introducerii
actiunii in justitie, indifferent de pretul pe care l-a primit.
3. Daca lucrul a pierit in mod fortuit, sa restituie valoarea acestuia in momentul
cererii de restituire, cu exceptia cazului in care va face dovada ca lucrul ar fi pierit
la solvens
c. Situatia cheltuielilor nascute cu ocazia platii nedatorate.
 Cheltuielile restituirii – situatia in care accipiensul va fi de buna-credinta, atunci aceste
cheltuieli vor fi suportate in mod proportional cu solvensul, insa, in cazul in care
accipiensul este de rea credinta, cheltuielile vor fi suportate integral de catre acesta.
C) Actiunea in restituirea platii neindatorate. Persoana care poate cere restituirea, este solvensul. Totodata
el este si titularul actiunii in repetitiune. Crditorii chirografi ai solvensului pot exercita actiunea in
restituire a platii nedatorate din partea accipiensului ori in regres.

Imbogatirea fara justa cauza

Reprezinta acel fapt juridic licit prin care patrimonial unei personae este marit in detrimental alteia, in absenta
unui temei juridic.

Situatiile in care imbogatirea unei personae, poate fi justidicata atunci cand rezulta:

- Din executarea unei obligatii valabileș

- Din neexercitarea de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit;
- Dintr-un act indeplinit de cel pagubit: In interesul sau personal si exclusive, pe riscul sau ori, cu intentia de
a gratifica.
 A) Contitiile materiale ale intentarii actiunii in restituire vor viza intotdeauna aspectele patrimoniale.
B) Conditiile juridice ale intentarii actiunii in restituire vor avea in vedere anumite acte sau fapte juridice
cum ar fi:
a. Absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniuli unei persoane in detrimentul alteia.
b. Absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de catre cel care si-a micsorat patrimoniul.
C) Efectele actiunii in restituire. Diferenta dintre gestiunea de afaceri si imbogatirea fara justa cauza,
consta in actualitatea faptei la momentul promovarii actiunii in restituire.

Restutituirea se va face in natura si doar prin echivalent daca cea dinai nbu este posibila. Obligatia de restituire in
materia imbogatirii fara justa cauza este afectata in toate cazurile de doua limite care pot rezulta din:

- Debitorul obligatiei va restitui numai in masura imbogatirii patrimoniului sau.

- Nu se poate solicita mai mult decat diminuarea patrimoniului.

Fapta ilicita generatoare de prejudicii

Raspunderea civila este diferita fata de raspunderea penala.

In cadrul raspunderii pentru un fapt ilicit, care are anterior un comportament ilegal nu se afla in niciun raport
juridic prestabilit cu subiectul sau cu subiectele ale caror drepturi say interese nu le-a respectat. => Se incalca o
norma de drept stabilita pentru a ocroti drepturile si interesele subiective absolute ale acestora.

In cadrul raspunderii pentru incalcarea drepturilor si obligatiilor intr-un raport juridic existent, comportamentul
ilegal se reduce la incalcarea unui drept relativ, la o deviere de la comportamentul prestabilit si intarit de subeicti
intr-un raport juridic.

- Functii corespunzatoare raspunderii civile:

a) Functia educativa-preventiva
b) Functia reparatorie.

Atrgerea raspunderii civile si cauzele exoneratoare de raspundere civila prevazute de lege.

Aceasta este o etapa deosebit de importanta deoarece se pot stabili conditiile cumulative care trebuie indeplinite
pentru incidenta raspunderii civile, per a contrario nu se poate discuta despre existenta unui delict civil.

Conditiile raspunderii civile

- Prejudiciul;
- Fapta ilicita;
- Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
- Vinovatia celui care a cauzat prejudiciul;
- Capacitatea delictuala a persoanei care a savarsit fapta ilicita.

A) Prejudiciul. Consta in rezultatul, in efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite
savarsite de o alta persoana sau ca urmare a faptei unui animal sau lucru, pentru care este tinuta sa
raspunda o anumita persoana. Tipuri de prejudicii:
a. Prejudicii patrimoniale si nepatrimoniale;
b. Prejudiciul corporal sau estetic;
c. Prejudiciul moral.
- Pentru ca prejudiciul sa fie supus reparatiunii el trebuie sa implineasca urmatoarele caractere specifice:
A) Sa rezulte dintr-o incalcare a unui drept subiectiv sau un a interes legitim.
B) Sa fie cert, adica sa aiba o existenta neindoielnica si sa poata fi evaluat.
 C) Sa fie personal
D) Sa fie direct.

B) Fapta ilicita sau prejudiciabila – se poate infatisa prin orice actiune ori inactiune a unei persoane fizice,
sau juridice, prin care se incalca o norma de conduita obligatorie.

Fapta ilicita se poate prezenta sub urmatoarele forme:

a) Fapta ilicita comisiva;

b) Fapta ilicita omisiva.

Un alt aspect specific acestei fapte il reprezinta ilicitatea – adica faptul material al autorului trebuie sa incalce o
norma de drept impusa de ordinea juridica. De aici rezulta urmatoarele forme de ilicit:

a) Ilicitul civil;
b) Ilicitul penal;
c) Ilicitul administrativ.

Cauzele care pot inlatura caracterul ilicit al acestei fapte:

a) Legitima aparare;
b) Starea de necesitate;
c) Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau in executarea ordinului superiorului
d) Consimtamantul victimei. Clauze de neraspundere.
e) Exercitarea normala a unui drept subiectiv exclude caracterul ilicit al faptei potrivit principiului
neminem laedit qui suo jure utitur.

C) Raportul de cauzalitate ilustreaza legatura directa dintre fapta ilicita si prejudiciu.

Doua teorii preluate din dreptul german si sunt incidente raportului de cauzalitate:

a) Teoria echivalentei conditiilor – aseaza pe acelasi plan toate imprejurarile care au concurat la producerea
prejudiciului.
b) Teoria cauzei adecvate – reprezinta evenimentul care urmareste derularea naturala a lucrurilor care au
condus la producerea prejudiciului, in opozitie cu alte antecedente care nu antreneaza acest prejudiciu.

Pentru a determina raportul de cauzalitate trebuie avuta in vedere corelatia dintre fapta ilicita si prejudiciu.
Acesta se determina in functie de circumstante si de urmatoarele conditii:

- Raportul dintre actiunile sau inactiunile oamenilor;

- Se ia in considerare numai fapta omeneasca, in acest fel raportul de cauzalitate are caracter obiectiv;
- Fapta ilicita este compusa nu numai din actiuni ci si din inactiuni;
- Fapta omeneasca se desfasoara in societate si se afla in legatura cu faptele altor oamenio si cu factori
exteriori;
- Raportul de cauzalitate nu este intotdeauna un raport direct intre fapta si prejudiciu, putand fi si un
raport mediat, cand fapta omeneasca produce o situatie care a permis unor factori sa determine un
prejudiciu

D) Vinovatia. Reprezinta atitudinea psihica a autorului unei fapte ilicite in momentul savarsirii acesteia, prin
comportamentul sau si prin consecintele produse.
In procesul de formare al vinovatiei exista doi factori determinanti:
o Factorul intelectiv de cunostiinta – semnificatia sociala a faptei
o Factorul volitiv de vointa (2 etape):
 actul psihic de deliberare
  decizia.
- Doua forme de vinovatie:
o intentia:
 directa;
 indirecta.
o culpa:
 cu imprudenta;
 cu neglijenta.
o In dreptul roman, culpa este clasificata:
 culpa grava;
 culpa usoara;
 culpa foarte usoara.

