Sunteți pe pagina 1din 2

Curs 2 (dr.

Iorgulescu) – Electrocardiograma

 concret, EKG-ul înregistrează o sumă de potențiale de acțiune


 când frontul de depolarizare vine spre electrod, pe EKG apare o undă pozitivă
 când frontul de depolarizare pleacă de la electrod, pe EKG apare o undă negativă
 viteza standard este de 25 mm / secundă
 calibrarea standard este de 10 mm / mV
 conducerea cardiacă:
o unda P reprezintă depolarizarea atrială, ce începe la nivelul NSA (posterior-anterior, sus-jos,
dreapta-stânga) și ajunge la nivelul atriului stâng (unde se depolarizează anterior-posterior; de asta
unda P este bifidă în DI – prima parte e din AD, iar a doua din AS)
o intervalul PQ este dat de transmiterea impulsului de la NSA la nivelul NAV
o ultima porțiune a PR este dată de fasciculul His și rețeaua Purkinje
o complexul QRS este dat de depolarizarea ventriculară
o segmentul ST reprezintă faza de platou a depolarizării ventriculare
o unda T este dată de repolarizarea ventriculară
 calculul frecvenței cardiace se face prin 2 metode (în cazul în care e vorba de un ritm regulat):
o varianta matematică: calculăm durata intervalului RR în ms și împărțim 60.000 la durata RR în ms
o regula lui 300
 calculul frecvenței cardiace, în cazul în care e vorba de un ritm neregulat, se face în felul urm ător:
numărăm câte complexe QRS sunt în 10 secunde și înmulțim numărul cu 6
 morfologii diferite ale undei P în aceeași derivație → existența unor focare ectopice
 aritmia sinusală respiratorie; în momentul inspirului, avem un grad de bradicardizare deoarece atât
inervația plămânului cât și cea a inimii este realizată de nervul vag
 în cazul tahicardiei, având în vedere că este vorba de o stimulare simpatică, va crește și dromotropismul,
deci va scădea și intervalul PR
 intervalul PR crește la vârstnici și scade foarte mult în extrasistolele atrioventriculare
 depolarizare ventriculară: endo-epi
 repolarizare ventriculară: epi-endo (începe de aici deoarece este etapa consumatoare de ATP a PA; atunci
abia muncește celula și începe să consume energie, iar cum epicardul este vascularizat mai bine (coronarele
sunt situate epicardic), și endocardul este cel supus unei presiuni mai mari, epicardul este cel care începe
munca
 intervalul QT aproximează durata PA (dependentă de tonusul simpatic/parasimpatic → trebuie corectat cu
formula lui Bazett, în funcție de frecvența cardiacă)
 modificările de QT (scurte, lungi) → predispoziție la apariția FiV
 hipopotasemia alungește QT deoarece atunci când trebuie restabilit potențialul de repaus, trebuie luptat
împotriva unui gradient și mai mare (am și mai puțin K extracelular decât în mod normal)
 dacă complexul QRS este pozitiv în toate derivațiile precordiale, înseamnă că impulsul aberant pornește
din zona apicală, posterioară a VS
 hipertrofiile:
o emfizemul, obezitatea pot masca hipertrofiile pe EKG → hipertrofiile nu sunt sensibile
o hipertrofiile pe EKG au o specificitate foarte bună
o HVS:
 axul inimii merge spre stânga prin ridicarea vârfului inimii
 alterarea raportului între vascularizație și grosimea miocardului → modificări de segment
ST în derivațiile care privesc VS
 intervalul între debutul QRS și vârful QRS = deflexiune intrinsecoidă: prinde prima parte a
depolarizării în care vedem VS
 modificare de forțare ventriculară stângă: subdenivelare descendentă cu convexitatea în
sus și cu unda T negativă
 ischemia subendocardică = subdenivelare de ST
o HVD:
 axul nu prea este afectat de HVD (ci mai degrabă de blocuri), decât dacă este vorba de un
caz foarte sever; de aceea, nu este considerat un criteriu
o supraîncărcarea atrială stângă
o supraîncărcarea atrială dreaptă
 blocurile de ramură:
o BRS:
 depolarizarea se va produce tot dinspre dreapta spre stânga → complexul QRS în V1-V2
fuge de el S mare în V1; complexul QRS în V5-V6 merge spre el R mare în V5-V6; Q în
V5-V6 dispare
 QRS larg, mai mare de 120 ms
 axul deviază spre stânga
 modificările de fază terminală: segmentul ST și unda T vor fi opuse complexului QRS
o BRD:
 QRS larg, mai mare de 120 ms, prin depolarizarea întârziată a VD
 spre deosebire de BRS, nu este ascunsă ischemia VS, deoarece apar modificări de fază
terminală doar în derivațiile drepte (apar modificări de fază terminală în derivațiile stângi
→ ischemie)
o blocuri fasciculare (fascicul antero-superior și fascicul postero-inferior):
 bloc fascicular în VS antero-superior → depolarizarea pleacă dinspre posterior și inferior
→ complexe negative în derivațiile inferioare → deviație axială stângă
 bloc fascicular în VS postero-inferior → deviație axială dreaptă
 BRD cu ax la dreapta / stânga → bloc bifasciculat
 ... → bloc trifasciculat