ACADEMIA ROMÂNĂ

”Creșterea capacității administrative a Ministerului pentru

Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat de dezvoltare și
implementare a sistemului de politici publice bazate pe dovezi”
SIPOCA 5

Rezultat R1.1.: Analiză cu privire la evoluția și situația actuală a

sectorului IMM și a mediului de afaceri din România (realizări,
dificultăți întâmpinate, cerințe și perspective). Identificarea și
propunerea unor măsuri și acțiuni necesare pentru rezolvarea
problemelor semnalate

Elaborată de către autori:

Agricultură - Prof. univ. dr. Marin SOARE
Construcții și transporturi - Prof. univ. dr. Adriana GRIGORESCU
e-Comerț - Prof. univ. dr. Dorel Mihai PARASCHIV
Industrie - Conf. univ. dr. Raluca Mihaela DRACEA
Servicii culturale, creative și
digitalizarea IMM-urilor - Prof. univ. dr. Viorel Nicolae GAFTEA
Turism – Conf. univ. dr. Mădălina Georgeta MEGHIȘAN

București, (mai 2018)

 CUPRINS

INTRODUCERE GENERALĂ ...................................................................................................................... 12

1.AGRICULTURĂ ..................................................................................................................................... 21

ACRONIME ............................................................................................................................................. 21

REZUMAT ............................................................................................................................................... 22

1.1. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA MEDIUL DE AFACERI DIN AGRICULTURĂ .......................... 24

1.1.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND PRODUCȚIA AGRICOLĂ .................................................................................... 24

1.1.2. METODOLOGIA DE LUCRU ................................................................................................................. 33

1.2. REALIZĂRI ȘI DIFICULTĂȚI ÎNTÂMPINATE ÎN AGRICULTURĂ, SILVICULTURĂ ȘI PESCUIT ÎN PERIOADA

2012-2016 ............................................................................................................................................................ 35

1.2.1. ANALIZA EVOLUȚIEI NUMĂRULUI DE ÎNTREPRINDERI MICI ȘI MIJLOCII DIN AGRICULTURĂ ..................................... 35
1.2.1.1. Analiza microîntreprinderilor .................................................................................................. 36
1.2.1.2. Analiza întreprinderilor mici ................................................................................................... 41
1.2.1.3. Analiza întreprinderilor mijlocii............................................................................................... 46
1.2.2. ANALIZA IMM-URILOR DIN AGRICULTURĂ PE TIPURI DE ACTIVITĂȚI ................................................................ 51
1.2.2.1 Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de mărime pentru CAEN 011-
Cultivarea plantelor nepermanente ................................................................................................................... 52
1.2.2.2. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de mărime pentru CAEN 012-
Cultivarea plantelor permanente ....................................................................................................................... 56
1.2.2.3. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de mărime pentru CAEN 013 -
Cultivarea plantelor pentru înmulțire ................................................................................................................ 61
1.2.2.4. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de mărime pentru CAEN 014 -
Creșterea animalelor .......................................................................................................................................... 65
1.2.2.5. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de mărime pentru CAEN 015 -
Activități în ferme mixte (cultura vegetală combinată cu creșterea animalelor) .............................................. 69
1.2.2.6. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de mărime pentru CAEN 016 -
Activități auxiliare agriculturii și activități după recoltare ................................................................................. 74
1.2.3. ASPECTE ECONOMICO-SOCIALE ALE SECTORULUI AGRICOL ............................................................................ 78
1.2.3.1. Analiza evoluției populației ocupate pe activități ale economiei naționale la nivelul clasei
CAEN 01 - Agricultură, silvicultură și pescuit, pe regiuni de dezvoltare și județe ............................................... 78
1.2.3.2. Analiza evoluției câștigului salarial mediu net lunar la nivelul clasei CAEN 01 - Agricultură,
silvicultură și pescuit, pe genuri, regiuni de dezvoltare și județe ....................................................................... 81
Pagina 2 din 759
 1.2.4. POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ (PAC) ÎN CONTEXTUL UNEI AGRICULTURI DURABILE ȘI INOVATOARE A UNIUNII
EUROPENE ................................................................................................................................................................. 84
1.2.4.1. Finanțarea domeniului agricol din România prin programe de finanțare cu fonduri europene
........................................................................................................................................................................... 90
1.2.5. ANALIZA VECHIMII PE PIAȚĂ A IMM-URILOR DIN CLASA CAEN 01 - AGRICULTURĂ, SILVICULTURĂ ȘI PESCUIT ........ 92
1.2.6. ANALIZA CIFREI DE AFACERI DIN UNITĂȚILE LOCALE PE ACTIVITĂȚI ALE ECONOMIEI – AGRICULTURĂ, VÂNĂTOARE ȘI
SERVICII ANEXE ............................................................................................................................................................ 93

1.2.7. – ANALIZA IMPORTURILOR ȘI EXPORTURILOR PE DOMENIUL DE ACTIVITATE AGRICULTURĂ, SILVICULTURĂ ȘI PESCUIT

................................................................................................................................................................................ 95
1.2.7.1. Situația firmelor de import pe sectorul de activitate Agricultură, Silvicultură și Pescuit ........ 95
1.2.7.2. Situația firmelor de export pe domeniul de activitate Agricultură, Silvicultură și Pescuit ...... 96
1.2.8. REALIZĂRI ȘI DIFICULTĂȚI ÎNTÂMPINATE ÎN DOMENIUL MEDIULUI DE AFACERI DIN AGRICULTURĂ .......................... 98
1.2.8.1. Progrese și realizări în sectorul agricol ................................................................................... 98
1.2.8.2. Dificultăți sesizate în activitățile curente ................................................................................ 99

1.3. CERINȚE ȘI PERSPECTIVE ALE MEDIULUI DE AFACERI DIN AGRICULTURĂ ........................................ 99

1.3.1. ANALIZA STRUCTURII EȘANTIONULUI ANALIZAT ÎN FUNCȚIE DE VECHIMEA IMM-URILOR ..................................... 99

1.3.2. ANALIZA SITUAȚIEI MEDIULUI DE AFACERI DIN AGRICULTURĂ ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTA IMM-URILOR .....................100
1.3.3. ANALIZA STRUCTURII EȘANTIONULUI ANALIZAT ÎN FUNCȚIE DE DOMENIUL DE ACTIVITATE AL IMM-URILOR ..........102
1.3.4. ANALIZA SITUAȚIEI MEDIULUI DE AFACERI DIN AGRICULTURĂ ÎN FUNCȚIE DE MĂRIMEA IMM-URILOR ..................103
1.3.5. ANALIZA STRUCTURII EȘANTIONULUI ANALIZAT ÎN FUNCȚIE DE CIFRA DE AFACERI A IMM-URILOR .......................105
1.3.6. ANALIZA STRUCTURII EȘANTIONULUI ANALIZAT ÎN FUNCȚIE DE FORMA DE ORGANIZARE JURIDICĂ A IMM-URILOR ..106
1.3.7. ANALIZA SITUAȚIEI MEDIULUI DE AFACERI DIN AGRICULTURĂ ÎN FUNCȚIE DE FORMA DE ORGANIZARE JURIDICĂ A IMM-
URILOR .................................................................................................................................................................... 106

1.3.8. ANALIZA SITUAȚIEI GENERALE A MEDIULUI DE AFACERI DIN AGRICULTURĂ ......................................................108

1.3.9. CERINȚE ȘI PERSPECTIVE ALE MEDIULUI DE AFACERI DIN AGRICULTURĂ ..........................................................116
1.3.9.1. Cerințe identificate din răspunsurile întreprinzătorilor .........................................................119
1.3.9.2. Perspective de dezvoltare a mediului de afaceri din agricultură ..........................................121

1.4. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA DIRECȚIILE DE ACȚIUNE LA NIVELUL MINISTERULUI

PENTRU MEDIUL DE AFACERI, COMERȚ ȘI ANTREPRENORIAT PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA MEDIULUI DE AFACERI
DIN AGRICULTURĂ ............................................................................................................................................. 121

CONCLUZII ............................................................................................................................................ 139

BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................143

2. CONSTRUCȚII ȘI TRANSPORTURI ...................................................................................................... 145

ACRONIME ........................................................................................................................................... 145

REZUMAT ............................................................................................................................................. 146

OBIECTIVE..................................................................................................................................................146
PRINCIPALELE COORDONATE ALE STADIULUI ACTUAL ...........................................................................................146
PRINCIPALELE ASPECTE CONSTATATE: DEFICIENȚE ȘI PERSPECTIVE ..........................................................................147
Pagina 3 din 759
 PROPUNERI ................................................................................................................................................148

2.1. IDENTIFICAREA REALIZĂRILOR, DIFICULTĂȚILOR ȘI SITUAȚIEI ACTUALE ........................................ 149

2.1.1. SECTORUL CONSTRUCȚIILOR ȘI TRANSPORTURILOR: SITUAȚIA ACTUALĂ....................................................149

2.1.1.1. Definirea IMM-urilor și formele de organizare .....................................................................149
2.1.1.2. Coduri CAEN – pentru domeniile construcții și transporturi .................................................150
2.1.1.3. Legislație specifică ................................................................................................................150
2.1.1.4. Patronate și sindicate ...........................................................................................................152
2.1.1.5. Fiscalitate ..............................................................................................................................155
2.1.2 REFERINȚE STRUCTURALE ȘI STATISTICE PENTRU CONSTRUCȚII ȘI TRANSPORTURI .............................................155
2.1.2.1. Ponderea IMM-urilor în activitatea economică ....................................................................155
2.1.2.2. Firme inovatoare...................................................................................................................162
2.1.2.3. Număr mediu de salariați .....................................................................................................162
2.1.3 IDENTIFICAREA UNOR DECALAJE, REALIZĂRI ȘI IMPACTUL LOR ÎN ECONOMIA ROMÂNIEI .....................................163
2.1.3.1. Prevederile Programului de Guvernare 2017-2020 ..............................................................163
2.1.3.2. Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României ...............................................163
2.1.3.3. Alte strategii .........................................................................................................................165
2.1.3.4. Numărul de accidente de muncă ..........................................................................................165
2.1.3.5. Ponderea pe categorii de mărime după numărul de salariați ..............................................166
2.1.3.6. Situația pe regiuni de dezvoltare .........................................................................................167
2.1.3.7. Repartizarea pe județe .........................................................................................................170
2.1.3.8. Distribuția pe sub-categorii de activități – Cod CAEN ...........................................................171
2.1.3.9. Distribuția pe regiuni de dezvoltare a sub-categoriilor.........................................................173
2.1.3.10. Trendul activității economice pe sub-categoriile fundamentale ........................................174
2.1.3.11. Nivelul și evoluția investițiilor .............................................................................................175
2.1.3.12. Costul cu forța de muncă ....................................................................................................175
2.1.3.13. Fonduri alocate IMM-urilor ................................................................................................177
2.1.3.14. Programe destinate IMM-urilor ..........................................................................................178
2.1.4. IDENTIFICAREA DIFICULTĂȚILOR DIN DOMENIUL CONSTRUCȚIILOR ȘI TRANSPORTURILOR ..................................179
2.1.4.1. Întreprinderile mici au prioritate ..........................................................................................179
2.1.4.2. Studiu IMM din România –KeysFin (februarie, 2015) ...........................................................180
2.1.4.3. Carte albă a IMM-urilor din România 2016 ......................................................................181
2.1.4.4. După 20 de ani – Caiete de Studii BNR ..............................................................................189

2.2. CERINȚE ȘI PERSPECTIVE ÎN CONSTRUCȚII ȘI TRANSPORTURI ........................................................ 191

2.2.1. FACTORII DE IMPACT – TENDINȚE GLOBALE .........................................................................................191

2.2.1.1. Elemente ale evoluției economiei globale ............................................................................191
2.2.1.2. Tendințe în domeniul construcțiilor ......................................................................................193
2.2.1.3. Tendințe în domeniul transporturilor....................................................................................196
2.2.1.4. Dezvoltare durabilă și economia circulară ........................................................................199
2.2.2. CERINȚELE MEDIULUI DE AFACERI PENTRU DOMENIUL CONSTRUCȚIILOR ȘI TRANSPORTURILOR ..........................204

Pagina 4 din 759

 2.2.2.1. Prognoze ale economiei naționale ....................................................................................204
2.2.2.2. Evoluții ale sectoarelor construcții și transporturi .............................................................206
2.2.2.3. Evoluția câștigului salarial mediu net lunar pe total economie ........................................209
2.2.2.4. Harta potențialului economic ............................................................................................210
2.2.2.5. Deficiențe structurale în mediul IMM-urilor ......................................................................212
2.2.2.6. Raportul inspecției în construcții .......................................................................................213
2.2.3. PERSPECTIVE PRIVIND DEZVOLTAREA ȘI CONSOLIDAREA SECTORULUI IMM ....................................................214
2.2.3.1. Metodologia cercetării .........................................................................................................214
2.2.3.2. Obiectivele cercetării .........................................................................................................215
2.2.3.3. Rezultatele cercetării ............................................................................................................219
2.2.3.4. Deficiențe și soluții propuse de mediul de afaceri.................................................................226

2.3. PROPUNERI, ACȚIUNI, MĂSURI ȘI POLITICI NECESARE ................................................................... 230

2.3.1. COORDONATE PRINCIPALE ALE EVOLUȚIEI ȘI STADIULUI ACTUAL ...................................................................230

2.3.1.1. Principalele coordonate ale stadiului actual .........................................................................231
2.3.1.2. Dificultăți și deficiențe identificate ....................................................................................234
2.3.1.3. Tendințele și direcții mondiale ..........................................................................................235
2.3.1.4. Contextul și nevoile locale identificate ..............................................................................236

2.4. CONCLUZII, PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI ................................................................................... 237

2.4.1. EXTINDEREA CONCEPTULUI DE ”LEGE A PREVENȚIEI” .................................................................................237

2.4.2. CREAREA CADRULUI INSTITUȚIONAL INTEGRAT .........................................................................................238
2.4.3. INTRODUCEREA MANAGEMENTULUI PERFORMANT ...................................................................................240
2.4.4. STIMULAREA INVESTIȚIILOR ÎN TEHNICĂ ȘI TEHNOLOGIE .............................................................................241
2.4.5. STIMULAREA FIRMELOR DIN CONSTRUCȚII SĂ RECICLEZE DEȘEURILE..........................................................242
2.4.6. CONFORT, BUNĂ STARE – O CASĂ ACASĂ ...............................................................................................243
2.4.7. OPTIMIZAREA TRANSPORTURILOR ȘI DIMINUAREA EMISIILOR ..................................................................244
2.4.8. TRANSPORTURILE ALBASTRE ............................................................................................................245
2.4.9. NOUL DRUM AL MĂTĂSII.................................................................................................................246
2.4.10. ECONOMIA DIGITALĂ.................................................................................................................246
2.4.11. ECONOMIA INOVĂRII .................................................................................................................246
2.4.12. SISTEME INTEGRATE DE TAXIMETRIE LA NIVEL MUNICIPAL .................................................................247

CONCLUZII ............................................................................................................................................ 249

BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................251

3. E-COMERȚ ................................................................................................................................... 258

ACRONIME ........................................................................................................................................... 258

REZUMAT ............................................................................................................................................. 259

3.1. REALIZĂRI ȘI DIFICULTĂȚI ÎNTÂMPINATE ....................................................................................... 261

3.1.1. DEFINIREA COMERȚULUI ELECTRONIC .....................................................................................................261

Pagina 5 din 759

 3.1.2. AVANTAJE ALE COMERȚULUI ELECTRONIC PENTRU IMM-URI ......................................................................263
3.1.3. MODELUL DE DEZVOLTARE AL COMERȚULUI ELECTRONIC............................................................................265
3.1.4. FACTORI CARE AFECTEAZĂ ADOPTAREA COMERȚULUI ELECTRONIC................................................................267
3.1.4.1. Modele utilizate în identificarea factorilor care afectează adoptarea comerțului electronic,
cu accent asupra IMM-urilor............................................................................................................................268
3.1.4.2. Caracteristici specifice IMM-urilor și modul în care pot reprezenta bariere în calea adoptării
CE .....................................................................................................................................................................272
3.1.5. DIMENSIUNEA PIEȚEI DE COMERȚ ELECTRONIC ÎN ROMÂNIA .......................................................................276
3.1.5.1. Evoluția pieței de comerț electronic .....................................................................................276
3.1.5.2. Dimensiunea pieței de comerț electronic la nivelul IMM-urilor din România .......................278
Evoluția la nivel național ...................................................................................................................278
Evoluția comparativă cu a altor state membre ale UE ......................................................................290
3.1.6. CARACTERISTICILE MEDIULUI DE AFACERI DIN ROMÂNIA CU IMPACT ASUPRA COMERȚULUI ELECTRONIC ...............295
3.1.6.1.Atitudinea potențialilor clienți ...............................................................................................295
3.1.6.2. Nivelul de dezvoltare al economiei digitale ..........................................................................297
3.1.6.3. Evoluția surselor de competitivitate privind comerțul electronic .........................................299
3.1.7. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ................................................................................................................301

3.2. CERINȚE ȘI PERSPECTIVE. IDENTIFICAREA ȘI PROPUNEREA UNOR MĂSURI ȘI ACȚIUNI NECESARE

PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR SEMNALATE ........................................................................................... 304

3.2.1. BARIERE INTERNE ȘI EXTERNE ÎN ADOPTAREA COMERȚULUI ELECTRONIC LA NIVELUL IMM-URILOR.......................304

3.2.1.1.Bariere interne .......................................................................................................................304
3.2.1.2. Bariere externe .....................................................................................................................306
3.2.2. EVALUAREA COMERȚULUI ELECTRONIC LA NIVELUL IMM-URILOR DIN ROMÂNIA PE BAZĂ DE CHESTIONAR .............309
3.2.2.1. Structura chestionarului adresat IMM-urilor ........................................................................309
3.2.2.2. Rezultate obținute ................................................................................................................310
3.2.3. PERSPECTIVE ȘI PROPUNERI ÎN VEDEREA CREȘTERII ADOPTĂRII COMERȚULUI ELECTRONIC LA NIVELUL IMM-URILOR
..............................................................................................................................................................................332
3.2.3.1. Măsuri de politici cu caracter general ..................................................................................332
3.2.3.2. Asigurarea elementelor necesare unei bune desfășurări a comerțului electronic
transfrontalier ..................................................................................................................................................335
3.2.4. CONCLUZII........................................................................................................................................337

3.3. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA DIRECȚIILE DE ACȚIUNE LA NIVELUL MMACA ........ 341

3.3.1. CADRUL SPECIFIC DE ADOPTARE AL COMERȚULUI ELECTRONIC .....................................................................341

3.3.2. BENEFICII ȘI OBSTACOLE ALE DERULĂRII COMERȚULUI ELECTRONIC ÎN ROMÂNIA ÎN RÂNDUL IMM-URILOR .............344
3.3.3. RECOMANDĂRI DE POLITICI PUBLICE ÎN VEDEREA CREȘTERII ADOPTĂRII COMERȚULUI ELECTRONIC LA NIVELUL IMM-
URILOR .................................................................................................................................................................... 351

3.3.3.1. Măsuri specifice dezvoltării CE la nivelul IMM-urilor ............................................................353

Consolidarea mediului legal și de reglementare ........................................................................................... 353
Dezvoltarea abilităților .................................................................................................................................. 356
Acces la finanțare și măsuri de facilitare fiscală ............................................................................................ 358
Pagina 6 din 759
 Creșterea conștientizării asupra CE ............................................................................................................... 360
Facilitarea accesului la tehnologie ................................................................................................................. 361
3.3.3.2. Măsuri aferente domeniilor conexe care afectează CE la nivelul IMM-urilor .......................362
Colectarea de date statistice în domeniul CE ................................................................................................ 362
Logistică și aparat administrativ .................................................................................................................... 363
Promovarea unui mediu pentru dezvoltarea soluțiilor de plăți online .......................................................... 364
3.3.4. CONCLUZII........................................................................................................................................366
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................369

4. INDUSTRIE................................................................................................................................... 373

ACRONIME ........................................................................................................................................... 373

REZUMAT ............................................................................................................................................. 374

4.1. SITUAȚIA ACTUALĂ A SECTORULUI IMM-URILOR DIN INDUSTRIE. REALIZĂRI ȘI DIFICULTĂȚI

ÎNTÂMPINATE .................................................................................................................................................... 378

4.1.1. SITUAȚIA ACTUALĂ A SECTORULUI IMM-URILOR DIN INDUSTRIE..................................................................378

4.1.1.1. Situația generală a IMM-urilor din România ........................................................................378
4.1.1.2. Situația generală a IMM-urilor din industrie ........................................................................385
4.1.1.3. Situația economică a IMM-urilor din industrie. Impactul asupra economiei naționale .......392
4.1.2. REALIZĂRI ȘI DIFICULTĂȚI ALE IMM-URILOR DIN INDUSTRIE ........................................................................395
4.1.2.1. Considerații generale privind stadiul actual al IMM-urilor din industrie ..............................395
4.1.2.2. Carta Albă a IMM-urilor din România .................................................................................397
4.1.2.3. Anchetă statistică în rândul IMM-urilor industriale ..............................................................402
4.1.3. CONCLUZII........................................................................................................................................419

4.2. CERINȚE ȘI PERSPECTIVE, IDENTIFICAREA ȘI PROPUNEREA UNOR MĂSURI ȘI ACȚIUNI NECESARE

PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR SEMNALATE ÎN DOMENIUL INDUSTRIE .................................................. 421

4.2.1. COORDONATE ALE DEZVOLTĂRII IMM-URILOR INDUSTRIALE ÎN ROMÂNIA ......................................................421

4.2.1.1. Cerințele de dezvoltare a IMM-urilor industriale ..................................................................422
4.2.1.2. Impactul dezvoltării regionale asupra performanțelor IMM-urilor .....................................425
4.2.2. PERSPECTIVE ȘI OPORTUNITĂȚI DE DEZVOLTARE PENTRU IMM-URILE INDUSTRIALE...........................................435
4.2.2.1. Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014 –2020 (SNCDI) ....................436
4.2.2.2. Strategia Națională pentru Competitivitate 2015 – 2020 (SNC)...........................................440
4.2.2.3. Potențialul de inovare al IMM-urilor industriale românești .................................................444
4.2.3. MĂSURI PROPUSE PENTRU REMEDIEREA PROBLEMELOR IMM-URILOR INDUSTRIALE .......................................455
4.2.3.1. Internaționalizarea ..............................................................................................................456
4.2.3.2. Inovarea ...............................................................................................................................458
4.2.3.3. Digitalizarea .........................................................................................................................458
4.2.3.4. Accesarea fondurilor nerambursabile ..................................................................................462
4.2.4. CONCLUZII........................................................................................................................................462

4.3. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA DIRECȚIILE DE ACȚIUNE LA NIVELUL MMACA ........ 465

Pagina 7 din 759

 4.3.1. CADRUL DE REGLEMENTARE A ACTIVITĂȚII IMM-URILOR ...........................................................................465
4.3.1.1. Evaluarea tendințelor de dezvoltare a sectorului industrial .................................................465
4.3.1.2. Politici publice în vigoare .....................................................................................................467
4.3.2. REVIZUIREA POLITICILOR PUBLICE CU PRIVIRE LA SECTORUL INDUSTRIAL AL IMM-URILOR.................................483
4.3.2.1. Contextul actual ...................................................................................................................483
4.3.2.2. Politici publice propuse ........................................................................................................485
4.3.3. CONCLUZII........................................................................................................................................497
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................500

5. SERVICII CULTURALE ȘI CREATIVE ȘI DIGITALIZAREA IMM-URILOR ................................................... 503

ACRONIME ........................................................................................................................................... 503

REZUMAT ............................................................................................................................................. 505

5.1. IDENTIFICAREA SITUAȚIEI ACTUALE, A REALIZĂRILOR ȘI DIFICULTĂȚILOR ..................................... 513

5.1.1. SECTORUL IMM; SITUAȚIA – REALIZĂRI - DIFICULTĂȚI...........................................................................514

5.1.2. REFERINȚE STRUCTURALE ȘI STATISTICE PENTRU SERVICIILE CULTURALE ȘI CREATIVE ....................................524
5.1.3. IDENTIFICAREA UNOR DECALAJE, REALIZĂRI ȘI IMPACTUL LOR ÎN ECONOMIA ROMÂNIEI................................532

5.2. CERINȚELE ȘI PERSPECTIVELE SERVICIILOR CULTURALE ȘI CREATIVE.............................................. 541

5.2.1. FACTORII DE IMPACT ÎN NOUL CONTEXT TEHNOLOGIC, ECONOMIC ...........................................................541

5.2.2. CERINȚELE MEDIULUI DE AFACERI, SECTORULUI IMM ȘI SERVICIILOR .......................................................542
5.2.3. PERSPECTIVA PRIVIND DEZVOLTAREA ȘI CONSOLIDAREA SECTORULUI IMM ...............................................544
5.2.4. INFLUENȚE EXTERNE, RISCURI ȘI CRIZE ................................................................................................553

5.3 PROPUNERI; ACȚIUNI, MĂSURI ȘI POLITICI NECESARE .................................................................... 555

5.3.1. EVALUAREA TENDINȚELOR...............................................................................................................556

5.3.2.MĂSURILE ȘI ACȚIUNILE PENTRU DEZVOLTAREA SERVICIILOR CULTURALE ȘI CREATIVE ........................................558
5.3.3. POLITICILE PUBLICE ........................................................................................................................559
5.3.4. PROPUNERI ÎN CONTEXT CU IDENTIFICĂRILE ȘI ANALIZELE EFECTUATE.......................................................559

5.4 : CONCLUZII, PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI................................................................................... 563

5.4.1. LECȚII ÎNVĂȚATE ............................................................................................................................567

5.4.2. POLITICILE PUBLICE PROPUSE ...........................................................................................................568
5.4.2.1. Politicile publice propuse pe fondul strategiei sectorului IMM .........................................568
5.4.2.2. Politicile de evaluare a strategiei și monitorizarea indicatorilor .......................................568
5.4.3. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI ..........................................................................................................570
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................572

6. TURISM ....................................................................................................................................... 575

REZUMAT ............................................................................................................................................. 575

6.1. REALIZĂRI ȘI DIFICULTĂȚI ÎNTÂMPINATE ÎN DOMENIUL TURISM .................................................. 577

6.1.1. STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ ....................................................................................................577

Pagina 8 din 759

 6.1.1.1. Analiză detaliată pe regiuni de dezvoltare (național, regional, județean) ........................577
6.1.1.2. Analiză detaliată pe domenii de activitate (clase de coduri CAEN) ......................................605
6.1.1.3. Analiză detaliată pe categorii de mărime a firmelor (microîntreprinderi, întreprinderi mici
și mijlocii) ...........................................................................................................................................606
6.1.1.4 Analiză detaliată după vechimea în piață a întreprinderilor în domeniul Hoteluri și
restuarante (peste 3 ani, 2 ani, 1 an) ...............................................................................................................610
6.1.1.5. Analiză detaliată după fluxul turiștilor străini în structuri de primire turistică .................613
6.1.1.6. Analiză detaliată după numărul de locuri de muncă din domeniul Turism .......................618
6.1.1.7. Analiză detaliată după cifra de afaceri a structurilor de primire turistică ........................620
6.1.2. AGENȚII DE TURISM ............................................................................................................................621
6.1.2.1. Analiză detaliată pe domenii de activitate (clase de coduri CAEN) ...................................622
6.1.2.2. Analiză detaliată pe categorii de mărime a firmelor (microîntreprinderi, întreprinderi mici
și mijlocii) ...........................................................................................................................................623
6.1.2.3. Analiză detaliată a agențiilor de turism tour-operatoare .................................................625
6.1.2.4. Analiză detaliată a agențiilor de turism cu activitate de vânzare .....................................627

6.2. CERINȚE ȘI PERSPECTIVE, IDENTIFICAREA ȘI PROPUNEREA UNOR MĂSURI ȘI ACȚIUNI NECESARE

PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR SEMNALATE ÎN DOMENIUL TURISM ....................................................... 630

6.2.1. CADRUL LEGISLATIV ............................................................................................................................630

6.2.1.1. Legislația europeană în turism ..........................................................................................630
6.2.1.2 Legislația națională în turism .............................................................................................632
6.2.1.3. Licențierea agențiilor de turism ........................................................................................633
6.2.2. CADRUL INSTITUȚIONAL ......................................................................................................................633
6.2.3. CADRUL OPERAȚIONAL ........................................................................................................................635
6.2.3.1. Programul de Guvernare 2017-2020 .................................................................................635
6.2.3.2. Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România 2017-2026 ......................637
6.2.3.3. Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național al României 2007- 2026 .............638
6.2.3.4. Strategia națională pentru dezvoltare durabilă a României 2013- 2020- 2030 ................639
6.2.4. CERCETARE CU PRIVIRE LA CERINȚELE ȘI PERSPECTIVELE DIN DOMENIUL TURISM ..............................................639
6.2.5. IDENTIFICAREA ȘI PROPUNEREA UNOR MĂSURI ȘI ACȚIUNI NECESARE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR SEMNALATE
..............................................................................................................................................................................651
6.2.5.1. Stimularea contribuției la PIB a sectorului IMM din domeniul Turism ..............................651
6.2.5.2. Menținerea contribuției la piața forței de muncă a sectorului IMM din domeniul Turism .....
...........................................................................................................................................651
6.2.5.3. Intensificarea contribuției la câștigurile din schimburi valutare a sectorului IMM din
domeniul Turism ...........................................................................................................................................652
6.2.5.4. Intensificarea absorbției din fondurile europene alocate sectorului IMM din domeniul
Turism ...........................................................................................................................................653
6.2.5.5. Intensificarea contribuției la dezvoltarea altor întreprinderi mici și mijlocii a sectorului
IMM din domeniul Turism ................................................................................................................................654
6.2.5.6. Intensificarea măsurilor pentru dezvoltarea durabilă a României ....................................654

Pagina 9 din 759

 6.3. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA DIRECȚIILE DE ACȚIUNE LA NIVELUL MMACA ÎN
DOMENIUL TURISM ........................................................................................................................................... 654

6.3.1. POLITICA UNIUNII EUROPENE CU PRIVIRE LA SECTORUL IMM .....................................................................655

6.3.1.1. Importanta sectorului turistic la nivelul Statelor Membre ................................................655
6.3.1.2. Politica la nivelul Uniunii Europene în domeniul Turism ...................................................657
6.3.1.3. Cadrul politicii privind sectorul IMM la nivelul Uniunii Europene......................................658
6.3.2. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI LA NIVEL LEGISLATIV ...................................................................................658
6.3.2.1. Crearea unui Proiect de act normativ pentru acordarea de vouchere de vacanță pentru
salariații micro-întreprinderilor ........................................................................................................................659
6.3.2.2. Includerea în Noua Lege a Turismului a definițiilor pentru toate formele de turism ........659
6.3.2.3. Includerea în Master Planul cu privire la investițiile în turism a proiectelor de investiții în
turism din toate județele țării ..........................................................................................................................659
6.3.2.4. Aprobarea proiectului de act normativ cu privire la înființarea Organizației de
Management al Destinației .............................................................................................................................660
6.3.2.5. Crearea unui act normativ cu privire la implementarea Programului ”Primul Centru de
Agrement” ...........................................................................................................................................660
6.3.3. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI LA NIVEL INSTITUȚIONAL ..............................................................................660
6.3.3.1. Înființarea Băncii de Dezvoltare și Investiții ......................................................................661
6.3.3.2. Extinderea atribuțiilor CEC Bank .......................................................................................661
6.3.3.3. Înființarea unui Departament cu atribuții în alocările de ajutoare de stat de către Guvern ...
...........................................................................................................................................661
6.3.3.4. Reînființarea școlilor postliceale pentru formarea profesională în domeniul Turism .......662
6.3.3.5. Deschiderea punctelor One- Stop- Shop în fiecare județ ...................................................662
6.3.3.6. Crearea Instituției Mediatorului de Credite .......................................................................662
6.3.4. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI LA NIVEL OPERAȚIONAL ...............................................................................663
6.3.4.1. Crearea Programului E- Turism .........................................................................................663
6.3.4.2. Crearea Programului M- Turism ........................................................................................663
6.3.4.3. Îmbunătățirea accesului IMM-urilor din domeniul Turism la achizițiile publice ...............663
6.3.4.4. Crearea unui ghid actualizat pentru înființarea și demararea activității micro-
întreprinderilor în domeniul Turism .................................................................................................................664
6.3.4.5. Crearea unui cadru unitar pentru predarea disciplinei ”Antreprenoriat” în sistemul de
educație ...........................................................................................................................................664
6.3.4.6. Crearea Programului Marketing internațional pentru IMM-urile din domeniul Turism ...664
6.3.4.7. Introducerea ”Hărții finanțării” .........................................................................................664
6.3.4.8. Promovarea posibilității de finanțare a IMM-urilor prin acordarea de garanții de către
Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii ..........................................665
6.3.5. PREMISE ALE POLITICILOR PRIVIND DEZVOLTAREA SECTORULUI IMM ȘI A MEDIULUI DE AFACERI DIN ROMÂNIA-
DOMENIUL TURISM .................................................................................................................................................... 665

6.3.5.1. Premise interne .................................................................................................................665

6.3.5.2. Premise externe .................................................................................................................666

Pagina 10 din 759

CONCLUZII ............................................................................................................................................ 668

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................... 677

CONCLUZII GENERALE .......................................................................................................................... 682

ANEXE .................................................................................................................................................. 694

Pagina 11 din 759

 INTRODUCERE GENERALĂ

Lucrarea cu titlul ”Analiză cu privire la evoluția și situația actuală a sectorului IMM

și a mediului de afaceri din România (realizări, dificultăți întâmpinate, cerințe și
perspective). Identificarea și propunerea unor măsuri și acțiuni necesare pentru rezolvarea
problemelor semnalate” reprezintă unul din rezultatele obținute în cadrul proiectului cu titlul
”Creșterea capacității administrative a Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț și
Antreprenoriat de dezvoltare și implementare a sistemului de politici publice bazate pe dovezi ”,
cod SIPOCA 5, finanțat din Fondul Social European (FSE) prin Programul Operațional Capacitate
Administrativă (POCA), proiect implementat de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și
Antreprenoriat în parteneriat cu Academia Română.
Fiind un rezultat intermediar care are ca scop asigurarea cadrului necesar pentru elaborarea
unei politici publice de dezvoltare a sectorului IMM şi îmbunătăţire a mediului de afaceri
din România, lucrarea este structurată pe șase capitole, fiecare dintre acestea constituind câte o
axă separată de cercetare care vizează analiza unei ramuri economice, astfel:
1. Agricultură;
2. Construcții și transporturi;
3. E-Comerț;
4. Industrie;
5. Servicii culturale, creative și digitalizarea IMM-urilor;
6. Turism.
Obiectivul general al lucrării îl reprezintă analiza evoluției și situației actuale a sectorului
IMM și a mediului de afaceri din România, în vederea identificării și propunerii unor măsuri și
acțiuni necesare pentru rezolvarea problemelor semnalate.
Obiectivele specifice, urmărite în cadrul fiecăruia din cele șase capitole ale lucrării, sunt
orientate în trei direcții, astfel:
 Identificarea principalelor realizări și dificultăți întâmpinate de IMM-urile din
România care activează în cele șase ramuri ale economiei vizate prin analizele
efectuate;
 Identificarea și propunerea unor măsuri și acțiuni necesare pentru rezolvarea
problemelor cu care se confruntă IMM-urile din România;
 Realizarea unor propuneri și recomandări cu privire la direcțiile de acțiune la
nivelul MMACA, inclusiv propuneri de revizuire a politicilor publice, care să
asigure dezvoltarea durabilă a micilor afaceri care activează în cele șase ramuri
analizate ale economiei.

Pagina 12 din 759

 Agricultură

Prima parte a lucrării vizează atingerea obiectivelor fixate din domeniul Agricultură și
urmărește evaluarea situației din domeniul agricol în perioada 2012-2016, identificarea
problemelor și nevoilor cu care se confruntă acestea, precum și a căilor și mijloacelor care să
conducă la îmbunătățirea activității IMM-urilor pentru valorificarea potențialului economic al
acestui sector. Prin această documentare este realizată o radiografie a efectelor, prin care legislația
și măsurile anterioare de sprijin, au produs modificări în evoluția întreprinderilor mici și mijlocii
și contribuția acestora la dezvoltarea socio-economică a țării.
Datele cumulate sunt interpretate pentru a fi identificate nevoile reale de dezvoltare ale
acestui domeniu. S-a urmărit evaluarea cerințelor din sectorul agricol în perioada 2012-2016,
identificarea problemelor și nevoilor cu care s-au confruntat întreprinderile din sectorul agricol,
precum și depistarea căilor și mijloacelor care să conducă la îmbunătățirea activității acestora în
vederea rezolvării aspectelor necorespunzătoare. Plecând de la ideea de a identifica aceste nevoi,
este necesară elaborarea unei strategii care să identifice prioritățile și măsurile care să contribuie
pe viitor la dezvoltarea și consolidarea mediului de afaceri din agricultură.
Procesul de cercetare a presupus identificarea și studierea unui număr important de surse
bibliografice, rapoarte de analiză, anchete, studii, strategii, documente oficiale emise de instituțiile
publice, etc., referitoare la domeniul agriculturii, pentru o analiză cât mai pertinentă.
Metodologia efectuării acestei analize a constat în colectarea și interpretarea datelor și
realizarea unor tabele și grafice care să evidențieze situația din domeniul agricol. Pentru
identificarea cerințelor a fost elaborat un chestionar care a fost distribuit către firme din toate
regiunile de dezvoltare, pe diferite canale – online, telefonic și prin întâlniri directe.
A fost folosită metoda comparației utilizând instrumentarul statistic pentru a stabili evoluția
dezvoltării IMM-urilor și a principalilor indicatori economici analizați.

Construcții și transporturi

Principalele coordonate ale analizei cu privire la domeniile construcții și transporturi

vizează:
 Mediul de afaceri din România a cunoscut schimbări majore in ultimii 25 de ani,
ponderea IMM-urilor crescând semnificativ. În acest moment IMM-urile dețin o
pondere în activitate economică de peste 60% pe diferiți indicatori economic-financiari
și constituie principalul actor;
 Mediul de afaceri din Romania se înscrie în parametrii generali europeni;

Pagina 13 din 759

  Sistemul legislativ a suferit mutații profunde, în prezent existând un cadru legal bine
conturat, conexat la legislația europeană și internațională, deși există încă multe
elemente subiect de îmbunătățire;
 Există o întârziere a României în atingerea mediilor europene la indicatori cum ar fi
productivitatea muncii, valoarea adăugată, gradul de tehnologizare etc.
 Domeniile construcții și transporturi sunt bine reprezentate ca ponderi în activitatea
IMM-urilor și se înscriu în tendințele generale cu ritmuri ușor mai scăzute;
 Ultimii cinci ani arată o stabilitate și consolidare a activității acestora, neexistând
fluctuații majore;
 Există o legislație specifică care reglementează în mare parte aspectele specifice al
domeniilor, dar pot fi făcute simplificări procedurale în modul de obținere a
autorizărilor, certificărilor, avizelor fără însă să se aducă atingere calității produselor și
serviciilor;
 Există structuri patronale și sindicale care să permită un dialog social pertinent și care
să conducă la identificarea soluțiilor necesare rezolvării deficiențelor identificate;
 Structurile administrației centrale și locale sunt suficient de bine reprezentate pentru a
constitui un partener solid și serios în apărarea intereselor domeniului/sectorului;
 S-au făcut progrese foarte mari și s-a evidențiat o preocupare constantă pentru
susținerea și dezvoltarea sectorului IMM-urilor;
 Se fac eforturi pentru profesionalizarea managementului și forței de muncă;
 Deficiențele constatate sunt de ordin general și coincid cu cele europene, deși sunt
elemente particulare atât din perspectiva domeniilor cât și cea a specificului național;
 A avut loc o dezvoltare cantitativa, extensivă și se impun măsuri de dezvoltare
calitativă, intensivă care să conducă la îmbunătățirea indicatorilor economici.
Starea IMM-din domeniile construcții și transporturi poate fi caracterizată ca fiind bună,
solidă, consolidată și cu un grad de stabilitate ridicat și sunt create premisele pentru a se stabili
obiective calitative superioare.

e-Comerț

Partea a treia a lucrării, dedicată analizei domeniului e-Comerț analizează starea actuală a
IMM-urilor din România în ceea ce privește gradul de adoptare al comerțului electronic (CE),
evidențiază principalele realizări și dificultăți întâmpinate în accesul la CE și în evoluția acestuia
și formulează o serie de propuneri și recomandări în vederea sprijinirii prin măsuri de politică
publică a IMM-urilor cu activitate în acest domeniu. În acord cu obiectivele specifice fixate, prima
parte a analizei se centrează asupra identificării stării actuale a IMM-urilor românești în privința

Pagina 14 din 759

adoptării CE și potențialul pe care îl are utilizarea acestei tehnologii în România prin analiza
evoluției CE la nivelul IMM-urilor în perioada 2012-2016. În acest sens, sunt stabilite principalele
realizări acumulate de România pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică,
Agenția Națională de Administrare Fiscală și biroul oficial de statistică al UE (Eurostat). În
vederea unei evaluări corecte situației CE în IMM-urile din România, una dintre principalele
metode utilizate este comparația cu performanța obținută de statele din UE și, în special, a celor
învecinate României, cu o dimensiune economică sau a populației similare sau cu o istorie a
tranziției comună.
A doua parte a analizei efectuate stabilește principalele caracteristici care descriu
activitatea IMM-urilor din România care desfășoară CE. În acest sens, elementul esențial îl
constituie evaluarea rezultatelor unui chestionar desfășurat la nivelul a 150 de IMM-uri din
România, aplicat în perioada februarie-martie 2018 firmelor care deja desfășoară activitate de CE
pentru a investiga atitudinea acestora față de comerțul electronic. Chestionarul cuprinde un număr
de 9 întrebări, structurate în două părți. Prima parte este dedicată întrebărilor care vizează
descrierea și identificarea dimensiunii IMM-urilor. A doua parte a chestionarului este formată din
întrebări cu variante multiple de răspuns, IMM-urile fiind invitate să își exprime gradul de acord
cu privire la o serie de situații care le solicită un comportament specific, legat de: factorii
determinanți în alegerea implementării CE, principalele avantaje aduse de utilizarea CE, obstacole
care îngreunează adoptarea și dezvoltarea CE atât în interiorul, cât și în exteriorul firmei.
În fine, în ultima parte, se trasează o serie de recomandări de politici publice pentru a
sprijini adoptarea CE în rândul IMM-urilor și a pune bazele unei strategii de sine-stătătoare în
acest domeniu. Măsurile de politică publică vizează în mod direct adoptarea și dezvoltarea CE la
nivelul IMM-urilor (precum consolidarea mediului legislativ și asigurarea predictibilității în acest
domeniu, dezvoltarea abilităților pentru activarea în mediul online atât în ceea ce privește IMM-
urile, cât și consumatorii și alte părți implicate, accesul la finanțare și măsuri de facilitare fiscală,
creșterea conștientizării asupra CE și facilitarea accesului la tehnologie în rândul IMM-urilor), dar
privesc și domeniile conexe dezvoltării CE, precum impactul logisticii și al mediului administrativ,
dezvoltarea de soluții online și nevoia de colectare a datelor statistice pentru a fundamenta măsurile
de politică publică și a le calcula impactul.

Industrie

Capitolul „Analiză cu privire la evoluția și situația actuală a sectorului IMM și a mediului

de afaceri din România, domeniul Industrie” analizează starea actuală a IMM-urilor din România
în vederea reflectării punctelor forte ale acestora, a avantajelor competitive, a punctelor
vulnerabile, a oportunităților și a dificultăților cu care se confruntă și formulează o serie de

Pagina 15 din 759

propuneri și recomandări în vederea sprijinirii prin măsuri de politică publică a IMM-urilor cu
activitate în acest domeniu.
În acord cu obiectivele specifice fixate pentru fiecare ramură economică analizată, în prima
parte se realizează o analiză a situației actuale a întreprinderilor mici și mijlocii din România, în
vederea reflectării punctelor forte ale acestora, a avantajelor competitive, a punctelor vulnerabile,
a oportunităților și a dificultăților cu care se confruntă. Scopul analizei îl constituie identificarea
unor direcții generale către care ar trebui să fie fundamentate politicile la nivel guvernamental,
astfel încât să se asigure dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Ca atare, în această primă parte, se va realiza prezentarea unui tablou general al IMM-urilor
care activează în industrie, prin analizarea unor date cantitative publicate de către Institutul
Național de Statistică și Eurostat. Aceste date vor permite analizarea obiectivă a situației generale
a IMM-urilor industriale din România, dar și confirmarea sau infirmarea unora dintre ipotezele
vehiculate în media referitoare la rolul IMM-urilor în economie.
Analiza cantitativă efectuată este completată cu o analiză calitativă, pentru realizarea căreia
a fost consultat un studiu publicat anual de către Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici
şi Mijlocii din România – Carta Albă a IMM-urilor din România, care cuprinde rezultatele unui
sondaj statistic efectuat în rândul IMM-urilor românești. În urma chestionării unor antreprenori ale
căror afaceri acoperă toate ramurile economiei naționale, este reliefată percepția acestora asupra
situației actuale a IMM-urilor, asupra principalelor oportunități și dificultăți întâmpinate, asupra
evoluțiilor viitoare ale firmelor administrate.
Rezultatele obținute au reprezentat un punct de plecare în conducerea propriilor
investigații, prin care atenția a fost concentraă pe ramurile industriale în care activează IMM-urile.
Astfel, au fost identificate particularitățile acestor ramuri de activitate, punctele nevralgice,
dificultățile întâmpinate, avantajele competitive și oportunitățile oferite de mediul de afaceri.
Plecând de la constatările efectuate, s-a realizat o analiză SWOT a mediului de afaceri al IMM-
urilor industriale românești.
În vederea identificării oportunităților de evoluție a sectorului IMM-urilor industriale, s-a
pornit de la premisa că situația financiară a firmelor depinde de nivelul de dezvoltare economică
a regiunii de dezvoltare în care sunt localizate. Drept urmare, în partea a doua a analizei efectuate,
au fost evidențiate decalajele economice dintre cele opt regiuni, utilizând un set de trei indicatori:
PIB pe regiuni; rata șomajului; venitul total mediu lunar pe o gospodărie.
Indicatorii de analiză au capacitatea de evidenția dimensiunea economică a regiunii,
puterea de cumpărare a populației și gradul de ocupare a acesteia, dar și, prin comparație,
disparitățile regionale în profil economic și social.
Oportunitățile de dezvoltare pentru micile afaceri din domeniul industrial pot fi desprinse
din două documente strategice elaborate de către Guvernul României: Strategia Națională de

Pagina 16 din 759

Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014 –2020 și Strategia Națională pentru Competitivitate 2015-
2020. Cele două documente reliefează prioritățile strategice ale României până în anul 2020 și
domeniile de activitate care au cel mai mare potențial de dezvoltare economică. Programele de
finanțare concepute de către stat (cu finanțare națională sau europeană) favorizează companiile
care activează în domeniile strategice prevăzute în cele două strategii.
Pentru a surprinde potențialul de inovare a IMM-urilor industriale românești, s-a analizat
ramura de activitate în care acestea activează. Sunt ramuri care, prin natura lor, presupun utilizarea
de tehnologie mai avansată în raport cu altele. În efectuarea analizei, am plecat de la statisticile
Eurostat, în care ramurile industriale sunt împărțite în patru categorii, în funcție de tipul de
tehnologie la care se pretează operațiunile desfășurate: tehnologie avansată, tehnologie mediu
avansată, tehnologie mediu scăzută și tehnologie scăzută. În funcție de apartenența IMM-urilor la
o ramură de activitate și, implicit, de accesul la un anumit tip de tehnologie, au fost efectuate
analize cu privire la numărul firmelor, numărul personalului și valoarea adăugată ale IMM-urilor
din fiecare grupă.
Remedierea problemelor IMM-urilor industriale necesită implementarea de măsuri
diverse, în funcție de situația concretă a firmei și de resursele disponibile. Pentru rezolvarea
problemelor legate de gestiunea internă a resurselor, măsurile sunt mai simple și depind exclusiv
de abilitățile manageriale ale antreprenorilor. Pentru dezvoltarea firmei, însă, este nevoie de măsuri
mult mai complexe, care produc modificări de amploare în modul de derulare a afacerii și în
strategia întreprinderii. Plecând de la contextul actual al globalizării piețelor, cele mai importante
măsuri pe care le pot adopta antreprenorii pentru creșterea sustenabilă a afacerilor sunt
internaționalizarea, inovarea, digitalizarea și accesarea fondurilor nerambursabile.
În realizarea cercetării, s-au utilizat atât metode cantitative, cât și calitative. Datele necesare
au fost preluate din surse publice și au fost apoi prelucrate, analizate și interpretate. În formularea
concluziilor, am urmărit redarea fidelă a rezultatelor obținute, dar și surprinderea corelațiilor dintre
fenomene și explicarea legității cauză-efect.
În ultima parte a analizei, accentul a fost pus asupra politicilor publice cu privire la sectorul
industrial al IMM-urilor. Politica publică referitoare la IMM-uri trebuie privită într-un context
foarte larg. Directivele europene în vigoare, potențialul economiei românești, atuurile regionale,
spiritul antreprenorial, strategia de dezvoltare a României și sectoarele economice competitive
identificate, tendințele de evoluție ale economiei mondiale, în special din sfera industriei, relațiile
IMM-urilor cu firmele mari din sector, dependența ridicată a exporturilor industriale românești de
Uniunea Europeană și de creșterea economică înregistrată de țările UE reprezintă variabile care
trebuie luate în considerare în fundamentarea unei noi politici publice referitoare la IMM-urile
industriale.

Pagina 17 din 759

 Servicii culturale, creative și digitalizarea IMM-urilor

Transformările impresionante în Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) din

ultimii 25 de ani și trecerea la era digitală contribuie la schimbări conceptuale în abordarea fără
bariere fizice a activităților socio-economice. Investigarea nivelului socio-economic al sectorului
IMM și al serviciilor culturale și creative pe cerințele trendului actual, privind economia digitală
și mai ales digitalizarea economiei și a IMM-urilor, pentru ca România să poată continua
dezvoltarea socio-economică și să poată valorifica creșterea economică înregistrată în ultima
perioadă.
Trendul și perspectivele globale pe subiect s-au preluat prin participarea la conferințe
internaționale, aici menționând în special la ONU, Geneva, 2017 și 2018.
Problemele identificate fac obiectul recomandărilor.
Sunt necesare câteva precizări care au menirea de a explica un context general al analizei
efectuate. Digitalizarea IMM-urilor este strâns legată de economia digitală, de serviciile
informatizate publice și private care să determine mediul privat, IMM-urile să se alinieze la
acestea.
Totodată, domeniul Servicii culturale și creative, este puternic dependent de digitalizarea
activității IMM-urilor din sfera respectivă de activitate și a întreg lanțului producție- desfacere-
plăți- distribuție, majoritatea activităților fiind desfășurate în regim de comerț electronic. În acest
context problemele sunt tratate împreună, dependențele fiind majore, impactul digitalizării fiind la
nivelul întreagii economii.

Turism

Capitolul „Analiză cu privire la evoluția și situația actuală a sectorului IMM și a mediului

de afaceri din România, domeniul Turism” urmărește atingerea obiectivelor specifice fixate pentru
acest domeniu. Subcapitolul ”Realizări și dificultăți întâmpinate în domeniul Turism” are drept
obiectiv principal identificarea realizărilor și a dificultăților întâmpinate la nivelul sectorului
Turism în România în perioada 2012-2016. Acest subcapitol este structurat pe alte două
subcapitole: ”Structuri de primire turistică” și ”Agenții de turism”. Obiectivele subcapitolului
”Structuri de primire turistică” constau în analize detaliate: pe regiuni de dezvoltare și județe
(național, regional și județean); pe domenii de activitate (clase de coduri CAEN); pe categorii de
mărime a firmelor (microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii); pe vechimea pe piață (peste
3 ani, 2 ani, 1 an); pe numărul de turițti străini; pe numărul de locuri de muncă; pe cifra de afaceri
în turism. Obiectivele celui de-al doilea subcapitol intitulat ”Agenții de turism” vizează o analiză
amănunțită pe cele două tipuri agenții de turism: tour-operatoare și cu activitate de vânzare, luând
în considerare următoarele elemente: domeniile de activitate (clase de coduri CAEN); categorii de

Pagina 18 din 759

mărime a firmelor; numărul turiștilor participanți la activitățile turistice organizate de agențiile de
turism pe activități de turism și zone turistice.
Subcapitolul intitulat ”Cerințe și perspective, identificarea și propunerea unor măsuri și
acțiuni necesare pentru rezolvarea problemelor semnalate în domeniul Turism” este structurat
pe alte cinci subcapitole: ”Cadrul legislativ”, ”Cadrul instituțional”, ”Cadrul operațional”,
”Cercetare cu privire la cerințele și perspectivele din domeniul turism”, ”Identificarea și
propunerea unor măsuri și acțiuni necesare pentru rezolvarea problemelor semnalate”.
Obiectivele subcapitolului intitulat ”Cadrul legislativ” au la bază o analiză asupra legislatiei
europene și naționale din domeniul Turism. Obiectivele subcapitolului intitulat ”Cadrul
instituțional” vizează o analiză a structurilor de reprezentare din domeniul Turism sub forma:
federațiilor, organizațiilor, asociațiilor, patronatelor care exercită o influență importantă asupra
mediului de afaceri. În cadrul subcapitolului intitulat ”Cadrul operațional”, sunt analizate
prevederile: Programului de Guvernare 2017-2020, Strategiei naționale de dezvoltare a
ecoturismului în România 2017-2026, Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului Național al
României 2007-2026, Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2013- 2020-
2030. Subcapitolul intitulat ”Cercetare cu privire la cerințele și perspectivele din domeniul
turism” cuprinde un studiu cantitativ pe bază de chestionar cu privire la evoluția și situația actuală
a sectorului IMM și a mediului de afaceri din România. Ultimul subcapitol intitulat ”Identificarea
și propunerea unor măsuri și acțiuni necesare pentru rezolvarea problemelor semnalate” are la
bază următoarele direcții de dezvoltare în domeniul Turism: stimularea contribuției la PIB;
menținerea contribuției la piața forței de muncă; intensificarea contribuției la câștigurile din
schimburi valutare; intensificarea absorbției din fondurile europene; intensificarea contribuției la
dezvoltarea altor întreprinderi mici și mijlocii; intensificarea măsurilor pentru dezvoltarea durabilă
a României.
Subcapitolul intitulat ”Propuneri și recomandări cu privire la direcțiile de acțiune la
nivelul MMACA” este structurat pe cinci subcapitole: ”Politica Uniunii Europene cu privire la
sectorul IMM”, ”Propuneri și recomandări la nivel legislativ”, ”Propuneri și recomandări la
nivel instituțional”, ”Propuneri și recomandări la nivel operațional” și ”Premise ale politicilor
privind dezvoltarea sectorului IMM și a mediului de afaceri din România- domeniul Turism”.
Subcapitolul intitulat ”Politica Uniunii Europene cu privire la sectorul IMM” cuprinde o analiză
asupra importanței sectorului turistic la nivelul Statelor Membre, alături de sublinierea
principalelor elemente componente ale politicii la nivelul Uniunii Europene în domeniul Turism
și ale politicii privind sectroul IMM la nivelul Uniunii Europene. Obiectivele subcapitolului
intitulat ”Propuneri și recomandări la nivel legislativ” cuprind un număr de cinci propuneri și
recomandări în domeniul legislativ, care au la bază atât legislația în domeniul Turism, dar și
legislația la nivelul sectorului IMM și a mediului de afaceri din România. Obiectivele

Pagina 19 din 759

subcapitolului intitulat ”Propuneri și recomandări la nivel instituțional” cuprind un număr de șase
recomandări cu privire la structuri și instituții în vederea sprijinirii activității desfășurate la nivelul
sectorului IMM și a mediului de afaceri din România. Subcapitolul intitulat ”Propuneri și
recomandări la nivel operațional” cuprinde un număr de opt propuneri și recomandări cu privire
la programe operaționale în domeniul Turism, cu efect direct asupra economiei naționale. Ultimul
subcapitol, intitulat ”Premise ale politicilor privind dezvoltarea sectorului IMM și a mediului de
afaceri din România- domeniul Turism” se axează pe elementele mediului intern și cele ale
mediului extern, pe baza cărora s-au elaborat propunerile de dezvoltare a sectorului IMM și a
mediului de afaceri din România, în domeniul Turism.

Pagina 20 din 759

 1.AGRICULTURĂ

Acronime

AFIR - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

ANAF – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
APIA – Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură
CCIR – Camera de Comerț și Industrie a României
EEN - Reţeaua Întreprinderilor Europene - Enterprise Europe Network
FEADR - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
FEP - Fondul European pentru Pescuit
GAEC - Bune condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor (din engl. Good Agricultural and
Environmental Condition)
II – Intreprindere Individuală
IMM – Întreprinderi Mici şi Mijlocii
INS – Instititul Naţional de Statistică
LFA – Zone Agricole Defavorizate
MADR – Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
PAC - Politica Agricolă Comună
PFA – Persoană Fizică Autorizată
PNDR – Programul Național de Dezvoltare Rurală
POP - Programul Operațional pentru Pescuit
POPAM - Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime
SMR - Cerinţe legale în materie de gestionare (din engl. Statutory Management Requirements)
SNC – Societate în Nume Colectiv
SRL – Societate cu Răspundere Limitată
UE – Uniunea Europeană

Pagina 21 din 759

 Rezumat

Pentru o bună înțelegere a dezvoltării socio-economice la nivel național este nevoie de

identificarea factorilor care influențează acest obiectiv. Studiul realizat urmărește analiza stadiului
în care se află întreprinderile mici și mijlocii (IMM) din domeniul agricol.
Creșterile economice generate de veniturile din această ramură au condus la
îmbunătățirea nivelului de trai al populației. În contextul provocărilor actuale, al apariției noilor
tehnologii, deschiderea piețelor internaționale, migrația și globalizarea, sectorul IMM-urilor din
domeniul agricol găsește oportunități pentru a face față noilor oportunități.
„Analiza cu privire la evoluția și situația actuală a sectorului IMM și a mediului de afaceri
din România (realizări și dificultăți întâmpinate, cerințe și perspective). Identificarea și
propunerea unor măsuri și acțiuni necesare pentru rezolvarea problemelor semnalate”, urmărește
evaluarea situației din domeniul agricol în perioada 2012-2016, identificarea problemelor și
nevoilor cu care se confruntă acestea, precum și a căilor și mijloacelor care să conducă la
îmbunătățirea activității IMM-urilor pentru valorificarea potențialului economic al acestui sector.
Prin această documentare este realizată o radiografie a efectelor, prin care legislația și măsurile
anterioare de sprijin, au produs modificări în evoluția întreprinderilor mici și mijlocii și contribuția
acestora la dezvoltarea socio-economică a țării.
Datele cumulate sunt interpretate pentru a fi identificate nevoile reale de dezvoltare ale
acestui domeniu. S-a urmărit evaluarea cerințelor din sectorul agricol în perioada 2012-2016,
identificarea problemelor și nevoilor cu care s-au confruntat întreprinderile din sectorul agricol,
precum și depistarea căilor și mijloacelor care să conducă la îmbunătățirea activității acestora în
vederea rezolvării aspectelor necorespunzătoare. Plecând de la ideea de a identifica aceste nevoi,
este necesară elaborarea unei strategii care să identifice prioritățile și măsurile care să contribuie
pe viitor la dezvoltarea și consolidarea mediului de afaceri din agricultură.
Analiza este structurată în patru subcapitole, care urmăresc o investigare a situației IMM-
urilor din domeniu și se încheie cu o serie de concluzii privind realizările și dificultățile
întâmpinate de către întreprinzătorii din domeniul agricol în activitățile curente, precum și unele
propuneri de măsuri care să conducă la îmbunătățirea mediului de afaceri din agricultură.
În primul subcapitol sunt prezentate câteva aspecte generale privind producția agricolă,
spațiul rural și principalele activități care se pot desfășura în vederea dezvoltării economice și a
creșterii posibilităților de progres și de utilizare a forței de muncă din aceste zone. Agricultura
reprezintă o ramură importantă a economiei naționale și contribuie la formarea PIB-ului țării într-
un procent de cca 4%, iar pentru zonele rurale, IMM-urile care desfășoară activitate în domeniu,
contribuie la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă. De asemenea, este prezentată
metodologia de lucru folosită la elaborarea studiului.
Pagina 22 din 759
 Subapitolul al doilea prezintă principalele realizări și dificultăți din domeniu, analizează
evoluția numărului de IMM-uri din agricultură în perioada 2012-2016, în contextul implementării
PAC și a necesității integrării economiei rurale autohtone în cadrul economiei agrare europene.
Sunt analizate cele trei categorii de IMM-uri în funcție de evoluția anuală, pe regiuni de dezvoltare
și județe și este cuantificată contribuția fiecărei categorii la totalul activităților din agricultură. Sunt
prezentate aspecte economico-sociale ale sectorului agricol, principiile și modalitățile prin care
Politica Agricolă Comună, influențează agricultura țărilor din UE, inclusiv agricultura națională și
analizează posibilitățile de schimbare și îmbunătățire a efectelor pe care aceasta le poate avea
asupra fermierilor, atât prin măsurile de susținere financiară directă a fermierilor, cât și prin
posibilitățile de finanțare a investițiilor din sectorul agricol și agro-alimentar, prin intermediul
diverselor măsuri și programe de finanțare cu fonduri europene.
În subcapitolul al treilea, se face o analiză a structurii eșantionului de întreprinderi din
agricultură luat în studiu. Sunt analizate diferite categorii de IMM-uri și este cuantificată
contribuția fiecărei categorii la totalul activităților din agricultură. Se prezintă o analiză detaliată a
percepției mediului de afaceri din domeniul agricol pe baza răspunsurilor primite. Acest subcapitol
sintetizează cerințele exprimate de către întreprinzătorii din agricultură și perspectivele sectorului
și a afacerilor din domeniu și prezintă propunerile acestora pentru îmbunătățirea activității.
Subapitolul patru al studiului, se referă la identificarea și propunerea unor măsuri și acțiuni
necesare pentru rezolvarea problemelor semnalate în subcapitolele anterioare.
Concluziile de la finalul analizei efectuate sintetizează elementele trecute în revistă pe
parcursul lucrării și precizează aspectele cerute în titlul studiului și anume, realizările obținute în
domeniu, cu evidențierea punctuală a acestora, dificultățile întâmpinate de către întreprinzătorii
din domeniul agricol în activitatea curentă, cerințele și perspectivele domeniului exprimate de
către fermieri și propunerea unor măsuri și acțiuni necesare pentru rezolvarea problemelor
semnalate.
Procesul de cercetare a presupus identificarea și studierea unui număr important de surse
bibliografice, rapoarte de analiză, anchete, studii, strategii, documente oficiale emise de instituțiile
publice, etc., referitoare la domeniul agriculturii, pentru o analiză cât mai pertinentă.
Metodologia efectuării acestui studiu a constat în colectarea și interpretarea datelor și
realizarea unor tabele și grafice care să evidențieze situația din domeniul agricol. Pentru
identificarea cerințelor a fost elaborat un chestionar care a fost distribuit către firme din toate
regiunile de dezvoltare, pe diferite canale – online, telefonic și prin întâlniri directe.
A fost folosită metoda comparației utilizând instrumentarul statistic pentru a stabili evoluția
dezvoltării IMM-urilor și a principalilor indicatori economici analizați.

Pagina 23 din 759

 1.1. Considerații generale cu privire la mediul de afaceri din
agricultură

1.1.1. Aspecte generale privind producția agricolă

Sistemul de producție agricolă poate fi considerat ca un ansamblu de activități productive

în domeniul culturii plantelor și creșterii animalelor, susținut de resurse naturale, în cadrul cărora
pământul are un rol dominant, precum și de resurse materiale, umane și financiare, având drept
scop obținerea de produse agroalimentare și pentru diferite industrializări, la un nivel determinat
de eficiență economică.
În agricultură, spre deosebire de celelalte ramuri ale economiei, activitatea de producție
este direct sau indirect influențată de condițiile naturale pedoclimatice. Dacă în alte sectoare ale
economiei rezultatele obținute depind în mare măsură de productivitatea muncii, de organizarea și
conducerea activităților economice, în agricultură, la același nivel de organizare și conducere a
activităților productive și nivel de echipare cu mijloace de producție, randamentele obținute pe
unitatea de suprafață pot fi diferite în funcție de favorabilitatea condițiilor pedoclimatice.
Agricultura prezintă o serie de elementele specifice care influențează productivitatea și
modul de producție cum ar fi: ciclicitatea producției, determinată de dependența sezonieră,
instabilitatea producției și a veniturilor agricole datorată variațiilor climatice și piețelor, creștere
economică mai lentă în agricultură comparativ cu alte sectoare ale economiei, costuri ridicate
legate de aprovizionarea cu input-uri din afara ramurii, prețuri mai mici de livrare a mărfii, riscurile
naturale, piața produselor agricole, dificultăți întâmpinate pe teren, respectarea termenelor de
aprovizionare și livrare a mărfurilor, deșeurile, etc.
Pentru o bună prognoză a activităților economice, toate exploatațiile agricole trebuie să
elaboreze un plan de producție și o strategie de dezvoltare, în funcție de care se vor urmări toate
rezultatele obținute pe categorii de activități, precum și pentru stabilirea și monitorizarea resurselor
materiale și umane necesare realizării acestuia.
Un plan de afaceri al fermei reprezintă un mod de adaptare la schimbările de pe piață.
Planificarea activităților trebuie să reflecte așteptările întreprinzătorilor cu privire la mediul de
afaceri în care se vor desfășura activitățile economice.
Cele mai multe din așteptările agricultorilor includ variații ale prețurilor input-urilor
agricole și ale prețurilor producției marfă. Variațiile prețurilor sunt pe termen scurt, pe termen lung
și ciclice și pot influența piața și mediul de operare, dar mai sunt și alți factori care pot afecta
veniturile afacerii, cum ar fi: acordurile comerciale cu alte state, programele guvernamentale de
sprijin agricol, ratele dobânzilor, rata inflației, cursul de schimb, costurile cu personalul, etc.

Pagina 24 din 759

 Aceste elemente se schimbă periodic, iar înțelegerea lor și modul în care ele se referă la
afacere, permit întreprinzătorului să-și ajusteze deciziile luate în fermă pentru a menține
rentabilitatea acesteia.
O altă categorie de factori pe care întreprinzătorii din agricultură trebuie să o aibă în vedere
atunci când evaluează mediul de afaceri, este legată de disponibilitatea resurselor din comunitățile
în care își desfășoară activitatea. Cele mai comune probleme cu care se pot confrunta sunt:
- cum pot fi resursele locale accesibile?
- cum pot fi ele achiziționate și utilizate în exploatarea fermei?
- ce terenuri sunt disponibile sau pot deveni disponibile pentru creșterea afacerii?
- ce construcții neutilizate sunt în zonă și care ar putea fi puse în funcțiune?
- ce alți investitori mai sunt în zonă?
- care sunt oportunitățile de piață, inclusiv apropierea de piețele majore sau de alte piețe
emergente?
- ce modalități de transport pot fi utilizate pentru accesul facil la investiție și pentru
livrarea producției, cum ar fi autostrada, calea ferată, transportul pe apă, aerul, etc.?
- existența în regiune a altor investiții care procesează materiile prime și oferă produse
intermediare ce pot fi utilizate pentru diversificarea activităților din fermă, etc.
Costul resurselor disponibile în comunitate afectează și mediul de afaceri. Cunoașterea
tipurilor de resurse sunt disponibile în comunitate, permite întreprinzătorilor să profite de ele.
După elaborarea planului pe termen lung, agricultorii ar trebui să poată evalua modul în care acești
factori influențează afacerea lor.
Planul de afaceri pe care îl dezvoltă întreprinzătorii reflectă așteptările lor privind mediul
extern și modul în care acesta va influența punctele forte și punctele slabe ale afacerii agricole. În
special, agricultorii vor utiliza prețurile de producție și costurile de intrare atunci când vor începe
să elaboreze proiecții privind fluxurile de numerar și bugetele întreprinderilor în etapele ulterioare.
Evaluarea resurselor disponibile în comunitățile locale ce influențează viața personală a
fermierilor (școli, cabinete medicale, divertisment) prezintă relevanță pentru crearea unui mediu
de afaceri atractiv. Deși aceste resurse nu influențează direct activitatea fermei, ele pot contribui
în mod substanțial la realizarea obiectivelor personale ale fermierilor și la stabilitatea afacerii.
În raport de zona în care se găsesc și de profilul pe care îl au, fermele agricole dezvoltă în
cadrul sistemelor de cultură a plantelor sau de creștere animalelor, numai anumite grupe de
activități, ceea ce imprimă unele trăsături specifice sistemului de producție, cum sunt: sistemul de
cultură a plantelor de câmp, a legumelor (în câmp, în sere și solarii), a pomilor și a viței de vie,
sisteme de creștere a animalelor, activități mixte, agroturism, prestări servicii, silvicultură, pescuit,
etc..

Pagina 25 din 759

 Principalii factori de influență a producției agricole sunt cei naturali (pământul, regimul
pluviometric, factorul termic), factorii economici și cei organizatorici.
Pământul influențează sistemul de cultură a plantelor și creștere a animalelor, relieful și
expoziția terenurilor au influență asupra culturilor, a ramurilor de producție și tehnologiilor ce pot
fi dezvoltate, precum și asupra lucrărilor de întreținere. De asemenea, prezintă influență ridicată și
caracteristicile pedologice și agrochimice ale solurilor - în sensul asigurării unor condiții mai
favorabile pentru diferite culturi și al stabilirii complexului de măsuri agrofitotehnice prevăzute în
tehnologiile de producție.
Fertilitatea este principala însușire a solului, fiind un fenomen cu caracter dinamic, strâns
legat de progresul tehnic din agricultură, care trebuie luată în considerare la alegerea culturilor din
cadrul sistemului, deoarece influențează direct activitatea de producție și eficiența economică.
Factorii climatici influențează sistemul de cultură a plantelor prin regimul eolian, prin
regimul termic și prin regimul pluviometric, sub aspectul cantitativ al precipitațiilor și al
repartizării lor în timp. Factorii naturali influențează sistemul de cultură a plantelor de câmp, în
sensul că același efect (ca rezultat de producție), se poate obține cu eforturi diferite, ca urmare a
contribuției factorilor naturali, ce potențează sau diminuează rezultatele eforturilor umane,
materiale și energetice depuse în procesul de producție.
Cunoașterea factorilor naturali și utilizarea lor cât mai rațională este necesară la
fundamentarea deciziilor privind sistemul de cultură a plantelor în cadrul fermelor agricole.
La stabilirea sistemului de producție, un rol important îl au factorii economici și
organizatorici, concretizați prin cerințele pieței interne și externe în produse agricole, resursele
tehnice și materiale de care dispune exploatația agricolă, resursele de forță de muncă din zonă și
calificarea acesteia, căile de comunicație și distanțele față de centrele de aprovizionare cu resurse
și desfacere sau prelucrare a produselor. Acestea determină pentru fiecare întreprindere agricolă,
sistemul de cultură care permite valorificarea optimă a condițiilor naturale și realizarea
obiectivului general de maximizare a producției și de minimizare a cheltuielilor.
Îmbinarea aspectelor tehnice care au ca scop crearea condițiilor ecologice optime de
creștere și dezvoltare a plantelor și de sporire a fertilității solului, cu aspecte economice care
vizează folosirea resurselor de producție cu maxim de eficiență economică, în vederea realizării
producțiilor cu o rentabilitate ridicată, se face în cadrul sistemului de cultură a plantelor de câmp,
de creștere a animalelor sau alte activități.
Prognozarea unor sisteme optime de cultură a plantelor sau creștere a animalelor necesită
fundamentarea din punct de vedere economic, a fiecărui element component și a întregului sistem
de ansamblu, pe baza unor calcule riguroase. Aceasta presupune folosirea optimă a factorilor de
producție de care dispune unitatea agricolă: terenul, capitalul și forța de muncă.

Pagina 26 din 759

 • Terenul este principalul mijloc de producție și baza de desfășurare a diverselor activități
ce au loc într-o exploatație agricolă și trebuie cultivat cât mai eficient, în funcție de condițiile
concrete de mediu. Pământul are o serie de caracteristici esențiale care reflectă calitatea lui, legate
de fertilitatea naturală, expoziția, forma de relief, uniformitatea, etc.. Exploatarea pământului prin
cumpărare, arendare sau concesionare se apreciază prin costurile de producție care le generează
acest aspect pe termen lung. Terenul trebuie abordat ca un mijloc de producție care poate aduce
venituri constante și rentă funciară.
• Capitalul este o combinație a datoriilor și capitalului propriu. Capitalul disponibil
indiferent de natura sa trebuie să fie folosit intensiv și eficient, pentru că, mai ales cel fix se uzează
fizic și moral, iar amortizarea acestuia este inclusă în costuri, indiferent că este sau nu utilizat.
Tractoarele și mașinile agricole au o utilizare sezonieră, ceea ce mărește termenul de recuperare a
investițiilor și accelerează uzura morală față de alte ramuri de producție. Ele se uzează fizic datorită
folosirii în procesul de producție, acțiunii agenților chimici și atmosferici și a abaterilor de la
succesiunea reparațiilor prevăzute în notițele tehnice. De asemenea, se uzează moral datorită
progresului tehnic reflectat prin apariția de tractoare și mașini cu randament sporit, cu consumuri
mai reduse de combustibil, cu caracteristici tehnico-funcționale superioare etc.
• Forța de muncă este absolut necesar să fie bine folosită, pentru că ea este singurul factor
activ în procesul de producție. Resursele de forță de muncă și posibilitatea calificării acesteia
reprezintă un factor important ce trebuie avut în vedere la stabilirea mărimii și amplasării
exploatației agricole. Printre elementele ce trebuie avute în vedere pot fi amintite: posibilitățile de
recrutare și calificare a forței de muncă; asigurarea zonei de protecție sanitară; cazarea
personalului; etc. Problemele legate de utilizarea forței de muncă sunt diferite în unitățile agricole,
în funcție de forma de proprietate și de cea de salarizare. În unitățile care lucrează cu muncă
salariată se urmărește folosirea intensivă a forței de muncă în timpul programului de lucru, iar în
unitățile asociative și exploatațiile familiale se caută posibilități de utilizare a resurselor de muncă
pe o perioadă cât mai mare în timpul anului. Munca este o combinație între efortul proprietarilor
întreprinderilor și eforturile angajaților.
Pe lângă acești factori principali, activitatea unei întreprinderi agricole mai este influențată
și de alți factori la fel de importanți și anume:
• gradul de informare și inovare a managerului (utilizarea informațiilor privind
oportunitățile de pe piață pentru cumpărarea și vânzarea de produse și tehnologii). Informațiile de
pe piață includ afirmații despre piețele de produse de bază și de produse secundare. De exemplu,
întreprinzătorul află de unde se poate obține un anumit produs de care are nevoie și cu ce costuri
sau unde poate găsi cumpărători pentru produsele sale și ce preț oferă acești cumpărători;
• relațiile de afaceri și reputația întreprinderii în raport cu alți parteneri (rețeaua de
distribuție, calitatea de membru al unui lanț de aprovizionare, etica în afaceri, etc);

Pagina 27 din 759

 • acceptarea și asumarea riscului de proprietate asupra afacerii (adică dorința și capacitatea
de a suporta riscul de a deține și de a controla o afacere care poate avea o pierdere netă de
funcționare). Riscul este o combinație între capacitatea de a supune riscul (abilitate) și dorința de
a supune riscul. Ambele însușiri sunt necesare pentru ca managerul să-și asume și să suporte
riscuri.
În condițiile actuale dimensionarea optimă a exploatațiilor agricole în ferme sau
microferme, reprezintă un obiectiv prioritar pentru cea mai mare parte din exploatațiile familiale,
pentru că dimensiunile lor sunt departe de a asigura venituri pentru un trai decent, măcar la nivelul
mediu pe țară. Gospodăria țărănească s-a dovedit cea mai viabilă structură socială din agricultură,
dar această situație s-a datorat faptului că s-a utilizat aceeași tehnică și tehnologie o perioadă lungă
de timp. Aceasta s-a dovedit a fi o structură de producție elastică în funcție de cerințele pieței.
Pentru unitățile agricole comerciale, stabilirea unei structuri flexibile care să țină seama de
cerințele pieței este o condiție esențială a menținerii viabilității sale. De aceea, studiile de
marketing trebuie să fie documentate, realiste și să prevadă evoluția cererii diferitelor produse
agricole pentru a putea modifica din timp structura de producție a exploatației agricole.
Întreprinderile agricole trebuie să aibă în vedere introducerea progresului tehnic, chiar și
gospodăria țărănească, tradiționalistă prin definiție, pentru că și ea utilizează semințe cu valoare
biologică ridicată, animale din rase superioare și execută cea mai mare parte a lucrărilor cu mașini
agricole moderne, etc.
Realizarea acestor obiective înseamnă bani cu care să se efectueze investițiile propuse. Nici
o strategie de dezvoltare nu are cum să se îndeplinească dacă nu există fondurile necesare pentru
achiziționarea mijloacelor de producție.
Organizarea și desfășurarea activităților de producere a bunurilor materiale presupune,
existența în cadrul fermelor agricole, alături de mijloacele tehnice și a mijloacelor materiale
(circulante), ca parte componentă a bazei tehnico-materiale a producției. Mijloacele circulante în
fermele agricole se utilizează într-un singur ciclu de producție, având durata de folosință sub un
an și sunt reprezentate de: semințe, îngrășăminte, erbicide, fungicide, insecticide, furaje, apă,
carburanți, piese de schimb, servicii sanitar-veterinare, etc..
Necesarul de mijloace circulante pentru o exploatație agricolă este influențat de mai mulți
factori și anume: structura producției, tehnologiile aplicate, mijloacele fixe utilizate, condițiile de
executare a lucrărilor, etc..
Agricultura reprezintă mai mult decât obținerea produselor agricole și a materiilor prime
pentru industria alimentară. Întreprinderile procesatoare transformă produsele agricole în produse
de consum iar producătorii agricoli utilizează resursele naturale pentru a obține produse agricole.
Astfel, agricultura utilizează o serie de procese biologice pentru a capta lumina solară cu scopul

Pagina 28 din 759

de a produce alimente, energie, fibre și alte produse pentru a satisface nevoile și dorințele
consumatorilor de astăzi.
Fermele de câmp, podgoriile, livezile, fermele zootehnice, silozurile, depozitele și alte
locații reprezintă sectorul de producție al agriculturii, adică locul în care se produc produsele
agricole. Dar agricultura include și întreprinderile care facilitează mișcarea produselor agricole
către consumatori și anume: procesatorii de alimente care transformă produsele agricole în produse
alimentare, sectorul de transport în cadrul agriculturii, sectorul comerțului cu amănuntul care vând
alimente consumatorilor pentru prepararea și consumul final la domiciliu, precum și sectorul
serviciilor alimentare care furnizează alimente pentru consum.
Sectorul agricol include și întreprinderile care oferă inputuri pentru producătorii agricoli,
cum ar fi producătorii de echipamente, furnizorii de pesticide și îngrășăminte, companiile de
semințe, întreprinderile de depozitare, firmele de cercetare, întreprinderile care furnizează
informații de marketing și finanțare, iar lista poate continua.
În plus, agricultura secolului XXI joacă un rol din ce în ce mai important în producerea de
energie regenerabilă, prin extinderea producerii și utilizării de etanol și alte categorii de
biocombustibil în sectorul agricol. De asemenea, agricultura va avea ca scop și producerea
alimentelor funcționale în viitor. Acestea sunt definite ca "... alimente prelucrate ce conțin
ingrediente care ajută la funcții fizice specifice, pe lângă faptul că sunt nutritive ...". Ele oferă "...
un beneficiu fiziologic suplimentar, dincolo de cel al satisfacerii nevoilor nutriționale de bază".
În mod similar, agricultura poate avea influență în producția de adezivi, produse
farmaceutice, fibre și alte produse industriale sau în obținerea unor produse care să înlocuiască
petrolul ca materie primă pentru produsele cu valoare ridicată, în special produsele destinate
consumului uman. Deci, se poate spune că se dezvoltă o adevărată industrie agricolă, un sistem
complex de afaceri interconectate și care interacționează.
Pe măsură ce agricultura își extinde rolul în industria energetică și dincolo de ea, este
oportună gândirea agriculturii ca o modalitate biologică de a capta lumina soarelui pentru a
satisface nevoile alimentare, energetice și alte nevoi actuale, în loc să ne bazăm pe folosirea
combustibili fosili, care s-au acumulat tot prin procese fiziologice de fixare a energiei din natură
și stocată în depozite naturale. Tocmai din acest motiv asistăm la schimbări structurale profunde
în agricultură. Populația se deplasează din mediul rural în mediul urban, iar unele întreprinderi din
zonele rurale au trecut de la producția de alimente la obținerea altor produse. În acest mod,
alimentele devin o parte mai mică din consumul nostru total de bunuri de consum produse în
agricultură, iar economia globală urmărește permanent satisfacerea cerințelor consumatorilor.
Rezultatul acestor acțiuni este acela că producătorii caută permanent noi consumatori și
piețe de desfacere, iar consumatorii caută noi produse și servicii.

Pagina 29 din 759

 Agricultura este o ramură importantă a economiei mondiale cu funcții dintre cele mai
diverse: biologice, sursă principală de hrană, un furnizor important de materie primă pentru
industrie, o însemnată sursă de activitate economică și de utilizare a forței de muncă, etc.
Pentru suveranitatea Europei, agricultura este un domeniu strategic. Acest lucru este
reflectat cel mai mult de politica agricolă comună (PAC), politică integrată a Uniunii Europene
care este condusă și finanțată în întregime de UE.
Teritoriul României este foarte diversificat atât din punct de vedere al reliefului, cât și prin
mărimea și varietatea terenurilor agricole utilizabile, de la cele favorabile culturilor vegetale din
zonele de câmpie, la cele din zonele deluroase care pot oferi condiții bune pentru pomicultură și
viticultură, la care se adaugă pășunile montane favorabile creșterii animalelor și multitudinea de
păduri, râuri și lacuri, plus suprafața maritimă, care completează tabloul posibilităților de
desfășurare a activităților din domeniu.
Spațiul rural din România este format din suprafața administrativã a comunelor (2861) și a
satelor (12957 – în anul 2016). Comuna este unitatea administrativã de bază în teritoriul căreia se
implementeazã politica rurală. Populația medie a unei comune este de circa 3189 de locuitori, dar
există o mare variabilitate sub aspectul dimensiunilor demografice. O comună este formată din
mai multe sate, în medie, revin 4,53 sate pe o comunã. Peste jumătate din comune sunt formate
din 1-4 sate, iar circa 6% au mai mult de 10 sate.
Satele prezintã o mare diversitate sub aspectul numărului de locuitori. Dimensiunea
acestora variază, de la cele care au doar câțiva locuitori, până la sate cu peste 7000-9000 de
locuitori, dar predomină satele cu puțini locuitori, numărul mediu fiind de 704 locuitori/sat.
Dezvoltarea spațiului rural este o activitate de importanță vitală pentru o țară, atât prin
dimensiunea spațiului rural, exprimată prin suprafața deținută, cât și prin ponderea populației
ocupate în activități diverse.
Carta europeană definește spațiul rural ca fiind teritoriul constituit de spațiul agricol
destinat culturilor vegetale și creșterii animalelor, suprafețelor neagricole și activităților din acest
mediu. Spațiul rural are o seamă de caracteristici care îi dau individualitate, specificitate și
autenticitate comparativ cu alte zone (spații).
Agricultura este una din principalele activități economice ale spațiului rural și a locuitorilor
din această zonă și constituie din cele mai vechi timpuri un domeniu vital de activitate. Produsele
agricole constituie alimentele de bază pentru oameni, fiind folosite fie în starea lor naturală, fie
după ce sunt supuse prelucrării industriale și se consumă sub forma produselor finite.
Pe lângă agricultură, în unele zone rurale, cum sunt cele montane și premontane,
silvicultura împreună cu activitățile conexe silviculturii, exploatații forestiere, prelucrarea
lemnului, activități meșteșugărești, casnice, industrii prelucrătoare ale resurselor pădurii, este
predominantă atât din punct de vedere teritorial cât și ocupațional. De asemenea, în unele zone

Pagina 30 din 759

montane, litorale și de deltă, pot fi activități agroturistice, de agrement, de pescuit și vânătoare
sportivă, etc..
Cu toată această diversitate economică, spațiul rural, în esența sa, rămâne un spațiu
preponderent agrar. Sectoarele producției agroalimentare (culturi de câmp, pajiști, legumicultura,
viticultura, pomicultura, creșterea animalelor), silvicultura și exploatarea pădurii, industrializarea
lemnului, mineritul, industria conexă agriculturii, industria casnică și meșteșugurile dețin și ele
importanță variabilă în cadrul activității generale din spațiul rural.
În România, agricultura continuă să dețină un statut deosebit de important, deși a trecut
printr-un proces de restructurare de proprietate și a sistemului de exploatare. A rămas una din
ramurile prioritare ale producției materiale, cu atât mai mult cu cât progresul economic și social al
lumii contemporane se află într-o strânsă corelație cu nivelul realizărilor din agricultură și nu poate
fi conceput în afara dezvoltării puternice a acestei ramuri de producție.
Rolul agriculturii în dezvoltarea economică, respectiv legătura dintre sectorul agricol și cel
industrial prezintă o mare importanță pentru economie. Dezvoltarea unei industrii și agriculturi
eficiente poate reprezenta demersul economic care trebuie urmărit în vederea apropierii nivelului
economic al României de cel al Uniunii Europene, asigurând astfel premisele unei integrări de
succes a țării noastre în structurile europene.
Progresul economic și social în lumea contemporană se află în strânsă corelație cu nivelul
de dezvoltare a agriculturii, cu capacitatea acesteia de a satisface cerințele fundamentale de hrană
ale populației, precum și pe cele de materii prime ale industriei de bunuri de larg consum.
Importanța agriculturii diferă de la o țară la alta, dar ea se menține ca ramură principală a
economiei naționale în toate statele, inclusiv în cele puternic dezvoltate. Dezvoltarea agriculturii
este influențată de factori naturali, tehnici și social economici. Dintre factorii naturali, clima are
un rol esențial, ea condiționează răspândirea și structura culturilor agricole prin regimul
temperaturii, umidității și luminii. Relieful influențează repartiția culturilor prin altitudine,
expunerea versanților, înclinarea pantelor. Tipul genetic de sol își aduce contribuția prin însușirea
sa principală, fertilitatea, la care se adaugă și capacitatea de drenare și reținere a apei.
Factorii tehnici au un rol important în sporirea producțiilor prin mecanizare, chimizare,
irigare ș.a., iar cei social-economici prin capacitatea și gradul de pregătire al forței de muncă și
întreg contextul economic în care se dezvoltă această ramură a economiei. Ca orice activitate
economică, activitatea agricolă are ca finalitate satisfacerea nevoilor umane și progresul general
al societății.
O trăsătură fundamentală a agriculturii românești constă în faptul că potențialul natural
ridicat poate asigura necesarul intern de alimente de bază pentru o populație mult mai numeroasă
decât cea existentă în prezent. Importul de alimente ar trebui să fie doar o sursă de completare și
diversificare a consumului.

Pagina 31 din 759

 Agricultura reprezintă o componentă importantă a economiei naționale și poate contribui
semnificativ la dezvoltarea României, având în vedere ponderea populației rurale și gradul de
ocupare a forței de muncă la noi în țară. Aproximativ 45% din populația din România locuiește în
mediul rural, comparativ cu aproximativ 23,6% în statele membre în Uniunea Europeană (UE).
De asemenea, aproape 30% din populație este angajată în agricultură, comparativ cu aproximativ
2% în vechile state membre (UE-15) și 3-14% în noile state membre (UE-8).
Contribuția agriculturii, silviculturii și pisciculturii în formarea Produsului Intern Brut
(PIB) se situează între 3,89%, în anul 2016 și 5,4% în anul 2013, iar în statele membre ale UE se
situează la aproximativ 1,7%, ceea ce subliniază importanța acestei ramuri în economia națională
(tab. 1.1.1).
Întreprinderile mici și mijlocii dețin o pondere diferită în economia agricolă a țării, dar
această categorie de întreprinderi poate fi cea mai afectată de crizele financiare, acest lucru
datorându‐se lipsei de putere financiară a acestora. Mediul de afaceri autohton, în mod deosebit
sectorul IMM-urilor, a înregistrat schimbări semnificative ca urmare a impactului crizei economice
mondiale. Totuși, prin mobilitatea și flexibilitatea lor, IMM-urile pot influența pozitiv economia
datorită capacității ridicate de adaptare a producției la cerințele pieței.

