Universitatea ”Petre Andrei” din Iași

FACULTATEA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI

SOCIOLOGIE

REFERAT

la disciplina : ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Titlul referatului: CONCEPTE DE ETICĂ ȘI INTEGRITATE

Titular de disciplină: Prof.Univ.Dr. Doru Tompea

Student:Aanei (Chiriac)Alina Mihaela

Anul de studio II, sem I

 Referat
Concepte de etica si integritate

Rădăcina etimologică a noţiunii de etică se află în limba greacă: ethos, iar noţiunea de
morală îşi are rădăcina în limba latină: mores.
Potrivit primei tradiţii de definire a eticii, aceasta este considerată: ştiinţă a
comportamentului, moravurilor; studiu teoretic al principiilor care guvernează problemele
practice, iar morala este socotită: totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca să trăim
într-un mod omenesc; ansamblul prescripţiilor concrete adoptate de către agenţi individuali
sau colectivi.
Potrivit celei de-a doua tradiţii de definire, etica este ansamblul regulilor de conduită
împărtăşite de către o comunitate anumită, reguli care sunt fundamentate pe distincţia între
bine şi rău. Morala este ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă
(adeseori dogmatică), bazate pe distincţia între bine şi rău.
În politică, administraţie publică, afaceri, media, educaţie, medicină ş.a termenul preferat
este cel de etică. Termenul morală este legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa
privată şi etica în viaţa publică (politică, civică, profesională).

Etica este teorie asupra moralei. Un demers etic înseamnă să reflectăm asupra principiilor
generale (inclusiv pe ce bază aleg un anumit set de principii în raport cu altul) şi să judecăm din
perspectiva acestor principii ce ar trebui să facă o persoană, inclusiv noi înşine, într-o situaţie
particulară.

Spre deosebire de etică, morala are o semnificativă componentă emoţională. Etica:

implică mai multă detaşare, explorarea şi acceptarea modurilor de viaţă alternative.
Acceptarea unei etici nu cere abandonarea unei morale private, ci considerarea celorlalte
principia şi norme morale ca alternative posibile în diferite contexte.
Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă, pe ce
criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor.

Originea eticii şi a normelor etice, principalele două abordări invocă, pe de o parte, religia
ca o sursă a lor, în timp ce altele optează pentru evoluţia naturală a acestora în cadrul unor
grupuri umane. Singer respinge destul de ferm teoria privind originea religioasă ale diferitelor
sisteme etice, admiţând doar contribuţii şi influenţe la construcţii morale mult mai complexe.
Putem fi de acord că nu au existat societăţi care să fie caracterizate de norme etice având o unică
origine, în cazul acesta, divină. Considerăm totuşi că în unele situaţii rolul normelor religioase
este dominant.
Un alt element care influenţează normele etice este cel politic. Un exemplu foarte apropiat
de regimurile fundamentalist islamice îl reprezintă cele totalitare. F.A. von Hayek a afirmat, de
altfel, despre regimul hitlerist, ca a fost unul moral, deoarece a încercat să impună societăţii
germane o anumită morală, o anumită înţelegere a binelui şi a răului. Dacă acceptăm argumentul
lui Hayek, aceeaşi etichetă se poate aplica şi regimurilor comuniste.
Etica (la fel ca şi morala) se construieşte pe baza unor principii.
a) Principiul egalităţii în faţa normelor
Morala nu este făcută pentru eroi şi sfinţi, nici pentru genii, ci pentru oamenii obişnuiţi.
Aceasta nu înseamnă că eroii, sfinţii şi geniile nu trebuie să se supună normelor morale, ci
subliniază doar faptul că morala este regula, nu excepţia.

Spre deosebire de achiziţiile intelectuale, principiile şi normele morale trebuie să fie

accesibile şi fezabile pentru orice persoană, indiferent de nivelul ei intelectual, atâta timp cât ea
are discernământ. Recunoaşterea discernământului este o condiţie a autonomiei, libertăţii şi
responsabilităţii.

b) Principiul clarităţii şi clarificării (conceptelor, poziţiilor).

