ÎMBĂTRÂNIREA SISTEMULUI NERVOS

Procesul de îmbătrânire apare încă de la vârstele 30-40 de ani, el fiind întârziat sau
accelerat de către intervenția factorilor genetici sau de mediu. În prezent acest proces al
îmbătrânirii nu poate fi evitat, dar asta nu înseamna că trebuie privit ca o maladie, deși odată cu
trecerea anilor se constată o scădere gradată a facultăților fizice, psihice și senzoriale. Zilnic ne
produc modificări ale neuromediatorilor, receptorilor precum și a activității enzimatice,
concomitent cu o pierdere impresionantă de 100.000 de neuroni.
Din punct de vedere teoretic, îmbătrânirea sistemului nervos are loc printr-o serie de procese a
căror apariție este incidentală:
 Programarea genetică;
 Acumularea de procese de catabolism în interiorul celulelor;
 Imunitatea;
 Apariția și însumarea erorilor de metabolism și a acumulării radicalilor liberi de oxigen.

Modificări morfologice ale creierului:

1. Scăderea greutății, care este mai accentuată la bărbați;
2. Scăderea ariei corticale prin extinderea șanțurilor, aplatizarea girusurilor.
3. Modificarea raportului substanța cenușie/ substanța albă.
4. Hidratarea țesutului cerebral este mai mare după 70 de ani dar scade la vârste înaintate.
5. Depopularea neuronală este variabilă și este inegală.

PARTICULARITĂŢI NEURO-SEMIOLOGICE ALE VÂRSTEI a III- a

ATITUDINEA
• Modificările de atitudine (de obicei o usoară flexie) sunt determinate de starea coloanei
vertebrale.

ORTOSTATISMUL
• Dacă se reduce baza de susținere (prin apropierea picioarelor) se produce uneori o mică
oscilație.
• Dacă se închid ochii concomitent (Romberg), în circa 12% din cazuri subiecții cu vârste mai
mari de 75 de ani nu-si pot menține poziția.
• După 80 de ani această tehnică îsi pierde importanta ei clinică.

MERSUL
• Este în general usor afectat după 70 de ani ( uneori după 60 de ani) fără ca această afectare
să poată fi atribuită unei boli nevraxiale. Baza de susținere are tendința să se lărgească ; apar
instabilități în cursul întoarcerilor , uneori se observă o usoară nuanță de spasticitate.

FACIESUL
• Este întotdeauna mobil , expresiv , fără particularități. Fixarea lui este proprie sindromului
parkinsonian iar hipermobilizarea lui grimasantă este proprie sindroamelor coreice.
• Examinarea faciesului poate pune în evidență tremurături ale buzelor si mandibulei , spasme
orbiculare sau faciale, hiperkinezii facio-buco-linguale , toate expresii ale unei patologii
extrapiramidale.

MIȘCĂRI INVOLUNTARE
• Nu se observă în mod normal.
• Miscările involuntare proprii vârstei a-III-a sunt tremurăturile, miscările coreice sau coreo-
atetozice.

MOTRICITATEA
• Examenul motricității (pasive si active) implică multă atenție, o oarecare limitare a miscărilor
fiind obișnuită dupa 70 de ani.
• Examenul motricității pasive poate pune în evidență după 70 de ani o hipertonie.
Această hipertonie se observă în special la membrele inferioare si este de tip piramidal.
• La 40% din subiecții de peste 60 de ani se poate găsi o hipertonie frustră de tip piramidal la
membrele superioare , care conferă o oarecare rigiditate.
• Motricitatea activă ea este conservată în toate segmentele .
• Forța segmentară însă diminuă progresiv cu vârsta.
• Această diminuare este totdeauna globală (nu interesează selectiv un segment de membru sau
un membru) si simetrică ( cu respectarea asimetriei normale dintre dreapta si stânga).

REFLEXELE
• Sau reflexele osteotendinoase ( bicipitale , tricipitale , cubito-pronatoare , stiloradiale,
rotuliene , ahiliene si medioplantare) sunt în general simetric diminuate.
• Reflexele cutanate abdominale sunt abolite frecvent, ele lipsind la 64% din subiecții de 61-70
de ani si la 85% din cei de peste 70 de ani.
• reflexele cremasteriene lipsesc aproape în toate cazurile la bărbații de peste 75 de ani.
• reflexele plantare (semnul Babinski) sunt pozitive la 17% din cazuri dupa 80 de ani si apar în
cadrul spasticității senile piramidale.
• Semnul lui Hoffman poate fi si el pozitiv ( în 10% din cazurile de peste 80 de ani).Prezența lor
unilaterală indică întotdeauna o anomalie.
• Reflexele de acomodare la distanţă şi cel fotomotor (contracţia pupilei sub efectul luminii) sunt
foarte lente după 80 ani

SENSIBILITATEA GENERALĂ
• Sensibilitatea vibratorie poate fi diminuată la membrele inferioare (la o treime din cazurile de
peste 70 de ani).

PROBELE CEREBELOASE
• Probele indice-nas , indice-indice , călcâi-genunchi si proba marionetelor sunt normale.
• La subiecții cu vârste de peste 65 de ani în 36% din cazuri si la cei de peste 80 de ani în 40%
din cazuri probele cerebeloase arată un grad discret de ataxie a membrelor superioare.

SIMȚURILE
 simţul gustativ este uşor diminuat, în cca. 25% din cazuri după decada a VIIIa
 simţul vizual este diminuat sau modificat (cataractă)
 după 70 ani, în 38%din cazuri, se instalează hipoacuzia
 tulburările de limbaj, de praxie (coordonarea normală a mişcărilor) şi gnozie
(recunoaşterea obiectelor) lipsesc în cazul îmbătrânirii normale
  formele de apraxie şi afazie (tulburări de limbaj) sunt patologice şi se întâlnesc în
afecţiunile vasculare tumorale ale emisferelor cerebrale.

REFLEXELE DE POSTURĂ
• Sunt uneori crescute fără semnificație patologică.
• Ele apar în contextul unui discret sindrom hiperton-hipokinetic.
• Lentoarea miscărilor este un atribut al vârstelor mari ( de peste 70-75 de ani).
• Începând de la 70 de ani semnul lui Noica (cel mai sensibil) , se poate găsi în mod nepatologic
la 40% din cazuri.

TULBURĂRILE TROFICE
• Nu se găsesc la vârtsnici în afară de amiotrofiile interesând muschii mici de la mână (eminențe
tenare sau hipotenare , spațiile interosoase).

AFECȚIUNILE DEGENERATIVE ALE SISTEMULUI NERVOS

În neurologia geriatrică afecțiunile degenerative ocupă o poziție particulară. Este vorba de
alterări lent progresive,ireversibile,mai mult sau mai puțin sistematizate ale neuronilor
determinate de cauze încă necunoscute.
 Amiotrofiile neurogene ale vârstei a treia
 Poliomielita anterioară cronică.
 Oftalmoplegia cronică nucleară
 Paralizia bulbară progresivă
 Scleroza laterală amiotrofică
 Boala de neuron motor central
 Amiotrofiile miogene
 Atrofiile cerebeloase tardive