E) Capacitatea delictuala a persoanei care a savarsit fapta ilicita. Pentru a putea fi considerata
raspunzatoare de propria sa fapta se cere ca persoana sa aiba discernamantul faptelor sale, sa aiba cum
se mai spune, capacitate delictuala.

Cauzele exoneratoare de raspundere civila prevazute de lege

- Sunt considerate cauze comune oricarei forme de raspundere civila, cu exceptia raspunderii contractuale
dar si a celei extracontractuale.

A) Forta majora si cazul fortuit. – atat forta majora cat si cazul fortuit intra in cazul situatiilor de inlaturare a
prejudiciului, daca legea nu prevede altfel sau partile nu au convenit contrariul.
a. Forta majora = trei trasaturi specifice: exterioritatea, imprevizibilitatea si absoluta invincibilitate
si inevitabilitate.
b. Cazul fortuit = un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi
chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs
- Imprejurari interne;
- Imprejurari externe.

c. Fapta victimei sau a unei terte persoane = acele cauze ce isi pot produce efecte in tot sau in
parte in materia exonerarii de raspundere civila.

Raspunderea pentru fapta poprie

Conditiile pentru atragerea raspunderii pentru fapta proprie:

A) Existenta unui prejudiciu patrimonial:

a. sa fie cert;
b. sa fie personal;
c. sa fie direct.

B) Existenta unei fapte ilicite prin care se incalca o anumita obligatie aducandu-se prin aceasta o
atingere a unui drept subiectiv;
C) Existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
D) Existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudicial.

Raspunderea pentru fapta altei persoane

A) Raspunderea civila pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie. Se rezuma la doua
elemente esentiale:
 a. Persoanele a caror raspundere poate fi atrasa (supraveghetorul)
b. Identificarea persoanelor pentru care se atrage raspunderea (supravegheatul)

- Indatoririle obligatiei de supraveghere a copilului sau a unei persoane puse sub interdictie:
a) Conditii generale
b) Conditii speciale

- Cand sunt indeplinite ambele conditii, trebuie sa se aiba in vedere declansarea dublei prezumtii:

a) Prezumtia de fapta ilicita in sarcina persoanei responsabile;

b) Prezumtia referitoare la raportul de cauzalitate dintre aceasta fapta ilicita a persoanei responsabile si
a celui aflat sub supraveghere.

B) Raspunderea comitentilor pentru faptele presupusilor se limiteaza la raportul de prepușenie.

Criteriul essential este reprezentat de criteriul subordonarii prepusului fata de comitent.

- Precum si la punctul precedent avem:

a) Conditii generale – trebuie dovedita partea ilicita, prejudiciul si raportul de cauzalitate insa nu
trebuie facuta dovada vinovatiei.
b) Conditii speciale – existenta unui raport de prepușenie intre comitent si prepus si de
asemenea, faptul ca prepusul a savarsit fapta ilicita in legatura cu atributiile sau functiile
incredintate de catre comitent.

- Si acest tip de raspundere creaza doua prezumtii:

a) Raportul de prepușenie – Este un raport juridic, creat in virtutea consimtamantului

comitentului, respectiv a presupusului.
b) Fapta ilicita – fapta presupusului trebuie sa aiba legatura cu atributiile sau cu scopul
functiilor incredintate.

- Efectul raspunderii:
 Victima poate sa obtina de la comitent repararea prejudiciului, iar daca alege sa-l cheme
in judecata si pe presupus pentru fapta proprie va trebui sa faca dovada vinovatiei
acestuia, caz in care raspunderea se angajeaza in mod solidar.
 In poteza in care fapta a fost savarsita de mai multi presupusi apartinand unor comitenti
diferiti, se pune problema daca victima poate sa ceara de la fiecare comitent valoarea
integrala a prejudiciului sau numai partea de prejudiciu cauzata de prepusul comitentului
respectiv.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de alte lucruri, animale sau pentru ruina edificiului
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale sau lucruri se gasesc in paza juridica a unei persoane.

- Paza juridica = puterea de a executa in mod legitim si independent controlul si supravegherea asupra
unui animal sau asupra unui lucru de care se serveste in mod direct sau indirect in interes propriu.
- Paza materiala = consta in simpla supraveghere a animalului sau lucrului realizate sub autoritatea si in
interesul paznicului juridic.

A) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri

- Sfera persoanelor care au calitatea de paznici juridici:
 o Proprietarul lucrului
o Unitatea administrative teritoriala
o Titularul altor drepturi reale
o Posesorul

- Conditiile necesare pentru atragerea raspunderii civile pentru prejudiciile cauzate de lucruri:
o Existenta prejudiciului;
o Raportul de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu;
o Lucrul trebuie sa se afle in paza juridica a unei persoane.

B) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Domeniul de aplicare poate fi delimitat prin notiunile:

- Animal = orice patruped sau zburator insufletit si insectele;

- Paza si paznicul juridic = activitatea/calitatea ce poate fi exercitata de aceeasi persoana sau de persoane
diferite
- Persoana care poate invoca raspunderea = victima faptei licite produse de animal – trebuie sa se
demonstreze raportul de cauzalitate
- Persoana in sarcina careia se poate invoca raspunderea = paznicul juridic al animalului

C) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

- Prin notiunea de edificiu putem intelege orice imobil realizat de om prin incorporarea unor materiale intr-
un teren, iar prin cea de ruina, degradarea edificiului.
- Conditiile necesare pentru atragerea raspunderii pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului:
o Existenta prejudiciului;
o Raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului sau desprinderea unor parti din acesta si
prejudiciul creat;
o Dovada ca ruina a fost determinata de un viciu de constructie sau lipsa intretineri.

Repararea prejudiciului in cazul raspunderii civile delictuale

Orice prejudiciu da dreptul la reparatie.

Stabilirea momentului nasterii prejudiciului este important, urmand a deveni incidente toate dispozitiile legale
referitoare la executarea, transmisiunea, transformarea si stingerea obligatiilor.

A) Principiul repararii integrale a prejudiciului. Autorul prejudiciului este obligat sa acopere atat prejudiciul
efectiv, cat si beneficiul nerealizat de victima.
B) Principiul repararii in natura a prejudiciului. Este o forma de reparare a prejudiciului care consta intr-o
operatie materiala sau intr-o operatie juridica..., prin indeplinirea careia, cel chemat sa raspiunda sau
instanta de judecata, dupa caz, inlatura consecintele negative produse printr-un fapt material ilicit sau
printr-un act unilateral savarsit in paguba unei persoane vatamate.