Într-o societate deschisă, pluralistă, oamenii pot să-şi enunţe clar poziţia faţă de o
problemă morală şi să acţioneze în consecinţă. De exemplu, dacă un medic crede că avortul este
imoral (e crimă), nu are decât să lucreze într-o clinică în care nu se fac avorturi sau să rămână
doar obstetrician. Dacă o persoană este neinteresată să acţioneze pentru binele public, moral ar fi
să nu se implice în politică sau în administraţie publică. Aici apare ca evidentă şi diferenţa faţă
de poziţii fundamentaliste: o religie este impusă ca morală de stat şi transferată integral sau
aproape integral în legislaţie.
Etica nu discută adevăruri, ci poziţii diferite faţă de problemele de alegere morală,
căutând evidenţe mai tari.
Etica studiază standardele generale care se aplică celor mai mulţi oameni, în cea mai
mare parte din viaţa lor. De aceea rare ori ţine cont de particularităţi cum ar fi: sexul, rasa,
capacităţile şi talentele, statusul unei persoane. Eventual aceste particularităţi sunt tratate în
context tematic (drepturi, dreptate, egalitate de şanse pentru membri grupurilor defavorizate:
drepturile femeilor, ale minorităţilor rasiale, etnice, religioase, sexuale). Principiile generale ale
eticii tind să depăşească orice fel de diferenţe (chiar dacă această posibilitate este adesea pusă
sub semnul întrebării).
Etica pentru viaţa publică implică:
- definirea raţională a criteriilor de evaluare morală a: instituţiilor, regulilor, legilor,
alegerilor colective, comportamentului guvernanţilor şi politicienilor, al funcţionarilor publici
(mai larg, al managerilor publici), comportamentului profesional sau pur şi simplu a celui
cetăţenesc.
- evaluarea dreptăţii legilor (pentru cine sunt drepte legile)
- relevarea modurilor în care instituţiile şi organizaţiile pot să faciliteze libertatea şi
împlinirea persoanelor.

Obiectul eticii îl constituie morala. Știința despre morală ca Folosofie morală sau Morală,
obiectul său de studio rămâne același: întreaga sferă a moralei, cu determinațiile sale teoretice,
axate pe înțelegerea categoriei etice fundamentale, a binelui- reper fundamental al moralității și
categorie etica fundamentală și cea cu determinațiile sale practice, legate de problematica
fundamentală a vieții morale.

V.Macoviciuc definește etica drept teoria filosofică și/sau științifică asupra morale, adica
ansamblul constructelor conceptuale prin care se explică structura, temeiurile și originile
experiențelor practico-spirituale ce constituie planul moralității trăite, reale.

G.E.Moore, în Principia Ethica, susține că problema cum trebuie definit “bun”e cea mai
important problem a eticii.
 Idea de bine este prezentă ca obiect al reflexiilor etice încă de la Platon si Aristotel.

Una din problemele care se pot pune în legătură cu statutul eticii este aceea a justificării ei
ca o disciplina filosofică și științifică.

Argumentele potrivit cărora etica este o disciplină filosofică sunt următoarele:

- A apărut și s-a dezvoltat pe tărâmul filosofiei

- Are la bază o concepție generală asupra existenței
- Desfașoară un demers sintetic și conceptualizat
- Abordează realitatea ca relație a subiectului si obiectul

Există suficiente argumente pentru a demonstra că etica este o disciplină științifică:

- Are un obiect propriu de studiu- morala

- Își revendică o modalitate proprie de abordare, fiind o disciplină axiologică și normativă
- Este de-sine-stătătoare și nu se pierde în peisajul diversificat al științelor
- Tinde spre o explicație conceptual-logică a obiectului său.
Funcțiile etice

Fiind o disciplină filosofică cu un caracter aparte, lumea moralei fiind o lume a

intersubiectivității, a interacțiunilor dintre indivizi, precum și dintre individ și grupurile umane,
rolul eticii nu se poate rezuma la o simplă critică a unor concepte teoretice. Ea este deopotrivă o
știință teoretică și practică, descriptivă și normativă, reflexivă și axiologică.