Tabelul 1.1.1 Ponderea agriculturii, silviculturii și pisciculturii în PIB-ul României

Milioane lei prețuri
curente
Perioadă
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016
Valoare PIB TOTAL 595367,3 637456 668143,6 712658,5 762341,8
Valoare PIB
Agricultura, 27788,8 34402,8 31568,5 29567,7 29654,2
silvicultura și pescuit
Ponderea PIB
4,67 5,40 4,72 4,15 3,89
Agricultură (%)
Sursă: date INS, prelucrarea autorului

În România, sectorul IMM-urilor contribuie la creșterea gradului de ocupare a forței de

muncă active, sporirea competitivității generale a întreprinderilor, generând astfel prin dinamismul
și profitabilitatea lor un impact puternic pe ansamblul economiei.
Întreprinderile mici și mijlocii sunt considerate din punct de vedere legal, persoane juridice
ce trebuie să îndeplinească concomitent mai multe condiții. Aceste condiții țin de numărul de
angajați, de cifra de afaceri, de bilanțul contabil. Conform definiției actuale, IMM este ”Categoria
Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii formată din întreprinderi care angajează mai puțin de 250
de persoane și care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro și/sau dețin
active totale de până la 43 de milioane de euro" (Fragment din Articolul 2 al anexei din

Pagina 32 din 759

Recomandarea 361/2003/CE) (www.aippimm.ro), conform implementării directivelor și
recomandărilor europene.
Având în vedere multiplele forme de organizare pe care IMM-urile le pot utiliza, respectiv
Persoane fizice/ Întreprinzători: Persoană Fizică Autorizată – PFA; Întreprindere Individuală – II;
Întreprindere Familială – IF sau Societăți comerciale: Societate în Nume Colectiv – SNC;
Societate în Comandită Simplă – SCS; Societate în Comandită pe Acțiuni – SCA; Societate pe
Acțiuni – SA; Societate cu Răspundere Limitată – SRL, este foarte dificilă o abordare similară a
acestora.

1.1.2. Metodologia de lucru

Studiul se bazează pe diverse rapoarte, statistici oficiale, analize macroeconomice, studii

de caz, analiza de documente emise de organizații reprezentative ale sectorului IMM și mediului
de afaceri, din toate regiunile de dezvoltare economică a țării, rapoarte ale unor conferințe
naționale și contacte directe realizate în cadrul diverselor instituții/autorități ale administrației
publice centrale, locale și ONG-uri cu privire la tematica vizată.
Lucrarea cuprinde o analiză orientată pe următoarele aspecte:
- analiza detaliată a IMM-urilor din sectoarele Agricultură, Silvicultură și Pescuit, pe
regiuni de dezvoltare și județe (național, regional, județean);
- analiză detaliată pe domenii de activitate (clase de coduri CAEN) și categorii de mărime
a IMM-urilor (microîntreprinderi, întreprinderi mici și întreprinderi mijlocii);
- vechimea în piață a IMM-urilor (peste 3 ani, 2 ani, 1 an);
- analiza numărului persoanelor care lucrează în agricultură și a nivelului salarial;
- cifra de afaceri a întreprinderilor active și evoluția acesteia în perioada analizată (2012-
2016);
- analiza situației întreprinderilor care realizează activități de import-export în agricultură.
Procesul de cercetare a presupus identificarea și studierea unui număr important de surse
bibliografice, rapoarte de analiză, anchete, studii, strategii, documente oficiale emise de instituțiile
publice, etc., referitoare la domeniul agriculturii, pentru o analiză cât mai pertinentă.
Metodologia efectuării acestui studiu a constat în colectarea și interpretarea datelor și
realizarea unor tabele și grafice care să evidențieze situația microîntreprinderilor, întreprinderilor
mici și întreprinderilor mijlocii din domeniul agricol. Datele prezentate în studiu au fost preluate
din baze de date acreditate și site-uri ale organismelor naționale, precum, INS, ANAF, PNDR,
MADR, etc.. Au fost analizate serii de date pe activități ale economiei naționale, la nivel de
secțiune CAEN Rev.2, clase de mărime după numărul de salariați, macroregiuni, regiuni de
dezvoltare și județe. A fost folosită metoda comparației utilizând instrumentarul statistic pentru a
stabili evoluția dezvoltării IMM-urilor și a principalilor indicatori economici analizați.

Pagina 33 din 759

 Procesul de cercetare a presupus și elaborarea unui chestionar pentru identificarea
cerințelor și nevoilor întreprinzătorilor care activează în sectorul agricol.
Metodele de consultare a mediului de afaceri din agricultură au fost reprezentate de:
Întâlniri / forumuri – a presupus participarea în fiecare regiune de dezvoltare la întâlniri cu
fermieri și reprezentanți ai autorităților (APIA, DADR, AFIR, Consilii județene, Primării) cu
reprezentanți ai unor asociații profesionale (Asociația Națională a Tinerilor Producători Agricoli
din România - ANTPAR, Federația Națională PRO AGRO), la seminarii și dezbateri cu membrii
comunităților universitare și de cercetare din principale centre de învățământ superior agronomic
(USAMV Timișoara, USAMV București, USAMV Cluj Napoca, Universitatea din Craiova) și cu
reprezentanți ai mediului de afaceri din cadrul unor firme multinaționale care desfășoară activități
semnificative în domeniul agricol (Alcedo, Basf, Bayer, KWS, Euralis, Saaten Union, etc) cu
ocazia prezentării de noi produse și servicii pentru fermieri de firme furnizoare de input-uri în
agricultură.
Chestionar – pe baza consultărilor și discuțiilor purtate cu întreprinzătorii din sectorul
agricol, s-a elaborat un chestionar online pentru a identifica cerințele și realizările din activitatea
IMM-urilor precum și de a centraliza propuneri concrete pentru dezvoltarea și îmbunătățirea
activității.
Interviul - a fost derulată o anchetă telefonică pentru culegerea datelor și informațiilor din
cadrul instituțiilor publice locale, responsabili ai serviciilor agricole din cadrul primăriilor,
fermieri și alți antreprenori locali, din toate regiunile de dezvoltare.
Pentru analiza cerințelor s-au elaborat instrumente de analiză statistică – chestionare spre
a fi completate de factorii implicați, atât în format fizic dar și online, iar rezultatele au fost
centralizate și prelucrate.
Metodologia efectuării acestei analize a constat în colectarea și interpretarea datelor și
realizarea unor tabele și grafice care să evidențieze situația microîntreprinderilor, întreprinderilor
mici și întreprinderilor mijlocii din domeniul agricol. A fost folosită metoda comparației utilizând
instrumentarul statistic pentru a stabili evoluția dezvoltării IMM-urilor și a principalilor indicatori
economici analizați.
Pentru a cuantifica percepția reprezentanților întreprinderilor, a fost alcătuit un eșantion de
160 firme, câte 20 pentru fiecare regiune de dezvoltare, care au ca obiect de activitate domeniul
agricol sau domenii conexe agriculturii și industriei alimentare, care să acopere cât mai mult
codurile CAEN de activități din domeniu. Din totalul firmelor contactate, doar 73 au răspuns
efectiv la cercetarea efectuată, astfel că doar aceste răspunsuri au fost analizate pentru prelucrarea
datelor obținute. Trebuie menționat faptul că din cele opt regiuni de dezvoltare, doar regiunea
Nord-Est nu este reprezentată în eșantionul analizat.

Pagina 34 din 759

 Subcapitolul a avut ca obiectiv aprecierea situației mediului de afaceri și a IMM-urilor din
agricultură din România, în perioada 2012-2016 precum și din prezent pe bază de chestionar. Prin
acest chestionar s-a urmărit identificarea unor elemente importante pentru buna desfășurare a
mediului de afaceri din agricultură, s-au luat în considerare atât aspectele pozitive cât și cele
negative, opiniile respondenților cu precădere asupra condițiilor în care își desfășoară activitatea.
Chestionarul a fost structurat în două părți. Prima parte cuprinde întrebări de acomodare,
de cunoaștere a respondenților, iar partea a doua se axează pe percepția întreprinzătorilor asupra
mediului de afaceri din domeniul agricol în Romania, oportunități și dificultăți întâmpinate. Datele
au fost colectate, analizate și interpretate pentru o mai bună înțelegere a nevoilor IMM-urilor din
domeniul agricol.

1.2. Realizări și dificultăți întâmpinate în agricultură,

silvicultură și pescuit în perioada 2012-2016

1.2.1. Analiza evoluției numărului de întreprinderi mici și mijlocii din

agricultură
Aderarea României la Uniunea Europeană a marcat o etapă nouă în economia agricolă și
de dezvoltare rurală a țării noastre. În acest context, România a trebuit să-și adapteze economia
agricolă și strategia de dezvoltare rurală pentru a se putea integra în piața internă a Uniunii
Europene și a adopta în totalitate Politica Agricolă Comună (PAC).
Acest lucru a reprezentat un puternic factor de presiune pentru reforma rapidă a agriculturii
și economiei rurale românești, dată fiind necesitatea integrării cu succes în economia rurală
europeană.
Schimbarea proprietății a condus la transformări în structura exploatațiilor agricole și la
apariția unui număr mare de IMM-uri. Acestea contribuie la menținerea activității din agricultură
la nivel optim și la crearea unui important număr de locuri de muncă, absorbind o parte din forța
de muncă disponibilă ca urmare a restructurării economiei.
Analizând datele din tabelul 1.2.1, se observă că sectorul IMM-urilor din agricultură a fost
foarte dinamic, evoluția numărului de întreprinderi active fiind constant ascendent, de la 16056
unități în 2012, până la 19116 unități în 2016 (+19,06%).

Pagina 35 din 759

 Tabelul 1.2.1 Întreprinderi active, pe activități ale economiei naționale la nivelul
clasei CAEN 01 - Agricultură, silvicultură și pescuit, după numărul de salariați și a
ponderii acestora
Perioadă
2012 2013 2014 2015 2016
Specificare
% din % din % din % din % din
Efectiv Efectiv Efectiv Efectiv Efectiv
total total total total total
Microintreprinderi 13658 85,06 14247 85,15 14928 85,57 15768 85,83 16441 86,01
Întreprinderi mici 2170 13,52 2267 13,55 2301 13,19 2375 12,93 2434 12,73
Întreprinderi
228 1,42 218 1,30 217 1,24 229 1,25 241 1,26
mijlocii
TOTAL 16056 100 16732 100 17446 100 18372 100 19116 100
Sursă: date INS, prelucrarea autorului

În cadrul acestora, ponderea cea mai ridicată o reprezintă microîntreprinderile, pe întreg

intervalul analizat având o evoluție ascendentă, de la 85% în 2012, la 86% în 2016. Întreprinderile
mici au o pondere mai redusă, între 12,73 % în anul 2016 și 13,55% în anul 2013 (tendință
fluctuantă descendentă), iar întreprinderile mijlocii au ponderea cea mai mică, de la 1,24% în 2014
până la 1,42%, în 2012 (tendință de evoluție fluctuantă).

1.2.1.1. Analiza microîntreprinderilor

Conform Legii nr. 346 din 2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor
mici și mijlocii, cu completările și modificările ulterioare, microîntreprinderile sunt unități care
au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2
milioane euro, echivalent în lei”.
Analiza situației microîntreprinderilor care funcționează în sectorul agricol relevă faptul că
acestea au o pondere ridicată, reprezentând segmentul cel mai dinamic. În ultimul deceniu s-a
înregistrat o dezvoltare importantă a micilor afaceri care au luat amploare în toate regiunile de
dezvoltare. Ca urmare a dezvoltării acestui sector a crescut nivelul de trai, deoarece “micile afaceri
reprezintă catalizatorul principal al creșterii economice”. Aceste mici afaceri contribuie în bună
măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale comunităților locale.
Pentru anul 2012 se constată un număr total de 13658 microîntreprinderi (Tabelul 1.2.1.1),
pe regiuni valorile extreme fiind de 770 și respectiv 2494 unități, pentru regiunile București-Ilfov
și respectiv Sud-Est. La nivel general, ponderile de participare au fost cuprinse între 5,64% și
18,26% pentru regiunile menționate anterior, celelalte regiuni având valori cuprinse între aceste
limite (Figura 1.2.1.1).
Cu pondere redusă, sub 10%, mai poate fi amintită regiunea Sud-Vest Oltenia (8,37%).
Dacă în cazul regiunii București-Ilfov este firească o pondere redusă, datorată suprafețelor agricole
reduse, nu același lucru se poate spune despre regiunea Sud-Vest Oltenia.
Pagina 36 din 759
 Toate celelalte regiuni prezintă valori ale ponderilor apropiate, cuprinse între 12-13%.

Tabelul 1.2.1.1. Întreprinderi active, pe activități ale economiei naționale la nivelul

clasei CAEN 01 - Agricultură, silvicultură și pescuit, pe regiuni de dezvoltare
pentru clasa de mărime – microîntreprinderi
Perioadă
2012 2013 2014 2015 2016
Specificare
% din % din % din % din % din
efectiv efectiv efectiv efectiv efectiv
total total total total total
MACROREGIUNEA
3412 24,98 3599 25,26 3810 25,52 4084 25,90 4292 26,11
UNU
Regiunea NORD-VEST 1739 12,73 1875 13,16 2009 13,46 2183 13,84 2333 14,19
Regiunea CENTRU 1673 12,25 1724 12,10 1801 12,06 1901 12,06 1959 11,92
MACROREGIUNEA
4301 31,49 4455 31,27 4675 31,32 4974 31,54 5181 31,51
DOI
Regiunea NORD-EST 1807 13,23 1836 12,89 1961 13,14 2091 13,26 2181 13,26
Regiunea SUD-EST 2494 18,26 2619 18,38 2714 18,18 2883 18,28 3000 18,25
MACROREGIUNEA
3158 23,12 3264 22,91 3398 22,76 3581 22,71 3699 22,50
TREI
Regiunea SUD-
2388 17,48 2471 17,34 2559 17,14 2654 16,83 2736 16,64
MUNTENIA
Regiunea BUCUREȘTI -
770 5,64 793 5,57 839 5,62 927 5,88 963 5,86
ILFOV
MACROREGIUNEA
2787 20,41 2929 20,56 3045 20,40 3129 19,85 3269 19,88
PATRU
Regiunea SUD-VEST
1143 8,37 1212 8,51 1240 8,31 1259 7,98 1354 8,23
OLTENIA
Regiunea VEST 1644 12,04 1717 12,05 1805 12,09 1870 11,87 1915 11,65
TOTAL 13658 100 14247 100 14928 100 15768 100 16441 100
Sursă: date INS, prelucrarea autorului

Figura 1.2.1.1. Structura microîntreprinderilor (%) pe regiuni de dezvoltare în anul 2012

Pagina 37 din 759

 În anul 2013, limitele de variație ale numărului de microintreprinderi au fost de 793 și
respectiv 2619 unități, pentru regiunile București-Ilfov și respectiv Sud-Est cu ponderi de 5,57%
și 18,38%, din totalul național de 14247 unități –Figura 1.2.1.2). Se observă o tendință de creștere
a numărului de microîntreprinderi în toate regiunile, cu cele mai mici valori tot în regiunile
București-Ilfov (5,57%) și Sud-Vest Oltenia (8,51%).

Figura 1.2.1.2. Structura microîntreprinderilor (%) pe regiuni de dezvoltare în anul 2013

La nivelul anului 2014 se păstrează tendința de creștere la nivelul tuturor regiunilor,

înregistrându-se un total de 14928 de microîntreprinderi la nivel național, cu limite de variație de
la 5,62% pentru regiunea București-Ilfov (839 unități), până la 18,18% pentru regiunea Sud-Est
(2714 unități –Figura 1.2.1.3), care alături de regiunea Sud-Muntenia sunt cele mai dinamice
regiuni pentru această categorie de IMM-uri.

Figura 1.2.1.3. Structura microîntreprinderilor (%) pe regiuni de dezvoltare în anul 2014

Pagina 38 din 759

 Anul 2015 se caracterizează printr-un număr total de microîntreprinderi de 15768 unități,
nivel constituit pe baza unor contribuții variabile ale regiunilor de dezvoltare. Tendința de creștere
se păstrează și în acest an pentru toate regiunile, la fel și ponderea acestora. Se remarcă scăderea
ponderii regiunii Sud-Vest Oltenia sub 8%, ceea ce indică faptul că activitatea antreprenorială în
această zonă este mai redusă (Figura 1.2.1.4).

Figura 1.2.1.4. Structura microîntreprinderilor (%) pe regiuni de dezvoltare în anul 2015

În ceea ce privește situația specifică anului 2016, se constată valori extreme ale
indicatorului, de la 963 unități în cazul regiunii București-Ilfov (5,86% din totalul național de
16441 unități) și până la 3000 unități pentru regiunea Sud-Est (Figura 1.2.1.5). Dinamica este tot
de creștere a numărului de microîntreprinderi din sectorul agricol, iar ierarhia regiunilor se
păstrează la fel ca în ceilalți ani.

Figura 1.2.1.5. Structura microîntreprinderilor (%) pe regiuni de dezvoltare în

anul 2016

Pagina 39 din 759

 Analizând distribuția microîntreprinderilor pe regiuni de dezvoltare în perioada 2012-2016,
se evidențiază regiunile Sud-Est (cu ponderi de peste 18% în toți anii) și Sud-Muntenia (cca. 17%),
ca fiind cel mai bine reprezentate, iar regiunile București-Ilfov și Sud-Vest Oltenia, au cele mai
reduse contribuții la totalul național.
Evoluția numărului total de microîntreprinderi este ascendentă, de la 13658 unități în anul
2012, până la 16441 unități în 2016, situație care se regăsește atât la nivel național (Figura 1.2.1.6)
cât și pentru toate regiunile de dezvoltare.

Figura 1.2.1.6. Evoluția numărului total de microîntreprinderi agricultură,

silvicultură și pescuit

În ceea ce privește situația microîntreprinderilor, analizată pe județe, se constată că în

anul 2012, cele mai multe microîntreprinderi se regăsesc în Timiș (760 unități), urmat de Constanța
cu 677 unități, municipiul București cu 541 de întreprinderi, Bihor cu 524 și Arad cu 517
microîntreprinderi (Anexa 1.I).
Se observă că județul Timiș și-a menținut prima poziție în toți anii, înregistrând cel mai
mare număr de microîntreprinderi în anul 2016 (888 unități), urmat la o distanță majoră de județul
Constanța (778 microîntreprinderi). Urmează județul Bihor (693 unități), Municipiul București
(638 unități) și județul Arad cu 608 microîntreprinderi.
Printre județele cu cel mai redus număr de microîntreprinderi în anul 2016, pot fi
enumerate: Mehedinți (112 unități), Gorj (144 unități), Caraș-Severin (175 unități), Covasna (188
unități) și Vâlcea (198 unități).
La nivel general, se observă creșteri în fiecare județ de la un an la altul. Cea mai
semnificativă creștere, de 169 microîntreprinderi, se găsește în județul Bihor, care înregistra în
anul 2012 un număr de 524 microîntreprinderi și a crescut în 2016, până la 693 unități. De

Pagina 40 din 759

asemenea, și la nivelul județului Cluj se remarcă această creștere semnificativă cu un număr de
159 de microîntreprinderi în plus în anul 2016 față de anul 2012, de la 334 unități la 493 unități.
Pe de altă parte, sunt județe precum Covasna sau Gorj unde numărul întreprinderilor a
scăzut în anul 2016 față de primul an al seriei studiate cu 3 respectiv, 1 microîntreprinderi.
În planul realizărilor la segmentul microîntreprinderilor, sub raportul contribuției
procentuale a regiunilor de dezvoltare, la constituirea numărului național de microîntreprinderi, se
pot constata următoarele:
 Regiunile Sud-Est și Sud-Muntenia prezintă cele mai mari contribuții;
 Regiunile București-Ilfov și Sud-Vest Oltenia prezintă cele mai mici contribuții;
 Regiunea Nord-Vest se caracterizează prin creșterea constantă a contribuției;
 Regiunile Centru, Sud-Muntenia și Vest prezintă o scădere ușoară a cotei de constituire;
 Celelalte regiuni se caracterizează prin ponderi neuniforme de la un an la altul;
 Variațiile cotelor anuale procentuale ale fiecărei regiuni, la nivel național, nu s-au
modificat considerabil (de la 0,20% în cazul Regiunii Sud-Est până la 1,47% la nivelul
regiunii Nord-Vest);
 La nivel județean cele mai dinamice județe sunt Timiș și Constanța;
 Cel mai puțin reprezentate județe cu microîntreprinderi în domeniul agricol sunt Mehedinți
și Gorj;
 Microîntreprinderile reprezintă cel mai dinamic segment al IMM-urilor din sectorul
agricol, atât prin numărul și evoluția lor de-a lungul intervalului analizat, cât și prin
ponderea lor din total IMM-urilor din sector.

1.2.1.2. Analiza întreprinderilor mici

Întreprinderile mici reprezintă segmentul de unități care au între 10-49 de salariați și
realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 10 milioane euro,
echivalent în lei, ceea ce denotă o anumită dezvoltare a acestora și un potențial economic mai
mare.
Datele privind evoluția acestei categorii sunt prezentate în tabelul 1.2.1.2, din care se
observă dinamica numărului de unități și ponderea acestora pe regiuni de dezvoltare și total
național.

Pagina 41 din 759

 Tabelul 1.2.1.2 Întreprinderi active, pe activități ale economiei naționale la nivelul
clasei CAEN 01 - Agricultură, silvicultură și pescuit, pe regiuni de dezvoltare
pentru clasa de mărime – întreprinderi mici
Perioadă

Specificare 2012 2013 2014 2015 2016

% din % din % din % din % din

Efectiv Efectiv Efectiv Efectiv Efectiv
total total total total total

MACROREGIUNEA UNU 539 24,84 574 25,32 595 25,86 616 25,94 630 25,88

Regiunea NORD-VEST 234 10,78 249 10,98 246 10,69 273 11,49 289 11,87

Regiunea CENTRU 305 14,06 325 14,34 349 15,17 343 14,44 341 14,01

MACROREGIUNEA DOI 645 29,72 680 30,00 665 28,90 706 29,73 722 29,66

Regiunea NORD-EST 259 11,94 284 12,53 281 12,21 285 12,00 283 11,63

Regiunea SUD-EST 386 17,79 396 17,47 384 16,69 421 17,73 439 18,04

MACROREGIUNEA
545 25,12 569 25,10 575 24,99 592 24,93 616 25,31
TREI

Regiunea SUD-MUNTENIA 429 19,77 453 19,98 452 19,64 462 19,45 489 20,09

Regiunea BUCUREȘTI –
116 5,35 116 5,12 123 5,35 130 5,47 127 5,22
ILFOV
MACROREGIUNEA
441 20,32 444 19,59 466 20,25 461 19,41 466 19,15
PATRU
Regiunea SUD-VEST
153 7,05 160 7,06 174 7,56 176 7,41 178 7,31
OLTENIA

Regiunea VEST 288 13,27 284 12,53 292 12,69 285 12,00 288 11,83

TOTAL 2170 100 2267 100 2301 100 2375 100 2434 100

Sursă: date INS, prelucrarea autorului

În anul 2012, se constată un număr total de 2170 de întreprinderi mici, pe regiuni valorile
extreme fiind cuprinse între 116 unități pentru regiunea București-Ilfov și 429 unități în regiunea
Sud-Muntenia.
Ca urmare, ponderile de participare au fost cuprinse între 5,35 și 19,77% - la nivelul
regiunilor menționate anterior, celelalte regiuni având valori intermediare (Figura 1.2.1.7). Cu o
pondere redusă (7,05%) se remarcă iarăși regiunea Sud-Vest Oltenia.

Pagina 42 din 759

Figura 1.2.1.7. Structura întreprinderilor mici (%) pe regiuni de dezvoltare în anul 2012

În anul 2013, limitele de variație ale numărului de întreprinderi mici au fost de 116 și 453
unități pentru regiunile București-Ilfov și respectiv Sud-Muntenia (ponderi de 5,12 și 19,98% în
totalul național de 2267 unități –Figura 1.2.1.8). Regiunea Sud-Vest este din nou printre regiunile
mai puțin reprezentative, și la această categorie, cu o pondere de doar 7,06%, din totalul de 2267
unități la nivel național.

Figura 1.2.1.8. Structura întreprinderilor mici (%) pe regiuni de dezvoltare în anul 2013

La nivelul anului 2014 se observă o creștere până la 2301 de întreprinderi mici la nivel
național cu limite de variație de 5,35% pentru regiunea București-Ilfov (153 unități) și respectiv
19,64% pentru regiunea Sud-Muntenia (452 unități –Figura 1.2.1.9). Cu pondere redusă se
evidențiază din nou regiunea Sud-Vest Oltenia (7,06%).

Pagina 43 din 759

 Figura 1.2.1.9. Structura întreprinderilor mici pe regiuni de dezvoltare în anul 2014

Anul 2015 se caracterizează printr-un număr total de întreprinderi mici de 2375 unități,
nivel constituit pe baza unor contribuții variabile ale regiunilor de dezvoltare. Regiunea cu cea mai
redusă pondere (5,47%) este tot București-Ilfov (Figura 1.2.1.10), fiind urmată aproape de
regiunea Sud-Vest Oltenia (7,41%), iar regiunile cu cele mai mari ponderi au fost Sud Muntenia
(19,45%) și Sud Est (17,73%).

Figura 1.2.1.10. Structura întreprinderilor mici (%) pe regiuni de dezvoltare în anul 2015

În ceea ce privește situația din anul 2016, continuă creșterea numărului de unități din acest
segment în toate regiunile, valorile fiind cuprinse de la 127 unități în cazul regiunii București-Ilfov
(5,22% din totalul național de 2434 unități) și până la 489 unități pentru regiunea Sud-Muntenia
(pondere de 20,09% -Figura 1.2.1.11).

Pagina 44 din 759

Figura 1.2.1.11. Structura întreprinderilor mici (%) pe regiuni de dezvoltare în anul 2016

Referitor la situația întreprinderilor mici pe județe, la nivelul anului 2012 se observă că

și în această categorie, județul Timiș ocupă prima poziție la nivel național cu 125 de întreprinderi
mici. Următorul loc este ocupat de județul Călărași cu 93 de unități. Județele Brăila și Ialomița
sunt la egalitate cu câte 89 de întreprinderi mici. Județul Arad înregistra 83 de întreprinderi mici,
cu 2 mai multe decât Municipiul București. (Anexa 1.II).
La nivelul anului 2016, tot județul Timiș ocupa prima poziție cu 134 de întreprinderi mici
înregistrate. Este urmat îndeaproape de județele Ialomița și Constanța cu 108 și respectiv 104
întreprinderi mici. În clasament urmează Municipiul București cu 86 întreprinderi, Brăila cu 84 și
Arad cu 82 de întreprinderi.
Trendul întreprinderilor mici active în perioada studiată este în principal în creștere
ușoară și ușor fluctuant pentru unele județe. Cel mai bine se situează județul Constanța cu 26 astfel
de întreprinderi înregistrate în plus în anul 2016 față de 2012. Și în județul Ialomița se observă o
creștere de 19 întreprinderi mici. Situația este similară și în județul Satu Mare cu 17 întreprinderi
noi înființate până în anul 2016.
Județele Alba, Brașov, Botoșani, Brăila au înregistrat o situație mai puțin favorabilă,
numărul întreprinderilor mici de aici, scăzând în anul 2016 comparativ cu anul 2012.
Cel mai mic număr de întreprinderi mici în anul 2012, s-a înregistrat în Sălaj și Mehedinți
(11 unități), urmate de Gorj (14) și Dâmbovița (17). În anul 2016, tot județele Sălaj (14 unități) și
Mehedinți (16 unități) ocupă ultimele locuri, urmate de Gorj (20) și Dâmbovița (23 întreprinderi
mici).
Sintetizând evoluția întreprinderilor mici pe regiuni de dezvoltare pe tot intervalul studiat,
se evidențiază pe primele locuri regiunea Sud-Muntenia, cu ponderi cuprinse între 18,45% și
20,09%, urmată de regiunea Sud-Est (16,7-18,44%), iar regiunile București-Ilfov (5,12-5,47%) și
Sud-Vest Oltenia (7,05-7,56%), prezintă cele mai reduse ponderi la nivel național.

Pagina 45 din 759

 Analizând numărul total de întreprinderi mici (Figura 1.2.1.12), se constată la nivel
național o evoluție ascendentă pe perioada luată în studiu, pornind de la 2170 unități în anul 2012
până la 2434 unități în anul 2016.

Figura 1.2.1.12. Evoluția numărului total de întreprinderi mici din România

În planul realizărilor la categoria întreprinderi mici, referitor la ponderea contribuției

fiecărei regiuni la nivel național se poate afirma:
 Regiunile Sud-Muntenia și Sud-Est și-au inversat ordinea (față de microîntreprinderi)
și prezintă cele mai mari contribuții;
 Regiunile București-Ilfov și Sud-Vest Oltenia prezintă cele mai mici contribuții;
 Regiunea Nord-Vest se caracterizează prin creșterea constantă a ponderii în structură;
 Regiunile Centru și Vest prezintă o scădere ușoară a cotei de participare;
 La nivel județean, cele mai bine reprezentate județe sunt Timiș, Ialomița, Constanța;
 Cel mai slab reprezentate sunt județele Sălaj, Mehedinți și Gorj;
 Referitor la variațiile cotelor anuale procentuale ale fiecărei regiuni, la nivel național,
nu s-au modificat considerabil (de la 0,20% în cazul Regiunii Sud-Vest până la 1,27%
la nivelul regiunii Vest);
 Evoluția națională este constant ascendentă, ceea ce indică o creștere a potențialului
întreprinderilor mici din domeniu.

1.2.1.3. Analiza întreprinderilor mijlocii

Întreprinderile mijlocii - au între 50 și 249 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală
netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc
echivalentul în lei a 43 milioane euro.

Pagina 46 din 759

 În sectorul agricol întreprinderile mijlocii sunt mai puține la număr comparativ cu alte
ramuri ale economiei și cu mult sub valorile primelor două categorii, dar potențialul economic al
acestor unități este ridicat.
Evoluția numărului de unități din acest segment al IMM-urilor și a ponderii acestora pe
fiecare regiune de dezvoltare este prezentată în tabelul 1.2.1.3.

Tabelul 1.2.1.3 Întreprinderi active, pe activități ale economiei naționale la nivelul

clasei CAEN 01 - Agricultură, silvicultură și pescuit, pe regiuni de dezvoltare
pentru clasa de mărime – întreprinderi mijlocii
Anul
2012 2013 2014 2015 2016
Specificare
% % %
% din % din
Efectiv din Efectiv din Efectiv Efectiv din Efectiv
total total
total total total

MACROREGIUNEA UNU 58 25,4 51 23,4 44 20,28 45 19,6 54 22,41

Regiunea NORD-VEST 21 9,21 18 8,3 17 7,83 19 8,3 25 10,37

Regiunea CENTRU 37 16,2 33 15,1 27 12,44 26 11,4 29 12,03

MACROREGIUNEA DOI 66 28,9 63 28,9 67 30,88 70 30,6 67 27,80

Regiunea NORD-EST 27 11,8 23 10,5 26 11,98 31 13,5 25 10,37

Regiunea SUD-EST 39 17,1 40 18,4 41 18,89 39 17,0 42 17,43

MACROREGIUNEA
65 28,5 66 30,3 67 30,88 72 31,4 73 30,29
TREI

Regiunea SUD-MUNTENIA 44 19,3 42 19,3 43 19,82 49 21,4 52 21,58

Regiunea BUCUREȘTI -
21 9,2 24 11,0 24 11,06 23 10,0 21 8,71
ILFOV

MACROREGIUNEA
39 17,1 38 17,4 39 17,97 42 18,3 47 19,50
PATRU

Regiunea SUD-VEST
15 6,5 13 5,9 17 7,83 19 8,3 21 8,71
OLTENIA

Regiunea VEST 24 10,5 25 11,5 22 10,14 23 10,0 26 10,79

TOTAL 228 100 218 100 217 100 229 100 241 100
Sursă: date INS, prelucrarea autorului

În anul 2012 în România existau un număr de 228 întreprinderi mijlocii active. În regiunea
Sud-Muntenia se înregistrau 44 de întreprinderi mijlocii, la polul opus fiind regiunea Sud-Vest
Oltenia unde se înregistrau 15 astfel de întreprinderi.
La nivel general ponderile de participare pentru regiunile amintite anterior fiind de 19,30%
pentru regiunea Sud-Muntenia, respectiv 6,58% pentru regiunea Sud-Vest Oltenia. Celelalte
regiuni se situează între aceste limite (Figura 1.2.1.13).

Pagina 47 din 759

 Figura 1.2.1.13. Structura întreprinderilor mijlocii (%) pe regiuni de dezvoltare în anul
2012

În anul 2013, numărul întreprinderilor mijlocii a fost în scădere față de anul precedent,
ajungând la 218. Dintre acestea cele mai multe se înregistrau tot în regiunea Sud-Muntenia (42
unități), cu o pondere din total de 19,27%. Cele mai puține întreprinderi mijlocii se înregistrau în
regiunea Sud-Vest Oltenia (13 unități), cu o pondere de 5,96% (Figura 1.2.1.14).

Figura 1.2.1.14. Structura întreprinderilor mijlocii (%) pe regiuni de dezvoltare în anul

2013

În anul 2014 se continuă reducerea numărului de unități, ajungând la 217 întreprinderi

mijlocii la nivel național cu limitele de variație a ponderii de la 19,82% pentru regiunea Sud-
Muntenia (42 unități) până la 7,83% pentru regiunile Sud-Vest Oltenia și Nord-Vest (17 unități -
Figura 1.2.1.15).

Pagina 48 din 759

 Figura 1.2.1.15. Structura întreprinderilor mijlocii (%) pe regiuni de dezvoltare în anul
2014

Analizând evoluția din anul 2015, numărul întreprinderilor mijlocii a crescut, la nivel
național, înregistrându-se 229 de astfel de unități. Ponderea cea mai mare o reprezintă tot regiunea
Sud-Muntenia cu 21,4% și un număr de 49 de unități înregistrate.
La polul opus se află regiunile Sud-Vest Oltenia și Nord-Vest cu un procent de 8,3% și un
număr de 19 unități, pentru celelalte regiuni valorile fiind cuprinse între aceste limite (Figura
1.2.1.16).

Figura 1.2.1.16. Structura întreprinderilor mijlocii (%) pe regiuni de dezvoltare în anul

2015

Anul 2016 este caracterizat prin faptul că au fost cele mai multe întreprinderi mijlocii
înregistrate în intervalul analizat, respectiv 241 unități active. Regiunea Sud-Muntenia
înregistrează cel mai mare număr de astfel de unități (52), cu o pondere de 21,58% din total, iar în
regiunile Sud-Vest Oltenia și București-Ilfov, cel mai mic număr de unități (21), având o pondere
de 8,71% (Figura 1.2.1.17).

Pagina 49 din 759

 Figura 1.2.1.17. Structura întreprinderilor mijlocii (%) pe regiuni de dezvoltare în anul
2016

În ceea ce privește analiza comparativă a ponderilor fiecărei regiuni la această categorie de

IMM-uri, se poate aprecia că regiunea Sud-Muntenia prezintă cea mai mare pondere (19,27 -
21,58%), alături de regiunea Sud-Est (17,03 - 18,89%), iar regiunea Sud-Vest Oltenia are cea mai
mică pondere la nivel național (5,96 - 8,7%), fiind urmată de regiunea Nord-Vest (7,83-10,3%).
Analizând datele din Anexa 1.III, se observă că numărul întreprinderilor mijlocii la nivel
de județe este relativ redus. Cu toate acestea, în anul 2012, Municipiul București ocupa primul loc
cu 14 întreprinderi mijlocii, în județul Teleorman erau 12 întreprinderi mijlocii, în județul Brașov
11 întreprinderi mijlocii, iar în județele Brăila și Tulcea câte 10 întreprinderi mijlocii.
Comparativ cu situația din 2012, în cazul anului 2016 se remarcă județul Teleorman și
Municipiul București cu câte 14 astfel de întreprinderi, urmate de județul Călărași cu o
întreprindere mai puțin (13 unități) și Brașov cu 11 întreprinderi mijlocii. Situația cea mai puțin
favorabilă este în județele Maramureș și Suceava unde existau doar câte o întreprindere mijlocie.
În perioada studiată, la nivel de județe, numărul întreprinderilor mijlocii a rămas constant,
în Municipiul București și Brașov. Județul Călărași a înregistrat o creștere de 5 întreprinderi, în
restul județelor situația fiind fluctuantă sau în scădere.
Analizând evoluția numărului de întreprinderi mijlocii pe anii studiați, putem observa că
aceasta a fost oscilantă. În anul 2012 în România se înregistrau 228 de întreprinderi mijlocii, iar în
următorii doi ani numărul lor a scăzut până la 217 unități în 2014 (-4,83%).
Începând cu anul 2015 numărul întreprinderilor mijlocii a crescut, ajungând până la 241
unități în 2016 (+11,05% -Figura 1.2.1.18), prin trecerea unor întreprinderi mici în categoria
următoare.

Pagina 50 din 759

 Figura 1.2.1.18. Evoluția numărului total de întreprinderi mijlocii din România

În planul realizărilor la categoria întreprinderi mijlocii, referitor la ponderea contribuției

fiecărei regiuni se constată următoarele:
 Regiunile Sud-Muntenia și Sud-Est prezintă cele mai mari contribuții (peste 17%
fiecare);
 Regiunile Sud-Vest Oltenia și Nord-Vest prezintă cele mai mici contribuții;
 Regiunea Sud-Muntenia se caracterizează prin evoluție ascendentă a contribuției la
numărul total național de întreprinderi mijlocii;
 În ceea ce privește variațiile cotelor anuale procentuale ale fiecărei regiuni, la nivel
național, acestea s-au modificat mult mai accentuat (de la 1,4% în cazul Regiunii Vest
până la 4,6% la nivelul Regiunii Centru - comparativ cu microîntreprinderile și
întreprinderile mici);
 Întreprinderile mijlocii au prezentat o evoluție oscilantă pe perioada luată în studiu;
 Între județele cu număr ridicat de întreprinderi mijlocii se remarcă Teleorman,
București și Călărași

1.2.2. Analiza IMM-urilor din agricultură pe tipuri de activități

Având în vedere diversitatea sectoarelor de activitate din agricultură, s-a făcut o analiză a
evoluției IMM-urilor în funcție de domeniul de activitate al acestora, analizându-se următoarele
domenii: cultivarea plantelor nepermanente, cultivarea plantelor permanente, cultivarea plantelor
pentru înmulțire, creșterea animalelor, activități în ferme mixte (cultura vegetală combinată cu
creșterea animalelor) și activități auxiliare agriculturii.

Pagina 51 din 759

 1.2.2.1 Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de
mărime pentru CAEN 011- Cultivarea plantelor nepermanente
CAEN 011- Cultivarea plantelor nepermanente

Datele prezentate în tabelul 1.2.2.1, referitoare la microîntreprinderi care activează în

sectorul cultivării plantelor nepermanente, relevă faptul că distribuția acestora diferă în funcție de
regiune și a avut o tendință constantă de creștere de la un an la altul, pe tot parcursul intervalului
analizat, pentru toate regiunile de dezvoltare.

Tabelul 1.2.2.1 Situația unităților locale active pe clasa de mărime –

microîntreprinderi la nivelul clasei CAEN 011 - Cultivarea plantelor nepermanente
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 814 869 907 977 1074 +31,94
Regiunea NORD-VEST 498 533 564 632 710 +42,57
Regiunea CENTRU 316 336 343 345 364 +15,19
MACROREGIUNEA DOI 1965 2072 2147 2363 2581 +31,35
Regiunea NORD-EST 600 623 656 738 825 +37,50
Regiunea SUD-EST 1365 1449 1491 1625 1756 +28,64
MACROREGIUNEA TREI 1614 1690 1754 1890 1991 +23,36
Regiunea SUD-MUNTENIA 1270 1325 1375 1456 1539 +21,18
Regiunea BUCUREȘTI-ILFOV 344 365 379 434 452 +31,40
MACROREGIUNEA PATRU 1202 1263 1323 1453 1587 +32,03
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 470 498 509 575 665 +41,49
Regiunea VEST 732 765 814 878 922 +25,96
TOTAL 5595 5894 6131 6683 7233 +29,28
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Astfel, regiunea Sud-Est a prezentat cel mai mare număr de microîntreprinderi agricole
care au cultivat plante nepermanente, depășind cu mult celelalte regiuni, pornind de la 1365 unități
în anul 2012 și ajungând la 1756 unități în anul 2016. Este urmată de regiunea Sud-Muntenia cu
1270 unități în 2012 și 1539 unități în 2016, ambele regiuni fiind proeminente din acest punct de
vedere.

Pagina 52 din 759

 42.57 41.49
37.5
31.94 31.35 31.4 32.03 29.28
28.64
25.96
23.36 21.18
15.19

Figura 1.2.2.1. Rata de creștere a microîntreprinderilor pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 011 - Cultivarea plantelor nepermanente

La polul opus se află regiunea București-Ilfov care a prezentat cel mai mic număr de
microîntreprinderi agricole care au cultivat plante nepermanente, cu limite cuprinse între 344 și
452 unități, fiind urmată de regiunea Sud-Vest Oltenia cu 470 unități în anul 2012 și ajungând
până la 665 unități în 2016. Se pare că aceasta din urmă este mai puțin dinamică din acest punct
de vedere, comparativ cu toate celelalte regiuni, având în vedere potențialul agricol al zonei.
La nivel național se constată o creștere a numărului de unități cu 29,28% în anul 2016 față
de anul 2012, acesta fiind depășit în regiunile Nord-Vest (42,57%), Sud-Vest Oltenia (41,49%) și
Nord-Est (37,5%). Pentru restul zonelor rata de creștere a numărului de unități a fost inferioară
situației naționale (cea mai mică creștere se manifestă la nivelul Regiunii Centru – 15,19%,Figura
1.2.2.1).
În cazul întreprinderilor mici situația se prezintă similar, toate regiunile prezintă un trend
ascendent, dar creșterile sunt mult mai mici comparativ cu evoluția microîntreprinderilor (tab.
1.2.2.2).
Se poate remarca la această categorie Regiunea Sud-Muntenia, care a prezentat cel mai
mare număr de întreprinderi agricole mici care au cultivat plante nepermanente, depășind cu mult
celelalte regiuni, pornind de la 261 unități în anul 2012 și ajungând la 332 unități în anul 2016
(29,07% din totalul național). Este urmată de regiunea Sud-Est cu 231 unități în 2012 și 285 unități
în 2016, ambele regiuni fiind foarte active și din acest punct de vedere.
Cel mai redus număr de întreprinderi agricole mici s-a înregistrat în regiunea Centru, cu
limite cuprinse între 49 și 53 unități (4,64% din totalul național), fiind urmată de regiunea Nord-
Vest cu 52 unități în anul 2012 și ajungând până la 70 unități în 2016, potențialul agricol al acestor
regiuni fiind mai scăzut.

Pagina 53 din 759

 Se constată o creștere a numărului de unități cu 19,21% la nivel național, valoarea fiind
depășită în regiunile Nord-Vest - 34,62%, Sud-Vest Oltenia – 30,88%, Sud-Est (23,28%) și Sud-
Muntenia (27,20%), (Figura 1.2.2.2).

Tabelul 1.2.2.2 Situația unităților locale active pe clasa de mărime - întreprinderi

mici la nivelul clasei CAEN 011 - Cultivarea plantelor nepermanente
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 101 104 106 117 123 +21,78
Regiunea NORD-VEST 52 54 57 67 70 +34,62
Regiunea CENTRU 49 50 49 50 53 +8,16
MACROREGIUNEA DOI 337 354 354 391 399 +18,40
Regiunea NORD-EST 106 112 113 117 114 +7,55
Regiunea SUD-EST 231 242 241 274 285 +23,38
MACROREGIUNEA TREI 316 327 349 363 394 +24,68
Regiunea SUD-MUNTENIA 261 270 291 302 332 +27,20
Regiunea BUCUREȘTI – ILFOV 55 57 58 61 62 +12,72
MACROREGIUNEA PATRU 204 212 216 209 226 +10,78
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 68 74 84 79 89 +30,88
Regiunea VEST 136 138 132 130 137 +0,74
TOTAL 958 997 1025 1080 1142 +19,21
Sursă: date INS, prelucrarea autorului

Datele prezentate în tabelul 1.2.2.3, referitoare la întreprinderile mijlocii care activează în

sectorul cultivării plantelor nepermanente, relevă faptul că distribuția acestora diferă în funcție de
regiune și au avut o evoluție oscilantă de la un an la altul.

34.62
30.88
27,20
21.78 23.38 24.68
18,40 19.21
12.72 10.78
8.16 7.55
0.74

Figura 1.2.2.2. Rata de creștere a întreprinderilor mici pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 011 - Cultivarea plantelor nepermanente

Pe tot parcursul intervalului analizat, la nivel național, numărul unităților a fost crescător,
de la 72 unități în 2012 la 80 unități în 2016. Regiunea Sud-Muntenia are cel mai ridicat număr de
unități mijlocii (18-25), iar regiunea Centru cel mai mic număr de unități (0-2).
Pagina 54 din 759
 La nivel național numărul total de întreprinderi mijlocii a crescut în anul 2016 cu 11,11%
comparativ cu anul 2012. Pentru regiunile Nord-Vest și Centru se poate vorbi de o stabilitate a
numărului de unități, iar regiunile Nord-Est și respectiv Sud-Est (-18,19 și +20,0%) au evoluții
diferite.
Creșterea relativă a numărului de întreprinderi mijlocii este specifică pentru celelalte
regiuni (cea mai mare creștere relativă - +71,43% în Regiunea Sud-Vest Oltenia), cu excepția
Regiunii București-Ilfov unde apare diminuarea numărului de unități (-45,46%). Este de remarcat
amplitudinea mare de variație a poziționării regiunilor față de nivelul național (Figura 1.2.2.3).

Tabelul 1.2.2.3. Situația unităților locale active pe clasa de mărime - întreprinderi

mijlocii la nivelul clasei CAEN 011 - Cultivarea plantelor nepermanente
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 9 7 7 7 9 -
Regiunea NORD-VEST 7 6 6 7 7 -
Regiunea CENTRU 2 1 1 - 2 -
MACROREGIUNEA DOI 21 23 23 26 21 -
Regiunea NORD-EST 11 12 9 12 9 -18,19
Regiunea SUD-EST 10 11 14 14 12 +20,0
MACROREGIUNEA TREI 29 31 29 31 31 +6,90
Regiunea SUD-MUNTENIA 18 19 18 23 25 +38,88
Regiunea BUCUREȘTI-ILFOV 11 12 11 8 6 -45,46
MACROREGIUNEA PATRU 13 11 14 15 19 +46,15
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 7 6 10 9 12 +71,43
Regiunea VEST 6 5 4 6 7 +16,67
TOTAL 72 72 73 79 80 +11,11
Sursă: date INS, prelucrarea autorului

71.43

46.15
27,20
20,0 16.67
6,90 11.11
0 0 0 0 -18.19 -45.46

Figura 1.2.2.3. Rata de creștere a întreprinderilor mijlocii pe macroregiuni și

regiuni de dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 011 - Cultivarea plantelor
nepermanente

Pagina 55 din 759

 Evoluția numărului total de IMM-uri la nivel național, pe clase de mărime, se poate
evidenția foarte bine din figura 1.2.2.4, în care se observă tendința crescătoare a celor trei categorii
de întreprinderi agricole care cultivă plante nepermanente.

Figura 1.2.2.4. Situația unităților locale active pe clase de mărime la nivelul

clasei CAEN 011 - Cultivarea plantelor nepermanente

În planul realizărilor, microîntreprinderile prezintă cea mai mare pondere în numărul total,
de la 5595 unități care cultivau plante nepermanente în 2012, ajungând la 7233 unități în 2016, cu
un plus de 1638 de microîntreprinderi în cei cinci ani analizați.
Întreprinderile mici au avut aceeași tendință de creștere, astfel că de la 958 unități în 2012,
s-a ajuns la 1142 unități în anul 2016, cu un plus de 184 întreprinderi mici, iar întreprinderile
mijlocii au crescut de la 72 unități în 2012, la 80 de unități în anul 2016.

1.2.2.2. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de

mărime pentru CAEN 012- Cultivarea plantelor permanente

Referitor la situația unităților locale din grupa microîntreprinderilor active pentru cultivarea
plantelor permanente, se evidențiază tendința de creștere în toate regiunile (Tabelul 1.2.2.4). Dintre
acestea, se pot evidenția cu cele mai multe microîntreprinderi, în acest domeniu pentru anul 2016,
Regiunea Nord-Vest (176 unități) și Regiunea Sud-Est (162 unități). La nivelul anului 2012,
regiunea cu cele mai multe unități a fost Sud-Est (109 unități), iar cu cel mai mic număr de unități
în acest domeniu a fost Regiunea Sud-Vest Oltenia (29 unități).

Pagina 56 din 759

 Tabelul 1.2.2.4. Situația unităților locale active pe clasa de mărime –
microîntreprinderi la nivelul clasei CAEN 012 - Cultivarea plantelor permanente
±%
Specificare 2012 2013 2014 2015 2016
2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 162 175 185 231 290 +79,01
Regiunea NORD-VEST 80 88 102 130 176 +120,0
Regiunea CENTRU 82 87 83 101 114 +39,02
MACROREGIUNEA DOI 176 185 200 248 275 +56,25
Regiunea NORD-EST 67 67 76 106 113 +68,66
Regiunea SUD-EST 109 118 124 142 162 +48,62
MACROREGIUNEA TREI 95 103 129 160 227 +138,95
Regiunea SUD-MUNTENIA 53 58 72 89 133 +150,94
Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 42 45 57 71 94 +123,81
MACROREGIUNEA PATRU 102 124 128 144 173 +69,60
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 29 40 45 45 52 +79,31
Regiunea VEST 73 84 83 99 121 +65,75
TOTAL 535 587 642 783 965 +80,37
Sursă: date INS, prelucrarea autorului

De altfel, această regiune prezintă cel mai mic număr (52) de microintreprinderi care
cultivau plante permanente în anul 2016. Se poate aprecia că această regiune este cu mult sub
nivelul tuturor celorlalte regiuni de dezvoltare economică la acest capitol.
La nivel național, numărul total de microîntreprinderi a crescut în anul 2016 cu 80,37%
comparativ cu anul 2012. Se remarcă regiunile Nord-Vest, Sud-Muntenia și București-Ilfov unde
numărul unităților a crescut în 2016 de peste două ori comparativ cu primul termen prezentat (anul
2012 –Figura 1.2.2.5).

150,94
138.95
120,0 123.81

79.01 79.31 80.37

68.66 69,60 65.75
56,25
48.62
39.02

Figura 1.2.2.5. Rata de creștere a microîntreprinderilor pe macroregiuni și regiuni

de dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 012 - Cultivarea plantelor
permanente
Pagina 57 din 759
 În ceea ce privește situația unităților locale privind cultivarea plantelor permanente din
categoria întreprinderilor mici, aceasta este prezentată în tabelul 1.2.2.5.

Tabelul 1.2.2.5 Situația unităților locale active pe clasa de mărime – întreprinderi

mici la nivelul clasei CAEN 012 - Cultivarea plantelor permanente
±%
Specificare 2012 2013 2014 2015 2016
2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 19 22 28 27 25 +31,58
Regiunea NORD-VEST 9 10 10 13 14 +55,55
Regiunea CENTRU 10 12 18 14 11 +10,0
MACROREGIUNEA DOI 28 36 34 36 30 +7,14
Regiunea NORD-EST 9 13 15 11 8 -11,12
Regiunea SUD-EST 19 23 19 25 22 +15,79
MACROREGIUNEA TREI 13 17 13 16 15 +15,38
Regiunea SUD-MUNTENIA 9 9 8 9 7 -22,23
Regiunea BUCUREȘTI-ILFOV 4 8 5 7 8 +100,0
MACROREGIUNEA PATRU 9 9 16 18 15 +66,67
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 5 5 8 8 7 +40,0
Regiunea VEST 4 4 8 10 8 +100,0
TOTAL 69 84 91 97 85 +23,19
Sursă: date INS, prelucrarea autorului

Regiunea Sud-Est a fost pe primul loc la numărul unităților înregistrate în toată perioada
analizată (19-25 unități), urmată de regiunea Nord-Vest (14 unități în anul 2016) și regiunea Centru
(11 unități în anul 2016).
Regiunea Sud-Vest Oltenia se menține și la această categorie pe ultimul loc, ceea ce indică
investiții reduse în direcția înființării de culturi permanente.
Evoluția numărului de unități este una oscilantă, excepție face regiunea Nord-Vest unde
tendința este ascendentă.
În anul 2016 numărul de unități a crescut, la nivel național cu 23,19%, față de anul 2012.
Valori peste această medie s-au înregistrat în regiunile București-Ilfov (+100%) și Nord-Vest
(+55,55%).
Comparativ cu această tendință, regiunile Nord-Est și Sud-Muntenia înregistrează scăderi
ale numărului de unități (-11,12 și -22,23% -Figura 1.2.2.6).

Pagina 58 din 759

 100,0 100,0

69,60
55,55

40,0
31.58
23.19
15.79 15.38
10,0 7,14 -11.12
-22,23

Figura 1.2.2.6. Rata de creștere a întreprinderilor mici pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 011 - Cultivarea plantelor permanente

În cazul unităților locale încadrate în grupa întreprinderilor mijlocii, numărul acestora pe

regiuni este redus. În anul 2016, numărul maxim de astfel de unități s-a înregistrat în regiunile
Sud-Est și Sud-Muntenia cu câte 3 unități (tabelul 1.2.2.6).
Numărul de unități a evoluat neuniform la nivel național, tendință care se manifestă pentru
toate regiunile. În regiunile Nord-Vest, Centru și Sud-Vest Oltenia s-a înregistrat o reducere a
numărului de întreprinderi mijlocii, în regiunile Vest și București-Ilfov s-a menținut același număr,
iar în regiunea Sud-Muntenia apare o creștere.

Tabelul 1.2.2.6 Situația unităților locale active pe clasa de mărime – întreprinderi

mijlocii la nivelul clasei CAEN 012 - Cultivarea plantelor permanente
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 5 5 4 4 3 -40,0
Regiunea NORD-VEST 2 2 2 2 1 -50,0
Regiunea CENTRU 3 3 2 2 2 -33,33
MACROREGIUNEA DOI 4 4 3 2 4 -
Regiunea NORD-EST 1 - - 1 1 -
Regiunea SUD-EST 3 4 3 1 3 -
MACROREGIUNEA TREI 2 3 3 4 4 +100,0
Regiunea SUD-MUNTENIA 1 2 2 3 3 +200,0
Regiunea BUCUREȘTI-ILFOV 1 1 1 1 1 -
MACROREGIUNEA PATRU 4 4 3 3 3 -25,0
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 3 2 2 2 2 -33,33
Regiunea VEST 1 2 1 1 1 -
TOTAL 15 15 12 11 13 -13,33
Sursă: date INS, prelucrarea autorului

Pagina 59 din 759

 În anul 2016 numărul de unități a scăzut, la nivel național cu 13,33%, față de anul 2012.
Valori peste această medie s-au înregistrat doar în regiunea Sud Muntenia (+200%).
Regiunile Nord-Vest (-50%), Centru (-40%) și Sud Vest Oltenia (-33,3%), înregistrează
cele mai mari scăderi ale numărului de unități (Figura 1.2.2.7).

200

100

-40,0 -50,0 -33,33 0 0 0 0 -25,0 -33,33 0

-13.33

Figura 2.2.7. Rata de creștere a întreprinderilor mijlocii pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012), clasa CAEN 012-Cultivarea plantelor permanente

În perioada studiată, la nivel național, situația unităților locale active din clasa CAEN 012
- Cultivarea plantelor permanente, se prezintă astfel: numărul microîntrepinderilor a crescut cu
peste 80%, așa cum reiese dinFigura 1.2.2.8, de la 535 unități în anul 2012 la 965 în anul 2016. De
asemenea, numărul întreprinderilor mici a crescut de la 69 la 85 unități.
Pentru întreprinderile mijlocii se poate observa un regres, numărul acestora a scăzut cu 2
unități în anul 2016, ajungând la 13 unități.

Figura 1.2.2.8. Situația unităților locale active pe clase de mărime la nivelul

clasei CAEN 012 - Cultivarea plantelor permanente

Pagina 60 din 759

 1.2.2.3. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de
mărime pentru CAEN 013 - Cultivarea plantelor pentru înmulțire

Situația microîntreprinderilor care activează în sectorul cultivării plantelor pentru înmulțire

este prezentată în tabelul 1.2.2.7. La nivel național se constată existența, în anul 2016, a unui număr
de 136 unități.
Analizând situația pe regiuni de dezvoltare se observă că pe primul loc s-a plasat Regiunea
Centru cu 31 unități (22,80% - din totalul național), după care urmează Regiunea Nord-Vest cu 21
unități (15,44%), apoi regiunile Sud-Muntenia (19 unități) și Sud-Est (18 unități). La polul opus
se situează Regiunea Sud-Vest Oltenia, cu doar 6 microîntreprinderi în domeniul înmulțirii
plantelor și o pondere de 4,41%.
Evoluția numărului de unități a fost una ascendentă la nivel național, tendință care apare în
cazul regiunilor Centru, Sud-Est, Sud-Muntenia. Se individualizează regiuni la care indicatorul a
evoluat fluctuant (regiunile București-Ilfov, Sud-Vest Oltenia și Vest), precum și regiuni unde
evoluția fluctuantă s-a caracterizat prin trenduri ascendente la finalul perioadei analizate (regiunile
Nord-Vest și Nord-Est).

Tabelul 1.2.2.7 Situația unităților locale active pe clasa de mărime –

microîntreprinderi la nivelul clasei CAEN 013 - Cultivarea plantelor pentru înmulțire
±%
Specificare 2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 29 37 42 48 52 +79,31
Regiunea NORD-VEST 16 22 20 23 21 +31,25
Regiunea CENTRU 13 15 22 25 31 +138,46
MACROREGIUNEA DOI 25 24 25 30 33 +32,0
Regiunea NORD-EST 14 13 13 15 15 +7,14
Regiunea SUD-EST 11 11 12 15 18 +63,63
MACROREGIUNEA TREI 25 25 28 30 30 +20,0
Regiunea SUD-MUNTENIA 14 15 16 17 19 +35,71
Regiunea BUCURESTI -
11 10 12 13 11 -
ILFOV
MACROREGIUNEA PATRU 10 13 16 24 21 +110,0
Regiunea SUD-VEST
4 5 5 8 6 +50,0
OLTENIA
Regiunea VEST 6 8 11 16 15 +150,0
TOTAL 89 99 111 132 136 +52,81
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Pagina 61 din 759

 150,0
138,46
110,0
79,31
63.63 50,0 52.81
31,25 32,0 35,71
20,0
7.14 0

Figura 1.2.2.9.Rata de creștere a microîntreprinderilor pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 013 - Cultivarea plantelor pentru
înmulțire

La nivel național, creșterea numărului de unități a fost de 52,81%, în anul 2016 comparativ
cu anul 2012. Acest fenomen este prezent la nivelul tuturor regiunilor de dezvoltare, excepție
făcând regiunea București-Ilfov pentru care numărul de unități a fost identic. Creșterile înregistrate
în anul 2016 comparativ cu anul 2012, au fost variabile, evidențiindu-se regiuni cu un proces
accelerat de creștere (Regiunea Vest +150,0% și Regiunea Centru +138,46%), dar și regiuni cu o
creștere mai redusă (7,14 % - Regiunea Nord-Est) sau care și-au menținut același număr de unități
(Regiunea București Ilfov –Figura 1.2.2.9).
În cazul unităților locale cu activități în domeniul cultivării plantelor pentru înmulțire, din
categoria întreprinderilor mici (Tabelul 1.2.2.8), în anul 2016 se observă un număr redus de astfel
de unități (10 la nivel național), Regiunea Sud-Muntenia fiind cea mai reprezentativă, cu un număr
de 4 unități (jumătate din total), la mică diferență aflându-se Regiunea Centru cu 3 unități.

Tabelul 1.2.2.8 Situația unităților locale active pe clasa de mărime – întreprinderi mici la
nivelul clasei CAEN 013 - Cultivarea plantelor pentru înmulțire
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 5 2 2 4 4 -20,0
Regiunea NORD-VEST 1 1 - - 1 -
Regiunea CENTRU 4 1 2 4 3 -25,0
MACROREGIUNEA DOI 1 - - - - -
Regiunea SUD-EST 1 - - - - -100,0
MACROREGIUNEA TREI 6 3 5 5 5 -16,67
Regiunea SUD-MUNTENIA 4 2 5 5 4 -
Regiunea BUCURESTI - ILFOV 2 1 - - 1 -50,0
MACROREGIUNEA PATRU 2 - - 1 1 -50,0
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 2 - - - - -200,0
Regiunea VEST - - - 1 1 -
TOTAL 14 5 7 10 10 -28,58
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Pagina 62 din 759

 La polul opus se află regiunile Sud-Vest Oltenia și Sud-Est care au prezentat în anul 2012
astfel de unități, dar în anul 2016 nu mai înregistrează nicio unitate de acest tip.
Apar și regiuni care nu au deținut nicio unitate de acest tip, cum este cazul Regiunii Nord-
Est, pe întreaga perioadă analizată.
La nivel național evoluția este una neuniformă, pentru regiunile Nord-Vest, Centru și Sud-
Muntenia. Reducerea numărului de unități se manifestă la nivelul regiunilor Sud-Est și Sud-Vest
Oltenia.
Este de remarcat faptul că la nivelul Regiunii Vest apar unități în cazul anilor 2014 și 2015,
după care ele dispar în anul 2016.
În anul 2016 se înregistrează strict scăderi ale numărului de unități comparativ cu anul
2012 (-28,58% la nivel național, cu limite de -25,0% pentru Regiunea Centru și -200,0% pentru
Regiunea Sud-Vest Oltenia).
Se observă situația regiunilor Nord-Vest și Sud-Muntenia unde există o similitudine între
cei doi ani prezentați, ambele având rata de creștere zero (Figura 1.2.2.10).
Pe sectorul cultivării plantelor pentru înmulțire, la nivelul întreprinderilor mijlocii,
România prezintă o situație particulară. Există regiuni unde nu există nicio unitate (Tab. 1.2.2.9).
În Regiunea Centru apare o singură unitate în anul 2103. Pentru Regiunea București-Ilfov există
câte o unitate în anii 2013 și 2016, iar în cazul anilor 2014 și 2015 câte două unități.

-20,0 0 -25,0 -16.67 0 -50,0 -50,0

-28.58

-100,0

-200,0

Figura 1.2.2.10.Rata de creștere a întreprinderilor mici pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 013 - Cultivarea plantelor pentru
înmulțire

Pagina 63 din 759

 Tabelul 1.2.2.9. Situația unităților locale din clasa întreprinderilor mijlocii privind
cultivarea plantelor pentru înmulțire
Specificare 2012 2013 2014 2015 2016
MACROREGIUNEA UNU - 1 - - -
Regiunea CENTRU - 1 - - -
MACROREGIUNEA TREI - 1 2 2 1
Regiunea BUCURESTI - ILFOV - 1 2 2 1
TOTAL - 2 2 2 1
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Cu privire la evoluția unităților agricole la nivel național, care au cultivat plante pentru
înmulțire situația este următoarea: microîntreprinderile în decursul anilor analizați (2012-2016),
au înregistrat o creștere de 52,81% în anul 2016, comparativ cu anul 2012; întreprinderile mici o
scădere de 4 unități în anul 2016 (-28,58%) comparativ cu anul 2012 când au existat cele mai multe
unități.
Cu toate acestea, în ultimii 4 ani unitățile de acest gen sunt într-o situație de revenire,
deoarece în 2013 existau doar 5 unități, numărul acestora crescând treptat până la 10 unități atât în
anul 2015, cât și în 2016. În cazul întreprinderilor mijlocii, la nivelul anului 2012 în România nu
se înregistra nicio astfel de unitate, iar în anul 2016 se înregistra o singură unitate, comparativ cu
precedenții 3 ani în care au existat câte 2 unități (Figura 1.2.2.11).

160
132 136
140

120 111
99
100 89
80

60

40

20 14 10 10
5 7
0 2 2 2 1
0
2012 2013 2014 2015 2016

Microintreprinderi Intreprinderi mici Intreprinderi mijlocii

Figura 1.2.2.11. Situația unităților locale active pe clase de mărime la nivelul

clasei CAEN 013 – Cultivarea plantelor pentru înmulțire

Pagina 64 din 759

 1.2.2.4. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de
mărime pentru CAEN 014 - Creșterea animalelor

Microîntreprinderile având ca obiect de activitate creșterea animalelor au avut un trend

ascendent în perioada analizată (tabelul 1.2.2.10). Regiunile Nord-Vest și Centru sunt cel mai bine
reprezentate, ajungând în anul 2016 la 420 respectiv 349 unități (40,28% din total), iar regiunea
Sud-Vest prezintă cel mai mic număr de unități pe toată perioada (6,60% în anul 2016 – 126
unități).
La nivel național creșterea relativă în anul 2016, comparativ cu anul 2012, a fost de 12,23%
(207 unități), aceeași tendință ascendentă fiind caracteristică majorității zonelor administrative
(+26,51% în Regiunea Nord-Vest – cea mai mare creștere, +1,13% cea mai mică creștere pentru
Regiunea Vest).

Tabelul 1.2.2.10. Situația unităților locale active pe clasa de mărime – microîntreprinderi

la nivelul clasei CAEN 014 - Creșterea animalelor
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 632 644 674 727 769 +21,67
Regiunea NORD-VEST 332 345 366 399 420 +26,51
Regiunea CENTRU 300 299 308 328 349 +16,33
MACROREGIUNEA DOI 435 431 452 460 488 +12,18
Regiunea NORD-EST 223 221 243 236 255 +14,35
Regiunea SUD-EST 212 210 209 224 233 +9,91
MACROREGIUNEA TREI 330 347 346 366 347 +5,15
Regiunea SUD-MUNTENIA 199 219 219 229 213 +7,04
Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 131 128 127 137 134 +2,29
MACROREGIUNEA PATRU 304 289 304 289 305 +0,33
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 127 121 128 111 126 -0,79
Regiunea VEST 177 168 176 178 179 +1,13
TOTAL 1701 1711 1776 1842 1909 +12,23
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Excepție face Regiunea Sud-Vest Oltenia, cu o scădere a numărului de microîntreprinderi

cu o unitate (- 0,79% –Figura 1.2.2.12).

Pagina 65 din 759

 26,51
21,67
16,33
14.35
12,18 12.23
9.91
7,04
5.15
2,29 1,13
0,33
-0,79

Figura 1.2.2.12. Rata de creștere a microîntreprinderilor pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 014 - Creșterea animalelor

Analizând situația întreprinderilor mici având ca obiect creșterea animalelor (Tabelul

1.2.2.11), observăm că în anul 2016 regiunile Nord-Vest și Sud-Muntenia sunt cel mai bine
reprezentate (81 și respectiv 66 unități, cu ponderi de 23,14% și 18,86% în totalul național), iar
regiunile Nord-Est, București-Ilfov și Sud-Vest Oltenia dețin sub 30 unități (27, 24 și respectiv 21
întreprinderi mici – ponderi de 7,71%, 6,86% și 6,0%).
La nivel național, evoluția indicatorului este una ascendentă, cu tendințe de stabilizare
pentru anii 2015 și 2016. Creșterea relativă în perioada 2016/2012, este de 15,89%, aceeași
tendință fiind prezentă la nivelul majorității regiunilor (de la +3,85% în Regiunea Nord-Est până
la +61,54% în Regiunea Sud-Vest Oltenia -Figura 1.2.2.13).
Excepții, de la tendința națională, se manifestă în cazul regiunilor București-Ilfov și Sud-
Est (scăderi ale numărului de unități cu 3,13% și 11,12%).
Totuși, numărul unităților de acest tip este mic comparativ cu potențialul, iar Regiunea Sud-
Vest Oltenia, deși a înregistrat cea mai mare creștere în intervalul analizat, rămâne cu cel mai mic
număr.

Tabelul 1.2.2.11. Situația unităților locale active pe clasa de mărime – întreprinderi

mici la nivelul clasei CAEN 014 - Creșterea animalelor
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 110 121 122 140 145 +31,82
Regiunea NORD-VEST 58 62 56 74 81 +39,66
Regiunea CENTRU 52 59 66 66 64 +23,08
MACROREGIUNEA DOI 58 64 59 59 58 -
Regiunea NORD-EST 26 30 31 34 27 +3,85
Regiunea SUD-EST 32 34 28 25 31 -3,13
MACROREGIUNEA TREI 89 80 92 95 90 +1,12
Regiunea SUD-MUNTENIA 62 63 70 66 66 +6,45

Pagina 66 din 759

 Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 27 17 22 29 24 -11,12
MACROREGIUNEA PATRU 45 44 51 56 57 +26,67
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 13 16 16 22 21 +61,54
Regiunea VEST 32 28 35 34 36 +12,50
TOTAL 302 309 324 350 350 +15,89
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

61,54

39,66
31,82
23,08 26,67
15.89
12,50
3.85 6,45
0 -3.13 1.12 -11,12

Figura 1.2.2.13.Rata de creștere a întreprinderilor mici pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 014 - Creșterea animalelor

Referitor la întreprinderile mijlocii (Tabelul 1.2.2.12), în anul 2016 Regiunea Sud-

Muntenia se detașează net de celelalte regiuni cu 21 unități (25,30% din total), fiind urmată de
regiunile Vest, Nord-Est și Sud-Est (cu ponderi de 16,87%, 15,66% și 14,45%).
Regiunile Nord-Vest (5 unități), București-Ilfov și Sud-Vest Oltenia (câte 4 unități),
prezintă cel mai mic număr de întreprinderi mijlocii – cu ponderi de 6,02% și respectiv 4,81%).

Tabelul 1.2.2.12. Situația unităților locale active pe clasa de mărime – întreprinderi

mijlocii la nivelul clasei CAEN 014 - Creșterea animalelor
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 15 16 12 14 15 -
Regiunea NORD-VEST 4 5 3 4 5 +25,0
Regiunea CENTRU 11 11 9 10 10 -9,10
MACROREGIUNEA DOI 22 19 23 26 25 +13,64
Regiunea NORD-EST 9 6 11 13 13 +44,44
Regiunea SUD-EST 13 13 12 13 12 -7,70
MACROREGIUNEA TREI 28 26 24 23 25 -10,72
Regiunea SUD-MUNTENIA 21 17 19 20 21 -
Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 7 9 5 3 4 -42,86
MACROREGIUNEA PATRU 13 14 18 21 18 +38,46
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 3 4 6 6 4 +33,33
Regiunea VEST 10 10 12 15 14 +40,0
TOTAL 78 75 77 84 83 +6,41
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Pagina 67 din 759

 Evoluția în timp este, în general, una neuniformă pentru marea majoritate a regiunilor
analizate. Se pot considera drept excepții tendințele crescătoare specifice Regiunii Nord-Est și
tendințele de stabilizare existente la nivelul Regiunii Sud-Est (diferențe de numai o unitate).
La nivelul anului 2016, se constată o creștere a numărului de unități de 6,41% pe total (față
de anul 2012), aspect care apare și pentru regiunile Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest Oltenia și Vest
(Figura 2.2.14).
Există însă o situație de similitudine la nivelul celor doi ani (Regiunea Sud-Muntenia),
precum și regiuni unde numărul de unități a scăzut (Centru, Sud-Est, București-Ilfov).

44.44
38,46 40,0
33,33
25,0
13,64
6.41
0 -7.7 -10.72 0
-9,10 -42,86

Figura 1.2.2.14. Rata de creștere a întreprinderilor mijlocii pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012), clasa CAEN 014 - Creșterea animalelor

Analizând numărul de IMM-uri din clasa CAEN 014 – creșterea animalelor, la nivel
național (Figura 1.2.2.15), se poate observa că numărul microîntreprinderilor a crescut constant
și uniform, de la 1701 unități în anul 2012, la 1909 unități în anul 2016, cu un plus de peste 200
de unități față de anul 2012.

Figura 1.2.2.15. Situația unităților locale active pe clase de mărime la nivel național
clasa CAEN 014 - Creșterea animalelor

Pagina 68 din 759

 În cazul întreprinderilor mici s-a menținut tendința de creștere, numărul unităților a ajuns
la 350 în anul 2016, față de 302 unități în anul 2012, indicând faptul că sectorul creșterii animalelor
oferă posibilitatea dezvoltării unităților de acest tip, lucru susținut și prin diverse programe și
măsuri guvernamentale.
Aceeași tendință ușor crescătoare se menține și la nivelul întreprinderile mijlocii, de la 78
unități în anul 2012 ajungând la 83 unități în anul 2016.

1.2.2.5. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de

mărime pentru CAEN 015 - Activități în ferme mixte (cultura vegetală combinată
cu creșterea animalelor)

În cadrul întreprinderilor cu activitate mixtă, cele mai multe microîntreprinderi se

înregistrează în regiunile Centru și Nord-Vest (208 și respectiv 162 unități), aici regăsindu-se peste
40% din numărul total al unităților înregistrate în România în anul 2016.
Regiunile cu numărul cel mai scăzut număr de unități cu ferme mixte sunt București-Ilfov
și Sud-Vest Oltenia, în toți anii analizați (Tabelul 1.2.2.13).

Tabelul 1.2.2.13 Situația unităților locale active pe clasa de mărime –

microîntreprinderi la nivelul clasei CAEN 015 - activități în ferme mixte
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012

MACROREGIUNEA UNU 280 285 310 349 370 +32,14

Regiunea NORD-VEST 131 134 144 155 162 +23,66

Regiunea CENTRU 149 151 166 194 208 +39,60

MACROREGIUNEA DOI 206 207 219 232 236 +14,56

Regiunea NORD-EST 108 113 128 135 150 +38,89

Regiunea SUD-EST 98 94 91 97 86 -12,25

MACROREGIUNEA TREI 127 126 141 157 151 +18,90

Regiunea SUD-MUNTENIA 82 79 86 96 92 +12,20

Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 45 47 55 61 59 +31,11

MACROREGIUNEA PATRU 103 110 118 125 133 +29,13

Regiunea SUD-VEST OLTENIA 28 31 40 40 45 +60,71

Regiunea VEST 75 79 78 85 88 +17,33

TOTAL 716 728 788 863 890 +24,30

Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Pagina 69 din 759

 Evoluția numărului de microîntreprinderi a fost una ascendentă la nivel național.
Comparativ cu anul 2012, în anul 2016, se constată o creștere a numărului de ferme mixte cu
24,30%, creștere care se înregistrează pentru marea majoritate a regiunilor analizate (de la
+12,20% în cazul Regiunii Sud-Muntenia, până la +60,71% pentru Regiunea Sud-Vest Oltenia).
De la tendința națională se abate numai Regiunea Sud-Est unde apare o scădere cu 12,25% a
numărului de unități (Figura 1.2.2.16). Cu toată creșterea relativă mai mare, Regiunea Sud-Vest
Oltenia rămâne mult sub valorile numerice ale celorlalte regiuni de dezvoltare, ceea ce poate
susține argumentul că acest segment poate fi mult îmbunătățit.

60,71

39,60 38.89
32,14 31,11 29,13
23,66 24,30
18,90 17,33
14,56 12,20
-12.25

Figura 1.2.2.16. Rata de creștere microîntreprinderi pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 015 - Activități în ferme mixte

Situația întreprinderilor mici (tabelul 1.2.2.14) indică Regiunea Centru cu valorile cele mai
mari (38 unități – 25,0%), fiind urmată de regiunile Nord-Vest, Sud-Est și Vest (primele două cu
câte 22 unități, a treia cu 20 unități – ponderi de 14,47% primele două și 13,15% ultima), iar cele
mai mici valori apar pentru Regiunea Sud-Vest Oltenia, care este de departe cea mai slabă regiune
la această categorie (2 unități – cu o pondere de doar 1,31% în anul 2016).
Evoluția numerică a unităților a fost una fluctuantă la nivel național, tendință care s-a
manifestat și pentru regiunile Centru, Sud-Muntenia și Vest. Se disting evoluții ascendente pentru
regiunile Nord-Vest și București-Ilfov, dar și evoluții descendente la nivelul regiunilor Nord-Est,
Sud-Vest Oltenia și Sud-Est.
La nivel național, în anul 2016 se constată o scădere cu 0,66% a numărului de unități,
comparativ cu anul 2012 (Figura 1.2.2.17), tendință care apare și pentru regiunile Sud-Est (-
8,34% cea mai redusă), Vest, Nord-Est, Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia (-66,67% cea mai
accentuată). Creșteri ale numărului de unități apar în regiunile Nord-Vest (+57,14%), Centru
(+15,15%) și București-Ilfov (+150,0%).

Pagina 70 din 759

 Tabelul 1.2.2.14 Situația unităților locale active pe clasa de mărime –întreprinderi mici
la nivelul clasei CAEN 015 - Activități în ferme mixte
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012

MACROREGIUNEA UNU 47 55 59 59 60 +27,66

Regiunea NORD-VEST 14 14 18 22 22 +57,14

Regiunea CENTRU 33 41 41 37 38 +15,15

MACROREGIUNEA DOI 49 47 47 45 42 -14,29

Regiunea NORD-EST 25 23 23 21 20 -20,0

Regiunea SUD-EST 24 24 24 24 22 -8,34

MACROREGIUNEA TREI 28 34 26 34 28 -

Regiunea SUD-MUNTENIA 24 26 17 24 18 -25,0

Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 4 8 9 10 10 +150,0

MACROREGIUNEA PATRU 29 29 27 24 22 -24,14

Regiunea SUD-VEST OLTENIA 6 6 3 3 2 -66,67

Regiunea VEST 23 23 24 21 20 -13,05

TOTAL 153 165 159 162 152 -0,66

Sursa: date INS, prelucrarea autorului

150,0

57,14

27,66
15,15
-14,29 -20,0 -8.34 0 -25,0 -24,14 -66,67 -13,05 -0,66

Figura 1.2.2.17.Rata de creștere a întreprinderilor mici pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 015 - Activități în ferme mixte

Pe segmentul întreprinderilor mijlocii cu ferme mixte (Tabelul 1.2.2.15), observăm că

regiunile Sud-Est și Sud-Muntenia sunt cel mai bine plasate (7 unități în anul 2016, ponderi de
câte 26,92% în totalul național), urmate de Regiunea Nord-Est cu 5 unități (19,23%).
Pagina 71 din 759
 Tabelul 1.2.2.15 Situația unităților locale active pe clasa de mărime –întreprinderi
mijlocii la nivelul clasei CAEN 015 - Activități în ferme mixte
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 5 4 3 2 5 -
Regiunea NORD-VEST 2 2 1 - 2 -
Regiunea CENTRU 3 2 2 2 3 -
MACROREGIUNEA DOI 12 10 10 10 12 -
Regiunea NORD-EST 6 5 5 5 5 -16,67
Regiunea SUD-EST 6 5 5 5 7 +16,67
MACROREGIUNEA TREI 3 5 5 4 7 +133,33
Regiunea SUD-MUNTENIA 2 4 5 4 7 +250,0
Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 1 1 - - - -100,0
MACROREGIUNEA PATRU 3 2 2 1 2 -33,33
Regiunea SUD-VEST 3 2 2 1 2 -33,33
Regiunea VEST - - - - - -
TOTAL 23 21 20 17 26 +13,04
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Cea mai nefavorabilă situație este specifică Regiunii Sud-Vest Oltenia (2 unități – 7,69%).
Este de remarcat că Regiunea Vest nu deține nici o unitate de acest gen, pentru întreaga perioadă,
iar la nivelul Regiunii București-Ilfov după anul 2013 dispar unitățile de acest gen (câte o unitate
în 2012 și 2013).

250,0

133,33

-16,67 16.67 13,04

0 0 0 0 -100,0 -33,33 -33,33

Figura 1.2.2.18. Rata de creștere întreprinderi mijlocii pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 015 - Activități în ferme mixte

În Regiunea Nord-Vest nu există unități de acest gen în anul 2015.

Pagina 72 din 759

 Evoluția întreprinderilor mijlocii a fost una fluctuantă la nivel național, aspect care s-a
manifestat la nivelul regiunilor Nord-Vest, Centru, Sud-Est și Sud-Vest Oltenia. Regiunea Sud-
Muntenia prezintă o evoluție fluctuant ascendentă. iar pentru Regiunea Nord-Est evoluția este
descendentă cu o certă tendință de stabilizare (din 2013 până în 2016).
La nivel național în anul 2016, se constată o creștere a numărului de unități cu 13,04% față
de anul 2012 (Figura 1.2.2.18). Aceeași situație apare în regiunile Sud-Est (+16,67%) și Sud-
Muntenia (+250,0%).
Scăderi ale numărului de unități se regăsesc pentru regiunile Nord-Est (-16,67%), Sud-Vest
Oltenia (-33,33%) și București-Ilfov (-100,0%).
În perioada analizată, pentru IMM-urile din clasa CAEN 015 - Activități în ferme mixte, la
nivel național, numărul microîntreprinderilor a crescut cu peste 170 de unități, pornind în anul
2012 de la un număr de 716 unități și ajungând în anul 2016, la 890 de unități înregistrate la nivel
național.
În cazul întreprinderilor mici, pentru aceeași perioadă, s-a înregistrat o ușoară scădere în
anul 2016 față de anul 2012, deși numărul acestora a fost fluctuant de-a lungul perioadei. În cadrul
acestui segment putem observa că perioada a fost una instabilă, numărul maxim de unități
înregistrate fiind în anul 2013, atunci când existau 165 de unități și în anul 2015 se înregistrau 162
de unități.
Evoluția întreprinderilor mijlocii a fost fluctuantă, pornind în anul 2012 de la 23 de unități,
acestea au scăzut treptat până în anul 2015, când se înregistrau în România doar 17 unități, după
care în anul 2016 s-a ajuns la un număr de 26 de unități înregistrate (Figura 1.2.2.19).

Figura 1.2.2.19. Situația unităților locale active pe clase de mărime la nivelul

clasei CAEN 015 - Activități în ferme mixte

Pagina 73 din 759

 1.2.2.6. Analiza IMM-urilor active pe regiuni de dezvoltare și clase de
mărime pentru CAEN 016 - Activități auxiliare agriculturii și activități după
recoltare

Pe segmentul privind activitățile auxiliare agriculturii și activități după recoltare, în cazul

microîntreprinderilor, în anul 2016 cele mai bine reprezentate au fost regiunile Sud-Muntenia (349
unități) și Sud-Est (316 unități).
Regiunile cu cele mai puține unități, în anul 2016, sunt București-Ilfov (86 unități) și Centru
(118 unități).
Evoluția multianuală a numărului de unități de acest tip, la nivel național, a fost una
neuniformă, cu un maxim la nivelul anului 2014. Aceeași situație apare în regiunile Nord-Est, Sud-
Est, Sud-Muntenia și Vest. Pentru regiunile Nord-Vest și Centru se menține trendul neuniform,
însă maximul se atinge în anul 2015 (Tabelul 1.2.2.16).

Tabelul 1.2.2.16. Situația unităților locale active pe clasa de mărime –

microîntreprinderi la nivelul clasei CAEN 016 - Activități auxiliare agriculturii și activități
după recoltare
±%
Specificare 2012 2013 2014 2015 2016
2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 246 264 283 306 289 +17,48
Regiunea NORD-VEST 146 162 172 185 171 +17,12
Regiunea CENTRU 100 102 111 121 118 +18,0
MACROREGIUNEA DOI 530 542 569 555 518 -2,27
Regiunea NORD-EST 206 209 228 223 202 -1,95
Regiunea SUD-EST 324 333 341 332 316 -2,47
MACROREGIUNEA TREI 496 483 487 470 435 -12,30
Regiunea SUD-MUNTENIA 419 405 406 386 349 -16,71
Regiunea BUCURESTI - ILFOV 77 78 81 84 86 +11,69
MACROREGIUNEA PATRU 394 402 400 386 358 -9,09
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 191 196 183 177 161 -15,71
Regiunea VEST 203 206 217 209 197 -3,96
TOTAL 1666 1691 1739 1717 1600 -3,97
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Trendul fluctuant apare și în Regiunea Sud-Vest Oltenia, punctul de maxim fiind

reprezentat de anul 2013. Atipic evoluează Regiunea București-Ilfov, unde se înregistrează un
trend ascendent.
Dacă analizăm comparativ situația anilor 2016 și 2012 se constată, la nivel național, o
scădere cu 3,97% a numărului de unități. Aceeași tendință apare pentru regiunile Nord-Est (-
1,95%), Sud-Est (-2,47%), Sud-Muntenia (-16,71%), Sud-Vest Oltenia (-15,71%) și Vest (-
3,96%).
Pagina 74 din 759
 Creșterea numărului de unități se manifestă pentru regiunile Nord-Vest (+17,12%), Centru
(+18,0%) și București-Ilfov (+11,69% -Figura 1.2.2.20).

17,48 18,0
17,12
11,69

-2,27 -1,95 -12,30 -16,71 -9,09 -15,71 -3,96 -3,97

-2.47

Figura 1.2.2.20. Rata de creștere microîntreprinderi pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 016 - Activități auxiliare agriculturii
și activități după recoltare

În cazul întreprinderilor mici (Tabelul 1.2.2.17), se constată faptul că în Regiunea Sud-Est

se înregistrau 30 de unități în anul 2016, fiind pe locul întâi național la această categorie, fiind
urmată de regiunile Sud-Muntenia (17 unități) și Nord-Est (15 unități).
Dintre regiunile de dezvoltare cu cel mai redus număr de unități, de acest tip, se remarcă
regiunile Sud-vest Oltenia (cu cel mai mic număr dintre toate regiunile - 8 unități) și regiunea
Nord-Vest (9 unități).
Evoluția numărului de unități a fost una fluctuantă la nivel național, cu un minim pentru
anul 2015. Identic apare situația pentru regiunile Nord-Vest și Centru. În cazul regiunilor Nord-
Est și Sud-Est se manifestă același trend neuniform, însă nivelul minim este specific anului 2014,
cu deosebirea că în regiunea Nord-Est după anul 2014, se discută de o uniformizare a indicatorului.
Tot fluctuant apare trendul și pentru regiunile Sud-Vest și Vest, manifestându-se un nivel maxim
în anul 2014 pentru Regiunea Vest și în anul 2013 la nivelul Regiunii Sud-Vest Oltenia.

Tabelul 1.2.2.17. Situația unităților locale active pe clasa de mărime întreprinderi mici la
nivelul clasei CAEN 016 - Activități auxiliare agriculturii și activități după recoltare
±%
Specificare 2012 2013 2014 2015 2016
2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 22 20 18 15 21 -4,55
Regiunea NORD-VEST 10 8 8 6 9 -10,0
Regiunea CENTRU 12 12 10 9 12 -
MACROREGIUNEA DOI 41 40 35 38 45 +9,76
Regiunea NORD-EST 19 19 15 15 15 -21,06
Pagina 75 din 759
 Regiunea SUD-EST 22 21 20 23 30 +36,36
MACROREGIUNEA TREI 33 42 39 33 28 -15,16
Regiunea SUD-MUNTENIA 24 31 24 22 17 -29,17
Regiunea BUCURESTI - ILFOV 9 11 15 11 11 +22,22
MACROREGIUNEA PATRU 33 32 38 32 28 -15,16
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 14 15 14 12 8 -42,86
Regiunea VEST 19 17 24 20 20 +5,26
TOTAL 129 134 130 118 122 -5,43
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

În cazul Regiunii Sud-Muntenia apare o evoluție descendentă, în timp ce Regiunea

București-Ilfov prezintă un trend neuniform (număr maxim de unități în anul 2014).
Referitor la situația comparativă a anilor 2016 și 2012 se constată, la nivel național, o
scădere cu 5,43% a numărului de unități. Același aspect apare pentru regiunile Nord-Vest, Nord-
Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și Vest. Regiunea Centru prezintă o stabilitate sub raportul
numărului de unități, iar regiunile Sud-Est (+36,36%) și București-Ilfov (+22,22%) prezintă o
creștere a numărului de unități (Figura 1.2.2.21).