Repararea prejudiciului prin echivalent:

a) Repararea prejudiciului prin echivalent banesc. Acesta intervine cand nu este posibila repararea in
natura sau daca victima nu este interesata de plata in natura.
b) Repararea prejudiciilor corporale. Victima care a suferit un prejudiciu corporal are dreptul, la acordarea
unei despagubire pentru acoperirea cheltuielilor de ingrijire medicala.
Un aspect al modului de reparare al prejudiciilor il reprezinta domeniul de regres. In privinta intinderii reparatiei
trebuie sa fie luate in considerare urmatoarele elemente:

- Pierderea suferita de cel prejudiciatș

- Castigul pe care ar fi putut sa-l realizeze si de care a fost lipsit victima;
- Cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Executarea obligatiilor

Delimitari terminologice privind executarea obligatiilor

Raportul juridic obligational confera creditorului dreptul de a pretinde debitorului sa dea, sa faca sau sa nu faca
ceva.

- In privinta executarii voluntare a obligatiilor prin plata, efectele sunt previzibile deoarece, in anumite
situatii obligatia respectiva va fi indeplinita in mod spontan.
- In privinta executarii silite a obligatiilor putem observa enuntare principiului potrivit caruia “Orice
obligatie trebuie indeplinita in mod exact, integral si la timp”.

Plata

Modul de executare voluntara a obligatiei prin plata, reprezinta mijlocul juridic „benevol” de liberare a
debitorului.

A) Elemente structurale ale platii

a. Subiectele platii – creditorul si debitorul. Plata trebuie facuta in primul rand de catre debitor.
i. Daca debitorul se opune ca un tert sa faca plata si comunica acest lucru creditorului, cel
din urma este dator sa refuze plata cu exceptia cazului in care refuzul l-ar prejudicia pe
creditor.
ii. Creditorul ar putea refuza plata cand este vorba de o obligatie intuitu personae, deoarece
acesta priveste calitatile personale ale debitorului si sunt considerate obligatii ce au ca
obiect prestatii a caror indeplinire depinde de aptitudinile, determinarea, experienta
debitorului
iii. Chiar daca nu este o obligatie intuitu personae prin natura ei, refuzul creditorului poate
reiesi din conventia partilor.
b. Conditiile platii - Obiectul platii poate fi o suma de bani sau un bun.

- Natura obligatiilor care pot face obiectul executarii prin plata:

o In cazul obligatiilor care tin de o activitate profesionala, exigenta va fi sporita deoarece, debitorul
trebuie sa respecte regulile profesiei in timp ce executa prestatia
o In cazul obligatiilor de mijloace si a celor de rezultat se pot distinge urmatoarele:
 In situatia obligatiei de rezultat, debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul
promis;
 In situatia obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele
necesare pentru atingerea rezultatului promis.
o Pentru a se distinge daca o obligatie este de mijloace sau de rezultat trebuie a tinem seama de
urmatoarele imprejurari:
 Modu in care obligatia este stipulate in contract;
 Existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului;
 Gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului;
 Influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obigatiei.
o Conditia locului platii este esentiala, iar:
  Plata va fi cherabila cand se va face la sediul/domiciliul debitorului
 Plata va fi portabila atunci cand se efectueaza la sediul/domiciliul creditorului sau altei
persoane.
o Cand suntem in prezenta unei obligatii banesti, acestea se vor executa la domiciliul sau sediul
creditorului de la data platii (portabila);
o Cand vom fi in prezenta predarii unui lucru individual-determinat, executarea se va face in locul in
care se afla bunul la incheierea contractului.
o Pentru celelalte tipuri de obligatii, plata va fi cherabila si nu portabila.

c. Dovada platii – se face cu orice mijloc de proba. Plata ca act juridic se poate manifesta prin
remiterea unei chitante liberatorii sau a inscrisului original al creantei debitorului.
i. Chitanta pentru confirmarea primirii prestatiei principale , creaza prezumtia relativa
privind executarea prestatiilor accesorii;
ii. Chiranta pentru confirmarea uneia dintre prestatiile periodice , creeaza prezumtia relativa
potrivit careia toate celelalte prestatii periodice anterioare celeia la care se refera
chitanta, au fost executate.
iii. Remiterea de catre creditor, debitorului a inscrisului original constatator al creantei,
creeaza prezumtia relativa confirm careia debitorul a fost libetat de plata.
o Imputatia platii – se intelege indicarea de catre deitorul care are ma multe datorii a aceleia pe
care o voieste a plati, in cazul in care plata facuta nu acopera toate datoriile scadente.
o Imputatia unilaterala – poate fi realizata de catre debitor sau de catre creditor.
o Imputatia legala – intervine atunci cand niciuna dintre parti nuau facut imputaia platii.

B) Punerea in intarziere a creditorului

Pot aparea urmatoarele consecinte juridice:

o Riscul imposibilitatii de executare se stramuta de la deitor, la creditor;

o Din acel moment, deitorl nu mai poate fi tinut sa restituie fructele bunului;
o Din acel moment, creditorul va fi obligat sa repare prejudiciile cauzate deitorului prin intarziere,
inclusiv cele necesare conservarii.

Executarea silita a obligatiilor

Prin intermediul executarii silite, legiuitorul pune la dispozitia creditorului o serie de norme prin intermediul
carora se ralizeaza o serie de remedii ale neexecutaarii acelor obligatii.

- Executarea silita directa

- Executarea silita indirecta

Masuri premergatoare executarii silite a obligatiilor. Punerea in intarziere a debitorului

Aceasta notiune este intalnita in situatiile in care debitorul nu isi executa obligatiile asumate in temeiul
contractului.

Cealalta parte (creditorul) ii solicita debitorului prin punerea in intarziere, sa-si execute obligatiile.

Punerea in intarziere a debitorului este de doua feluri:

- De drept – adica prin vointa si efectul legii

- La cererea creditorului.
 A) Punerea in intarziere de drept a debitorului – debitorul se afla in drept pus de intarziere atunci cand
s-a stipulat in continutul contractului faptul ca simpla implinire a termenului stabilit pentru executare
produce acest effect.
a. Debitorul mai poate fi considerat de drept in intarziere cand:
i. Obligatia nu poate fi executata in mod util decat intr-un anumit timp, pe care
debitorul l-a lasat sa treacam sau cand nu a executat-o imediat, desi exista urgenta;
ii. Prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cand a
incalcat o obligatie de a nu face;
iii. Debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa
obligatia, sau cand, fiind vorba e o obligatie cu executare succesiva, refuza ori
neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat.
B) Punerea in intarziere a debitorului la cererea creditorului. Aceasta se realizeaza prin:
a. O notificare scrisa de chemare in judecata introdusa la instanta competenta catre creditor;
b. Daca prin lege nu se prevede altfel, notificarea se comunica debitorului prin intermediul
executorului judecatoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii.
i. In continutul notificarii, creditorul trebuie sa acorde debitorului un termen de
executare.
- Efectele produse de termenul de executare:
o Pana la expirarea sa, creditorul poate suspenda executarea propriei obligatii, deci, nu poate trece
la executarea silita a acesteia;
o Creditorul poate cere daune interese;
o Creditorul nu poate solicitaa rezolutiunea sau rezilierea unilaterala a contractului.