Se poate realiza o sinteză a principalelor funcții ale eticii:

1. Funcția cognitivă- se realizează prin cel puțin patru momente distincte ale contactului cu
lumea morală:
- Momentul descriptiv, în care valorile, normele și faptele morale sunt puse în evidență ca
realități descoperite sau de descoperit,
- Momentul analitico-sintetic, în care toate acestea trec din planul empiricîn cel științific
- Momentul explicativ, în care intră în funcțiune doctrinele etice
- Momentul comprehensiv, în care universul conceptual al eticii trece de la teoretician spre
producătorul de fapte morale.
2. Funcția normativă( axiologică) – produsul relației inseparabile dintre valoare și normă, în
lumea moralei. Etica nu crează norme, ea doar le descoperă ca fiind consecințe ale
universului axiologic. Rolul eticii este doar unul de sistematizare, de conceptualizare, de
raționalizare și de comunicare.
3. Funcția persuasivă- Științele normative nu numai explică, ci și conving, nu este vorba de
convingere pe calea manipulării conștiințelor, ci de convingere pe calea deschiderii
conștiinței spre raționalitatea și eficiența respectării normelor.
 Asistența socială este o profesie care are un fundament practic și o bază științifică
și academică ce facilitează schimbarea sustenabilă, dezvoltarea socială și coeziunea
socială.  
Principiile justiției sociale, ale drepturilor omului, a responsabilității colective și a
respectului pentru diversitate sunt esențiale pentru asistența socială. De aceea asistenții
sociali pledează și investesc într-un sistem de asistență socială transformativă și
sustenabilă pentru oamenii care sunt în situații vulnerabile!
Intervenția în asistența socială este susținută de teorii ale asistenței sociale și ale științelor
sociale, de practica reflectivă și învățare experiențială, dar și de sistemele de cunoaștere
locală dezvoltate de către fiecare comunitate. 
ASproAS promovează aceste principii etice ca un garant pentru asigurarea celor mai
înalte standarde posibile de practică etică. 
Pentru facilitatea transferului înțelegerii acestor principii, ASproAS organizează
dezbateri și oferă suport asistenților sociali pentru auto-reflecție și pentru a face față
ambiguităților, astfel încât asistenții sociali să aibă capacitatea de a se angaja eficient în
relațiile și actele profesionale.
Principiile etice adoptate de către Federația Internațională a Asistenților Sociali (IFSW) și
de către Asociația Asistenților Sociali din România (ASproAS)
 
1. Recunoașterea demnității umane
Asistenții sociali recunosc și respectă demnitatea și valoarea oamenilor prin atitudine, cuvânt și
faptă. 
În același timp, asistenții sociali pun în dezbatere și discuție comportamentele și atitudinile în
care oamenii se pot devaloriza sau stigmatiza pe ei înșiși sau pe cei din jur. Asistenții sociali
înțeleg că diferențierea dintre aceste situații necesită o practica reflectivă și o gândire critică.
În practica profesională,  asistenții sociali și specialiștii angajați în furnizarea de servicii sociale
aduc la locul de muncă istoria propriei vieți, suferințele și bucuriile, valorile și orientările
religioase, spirituale și culturale. Reflecția critică asupra modului în care dimensiunea personală
influențează dimensiunea profesională și viceversa trebuie să fie fundamentul practicii etice de zi
cu zi.
Asistenții sociali recunosc valoarea și demnitatea inerentă a ființei umane, și totodatrecunosc
vulnerabilitățile proprii și vulnerabilitățile oamenilor cu care lucrează. Reglarea, recunoașterea și
abordarea vulnerabilităților este o componentă a practicii profesionale și constituie surse de
creștere și îmbogățire umană.
 