36.36

22,22

9,76
5,26 -5,43
-4,55 -10,0 0 -21,06 -15,16 -29,17 -15,16 -42,86

Figura 1.2.2.21.Rata de creștere a întreprinderilor mici pe macroregiuni și regiuni de

dezvoltare (±% 2016/2012) la nivelul clasei CAEN 016 - Activități auxiliare agriculturii

În ceea ce privește întreprinderile mijlocii (Tabelul 1.2.2.18), în anul 2012 funcționau șapte
unități la nivel național, dintre care în regiunea Sud-Est erau trei unități, iar în anul 2016 se observă
că a scăzut numărul acestora la patru unități.

Pagina 76 din 759

 Tabelul 1.2.2.18 Situația unităților locale active pe clasa de mărime întreprinderi
mijlocii la nivelul clasei CAEN 016 - Activități auxiliare agriculturii și activități după
recoltare
±%
Specificare 2012 2013 2014 2015 2016
2016/2012
MACROREGIUNEA UNU 1 - 1 - 1 -
Regiunea NORD-VEST - - - - 1 +100,0
Regiunea CENTRU 1 - 1 - - -100,0
MACROREGIUNEA DOI 4 3 4 2 1 -75,0
Regiunea NORD-EST 1 1 2 2 1 -
Regiunea SUD-EST 3 2 2 - - -300,0
MACROREGIUNEA TREI 2 3 3 2 1 -50,0
Regiunea SUD-MUNTENIA 1 1 1 1 1 -
Regiunea BUCURESTI - ILFOV 1 2 2 1 - -100,0
MACROREGIUNEA PATRU - - - - 1 +100,0
Regiunea SUD-VEST OLTENIA - - - - 1 +100,0
TOTAL 7 6 8 4 4 -42,86
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Este de semnalat faptul că regiunile Vest, București-Ilfov, Sud-Est și Centru, nu mai

prezintă unități de acest tip în anul 2016.
La nivel național în anul 2016 comparativ cu anul 2012 se înregistrează o scădere a
numărului de unități cu 42,86%, fenomen care se manifestă și în regiunile Centru, Sud-Est și
București-Ilfov.
În domeniul activităților auxiliare agriculturii și activităților după recoltare, pentru
România pe parcursul perioadei studiate IMM-urile au înregistrat un nivel fluctuant sub raport
numeric (valori crescătoare din 2012 până în 2014, după care apar scăderi în 2015 și 2016 –Figura
1.2.2.22).

2000 1739
1666 1691 1717
1600
1500

1000

500
129 134 130 118 122
7 6 8 4 4
0
2012 2013 2014 2015 2016

Microintreprinderi Intreprinderi mici Intreprinderi mijlocii

Figura 1.2.2.22. Situația unităților locale active pe clase de mărime la nivelul

clasei CAEN 016 -- Activități auxiliare agriculturii și activități după recoltare
Pagina 77 din 759
 1.2.3. Aspecte economico-sociale ale sectorului agricol

1.2.3.1. Analiza evoluției populației ocupate pe activități ale economiei

naționale la nivelul clasei CAEN 01 - Agricultură, silvicultură și pescuit, pe
regiuni de dezvoltare și județe

În România, structura populației ocupate în domeniul agricol este fluctuantă în funcție de

an și regiune de dezvoltare. Astfel, la nivel național, se observă o tendință descrescătoare a
numărului de angajați de la 2510 mii persoane în anul 2012 (tab. 1.2.3.1), până la 1726,8 mii în
anul 2016 persoane, scăderea fiind foarte drastică (-31,21%).
Aceeași tendință se păstrează în cadrul regiunilor, cea mai mare scădere fiind înregistrată
în regiunea Nord-Est, pornind de la 508,4 mii în 2012 și ajungând la 346,1 mii persoane în 2016
(-31,93%), fiind urmată de regiunea Sud-Muntenia cu 442,8 mii persoane în 2012 și 303,7 mii
persoane în anul 2016 (-31,42%).
Regiunile cu cel mai mic număr de persoane ocupate în agricultură sunt București-Ilfov și
Vest. Pentru prima regiune are loc o scădere a numărului de persoane ocupate de la 38 mii până la
27,2 mii persoane (-28,43%), iar pentru cea de a doua regiune scăderea a fost de 63,2 mii persoane
(-30,16%).
Față de scăderea înregistrată la nivel național se regăsesc atât situații mai favorabile
(regiunile Nord-Vest, Centru, Sud-Est, București-Ilfov și Vest), dar și situații mai puțin favorabile
(regiunile Nord-Est, Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia).

Tabelul 1.2.3.1 Populația ocupată, pe activități ale economiei naționale la nivelul

clasei CAEN 01 - Agricultură, silvicultură și pescuit, pe regiuni de dezvoltare (mii
persoane)
±%
Specificare 2016/2012
2012 2013 2014 2015 2016
MACROREGIUNEA UNU 628,8 596,2 577,5 502,1 433 -31,14
Regiunea NORD-VEST 377,3 358 347 301,1 259,1 -31,32
Regiunea CENTRU 251,5 238,2 230,5 201 173,9 -30,86
MACROREGIUNEA DOI 849,3 806,1 780,6 678,1 583,2 -31,34
Regiunea NORD-EST 508,4 482,2 465,7 403,8 346,1 -31,93
Regiunea SUD-EST 340,9 323,9 314,9 274,3 237,1 -30,45
MACROREGIUNEA TREI 480,8 455,6 440 383,1 330,9 -31,18
Regiunea SUD-MUNTENIA 442,8 419,1 404,4 351,9 303,7 -31,42
Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 38 36,5 35,6 31,2 27,2 -28,43
MACROREGIUNEA PATRU 551,1 522,2 506 439,8 379,7 -31,11
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 341,5 323,3 312,6 270,7 233,3 -31,69
Regiunea VEST 209,6 198,9 193,4 169,1 146,4 -30,16
TOTAL 2510 2380,1 2304,1 2003,1 1726,8 -31,21
Sursa: date INS, prelucrarea autorului
Pagina 78 din 759
 Dacă analizăm structura populației ocupate la nivelul anilor 2012 (Figura 2.3.1) și 2016
(Figura 1.2.3.2) se constată modificări mai importante pentru regiunile Nord-Est (-0,22%), Sud-
Est (+0,15%), Sud-Vest Oltenia (+0,13%).

8.35 15.03
13.61
10.02

1.51

17.64
20.26
13.58

Regiunea Nord-Vest Regiunea Centru Regiunea Nord-Est

Regiunea Sud-Est Regiunea Sud Muntenia Regiunea București-Ilfov
Regiunea Sud-Vest Oltenia Regiunea Vest

Figura 1.2.3.1. Structura populației ocupate în agricultură pe regiuni de dezvoltare

(2012)

8.48 15.01
13.51
10.07

1.58

17.59
20.04
13.73

Regiunea Nord-Vest Regiunea Centru Regiunea Nord-Est

Regiunea Sud-Est Regiunea Sud Muntenia Regiunea București-Ilfov
Regiunea Sud-Vest Oltenia Regiunea Vest

Figura 1.2.3.2. Structura populației ocupate în agricultură pe regiuni de dezvoltare

(2016)

În privința populației de gen feminin ocupate în agricultură, cel mai mare număr de
persoane se regăsește în regiunea Nord-Est (situație similară cu cea constată la nivelul totalului
indicatorului), cu un număr de 279,6 mii femei în anul 2012 și de 177,7 în 2016 (-36,45%).

Pagina 79 din 759

 Pe ani se remarcă aceeași tendință de scădere a numărului de persoane de gen feminin
implicate în agricultură, numărul acestora scăzând în perioada studiată de la 1375,8 mii în 2012 la
doar 885,5 mii în anul 2016 (-35,64% - Tabelul 1.2.3.2).

Tabelul 1.2.3.2, Populația feminină ocupată în sectorul Agricultură, Silvicultură și

Pescuit (mii persoane)
Specificare 2012 2013 2014 2015 2016
MACROREGIUNEA UNU 342,7 322 305,5 260,5 221,3
Regiunea NORD-VEST 207,4 195,7 186,1 158,5 134,5
Regiunea CENTRU 135,3 126,3 119,4 102 86,8
MACROREGIUNEA DOI 465,2 437,3 413,3 350,4 297,6
Regiunea NORD-EST 279,6 262,9 248,1 210,3 177,7
Regiunea SUD-EST 185,6 174,4 165,2 140,1 119,9
MACROREGIUNEA TREI 262,8 246,6 232,9 199,1 168,8
Regiunea SUD-MUNTENIA 242,6 227,1 214,6 183,1 155,1
Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 20,2 19,5 18,3 16 13,7
MACROREGIUNEA PATRU 305,1 286,2 272,1 232,1 197,8
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 193,3 182,1 172,8 147,2 125,7
Regiunea VEST 111,8 104,1 99,3 84,9 72,1
TOTAL 1375,8 1292,1 1223,8 1042,1 885,5
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Populația ocupată în agricultură a fost constituită preponderent din femei (peste 50% din
total). Este de remarcat faptul că de la un an la altul această pondere scade ușor, pornind de la
54,81% în anul 2012 și până la 51,28% în anul 2016 (Figura 1.2.3.3).

54.81 54.29
53.11
52.02
51.28

2012 2013 2014 2015 2016

Figura 1.2.3.3. Ponderea populației de gen feminin (%) din totalul populației ocupate în
sectorul agricol

În ceea ce privește situația populației ocupate în agricultură pe județe, (Anexa 1.IV) la

nivelul anului 2012, primele trei județe cu populație mai numeroasă implicată în activități agricole,
erau județul Dolj cu 112,3 mii persoane, Suceava cu 110,1 mii persoane și Iași cu 96 mii persoane.
Exceptând Municipiul București (cu 2,5 mii persoane ocupate în agricultură), cele mai puțin
Pagina 80 din 759
reprezentative județe din această categorie sunt Covasna cu 24,4 mii persoane și Sibiu cu 29, 2 mii
persoane.
În anul 2016, comparativ cu anul 2012, în toate județele se înregistrează scăderi ale
populației implicate în agricultură. Printre județele cu scăderi semnificative se numără și județul
Dolj, având o traiectorie descendentă de -36,7 mii persoane. O scădere accentuată se înregistrează
și în județul Suceava de -35,8 mii persoane. Cu toate acestea, cele două rămân și în anul 2016,
județele cu cea mai numeroasă populație ocupată în acest domeniu.
Realizări: Populația ocupată în agricultură a evoluat descendent în intervalul 2012-2016.
Distribuția pe macroregiuni și regiuni de dezvoltare este legată de numărul total de locuitori, dar
mai ales de caracterul productiv al zonelor respective. În totalul populației ocupate este
predominantă forța de muncă de gen feminin.

1.2.3.2. Analiza evoluției câștigului salarial mediu net lunar la nivelul clasei
CAEN 01 - Agricultură, silvicultură și pescuit, pe genuri, regiuni de dezvoltare și
județe

În ceea ce privește câștigul salarial nominal mediu net lunar pe activitatea Agricultura,
Silvicultura și pescuit la nivel de secțiune CAEN Rev.2, este prezentat pe macroregiuni, regiuni
de dezvoltare în tabelul 1.2.3.3.
Acest indicator a prezentat variații pe regiuni în cadrul aceluiași an, iar în cadrul aceleiași
regiuni a prezentat o tendință constant crescătoare, de-a lungul celor cinci ani analizați, excepție
făcând Regiunea București-Ilfov unde evoluția este fluctuantă cu tendințe de creștere (scădere în
anul 2014 cu 1,47% comparativ cu anul 2013). Astfel, în anul 2012 s-au înregistrat cele mai mici
câștiguri din domeniu în regiunea Centru (1038 lei), iar cele mai ridicate în regiunea București-
Ilfov (1542 lei, +48,55% față de nivelul minim), în condițiile unui nivel mediu național de 1093
lei. Pentru anul 2013, la nivel național, indicatorul a atins 1179 lei, iar limitele indicatorului au
fost de 1103 lei în regiunea Nord-Vest și 1706 lei pentru regiunea București-Ilfov (+54,66%).
Referitor la situația specifică anului 2014 se constată limite de 1144 și 1681 lei, la nivelul acelorași
regiuni, ca și în cazul anterior (+46,94%), în condițiile unui nivel național de 1270 lei. Anul 2015
prezintă un nivel național al indicatorului de 1371 lei, cu extreme de 1248 și 1892 lei (+51,60%),
pentru regiunile Nord-Vest și București-Ilfov. În anul 2016 câștigurile salariale au fost cele mai
mari din intervalul analizat, fiind cuprinse între 1493 lei în regiunea Sud-Vest Oltenia și 2330 lei
în regiunea București-Ilfov (+56,06% comparativ cu nivelul minim), în condițiile în care la nivel
național câștigul salarial lunar a fost de 1621 lei.

Pagina 81 din 759

 Tabelul 1.2.3.3 Câștigul salarial nominal mediu net lunar la nivelul clasei CAEN 01 -
Agricultură, silvicultură și pescuit, pe regiuni de dezvoltare (lei)
±%
Specificare
2012 2013 2014 2015 2016 2016/2012

MACROREGIUNEA UNU 1038 1137 1188 1321 1576 +51,83

Regiunea NORD-VEST 1040 1103 1144 1248 1543 +48,37

Regiunea CENTRU 1038 1163 1224 1385 1605 +54,62

MACROREGIUNEA DOI 1067 1156 1260 1369 1586 +48,64

Regiunea NORD-EST 1097 1179 1295 1425 1657 +51,05

Regiunea SUD-EST 1039 1134 1227 1318 1522 +46,49

MACROREGIUNEA TREI 1176 1230 1375 1420 1676 +42,51

Regiunea SUD-MUNTENIA 1097 1122 1305 1318 1549 +41,20

Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV 1542 1706 1681 1892 2330 +51,10

MACROREGIUNEA PATRU 1086 1200 1250 1371 1664 +53,22

Regiunea SUD-VEST OLTENIA 1048 1140 1156 1331 1493 +42,46

Regiunea VEST 1109 1237 1312 1397 1776 +60,14

TOTAL 1093 1179 1270 1371 1621 +48,31

Sursa: date INS, prelucrarea autorului

La nivel național rata de creștere a câștigului salarial în intervalul studiat a fost de 48,31%,
iar pentru regiunile analizate limitele au fost de 41,20% în regiunea Sud-Muntenia și 60,14%
pentru regiunea Vest (Figura 1.2.3.4).

Pagina 82 din 759

 60,14
51,83 54,62 51,10 53,22
48,37 48,64 51,05 46.49 48,31
42,51 41,20 42,46

Figura 1.2.3.4. Rata de creștere a câștigului salarial net lunar la nivelul clasei CAEN 01 -
Agricultură, silvicultură și pescuit, pe macroregiuni și regiuni de dezvoltare
(lei, ±% 2016/2012)

Tabelul 1.2.3.4 cuprinde informații referitoare la diferențele salariale dintre bărbați și

femei. La nivel național se constată existența unor salarii mai mari pentru bărbați comparativ cu
femeile, diferențele relative fiind cuprinse între 1,43 și 4,74% în cazul anilor 2016 și respectiv
2012, fapt care atestă scăderea continuă a decalajului salarial dintre cele două genuri (Figura
1.2.3.5).

Tabelul 1.2.3.4 Diferențele salariului nominal mediu net lunar între genuri (±%
bărbați/femei)
Specificare 2012 2013 2014 2015 2016
MACROREGIUNEA UNU +8,82 +8,83 +10,44 +12,44 +9,60
Regiunea NORD-VEST +8,40 +18,41 +19,86 +17,83 +16,01
Regiunea CENTRU +9,04 +2,18 +3,35 +8,29 +4,84
MACROREGIUNEA DOI +0,28 +5,04 +2,18 -2,29 +1,60
Regiunea NORD-EST +4,93 +7,26 +6,75 -1,67 +3,99
Regiunea SUD-EST -4,19 +2,79 -2,01 -3,69 -1,43
MACROREGIUNEA TREI -2,09 -4,17 -4,70 -4,56 -2,46
Regiunea SUD-MUNTENIA +4,92 +3,57 +1,47 +2,71 +2,17
Regiunea BUCUREȘTI - ILFOV -7,71 -3,16 -13,18 -11,69 +4,23
MACROREGIUNEA PATRU +19,14 +11,54 +8,09 +6,35 -2,02
Regiunea SUD-VEST OLTENIA +7,14 +4,54 -3,38 -3,65 +1,70
Regiunea VEST +26,72 +15,92 +17,33 +13,15 -3,82
Media +4,74 +4,29 +3,14 +1,77 +1,43
Sursa: date INS, prelucrarea autorului
Cu toate acestea pentru zonele analizate se constată diferențe față de situația națională,
după cum urmează: în anul 2012 fac excepție de la regulă regiunile Sud-Est și București-Ilfov (-
4,19 și respectiv -7,71%). Situația națională a fost depășită în restul zonelor (cel mai evident în
cazul Regiunii Vest +26,72%).

Pagina 83 din 759

 Pentru anul 2013, media națională a fost depășită de către majoritatea regiunilor (cel mai
evident în cazul Regiunii Nord-Vest +18,41%), cu excepția regiunilor Centru și Sud-Muntenia.
Există și abateri de la situația națională – scăderi în cazul Regiunii București-Ilfov (-3,38%).
La nivelul anului 2014 situația națională nu a fost respectată pentru regiunile Sud-Est,
București-Ilfov și Sud-Vest Oltenia (-2,01, -13,18 și -3,38%). Restul regiunilor urmăresc tendința
națională (depășiri până la +19,86% în cazul regiunii Nord-Vest).
În anul 2015 patru regiuni se abat de la media națională (regiunile Nord-Est, Sud-Est,
București-Ilfov și Sud-Vest Oltenia), iar patru regiuni prezintă situații similare cu modul de
manifestare la nivel național.

4.74
4.29

3.14

1.77
1.43

2012 2013 2014 2015 2016

Figura 1.2.3.5. Evoluția decalajului salarial dintre genuri la nivel național (±%
bărbați/femei)

În cazul anului 2016, se constată două regiuni unde persoanele de gen feminin au câștigat
mai mult decât bărbații (regiunile Sud-Est și Vest), iar pentru restul regiunilor situația este identică
cu cea națională (devansarea de către bărbați a nivelului de salarizare al femeilor).
Realizări: se constată creșterea continuă a nivelului de salarizare a lucrătorilor din
agricultură (diferențiat pe regiuni), iar în privința decalajului salarial dintre genuri se constată
diminuarea, în timp, a acestuia (cu circa 70%).

1.2.4. Politica Agricolă Comună (PAC) în contextul unei agriculturi

durabile și inovatoare a Uniunii Europene

Agricultura are o importanță strategică pentru viitorul și securitatea Europei, furnizând

alimente de cea mai bună calitate la peste 500 de milioane de cetățeni europeni. Sectorul agricol
reprezintă un important domeniu al ocupării forței de muncă în UE, cu circa 22 milioane de oameni
care lucrează în mod regulat în agricultură. Dacă adăugăm și sectorul industriei alimentare, se

Pagina 84 din 759

ajunge la aproape 44 de milioane de locuri de muncă. Aceste locuri de muncă sunt legate de
aproximativ 11 milioane de exploatații agricole din UE.
UE exportă mărfuri agricole și alimentare cu o valoare de peste 130 de miliarde de euro în
fiecare an. În ultimii cincizeci de ani, agricultura în UE a fost sprijinită de Politica Agricolă
Comună (PAC), aceasta fiind fundamentul integrării europene, oferind beneficii reale și de durată
comunităților europene și având o contribuție majoră la transformarea Europei într-un lider
mondial puternic în agricultură. În afară de acestea, au fost stabilite cele mai înalte standarde
globale pentru alimente sigure și de calitate, standarde pentru mediu la nivelul UE, aplicarea
principiilor dezvoltării rurale durabile, precum și modernizarea practicilor agricole europene.
Strategia Europa 2020, include obiectivele de creștere economică și de ocupare a forței de
muncă, precum și coeziunea socială, ținând seama de aplicarea unei strategii europene pentru
utilizarea durabilă a resurselor naturale, pentru a răspunde provocările multiple cu care ne
confruntăm. Obiectivele acesteia se regăsesc în articolul 39 din Tratatul privind Uniunea
Europeană:
(a) creșterea productivității agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin
asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole, precum și prin utilizarea optimă a
factorilor de producție și, în special, a forței de muncă;
(b) asigurarea în acest fel a unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, în
special prin majorarea venitului individual al lucrătorilor din agricultură;
(c) stabilizarea piețelor;
(d) garantarea siguranței aprovizionării;
(e) asigurarea unor prețuri rezonabile pentru produsele livrate consumatorilor.
Datorită provocărilor de ordin economic, a schimbărilor climatice, a integrării de noi state
în UE și complexității activităților din sectorul alimentar, PAC a fost permanent modificată și
adaptată acestor schimbări prin adoptarea unor reforme care să țină seama de diversitatea
exploatațiilor agricole și cerințele fiecărui stat membru. Ultima modificare a fost adoptată în anul
2013 și a urmărit transformarea acesteia într-una mai echitabilă, atât în interiorul fiecărui stat, cât
și între statele membre, mai ecologică, asigurând în același timp simplificarea procedurilor și
creșterea competitivității. Reforma a inclus plăți directe mai sustenabile, distribuite echitabil și
îndreptate către fermierii activi, precum și introducerea de noi instrumente care să ajute fermierii
să facă față volatilității prețurilor și a veniturilor. O altă componentă importantă a fost susținerea
dezvoltării în zonele rurale.
Odată cu apropierea termenului actualului interval de programare (2014-2020), acest
proces de evaluare și dezbateri cu privire la viitorul PAC trebuie să se desfășoare iarăși, bazându-
se pe două direcții principale: necesitatea simplificării și a modernizării PAC, astfel încât să poată

Pagina 85 din 759

răspunde la cerințele tot mai diversificate determinate de procesul de extindere a Uniunii
Europene.
Discuțiile purtate până în acest moment sintetizează o serie de orientări privind reforma
PAC, după cum urmează:
• consolidarea competitivității și a inovării, asigurând în același timp, sustenabilitatea și
echilibrul ecosistemelor;
• stabilizarea veniturilor și consolidarea poziției agricultorilor europeni în lanțurile
agroalimentare;
• încurajarea creșterii economice și a locurilor de muncă în zonele rurale și înnoirea
generațiilor;
• corelarea cu alte politici comune, în special cele legate de mediu, schimbări climatice,
ocuparea forței de muncă, politici sociale, educație, siguranța alimentară, sănătate publică,
coeziune, comerțul, cercetarea și dezvoltarea, inovarea și migrația;
• îmbunătățirea guvernanței prin simplificarea PAC și punerea în aplicare a instrumentelor
eficiente din punct de vedere al costurilor, punând accentul pe rezultate.
În România, majoritatea fermelor sprijinite prin PAC sunt încadrate ca ferme de subzistență
și semi-subzistență. Prin practicarea agriculturii tradiționale acești fermieri ajută la menținerea
zonelor cu o Valoare Naturală Ridicată (HNVF – High Natural Value Farmlands) și au impact
pozitiv asupra mediului. Sprijinirea acestora prin Politica Agricolă Comună trebuie să fie
permanent o prioritate. După lansarea de către Comisia Europeană a declarației privind noile
priorități în agricultură, factorii de decizie au un rol important în definitivarea arhitecturii noii
Politici Agricole Comune.
România a beneficiat de instrumentele PAC, primind în perioada de programare 2007-
2013, investiții în valoare de 10 miliarde de euro în sectorul agricol și în zonele rurale. Raportul
Comisiei Europene din 2014 cuprinde numeroase realizări ale acestei politici în România: plățile
directe au sprijinit un milion de beneficiari, fondurile de dezvoltare rurală au promovat practici
agricole durabile și au îmbunătățit potențialul diferitelor sectoare și filiere agro-industriale,
resursele financiare atrase au stimulat creșterea economică și au creat locuri de muncă în zonele
rurale, încurajând și instalarea tinerilor fermieri în zonele rurale.
Având în vedere că investițiile din actuala perioadă de programare 2014-2020, se
preconizează a fi duble față de investițiile primite în perioada 2007-2013, România are
posibilitatea de a beneficia la nivel optim de instrumentele PAC. De asemenea, este indicat ca
România, datorită importanței pe care PAC o are în economia națională, să joace un rol activ în
modernizarea acestei politici europene pentru următoarea perioadă de programare.
Deși agricultura continuă să fie una dintre cele mai importante activități în zonele rurale și
o sursă esențială de venituri pentru fermieri, o mare parte din populația stabilită în mediul rural nu

Pagina 86 din 759

are un aport semnificativ la creșterea economică națională. Modul tradițional de viață și motorul
social al acestor zone sunt păstrate tocmai prin activitățile desfășurate de către micii fermieri.
Conform datelor INS peste 91% dintre ferme și 55% din teritoriul agricol al României sunt
reprezentate de fermele de subzistență și semi-subzistență. Acest tip de exploatații agricole
întâmpină o serie de dificultăți, cum ar fi:
• venituri mici și un nivel de viață̆ mai scăzut;
• scăderea numărului de angajați din domeniu;
• acces limitat pe piață;
• acces limitat la informațiile referitoare la sursele de finanțare europene;
• slaba tehnologizare și dotare a întreprinderilor;
• obținerea cu dificultate a creditelor;
Suprafețele mici ale exploatațiilor agricole, precum și lipsa unei entități legale, 45% dintre
fermele existente pe teritoriul României au o suprafață de sub 1 ha, fac dificilă rentabilizarea
acestora. Chiar dacă PAC nu este menită să fie o politică cu scop social, oportunități majore de
dezvoltare pot să apară prin restructurarea politicilor agricole și prin revitalizarea economiei rurale,
în așa fel încât să fie păstrate și promovate în continuare practicile agricole tradiționale ce sunt
importante pentru biodiversitate și conservarea acesteia, pentru utilizarea rațională a resurselor
naturale și pentru obținerea de produse sănătoase și de calitate ridicată.
De asemenea, anumite segmente din terenul agricol național sunt clasificate ca zone
agricole defavorizate (LFA), care uneori se suprapun cu pajiștile cu Valoare Naturală Ridicată,
ceea ce permite susținerea dezvoltării durabile a spațiului rural prin încurajarea utilizatorilor de
terenuri să introducă sau să continue metodele de producție agricolă compatibile cu protecția și
îmbunătățirea mediului, a biodiversității, apei, solului, peisajului rural, prin diverse măsuri
prevăzute în PNDR.
Agricultura este influențată nu numai de PAC, ci și de alte politici ale UE, în special
politica comercială. Schimbări în măsurile comerciale, cum ar fi tarifele de import, pot să aibă un
impact mare asupra sectorului agricol din UE, asupra prețurilor la nivel global și în țări terțe din
afara UE pentru produsele agricole.
Ecocondiționalitatea cuprinde Bunele Condiții Agricole și de Mediu - GAEC (din engl.
Good Agricultural and Environmental Condition), cerințele legale în materie de gestionare - SMR
(din engl. Statutory Management Requirements), stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009
(art. 4, 5 și 6 și Anexele II și III), cu modificările și completările ulterioare, respectiv Regulamentul
nr. (CE) 1122/2009, precum și cerințele minime privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor
de protecție a plantelor. Potrivit acestor reglementări orice fermier care solicită plăți directe trebuie
să respecte aceste norme pe tot parcursul anului, pe toate parcelele agricole din cadrul exploatației,

Pagina 87 din 759

indiferent de mărimea lor (inclusiv pe cele neeligibile și pe cele care nu mai sunt folosite în scopul
producției).
Normele privind ecocondiționalitatea cuprind standarde privind bunele condiții agricole și
de mediu ale terenurilor (GAEC) și cerințe legale în materie de gestionare (SMR) referitoare la
următoarele domenii: mediu, schimbări climatice, bune condiții agricole ale terenurilor: apă (SMR
1, GAEC 1, 2, 3), sol și stoc de carbon (GAEC 4, 5, 6), biodiversitate (SMR 2, 3), peisaj (GAEC
7); sănătate publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor: siguranță alimentară (SMR 4, 5),
identificarea și înregistrarea animalelor (SMR 6, 7, 8), bolile animalelor (SMR 9), produse de
protecție a plantelor (SMR 10) și bunăstarea animalelor (SMR 11, 12, 13).
Plățile efectuate către fermieri prin PAC sunt imperative în raport cu gama de bunuri și
servicii oferite de agricultori societății, inclusiv remunerarea pentru bunurile publice furnizate de
agricultori, securitatea alimentară, standardele ridicate de bunăstare a animalelor, calitatea ridicată
a alimentelor, siguranța alimentară și a standardelor de trasabilitate, menținând în același timp
activitatea agricolă în fiecare regiune a UE, păstrând peisajul și prin aplicarea unor măsuri de
protecție a mediului. Prin urmare, aceste plăți aduc o valoare adăugată europeană reală comunității
și ar trebui, prin urmare, să fie în continuare finanțate integral de la bugetul UE.
Plățile directe sunt un instrument major pentru stabilizarea veniturilor agricole și în același
timp, o plasă de siguranță. Cu toate acestea, agricultorii sunt afectați de schimbările climatice,
starea de sănătate și riscurile din piață. Prin urmare, ar trebui să se acorde agricultorilor fiecărui
stat membru, posibilitatea să opteze în mod voluntar pentru cele mai bune instrumente private de
gestionare a riscurilor, în conformitate cu situația și nevoile specifice. În acest sens, aceste măsuri
ar trebui să fie voluntare la nivelul statelor membre. Din acest punct de vedere, nu există o abordare
unitară la nivelul UE pentru a face față volatilității prețurilor cauzată de climă, sănătate și riscurile
din piață. Alegerea opțiunilor complementare, pe lângă plățile directe ale PAC, trebuie să fie în
continuare facilitată la nivelul UE printr-un instrument îmbunătățit de gestionare a riscurilor, bazat
pe mijloacele existente disponibile în cadrul pilonului 2.
Setul de instrumente ar trebui să contribuie la reducerea riscurilor și a pierderilor
economice generate de evenimentele adverse cu care se confruntă agricultorii. Ar trebui să fie luate
în considerare instrumentele de stabilizare a prețurilor și a veniturilor disponibile în prezent în
unele state membre, mai ales că aceste măsuri pot fi adaptate la nevoile specifice ale fermierilor
din anumite state membre.
Prin urmare, viitoarea legislație PAC ar trebui să ofere un acces facil la asigurările private
(de exemplu, asigurarea climatică) și la instrumentele de gestionare a riscurilor (de exemplu,
fonduri mutuale și instrumente de stabilizare a veniturilor) pentru agricultorii care abordează
eficient nivelurile de risc pe care le au în acest sens. Alegerea de a mobiliza astfel de instrumente

Pagina 88 din 759

ar trebui să rămână voluntară la nivelul statelor membre și al agricultorilor. Până în prezent, riscul
de preț este suportat de agricultori într-o măsură considerabilă.
Viitorul PAC trebuie să încurajeze o îmbunătățire în organizarea economică a sectorului
agricol, prin cooperare verticală și orizontală, creșterea transparenței pieței, să clarifice în
continuare aplicarea legislației în domeniul concurenței pe piețele agricole și să ofere agricultorilor
și statelor membre, acolo unde este necesar, un cadru legislativ pentru combaterea practicilor de
comercializare neloiale.
În general, agricultorii ar trebui să obțină un preț corect pentru produsele lor.
Responsabilitatea operatorilor din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente și conștientizarea
acestora cu privire la semnalele pieței trebuie îmbunătățită. Pe baza cadrului politic actual, dreptul
la un act scris – contractul - ar trebui să fie creat la cererea fermierilor și a organizațiilor acestora.
Pentru a facilita o mai bună transmitere a semnalelor de pe piață și a consolida funcționarea
lanțului, organizațiile de producători ar trebui să poată negocia acordurile privind clauzele de
partajare a valorii, inclusiv primele și pierderile de pe piață. În temeiul articolului 42 din Tratatul
privind funcționarea UE, care permite scutiri de la normele de concurență, puterea de negociere a
agricultorilor față de procesatori și comercianții cu amănuntul, ar trebui să fie întărită prin
intermediul organizațiilor lor pentru a realiza o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a
lungul lanțului de aprovizionare.
În acest scop, ar trebui încurajate relațiile contractuale pe baza unor norme mai clare, care
să permită negocieri colective în toate domeniile agricole, pentru producția tuturor membrilor. În
plus, UE ar trebui să acorde mai multă atenție prevenirii nerespectării termenelor de plată conform
legislației europene.
PAC este în primul rând o politică economică ce vizează asigurarea dezvoltării unui sector
agricol eficient și durabil pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Cu toate acestea, având în vedere
interdependența agriculturii cu economia în ansamblu, schimbările climatice și biodiversitatea,
PAC are responsabilitatea de a contribui la asigurarea durabilității mediului. Instruirea fermierilor
din UE, construirea de sisteme de consultanță agricolă eficiente și sprijinirea cercetării și inovării,
precum și accesul la finanțare sunt esențiale pentru îndeplinirea acestor obiective.
Instituțiile europene și Banca Europeană de Investiții (BEI) ar trebui să coopereze mai bine
pentru a furniza fondurile adecvate pentru a spori utilizarea acestor instrumente de către sectorul
agricol. În plus, finanțarea cercetării, cum ar fi Programul Orizont 2020, Copernicus, etc, ar trebui
să fie mai bine orientată pentru a îmbunătăți competitivitatea agriculturii UE.
Agricultura a fost mereu orientată spre viitor în dezvoltarea sa, iar agricultorii inovează
zilnic la nivel de fermă. Viitoarea PAC ar trebui să fie o pârghie pentru stimularea cercetării,
inovării și transferului de cunoștințe în statele membre. Excluderea posibilă a unor produse
fitosanitare existente pe piață, fără a propune altele noi care pot fi mai ecologice, este în

Pagina 89 din 759

detrimentul agricultorilor și prin urmare, apare necesitatea de a crește investițiile în cercetare și
obținerea de noi produse de protecție a plantelor, care ar fi accesibile agricultorilor și mai puțin
dăunătoare mediului.
Utilizările nealimentare ale producției agricole ar trebui, de asemenea, să fie mai bine luate
în considerare de viitoarea PAC pentru a răspunde cerințelor pieței, pentru a permite diversificarea
oportunităților de piață și a reducerii riscurilor de piață și pentru a spori rezistența sectorului agricol
european. Investițiile, modernizarea și inovarea la nivel de fermă sunt esențiale pentru viitorul
sectorului agricol.

1.2.4.1. Finanțarea domeniului agricol din România prin programe de

finanțare cu fonduri europene

Principala consecință favorabilă după zece ani de la aderarea României la Uniunea

Europeană, constă în diferența favorabilă dintre fondurile europene primite de România și
contribuțiile achitate din postura de stat membru. De la semnarea acordurilor de aderare la UE în
aprilie 2005, până în septembrie 2016, România a primit aproximativ 39,8 miliarde de euro de la
UE – fonduri structurale, pentru dezvoltare rurală și plăți directe în agricultură - și a plătit
contribuția obligatorie de 1% din Produsul Național Brut de 13,7 miliarde de euro, rezultând un
sold pozitiv de peste 26 miliarde de euro.
Zonele rurale înregistrează un decalaj important comparativ cu zonele urbane în ceea ce
privește dezvoltarea și se caracterizează prin câteva elemente importante cum ar fi: procent ridicat
al populației ocupate în agricultură, îmbătrânirea populației, un număr mare de exploatații de
subzistență, valoare adăugată scăzută a produselor agroalimentare; randamentele și productivitatea
muncii scăzute, spirit antreprenorial slab pentru dezvoltarea activităților economice, acces redus
la credite, o piață a terenurilor nefuncțională, o modestă orientare către export, investiții
insuficiente în cercetare și dezvoltare, accesul la servicii și infrastructură cu mult în urma zonelor
urbane, o serie de riscuri pentru oameni și mediu exacerbate de schimbările climatice și care
reprezintă o amenințare pentru zonele rurale și, în general, a teritoriului național (Strategia de
dezvoltare rurală a României 2014-2020).
Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piață,
îndeplinind, totodată și alte funcții publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea
unor așezări rezidențiale mai convenabile pentru populația din spațiul rural, precum și integrarea
agriculturii cu mediul înconjurător și cu silvicultura. Politica Agricolă Comună își deplasează
accentul de la subvențiile directe acordate agriculturii (pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată
a economiei rurale și spre protejarea mediului înconjurător (pilonul II al PAC).

Pagina 90 din 759

 În perioada analizată au fost active mai multe programe de susținere care au stabilit și
orientat politicile și acțiunile de dezvoltare rurală în domeniile agricol, silvic și dezvoltare rurală
și anume: Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013; Programul Național de
Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020; Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013 (POP);
Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime (POPAM) 2014-2020, LEADER, etc.
Implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 în România a avut
la bază Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală, elaborat de către Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Acesta a pus accent pe aspecte precum competitivitate, mediu,
calitatea vieții, având ca obiective generale:
- Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier,
- Îmbunătățirea mediului rural,
- Îmbunătățirea calității vieții și diversificarea economiei rurale;
- Demararea și funcționarea inițiativelor de dezvoltare locală (LEADER). Acesta a urmărit
ca principale obiective: stimularea inovării; consolidarea identității locale și a profilului
local; îmbunătățirea calității vieții și a atractivității zonei locale; soluționarea problemelor
demografice; crearea și păstrarea locurilor de muncă în zonele LEADER; îmbunătățirea
egalității de șanse pentru tineri, femei, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități și
membrii minorităților; creșterea competitivității la nivel local; conservarea resurselor și
protecția mediului natural; aplicarea unei abordări integrate și multisectoriale. Programul
va continua și în perioada 2014-2020.
Alocarea financiară s-a ridicat la valoarea de 8,12 miliarde de Euro, bani care au ajuns în
agricultură sau în domenii conexe activității agricole.
Prin PNDR 2014-2020 sunt finanțate 14 măsuri de dezvoltare rurală cu o alocare
financiară de 9,363 mld Euro, din care 8,015 mld FEADR și 1,347 mld contribuție națională.
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) este instituția care asigură
implementarea tehnică și financiară a PNDR.
Pentru intervalul analizat în prezentul studiu (2012-2016), se poate aprecia că marea
majoritate a fondurilor atrase de unitățile din agricultură, au legătură cu PNDR 2007-2013,
măsurile noului interval, urmând să devină active și să producă infuzie de capital în anii ce
urmează. Experiența acumulată în prima perioadă de finanțare este utilă și trebuie folosită pentru
creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene.
Uniunea Europeană cu cele 28 de state membre, reprezintă o piață ce oferă posibilități
imense firmelor românești, inclusiv celor din agricultură. UE oferă o serie de instrumente și
servicii care pot ajuta companiile și antreprenorii europeni să își extindă activitatea.

Pagina 91 din 759

 Finanțarea europeană oferă oportunități de dezvoltare a activităților economice printr-o
gamă variată de programe și subvenții. Un ghid pentru începători este disponibil online, pentru a
ajuta găsirea celui mai potrivit mod de finanțare.
Întreprinderile mici care își caută parteneri în altă țară a UE sau care au nevoie de sfaturi
privind dezvoltarea unor idei inovatoare ori solicitarea unei finanțări europene pentru activități de
cercetare se pot adresa membrilor Rețelei Întreprinderilor Europene - Enterprise Europe Network
(EEN). Rețeaua include 40 de țări europene (www.finanțare.ro).

1.2.5. Analiza vechimii pe piață a IMM-urilor din clasa CAEN 01 -

Agricultură, silvicultură și pescuit

Evoluția unităților economice pe piață poate fi analizată și prin prezentarea numărului de

întreprinderi care supraviețuiesc activităților economice și economiei de piață de la un an la altul
(Tabelul 1.2.5.1). Acest aspect trebuie corelat și cu scăderea populației active și a altor probleme
de natură administrativă, financiare, de management sau datorate contextului economic.

Tabelul 1.2.5.1. Evoluția IMM-urilor în funcție de vechimea în piață (nr. unități)

Ani vechime
An creare
2012 2013 2014 2015
2011 6912 5830 5499 4853

2012 - 6595 6239 5577

2013 - - 45115 21968

2014 - - - 2627

Sursa: date INS, prelucrarea autorului

Dintre unitățile create în anul 2011 se constată că funcționau 6912 întreprinderi în anul
2012, iar rata de supraviețuire (pentru următorii ani) a fost de: 84,35% în cazul anului 2013 (5830
unități), 79,56% pentru anul 2014 (5499 unități) și respectiv 70,21% la nivelul anului 2015 (4853
unități –Figura 1.2.5.1).
Unitățile create în anul 2012 și care funcționau în 2013 au fost în număr de 6595
întreprinderi, rata lor de supraviețuire ulterioară fiind de: 94,60% în anul 2014 (6239 unități),
84,56% în anul 2015 (5577 unități).

Pagina 92 din 759

 Întreprinderile create în anul 2013 și care funcționau în anul 2014 au fost în număr de
45115 unități (aspect legat de implementarea unor măsuri de sprijin pentru micii producători care
au trebuit să se constituie cel puțin ca microîntreprindere).
Rata de supraviețuire pentru anul 2015 a fost de 48,69% (21969 unități, probabil ca urmare
a lipsei de experiență a întreprinzătorilor și a competitivității reduse, în condițiile concurenței
existente pe piață). La nivelul anului 2015 se înregistrează 2627 unități create în anul 2014.

45115
50000
45000
40000
35000

21968
30000
25000
20000
6912

6595

6239
15000
5830

5577
5499

4853

2627
10000
5000
0
2012 2013 2014 2015

an crearea 2011 an creare 2012 an creare 2013 an creare 2014

Figura 1.2.5.1. IMM-uri create în 2012 care au supraviețuit, 1,2,3 ani

O cauză a desființării și inactivității IMM-urilor o reprezintă reducerea populației active

din sectorul agricol în România, fapt constatat an de an prin scăderea numărului de angajați în
activitățile din agricultură. De asemenea, o altă cauză o reprezintă îmbătrânirea populației din
mediul rural, iar tinerii, cu toate măsurile de susținere, aleg fie alte ramuri ale economiei, fie aleg
să lucreze în afara granițelor țării.
Realizări: Rata de supraviețuire pe piață a întreprinderilor create în domeniul agricol, este
una normală pentru IMM-uri, mai puțin la nivelul anului 2015 pentru cele create în anul 2013.

1.2.6. Analiza cifrei de afaceri din unitățile locale pe activități ale

economiei – agricultură, vânătoare și servicii anexe

Cifra de afaceri este considerată a fi un indicator fundamental al volumului activității unei

companii și este mereu luat în considerare atunci când se evaluează o companie. Cu ajutorul acestui
indicator putem să tragem concluzii referitoare la poziția pe piață a companiei, informații asupra
dinamicii activității, detalii despre șansele de dezvoltare sau despre importanța companiei în
sectorul de activitate, capacitatea de autofinanțare și de a dezvolta activități profitabile.

Pagina 93 din 759

 Potrivit datelor din tabelul 1.2.6.1, se constată faptul că în anii 2012, 2015 și 2016,
segmentul IMM-urilor a fost majoritar la nivelul cifrei totale de afaceri a sectorului de activitate.

Tabelul 1.2.6.1 Cifra de afaceri pentru unitățile din Agricultură, vânătoare și servicii anexe
milioane lei prețuri curente
2012 2015 2016
±%
Tip de întreprindere % din % din % din
Efectiv Efectiv Efectiv 2016/2012
total total total
IMM 24241 75,27 27476,6 82,58 30223,3 83,82 +24,68
Macroîntreprinderi 7963 24,73 5794,8 17,42 5834,5 16,18 -26,73
Total 32204 100 33271,4 100 36057,8 100 +11,97
Sursa: date INS, prelucrarea autorului

La nivelul anului 2012 s-a realizat o cifră de afaceri de 32204 mil. lei, care a fost constituită în
proporție de 75,27% de contribuția IMM-urilor (24241 mil. lei), în timp ce macroîntreprinderile
au realizat numai 24,73% din total (7963 mil. lei).

36057.8
40000 33271.4
32204
35000
27476.6 30223.3
30000
24241
25000
20000
15000
7963
10000
5794.8
5000 5834.5
0
2012
2015
2016

IMM Macroîntreprinderi Total

Figura 1.2.6.1. Evoluția cifrei de afaceri pe tipuri de întreprinderi și total (mil. lei)

Se poate observa faptul că în 2015 ponderea IMM-urilor a crescut la 82,58% (27476,6 mil.
lei), în timp ce pentru macroîntreprinderi se constată o scădere la 17,42% (5794,8 mil. lei), în
condițiile în care totalul indicatorului a atins 33271,4 mil. lei.
Pentru anul 2016 indicatorul a atins 36057,8 mil. lei, din care 83,32% din partea IMM-
urilor (30223,3 mil. lei) și 16,18% de la macroîntreprinderi (5834,5 mil. lei)Figura 1.2.6.1.
Evoluția indicatorului este ascendentă atât la nivel general, cât și în cazul IMM-urilor, în
timp ce pentru macroîntreprinderi se observă de un trend fluctuant. La sfârșitul intervalului se

Pagina 94 din 759

constată faptul că indicatorul a crescut, atât la nivelul general al activității, cât și pentru IMM-uri,
în timp ce pentru macroîntreprinderi are loc o diminuare (Figura 1.2.6.2), ceea ce confirmă faptul
că întreprinderile mici și mijlocii se adaptează mai ușor noilor cerințe ale pieței, iar în sectorul
agricol nu sunt multe macroîntreprinderi puternice.

24.68

11.97

IMM Macroîntreprinderi Total național

-26.73

Figura 1.2.6.2. Evoluția comparativă a cifrei de afaceri (±% 2016/2012)

Realizări: Evoluția cifrei de afaceri este una benefică, fapt care atestă, într-o oarecare
măsură, creșterea puterii economice a IMM-urilor în detrimentul firmelor de dimensiuni mai mari
care activează în sectorul agricol.

1.2.7. – Analiza importurilor și exporturilor pe domeniul de activitate

Agricultură, Silvicultură și Pescuit

1.2.7.1. Situația firmelor de import pe sectorul de activitate Agricultură,

Silvicultură și Pescuit

Pentru orice întreprindere beneficiile participării pe piața internațională prin activități de

export-import derivă din impactul asupra consumului și producției. Exportul reprezintă o
modalitate de a procura mijloacele bănești necesare achiziționării bunurilor necesare continuării
producției, de regulă beneficiind de un preț mai bun.
În ceea ce privește firmele importatoare pe principalele sectoare de activitate la nivel de
cod CAEN Rev.2, în domeniul Agricultură, Silvicultură și Pescuit se constată că în România, în
perioada 2013-2016 numărul firmelor a crescut treptat cu până la 25%. În anul 2013 existau 5613
firme care importau în domeniul agricol, trendul a fost ascendent, ajungând în 2016 la un număr
de 7039 firme (Figura 1.2.7.1).

Pagina 95 din 759

Figura 1.2.7.1. Numărul firmelor importatoare în domeniul agricultură, silvicultură și
pescuit

Valoarea importurilor nu este legată numai de creșterea numărului de firme importatoare ci și de

volumul tranzacțiilor realizate de acestea. Astfel dacă în anul 2013 valoarea totală a importurilor
din agricultură a fost de 853634,07 mii euro, aceasta a crescut până la 1021557,31 mii euro în anul
2016 (Figura 1.2.7.2).

Figura 1.2.7.2. Valoarea importurilor pe domeniul agricultură, silvicultură și pescuit (mii

euro)

1.2.7.2. Situația firmelor de export pe domeniul de activitate Agricultură,

Silvicultură și Pescuit

Numărul firmelor exportatoare pe sectorul de activitate Agricultura, Silvicultura și pescuit

este redus în comparație cu numărul celor care importă, ceea ce denotă insuficiența prezenței pe
piețele externe și lipsa de competitivitate a firmelor din agricultură.
Se observă că, în perioada 2013-2016, numărul firmelor care exportă s-a redus cu 82 de
unități (Figura 1.2.7.3) și implicit s-a redus și valoarea exporturilor în perioada studiată,
Pagina 96 din 759
diminuându-se de la 800199,05 mii euro în 2013 la doar 627986,71 mii euro în 2016, ceea ce
înseamnă o scădere de aproximativ 22% (Figura 1.2.7.4).

Figura 1.2.7.3. Numărul firmelor exportatoare în domeniul agricultură, silvicultură și

pescuit

De remarcat este faptul că, în anul 2013, valoarea exporturilor a 1191 de firme (800199,05
mii euro) este apropiată de valoarea importurilor a 5613 firme (853634,07 mii euro), activitatea de
import-export a firmelor din sectorul agricol fiind relativ echilibrată.

Figura 1.2.7.4. Valoarea exporturilor pe domeniul agricultură, silvicultură și pescuit

(mii euro)

Creșterea numărului de firme care importă, coroborat cu scăderea numărului firmelor care
exportă produse agricole, au condus la o diferență mare între bunurile și serviciile din domeniul
agricol exportate, față de cele importate, fapt ce a condus la înregistrarea în 2016 a unui deficit de
aproape 400000 mii euro, ceea ce este foarte mult pentru o țară cu potențialul și capacitățile
disponibile pe care le are România.

Pagina 97 din 759

 1.2.8. Realizări și dificultăți întâmpinate în domeniul mediului de afaceri
din agricultură

1.2.8.1. Progrese și realizări în sectorul agricol

Pe baza analizei unui număr important de rapoarte, studii și date, se poate aprecia în
ansamblu că mediul economic din domeniul agricultură a cunoscut o dinamică favorabilă IMM-
urilor, acestea mărindu-și permanent ponderea.
Agricultura românească este susținută de activitatea IMM-urilor din domeniu, precum și a
marilor companii, atât a celor cu capital străin cât și a celor cu capital de stat;
Pentru perioada 2012-2016, contribuția agriculturii, silviculturii și pisciculturii în formarea
Produsului Intern Brut se situează în jurul cifrei 4 %;
Evoluția numărului de întreprinderi active din agricultură a fost constant ascendentă pe tot
intervalul analizat. În cadrul acestora, ponderea cea mai ridicată o reprezintă microîntreprinderile,
dar majoritatea acestora au potențial financiar mai redus;
Deși s-au făcut progrese în ceea ce privește numărul de IMM-uri din domeniu, în România
numărul este mult sub media europeană, iar sectorul trebuie sprijinit în continuare;
IMM-urile autohtone din agricultură influențează puternic activitatea economică și
stabilitatea socială din mediul rural;
Regiunile de dezvoltare Sud-Est și Sud-Muntenia prezintă cel mai dinamic sector al IMM-
urilor din domeniul agricol, iar regiunea Sud-Vest Oltenia, cel mai puțin activ;
Microîntreprinderile reprezintă cel mai dinamic segment al IMM-urilor din sectorul
agricol, ținând seama și de structura proprietății fondului funciar din România, majoritatea fiind la
limita subzistenței;
Dintre realizările acumulate se pot enumera:
 Existența unei legislații adecvate pentru IMM-uri care să creeze un climat de
încredere;
 Posibilitatea înființării facile a unei întreprinderi inclusă în categoria IMM-urilor;
 Existența unor structuri guvernamentale specializate destinate gestionării
sectorului;
 Asistență în accesarea finanțărilor de la bugetul de stat și din fonduri structurale
foarte consistentă destinată tuturor sectoarelor din agricultură;
 Creșterea posibilităților de alegere și promovarea serviciilor de consultanță;
 Susținerea pregătirii profesionale a forței de muncă prin programe de finanțare
nerambursabilă și a managementului performant;

Pagina 98 din 759

  Promovarea unor măsuri de susținere a categoriilor vulnerabile: tineri, femei, zone
defavorizate;
 Instituții financiare și reglementări suficient de permisive finanțărilor în
agricultură.

1.2.8.2. Dificultăți sesizate în activitățile curente

 În pofida creșterii numărului de unități de producție din agricultură în perioada

analizată, se observă o scădere drastică a numărului de angajați din domeniu, aspect
negativ cu influență nefavorabilă asupra rezultatelor activității economice;
 Câștigurile salariale din domeniu sunt la limita salariului minim pe economie ceea
ce afectează atractivitatea pentru angajări în ramură;
 Numărul firmelor exportatoare pe sector este redus în comparație cu numărul celor
care importă, lipsa de competitivitate a firmelor din agricultură fiind o realitate;
 Există un deficit mare între bunurile și serviciile din domeniul agricol exportate;
față de cele importate, fapt ce a condus la creșterea accentuată a acestuia;
 Existența unei birocrații excesive și a unor proceduri complicate pentru
întreprinzător;
 Schimbări frecvente în legislația fiscală și codul muncii, precum și a altor proceduri;
 Numărul de IMM-uri active în agricultură este mic în comparație cu alte ramuri
ale economiei;
 Ponderea mare a microîntreprinderilor, în totalul IMM-urilor, și lipsa de
capitalizare a acestora;
 Corupția, birocrația, legislația incoerentă, finanțarea deficitară;
 Instabilitatea forței de muncă și caracterul sezonier al activității;
 Blocajele financiare determinate de întârzierea plăților;
 Slaba tehnologizare a majorității microîntreprinderilor;
 Existența unor întârzieri în implementarea unor reglementări europene (ghidurile).

1.3. Cerințe și perspective ale mediului de afaceri din agricultură

1.3.1. Analiza structurii eșantionului analizat în funcție de vechimea

IMM-urilor

Pagina 99 din 759

 Referitor la vârsta IMM-urilor chestionate, cea mai mare pondere este deținută de
întreprinderile cu o vechime cuprinsă între 10-15 ani, care au cuantificat un procent de 28,77%,
fiind urmate de cele nou înființate, cu o vechime sub 5 ani, cu o pondere de 26,03%. Întreprinderile
cu o vechime de peste 15 ani, sunt reprezentate în procent de 23,29%, iar cele cu o vechime între
5-10 ani, în procent de 21,92% (Figura 1.3.1). Se poate aprecia că întreprinderile care au peste 10
ani de activitate în domeniu, și-au consolidat și dezvoltat activitatea, acestea reprezentând peste
52% din ponderea firmelor analizate, fiind urmate de cele care au sub 5 ani vechime, firme care
încearcă să-și găsească un loc pe piață și care se dovedesc foarte dinamice.

23.29 26.03
Sub 5 ani
5-10 ani

28.77 21.92 10-15 ani

Peste 15 ani

Figura 1.3.1. Structura eșantionului analizat în funcție de vechimea IMM-urilor

1.3.2. Analiza situației mediului de afaceri din agricultură în funcție de

vârsta IMM-urilor
Analizând percepția întreprinzătorilor privind favorabilitatea mediului de afaceri în anul
2012, pentru toate categoriile de vechime ale întreprinderilor analizate, situația a fost apreciată ca
favorabilă. În anul 2016, procentul acestora a scăzut în cazul întreprinderilor cu vechime peste 10
ani și a rămas constant la cele mai nou înființate, iar în prezent, puțin mai încrezătoare în situația
actuală sunt doar întreprinderile cu vechime între 5-10 ani, celelalte categorii au exprimat o
depreciere sau cel mult menținerea condițiilor anterioare.
Diferențierea percepțiilor întreprinzătorilor referitoare la situația actuală a mediului
economic în funcție de vechimea IMM-urilor pe piață este prezentată în tabelele 1.3.1., 1.3.2.,
1.3.3.
În anul 2012, IMM-urile cu vârsta de 0-5 ani raportează o situație neutră, având ponderea
cea mai ridicată de 52,63%. Pentru întreprinderile cu vechime 5-10 ani, se indică cel mai frecvent
un mediu favorabil afacerilor, 43,75%. În cazul întreprinderilor cu vârsta 10-15 ani și peste 15 ani,

Pagina 100 din 759

procentul cel mai mare se constată pentru situația favorabilă de 57,14%, respectiv 41,18% (tabelul
1.3.1).

Tabelul 1.3.1. Situația mediului de afaceri din agricultură în anul 2012

în funcție de vârsta IMM-urilor (%)
Aprecierea de ansamblu a mediului 5-10 10-15 Peste
0-5 ani
de afaceri din agricultură ani ani 15 ani
Favorabilă 31,58 43,75 57,14 41,18
Neutră 52,63 31,25 23,81 41,18
Dificilă 15,79 25,00 19,05 17,65

În ceea ce privește situația mediului de afaceri în anul 2016, în funcție de vârsta IMM-
urilor, cele cu vechimea pe piață de 0-5 ani, apreciază într-un procent mai ridicat ca situația fiind
neutră (47,37%). Cele cu vârsta cuprinsă între 5-10 ani, raportează în procent mai ridicat ca fiind
favorabilă (43,75%), iar pentru cele cu vârsta cuprinsă între 10-15 ani și cele peste 15 ani,
procentajul mai ridicat este înregistrat pentru aprecierea situației ca fiind neutră, de 66,67% și
respectiv 41,18% (Tabelul 1.3.2.).

Tabelul 1.3.2. Situația mediului de afaceri din agricultură în anul 2016 în funcție de vârsta
IMM-urilor (%)
Aprecierea de ansamblu a mediului 5-10 10-15 Peste
0-5 ani
de afaceri din agricultură ani ani 15 ani
Favorabilă 31,58 43,75 19,05 29,41
Neutră 47,37 31,25 66,67 41,18
Dificilă 21,05 25,00 14,29 29,41

Referitor la situația actuală a mediului de afaceri, întreprinderile cu vechimea 0-5 ani, doar
26,32% din acestea raportează ca situația fiind favorabilă, în scădere față de 2012 și 2016, iar cele
cu vechime de 5-10 ani raportează o situație favorabilă în procent de 50%, mai mare față de 2012
și 2016 (Tabelul 1.3.3).
În cazul întreprinderilor cu vârstă peste 15 ani, situația favorabilă este în procent de 29,41%
fiind în scădere comparativ cu anul 2012 și la fel față de anul 2016.

Tabelul 1.3.3. Situația mediului de afaceri din agricultură în prezent în funcție de vârsta
IMM-urilor (%)
Pagina 101 din 759
 Aprecierea de ansamblu a mediului de 5-10 10-15 peste
0-5 ani
afaceri din agricultură ani ani 15 ani
Favorabilă 26,32 50 23,81 29,41
Neutră 36,84 25 28,57 23,53
Dificilă 36,84 25 47,62 47,06

1.3.3. Analiza structurii eșantionului analizat în funcție de domeniul de

activitate al IMM-urilor

În funcție de domeniul principal de activitate al firmelor ce fac obiectul anchetei, structura

după codurile CAEN este prezentată în figura 2.2. Cea mai mare categorie de firme din eșantion,
cu un procent de 46,58%, este reprezentată de întreprinderi a căror activitate principală este
încadrată în codul CAEN 011 – cultivarea plantelor nepermante. De asemenea, 5,48% din unitățile
economice au codul CAEN 014 – Creșterea animalelor și tot același procent, îl au firmele cu codul
CAEN 012 - Cultivarea plantelor din culturi permanente. Cu procente egale de 2,74% din
întreprinderi au cod CAEN 013 – Cultivarea plantelor pentru înmulțire și codul 015 - Activități în
ferme mixte (cultura vegetală combinată cu creșterea animalelor).

36.99
46.58

2.74
5.48 2.74 5.48
011 012 013 014 015 altul

Figura 1.3.2. Domeniul de activitate al firmelor din eșantion după codul CAEN (%)

Un procent ridicat de firme au domeniul de activitate diferit (46,58%). Unele dintre

organizațiile analizate au un domeniu disctinct de activitate față de cele enumerate. Printre acestea
se numără activități auxiliare în agricultură, consultanță în agricultură, exploatare forestieră,
parcuri pentru rulote, comerț cu ridicata a produselor chimice, pensiuni agroturistice, etc. (Figura
1.3.2).

Pagina 102 din 759

 Dacă ne referim la mărimea întreprinderilor analizate după numărul de salariați, se observă
că marea majoritate sunt microîntreprinderi care au între 0-9 salariați (75,34%), 17,81% din
întreprinderile analizate sunt întreprinderi mici care au între 10-49 salariați, 5,48% din
întreprinderi au între 50-250 salariați fiind considerate întreprinderi mijlocii și 1,37% au peste 250
angajați, întreprinderi mari (figura 1.3.3).

5.48 1.37

17.81

75.34

0 -9 10 - 49 50 - 250 >250

Figura 1.3.3. Dimensiunea firmelor din eșantion în funcție de numărul de salariati (%)

1.3.4. Analiza situației mediului de afaceri din agricultură în funcție de

mărimea IMM-urilor
Analizând percepția întreprinzătorilor privind favorabilitatea mediului de afaceri, în funcție
de mărimea întreprinderilor analizate, situația se prezintă în tabelul 3.4. În anul 2012, aprecierile
au fost favorabile în procente mai mari la toate categoriile de întreprinderi (41,82% la
microîntreprinderi, 38,46% la întreprinderile mici), fiind urmate de aprecierea – situație neutră
40%, respectiv 38,46%, iar aprecierea - situație dificilă a avut cele mai mici procente, de 18,18%
la microîntrprinderi și 23,08% la întreprinderile mici, iar întreprinderile mijlocii și cele mari, au
considerat mediul de afaceri ca fiind favorabil.
Se poate concluziona că aprecierile au fost favorabile pentru condițiile din mediul de
afaceri în anul 2012, probabil ca o schimbare a situației după criza care a afectat economia în
perioada 2009-2011.

Tabelul 1.3.4. Situația mediului de afaceri din agricultură în anul 2012

în funcție de clasa de mărime a întreprinderilor (%)
Aprecierea de ansamblu
Întreprinderi Întreprinderi Întreprinderi
a mediului de afaceri Microîntreprinderi
mici mijlocii mari
din agricultură

Pagina 103 din 759

 Favorabilă 41,82 38,46 100 0
Neutră 40,00 38,46 0 0
Dificilă 18,18 23,08 0 100

Pentru anul 2016, percepțiile s-au schimbat. În cazul microîntreprinderilor au crescut

procentele firmelor care consideră mediul de afaceri ca neutru (47,27%) sau dificil (23,64%), ceea
ce a condus la scăderea drastică a firmelor care considerau un mediu favorabil, până la 29%.
Referitor la întreprinderile mici, schimbările au fost la nivelul firmelor care au apreciat ca
dificil mediul de afaceri, prin scăderea drastică a procentului acestora la 7,69% și creșterea
ponderii firmelor care consideră situația neutră. Procentul firmelor care consideră că mediul de
afaceri a fost favorabil în anul 2016, a rămas la fel ca în anul 2012 (38,46%).
Situația se schimbă radical în cazul întreprinderilor mijlocii, având loc o împărțire a
aprecierilor. Astfel, 50% din acestea consideră că mediul a devenit dificil, comparativ cu anul
2012, 25% îl consideră neutru și doar 25% favorabil.
În cazul întreprinderilor mari are loc o trecere a percepției întreprinzătorilor de la mediu
dificil în anul 2012, spre a considera mediul de afaceri din anul 2016 ca fiind neutru, ceea ce poate
fi considerată o îmbunătățire a situației (Tabel 1.3.5).

Tabelul 1.3.5. Situația mediului de afaceri din agricultură în anul 2016 în funcție de clasa
de mărime a întreprinderilor (%)
Aprecierea de ansamblu
Întreprinderi Întreprinderi Întreprinderi
a mediului de afaceri Microîntreprinderi
mici mijlocii mari
din agricultură
Favorabilă 29,09 38,46 25 0
Neutră 47,27 53,85 25 100
Dificilă 23,64 7,69 50 0

Pentru anul curent, situația este apreciată ca favorabilă de către întreprinderile mici în
procent de 46,15%, urmate de microîntreprinderi cu 29,09% și cele mijlocii cu 25%. Percepțiile
că mediul de afaceri este neutru, sunt raportate de către microîntreprinderi în procent de 30,91%,
de întreprinderile mici în procent de 15,38%, iar întreprinderile mijlocii în procent de 25% și de
întreprinderile mari (100%). Întreprinderile mijlocii indică un mediu de afaceri dificil în procent
de 50%, dar și cele mici (38,46%) și microîntreprinderile consideră dificilă situația mediului de
afaceri în procent de 38,18% (Tabel 1.3.6).
Acest lucru indică faptul că întreprinzătorii percep o alterare a mediului de afaceri în
prezent, în principal datorată modificărilor fiscale recente și a modificărilor salariale.

Pagina 104 din 759

Tabelul 1.3.6. Situația mediului de afaceri din agricultură în prezent în funcție de clasa de
mărime a întreprinderilor (%)
Aprecierea de ansamblu a
Întreprinderi Întreprinderi Întreprinderi
mediului de afaceri Microîntreprinderi
mici mijlocii mari
din agricultură
Favorabilă 29,09 46,15 25 0
Neutră 30,91 15,38 25 100
Dificilă 38,18 38,46 50 0

1.3.5. Analiza structurii eșantionului analizat în funcție de cifra de afaceri

a IMM-urilor

În ceea ce privește cifra de afaceri realizată de firmele analizate în anul 2016, cel mai mare
procent din respondenți (26%), au avut o cifră de afaceri cuprinsă între 0-50 mii lei, aceeași
pondere o dețin și întreprinderile cu cifra de afaceri între 50 mii-500 mii lei. Un procent de 16,44%
au avut cifra de afaceri cuprinsă între 500 mii și 2 milioane lei, iar 15,07% din întreprinderi au
declarat o cifră de afaceri cuprinsă între 2 și 10 milioane lei.

9.59
6.85 26.03 0-50 MII
50 MII-500 MII
15.07
500 MII -2 MIL
2 MIL - 10 MIL
16.44 26.03
10 MIL - 20 MIL
20 MIL - 200 MIL

Figura 1.3.4. Structura firmelor analizate în funcție de cifra de afaceri (%)

Din categoria firmelor cu valori mai mari ale cifrei de afaceri, au fost identificate 12% din
cele analizate cu peste 20 milioane lei, iar 6,85% au raportat cifra de afaceri între 10 și 20 milioane
lei (Figura 1.3.4).

Pagina 105 din 759

 1.3.6. Analiza structurii eșantionului analizat în funcție de forma de
organizare juridică a IMM-urilor

Dacă ne referim la forma de organizare juridică a întreprinderilor din eșantionul analizat,

67,12% din agenții economici chestionați sunt Societăți cu Răspundere Limitată (SRL), această
formă de organizare fiind cea mai bine reprezentată. O proporție de 19,18% sunt Persoane Fizice
Autorizate (PFA), iar 13,70% dintre unitățile economice din eșantion sunt Întreprinderi
Individuale (II) (Figura 1.3.5).

13.70

19.18 II
PFA
67.12
SRL

Figura 1.3.5 Strucrura eșantionului analizat în funcție de forma de organizare juridică

(%)

1.3.7. Analiza situației mediului de afaceri din agricultură în funcție de

forma de organizare juridică a IMM-urilor

Pentru diferențierea percepțiilor întreprinzătorilor referitoare la situația actuală a mediului

economic, s-a făcut o apreciere a răspunsurilor primite în funcție de forma juridică de organizare
a organizațiilor analizate, care este evidențiată în tabelele 1.3.7., 1.3.8., 1.3.9.
Luând în considerare forma de organizare juridică a IMM-urilor, pentru anul 2012, un
procent de 48,98% din cele organizate ca SRL-uri, apreciază situația ca fiind favorabilă, în timp
ce un procent de 42,86% din PFA-uri și 50% din Întreprinderile Individuale, o apreciază ca neutră
(Tabelul 1.3.7).
Dintre formele de organizare juridică analizate, PFA-urile reprezintă categoria care
apreciază situația ca fiind dificilă, în cel mai mare procent (28,57%), fiind urmată de Întreprinderile
Individuale (20%) și SRL-uri (16,33%).

Tabelul 1.3.7. Situația mediului de afaceri în 2012 în funcție de forma juridică a

IMM-urilor (%)

Pagina 106 din 759

 Aprecierea de ansamblu a
mediului de afaceri SRL PFA II
din agricultură
Favorabilă 48,98 28,57 30
Neutră 32,65 42,86 50
Dificilă 16,33 28,57 20

În anul 2016, doar 30,61% din IMM-urile de tip Societate cu Răspundere Limitată, au
apreciat situația ca fiind favorabilă, 48,98% ca fiind neutră și 20,41% din SRL-uri au apreciat
situație dificilă.
În cadrul IMM-urilor de tip Persoană Fizică Autorizată, percepția asupra mediului de
afaceri a fost favorabilă în proporție de 28,57%, neutră în proporție de 42,86% și dificilă în procent
de 28,57%.
IMM-urile de tipul Întreprinderi Individuale au raportat situație favorabilă în procent de
30%, neutră 50% și dificilă 20%.
În concluzie, pentru toate tipurile de IMM-uri se consemnează o situație neutră în procent
mai mare (Tabelul 1.3.8). Se observă faptul că percepțiile s-au schimbat în sens negativ, între cele
două intervale de analiză, doar în cazul întreprinderilor organizate ca SRL, percepțiile
întreprinderilor de tip PFA și II, păstrându-și tendințele cu mici fluctuații.

Tabelul 1.3.8. Situația mediului de afaceri în 2016 în funcție de forma juridică a

IMM-urilor (%)
Aprecierea de ansamblu a
mediului de afaceri SRL PFA II
din agricultură
Favorabilă 30,61 28,57 30
Neutră 48,98 42,86 50
Dificilă 20,41 28,57 20

În prezent, 44,9% din întreprinderile de tip SRL raportează că situația este dificilă, în
creștere față de intervalele anterioare, cele de tip PFA raportează o situație neutră în procent mai
mare, de 42,86%, la fel și întreprinderile individuale (40%). Luând în considerare raportările IMM-
urilor în anul 2012 comparativ cu situația din prezent, se observă că SRL-urile apreciază o situație
dificilă, deci o înrăutățire a mediului de afaceri, cele de tip PFA și II mențin aceleași aprecieri și
în prezent, ca fiind o situație neutră (Tabelul 1.3.9).

Pagina 107 din 759

 Tabelul 1.3.9 Situația mediului de afaceri în prezent în funcție de forma juridică a IMM-
urilor (%)
Aprecierea de ansamblu a
mediului de afaceri SRL PFA II
din agricultură
Favorabilă 32,65 28,57 30
Neutră 22,45 42,86 40
Dificilă 44,90 28,57 30

1.3.8. Analiza situației generale a mediului de afaceri din agricultură

Pe baza prelucrării datelor din întregul eșantion studiat, s-a apreciat situația generală a
mediului de afaceri din domeniul agricol în perioada studiată, situație care este prezentată în figura
1.3.6.
În anul 2012, un procent de 43% din totalul întreprinderilor analizate, au considerat mediul
economic favorabil derulării afacerilor, 36% din acestea, au considerat situația ca fiind neutră și
19% au afirmat că situația a fost dificilă derulării în bune condiții a afacerilor din domeniu.
Analizând situația în anul 2016, se constată că percepția întreprinzătorilor despre mediul
de afaceri s-a schimbat puțin. Procentul celor care au afirmat că situația în mediul de afaceri este
neutră, a crescut cu aproximativ 5% față de anul 2012, ajungând la 47,95%, pe când procentul
celor care au considerat situația favorabilă a scăzut la 30% (scădere de 13%) și doar 21% au
considerat că situația a fost dificilă derulării afacerilor în anul 2016.
În ceea ce privește situația mediului de afaceri din prezent, percepția s-a schimbat din nou,
majoritatea respondenților (aproape 40%) consideră că situația este dificilă derulării afacerilor,
31% o consideră favorabilă afacerilor și se remarcă reducerea până la 28% a celor care o consideră
neutră. Se observă că situația din prezent, prezintă o creștere accentuată (dublare) a ponderii
întreprinzătorilor care consideră că mediul de afaceri este mai dificil, de la 20% în anul 2016 la
40% în anul 2018, iar procentul celor care consideră că mediul de afaceri s-a îmbunătățit a scăzut
de la 43% în anul 2012, la 31% în prezent.

Pagina 108 din 759

 60.00
47.95
50.00 43.84
39.73
40.00 36.99
30.14 31.51
28.77
30.00
21.92
19.18
20.00
10.00
0.00
2012 2016 Prezent

Dificilă Favorabilă afacerilor Neutră

Figura 1.3.6. Aprecierea situației mediului de afaceri în intervalul analizat (%)

Aceste modificări ale percepției întreprinzătorilor au avut la bază mai multe cauze, în
general consolidate pe dificultățile întâmpinate de IMM-urile din sectorul agricol, așa cum se
reliefează și sunt prezentate în figura 1.3.7. Printre cele mai des semnalate probleme, se numără:
- birocrația în procent de 14,80%;
- concurența produselor din import, cu un procent de 14,40%;
- calitatea slabă a infrastructurii - 13,30%;
- creșterea nivelului cheltuielilor salariale - 12%
- costurile ridicate ale creditelor - 11,60%;
- întârzierile la încasarea facturilor - 8,40%;
- scăderea cererii interne - 8%;
- controalele excesive - 7,20%;
- inflația - 6,40%;
- alte dificultăți - 4%.

4.00 8.00
13.20 14.40
7.20
14.80
11.60
12.00 8.40 6.40

Scăderea cererii interne

Concurenţa produselor din import
Costuri ridicate ale creditelor
Inflaţia
Întârzieri la încasarea facturilor
Creşterea nivelului cheltuielilor salariale
Birocraţia

Pagina 109 din 759

Figura 1.3.7. Principalele dificultăți întâmpinate de întreprinderile din domeniul agricol
(%)

Examinând eșantionul analizat în funcție de principalele oportunități de afaceri pentru

firmele din agricultură, se observă că un procent de 25% din întreprinzători au apreciat ca
principală oportunitate, folosirea de noi produse și tehnologii. Acest lucru indică faptul că
reprezentanții unităților economice care activează în agricultură și domeniile conexe, sunt deschiși
către introducerea rapidă a produselor noi, sunt dispuși să folosească tehnologii moderne pentru a
le ușura activitățile derulate în cadrul companiilor lor și pentru a obține rezultate cât mai bune. Se
presupune că această receptivitate la inovare este determinată de o mai bună informare și
documentare a întreprinzătorilor, ceea ce este benefic pentru activitatea din domeniu.
Într-un procent apropiat de 24,44%, se regăsește obținerea unui proiect pe fonduri
europene. Fondurile europene sunt vizate de către agenții economici pentru a le spori afacerea,
pentru a putea să se dezvolte și pentru a achiziționa noi utilaje și produse care să le permită
modernizarea exploatației agricole, astfel încât să devină mai competitivi pe piață. Un procent de
15,56% consideră oportună pătrunderea pe noi piețe, iar 31,89% din întreprinzători văd ca
oportunitate creșterea cererii pe piața internă.
În procente mai reduse de 8,89% și respectiv 8,33% regăsim și creșterea exporturilor și
respectiv realizarea unui parteneriat de afaceri care să asigure dezvoltarea afacerii. Un procent de
3,89% din întreprinzători, au indicat alte oportunități ce pot apărea în mediul de afaceri din
agricultură (Figura 1.3.8).

3.89 13.89
15.56
8.89
8.33
25.00
24.44

creşterea cererii pe piaţa internă

sporirea exporturilor
folosirea de noi produse și tehnologii
obținerea unui proiect cu fonduri europene
realizarea unui parteneriat de afaceri

Figura 1.3.8. Percepția întreprinzătorilor privind principalele oportunități

pentru firmele din agricultură (%)

Referitor la situațiile pe care întreprinzătorii le preconizează că vor afecta negativ

activitatea și performanțele IMM-urilor din agricultură, pe baza răspunsurilor date, se evidențiază
următoarele aspecte (Figura 1.3.9):

Pagina 110 din 759

 - lipsa de reacție a autorităților în gestionarea problemelor de natură economică - 17,02%;
- evoluția reglementărilor legislative în procent de 16,17%;
- scăderea puterii de cumpărare, în procent de 15,74%;
- schimbările de ordin politic - 15,32%;
- insuficienta predictibilitate a mediului economic în procent de 13,62%,
- instabilitatea piețelor financiare - 12,77%,
- politica băncilor în acordarea creditelor - 7,66%;
- alte cauze care pot afecta negativ mediul de afaceri - 1,70%.
-

7.66 1.70
15.32 16.17
13.62
17.02
15.74
12.77
Evoluția reglementărilor legislative
Insuficienta predictibilitate a mediului economic
Instabilitatea piețelor financiare
Scăderea puterii de cumpărare
Lipsa de reacție a autorităților în gestionarea problemelor de natură economică
Schimbările de ordin politic la orice nivel
Politica băncilor în acordarea creditelor

Figura 1.3.9. Principalele cauze care afectează negativ activitatea

și performanțele firmelor din agricultură (%)

În ceea ce privește evoluția indicatorilor financiari ai IMM-urilor investigate, pentru

perioada 2012-2016, se relevă faptul că 56,16% dintre companii au o apreciat o creștere ușoară a
cifrei de afaceri, 16,44% dintre întreprinderi au raportat o creștere semnificativă, 12,33% au avut
situații financiare fluctuante și alte 9,59% de stagnare, în timp ce numai 4,11% au avut o scădere
ușoară și 1,37% scădere semnificativă (Figura 1.3.10).

12.33 16.44
4.11 1.37
9.59
56.16

Creștere semnificativă Creștere ușoară Stagnare

Scădere ușoară Scădere semnificativă Fluctuantă

Pagina 111 din 759

Figura 1.3.10. Evoluția indicatorilor financiari la firmelor analizate în perioada 2012-2016
(%)

Referitor la modul în care întreprinzătorii anticipează și percep evoluția firmei în viitor,

rezultatele anchetei relevă următoarele:
- 64,38% din întreprinzători/manageri estimează o creștere moderată a afacerii;
- 31,51% dintre firmele investigate opinează că vor menține afacerea la nivelul actual;
- 2,74% dintre respondenți apreciază că evoluția va fi una descendentă, adică de diminuare;
- 1,37% se gândesc la vânzarea afacerii.
Niciunul dintre respondenți nu previzionează o creștere rapidă a afacerii pentru perioada
următoare.
Se constată că estimările întreprinzătorilor/managerilor din agricultură sunt moderate și ele
reflectă situația generală de la nivelul majorității ramurilor economiei (Figura 1.3.11).

0.00 2.74 1.37

31.51

64.38

Menținerea afacerii la nivelul actual Creșterea moderată a afacerii

Creșterea rapidă a afacerii Diminuarea afacerii
Vânzarea afacerii

Figura 1.3.11. Estimarea evoluției firmei în viitorul apropiat (%)

Analizând rezultatele economice obținute de firmele din eșantion, în anul 2017 comparativ
cu rezultatele din anul 2016, se constată faptul că un procent de 49,32% din întreprinderi au
menținut afacerea la același nivel, 27,40% din întreprinderile studiate au realizat performanțe
economice și financiare mai bune în anul 2017, în timp ce 17,81% din întreprinderi au avut
performanțe economice mai slabe și 5,48% rezultate mult mai slabe în anul 2017 față de anul 2016.
De remarcat faptul că niciuna din firmele chestionate nu a apreciat evoluția performanțelor ca fiind
mult mai bună în anul 2017 comparativ cu anul 2016 (Figura 1.3.12).
Producția agricolă este influențată de numeroși factori naturali și tehnologici. Luând în
considerare evoluția volumului fizic al vânzărilor în anul 2017, comparativ cu anul 2016, se
remarcă faptul că 52% din întreprinderile analizate au înregistrat o creștere ușoară a nivelului

Pagina 112 din 759

vânzărilor, 5,48% din întreprinderi au realizat o creștere semnificativă, iar 31,51% s-au menținut
același nivel.

5.48

17.81
27.40

49.32

1 Mult mai slabe 2 Slabe 3 La acelasi nivel

4 Bune 5 Mult mai bune

Figura 1.3.12 Performantele firmelor în anul 2017 comparativ cu anul 2016 (%)

Ponderea unităților care au raportat o scădere semnificativă a fost de 5,48%, la egalitate cu

cea a întreprinderilor care au înregistrat o scădere ușoară a vânzărilor (Figura 1.3.13).

60.00
52.05
50.00

40.00
31.51
30.00

20.00

10.00 5.48 5.48 5.48

0.00
Creştere Creştere ușoară La același nivel Scădere Scădere ușoară
semnificativă semnificativă

Figura 1.3.13. Evoluția volumului vânzărilor în anul 2017 comparativ cu anul 2016 (%)

Personalul care lucrează în cadrul IMM-urilor reprezintă o verigă importantă a procesului

de consolidare și dezvoltare a afacerii. Astfel, analizând evoluția numărului salariaților în anul
2017, comparativ cu anul 2016, se remarcă faptul că 75,34% dintre IMM-urile chestionate au
menținut același număr de salariați, 16,44% din acestea au o înregistrat o creștere ușoară și doar
1,37% o creștere semnificativă.

Pagina 113 din 759

 Există și situații de scădere ușoară a numărului de salariați în cazul a 6,85% din
întreprinderile analizate, iar scădere semnificativă nu a declarat niciun respondent dintre cei
chestionați (Figura 1.3.14).

80.00 75.34
70.00
60.00
50.00
40.00
30.00
20.00 16.44
10.00 6.85
1.37 0.00
0.00
Creştere Creştere ușoară La același nivel Scădere Scădere ușoară
semnificativă semnificativă

Figura 1.3.14. Evoluția numărului salariaților în anul 2017 comparativ cu anul 2016
la IMM-urile analizate (%)

Un aspect important al IMM-urilor din sectorul agricol este reprezentat de capacitatea de

vânzare a producției obținute. Pentru aceasta este nevoie de terțe persoane care se ocupă cu
comercializarea și valorificarea produselor agricole și implicit de creșterea numărului de clienți.
Luând în considerare evoluția numărului de clienți în anul 2017 comparativ cu anul 2016,
un procent de 53,42% din reprezentanții IMM-urilor analizate, afirmă că numărul clienților a
rămas la același nivel, 32,88% au constatat o creștere ușoară a numărului de clienți și 5,48% au
raportat o creștere semnificativă. Peste 6% din întreprinzători s-au confruntat cu o scădere ușoară
și semnificativă.
Acest lucru, poate fi considerat pozitiv, numărul clienților din piață fiind unul mai ridicat,
ceea ce permite o creștere a producției și a posibilităților de valorificare a acesteia (Figura 1.3.15).

60.00 53.42
50.00
40.00 32.88
30.00
20.00
10.00 5.48 2.74 4.11
0.00
Creştere Creştere ușoară La același nivel Scădere Scădere ușoară
semnificativă semnificativă

Figura 1.3.15. Evoluția numărului de clienți în anul 2017 comparativ cu anul 2016 (%)

Pagina 114 din 759

 Una din problemele importante și presante ale IMM-urilor este valorificarea producției,
prin vânzarea materiilor prime la un preț avantajos. Există situații când stocurile de produse din
unitățile agricole este fluctuant, cererea este neuniformă de-a lungul anului sau prețurile de pe piață
sunt mici, iar fermierii păstrează în depozite o parte din producția obținută.
Referitor la evoluția stocurilor, 56,16% dintre respondenți afirmă că în anul 2017, au avut
același nivel al stocurilor cu cel din anul 2016, iar 27,40% au declarat o creștere ușoară a stocurilor
și doar 4% o creștere semnificativă a stocurilor de produse depozitate.
De asemenea, un procent de 4,11% dintre întreprinzători au declarat că stocurile au avut o
scădere semnificativă, iar 8,22% din întreprinzătorii analizați au înregistrat o scădere ușoară a
volumului stocurilor de marfă. Scăderea volumului stocurilor de mărfuri este un aspect pozitiv și
poate indica o creștere a cererii de produse pe piață (Figura 1.3.16).

60.00 56.16
50.00

40.00

30.00 27.40

20.00
8.22
10.00 4.11 4.11
0.00
Creştere Creştere La același nivel Scădere Scădere ușoară
semnificativă ușoară semnificativă

Figura 1.3.16. Evoluția volumului stocurilor în anul 2017 comparativ cu anul 2016 (%)

Pentru ca întreprinderile din domeniul agricol să aibă performanțe financiare ridicate și să

obțină prețuri mai bune, uneori este necesară o valorificare a produselor obținute la export. Pentru
acest lucru întreprinderile trebuie să fie competitive, să implementeze sisteme de management a
calității și să fie bine organizate din punct de vedere a marketingului și a prezenței pe piețele
externe.
Astfel, din analiza evoluției nivelului exporturilor la societățile intervievate, se constată că
un procent ridicat de 68,49% din întreprinderile care efectuează exporturi, au menținut același
nivel ca în anii anteriori, 9,59% au înregistrat o scădere semnificativă și o scădere ușoară a
nivelului exporturilor.
Doar aproximativ 11% din întreprinderi au raportat o creștere ușoară a volumului
mărfurilor exportate și doar 1,37% o creștere semnificativă (Figura 1.3.17). Aceste cifre indică
puterea scăzută de producție pentru export a majorității întreprinderilor din domeniu, pentru toate

Pagina 115 din 759

domeniile de activitate și necesitatea implementării unei strategii care să susțină și să determine
cât mai multe întreprinderi să acceseze acest segment.

80.00
68.49
70.00
60.00
50.00
40.00
30.00
20.00 10.96 9.59 9.59
10.00 1.37
0.00
Creştere Creştere La același Scădere Scădere
semnificativă ușoară nivel semnificativă ușoară

Figura 1.3.17. Evoluția volumului exporturilor în anul 2017 comparativ cu anul 2016 (%)

În ceea ce privește evoluția mărimii profitului obținut în anul 2017, comparativ cu cel
obținut în anul 2016, se constată că 45,21% din întreprinderile analizate au indicat o creștere ușoară
a profitului, 27,4% din întreprinderile analizate au indicat menținerea la același nivel a profitului
obținut, iar 17,81 % au raportat o scădere ușoară a profitului.
Există și situații de scădere semnificativă a profitului obținut la 5,48% din întreprinderile
analizate și numai 4,11% raportează o creștere semnificativă a profitului societății. (Figura
1.3.18).