Executarea silita directa (in natura) a obligatiilor

Aceasta se efectueaza in mod voluntar, prin plata si aceasta deoarece, reprezinta o continuare a principiului fortei
obligatorii a contractului

- Conditiile executarii in natura – creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa
execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila.
- Executarea obligatiei de a face - Daca suntem in situatia executarii unei obligatii de a face care implica
actiunea personala a debitorului, trebuie retinut faptul ca poate fi executata numai de titularul sau.
- Executarea obligatiei de a nu face – in acest caz creditorul poate solicita instantei de executare
incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea obligatiei de a se abtine, pe
cheltuiala acestuia si in limita stabilita de instanta de juecata
- Penalitatile aplicate de catre instanta de executare a debitorului, sunt sume de bani in favoarea
creditorului.
- Dpdv. Procesual-civil, executarea silita directa, este acea modealitate de executare silita care intervine in
cazul in care creditorul tinde sa obtina realizarea in natura a prestatiei ce formeaza obiectul obligatiei
inscrise in titlul executoriu. Executarea silita se prezinta sub patru forme:

o Predarea silita a bunurilor mobile;

o Predarea silita a bunurilor imobile;
o Executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu face;
o Executarea hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii referitoare la minori.

Executarea silita indirecta (prin echivalet) a obligatiilor

Aceasta poate fi definita ca fiind acel remediu in neexecutarea unei obligatii pentru care nu se pot aplica regulile
executarii silite in natura sau cu privire la care creditorul a optat pentru executarea prin echivalent.
 - Din perspectiva normelor de drept substantial, executarea silita indirecta este incidenta in materia
obligatiilor contractuale, motiv pentru care, acest timp de executare mai este asimilat si cu raspunderea
contractuala.
- Dpdv. Al normelor de procedura civila, executarea silita indirecta are cinci forme:
o Urmarirea silita a bunurilor mobile;
o Proprierea;
o Urmarirea silita a fructelor neculese si recoltelor prinse de radacini;
o Urmarirea venitorilor generale ale imobilelor;
o Urmarirea silita a bunurlor imobile.

Rezolutiunea, rezilierea si reducerea prestatiilor contractuale, sanctiuni civile in caz de neexecutare

culpabila a obligatiilor contractuale

Aceasta poate interveni in urmatoarele situatii:

- La cererea partii interesate;

- Prin declaratia unilaterala a uneia dintre parti;
- Prin hotarare judecatoreasca la dispozitia instantei de judecata;
- De drept. In temeiul unei dispozitii legale;
- Printr-un pact comisoriu stipulate in mod expres in continutul contractului.

Rezolutiunea si rezilierea contractului prezinta anumite caracteristici.

A) Rezolutiunea contractelor

Cand o parte a contractului sinalagmatic nu isi executa obligatiile, prima optiune a celeilalte parti ar fi sa invoce
neexecutarea culpabila a prestatiei debitorului sau.

Daca neexecutarea este imputabila a debitorului, creditorul are dreptul la executarea silita, rezolutiunea sau
rezilierea contractului precum si daunele care i se cuvin.

Rezolutiunea nu trebuie confundata cu conditia rezolutorie.

Conditiile esentiale rezolutiunii de catre creditor:

- Vinovatia debitorului;
- Existenta prejudiciului;
- Raportul de cauzalitate;
- Fapta ilicita prin neexecutarea obligatiei contractuale;
- Punerea in intarziere a debitorului, reprezinta conditia suplimentara.

Rezolutiunea unilaterala, poate avea loc atunci cand partile unui contract au convenit acest lucru si se adduce la
cunostinta debitorului printr-o notificare scrisa (declaratia de rezolutiune/reziliere).

Pactul comisoriu reprezinta o clauza pe care toate partile o introduce in contract si care prevede ca in caz de
neexecutare, contractual va fi desfiintat de drept, fara interventia instantei si fara declaratia unilaterala.

- Pentru ca pactul comisoriu sa produca efecte scontate, trebuie sa se specific in mod clar care sunt
obligatiile la care se refera, fapt pentru care, acesta va poera numai in cazul neexecutarii obligatiilor
respective.

B) Rezilierea contractelor reprezinta un mijloc de desfiintare a contractului in caz de intarziere in executarea

obligatiei unei parti a actului respectiv. De regula aceasta intervine in cazul contractelor cu executare
succesiva, iar desfiintarea produce efecte pentru viitor.
Cauze justificate de neexecutare a obligatiilor contractuale

Exceptia de neexecutare a obligatiilor contractuale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- Cu privire la natura obligatiilor neexecutate. Obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa isi aiba temeiul
sub acelasi contract sinalgamatic.
- Conditiile neexecutarii. Pentru ca acestea sa fie indeplinite, trebuie sa existe o neexeutare a obligatiilor,
chiar partiala, dar suficient de importanta din partea celuilalt subiect contractual.
- Obligatiile reciproce trebuie sa fie exigibile. Exista si o exceptie anticipata de neexecutare. Aceasta poate fi
invocata in cazul in care in virtutea mentionarii unui termen suspensiv de executare, una din obligatii
trebuie executata inaintea celeilalte, iar cel care este gata sa execute obligatia, are toate motivele sa
creada ca cealalta parte, la momentul exigibilitatii nu isi va executa obligatia respectiva.

Argumente pentru admisibilitatea exceptiei de neexecutare de catre instanta judecatoreasca atunci cand
creditorul o poate invoca in mod anticipat:

a) In cazul unui termen suplimentar de executare. Daca debitorul declara,

inaintea expirarii contractului ca nu va executa obligatiile, creditorul este
indreptatit sa invoce anticipat orice remedii.
b) In cazul in care debitorul s-ar afla intr-unul din cazurile de decadere.
- Neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de neexecutare.
- Natura raportului contractual trebuie sa presupuna regula executarii simultane a obligatiilor subiectelor
contractuale.

Efectele exceptiei de neexecutare:

- Suspendarea executarii prestatiei celui care o invoca

- Contractul exista insa se suspenda forta sa obligatorie daca vor fi indeplinite conditiile esentiale amintite,
instanta il poate obliga pe cel care a invocat-o la daune interese
- Poate fi facuta opozabila tuturor persoanelor ale caror pretentii se pot intemeia pe acel contract.
- Riscul contractual – Daca neexecutarea este fortuita si debitorul nu o mai poate executa, nici cealalta
parte nu trebuie sa isi execute obligatia. Riscul contractual va fi suportat de debitor obligatiei imposibil de
executat => imposibilitatea fortuita de executare

Mijloacele de protectie a drepturilor creditorilor asupra patrimoniului debitorului

Creditorul unei obligatii nu poate avea putere de coercitie asupra debitorului, motiv pentru care va avea puse la
dispozitie intotdeauna o serie de mijloace de protectie a dreptului sau, asupra patrimoniului debitorului respectiv.
Masurile conservatorii si asiguratorii

A) Asigurarea dovezilor, se face la cerere de oricine are interes, atunci cand exista riscul ca un mijloc de
proba sa dispara pana la inceperea ori in cursul procesului, inainte de etapa procesuala ce ar privi
propunerea si administrarea acelor probe.
B) Masurile asiguratorii constituie o forma represiva de aparare a dreptului creditorilor asupra unor bunuri
sau venituri ce apartin unui debitor.
i. Sechestrul asigurator consta in indisponibilizarea bunurilor mobile/imobile urmaribile ale
debitorului aflate in posesia acestuia sau a unui tert, in scopulvalorificarii lor in momentul
in care creditorul unei sume de bani va optine un titlu executoriu.
ii. Propirea asiguratorie se infiinteaza asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor
bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe
care aceasta i le va datora in temeiul unor raporturi juridice existente.
 iii. Sechestrul judiciar consta in indisponibilizarea bunurilor care formeaza obiectul litigiului
sau, in conditiile legii a altor bunuri, prin incredintarea pazei acestora unei persoane
denumite administrator-sechestru.