2. Promovarea drepturilor omului
Asistenții sociali adoptă și promovează drepturile fundamentale și inalienabile ale oamenilor. 
Asistența socială se bazează pe respectul pentru valoarea inerentă a omului, pe respectul pentru
demnitatea tuturor oamenilor și a drepturilor individuale și sociale/civile care decurg din acestea.
Asistenții sociali lucrează frecvent cu oamenii pentru a găsi un echilibru adecvat între propriile
drepturi și valorile celorlalți.
Recunoscând faptul că moștenirea, cultura și tradițiile servesc uneori drept deghizare a încălcării
drepturilor omului, asistenții sociali își asumă rolul de mediator pentru a permite consensul și a
găsi un echilibru adecvat între drepturile concurente ale omului. Asistenții sociali fac un demers
permanent pentru respectarea drepturilor persoanelor marginalizate, stigmatizate, excluse,
exploatate sau oprimate.
Asistenții sociali recunosc că drepturile omului trebuie să coexiste în relație cu responsabilitatea
colectivă. Drepturile individuale ale omului pot fi realizate doar dacă oamenii își asumă
responsabilitatea unul față de altul, își asumă responsabilitatea față de mediul înconjurător și
lucrează pentru a crea relații reciproce în cadrul comunităților.
Asistenții sociali oferă informații cu privire la drepturi și sprijină eforturile oamenilor de a
beneficia de drepturile pe care le au. 
Asistenții sociali recunosc statul ca actor principal în apărarea, promovarea și împlinirea
drepturilor omului.
 
3. Promovarea justiției sociale.
Asistenții sociali au responsabilitatea de a angaja oamenii în realizarea justiției sociale, în raport
cu societatea în general și în raport cu persoanele cu care lucrează în serviciile sociale. 
Justiția socială are mai multe dimensiuni, precum:
3.1 Discriminarea provocatoare și opresiunea 
Asistenții sociali combat discriminarea, care include, dar nu se limitează la: vârstă, capacitate,
stare civilă, clasă, cultură, etnie, sex, identitate de gen, limbă, naționalitate (sau lipsa acesteia),
convingeri politice, sărăcie, rasă, statut de relație, religie, sex, orientare sexuală, statut socio-
economic, credințe spirituale sau structură familială.
3.2 Respectarea diversității
Asistenții sociali lucrează pentru dezvoltarea sustenabilă și consolidarea comunităților incluzive
care respectă diversitatea etnică și culturală a oamenilor, ținând seama de diferențele individuale,
de familie și de grup.
Asistenții sociali recunosc că respectul și acceptarea diversității nu trebuie folosite pentru a
întinde limitele relativismului moral până la punctul în care drepturile anumitor grupuri de
persoane sunt încălcate.
3.3 Accesul la resurse echitabile
Asistenții sociali susțin și lucrează pentru accesul și distribuirea echitabilă a resurselor și a
bunăstării. Asistenții sociali susțin dreptul persoanelor la venituri sustenabile, care trebuie
asigurate prin muncă decentă și / sau securitate socială universală.
3.4 Promovarea politicilor și practicilor nedrepte
Asistenții sociali lucrează pentru a aduce în atenția angajatorilor, a factorilor de decizie politică,
a politicienilor și a instituțiilor publice abilitate, politicile și resursele care sunt inadecvate sau în
care politicile și practicile sunt opresive, nedrepte sau dăunătoare. 
În acest sens, asistenții sociali pledează și pentru recunoașterea propriilor drepturi în aceste
demersuri. Asistenții sociali trebuie să fie conștienți de situații care ar putea amenința propria lor
siguranță și securitate și trebuie să facă alegeri judicioase în astfel de circumstanțe. Asistenții
sociali nu sunt obligați să acționeze atunci când propria viața le este în pericol.
3.5 Dezvoltarea solidarității umane
Asistenții sociali lucrează activ în comunități, împreună cu colegii lor din interiorul și din afara
ariei profesionale, pentru a construi rețele de solidaritate, pentru a dezvolta schimbări benefice
societății și pentru a crea societăți incluzive și responsabile.
 
4. Promovarea dreptului la auto-determinare
Asistenții sociali respectă și promovează drepturile persoanelor pentru a face propriile alegeri și
a lua propriile decizii, cu condiția ca acestea să nu amenințe drepturile și interesele legitime ale
altora.
Asistenții sociali recunosc faptul că situațiile individuale se intersectează cu condițiile structurale
și că idealul autodeterminării necesită resurse precum educația, locuri de muncă decente, accesul
la sănătate, locuința sigură și stabilă, siguranța și securitatea, sisteme de sănătate adecvate, apa
curată, mediile fără poluare și accesul la informații.
 