50.00 45.21
45.00
40.00
35.00
30.00 27.40
25.00
20.00 17.81
15.00
10.00 5.48
4.11
5.00
0.00
Creştere Creştere La același nivel Scădere Scădere
semnificativă ușoară semnificativă ușoară

Figura 1.3.18. Evoluția profitului în anul 2017 comparativ cu anul 2016 (%)

1.3.9. Cerințe și perspective ale mediului de afaceri din agricultură

Agricultura este un sector esențial al economiei, având în vedere că implică o pondere

importantă a forței de muncă și de întreprinderi care operează în acest sector. Totuși pe baza
Pagina 116 din 759
răspunsurilor celor intervievați, veniturile obținute din agricultură sunt la nivele mai reduse
comparativ cu alte sectoare ale economiei, ceea ce face ca domeniul să fie mai puțin atractiv pentru
tineri. Acest lucru se datorează productivității mai scăzute a muncii din acest sector.
O problemă importantă care trebuie abordată în acest context este dezechilibrul în lanțul
de aprovizionare. Există o serie de factori, care afectează rezultatele obținute de producători printre
care pot fi amintiți: lipsa de asociere a producătorilor, lipsa integrării verticale, capacitatea redusă
de negociere a prețurilor și lipsa de transparență în stabilirea acestora. Agricultorii sunt cei care
suferă cel mai mult când prețurile produselor agricole scad și beneficiază cel mai puțin când
prețurile cresc.
Datorită poziției firave de negociere, cea mai mare parte din valoarea adăugată a produselor
comercializate de agricultori este capturată de procesatori și comercianții cu amănuntul, care
beneficiază de o concentrare mult mai mare. Fenomenul revânzării produselor și intermedierea
multiplă, face ca prețurile finale ale produselor obținute de producători să fie mai mari. Piețele
alimentare sunt dominate, de obicei, de câțiva comercianți cu amănuntul care controlează mare
parte din piață, iar micii producători au acces limitat.
Aceeași tendință se observă și în cazul input-urilor pentru agricultură. În acest sens, poate
fi observată o creștere a concentrării în domeniul producției de produse fitosanitare, îngrășăminte,
cultivare de plante și semințe, în jurul la câteva companii mari. O astfel de tendință reduce
concurența în amonte, având un impact asupra costurilor de producție ale agricultorilor.
În consecință, poziția fermierilor în lanțul alimentar trebuie consolidată prin îmbunătățirea
capacităților de producție și a puterii de negociere și prin eliminarea practicilor comerciale
neloiale, astfel încât toate categoriile implicate producătorii, cumpărătorii și furnizorii să respecte
libertatea contractuală.
Pe măsură ce agricultura își extinde rolul în industria energetică și dincolo de ea, este
oportună gândirea agriculturii ca o modalitate biologică de a capta lumina soarelui pentru a
satisface nevoile alimentare, de energie și alte nevoi actuale, în loc să ne bazăm pe combustibilii
fosili.
Un concept comun utilizat pentru a descrie aspectele legate de siguranța alimentară, este
"de la fermă la masă", ceea ce înseamnă că trebuie luate măsuri în întreaga industrie pentru a
asigura o circulație sigură a alimentelor. Această interconectare între sectoarele industriei
alimentare și agriculturii, poate fi un descriptor precis pentru toate aspectele legate de alimentație.
Unii autori sugerează că fraza "de la fermă la masă" ar trebui modificată pentru a descrie rolul
esențial al resurselor naturale și impactul pe care industria și consumatorii îl pot avea asupra
resurselor noastre naturale de apă, sol și aer.
Printre cerințele legate de PAC, întreprinzătorii așteaptă o politică orientată spre piață care
să abordeze presiunea asupra veniturilor agricole ale fermierilor și dezechilibrul în lanțul de

Pagina 117 din 759

aprovizionare cu alimente. Politica agricolă trebuie să admită faptul că, acum mai mult decât
oricând, agricultura se confruntă cu o intensificare a schimbărilor climatice și a cerințelor piețelor
de desfacere și consumatorilor.
Agricultura este o activitate economică, prin urmare fermierii trebuie să fie pe deplin
considerați antreprenori. În acest sens, viitoarea PAC trebuie să combine mai bine instrumentele
pe care le are la dispoziție, cu scopul de a eficientiza mecanismele de piață și de a spori eficiența
acestora, precum și capacitatea agricultorilor de a participa cu succes la piețe.
Plățile directe echitabile au devenit în UE un element esențial al veniturilor agricole, un
element de bază al stabilizării veniturilor agricole și sunt acum indispensabile pentru agricultura
europeană, prin asigurarea viabilității fermelor și a zonelor rurale. Ele au devenit o parte
importantă a veniturilor anuale ale agricultorilor, chiar până la 100% din veniturile agricole în
unele sectoare agricole vulnerabile. Mai mult decât atât, o parte din plățile directe sunt capitalizate
în economia locală. Îndepărtarea acestora sau orice modificări majore ale sistemului ar trebui să
fie evitate în viitoarea programare. Acestea sunt esențiale pentru fermele de familie și IMM-urile
agricole, pentru a face față provocărilor viitoare ale volatilității pieței și globalizării.
În consecință, plățile directe ale PAC ar trebui să continue în viitor pentru a furniza un nivel
substanțial de stabilitate și siguranță a veniturilor nete ale fermelor și tamponarea efectelor
volatilității prețurilor asupra veniturilor fermierilor și celorlalte categorii de producători agricoli.
Strategiile de dezvoltare a sectorului agricol autohton trebuie să acorde o atenție sporită
următoarelor subiecte: agricultura bazată pe consum, o economie globală, inovația tehnologică,
diversitatea agricolă, implicațiile schimbării, expansiunea comerțului, conservarea biodiversității
și a mediului, comunitățile rurale.
Creșterea eficienței în sistemul de comercializare a alimentelor continuă să ducă la
aprovizionarea abundentă a pieței cu o mare varietate de produse alimentare accesibile, ceea ce
pune o presiune în plus, mai ales pe micii fermieri.
Activitatea de achiziție continuă să ducă la o concentrare sporită produselor și activităților
din sectorul agricol, iar relațiile cumpărător-vânzător se modifică permanent, deoarece etapele
devin din ce în ce mai interdependente, cumpărătorul devenind vânzător și invers.
Presiunile concurențiale sunt în creștere pentru agricultori pentru a furniza cele mai
potrivite tipuri de produse la momentul oportun. Comercianții cu amănuntul solicită o varietate de
produse de înaltă calitate (de exemplu, produse ecologice) livrate în timp util. Această cerere crește
importanța diferențierii produselor agricole și a informațiilor precise.
Tendințele internaționale în comerț și investițiile străine directe oferă comercianților de
alimente din România o alternativă puternică la piața alimentară internă, care are o creștere lentă.
De asemenea, sistemul de comercializare a alimentelor din marile lanțuri de hypermarket-uri,
acordă din ce în ce mai multă atenție evoluțiilor economice, politicilor și preferințelor economice

Pagina 118 din 759

ale consumatorilor. În aceste condiții, producătorii autohtoni trebuie să fie foarte bine informați și
organizați pentru a răspunde acestor cerințe.

1.3.9.1. Cerințe identificate din răspunsurile întreprinzătorilor

Pe baza centralizării propunerilor făcute de către întreprinzătorii care au completat

chestionarul, la întrebarea numărul 16: ”Ce măsuri ar trebui adoptate pentru îmbunătățirea
mediului de afaceri din agricultură?”, au fost sintetizate următoarele aspecte:

 stabilitate economică și predictibilitate fiscală și legislativă;

 necesitatea existenței unei legislații adecvate pentru dezvoltarea IMM-urilor, care să creeze
un climat de încredere;
 consultanță de specialitate și servicii publice de calitate oferite de ANAF;
 medierea și analiza contestațiile contribuabililor în relația cu Fiscul, înainte de a se ajunge
la instanță de către o entitate bilaterală (reprezentanți asociații IMM-uri – reprezentanți
ANAF);
 dezvoltarea infrastructurii prin investiții cu impact semnificativ pentru îmbunătățirea
activității economice (autostrăzi, modernizarea infrastructurii feroviare, navale, drumuri
expres, utilități – apă, canal, gaze, drumuri modernizate, etc);
 modernizarea infrastructurii informatice de la nivelul instituțiilor care lucrează cu publicul
și training pentru lucrătorii din aceste instituții pentru creșterea capacității administrative;
 stimularea consumului de produse autohtone;
 implementarea unor programe de creditare reală a exploatațiilor agricole;
 transparență în accesarea fondurilor europene;
 subvenționarea exportului de produse prelucrate, pentru scăderea ponderii exportului de
materii prime;
 procesarea productiei primare;
 dezvoltarea sectorului zootehnic;
 promovarea produselor finite pe piețele internaționale;
 investiții în infrastructură în zonele rurale;
 plata subvențiilor la timp;
 cadastrarea suprafețelor agricole;
 realizarea unei strategii naționale serioase pentru irigații de către profesioniști;
 susținerea pregătirii profesionale a forței de muncă prin programe de finanțare
nerambursabilă și a managementului performant;
 înființarea Camerelor Agricole Private;
 înființarea Fondului de Risc Privat în Agricultură;

Pagina 119 din 759

 responsabilizarea autorităților locale pentru inventarierea titlurilor de proprietate;
 credite cu dobândă subvenționată pentru achiziția de terenuri agricole pentru tinerii
fermieri;
 facilități pentru întreprinderile care angajează tineri în mediul rural;
 simplificarea normelor pentru accesarea fondurilor europene în vederea creșterii absorbției
acestora;
 creșterea competitivității firmelor din agricultură, mai ales în vederea realizării exportului
de produse finite;
 reducerea procedurilor birocratice și a documentelor solicitate de autorități;
 simplificarea și îmbunătățirea reglementărilor privind controalele și exercitarea funcției
preventive a controlului;
 facilități pentru asocierea fermierilor în cooperative;
 promovarea și susținerea competenței la toate nivelurile;
 crearea unei verigi de legătură între producători și comercianți;
 acordarea subvenției pe acciză la motorină.
 cadru legislativ și despăgubirea de către stat a fermierilor, pentru culturile înființate și
afectate de fenomene extreme;
 simplificarea procedurilor de angajare a muncitorilor necalificați și a reglementărilor
referitoare la zilieri în agricultură;
 stimularea investițiilor în modernizarea exploatației agricole prin facilități fiscale;
 atragerea tinerilor și prin alte măsuri de susținere în afara fondurilor europene, de către
autoritățile locale (alocarea unor terenuri în arendă, alte facilități, etc);
 regândirea legislației referitoare la muncitorii sezonieri din agricultură și a ajutoarelor
sociale;
 egalizarea nivelului subvențiilor acordate la nivel european;
 asigurarea un spațiu pentru prezentarea și comercializarea produselor locale realizate de
IMM-uri, în rețelele de magazine cu acoperire națională – lanțul scurt al produselor;
 dezvoltarea unei rețele de colectare în vederea distribuției produselor locale realizate de
IMM-uri, finanțată cu fonduri europene;
 înființarea de școli profesionale în mediul rural pentru a asigura resursa umană calificată;
 derularea permanentă a unor programe de calificare și recalificare profesională și de
învățare pe tot parcursul vieții pentru toate categoriile de personal;
 egalitate de tratament și acces liber la resurse pentru toți operatorii economici;
 nivel și cadru de reglementare mai bun;
 concurență liberă și loială pe piață;
 politici fiscale stimulative;

Pagina 120 din 759

  cadru instituțional adecvat, corespunzător dimensionat și cu capacitate administrativă de
monitorizare și evaluare, precum și viziune strategică de dezvoltare a agriculturii;
 informare și transparență publică;
 parteneriate de tip public – privat, inclusiv ale administrațiilor locale cu instituții de
cercetare-dezvoltare sau de învățământ, etc.;
 educație de calitate, axată pe competențe care să furnizeze calificările cerute de piața
muncii și de societate în ansamblu;

1.3.9.2. Perspective de dezvoltare a mediului de afaceri din agricultură

 Se poate aprecia în ansamblu că mediul economic din domeniul agricultură a cunoscut o

dinamică favorabilă dezvoltării IMM-urilor, acestea mărindu-și permanent ponderea;
 Agricultura românească este susținută de activitatea IMM-urilor din domeniu, precum și a
marilor companii, atât a celor cu capital străin cât și a celor cu capital de stat;
 Microîntreprinderile reprezintă cel mai dinamic segment al IMM-urilor din sectorul
agricol, ținând seama și de structura proprietății fondului funciar din România;
 Posibilitatea înființării facile a unei întreprinderi inclusă în categoria IMM-urilor;
 Existența unor structuri guvernamentale specializate destinate gestionării sectorului;
 Asistență în accesarea finanțărilor de la bugetul de stat și din fonduri structurale destinată
tuturor sectoarelor din agricultură;
 Creșterea și diversificarea posibilităților de informare și promovarea serviciilor de
consultanță;
 Promovarea unor măsuri de susținere a categoriilor vulnerabile: tineri, femei, șomeri, zone
defavorizate, etc;
 Existența unor instituții financiare și reglementări suficient de permisive finanțărilor în
agricultură;
 Accesul facil la noile produse și tehnologii agricole;

1.4. Propuneri și recomandări cu privire la direcțiile de acțiune la

nivelul ministerului pentru mediul de afaceri, comerț și
antreprenoriat pentru îmbunătățirea mediului de afaceri din
agricultură

Pagina 121 din 759

 Mediul de afaceri cuprinde toate acele elemente care afectează operațiunile unei
întreprinderi economice, incluzând: clienții, concurenții, furnizorii, distribuitorii, tendințele
industriei, înlocuitorii, reglementările, activitățile guvernamentale, economia în ansamblu, datele
demografice, factorii sociali și culturali, inovațiile și evoluțiile tehnologice. Conceptul este
deosebit de complex și are o arie de aplicare extrem de extinsă.
Agrobusiness-ul poate oferi României una dintre cele mai mari oportunități de creștere
economică în deceniile următoare. Pentru aceasta trebuie găsite soluții la cele mai mari provocări
cu care se confruntă planeta noastră, de la producția durabilă de alimente pentru o populație în
creștere, la problemele de management de mediu.
Industria alimentară, prelucrarea, distribuția și consumul sunt în creștere dar sectorul
posedă un potențial mult mai mare. Tehnologia digitală și inovația vor trebui introduse pe scară
largă, având ca rezultat o agricultură și un sector alimentar competitiv, transparent, rezistent și
profitabil. Această transformare va necesita investiții și capacități noi considerabile în cercetarea
și dezvoltarea agriculturii.
Autoritățile locale trebuie să se concentreze asupra oportunităților de creștere a locurilor
de muncă în România regională și rurală, cu ajutorul mijloacelor avute la dispoziție, pentru a
sprijini implementarea Planului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR).
O altă direcție ar fi aceea a folosirii unei imagini curate și verzi a agriculturii, această
imagine fiind cheia viitorului nostru agricol, ceea ce ar face sectorul mai profitabil, mai competitiv,
mai rezistent și mai durabil.
Ar trebui lansată prin consultare cu toate părțile interesate, o Carte Albă a Agriculturii, care
să prevadă direcții strategice de dezvoltare care să fie urmărite indiferent de modificările politice
survenite la guvernare și care să conducă la creșterea competitivității sectorului.
Trebuie realizate și dezvoltate acorduri de liber schimb și acorduri de acces pe piață pentru
fiecare marfă specifică, pentru ca fermierii noștri să-și poată exporta produsele în țările emergente.
Astfel, agricultorii pot avea poziții mai puternice de negociere a prețurilor materiilor prime produse
în ferme, atunci când au canale alternative la piață.
Guvernul trebuie să se asigure că legile concurenței permit o piață normală - de exemplu,
prin împiedicarea utilizării abuzive a puterii de piață a hypermarket-urilor și examinarea aspectelor
comportamentului anumitor supermarket-uri, precum și acordarea unor oportunități agricultorilor
autohtoni. Îmbunătățirea concurenței pe piață facilitează competitivitatea agricolă, ceea ce ar
permite piețelor agricole să funcționeze eficient și transparent.
Multe părți interesate au susținut că există o lipsă de transparență și de certitudine în prețul
produselor agricole și că acest lucru a condus la dificultăți în planificarea sau organizarea
producției.

Pagina 122 din 759

 Introducerea unor noi mecanisme de marketing care ar putea restabili echilibrul puterii
producătorului (piețe de gross bine reglementate, depozite locale de fructe și legume, etc), ar fi
necesară și acordarea unor facilități pentru asocierea producătorilor în structuri cooperatiste.
Crearea în cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Consumatorului (ANPC), a unor
compartimente care să colaboreze cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și cu
asociațiile și organizațiile profesionale de producători și fermieri, în vederea monitorizării
circuitului mărfurilor autohtone, pentru a facilita accesul în supermarket-uri, cu competențe de
sancționare și un cod de conduită obligatoriu pentru supermarket-uri (la toate mărfurile) susținute
de sancțiuni financiare directe.
Dificultățile fermierilor derivă din faptul că prețul produselor importate și comercializate
în România este mult sub prețul de cost. Astfel, un fermier autohton care deține fermă de porci,
abator și spațiu propriu de comercializare trebuie să vândă kilogramul de carne la 3,5 euro pentru
a supraviețui pe piață. Carnea importată este vândută în supermarketuri la un preț de doar 2,5 euro,
mult sub prețul de cost în orice parte a Europei, probabil datorită stimulentelor pentru export și
unei mai bune productivități.
Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), consideră
că statistica importurilor României trebuie dezbătută în mod public și că doar așa vor înțelege și
fermierii români ce este de făcut în agricultură. “Așa vom înțelege ce caută consumatorul, este
important să vedem ce se caută pe piață. În acest fel poate reușește și industria să se adapteze la
cerințele pieței”.
Potrivit acestuia, prioritatea tuturor domeniilor de activitate din România este să ajungem
să consumăm produse fabricate pe plan local, indiferent de forma de capital a producătorului sau
de naționalitatea acționarilor sau administratorilor. “Contează ca produsul consumat să fie din
România, altfel intrăm în această bulă a creșterii economice bazată pe rostogolirea unor taxe
asupra unor mărfuri din import”.
”Relația cea mai importantă în domeniul agricol și alimentar este relația producător-
consumator. Dacă amândoi intră într-un echilibru, sistemul funcționează. Însă la noi situația este
distorsionată, cum ar fi situația laptelui: se cumpără cu 1,6 lei litrul de lapte brut, se vinde cu 5,6
lei în supermarket. De asemenea există conflicte între producător și consumator din punct de
vedere al prețului, transportului, etc, însă toate trebuie categoriile de producători trebuie ajutate
pentru valorificarea producției”, a punctat Valeriu Tabără, președintele ASAS.
Președintele Asociației Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), Dorin Cojocaru,
a punctat principalele probleme cu care se confruntă la momentul actual principalii jucători de pe
piața laptelui: de la lipsa materiei prime și creșterea prețului laptelui, până la lipsa unităților de
procesare și adaptarea la nevoile piețelor externe. “La ora actuală, cresc importurile. Se cumpără
bloc calupuri de unt, se feliază și se ambalează”. El a dat ca exemplu și faptul că în România nu

Pagina 123 din 759

există o linie de ambalare a untului în pachețele mici pentru HoReCa, astfel că tot untul servit de
hotelieri la micul dejun este importat.
Crescătorii de ovine au semnalat o altă problemă importantă cu care se confruntă, și anume
lipsa centrelor de sacrificare a animalelor. Funcționarea unui număr mai mare de astfel de centre
le-ar permite crescătorilor de ovine să își valorifice mai bine producția de carne, iar consumatorii
ar avea garanția respectării unor standarde înalte de siguranță alimentară.
Cât privește sectorul vegetal, acesta este dominat de fenomenul polarizării. ”Doar 2%
dintre fermierii de la noi din țară exploatează 50% din suprafața țării, iar restul de 98%
exploatează cealaltă jumătate”, a subliniat europarlamentarul Daniel Buda. Acesta susține că
acest fenomen are loc pentru că marii fermieri îi absorb treptat pe cei mici, iar dacă acest fenomen
continuă până în anul 2020, ne vom confrunta cu mari probleme sociale, întrucât majoritatea celor
care se ocupau de agricultură vor avea nevoie de noi locuri de muncă. Acest lucru este dificil,
având în vedere faptul că nu avem suficiente zone industriale unde să poată fi cooptați sau alte
zone unde să găsească un obiect de activitate, lucru care va crea o problemă socială extrem de
mare.
Statistica MADR arată faptul că UE a fost principalul partener în comerțul agroalimentar
al României. În primul semestru al anului 2017, livrările către această destinație au avut o pondere
valorică de 59,6% din total exporturi, iar achizițiile de produse agroalimentare din statele membre
au deținut o pondere de 81,3% din total importuri. În perioada analizată a continuat tendința de
scădere a excedentului comercial realizat cu țările terțe, dar și cea de creștere a deficitului rezultat
din schimburile cu UE.
Potrivit datelor Eurostat, România a avut în 2017 cel mai mare deficit de cont curent din
Europa Centrală și de Est și unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană, înregistrând un
minus de 6,4 miliarde de euro, în vreme ce, profitând de conjunctura bună, majoritatea țărilor din
UE au trecut pe excedent de cont curent, România a înotat împotriva curentului și și-a majorat
deficitul de cont curent, pe fondul majorării puternice a deficitului comercial.
Datele Institutului Național de Statistică (INS) arată că în 2017 valoarea totală a
importurilor României a fost de 75,6 miliarde de euro, din care 8,7% (6,5 miliarde de euro) au
reprezentat importurile de produse alimentare, băuturi și tutun. Iar valoarea totală a exporturilor
României a fost de 62,6 miliarde de euro, din care 7,8% (4,8 miliarde de euro) au reprezentat
exporturile de produse alimentare, băuturi și tutun.
Raportând importurile alimentare de 6,5 miliarde de euro, la exporturile de 4,8 miliarde de
euro realizate anul trecut, a rezultat un deficit comercial la capitolul alimente de 1,7 miliarde de
euro – și acesta este un record al perioadei postdecembriste.
Astfel, producția industriei alimentare autohtone a crescut, în 2017, cu doar 1,1% față de
2016, în timp ce vânzările de produse alimentare au crescut de șase ori mai mult, respectiv cu

Pagina 124 din 759

6,8%. Per total, importurile de produse agroalimentare au însumat 6,5 miliarde de euro în 2017,
după ce în 2016 fuseseră de 5,8 miliarde de euro, în 2015 fuseseră de 5,3 miliarde de euro, iar în
2014 fuseseră de 4,5 miliarde de euro, 2014 și 2015 fiind considerați ani agricoli cu producții mai
slabe din cauza secetei.
În acești ultimi ani, România a consemnat încă un fenomen inedit, care a impulsionat
importurile de alimente: necesarul de consum al familiilor din micile gospodării rurale a depășit
producția din propria grădină chiar și la tradiționalele fructe, legume și alte produse agricole, astfel
că țăranii au ajuns să le cumpere tot de la retaileri, pe lângă alimentele de bază. Iar retailerii se
aprovizionează cu precădere din import.
„Situația din sectorul alimentar autohton, îl relevă a fi unul dintre cele mai puțin
performante la nivel european, în pofida potențialului agricol ridicat al României”, arată un
capitol special din Raportul asupra inflației, publicat de Banca Națională a României (BNR).
Avansul recent al consumului intern de produse alimentare, care a beneficiat atât de stimulente
generale (precum creșterile de venituri), cât și de stimuli specifici (extinderea cotei reduse a TVA
la nivelul tuturor bunurilor alimentare), s-a oglindit într-o măsură relativ redusă în activitatea
industriei alimentare, astfel încât surplusul de cerere a fost acoperit în cea mai mare parte din
importuri. „Această evoluție a readus în prim-plan situația din sectorul alimentar autohton,
domeniu pe care și alți indicatori de competitivitate (cota de piață la export, avantajul comercial,
productivitatea) îl relevă a fi unul dintre cele mai puțin performante la nivel european, în pofida
potențialului agricol ridicat al României”, arată banca centrală.
Potrivit BNR, principalele dezechilibre identificate vizează patru categorii de produse:
legume și fructe, cafea și cacao, lapte și produse lactate, respectiv carne și preparate din carne.
„Deși există situații (fructe exotice, cafea, cacao) în care contribuțiile la deficitul comercial pot fi
privite ca având un caracter firesc, explicabil pe seama condițiilor climaterice ale țării noastre,
în majoritatea cazurilor deficitele ascund probleme de competitivitate de natură structurală, care
afectează lanțul de producție, în special în amonte. Astfel, în cazul grupei de fructe și legume (care
explică o treime din deficitul comercial generat de mărfurile alimentare) este surprinzătoare
contribuția dominantă a produselor cu tradiție pe plan local, precum mere, struguri, tomate,
cartofi. Făcând abstracție de influența factorului sezonier, la toate aceste culturi, producția din
ultimii 10-20 de ani a stagnat sau chiar a scăzut, fenomen asociat, în primul rând, absenței unor
câștiguri în planul randamentelor, la care se adaugă restrângerea, în general, a suprafețelor
cultivate, inclusiv a suprafeței serelor”, se precizează în documentul BNR.
Deși România dispune de un potențial agricol ridicat în raport cu majoritatea statelor
europene, valorificarea acestuia rămâne printre cele mai scăzute, randamentele obținute de
fermierii locali (calculate ca raport între producția obținută și suprafețele cultivate/efectivele de
animale sacrificate) fiind printre cele mai reduse din UE, sub cele ale Poloniei și Ungariei.

Pagina 125 din 759

 O explicație este dată, potrivit BNR, de nivelul foarte scăzut al investițiilor directe orientate
către cultivarea legumelor și a fructelor, respectiv creșterea animalelor, în contrast, de pildă, cu
influxurile care au vizat cultura cerealelor și a plantelor oleaginoase – domenii care, de altfel, au
o contribuție pozitivă la soldul comercial extern. „Mai departe, deși receptoare a unor fluxuri de
capital în creștere, industria alimentară este caracterizată în continuare de un nivel de
productivitate aflat mult sub media europeană, rezultat al gradului scăzut de tehnologizare a
capacităților de producție existente, astfel încât opțiunea pentru importuri sau relocarea unor
segmente de activitate în alte țări europene se profilează ca fiind de multe ori mai rentabilă. Ca
atare, expansiunea cererii de consum interne a fost însoțită, în mod neobișnuit, de o subutilizare
a capacităților de producție”, a mai arătat banca centrală.
Pe baza analizei unui număr important de rapoarte, studii și date, se poate aprecia în
ansamblu, că mediul economic din domeniul agricultură a cunoscut o dinamică favorabilă IMM-
urilor, acestea mărindu-și permanent ponderea, dar s-a pus în evidență creșterea deficitului,
deoarece exportăm majoritar materii prime și importăm produse finite. Sectorul prelucrării
materiilor prime din agricultură este deficitar.
Agricultura românească este susținută de activitatea IMM-urilor din domeniu, precum și a
marilor companii, atât a celor cu capital străin cât și a celor cu capital de stat. Deși s-au făcut
progrese în ceea ce privește numărul de IMM-uri din domeniu, în România numărul este mult sub
media europeană, iar sectorul trebuie sprijinit în continuare.
IMM-urile autohtone din agricultură influențează puternic activitatea economică și
stabilitatea socială din mediul rural fapt indicat și de datele statistice. Astfel, regiunile de
dezvoltare Sud-Est și Sud-Muntenia, prezintă cel mai dinamic sector al IMM-urilor din domeniul
agricol, iar regiunea Sud-Vest Oltenia, cel mai puțin activ. De altfel, regiunea Sud-Vest Oltenia
este a 7-a cea mai săracă regiune a Europei, conform CE.
În pofida creșterii numărului de unități de producție din agricultură în perioada analizată,
se observă o scădere drastică a numărului de angajați din domeniu, aspect negativ cu influență
nefavorabilă asupra rezultatelor activității economice. De asemenea, câștigurile salariale din
domeniu sunt la limita salariului minim pe economie ceea ce afectează atractivitatea pentru
angajări în ramură.
Persistă birocrația și unele proceduri complicate pentru întreprinzător, iar schimbările
frecvente în legislația fiscală și codul muncii, precum și a altor proceduri, perturbă activitatea.
Agricultura are o importanță strategică pentru viitorul și securitatea Europei, furnizând
alimente de cea mai bună calitate la peste 500 de milioane de cetățeni europeni. Sectorul agricol
reprezintă un important domeniu al ocupării forței de muncă în UE, cu circa 22 milioane de oameni
care lucrează în mod regulat în agricultură. Dacă adăugăm și sectorul industriei alimentare, se

Pagina 126 din 759

ajunge la aproape 44 de milioane de locuri de muncă. Aceste locuri de muncă sunt legate de
aproximativ 11 milioane de exploatații agricole din UE.
După lansarea de către Comisia Europeană a declarației privind noile priorități în
agricultură, factorii de decizie au un rol important în definitivarea arhitecturii noii Politici Agricole
Comune.
Discuțiile purtate până în acest moment sintetizează o serie de orientări privind reforma
PAC, după cum urmează:
• consolidarea competitivității și a inovării, asigurând în același timp, sustenabilitatea și
echilibrul ecosistemelor;
• stabilizarea veniturilor și consolidarea poziției agricultorilor europeni în lanțurile
agroalimentare;
• încurajarea creșterii economice și a locurilor de muncă în zonele rurale și înnoirea
generațiilor;
• corelarea cu alte politici comune, în special cele legate de mediu, schimbări climatice,
ocuparea forței de muncă, politici sociale, educație, siguranța alimentară, sănătate publică,
coeziune, comerțul, cercetarea și dezvoltarea, inovarea și migrația;
• îmbunătățirea guvernanței prin simplificarea PAC și punerea în aplicare a instrumentelor
eficiente din punct de vedere al costurilor, punând accentul pe rezultate.
România a beneficiat de instrumentele PAC, primind în perioada de programare 2007-
2013, investiții în valoare de 10 miliarde de euro în sectorul agricol și în zonele rurale. Raportul
Comisiei Europene din 2014 cuprinde numeroase realizări ale acestei politici în România: plățile
directe au sprijinit un milion de beneficiari, fondurile de dezvoltare rurală au promovat practici
agricole durabile și au îmbunătățit potențialul diferitelor sectoare și filiere agro-industriale,
resursele financiare atrase au stimulat creșterea economică și au creat locuri de muncă în zonele
rurale, încurajând și instalarea tinerilor fermieri în zonele rurale.
Având în vedere că investițiile din actuala perioadă de programare 2014-2020, se
preconizează a fi duble față de investițiile primite în perioada 2007-2013, România are
posibilitatea de a beneficia la nivel optim de instrumentele PAC. De asemenea, este indicat ca
România, datorită importanței pe care PAC o are în economia națională, să joace un rol activ în
modernizarea acestei politici europene pentru următoarea perioadă de programare.
În România, majoritatea fermelor sprijinite prin PAC sunt încadrate ca ferme de subzistență
și semi-subzistență, ceea ce face ca performanțele acestora să fie limitate. Ar trebui impuse criterii
mai stricte de performanță, unităților care beneficiază de fonduri europene și ulterior implementării
proiectului monitorizate performanțele o perioadă mai lungă.

Pagina 127 din 759

 Conform datelor INS peste 91% dintre ferme și 55% din teritoriul agricol al României sunt
reprezentate de fermele de subzistență și semi-subzistență. Acest tip de exploatații agricole
întâmpină o serie de dificultăți, cum ar fi:
• venituri mici și un nivel de viată mai scăzut;
• scăderea numărului de angajați din domeniu;
• acces limitat pe piață;
• acces limitat la informațiile referitoare la sursele de finanțare europene;
• slaba tehnologizare și dotare a întreprinderilor;
• obținerea cu dificultate a creditelor;
Suprafețele mici ale exploatațiilor agricole (45% dintre fermele existente pe teritoriul
României au o suprafață de sub 1 ha), precum și lipsa unei entități juridice, fac dificilă
rentabilizarea acestora.
Chiar dacă PAC nu este menită să fie o politică cu scop social, oportunități majore de
dezvoltare pot să apară prin restructurarea politicilor agricole și prin revitalizarea economiei rurale,
în așa fel încât să fie păstrate și promovate în continuare practicile agricole tradiționale ce sunt
importante pentru biodiversitate și conservarea acesteia, pentru utilizarea rațională a resurselor
naturale și pentru obținerea de produse sănătoase și de calitate ridicată.
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a încheiat peste 4.500 de contracte de
finanțare care au ca obiect investiții în zona montană și pentru care s-au efectuat plăți în valoare
totală de 230,6 milioane de euro. Alocarea distinctă acordată prin Programul Național de
Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020), pentru finanțarea investițiilor realizate în zona
montană este de 683 milioane euro. „Zona montană este o prioritate pentru AFIR, iar proiectele
din această zonă constituie o necesitate pentru dezvoltarea durabilă a mediului rural. Alocarea
distinctă dispusă în sesiunile de finanțare și interesul crescut al beneficiarilor pentru accesarea
fondurilor PNDR 2020 urmăresc dezvoltarea și stabilizarea populației în zona montană. Până în
prezent, am finanțat 154 de ferme și mai multe proiecte de procesare a produselor agricole, am
susținut financiar realizarea și modernizarea a 1.192 kilometri de rețele de apă sau apă uzată și
a peste 1.450 de kilometri de drumuri comunale, agricole și forestiere în zonele montane” , a
declarat Adrian Chesnoiu, directorul general al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
Cele mai multe investiții în zona montană au fost finanțate pentru instalarea a 1.998 de
tineri fermieri prin intermediul submăsurii 6.1, pentru care AFIR a semnat decizii de finanțare în
valoare de 81 milioane de euro.
Pentru dezvoltarea fermelor mici prin submăsura 6.3, AFIR a încheiat 1.952 de contracte
de finanțare cu o valoare de peste 29,3 milioane de euro. De asemenea, au fost contractate proiecte
de investiții în exploatații agricole prin submăsura 4.1, și proiecte de înființare sau modernizare a

Pagina 128 din 759

unităților de procesare a produselor agricole prin submăsura 4.2, cu o valoare cumulată de peste
52 milioane de euro.
Investițiile în infrastructura din zona montană au fost finanțate prin intermediul submăsurii
7.2 (Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică) pentru care AFIR a
semnat 297 de contracte în valoare totală de peste 276 milioane de euro. De asemenea, 147 de
contracte în valoare totală de 48,6 milioane de euro au fost semnate prin intermediul submăsurii
7.6 (Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural).
Agricultura este influențată nu numai de PAC, ci și de alte politici ale UE, în special
politica comercială. Schimbări în măsurile comerciale, cum ar fi tarifele de import și acordurile
comerciale, pot să aibă un impact mare asupra sectorului agricol din UE, asupra prețurilor la nivel
global și în țări terțe din afara UE pentru produsele agricole.
Plățile efectuate către fermieri prin PAC sunt imperative în raport cu gama de bunuri și
servicii oferite de agricultori societății, inclusiv remunerarea pentru bunurile publice furnizate de
agricultori, securitatea alimentară, standardele ridicate de bunăstare a animalelor, calitatea ridicată
a alimentelor, siguranța alimentară și a standardelor de trasabilitate, menținând în același timp
activitatea agricolă în fiecare regiune a UE, păstrând peisajul și prin aplicarea unor măsuri de
protecție a mediului. Prin urmare, aceste plăți aduc o valoare adăugată europeană reală comunității
și ar trebui, prin urmare, să fie în continuare finanțate integral de la bugetul UE.
Plățile directe sunt un instrument major pentru stabilizarea veniturilor agricole și în același
timp, o plasă de siguranță. Cu toate acestea, agricultorii sunt afectați de schimbările climatice,
starea de sănătate și riscurile din piață. Prin urmare, ar trebui să se acorde agricultorilor fiecărui
stat membru, posibilitatea să opteze în mod voluntar pentru cele mai bune instrumente private de
gestionare a riscurilor, în conformitate cu situația și nevoile specifice. În acest sens, aceste măsuri
ar trebui să fie voluntare la nivelul statelor membre. Din acest punct de vedere, nu există o abordare
unitară la nivelul UE pentru a face față volatilității prețurilor cauzată de climă, sănătate și riscurile
din piață. Alegerea opțiunilor complementare, pe lângă plățile directe ale PAC, trebuie să fie în
continuare facilitată la nivelul UE printr-un instrument îmbunătățit de gestionare a riscurilor, bazat
pe mijloacele existente disponibile în cadrul pilonului 2.
Potrivit calculelor efectuate de specialiștii Farm Europe, printre propunerile Comisiei
Europene (CE) privind Cadrul Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, prezentate
oficial miercuri, 2 mai 2018, se ascunde și posibila „gaură” de 27,4 miliarde de euro din viitorul
buget al Politicii Agricole Comune (PAC), sumă care, în prezent, este parte integrantă a sprijinului
acordat agricultorilor din blocul UE28.
Sunt zvonuri legate de plafonarea plăților, (limitarea plăților directe către toți fermierii
europeni la suma de 60.000 euro/beneficiar/an), iar diminuarea bugetului PAC ar fi de 4,5-5% și
același procent pentru politica de coeziune. Practic, impactul asupra plăților directe ca urmare a

Pagina 129 din 759

reducerii bugetului ar fi considerabil, susțin analiștii Farm Europe, cu un deficit pentru agricultori
de 10% în decursul perioadei de execuție și de aproximativ 15% în ultimul an de implementare –
2027. „În cele din urmă, PAC ar reprezenta doar 30,4% din bugetul european”, mărturisesc
specialiștii Farm Europe.
Nu în ultimul rând, conform simulărilor organizate de Farm Europe, luând în calcul
ponderea plăților directe în veniturile finale ale fermei, propunerea bugetului CE ar avea un impact
imediat, cu o scădere cu 8,15% a veniturilor agricultorilor europeni în 2027, fără modificarea
parametrilor actualei PAC. Declinul ar atinge 26,4% în Danemarca și 13% în Republica Cehă -
țări în care ponderea plăților directe este cea mai mare. În Germania și Franța, veniturile agricole
ar scădea cu aproximativ 6,5% în politica agricolă constantă și cu aproximativ 3,5% în Italia și
Spania.
Într-o intervenție telefonică pentru Revista Fermierului, președintele LAPAR, Laurețiu
Baciu, a precizat că bugetul PAC ar urma să fie mai mic cu 4,5% față de cel vechi, iar plafonarea
ar fi „exclusă”. România ar fi mai puțin afectată din acest punct de vedere, tocmai datorită nivelului
mai scăzut al plaților actuale, față de alte țări din UE
Daniel Crunțeanu, director general adjunct Active fizice și Plăți directe din cadrul AFIR,
la conferința „Dezvoltarea zonelor rurale prin intermediul PAC”, a declarat: ”Stadiul
implementării PNDR 2020: am depășit 3 miliarde de euro, dintre care 2 miliarde au fost deja
aprobate de Comisia Europeană. Am susținut 9.860 de tineri pentru înființarea de ferme. Au fost
dezvoltate 139 de unități procesare produse agricole și pomicole. În total, am sprijinit financiar
din PNDR 2020 circa 16.770 de fermieri”, iar Adrian Pintea, director general APIA: ”pentru
campania 2017, alocarea financiară aferentă României e de 1,8 miliarde de euro. Pentru
campania 2018, avem acordate deja 2,5 miliarde din FEGA, FEADR și bugetul național”.
Potrivit APIA, pentru anul 2018 au fost înregistrate un număr de de 866.749 cereri, pentru
o suprafața declarată la plată de 9.638.937,67 hectare. Suprafața declarată la plată a crescut anul
acesta, prin comparație cu anul trecut, cu 250.000 ha. Pentru Campania APIA 2017, suma totală
pentru plăți directe în sectorul vegetal a fost de 1,574 miliarde euro, din care 919,14 milioane euro
pentru schema de plată unică pe suprafață, 97,07 milioane euro pentru plata redistributivă, 540,4
milioane euro pentru plata pentru înverzire și 18,01 milioane euro pentru tinerii fermieri. Noutăți
pentru 2018: fermierii pot solicita sprijin pentru trei pachete noi din Măsura 10 ”Agromediu și
climă”.
De asemenea, la aceeași conferință, Alexandru Potor, secretar de stat în Ministerul
Agriculturii, a declarat: ”la nivelul AFIR sunt 22.000 de proiecte, valoarea estimată a acestora
fiind de 2,94 miliarde de euro. Ministerul Agriculturii își dorește să sprijine fermierii mici și
mijlocii, dar și marii fermieri. Vrem să sprijinim fermele mari pentru că sunt performante și
asigură securitatea resursei de hrană. Ne dorim același nivel financiar pentru agricultură în

Pagina 130 din 759

bugetul post-Brexit. Există discuții foarte aprinse vizavi de nivelul plăților, noi vrem să atragem
atenția că avem condiții specifice care pot duce fermierii într-o situație îngrijorătoare, vrem să fie
avut în vedere întregul context atunci când se stabilește nivelul subvențiilor. Referitor la
convergența internă sunt patru scenarii, România tinde a favoriza scenariul unei plăți
redistributive mai accentuate, nu suntem în favoarea plafonării”.
Prin urmare, viitoarea legislație PAC ar trebui să ofere un acces facil la asigurările private
(de exemplu, asigurarea climatică) și la instrumentele de gestionare a riscurilor (de exemplu,
fonduri mutuale și instrumente de stabilizare a veniturilor) pentru agricultorii care abordează
eficient nivelurile de risc pe care le au în acest sens. Alegerea de a mobiliza astfel de instrumente
ar trebui să rămână voluntară la nivelul statelor membre și al agricultorilor. Până în prezent, riscul
de preț este suportat de agricultori într-o măsură considerabilă.
Viitoarea PAC trebuie să încurajeze o îmbunătățire în organizarea economică a sectorului
agricol, prin cooperare verticală și orizontală, creșterea transparenței pieței, să clarifice în
continuare aplicarea legislației în domeniul concurenței pe piețele agricole și să ofere agricultorilor
și statelor membre, acolo unde este necesar, un cadru legislativ pentru combaterea practicilor de
comercializare neloiale. Noua PAC trebuie să fie orientată spre piață, spre serviciile publice, spre
fermierii activi și tinerii fermieri, precum și spre simplificarea procedurilor.
În general, agricultorii ar trebui să obțină un preț corect pentru produsele lor.
Responsabilitatea operatorilor din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente și conștientizarea
acestora cu privire la semnalele pieței trebuie îmbunătățită. Pe baza cadrului politic actual, dreptul
la un act scris – contractul - ar trebui să fie creat la cererea fermierilor și a organizațiilor acestora.
Pentru a facilita o mai bună transmitere a semnalelor de pe piață și a consolida funcționarea
lanțului, organizațiile de producători ar trebui să poată negocia acordurile privind clauzele de
partajare a valorii, inclusiv primele și pierderile de pe piață. În temeiul articolului 42 din Tratatul
privind funcționarea UE, care permite scutiri de la normele de concurență, puterea de negociere a
agricultorilor față de procesatori și comercianții cu amănuntul, ar trebui să fie întărită prin
intermediul organizațiilor lor pentru a realiza o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a
lungul lanțului de aprovizionare.
În acest scop, ar trebui încurajate relațiile contractuale pe baza unor norme mai clare, care
să permită negocieri colective în toate domeniile agricole, pentru producția tuturor membrilor. În
plus, UE ar trebui să acorde mai multă atenție prevenirii nerespectării termenelor de plată conform
legislației europene.
Pentru acest lucru ar trebui elaborat și adoptat un Cod de conduită al UE, privind schimbul
de date și informații din agricultură, pentru depistarea și definirea unor practici comerciale
neloiale, de către o autoritate independentă.

Pagina 131 din 759

 Ministerul Agriculturii a anunțat că valoarea totală a programului pentru școli al României
în anul școlar 2017-2018 este de 81.975.806,7 euro, incluzând și finanțarea din bugetul național în
valoare de 63.877.124,7 euro. Alocarea națională pentru programul pentru școli este de 3,5 ori mai
mare decât alocarea europeană. Bugetul UE pentru România/an școlar 2017/2018: 18.098.682
euro stabilit pentru fiecare componentă a programului - schema de fructe și legume 5.493.478 euro
și schema de lapte - 12.605.204 euro; Bugetul UE pentru România/an școlar 2018/2019 este de
17.610.684 euro stabilit pentru fiecare componentă a programului - schema de fructe și legume
6.866.848 euro și schema de lapte 10.743.836 euro;
Pentru utilizarea cât mai eficientă a bugetului european, România a solicitat pentru anul
școlar 2017-2018, transferul a 20% din fonduri - aproximativ 1.373.370 euro destinat componentei
de fructe/legume către componenta de lapte și produse lactate, ținând cont de numărul de autorități
contractante care au încheiat acorduri cadru/contracte de furnizare.
De asemenea, România a solicitat repartizarea suplimentară de fonduri neutilizate de alte
state membre. În urma acestor demersuri pentru anul școlar 2017/2018, România a obținut
12.605.204 euro pentru componenta lapte, respectiv 366.256 euro în plus față de suma transferată
de la componenta fructe – legume.
Conform recomandărilor Ministerului Sănătății, pentru un aport de fibre alimentare,
elemente minerale sau vitamine care în final înseamnă un aport energetic important, produsele de
panificație – corn, baton, covrigi simpli sau biscuiți uscați – trebuie preparate din făină integrală,
fără adaosuri de zahăr, îndulcitori sau alți aditivi alimentari, cu posibilitatea de a adăuga amestecuri
de semințe (floarea-soarelui, dovleac, in și/sau mac).
Pentru asigurarea diversității distribuției produselor și pentru a evita instalarea monotoniei
în consumul produselor oferite prin Programul pentru școli al României, dar și pentru a acorda
prioritate laptelui se apreciază că o alternare a porțiilor per categorie de produs poate reprezenta o
soluție. (3 zile lapte/lactate, 2 zile legume/fructe).
Distribuția săptămânală va cuprinde două porții de fructe și/sau legume, două porții de
lapte, o porție de produse lactate și cinci porții de produse de panificație, repartizate după cum
urmează: porția de fructe și/sau legume va fi însoțită de covrigi simpli și/sau biscuiți uscați, iar
porția de lapte și cea de produse lactate va fi însoțită de corn sau baton.
Pentru a se asigura un tratament egal, în cazul acordurilor-cadru nou-încheiate de către
autoritățile contractante, se pot acorda produsele specificate pentru un număr egal de zile pe
săptămână, similar cu prevederile acordurilor-cadru aflate în derulare ale altor autorități
contractante, cu încadrarea în sumele alocate în buget cu această destinație.
Prin paleta varietală a produselor asigurate prin Program, se acordă șansa unui acces la o
nutriție diversificată, care asigură o creștere sănătoasă și imprimă un mod de viață sănătos, precum

Pagina 132 din 759

și șansa fermierilor și procesatorilor locali să furnizeze produse proaspete, locale și de calitate
superioară.
PAC este în primul rând o politică economică ce vizează asigurarea dezvoltării unui sector
agricol eficient și durabil pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Cu toate acestea, având în vedere
interdependența agriculturii cu economia în ansamblu, schimbările climatice și biodiversitatea,
PAC are responsabilitatea de a contribui la asigurarea durabilității mediului. Instruirea fermierilor
din UE, construirea de sisteme de consultanță agricolă eficiente și sprijinirea cercetării și inovării,
precum și accesul la finanțare sunt esențiale pentru îndeplinirea acestor obiective.
Instituțiile europene și Banca Europeană de Investiții (BEI) ar trebui să coopereze mai bine
pentru a furniza fondurile adecvate pentru a spori utilizarea acestor instrumente de către sectorul
agricol. În plus, finanțarea cercetării, cum ar fi Programul Orizont 2020, Copernicus, etc, ar trebui
să fie mai bine orientată pentru a îmbunătăți competitivitatea agriculturii UE.
Agricultura a fost mereu orientată spre viitor în dezvoltarea sa, iar agricultorii inovează
zilnic la nivel de fermă. Viitoarea PAC ar trebui să fie o pârghie pentru stimularea cercetării,
inovării și transferului de cunoștințe în statele membre. Excluderea posibilă a unor produse
fitosanitare existente pe piață, fără a propune altele noi care pot fi mai ecologice, este în
detrimentul agricultorilor și prin urmare, apare necesitatea de a crește investițiile în cercetare și
obținerea de noi produse de protecție a plantelor, care ar fi accesibile agricultorilor și mai puțin
dăunătoare mediului.
Având în vedere percepțiile întreprinzătorilor privind mediul de afaceri din agricultură, se
impun câteva măsuri care ar putea conduce la îmbunătățirea acestuia. Aceste măsuri trebuie să
aibă în vedere elementele generale prevăzute în Strategia UE 2020, în Small Business Act și
Strategia Națională de Dezvoltare, astfel încât IMM-urile din România să poată recupera din
decalajul existent față de cele din UE, pentru o integrare mai rapidă.
O problemă importantă care trebuie abordată în acest context este dezechilibrul în lanțul
de aprovizionare. Există o serie de factori, care afectează rezultatele obținute de producători printre
care pot fi amintiți: lipsa de asociere a producătorilor, lipsa integrării verticale, capacitatea redusă
de negociere a prețurilor și lipsa de transparență în stabilirea acestora. Agricultorii sunt cei care
suferă cel mai mult când prețurile produselor agricole scad și beneficiază cel mai puțin când
prețurile cresc.
Datorită poziției firave de negociere, cea mai mare parte din valoarea adăugată a produselor
comercializate de agricultori este capturată de procesatori și comercianții cu amănuntul, care
beneficiază de o concentrare mult mai mare. Fenomenul revânzării produselor și intermedierea
multiplă, face ca prețurile finale ale produselor obținute de producători să fie mai mari. Piețele
alimentare sunt dominate, de obicei, de câțiva comercianți cu amănuntul care controlează mare
parte din piață, iar micii producători au acces limitat.

Pagina 133 din 759

 Aceeași tendință se observă și în cazul input-urilor pentru agricultură. În acest sens, poate
fi observată o creștere a concentrării în domeniul producției de produse fitosanitare, îngrășăminte,
cultivare de plante și semințe, în jurul la câteva companii mari. O astfel de tendință reduce
concurența în amonte, având un impact asupra costurilor de producție ale agricultorilor.
În consecință, poziția fermierilor în lanțul alimentar trebuie consolidată prin îmbunătățirea
capacităților de producție și a puterii de negociere și prin eliminarea practicilor comerciale
neloiale, astfel încât toate categoriile implicate producătorii, cumpărătorii și furnizorii să respecte
libertatea contractuală.
Pe măsură ce agricultura își extinde rolul în industria energetică și dincolo de ea, este
oportună gândirea agriculturii ca o modalitate biologică de a capta lumina soarelui pentru a
satisface nevoile alimentare, de energie și alte nevoi actuale, în loc să ne bazăm pe combustibilii
fosili.
Un concept comun utilizat pentru a descrie aspectele legate de siguranța alimentară, este
"de la fermă la masă", ceea ce înseamnă că trebuie luate măsuri în întreaga industrie pentru a
asigura o circulație sigură a alimentelor. Această interconectare între sectoarele industriei
alimentare și agriculturii, poate fi un descriptor precis pentru toate aspectele legate de alimentație.
Unii autori sugerează că fraza "de la fermă la masă" ar trebui modificată pentru a descrie rolul
esențial al resurselor naturale și impactul pe care industria și consumatorii îl pot avea asupra
resurselor noastre naturale de apă, sol și aer, iar încurajarea și susținerea consumului de produse
locale și scurtarea drumului produselor până la consumator, ar trebui să fie o prioritate.
Printre cerințele legate de PAC, întreprinzătorii așteaptă o politică orientată spre piață care
să abordeze presiunea asupra veniturilor agricole ale fermierilor și dezechilibrul în lanțul de
aprovizionare cu alimente. Politica agricolă trebuie să admită faptul că, acum mai mult decât
oricând, agricultura se confruntă cu o intensificare a schimbărilor climatice și a cerințelor piețelor
de desfacere și consumatorilor.
Agricultura este o activitate economică, prin urmare fermierii trebuie să fie pe deplin
considerați antreprenori. În acest sens, viitoarea PAC trebuie să combine mai bine instrumentele
pe care le are la dispoziție, cu scopul de a eficientiza mecanismele de piață și de a spori eficiența
acestora, precum și capacitatea agricultorilor de a participa cu succes la piețe.
Pentru un mediu de afaceri mai favorabil se impune punerea în aplicare a legii nr. 62/2014
de modificare a legii IMM-urilor și a Strategiei guvernamentale pentru dezvoltarea sectorului
IMM-urilor.
Plățile directe echitabile au devenit în UE un element esențial al veniturilor agricole, un
element de bază al stabilizării veniturilor agricole și sunt acum indispensabile pentru agricultura
europeană, prin asigurarea viabilității fermelor și a zonelor rurale. Ele au devenit o parte
importantă a veniturilor anuale ale agricultorilor, chiar până la 100% din veniturile agricole în

Pagina 134 din 759

unele sectoare agricole vulnerabile. Mai mult decât atât, o parte din plățile directe sunt capitalizate
în economia locală. Îndepărtarea acestora sau orice modificări majore ale sistemului ar trebui să
fie evitate în viitoarea programare. Acestea sunt esențiale pentru fermele de familie și IMM-urile
agricole, pentru a face față provocărilor viitoare ale volatilității pieței și globalizării.
În consecință, plățile directe ale PAC ar trebui să continue în viitor pentru a furniza un nivel
substanțial de stabilitate și siguranță a veniturilor nete ale fermelor și tamponarea efectelor
volatilității prețurilor asupra veniturilor fermierilor și celorlalte categorii de producători agricoli.
Strategiile de dezvoltare a sectorului agricol autohton trebuie să acorde o atenție sporită
următoarelor subiecte:
- agricultura bazată pe consum intern,
- o economie globală,
- inovația tehnologică,
- diversitatea agricolă,
- implicațiile schimbării,
- expansiunea comerțului,
- conservarea biodiversității și a mediului,
- comunitățile rurale.
Creșterea eficienței în sistemul de comercializare a alimentelor continuă să ducă la
aprovizionarea abundentă a pieței cu o mare varietate de produse alimentare accesibile, ceea ce
pune o presiune în plus, mai ales pe micii fermieri.
Activitatea de achiziție continuă să ducă la o concentrare sporită produselor și activităților
din sectorul agricol, iar relațiile cumpărător-vânzător se modifică permanent, deoarece etapele
devin din ce în ce mai interdependente, cumpărătorul devenind vânzător și invers.
Presiunile concurențiale sunt în creștere pentru agricultori pentru a furniza cele mai
potrivite tipuri de produse la momentul oportun. Comercianții cu amănuntul solicită o varietate de
produse de înaltă calitate (de exemplu, produse ecologice) livrate în timp util. Această cerere crește
importanța diferențierii produselor agricole și a informațiilor precise.
Tendințele internaționale în comerț și investițiile străine directe oferă comercianților de
alimente din România o alternativă puternică la piața alimentară internă, care are o creștere lentă.
De asemenea, sistemul de comercializare a alimentelor din marile lanțuri de hypermarket-uri,
acordă din ce în ce mai multă atenție evoluțiilor economice, politicilor și preferințelor economice
ale consumatorilor. În aceste condiții, producătorii autohtoni trebuie să fie foarte bine informați și
organizați pentru a răspunde acestor cerințe.
Ca măsuri ce ar trebui adoptate pentru îmbunătățirea mediului de afaceri din agricultură,
au fost sintetizate următoarele aspecte:
 stabilitate economică și predictibilitate fiscală și legislativă;

Pagina 135 din 759

 necesitatea existenței unei legislații adecvate pentru dezvoltarea IMM-urilor, care să creeze
un climat de încredere și stabilitate;
 consultanță de specialitate și servicii publice de calitate oferite de ANAF;
 medierea și analiza contestațiile contribuabililor în relația cu Fiscul, înainte de a se ajunge
la instanță de către o entitate bilaterală (reprezentanți asociații IMM-uri – reprezentanți
ANAF);
 dezvoltarea infrastructurii prin investiții cu impact semnificativ pentru îmbunătățirea
activității economice (autostrăzi, modernizarea infrastructurii feroviare, navale, drumuri
expres, utilități – apă, canal, gaze, drumuri modernizate, etc);
 modernizarea infrastructurii informatice de la nivelul instituțiilor care lucrează cu publicul
și training pentru lucrătorii din aceste instituții pentru creșterea capacității administrative;
 stimularea consumului de produse autohtone prin susținerea distribuției și comercializării
produselor IMM-urilor locale, prin extinderea măsurilor adoptate prin legea nr. 321/2009
privind comercializarea produselor alimentare, privind protecția împotriva înțelegerilor și
practicilor anticoncurențiale și accelerarea plăților comercianților către toate IMM-urile
furnizoare care va stimula creșterea producției industriale autohtone și va reduce
importurile;
 implementarea unor programe de creditare reală a exploatațiilor agricole și instituirea,
potrivit practicii europene, a mediatorului de credite pentru IMM-uri, la nivelul fiecărui
județ, care să asigure creșterea creditării IMM-urilor, oferirea de soluții întreprinderilor, în
special sectorului IMM, pentru a obține finanțări de la bănci și sesizarea Guvernului în
cazul apariției unor probleme majore;
 transparență în accesarea fondurilor europene prin publicarea în mod centralizat și
actualizarea permanentă a informațiilor privind toate programele și măsurile de susținere
aplicabile IMM-urilor, pentru a asigura accesul facil la informații privind conținutul,
condițiile, procedurile, termenele și celelalte aspecte privind măsurile în vigoare;
 subvenționarea exportului de produse prelucrate, pentru scăderea ponderii exportului de
materii prime;
 investiții în procesarea productiei primare;
 susținerea dezvoltării sectorului zootehnic, inclusiv a sectorului apicol și a celui piscicol,
potențialul acestei ramuri fiind mult diminuat de lipsa măsurilor de protecție;
 promovarea produselor finite pe piețele internaționale și acțiuni de lobby în mediul local și
internațional;
 investiții în infrastructură în zonele rurale;
 plata subvențiilor la timp;

Pagina 136 din 759

 cadastrarea suprafețelor agricole;
 realizarea unei strategii naționale serioase pentru irigații de către profesioniști elaborarea
unei legi a irigațiilor;
 susținerea pregătirii profesionale a forței de muncă prin programe de finanțare
nerambursabilă și a managementului performant;
 reabilitarea sistemului de cercetare agricolă și a unităților din rețea;
 instituirea unei cotizații profesionale agricole aplicate fermierilor pentru finanțarea
asociațiilor profesionale, membre ale unor organizații profesionale/interprofesionale
reprezentative din sectorul agroalimentar;
 înființarea Camerelor Agricole Private;
 înființarea Fondului de Risc Privat în Agricultură și recapitalizarea Fondului de Garantare
a Creditelor pentru IMM (FNGCIMM) și a Fondului Român de Contragarantare (FRC),
precum și îmbunătățirea legislației privind regimul garanțiilor, în vederea creșterii
atractivității lor pentru IMM-uri și bănci.
 înființarea Bursei de cereale;
 responsabilizarea autorităților locale pentru inventarierea titlurilor de proprietate;
 credite cu dobândă subvenționată pentru achiziția de terenuri agricole pentru tinerii
fermieri și îmbunătățirea politicilor băncilor cu capital de stat (CEC Bank, Exim Bank)
prin implementarea unor strategii care să fie prietenoase și stimulative pentru IMM-uri;
 facilități pentru întreprinderile care angajează tineri în mediul rural și îmbunătățirea
reglementărilor privind scutirea impozitului pe profitul reinvestit;
 simplificarea normelor pentru accesarea fondurilor europene în vederea creșterii absorbției
acestora;
 creșterea competitivității firmelor din agricultură, mai ales în vederea realizării exportului
de produse finite;
 creșterea capacităților de stocare în ferme;
 reducerea procedurilor birocratice și a documentelor solicitate de autorități și analiza
sarcinii birocratice/ha;
 reducerea numărului de plăți fiscale pentru întreprinzători, nivelul acestora fiind în
România printre cele mai ridicate din UE;
 simplificarea și îmbunătățirea reglementărilor privind controalele și exercitarea funcției
preventive a controlului cu informarea corespunzătoare și stabilirea de avertismente
prealabile sancțiunilor pecuniare în cazul microîntreprinderilor și întreprinderilor mici;
 focalizarea asupra marii evaziuni fiscale din agricultură și comerțului nefiscalizat cu
produse din import, ceea ce ar genera încasări substanțiale la bugetul de stat;

Pagina 137 din 759

 facilități pentru asocierea fermierilor în cooperative;
 promovarea și susținerea competenței la toate nivelurile și consolidarea rolului
specialiștilor;

 crearea unei verigi de legătură între producători și comercianți, prin materializarea

promisiunilor de înființare a centrelor de colectare și procesare pentru legume, fructe, etc;
 instituirea obligativității pentru marile lanțuri de magazine de a asigura un spațiu minim de
desfacere (30%) pentru prezentarea și comercializarea produselor tradiționale și locale
realizate de IMM-uri, inclusiv micii agricultori și procesatori.
 cadru legislativ și despăgubirea de către stat a fermierilor, pentru culturile înființate și
afectate de fenomene extreme;
 simplificarea procedurilor de angajare a personalului și a reglementărilor referitoare la
zilieri în agricultură; Continuarea flexibilizării pieței muncii din România, corespunzător
evoluțiilor predominante din UE;
 stimularea investițiilor în modernizarea exploatației agricole cu scopul de a crește
productivitatea fermelor, prin facilități fiscale;
 atragerea tinerilor și prin alte măsuri de susținere în afara fondurilor europene, de către
autoritățile locale (alocarea unor terenuri în arendă, alte facilități, etc);
 regândirea legislației referitoare la muncitorii sezonieri din agricultură și a ajutoarelor
sociale;
 asigurarea un spațiu pentru prezentarea și comercializarea produselor locale realizate de
IMM-uri, în rețelele de magazine cu acoperire națională – lanțul scurt al produselor;
 dezvoltarea unei rețele de colectare în vederea distribuției produselor locale realizate de
IMM-uri, finanțată cu fonduri europene;
 înființarea de școli profesionale în mediul rural pentru a asigura resursa umană calificată;
 derularea permanentă a unor programe de calificare și recalificare profesională și de
învățare pe tot parcursul vieții pentru toate categoriile de personal;
 egalitate de tratament și acces liber la resurse pentru toți operatorii economici;
 politici fiscale stimulative;
 cadru instituțional adecvat, corespunzător dimensionat și cu capacitate administrativă de
monitorizare și evaluare, precum și viziune strategică de dezvoltare a agriculturii;
 informare și transparență publică;
 parteneriate de tip public – privat, inclusiv ale administrațiilor locale cu instituții de
cercetare-dezvoltare sau de învățământ, etc.;
 educație de calitate, axată pe competențe care să furnizeze calificările cerute de
piața muncii și de societate în ansamblu.

Pagina 138 din 759

 Concluzii
Agricultura este un sector esențial al economiei, având în vedere că implică o pondere
importantă a forței de muncă și de întreprinderi care operează în acest sector. Totuși, pe baza
răspunsurilor celor intervievați, veniturile obținute din agricultură sunt la nivele mai reduse
comparativ cu alte sectoare ale economiei, ceea ce face ca domeniul să fie mai puțin atractiv pentru
tineri.
Se poate aprecia în ansamblu că mediul economic din domeniul agricultură a cunoscut o
dinamică favorabilă dezvoltării IMM-urilor, acestea mărindu-și permanent ponderea;
Agricultura românească este susținută de activitatea IMM-urilor din domeniu, precum și a
marilor companii, atât a celor cu capital străin cât și a celor cu capital de stat;
Microîntreprinderile reprezintă cel mai dinamic segment al IMM-urilor din sectorul
agricol, ținând seama și de structura proprietății fondului funciar din România;
Există posibilitatea înființării facile a unei întreprinderi inclusă în categoria IMM-urilor;
Existența unor structuri guvernamentale specializate destinate gestionării sectorului;
Asistență în accesarea finanțărilor de la bugetul de stat și din fonduri structurale destinată
tuturor sectoarelor din agricultură;
Creșterea și diversificarea posibilităților de informare și promovarea serviciilor de
consultanță;
Promovarea unor măsuri de susținere a categoriilor vulnerabile: tineri, femei, șomeri, zone
defavorizate, etc;
Existența unor instituții financiare și reglementări suficient de permisive finanțărilor în
agricultură;
Accesul facil la noile produse și tehnologii agricole;
Infuzie de fonduri prin programele europene și naționale, având ca rezultat creșterea cifrei
de afaceri din domeniu;
Pondere mare de angajați în ramură, dar productivitate și competitivitate scăzute;
Din perspectiva unei economii de piață funcționale, mediul de afaceri din România ar trebui
să ofere:
 nivel și cadru de reglementare mai bun (better regulation) care să faciliteze conformitatea
din partea acestor operatori prin realizarea sistematică a analizei cost-benficiu pentru IMM-
uri, a testului IMM-urilor și a evaluărilor impactului tuturor noilor reglementări și ale
modificărilor acestora asupra mediului de afaceri;
 consultarea periodică a organizațiilor reprezentative din sectorul IMM;
 concurență liberă și loială pe piață;
 politici fiscale stimulative;

Pagina 139 din 759

 cadru instituțional adecvat, corespunzător dimensionat și cu capacitate administrativă de
monitorizare și evaluare, precum și viziune strategică de dezvoltare a țării;
 informare și transparență publică;
 parteneriate de tip public – privat, inclusiv ale administrațiilor locale cu instituții de
cercetare-dezvoltare sau de învățământ etc.;
 educație de calitate, axată pe competențe care să furnizeze calificările cerute de piața
muncii și de societate în ansamblu;
 Înființarea Patronatelor și Federațiilor de Întreprinderi din domeniul ÎMM.
 Promovarea și apărarea intereselor economice, de producție, comerciale, financiare,
juridice și de orice natură ale întreprinderilor private mici și mijlocii în raporturile acestora
cu organele puterii și administrației locale, precum și în relațiile sale cu alte organe și
organisme naționale și internaționale;
 Conlucrarea cu sindicate, patronate, camere de comerț și alte organizații profesionale
locale și cu organe ale administrației locale în adoptarea soluțiilor ce prezintă interes pentru
întreprinderile private;
 Acționarea în toate domeniile pentru a crea un mediu favorizant înființării, funcționării,
dezvoltării și perfecționării întreprinderilor mici și mijlocii;
 Acordarea de asistență întreprinderilor mici și mijlocii din zonă în domeniile: economic,
managerial, social, tehnic, financiar, educațional și juridic;
 Participarea activă pe plan local la dialogul social și la punerea în valoare a experienței,
cunoștințelor și informațiilor acumulate, care să faciliteze elaborarea deciziilor și a actelor
normative ce interesează activitatea întreprinderilor mici și mijlocii;
 Conlucrarea cu organele administrației publice și cu alte organisme în reglementarea
impozitelor, taxelor, tarifelor și a prețurilor produselor și a altor asemenea activități ce
privesc întreprinderile mici și mijlocii;
 Facilitarea, prin intermediul organizațiilor specializate, a accesului membrilor la diverse
programe de asistență financiară sau de altă natură pe plan local;
 Posibilitatea participării la întâlniri business2business cu potențiali parteneri;
 Încurajarea afacerilor locale. Afacerile locale țin oamenii și banii în Romania și creează
multe locuri de muncă;
 Autostrăzi - zilnic se pierd zeci de milioane de euro prin întârzierile de marfă din trafic.
Transportul de marfă este de 4-5 ori mai lent ca în țările vestice. Degeaba avem port în
Constanta, dacă nu facem legătura cu piețele de desfacere. Am putea fi puntea de legătură
între Asia și Polonia, Ungaria, Austria etc. Nu vom putea exporta produse agricole

Pagina 140 din 759

 proaspete (care au cea mai mare valoare adaugată) dacă nu avem autostrăzi, fiindcă se
strică marfa în camioane;
 Fonduri europene - un robinet de bani care se va opri cândva. Stăm și ne uităm la robinetul
cu bani care nu începe să curgă fiindcă cei care fac regulile (normele, procedurile), nu
înțeleg că rolul lor este să ne ajute să deschidem robinetul, nu să complice mecanismele de
accesare;
 Educatie – trebuie să facem din educație prioritate de rangul 1, altfel vom fi în curând o
nație de menajere, zugravi, șoferi sau fete de casă care îngrijesc bătrânii Europei!
Lipsa investițiilor în infrastructură, creșterea deficitului de forță de muncă, incertitudinea
privind politicile fiscale și de reglementare, precum și sentimentul deteriorării mediului de afaceri,
pot conduce la reducerea investițiilor private, locale sau străine și implicit la încetinirea creșterii
economice, astfel că toată economia, nu doar agricultura și industria alimentară, va opera sub
potențial.
Propunerile și recomandările specifice cu privire la direcțiile de acțiune pentru sectorul
IMM din agricultură se bazează pe elementele trecute în revistă pe parcursul lucrării:
- Valorificarea potențialului natural al zonelor agricole foarte diversificate din România și a
experienței dobândite de cultivatori și crescătorii de animale;
- Promovarea produselor autohtone și stimularea prezenței pe piață a acestora;
- Susținerea logistică și financiară a produselor obținute în fermele din România prin crearea
unei rețele de distribuție și vânzare de tipul ”Produs în România” sau ceva similar;
- Stimularea industriei hoteliere și de restaurante în promovarea și utilizarea produselor
locale în vederea orientării consumatorului intern pe produse și servicii autohtone;
- Investiții în infrastructura de turism care ar atrage un număr sporit de turiști străini și
români, ceea ce ar conduce la creșterea posibilităților de valorificare a produselor
alimentare autohtone;
- Promovarea și susținerea de către autoritățile locale sau regionale, a unor evenimente și
proiecte care să prezinte realizările și posibilitățile de dezvoltare a activităților economice
din regiune (expoziții, târguri, diverse întâlniri), care să evidențieze rolul IMM-urilor
locale;
- Promovarea setului de Politici publice propuse pentru sectorul IMM;
- Promovarea, încurajarea și susținerea mai consistentă a agriculturii ecologice;
- Adaptarea învățământului profesional agricol și din sectorul alimentar spre cerințele
actuale, pentru a răspunde lipsei forței de muncă din sectorul agricol datorită emigrației și
îmbătrânirii populației din zonele rurale.
- Consultarea permanentă cu organizațiile profesionale din domeniul agricol în vederea
însușirii cerințelor acestora;
Pagina 141 din 759
- Analiza detaliată și punerea în practică a cercetărilor și studiilor de prognoză și de piață
făcute de instituțiile abilitate (INS, BNR, etc);
- Identificarea și consolidarea unor noi piețe externe de desfacere a produselor agricole
obținute de către fermieri;
- Adaptarea și actualizarea legislației naționale în domeniul achizițiilor publice și private
pentru beneficiarii de finanțare europeană nerambursabilă, în funcție de tipul și valoarea
investițiilor.

Pagina 142 din 759

 Bibliografie

 Doing Business 2014: Understanding Regulations for Small and Medium-Size

Enterprises, Banca Mondială, 2014;
 Mihalache F., O analiză critică asupra dezvoltării agriculturii și zonelor rurale pe baza
PNDR 2007–2013; Calitatea vieții, XXIV, nr. 3, 2013, p. 277–294.
 Neagu F., Dragu F., Costeiu A., Caiete de studii BNR, Nr. 42, Ianuarie 2016;
 Ştefan G., Bodescu D., Toma A.D., Pânzaru R.L., 2007, Economia şi filiera produselor
agroalimentare, Editura Alfa, Iași;
 Ştefan G., Toma A.D., Pânzaru R.L., 2006, Economie şi politici agroalimentare, Editura
Alfa, Iaşi;
 Carta albă a IMM-urilor din România, 2016, Raport de cercetare nr. 14;
 Impactul adoptării Politicii Agricole Comune (PAC) asupra pieței principalelor produse
agroalimentare româneşti; Academia Română, Grupul de reflective, Evaluarea Stării
Economiei Naţionale;
 Ministerul agriculturii şi dezvoltării rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru
Agricultură, Ghidul fermierului, privind ecocondiţionalitatea;
 Programul de guvernare 2017-2020, secțiunea privind Politicile Publice pentru IMM-uri;
 Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013;
 Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014 – 2020;
 HG nr. 23/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului de Afaceri,
Comerțului și Antreprenoriatului;
 HG nr. 859/2014 - Strategia guvernului pentru dezvoltarea sectorului IMM și îmbunătățirea
mediului de afaceri din România - Orizont 2020 HG nr. 775/2015 - Strategia Națională
pentru Competitivitate 2014-2020;
 http://www.dreptonline.ro/legislatie/hg_859_2014_strategia_dezvoltarea_sectorului_intre
prinderilor_mici_mijlocii_imbunatatirea_mediului_afaceri_Romania_Orizont_2020.php
 http://www.mdrap.ro/userfiles/strategie_adm_publica.pdf
 www.cnp.ro/inovatie/docs/seminar-studii-24-02-2012/prezentare_studiu_3.pdf,
Contribuţia IMM-urilor la creșterea economică - prezent şi perspective,
 http://www.insme.org/
 http://startup.gov.ro/afacere/
 https://ec.europa.eu/romania/home_ro
 www.enterprise-europe-network-romania.ro/
 www.gov.ro
 www.monitoruloficial.ro
Pagina 143 din 759
 www.onrc.ro
 www.insse.ro
 www.imm.gov.ro
 www.aippimm.ro
 www.esimplu.ro
 www.dce.gov.ro
 www.portaldecomert.ro
 www.investromania.gov.ro
 www.anaf.ro
 www.afir.info/
 www.apia.org.ro
 www.immromania.ro
 http://ec.europa.eu/eurostat
 www.bnro.ro
 http://app.startupeuropeclub.eu/map
 http://startupeuropeclub.eu/eu-funds-and-suppor
 www.gpp.pt/Reform of the EU Common Agricultural Policy: Environmental impacts in
developing countries; background studies;
 www.portaldecomert.ro
 www.investromania.gov.ro

Pagina 144 din 759

 2. CONSTRUCȚII ȘI TRANSPORTURI

Acronime

MMACA – Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat

IMM – Întreprinderi Micro, Mici și Mijlocii
SC – Societate comercială
PF/PFA – Persoană fizică autorizată
II – Întreprindere individuală
INS / INSSE – Institutul Național de Statistică
CNP – Comisia Națională de Prognoză
CES – Consiliul Economic și Social
PPP – Private Public Partnership
WEF – World Economic Forum
VAB – Valoarea adăugată Brută
PIB – Produsul Intern Brut

Pagina 145 din 759

 Rezumat

Obiective

Analiza își propune, pe baza datelor statistice, a studiilor anterioare, altor documente să
identifice coordonatele generale ale mediului de afaceri din România pentru IMM-urilor și starea
acestora pentru domeniile construcții și transporturi.
Analiza efectuată în acest capitol și-a propus identificarea evoluțiilor viitoare, a tendințelor,
dar și a decalajelor și/sau lacunelor cu care se confruntă IMM-urile din România din domeniile
construcții și transporturi, percepția acestora despre coordonatele principale ale activității lor,
pentru a se constitui într-o bază pentru formulare de propuneri și soluții de rezolvare.
Formularea și propunerea, pe baza analizelor anterioare și a concluziilor rezultate cu privire
la evoluția și situația IMM-urilor din domeniile construcții și transporturi, a unor propuneri și
recomandări cu privire la direcțiile de acțiune ale MMACA în perioada următoare, care au ca scop
dezvoltarea și îmbunătățirea performanțelor în mediul de afaceri.

Principalele coordonate ale stadiului actual

 Mediul de afaceri din România a cunoscut schimbări majore in ultimii 25 de ani,

ponderea IMM-urilor crescând semnificativ. În acest moment IMM-urile dețin o
pondere în activitate economică de peste 60% pe diferiți indicatori economic-financiari
și constituie principalul actor;
 Mediul de afaceri din Romania se înscrie în parametrii generali europeni;
 Sistemul legislativ a suferit mutații profunde, în prezent existând un cadru legal bine
conturat, conexat la legislația europeană și internațională, deși există încă multe
elemente subiect de îmbunătățire;
 Există o întârziere a României în atingerea mediilor europene la indicatori cum ar fi
productivitatea muncii, valoarea adăugată, gradul de tehnologizare etc.
 Domeniile construcții și transporturi sunt bine reprezentate ca ponderi în activitatea
IMM-urilor și se înscriu în tendințele generale cu ritmuri ușor mai scăzute;
 Ultimii cinci ani arată o stabilitate și consolidare a activității acestora, neexistând
fluctuații majore;
 Există o legislație specifică care reglementează în mare parte aspectele specifice al
domeniilor, dar pot fi făcute simplificări procedurale în modul de obținere a
autorizărilor, certificărilor, avizelor fără însă să se aducă atingere calității produselor și
serviciilor;

Pagina 146 din 759

  Există structuri patronale și sindicale care să permită un dialog social pertinent și care
să conducă la identificarea soluțiilor necesare rezolvării deficiențelor identificate;
 Structurile administrației centrale și locale sunt suficient de bine reprezentate pentru a
constitui un partener solid și serios în apărarea intereselor domeniului/sectorului;
 S-au făcut progrese foarte mari și s-a evidențiat o preocupare constantă pentru
susținerea și dezvoltarea sectorului IMM-urilor;
 Se fac eforturi pentru profesionalizarea managementului și forței de muncă;
 Deficiențele constatate sunt de ordin general și coincid cu cele europene, deși sunt
elemente particulare atât din perspectiva domeniilor cât și cea a specificului național;
 A avut loc o dezvoltare cantitativa, extensivă și se impun măsuri de dezvoltare
calitativă, intensivă care să conducă la îmbunătățirea indicatorilor economici.
Starea IMM-din domeniile construcții și transporturi poate fi caracterizată ca fiind bună,
solidă, consolidată și cu un grad de stabilitate ridicat și sunt create premisele pentru a se stabili
obiective calitative superioare.

Principalele aspecte constatate: deficiențe și perspective

 Parametrii generali de evoluție mondială este de creștere a populației și implicit a activității

economice, care deși va înregistra creșteri mici procentual fiind realizată de cele mai puternice
economii vor avea efecte majore la nivel global. Creșterea populației accelerată la nivel
mondial, coroborată cu o scădere la nivel european și național aduc în discuție dimensiunea
internațională pe care afacerile vor trebui să o capete, fie că aceasta se va referi la exportul de
produse și/sau servicii, sau la importul de forță de muncă și beneficiari;
 Perspectivele și estimările arată, cel puțin pentru o perioadă medie o menținere a trendului de
creștere economică și de dezvoltare a climatului economic;
 Se vor produce în viitorul apropiat schimbări de paradigmă în ambele domenii, menite să
răspundă unor cerințe de genul economie circulară, calitatea vieții, reintegrare fizică și psihică
în natură;
 Direcțiile prioritare de acțiune și schimbare, la nivel mondial, vor avea loc pe trei paliere:
management, tehnică-tehnologie, concepție sustenabilă;
 Există două deficiențe structurale ce trebuie avute în vedere dimensiune – demografie și
reziliență;
 Sunt confirmate prin studiul calitativ, în mare parte aspectele constatate de studiile cantitative,
birocrația și corupția, controlul excesiv, concurența neloială, forța de muncă sunt principalele
dificultăți identificate. Legislația, birocrația și atitudinea autorităților, precum și costurile
finanțării și reticența băncilor sunt aspecte de conjunctură evidențiate ca provocatoare de
disfuncții;
Pagina 147 din 759
  Fondurile structurale și lucrările publice sunt considerate forme de susținere a
dezvoltării acestor domenii;
 Patronatele și asociațiile profesionale sunt privite cu interes și sunt considerate posibile
organisme care să poată asigura coagularea opiniilor și susținerea unor inițiative, spre
deosebire de sindicate care sunt privite cu reticență;
 Inovarea este percepută ca pe un deziderat foarte înalt, ale cărui costuri sunt prea mari
pentru a putea fi suportate de micii întreprinzători;
 Există interes pentru tendințele mondiale și pentru îmbunătățirea indicatorilor de
performanță proprie.
Au fost făcute unele sugestii în sensul simplificării legislației, a procedurilor și diminuare
a birocrației, crearea unui climat de colaborare între operatorii economici și administrația publică,
introducerii unei legi a prevenției și în aceste domenii pentru reglementările specifice, introducerea
unor mecanisme de supraveghere a angajaților pentru asigurarea calității produselor și serviciilor.
IMM-urile din domeniile construcții și transporturi se vor confrunta în perioada viitoare cu
provocări de un alt nivel față de cele anterioare, trebuie să fie pregătite și susținute pentru a trece
într-un alt nivel de dezvoltare. Apreciem că sunt create condițiile necesare și că pot fi stabilite
coordonatele generale care să faciliteze dezvoltarea sustenabilă a acestor sectoare, precum și
formularea unor forme și mecanisme suport.

Propuneri

Utilizând informațiile culese pe parcursul analizei, sunt prezentate sintetic concluziile la

care s-a ajuns cu privire de stadiul actual al IMM-urilor din domeniul transporturilor și
construcțiilor. Totodată au fost identificate aspecte care sunt considerate de către principalii
stakeholderi ca fiind dificultăți și probleme cu care se confruntă și căror îmbunătățire poate să le
permită o dezvoltare a propriilor afaceri. De interes este cunoașterea direcților care se manifestă
la nivel european sau global în domeniile studiate pentru a putea sprijini mediul de afaceri
românesc să se integreze în aceste direcții.
Au fost formulate mai multe propuneri, unele de ordin general conceptual, altele concrete
de organizare și susținere a firmelor pentru o dezvoltare durabilă. Acestea oferă posibilitatea
decidenților politici de a stabili cât și cum doresc să susțină dezvoltarea economică a sectoarelor
Construcțiilor și Transporturilor, coroborat cu posibilitățile bugetului de stat și a fondurilor
europene pe care România le poate atrage.
Putem sublinia cele trei direcții fundamentale: Management – Tehnologie – Sustenabilitate
de acțiune care sunt reliefate la nivel mondial pentru cele două domenii.

Pagina 148 din 759

 2.1. Identificarea realizărilor, dificultăților
și situației actuale

2.1.1. Sectorul Construcțiilor și Transporturilor: Situația actuală

2.1.1.1. Definirea IMM-urilor și formele de organizare

IMM-urile sunt definite ca fiind ”Categoria Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii
(IMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puțin de 250 de persoane și care au o
cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro și/sau dețin active totale de până
la 43 de milioane de euro" (Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE)
[www.aippimm.ro]. Această nouă definiție este rezultatul implementării directivelor și a
recomandărilor europene, prima definiție raportându-se la realitățile economice din România din
acea perioadă.
Se statuează astfel criteriile pe baza cărora se pot identifica acele entități care fac parte din
categoria IMM-urilor. Primul criteriu obligatoriu este acele de a fi ”întreprindere”, adică să
desfășoare activitate economică. Dacă această condiție primordială este îndeplinită atunci trebuie
verificat dacă este sub pragul stabilit pentru una din cele trei condiții: 250 de angajați; cifră de
afaceri netă de 50 milioane euro; active totale de 43 milioane euro.
Formele juridice de organizare a unei activități economice sunt:
1- Persoane fizice/ Întreprinzători: (a) Persoană Fizică Autorizată – PFA; (b) Întreprindere
Individuală – II; (c) Întreprindere Familială – IF, conform OUG 44/2018 cu
modificările ulterioare [Legea nr. 182/2016 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, MO
NR. 828 din 19 octombrie 2016; https://www.anaf.ro/]
2- Societăți comerciale: (a) Societate în Nume Colectiv – SNC; (b) Societate în Comandită
Simplă – SCS; (c) Societate în Comandită pe Acțiuni – SCA; (d) Societate pe Acțiuni
– SA; (e) Societate cu Răspundere Limitată – SRL conform Legii nr.31/1990
actualizată [LEGE Nr. 31 din 16 noiembrie 1990 *** Republicată privind societățile
comerciale, cu modificările și completările ulterioare; https://www.onrc.ro/]
Având în vedere multiplele forme de organizare pe care IMM-urile le pot utiliza este foarte
dificilă o abordare unitară a acestora, se pot însă identifica elemente comune și caracteristici
generale, pornind mai ales de la faptul că IMM-urile sunt împărțite în trei categorii:
Microîntreprinderi, Întreprinderi Mici și Întreprinderi Mijlocii.

Pagina 149 din 759

2.1.1.2. Coduri CAEN – pentru domeniile construcții și transporturi
Pentru o analiză pertinentă a mediului de afaceri al IMM-urilor din România este necesară
prezentarea și analiza codurilor CAEN pentru cele două domenii analizate: construcții și
transporturi [Ordinul președintelui INS nr. 337/20.04.2007].
Codurile CAEN asociate activităților de construcții sunt 41, 42 și 43 care sunt detaliate pe
subcategorii și grupe în Anexa nr.1 o prezentare a acestora este necesară pentru a înțelege paleta
completă de produse și/sau servicii oferite de firmele din aceste categorii, pentru ca ulterior să fie
realizate analize din care se va observa că ponderea firmelor activează în trei categorii prioritare:
412 Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale si nerezidențiale, 432 Lucrări de instalații
electrice și tehnico-sanitare și alte lucrări de instalații pentru construcții, 433 Lucrări de finisare.
Codurile CAEN asociate activităților de transporturi sunt 49, 50, 51, 52 și 53 care sunt
detaliate pe subcategorii și grupe în Anexa nr.1, predominant active fiind 494 Transporturi rutiere
de mărfuri si servicii de mutare, 493 Alte transporturi terestre de calatori.

2.1.1.3. Legislație specifică

În ceea ce privește domeniile, studiate ambele presupun respectare unor revederi legislative
speciale, adică pentru desfășurarea activității în condiții legale este nevoie să existe anumite
autorizări, certificări, aprobări specifice, cu rolul de a permite asigurarea activității acestora în
condiții de calitate și/sau securitate ridicate.
Firmele din domeniul construcțiilor sunt supuse, în funcție de activitățile pe care le
desfășoară, unor norme de protecția muncii mult mai stricte. În același timp pentru asigurarea unor
lucrări de calitate, firmele de construcții trebuie să probeze că au competența profesională și
capacitatea tehnică necesară.
Firmele trebuie să respecte, în acest sens, reglementările Directivei 2014/24/UE din
26.02.2014 privind achizițiile publice art. 42 cu privire la caracteristicile lucrărilor și serviciilor
oferite, dar și anexa XII, partea II cu privire la capacitățile tehnice. Cadrul legislativ dii România
este asigurat de Legea nr. 40/11.04.2014 cu modificările și completările din O.U.G nr.
34/19.04.2006 referitoare la achiziții publice, Legea nr. 177/30.06.2015 și Legea nr. 10/18.01.1995
privind calitatea în construcții. (Popa, 2015).
Popa menționează (în aceeași lucrare, 2015) că sistemele de evaluare a competenței și
capacității unei firme de construcții este determinată prin intermediul a trei componente:
- inspecția în exploatare a echipamentelor și utilajelor tehnologice SR EN ISO/ CEI 17020:
2012;
- certificarea sistemului de management al calității SR EN ISO 9001:2008 / AC : 2009;
- evaluarea și verificarea constanței performanțelor produselor pentru construcții, în baza
prevederilor Regulamentului UE nr. 305/09.03.2011.
Pagina 150 din 759
 Firmele pentru a-și proba capacitățile tehnice și de competență trebuie să obțină Certificat
de Atestare Tehnică de la diferite organisme naționale și/sau internaționale, Certificat de Calitate
IS0 9000, certificate de competentă profesională pentru forța de muncă etc, detalii despre legislație
în Anexa nr.2.
Din aceste motive s-a constituit Inspectoratul de Stat pentru Construcții ca organ tehnic de
control al statului cu privire la aplicarea unitară a normelor legale în:
a) calitatea în construcții,
b) amenajarea teritoriului și urbanism,
c) autorizarea executării lucrărilor de construcții,
d) supravegherea pieței produselor pentru construcții,
e) avizarea, în condițiile legii, a documentațiilor tehnico-economice pentru investițiile
finanțate din fonduri publice,
f) performanța energetică a clădirilor,
după cum este menționat in ROF-ISC anexă la OMDRAP nr.2644/27.09.2016.
Trebuie menționat că în ceea ce privește construcțiile civile aceste sunt subiect de
autorizare de către administrația locală conform legii 50/1991 documentele ce trebuie solicitate și
obținute pentru realizarea unor lucrări de construcții sunt autorizația de construcții și certificatul
de urbanism.
Detalii despre procedura de obținere a celor două documente, care reconfirmă faptul că
firmele de construcții trebuie să probeze capacitatea profesională și tehnică sunt prezentate în
Anexa nr.3 – articolul ”Autorizația de construire: Când este obligatorie si ce documente sunt
necesare pentru a o obține?”, Mirela Oprea, în Noi și Statul, 28 mai 2014.
Firmele din domeniul transporturilor la rândul lor sunt supuse unor proceduri de autorizare
și verificare a competențelor personalului și a dotărilor tehnice. Un exemplu în acest sens sunt
firmele de transport rutier care au obligația de a se supune unor reglementări speciale naționale
și/sau internaționale.
Astfel, firmele care sunt operatori de transport rutier trebuie să îndeplinească cerințele
prevăzute la art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009. Transportul rutier de mărfuri
între România și statele din afara UE se efectuează conform prevederilor OG 27/2011, ale
Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie
2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri,
ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21
octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de
transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006.
Hotărârea nr. 76 din 5 februarie 2014 și Hotărârea nr. 40 din 3 februarie 2016 pentru modificarea

Pagina 151 din 759

și completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 stabilesc sancțiunile care se aplică în cazul
nerespectării prevederilor legale de către operatorii de transport rutier de persoane sau mărfuri
Ordinul nr. 980 din 30 noiembrie 2011 actualizat pentru aprobarea Normelor metodologice
privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a
activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile
rutiere, actualizat prin Ordinul nr. 1.640 din 8 noiembrie 2012 este prezentat în Anexa nr.4
detaliază regulile pe care transportatorii rutieri trebuie să le respecte.
Similar firmelor de construcții firmele de transporturi trebuie să obțină o serie de
certificate, atestate, licențe etc. dintre care menționăm: carnetele de conducere și licențele de șoferi
profesioniști, verificările de sănătate și psihologice periodice, licență de transport marfă, licență
de transport persoane, cărți tehnice ale autovehiculelor utilizate, documente de înregistrare,
verificările tehnice periodice, carnete TIR, conectarea la un dispecerat etc.
Principalul organism de control asupra transportatorilor este Inspectoratul General al
Poliției, Direcția Circulație, Registrul Auto Român (ca organism de atestare tehnică), Poliția
locală, dar și sistemele de controlori de trafic proprii firmelor cu flote de transport considerabile.