Actiunea oblica

Actiuna oblica constituie un mijloc de protectie al drepturilor creditorilor asupra patrimoniului debitorului. Ea
reprezinta acea actiune civila, prin care creditorul exercita in numele si pe socoteala debitorului sau, un derept din
patrimoniul acestuia din urma, care din cauza pasivitatii sebitorului risca sa se stinga.

Conditiile actiunii oblice:

- Pasivitatea debitorului asupra unui drept sau actiune;

- Interesul legitim al creditorului pentru a exercita pe seama si in numele debitorului drepturile
patrimoniale.
- Creanta creditorului trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.

Actiunea oblica mai este numita si actiune indirecta sau subrogatorie, deoarece creditorul nu profita in mod direct
de dreptul pe care il exercita.

Actiunea revocatorie (pauliană)

In situatia in care debitorul incearca sa isi imicsoreze activul patrimonial ci consecinta crearii sau dupa caz, a
maririi unei stari de insolvabilitate. Gratie actiunii pauliene un creditor poate declara impozabil in interesul sau un
act pe care debitorul l-a incheiat in frauda sa.

Prin aceasta actiune nu se revoca, nu se desfiinteaza ci se declara inopozabile fata de creditor anumite acte
juridice.

Actiunea revocatorie este similara cu actiunea oblica insa sunt exceptate efectelor sale urmatoarele acte:

- Cele cu caracter nepatrimonial (actul de casatorie, de adoptie, etc.)

- Cele referitoare la drepturile patrimoniale exclusive ale debitorului (refuzul debitorului de a revoca o
donatie)
- Cele privitoare la drepturile si bunurile neurmaribile ale debitorului.

Conditiile necesare actiunii revocatorii:

a) Conditiile relative referitoare la creanta creditorului – trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii.
Crediorul nu se poate plange de actele pe care debitorul sau le-a incheiat inainte de nasterea creantei
sale.
b) Conditiile relative asupra actului – prejudiciul creditorului. Debitorul trebuie sa incheie un act de creare
sau marire a starii de insolvabilitate. Actul de creare trebuie sa vizeze acte care nu se refera la drepturi
care presupun aprecierea subiectiva a titularului sau asupra unor bunuri neurmaribile.
c) Conditiile relative referitoare la partile actului atacat – frauda. Pentru a deveni incidenta aceasta actiune,
creditorul trebuie sa dovedeasca existenta unei fraude din partea debitorului. Frauda debitorului este
necesara, el trebuie sa fii incheiat actul in cunostinta de cauza, prin crearea unui prejudiciu creditorului
sau, iar prin aceasta si-a creat sau marit starea sa de insolvabilitate.

Actiunea revocatorie se exercita de catre creditor, in nume propriu, pe cand actiunea oblica se exercita in numele
debitorului respectiv.

Actiunea revocatorie, se declanseaza ca urmare a unor acte frauduloase pe cand actiunea oblica, sanctioneaza
pasivitatea debitorului.
Stingerea obligatiilor

O data cu stingerea obligatiei se realizeaza si stingerea raportului juridic obligational existent intre creditor si
debitor.

A) Compensatia din punctul de vedere al noilor dispozitii civile presupune stingerea a doua obligatii
reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele.
a. Compensatia legala (de drept), reprezinta mijlocul juridic de stingere a doua datorii reciproce.
Trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
i. Reciprocitatea obligatiilor intre aceleasi persoane;
ii. Creanta sa aiba ca obiect bunuri fungibile de aceeasi natura, in sensul ca fungibilitatea lor
nu este abstracta si generala.
iii. Creantele celor doua parti trebuie sa fie certe, lichide si exigibile.

Compensatia poate opera indifrerent de izvorul obligatiilor reciproce si daca aceste cerinte vor fi indeplinite,
compensatiunea va interveni in sensul ca de drept, fara nicio manifestare de vointa, obligatiile reciproce se sting
pana la cea mai mica.

Un aspect important al compensatiei legale il poate constitui cazul cesiunii sau ipotecarii unei creante. In acest
sens, acceptara cesiunii de creanta sau ipoteca asupra creante de catre debitor, va termina si stingerea dreptului
acestuia de a opune acelui tert compensatia pe care ar fi putut sa o invoce impotrvia creditorului initial inainte de
acea acceptare.

b. Compensatia conventionala, reprezinta o forma a compensatiei. Acest tip de copensatie, se

deosebeste in mod evident de cea legala deoarece, este dispusa de catre instanta de judecata si
opereaza in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive.
i. Pentru ca instanta de judecata sa dispuna compensatia judiciara nu vor fi necesare
existenta conditiilor specifice compensatiei legale.
c. Compensatia conventionala, reprezinta o forma a compensatiei ce se diferentiaza prin aceea ca
opereaza in virtutea acordului de vointa al partilor, adica a subiectelor de drept intre care exista
datorii reciproce. La aceasta forma e compensatie se recurge in situatia in care partile au interesul
sa stinga anumite obligatii reciproce intre ele, fara a fi indeplinite conditiile compensatiei legale.

B) Confuziunea, reprezinta un mode de stingere a obligatiilor. Acesta presupune stingerea unei obligatii
atunci cand aceasi persoana, are calitate si de creditor si de debitor, in cadrul aceluias raport obligational.
(ex: mostenire).

C) Darea in plata, reprezinta modul de stingere a obligatiilor prin realizarea creantei creditorului si este
concretizata in toate situatiile printr-o conventie incheiata cu ocazia platii prin care debitorul ofera
creditorului o alta prestatie decat cea cinvenita.

o Pentru a fi in prezenta undei dari in plata, trebuie sa existe acordul expres al creditorului si acea
conventie trebuie sa fie incheiata in momentul efectuarii platii cu prestatia convenita.

Stingerea obligatiilor prin nerealizarea creantei creditorului

Daca in cazul stingerii obligatiilor prin satisfacerea creantei creditorului, o data cu acesta se stinge si scopul
principal al creantei care incuba creditorului, in situatia stingerii obligatiilor prin nerealizarea creantei creditorului,
lucrurile sunt diferite – obligatia se stinge si in acelasi timp se stinge si raportul juridic obligational existent intre
creditor si debitor. In cadrul acestor mijloace pot fi incluse darea in plata si imposibilitatea fortuita de executare.