5. Promovarea dreptului la participare
Asistenții sociali lucrează pentru a construi stima de sine și a dezvolta capacitățile oamenilor,
promovând implicarea deplină și participarea lor la toate deciziile și acțiunile care le afectează
viața.
Asistenții sociali trebuie să implice oamenii în deciziile care îi privesc și să fie pregătiți să fie
transparenți cu privire la motivele deciziilor lor.
 
6. Respectarea confidențialității
Asistenții sociali respectă și lucrează în conformitate cu dreptul omului la confidențialitate, cu
excepția cazului în care există riscul ca persoana să-și facă rău sau să facă rău celor din jur,
precum și să încalce anumite prevederile legale.
Asistenții sociali informează persoanele cu care se angajează într-o relație profesională despre
limitele confidențialității. 
 
7. Tratarea oamenilor într-un mod care le respectă integritatea personală 
Asistenții sociali recunosc dimensiunile biologice, psihologice, sociale și spirituale ale vieții
oamenilor și înțeleg și tratează toți oamenii în integralitatea lor. 
Această recunoaștere este folosită pentru a realiza evaluări și a formula intervenții holistice, cu
participarea deplină a oamenilor, organizațiilor și comunităților în care oamenii trăiesc.
Asistenții sociali colaborează cu alți specialiști și adoptă o abordare integrată a problemelor și a
provocărilor cu care oamenii se confruntă.
 
8. Utilizarea etică a tehnologiei și a presei sociale
Principiile etice se aplică tuturor contextelor practicii profesionale, educației și cercetării în
domeniul asistenței sociale, indiferent dacă implică contact direct/față-în-față sau prin utilizarea
tehnologiei digitale și a mass-mediei.
Asistenții sociali trebuie să recunoască faptul că utilizarea tehnologiei digitale și a mijloacelor de
comunicare media socială poate duce la încălcarea standardelor etice, incluzând, dar fără a se
limita, la intimitate și confidențialitate, conflicte de interese, competențe și documentație.
Asistenții sociali nu postează poze ale persoanelor cu care lucrează fără consimțământul lor și
fără o informare detaliată asupra consecințelor și a vulnerabilităților create de tehnologia
digitală. 
Asistenții sociali înțeleg că publicarea imaginilor portret ale copiilor sau adulților în situații care
le scot în evidență vulnerabilitățile este interzisă. 
Publicarea imaginilor copiilor pe rețelele de socializare se face cu condiția ca identificarea
copilului să nu fie posibilă. 
 
9. Păstrarea integrității profesionale
Asistenții sociali trebuie să dețină calificările necesare și să dezvolte și să mențină competențele
necesare pentru a-și practica cu succes profesia.
 
10. Susținerea oamenilor în zonele de război
Asistenții sociali susțin nonviolența. Asistenții sociali pot lucra împreună cu personalul militar în
scopuri umanitare și pot lucra pentru construirea și reconstruirea păcii. Asistenții sociali care
operează într-un context militar sau de menținere a păcii trebuie să sprijine întotdeauna
demnitatea oamenilor ca fiind principalul lor obiectiv. 
Asistenții sociali nu trebuie să își lase cunoștințele și abilitățile lor să fie folosite în scopuri
inumane, cum ar fi tortura, supravegherea militară, terorismul sau terapia de conversie și nu pot
să folosească arme în cadrul capacităților lor profesionale împotriva oamenilor.
 
11. Construirea și păstrarea relațiilor profesionale de încredere
Asistenții sociali nu pot să abuzeze de pozițiile lor de putere și de relațiile de încredere cu
oamenii cu care se angajează într-o relație profesională de suport. Asistenții sociali recunosc
limitele dintre viața personală și cea profesională și nu abuzează de pozițiile lor în beneficiul
personal.
ASproAS își asumă responsabilitatea de a transmite informația despre principiile etice către
asistenții sociali și către școlile de asistență socială. ASproAS oferă ghidare asistenților sociali
pentru a înțelege și a implementa acțiuni profesionale în conformitate cu actualul cod etic.

Bibliografie:

Elemente de etică politică și administrativă, Suport de curs

Etica profesională, Suport de curs

Etica în administrația publică, Suport de curs

Codul etic al profesiei de asistent social