2.1.1.4. Patronate și sindicate

Bunul mers al firmelor depinde de două din cele trei componente ale dialogului social:
patronatele și sindicatele. Pentru o cunoaștere a domeniului este necesar să vedem care sunt
formele de organizare la nivelul patronatului și sindicatului, pentru ca mai apoi prin intermediul
popularității acestora să putem aprecia puterea cu care aceștia pot genera o anumită schimbare în
mediul de afaceri specific.
În domeniul construcțiilor putem menționa ca principale structuri de reprezentare a
patronatului și respectiv a salariaților, după cum urmează:
 Federația Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) [http://fed-psc.ro] are ca
membrii fondatori Patronatul Societăților din Construcții – P.S.C., Patronatul Societăților
de Tâmplărie Termoizolanta – P.P.T.T. și membru aderent Uniunea Națională a
Restauratorilor Monumentelor Istorice – UNRMI;
 Asociația Română a Antreprenorilor de Construcții – ARACO [http://www.araco.org]
este asociație profesională care reunește cca. 1300 de societăți comerciale din domeniu,
precum și patronate asociate sau afiliate;
 Federația Generală a Sindicatelor „FAMILIA” [http://www.fgs.ro] este o structură ce
reunește sindicate din domeniul construcțiilor, care conlucrează cu ARACO pentru
asigurarea unui climat de muncă corespunzător;
 Casa Socială a Constructorilor este organizație paritară de protecție socială a sectorului
de construcții din Romania și funcționează în sistem bipartit, cu participarea egală și liberă
Pagina 152 din 759
 a organizațiilor sindicale și asociațiilor patronale din ramura de construcții și materiale de
construcții.[ http://www.casoc.ro/despre-noi/profil ];
 Comitetul Sectorial în Construcții (CMC) [http://www.anc.edu.ro/?page_id=48] are în
componență 6 membrii și are ca obiectiv principal reprezentarea intereselor educaționale
și perfecționare a forței de muncă din domeniul construcțiilor. Acesta este organism
consultativ al Autorității Naționale pentru Calificări (ANC) menită să asigure cadrul
general de formare profesională și calificări necesare asigurării unei forțe de muncă
corespunzător calificate;
 Comitetul Sectorial în Transporturi (CMT) este reprezentat de Dl. Morogan Ion din
cadrul firmei PromoTrans [http://www.promotrans.ro/prezentare-promotrans/] centru de
pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere, autorizat de
Ministerul Transporturilor
 Fundația Casa de Meserii a Constructorilor [https://www.cmc.org.ro] CMC
îndeplinește rolul de Secretariat Tehnic al Comitetului Sectorial de Formare
Profesională în Construcții, acesta fiind format din 3 reprezentanți ai patronatelor și 3
reprezentanți ai sindicatelor, for în cadrul căruia se dezbat și se stabilesc politicile de
dezvoltare a resurselor umane din cadrul sectorului de construcții;
 Casa de concedii a Constructorilor este o structură creată de către ARACO, FGS
Familia și FNSC ”scopul asociației este acela de reducere a efortului financiar al
angajatorilor si evitarea unor eventuale dezechilibre ale sarcinii de plata a angajatorilor ca
urmare a blocajului financiar din sectorul de construcții și a încasărilor mai reduse in
perioada de timp nefavorabil executării lucrărilor de construcții,….”
În ceea ce privește domeniul transporturilor acestea sunt:
 Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România
(UNTRR)[https://www.untrr.ro] este o asociație profesională și patronală care reunește un
număr de 13.000 de membrii conform declarațiilor și are ca misiune apărarea și
promovarea intereselor transportatorilor rutieri.
 Federația Operatorilor Români de Transport (FORT) [http://www.fort-romania.ro]
este o organizație patronal care reunește mai multe asociații patronale: membrii fondatori
(Asociația Transportatorilor Rutieri în Construcții – A.T.R.C.; Asociația Patronală a
Transportatorilor Români Transilvăneni – A.T.R.T.; Asociația Transportatorilor Constanța
– A.T.R. Constanța) care reunesc un număr de circa 850 de firme de transport mărfuri și
persoane și membrii asociați (Asociația Asistenței Rutiere din România - A - CAR
ROMANIA, Asociația Camerei Taximetriștilor și a Operatorilor de Transport – ACTOT,
Asociația Județeană a Operatorilor Nemțeni de Transport Rutier – AJONTR, Asociația
Operatorilor de Transport Rutieri Suceava – AOTRS, Asociația pentru Eficientizarea
Pagina 153 din 759
 Traficului Rutier și Pietonal – AETRP, Asociația Profesională a Transportatorilor în Regim
de Taxi și Închiriere – APTTI, Asociația Româna a Operatorilor Privați din Aviație –
AROPA, Asociația Transportatorilor de Persoane din Județul Iași – ATPJI, Asociația
Transportatorilor Rutieri de Persoane din Județul Vaslui – ATRPV, Asociația
Transportatorilor Sătmăreni – ATS, Asociația Transportatorilor Rutieri Transilvania –
ATRT, FORT Buzău, Institutul de Formare Profesională în Transporturi Rutiere – IFPTR)
cu un număr de circa 150 de firme și filialele FORT care dețin un portofoliu propriu de
circa 475 de membrii. Numărul total de membrii fiind în prezent de circa 1500.
 Asociația Patronală a Transportatorilor Europa 2002 (APTE 2002) este tot o
organizație patronală fondată în 2002 care are circa 500 de membrii activi.
 Asociația Operatorilor de Transport Rutier Apulum – nu avem informații
 Asociația Română pentru Transporturi Rutiere Internaționale (ARTRI)
[http://www.artri.net/despre/despre-transport/] este organizație profesională și patronală
care vizează operatorii de transport internațional de marfă și se preocupă de condițiile de
operare a acestora pe teritoriu național și internațional, a normelor de transport
internațional, cunoașterea și implementarea acestora.
 Federația Națională a Sindicatelor din Transporturi ELCATEL [http://elcatel.ro] și
Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari (FSTF) din România
[http://www.fstf.ro] sunt organizații sindicale care reunesc sindicate din transporturile
feroviare.
 Federația Națională Drum de Fier (FNDF) [http://www.fndf.ro]
 Federația Sindicatelor ALFA Transport (FSAT) [http://www.fsat.ro] a pornit la
inițiativa firmei GRAMPET și vizează firmele private care activează în transportul rutier
din domeniul feroviar.
 Federația Sindicatelor din Transporturi și Servicii Publice „ATU-România”
[http://uslmetrou.ro/atu_romania.ro/] are în componență sindicate a căror activitate este
legată de exploatarea metroului București
 Sindicatul Lucrătorilor din Transport (SLT) [http://sindicattir.blogspot.ro] este o
organizație sindicală destinată în principal transportatorilor rutieri.
 Federația Națională a Sindicatelor Șoferilor din România (FNSSR) – nu avem
informații.
Într-o primă evaluare, putem aprecia că există structuri care să coaguleze un număr
suficient de mare de firme sau de salariați pentru putea desfășura acțiuni de susținere a intereselor
acestora în discuțiile bipartite sau dialogul tripartit, sau în relațiile cu statul și organismele acestuia
de reglementare și control.

Pagina 154 din 759

2.1.1.5. Fiscalitate
Modul de impozitare a profitului pentru firmele din categoria IMM-urilor este diferită de
cea a firmelor mari cărora li se aplică un impozit de 16% pe profitul obținut, dar diferă și în funcție
de forma de organizare.
Astfel, de la începutul anului 2017, conform Ordonanței 3/2017 pentru modificarea
Codului Fiscal, se modifică limita maximă a cifrei de afaceri care definește microîntreprinderile
fiind crescută de la 100.000 Euro la 500.000 Euro. Acestea vor fi impozitate la nivelul cifrei de
afaceri și nu a profitului realizat cu un procent de 3%, totodată cota de impozitare pentru acele
microîntreprinderi care au cel puțin un salariat este redusă de la 2% la 1 %.
Multe dintre formele de organizare sunt PF sau II și în cazul acestora impozitul se aplică
la venitul net care se poate calcula forfetar sau efectiv. În calculul cheltuielilor forfetare s-a majorat
cuantumul de la 25% la 40%, nivelul absolut al impozitului fiind astfel diminuat.
Evident cele două sisteme de impozitare pe cifra de afaceri sau pe profit prezintă avantaje
și dezavantaje pentru întreprinzători dar și pentru stat în calitatea sa de colector și beneficiar.
Acesta poate constitui un element important de negociere, dar și de dispute, unde statul poate
acționa prin reglementări în favoarea sau defavoarea IMM-urilor.

2.1.2 Referințe structurale și statistice pentru Construcții și Transporturi

2.1.2.1. Ponderea IMM-urilor în activitatea economică

Cifra de afaceri este unul din indicatorii economici care arată activitatea desfășurată în
sectoarele economice. Din această perspectivă se poate constata că IMM-urile ocupă o pondere
semnificativă in total cifră de afaceri de circa 58%, acestea constituindu-se într-o componentă
economică foarte importantă.

Figura 2.1.2.1. Ponderea domeniului construcții în cifra de afaceri

Sursa: date INSSE, prelucrarea autorului

Pagina 155 din 759

 Firmele de construcții la rândul lor ocupă circa 6-7% din cifra de afaceri totală, pentru ca
la rândul lor construcțiile să dețină circa 9% din cifra de afaceri a IMM-urilor.
Putem aprecia pe baza datelor statistice că în perioada analizară ponderile nu au cunoscut
modificări substanțiale ele plasându-se în jurul acelorași valori. Totuși ponderea construcțiilor în
cifra de afaceri a IMM-urilor cunoaște o ușoară scădere de la 9,84% în 2012 la 8,18% în 2016.

Figura 2.1.2.2. Ponderea IMM-urilor în cifra de afaceri a domeniului

Sursa: date INSSE, prelucrarea autorului

În figura 2.1.2.2. este sunt prezentate ponderile pe care le înregistrează cifra de afaceri a
IMM-urilor în cifra de afaceri a celor trei domenii considerate. Sunt prezentate serviciile pentru
întreprinderi și cele pentru persoane pentru că pentru domeniul transporturi nu sunt date statistice,
serviciile de transport putând fi incluse în aceste categorii. De asemenea se poate observa o relativă
constanță pentru perioada studiată.
Din distribuția pe categorii de lucrări de antrepriză se poate observa că nu s-au produs
mutații semnificative în ponderea pe care acestea o au în domeniul construcțiilor, evidențiindu-se
anumite componente ca fiind cele mai ”active”.

Pagina 156 din 759

Figura 2.1.2.3. Lucrări de construcții în antrepriză pe tipuri de lucrări și categorii de
activități
Sursa: date INSSE, prelucrarea autorului

Figura 2.1.2.4. Evoluția numărului de întreprinderi, salariați și persoane ocupate pe

forme juridice - Construcții
Pagina 157 din 759
 Sursa: date INSSE, prelucrarea autorului
Întreprinderi active în domeniul construcțiilor înregistrează o pondere majoră în categoria
societăților comerciale, care dețin și ponderea salariaților sau a persoanelor ocupate. Se observă o
modificare în sensul scăderii ponderii numărului de SC de la 73,60% la 69,07% în favoarea PFA
care cresc de la 26,23% la 30,79%.

Figura 2.1.2.5. Evoluția numărului de întreprinderi, salariați și persoane ocupate pe

forme juridice - Transporturi
Sursa: date INSSE, prelucrarea autorului

În domeniul Transport și depozitare pe forme juridice ponderea este ceva mai redusă, dar
totuși înregistrează o cotă foarte ridicată a SC, tendința este tot de ușoară scădere de la 63,49% la
61,75% în favoarea PFA care cresc de la

36,31% la 38,13%.
Figura 2.1.2.6. Număr întreprinderi active pe clase de mărimi – a)Construcții și b)
Transport și depozitare
Sursa: date INSSE, prelucrarea autorului

Pagina 158 din 759

 DinFigura2.1.2.6. a și b se poate observa că ponderea majoritară a firmelor de construcții
și respectiv de transport este în favoarea firmelor cu ”0” și ”1-4 salariați” nivelul acestora fiind
oarecum constant în perioada studiată. Totuși se observă o anomalie la ambele domenii, fapt din
care inclinăm să apreciem că se datorează unei definiri și nu a unei mutații funcționale, o dublare
a numărului societăților cu 1-4 salariași pe seama scăderii dramatice a numărului celor cu 0
salariați.
Este cunoscut faptul că IMM-urile au o rată de volatilitate destul de mare, adică anual apar
un număr mare și dispar un număr semnificativ astfel ele neînregistrând o dinamică crescătoare.
Pentru domeniul construcții numărul de societăți nou create a fost de circa 8000 de
întreprinderi, adică o cotă de circa 13%, în timp ce dispariția s-a plasat la o cotă medie de 10-11%,
asigurându-se o creștere ușoară a numărului de întreprinderi
În ceea ce privește firmele din domeniul Transporturilor rata firmelor nou create se
plasează în jurul valorii de 10%, în timp ce cea a mortalității în jurul valorii de 6%, asigurându-se
o dinamică mai mare a acestora.

Figura 2.1.2.7. Rata creării de întreprinderi pe regiuni de dezvoltare

Sursa: date INSSE, prelucrarea autorului

Rata creării de întreprinderi active pe regiuni de dezvoltare arată că acesta a înregistrat cele
mai mari valori în anul 2013 și cele mai mici în anul 2014. Valorile cele mai mari le înregistrează
în mod constant regiunea București-Ilfov și Regiunea Nord-Vest

Pagina 159 din 759

 Rata de creare Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015
Regiunea NORD-EST 3.3 4.3 1.8 3.2
Regiunea SUD-EST 3 3.7 1.9 2.9
Regiunea SUD-MUNTENIA 3 3.9 1.8 2.9
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 2.9 3.3 1.4 2.1
Regiunea VEST 2.7 3.4 1.8 2.6
Regiunea NORD-VEST 4.6 5.7 2.8 4.1
Regiunea CENTRU 2.9 3.9 1.8 3
Regiunea BUCURESTI - ILFOV 5.8 6.9 5.2 6.4
TOTAL 28.1 35 18.4 27.3

Considerăm necesară o analiză de detaliu care să explice evoluțiile din 2013 și 2014,
precum și care sunt factorii care determină o rată de natalitate mult mai mare în cele două regiuni
pentru a se pute crea condiții similare, în special pentru regiune Sud-Vest Oltenia care înregistrează
cota cea mai mică.
ÎnFigura2.1.2.8. se poate observa că în numărul de întreprinderi nou create cele mai multe
sunt societăți comerciale și mai puțin întreprinzători individuali (adică PFA, II).

Figura 2.1.2.8. Rata creării de întreprinderi pe regiuni de dezvoltare și forme juridice

Sursa: date INSSE, prelucrarea autorului

Se poate constata că în Regiunea București-Ilfov se înregistrează o pondere mult mai mare

decât în celelalte regiuni de apariție a societăților comerciale și mai puține întreprinderi
individuale.

Pagina 160 din 759

 Figura 2.1.2.8. Ponderea firmelor în funcție de numărul de salariați pe regiuni de
dezvoltare
Sursa: date INSSE, prelucrarea autorului

Ponderea firmelor în funcție de numărul de angajați pe regiuni de dezvoltare arată că mai

mult de jumătate se plasează în categoria 1-49 salariați. La nivelul anului 2015 peste 90% din
întreprinderi au sub 50 de salariați.

Pagina 161 din 759

2.1.2.2. Firme inovatoare

Figura 2.1.2.9. Ponderea firmelor inovatoare (toate domeniile) in total firme si

repartizarea pe regiuni
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului
Ponderea firmelor inovative înregistrează valori diverse în perioada 2002-2014, totuși
trebuie remarcat că valorile cele mai mari sunt înregistrate în 2008 și 2009, iar cea mai mică în
2014.

2.1.2.3. Număr mediu de salariați

În construcții la nivelul anului 2015 într-un număr de 48.237 de firme sunt cuprinși un
număr mediu de 309.749 salariați și au avut o cifra totală de afaceri de 64.988 Miliarde RON.
Astfel se înregistrează o medie de 6 angajați pe firmă
În transporturi la nivelul anului 2015 într-un număr de 37.599 de firme sunt cuprinși un
număr mediu de 165.620 salariați și au avut o cifra totală de afaceri de 35.974 Miliarde RON.
Astfel se înregistrează o medie de 4 angajați pe firmă.

Pagina 162 din 759

2.1.3 Identificarea unor decalaje, realizări și impactul lor în economia
României

2.1.3.1. Prevederile Programului de Guvernare 2017-2020

Programul de guvernare 2017-2010 menționează ca prioritate a acestei guvernări
activitatea IMM-urilor ca parte a programului economic și stabilește un număr de 12 măsuri
[Programul de Guvernare 2017-2020, p.46-47]. Conform aceluiași document se fundamentează
interesul pentru această categorie de întreprinzători deoarece reprezintă 99,7% din companiile
înregistrate în România, contribuie cu aproximativ 60% la PIB si angajează circa 60% din forța
de muncă.
Măsurile stabilite sunt:
1. Înființarea Ministerului Antreprenorialului și IMM-urilor
2. Înființarea de Agenții Regionale de Atragere de Investiții și Promovare a Exportului
3. Impozit pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderi de 1 % concomitent cu creșterea
plafonului de aplicare de la 100.000 euro la 500.000 euro.
4. Schemă de ajutor de stat pentru start-up-uri: Romania Start-up Nation
5. Strategic Invest Romania - Program de ajutor de stat pentru susținerea investițiilor
strategice ale antreprenorilor autohtoni
6. Crearea Programului National de Dezvoltare a Antreprenorialului – PNDA
7. Program pentru sprijinirea internaționalizării
8. Înființarea liceelor de antreprenoriat
9. Programul România Profesională
10. Crearea de site-uri instituționale: entrepreneurs.gov.ro, imm.gov.ro
11. Adoptarea Legii Lobby-ului,
12. Restartarea mediului de afaceri
Toate aceste măsuri sunt menite să creeze și dezvolte un mediu de afaceri favorabil
dezvoltării IMM-urilor. Evident o preocupare continuă va trebui să rămână climatul și mediul de
afaceri al IMM-urilor precum și susținerea și stimularea acestora ținând cont de ponderea pe care
acestea o au în ansamblul economic Românesc și internațional, pe de-o parte, dar și al dinamicii
lor.

2.1.3.2. Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României

SNDDR – Orizonturi 2013-2020-2030 stabilește pe baza rezultatelor obținute până acum
și a condițiilor specifice existente coordonatele unei dezvoltări economice pe termen lung.
Desprindem din cele menționate în document câteva aspecte de interes pentru IMM-uri,
dar și pentru domeniile construcții și transporturi.
Pagina 163 din 759
 Se menționează determinarea și importanța ”susținerii în continuare a dezvoltării
întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) din sectoarele industriei prelucrătoare pentru realizarea de
produse calitativ superioare și cu costuri reduse, conform cerințelor pieței”(p.55).
Se arată necesitate reducerii consumurilor specifice de materiale și energie în transporturi
și construcții, deziderat ce poate fi atins ca urmare a investițiilor în tehnologii noi, a infrastructurii
precum și a standardelor de calitate (p.56).
Productivitatea muncii continue să rămână o problemă în activitățile economice din
România, fapt pentru care acesteia trebuie să i se acorde o atenție deosebită pentru a se apropia cât
mai repede de media UE (p.104).
În ceea ce privește construcțiile din perspectiva terenurilor utilizate, strategia sugerează
”Asigurarea în totalitate a terenurilor pentru construcții noi prin reciclarea terenurilor intravilane
și extravilane desemnate prin planurile strategice sau restructurarea terenurilor subtilizate sau
părăsite și limitarea expansiunii zonelor urbanizate” (p.127).
În ceea ce privește transporturile sunt prevăzute următoarele aspecte: ”Aducerea la
standarde europene a infrastructurii de bază pune accentul pe dezvoltarea durabilă a infrastructurii
și mijloacelor de transport prin reducerea impactului asupra mediului, promovarea transportului
intermodal, îmbunătățirea siguranței traficului și protecția elementelor critice de infrastructură”
(p.17); și ”Dezvoltarea infrastructurii de transport, cu accent pe cel feroviar, fluvial și maritim în
condițiile menținerii unui parc de mijloace de transport, inclusiv auto, învechite fizic și moral
(p.25).
Se menționează faptul că sectoarele infrastructură-construcții, transport, alături de altele
sunt vulnerabile la efectele schimbărilor climatice (p.45). O formă de acțiune în cest sens este
scăderea poluării prin utilizarea bio-carburanţilor și/sau carburanților regenerabili a căror pondere
este forte scăzută în România (p.46)
Transporturile sunt evidențiate ca sector economic individual spre deosebire de construcții
care sunt parte a activității industriale, fapt pentru care este stabilit pentru 2030 un Obiectiv
național: Apropierea de nivelul mediu al UE din acel an la toți parametrii de bază ai
sustenabilității în activitatea de transporturi (p.51).
O constatare foarte importantă cu privire la domeniul transporturilor este aceea că
”România deține o poziție-cheie la frontiera estică a UE lărgite, ca zonă de tranzit atât pe direcția
est-vest (racordul cu Asia prin Marea Neagră) cât și nord-sud (de la Baltică la Mediterană). Trei
dintre axele prioritare TEN-T traversează teritoriul României” (p.28), constatare care în opinia
noastră ar trebui să stea la baza construcției strategiilor și politicilor publice sectoriale ulterioare.

Pagina 164 din 759

2.1.3.3. Alte strategii
Strategia guvernamentală pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii și
îmbunătățirea mediului de afaceri din România ‐ orizont 2020, aprobată prin HG Nr. 859 din 7
octombrie 2014 stabilește coordonatele generale de susținere a IMM-urilor fără însă a aloca atenție
deosebită domeniilor construcții și transporturi.
Strategia națională pentru competitivitate 2015 – 2020, aprobată prin HG nr. 752 din

16 septembrie 2015, nu are trimiteri speciale la domeniile construcții și transporturi, deși

se arată zonele unde transportul fluvial sau maritim poate fi un element de avantaj competitiv.
Este menționat de asemenea faptul că o infrastructură rutieră și feroviară precară este un
element de scădere a competitivității economice. Aceasta afectează performanțele celor două
domenii, deci trebuie să constituie o prioritate.

2.1.3.4. Numărul de accidente de muncă

Numărul de accidente înregistrate în domeniile construcții și transporturi au un trend
oscilant și respectiv unul în scădere înregistrările statistice consemnând un număr foarte mic, după
cum se poate observa și dinFigura2.1.3.1.

Figura 2.1.3.1. Numărul de accidente de muncă pe domenii de activitate

Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Un motiv pentru care numărul de accidente de muncă este foarte mic este nedeclararea
acestora dacă nu determină decese și/sau incapacitate de muncă foarte mare astfel încât victima să
Pagina 165 din 759
facă toate demersurile pentru a se face înregistrarea sa. Deoarece aceasta atrage răspunderea
angajatorului și eventual plata unor despăgubiri, angajatorii nu sunt dispuși să facă demersuri
pentru a se înscrie astfel de incidente, cu atât mai mult cu cât, conform legislației în vigoare,
inclusiv accidentele în drum spre muncă sau de la muncă la domiciliu sunt cuprinse în această
categorie.

2.1.3.5. Ponderea pe categorii de mărime după numărul de salariați

ÎnFigura 2.1.3.2.șiFigura 2.1.3.3. se observă că ponderea firmelor active pe categorii de
mărime este în net în favoarea microîntreprinderilor (0-9 salariați), existând diferențe mici între
sub-categoriile de activități din domenii.
În domeniul construcțiilor nu s-au înregistrat modificări semnificative la nici o categorie.
De remarcat este faptul că ponderea întreprinderilor peste 250 de salariați înregistrează cote foarte
mici de sub 1%.

Figura 2.1.3.2. Ponderea întreprinderilor active pe categorii de mărime după

numărul de salariați - Construcții
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Pagina 166 din 759

Figura 2.1.3.3. Ponderea întreprinderilor active pe categorii de mărime după numărul de
salariați - Transporturi
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

În domeniul transporturilor se pot observa fluctuații în categoria transporturi pe apă și

transporturi aeriene, care înregistrează și cota cea mai mare a întreprinderilor peste 250 de salariați.

2.1.3.6. Situația pe regiuni de dezvoltare

Numărul de întreprinderi active, din domeniul construcțiilor, pe clase de mărime după
numărul de salariați și regiuni de dezvoltare arată că regiune București – Ilfov este cea mai bine
reprezentată, urmată de regiune Nord –Vest, atât pe total domeniu, cât și pe categoria 0-9 salariați.
Ponderea cea mai mică este înregistrată de Regiunea Sud – Vest Oltenia la ambele categorii.

Pagina 167 din 759

Figura 2.1.3.4. Distribuția întreprinderilor active pe categorii de mărime după numărul
de salariați - Construcții
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Figura 2.1.3.5. Distribuția întreprinderilor active pe regiuni de dezvoltare - Construcții

Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Pagina 168 din 759

Figura 2.1.3.6. Distribuția întreprinderilor active pe categorii de mărime după numărul
de salariați – Transporturi
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Figura 2.1.3.7. Distribuția întreprinderilor active pe regiuni de dezvoltare – Transporturi

Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului
Pagina 169 din 759
 Faptul ca regiune București – Ilfov se situează pe în afara valorilor înregistrate de celelalte
regiuni este firesc datorită aglomerării metropolitane și a ritmului economic mai rapid.
În ceea ce privește domeniul transporturilor că regiune Nord – Vest înregistrează ponderea
cea mai mare, regiunea București – Ilfov plasându-se pe locul doi la egalitate cu regiune Sud –
Muntenia, pe ultimul loc situându-se tot regiune Sud-Vest Oltenia.

2.1.3.7. Repartizarea pe județe

Repartizare IMM-urilor din domeniul construcțiilor pe județe este prezentată în ordine
descrescătoare înFigura 2.1.3.8., iar in tabel sunt prezentate categoriile de județe care se formează.

Figura 2.1.3.8. Distribuția întreprinderilor active pe județe – Construcții

Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Pagina 170 din 759

 Se poare observa cu ușurință, că în afara Municipiului București și a Județului Cluj,
celelalte se împart în categorii cu ponderi similare. Se vor putea dezvolta politici de susținere
diferențiate pe clase de județe.
Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016
Botosani 0.59 0.57 0.55 0.56 0.56
Covasna 0.81 0.77 0.75 0.68 0.69
Calarasi 0.80 0.77 0.74 0.72 0.70
Ialomita 0.89 0.89 0.89 0.84 0.83
Teleorman 0.94 0.94 0.89 0.92 0.88
Harghita 1.09 1.06 1.02 0.98 0.96
Vaslui 0.92 0.89 0.86 0.92 0.96
Tulcea 1.06 1.04 1.02 0.99 0.96
Giurgiu 1.02 1.01 0.99 0.98 0.97
Caras-Severin 1.10 1.02 1.02 1.04 0.99
Olt 1.00 0.99 1.04 1.01 1.03
Vrancea 1.16 1.12 1.09 1.04 1.03
Mehedinti 1.33 1.26 1.22 1.22 1.19
Braila 1.21 1.24 1.25 1.26 1.23
Gorj 1.46 1.40 1.36 1.36 1.34
Neamt 1.55 1.50 1.46 1.46 1.41
Satu Mare 1.65 1.58 1.50 1.49 1.47
Salaj 1.52 1.53 1.51 1.52 1.49
Hunedoara 1.80 1.81 1.81 1.71 1.69
Bacau 1.85 1.82 1.82 1.78 1.75
Bistrita-Nasaud 1.54 1.70 1.72 1.81 1.86
Galati 1.84 1.85 1.87 1.87 1.94
Buzau 2.18 2.11 2.08 1.98 1.95
Alba 1.99 2.01 2.06 2.08 2.05
Dambovita 2.15 2.19 2.21 2.24 2.28
Dolj 2.26 2.26 2.29 2.32 2.35
Sibiu 2.59 2.55 2.49 2.45 2.44
Valcea 2.49 2.56 2.59 2.59 2.49
Iasi 2.21 2.30 2.44 2.50 2.56
Mures 2.68 2.65 2.67 2.69 2.77
Arad 2.81 2.76 2.78 2.85 2.81
Maramures 2.77 2.71 2.80 2.88 2.82
Brasov 3.14 3.14 3.16 3.11 3.07
Timis 3.25 3.28 3.24 3.18 3.17
Suceava 2.82 2.97 3.03 3.21 3.19
Prahova 3.38 3.48 3.36 3.37 3.35
Ilfov 3.52 3.53 3.51 3.61 3.89
Arges 3.56 3.79 3.96 4.17 4.27
Constanta 6.27 6.06 5.81 5.52 5.22
Bihor 5.29 5.32 5.40 5.42 5.35
Cluj 6.51 6.79 6.96 7.10 7.10
Municipiul Bucuresti 11.29 11.06 11.06 10.78 11.20

Figura 2.1.3.9. Distribuția întreprinderilor active pe județe – Transporturi

Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

2.1.3.8. Distribuția pe sub-categorii de activități – Cod CAEN

În domeniul construcțiilor se poate observa că în rândul IMM-urilor activitățile care
înregistrează ponderea cea mai mare sunt 412 Lucrările de construcții a clădirilor rezidențiale și
nerezidențiale cu o cotă de 44,74% în 2012 și 46,72% în 2016. Aceste sunt urmate de sub-categoria
432 Lucrări de instalații electrice și tehnico-sanitare și alte lucrări de instalații în construcții cu o
cotă de 23,57% în 2012 și de 22,96% în 2016. O a treia sub-categorie bine reprezentată este 433
Lucrări de finisare cu o pondere de 10,17% în 2012 și respectiv de 9,53% în 2016.

Pagina 171 din 759

 Figura 2.1.3.10.Distribuția întreprinderilor active pe sub-categorii de activități –
Construcții
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Distribuție pe sub-categorii de coduri CAEN în domeniul transporturilor evidențiază

categoriile 494 Transporturi rutiere de mărfuri si servicii de mutare – 68,46% și 493 Alte
transporturi terestre de calatori -30,71%, care cumulativ aproape că acoperă întregul domeniu.
Celelalte categorii înregistrează ponderi extrem de scăzute car ele fac ilizibile în reprezentarea
dinFigura 2.1.3.11.

Pagina 172 din 759

 Figura 2.1.3.11.Distribuția întreprinderilor active pe sub-categorii de activități –
Transporturi
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului
Se poate observa pentru ele două subcategorii un trend de creștere pentru perioada studiată.

Figura 2.1.3.12.Distribuția întreprinderilor active pe sub-categorii de activități – a)

Construcții și b)Transporturi 2016
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

2.1.3.9. Distribuția pe regiuni de dezvoltare a sub-categoriilor

Categoriile care dețin ponderea cea mai mare în domeniul construcțiilor sunt 4120 Lucrări
de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale a căror distribuție pe regiuni arată o pondere
mare în regiunile București-Ilfov și Nord-Vest (18%), urmate de regiunea Sud-Muntenia (13%).
Regiunile cu ponderile cele mai scăzute fiind regiune Sud – Vest Oltenia (7-8%) ȘI REGIUNEA
Centru cu (9%). DinFigura2.1.3.13. a) și b) se poate observa că nu au existat fluctuații majore în
perioada studiată.

Figura 2.1.3.13.Distribuția întreprinderilor active pe sub-categorii de activități – CAEN

4210 a)2012 și b)2016
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Pagina 173 din 759

Figura 2.1.3.14.Distribuția întreprinderilor active pe sub-categorii de activități – a)CAEN
4321 și b)CAEN 4322
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Situația distribuției pe regiuni la sub-categoriile 4321 Lucrări de instalații electrice și 4322

Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, se observă o menținere a
clasamentului pe regiuni cu precizarea că regiune București-Ilfov înregistrează detașat cota cea
mai mare la o distanță de 10 respectiv 15 puncte procentuale.

2.1.3.10. Trendul activității economice pe sub-categoriile fundamentale

Pentru sub-categoriile CAEN din domeniul construcțiilor cu ponderile cele mai mari 412,
432 și 433 se poate observa că în perioada 2012-2016 se înregistrează o ușoară creștere

Figura 2.1.3.15.Trendul pe sub-categorii de activități CAEN 412, 432 și 433

Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Repartizarea pe grupe de activități CAEN transporturi prioritare arată că pentru perioada

studiată se înregistrează o tendință de creștere a numărului de întreprinderi și deci a activității.

Pagina 174 din 759

 Figura 2.1.3.16.Trendul pe sub-categorii de activități CAEN 493 și 494
Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

2.1.3.11. Nivelul și evoluția investițiilor

ÎnFigura2.1.3.17. se poate observa că nivelul investițiilor în cele două domenii a cunoscut

modificări substanțiale. Astfel, în 2012 investițiile în domeniul construcțiilor avea un nivel mai
mult decât dublu față de cele al investițiilor din transporturi. După care înregistrează o scădere
severă ajungând aproape egale în 2013, pentru ca în 2014 și 2015 nivelul investițiilor în
transporturi să-l devanseze pe cel din construcții. În 2016 investițiile în construcții revin și
depășesc pe cele din transporturi.

Anul 2016 9921.4 8356.9

Anul 2015 7370.9 9212.8

Anul 2014 6374.8 7376.9

Anul 2013 8815.3 6125

Anul 2012 13049.6 5564.4

0 5000 10000 15000 20000

CONSTRUCTII TRANSPORT SI DEPOZITARE

Figura 2.1.3.17. Nivelul investițiilor în cele două domenii in milioane lei

Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

2.1.3.12. Costul cu forța de muncă

Indicele trimestrial al costului orar al forței de muncă, pe activități ale economiei naționale
din domeniul construcțiilor, față de trimestrul precedent, serie ajustata după efectul zilelor

Pagina 175 din 759

lucrătoare și sezonier, în procente demonstrează o stabilitate a costului cu forța de muncă variația
fiind +/-5%.

Figura 2.1.3.18. Variația costurilor cu forța de muncă – Construcții

Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Figura 2.1.3.19. Variația costurilor cu forța de muncă – Transporturi

Sursa: date INSSE, reprezentarea autorului

Pagina 176 din 759

 Indicele trimestrial al costului orar al forței de muncă, pe activități ale economiei naționale,
în domeniul Transporturi, față de trimestrul precedent, serie ajustată după efectul zilelor lucrătoare
și sezonier, în procente variația înregistrată a fost de +/-4%, ceea ce demonstrează o stabilitate a
costurilor cu forța de muncă
În trimestrul I 2015 se constată o scădere semnificativă a costurilor cu indirecte cu forța de
muncă ceea e evidențiază o modificare legislativă.

2.1.3.13. Fonduri alocate IMM-urilor

Bugetul de stat pentru anul 2017 prevede o alocare pentru programele destinate IMM-urilor
suma de aproximativ 676 milioane de lei, aceasta poate fi majorată prin cheltuieli pană la 1,9
miliarde de lei, prin credite de angajament, dacă nevoile acestora și proiectele depuse vor fi peste
așteptări.
Sumele alocate sunt mult peste cele din 2016, an în care circa 300 milioane lei au provenit
din credite bugetare și credite de angajament (122,9 milioane de lei - credite bugetare si 152,9
milioane de lei credite de angajament).
Fondurile alocate IMM-urilor au ca scop stimularea activității acestora și rezolvarea sau
diminuarea barierelor pe care acestea le au în accesul și poziționarea pe piața internă și/sau externă.
Programele și fondurile nerambursabile destinate IMM-urilor vizează mai multe
componente ca destinație, astfel:
 investiții și dotări pentru tehnologizare
- achiziția de mașini, utilaje și echipamente
- mijloace de transport și autoutilitare
- echipamente IT & C
- mobilier
- echipamente pentru producerea de energie regenerabilă
- echipamente pentru diminuarea poluării
 promovare
- realizarea de site-uri de prezentare
- participarea la târguri și expoziții
- realizarea de materiale și campanii promoționale
 tehnologizarea-inovare
- brevete, mărci, licențe, aplicații software
- know-how
 resurse umane
- cursuri de antreprenoriat și trening
- pregătire pe meserii

Pagina 177 din 759

2.1.3.14. Programe destinate IMM-urilor
MACA prin intermediul AIPPIMM gestionează programele destinate mediului de afaceri
și în principal IMM-urilor finanțate de la bugetul de stat.
Denumirea programului Finanțare Ponderea Bugetul Bugetul Vechimea
maximă ajutorului total al total al societății
nerambursabil programului programului
2016 2017

lei % Milioane lei Milioane lei

Programul Start-up 120.000 90% 17 500 cel mult 2
Nation ani
UNCTAD EMPRETEC 0,504
Internațioanalizare 50.000 18 71
Comerț și Servicii 200.000 90% 21 50 cel puțin 2
ani
Femeia Manager 50.000 90% 0,5 1 cel mult 3
ani
Microindustrializare 250.000 cel mult 90% 60,9 74,3 cel puțin 2
ani
Meșteșuguri și Artizanat 0,890
TIMM 5
Stimularea exporturilor 71
SRL-D pentru sprijinirea 10.000 50% 22,7 cel mult 3
întreprinzătorilor euro ani
debutanți
Sprijinirea IMM-urilor 125.000 90% 25,9 cel puțin 3
rurale ani fiscali.

Fondurile europene nerambursabile sunt preponderent destinate sectorului agricol. Dintre

măsurile și programele active în 2017 și care vor continua pe exercițiul 2016-2020 menționăm:

 PNDR 4.1 – Investiții în exploatații agricole

 PNDR 4.2 – Procesarea produselor agricole
 PNDR 6.1 – Instalarea tinerilor fermieri
 PNDR 6.2 – Înființarea activităților non-agricole
 PNDR 6.3 – Dezvoltarea fermelor mici
 PNDR 6.4 – Dezvoltarea activităților non-agricole
 POR 2.2 – Sprijinirea capacităților de producție și dezvoltarea serviciilor
Componentele arătate anterior din structura de programe din fonduri structurale nu au ca
obiectiv susținerea domeniilor construcții și/sau transporturi, după cum arătam ținta predilectă
fiind agricultura. Totuși pot fi realizate o serie de proiecte în cadrul componentelor POCU –
destinat resurselor umane, POCA – dezvoltarea capacității administrative care să concure la
crearea unui mediu de afaceri facil și prielnic IMM-urilor.
Alături de aceste programe există o serie de proiecte bilaterale și alte forme de sprijin.
Pagina 178 din 759
 2.1.4. Identificarea dificultăților din domeniul Construcțiilor și
Transporturilor

2.1.4.1. Întreprinderile mici au prioritate

În studiul „Întreprinderile mici au prioritate; Europa este bună pentru IMM-uri , iar IMM-
urile sunt bune pentru Europa„, ediția 2008, elaborată de Comisia Europeană, Departamentul
Întreprinderi și Industrie se reafirmă faptul că IMM-urile reprezintă componenta primordială
economică prin ponderile pe care le are în ocuparea forței de muncă (67,1% din forța de muncă în
sectorul privat; peste 80% în anumite sectoare printre care se numără și construcțiile), contribuția
la formarea PIB și evident ca număr de întreprinderi (99,8%).
Din totalul de 67% din locurile e muncă ocupate de către IMM-uri ponderea cea mai mare
o au Microîntreprinderile (29,6%) urmate de Întreprinderile mici (20,6%) și Întreprinderile
mijlocii (16,8%) [Sursa datelor studiului Eurostat SBS, 2003].
Sunt prezentate în studiul menționat următoarele probleme cu care se confruntă IMM-urile
în ordinea descrescătoare a importanței acordate de respondenți:
- sarcini administrative și normative
- accesul la finanțare
- fiscalitate
- lipsa de calificare
- accesul la achizițiile publice
- concurență neloială/ prea puternică
- dreptul muncii
- accesul la piața unică
- accesul la programele UE
- plățile întârziate
- accesul la piețele internaționale
- accesul la informații și consultanță
- instabilitate economiei naționale/costurilor energetice
- definirea IMM-urilor
identificate în Raport privind rezultatele consultării publice referitoare la Legea privind
întreprinderile mici pentru Europa, 2008. Se poate pune întrebarea relevanței acestor informații la
un interval de aproape 10 ani, da sunt relevante cunoscut fiind decalajul între evenimentele
economice din Europa și România, pe de-o parte și pe de altă parte constituie un element de
referință în identificarea dificultăților IMM-urilor din România.
Studiul prezintă direcțiile de acțiune ale UE pentru a veni în sprijinul acestora și pentru a
diminua efectele problemelor sus menționate, astfel:
Pagina 179 din 759
 - un sistem de reglementare mult mai simplu, flexibil și facil
- îmbunătățirea accesului la finanțare
- sprijinirea internaționalizării
- crearea unui climat de concurență loială
- dezvoltarea spiritului antreprenorial
- colaborarea în abordările provocărilor ecologice
- stimularea cercetării și inovării
- protejarea ideilor – dreptul de proprietate intelectuală
- stimularea microîntreprinderilor și a întreprinderilor meșteșugărești
- sprijinirea inițiativelor locale.

2.1.4.2. Studiu IMM din România –KeysFin (februarie, 2015)

Studiul este realizat de echipa KeysFin pentru uzul propriu, dar și general și este realizat
pe baza datelor statistice oficiale.
Distribuția IMM-urilor active în funcție de domeniul de activitate arată foarte clar că
domeniile studiate se plasează într-o primă categorie, acea a domeniilor cele mai active. Evident
cota cea mai mare este reprezentată detașat de IMM-uri le din domeniul comerțului, totuși
construcțiile cu 10% și transporturile și depozitarea cu 7% sunt domenii consistente în activitatea
IMM-urilor din România.

Figura 2.1.4.1. Distribuția IMM-urilor active în funcție de domeniul de activitate

Sursa: reproducere p.4

S-a constat că cifra de afaceri pentru intervalul 2011-2013 este relativ uniform distribuită
între categorii micro, mici și mijlocii (cca.30%).

Pagina 180 din 759

 Cifra de afaceri variază cu +/- 5% în jurul valorii de 400.000lei. Repartizarea pe regiuni a
cifrei de afaceri arată că București-Ilfov înregistrează cea mai mare medie a CA, iar Nor-Est și
Sud-Vest pe cele mai mici.
În ceea ce privește rezultatul net la nivelul IMM-urilor se constată că se înregistrează
pierderi la Microîntreprinderi și rezultate pozitive la Mici și Mijlocii
Ponderea datoriilor este deținută tot de Microîntreprinderi cu o tendință de scădere de la
72% la 59% pentru perioada analizată și în defavoarea datoriilor întreprinderilor Mici și Mijlocii
care înregistrează o creștere de la 15% și 13% la 22% și respectiv 19%.

2.1.4.3. Carte albă a IMM-urilor din România 2016

Studiul se bazează pe intervievarea unui eșantion reprezentativ de 1096 de IMM-uri
cuprinzând în structură și organizații din domeniile construcții și transporturi. S-au desprins câteva
caracteristici ale acestora:
- majoritatea întreprinzătorilor sunt între 35 și 60 de ani 78,28%; 22,35% au studii
economice; 30,29 % sunt femei, 82,94 % sunt căsătoriți, 30,53% nu au copii;
63,96% au studii universitare și 35,17% au studii medii; ponderea cea mai mare
(29,98%) au vechime între 0-5 ani de întreprinzător; cca 80% alocă 40 de
ore/săptămână și peste afacerii cea ce însemnă o normă întreagă; 62,50% nu
apelează la membrii familiei;
- 33,58% consideră mediul de afaceri nefavorabil, 48,27% fiind neutri;
- mediul de afaceri este considerat favorabil în proporție de 33,56% in Sud Est,
urmată de Vest (30,77%), Sud (20,00%), Centru (18,45%), Nord Est (16,67%),
București –Ilfov (15,06), Nord Vest (11,69%), Sud Vest (9,01%);
- cota de favorabilitate este de 18,60% pentru transporturi și 10,99% pentru
construcții (cea mai scăzută), raportat la cea mai mare de 33,33% pentru Turism,
trendul păstrându-se și în percepția pentru 2017;
- intensitatea manifestării oportunităților de afaceri pentru IMM-uri pe o scală de la
1 la 3 se situează între 1,84 și 1,32, având o distribuție regională diferită astfel:
creșterea cererii pe piața internă (Nord Est 69,70% și Vest 69,23%), sporirea
exporturilor (Sud Est 24,66%), asimilarea de noi produse (Sud Vest 63,06%),
realizarea unui parteneriat de afaceri (Nord Vest 59,74), folosirea de noi tehnologii
(Sud Vest 52,25%), obținerea unui grant (Vest 38,46%), penetrarea pe piețe noi
(Nord Vest 64,94%, Nord Est 62,12% și Vest 61,54%);
- distribuția oportunităților de afaceri ale IMM-urilor pe domenii de activitate este
prezentată în graficul următor. Se poate observa că în domeniul construcții cele mai

Pagina 181 din 759

 importante sunt penetrare pe noi piețe și folosirea de noi tehnologii, iar minimul
înregistrându-l obținerea unui grant, spre deosebire de transporturi care
înregistrează maximele domeniului pentru aceleași categorii, dar minimele pentru
asimilarea de noi produse și realizarea unui parteneriat de afaceri;
-

Figura 2.1.4.2. Distribuția oportunităților de afaceri ale IMM-urilor pe domenii de

activitate
Sursa: reprezentarea autorului pe baza datelor din Cartea albă a IMM-urilor din România 2016, p.46

DinFigura 2.1.4.2. se poate observa că în domeniul construcțiilor Penetrarea pe piețe noi și

folosirea de tehnologii noi reprezintă oportunitățile primordiale, spre deosebire de exporturi care
se plasează la polul opus. În ceea ce privește transporturile Folosirea de noi tehnologii și sporirea
exporturilor sunt componentele de interes major și mai puțin asimilarea de noi produse și
realizarea unui parteneriat de afaceri.
Dificultățile identificate de studiu sunt (p.47) sunt prezentate înFigura2.1.4.3.
înregistrându-se frecvențe între 61,41 și 4,65.

Pagina 182 din 759

 Figura 2.1.4.3. Frecvența dificultăților majore cu care se confruntă IMM-urile
Sursa: reproducere din Cartea albă a IMM-urilor din România 2016, p.47

Se poate observa că birocrația, fiscalitatea excesivă și concurența neloială se plasează pe

primele cinci locuri ca și în studiul UE (Întreprinderile mici au prioritate; Europa este bună pentru
IMM-uri , iar IMM-urile sunt bune pentru Europa„, ediția 2008, elaborată de Comisia Europeană,
Departamentul Întreprinderi și Industrie), pregătirea personalului/ existența calificărilor se
plasează foarte aproape. Prezentăm o situație comparativă pentru o mai bună reprezentare a
acestora.

Dificultățile IMM-urilor din România 2017 Dificultățile IMM-urilor din UE 2008

Birocrația Sarcini administrative și normative
Fiscalitate excesivă Accesul la finanțare
Corupția Fiscalitate
Controalele excesive Lipsa de calificare
Concurența neloială Accesul la achizițiile publice
Scăderea cererii interne Concurență neloială/ prea puternică
Angajarea, pregătirea și menținerea personalului Dreptul muncii
Creșterea nivelului cheltuielilor salariale Accesul la piața unică
Inflația Accesul la programele UE
Concurența produselor din import Plățile întârziate
Întârzieri la încasarea facturilor de la firme private Accesul la piețele internaționale
Calitatea slabă a infrastructurii Accesul la informații și consultanță
Costurile ridicate ale creditelor Instabilitate economiei naționale/costurilor energetice
Instabilitatea relativă a monedei naționale Definirea imm-urilor
Accesul dificil la credite
Neplata facturilor de către instituțiile statului
Scăderea cererii la export
Obținerea consultanței și trainingului necesar firme
Cunoașterea și adoptarea acquisului comunitar

Sursa: analiză comparată în viziunea autorului

Pagina 183 din 759

 Considerăm că anumite deficiențe care apar în cele două studii pe primele locuri sunt
endemice și vor constitui elemente de preocupare la nivelul UE, dar și a statelor pentru o perioadă
lungă de timp, până la identificare unor soluții de rezolvare inovatoare.
Sunt arătate diferențe între regiuni în ponderile de confruntare cu aceste dificultăți, trendul
general fiind similar. O analiză pe dimensiuni ale firmelor arată că există unele diferențe, fără ca
acestea să fie majore.

Microîntreprinderi Întreprinderi mici Întreprinderi mijlocii

Birocrația
Fiscalitate excesivă
Corupția
Controalele excesive
Concurența neloială
Birocrația
Corupția
Fiscalitate excesivă
Concurența neloială
Scăderea cererii interne
Sursa: analiză comparată în viziunea autorului
Birocrația
Angajarea, pregătirea și menținerea personalului
Corupția
Concurența neloială
Creșterea nivelului cheltuielilor salariale
Scăderea cererii interne
Fiscalitate excesivă

Situația percepției dificultăților pe domenii de activitate arata că în domeniul

transporturilor ierarhia se menține pentru primele cinci poziții și în mare parte pentru toate
dificultățile, în timp ce pentru construcții acestea cunosc o altă ierarhizare, deși se mențin 4 din
cinci în top 5.
Construcții Transporturi
Concurența neloială Birocrația
Birocrația Fiscalitate excesivă
Controalele excesive Corupția
Fiscalitate excesivă Controalele excesive
Scăderea cererii interne Concurența neloială
Sursa: analiză comparată în viziunea autorului
În ceea ce privește factorii contextuali se remarcă pe primele locuri Cadrul legislativ,
Corupția, Criza economică mondială, Birocrația excesivă, Accesul la finanțare/politica băncilor,
precum și importanța lor pentru cele două domenii.

IMM-uri din România Construcții Transporturi

Cadrul legislativ Cadrul legislativ Cadrul legislativ
Corupția Birocrația excesivă Birocrația excesivă
Criza economică mondială Accesul la finanțare/politica băncilor Corupția
Birocrația excesivă Corupția Accesul la finanțare/politica băncilor
Accesul la finanțare/politica băncilor Criza economică mondială Incapacitate Guvernamentală
Sursa: analiză comparată în viziunea autorului

Pagina 184 din 759

 Impactul psihologic al situației economice generale asupra întreprinzătorilor din IMM-uri
este considerat destul de mare și redus sau foarte redus în construcții și transporturi în proporție de
peste 65%.
Mai mult de jumătate din întreprinzători consideră evoluția situației economice la fel, iar
37,48% mai proastă, opinie menținută și în domeniile construcții și transporturi.
O pondere de 35,66% din întreprinzători consideră că guvernul are o capacitate ridicată
sau corespunzătoare de rezolvare a problemelor; situația pe regiuni arată o încredere crescută în
guvern în Vest (69,23%) și Sud Est (52,06%); gradul de încredere este de 35,95% în construcții și
de 34,89% în transporturi.
Performanțele IMM-urilor în anul 2016 față de 2015 sunt considerate la fel în proporție
de 65,93% pentru construcții și de 51,16% în transporturi aflându-se în trendul general.
Se constată o constanță a nivelului de credite de la bănci, a datoriilor către furnizori, a
datoriilor clienților, a gradului de neplată a datoriilor către stat (CAS, TVA) în anii 2015/2014 și
2016/2015. În ceea ce privește domeniul construcțiilor și transporturilor se evidențiază menținerea
nivelului celor cinci indicatori, cu precizarea că gradul de neplată a datoriilor către stat (CAS,
TVA) se situează cu câteva puncte procentuale mai sus.
În același timp indicatorii economici ai IMM-urilor: Volumul fizic al vânzărilor, Numărul
de salariați, Stocurile de mărfuri, Volumul comenzilor, Numărul de clienți, Volumul exporturilor,
Profitul înregistrează o constanță în perioada analizată (2015/2014).
În ceea ce privește integrarea României în UE sunt identificate următoarele aspecte
benefice:
- acces mai bun pe piețe
- legislație și reglementări îmbunătățite
- furnizori potențiali mai ieftini și/sau mai buni
- acces mai bun la tehnologii
- accesul la fonduri structurale
- cooperare mai bună spre inovare
- proceduri și achiziții publice mai corecte
- alți factori
În domeniul construcțiilor și transporturilor avantajele primordiale sunt acces mai bun pe
piețe, legislație și reglementări îmbunătățite, iar în plan secund furnizori potențiali mai ieftini
și/sau mai buni, acces mai bun la tehnologii și accesul la fonduri structurale.
De remarcat este faptul că spre deosebire de celelalte domenii în construcții și transporturi
peste 70% nu sunt interesați și restul se informează, contrar celorlalte domenii care au depus
proiecte, elaborează proiecte sau au apelat la un consultant. Principalele obstacole identificate sunt:
- birocrația excesivă și instabilitate reglementărilor

Pagina 185 din 759

 - informații insuficiente privind fondurile disponibile
- fonduri proprii insuficiente cofinanțării
- criterii de eligibilitate nepermisive
- costuri ridicate pentru credite și garanții insuficiente
- lipsa de încredere în consultanți
- capacitate managerială de implementare redusă
în construcții primordiale fiind birocrația și lipsa informațiilor, iar în transporturi birocrație
și criteriile de eligibilitate.
În ceea ce privește elaborare de planuri și strategii cca jumătate din firme au declarat că
elaborează pentru un an și circa 10-15% pentru 3-5 ani. În domeniul construcțiilor situația este
similară spre deosebire de transporturi unde peste 65% elaborează planuri anuale și aproape 10%
multianuale.
Obiectivele principale pentru următorii ani sunt menținerea afacerii la dimensiunile actuale
și dezvoltarea moderată pentru peste 85% din întreprinzători, pondere care se regăsește în mod
similar pentru construcții și transporturi, comparativ cu turismul care are o cotă de 10% de
extindere rapidă.
Avantajele competitive ale IMM-urilor se prezintă conformFigura 2.1.4.4. în ordinea
descrescătoare a frecvenței de apariție.

Figura 2.1.4.4. Avantajele competitive ale IMM-urilor

Sursa: reproducere și adaptare din Cartea albă a IMM-urilor din România 2016, p.180 și 186

Pagina 186 din 759

 Din perspectiva activităților cu frecvența cea mai mare și cu maximă importanță pentru
bunul mers al firmei sunt:
- relația cu clienții și distribuitorii
- relația cu furnizorii
- identificarea de noi produse
- reducerea costurilor
- elaborarea strategiilor
- asigurarea cu personal
Acestea se plasează pe locurile fruntașe și în ceea ce privește domeniul construcțiilor și
transporturilor.
Activitatea de marketing este detașat o prioritate a întreprinzătorilor din construcții
(39,56%) și transporturi (30,23%), urmată de achiziția de tehnică nouă (23,08%), pregătire intensă
a feței de muncă (19,78%), înlocuire utilajelor (17,58%) și construcția de clădiri (15,38%) pentru
construcții, dar și de achiziția de tehnică nouă (20,93%), înlocuire utilajelor (18,60%), pregătire
intensă a feței de muncă (13,95%) pentru transporturi.
O pondere covârșitoare nu apelează la consultanță și se poate corobora cu faptul că există
o încredere scăzută în consultanți. Totuși 9,89% din firmele de construcții și 16,67% din cele de
transporturi au apelat la consultanți.
Procente ridicate (83,52% pentru construcții și 73,33% pentru transporturi) se înregistrează
cu privire la cunoașterea noțiunilor economice și a organizației bazate pe cunoaștere.
Factorii considerați ca fiind decisivi în succesul IMM-urilor sunt oportunitățile de piață,
relațiile cu partenerii de afaceri, angajați calificați, motivați și loiali, managementul gradului de
încărcare a angajaților. Dacă pentru domeniul construcțiilor relațiile cu partenerii de afaceri și
oportunitățile de piață sunt pe primele două locuri, pentru transporturi aceste sunt oportunitățile
de piață, urmate la egalitate de relațiile cu partenerii și angajații calificați și pricepuți.
Finanțarea IMM-urilor are ca forme principale autofinanțarea 71,99% și creditele bancare
(22,63%) și furnizor (21,26%), precum și leasing (7,94%). Situația este puțin modificată în ceea
ce privește domeniul construcțiilor - autofinanțarea 73,63%, creditele bancare 25,27%, credite
furnizor 15,38%, leasing 14,29%, astfel se poate observa o dublare a ponderii leasingului în
detrimentul creditelor furnizor. La domeniul transporturilor situația stă cu totul altfel
autofinanțarea 72,09%, credite furnizor 32,56%, creditele bancare 18,60%, leasing 11,63% - în
sensul că leasingul re o cotă mai mare decât în general, dar creditele furnizor sunt mult mai mari
în detrimentul celor bancare.
Bariere în accesarea finanțării sunt costul ridicat al creditelor/ dobândă ridicată, lipsa
garanțiilor colaterale, birocrație/proceduri dificile, lipsa certitudinii privind situația financiară a
companiei. În construcții pe primul loc se situează lipsa garanțiilor și costul ridicat al creditelor,

Pagina 187 din 759

urmate de , lipsa certitudinii privind situația financiară a companiei, ordinea se modifică costul
ridicat al creditelor , urmat de celelalte două la o distanță mică una de cealaltă.
Finanțările sunt necesare pentru capital de lucru, dezvoltarea de produse noi sau accesarea
de noi piețe, investiții în clădiri, tehnologie, echipamente, pregătire salariaților, refinanțare, etc. în
domeniile construcții și transporturi investițiile și capitalul de lucru sunt nevoile acute de finanțare.
Peste 90% din IMM-uri se plasează în zona 0-5 salariați, numărul mediu de angajați noi
este de 3,70 și variația medie de angajați de 1,58 pentru domeniul construcțiilor și respectiv de
3,91 și 0,84 pentru domeniul transporturi, cele mai mari înregistrate și comparabile cu cele din
industrie, dar mult diferite fașă de comerț, turism și servicii.
70% din firme au menținut nivelul salarial la nivel general, 86,67%din domeniul
construcțiilor și 74,42% în transporturi.
O treime din firme au oferit un număr mediu între 1-10 zile de trening pentru salariați,
nivelul celor care nu oferă trening este peste medie în cazul construcțiilor și puțin sub medie pentru
transporturi.

Figura 2.1.4.5. Criterii de apreciere a salariaților din IMM-urilor

Sursa: reproducere și adaptare din Cartea albă a IMM-urilor din România 2016, p.265 și 271

O treime din firme au peste 50% salariați cu studii superioare; ponderea medie a salariaților
cu studii superioare fiind de 34,68% pentru construcții și de 30,56% pentru transporturi.
Pagina 188 din 759
 Două treimi din firme au o pondere de sub 50% salariați bărbați, spre deosebire de
construcții și transporturi unde ponderea bărbaților în numărul de salariați este de peste 65%.
75% din firme au o pondere de angajați sub 50% cu o experiență profesională de peste
15ani, această pondere fiind de cca 25 % pentru construcții și transporturi.
Două treimi din firme activează pe piața locală, cca 40% pe piața națională și numai 10%
piața UE, ponderile sunt similare pentru transporturi, piața UE fiind redusă la jumătate pentru
domeniul construcțiilor.
Portofoliul de clienți este format din persoane fizice, firme, distribuitori, administrația
centrală și/sau locală, exportatori cu predilecție primele două, ponderi care se mențin și pentru
domeniile studiate. Din acest portofoliu sunt întrerupte relațiile cu o cotă de 20% în medie, sectorul
construcțiilor se situează sub medie la cca 15% iar cel al transporturilor se plasează mult peste la
peste 30%.
Inovarea este centrată pe noi produse și pe noi tehnologii, totuși nivelul investițiilor în
inovare este foarte scăzut. Principala formă de inovare este adaptarea elementelor noi introduse de
alții.
Utilizarea tehnologiei informației este centrată pe existența computerelor, utilizarea
internetului și a e-mailului, site-ul firmei, vânzări on-line, intranetul având o pondere infimă. Dacă
primele trei au o pondere de cca 75%, site-ul de cca 20 respectiv 25%, vânzările on line 15% și
respectiv 10% pentru construcții și transporturi, intranetul capătă o pondere semnificativă pentru
transport de peste 10%.
Serviciile de internet și intranet sunt utilizate pentru:
- comunicarea cu furnizorii și clienții
- obținerea de informații din mediul de afaceri
- promovarea produselor
- tranzacții sau plați
- comunicare in organizație
ponderea și ierarhia acestora se mențin pentru domeniile construcțiilor și transporturilor.

2.1.4.4. După 20 de ani – Caiete de Studii BNR

Studiul BNR După 20 de ani: schimbări structurale în economia României în primele
decenii Postdecembriste, realizat de Florian Neagu ▪ Florin Dragu ▪ Adrian Costeiu din colecția
Caiete de studii BNR, Nr. 42, Ianuarie 2016 este o amplă analiză a mediului economic din
România, care utilizează date pentru perioada 1994-2014.
Se demonstrează în acest fel faptul ca în România, IMM-urile au căpătat un rol din ce în
ce mai important în raport cu firmele mari/ corporațiile. Astfel, se face o inversare a ponderii

Pagina 189 din 759

acestora de la 17% în 1994 la 58% în 2014 pondere a activelor, de la 20% șa 65% din forța de
muncă salariată și de la sub 30% la 53% contribuție la valoarea adăugată generată. (p.16)
La sfârșitul perioadei se poate aprecia că s-au creat condițiile necesare ca rolul IMM-urilor
din România să se înscrie în tendințele generale și mai ales cele europene de actor majoritar în
crearea de locuri de muncă și angajarea de personal, creare de valoare adăugată, creșterea avuției
naționale etc.
În ceea ce privește inovarea și firmele bazate pe cunoaștere aceste au cunoscut un ritm
scăzut în România. Studiul delimitează sectoare de activitate low-tech, medium low-tech și high-
tech, precum și less knowledgeintensive și knowledgeintensive, altfel spus sunt delimitate trei
categorii de tehnologizare: slab, mediu-slab și înalt tehnologizate și intens bazate pe cunoaștere și
scăzut bazate pe cunoaștere. Ritmul înregistrat de România spre deosebire de alte țări europene a
fost foarte redus, plasându-ne pe un loc codaș în ierarhie, deși sectoarele less knowledge-intensive
services au cunoscut o scădere a ponderii firmelor de la 81% în 1994 la sută la 56% în 2014 (p.19).
Un indicator important în analiza economică o reprezintă structura pasivului care, după cu
arată studiul ponderea capitalului propriu s-a redus la jumătate în favoarea îndatorării și a folosirii
diferitelor instrumente de creditare. În portofoliul datoriilor IMM-urile spre deosebire de marile
corporații au o pondere de aproape 60% alte datorii, în care sunt cuprinse datorii comerciale, către
stat, către personal, acționari etc. Inclusiv structura acestor datorii este diferită între cele două
categorii de întreprinderi IMM-urile având o pondere mai mare a datoriilor către acționari, iar
corporațiile a datoriilor comerciale.
Cele trei forme de finanțare utilizate a fost utilizarea fondurilor europene, acționarii și
băncile/instituțiile financiare. Dinamica creșterii pasivului a avut un ritm mai mare pentru IMM-
uri în raport cu corporațiile și o manieră diferită de a reacționa în momentul crizei și anume:
corporațiile au decis să-și diminueze gradul de îndatorare, în timp ce IMM-urile le-au majorat, în
special microîntreprinderile (p.41).
Activele sunt un alt indicator economico-financiar care furnizează informații cu privire la
robustețea activității economice. Din această perspectivă filmele din construcții, după cele din
comerț se bazează pe active circulante și mai puțin pe cele imobilizate, raportul active
circulante/active imobilizate fiind 60/40% (p.36).
Domeniul construcții este evidențiat în cadrul studiului ca fiind domeniul cu o dinamică
foarte ridicată a numărului de firme care a crescut de 12 ori în perioada studiată (p.13), dar și ca
un domeniu cu o rată scăzută de generare de valoare adăugată.
Deși în general este o tendință de creștere a capitalului străin și de deținere a rolului
dominant de către acesta, domeniul construcțiilor se remarcă printr-o tendință de menținere în sfera
capitalului autohton (peste 90%) (p.22).

Pagina 190 din 759

 O caracteristică negativă este înregistrată tot de construcții, care s-au plasat î topul firmelor
care au înregistrat pierderi, mai ales pe perioada crizei economice (p.32).
Distribuția pe județe în funcție de valoarea adăugată și cifra de afaceri, măsurat prin
indicele Herfindahl-Hirschman, arată că în domeniul construcțiilor acesta se înscrie la
neconcentrat adică este relativ uniform distribuit pe întreg teritoriul (p.59).
Transporturile nu au fost evidențiate în studiu ca domeniu separat, deci nu avem informații
în acest sens, aceste sunt menționate doar ca fiind pe primele locuri ca sub-sector cu companii less
knowledge-intensive services în 2014 după mai mulți indicatori (p.64).

2.2. Cerințe și perspective în Construcții și Transporturi

2.2.1. Factorii de impact – tendințe globale

2.2.1.1. Elemente ale evoluției economiei globale

Conectarea activității economice la celelalte componente ale vieții socio-economice, nu

poate fi făcută în afara ecosistemelor și schimbărilor geo-climaterice cu care se confruntă
societatea în ansamblul ei.
O dimensiune care trebuie avută în vedere este aceea a populației la nivel global.

Figura 2.2.1.1. Evoluția populației globului până în 2100 – scenarii

Sursa: Preluare ONU, World Population Prospects 2017
(https://esa.un.org/unpd/wpp/Graphs/DemographicProfiles/)

Pagina 191 din 759

 Varianta de mijloc, sau cea realistă, arată o tendință de creștere a populației globului către
un nivel de 11 miliarde pentru anul 2100. O creștere semnificativă față de nivelul actual. Spre
deosebire de trendul mondial, Europa are o cu totul altă evoluție. Considerând, și de această dată,
scenariul realist/ de mijloc, populația Europei se află încă pe o pantă ușor ascendentă până în anul
2025, urmând ca mai apoi să cunoască o descreștere semnificativă. (Figura 2.2.1.2.)

Figura 2.2.1.2. Evoluția populației în Europa până în 2100 – scenarii

Sursa: Preluare ONU, World Population Prospects 2017
(https://esa.un.org/unpd/wpp/Graphs/DemographicProfiles/)

Aceste tendințe sunt determinate de creșterea natalității și stabilizarea ratei de fertilitate,

precum și pe baza creșterii speranței de viață, a diminuării mortalității infantile și a eradicării unor
boli cu impact major.

Tabelul nr.2.2.1.1. Evoluția populației în România – scenarii pentru 2060

Mii persoane Modificare 2060/2011

Variante de 2011 2030 2060 Absolută Relativă
proiectare (mii) %
Cu migrație externă
Constantă 18047,0 12946,7 -7174,9 -35,7
Optimistă 20121,6 18270,3 13966,8 -6154,8 -30,6
Pesimistă 17777,6 11926,4 -8195,2 -40,7
Fără migrație externă
Constantă 18121,9 13232,7 -6889,0 -34,2
Optimistă 20121,6 18346,1 14270,5 -5851,2 -29,1
Pesimistă 17851,6 12195,8 -7925,8 -39,4

Sursa: Preluare Constantin, 2013, Proiectarea populației României la orizontul anului 2060

Pagina 192 din 759

 Estimări făcute pentru populația României (Constantin, 2013) pornind de la cifrele din
2011 și realizarea de proiecții pentru anii 2030 și 2060, evidențiază o tendință de scădere relativă
între 30 și 40 %, în funcție de scenariu.
Un subiect de mare importanță în contextul menționat este acela al calității vieții, indicator
complex care se adaugă la PIB și care oferă o imagine integrată asupra condițiilor de viață.
Începând cu Stiglitz, Sen și Fitoussi report (2009) și rapoartele ulterioare UE și OECD, a fost
agreat un sistem de 8+1 indicatori pentru a evalua nivelul de calitate a vieții. Acești indicatori sunt:
(1) Condiții materiale de trai, (2) Productivitate și activități principale, (3) Sănătate, (4) Educație,
(5) Timp liber și socializare, (6) Securitate economică și fizică, (7) Guvernare și drepturi
fundamentale, (8) Mediul natural și de trai și (9) Experiență generale a vieții.
Cel puțin doi din acești indicatori și anume ”Condiții materiale de trai” și ”Mediul natural
de trai” sunt direct legați de domeniul construcțiilor, aceștia făcând referire nu numai la existența
unei locuințe, dar și la suprafață, dotări și facilități.
Indirect indicatorii 2,3 și 4 sunt dependenți de existența construcțiilor industriale, indicatori
de genul baza materială pentru educați/elev sau infrastructura sistemului de sănătate/ pacient, fiind
des întâlniți în evaluarea sistemelor respective. Productivitatea muncii este în egală măsură
dependentă de condițiile de muncă unde infrastructura construcțiilor industriale joacă un rol
important.
Infrastructura de transport își pune la rândul său amprenta asupra indicatorului 2,
influențând foarte puternic natura activităților principale, dar are efecte și asupra indicatorilor 1 și
5, asigurând mobilitatea individului ca forță de muncă, dar și pentru satisfacerea nevoilor personale
de recreere și socializare.
Pornind de la aceste premise și de la faptul că resursele de care planeta dispune de resurse
limitate, trebuie să proiectăm viitorul celor două sectoare de activitate pe termen lung, utilizând
soluții inovative.

2.2.1.2. Tendințe în domeniul construcțiilor

Domeniul construcțiilor, după ce a cunoscut o cădere în timpul crizei economice din 2008-
2009, cunoaște din 2011 o creștere puternică și sistematică, estimându-se un nivel de peste 10
miliarde USD pentru 2020 în comparație cu 7,4 miliarde USD înregistrate în 2010. Articole de
specialitate identifică o serie de direcții și tendințe în domeniul construcțiilor pentru 2018 (Akbar,
2017; Menard, 2017).
Cele 8 tendințe identificate de Akbar și confirmate de alți specialiști, pot fi grupate, în
opinia noastră în trei categorii:
 Management
 Tehnică și tehnologie
Pagina 193 din 759
  Concepție sustenabilă.

Figura 2.2.1.3. Direcții de acțiune în construcții

Sursa: dezvoltare și interpretarea autorului după Akbar (2017)

În categoria direcțiilor de management se încadrează Proiectarea Modelării Informațiilor

(Building Information Modelling), Soft de Managementul Proiectelor (Project Management
Software) și Managementul Resursei Umane (Human Resources Management). Domeniile de
interes în ceea ce privește personalul este pregătirea acestuia la nivelul societății cunoașterii,
creșterea securității la locul de muncă și utilizarea tehnologiilor de vârf.
Utilizarea Realității Virtuale în pregătirea personalului sau personalizarea ofertei, a
roboților și a dronelor pentru colectarea informațiilor și supravegherea lucrărilor sunt forme
inovative de integrare a tehnologiilor de vârf în scopul creșterii performanței. Alte tendințe sunt
utilizarea tipăririi 3D, sau a vehiculelor auto-conduse.

Pagina 194 din 759

 Concepția sustenabilă vine în completarea celor menționate anterior și cuprinde
construcțiile modulare, ca formă de adaptare la noi cerințe de personalizare a construcțiilor și de
remodelare a acestora cu mai mare ușurință și construcțiile verzi (LEED Certification1).
World Economic Forum (2017) evidențiază șase provocări pentru industria construcțiilor,
astfel:
 Livrare pe bază de proiect – constă în abordări pe proiecte, cu termene și bugete
stabilite, utilizând managementul proiectelor în proiectare, implementare și
monitorizare. Acest mod de abordare va permite o creștere a productivității, calității și
securității. Se au în vedere implementare unor sisteme de tipul Proiectarea Modelării
Informațiilor (BIM - Building Information Model), Sistem Suport de Infrastructură
informațională (IISS - International Infrastructure Support System). În același tip se
discută despre alianțe strategice în proiecte complexe și utilizarea de metode inovative.
Alte componente ale acestei provocări sunt proiectarea performanțelor viitoare în
condiții de certitudine, integrarea experiențelor legate de mediu și proiectele globale
protecția mediului, înțelegerea incertitudinilor pentru creșterea performanțelor.
 Performanța ciclului de viață – vizează reducerea ciclului de viață a produselor din
construcții. Aceasta presupune o nouă paradigmă în managementul investițiilor,
flexibilitate in PPP.
 Sustenabilitate – aduce în discuție regândirea afacerilor din construcții din perspectiva
reducerii carbonului și a deșeurilor. Reproiectarea materialelor și utilizarea de
materiale inovatoare, diminuarea și reciclarea deșeurilor în alte activități, abordarea
integrată din perspectivă economică – socială – de mediu a proiectelor reprezintă o
parte din componentele provocării. Se pot avea în vedere aspecte de genul bilanțului
energetic al construcțiilor, capacitatea de încălzire și răcire a construcțiilor, dar și de
reproiectare a afacerilor și managementul riscului în contextul debușeelor în piețele și
proprietățile imobiliare.
 Accesibilitate – scopul primordial al firmelor de construcții devine acela de producere
a construcțiilor rezidențiale, birouri, industriale și de infrastructură la nivele calitative
superioare, dar la costuri pe care societatea și le poate permite. Accesul crescut al
beneficiarilor la produsele din construcții se poate realiza în condițiile creării unui
ecosistem de incluziune și accesibilitate, dezvoltarea de produse de finanțare pentru
construcții și reamenajări de locuințe, rentabilizarea capitalului.

1
LEED Certfication = Leadership in Energy and Environmental Design Certification (Certificarea Leadership-ului in
Proiectarea Energiei și Mediului); Sistem de evaluare a eficienței energetice și de mediu formulat și gestionat de
United States Green Building Council (Consiliul Construcțiilor Verzi din SUA); în prezent se folosește LEED v4
având variante pentru diferite tipuri de construcții
Pagina 195 din 759
  Elasticitate la dezastre – Cunoașterea și utilizarea de soluții tehnice noi care să asigure
o elasticitate maximă a infrastructurii și clădirilor la schimbările climaterice și dezastre
naturale. Pentru atingerea acestui obiectiv se iau în considerare formularea și
implementarea de noi instrumente pentru luarea deciziilor considerând factori de
schimbări climaterice și dezastre naturale, realizarea de rețele de colaborare trans-
sectoriale pentru managementul riscurilor și a crizelor. Un instrument de proiectare pe
termen mediu al afacerilor îl constituie master planuri de dezvoltare urbană.
 Flexibilitate, confort de locuire și bunăstare – promovarea și implementarea acelor
soluții constructive care să asigure confortul și bunăstarea utilizatorilor. În această
categorie se înscriu acele inițiative care să conducă la orașe creative, colorate,
inteligente, dar și umane, în care să-ți dorești să locuiești. De asemenea, materialele
naturale, eco-inovațiile, mediul de interior, mediul construit interconectat sunt posibile
abordări ale acestei provocări.
Din prezentările specialiștilor, provocările identificate pentru următorii ani și discuțiile din
mediul de afaceri internațional în domeniul construcțiilor rezultă că, pentru performanță și succes,
schimbarea treptată nu mai este o opțiune. Soluția actuală stă în inovare, salturi spectaculoase,
schimbări de paradigme în abordare, abordări neconvenționale etc.

2.2.1.3. Tendințe în domeniul transporturilor

Domeniul transporturilor este mult mai divers în comparație cu cel al construcțiilor, care
nici el nu se caracterizează printr-o omogenitate foarte mare. Din acest motiv, în cadrul World
Economic Forum, secțiunea destinată Viitorului Mobilității, nu au fost elaborate studii și strategii
integrate pentru întregul sector, optându-se pentru exprimarea de opinii. Cu toate acestea a fost
structurat un sistem complex de abordare a activității în domeniul transporturilor2.
Au fost identificate trei direcții prioritare pentru perioada viitoare:
 Siguranță și securitate – care vizează toate măsurile menite să asigure protecția circulației
persoanelor și mărfurilor, atât din perspectiva accidentelor clasice, dar și din perspectiva
noilor amenințări cum ar fi terorismul, atacurile cibernetice, calamitățile etc.
 Sustenabilitate și curățenie – constă în măsuri de reducere a impactului asupra mediului,
reducerea emisiilor de gaze poluante și a celor cu efect de seră, utilizarea materialelor și
managementul deșeurilor, reducerea zgomotului.
 Incluziune și eficiență - oferirea de soluții care să asigure un confort psihic diferitelor
categorii de pasageri (mame cu copii, bătrâni, persoane cu dizabilități etc.), crearea

2
Datorită complexității, a faptului că este realizată într-o manieră interactivă, considerăm că este util pentru prezentul
studiu să integram în text forma inițială a acesteia, preluată de pe site-ul World Economic Forum – Shaping the future
of mobility, și să oferim alte imagini în anexă
Pagina 196 din 759
 condițiilor pentru libera exprimare a religiei, spații de recreere și utilități (wifi, relaxare,
spații de lucru, asistență medicală, locuri pentru fumat, magazine etc.). Sunt avute în vedere
aspecte legate de accesul la serviciile de transport de persoane și mărfuri, soluții de
încredere în special pentru categorii noi de beneficiari.

Figura 2.2.1.4. Viitorul Mobilităților

Sursa: https://www.weforum.org/system-initiatives/shaping-the-future-of-mobility

Diferitele opinii exprimate, aduc in prim-planul industriei transporturilor o serie de tendințe

care, utilizând modelul anterior din domeniul construcțiilor, se pot grupa în aceleași trei categorii:
Management, Tehnologii noi, Concepție sustenabilă.

Pagina 197 din 759

 Figura 2.2.1.5. Direcții de acțiune în domeniul transporturilor
Sursa: concepția autorului

De această dată în categoria Management sunt avute în vedere aspecte legate de resursa
umană, pregătirea acesteia pentru a utiliza echipamente performante de transport și comunicare.
Tot în această categorie sunt incuse bazele de date referitoare la siguranța în trafic din perspectiva
persoanelor, mărfurilor, vehiculelor. Aspecte importante reprezintă managementul riscului de
accidente și prevenirea atacurilor teroriste, care au cunoscut noi valențe în ultimii ani.
Direcția reprezentată de tehnologii de vârf se referă la creșterea numărului de vehicule
electrice, considerate mult mai eficiente din perspectiva consumului de carburanți și a gradului de
poluare. O variantă tranzitorie poate fi asigurată de vehiculele hibrid. Acestora li se alătură
avioanele supersonice, care par a fi o soluție revenită pentru utilizarea pe scară largă. Să nu uităm
că și trenurile de mare viteză cu sisteme pneumatice și magnetice
Vehiculele auto-conduse (autoturisme, microbuze, autobuze, camioane) și dronele sunt
soluții care prind contur pentru servicii de taximetrie și logistică. Acestea evident înglobează
robotică și IT împreună cu diferite aplicații de dirijare, manipulare și control al traficului.
Infrastructura poate fi considerată, la o primă vedere, o componentă clasică de dezvoltare
a rețelelor de drumuri, căi feroviare etc. Există, în opinia noastră mai multe paliere care trebuie
avute în vedere și anume:

Pagina 198 din 759

 - Nivelul ”zero” este reprezentat de infrastructura rutieră și de căi ferate existente la
nivelul fiecărei țări, potențialul geografic concretizat în riveranitatea la canale
navigabile fluviale sau maritime, posibilitatea de participare la infrastructuri de
transport prin conducte;
- Nivelul ”unu” este integrarea acestora în rețele de transport internațional și realizarea
de ”culoare” de transport (un exemplu bine cunoscut este ”Drumul mătăsii”);
- Nivelul ”trei” este infrastructura logistică care să permită transportul de bunuri și
persoane, la nivel internațional, sisteme integrate de dirijare și monitorizare a traficului;
- Nivelul ”patru” existența flotelor de vehicule, avioane, drone, stații de alimentare,
service, facilități adiacente etc.
Concepția sustenabilă este însă direcția prioritară care va permite dezvoltarea celorlalte în
funcție de modul în care sunt structurate noile modele de afaceri. Aici putem aduce în discuție
economia digitală, comerțul electronic, care au cunoscut o creștere foarte mare în ultimii ani.
Modele de afaceri integrate care pot combina elemente diferite cu ar fi: car-share (utilizarea
mașinii proprii împreună cu alte persoane - taxi), bike-advertising (reclamă pe biciclete oferite
pentru transport urban), drone-deliery (livrări cu drone), car-baby sitter (servicii de transport
pentru copii la școală cu vehicule auto-drive), sharing economy (utilizare în comun de mijloace de
transport și depozitare de către mai multe firme) etc.
O a doua componentă a concepției sustenabile este dezvoltarea de soluții de transport ECO,
utilizând terminale care folosesc combustibili neconvenționali, cu emisii reduse, folosirea
transportului albastru. Implementarea sistemelor de optimizare a rutelor, loturilor, timpilor de
livrare.

2.2.1.4. Dezvoltare durabilă și economia circulară

Dezvoltarea durabilă3 introduce la sfârșitul anilor 80 ideea reconectării sistemelor socio-
economice la natură, adică restabilirea echilibrelor cu ecosistemele gazdă, ca urmare a predicțiilor
sumbre cu privire la poluare, efectele acesteia asupra schimbărilor climaterice și degradarea
accelerată a condițiilor de mediu la nivel global.
În abordarea teoretică și practică a conceptului de dezvoltare durabilă este necesară
utilizarea unui număr mare de factori de influență aflați în interdependență. Un set de factori
implicați în crearea unei imagini complexe sunt grupați pe trei paliere sistemice și demonstrează
legături orizontale și verticale (Grigorescu, 2003):
- dezvoltare durabilă (DD) – protecția mediului (PM) – calitatea vieții (CV)

3
Dezvolatare durabilă (Sustainable development) concept apărut în 1972 în Raportul Brundtland,, raport al misiunii
World Commission on Environment and Development (WCED), în care se propune o acțiune globală în vederea
protecției mediului și diminuarea poluării, principal factor al schimbărilor climaterice. Devine in anii următori un
concept fundamental al abordărilor integrate în special pentru sistemele economice și sociale.
Pagina 199 din 759
 - mediu economic (ME) – mediu social (MS) – mediu politic (MP)
- resurse materiale (RM) – resurse financiare (RF) – resurse umane (RU).

Figura 2.2.1.6. a) Factori congruenți de sustenabilitate; b) Zona de sustenabilitate

Sursa: Concepția autorului a) refăcut (Grigorescu, 2003)

”Conceptul de dezvoltare durabilă presupune existența societății și dezvoltarea economică

a acesteia în condițiile antropizării naturii, fără a crea însă prejudicii și daune acesteia.”
(Grigorescu, 2003).

Se poate observa că zona de sustenabilitate sau de dezvoltare durabilă a unei afaceri este
aceea în care se asigură intersecția intereselor și obiectivelor celor trei medii: economic, social și
natural (Figura 2.1.6.b). Important în ceea ce ne privește este palierul mediilor care interacționează:
economic, social și cel natural, care atunci când se suprapun creează condițiile dezvoltării sustenabile.

Din perspectiva economică, în circuitul natură-produs-natură sunt identificate (Grigorescu,

2003) șapte etape pe care activitatea economică trebuie să le aibă în vedere, de preferință de la inițierea
produsului sau a afacerii. Acestea sunt:

 cercetarea – dezvoltarea produsului sau serviciului, etapă de concepție care stabilește

remisele etapelor ulterioare;

 extragerea resurselor naturale – obținerea materiilor prime și a materialelor necesare

producerii produsului sau serviciului;

 fabricarea produsului sau furnizarea serviciului ( activitatea economică propriu zisă)

 comercializarea produsului sau serviciului

 Consumul sau utilizare produsului sau serviciului

 Post utilizare (reutilizare, reciclare, dezmembrare, reintegrare etc.)

Pagina 200 din 759

 Figura 2.2.1.7. Circuitul natură – produs – natură în dezvoltarea durabilă
Sursa: concepția autorului

Economia circulară, concept lansat de David W. Pearce and R. Kerry Turner in 1989, este
preluat și dezvoltat de alți cercetători și organisme internaționale. Fundația Ellen MacArthur, înființată
în 2010, are o contribuție semnificativă în prezent în reunirea diferitelor concepte și școli de
gândire complementară și formularea de unui cadru general de largă expunere și aplicabilitate.
Economia circulară este definită ca fiind un sistem regenerativ în care consumul de materii prime,
energia și deșeurile sunt reduse prin crearea buclelor de reintegrare.
Dacă economia clasică sau economia lineară pornește de la natură prin extracția de materii
prime și se termină cu deșeurile rezultate din consum, economia circulară presupune reciclarea și
reintegrarea deșeurilor în natură.
Un aspect care trebuie reținut este acela al proiectării cadrului general al activității
economice astfel încât să răspundă cerințelor economiei circulare sau a dezvoltării durabile. Cu
alte cuvinte, trebuie proiectate acele sisteme care să permită reducerea consumului de materii
prime, recuperarea și refolosirea deșeurilor pe parcursul producerii lor și reintegrarea în natură,
dezasamblarea finală și minimizarea reziduurilor non degradabile.

Pagina 201 din 759

 Figura 2.2.1.8. a) Economie lineară; b) Economie circulară
Sursa: prelua imagine Sustainable brands

Componente foarte importante ale dezvoltării economice, cele două sectoare sunt
importante pentru mediul social având un efect esențial asupra calității vieții și dezvoltării
societății. Atât domeniul construcțiilor cât și cel al transporturilor au un impact foarte puternic
asupra mediul natural, utilizând mari cantități de resurse naturale și producând mari cantități de
deșeuri. Din aceste motive cele două domenii se confruntă cu provocări foarte importante.

Figura 2.2.1.9. Deșeuri din construcții și demolări – forme de reintegrare

Sursa: preluare WEF (2016) Shaping the Future of Constructions, A Brekthrough in Mindset and Technology
Figura 13, p 33
Pagina 202 din 759
 În figura 2.2.1.9. este prezentată o schemă propusă de Fundația Ellen MacArthur de
reciclarea deșeurilor din construcții și demolări. Se poate observa că în prezent numai 20-30% din
deșeuri sunt reutilizate sau reciclate. Se propun, în același timp, soluții pentru reciclarea celorlalte
categorii de deșeuri.
În figura 2.2.1.10. aceeași autori propun o schemă de economie circulară pentru lanțul de
activități în construcții.

Figura 2.2.1.10. Deșeuri din construcții și demolări – forme de reintegrare

Sursa: preluare WEF (2016) Shaping the Future of Constructions, A Brekthrough in Mindset and Technology,
Figura 14, p 33

Pagina 203 din 759

 Considerând că schimbările profunde, care vor avea loc în domeniul construcțiilor, nu pot
avea loc fără participarea tuturor componentelor implicate în proces, studiul propune și un cadru
general de acțiune (WEF, 2016,Figura 5, pg.17). Pentru transformarea domeniului sunt identificate
trei paliere ale actorilor: guvern, sector economic și firme, iar pentru fiecare dintre acestea se
stabilesc câte două direcții de bune practici.
Fiecare palier are un rol bine definit și trebuie pregătit pentru a acționa în sensul facilitării
procesului de schimbare.

Figura 2.2.1.11. Cadrul general de implementare a schimbării

Sursa: Prelucrare după WEF, 2016,Figura 5, pg.17

Trebuie subliniat că domeniul construcțiilor se preconizează că va suferi schimbări

profunde de paradigmă a afacerii și a modului de integrare în cerințele și tendințele actuale impuse
de o dezvoltare durabilă și sustenabilitate pe termen mediu și lung.

2.2.2. Cerințele mediului de afaceri pentru domeniul Construcțiilor și

Transporturilor

2.2.2.1. Prognoze ale economiei naționale

Condițiile conjuncturale în care vor evolua IMM-urile din domeniul construcțiilor și

transporturilor sunt determinate de ansamblul economiei naționale, de tendințele și evoluției
acesteia.
Comisia Națională de Prognoză elaborează prognoze pe termen mediu pentru principalii
indicatori macroeconomici, care surprinde dinamica acestora și tendințele pentru o perioadă de 4-
5 ani. Astfel, ultima prognoză, Prognoza de iarnă 2018, publicată pe 2 februarie 2018, evidențiază
Pagina 204 din 759
o creștere reală a PIB de 7,1% pentru 2017 cu tendință de scădere în următorii ani (2018 – 6,1%;
2019 - 5,7%; 2020 – 5,7%; 2021 – 5,0%). (CNP, http://www.cnp.ro/ro/prognoze). Această creștere
economică a PIB se realizează prin contribuția diferitelor sectoare de activitate. (CNP, Prognoza
de iarnă 2018, pg.6).