A) Remiterea de datorie (sau iertarea de datorie), reprezinta modul de stingere a obligatiilor prin
satisfacerea creantei creditorului, reglementat de noile dispozitii civile.
 i. Remiterea poate fi expresa sau tacita.
- Cazul fideiusiuni:
o Remiterea de datorie facuta debitorului principal libereaza pe fideiusor de datorie;
o Remiterea de datorie consimtita in favoarea fideiusorului, nu il va elibera de datorie pe debitorul
principal.
o Daca remiterea de datorie a fost convenita cu unul din fideiusori, ceilalti raman obligati sa
garanteze pentru toata datoria, cu includerea partii garantate de acesta, numai daca si-au dat
consimtamantul in mod expres la exonerarea acestuia.

B) Imposibilitatea fortuita de executare inlatura fie raportul de cauzalitate, sau poate constitui o baza care
inlatura vinovatia, in situatia in care imbraca forma cazului fortuit.
Imposibilitatea fortuita poate fi intalnita si in cazul riscului contractual.
=> Daca executarea obligatiei este fortuita si debitorul nu o mai poate executa, nici cealalta parte
nu trebuie sa isi execute obligatia.
=> Imposibilitatea fortuita de executare poate fi inclusa in randul mijloacelor de stingere a
obligatiilor prin nerealizarea creantei creditorului.

Obligatiile afectate de modalitati si obligatiile complexe sau plurale

Obligatiile pot fi pure si simple; obligatii simple sau afectate de modalitati

- Obligatiile pure si simple nu sunt susceptibile de la modalitati.

- Singurele modalitati care pot afecta actul si implicit obligatia vor fi termenul sau conditia.
- Obligatiile complexe:
o Obligatii cu pluralitate de obiecte
o Obligatii cu mai multe subiecte

- Obigatia civila se preinta de cele mai multe ori intr-o forma simpla, adica are un singur subiect activ, un
singur subiect pasiv si o singura cauza.
- Exista situatii in care prin vointa partilor sau prin natura obligatiei, aceasta poate fi indivizibila, solidara
sau conjuncta.
- O alta categorie de obligatii cu pluralitate de obiecte include: obligatiile alternative si obligatiile
facultative.

Obligatii afectate de modalitati

- Obligati sub conditie sau conditionale

- Obligatii cu termen

Precum si in capitolele precedente, in cadrul obligatiilor de modalitati exista conditia si termenul.

a) Conditia – un eveniment viitor si nesigur ca realizare de care depinde existenta raportului juridic
obligational.
a. Conditia suspensiva – a carei indeplinire depinde de eficacitatea obligatiei.
b. Conditia rezolutorie – se caracterizeaza prin faptul ca indeplinirea sa depinde de desfiintarea
raportului juridic obligational.
c. Conditia imposibila, ilicita sau morala – este conditia contrara legii sau bunelor moravuri.
d. Conditia pur potestativa – este conditia a carei realizare depinde exclusiv de vointa unei parti
 - Constatarea indeplinirii conditiei se apreciaza dupa criteriile stabilite de parti sau pe care acestea se
prezuma ca le-ar fi avut in vedere dupa imprejurari.

Efectele indeplinirii conditiei genereaza doua tipuri de principii:

- Conditia afecteaza insasi existenta contractului, adica nasterea ori desfiintarea lui
- Conditia este prezumata ca isi produce efecte in mod retroactiv.

b) Termenul – reprezinta un eveniment viitor si sigur ca se va produce care afecteaza executarea sau
stingerea unui raport juridic obligational. Termenul poate fi clasificat in functie de urmatoarele criterii:

A) Dupa efectul sau:

a. Termenul suspensiv – suspenda executarea obligatiei pana la indeplinirea unui eveniment viitor si
sigur
b. Termenul extinctiv, determina data la care obligatia se stinge.

B) In functie de titularul beneficiului termenului:

a. Termenul in favoarea debitorului
b. Termenul in favoarea crditorului.
c. Termenul in favoarea debitorului, cat si a creditorului.

C) In functie de izvorul sau:

a. Termenul conventional - atunci cand este stabilit prin vointa partilor.
b. Termenul judiciar – care va fi stabilit de catre instanta de judecata.
c. Termenul legal – este stabilit intotdeauna de continutul normelor de drept.
D) Dupa criteriul cunoasterii sau nu a datei implinirii sale la momentul incheirii contractului:
a. Termenul cert – acel termen a carui implinire este cunoscuta chiar din momentul nasterii
raportului juridic obligational.
b. Termenul incert – termenul a carei implinire nu este cunoscuta in momentul nasterii obligatiei,
desi implinirea lui este sigura.

E) Dupa modul in care a fost precizat raportul juridic obligational:

a. Termenul expres – atunci cand este prevazut in mod direct de parti
b. Termenul tacit – care poate fi dedus din natura raportului juridic obligational sau din alte
imprejurari legate de acesta.

- In privinta efectelor juridice pe care le pot produce termenele, trebuie distins intre:
A) Efectele termenului suspensiv – nu afecteaza existenta obligatiei ci numai exigibilitatea sa , in sensul
ca:
a. Plata efectuata pedente termine este valabila, iar faptul executarii inainte de termen este
privit ca o renuntare la beneficiul termenului.
b. Pedente termine (pana la implinirea termenului) creditorul poate lua masuri conservatorii cu
privire lapatrimoniul debitorului.
c. Pana la implinirea termenului suspensiv nu curge termenul de prescriptie => pana la
implinirea termenului, obligatia nu poate fi imprescriptibila.

B) Efectele termenului de gratie – se acorda de creditor sau de instanta in favoarea debitorului. Cu

titlu de exceptie, termenul de gratie nu poate fi acordat in urmatoarele cazuri:
 - Cand vom fi in prezenta unui depozit, atunci cand partile au stabilit acest lucru printr-un pact comisoriu
- Daca bunurile debitorului vor face obiectul urmaririi silite de catre alti creditori
- Daca debitorul este in insolvabilitate sau, dupa caz de insolventa declarata in conditiile legii
- Daca prin fapta sa debitorul a diminuat granitele personale sau reale constituite prin contract, in favoarea
creditorului, sau daca nu constituie garantiile personale sau reale promise acestuia.

Obligatiile complexe sau plurale

In ceea ce privste obligatiile complexe sau plurale – se instituie prin preluarea regulii solidaritatii legale din
obligatiile comerciale, precum si introducerea solidaritatii pasive legale intre debitorii unor obligatii contractate
pentru explorarea unei intreprinderi.

Aceste obligatii pot fi incluse in randul acelora afectate de modalitati.

Obligatile complexe sau plurale, pot privi subiectele raportului juridic obligational si atunci putem fi in prezenta:

A) Obligatiile complexe sau plurale privitoare la subiectele raportului juridic obligational

a. Obligatiile conjuncte – atunci cand mai multi debitori sau mai multi creditori o divid intre ei, in
mod activ, sau in mod pasiv.
i. In cazul in care suntem in prezenta mai multor creditori, fiecare nu poate reclama decat
partea sa din creanta;
ii. In mod corelativ, daca vom fi in prezenta mai multor debitori, fiecare este obligat pentru
partea sa de datorie;
iii. Punerea in intarziere adresata de un creditor, unui debitor, nu produce consecinte
juridice decat intre acestia;
iv. Intreruperea prescriptiei nu profita decat creditorului diligent, nu si ceilalti creditori
pasivi;
v. In cazurile in care obligatia solidara face obiectul unei transmisiuni succesorale, vor fi
incidente dispozitiile art. 1460NCC, cu privire la divizibilitatea obligatiei solidare intre
mostenitori;
vi. In toate cazurile obligatia de a executa prin echivalent o obligatie indivizibila, va fi
considerata divizibila;
vii. Caracterul conjunct sau divizibil al obligatiei este evident in cazul in care un debitor este
chemat in judecata pentru totalitatea obligatii si se constata ca prestatia nu poate fi
realizata decat de cel chemat in judecata, caz in care vom fi in prezenta unei obligatii in
solidum, iar debitorul respectiv va avea drept de regres impotriva celorlalti debitori.

b. Obligatiile solidare – acestea sunt atunci cand vom fi in prezenta mai multor debitori sau creditori
si oricare creditor solidar poate solicita executarea in totalitate a obligatiei sau oricare debitor
solidar este tinut sa realizeze intreaga prestatie la care are dreptul creditorul.
Aceasta obligatie poate avea ca izvor vointa partilor sau anumite dispozitii legale.
Avand in vedere latura activa si pasiva a obligatiei se distinge:
- Solidaritatea activa – este caracterizata prin prezenta mai multor creditori. Aceasta confera fiecarui
creditor dreptul de a cere executarea intregii obligatii si de a da chitanta liberatorie pentru toata prestatia
executata.

- Solidaritatea pasiva – presupun existenta mai multor debitori. Aceasta permite creditorului sa solicite
intreaga plata oricarui debitor solidar, fiind in acelasi timp si o garantie contra riscului de insolvabilitate a
debitorilor.
Aceasta solidaritate are ca izvor vointa partilor sau anumite dispozitii legale.
c. Obligatiile indivizibile – este atunci cand nu poate fi executata decat in intreggul sau. Obligatia
indivizibila presupune si prezenta mai multor creditori sau mai multor debitori, fiecare creditor
 poate solicita executarea intregii prestatii,, iar fiecre debitor este tinut la executarea intregii
obligatii.

Indivizbilitatea activa exista in situatia in care raportul juridic obligational are mai multi creditori si un singur
debitor. Efectul principal al acestui tip de indivizibilitate, este acela ca fiecare creditor, poate sa ceara executarea
integrala de la debitor.

Indivizibilitatea pasiva presupune ca exista un singur creditor si mai multi debitori. Efectul principal este acela ca
fiecre debitor va putea fi obligat sa plateasca intreaga datorie catre credit.

B) Obligatiile complexe sau plurale privitoare la obiectul obligatiei

a. Obligatiile alternative – Poate fi alternativa obligatia care permite debitorului sa execute la
scadenta una sau alta, din cele doua prestatii principale ale obligatiei respective.
i. Exista cazuri cand alegerea prestatiei revine creditorului:
1. Daca una dintre prestatii a devenit imposibil de executat, fara culpa vreuneia
dintre parti, creditorul este obligat sa o primeasca pe cealalta;
2. Daca creditorului ii este imputabila imposibilitatea de executare a uneia dintre
prestatii, el poate sa pretinda executarea celeilalte prestatii, despagubindu-l pe
debitor pentru prejudiciile cauzate, fie sa il elibereze pe acesta de executarea
obligatiei
3. Daca debitorului ii este imputabila iposibilitatea de a executa uneia dintre
prestatii, creditorul poate cere despagubiri pentru prestatia imposibil de
executat, fie cealalta prestatiel
4. Daca debitorului ii este imputabila imposibiliatea de a executa ambele prestatii,
creditorul poate cere despagubiri pentru oricare dintre acestea.
b. Obligatiile facultative – este un tip de obligatii mai putin utilizat si este atunci cand are ca obiect
o singura prestatie principala de care debitorul se poate libera, executand o alta prestatie
determinata.

Garantarea obligatiilor

Cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare. Ele servesc
drept garantie comuna a creditorilor sai.

Garantiile indeplinesc urmatoarele functii:

- Functia de asigurare a protectiei intereselor creditorului – fie ele publice sau private.
- Functia de asiguraare a securitatii dreptului de creanta – in relatiile civile sau chiar in circulatia unor sume
de bani.

Noile dispozitii civile delimiteaza doua categorii de garantii:

- Garantiile personale – sunt constituite de catre o persoana din afara unui raport juridic obligational.
Acestea intervin pentru a-i garanta creditorului eventuala neexecutare a obligatiei de catre debitorul sau.
A) Fideiusiunea – este contractul prin care o parte fideiusorul, se obliga fata de cealalt parte, care are intr-un
alt raport obligational calitatea de debitor, sa execute cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii,
obligatia debitorului daca acesta din urma nu o executa.
o Dreptul de garantie se naste din contractul de fideiusiune care reprezinta izvorul acestei
garantii personale. Fideiusiunea poate fi:
 Conventionala – atunci cand partile stabilesc incheierea unui astfel de contract.
 Legala – cand incheierea contractului impusqa de lege
  Judiciara – atunci cand este dispusa de caatre instanta de judecata
o Fideiusiunea are urmatoarele trasaturi:
 Reprezinta un contract accesoriu in raport cu obligatia principala
 Este un contract care se incheie in forma solemna
 Poate fi dupa caz, un contract bilateral, alteori unilateral, cu titlu gratuit, alteori cu titlu
oneros.
o Efectele fideiusiunii:
 Efecte intre creditor si fideiusor – aceste efecte trebuie privite prin prisma beneficiului de
discutiune si al celui de diviziune.
 Efecte privitoare la raportul dintre fideiusor si debitor – odata ce fideiusorul a platit
datoria, el se subroga in drepturile creditorului platit.
 Efectele privind raportul dintre fideiusori – daca un fideiusor a platit fara a invoca
beneficiul de diviziune, are drept de regres impotriva celorlalti fideiusori, pentru partea
fiecaruia.
B) Garantiile autonome – reprezinta angajamente speciale intocmite de catre anumite persoane si in
continutul carora se consacra o obligatie personala a acestora in favoarea unei alte persoane, care are
calitatea de parte intr-un raport juridic obligational preexistent.
a. Scrisoarea de garantie – reprezinta angajamentul irevocabil si neconditionat prin care o
persoana, denumita emitent, se obliga, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, in
considerarea unui raport obligational preexistent, dar independent de acesta, sa plateasca o
suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar, in conformitate cu termenii
angajamentului asumat.
b. Scrisoarea de confort – este acel angajament irevocabil si autonbom, prin care emitentul isi
asuma o obligatie de a face sau de a nu face, in scopul sustinerii unei alte persoane, denumita
debitor, in vedera executarii obligatiilor acesteia fata de un creditor al sau.

- Privilegiile si Garantiile reale

o Privilegiile sunt simple cauze de preferinta fara a avea valoare de drepturi reale de garantie.