Figura 2.2.2.1. Contribuția sectoarelor de activitate la creșterea reală a PIB 2016-2021

Sursa: date suport CNP, Prognoza de iarnă 2018, prelucrarea autorului

Se observă că sectorul construcțiilor este prognozat cu o contribuție constantă de 0,5 %

pentru următoarea perioadă, ceea ce anunță o creștere a volumului de activitate proporțională cu
ritmul de creștere general de 5-6%.
În ceea ce privește serviciile, în care sunt incluse și transporturile se constată o scădere a
contribuției de 0,5% pentru 2021, în rest valorile oscilând în jurul valorii de 3,5%. Este greu de
estimat care va fi cu precizie contribuția transporturilor, creșterea pe total servicii putând proveni
din alte sub-sectoare, cum ar fi de exemplu turismul (CNP, Prognoza de iarnă 2018, pg.7).

Pagina 205 din 759

 Figura 2.2.2.2. Structura PIB pe ramuri de activitate 2016 și 2021
Sursa: date suport CNP, Prognoza de iarnă 2018, prelucrarea autorului

Se poate constata că ponderea construcțiilor va cunoaște o creștere de 0,2%, comparativ cu

total servicii care vor cunoaște o creștere de 1,5%.
Contrar datelor din 2016 și 2017, când volumul lucrărilor de construcții a cunoscut creșteri
negative, pentru perioada 2018-2021 se estimează modificări procentuale pozitive, deci o tendință
de creștere a volumului activității. (CNP, Prognoza de iarnă 2018, pg.15).

Figura 2.2.2.3. Volumul lucrărilor de construcții 2016 - 2021

Sursa: date suport CNP, Prognoza de iarnă 2018, prelucrarea autorului

2.2.2.2. Evoluții ale sectoarelor construcții și transporturi

Conform comunicatelor de presă ale INS nr.299/28 noiembrie 2017, 328/28 decembrie
2017 și 47/28 februarie 2018, sunt prezentate tendințele activității economice pentru următoarele
trei luni, pe baza unor anchete conjuncturale (INS, Precizări metodologice). Activitatea economică
este împărțită în patru componente: industria prelucrătoare, construcții, comerț cu amănuntul și

Pagina 206 din 759

servicii și sunt considerați trei indicatori: situația economică, numărul de salariați și prețurile.
(http://www.insse.ro/cms/ro/comunicate-de-presa).

Tabelul nr. 2.2.2.1.

Construcții
Evoluții 299/ 28 nov 2017 328/ 28 dec 2017 47/ 28 feb 2018 Observații
Situația -33% -37% +8% Schimbare de tendință
economică
Numărul de -21% -25% -5% Menținere de tendință
salariați dar scădere
semnificativă a
intensității
Prețuri +13% +14% +21% Menținerea tendinței
Servicii
299/ 28 nov 2017 328/ 28 dec 2017 47/ 28 feb 2018 Observații
Situația +6% +4% +6% Tendință de creștere
economică staționară
Numărul de +7% +7% +9% Idem
salariați
Prețuri +8% +8% +10% idem

Din ultimele trei comunicate de presă ale INS din noiembrie, decembrie 2017 și februarie
2018, se poate observa că pentru sectorul construcțiilor se preconizează o scădere a volumului
producției pe perioada de iarnă și o revigorare a activității în perioada de vară, o diminuare a
numărului de salariați și o creștere a prețurilor.
Sectorul transporturilor nu este individualizat, dar poate fi considerată tendința serviciilor,
care, înregistrează creșteri constante pentru toți indicatorii.
Numărul autorizațiilor de construcții, conform comunicatului de presă al INS nr. 23/30
ianuarie 2018, arată o creștere cu 8,1% în decembrie 2017 față de decembrie 2016. Dacă se au în
vedere datele pentru 2014-2017, atunci se poate aprecia că există un palier de relativă constanță.

Figura 2.2.2.4. Numărul autorizațiilor de construcție pentru clădiri rezidențiale,

pe regiuni de dezvoltare
Sursa: INS date suport comunicatului de presă nr. 23/30 ianuarie 2018, prelucrarea autorului
Pagina 207 din 759
 Din același comunicat de presă, din graficul evoluției numărului de locuințe și a suprafeței
utile din clădiri rezidențiale, pentru perioada ianuarie 2017 – ianuarie 2018, se poate constata
sezonalitatea activității din construcții.

Figura 2.2.2.5. Indicii lucrărilor de construcții – evoluție 2010-2017

(serie ajustată in funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate)
Sursa: reproducerea graficului Evoluția lunară a lucrărilor de construcții, pe elemente de structură, conform
CAEN, Comunicat de Presă INS nr.42/14 februarie 2018

Din datele prezentate în Comunicat de Presă INS nr.42/14 februarie 2018 rezultă o scădere
cu 5,4% a lucrărilor de construcții în anul 2017 față de anul 2016.
Dacă urmărim evoluția volumului total se poate remarca plasarea acestuia în preajma
nivelului de 100 luat ca etalon (volumul din anul 2010), cunoscând creșteri și descreșteri uneori
spectaculoase.
Din comunicatul de presă al INS nr.28/6 februarie 2018 referitor la evoluția
înmatriculărilor de autoturisme rutiere, se constată o creștere de 67,4% pentru autovehiculele
destinate transportului de persoane și de 12,2% pentru autovehiculele destinate transportului de
mărfuri, pentru trimestrul IV 2017 față de trimestrul IV 2016.
Din graficul evoluției pe trimestre in perioada 2016-2017 se constată o relativă
staționaritate pentru vehiculele destinate transportului de mărfuri, dar o tendință importantă de
creștere pentru vehiculele destinate transportului de persoane.

Pagina 208 din 759

 Figura 2.2.2.6.Evoluția înmatriculări de noi vehicule, pe categorii 2016-2017
Sursa: date suport Comunicat de Presă INS nr.28/6 februarie 2018, prelucrarea autorului

2.2.2.3. Evoluția câștigului salarial mediu net lunar pe total economie

O componentă importantă în activitatea firmelor de construcții și transporturi o reprezintă
resursa umană, deoarece salariații sunt supuși unor certificări profesionale. Nivelul de calificare
trebuie verificat și reconfirmat sistematic pentru a garanta execuția unor lucrări de calitate.
Riscurile utilizării unei forțe de muncă necalificată și instabilă pe termen mediul și lung își poate
pune amprenta asupra calității produselor și serviciilor oferite.
S-a stabilit o corelație pozitivă între experiența în muncă și nivelul de pregătire, pe de-o
parte și veniturile obținute, pe de altă parte (Roman & Voicu, 2010), fapt care a devenit după anul
2007, datorită liberalizării circulației forței de muncă în cadrul UE, cauza principală a migrării
acesteia și reducerea bazinului de forță de muncă potențială.
Extinderea masivă a UE în anii 2004 și 2007, a generat un curent de mobilitate a forței de
muncă dinspre est spre vest, producând mutații atât în țările de origine, cât și în cele de destinație.
Efectele acestui fenomen (Heinz, & Ward-Warmedinger, 2006; Barslund, Busse &
Schwarzwälder, 2015) sunt mai puternice în țările de origine în comparație cu cele de destinație,
conducând la depopulare, probleme sociale diverse, modificarea structurii pieței muncii.
Pagina 209 din 759
 Firmele din Europa de Vest sunt din ce în ce mai preocupate de atragerea forței de muncă
din alte țări (Fellini, Ferro & Fullin, 2007¸ Heinz, & Ward-Warmedinger, 2006; Zimmermann,
2005), principalele cauze ale acestui fenomen fiind nivelul de salarizare și condițiile de muncă.
Dacă firma angajatoare este atrasă de faptul că poate plăti salarii mai mici și evită sindicalizarea
salariaților, la rândul lor, angajații sunt tentați de venituri mai mari în raport cu cele obținute în
țara de origine și de condiții de muncă mai bune.

Figura 2.2.2.7. Evoluția câștigului mediu net, 2016 și 2021

Sursa: date suport CNP, Prognoza de iarnă 2018, prelucrarea autorului, pg.25

Din acest motiv evoluția câștigurilor nete este un indicator care trebuie avut în vedere în
momentul proiectării unei strategii sau politici publice.
Din prognozele realizate se observă o creștere foarte marea câștigului salarial mediu lunar
net, dar și a celui real de peste 10%, în 2016 și 2017, creșteri determinate de schimbări ale
sistemului fiscal, salariul minim pe economie, masuri de fidelizare a forței de muncă, legea unică
de salarizare în sectorul public etc.
Nivelul de creștere salarială pentru 2019-2021 se așază pe un palier rezonabil de cca.5% a
câștigului salarial real.

2.2.2.4. Harta potențialului economic

În opinia noastră, o imagine asupra potențialului economic din România poate oferi
informații despre zonele unde nivelul economic este mai ridicat și implicit puterea investițională
și de dezvoltare este mai mare. În același timp, zonele mai puțin dezvoltate sunt cele către care
atenția decidenților politici trebuie să se orienteze cu prioritate.
Pentru estimarea potențialului economic zonal, din perspectiva domeniilor studiate,
utilizăm clasele de concentrare a activității firmelor de construcții și transporturi identificate prin

Pagina 210 din 759

analiza distribuției județene a firmelor active (Modul 1,Figura 6.8. și 6.9., pg.39-40) și harta
potențialului economic din România.

Figura 2.2.2.8. Harta potențialului economic din România 2017

Sursa: concepția autorului
Harta a fost generată cu ajutorul platformei ArcGIS pornind de la harta potențialului
economic creată în 2017 de World Bank și aplicând opțiunea cauterizării. Harta potențialului
economic din România cu 4 nivele este o reprezentare grafică în care sunt evidențiate patru
categorii de localități: localități foarte sărace (verde), sărace (galben), cu potențial mediu (albastru)
și cu potențial ridicat (roșu). Clasterizarea este făcută în funcție de numărul de localități cu un
nivel specific al potențialului economic. Clasele de clasterizare sunt: 1, 50, 90, 150, peste 188.
Zonele cu potențialul cel mai scăzut (verde) cuprind județe cum ar fi: Botoșani, Vaslui,
Caraș-Severin, Covasna (categoria 5) și Galați, Neamț, Vrancea, Buzău, Mehedinți (categoria 4)
Zona cu potențial scăzut (galben) cuprind: Gorj, Olt (categoria 4), Dolj, Vâlcea (categoria
3), Suceava (categoria 2).
Zonele cu potențial mediu (albastru) și ridicat (roșu) sunt formate din: Maramureș, Brașov,
Timiș, Prahova, Ilfov, Argeș (categoria 2) și respectiv: București, Constanța, Cluj, Baia-Mare.
Putem concluziona că o analiză integrată cu privire la potențialul economic, nivelul
veniturilor populației, forța de muncă disponibilă, accesul la materii prime și materiale, poate oferi
informații asupra diferențelor regionale și specificitatea măsurilor de susținere a afacerilor.

Pagina 211 din 759

2.2.2.5. Deficiențe structurale în mediul IMM-urilor
Proiectul ”Îmbunătățirea capacității instituționale, de evaluare și formulare de politici
macroeconomice în domeniul convergenței economice cu UE”, beneficiar Comisia Națională de
Prognoză, cod SMIS 27153, 2011-2013, în raportul ”Contribuția IMM-urilor la creșterea
economica - prezent și perspective” (pg.17-18), identifică și consemnează o serie de deficiențe
structurale ale mediului de afaceri al IMM-urilor pe care le considerăm relevante pentru analiza
noastră, pe care le vom prezenta, detalia și particulariza în continuare.
Deficiențele structurale identificate au influență asupra performanței IMM-urilor,
plasându-le sub valorile optime ale parametrilor studiați.
Densitatea IMM-urilor (raportul nr de IMM-uri la 1000 de locuitori) sub media europeană,
generează în România o problemă de masa critică. Un subiect controversat este acela al
dimensionării contribuției și potențialului acestora în total economie. Acestui sector economic i se
aplică principiul ”procentului mic aplicat la bază mare”4, adică contribuția substanțială a acestora
la VAR și PIB se realizează din contribuții mici, dar prin numărul mare de entități contribuabile.
Din acest motiv un curente de opinii susține existența unui număr mare (densități mari) de IMM-
uri ca indicator al nivelului acestora de dezvoltare și potențial economic. Alte curente de opinii
sugerează creșterea calității unui număr redus de IMM-uri și implicit creșterea ponderii acestora
în ansamblul economic.
Problema ”masei critice”, în ceea ce privește domeniile construcțiilor și transporturilor, în
opinia noastră, rămâne în paradigma densității, deoarece ponderea IMM-urilor este puternică în
favoarea întreprinderilor micro și mici.
Din structura pe dimensiuni a IMM-urilor, reiese o a doua problemă structurală, aceea de
dimensiune. Preponderent firmele din România sunt plasate în categoriile micro (0-9 salariați) și
mici (10-49 salariați), fapt evidențiat și pentru domeniile construcții și transporturi. Această
inclinație este rezultatul unor factori obiectivi, adică a unor activități de subzistență sau de minim
confort de economie de familie. Ele se caracterizează printr-o politică centrată pe supraviețuire și
mai puțin pe dezvoltare, mare parte au un management simplu sau precar. Ceea ce este important
și considerăm ca este o vulnerabilitate este volatilitatea acestora, dispariția cu mare ușurință a
acestora la cele mai mici fluctuații ale mediului economic.
În opinia noastră problema structurală identificată este de ”dimensiune - demografie”, o
consolidare și promovare către firmele mici și mijlocii a ponderii, completată de o diminuare a
volatilității putând fi o soluție de creștere a sectorului.
Problema ”rezilienței” IMM, adică a elasticități și puterii de adaptare și ajustare la apariția
unor riscuri, modificări sau șocuri (criză, calamități naturale, campanii media etc.). Acestea au o

4
Calculele matematice simple arată că un procent de 1% aplicat la o bază de 1000 unități (=10) este mai mare în
valoare absolută în raport cu un procent de 2% aplicat la o bază de 100 de unități (=2).
Pagina 212 din 759
capacitate foarte redusă de a face față la riscuri, deoarece sunt, în marea majoritate, rezultatul unui
comportament oportunist sau instinctual a întreprinzătorului, bazat pe o strategie pe termen scurt
sau foarte scurt și nu pe o gândire pe termen mediu și lung.
Existența unui grad ridicat de riscuri în domeniul construcțiilor, este confirmată de estimări
cum ar fi utilizarea modelului multicriterial Altman Z-score (Guda, 2015), care pentru construcțiile
de drumuri și poduri evaluează o distribuție de 48% risc mare de insolvenți, 36% risc mediu și
16% risc scăzut, utilizând datele Ministerului de finanțe.
Aspectele legate de problema ”structurii sectorului” arată orientarea către firme de comerț
și intermediere, în defavoarea firmelor de producție. Domeniul construcțiilor iese de sub incidența
acestei probleme structurale, fiind un sector de producție chiar și atunci când vorbim de proiectare,
lucrări de finisaje sau instalații, reabilitări și reamenajări.
Domeniul transporturilor se încadrează însă în categoria serviciilor, deci nu putem vorbi
de o producție propriu zisă, chiar dacă furnizarea unui serviciu implică producerea acestuia. 5 La
stabilirea acestei deficiențe structurale diferențierea a avut în vedere orientarea multor IMM-uri
către activități de intermediere, comercializare, distribuție, limitate la preluarea unor produse și
simplul transfer către alt proprietar. Serviciile de transporturi de mărfuri și servicii, indiferent de
forma lor rutiere, feroviare, fluviale, maritime, aeronautice, au o structură complexă și reprezintă
”produse” oferite persoanelor fizice și companiilor. În altă ordine de idei, serviciile de transport
pentru a fi oferite sunt dependente de infrastructuri, mijloace de transport, sisteme de control al
traficului, monitorizare, comunicații, manipulare, depozitare. Toate acestea dezvoltă o amplă
paletă de producție a activităților economice orizontale. Un exemplu în acest sens poate fi portul
Rotterdam care are o suprafață de 105 km2, pentru activități curente, depozitare și chiar producție,
primește circa 35.000 de nave, operează circa 11 milioane de containere de 20 de picioare pe an,
deservește 40 milioane de clienți.

2.2.2.6. Raportul inspecției în construcții

Inspectoratul de stat în construcții este instituția publică care are ca rol supraveghere
activității în construcții urmărind calitatea în construcții, eficiența energetică, disciplina în
urbanism, avizarea documentațiilor, regimul autorizațiilor, autorizare personalului și
laboratoarelor etc.
În afara funcției de control este organism de reglementare a pieței produselor de construcții
și promotor de politici publice în domeniul construcțiilor.

5
Termenul de producție este definit ca procesul de obținere a bunurilor necesare traiului și dezvoltării sociale
transformarea, prelucrarea ș modificarea materiilor naturale sau activitate de obținere a unui produs. Atunci când
termenului de produs i se asociază o existență materială intrinsecă el se încadrează în categoria bunurilor tangibile,
mărfurilor. Atunci când produsul rezultat ca urmare a unei activități umane nu capătă o formă tangibilă vorbim despre
sectorul serviciilor. Lipsa formei materiale nu înlătură existența producției.
Pagina 213 din 759
 Una din componente o reprezintă activitatea de soluționare a petițiilor, unde se poate
observa un procent de circa 30% pentru București-Ilfov, 14 % Nord-Est și cca. 10% pentru restul
regiunilor. Dacă analizăm activitățile de recepționare a lucrărilor ponderea ridicată o dețin
regiunile București-Ilfov (15-17%), Sud Muntenia (17%), celelalte oscilând de la trimestru la
trimestru în jurul valorii 10%+5%-2%.
Din datele raportului pentru trimestrul 3 2017 și comparativ cu același trimestru 2015 și
2016 se observă o creștere a obiectivelor de investiții și a numărului de agenți economici aflați în
activitate. Se remarcă și o intensificare a activității de control cu 15%, precum și o creștere similară
a deficiențelor constatate și a măsurilor dispuse, dar o ușoară scădere a sancțiunilor
contravenționale.
Ponderea cea mai mare (peste 65%) din activitățile de control desfășurate are ca obiectiv
execuția, urmată de disciplina în autorizarea lucrărilor (12%) ceea ce denotă o preocupare
primordială pentru modul în care sunt realizate lucrările de construcții.
Din distribuția teritorială pe regiuni a acțiunilor, măsurilor și sancțiunilor pentru trimestrul
3 2015, 2016, 2017 se constată că regiunea Nord-Est are cel mai mare număr de acțiuni > 800,
Sud-Est, Vest, Nord-Vest, centru între 600-800, iar Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, București-
Ilfov intre 500-600. București-Ilfov și Sud Muntenia se evidențiază la numărul de sancțiuni. În
trimestrul IV 2015-2017 cele două regiuni menționate beneficiază de o creștere a acțiunilor de
control, un prim efect fiind scăderea numărului de sancțiuni în Sud Muntenia, nu și în București-
Ilfov.
Pe baza rapoartelor menționate și prezentate foarte sintetic se poate armoniza sistemul de
reglementări astfel încât să fie promovate anumite tendințe și schimbări în domeniu, dar mai ales
se poate realiza un mecanism de constrângere și penalizare pentru asigurarea siguranței și
securității lucrărilor.

2.2.3. Perspective privind dezvoltarea și consolidarea sectorului IMM

2.2.3.1. Metodologia cercetării

Pentru formularea unei opinii asupra mediului de afaceri din domeniul construcțiilor și
transporturilor am considerat că cea mai potrivită metodă este cea fenomenologică. Metoda
fenomenologică permite colectarea de informații prin prisma experiențelor personale (Later, 1999;
Moustakas 1994; Schmicking, 2010, Bloor & Wood, 2006). Prezentarea propriilor experiențe și
percepții asupra unei teme oferă o nouă dimensiune a fenomenelor așa cum sunt ele înțelese și
descifrate de către cei intervievați. O întrebare firească ar putea fi în ce măsură metoda
fenomenologică poate oferi informații cu grad ridicat de generalitate. Aspectele pozitive ale acestei

Pagina 214 din 759

metode calitative în raport cu metode cantitative sunt cele legate de cunoașterea modului în care
individul se raportează la mediul din care face parte și felul în care percepe anumite realități.
Tehnica utilizată a fost cea a interviului semi-structurat, care permite existența unui set de
întrebări, care vor fi adresate celor intervievați, dar oferă și un grad de libertate în sensul că permite
includerea unor detalieri sau particularizări. Întrebările se referă la experiențe, opinii, valori,
cunoștințe percepții, fiind întrebări deschise trebuie avut grijă să nu conducă către o varietate foarte
mare de răspunsuri (Șandor, 2011; Popa, 2016; Van Teijlingen, 2014).
Interviul semi-structurat s-a realizat în perioada ianuarie-martie 2018 telefonic sau față-în-
față și a avut la bază un ghid de interviu pentru fiecare domeniu în parte.

2.2.3.2. Obiectivele cercetării

Ghidurile de interviu au avut în vedere surprinderea și aprofundarea existenței dificultăților

identificate prin sondajele de opinii, influenței factorilor contextuali ( Modulul 1, pg.28), dar și
aspecte legate de implicarea statului și politici de susținere, abordări inovatoare, racordare la
tendințele actuale.

Ghidul de interviu semi-structurat pentru domeniul CONSTRUCȚII/TRANSPORTURI

Numele interlocutorului________________________________
Data___________________
Scopul interviului: Obținerea de informații despre mediul de afaceri al IMM din domeniul
CONSTRUCȚII/TRANSPORTURI, dificultăți, provocări, așteptări.

 Prezentarea interlocutorului și scopul interviului

 Precizare despre modul de realizare a interviului – Interviul nu va fi înregistrat, pentru
acuratețea informației și a redării opiniei dumneavoastră se vor formula concluzii pe
parcurs sau la sfârșitul discuției care vor fi consemnate. Date dumneavoastră personale
nu vor fi făcute publice, întreaga discuție este confidențială, doar concluziile vor fi
utilizate în realizarea studiului.
Pentru început aș dori să ne spuneți care este poziția dvs. și domeniul de activitate? (concret se vor
colecta informații despre activitatea firmei și poziția persoanei intervievate).

A. În opinia dumneavoastră, există dificultăți întâmpinate de către operatorii economici

(IMM-uri) în inițierea și desfășurarea activității. astfel de dificultăți și care credeți că
ar fi acestea? Dacă răspunsul este DA – Întrebări suplimentare: Care ar fi acestea în opinia
dvs.? Se face comparație cu cele rezultate din sondaje (vezi tabelul) și se aduc în discuție
Pagina 215 din 759
 cele ne menționate pentru a se identifica motivul excluderii lor din opinia interlocutorului.
Ce părere aveți despre…? Cu care dintre acestea v-ați confruntat? Care ar fi cauzele
existenței lor? Cum credeți că ar putea fi rezolvate?

Construcții Transporturi
Concurența neloială Birocrația
Birocrația Fiscalitate excesivă
Controalele excesive Corupția
Fiscalitate excesivă Controalele excesive
Scăderea cererii interne Concurența neloială
Sursa: Tabelul nr. 5.3. Modulul 1, pg.28
B. Care din următorii factori contextuali considerați că afectează sau pot afecta
activitatea dvs. (se enumeră în funcție de domeniu)? Întrebări suplimentare: În opinia
dvs. există și alți factori de influență? Care considerați că sunt cei mai importanți? Cu care
dintre aceștia v-ați confruntat? Cum ați rezolvat problema? Care sunt sistemele care trebuie
îmbunătățite (juridic, financiar-fiscal, bancar, administrativ etc.)?

IMM-uri din România Construcții Transporturi

Cadrul legislativ Cadrul legislativ Cadrul legislativ
Corupția Birocrația excesivă Birocrația excesivă
Criza economică mondială Accesul la finanțare/politica băncilor Corupția
Birocrația excesivă Corupția Accesul la finanțare/politica băncilor
Accesul la finanțare/politica băncilor Criza economică mondială Incapacitate Guvernamentală
Sursa: Tabelul nr. 5.4. Modulul 1, pg.28

C. Cunoașteți că orice afacere depinde de trei resurse primordiale: materiale, umane și

financiare. În ceea ce privește resursa umană, există problemele cu care vă
confruntați și dacă da, care sunt acestea? Întrebări suplimentare: În funcție de
problemele ridicate se vor solicita informații cu privire la motivele apariției acestor
probleme, forme de rezolvare, alte sugestii.
D. Care este opinia dumneavoastră în legătură cu integrarea în asociații profesionale,
patronale, sindicale? Întrebări suplimentare: Este firma înscrisă în organizații de genul
celor menționate? Credeți că este util? Care este ajutorul pe are îl primiți de la acestea?
Cum poate fi îmbunătățită contribuția lor la optimizarea mediului de afaceri? Ce părere
aveți despre sindicate și rolul lor? Dar despre CNIPMMR? Vă simțiți reprezentat de
aceștia? Cum poate fi îmbunătățită această legătură?
E. Ce știți despre dialogul social și Consiliul Economic și Social din România? Întrebări
suplimentare: Ați fi interesat să aflați mai multe? Credeți că un asemenea organism ar putea

Pagina 216 din 759

 aduce în discuție și pune pe agenda guvernamentală problemele cu care vă confruntați?
Cum vedeți stabilirea unei mai bune legături mei bune între IMM-uri și această instituție
de interes public?
F. Considerați că statul/guvernul/parlamentul pot contribui la îmbunătățirea mediului
de afaceri din care faceți parte? Întrebări suplimentare: Care credeți că ar trebui să fie
formele de intervenție sau susținere a statului? (propuneri legislative, modificări
legislative, politici publice sectoriale, strategii publice sectoriale, creșterea transparenței
și accesului la informații a stakeholderilor la informații, crearea de organisme consultative
etc.)? Fondurile structurale și programele de sprijin destinate IMM constituie un instrument
eficient de intervenție? Ce credeți dumneavoastră că trebuie făcut cu prioritate pentru a
veni în ajutorul dvs.?
G. Cu siguranță cunoașteți că activitatea economică este dinamică și progresează într-
un ritm foarte alert, mai ales în ultima perioadă; În domeniul dumneavoastră se poate
vorbi despre tendințe? (se poate face referire la tendințe din modă). Întrebări
suplimentare: Vă informați în legătură cu tendințele din sectorul dvs. de activitate? Care
sunt sursele de informare? Care este impactul tehnologiilor noi, materialelor noi, etc.? Cât
de repede vă puteți integra în noile tendințe? Considerați că statul ar trebui să sprijine
asemenea procese cu prioritate? Care sunt riscurile ne-alinierii?
H. Cum poate contribui inovarea la dezvoltarea afacerilor în domeniul dvs.? Întrebări
suplimentare: Sunteți un întreprinzător inovator? Pot să apară afaceri cu totul noi care să
revoluționeze sectorul? O să puteți face față concurenței? Trebuie stimulate idei de afaceri
inedite? Pot fi preluate de către IMM-uri soluții noi rezultate din invenții? Cum se face
accesul la cercetare-dezvoltare-inovare al micului întreprinzător?
I. În încheiere câteva întrebări scurte:
a. Cum apreciați inițiativa unui astfel de interviu?
(foarte bună – bună – neutră – proastă – foarte proastă)
b. Întrebările și discuția avută v-au adus în atenție unele aspecte asupra cărora să vă
orientați atenția?
Cu siguranță – Da – Nu știu – Poate – Nu
c. Credeți că informațiile furnizate de dvs. vor contribui la realizarea unei schimbări?
Cu siguranță – Da – Nu știu – Poate – Nu
d. Ați accepta să fiți subiectul unui experiment economic?
Da – Nu – Nu știu
Vă mulțumim că ați acceptat să participați la acest interviu.

Pagina 217 din 759

 Persoanele intervievate au fost selectate în așa fel încât să facă parte din mediul de afaceri
al celor două domenii studiate (construcții și transporturi), să acopere cât mai mult din plaja de
activități conform CAEN, să fie din managementul firmei dar și din lucrători, să existe o oarecare
distribuție regională.
Eșantioanele estimate pentru intervievare sunt prezentate în tabelul nr. 2.2.3.1.

Tabelul nr.2.2.3.1.
Nr. crt. Construcții Transporturi
Tipuri de subiecți intervievați
1. Proprietar de IMM construcții civile Proprietar firmă transport rutier de marfă
2. Întreprinzător construcții civile Întreprinzător transport rutier marfă
3. Întreprinzător amenajări interioare Proprietar firmă transport rutier persoane
4. Proiectant / arhitect Întreprinzător transport rutier persoane
5. Manager firmă construcții industriale Taximetrist individual
6. Dezvoltator imobiliar Transport colete – livrări comenzi
7. Întreprinzător lucrări instalații electrice Transport urban și inter-urban
și tehnico-sanitare
8. Manager construcții speciale Servicii de mutare
9. Agent imobiliar Transport fluvial /maritim
10. Reprezentant organizație sindicală Transport aerian de mărfuri/persoane
11. Reprezentant organizație patronală Reprezentant organizație sindicală
12. Inspecția în construcții Reprezentant organizație patronală
13. Camera de Comerț și Industrie Camera de Comerț și Industrie
14. Administrația publică locală Administrația publică locală
15. Administrația publică centrală Ministerul Transporturilor
Distribuția geografică6
București București / Constanța
Prahova / Constanța Prahova / Timiș
Galați / Argeș Dâmbovița / Maramureș
Dâmbovița / Vrancea Galați / Vrancea
Brăila / Botoșani Tulcea / Botoșani

Eșantionul final a fost de 54 de subiecți, care au acceptat să participe la interviu, dintr-o

listă de 89 de subiecți contactați, 11 subiecți potențiali nu au putut fi contactați. Din motive de
confidențialitate și acces la informații cu caracter personal (Lege nr. 677/2001 - cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal) nu pot fi oferite alte informații cu privire la subiecți.
Putem preciza că nu toate categoriile menționate în structura eșantioanelor estimate au avut
cel puțin un reprezentant.

6
A fost avută în vedere repartizare a pe județe a firmelor active din domeniul construcțiilor și transporturilor
prezentată în Modulul 1, pg.39-40, pentru a se colecta informații din fiecare clasă identificată
Pagina 218 din 759
 2.2.3.3. Rezultatele cercetării
Consemnarea informațiilor a fost realizată, după cum este prezentat și în ghidul de interviu
de către operatorul de interviu sub forma unor concluzii pe baza discuțiilor avute cu subiecții.
Fiecare interviu a avut o durată cuprinsă între 90-120 de minute, pentru fiecare întrebare alocându-
se în medie 10-15 minute.
Rezultatele reprezintă o sinteză a informațiilor relatate de către subiecți, opiniilor și
propunerilor acestora, într-o formă cât mai unitară care să poate permite formularea unor
probleme, soluții, idei pentru fiecare întrebare în parte.
A. Dificultăți întâmpinate de către operatorii economici (IMM-uri) în inițierea și
desfășurarea activității
Opinia unanimă a fost că există dificultăți, chiar dacă au existat nuanțări în sensul că
permanent vor exista dificultăți și probleme sau lucruri care nu merg foarte bine, până la totul
merge prost și activitatea este un lung șir de dificultăți, de natură diferită.
În general dificultățile semnalate au fost puse în seama statului, primele referiri fiind legate
de noile schimbări cu privire la transferul contribuțiilor aferente salariilor. Aceasta a creat o
bulversare pentru toți, începând cu întreprinzătorii sau managerii care au trebuit să se preocupe de
modificarea contractelor de muncă, procesul implicând discuții cu fiecare salariat, introducerea
datelor în REVISAL, modificări în contabilitate pentru calculul salariilor, iar în unele situații
recalcularea/regândirea întregii afaceri. Pentru salariați, a constituit o temere cu privire la venitul
net, generată în principal de insecuritate și neîncredere.
Un alt aspect adus în discuție a fost declarația 600, care a generat același tip de probleme,
a efectuării unor acțiuni birocratice și din cauza informațiilor incomplete și incoerente, chiar
contradictorii, temerea și neîncrederea a determinat un climat de nesiguranță și disconfort.
C1 – Șocuri, de genul celor menționate, venite din reglementări neclare sau dintr-o proastă
gestionare a mesajului către cei interesați, creează, în afara adăugării în listă a unor noi activități
birocratice (temporare sau permanente), un climat de neîncredere care-și pune amprenta pe
întreaga activitate.
Birocrația și corupția au fost abordate în general într-o relație de simbioză, determinându-
se și potențându-se reciproc, dar și corelate cu comportamentul funcționarilor publici. Din
exemplele oferite a reieșit că atunci când reglementările nu sunt foarte clare, sau sunt
contradictorii, când procedurile sunt stufoase și de lungă durată, cel mai bine este să stabilești o
relație personală cu un funcționar, care să-ți dea informații suplimentare, să te consilieze ce, cum
și când trebuie să faci. Evident pentru că percepi această atitudine ca pe o favoare, te simți obligat
să te revanșezi. Nu au fost negate și situații în care funcționarii au o atitudine ostilă, refuzând să
dea orice informație sau clarificare, precum și situații în care de la început s-a știut că pentru a
obține o autorizație/certificat/aprobare etc. trebuie să ”fii atent” cu o anumită persoană.
Pagina 219 din 759
 Situații de acest fel se întâlnesc, sau există temerea că pot exista, cu precădere atunci când
se exercită controale, indiferent de instituția și obiectul acestora. Trebuie menționat că marea
majoritate a subiecților au declarat că apriori, atunci când sunt controlați, au temerea că vor fi
sancționați, că li se caută cât mai multe probleme pentru a ridica nivelul de disconfort și implicit
”miza” negocierii. Declarațiile subiecților au cuprins formulări de genul: ”deși știu că lucrez corect
și respect toate legile, dacă vor EI tot îmi găsesc ceva” sau ”dacă nu mă descurc, închid afacerea”.
Un aspect adus în discuție a fost acela al ”planului de amenzi” și ”bonusurilor pentru
controlori”, care consideră că dezvoltă un interes major al autorităților de control pentru a da
sancțiuni multe și cât mai mari, ajungându-se la o adevărată vânătoare de greșeli.
La întrebarea ”Ce părere aveți despre legea prevenției?”, unanim au considerat că este o
inițiativă bună, dar sunt sceptici până nu văd cum va funcționa în realitate și au sugerat că, dacă
dă rezultate poate se extinde și în alte domenii.
C2 – Birocrația și corupția sunt corelate, existența unor prevederi și proceduri foarte
complicate și neclare conducând la elemente de corupție, principalii factori care potențează
aceste fenomene sunt pregătirea și atitudinea funcționarilor, dar și măsuri de genul bonusurilor
din amenzi.
S1 – Au fost sugerate reducerea și simplificarea birocratică și crearea unui climat de
colaborare cu autoritățile.
S2 – Extinderea legii prevenției la alte categorii de controale
Forța de muncă a fost menționată ca fiind o problemă pentru ambele domenii, din două
perspective: existența unui număr din ce în ce mai mic de personal calificat pentru a fi angajat și
fidelizarea personalului. Detalierile opiniilor vor fi făcute la întrebarea C.
Piața și concurența au fost invocate ca dificultăți, actorii mari de pe piață fiind percepuți
ca o amenințare, prin forța financiară, dimensiunile afacerii, cunoașterea brandului etc. Și-au
manifestat îngrijorarea că diminuarea veniturilor populației și implicit a înclinației acesteia către
investiții imobiliare poate conduce la o scădere a cererii pe piață, care ar putea să-i aducă în situații
de faliment. Accesul la lucrări publice este considerat dificil, și este invocată corupția ca motiv
pentru care nici nu își propun să participe la licitații, considerându-le aranjate. În cazul celor care
au avut lucrări pentru instituții publice au evidențiat faptul că există riscuri foarte mari datorită
întârzierii plăților și uneori poți ajunge în blocaje financiare.
Din perspectiva clienților și a consumatorilor s-au făcut aprecieri că nivelul de pretenții a
crescut, aceștia au o informare mult mai bună și rapidă și negocierile sunt din ce în ce mai dificile
pentru că aceștia urmăresc să obțină produse de foarte bună calitate, la prețuri cât mai mici. Uneori
dezvoltatorii sunt presați să reducă prețurile de vânzare până la limite foarte reduse ale profitului
numai să se poată recapitaliza.

Pagina 220 din 759

 C3 – Piața și concurența au fost apreciate ca fiind pericole pentru fiecare întreprinzător,
o constricție a pieței putând să creeze mari probleme în principal firmelor mici și foarte mici.
Lucrările publice asigură o anumită consistență afacerii, fiind de regulă contracte pe terne mediu,
dar decontările sunt greoaie și pot conduce la insolvența. Accesul la lucrările publice este
considerat foarte dificil ca procedură dar și din cauza suspiciunilor de corupție.
Majoritatea subiecților au apreciat că nivelul de fiscalitate este ridicat, dacă sunt luate în
considerație toate taxele, contribuțiile sau obligații legale pe care le au de achitat. O simplificare
și reducere a categoriilor, precum și a valorii ar fi binevenită aceasta putând capitaliza firmele,
care în prezent sunt la limită.

B. Factori contextuali considerați că afectează sau pot afecta activitatea

Părerea unanimă a fost aceea că statul nu se implică suficient să creeze un mediu de afaceri
mai bun, în care întreprinzătorii să ne se mai simtă într-o permanentă amenințare. Prin stat au fost
nominalizate atât instituțiile administrației publice, legislația, guvernul, parlamentul. Pornind de
la remarci de genul ”nimeni nu face nimic pentru noi”, ”nu există interes ca să dezvoltăm noi
afaceri”, ”fac tot ce pot să ne convingă să renunțăm” și ajungând până la ”au alte interese și noi nu
contăm”, ”o legislație neclară și birocrație excesivă permit autorităților să țină sub control anumite
categorii socio-profesionale”.
Subiecții din ambele domenii și-au exprimat opinia că legislația este foarte stufoasă, uneori
contradictorie, într-o permanentă schimbare și asta atrage după sine iminența unor scăpări sau
întârzierii.
Sistemul bancar este considerat un factor contextual foarte important, creditarea fiind
forma principală prin care beneficiarii își achiziționează reședințe, iar transportorii mijloace de
transport. Costurile de creditare, procedurile bancare sunt considerate ca fiind mari și dificile, dar
fiind pentru mulți singura formă de finanțare este acceptată cu resemnare.
O posibilă criză economică este percepută, ca și calamitățile naturale, factori independenți
de voința individuală și deci sunt tratate în multe situații ca un ”DAT” față de care vor acționa pe
baza unor decizii de moment. În cazul firmelor, care beneficiază cât de cât de un management,
sunt elemente timide de cunoaștere a riscurilor la care este expusă afacerea.
Schimbările politice foarte dese la nivelul guvernului sunt percepute ca un factor
perturbator, nu din perspectiva partidului aflat la guvernare, ci a posibilelor schimbări legislative
și de reglementare, a politicilor publice și a raportării la mediul de afaceri.

C. Resursa umană
S-a evidențiat faptul că există o discrepanță între salariul dorit și salariul oferit, angajații
având ca element de raportare salariul pe care l-ar obține dacă ar lucra în alte țări europene,

Pagina 221 din 759

preponderent din vest, în timp ce angajatorii au în vedere salariul minim pe economie și salariul
pe care îl pot oferi pe termen lung.
În construcții, sezonalitatea lucrărilor are un impact puternic asupra bugetelor firmei și
reprezintă o preocupare continuă a celor care au salariați permanenți, de unde și tendința de a
angaja pe durată determinată, în măsura existenței unor lucrări contractate. Acest aspect îi
determină și pe angajați să fie în contact cu mai mulți întreprinzători și să accepte schimbarea
frecventă a angajatorului.
În transporturi există alte preocupări fundamentale cu privire la personal, una generală fiind
legată de perioadele de inactivitate determinată de suspendarea temporară a permisului de
conducere, și costurile amenzilor rutiere. În ceea ce privește transportul de persoane dificultățile
sunt legate pe de-o parte de atitudinea acestora față de pasageri, încrederea cu privire la încasările
realizate, dar și aspectele legate de siguranța în trafic. Transportul de mărfuri ridică, la rândul său,
aspecte legate de încrederea că mărfurile încredințate, încasările făcute, de atitudine față de
beneficiari etc.
Pregătirea angajaților, nivelul de calificare și abilitățile lor constituie o dificultate pe care
au menționat-o o parte din subiecți, mai ales atunci când aceștia sunt supuși unor certificări sau
abilitări specifice domeniului.
Punctual, în ceea ce privește activitatea de taximetrie, s-a contrat opinia atât din partea
întreprinzătorilor, cât și a șoferilor că modul în care funcționează în prezent este unul impropriu,
dar nici nu cred că o restructurare va îmbunătăți situația.
C4 – Există dificultăți în găsirea de forță de muncă cu nivelul de pregătire și aptitudini
corespunzătoare și cu așteptări salariale la nivelul celor pe care angajatorii le pot oferi. Din acest
motiv, uneori sunt acceptate persoane cu calificare redusă, care însă are impact asupra calității
lucrărilor.
S3 – O măsură pe care unii angajatori au luat-o este aceea de organizare a unui mecanism
de supraveghere a angajaților pentru asigurarea calității produselor.

D. Integrarea în asociații profesionale, patronale, sindicale

Întreprinzătorii au declarat, în mare parte, că sunt afiliați unor asociații patronale prin
intermediul cărora pot afla informații despre noi reglementări, discută probleme cu care se
confruntă și încearcă să aducă în agenția oficialilor preocupările și îngrijorărilor.
O serie de întreprinzători au opinat că nu văd sensul unei astfel de afilieri, că nu conduce
la nimic, este doar o formă de a mai da niște bani pentru unii.
Angajații ar accepta să fie în sindicat dar așteaptă ca cineva să le facă o ofertă.

Pagina 222 din 759

 În general IMM-urile nu au sindicate pentru că numărul salariaților este prea mic și nimeni
nu este interesat să se ocupe de acest lucru, cu atât mai mult cu cât nu văd niște motive suficient
de puternice.
Toți subiecții cunosc existența CNIPMMR, dar nu au putut să furnizeze detalii cu privire
la o situație în care au beneficiat de sprijin sau informare. Spre deosebire au fost menționate
Camerele de Comerț, Industrie și Agricultură ca furnizoare de informații.
C5 – Nu s-au formulat opinii foarte clare, subiecții s-au plasat într-o relativă neutralitate,
arătând că există unele avantaje, dar destul de voalate și pe termen lung, în schimb există niște
costuri și obligații suplimentare. Atomizarea este încă o cauză care pentru patronat poate fi un
motiv de afiliere în scopul creșterii puterii de negociere cu reprezentanții autorităților. Angajații
nu sunt la fel de determinați în dorința de sindicalizare, deși nu o exclud.

E. Dialogul social și Consiliul Economic și Social din România

Cunoștințele sunt foarte reduse, foarte mulți nu știu despre ce este vorba și chiar unii nu s-
au arătat interesați de a primi mai multe detalii.

F. Contribuția statului/guvernului/parlamentului la îmbunătățirea mediului de afaceri

Opinia generală este că doar ”statul” poate să rezolve din probleme, cu condiția ca
politicienii și administrația publică să dorească acest lucru.
Legislația poate, în opinia unora, să fie corectată și simplificată în așa fel încât să conducă
la proceduri unitare, simple și ușor accesibile. S-a exprimat o dorință pentru a avea acces mai
simplu la procedurile pe care trebuie să le parcurgă un întreprinzător pentru a începe sau desfășura
o activitate. S-a readus în discuție relaționarea cu funcționarii publici și instituțiile care au activități
de control.
Există o dorință unanimă de comunicare cu autoritate și de stabilire a unei relații de
colaborare și respect reciproc, dar nu s-au formulat propuneri foarte clare.
Fondurile structurale sunt considerate o sursă pentru dezvoltarea afacerilor, dar accesul la
ele li se pare dificil din cauza birocrației și corupției. Au informații despre o serie de programe
destinate IMM-urilor, fără însă a fi nimic destinat sectoarelor de activitate studiate. Totuși au
menționat că ar fi util pentru afacerile lor dacă s-ar concentra atenția pe dezvoltarea
infrastructurilor (rutiere, feroviare, etc.) și dacă procedurile de atribuire a lucrărilor ar fi realizate
în așa fel încât să poată fi accesibile și firmelor mici. Eventual selectarea unor lucrări de mai mică
anvergură care să fie preponderent încredințate acestor categorii de firme.
Și-au manifestat disponibilitatea de a participa la dialoguri pentru identificarea de soluții
de tipul dezbateri publice prin care să se formuleze politici publice care să permită armonizarea
mediului de afaceri.

Pagina 223 din 759

 G. Tendințe în domeniul dumneavoastră
În domeniul construcțiilor subiecții au menționat că există o tendință către spații cât mai
generoase, care să includă și componente ambientale și că există o apetență foarte crescută pentru
funcționalitatea spațiilor și aspecte ergonomice.
Construcțiile rezidențiale au ieșit din tiparul clasic al construcției după planuri standard
replicate pentru diverși beneficiari. Fiecare beneficiar dorește un proiect arhitectural nou, care să
răspundă nevoilor sale, tendința fiind către construcții moderne, cubiste, forme spațiale, sau aspect
vintage. Verandele, serele, terasele și grădinile au început să fie prezente în ansambluri de locuințe,
dar și în locuințele individuale.
Materialele utilizate la realizarea construcțiilor sunt într-o permanentă schimbare, lemnul,
metalul, sticla, marmora dar și materiale noi apărute pe piață fiind solicitate. Tehnicile și
tehnologiile de construcție și procesele prin care sunt obținute diferite materiale sunt îmbunătățite.
Preocuparea generală este accesul la materiale rezistente, plăcute și care să aducă un plus
la bilanțul energetic și ecologic.
O altă tendință menționată este legată de finisaje unde se pot desprinde două direcții și
anume: orientarea către finisaje de bună calitate, elegante din perspectiva materialelor utilizate,
dar și de înaltă calitate din punct de vedere al modului de realizare.
Sunt cunoscute tendințe către ceea ce se numește construcții verzi, care să aibă consumuri
reduse de gaze și surse alternative de apă, căldură și energie electrică (de exemplu panouri solare,
puțuri individuale, fose septice ecologice etc.).
Deșeurile rezultate din construcții reprezintă o preocupare pentru a se identifica forme de
refolosire și de reintegrare în procesul de construcții.
Modificări există și sunt avute în vedere și în ceea ce privește utilitățile, materialele și
echipamentele utilizare, care cunosc o dinamică rapidă de înnoire. Instalațiile electrice, aparatele
de aer condiționat, sistemele de apă caldă și căldură, sunt proiectate și executate având din ce în
ce mai multe restricții și condiții legate de siguranța în exploatare, dar și sisteme de optimizare
(reglatoare de intensitate a luminii, căldurii, apei calde) și sisteme complementare de alimentare
cu energie.
C6 – În construcții sunt cunoscute tendințele și există preocupări în menținerea la zi a
informație pentru a fi oferite clienților soluții cât mai bune în consonanță cu diminuarea costurilor
de întreținere, eco-ambientale, confort fizic și psihic.
În ceea ce privește transporturile, sunt cunoscute tendințele cu privire la motorizări
nepoluante (hibrizi, mașini electrice), accesorii și consumabile (cauciucuri, filtre etc.), sisteme de
amortizare, facilități legate de confort și ambient (aer condiționat, muzică și televizoare, Wi-Fi,
alimentare, bar, toaletă etc.).

Pagina 224 din 759

 Există informații despre drone, mașini auto-conduse etc. dar nu sunt considerate viabile în
momentul actual.
Trebuie menționat că s-au adus în discuție și tendințe cu privire la infrastructura rutieră,
spații de parcare, calitatea combustibililor etc. Un alt subiect de interes a fost acela al sistemelor
de monitorizare, optimizare a traseelor, dispecerizare, comunicare, service și asistență, securitate
și intervenție.
C7 – Sunt cunoscute multe dintre tendințe și sunt considerate priorități pentru
transportatori, dar există și o serie de tendințe considerate mult prea avansate pentru a fi
implementate prea curând.
În ambele domenii s-au formulat opinii cu privire la dorința de aliniere cât mai rapidă la
tendințe, dar la lipsa fondurilor necesare, unii considerând că alinierea la tendințe este o cheie a
succesului afacerii. Alții consideră că atunci când se va impune prin reglementări vor face și ei
schimbarea.
Riscurile nealinierii pe care le-au identificat subiecții au cunoscut o paletă largă de la
imposibilitatea poziționării pe piață ca un furnizor de produse și servicii de calitate, până la
închiderea afacerii dacă nu se vor putea conforma la momentul când tendințele vor deveni
obligație.

H. Contribuiții ale inovării

Într-o oarecare măsură toți se consideră inovatori pentru că sistematic se confruntă cu

diferite probleme și caută soluții de rezolvare. Câțiva au afirmat că sunt cu adevărat întreprinzători
inovatori în sensul că au unele idei cu totul noi, pe care încearcă să le dezvolte.
Mare parte a subiecților consideră că este bine să fie sprijinite ideile noi și chiar dacă
aceasta presupune revoluționarea domeniului vor încerca să facă față schimbării. S-au exprimat și
opinii reticente cu privire la potențialul nostru de a aduce schimbări majore în aceste domenii.
Există interes pentru aplicarea unor soluții brevetate, dar un impediment îl reprezintă
costurile ridicate sau pretențiile autorilor. Accesul la cercetare-dezvoltate-inovare al micului
întreprinzător a constituit un subiect de interes pentru câțiva dintre subiecți și apreciază că unele
inițiative în acest sens ar fi bine venite.

I. În încheiere câteva întrebări scurte

Ultimele întrebări au vizat obținerea unui feedback cu privire la cercetarea realizată. La
prima întrebare pentru categoriile proastă și foarte proastă au fost adăugate în mod egal acei
subiecți care au refuzat participarea, rezultând o favorabilitate de 45%. 50% din cei intervievați

Pagina 225 din 759

consideră că discuția avută le-a adus în atenție unele aspecte ale activității lor, dar numai 35%
apreciază că va avea loc o schimbare, 7% acceptă să facă parte dintr-un experiment.

foarte bună 17% cu siguranță

bună 20% 33% 22% da

20%
19% 28% nu știu
neutră
16%
proastă poate
12% 13% nu
foarte proastă

cu siguranță 7%
da 22% 15% da
24%
20%
nu știu 26% 69% nu
17%
poate nu știu
nu

Figura 2.2.3.1.
a) Cum apreciați inițiativa unui astfel de interviu?
b) Întrebările și discuția a adus în atenție aspecte de interes?
c) Credeți că informațiile furnizate de dvs. vor contribui la realizarea unei schimbări?
d) Ați accepta să fiți subiectul unui experiment economic?
Sursa: rezultatele prelucrării informațiilor culese

2.2.3.4. Deficiențe și soluții propuse de mediul de afaceri

Pentru determinarea evoluției domeniilor studiate în perioada următoare și identificarea
ariilor unde se poate interveni pentru a crea un climat propice dezvoltării afacerilor, au fost
considerate anumite aspecte ale economiei globale. Cei doi parametrii pe care i-am considerat
relevanți sunt populația și calitatea vieții. Se poate constata că varianta realistă la nivel mondial
arată o dublare a populației până în anul 2100, comparativ cu o scădere de circa 15% în Europa.
Totuși, chiar în aceste condiții Europa probabil se va confrunta cu o creștere a migrației care va
compensa din scădere. În ceea ce privește România, ambele scenarii (cu sau fără migrație) arată o
scădere cu 30% a populației.
 O primă tendință ne conduce cu gândul că se va produce o constricție a pieței de
construcții și transporturi, dacă nu se are în vedere internaționalizarea pentru a putea
activa pe piețe emergente.
Cu toate acestea, dacă ne referim la calitatea vieții, care devine un indicator din ce în ce
mai utilizat în evaluarea nivelului de dezvoltare socială, atât construcțiile cât și transporturile au
un impact semnificativ, deci dacă nu vorbim de o piață în creștere, putem cel puțin să apreciem că

Pagina 226 din 759

va exista o constanță. Totuși estimăm că domeniul transporturilor va cunoaște o dezvoltare,
mobilitatea persoanelor și mărfurilor fiind în creștere.
 Piața din România va continua să fie o piață atractivă, pentru că spre deosebire de
multe state europene, are evoluții ușor diferite, un element important de luat în calcul
este creșterea economică de 7,1% înregistrată pentru anul 2017. Creșterea economică
din ultimii și tendința acestora de menținere, precum și o politică de reindustrializare,
ne îndreptățesc să considerăm că și domeniile studiate vor înregistra creșteri.
Este foarte important ca alături de tendințele cantitative să fie analizate și cele calitative,
fapt pentru care au fost trecute în revistă tendințele mondiale în domeniul.
 Ambele domenii vor suferi schimbări de paradigmă pe trei paliere: Management,
tehnică-tehnologie, concepție sustenabilă.
Pentru domeniul construcțiilor acestea vor fi: gestionarea cu ajutorul managementul
proiectelor, proiectarea modelării informațiilor, managementul resurselor umane, utilizarea
realității virtuale, robotica, dronele, construcțiile verzi și construcțiile modulare. Totodată
sustenabilitatea, accesibilitatea, elasticitatea la dezastre, și flexibilitatea sunt tendințe care sunt
luate în calcul și discutate de către specialiști.
În domeniul transporturilor siguranța în trafic, sustenabilitatea, incluziune și eficiență
alături de resursa umană, bazele de date pentru siguranță în trafic, sisteme logistice integrate,
vehicule electrice, vehicule auto-conduse și drone, infrastructură, modele noi de afaceri, sisteme
eco, reprezintă o serie de tendințe pe care operatorii din domeniu le iau în considerație pentru
etapele viitoare.
 Dezvoltarea durabilă și economia circulară ca mod de abordare a afacerilor în
construcții și transporturi, domenii cunoscute ca fiind mari utilizatoare de resurse
naturale și generatoare de mari cantități de deșeuri, unele greu reintegrabile.
Prezentarea succintă a conceptelor noi, etapele pe care acestea le presupun și a unor soluții
tehnice propuse de specialiști, ne vor permite formularea unor propuneri structurale pe care firmele
să le aibă în vedere în procesele de restructurare a activității lor.
Prognozele economice realizate de INS și CNP ne arată tendințe de creștere economică atât
pentru total economie, dar și pentru cele două domenii. Din datele analizate se poate observa că
unele componente chiar dacă nu înregistrează creșteri propriu zise au diminuări ale ritmului de
scădere, sau de staționaritate.
Pornind de la faptul că resursa umană este un element important pentru cele două sectoare
de activitate și că un element important în comportamentul acestora este câștigul salarial,
estimările apreciază o creștere constantă a acestuia cu 5% anual.

Pagina 227 din 759

  Recrutarea și fidelizarea personalului este o problemă care trebuie avută în vedere,
creșterea salarială preconizată ne reprezentând un element de susținere în acest sens,
deci necesitatea identificării unor alte forme de motivare sunt obligatorii.
Diferențele de dezvoltare economică între regiunile naționale (județe), oferă o imagine
despre zonele unde cele două domenii vor fi tentate să se dezvolte, dar și despre cele unde politicile
publice vor stimula dezvoltarea. În mare parte s-a constatat o condiționalitate între dezvoltarea
economică a zonei și numărul de firme active din domeniul construcțiilor și transporturilor.
 Analiza integrată a potențialului economic, nivelului veniturilor populației, forța de
muncă disponibilă, accesul la materii prime și materiale, firme de construcții și
transporturi active, școli de meserii în domeniu și alți factori care contribuie la
climatul de afaceri, poate stabili diferențele și particularitățile regionale pe baza
cărora se pot proiecta măsuri de intervenție și susținere.
Studiul ”Contribuția IMM-urilor la creșterea economica - prezent și perspective” (Pâslaru
& Modreanu, 2011-2013, CNP) evidențiază patru deficiențe structurale dintre care trei se regăsesc
și în ceea ce privește construcțiile și transporturile.
 Deficiențele structurale care trebuie avute în vedere pentru domeniile construcțiilor și
transporturilor sunt de dimensiune – demografie și reziliență.
Organismul de reglementare și control în domeniul transporturilor este ISC, care
întocmește trimestrial un raport de activitate, din constatările acestora se pot evidenția elemente
necesare pentru ajustarea reglementărilor în scopul asigurării calității și securității în domeniu.
 Existența unei autorități de reglementare și control considerăm că este bine venită și
poate asigura omogenizarea domeniului, alinierea tuturor actorilor la standarde unice
și protecția beneficiarilor.
Din cercetarea percepției, realizate pe un eșantion de 54 de subiecți prin realizarea unui
interviu structurat s-au desprins următoarele concluzii:
C1 – Șocuri, de genul celor menționate, venite din reglementări neclare sau dintr-o proastă
gestionare a mesajului către cei interesați, creează, în afara adăugării în listă a unor noi activități
birocratice (temporare sau permanente), un climat de neîncredere care-și pune amprenta pe
întreaga activitate.
C2 – Birocrația și corupția sunt corelate, existența unor prevederi și proceduri foarte complicate
și neclare conducând la elemente de corupție, principalii factori care potențează aceste fenomene
este pregătirea și atitudinea funcționarilor, dar și măsuri de genul bonusurilor din amenzi.
C3 – Piața și concurența au fost apreciate ca fiind pericole pentru fiecare întreprinzător, o
constricție a pieței putând să creeze mari probleme în principal firmelor mici și foarte mici.
Lucrările publice asigură o anumită consistență afacerii, fiind de regulă contracte pe termen

Pagina 228 din 759

mediu, dar decontările sunt greoaie și pot conduce la insolvență. Accesul la lucrările publice este
considerat foarte dificil ca procedură dar și din cauza suspiciunilor de corupție.
C4 – Există dificultăți în găsirea de forță de muncă cu nivel de pregătire și aptitudini
corespunzătoare și cu așteptări salariale la nivelul celor pe care angajatorii le pot oferi. Din acest
motiv, uneori sunt acceptate persoane cu calificare redusă, fapt care însă are impact asupra
calității lucrărilor.
C5 – Nu s-au formulat opinii foarte clare, subiecții s-au plasat într-o relativă neutralitate, arătând
că există unele avantaje, dar destul de voalate și pe termen lung, în schimb există niște costuri și
obligații suplimentare. Atomizarea este încă un factor, care pentru patronat poate fi un motiv de
afiliere în scopul creșterii puterii de negociere cu reprezentanții autorităților. Angajații nu sunt la
fel de determinați în dorința de sindicalizare, deși nu o exclud.
C6 – În construcții sunt cunoscute tendințele și există preocupări în menținerea la zi a informației
pentru a fi oferite clienților soluții cât mai bune în consonanță cu diminuarea costurilor de
întreținere, eco-ambientale, confort fizic și psihic.
C7 – Sunt cunoscute multe dintre tendințe și sunt considerate priorități pentru transportatori, dar
există și o serie de tendințe considerate mult prea avansate pentru a fi implementate prea curând.
Și unele sugestii de rezolvare a problemelor:
S1 – Au fost sugerate reducerea și simplificarea birocratică și crearea unui climat de
colaborare cu autoritățile.
S2 – Extinderea legii prevenției la alte categorii de controale
S3 – O măsură pe care unii angajatori au luat-o este aceea de organizare a unui mecanism
de supraveghere a angajaților pentru asigurarea calității produselor.
La acestea trebuie adăugate câteva considerente:
 Legat de factorii contextuali birocrația atât prin legislație dar și prin procedurile
foarte ample, însă cel care este identificat ca responsabil pentru aceste probleme și
dificultăți este ”statul”, adică reprezentanții administrației publice;
 Accesul la finanțare și sistemul bancar este considerat, de asemenea, ca un obstacol
în dezvoltarea afacerii prin termenele, birocrația și costurile ridicate ale finanțării;
 Schimbările politice nu sunt percepute ca un factor perturbator prin esența
orientărilor politice, ci prin foarte desele schimbări ale executivului și efectele induse
de modificări ale legislației și reglementărilor, adică lipsa continuității;
 Nu există un management al riscurilor indiferent dacă acestea vin dinspre crize
economice sau dezastre naturale;
 Nu sunt cunoscute detalii despre dialogul social și nici nu există interes pentru acesta,
deși și-au arătat disponibilitatea la a participa la dezbateri publice pentru identificare
problemelor și formularea soluțiilor de rezolvare.
Pagina 229 din 759
  Există interes pentru inovare dar este o temere foarte mare față de costurile pe care
introducerea în producție le presupune, ca și teama de eșec.
În ansamblu, putem aprecia că cele două domenii se află în trendurile generale și au fost
identificate o serie de aspecte cu care acestea se confruntă și care își așteaptă rezolvarea în perioada
următoare. Considerăm că punând în discuție evoluțiile și tendințele mondiale versus cele
europene și naționale am încercat să estimăm și dimensiunea internațională a IMM-urilor din
domeniile studiate.

2.3. Propuneri, acțiuni, măsuri și politici necesare

2.3.1. Coordonate principale ale evoluției și stadiului actual

În modulele anterioare pe baza informațiilor culese din date statistice oferite de INS,
Eurostar, alte baze e date naționale și internaționale, a lucrărilor și studiilor publicate anterior, a
strategiilor și politicilor naționale, dar și a legislației în vigoare, a diferite rapoarte dar și opinii și
discuții s-au desprins o serie de constatări cu privire la evoluția (Modulul 1) și stadiul actual
(Modulul 2). La acestea s-au adăugat propriile cercetări de teren realizate, discuții cu specialiști și
oameni de afaceri etc.
Formularea propunerilor și recomandărilor sunt realizate pornind de la aceste constatări pe
baza următorului mecanism (Figura 2.3.1.1.)

Stadiul actual
al IMM-urilor
în România

Direcții de
acțiune
(forme și metode
de intervenție)

Terndințe și
direcții de
evoluție la
nivel mondial

Figura 2.3.1.1. Mecanismul de fondamentare a direcțiilor de acțiune

Sursa: Concepția și reprezentarea autorului

Această metodă va permite formularea acelor propuneri și recomandări care se

fondamentează pe dovezile colectate.

Pagina 230 din 759

 2.3.1.1. Principalele coordonate ale stadiului actual

A. Aspecte economice
Ponderea IMM-urilor în cifra de afaceri în România, în perioada 2012-2016, s-a situat între
valorile 57,87% - 58,70%, reunind peste 99% din firmele active, cu un trend de creștere.
Conform ultimului studiu KeysFin din octombrie 2017, evoluția cifrei de afaceri și a
numărului de companii înregistrează un trend de ușoară creștere în perioada 2013-2016 și, foarte
important se înregistrează o revigorare a rezultatului net de la pierdere de 7,54 mld lei în 2013 la
11 mld lei profit în 2016.
Același studiu arată că transporturile și construcțiile sunt două din cele cinci sectoare de
activitate ”emergente” ca număr de companii noi înființate. Astfel, în 2016 s-au înființat 62 mii de
firme de construcții și 52 ii de firme de transporturi. Și din perspectiva cifrei de afaceri cele două
sectoare de activitate se plasează în cele cinci cu dinamică pozitivă aflându-se pe locurile trei –
construcțiile și respectiv patru – transporturile.
Este semnalată și o vulnerabilitate, construcțiile au un nivel ridicat de îndatorare situându-
se pe locul doi.
Sintetizând putem spune că mediul IMM-urilor din România au evoluat ocupând la
sfârșitul anului 2016 un loc important în economia Românească:
 Ponderea IMM-urilor în cifra de faceri a sectorului este de 81,77% pentru
construcții și 86,76% și respectiv 67,07% pentru servicii prestare pentru populație
și respectiv întreprinderi în care sunt incluse și construcțiile;
 Tendință de scădere a numărului de SC în favoarea PFA, 69,07%-30,79% pentru
construcții și 61,75%-38,13% pentru transporturi;
 Existența unui număr de peste 65.000 de întreprinderi active în ambele sectoare cu
o tendință de creștere, rata de natalitate (apariție de noi firme) este de circa 13% în
timp ce rata mortalității este de circa 10-11% pentru construcții și de 10% respectiv
6% pentru transporturi;
 Reprezintă sectoare creatoare de locuri de muncă ocupând împreună circa 500.000
de salariați.
Repartizarea pe regiuni de dezvoltare:
 Există o distribuție regională și județeană echilibrată în ansamblu cu mici disparități
care evidențiază condiții mai favorabile sau un climat mai activ în regiunea
București-Ilfov care reprezintă o ”anomalie firească” aceasta fiind zona
metropolitană și deci cea mai activă în toate sectoarele economico-sociale;
 Dinamica apariției de noi firme este cea mai buna în regiunea București-Ilfov și
Nord-Vest și cea mai slabă în Sud-Vest Oltenia și Vest;

Pagina 231 din 759

  Ponderea firmelor inovative cunoaște o distribuție regională similară adică cele mai
multe se află in regiunea București-Ilfov și Sud-Est și cele mai puțin în Sud-Vest
Oltenia și Vest.
Concluzie:
Mediul de afaceri al IMM-urilor, în general și implicit pentru cele două sectoare studiate,
a evoluat situându-se în prezent în parametrii înregistrați în Europa și în lume, cu anumite întârzieri
mai ales la indicatorii calitativi productivitatea muncii, valoarea adăugată, gradul de tehnologizare
etc.
Conform estimărilor lui Lucian Croitoru din 28 iulie 2015 România a progresat de la
Economie Represată (ER) în 1996 la Economie Moderat Liberală (EML) în 2014 din perspectiva
productivității muncii și a indicelui general de libertăți economice, dar a rămas în aceeași categorie
a ER din perspectiva productivității muncii și libertatea proprietății, precum și din perspectiva
productivității muncii și libertatea față de corupție.
Pe baza datelor EROSTAT în 2016, România se plasează pe penultimul loc în Europa în
fața Bulgariei, cu o rată de 8,7 euro oră lucrată față de 32,7 euro media pentru E-28 și cu 15,7 mii
euro pe salariat față de 53,2 euro media pentru E-28.
În ceea ce privește tehnologizarea, un raport al BNR (2015) consemnează la pg. 23 că 8,5%
din capitalul acumulat a fost destinat retehnologizării companiilor.

B. Aspecte legislative
Sistemul legislativ pentru IMM-uri este unul integrat în legislația europeană și
internațională, care asigură carul general de desfășurare a activităților economice curente și
comparabilitatea datelor statistice.
Ajustări și schimbări sistematice au loc în scopul stimulării acestora cum ar fi:
 Modificări ale calcului impozitului pe profit;
 Schimbări ale formelor de raportare fiscală pentru reducerea birocrației;
 Îmbunătățiri ale procedurilor de înființare-desființare;
 Evidența angajaților și activelor.
Sectoare construcții și transporturi beneficiază de o legislație specifică care reglementează
activitatea curentă foarte amplă și foarte conectată la reglementările internaționale pentru
asigurarea integrării acestora în structurile și rețelele internaționale, în special în transporturi.
Fără a constitui o prioritate simplificări procedurale în modul de obținere a autorizărilor,
certificărilor, avizelor fără însă să se aducă atingere calității produselor și serviciilor sunt dorite de
către stakeholderi.
Concluzie:

Pagina 232 din 759

 Legislativ putem aprecia că avem o structură bine completă și complexă care însă mai poate
fi ajustată pentru reducerea birocrației și rezolvarea anumitor aspecte sau stimularea anumitor
componente prin legislație specifică.

C. Aspecte instituționale/procedurale
Au fost create și restructurate structurile administrației centrale și locale cu rol în
gestionarea mediului de afaceri al IMM-urilor cum ar fi MMACA, AIPPIMM, rețeaua Camerelor
de Comerț cu 41 de CCIA județene, Inspecția muncii cu birouri teritoriale, ANOFM și rețeaua
AJOFM, Inspecția în construcții, ANAF, alte instituții publice cu atribuții în mediul de afaceri al
IMM-urilor.
Pe de altă parte există structuri patronale și sindicale bine structurate care să polarizeze
majoritatea actanților din cele două sectoare și să identifice nevoile specifice și deficiențele cu care
se confruntă.
O atenție deosebită a fost acordată pregătirii forței de muncă și a managementului prin
programe de calificare, recalificare, perfecționare etc în cadrul subprogramului POSDRU,
continuat de POCU.
Dezvoltarea spiritului antreprenorial a constituit o direcție de acțiune susținută de politicile
publice, cu precădere pentru tineri, femei și persoane din zona rurală, toate aceste conducând la
existența unei mase critice de antreprenori interesați și pregătiți pentru a deschide și operaționaliza
IMM-uri.
Din perspectiva percepției actanților din mediul de afaceri al IMM-urilor deficiențele
constatate, cu precădere în studiul Cartea albă a IMM-urilor 2016, sunt: concurența neloială,
birocrația, controalele excesive, fiscalitatea excesivă și scăderea cererii interne/corupția, plasate în
ordine ierarhică diferită pentru cele două sectoare de activitate sunt general valabile tuturor IMM-
urilor și sunt în mare parte similare cu cele constatate în alte țări.
În ceea ce privește factorii contextuali care afectează activitate IMM-urilor au fost
identificați în percepția actanților Cadrul legislativ, Corupția, Criza economică mondială,
Birocrația excesivă, Accesul la finanțare/politica băncilor, valabili în general dar și pentru cele
două sectoare – construcții și transporturi.
Concluzie:
Se poate aprecia că există structurile necesare pe toate palierele: administrație publică,
patronate și sindicate și sunt operaționale. Un element căruia trebuie să i se acorde atenție este
conlucrarea și dialogul dintre aceste componente pentru asigurarea unei dezvoltări sustenabile a
sectoarelor.
Eliminarea disfuncțiilor și diminuarea efectelor factorilor contextuali se poate realiza prin
transferul de bune practici din alte țări europene sau chiar din modele de succes din țară.

Pagina 233 din 759

 D. Alte aspecte
În afara celor trei componente fundamentale prezentate anterior s-au făcut progrese și se
fac eforturi pentru racordarea la deferite tendințe și cerințe ale politicilor publice europene. Printre
acestea au fost identificate:
 Marketingul și promovarea exporturilor produselor și serviciilor românești;
 Accesul și utilizarea serviciilor de consultanță specializată;
 Integrarea categoriilor vulnerabile: tineri, femei, zona rurală, agricultură;
 Promovarea de acorduri cu instituții bancare și financiare și aprobarea unor
reglementări care să crească accesul la surse de finanțare, sursa primordială de
îndatorare fiind creditul furnizor;
 Stimularea procesului de orientare a firmelor către inovare și utilizarea transferului de
cunoaștere.
Aceste direcții au fost susținute printr-o serie de programe cu asistență multianuală de la
budgetul de stat și din fonduri structurale.
Concluzie:
Toate direcțiile de convergență economico-socială și prioritățile europene și internaționale
cu privire la dezvoltarea sustenabilă, protecția mediului, eradicarea sărăciei etc, alături de
tendințele mondiale de restructurare a activității în sectorul construcțiilor și transporturilor sunt
direcții de acțiune care trebuie avute în vedere pentru trecerea mediului economic al IMM-urilor
din România de la dezvoltarea extensivă la dezvoltare intensivă și creșterea calității produselor și
serviciilor.

2.3.1.2. Dificultăți și deficiențe identificate

Dezvoltarea mediului de afaceri al IMM-urilor deși a condus la consolidarea acestora ca o
componentă vitală a sistemului economic, s-a făcut în contextul în care au rămas o serie de
deficiențe provenite din condițiile inițiale sau actuale.
Dintre dificultățile și deficiențele cu care se confruntă IMM-urile și în special cele din
domeniul construcțiilor și transporturilor putem menționa subfinanțarea. Aceasta provine în
primul rând din lipsa capitalului și imobilizarea acestuia în materiale, timpul mare de rotire a
capitatului propriu face dificilă finanțarea noilor lucrări. Ambele domenii sunt dependente de
investiții inițiale de volum mare în utilaje, spații de lucru etc. motiv pentru care inițierea unei
afaceri în domeniu nu se poate face cu mare ușurință, dar nici menținerea, calitatea produselor
și/sau serviciilor depinzând de baza materială utilizată.
Subfinanțarea generează pentru început o încetinire a deschideri de noi proiecte însă în
timp poate conduce la de tehnologizare, generând astfel un ciclu care poate duce către faliment.
Pagina 234 din 759
 Capitalul propriu poate fi înlocuit cu alte forme de finanțare, însă și acestea s-au dovedit
greu accesibile. Creditele presupun costuri ridicate și o procedură greoaie de obținere, garanțiile
solicitate de bănci fiind foarte mare și deci dificil de oferit.
În ceea ce privește accesul la finanțări de la bugetul statului și fonduri structurale este greoi,
proiectele de infrastructură fiind printre cele mai contestate și cu întârzieri foarte mari. Este
reclamată și o viciere a accesului liber la aceste finanțări, datorită presupusei existențe a unor
practici de favorizare a unor furnizori.
Contractele de achiziții publice pot constitui o formă de stimulare a afacerilor, deși uneori
s-au comportat ca o frână datorită plăților întârziate pentru durate mari de timp.
Lipsa de finanțare este completată de birocrația excesivă, proceduri dificile și termene
lungi de soluționare, induc în mediul de afaceri idea existenței unei corupții generalizate, pe care
o identifică ca problemă principală.
Aspectele financiare sunt afectate și de schimbări frecvente ale legislației fiscale și a
muncii, fapt ce îngreunează realizarea unor proiecții de venituri și cheltuieli pe termen mediul și
lung.
O altă dificultate majoră pentru domeniile studiate este forța de muncă calificată, care este
din ce în ce mai greu de găsit și costurile acesteia. Fidelizarea forței de muncă este foarte dificilă
în contextul unui deficit și se poate realiza cu costuri suplimentare sau cu alte forme de motivare.
Pot fi menționate și o serie de dificultăți conjuncturale cum ar fi management
neperformant, comunicare deficitară, slabă utilizare a serviciilor specializate de marketing și
consultanță în afaceri, incapacitate dea inova.

2.3.1.3. Tendințele și direcții mondiale

Pentru a se asigura o dezvoltare sustenabilă a domeniului este necesară racordarea sa la
evoluția și trendurile mondiale, interdependențele economice crescute obligând decidenții să se
raporteze la contextul global.
Elementul central al evoluțiilor viitoare este acela al creșterii accelerate a populației la nivel
global, care va avea efect și asupra contextului european și național unde trendul de scădere va fi
compensat de mobilitatea crescută. Acesta va conduce la eforturi susținute de creștere economică
și de valorificare a resurselor. Nevoile crescute, limitele resurselor și a tehnologiilor existente sunt
provocări pe care, deja antreprenorii le au în vedere.
Studiile și discuțiile din mediul de afaceri internațional s-au concentrat pe trei direcții
prioritare de acțiune pentru a realiza schimbările necesare în restructurarea domeniilor construcții
și transporturi:
- Management
- Tehnică-tehnologie

Pagina 235 din 759

 - Sustenabilitate.
În același timp, au fost identificate două deficiențe structurale cărora trebuie să li se acorde
o atenție deosebită dimensiune – demografie și reziliență;
Foarte important este faptul că se accentuează în mediile profesionale necesitatea unor
schimbări profunde de abordare a afacerilor în aceste domenii, care să poată permite integrarea
unor concepte menite să asigure o dezvoltare economică sustenabilă prin protecția mediului,
protejarea resurselor, creșterea calității vieții, diminuarea agresiunii față de mediu etc.
Schimbările conceptuale ale produselor și serviciilor din domeniul construcțiilor și
transporturilor se bazează în principal pe raportare la tehnică și tehnologie, la inovare. Accesul la
noi tehnologii presupune existența unei forțe economico-financiare necesare realizării investițiilor.
Disponibilitatea de mobilizare a capitalurilor de către IMM-uri este foarte redusă în România și
deci o provocare este ciclul: finanțare – tehnologizare – refinanțare.
Orientarea către inovare a firmelor, deși reprezintă o soluție de tehnologizare și
reorganizare a afacerii pe coordonate noi, este privită cu reticență tot din cauza costurilor și a
efectelor, mai degrabă pe termen mediu și lung, în defavoarea rezultatelor imediate.

2.3.1.4. Contextul și nevoile locale identificate

Racordarea la evoluțiile globale este necesară deoarece acestea se reflectă într-o proporție
mai mică sau mai mare asupra tuturor economiilor, eventual cu un efect de întârziere. Totuși,
contextul și aspectele specifice sunt primele care se manifestă și de care trebuie ținut cont în
stabilirea strategiilor pe termen scurt și mediu.
Contrar evoluțiilor globale de creștere accelerată a populației, la nivel european și în special
în România, prognozele estimează o scădere de circa 30% chiar în contextul considerării migrației.
Acest aspect ar putea conduce la o primă particularizare și concluzie, aceea a constricției cererii
pe piața construcțiilor și transporturilor și în consecință s-ar putea lua în considerare o descurajare
a acestui tip de afaceri.
A contrario, în opinia noastră, trebuie considerat scenariul creșterii economice și
dezvoltării piețelor, pe termen scurt avându-se în vedere posibilitatea internaționalizării afacerii,
ulterior (pe termen mediu și lung) existând substanțiale considerente că dinamica va cunoaște
modificări.
România a cunoscut, în ultimii ani, cea mai mare rată de creștere economică din Europa,
coroborat cu noile direcții de reindustrializare, ne permit să considerăm o dezvoltare a domeniilor
construcției și transporturilor.
Afacerile din domeniul construcțiilor și transporturilor sunt în acest moment într-un
moment de schimbare profundă și ar fi de dorit ca aceasta să fie făcută pe cele trei paliere

Pagina 236 din 759

identificate la nivel mondial pentru a le plasa pe o poziție de unde integrarea în contextul mondial
să fie mult mai facilă.
Una din paradigmele noi de abordare a afacerilor din domeniile studiate este dezvoltarea
durabilă și economia circulară. Ambele domenii sunt cunoscute ca mari utilizatoare de resurse
naturale și generatoare de mari cantități de deșeuri, unele greu reintegrabile și în consecință ca
activități economice cu grad ridicat de agresivitate asupra mediului înconjurător. Impunerea unor
standarde și susținerea acelor afaceri care integrează concepte de dezvoltare sustenabilă constituie
o prioritate importantă, chiar dacă iminența sa nu este foarte clar evidențiată.
Resursa umană, pregătirea acesteia, costul, motivarea sunt aspecte care trebuie
reproiectate, aceasta fiind una din componentele de sustenabilitate a afacerilor, dar și una din
resursele fundamentale alături de capital care concură la dezvoltare.
S-au evidențiat la nivel național diferențe regionale, care arată că dezvoltarea domeniilor
construcții și transporturi este condiționată de dezvoltarea economică generală a zonei. Totodată
acestea se confruntă cu deficiențele structurale generale de dimensiune – demografie și reziliență.
În afara caracteristicilor locale identificate a fost analizat și modul în care stakeholderii
percep situația actuală și deficiențele cu care se confruntă, coagulându-se câteva aspecte, care vin
să reconfirme aspecte identificate din analiza macroeconomică.
Astfel, birocrația și corupția sunt considerate principalele piedici în accesul la finanțare și
implicit la dezvoltarea afacerii. Accesul la achizițiile publice și fonduri structurale este considerat
a fii îngreunat și viciat de practici neconforme cu transparența și este grefat de o lipsă de încredere
față de autorități.
Calitatea produselor și serviciilor constituie o provocare în contextul creșterii concurenței,
însă acestea sunt dependente de procesul de investiție în tehnică și tehnologie. Rigorile și cerințele
clienților sunt din ce în ce mai mult corelate cu trendurile internaționale, ceea ce pun o presiune
semnificativă pe firmele locale de a se menține într-un palier ridicat de competență și calitate.

2.4. Concluzii, propuneri și recomandări

2.4.1. Extinderea conceptului de ”lege a prevenției”

Pentru a putea potența o serie de măsuri menite să susțină domeniul construcțiilor și

transporturilor sunt necesare o serie de inițiative legislative.
LEGE Nr. 270/2017 din 22 decembrie 2017, Legea prevenirii, aplicată în domeniul fiscal
de către ANAF, vine să aducă o îmbunătățire a relațiilor dintre mediul de afaceri și autoritatea
statului, prin introducerea etapei de avertizare-consiliere. Aceasta a fost primită cu maxim interes
de operatorii economici și constituie, în opinia noastră o formă de reglare și așezare a firmelor pe

Pagina 237 din 759

coordonate reale de raportare față de datoriile către stat. Efectele preconizate sunt o mai bună
conformare și o colectare superioară a datoriilor către stat.
În ceea ce privește domeniul construcțiilor, se poate vorbi de o inițiativă similară în ceea
ce privește conformarea la autorizarea lucrărilor. Coroborarea între rolul și obiectivele inspecție
de stat în construcții și o componentă de îndrumare similară celei din domeniul fiscal, ar putea pe
de-o parte să diminueze adversitatea față de instituția statului și practicile abuzive ale unor
funcționari, suspiciunile de corupție și protecționism și să ofere fiecărui operator șansa de a-și
îmbunătăți activitatea.
De-asemenea, în domeniul transporturilor pot fi formulate astfel de componente de
prevenție, care să vină în întâmpinarea unor probleme inerente ale adaptării la noile reglementări.

2.4.2. Crearea cadrului instituțional integrat

Transformarea instituțională pe care firmele de construcții trebuie să o facă este dependentă

de crearea unui ansamblu care să concure la implementarea noilor politici și strategii.
Pentru implementarea măsurilor de stimulare și restructurare a afacerilor în domeniul
construcțiilor și transporturilor este nevoie să fie creat un cadru în care toți actorii să concure la
implementarea soluțiilor novatoare.

Guvern

Reglementare
- politici Sector economic
- strategii
- legi
Standardizare
- norme

Achiziții
Colaborare Firmă
publice Marketing și
- asigurarea unui promovare
volum consistent
Concept de Tehnică și Resurse Resurse
Relaționare cu afacere tehnologie umane financiare
- transparență sectorul
-anti-corupție public

Figura 2.4.2.1. Cadrul instituțional integrat pentru determinarea schimbărilor structurale

Sursa: concepția și reprezentarea autorului pe baza Industry Transformation Framework, World Economic
Forum
O propunere de cadru instituțional este acela pe trei paliere:
- guvern
- sector economic
- agent economic,

Pagina 238 din 759

în cadrul căruia, guvernul este responsabil cu asigurarea cadrului de reglementare pe care îl
reformulează, ajustează, amendează și completează cu ajutorul celorlalte două componente prin
dialog instituțional și cu achizițiile publice ca formă de susținere a activității în domeniul
construcțiilor și transporturilor.
Crearea unor mecanisme performante de acces la contractele de achiziții publice pentru
toți operatorii și alocarea unor sume consistente pentru lucrări publice de construcții și transporturi,
sunt coordonate care pot stimula dezvoltarea firmelor din domeniu.
Considerăm că prin formularea unor strategii care să arate importanța dezvoltării firmelor
care implementează noi paradigme, cum ar fi economia circulară sau soluții tehnice avansate și
”favorizarea” lor în accesarea contactelor de achiziții publice pot imprima o direcție de
reconsiderare a conceptului de afacere și așezarea pe noi baze.
Prin intermediul acestui cadru se pot propune și implementa o serie de măsuri care să
conducă la atingerea obiectivelor de dezvoltare dorite.
Propunerea de înființare a unui organism de dezbatere și inițiativă format din reprezentanți
ai guvernului ( MMACA), ai patronatelor, sindicatelor, organizațiilor profesionale care, să
stabilească, pornind de la strategia de dezvoltare națională a direcților pe care România dorește să
plaseze afacerile din domeniul construcțiilor și respectiv transporturilor.

• Stabilirea obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung

Pasul 1 • Formularea direcțiilor de acțiune

• Alegerea formelor de intervenție

Pasul 2 • Proiectarea mecanismelor de susținere

• Crearea cadrului legislativ și procedural ecesar

• Crearea instituțiilor necesare implementării
Pasul 3 • Opearaționalizarea acestora

•Estimarea rezultatelor
•Evaluarea impactului
Pasul 4

Figura 2.4.2.2. Etapele proiectării cadrului instituțional

Sursa: concepția și reprezentarea autorului

Schema prezentată în figura 2.4.2.2. are caracter general, deoarece este la latitudinea
guvernului să stabilească câte direcții de acțiune poate gestiona în condiții de maximă eficiență și
eficacitate și care sunt acestea.
Pagina 239 din 759
 În ceea ce ne privește propunem abordarea celor trei paliere identificate la nivel mondial,
conform figurii 2.4.2.3.: management, tehnică-tehnologie și sustenabilitate. Pentru fiecare dintre
acestea sunt conturate câteva aspecte ce pot fi avute în vedere pentru a fi susținute și implementate
în mediul de afaceri românesc.

Management Tehnică-tehnologie Sustenabilitate

Management organizațional -
Paradigma afacerilor orientate spre Elasticitate afacerilor la apariția
Sisteme logistice integrate
viitor factorilor perturbatori naturali

Management performant /
managementul proiectelor
Robotică - soluții de tipuldronelor,
Colaborarea orizontală și verticală
autovehicolelor auto-conduse, etc.

Managementul resuselor umane -

profesionalism, motivare și fidelizare
Soluții ECO - de tipul economie Flexibilitatea în abordarea unor
circulară, diminuarea noxelor, etc. concepte noi de afaceri
Managementul riscurilor și a
informațiilor

Realitatea virtuală, simulare și

Management financiar - Politici de optimizarea Inovare
finanțare și creditare

Figura 2.4.2.3. Direcții de acțiune pentru domeniul construcții și transporturi

Sursa: concepția și reprezentarea autorului

2.4.3. Introducerea managementului performant

Așa cum se poate observa din figura 2.4.2.3. sunt mai multe componente unde firmele de
construcții și transporturi pot opera modificări în scopul îmbunătățirii activității. Direcțiile de
acțiune sunt:
- Introducerea managementului de proiect
- Managementul resurselor umane
- Managementul riscurilor
- Managementul informațiilor și logistică.
Pregătirea întreprinzătorilor și a personalului în aceste domenii se poate face cu suport
financiar în cadrul programelor europene. Acestea este nevoie să vizeze, pe lângă pregătirea
antreprenorilor și a personalului, procese de implementare a acestor componente manageriale.
Un aspect important îl constituie crearea de abilități și competențe care să permită IMM-
urilor să se asocieze în vederea realizării unor proiecte de mare anvergură. Introducerea pe scară
largă a managementului proiectelor va permite firmelor să răspundă mai ușor la provocările pieței.

Pagina 240 din 759

 Astfel, poziții ca designer de proiect, manager de proiect, manager implementare, ofițer de
buget, monitor de proiect, evaluator de proiect etc. vor trebui să apară în structura firmelor și să
capete consistență.
Firmele trebuie stimulate să acceseze un nivel de cunoaștere și de raportare la mediu
superior din punct de vedere al cunoașterii, dar în același timp trebuie construite acele legături care
să le permită forme de asociere în scopul evoluției și dezvoltării.
Componenta managerială trebuie combinată cu cea de sustenabilitate, adică flexibilitate și
colaborare, motiv pentru care componentele menționate trebuie subscrise managementului
organizațional, care va avea ca rol dezvoltarea de atitudini pentru abordări noi a afacerilor în
domeniul construcțiilor și transporturilor.
Susținerea poate fi concretizată în programe educaționale de scurtă durată pentru diferitele
calificări menționate, trening-uri și team building, alte programe care să stimuleze creativitatea în
principal la tinerii întreprinzători.
O a doua componentă ce poate fi susținută de către programele europene este aceea de
achiziție și implementare de softuri, proceduri, evaluări etc.
Pentru a conduce la rezultate și pentru a stimula implicarea firmelor în aceste programe
programele pot fi dublate de reglementări care să constrângă firmele să implementeze sisteme
manageriale și logistice sau se pot acorda bonificații la taxare sau competițiile publice acelora care
s-au conformat.

2.4.4. Stimularea investițiilor în tehnică și tehnologie

Inițiative legislative care permită scutiri de impozite pe profitul reinvestit în dotări cu grad
ridicat tehnic și tehnologic, implementarea de proceduri care să răspundă cerințelor de dezvoltare
sustenabilă sau de economie circulară.
Poate fi construit un pachet legislativ care să stimuleze orientarea firmelor către
implementarea de noi soluții tehnice și tehnologice, prin creșterea accesului la finanțare, creditare,
scutiri de taxe și impozite, bonificații în competiții de contractare sau accesare de finanțare etc.
Pârghiile și formele concrete trebuie discutate între reprezentanții celor trei paliere
organizatorice ce concură la crearea climatului de schimbare.
Atât în domeniul construcțiilor, cât și al transporturilor există multiple variante de a
introduce noi tehnici, tehnologii, materiale, materii prime etc.
De exemplu: o firmă de transport persoane care folosește un parc auto electric ar putea să
beneficieze de reducere de impozit pe profit în proporție de 80% și de fonduri suplimentare pentru
creșterea parcului auto cu 50%. Evident soluțiile hibride pot fi avute în vedere.
Cecurile de inovare ar putea constitui o formă de susținere a acelor firme care introduc
soluții noi, o posibilă formă fiind rambursarea a 50% din investiția realizată.