Dreptul de gaj general implica printre altele si evidentierea principiului egalitatii creditorilor care stabileste
urmatoarele reguli:

a) Egalitatea creditorilor chirografi – inseamna ca in situatiile in care creantele acestora nu pot fi satisfacute
in totalitate de catre debitor, ele vor fi acoperite proportional
b) Egalitatea creditorilor care au garantii reale – presupune ca daca acele bunuri afectate garantiei nu sunt
suficiente realizari creantei creditorilor respectivi, se aplica aceeasi regula a proportionalitatii incidenta si
in cazul creditorilor chirografi.

A) Privilegiile – dpdv. juridic privilegiul este preferinta acordata de lege unui creditor in considerarea crantei
sale.

Privilegiile au o dubla semnificatie:

a) Privilegiile reprezinte cauze de preferinta, fara a avea valoarea drepturilor reale de garantie. Aceasta
perceptie poate fi intalnita in cazul privilegiilor generale, care se poarta asupra bunurilor imobile si
mmobile.
b) Privilegiile au un caracter accesoriu cu creanta. Efectul esential al privilegiului pentru orice creanta consta
in faptul ca ii ofera acesteia o rdine de preferinta superioara in cazul in care intra in concurs cu alte
creante => cauza de preferinta.
 c) Privilegiile generale – sunt drepturi de creanta sau cheltuieli recunoscute cu prioritate creditorului,
urmare a unor demersuri sau plati efectuate de acesta si care profita si altor creditori.
- Privilegiile generale reglementate de NCPC la art. 856 (1):
o Lit a) cu privire la creantele reprezentand cheltuieli de judecata, pentru masuri asiguratorii sau de
executare silita, pentru conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, orice alte cheltuieli
facute in interesul comun al creditorilor.
o Lit b) cu privie la cheltuielile de inmormantare a debitorului, in raport cu conditia acestuia.
o Lit c) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite
somerilor, ajutoare pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, etc.
- Privilegiile generale reglementate de legea nr.85/2004 privind procedurile de prevenire a insolventei si de
insolventa – acest act recunoaste o serie de creante privilegiate anumitor creditori cum ar fi: creantele
bugetare, creante super-orioritate, creantele creditorilor indispensabili, etc.

B) Ipoteca – este un drept real care se constituie atat asupra bunurilor imobile cat si a celor mobile. Actualul
efect al ipotecii este preluat din codul civil din Quebec, in care ipoteca reprezinta un drept real de
garantie care poate privi, deopotriva atat bunuri imobile, cat si bunuri mobile. Ipoteca poate fi
conventionala sau legala.
a. Ipoteca are un caracter accesoriu in raport cu obligatia garantata – ipoteca garanteaza capitalul,
dobanzile, comisioanele – toate elementele obligatiei principale.
b. Ipoteca este indivizibila – chiar daca obligatia garantata este divizibila sau daca obiectul ipotecii
este divizibil, ipoteca profita in intregime creantei garantate si greveaza in intregime asupra
bunului oferit in garantie.

Cu privire la intinderea ipotecii se stabilesc cateva repere:

a) In cazul unei ipoteci asupra unei nude proprietati, la stingerea dezmembramintelor ipoteca se va extinde
de plin drept si asupra proprietatii depline.
b) In cazul prezentei unui drept pe cote parti, iar ipoteca a fost constituita de la inceput numai pe o cota
parte, aceasta se va stramuta de drept si asupra acelei parti stabilite la partaj, dar numai in limita valorii
cotei partii indivize.
c) Ipoteca se intinde asupra tuturor accesoriilor creantei pe care o garanteaza.
d) Situatia bunurilor mobile accesorii unui imobil, va face ca acele bunuri sa faca obiectul ipotecii constituite
fie separat, fie o data cu imobilul.
e) Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri, se intinde asupra tuturor bunurilor cuprinse in aceasta.

Un alt aspect important al impotecii il constituie drepturile creditorului ipotecar. Titularul unui drept de ipoteca se
bucura de doua prerogative:

Urmarirea – care confera ipotecii posibilitatea de a se mentine asupra bunurilor grevate in orice mana ar trece.

Preferinta - care ofera creditorului ipotecar dreptul de a-si satisface creanta inaintea creditorilor chirografi,
precum si inaintea creditorilor de rang inferior.

In caz de concurs de creditori – principiul egalitatii devine incident in functie de imprejurari specifice => toti
creditorii ipotecari pot fi satisfatcuti in totalitate sau partial.

C) Dreptul de gaj – conform noilor dispozitii civile, se pot constitui doua tipuri de garantii:
a. Ipotecile mobiliare
b. Dreptul de gaj.
- Notiunea de gaj poate avea o dubla semnificatie: contract de gaj si drept real de garantie care se naste
din contractul de gaj.
 - Gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emisa in forma materializata.

Restrangerea dreptului de gaj poate fi justificata sub un dublu aspect:

- Gajul presupune deposedarea de bun, adica stapanirea materiala nu se poate face asupra bunurilor
necorporale.
- Restrangerea sferei gajului este impusa si de distinctia fata de ipoteca mobiliara.

Un alt aspect important al contractului de gaj este cel privior la drepturile si obligatiile creitorului gajist. Dreptul
de gaj confera doua atribute existente si in cazul ipotecii:

- Dreptul la urmarire - se scoate in videnta faptul ca, creditorul gajist a recunoscut dreptu
- Dreptul de preferinta – care va fi exercitat in cadrul procedurii de executare a gajului, procedura similara
cu cea a executarii mobiliare. Pana la stingerena gajului, crditorul gajist nu are calitatea de posesor ci, pe
cea de detetor precar.

D) Dreptl la retentie – cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa-l retina cat timp
creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atata timp cat
creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a efectuat cu privire la acel
bun ori pentru prejudiciile pe care bunul respectiv i le-a cazuat.

- Dreptul la retentie este considerat un drept real de garantie si se poate naste in doua cazuri:
o Atunci cand este vorba de un raport de drept cu un continut sinalgamatic;
o Cand este vorba de o persoana care detine un bun al altei persoane si efectueaza cheltuieli
necesare si utile in legatura cu acel bun.

Conditiile generale ale dreptului de retentie pot fi:

- Existenta unei obligatii de predare sau de restituire a unui bun, mobil sau imobil;
- Debitorul obligatiei respective de predare sau restituire a facut cheltuieli necesare sau utile in legatura cu
acel bun sau, dupa caz, bunul i-a cauzat anumite prejudicii.
- Creditorul obligatiei de predare sau de restituire a bunului nu isi executa propria obligatie izvorata din
acelasi raport de drept sau, dupa caz, nu il despagubeste pe debitor pentru cheltuieli necesare sau utile
facute ori pentru prejudiciul suferit din cauza unor vicii ale bunului.

Exceptii in care dreptul de retentie nu poate fi invocat:

- In situatia in care detinerea bunului are ca izvor o fapta ilicita, abuziva sau nelegala, sau daca bunul nu
este susceptibil de urmarire silita;
- Atunci cand posesorul este de rea-credinta, acesta nu-l poate invoca decat in cazurile anume prevazute
de lege.

Dreptul de retentie se poate stinge in doua situatii:

- In situatia in care cel interesat consmneaza suma pretinsa;

- Atunci cand cel interesat ofera retentorului o garantie suficienta.