Pagina 241 din 759

 2.4.5. Stimularea firmelor din construcții să recicleze deșeurile
O astfel de direcție de acțiune poate fi susținută de către stat în diferite variante și prin
diferite mecanisme, astfel:
- promovarea unei legislații care să oblige firmele să procedeze la recuperarea și
refolosirea unei cote de minim 30% din deșeurile rezultate ca urmare a desfășurării
activității prin aplicarea unor taxe suplimentare pe depozitarea deșeurilor și a unor
amenzi în cazul în care aceasta se face cu impact negativ asupra mediului;
- acordarea de facilități la creditare firmelor care vor să utilizeze tehnologii avansate care
se bazează pe refolosirea unor componente din deșeurile rezultate în proporție de 30-
40%;
- reducerea sau scutirea de impozit pe profitul reinvestit în tehnologii și utilaje care au
ca rol reciclarea și refolosirea parțială sau totală a deșeurilor, se pot face scale
procentuale;
- deschiderea de finanțări pentru tehnologizarea firmelor de construcții în vederea
aplicării conceptului de economie circulară;
- acordarea de sprijin financiar soluțiilor inovatoare de recuperare și refolosire a
deșeurilor rezultate din activitatea curentă, preluarea și aplicarea practică a acestora;
- facilități și bonificați în competițiile de achiziții publice.
Formele propuse, figura 2.4.5.1. pot fi utilizate independent sau se poate proiecta un sistem
integrat care să determine firmele să implementeze soluții de reciclare și refolosire a deșeurilor.

Figura 2.4.5.1. Forme de intervenție în construcții pentru abordarea economiei circulare

Sursa: concepția și reprezentarea autorului

Pagina 242 din 759

 Utilizând în principal aceleași pârghii se pot proiecta pachetele de acțiuni ale statului care
să faciliteze direcționarea firmelor către noi concepte de afaceri și noi abordări ale acestora în
contextul creșterii economice.

Accesibilita
te și
ecosisteme

Figura 2.4.5.2. Posibile direcții de regândire a afacerilor în construcții

Sursa: concepția și reprezentarea autorului
Firmele sunt cele care vor decide gradul în care au capacitatea de a implementa schimbări
profunde și de a-și reproiecta produsele și serviciile utilizând componente de dezvoltare
sustenabilă pe termen lung. Ca și în cazul măsurilor de intervenție acestea pot fi abordate unilateral
și gradual sau se pot gândi planuri integrate de reproiectare a afacerii.

2.4.6. Confort, bună stare – O casă Acasă

Acele firme de construcții care vor înțelege că dezvoltarea lor și performanța economică
este dependentă de modul în care se vor restructura și vor aborda afacerea nu în sensul de a construi
sau amenaja spații, mai mici sau mai mari, mai simple sau mai complexe, modest sau de lux, ci în
sensul dezvoltării de eco-sisteme.
Pregătirea antreprenorilor în sensul schimbării de mentalitate față de obiectul de activitate
și raportarea față de produs. Viitorul construcțiilor este jalonat de următoarele cerințe:
- Integrarea construcției în mediu astfel încât aceasta să nu constituie o agresiune ci o
completare firească;
- Crearea de spații în care utilizatorul să beneficieze de confort, bună stare dar și de
elemente naturale ambientale;
- Utilizarea de soluții tehnice flexibile în consonanță cu arhitectura locului;
- Folosirea, dezvoltarea de materiale care să utilizeze resurse regenerabile, să poată fi
reintegrate în natură și să redea imaginea de natură;
Pagina 243 din 759
 - Proiectarea ambientală cu bilanț energetic echilibrat, iluminare și ventilație utilizând
mixuri de resurse, cu accent pe eco-energie.
Stimularea întreprinzătorilor pentru crearea de soluții neconvenționale, dintre care putem
menționa casa inteligentă, eco-locuința, eco-office, finisajele și decorațiunile din lemn, piatră,
lână, in, bumbac, piele, perdele de apă, încălzire cu pietre refractare etc. sunt o parte din soluțiile
tehnice noi ce pot fi utilizate în noile proiecte.
O formă de susținere a construcțiilor de ecosysteme poate fi aceea de subvenționare parțială
sau de negociere a unor dobânzi preferențiale pentru achiziționarea de locuințe cu soluții noi.
Programe educaționale pentru arhitecți, proiectanți și constructori care să se poată să se
racordeze la trendurile mondiale, organizarea de saloane de prezentare a invențiilor și promovarea
soluțiilor românești în cadrul târgurilor internaționale de construcții.
Pot fi folosite toate formele de intervenție menționate înFigura 2.4.5.1. individual sau în
combinații care să asigure sustenabilitatea măsurii.

2.4.7. Optimizarea transporturilor și diminuarea emisiilor

O direcție de acțiune pe care se acționează în multe țări este aceea a transporturilor verzi,
adică a acelor transporturi care să polueze într-o măsură redusă.
Primele soluții utilizate sunt cele legate de mașini electrice sau hibrid, de utilizarea de bio-
combustibil, de mașini auto-conduse, motorete, biciclete, drone etc.
Cu siguranță soluțiile tehnice menționate anterior sunt o condiție primordială a
transporturilor verzi, însă studiile au arătat că managementul distribuției este mult mai important
în obținerea acelor soluții care să conducă la un nivel de poluare scăzut. În studiile și modelele
sale, Prof. Gilbert Laporte, Chairholder of the Canada Research Chair in Distribution
Management, Member of the Group for Research on Decision Analysis (GERAD),
the Interuniversity Research Centre on Enterprise Networks, Logistics and Transportation
(CIRRELT) a adus în discuție necesitatea analizelor multicriteriale și a sistemelor logistice și de
transport complexe. Dintre factorii determinanți în proiectarea sistemelor de distribuție se pot
menționa:
- Rutele ajustate în funcție de distanță și de greutate de distribuit;
- Folosirea de flote cu mașini de capacități diferite;
- Optimizarea costurilor cu forța de muncă și viteza de deplasare;
- Aglomerația în trafic, folosirea rutelor circular-ocolitoare;
- Utilizarea de E-biciclete și e-vehicule în centre urbane, mai ales istorice;
- Echipamente adiționale pentru reducerea timpilor de funcționare în gol;
- Dimensionări și optimizări investiționale pentru e-mașini e-camioane.

Pagina 244 din 759

 IMM-urile nu dețin capacitatea financiară pentru a comanda astfel de studii și nici să
dezvolte flote combinate și un management al distribuției performant.
Direcția pe care se poate acționa este realizarea unui astfel de studiu, stabilirea unor
restricții de trafic de aprovizionare, integrarea diferiților furnizori într-un management al
distribuției la nivelul municipalităților.
Suportarea costurilor pentru astfel de proiecte de optimizare a parcurilor și traseelor
firmelor de transport persoane și/sau mărfuri și acordarea de facilități pentru implementarea
soluțiilor.

2.4.8. Transporturile albastre

România beneficiază geografic de o resursă de transport deosebită, Dunărea și mai ales

vărsarea acesteia în Marea Neagră.
Culoarul Marea Nordului (Rotterdam) - Fluviu Rhine – Fuviul Dunăre – Marea Neagră
(Sulina/Constanța) constituie o oportunitate deosebită pe care o avem de a deveni actori importanți
în transporturile fluviale și maritime europene. Dunărea traversează 10 state europene: Germania,
Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Iugoslavia, Romania, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina
și unește4 capitale – Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad.
Se pot dezvolta capacități de transport de persoane și mărfuri, dat și facilități turistice și de
agrement. Totodată capacitățile de producție în domeniul naval de a Drobeta Turnu Severin,
Galați, Brăila, Tulcea, Sulina.
Direcția de acțiune este accentuarea demersurilor de implementare a strategiei Dunării de
Jos și alocarea fondurilor de amenajări pentru navigație, realizarea unui proiect național de
infrastructură.
Din momentul în care cursul Dunării va fi navigabil și se va face integrarea acestui segment
în oferta de transport europeană, firmele de transport fluvial vor dezvolta produse și servicii.
De perspectivă, două alte proiecte de infrastructură este necesar să fie analizate și apreciem
că reprezintă soluții potențiale: Canalul Dunăre – Marea Neagră și Canalul București – Dunăre
(posibilitate de a plasa ce-a de-a cinci-a capitală pe cursul Dunării).
Constanța poate deveni un HUB de transport maritim foarte important in contextul în care
se poate face legătura fluvială cu Rotterdam.
Abordarea unei soluții integrate geo-strategice cu componente politico-economice este un
exemplu de proiect național structural, ce poate fi gândit chiar în contextul parteneriatului public
– privat, ca o prioritate a politicii de coeziune din Europa. În același timp, proiectul poate fi de
interes și pentru partenerii strategici din NATO.

Pagina 245 din 759

2.4.9. Noul drum al mătăsii
Dezvoltarea economică foarte puternică a Chinei, poticile comerciale și deschiderea față
de restul lumii a readus în discuție existența și reconsiderarea traseului comercial numit ”drumul
mătăsii”. China dorește să întărească relațiile sale comerciale cu Europa și în acest context lansat
proiectul creării unor legături comerciale și de trafic între Asia și Europa.
Noul drum al mătăsii pornește, după unele informații de pe coasta de est a Chinei străbate
Asia centrală și Europa și se închide la Rotterdam, Londra, Paris, Madrid.
Drumul mătăsii este un proiect de dezvoltare comercială și de stimulare a schimburilor
economice, dar se bazează pe facilitați de transport. În scenariile propuse există o variantă de nord
prin Moscova, Varșovia, dar și o variantă de sud prin Teheran.
România trebuie să facă demersurile de a fi parte din acest proiect cel puțin din ramura
sudică, susținut de deschiderea la Marea Neagră și de gârniță de est a Uniunii Europene. Integrarea
în acest proiect va permite o dezvoltare a firmelor de transport și logistică. Dezvoltarea de zone de
tranzit și zone libere (cum sunt Constanţa, Brăila, Galaţi, Sulina, Giurgiu și Curtici – Arad) oferă
posibilitate de condiționare și grupare/re-grupare de mărfuri mutimodale exportate din UE către
Asia și din Asia către UE.

2.4.10. Economia digitală

Dezvoltarea comerțului on-line a condus la o nevoie de transport și distribuție de colete
foarte mare. Firmele de livrări de tip door-to-door au cunoscut o dezvoltare, dar au rămas în
paradigma distribuției clasice. Puține dintre acestea și-au diversificat oferta, cum ar fi elefant.ro
care a dezvoltat o rețea de puncte de ridicare. Aceasta oferă posibilitatea de a fi distribuite coletele
în centre zonale, de unde clientul își poate ridica coletul.
Livrările cu drone, e-biciclete, e-vehicule nu au fost luate în considerare încă sau centre de
tip e-drive etc.
Totuși timpul de livrare la nivel național este de 7-10 zile, iar în același oraș de 2-3 zile,
ceea ce este foarte mult comparativ cu viteza de livrare din alte țări. Întârzierile sunt datorate
existenței curselor proprii și nefolosirea unor infrastructuri combinate.
Stimularea asocierii firmelor de distribuție, punerea în comun a parcurilor auto sau a altor
facilități de transport (tren, avion) poate constitui o direcție de acțiune. Pot fi susținute financiar
studii care să propună soliții concrete de optimizare a timpilor, capacităților și costurilor de
transport, dar și crearea unor sisteme de distribuție coletărie care să răspundă cerințelor de la 2.7.

2.4.11. Economia inovării

Orientarea către inovare și stimularea IMM-urilor de a se orienta către deveni firme
inovatoare este o cerință din ce în ce mai mult adusă în discuție.
Pagina 246 din 759
 Din nefericire, IMM-urile și în principal firmele micro și mici nu au forța financiară pentru
a susține și dezvolta un departament de cercetare – inovare și deci este mult mai dificil pentru
acestea să poată acționa în consecință.
O soluție ar putea fi reprezentată de ”promotorii de inovare și transfer tehnologic”. Se poate
avea în vedere introducerea în nomenclatorul de meserii a acestei meserii, care ulterior să fie
pregătiți pentru a identifica acele brevete, invenții, know-how, soluții inovatoare ce pot fi
implementate în firmă, precum și formele de transfer tehnologic.
Un program care să aibă ca scop introducerea în nomenclator și formularea de programe
de pregătire pentru această nouă meserie, autorizarea lor și pregătirea unui număr minim de astfel
de specialiști.
Un program subsecvent poate fi susținerea angajării acestor specialiști de către IMM-uri
pe o perioadă între 1 și 5 ani, prin subvenționarea a 50-75% din costurile salariale ale acestora.

2.4.12. Sisteme integrate de taximetrie la nivel municipal

Punctual, taximetria este o problemă atât din perspectiva micilor întreprinzători, a
municipalității ca formă de asigurare a unui transport de persoane de un anumit tip, dar și al
utilizatorilor.
Realizarea unor sisteme de taximetrie integrate la nivelul municipalității constă în existența
unui singur operator care să asigure dispeceratul comenzilor și optimizarea traseelor. Acesta poate
aparține municipalității sau unui operator privat. În cadrul acestui sistem vor fi integrate toate
autoturismele micilor întreprinzător, dar și a firmelor de taximetrie pe baza unor acorduri de tip
franciză. Astfel, se va crea un singur sistem care va permite o mai bună utilizare a parcului de
mașini, uniformizarea serviciilor și a standardelor de calitate, precum și a tarifelor și siguranței
pasagerilor în trafic.
Organizarea serviciului integrat de taximetrie municipală poate fi susținut prin oferirea de
servicii de dispecerat gratuite, emblemare etc.
Un întreprinzător independent va putea să se integreze în sistem doar deținând o licență de
transport valabilă, un autoturism cu stare tehnică corespunzătoare și un conducător auto capabil să
treacă testele auto. Se vor stabili condițiile de menținere în cadrul sistemului fără ca acestea să
presupună cedarea unei cote din venituri. Condițiile vor fi corelate cu standarde de calitate a
serviciilor, cu ar fi: mașina va fi ținută în condiții de perfectă curățenie, fumatul este interzis în
autoturism, ținuta șoferului este obligatorie, stabilirea unu program de lucru, practicarea tarifelor
stabilite.

Pagina 247 din 759

 Conectarea caselor de marcat la un sistem integrat, va permite si fiscalizarea corectă a
acestei activități. Corelarea acesteia cu un sistem de impozitare care să facă atractivă activitatea
va putea conduce la realizarea unui sistem performat.

În concluzie, direcțiile prioritare ce trebuie susținute în domeniul IMM-urilor din

construcții și transporturi sunt:
- Management performant;
- Tehnică și tehnologie;
- Sustenabilitate,
formulând sisteme integrate de proiectare, logistică și distribuție, cu programe de susținere și
stimulare integrate utilizând mixuri de pârghii și leviere economice.

Pagina 248 din 759

 Concluzii

Toate informațiile conduc către concluzia că în ansamblu mediul economic românesc a

cunoscut o dinamică favorabilă IMM-urilor, acestea devenind principalul ”motor” economic și
plasându-se în principalele trenduri.
În ceea ce privește domeniile construcții și transporturi acestea se caracterizează prin
decalaje specifice tipului de activitate, dar urmează în general trenduri pozitive.
Există structurile patronale și sindicale care să asigure un dialog constructiv cu statul și
autoritățile locale și centrale, menit să îmbunătățească calitatea produselor și serviciilor.
Slaba tehnologizare este un element ce trebuie luat în considerare pentru sprijinul ulterior
astfel încât să se poată înscrie producția din domeniile studiate în cerințele de protecție a mediul,
de utilizare materialelor regenerabile și a combustibililor biodegradabil.
Aceste aspecte sunt de mare interes, cunoscut fiind faptul ca cele două domenii au efecte
puternice asupra mediului și calității vieții.
Există o serie importantă de realizări dintre care putem evidenția:
- Existența unei legislații pentru IMM-uri care să creeze un climat de creare și
dispariție a acestora firesc și în parametrii generali acceptați;
- Crearea unor proceduri și organisme care să permită înființarea cu mai mare
ușurință a unei întreprinderi indiferent de forma juridică;
- Existența unui cadrul de reglementare specifică, aliniat cerințelor internaționale, cu
precizarea că se mai poate interveni asupra modului de relaționare dintre
întreprinzător și autorități;
- Dezvoltarea structurilor patronale și sindicale corespunzătoare;
- Existența unor structuri specializate ale statului destinate gestionării sectorului;
- Asistență multianuală de la budgetul de stat și din fonduri structurale consistentă;
- Creșterea și promovarea serviciilor de consultanță;
- Dezvoltarea sectorului ca generator de locuri de muncă;
- Susținerea pregătirii profesionale a forței de muncă și a managementului;
- Dezvoltarea spiritului antreprenorial;
- Distribuție regională și județeană echilibrată în ansamblu;
- Începerea procesului de orientare către inovare și societate cunoașterii;
- Atenție crescută categoriilor vulnerabile: tineri, femei, zona rurală, agricultură;
- Politici bancare și reglementări suficient de permisive finanțărilor.

Se pot menționa și o serie de dificultăți, printre care:

Pagina 249 din 759

 - Existența unei birocrații excesive și a unor proceduri complicate și agasante pentru
întreprinzător;
- Lipsa capitalului și imobilizarea acestuia;
- Schimbări frecvente în legislația fiscală și codul muncii, precum și a altor
proceduri;
- Slabă comunicare a schimbărilor apărute și a obligaților întreprinzătorilor;
- Încredere scăzută în serviciile de consultanță private sau oferite de stat;
- Neîncredere în dialogul tripartit și lipsa disponibilității pentru cooperare;
- Percepția autorității statului ca element de constrângere și frână și nu de stimulare
și susținere;
- Corupția, birocrația, legislația, finanțarea și lipsa de încredere în guvernanți
principale deficiențe în percepția întreprinzătorilor;
- Accesul dificil la finanțare datorită costurilor ridicate ale creditelor și neîncrederii;
- Fragilitate datorită percepție de ansamblu asupra mediului de afaceri românesc;
- Pondere ridicată a personalului cu calificare ridicată și implicit costuri ridicate cu
forța de muncă;
- Instabilitate forței de muncă și caracterul sezonier al activității;
- Dificultatea accesului la achizițiile publice;
- Blocajele financiare datorate plăților întârziate din sectorul privat dar mai ales din
cel public;
- Slaba tehnologizare și incapacitatea mobilizării capitalului în activul imobilizat
datorită ponderii ridicate a activului circulant;
- Nivel scăzut de disponibilitate la inovare;
- Management neperformant datorită unei slabe pregătiri antreprenoriale;
- Instrumente de informa, promovare insuficiente;
- Accesul dificil la finanțările de la bugetul statului și fonduri structurale.
Ca o concluzie finală, putem aprecia că s-au făcut progrese semnificative care au condus
la un mediul de afaceri pentru IMM-uri structura, consolidat în parametrii și trendurile generale
europene, dar există întârzieri și parametrii unde ne situăm pe locuri codașe și care pot fi
semnificativ îmbunătățite.
Concluzia studiului de percepție a mediului de afaceri cu privire la evoluția sa și
dificultățile cu care se confruntă, au fost detaliate la prezentarea rezultatelor, sintetic putem
menționa că cele două domenii se confruntă în esență cu aceleași probleme cu care se confruntă
toate IMM-urile: slaba finanțare, birocrația, corupția, concurența neloială.

Pagina 250 din 759

 Bibliografie

1. Akbar S. (2017) în articolul ”Top 8 Construction Trends for 2018 - Infografic”,

https://geniebelt.com/blog/top-8-trends-for-construction-in-2018
2. Anderson, R.; Dubois, H.; Leončikas, T.; Sándor, E. (2012) Third European Quality of Life
Survey Quality of life in Europe: Impacts of the crisis, Luxembourg: Publications Office
of the European Union
3. Barslund, M., Busse, M., & Schwarzwälder, J. (2015). Labour Mobility in Europe: An
untapped resource?.
4. Bloor, M., & Wood, F. (2006). Phenomenological methods. Keywords in qualitative
methods, 129-131.
5. Bloor, M., & Wood, F. (2006). Keywords in qualitative methods: A vocabulary of research
concepts. Sage.
6. Breene, K., (2016) Can the circular economy transform the world’s number one consumer of
raw materials?, May 2016, https://www.weforum.org/agenda/2016/05/can-the-circular-
economy-transform-the-world-s-number-one-consumer-of-raw-materials
7. Bulhoes, Teobaldo, Subramanian, Anand, Erdogan, Gunes, Laporte, Gilbert; « The static
bike relocation problem with multiple vehicles and visits », European Journal of
Operational Research, vol. 264, no 2, 2018, p. 508-523.
8. Burtea Ioan (2008), Certificarea calificării tehnico-profesionale a operatorilor economici
din construcții la nivel european și național, Revista Construcțiilor, aprilie 2008, p.130-
132;
9. Corberan, Angel, Erdogan, Gunes, Laporte, Gilbert, Plana Andani, Isaac, Sanchis, José
Maria; « The Chinese Postman Problem with Load-Dependent Costs », Transportation
Science, vol. 52, no 2, 2018, p. 370-385.
10. Croitoru L. (2015) Cine nu lasă Romania sa se dezvolte, https://www.wall-
street.ro/articol/Economie/186773/cine-nu-lasa-romania-sa-se-dezvolte.html [accesat în
martie 2018]
11. Constantin, C. (2013) Proiectarea populației României la orizontul anului 2060, ISBN 978-
606-8590-01-1
12. Dufour, Emilie, Laporte, Gilbert, Paquette, Julie, Rancourt, Marie-Ève; « Logistics service
network design for humanitarian response in East Africa », Omega, vol. 74, 2018, p. 1-14.
13. David W. Pearce and R. Kerry Turner (1989). Economics of Natural Resources and the
Environment. Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0801839870
14. Fallon, T., 2015. The new silk road: Xi Jinping's grand strategy for Eurasia. American
Foreign Policy Interests, 37(3), pp.140-147.
Pagina 251 din 759
15. Fellini, I., Ferro, A., & Fullin, G. (2007). Recruitment processes and labour mobility: the
construction industry in Europe. Work, employment and society, 21(2), 277-298.
16. Garfield, L. (2018) 13 Cities that are starting to ban cars
https://www.weforum.org/agenda/2018/03/13-cities-that-are-starting-to-ban-cars
17. Gray, A. (15 februarie 2018) Supersonic jets are making a comeback
https://www.weforum.org/agenda/2018/02/supersonic-jets-are-making-a-comeback
18. Grigorescu, A. (2003), Decizia strategică în comerţ exterior, Editura Economică,
Bucureşti, pg.33, 45.
19. Guda, I. (2015) Analiza sectorială a lucrărilor de construcții a drumurilor și autostrăzilor,
Publicație Economică Coface
20. Heinz, F. F., & Ward-Warmedinger, M. (2006). Cross-border labour mobility within an
enlarged EU.
21. Kirkland, G. (15 feb 2018) Self-driving cars might be able to repair themselves in the future,
https://www.weforum.org/agenda/2018/02/will-self-driving-cars-be-able-to-diagnose-and-
repair-themselves-yes-no-sort-of
22. Koc, Cagri, Laporte, Gilbert; « Vehicle routing with backhauls: Review and research
perspectives », Computers & Operations Research, vol. 91, 2018, p. 79-91.
23. Koc, Cagri, Jabali, Ola, Laporte, Gilbert; « Long-haul vehicle routing and scheduling with
idling options », Journal of the Operational Research Society, vol. 69, no 2, 2018, p. 235-
246.
24. Laporte, Gilbert, Gutierrez-Jarpa, Gabriel; « Corridor-based metro network design with
travel flow capture », Computers & Operations Research, vol. 89, 2018, p. 58-67.
25. LAPORTE, Gilbert, ERDOGAN, Gunes, THOMASSON, Olivier et al.; « Scheduling twin
robots in a palletising problem », International Journal of Production Research, vol. 56, no
1-2, 2018, p. 518-542.
26. Lester, S. (1999). An introduction to phenomenological research.
27. Li, P., Qian, H., Howard, K.W. and Wu, J., 2015. Building a new and sustainable “Silk
Road economic belt”. Environmental Earth Sciences, 74(10), pp.7267-7270. Saripalli, S.
(februarie 2018) Self-driving cars could have to pass a driving test
https://www.weforum.org/agenda/2018/02/before-hitting-the-road-self-driving-cars-should-
have-to-pass-a-driving-test
28. Menard S. (2017) 6 Construction Industry Trends to Expect in 2018, https://esub.com/6-
construction-industry-trends-expect-2018/
29. Moavenzadeh, J.; Corwin S. (2018) Transport's future is integrated. But how do we get there?
30. Moustakas, C. (1994). Phenomenological research methods. Sage, pg.103-120

Pagina 252 din 759

31. Florian Neagu ▪ Florin Dragu ▪ Adrian Costeiu (2016) După 20 de ani: schimbări
structurale în economia României în primele decenii Postdecembriste BNR - Caiete de
studii
32. Nr. 42, ianuarie 2016
33. Pâslaru D., Modreanu I. (2011-2013) ”Contribuția IMM-urilor la creșterea economica -
prezent și perspective”, CNP, Rapoarte proiect cod SMIS 27153, ISBN 978-973-709-598-
5
34. Polkinghorne, D. E. (1989). Phenomenological research methods. In Existential-
phenomenological perspectives in psychology (pp. 41-60). Springer, Boston, MA.
35. Popa, M. (actualizat 2016) APIO- Metodologia cercetării, Note de curs
36. Popa Sorin Adrian (2015) certificarea calificării tehnico-profesionale a operatorilor
economici cu activitate în domeniul construcțiilor - cerință esențială pentru asigurarea
calității execuției lucrărilor, Lucrările celei de-a X-a ediții a Conferinței anuale a ASTR,
2015, p.337-341, http://www.agir.ro/buletine/2632.pdf
37. Rolland, N., 2015. China’s new silk road. The national bureau of Asian research, 12.
38. Roman, M., & Voicu, C. (2010). Câteva efecte socioeconomice ale migrației forței de
muncă asupra țărilor de emigrație. Cazul României. Economie teoretică şi aplicată, 17(7),
50-65.
39. Saripalli, S. (februarie 2018) Self-driving cars could have to pass a driving test
https://www.weforum.org/agenda/2018/02/before-hitting-the-road-self-driving-cars-should-
have-to-pass-a-driving-test
40. Scalise,J.; Herger, J.; Guille, C.; Rousselet, S. (15 feb 2018), Three benefits of electric
vehicles, and how to unlock them, https://www.weforum.org/agenda/2018/02/three-benefits-
of-electric-vehicles-and-how-to-unlock-them
41. Scalise, J.; Stricker, K.; Herger, J.; Guille, C.; Rousselet, S. (10 ianuarie 2018) How robot
taxis will change mobility over the next 10 years,
https://www.weforum.org/agenda/2018/01/robot-taxis-mobility-electric-cars
42. Schiffer, Maximilian, Schneider, Michael, Laporte, Gilbert; « Designing sustainable mid-
haul logistics networks with intra-route multi-resource facilities », European Journal of
Operational Research, vol. 265, no 2, 2018, p. 517-532.
43. Schmicking, D. (2010). A toolbox of phenomenological methods. In Handbook of
phenomenology and cognitive science (pp. 35-55). Springer Netherlands.
44. Smith R. (2018) The surprising truth behind the world's electric cars, 5 Martie 2018,
https://www.weforum.org/agenda/2018/03/electric-cars-are-still-coal-powered
45. Stiglitz, J. E.; Sen, A., Fitoussi, J. P. (2009) Report by the Commission on the Measurement
of Economic Performance and Social Progress

Pagina 253 din 759

46. Stolaroff, j.; Samaras, C. (16 februarie 2018) Delivering packages with drones may benefit
the environment https://www.weforum.org/agenda/2018/02/delivering-packages-with-drones-
might-be-good-for-the-environment
47. Șandor S.D. (2011) Metode și tehnici de cercetare în științele sociale, Suport de cursMTCS,
http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/02/Suport-MTCS-Ro.pdf
48. Umbach, C. (19 ianuarie 2018) How autonomous fleets will drive a new form of transport,
https://www.weforum.org/agenda/2018/01/autonomous-fleets-new-transport-christian-
umbach
49. Van Teijlingen, E. (2014, December). Semi-structured interviews. In PGR Workshop
December., E. (2014, December). Semi-structured interviews. In PGR Workshop
December.
50. Zimmermann, K. F. (2005). European labour mobility: challenges and potentials. De
Economist, 153(4), 425-450.
51. Weber, V. (2017) How automation and technology will change the buildings we live in,
https://www.weforum.org/agenda/2017/08/how-automation-and-connected-technology-
will-change-the-buildings-we-live-in
52. ISC – Sinteza activității de control și inspecție desfășurată de către Inspecția de Stat în
Construcții - I.C.S. trimestrul III – 2017 http://www.isc-web.ro/sinteze-de-activitate.html
53. INS, Precizări metodologice, Studii conjuncturale trimestriale,
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/tendinte_ec/a17/precizari_metodologi
ce.pdf
54. INS, comunicate de presa, http://www.insse.ro/cms/ro/comunicate-de-presa-view
55. CNP, Prognoze, http://www.cnp.ro/ro/prognoze
56. https://geniebelt.com/blog/top-8-trends-for-construction-in-2018
57. USGBC, LEED Certification, https://new.usgbc.org/leed
58. World Economic Forum (2017) Shaping the Future of Constructions, Insight to Redesign
the Industry, White Paper, March 2017, http://www3.weforum.org/docs
59. World Economic Forum (2016) Shaping the Future of Constructions, A Brekthrough in
Mindset and Technology, Industry Agenda, May 2016, http://www3.weforum.org/docs
60. World Economic Forum (2017) Shaping the Future of Constructions, Inspirig innovators
redefine the industry, Industry Agenda, February 2017, http://www3.weforum.org/docs
61. https://www.anaf.ro/ - LEGE Nr. 182/2016 din 17 octombrie 2016 pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și
întreprinderile familiale

Pagina 254 din 759

62. https://www.onrc.ro/ - LEGE Nr. 31 din 16 noiembrie 1990 *** Republicată privind
societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare
63. https://btclub.ro/ Ghid privind înființarea unui IMM și PFA, Programul Operațional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2005 – 2013, Axa prioritară 3 „Creșterea
adaptabilității lucrărilor și a întreprinderilor”, Domeniul major de intervenție 3.1
„Promovarea culturii antreprenoriale”, Titlul proiectului: „Dezvoltarea competentelor și
asistență în afaceri pentru, întreprinzătorii în dificultate” Contract nr.:
POSDRU/92/3.1/S/61095
64. https://ec.europa.eu/docsroom/documents/15582/ - Manualul utilizatorului pentru definiția
IMM-urilor, Colecția Piață internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri, Luxemburg:
Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2015
65. http://portalantreprenoriat.ro/biblioteca-startup4u/ - Noua definiție a IMM-urilor, Ghidul
utilizatorului și model de declarație, Günter Verheugen, Membru al Comisiei Europene,
Responsabil pentru Întreprinderi și Industrie, Publicații în domeniul Întreprinderii și
industriei, Comisia Europeana
66. https://www.ccina.ro/servicii/asistenta-infiintare-si-functionare-firme/forme-juridice-de-
organizare-a-afacerii - Forme juridice de organizare a afacerii
67. https://www.ccina.ro/servicii/asistenta-infiintare-si-functionare-firme/etapele-initierii-
afacerii - etapele înființării unei afaceri
68. www.cdep.ro/pdfs/guv201706/Program_de_Guvernare.pdf - Programul de Guvernare
2017-2020, p.46-47
69. https://www.onrc.ro/index.php/ro/caen - Nomenclator Activităților Ordinul președintelui
INS nr. 337/20.04.2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia
națională - CAEN, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 3 mai
2007.
70. Întreprinderile mici au prioritate; Europa este bună pentru IMM-uri , iar IMM-urile sunt
bune pentru Europa„, ediția 2008, elaborată de Comisia Europeană, Departamentul
Întreprinderi și Industrie
71. Cartea albă a IMM-urilor din România 2016
72. Studiu IMM din România –KeysFin (februarie, 2015)
73. OMDRAP nr.2644/27.09.2016 anexă Regulament de Organizare și Funcționare al
Inspectoratului de Stat pentru Construcții – ISC
74. https://www.blog.noiconstruim.ro/2010/03/5-pasi-pentru-obtinerea-autorizatiei-de-
construire/comment-page-2/
75. https://www.avocatnet.ro/articol_37405/Autorizatia-de-construire-Cand-este-obligatorie-
si-ce-documente-sunt-necesare-pentru-a-o-obtine.html

Pagina 255 din 759

76. Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, 2008
77. HG nr. 23/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului de Afaceri,
Comerțului și Antreprenoriatului http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/185771
78. HG nr. 859/2014 - Strategia guvernului pv dezvoltarea sectorului IMM și îmbunătățirea
mediului de afaceri din România - Orizont 2020
http://www.dreptonline.ro/legislatie/hg_859_2014_strategia_dezvoltarea_sectorului_intre
prinderilor_mici_mijlocii_imbunatatirea_mediului_afaceri_Romania_Orizont_2020.php
79. HG nr. 245/2015 - Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2020
https://www.comunicatii.gov.ro/?page_id=2154
80. HG nr. 775/2015 - Strategia Națională pentru Competitivitate 2014-2020
81. HG nr. 395/2014 – Strategia Națională de Export a României
82. http://www.minind.ro/strategia_export/SNE_2014_2020.pdf
83. https://ec.europa.eu/growth/single-market/strategy_en#collaborative_economy
84. http://www.inforegio.ro/ro/por-2014-2020.html
85. http://www.fonduri-ue.ro/pocu-2014
86. http://www.fonduri-ue.ro/poc-2014
87. http://www.minind.ro/strategia_export/SNE_2014_2020.pdf
88. http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare-durabila/strategia-nationala-a-romaniei-
2013-2020-2030/
89. http://www.mdrap.ro/dezvoltare-teritoriala/-2979
90. http://www.minind.ro/Romania_competitiva_2016/pdf/Romania_competitiva_un_proiect
_pentru_o_dezvoltare_economica_sustenabila.pdf
91. https://ec.europa.eu/epale/ro/resource-centre/content/strategia-nationala-privind-agenda-
digitala-pentru-romania
92. http://www.imf.org/en/News/Articles/2017/03/17/ms031717-romania-staff-concluding-
statement-of-the-2017-article-iv-mission
93. CE, Raport de țară pentru România, Februarie 2017, Semestrul european: Evaluarea
progresului reformelor structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor
macroeconomice, și rezultatele unor analize mai aprofundate […] http://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52017SC0088
94. SME Performance Review http://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-
environment/performance-review-2016_en
95. http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=tese
m160&language=en
96. INS, Ponderea principalelor companii exportatoare în totalul exporturilor, date 2015
http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=EXP101N

Pagina 256 din 759

97. Conturile naționale și PIB-ul, Date extrase în iunie 2017. Cele mai recente date: Informații
suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a
articolului: septembrie 2018. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php?title=File:Real_labour_productivity,_2006,_2011_and_2016_YB17.
png [accesat în 10 aprilie 2018]
98. Raport anual al BNR (2015) www.bnro.ro/files/d/Pubs_ro/Anuale/RA2015.pdf [accesat în
27 martie 2018]

Pagina 257 din 759

 3. e-COMERȚ

Acronime

ANAF – Agenția Naționale de Administrare Fiscală

ANPC – Autoritatea Națională de Protecție a Consumatorilor
B2B – Business-to-Business
B2C – Business-to-Consumer
B2G – Business-to-Government
CE – comerț electronic
C&D – cercetare și dezvoltare
CE – comerț electronic
DESI – indicele economiei și societății informaționale
IMM – întreprinderi mici și mijlocii
INS – Institutul Național de Statistică
INS – Institutul Național de Statistică
IT – tehnologia informației
MMACA – Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat
UE – Uniunea Europeană
TIC – tehnologia informațiilor și a comunicațiilor
UNCTAD – Conferința Națiunilor Unite privind Comerțul și Dezvoltarea (United Nations
Conference on Trade and Development)

Pagina 258 din 759

 Rezumat

Prima parte a acestui capitol își propune, ca obiectiv principal, să identifice starea actuală
a IMM-urilor românești în privința adoptării CE și potențialul pe care îl are utilizarea acestei
tehnologii în România prin analiza evoluției CE la nivelul IMM-urilor în perioada 2012-2016. În
vederea unei dimensiuni corecte ale adoptării CE în România, una dintre principalele metode
utilizate este comparația cu evoluția statelor din Uniunea Europeană (UE) și, în special, cu a
statelor învecinate României, cu o dimensiune economică sau a populației similare sau cu o istorie
a tranziției comună. De asemenea, sunt stabilite principalele realizări acumulate de România până
în prezent în domeniul CE și sunt trasate sursele majore de dificultăți în adoptarea și evoluția CE,
ca modalități de a stabili, în continuare, recomandări și măsuri de politici publice.
A doua parte a capitolului are ca obiectiv principal identificarea principalelor caracteristici
care descriu activitatea IMM-urilor din România care desfășoară CE. În acest sens, elementul
esențial îl constituie evaluarea rezultatelor unui chestionar care investighează atitudinea IMM-
urilor față de CE.
Analiza efectuată integrează integrează, din punct de vedere metodologic, prelucrarea de
chestionare aplicate asupra IMM-urilor din acest domeniu și analiza literaturii de specialitate.
Chestionarul este întocmit pe baza analizei studiilor de specialitate în acest domeniu și adaptat la
specificul mediului de afaceri din România. Grupul-țintă îl reprezintă IMM-urile care deja
desfășoară activitate de CE și a fost aplicat în perioada februarie-martie 2018. Chestionarul
cuprinde un număr de 9 întrebări, structurate în două părți. Prima parte este dedicată întrebărilor
care vizează descrierea și identificarea dimensiunii IMM-urilor (primele 5 întrebări). A doua parte
a chestionarului este formată din patru întrebări cu variante multiple de răspuns, IMM-urile fiind
invitate să își exprime gradul de acord cu privire la o serie de situații care le solicită un
comportament specific, legat de: factorii determinanți în alegerea implementării CE, principalele
avantaje aduse de utilizarea CE, principalele obstacole cu care se confruntă în implementarea CE
în interiorul firmei și principalele obstacole din mediul de afaceri care îngreunează adoptarea și
dezvoltarea CE. Capitolul prezintă în mod exhaustiv răspunsurile furnizate de IMM-uri, insistând
asupra principalilor factori care le dtermină să își exprime acordul total, acordul, neutralitatea,
dezacordul sau dezacordul total.
În cadrul acestei părți se prezintă principalele direcții de politici sugerate în literatura de
specialitate pe baza perspectivelor de dezvoltare ale CE la nivel internațional. În acest context sunt
evidențiate și măsurile deja recomandate pentru România în vederea stimulării adoptării CE la
nivelul IMM-urilor.
Ultima parte a capitolului trasează în mod clar o serie de recomandări de politici publice,
care pot constitui elemente pentru a sprijini adoptarea CE în rândul IMM-urilor și chiar pentru a
Pagina 259 din 759
crea o stratetegie de sine-stătătoare în acest domeniu. Studiul de față completează raporatele
anterioare, care au evidențiat principalele evoluții ale CE la nivelul IMM-urilor din România și
barierele cu care acestea se confruntă, stabilite în urma analizei literaturii de specialitate și a
chestionarului aplicat unui număr de peste 100 de IMM-uri care activează în domeniu.

Pagina 260 din 759

3.1. Realizări și dificultăți întâmpinate
3.1.1. Definirea comerțului electronic

Definițiile referitoare la CE sunt multe și variate, fără a exista o variantă acceptată la nivel
universal. Principalele instituții internaționale privesc CE din diferite perspective. Organizația
Mondială a Comerțului, de exemplu, se referă la CE ca la „producerea, distribuția, comercializarea,
vânzarea sau livrarea de bunuri și servicii prin mijloace electronice”, în timp ce UE se concentrează
exclusiv asupra cumpărării și vânzării de produse sau servicii prin Internet, conform lui Kaynak et
al. (2005).
Specialiștii din domeniu aderă la definiții mai specifice, în care iau în calcul comerțul
desfășurat prin Internet sub forma oricărei tranzacții economice în care cumpărătorul și vânzătorul
intră în contact prin intermediul mijloacelor electronice furnizate de Internet, stabilesc un acord
contractual privind prețurile și livrarea anumitor bunuri și servicii și completează tranzacția prin
livrarea plății și a bunurilor sau serviciilor contractate (Globerman et al., 2001). Internetul, ca
suport al desfășurării CE, este considerat și de Chan (2004), în definiția pe care o utilizează:
„vânzarea și achiziționarea de bunuri și servicii prin mecanisme electronice, în general, și pe
Internet, în special” (p.292). Conform lui Platon (2017), acest termen nu se limitează la simpla
cumpărare de pe Internet, ci și la alte tipuri de activități de afaceri care utilizează tehnologia
Internet; prin urmare, mai multe categorii de comerț electronic pot fi definite, în funcție de tipurile
de entități care participă la tranzacții sau la procesele de afaceri (Schneider, 2015, p. 6).
Gama de definiții la care se oprește Cristache et al. (2015) evidențiază, mai degrabă,
calitățile mediului online de desfășurare al afacerilor, precum „fiabilitate, scalabilitate și
flexibilitate ridicată” ( Bucur, 2002) sau „o tehnologie modernă de desfășurare a afacerilor, care
răspunde nevoilor organizațiilor, comercianților și consumatorilor de a reduce costurile de
tranzacționare, îmbunătățind în același timp calitatea produselor și serviciilor și sporind viteza de
livrare” (apud CRCE, 2000).
Rao et al. (2003) aderă la definiția conform căreia CE reprezintă un „model de afaceri în
care tranzacțiile și interacțiunile de informații și date sunt efectuate între firme și client, utilizând
mijloace electronice pentru a completa procesele într-un mod mai eficient pe întregul spectru al
unei afaceri” (p.13). Interacțiunea dintre parteneri subliniază unul dintre avantajele CE: acela de a
conlucra încă de la designul produsului până la activități complexe precum finanțare, logistică,
activități de export/import.
Într-un studiu mai recent asupra CE, Organizația Mondială a Comerțului își rafinează
definiția, considerând CE ca „vânzarea sau cumpărarea de bunuri sau servicii efectuate pe rețele
de calculatoare prin metode concepute special pentru primirea sau plasarea comenzilor” (WTO,
2013, p. 6). Chiar dacă bunurile sau serviciile sunt comandate electronic, plata și livrarea finală a

Pagina 261 din 759

bunurilor sau serviciilor nu se efectuează online. Sunt incluse în aceste tranzacții electronice
comenzile efectuate prin intermediul rețelei web, extranet sau transferul electronic de date. În mod
normal, sunt excluse comenzile efectuate prin apeluri telefonice sau prin fax.
Un factor tot mai important în dezvoltarea CE și cu un progres tot mai rapid este telefonul
mobil. Comerțul electronic mobil este similar comerțului electronic, cu excepția faptului că
mecanismul de acces este prin intermediul unui telefon sau terminal fără fir. Această creștere
rapidă a comerțului electronic mobil se datorează avantajului de cost al infrastructurii mobile față
de instalarea rețelelor fixe.
Statele Unite ale Americii rămân cea mai mare piață de CE din lume, urmată de China, în
anul 2016, amândouă cu o cincime din cota de vânzări digitale din lume – 20,4% și, respectiv,
20,2%7. China a depășit-o în ultimii ani pe următoarea clasată, Japonia, care deține în prezent 5,4%
– doar un sfert din piețele online din China și SUA (5,4%), și se preconizează că va fi în curând
depășită de India (cu o cotă de 4,3% la momentul actual). În ceea ce privește Europa, statele vestice
(Germania, Marea Britanie, Franța, Italia și Spania) se mențin în clasamentul primelor 15 piețe de
comerț electronic, dar estimările indică faptul că țări din America Latină le-ar putea lua locul în
următorii ani.

Tipuri de comerț electronic în funcție de destinatar

O tranzacție de CE poate fi între întreprinderi, gospodării, persoane fizice, guverne și alte
organizații publice sau private. Cele care privesc în mod direct activitatea desfășurată de IMM-uri
(WTO, 2013) sau în care IMM-urile sunt implicate se referă la tranzacțiile comerciale desfășurate
între parteneri de afaceri sau colaboratori (Business-to-Business – B2B), cu consumatorii
(Business-to-Consumer – B2C) sau cu mediul public (Business-to-Government – B2G).
În cazul B2B, tranzacția de CE are loc între un producător și un comerciant cu ridicata sau
între un comerciant cu ridicata și un comerciant cu amănuntul, având ca scop schimbul de produse,
servicii sau informații între întreprinderi.
Comerțul electronic B2C implică întreprinderile care vând publicului larg, în general, prin
intermediul unor cataloage care folosesc software-ul pentru coș de cumpărături. Deși comerțul
electronic B2C reprezintă doar o mică parte a comerțului electronic în ansamblu, acesta continuă
să crească. Cu toate că tranzacțiile B2B depășesc cu mult tranzacțiile B2C, comerțul electronic
B2C a primit cea mai mare atenție, parțial datorită faptului că aspecte precum încrederea
consumatorilor și protecția datelor au atras atenția factorilor de decizie la nivel politic.
Comerțul B2G, desfășurat între companii și sectorul public, se referă la utilizarea
Internetului pentru achizițiile publice, procedurile de acordare a licențelor și alte operațiuni

7
https://gfluence.com/ecommerce-predictions-2017-happening-top-15-markets/, accesat în ianuarie 2018.
Pagina 262 din 759
guvernamentale. Rolul principal în acest tip de comerț revine sectorului public, în efortul de a-și
eficientiza sistemul de achiziții publice. Dimensiunea pieței B2G în comerțul electronic total este
încă nesemnificativă, deoarece sistemele guvernamentale de achiziții publice rămân în continuare
relativ nedezvoltate (World Trade Organization, 2013).

3.1.2. Avantaje ale comerțului electronic pentru IMM-uri

Într-un mediu în care desfășurarea afacerilor este supusă unei competiții tot mai stringente,
presiunea pentru menținerea competitivității la nivel național și internațional este tot mai ridicată.
Una dintre uneltele spre care companiile s-au orientat pentru a face față competiției, a se dezvolta
și a crea noi modalități de a răspunde nevoilor clienților este Internetul și utilizarea acestuia ca
mijloc de desfășurare a activităților de afaceri și noi oportunități de tranzacționare, datorită
beneficiilor sale potențiale în special pentru IMM-uri.
Apariția CE având la bază Internetul oferă oportunități considerabile IMM-urilor de a-și
extinde baza de clienți, de a intra pe piețele de produse noi și de a-și raționaliza afacerile. Firmele
mai mici pot utiliza CE pentru a personaliza produsele și serviciile, pentru a gestiona procesele de
aprovizionare și inventariere și pentru a reduce timpul dintre comandă și livrare.
În primul rând, tehnologia CE poate face mai rapidă comunicarea în cadrul firmei și
eficientizează gestionarea resurselor firmei, conform lui Ahmad et al. (2015). Informațiile sunt
transmise prin fișiere electronice partajate și computere în rețea, ceea ce contribuie la creșterea
eficienței proceselor de afaceri, cum ar fi documentația, prelucrarea datelor și alte funcții precum
organizarea comenzilor primite și pregătirea facturilor. IMM-urile pot beneficia mai mult de aceste
avantaje decât firmele mai mari; de exemplu, CE permite IMM-urilor care nu se pot dezvolta la
nivel internațional din lipsă de informații, resurse sau capacități de marketing, să aibă acces la
clienți noi și să-și extindă piețele din punct de vedere geografic.
Internetul nivelează „terenul de joc” între companiile mari și cele mici: întrucât toate site-
urile coexistă pe Internet, întreprinderile mici au acces egal la Internet ca și marile companii
multinaționale, pentru derularea comerțului electronic. În mod similar, având Internetul ca bază
de dezvoltare a CE, oportunitățile IMM-urilor din țările în curs de dezvoltare devin similare celor
din țările dezvoltate (WTO, 2013). Din acest motiv, CE este privit ca o modalitate prin care IMM-
urile și țările din care provin să beneficieze mai mult de avantajele aferente comerțului. Spre
deosebire de cerințele necesare pentru a derula o afacere în mod fizic, CE nu necesită investiții
privind spațiul de depozitare, asigurare sau investiții pentru dezvoltarea infrastructurii. Singura
exigență este lansarea unui site web bine conceput pentru a ajunge la clienți. În plus, comerțul
electronic permite marje de profit mai mari, deoarece costul de rulare a unei afaceri este
semnificativ mai mic (World Trade Organization, 2013). Un avantaj suplimentar este dat de
calitatea mai ridicată a asistenței acordate clienților. Aceștia pot avea acces direct la propriile

Pagina 263 din 759

conturi personale online, ceea ce contribuie la economisirea de timp și bani. Acestora li se adaugă
alte tipuri de servicii, precum cele de urmărire a comenzii pe parcursul livrării, ceea ce aduce, de
asemenea, beneficii comerciale. Prin urmare, se asigură un nivel ridicat de satisfacție a clienților
cu un efort scăzut din partea companiei. Reducerea costurilor pentru cumpărător prin astfel de
mecanisme și altele similare lor conduc la creșterea competitivității firmelor. În plus, ca urmare a
reducerii importanței economiilor de scară în multe activități prin dezvoltarea noilor tehnologii și
a globalizării, contribuția potențială a firmelor mai mici este sporită (OECD, 2000).
CE aduce o gamă variată de avantaje, de la cele mai evidente și simple, precum reducerea
costurilor de comunicare și administrare, până la cele care sunt capabile să transforme întreaga
afacere, precum restructurarea proceselor de afaceri sau integrarea lanțului valoric al companiei.
Studiile confirmă legătura directă, semnificativă, între resursele de CE de care dispune compania
și valoarea acesteia, sau performanța câștigată. Printre beneficiile obținute se numără
îmbunătățirea performanțelor la nivelul vânzărilor, extinderea pieței, îmbunătățirea eficienței
partajării informațiilor și a eficienței tranzacțiilor (Ghobakhloo et al., 2011). IMM-urile au cel mai
mult de câștigat la nivel de productivitate ca urmare a adoptării CE (UNCTAD, 2004). Firmele
din țările dezvoltate care desfășoară CE au o performanță mai ridicată ceea ce conduce la o valoare
mai mare a companiei (Ordanini și Rubera, 2010). Studiul lui Johnston et al. (2007) atestă faptul
că serviciile bazate pe utilizarea Internetului (precum e-marketing, asistența de specialitate
furnizate clienților, e-comerțul) au fost clasificate drept principalele motoare ale creșterii
veniturilor și costurilor reduse.
Câștigurile obținute se propagă, la rândul lor, la nivelul întregii economii; prin urmare,
IMM-urile joacă un rol important mai ales în economiile țărilor în curs de dezvoltare, deoarece în
aceste țări există cel mai mare potențial de a beneficia de comerțul electronic.
Tehnologia CE oferă o serie de avantaje potențiale pentru firme, identificate în diferite
studii de specialitate. Sabou et al. (2017) le clasifică în:
 economii în ceea ce privește costurile de tranzacție;
 reducerea costurilor de publicitate și de promovare;
 comunicare rapidă între cumpărător și vânzător;
 limitarea costurilor de livrare;
 eliminarea limitărilor fizice de timp și spațiu.
O clasificare mai complexă este oferită de Rahayu și Day (2017), care identifică 15
beneficii ale comerțului electronic, pe baza analizei studiilor din literatura de specialitate: creșterea
veniturilor, reducerea costurilor de funcționare, reducerea costurilor de achiziție, a costurilor de
marketing, creșterea loialității și a retenției clienților, reducerea reclamațiilor din partea clienților,
îmbunătățirea relației cu furnizorii, îmbunătățirea poziției competitive, extinderea acoperirii pieței,
creșterea vitezei de procesare, îmbunătățirea comunicațiilor externe, îmbunătățirea imaginii firmei,
Pagina 264 din 759
îmbunătățirea comunicării interne, creșterea satisfacției angajaților, creșterea productivității
angajaților.
În schimb, gradul de utilizare a acestei tehnologii de către IMM-uri depinde atât de sector,
cât și de mărimea afacerii. De regulă, IMM-urile care desfășoară activități de export sau de import,
precum și cele implicate în sectorul turistic, au stimulente mai puternice pentru a investi în
implementarea tehnologiei informației și comunicațiilor (World Trade Organization, 2013).

3.1.3. Modelul de dezvoltare al comerțului electronic

Pe măsura dezvoltării tehnologiei informației și comunicațiilor, companiile trebuie să

folosească și să aplice aceste tehnologii pentru a beneficia de avantajele competitive pe care le
oferă. Companiile sunt obligate de dinamica globală să înlocuiască metodele comerciale
tradiționale cu noile tehnologii, bazate pe utilizarea Internetului. Dezvoltarea tehnologiilor IT a
creat o platformă globală și eficientă din punct de vedere al costurilor pentru comunicarea între
firme și desfășurarea afacerilor (Rao et al., 2003).
În acest context, CE este considerat unul dintre cele mai bune cazuri în care tehnologiile
informației și comunicațiilor sunt aplicate în scopuri economice. Utilizarea acestei tehnologii poate
sprijini creșterea și dezvoltarea economică, spori eficiența comercială și facilitează convergența și
unitatea țărilor, în special a țărilor în curs de dezvoltare.
Rao et al. (2003) propun un model care arată modul în care IMM-urile parcurg etapele spre
adoptarea CE: de la simpla prezență pe Internet, la dezvoltarea de portaluri, integrarea tranzacțiilor,
până la integrarea întreprinderilor. Ultimele două etape presupun costuri, cerințe tehnologice și
complexitate ridicate. O companie poate începe de la orice stadiu adoptarea CE, sărind peste
etapele anterioare pentru a-și accelera procesul de dezvoltare.

Etapele dezvoltării CE și caracteristicile acestora

Sursa: adaptat după Rao et al. (2003), p. 15.

Pagina 265 din 759

 Stadiul 1. Prezența în mediul digital
Primul stadiu în adoptarea CE este afișarea broșurii companiei și a ofertei de produse pe
un site web. Este prima formă a pătrunderii în mediul digital. Comunicarea cu clienții este realizată
într-o singură direcție. Scopul firmei este de a se face cunoscută și de a atrage clienți. La acest
nivel, de obicei, nu apare nicio formă de integrare cu alte procese externe firmei. Totuși,
funcționalitatea și caracteristicile implementate pe site-ul web sunt indicatori importanți ai
pregătirii pentru adoptarea CE (Sandy și Burgess, 2003). Deținerea unui site web eficient și a unei
strategii online reprezintă pași importanți pentru ca o afacere de mici dimensiuni să opteze,
ulterior, pentru CE (Fisher et al., 2007).

Stadiul 2. Portalurile
Diferența principală față de etapa anterioară constă în introducerea comunicării
bidirecționale, atât între firmă și clienți (business-to-customer, B2C), cât și între firme (business-
to-business, B2B). Informațiile schimbate sunt de natura facilităților oferite în cazul comenzilor,
feedback asupra produsului, observații asupra produsului și a calității sale. În această etapă, pe
lângă atragerea clienților, este posibilă și captarea și retenția clienților și viitoare referințe asupra
lor ca urmare a cunoașterii preferințelor individuale în vederea personalizării produselor. În
schimb, procesarea de tranzacții financiare încă nu are loc.

Stadiul 3. Integrarea tranzacțiilor

Față de etapele anterioare, de la acest stadiu începe derularea de tranzacții financiare între
parteneri, atât ca urmare a operațiunilor de vânzare, cât și a celor de cumpărare. Etapa se referă,
totodată, la apartenența la comunități virtuale care permit schimbul de informații asupra unor
domenii de interes: licitații electronice, posibilitatea plasării catalogului de produse pe site-ul unui
părți terțe care furnizează servicii de căutare în astfel de cataloage de produse, comenzi și facilități
de plată într-un mediu sigur pentru cumpărători.

Stadiul 4. Integrarea întreprinderilor

Se referă la integrarea completă a proceselor de afaceri, astfel încât modul anterior de
realizare al afacerilor nu mai poate fi distins de modalitatea online de desfășurare a activităților
firmei. Este efectiv vorba, în acest caz, de realizarea CE. Prin urmare, CE va fi responsabil atât
pentru gestionarea relațiilor cu clienții (customer relationship management, CRM), cât și pentru
lanțul de valoare (supply chain management, SCM). Aceasta înseamnă o conlucrare intensă cu
partenerii, pe de o parte furnizori, pe de altă parte clienți și utilizarea partajării informațiilor pentru
a răspunde nevoilor strategice viitoare. Interfața web devine o platformă pentru schimbul de
bunuri, servicii și valori (exchange-to-exchange, E2E). Site-ul web, utilizat atât de cumpărători,

Pagina 266 din 759

cât și de vânzători, este conectat cu un alt site care procesează tranzacțiile, astfel că activitatea
utilizatorilor, conectată între cele două site-uri, reprezintă o interacțiune E2E.

Studiile demonstrează că, odată ce o firmă are o strategie online printr-un site web, va face
mai ușor pasul spre adoptarea CE (Fisher et al., 2007; Hart et al., 2000). În schimb, IMM-urile
ignoră într-o proporție mai ridicată strategiile de e-business decât strategiile generale de afaceri
(Meckel et al., 2004).
În plus, Fisher et al. (2007) arată că nivelul de mentenanță și monitorizare a site-ului web
indică seriozitatea implicării firmei în acest proces. Monitorizarea activității site-ului și căutarea
feedback-ului de la clienți sunt activități importante care sugerează o strategie de afaceri dezvoltată
pe web (Chesney și Darby 2005). Cu toate acestea, majoritatea proprietarilor de IMM-uri nu
înțeleg pe deplin rolul pe care îl poate avea un site web în contextul general al afacerii pe care o
desfășoară, cu excepția publicității și promovării firmei.

3.1.4. Factori care afectează adoptarea comerțului electronic

În general, dinamica adoptării tehnologiilor în cazul IMM-urilor este mai scăzută decât
pentru companiile mari, aspect valabil și în cazul adoptării Internetului și a tehnologiilor de CE
(OECD, 2000). Acest lucru se poate datora barierelor interne care includ înțelegerea limitată a
complexității operațiunilor electronice, aptitudinile inadecvate și investițiile inițiale mari necesare
pentru a dezvolta o strategie viabilă pentru comerțul electronic. Alte impedimente în calea utilizării
comerțului electronic în IMM-uri sunt externe, cum ar fi accesul la infrastructură și costurile. În
general, IMM-urile sunt foarte preocupate de costurile de dezvoltare ale soluției de CE. Există
patru componente de bază ale costului asociat cu CE, care acționează ca impediment semnificativ:
costurile conexiunii la Internet, costul achiziționării de hardware și software-ul adecvate, costurile
de instalare și de întreținere (Kaynak et al., 2005).
În aceeași notă, Ahmad et al. (2015) atrag atenția, totuși, că dincolo de beneficiile aduse de
adoptarea CE, IMM-urile care au făcut pasul în această direcție nu au trecut mai departe de
gestionarea unui nivel de bază. În general, la nivel mondial, adoptarea CE nu este ușoară, parțial
din cauza schimbării continue a tehnologiei de CE și a nevoilor diferite ale întreprinderilor locale
și globale în general. În plus, costul achiziționării infrastructurii de CE este ridicat pentru multe
IMM-uri, în special în țările în dezvoltare. Prin urmare, diferența dintre IMM-uri și firmele mari
tinde să fie mai mare în continuare, ceea ce poate afecta competitivitatea și supraviețuirea IMM-
urilor pe termen lung. În plus, multe dintre problemele tradiționale cu care se confruntă IMM-urile
– lipsa de finanțare, dificultățile în exploatarea tehnologiei, capacitățile manageriale constrânse,

Pagina 267 din 759

productivitatea redusă, sarcinile de reglementare – devin tot mai acute într-un mediu globalizat,
bazat pe tehnologie (OECD, 2000).

3.1.4.1. Modele utilizate în identificarea factorilor care afectează adoptarea

comerțului electronic, cu accent asupra IMM-urilor

Teo et al. (2004) propun un model axat pe trei aspecte principale care intervin și afectează
adoptarea tehnologiei de CE (Figura 3.1.1).

Figura 3.1.1. Factori care afectează adoptarea e-commerce

Sursa: Teo et al. (2004), p. 3

 Contextul tehnologic, mai exact soluțiile de CE. Acesta are trei caracteristici relevante:
o Avantajul relativ perceput se referă la garanția că adoptarea soluțiilor de CE vor conduce
la un avantaj relativ asupra competitorilor în ceea ce privește eficiența și realizarea de
economii prin diminuarea costurilor (îmbunătățirea eficienței operaționale). Ghobakhloo et
al. (2011) consideră că, în contextul adoptării CE, avantajul relativ perceput se referă atât
la utilitatea și beneficiile CE pentru clienții unei firme, cât și la beneficiile pentru utilizatorii
interni ai CE dintr-o companie sau pentru compania însăși.
Însă, dacă studiile indică spre o analiză strategică a acestor avantaje pentru
companiile de mari dimensiuni, la nivelul IMM-urilor acest avantaj se traduce în beneficiile
CE la nivelul managementului întreprinderii, acesta fiind factorul principal, cu rol de decizie
în implementarea soluțiilor de ecommerce. Dacă percepția managerului este că beneficiile
adoptării noilor sisteme depășesc riscurile, este mult mai probabil ca schimbarea să fie
realizată (Ghobakhloo et al. (2011), apud Thong și Yap, 1995). În sens contrar, ignoranța

Pagina 268 din 759

 cu privire la beneficiile – atât directe, cât și indirecte – ale comerțului electronic reprezintă
o cauză majoră a lipsei de implementare a acestora.
o Compatibilitatea percepută – alinierea CE cu strategia și procesele întreprinderii.
Investițiile în sistemele informatice sunt determinate de contextul strategic al întreprinderii.
Compatibilitatea CE poate fi definită, conform lui Ghobakhloo et al. (2011), ca măsura în
care CE este compatibil cu infrastructura tehnologică existentă, cultura, valorile și practicile
de lucru preferate ale firmei. Hong și Zhu (2006) și Saffu et al. (2008) atestă importanța
acestei dimensiuni în adoptarea și folosirea CE.
În acest context, mărimea firmei, în termeni de angajați sau de cifră de afaceri, poate
reprezenta un determinat al adoptării comerțului electronic (Love et al., 2005). Dimensiunea
firmei indică spre capacitățile și resursele de care dispune firma, atât în ceea ce privește
capitalul uman, cât și cel financiar. Firmele mai mari din grupurile de firme de mai mici
dimensiuni au o înclinație mai ridicată spre adoptarea tehnologiilor de comunicații decât
cele mai mici (Premkumar, 2003), în timp ce firmele de dimensiuni mai mari din grupul
IMM-urilor tind să adopte sisteme informatice mai avansate, pentru că dispun de mai multe
resurse (Thong, 1999). Totuși, studiile din literatura de specialitate nu cad de acord asupra
existenței unei relații directe între numărul de angajați și adoptarea soluțiilor informatice.
Pe de o parte, este mai puțin probabil pentru firmele mai mici să adopte CE din cauza lipsei
de resurse umane și a expertizei pentru a gestiona comerțul electronic. Pe de altă parte,
semnificativă este, mai degrabă, dimensiunea resurselor financiare de care dispune o
întreprindere. Astfel, IMM-urile cu mai multe resurse financiare ar avea șanse mai mari de
a adopta comerțul electronic, pentru că își pot acoperi mai ușor riscul investițional și
costurile de implementare. Totuși, chiar în cazul în care IMM-ul dispune de resursele
financiare necesare, compatibilitatea cu sistemul informatic este esențială în decizia privind
adoptarea CE (Sutanonpaiboon și Pearson, 2006).
o Complexitatea percepută. Complexitatea mai redusă a aplicației ecommerce influențează
în mod pozitiv decizia de adoptare (Thong, 1999; Al-Qirim, 2003) a CE.
 Caracteristicile mediului, definit pe baza contextului în care întreprinderea acționează și a
modului în care influențele externe afectează motivațiile sau barierele în calea adoptării CE:
o Presiuni din partea partenerilor comerciali, care depind de gradul de dependență al
IMM-ului față de partenerii comerciali (Teo et al., 2004; Oliveira and Martins, 2010). În
mod similar, partenerii din lanțul de valoare (de obicei, furnizorii) pot manifesa o presiune
similară, sau clienții, care solicită soluția de comerț electronic. Satisfacerea așteptărilor
furnizorilor și ale clienților prin servicii electronice și o comunicare mai bună sunt
determinanți ai adoptării sistemelor informatice precum CE. Un rol important îl deține și
sprijinul oferit de vânzătorii de tehnologie (Al-Qirim, 2007), întrucât IMM-urile dispun de

Pagina 269 din 759

 un număr redus de experți interni sau de resurse financiare limitate pentru a achiziționa
consultanță externă în vederea implementării sistemelor informatice (Morgan et al., 2006).
De asemenea, percepția conducerii poate fi îmbunătățită prin furnizarea de sprijin în
adoptarea CE, ceea ce va face mai probabilă această decizie în cazul IMM-ului respectiv
(Ghobakhloo et al., 2011).
o Agenți externi care susțin schimbarea în direcția adoptării soluțiilor de CE: guverne
sau alte autorități/organisme industriale. Autoritatea cu care sunt înzestrați acești agenți
este, frecvent, decisivă în adoptarea comerțului electronic, dar reprezintă, în același timp,
un factor care are o contribuție importantă în creșterea gradului de cunoaștere la nivelul
IMM-urilor cu privire la avantajele și utilizarea ecommerce. Familiarizarea cu comerțul
electronic prin organizarea de sesiuni de formare (training) conduce la creșterea încrederii
pentru adoptarea CE. Uneori, deciziile guvernamentale „forțează” adoptarea comerțului
electronic. În Singapore, decizia guvernului de a utiliza declarații comerciale electronice în
locul celor folosite pe suport de hârtie a impus utilizarea unei soluții de CE pentru toate
firmele (Chau și Hui, 2001). Suportul oferit de agenții externi, precum asociații de IMM-
uri, camere de comerț, agenții guvernamentale sau universități, este critic în adoptarea
comerțului electronic în firmele mici pentru că, din cauza dimensiunii reduse, accesul la
resursa umană calificată în acest scop sau la resursele financiare necesare sunt reduse.
Deseori însă, stabilirea unei relații de încredere anterioare este necesară. Studiul lui Rahayu
și Day (2017) la nivelul a 292 IMM-uri din Indonezia atrage atenția asupra nevoii de
implicare a guvernelor prin promovarea de programe și inițiative care să încurajeze
utilizarea ecommerce.
o Presiuni din partea concurenților – conformarea la standardele industriei sau la nivelul
de tehnologie al concurenților, din cauza riscului de a pierde avantajul competitiv în caz
contrar. Studiile evidențiază interesul mai ridicat de adoptare al tehnologiei în cazul în care
o masă critică de firme a făcut deja acest pas. Adoptarea comerțului electronic poate
reprezenta o decizie strategică pentru menținerea competitivității întreprinderii, ca răspuns
la o strategie similară urmată de competitori. În plus, aceste tehnologii cresc rata de
supraviețuire a IMM-urilor care activează într-un mediu concurențial cu o rată mai mare a
riscului de eșec (Levy et al., 2001). Prin urmare, IMM-urile din industriile cu o rată ridicată
de inovație și competiție intensă percep mai ușor instrumentele CE ca modalități de
schimbare strategică și beneficii decât cele din alte tipuri de industrii (Al-Qirim, 2007).
 Contextul organizațional, adică factorii interni de la nivelul întreprinderii. Cei mai
semnificativi factori identificați în literatura de specialitate sunt:
o Cunoștințe și expertiză privind comerțul electronic în cadrul firmei – necesitatea unui
anumit nivel de expertiză în acest domeniu, pentru a o percepe ca sursă de oportunitate și,

Pagina 270 din 759

 ulterior, implementarea acestor cunoștințe și competențe în întreaga firmă. La aceste
cunoștințe inițiale se adaugă și informații asupra modului în care comerțul electronic
afectează firma și mediul în care aceasta acționează.
o Atitudinea conducerii (managementului) față de CE. Influența și interesul conducerii în
adoptarea CE sunt mai ridicate în cazul IMM-urilor, ca urmare a dimensiunii mai scăzute a
structurii de management al întreprinderii. Această evidență funcționează pe principiul
conform căruia dezvoltarea abilităților și cunoștințelor utilizatorilor poate facilita și accelera
adoptarea de noi tehnologii. Un grad mai ridicat de cunoaștere în rândul conducerii IMM-
urilor va reduce gradul de incertitudine dat de adoptarea CE. În mod similar, dacă directorii
executivi sunt conștientizati asupra funcțiilor și beneficiilor aplicațiilor CE pentru afacerile
pe care le conduc, acestia sunt mai dispuși să adopte astfel de tehnologii (Ghobakhloo et
al., 2011). Un alt factor favorabil adoptării CE este gradul de inovare al directorilor
executivi (Lee, 2004; Al-Qirim, 2007), mai dispuși să aplice soluții si idei noi.
Un alt model, propu de Eikebrokk și Olsen (2007), caută să identifice factorii care descriu
competențele de e-business care susțin succesul IMM-urilor la nivel european. Prin e-business,
autorii se referă la acele afaceri a căror desfășurare este realizată cu ajutorul instrumentelor de
telecomunicații. Transformarea unei afaceri în afacere online presupune o reconsiderare a
modelului de afaceri, a rețelei și a sistemului de infrastructură; pentru aceasta, o serie de
competențe de e-business specifice sunt necesare pentru ca demersul să aibă succes. Pe baza
testelor empirice realizate, autorii evidențiază faptul că trei competențe sunt fundamentale pentru
construirea unei capacități de implementare a sistemelor informatice la nivelul IMM-urilor
europene:
 înțelegerea potențialului strategic al IT și e-business și abilitatea de a realiza planificarea
strategică;
 capacitatea de integrare a instrumentelor de IT și a unor noi cunoștințe de afaceri pentru
a elabora noi procese de afaceri;
 sistemul și infrastructura, definite prin cunoașterea arhitecturilor de date, de rețea și de
procesare care sprijină aplicațiile și serviciile întreprinderii. Acestea influențează
oportunitățile de afaceri disponibile firmelor care aplică IT în strategiile lor de afaceri.
Utilizarea reușită a tehnologiilor de e-business a implicat atât găsirea unei tehnologii cu un
potențial strategic, cât și o infrastructură tehnologică și managerială care să o pună în
aplicare și să o susțină. Ca urmare, companiile au nevoie de competențe în soluțiile
disponibile de e-business, precum și de a recunoaște importanța de a avea sau de a crea
structuri interne care să poată utiliza noile soluții.
În schimb, planificarea strategică și managementul IT (referitor la planificare, control și
standarde) nu au fost identificate ca fiind semnificative. Literatura de specialitate dovedește, însă,
Pagina 271 din 759
o lipsă de abordare strategică a managementului IT (în termeni de buget sau planificare și strategie,
analiză cost-beneficiu a unei investiții etc,) în IMM-uri, în favoarea unei abordări ad-hoc la nivelul
conducerii.

3.1.4.2. Caracteristici specifice IMM-urilor și modul în care pot reprezenta bariere

în calea adoptării CE

Deși există o literatură vastă care subliniază importanța includerii dezvoltării IT în strategia
de afaceri a organizațiilor de mari dimensiuni, studiile sunt mai puține la nivelul IMM-urilor. În
plus, concluziile și soluțiile nu pot fi pur și simplu translatate acestora, întrucât IMM-urile nu diferă
de companiile mari numai prin dimensiune. Prin natura lor, IMM-urile au caracteristici, medii de
operare, obiective și calități diferite (Beaver și Prince 2004). În general, IMM-urile au mai puține
resurse financiare și umane decât întreprinderile mari. Dimensiunea firmelor poate afecta mai
multe procese organizaționale esențiale, iar modul în care firmele mici se confruntă cu problemele
de adoptare și implementare a noilor tehnologii și a CE poate fi diferit în mod substanțial.
Resursele financiare și sistemele informatice limitate la care au acces creează riscuri mai mari în
firmele mici (Eikebrokk și Olsen, 2007). De asemenea, dificultatea de a construi o reputație și de
a clădi încrederea consumatorilor în activitățile pe care le desfășoară face ca IMM-urile să fie mai
vulnerabile decât firmele mai mari la problemele legate de autentificare și certificare, securitatea
și confidențialitatea datelor și solu ționarea litigiilor comerciale.
Dimensiunea mai mică a IMM-urilor nu este un detriment; din contră, le face să fie mai
flexibile, mai ușor adaptabile și să fie caracterizate de un grad de inovare mai ridicat pentru a
supraviețui, deci tocmai caracteristicile de care au nevoie pentru a fi potrivite pentru adoptarea CE.
Flexibilitatea este dată de absența standardizării și a relațiilor formale de lucru, cu o structură
organizațională uniformă și o capacitate limitată de dezvoltare a resurselor umane. Prin urmare,
pentru a supraviețui, adaptabilitatea la schimbările mediului de afaceri trebuie să fie urmărită și
implementată într-o proporție mai ridicată decât companiile mari (Rao et al., 2003). De exemplu,
lipsa resurselor poate determina întreprinderile mici să coopereze mai îndeaproape cu alții –
furnizori, clienți și parteneri (Eikebrokk și Olsen, 2007). Este cert, așadar, că IMM-urile au puncte
tari și puncte slabe specifice, care necesită măsuri și politici speciale, nu înainte însă de a crea un
mediu de afaceri eficace pentru comerțul electronic, prin continuarea liberalizării piețelor de
telecomunicații și asigurarea unei infrastructuri, prețuri și servicii competitive în domeniul
tehnologiei informației și comunicațiilor (OECD, 2000).
În pofida unei creșteri importante a CE la nivelul IMM-urilor, rata de adoptare a acestei
tehnologii continuă să rămână la nivele scăzute, iar companiile mari au profitat semnificativ mai

Pagina 272 din 759

mult decât IMM-urile de creșterea vânzărilor și economiile de costuri (Ghobakhloo et al., 2011).
Diferențele dintre cele două evoluții rezidă în caracteristicile specifice ale celor două tipuri de
afaceri. Privite în comparație cu firmele mari, imaginea IMM-urilor este dată de o serie de puncte
nevralgice la nivel organizațional și managerial, tehnologic, individual și în ceea ce privește
mediul în care acționează, precum:
- accesul limitat la informațiile de pe piață și constrângeri legate de globalizare;
- utilizarea limitată a tehnicilor de gestionare a afacerilor, precum analiza financiară, prognoza
și managementul proiectelor;
- tendința de a nu angaja specialiști;
- dependența de planificarea pe termen scurt;
- strategiile informale și dinamice;
- lipsa de standardizare a procedurilor de operare.
Kartiwi și MacGregor (2007) descriu IMM-urile pe baza unor caracteristici unice,
evidențiate de studiile de specialitate, care se regăsesc în Tabelul 3.1.1., având ca proveniență atât
surse interne, cât și externe. Acestea însă generează o serie de obstacole specifice în adoptarea CE,
așa cum au fost identificate în literatură. În general, fiecărei caracteristici îi corespunde una sau
mai multe bariere care împiedică implementarea CE.

Tabel 3.1.1. Caracteristicile IMM și obstacolele în adoptarea CE

Caracteristici unice ale IMM-urilor
Caracteristici referitoare la procesele de management, luarea deciziilor și planificare
Management de dimensiuni reduse,
centralizat, cu perspective pe termen scurt
Caracteristici interne
Potențiale obstacole în adoptarea CE
 Nevoia de a obține rapid randamente ale
investițiilor, însă CE este o investiție pe
termen lung.
 Lipsa timpului pentru implementarea
CE.
 CE este perceput ca o tehnologie lipsită
de direcție.
 Lipsa de conștientizare cu privire la

oportunitățile și beneficiile pe care CE le

Abilități de management slabe
Caracterizate de independență puternică și
evitare a asocierilor care le afectează
independența
Lipsă de diseminare a informațiilor către
colegi, din partea proprietarului IMM-ului
poate oferi.
 Rezistența organizațională la schimbare
din cauza fricii de noi tehnologii în rândul
angajaților.
 Lipsa timpului pentru implementarea
CE.
 Lipsa de conștientizare cu privire la
oportunitățile și beneficiile pe care CE le
poate oferi.

Pagina 273 din 759

 Procesul de luare a deciziilor este mai
degrabă intuitiv, decât bazat pe planificare
detaliată și studii
Proprietarul IMM-ului are o influență
puternică în procesul de luare a deciziilor
Intruziunea valorilor și preocupărilor
familiei în procesul de luare a deciziilor
Procese informale și inadecvate de
planificare și păstrare a documentelor
Caracteristici referitoare la achiziția de resurse
Dificultăți în obținerea de finanțare și alte Costul ridicat al implementării CE, tehnologii
resurse, deci dispun de mai puține resurse
Reticență în a investi în tehnologia informației,
deci utilizare limitată a tehnologiei
Lipsă de cunoștințe tehnice și de personal
specializat și oferă puțină pregătire IT pentru
personal
Caracteristici referitoare la produsele/serviciile furnizate și piețe
Gamă redusă de produse/servicii oferite
Cotă de piață limitată, deci depind foarte mult Lipsa unei mase critice în rândul clienților,
Caracteristici externe
pe puțini clienți
Orientate spre produs, față de marile companii
care sunt orientate spre clienți
Pagina 274 din 759
 Lipsa timpului pentru implementarea
CE.
 CE nu este considerat potrivit pentru
modul în care IMM-ul își desfășoară
activitatea.
 Lipsa de conștientizare cu privire la
oportunitățile și beneficiile pe care CE le
poate oferi.
 CE nu este considerat potrivit pentru
modul în care IMM-ul își desfășoară
activitatea.
 Lipsa de conștientizare cu privire la
oportunitățile și beneficiile pe care CE le
poate oferi.
prea scumpe pentru a fi implementate
 Nivel scăzut al tehnologiei hardware
încorporate în afacere.
 Preferința și satisfacția față de
metodele tradiționale manuale (telefon
fax).
 CE este perceput ca o tehnologie
lipsită de direcție.
 CE prea complex pentru a fi
implementat.
 Rezistența organizațională la
schimbare din cauza fricii de noi
tehnologii în rândul angajaților.
 Lipsa competențelor tehnice și a
cunoștințelor IT în rândul angajaților;
Lipsa unui personal specializat.
 Utilizarea ridicată a consultanților
externi (considerați necorespunzători de
către IMM-uri) pentru a oferi expertiza
necesară.
 Lipsa standardelor în CE.
CE nu este considerat potrivit pentru
produsele/serviciile oferite de IMM.
furnizorilor și partenerilor de afaceri pentru a
implementa CE.
 Preferința și satisfacția față de
metodele tradiționale manuale (telefon
fax).
 CE nu este considerat potrivit pentru
modul în care IMM-ul își desfășoară
activitatea.
 Lipsa de conștientizare cu privire la
oportunitățile și beneficiile pe care CE le
poate oferi.
 Nu sunt interesate în obținerea de cote mari de Lipsa de conștientizare cu privire la
piață oportunitățile și beneficiile pe care CE le poate
oferi.
Nu pot concura cu companiile de talie mare CE nu este considerat potrivit pentru
produsele/serviciile oferite de IMM.
Caracteristici referitoare la asumarea riscului și tratarea incertitudinii
Control mai scăzut asupra mediului extern decât Preocupări legate de securitatea CE.
companiile mai mari, deci se confruntă cu un
nivel mai ridicat de incertitudine
Se confruntă cu mai multe riscuri decât Preocupări legate de securitatea CE.
companiile mari și au o rată de eșec mai ridicată
Nivel mai ridicat de reticență în asumarea  CE este perceput ca o tehnologie
riscurilor lipsită de direcție.
 Lipsa informațiilor despre CE.
 Preocupări legate de securitatea CE.
Sursa: adaptat după Kartiwi și MacGregor (2007), pp. 38 și 41

Categoriile de bariere sunt generate de două tipuri de factori, care au fie o „dificultate
ridicată”, fie sunt considerați „inadecvați” pentru desfășurarea afacerilor companiei. În categoria
obstacolelor generate de factorii cu un grad sporit de dificultate intră barierele care fac dificilă
implementarea CE, precum complexitatea tehnicilor de implementare a CE, greutatea de a alege
cel mai potrivit standard de CE, ca urmare a multitudinii de opțiuni, lipsa de cunoștințe tehnice și
dificultatea de a găsi timp pentru implementarea CE. Factorul „necorespunzător", pe de altă parte,
este legat de percepția inadecvată a CE la nivelul IMM-urilor, precum lipsa de adaptabilitatea a
CE la produsele sau serviciile oferite de IMM-uri, modul de a face afaceri al firmei, respectiv al
clientului și lipsa avantajelor percepute.
În studiul asupra diferențelor în adoptarea CE în statele dezvoltate față de cele în
dezvoltare, Kartiwi și MacGregor (2007) conchid că șase din cele 10 obstacole analizate sunt
diferite. Principalele diferențe nu apar la nivel tehnic, ci la nivel organizațional. Pentru țările în
dezvoltare, acestea sunt legate de veniturile scăzute, o utilizare mai redusă a cardului ca instrument
de plată și diferențele culturale. În schimb, respondenții din țara dezvoltată (Suedia) sunt mai
îngrijorați de barierele tehnice, precum lipsa de adaptare a produsului sau serviciului la
comercializarea electronică sau la modul de desfășurare al afacerilor.
Luând exemplul unei țări mici ca dimensiune, Cipru, Hadjimonolis (1999) utilizează un
model dual pentru descrierea factorilor care inhibă adoptarea inovației în firmele de mici
dimensiuni. Astfel, barierele pot proveni fie din interiorul, fie din exteriorul întreprinderii. Cele
externe cuprind obstacole la nivelul aprovizionării (dificultăți în obținerea de finanțare), al cererii
(neadaptarea CE la tipul de produs sau serviciu sau la modul în care clienții sunt obișnuiți să facă
afaceri) și la nivelul mediului (preocupări legate de securitate). Obstacolele interne țin de dotarea
cu resurse (de exemplu, expertiza tehnică) și de sistem (neadaptarea CE la practicile de afaceri
obișnuite). Originea obstacolelor este atribuită legislației și birocrației; normelor și standardelor;
culturii firmei, alăturată rolului conducătorului firmei; informațiile privind știința, tehnologia și
Pagina 275 din 759
brevetele. Autorul identifică, ca problemă uzuală, faptul că politicile pentru favorizarea inovării se
concentrează asupra fazelor inițiale ale acesteia și iau mai puțin în considerare barierele din timpul
etapelor de comercializare.
Reticența IMM-urilor în adoptarea tehnologiei CE este cu atât mai ridicată în statele în
dezvoltare decât în cele dezvoltate. Printre factorii responsabili de această situație se numără lipsa
infrastructurii de telecomunicații, veniturile medii mai scăzute ale populației, utilizarea mai redusă
a cardurilor de credit și barierele culturale (Kartiwi și MacGregor, 2007).

3.1.5. Dimensiunea pieței de comerț electronic în România

3.1.5.1. Evoluția pieței de comerț electronic

Cele mai recente date referitoare la dimensiunea pieței de CE din România indică faptul că
valoarea cumpărăturilor de bunuri tangibile comandate online (piața e-tail) s-a ridicat la 2,8
miliarde euro în 2017 (Tabelul 3.1.2.), în creștere cu peste 40% față de anul 2016. Piața online a
înregistrat un trend ascendent în ultimii trei ani, cu rate de creștere semnificative. Valoarea zilnică
a cumpărăturilor online a crescut, astfel, de la 5 milioane euro în 2016 la 7,67 milioane euro în
2017, conform datelor furnizate de GpeC.
Valoarea pieței CE se ridică la aproape 5,6% din totalul pieței de retail în anul 2017, în
creștere de la 4% cu un an în urmă. Deși față de statele din UE procentul este scăzut, creșterea
valorii bunurilor comandate online este printre cele mai mari din UE, ceea ce demonstrează
potențialul de care dispune piața românească.
Prin urmare, numărul magazinelor online depășește 7000, urmând același ritm de creștere
față de anii anteriori. Pentru anul 2018 se așteaptă o dublare a numărului acestora. Reticența
românilor rămâne totuși ridicată în cazul comenzilor online; astfel, numărul de achiziții efectuate
pe an de un cumpărător online a urcat la 8,7, în creștere ușoară față de 8,4 în 2016 și 8,2 în 2015.
În schimb, creșterea accelerată a ratei de penetrare a Internetului, atât pe dispozitivele fixe,
cât și pe cele mobile, este un factor favorabil stimulării CE. Utilizarea telefonului mobil tinde să
aibă un rol tot mai important în achizițiile online: aproape 70% dintre vizitele în magazinele online
provin de pe telefonul mobil în 2017, procent în creștere față de anul anterior, când reprezenta
50%. De altfel, achizițiile de pe telefonul mobil au reprezentat între 35% și 40% în 2016,
comparativ cu 25% - 30% în 2015.
Principalul retailer din România în anul 2016 cu vânzări de produse electro-IT&C, Altex,
indică faptul că 20% dintre veniturile totale sunt realizate ca urmare a vânzărilor online. Utilizarea
dispozitivelor mobile are un aport din ce în ce mai ridicat: jumătate dintre vizitele pe site sunt
realizate prin intermediul acestora, iar 10% dintre vânzările online provin de pe dispozitivele

Pagina 276 din 759

mobile.8
Încrederea redusă față de cumpărăturile online este oglindită de procentul ridicat al
tranzacțiilor cu plata ramburs, de aproape 85% din numărul total de tranzacții. Tranzacțiile cu
cardul au crescut ușor atât ca volum (de la 8% în 2016 la aproape 14% în 2017), cât și ca valoare
(peste 1,1 miliarde euro în 2017 față de 745 de milioane de euro în 2016).

Tabel 3.1.2. Imaginea evoluției pieței comerțului electronic din România

Criteriu 2015 2016 2017
Valoarea cumpărăturilor online
1,4 peste 1,8 2,8
(mld. euro)
Valoarea zilnică a cumpărăturilor
N/A 5 7,67
online (mil. euro)
aprox.
Număr magazine online aprox. 5000 peste 7.000
5000
4,6 milioane de conexiuni internet
fix în bandă largă (adică 55% la 100
Rata de penetrare a Internetului 56% 58% gospodării)
16,6 milioane de conexiuni internet
mobil (adică 85% la 100 gospodării)
Frecvența cumpărăturilor online
(număr achiziții/an/cumpărător 8,2 8,4 8,7
online)
Valoarea coșului mediu pe principalele categorii de produse (lei)
Electro-IT&C 680 669 Peste 800
Produse de tip Fashion & Beauty 180 161 250–300
Produse pentru casă și decorațiuni 220 475 Aprox. 480
Produse pentru copii 210 203 195-200
Sursa: prelucrări ale autorului după datele GPec9

Achizițiile de produse din gama electronice, electrocasnice și IT au cea mai mare valoare
medie, estimată la peste 800 de lei în anul 2017, urmate de produsele pentru casă și decorațiuni,
cu o valoare de aproximativ 480 de lei a coșului mediu. Piața este dominată de trei mari companii,
Altex, eMAG şi Flanco, care au avut creșteri ale afacerilor de până la 45%10.
În general, tendințele sunt de creștere a valorii produselor cumpărate pe achiziție on line la
principalele grupe de produse tranzacționate, cu excepția produselor pentru copii. Se estimează că
produsele din gama modă și înfrumusețare vor prelua primul loc în clasament ca valoare a
achiziției în următorii ani11.

8Ziarul Financiar, http://www.zf.ro/business-hi-tech/altex-circa-10-din-vanzarile-online-sunt-generate-de-achizitiile-de-pe-

mobil-15815695, accesat în ianuarie 2018
9 Disponibile la http://www.gpec.ro/blog/raportul-pietei-de-e-commerce-2017-romanii-au-cumparat-online-de-28-miliarde-de-

euro și http://www.gpec.ro/blog/bilantul-pietei-de-e-commerce-2016-romanii-au-cumparat-online-de-peste-18-miliarde-de-
euro-infografic, accesate în ianuarie 2018
10 Ziarul Financiar, http://www.zfcorporate.ro/business-hi-tech/3-giganti-si-multi-jucatori-mai-mici-16696731, accesat în

ianuarie 2018
11
http://www.gpec.ro/blog/raportul-pietei-de-e-commerce-2017-romanii-au-cumparat-online-de-28-miliarde-de-
euro, accesat în ianuarie 2018
Pagina 277 din 759
3.1.5.2. Dimensiunea pieței de comerț electronic la nivelul IMM-urilor din
România
Evoluția la nivel național
Secțiunea următoare vine să reliefeze profilul activității de comerț electronic derulată la
nivel național, cu accent asupra IMM-urilor. În acet context, analiza debutează cu studiul dinamicii
companiilor care activează în acest sector. Pentru acest scop am izolat la nivelul activităților
economiei CAEN Rev.2 Secțiunea G Comerț cu ridicata şi cu Amănuntul; repararea
autovehiculelor şi Motocicletelor. În cadrul acesteia am urmărit diviziunea 47 Comerț cu
amănuntul, cu excepția autovehiculelor şi motocicletelor, grupa 479 Comerț cu amanuntul care
nu se efectuează prin magazine, standuri, chioşcuri şi piete şi în cele din urmă aria 4791 Comerț
cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin Internet, conform încădrării existente
în prezent la nivel de INS.
Primul reper urmărit a fost numărul de companii ce activează în acest sector. Figura 3.1.2.
prezintă dinamica agregată a numărului de întreprinderi. Remarcăm o dilatare a numărului de
companii ce cunoaşte punctul maxim în intevalul 2013 – 2015. La nivelul anului 2014 de exemplu,
au fost înregistrate cu 855 mai multe companii prin comparație cu anul 2013.

Figura 3.1.2. Evoluția numărului de companii de comerț electronic

5000

4000

3000

2000

1000

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor INS

Figura 3.1.3. şi Figura 3.1.4. prezintă evoluția numărului de întreprinderi de comerț

electronic în perioada 2008 – 2015 în funcție de numărul de angajați. Această scindare vine în
urma observării inițiale a existenței unei discrepanțe seminficative între numărul de companii cu
sub 10 angajați şi restul claselor de mărime.
În cazul clasei 0-9 angajați remarcăm o traiectorie continuă de creştere pentru intervalul
2008 – 2015. La finalul perioadei de analiză se remarcă o expansiune de aproximativ 447%
comparativ cu începutul său. Cea mai mare creştere anuală se remarcă pentru anul 2012. Față de
anul anterior remarcăm mărirea numărului de companii cu aproximativ 41%.

Pagina 278 din 759

 Figura 3.1.3. Evoluția numărului de companii cu între 0 şi 9 angajați
5000

4000

3000

2000

1000

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor INS

Sesizăm concluzii similar şi pentru clasele 10 - 19 angajați şi 50 – 249. În mod antinomic

însă, pentru clasa 20 – 49 de angajați remarcăm o traiectorie oscilatorie ce denotă o contracție a
numărului de companii pentru intervalul 2013 – 2015.

Figura 3.1.4. Evoluția numărului de companii pentru restul claselor de mărime

10 - 19 salariati 20 - 49 salariati 50 - 249 salariati 250 salariati si peste

120

100

80

60

40

20

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor INS

Clasa 250 de salariați şi peste nu face în mod teoretic obiectul prezentului studiu, însă a
fost inclusă pentru demonstrarea dimensiunii acesteia la nivelul setului total de companii.
Remarcăm faptul că numărul maxim de companii ce au desfăşurat activități de comerț electronic
în intervalul 2008 – 2015 este vizibil la nivelul anului 2015 şi este de patru. Pentru acelaşi an, în
cadrul domeniului comerț electronic au fost înregistrate: 4584 companii cu între 0 şi 9 angajați, 73
de companii cu între 10 şi 19 angajați, 18 de companii cu între 20 şi 49 de angajați şi 10 companii
cu un număr de angajați ce se plasează între 50 şi 249. Cu alte cuvinte, numărul total de IMM-uri
din acest sector a fost de 4685, ceeace reprezintă 99.914% din total companiilor ce au drept obiect
de activitate comerțul electronic. Avȃnd în vedere acest procent seminficativ, putem considera că
marea majoritate a elementelor statistice, economice, sociale sau legislative ce acoperă sectorul
comerț electronic vizează, în realitate, direct IMM-urile.

Pagina 279 din 759

 Dacă seria de figuri 3.1.2, 3.1.3 şi 3.1.4 a vizat o situație agregată a IMM-urilor ce
desfăşoară activități de comerț electronic, Figura 3.1.5 prezintă numărul acestor companii în
funcție de județul de origine. În acest caz, intervalul de analiză variază între 2012 şi 2016.

Figura 3.1.5. Evoluția numărului de companii pe județe

VRANCEA
VÂLCEA
VASLUI
TULCEA
TIMIŞ
TELEORMAN
SUCEAVA
SIBIU
SĂLAJ
SATU MARE
PRAHOVA
OLT
NEAMŢ
MUREŞ
MUNICIPIUL BUCUREŞTI
MEHEDINŢI
MARAMUREŞ
ILFOV
IAŞI
IALOMIŢA
HUNEDOARA
HARGHITA
GORJ
GIURGIU
GALAŢI
DOLJ
DÂMBOVIŢA
COVASNA
CONSTANŢA
CLUJ
CĂLĂRAŞI
CARAŞ-SEVERIN
BUZĂU
BRĂILA
BRAŞOV
BOTOŞANI
BISTRIŢA-NĂSĂUD
BIHOR
BACĂU
ARGEŞ
ARAD
ALBA

0 2,000 4,000 6,000 8,000 10,000 12,000 14,000

2012 2013 2014 2015 2016

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor ANAF

Analiza datelor indică prezența unei discrepanțe substanțiale la nivelul județelor. Numărul
maxim de companii se înregistrează pentru fiecare an în Municipiul Bucureşti. La nivelul anului
2016 acesta a fost de 3174, ceea ce reprezintă aproximativ 44.145% din numărul total de companii.
Ca evoluție, remarcăm la nivelul Bucureştiului o traiectorie de creştere profundă. Numărul de
IMM-uri existent la nivelul anului 2016 a fost cu 213% superior celui raportat pentru anul 2012.

Pagina 280 din 759

 Cea mai mare creştere a numărului de companii pentru Bucureşti este observată în perioada
2012 – 2013. Pentru acest interval sesizăm apariția a 495 de companii noi.
Pe a doua poziție în ierarhia județelor în funcție de numărul de IMM-uri ce activează în
domeniul comerțului electronic este prezent județul Ilfov. Cele 589 de companii observate în anul
2016 în acest județ reprezintă aproximativ 8,19% din numărul total de companii. O observație
interesantă derivă din faptul că Municiupiul Bucureşti împreună cu județul Ilfov găzduiesc mai
mult de 50% din companiile existente la nivel național. Din punctul de vedere al tendințelor la
nivelul eşantionului, remarcăm şi în acest caz o traiectorie ascendentă, anul de maxima creştere
fiind 2016.
Următoarele două județe sunt oarecum în mod natural Cluj şi Timiş, însă remarcăm faptul
că acestea se plasează la o oarecare distanță înregistrȃnd procente de 6.2%, respectiv 3.7% din
totalul firmelor.
La polul opus, remarcăm o serie de localitati cu valori extrem de mici pentru densitatea
IMM-urilor ce activează în domeniul comerț electronic. La nivelul anului 2016, acestea sunt:
 Botoşani (15 companii);
 Mehedinți (20 companii);
 Vaslui (21 companii).
 Olt (23 companii);
 Giurgiu (26 companii);
 Teleorman (27 companii);
 Tulcea (29 companii);
Următorul reper în prezenta analiză vizează cifra de afaceri realizată de către companiile
de mai sus. Traiectoriile pentru perioada 2008 – 2015 sunt prezente în Figura 3.1.6. În mod similar
cu cazul precedent, Figura 3.1.7. urmăreşte aceleaşi realități, însă pentru fiecare județ în parte.

Figura 3.1.6. Evoluția cifrei de afaceri

5E+09
4.5E+09
4E+09
3.5E+09
3E+09
2.5E+09
2E+09
1.5E+09
1E+09
500000000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor INS

Pagina 281 din 759

 Figura 3.1.7. Evoluția cifrei de afaceri – pe județe

VRANCEA
VÂLCEA
VASLUI
TULCEA
TIMIŞ
TELEORMAN
SUCEAVA
SIBIU
SĂLAJ
SATU MARE
PRAHOVA
OLT
NEAMŢ
MUREŞ
MUNICIPIUL BUCUREŞTI
MEHEDINŢI
MARAMUREŞ
ILFOV
IAŞI
IALOMIŢA
HUNEDOARA
HARGHITA
GORJ
GIURGIU
GALAŢI
DOLJ
DÂMBOVIŢA
COVASNA
CONSTANŢA
CLUJ
CĂLĂRAŞI
CARAŞ-SEVERIN
BUZĂU
BRĂILA
BRAŞOV
BOTOŞANI
BISTRIŢA-NĂSĂUD
BIHOR
BACĂU
ARGEŞ
ARAD
ALBA
0 2,000,000,000 4,000,000,000 6,000,000,000 8,000,000,000

2012 2013 2014 2015 2016

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor ANAF

Din Figura 3.1.7 reiese existența unei traiectorii în general de creştere. Chiar dacă la nivelul
anului 2009 sesizăm o uşoară contracție comparativ cu 2008, aceasta este corectată în perioada
următoare. Această scădere a fost aproximativ de 5.11 puncte procentuale. Cea mai mare creştere
este vizibilă în anul 2011 şi reprezintă 123% comparativ cu 2010. Alți ani cu creşteri fulminante
au fost 2014 (44% față de 2013) şi 2015 (25.4% fată de 2014).
La nivelul județelor observăm în continuare poziția de lider detaşat pentru municipiul
Bucureşti. Dacă în secțiunea anterioară remarcam faptul ca în Bucureşti sunt plasate 44.145% din

Pagina 282 din 759

numărul total de companii, în acest moment sesizăm că aceste companii generează 57.4% din cifra
totală de afaceri la nivelul anului 2016. Aceasta este aproximativ de 24 de ori mai mare decȃt
media națională. Tabelul 3.6.2 prezintă în mod sintetic primele şi ultimele 10 județe în funcție de
cifra de afaceri.
Județul Ilfov își menține poziția secundă din clasamentul anterior. Cele 8.19% din totalul
companiilor din acestă regiune sunt răspunzătoare pentru 11.7% din totalul cifrei de afaceri.
Raporat la media națională, observăm că valoarea pentru județul Ilfov se plasează la aproximativ
de 5 ori această valoare.
În continuare, rezultatele indică o inversare a pozițiilor în clasament pentru județele Timiș
și Cluj. Dacă pentru numărul de companii județul Timiș ocupa locul 4 cu 3.7%, remarcăm plasarea
pe locul 3 în ceea ce privește cifra de afaceri cu un procent de 4.6%. Cifra de afaceri totală pentru
județul Timiș reprezintă aproximativ de 1.95 mai mult față de media națională.
Caraș-Severin este județul cu cea mai slaba valoare pentru cifra de afaceri. Un aspect
interesant este faptul că acesta nu se plasa pe lista județelor cu cele mai puține companii. Cifra
totală de afaceri pentru acest județ este neglijabilă, comparativ cu totalul național. Județul Caraș-
Severin contribuie la acest total cu procentul de 0.022%. Nici raportarea la media națională nu este
mai onorantă, aceasta fiind de 106 ori mai mare comparativ cu valoarea observată pentru acest
județ.
Remarcăm poziții similare și pentru județele Tulcea, Mehedinți, Teleorman și Olt, județe
marcate anterior ca deținând un număr limitat de IMM-uri cu activități de comerț electronic.
Cea mai bună poziție în acest clasament al cifrelor de afaceri inferioare este cea a județului
Covasna. Valorile înregistrate pentru acest județ completează imaginea decalajului existent între
județe. Covasna contribuie la totalul national cu un procent de 1.6%. În pofida acestui fapt, media
națională este superioară acestei cifre cu aproximativ 14.8 ordine de mărime.

Tabel 3.1.3. Clasament pe județe, în funcție de cifra de afaceri pe CE - 2016

MUNICIPIUL
2,188,825,233 CARAŞ-
BUCUREŞTI 855,068
SEVERIN
448,466,378
ILFOV TULCEA 956,139
177,005,603
TIMIŞ MEHEDINŢI 1,747,878
CLUJ 134,085,991
TELEORMAN 2,820,567

BIHOR 86,640,216 OLT 3,226,049

IAŞI 66,087,972
VASLUI 3,406,803
PRAHOVA 65,928,529
VRANCEA 4,724,814

Pagina 283 din 759

 NEAMŢ 64,504,183
IALOMIŢA 5,163,393
DOLJ 55,297,247 BISTRIŢA-
6,008,028
NĂSĂUD
51,820,399
BRAŞOV COVASNA 6,105,766
Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor ANAF

Figura 3.1.8 detaliază dinamica numărului mediu de salariați, angajați de IMM-urile cu

activități de comerț electronic pentru intervalul de analiză 2008 – 2015. Și în acest caz sesizăm o
tendință continuă de creștere, diferența procentuală dintre 2015 și 2008 fiind de 589%.
Începând cu anul 2011, numărul mediu de angajați cunoaște o creștere superioară, aceasta
depășind 1000 de persoane de la an la an. Cel mai mare progres este observat pentru anul 2015,
pentru care notăm existența în medie a 1814 angajați suplimentari, comparative cu anul precedent.
Tot pentru acest an sesizăm și valoarea maximă pentru numărul de angajați întâlnită la nivelul
seriei de date.
Figura 3.1.8. Evoluția numărului mediu de salariați
10000

8000

6000

4000

2000

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor INS

Cea mai redusă creștere este vizibilă pentru anul 2010. În acest caz, valoarea se plasează
foarte aproape de cea înregistrată în 2009.
Figura 3.1.9. are ca scop surprinderea dinamicii investițiilor nete realizate de IMM-urile
cu activități de comerț electronic în perioada 2008 – 2015. Aceasta este însoțită de Figura 3.1.10
care urmărește aceeași problematică, însă se concentrează pe evoluția în funcție de numărul de
angajați.
Variația investițiilor nete totale realizate în intervalul 2008 – 2015 este inferioară celor
înregistrate în văzul studiului variabilelor precedente. Aceasta indică o creștere între capetele
intervalului de aproximativ 264%.
Spre deosebire de cazurile anterioare, nu putem vorbi de o traiectorie crescătoare și pentru
investițiile nete. Prin analiza modificărilor înregistrate de la an la an remarcăm valori negative
pentru anii 2009, 2010, 2012 și 2015 prin comparație cu anul precedent. Mai frapant este faptul

Pagina 284 din 759

că, în general, aceste scăderi au fost substanțiale ca magnitudine. Astfel, investițiile realizate în
anul 2009 au fost cu aproximativ 60% inferioare celor din 2008. Și la nivelul anului 2015 sesizăm
o scădere de aproximativ 48.5% față de anul precedent.

Figura 3.1.9. Evoluția investițiilor nete - total

90000000

80000000

70000000

60000000

50000000

40000000

30000000

20000000

10000000

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor INS

Valorile maxime pentru investițiile nete sunt observate la nivelul anului 2014. Acestea
reprezintă o valoare cu 102.21% mai mare față de anul 2013.

Figura 3.1.10 Evoluția investițiilor nete - grupe

0 - 9 salariati 10 - 19 salariati

70000000

60000000

50000000

40000000

30000000

20000000

10000000

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor INS

Pagina 285 din 759

 Situația este similară și în cazul analizei efectuate pe nivele de dimensiune în funcție de
numărul de salariați. Remarcăm faptul că primele două clase de mărime, și anume 0 – 9 angajați
și 10 -19 angajați, urmează ca evoluție dinamica națională.

Figura 3.1.11. Evoluția exporturilor nete

140000000

120000000

100000000

80000000

60000000

40000000

20000000

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor INS

Figura 3.1.11 urmărește evoluția exporturilor nete. Împreună cu analiza asupra cifrei de
afaceri și cea a investițiilor nete aceaste date pot conduce la o serie de concluzii importante asupra
activității IMM-urilor implicate în procesul de comerț electronic.
Analizând capetele intervalelor sesizăm faptul că exporturile au crescut în intervalul 2008
– 2015 de aproape 6.3 ori. În pofida acestui fapt această creștere nu a fost liniară. Remarcăm o
reducere substanțială pentru intervalul 2009 – 2010 comparativ cu nivelul din 2008, scăderea fiind
de mari dimensiuni în 2009.
O altă perioadă de puternică contracție este remarcată la nivelul anului 2014. Aceasta
atinge un nivel inferior ultimilor 3 ani precedenți. Ulterior acestui punct, sesizăm o sensibilă
revenire, care însă nu reusește să plaseze valoarea anului 2015 la un punct care să depăsească
maximul local vizibil pentru anul 2013. Totuși, valoarea din 2015 reprezintă o creștere de 138.8%
prin comparație cu anul 2014.
În finalul acestei secțiuni, ne propunem orientarea analizei către zona de profitabilitate. În
acest context, Figura 3.1.12 prezintă în mod grafic dinamica rezultatului brut al exercițiului pentru
IMM-urile din domeniul comerț electronic pentru perioada de investigație 2008 – 2015.

Pagina 286 din 759

 Figura 3.1.12 Rezultatul brut al exercițiului
60000000
40000000
20000000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
-20000000
-40000000
-60000000
-80000000
-1E+08
-1.2E+08
-1.4E+08

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor INS

Remarcăm faptul că cea mai mare valoare găsită la nivelul seriei de date este asociată
anului 2008. Procentual, această reducere a însemnat o contracție de aproximativ 59%. În
intervalul 2009 – 2010 remarcăm o ușoară creștere. Chiar dacă aceasta este relevantă prin
comparație cu 2009, se plasează la un prag inferior lui 2008.
În pofida acestei traiectorii oscilante, perioada 2008 – 2010 a fost caracterizată de un
rezultat pozitiv al exercițiului. Începând cu anul 2011 sunt vizibile pierderi consistente care au ca
punct maxim anul 2012. Revenirea din acest punct este lentă, valorile pentru 2013 marcând un
rezultat pozitiv ce reprezintă 21.3% din valoarea din 2008.
După 2013, datele indică o perioadă de creștere subtilă. În ciuda acestei tendințe rezultatul
exercițiului pentru anul 2015 se plasează doar la aproximativ 38% din valoarea anului 2008.
În final, Figura 3.1.13 analizează evoluția profitului brut pe județe. Cea mai mare valoare
a profitului este vizibilă în continuare pentru Municipiul București. La nivelul anului 2016, aceasta
se plasează la 48.6% din totalul national si la un nivel ce este superior mediei naționale de
aproximativ 20.44 ori.
Pe poziția a două, la o distanță considerabilă observăm județul Ilfov. Acesta contribuie la
totalul national cu aproximativ 8%, iar profitul realizat depășește media națională de 3.38 ori.
Filtrarea celor mai eficiente și celor mai slabe județe din perspectiva profitului brut este
realizată schematic la nivelul Tabelului 3.1.4.

Pagina 287 din 759

 Figura 3.1.13 Profit brut pe județe

VRANCEA
VÂLCEA
VASLUI
TULCEA
TIMIŞ
TELEORMAN
SUCEAVA
SIBIU
SĂLAJ
SATU MARE
PRAHOVA
OLT
NEAMŢ
MUREŞ
MUNICIPIUL BUCUREŞTI
MEHEDINŢI
MARAMUREŞ
ILFOV
IAŞI
IALOMIŢA
HUNEDOARA
HARGHITA
GORJ
GIURGIU
GALAŢI
DOLJ
DÂMBOVIŢA
COVASNA
CONSTANŢA
CLUJ
CĂLĂRAŞI
CARAŞ-SEVERIN
BUZĂU
BRĂILA
BRAŞOV
BOTOŞANI
BISTRIŢA-NĂSĂUD
BIHOR
BACĂU
ARGEŞ
ARAD
ALBA

0 100,000,000 200,000,000 300,000,000 400,000,000

2012 2013 2014 2015 2016

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor ANAF

Pagina 288 din 759

 Tabel 3.1.4. Clasificarea județelor în funcție de profitul brut
MUNICIPIUL
BUCUREŞTI 150,115,074 MEHEDINŢI 82,543

CARAŞ-
ILFOV 24,888,187 SEVERIN 169,435

CLUJ 21,551,814 TULCEA 304,271

IAŞI 13,343,864 TELEORMAN 381,731

BIHOR 8,989,751 OLT 520,298

TIMIŞ 8,130,613 VASLUI 645,816

PRAHOVA 8,030,724 BOTOŞANI 653,196

MUREŞ 6,143,652 IALOMIŢA 817,140

BRAŞOV 5,591,307 COVASNA 839,255

DOLJ 5,222,530 VRANCEA 873,460

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor ANAF

În mod antinomic cu situațiile precedente, în cadrul analizei profitului remarcăm plasarea

județului Cluj la distanță mica de județul Ilfov. Județul Timiș se plasează pe poziția a șasea, fiind
devansat de județe ca Iași și Bihor. Județele care completează ierarhia primelor 10 sunt: Prahova,
Mureș, Brașov și Dolj.
La polul opus, cea mai alarmantă situație este observabilă pentru județul Mehedinți. Acesta
s-a plasat în cadrul județelor plasate departe de media națională și în cadrul analizelor precedente.
Fracția reprezentată de acest județ din totalul național este de 0.026%, iar prin raportare la media
națională notăm faptul că această valoare este de 88.93% mai mică decât media eșantionului pentru
anul 2016. Realități similare sunt observate și pentru județele: Caraș-Severin, Tulcea, Teleorman,
Olt, Vaslui, Botoșani, Ialomița, Covasna și Vrancea.
Județul Vrancea este cel mai bine plasat din acest grup în termeni de magnitudine a
profitului. În ciuda acestui aspect, valorile se plasează la 0.28% din total. Aceasta face ca profitul
obținut în Vrancea să fie de aproximativ 8.4 ori inferior mediei naționale.
Cristache et al. (2015) prezintă situația din România, arătând că, pe lângă diferențele
semnificative față de alte state europene, discrepanțe semnificative tind să se perenizeze între
zonele rurale și urbane, între sectoare și activități economice și între întreprinderi, în funcție de
dimensiunea acestora.

Pagina 289 din 759

Evoluția comparativă cu a altor state membre ale UE
Această analiză este necesară pentru a identifică locul României in tabloul european. Figura
3.1.14 indică, în primul rând, un procent mult mai ridicat al întreprinderilor mari care au vânzări
online comparativ cu IMM-urile, conform celor deja indicate în literatura de specialitate. La nivel
european, 38% dintre companiile mari, cu 250 de angajați și peste, realizează vânzări pe Internet12,
față de jumătate (17%) din IMM13-uri, în anul 2016. Vânzările pe Internet în cazul ambelor tipuri
de companii au crescut în perioada 2012-2016, dar nu într-un ritm la fel de alert cu creșterea, de
exemplu, a persoanelor care au cumpărat de pe Internet (vezi Anexele III și IV).

Figura 3.1.14. Procentul întreprinderilor mari și al IMM-urilor cu vânzări online (2016)

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor Eurostat

În România, numai 7% dintre IMM-uri vând online, comparativ cu media europeană de

17% dintre IMM-uri. Numai Bulgaria are o situație mai puțin favorabilă, cu 5% din IMM-uri care
vând online. Creșterea față de anul 2012 a fost slabă, de numai două puncte procentuale; evoluția
IMM-urilor românești cu vânzări online a fost mai puțin satisfăcătoare și decât media europeană,
care a avut un avans dublu, de 4 puncte procentuale, în perioada 2012-2016. IMM-urile românești

12
Conform datelor europene, statisticile se referă la întreprinderile care realizează peste 1% din cifra de afaceri
prin vânzările online, cu excepția sectorului financiar.
13
Datele Eurostat referitoare la IMM-uri cuprind numai întreprinderile care au între 10-249 de angajați; pentru
întreprinderile cu 1-9 angajați, datele nu sunt disponibile.
Pagina 290 din 759
au reușit să recupereze după criza economică din 2008-2012, astfel încât în 2013 s-a înregistrat cel
mai mare procent de IMM-uri care au vândut online (9%), dar procentul a scăzut ulterior la 7% și
s-a păstrat neschimbat până în 2016. Ultimele date disponbile ale Eurostat indică faptul că, abia în
2017, ponderea IMM-urilor începe din nou să crească, urcând la 8%. În schimb, media UE a avut
o evoluția constantă, crescând cu câte un punct procentual în fiecare an. Datele arată că IMM-urile
mici (care au între 10-49 de angajați) sunt responsabile pentru această situație – cu un procent în
scădere în 2013, care ulterior a stagnat –, în timp ce întreprinderile medii au avut o evoluție bună
(Figura 3.1.15).

Figura 3.1.15 Evoluția numărului de IMM care vând online în România

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor Eurostat

De altfel, în privința companiilor mari cu vânzări online, România are o situație similară la
nivel european: 15% dintre companiile cu 250 de angajați și peste au vânzări pe Internet, al doilea
cel mai mic procent după Bulgaria (13%) în anul 2016, și la distanță considerabilă față de media
europeană de 38%. În cinci țări europene, peste jumătate din companiile mari au vânzări online
(Belgia – 55%, Danemarca – 53%, Irlanda – 52%, Suedia – 51% și Finlanda – 50%). În schimb,
comparativ cu IMM-urile, grupul companiilor mari care vând pe Internet a cunoscut o creștere mai
mare, de 5 puncte procentuale, peste media europeană de 3 puncte procentuale în 2016 comparativ
cu 2012 (vezi Anexa 3.II).
România și Bulgaria se diferențiază semnificativ nu numai de peisajul european, dar și de
statele învecinate, comparabile din punct de vedere al dimensiunii, populației și istoriei comune a
tranziției (Figura 3.1.16). De exemplu, Cehia reușește să depășească performanțele medii ale
Uniunii Europene încă din anul 2012. România progresează în ritmul înregistrat de celelalte țări,
dar nu va reuși, astfel, să depășească ultimele locuri din clasament; recuperarea decalajelor se poate
realiza printr-un ritm accelerat de sprijinire a companiilor pentru a se extinde în mediul online.

Pagina 291 din 759

Figura 3.1.16. Comparație a evoluției procentului întreprinderilor cu vânzări online între
UE, România și statele învecinate în 2012 și 2016

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor Eurostat

Reticența românilor de a cumpăra de pe Internet face ca România să nu fie o piață de

desfacere semnificativă nici pentru IMM-uri, nici pentru companiile mari. La acest capitol, chiar
și întreprinderile din Bulgaria sunt mai avantajate; figura 3.1.16 arată că numai 7% din
întreprinderile autohtone medii au efectuate vânzări electronice în România în 2017, față de un
procent dublu în Bulgaria, respectiv 6% din întreprinderile naționale mici și 7% din cele din
Bulgaria; nici întreprinderile mari din România nu au o situație mai favorabilă. În statele învecinate
(Cehia, Polonia) cetățenii asigură peste 18% din vânzările întreprinderilor medii și peste 9% pentru
cele mici în 2017. Figura 3.1.16 indică o situație îngrijorătoare pentru România: creșterea ponderii
întreprinderilor care au efectuat vânzări electronice în propria țară în 2017 față de 2011 este mult
mai mică decât în restul statelor învecinate și la nivel european. Situația este în concordanță cu
creșterea lentă a numărului de persoane care cumpără de pe Internet, prezentată mai sus.

Pagina 292 din 759

 Figura 3.1.17. Comparație 2012 versus 2016 între procentul întreprinderilor care au
primit comenzi prin intermediul unui site web sau al unor aplicații (vânzări pe web)

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor Eurostat

În 2017, 75% dintre întreprinderile mici, respectiv 66% din întreprinderile medii care au
efectuat vânzări electronice în România au primit comenzi prin intermediul CE în ultimele 12 luni,
conform datelor Eurostat. În schimb, procentul este mai mic decât în statele învecinate (unde se
ridică la peste 95%) și în scădere față de 2011 (când se înregistrau procente de 97%, respectiv
93%). Situația poate indica preferința cumpărătorilor români pentru bunurile și serviciile
cumpărate online din alte state (dar acest aspect nu poate fi confirmat, ca urmare a lipsei de
disponibilitate a datelor Eurostat pentru a identifica proveniența bunurilor și serviciilor cumpărate
online de indivizi) .

Pagina 293 din 759

 Figura 3.1.18. Comparație 2011 versus 2017 la nivelul întreprinderilor care au efectuat
vânzări electronice în propria țară

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor Eurostat

Procentul întreprinderilor care realizează vânzări electronice în alte state din UE este și mai
redus, dar relevă o situație similară pentru România. Companiile din Bulgaria, atât cele mari, cât
și IMM-urile, sunt mai prezente pe piața europeană externă țării și au înregistrat, în general, o
creștere mai mare în perioada 2011-2017. Față de România și Bulgaria, statele învecinate au o
expunere mai bună, iar media europeană indică o creștere cu 3 puncte procentuale a procentului
de companii care vând în afară pentru toate cele trei grupe de întreprinderi analizate, peste creșterea
de numai un procent în IMM-urile din România.

Pagina 294 din 759

 Figura 3.1.19 Comparație 2011 versus 2017 la nivelul întreprinderilor care au efectuat
vânzări electronice în alte state din UE

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor Eurostat

3.1.6. Caracteristicile mediului de afaceri din România cu impact asupra

comerțului electronic

Acest paragraf analizează caracteristicile mediului din România în care IMM-urile își
desfășoară activitatea, cu scopul de a identifica elementele care pot accelera adoptarea CE sau, din
contră, se pot transforma în obstacole.

3.1.6.1.Atitudinea potențialilor clienți

România se situează pe locul al treilea la nivel european cu cea mai redusă acoperire de
Internet, numai 72% dintre gospodării fiind conectate la Internet în 2016 (Figura 3.1.20). Mai slab
decât România se poziționează Bulgaria (numai 64% dintre gospodării au acces la Internet) și
Grecia (69%). La nivel european, 85% dintre gospodării au acces la Internet, în timp ce în Olanda
și Luxemburg, acoperirea la nivelul gospodăriilor este aproape totală (97). Perspectiva este însă
îmbucurătoare, întrucât România a avut cea mai mare creștere a procentului de gospodării cu acces
la Internet în ultimii cinci ani, de la numai 54% în 2012 la 72% în 2016. Creșterea cu 18 puncte

Pagina 295 din 759

procentuale a fost, așadar, cea mai mare în rândul statelor europene și dublă față de media creșterii
la nivelul UE-28 (9 puncte procentuale), România fiind urmată de Cehia (17 puncte procentuale)
și Italia (16 puncte procentuale, conform datelor din Anexa III).
În schimb, românii sunt cei mai reticenți dintre europeni la achiziționarea produselor de pe
Internet, în condițiile în care numai 12% dintre persoane au cumpărat cel puțin o dată în ultimele
12 luni. Media europenilor care achiziționează produse on-line este de 4,85 ori mai mare (peste
jumătate – 55% – dintre europeni au cumpărat de pe Internet cel puțin o dată). În Lituania, deși
gradul de acoperire al Internetului la nivelul gospodăriilor este similar celui din România (72%),
o treime dintre indivizi au și achiziționat de pe Internet în ultimul an. Preferința românilor pentru
cumpărăturile online nu a cunoscut o intensificare puternică în ultimii ani; procentul indivizilor
care au realizat astfel de cumpărături s-a majorat de la 5% în 2012 la 12% în 2016, deci cu 7 puncte
procentuale, în condițiile în care creșterea medie europeană a fost de 11 puncte procentuale.
România a înregistrat, astfel, a cincea cea mai mică creștere, în condițiile în care în statele situate
mai slab decât țara noastră comerțul online este deja dezvoltat (precum Suedia și Finlanda) sau
cuprinde deja peste 40% dintre persoane (Malta și Slovenia, vezi Anexa IV pentru detalii).

Figura 3.1.20 Procentul gospodăriilor cu conexiune la internet și procentul persoanelor

care au cumpărat de pe Internet în ultimele 12 luni (2016)

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza datelor Eurostat

Pagina 296 din 759

 Categoria de vârstă care utilizează cel mai frecvent Internetul pentru achiziția de bunuri și
servicii este cea între 25-34 de ani. 22% dintre cei cu vârste cuprinse în acest interval au făcut cel
puțin o achiziție de pe Internet în ultimele 12 luni, urmați de persoanele cu vârate între 16-24 ani
și de cei între 35-44 de ani, conform datelor Eurostat pentru anul 2016.
Printre motivele de reticență invocate de cei care nu cumpără de pe Internet 14 sunt
neîncrederea cu privire la calitatea produselor (nu corespund realității), lipsa posibilității de a le
vedea și a le proba anterior achiziției și existența costurilor suplimentare implicate de livrare.
UNCTAD (2017) a dezvoltat un indice care măsoară nivelul de pregătire al țărilor pentru
a se angaja în comerțul online. Indicele compozit este alcătuit din patru sub-indici, care iau în
considerare etapele și elementele necesare desfășurării tranzacției online: prezența web a
vânzătorului, accesul la Internet din partea consumatorilor, o modalitate de plată accesibilă pentru
realizarea plății și disponibilitatea de livrare. Cei patru indici considerați sunt:
 numărul de utilizatori de Internet dintr-o țară;
 disponibilitatea serverelor de Internet securizate ca măsură a disponibilității unei țări de
a permite tranzacții sigure online;
 ponderea populației pentru care livrarea poștală se efectuează la domiciliu;
 gradul de penetrare a cardului de credit în rândul populației cu vârsta de 15 ani și peste.
Pentru al treilea an consecutiv, Luxemburg înregistrează cel mai ridicat nivel al indicelui
UNCTAD, urmat de Elveția și Norvegia.
România și-a îmbunătățit poziția în clasament față de anii anteriori și se poziționează pe
locul 45 conform raportului UNCTAD din anul 2017, recuperând opt poziții față de anul 2016
(când s-a clasat pe locul 53), dar și față de anul 2015 (situată pe poziția 46). Cu toate acestea, țări
precum Belarus, Serbia sau Mauritius au o poziție mai favorabilă decât a României. Dintre statele
UE clasate mai slab decât România, în 2017, se numără Portugalia (locul 48) și Bulgaria (locul
50). Principalul factor care influențează în mod negativ scorul calculat pentru România este
utilizarea redusă a cardurilor bancare la plățile online. Semnalul pe care îl trage însă un astfel de
indice în rândul investitorilor în ceea ce privește atractivitatea României nu este unul favorabil.

3.1.6.2. Nivelul de dezvoltare al economiei digitale

Una dintre elementele de dezvoltare strategică la nivelul UE la momentul actual este

accelerarea digitalizării economiilor europene. Creșterea digitalizării este în măsură să sporească
accesul populației la Internet, ceea ce îi poate stimula în direcția accesării soluțiilor de CE, dar și
să intensifice legăturile dintre firme și instituțiile publice în această direcție. România a aderat la

14
http://www.startupcafe.ro/marketing/bilant-comert-online-romania-2017.htm, accesat în Ianuarie 2018
Pagina 297 din 759
această strategie prin adoptarea Strategiei Naționale privind Agenda Digitală pentru România 2020
încă din anul 2015. Scopul este acela de a deveni comparabili, în ceea ce privește dezvoltarea
tehnologiei informației și comunicațiilor, cu statele din regiune.
La momentul actual, România nu are o poziție favorabilă în ceea ce privește gradul de
digitalizare, fiind clasată pe ultimul loc în UE conform indicelui economiei și societății
informaționale (DESI), care evaluează conectivitatea, capitalul uman, utilizarea Internetului și a
integrării tehnologiei digitale și a serviciilor publice digitale15. Potențialul de dezvoltare este însă
ridicat. Figura 3.1.21 prezintă evoluția principalilor indicatori care descriu nivelul de digitalizare.
Conform acestora, în ultimii zece ani, evoluția României a fost superioară evoluției comunitare în
majoritatea cazurilor.

Figura 3.1.21 Evoluția indicatorilor specifici digitalizării

Sursa: Albu et al. (2017), p. 113

Ponderea celor care utilizează Internetul săptămânal a crescut la 56%, de peste două ori mai
mult decât în urmă cu zece ani, accesul gospodăriilor la Internet s-a extins de peste 3 ori, și o
pondere de 80% din întreprinderile cu peste 10 angajați au acces la Internet, cu peste 50% mai
mult decât în 2006. O problemă importantă, care continuă să se mențină, este nivelul redus al
cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea (C&D), cu impact asupra infrastructurii digitale și a
dezvoltării ulterioare a economiei digitale.

15
Digital Economy and Society Index 2017, https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/scoreboard/romania,
accesat în ianuarie 2018.
Pagina 298 din 759
 3.1.6.3. Evoluția surselor de competitivitate privind comerțul electronic

Având în vedere elementele necesare IMM-urilor la nivelul mediului de afaceri pentru

dezvoltarea CE, am selectat o serie de indicatori specifici în acest sens din Rapoartele Globale ale
Competitivității edițiile 2012-2013 și 2016-2017, cu scopul de a caracteriza mediul în care IMM-
urile își desfășoară activitatea și elementele care pot accelera adoptarea CE sau, din contră, se pot
transforma în obstacole. Cei 17 indicatori sunt prezentați în Tabelul 3.1.5., cu valorile aferente
anilor 2012, respectiv 2016.
Din cei 17 indicatori, numai în cazul a cinci România și-a îmbunătățit atât scorul, cât și
poziția în clasament (cei marcați cu negru în tabelul menționat). În cazul altor șase indicatori, deși
scorul aferent s-a îmbunătățit, poziția în clasament s-a deteriorat, ceea ce înseamnă că alte state au
înregistrat performanțe mai bune decât România (indicatorii marcați cu verde). În fine, în cazul
altor șase indicatori, atât scorul, cât și poziția în clasament au cunoscut o înrăutățire.
Primul aspect evidențiat de tabelul de mai jos este acela că mediul de afaceri caracterizat
prin acești indicatori nu este printre cele mai favorabile, având în vedere că numai la trei criterii
ne poziționăm în prima jumătate a clasamentului în anul 2016. Pentru restul, situația este
nefavorabilă, în pofida unor ușoare progrese.

Tabel 3.1.5. Evaluarea mediului în care IMM-urile își desfășoară activitatea

2012 2016
Nr. Crt. Criteriu
Loc/144 țări Scor Loc/138 țări Scor
1 Gradul de sofisticare al cumpărătorilor 102 3 122 2.7
2 Calitatea infrastructurii generale 132 2.8 99 3.4
Acces la finanțare
Servicii financiare care satisfac nevoile
3 109 3.8 125 3.4
afacerii
4 Accesibilitatea serviciilor financiare 103 3.7 121 2.9
5 Ușurința de acces la împrumuturi 75 2.7 110 3.1
Dezvoltare tehnologică
6 Disponibilitatea celor mai noi tehnologii 117 4.2 71 4.8
Gradul de absorbție al tehnologiei la
7 116 4.1 88 4.3
nivelul firmei
8 Utilizatori de internet ca % din populație 64 44 70 55.8
Abonament la Internet în rețele fixe /100
9 40 15.4 44 19.8
pers.
Lățimea de bandă a Internetului
10 14 114.5 22 146
(kb/s/utilizator)
Abonament la Internet mobil în banda
11 60 14.1 50 63.5
larga /100 pers.
Gradul de sofisticare al afacerilor
12 Natura avantajului competitiv 104 3 118 2.7
Gradul de sofisticare al procesului de
13 103 3.2 97 3.4
producție
14 Dimensiunea marketingului 90 3.8 100 4.1

Pagina 299 din 759

 Inovare
15 Capacitatea de inovare 77 3.1 80 4
16 Cheltuielile firmei pentru C&D 87 2.9 111 2.8
Achiziții publice de produse tehnologice
17 114 3.1 134 2.3
avansate
Sursa: prelucrările autorului după Global Competitiveness Reports 2012-2013 și 2016-2017

Nivelul de dezvoltare tehnologică este domeniul la care România a cunoscut cele mai multe
îmbunătățiri, vizibile în creșterea disponibilității celor mai noi tehnologii și al gradului de absorbție
al tehnologiei la nivelul firmei. Aceste evoluții trebuie privite, totuși, cu atenție, întrucât continuăm
să ne plasăm dincolo de jumătatea clasamentului la nivel mondial, pe locurile 71, respectiv 88 în
2016. România continuă să își mențină avantajele în ceea ce privește dimensiunea lățimii de bandă
a Internetului și accesul ridicat ca număr de abonamente la Internet în rețele fixe sau mobile
(conform indicelui DESI, unde deținem cel mai bun scor la criteriul conectivitate). Din nou,
această situație trebuie privită cu atenție în contextul în care, deși România a progresat, a făcut-o
într-un ritm mai lent decât celelalte economii, ceea ce a determinat scăderea în clasament.
În cazul în care un IMM ar dori să acceseze un împrumut pentru dezvoltarea sistemelor
informatice și adoptarea CE, accesul la finanțare este printre cele mai dificile din lume. Sectorul
financiar furnizează într-o proporție redusă produsele și serviciile care satisfac nevoile firmelor,
iar costul serviciilor financiare este destul de ridicat pentru a poziționa România pe locul 121 în
lume. Ambii indicatori au cunoscut o înrăutățire a situației față de anul 2012. Ușurința de acces la
împrumuturi ne plasează pe locul 110 la nivel mondial.
În ceea ce privește sofisticarea afacerilor, numai gradul de sofisticare al procesului de
producție s-a îmbunătățit ușor (semnalând trecerea de la utilizarea proceselor intensive în muncă
și cele care folosesc ultimele tehnologii disponibile), alături de capacitatea marketingului de a
diferenția între produse și servicii, însă pentru acesta din urmă, evoluția altor țări a fost mai rapidă.
Prin urmare, firmele își dau seama de necesitatea de a integra tehnologiile în procesele de producție
și a individualiza bunurile și serviciile oferite, însă una dintre cauzele identificate care le oprește
să facă acest lucru este lipsa de acces la finanțare, despre care am discutat mai sus. În plus, nici
gradul de sofisticare al cumpărătorilor nu este unul ridicat, pentru ca ei să fie cei care pun presiuni
asupra companiilor să furnizeze astfel de produse sau să adopte tehnologii noi, precum CE,
conform aspectelor din literatura de specialitate descrise anterior. Capacitatea de inovare a firmelor
este redusă, atât ca urmare a disponibilității scăzute a firmelor de a investi în cercetare-dezvoltare
(C&D), cât și ca urmare a faptului că achizițiile publice de produse tehnologice avansate nu
stimulează inovarea, nu sunt orientate spre aceasta.
O altă piedică importantă este calitatea redusă a infrastructurii. Indicatorul din tabel surprinde
întreaga infrastructură (telecomunicații, de transport, energetică). Primele două tipuri sunt de o
importanță vitală pentru desfășurarea CE. Dacă infrastructura de telecomunicații este suportul pe
Pagina 300 din 759
care CE are loc în mod efectiv, infrastructura de transport este strâns legată de desfășurarea CE,
ca urmare a necesității livrării produselor într-un timp cât mai scurt. Dincolo de eforturile
companiei pentru a atrage și fideliza clienții, implicarea în utilizarea CE riscă să nu aducă niciun
rezultat în lipsa unei infrastructuri de transport care să asigure o livrare rapidă și eficientă.

3.1.7. Concluzii și recomandări

Obiectivul principal al acestei analize a fost acela de a investiga starea actuală a IMM-
urilor din România în ceea ce privește adoptarea CE, potențialul utilizării acestei tehnologii și
principalele realizări și dificultăți întâmpinate. În acest scop, lucrarea a fost structurată în două
părți principale. Prima parte abordează subiectul la nivelul literaturii de specialitate, scoțând în
evidență obstacolele majore care pot fi întâmpinate ca urmare a caracteristicilor specifice IMM și
a mediului în care aceastea acționează. A doua parte a lucrării analizează evoluția adoptării CE în
România pe baza datelor statistice, în perioada 2012-2016, la nivel de domenii de activitate, pe
clase de mărime a întreprinderilor, luând în calcul dimensionarea la nivel județean și fiind centrate
pe o serie de indicatori, precum numărul de întreprinderi, de locuri de muncă, profitul, cifra de
afaceri, activitatea de export, investițiile și rezultatul brut al exercițiului.
În România, CE a avut o evoluție pozitivă în ultimii ani, iar perspectivele sunt
încurajatoare, pentru că sectorul are un potențial de dezvoltare foarte ridicat. Piața de CE a crescut
cu peste 40% în anul 2017 fată de anul anterior, după o creștere de peste 30% în perioada 2015-
2016. Anul 2017 a fost unul favorabil dezvoltării pieței de retail din România, evoluții în creștere
fiind înregistrate la valoarea zilnică a cumpărăturilor online, creșterea numărului de magazine
online, creșterea ratei de penetrare a Internetului, frecvența numărului de cumpărături online.
Întrucât categoria de vârstă principală a cumpărătorilor este între 25-24 ani, perspectiva de creștere
a pieței este sustenabilă. Un aspect principal asupra căruia IMM-urile care desfășoară activități de
CE ar trebui să se concentreze este gradul tot mai mare de acces al magazinelor online de pe
dispozitive mobile.
Creșteri importante ale companiilor ce activează în acest sector în perioada 2008-2015 sunt
valabile atât la nivelul numărului de IMM-uri, cât și al persoanelor angajate în acest domeniu,
conform datelor INS. În schimb, dezvoltarea CE la nivel teritorial reliefează discrepanțe
substanțiale. Municipiul București concentrează peste 44% din întreprinderile care activează în
acest sector în anul 2016, cu peste 200% mai mare decât numărul de IMM-uri din anul 2012. Acest
semnal atrage atenția asupra mediului favorabil pe care capitala îl oferă pentru dezvoltarea IMM-
urilor care adoptă CE și în general centrele și orașele mari, întrucât următoarele clasate sunt
județele Ilfov, Cluj și Timiș. Gradul de clusterizare joacă, așadar, un rol important. Cifra de afaceri
a urmat o traiectorie de creștere în perioada analizată, similar numărului de salariați. În schimb,
investițiile nete au perioade de scădere importantă, similar exporturilor. Deși în perioada 2008-

Pagina 301 din 759

2015, exporturile IMM-urilor care desfășoară CE au crescut de 6,3 ori, creșterea nu a fost liniară,
principalul regres fiind înregistrat la momentul debutului crizei economice, în intervalul 2009 –
2010 comparativ cu nivelul din 2008.
Situația IMM-urilor din România care desfășoară activități de CE este însă redusă
comparativ cu media europeană. În România, numai 7% dintre IMM-uri vând online, față de o
medie de 17% a IMM-uri la nivelul UE. Numai Bulgaria are o situație mai puțin favorabilă, cu 5%
din IMM-uri care vând online. În acest context, creșterea față de anul 2012 a fost redusă, de numai
două puncte procentuale, în contextul în care avansul mediei europene a fost dublu.
Dificultățile cu care se confruntă IMM-urile din România în adoptarea CE sunt date, pe de
o parte, de dificultățile pe care le întâmpină de obicei întreprinderile de mici dimensiuni în
accesarea noilor tehnologii și, pe de altă parte, de mediul în care întreprinderea activează, care
stimulează într-o proporție destul de scăzută acest proces.
Studiile de specialitate arată faptul că, în pofida unei creșteri importante a CE la nivelul
IMM-urilor, rata de adoptare a acestei tehnologii continuă să rămână la nivele scăzute. Principalele
motive invocate pentru a explica această evoluție țin, în principal, de caracteristicile specifice
IMM-urilor. Costul achiziționării infrastructurii de CE este ridicat (Ahmad et al., 2015), iar IMM-
urile, în general, au mai puține resurse financiare și umane decât întreprinderile mari. Ghobakhloo
et al. (2011) consideră că principalele cauze ale acestei probleme au rădăcini la nivelul IMM-
urilor, care dispun de un acces limitat la informațiile de pe piață și întâmpină constrângeri legate
de globalizare, utilizează în mod limitat tehnicile de gestionare a afacerilor, depind mai degrabă
de planificarea pe termen scurt, au strategii informale și dinamice, și nu prezintă o standardizare
clară a procedurilor de operare.
Pe de altă parte, se analizează și caracteristicile mediului din România în care IMM-urile
își desfășoară activitatea, cu scopul de a identifica elementele care pot accelera adoptarea CE sau,
din contră, se pot transforma în obstacole. În ceea ce privește atitudinea potențialilor clienți,
românii sunt cei mai reticenți dintre europeni la achiziționarea produselor de pe Internet, în
condițiile în care numai 12% dintre persoane au cumpărat cel puțin o dată în ultimele 12 luni,
comparativ cu o medie de 55% în cazul UE. România a înregistrat, astfel, a cincea cea mai mică
creștere, în condițiile în care în statele situate mai slab decât țara noastră comerțul online este deja
dezvoltat. Printre motivele de reticență invocate de cei care nu cumpără de pe Internet sunt
neîncrederea cu privire la calitatea produselor, lipsa posibilității de a le vedea și a le proba anterior
achiziției și existența costurilor suplimentare implicate de livrare.
Gradul de dezvoltare al economiei digitale este, de asemenea, scăzut, România fiind clasată
pe ultimul loc în UE la nivelul digitalizării, conform indicelui economiei și societății
informaționale. Creșterea digitalizării este în măsură să sporească accesul populației la Internet,

Pagina 302 din 759

ceea ce poate stimula si poate avea efecte în direcția accesării soluțiilor de CE, dar și să intensifice
legăturile dintre firme și instituțiile publice în această direcție
În cele din urmă, o serie de caracteristici menite să susțină dezvoltarea CE în rândul IMM-
urilor tind să nu ofere cel mai favorabil cadru în acest sens. Rezultatele, evidențiate pe baza
utilizării Raporatelor Globale de Competitivitate din anii 2012 și 2016, indică progrese lente ale
României la dezvoltarea tehnologică și creșterea gradului de sofisticare al afacerilor, inferioare
altor țări, ceea ce a determinat scăderea în clasament la nivel global. Spre deosebire de literatura
de specialitate, unde presiunea din partea cumpărătorilor ar putea constitui o modalitate de
accelerare a adoptării CE, în România aceștia sunt reticenți la astfel de metode șu au un nivel de
sofisticare scăzut. De asemenea, un obstacol extrem de important, dar exterior IMM-urilor, este
dat de calitatea redusă a infrastructurii de transport. Infrastructura de transport este strâns legată
de desfășurarea CE, ca urmare a necesității livrării produselor într-un timp cât mai scurt. Dincolo
de eforturile companiei pentru a atrage și fideliza clienții, implicarea în utilizarea CE riscă să nu
aducă niciun rezultat în lipsa unei infrastructuri de transport care să asigure o livrare rapidă și
eficientă.
Pe baza celor stabilite mai sus pot fi trasate o serie de recomandări în vederea îmbunătățirii
situației. O primă categorie de măsuri ar trebui să se concentreze asupra îmbunătățirii cadrului în
care acționează IMM-urile. România trebuie să continue eforturile în vederea digitalizării
economiei și a dezvoltării infrastructurii de transport, elemente fără de care dezvoltarea CE nu
poate fi realizată. În același timp, este necesar să aibă în vedere ritmul de realizare al acestor
transformări, pentru că dacă nu va reuși să impună o dinamică mai accelerată decât a statelor din
vecinătate și din UE, în primul rând decalajul față de acestea nu va fi recuperat, iar în al doilea
rând, este anulată orice șansă a IMM-urilor de a fi competitive la nivel internațional. De asemenea,
este necesară îmbunătățirea accesului la finanțare, vitală pentru dezvoltarea activității
întreprinderilor, ca un potențial stimulent pentru a se orienta spre accesarea noilor tehnologii.
Concentrarea în marile orașe, cu centre universitare, indică creșterea IMM-urilor în zone în care
calitatea resurselor umane este abundentă, unde există resurse tehnologice, ceea ce recomandă
dezvoltarea de măsuri de politici publice în vederea clusterizării, a realizării de centre de afaceri
și tehnologice. Aceste măsuri trebuie dublate de o orientare mai puternică spre susținerea C&D,
spre inovare și sprijinirea mai puternică a firmelor interesate de acest domeniu.
O altă categorie de măsuri ar trebui să privească în mod direct susținerea IMM-urilor care
dorescă să adopte implementeze noile tehnologii și să accelereze adoptarea CE. În acest sens,
măsurile de politici publice pot veni în sprijinul eliminării cel puțin a unei părți din obstacolele cu
care acestea se confruntă. Printre măsurile cele mai la îndemână și mai puțin costisitoare sunt
lansarea de campanii de informare asupra avantajelor CE și a modului de implementare a acestora.
Ulterior, pot fi dezvoltate programe specifice pentru susținerea IMM-urilor care doresc să

Pagina 303 din 759

investească în CE; date fiind beneficiile aduse și impactul pozitiv asupra veniturilor, investiția va
fi recuperată, iar efectele se vor resimți la nivelul întregii economii.
Dezvoltarea viitoare a CE este puternic susținută de creșterea puterii și a influenței
consumatorilor. Odată ce problema creării încrederii va fi rezolvată, consumatorii din România
vor avea un impact ridicat asupra dezvoltării CE. De asmenea, la rândul lor, vor beneficia de o
gama mult mai largă de opțiuni decât cea oferită în cazul comerțului tradițional. Întreprinderile
care vor oferi cele mai calitative servicii vor avea oportunitatea de a vinde mai mult și a se dezvolta,
inclusiv la nivel internațional.

3.2. Cerințe și perspective. Identificarea și propunerea unor măsuri

și acțiuni necesare pentru rezolvarea problemelor semnalate

3.2.1. Bariere interne și externe în adoptarea comerțului electronic la nivelul

imm-urilor
Pe baza analizei efectuate anterior referitor la evoluția și situația sectorului IMM și a
realizărilor și dificultăților întâmpinate în ceea ce privește CE, putem conchide că există două surse
majore de impedimente în calea adoptării CE la nivelul IMM-urilor:
 Bariere aferente caracteristicilor specifice ale IMM-urilor (bariere interne);
 Bariere aferente caracteristicilor mediului de afaceri (bariere externe).

3.2.1.1.Bariere interne

La nivelul barierelor interne, literatura de specialitate ajunge la concluzia că ceea ce

reprezintă un avantaj al IMM-urilor ca mod de existență și de funcționare se poate transforma în
detriment în adoptarea CE. De exemplu, dimensiunea redusă, care oferă flexibilitate, adaptabilitate
și predispoziție spre inovare, înseamnă, în același timp (Ghobakhloo et al., 2011), resurse umane
și financiare limitate, deci lipsa de capacitate pentru adoptarea de noi tehnologii și angajarea de
specialiști. Procesele organizaționale, deși înlesnesc luarea mai rapidă a deciziilor, sunt
caracterizate de strategii informale și dinamice, iar procedurile de operare sunt nestandardizate. În
același timp, sunt utilizate în mod limitat diferite tehnici de gestionare a afacerilor, precum analiza
financiară, prognoza și managementul proiectelor, fiind preferată planificarea pe termen scurt. În
acest context, înțelegerea asupra utilizării noilor tehnologii este redusă, iar investițiile pe termen
lung – caracteristice adoptării CE – sunt privite cu scepticism. O strategie extinsă, pe termen lung,
care să cuprindă, pe lângă CE, și integrarea altor instrumente pentru creșterea afacerii oferite de
Pagina 304 din 759
Internet (big data, sisteme cloud), corelată cu nevoia de a construi o reputație și de a clădi
încrederea consumatorilor, se poate dovedi, așadar, dificilă în cazul unui IMM.
Pe baza literaturii de specialitate, au fost identificate trei domenii principale cu potențial
ridicat de emergență a obstacolelor în calea adoptării CE.

1. Costurile asociate adoptării CE

Unul dintre impedimentele majore pentru adoptarea și dezvoltarea ulterioară a CE în cadrul
IMM-urilor îl reprezintă investițiile inițiale mari necesare pentru a dezvolta o strategie viabilă
pentru comerțul electronic și, mai ales în cadrul acesteia, costurile de dezvoltare ale soluției de CE.
Kaynak et al. (2005) evidențiază patru componente ale costului asociat cu CE: costurile conexiunii
la Internet, costul achiziționării de hardware și software-ul adecvate, costurile de instalare și de
întreținere.
O dată trecut pragul privind adoptarea CE, costurile continuă să rămână ridicate pentru
IMM-uri care, dacă doresc să se ridice la nivelul competiției de pe piețele naționale și globale,
trebuie să își păstreze deschisă opțiunea flexibilității în ceea ce privește continua dezvoltare a CE.
Aceasta depinde de trei factori: schimbarea continuă a tehnologiei de CE, necesitatea adaptării la
cerințele clienților și confruntarea permanentă cu nevoile diferite în funcție de etapele de evoluție
ale IMM-ului, mai ales dacă face trecerea de la sfera națională la cea globală.
Pe de altă parte, lipsa resurselor poate determina IMM-urile să coopereze mai îndeaproape
cu alții – furnizori, clienți și parteneri (Eikebrokk și Olsen, 2007). Aceasta presupune crearea unui
cadru de măsuri la nivelul politicilor publice care să înlesnească astfel de cooperări.

2. Nevoia de personal specializat pentru implementarea CE

Trecerea spre un model de afaceri online, de la cel tradițional, presupune o reconsiderare a
modelului de afaceri, a rețelei și a sistemului de infrastructură. În acest sens, o serie de competențe
de e-business specifice sunt necesare pentru succesul demersului (Eikebrokk și Olsen, 2007). Un
rol principal în implementarea și funcționarea CE revine personalului. IMM-urile se confruntă însă
cu resurse umane limitate și cu un nivel de specializare mai redus la nivelul competențelor IT,
drept pentru care, comparativ cu firmele mari, problemele de adoptare și implementare a noilor
tehnologii și a CE poate fi diferit în mod substanțial.
Literatura de specialitate evidențiază câteva probleme majore în această direcție:
 Lipsa competențelor tehnice și a cunoștințelor de IT în rândul angajaților, adică lipsa unui
personal specializat. Remedierea acestei probleme presupune fie investiții suplimentare în
formarea personalului, fie angajarea de personal specializat, fie utilizarea ridicată a
consultanților externi, ceea ce aduce din nou în atenție problema resurselor financiare restrânse
de care dispun IMM-urile. Mai mult, cultura proprie IMM-urilor poate considera

Pagina 305 din 759

 necorespunzătoare practica recurgerii la consultanții externi (Kartiwi și MacGregor, 2007),
fapt care contribuie la o percepție negativă privind compatibilitatea dintre CE și cultura
întreprinderii.
 Rezistența organizațională la schimbare din cauza reticenței accesării noilor tehnologii în
rândul angajaților și a dificultăților în exploatarea tehnologiei.

3. Lipsa de adaptare a CE la cultura și valorile IMM

O serie de elemente specifice naturii IMM-urilor intervin în crearea unor astfel de
dificultăți, care fac ca CE să nu fie considerat potrivit pentru modul în care IMM-ul își desfășoară
activitatea sau pentru produsele/serviciile oferite de IMM.
În primul rând, modul de operare în interiorul IMM-urilor, precum lipsa de planificare pe
termen lung, tendința spre strategiile informale și dinamice, procesul de luare a deciziilor mai
degrabă intuitiv decât bazat pe planificare detaliată și studii, care dau trăsătura de flexibilitate
IMM-urilor, pot reprezenta un impediment în calea CE, în măsura în care adoptarea CE presupune
timp și investiții pe termen lung.
În al doilea rând, IMM-urile se confruntă cu un nivel mai ridicat de incertitudine, ca urmare
a unui control mai scăzut asupra mediului extern decât companiile mai mari. Reticența la risc, și
prin urmare la adoptarea de noi forme de desfășurare a afacerilor, este mai ridicată.
În al treilea rând, lipsa de conștientizare asupra oportunităților și beneficiilor CE intervin
în adoptarea noilor tehnologii. Studiile de specialitate arată că managementul întreprinderii este
factorul principal, cu rol de decizie în incrementarea soluțiilor de CE. O percepție pozitivă a
managerului asupra funcțiilor și beneficiilor aplicațiilor CE pentru desfășurarea afacerilor,
deschiderea spre inovare încurajează adoptarea (Ghobakhloo et al., 2011; Lee, 2004; Al-Qirim,
2007), în timp ce ignoranța reprezintă o cauză majoră a lipsei de implementare a noilor soluții IT.

3.2.1.2. Bariere externe

Literatura de specialitate reunește, sub umbrela „caracteristicilor mediului”, o serie de

elemente aferente contextului în care întreprinderea acționează și a modului în care se răsfrâng
asupra motivațiilor de adoptare a CE. Conform lui Teo et al. (2004), acestea se reflectă în:
 Presiuni din partea partenerilor comerciali (inclusiv clienți), a căror amploarea depinde de
măsura în care aceștia utilizează soluția de CE, dar și de gradul de dependență al IMM-ului
față de partenerii comerciali.
 Agenți externi care susțin schimbarea în direcția adoptării soluțiilor de CE. Rolul guvernelor
și al altor autorități este decisiv, pentru că aceștia sunt cei care creează „regulile jocului” pe

Pagina 306 din 759

 piață. Lor li se adaugă suportul oferit de asociațiile de IMM-uri, camerele de comerț, agențiile
guvernamentale sau universități, mai ales în cazul firmelor de mici dimensiuni, care pot suplini
astfel, cel puțin parțial, resursa umană calificată necesară în implementarea și formarea pentru
utilizarea CE.
 Presiuni din partea concurenților, care contribuie la accelerarea deciziei strategice de menținere
a competitivității întreprinderii prin accesarea unui sistem tehnologic sau adoptarea
standardelor tehnologice existente la nivelul industriei. Studiile evidențiază interesul mai
ridicat de adoptare al tehnologiei în cazul în care o masă critică de firme a făcut deja acest pas.
Analiza efectuată la nivelul mediului de afaceri din România evidențiază o presiune scăzută
pentru adoptarea CE, la nivelul fiecăruia dintre cele trei criterii menționate mai sus. În plus, o serie
de factori adiționali activității de comerț online împiedică desfășurarea în condiții optime a acestei
activități.
Presiunea în adoptarea CE din partea clienților este foarte redusă. România este a treia țară
din UE cu cea mai redusă acoperire de Internet, numai 72% dintre gospodării fiind conectate la
Internet în 2016, după Bulgaria și Grecia. Gradul de reticență al achiziționării produselor de pe
Internet este însă cel mai ridicat din UE, în condițiile în care numai 12% dintre persoane au
cumpărat online cel puțin o dată în ultimele 12 luni, față de media de 55% la nivel european în
anul 2016. Responsabilă pentru aceasta este, în general, lipsa de încredere față de această metodă.
Românii se tem de o calitate a produselor inferioară celei vizualizate online, lipsa posibilității de
a proba produsele anterior achiziției și existența costurilor suplimentare implicate de livrare. De
altfel, Raportul Global al Competitivității 2016-2017 evidențiază faptul că românii sunt printre
cumpărătorii cu cel mai scăzut nivel de sofisticare din lume (locul 122 din 138). Procesul de
producție are, în mod similar, un grad de sofisticare redus (locul 97).
Abilitățile digitale plasează românii pe locurile din urmă la nivelul UE, având în vedere că
ponderea celor cu competențe digitale de bază este de numai 16% din totalul populației (față de o
medie de 26% a noilor state membre ale UE), în timp ce 43% nu raportează deloc abilități digitale.
Ponderea celor cu aptitudini avansate de software, de 13%, este mai mică de jumătate din media
noilor state membre (31%), conform raportului Delab (2016).
Prin urmare, ponderea IMM-urile din România care vând online este a doua cea mai
scăzută din UE (numai 7% din IMM-uri, față de 17% la nivel european), deci lipsește și presiunea
din partea altor parteneri comerciali, eventual aflați în amonte sau în avalul lanțului de vânzare,
cât și din partea concurenților, pentru a adopta un astfel de model de derulare a afacerilor.
Raportul Delab (2016) consideră că un obstacol important în dezvoltarea digitală o
reprezintă însăși atitudinea IMM-urilor față de dezvoltarea abilităților angajaților în acest sens, ca
urmare a predispoziției reduse în recrutarea și angajarea de specialiști în TIC. Numai 12% dintre
IMM-urile din România au angajat specialiști în IT, față de media de 18% a noilor state membre.

Pagina 307 din 759

În plus, ponderea IMM-urilor (3%) care oferă formare pentru creșterea abilităților digitale ale
specialiștilor în domeniul TIC și ale altor angajați este de jumătate din media noilor state membre
(7%), în timp ce numai 3% din IMM-uri au oferit formare în acest domeniu altor angajați, față de
13% în statele învecinate.
Structurile conexe aferente unei bune desfășurări a CE la nivel de firmă sunt, de asemenea,
deficitare. În primul rând, gradul de digitalizare al societății este cel mai scăzut din UE, conform
indicelui economiei și societății informaționale (DESI). România face parte din clusterul de state
cu performanțe scăzute, iar în ultimii ani, progresul său a fost redus comparativ cu restul statelor
UE.
Pe partea de comunicare online, raportul UE sugerează faptul că, deși românii folosesc
Internetul pentru utilizarea rețelelor sociale și a apelurilor video, sunt reticenți în a se angaja în
tranzacții online, cumpărături online sau înregistrare online în cazul întrebuințării produselor
bancare. Provocarea cheie pentru România este extinderea tocmai în acest domeniu ca utilizare a
Internetului, deoarece o economie digitală este alimentată într-o anumită măsură de încrederea
cetățenilor în canalul online.
În ceea ce privește, în mod specific, digitalizarea afacerilor și utilizarea CE, companiile din
România se află pe ultima poziție la nivel european în valorificarea oportunităților oferite de
tehnologia digitală (Comisia Europeană, 2017). Cea mai mare creștere a utilizării instrumentelor
online a fost înregistrată în cazul întrebuințării site-urilor media sociale; ponderea întreprinderilor
utilizatoare s-a majorat la 8% în 2016 față de anul precedent când se situa la 6%, dar continuă să
se afle mult în urma mediei UE (20%, în același an) și chiar a ponderii ridicate a utilizatorilor
individuali de social media din țară. Ponderea IMM-urilor care vând online a rămas constantă, la
7% din total, în timp ce procentul celor care folosesc serviciile de cloud s-au diminuat.
Pentru că accesul la serviciile financiare și contractarea unui împrumut sunt dificile,
conform Rapoartelor Globale ale Competitivității (World Economic Forum, 2013 și 2017),
capacitatea de inovare a companiilor românești rămâne scăzută, prin urmare decizia la nivel de
firmă pentru obținerea și implementarea noilor tehnologii se dovedește a fi anevoioasă. De altfel,
cheltuielile firmei pentru cercetare și dezvoltare ne plasează pe locul 111 la nivel mondial (din 138
de țări). Nici statul nu sprijină astfel de investiții în mod extensiv, în condițiile în care achizițiile
publice de produse tehnologice avansate plasează România pe locul 134 din 138 de țări analizate
în Raportul Global al Competitivității 2016-2017.
Acestor aspecte li se adaugă cele privind calitatea infrastructurii, care reprezintă suportul
de desfășurare efectivă al tranzacțiilor, fie că este vorba despre infrastructura de telecomunicații
sau de cea de transport. Comparând între cele două, pozițiile atribuite de Rapoartele
Competitivității Globale evidențiază o calitate mai ridicată a infrastructurii de telecomunicații
(caracterizată de numărul de abonamente la telefonia mobilă, fixă sau la Internet, cât și

Pagina 308 din 759

abonamentele la Internet în rețelele mobile sau fixe și lățimea de bandă a Internetului). De altfel,
conform indicelui DESI, sub-domeniul în care România înregistrează cele mai bune performanțe
este cel al conectivității. În schimb, calitatea infrastructurii de transport rutier ne poziționează pe
locul 128 în lume, a celei de transport aerian pe poziția 101, iar cea a infrastructurii feroviare pe
locul 79. În aceste condiții, este de așteptat ca infrastructura de transport să nu ofere sprijinul
necesar pentru asigurarea unei livrări rapide și eficiente, ceea ce constituie un nou obstacol în
adoptarea CE de către companii.
Banca Mondială (2017) a dezvoltat un indice de performanță logistică, cu scopul de
identifica provocările și oportunitățile cu care se confruntă statele în ceea ce privește logistica în
derularea comerțului (vămuire, infrastructură, expediții internaționale, competențe în domeniul
logisticii, posibilitatea de urmărire și localizare a coletelor, promptitudinea). În acest context, sub-
indicele aferent infrastructurii se referă la calitatea infrastructurii aferente comerțului și
transportului (porturi, căi ferate, transport rutier, tehnologia informației), iar promptitudinea
privește livrarea la timp sau în perioada menționată. România se clasează pe poziția 60 la nivel
global (din 160 state), între Cipru și Tanzania. Cele mai mici scoruri sunt înregistrate pentru
competențe logistice și infrastructură. În schimb, cel mai bun scor este obținut în cazul
promptitudinii, adică al respectării intervalului de livrare.

3.2.2. Evaluarea comerțului electronic la nivelul imm-urilor din românia pe

bază de chestionar

Pentru realizarea obiectivului de analiză a sectorului IMM și a mediului de afaceri specific

din România, prezenta investigație are la bază o metodologie construită pe prelucrarea unui
chestionar. Acesta din urmă a fost distribuit către un eșantion format din 150 de companii
identificate la nivelul mediului național de afaceri în perioada februarie-martie 2018. Ȋntreaga serie
de răspunsuri provine din partea unor entități ce pot fi încadrate ca IMM-uri implicate în acțiuni
de comerț electronic.

3.2.2.1. Structura chestionarului adresat IMM-urilor

Chestionarul a fost întocmai pe baza analizei studiilor de specialitate în aceste domeniu și

adaptat la specificul mediului de afacerii din România, identificat și caracterizat în prima parte a
acestui studiu și în primul raport care privește situația IMM-urilor implicate în desfășurarea de
activități de CE din România. Chestionarul a avut ca grup-țintă IMM-urile care deja desfășoară
activitate de CE, cu scopul de a identifica atât motivele pentru demararea unei astfel de activități,
cât și evoluția firmei ca urmare a implementării CE.

Pagina 309 din 759

 În prima parte a chestionarului, întrebările adresate au vizat o serie de elemente pentru
identificarea dimensiunii IMM-urilor, precum: numărul de angajați, cifra de afaceri realizată,
domeniul de activitate al firmei, vechimea firmei și vechimea în derularea activităților de CE.
În a doua parte, întrebările sunt structurate pe obținerea de răspunsuri care vizează un
comportament specific al companiei care derulează activitate de CE, după cum urmează:
 Factorii determinanți în alegerea implementării CE;
 Principalele avantaje aduse IMM-urilor de utilizarea CE;
 Principalele obstacole cu care se confruntă în implementarea CE în interiorul firmei;
 Principalele obstacole din mediul de afaceri care îngreunează adoptarea și dezvoltarea CE.
În cazul acestor întrebări, IMM-urile sunt invitate să își exprime gradul de acord cu privire
la o serie de situații care le solicită un comportament specific (vezi Anexa 1 pentru structura
chestionarului aplicat).
Rezultatele obținute permit caracterizarea specifică a IMM-urilor cu activitate în România
și oferă o bază sustenabilă pentru comparația cu concluziile obținute în urma analizei datelor
statistice și a analizei literaturii de specialitate, pentru a permite ulterior stabilirea de măsuri de
politici publice menite să stimuleze activitatea de CE.

3.2.2.2. Rezultate obținute

Primele cinci întrebări ale chestionarului au rolul de a poziționa companiile la nivelul

economiei naționale. În acest context, primul reper vizează numărul de angajați ce își desfășoară
activitatea în companiile selectate.

Figura 3.2.1. Număr aproximativ de angajați pentru companiile intervievate

42 angajati54 angajati 3 angajati

38 angajati 4% 2% 13%
11%
23 angajati
6%

5 angajati
12 angajati 39%
25%

Sursa: Concepția autorului

Pagina 310 din 759
 Figura 3.2.1. și Tabelul 3.2.1. vin să prezinte în mod sintetic numărul de angajați al
companiilor respondente. Remarcăm faptul că din totalul companiilor care au ales să răspundă la
această întrebare, majoritatea se plasează în categoria sub 30 de angajați. Jumătate dintre acestea
raportează deținerea unei cifre de 5 angajați. Aproximativ 30% dintre companii dețin un număr de
angajați ce variază între 10-20, în timp ce pentru următoarele două intervale obținem procente de
16.4, respectiv 6.5%.

Tabelul 3.2.1. Număr de angajați

Număr
Interval angajați
0 - 29 70
10 - 20 28
20 - 40 15
>40 6
Sursa: Concepția autorului

La nivelul eşantionului de lucru, se poate distinge o pondere redusă a companiilor cu un

număr de angajați superior pragului de 40.
Următoarea întrebare a vizat cifra de afaceri experimată în euro pentru companiile din
eşantion. Conform graficului expus în Figura 3.3.2, observăm faptul că 38.5% dintre întreprinderi
raportează o cifra de afaceri inferioară nivelului de 10.000 de euro. Un procent de 49.5% dintre
acestea se plasează între 10.000 şi 20.000 de euro, în timp ce doar 11.9% au obținut o cifră de
afaceri între 20.000 şi 50.000 de euro.

Figura 3.2.2 Structura companiilor în funcție de cifra de afaceri (euro)

40000 euro43000 euro 1000 euro
4% 4% 2000 euro
8%
11%
12000 euro
16%

3500 euro
23%

10000 euro
34%

Sursa: Concepția autorului

Ȋn continuare, pentru o justă caracterizare a companiilor, a fost interogat principalul
domeniu de activitate. Ȋn acest caz am obținut 106 răspunsuri, rezultatele fiind prezentate în
manieră schematică în Figura 3.2.3.
Pagina 311 din 759
 Figura 3.2.3 Numărul de companii în funcție de domeniul de activitate

Retail Productie Marketing Logistica HeadHunting

0 5
FARMA 10
Cosmetic 15
Consultanta Comert20 Bancar 25 30
Automotive Audit IT

Sursa: Concepția autorului

Rezultatele izolează 13 clase distincte de domenii de activitate, după cum se poate observa
în Tabelul 3.2.2. Dintre acestea, cel mai mare procent (22.64%) este notat pentru domeniul Comerț.
Acesta corespunde unui număr total de 24 de companii. Al doilea sector în ordinea contribuției
este sectorul IT, ce marchează 16% din totalul companiilor investigate. Podiumul este completat
de companiile ce au ca obiect de activitate marketing-ul, acestea reprezentȃnd aproximativ 15%
din total. Ponderi reprezentative sunt vizibile şi pentru domenii ca: banking, audit şi logistică.

Tabelul 3.2.2 Domenii de activitate identificate la nivelul chestionarului

Domeniu de activitate Număr de companii Fracție din total
IT 17 16.04
Audit 9 8.49
Automotive 2 1.89
Bancar 11 10.38
Comerț 24 22.64
Consultanță 2 1.89
Cosmetic 3 2.83
Farma 4 3.77
HeadHunting 2 1.89
Logistică 10 9.43
Marketing 16 15.09
Producție 5 4.72
Retail 1 0.94
Sursa: Concepția autorului

La polul opus, remarcăm procente scăzute pentru sectoarele:

Pagina 312 din 759

  Automotive (1.88%);
 Consultanță (1.88%);
 Retail (0.94%).
După determinarea dimensiunii, atȃt ca număr de angajați, cȃt şi ca cifră de afaceri şi
prezentarea domeniului de activitate, atenția prezentei cercetări a fost orientată către stabilirea
vechimii companiilor pe piața. Acest subiect a fost guvernat de întrebarea 4, iar răspunsurile
primite sunt prezentate în Figura 3.2.4 de mai jos.

Figura 3.2.4 Durata de existență a companiilor

mai mult de 20
de ani
1-4 ani

15-19 ani

10-14 ani 5-9 ani

Sursa: Concepția autorului

Se remarcă faptul că, în general, la nivelul eşantionului sunt prezente companii tinere. Cel
mai mare procent este obținut pentru intervalul 5-9 ani, acesta fiind de 31.6%. Mai mult, intervalele
de 1-4 ani şi 5-9 ani dețin împreună peste 53% din total companiilor implicate în prezenta analiză.
Această valoare este substanțial superioară celei de 35.71% înregistrată pentru intervalul 10-19
ani. La nivelul acestui interval se observă o împărțire aproape simetrică pentru sub-intervalele 10
– 14 ani, respectiv 15 – 19 ani, acestea fiind caracterizate de procentele: 18.3% şi 17.3%.
Procentul de companii cu o activitate consacrată din punctul de vedere al duratei este
inferior celor anterioare. Sesizăm existența unei fracții de 11.22% din total pentru companiile cu
o vechime pe piață ce depăşeşte nivelul de 20 de ani.
Investigația de mai sus a fost completată la nivelul următoarei întrebării cu detalii asupra
duratei derulării de activități de comerț electronic. Ȋn acest caz, am înregistrat răspunsuri pentru
121 de companii. Păstrȃnd corespondența cu întrebarea anterioară, remarcăm faptul că 57.8%
dintre companiile respondente derulează activități de CE de cel mult 4 ani. Aproximativ 10% din
companiile intervievate afirmă că deruleaza activități de comerț electronic ce nu depăşesc ca durată
1 an. Pentru intervalul de mai sus, cea mai mare pondere este observată în cazul companiilor cu o
vechime de doi ani în activitațile de comerț electronic.
Pagina 313 din 759
 Figura 3.2.5 Durata activității de comerț electronic
11 ani 12 ani 13 ani 14 ani 20 ani 0 ani
1% 2% 1% 2% 2% 10%
10 ani
7% 1 an
8 ani
6%
5%

7 ani
2%

6 ani
6% 2 ani
20%

5 ani
15%

3 ani
4 ani 9%
12%

0 ani 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani

8 ani 10 ani 11 ani 12 ani 13 ani 14 ani 20 ani

Sursa: Concepția autorului

Rezultatele indică existență unui procent de 28.9% companii cu o activitate înscrisă între 5
şi 9 ani. La nivelul acestui interval este observat şi procentul maxim identificat pentru companiile
cu o vechime de 5 ani (14.8%).
Aceste valori sunt fundamental superioare celor înregistrate pentru intervalul următor.
Doar 11.5% din companiile contactate pot face dovada unei activități de CE ce se întinde în mod
sistematic pe plaja 10 – 14 ani. Acestea sunt însoțite de un procent suplimentar de 1.65% ce
corespunde companiilor cu o vechime în e-commerce ce depăşește douăzeci de ani. Rezultatele
pentru această întrebare sunt sintetizate în Figura 3.2.5.
După cum am afirmat anterior, rolul primelor cinci întrebări a fost de a realiza o
caracterizare a companiilor incluse în eşantionul de analiză. După satisfacerea acestui obiectiv,
întrebarea cu numărul 6 îşi propune să identifice factorii determinanți ce au contribuit la
angajarea companiilor în activități de CE. Pentru acest scop, repondenților le-a fost înmȃnată o
listă de factori identificați la nivelul literaturii de specialitate ca principalele forțe motrice în
dezvoltarea comerțului electronic la nivel de IMM. Lista acestora este prezentă în Tabelul 3.2.3,
iar sinteza rezultatelor este dată la nivelul Figurii 3.2.6.

Pagina 314 din 759

 Figura 3.2.6 Acțiuni determinante în demararea activității de comerț electronic

Presiunea concurenţei
Presiuni din partea clienților
Presiuni din partea partenerilor de afaceri
EC permite fidelizarea clienților
EC oferă acces mai ușor la piețele din afara…
EC crește rentabilitatea afacerii
EC îmbunătățește imaginea companiei
EC furnizează informații în timp util pentru…
EC permite o mai bună publicitate și…
EC ne permite să aflăm mai multe despre…
EC ne permite achiziția de bunuri și servicii…
EC crește performanța la locul de muncă
EC permite economisirea de timp în…
EC contribuie la creșterea productivității
EC permite realizarea mai rapidă a unor…
EC furnizează noi oportunități
Natura activităților firmei

0 10 20 30 40 50 60 70

Acord Total Acord Indiferent Dezacord Dezacord Total

Notă: EC reprezintă abrevierea utilizată în chestionar pentru comerțul electronic (e-

commerce).
Sursa: Concepția autorului

Tabelul 3.2.3. Posibili factori declanşatori pentru practicile de comerț electronic, criterii
aferente întrebării 6
Nr.
Criteriu
crt.
1 Natura activităților firmei
2 CE furnizează noi oportunități
3 CE permite realizarea mai rapidă a unor activități specifice
4 CE contribuie la creșterea productivității
5 CE permite economisirea de timp în căutarea de noi resurse
6 CE crește performanța la locul de muncă
7 CE ne permite achiziția de bunuri și servicii pentru derularea afacerii
8 CE ne permite să aflăm mai multe despre concurenții noștri
9 CE permite o mai bună publicitate și marketing
10 CE furnizează informații în timp util pentru luarea deciziilor
11 CE îmbunătățește imaginea companiei
12 CE crește rentabilitatea afacerii
13 CE oferă acces mai ușor la piețele din afara României
14 CE permite fidelizarea clienților
15 Presiuni din partea partenerilor de afaceri
16 Presiuni din partea clienților
17 Presiunea concurenței
Sursa: Concepția autorului
Pagina 315 din 759
 Din totalul răspunsurilor primite, 41 dintre reprezentanții companiilor sunt în acord total
cu faptul că natura activităților firmei a condus la demararea practicilor de comerț electronic.
Această cifra corespunde unui procent de 37.6% şi este completată de un procent suplimentar de
30% de răspunsuri ce manifestă o stare de acord. Se remarcă un procent însemnat de companii
(25.6%) care percep cu indiferență acest factor, în timp ce 2.75%, respectiv 3.69% manifestă fie o
stare de dezacord fie una de dezacord total.
Faptul că practicile de comerț electronic furnizează noi oportunități este confirmat de
86.2% dintre companiile implicate în chestionar. Dintre aceste răspunsuri, 57.7% au marcat un
acord total. Ȋn acest caz, fracția de indiferență este plasată la 10%, nu există evidențe de dezacord
şi în acelaşi timp se înregistrează un dezacord total în 3.6% din cazuri.
Considerațiile asupra ideii că acțiunile de comerț electronic permit realizarea mai rapidă a
unor activități specifice generează o opinie similară cu cazul naturii activității firmei. Un procent
de 42% din companii sunt în acord total, 26% în acord, iar 25% consideră factorul indiferent.
Procentele de dezacord sunt şi în acest caz reduse, acestea fiind de 1.83% respectiv 3.66%.
Contribuția CE la creșterea productivității este văzută ca un factor cu o mai mică relevanță
pentru cazul companiilor prezente. Procentele de acord sunt în acest caz plasate la 38.5 şi 31.19%.
Marja de indiferență se plasează la 24%, iar gradul de dezacord este similar cu situațiile anterioare.
Al cincilea reper prezent la nivelul chestionarului în cadrul întrebării cu numărul 6 afirmă
faptul că activitățile de comerț electronic permit economisirea de timp în căutarea de noi resurse.
Un procent de aproximativ 45% din răspunsuri marchează un acord total cu acestă afirmație. Ȋn
continuare, observăm o valoare de 31% pentru acord. Spre deosebire de cazurile precedente, la
acest nivel detectăm un procent superior al dezacordului total, ce se plasează la 5.5%.
Creşterea productivității la locul de muncă prin practici de comerț electronic întregistrează
un procent de acord total ce se plasează doar la 22.93%. Procentul de acord este totuşi superior şi
atinge valoarea de 39.44%, ceea ce conduce la o valoare totală de 62.3%. Remarcăm de asemenea
procentul substanțial de indiferență ce se plasează la nivelul de 32.11%.
Cel mai mare procent de acord total observat la nivelul întrebării numărului 6 este obținut
pentru aserțiunea că inițiativele de comerț electronic conduc la o mai bună publicitate și marketing.
Rezultatele indică o apreciere total pozitivă ce atinge procentul de 59%. Aceasta este însoțită de o
percepție de acord ce atinge procentul de 20%. De asemenea, pentru acest caz remarcăm absența
unui dezacord total.
Procente substanțiale de acord total sunt înregistrate și pentru următoarele aserțiuni:
 CE ne permite să aflăm mai multe despre concurenții noștri;
 CE îmbunătățește imaginea companiei;
 CE oferă acces mai ușor la piețele din afara României.
Pagina 316 din 759
 Cele mai slabe procente vizibile în cadrul prezentei analize au fost remarcate pentru:
 CE crește performanța la locul de muncă;
 CE permite fidelizarea clienților;
 Presiuni din partea partenerilor de afaceri.
Figurile 3.2.7, 3.2.8, 3.2.9, 3.2.10, și 3.2.11 prezintă dinamica răspunsurilor pentru toate
aserțiunile din Tabelul 3.3.3.3 și pentru fiecare dintre cele cinci niveluri de apreciere ce au fost
puse la dispoziția persoanelor intervievate. Figurile sunt organizate având pe abscisa aserțiunile
sus menționate (în Tabelul 3.2.3) în ordinea prezentării lor.

Figura 3.2.7 Dinamica răspunsurilor – acord total

70

60

50

40

30

20

10

0
EC1 EC2 EC3 EC4 EC5 EC6 EC7 EC8 EC9 EC10 EC11 EC12 EC13 EC14 EC15 EC16 EC17

Sursa: Concepția autorului

Pentru ideea de acord total, concluziile au fost prezentate la nivelul paragrafelor anterioare.
Punctăm însă existența punctelor de maxim și minim local determinate de: accesul la un nivel
superior de publicitate și marketing, precum și creșterea performanței la locul de muncă.
Figura 3.2.9 descrie dinamica pentru răspunsurile încadrate în zona de indiferență. În acest
sens, nivelurile maxime au fost atinse pentru: presiuni din partea partenerilor de afaceri, tendința
comerțului electronic de a fideliza clienții și creșterea performanței la locul de muncă.

Pagina 317 din 759

 Figura 3.2.8 Dinamica răspunsurilor – acord
50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
EC1 EC2 EC3 EC4 EC5 EC6 EC7 EC8 EC9 EC10 EC11 EC12 EC13 EC14 EC15 EC16 EC17

Sursa: Concepția autorului

Concomitent, niveluri minime de atitudine indiferență apar pentru furnizarea de noi

oportunități și accesul la o mai bună publicitate.

Figura 3.2.9 Dinamica răspunsurilor – indiferent

45

40

35

30

25

20

15

10

0
EC1 EC2 EC3 EC4 EC5 EC6 EC7 EC8 EC9 EC10 EC11 EC12 EC13 EC14 EC15 EC16 EC17

Sursa: Concepția autorului

Cea mai mare doză de dezacord observată la nivelul analizei vizează capacitatea comerțului
electronic de a oferi detalii despre acțiunile concurenței. Aceasta este însoțită de neîncrederea
asupra relevanței presiunilor ce au ca sursă clienții.

Pagina 318 din 759

 Figura 3.2.10 Dinamica răspunsurilor – dezacord
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
EC1 EC2 EC3 EC4 EC5 EC6 EC7 EC8 EC9 EC10 EC11 EC12 EC13 EC14 EC15 EC16 EC17

Sursa: Concepția autorului

Notăm, de asemenea, existență a trei instanțe în care procentul de dezacord este zero.
Acestea sunt:
 CE furnizează noi oportunități;
 CE ne permite achiziția de bunuri și servicii pentru derularea afacerii;
 CE îmbunătățește imaginea companiei.

Figura 3.2.11 Dinamica răspunsurilor – dezacord total

16

14

12

10

0
EC1 EC2 EC3 EC4 EC5 EC6 EC7 EC8 EC9 EC10 EC11 EC12 EC13 EC14 EC15 EC16 EC17

Sursa: Concepția autorului

După investigarea principalilor factori care influențează CE, prezenta investigație se

concentrează asupra principalelor beneficii ce derivă din practicile de CE pentru companii la
momentul actual. Acestea sunt studiate la nivelul întrebării cu numărul 7, ce propune companiilor
Pagina 319 din 759
intervievate o serie de externalități pozitive după cum se poate observa în Tabelul 3.2.4.
Rezultatele obținute sunt prezentate în mod sintetic în Figura 3.2.12, menținând variantele
decizionale utilizate în cadrul analizei efectuate la întrebarea 6: acord total, acord, indiferent,
dezacord, respectiv dezacord total.
Mai mult, seria de figuri 3.2.13, 3.2.14, 3.2.15, 3.2.16 și 3.2.17 vine să prezinte dinamica
răspunsurilor pentru palierele decizionale de mai sus și criteriile considerate în ordinea specificată
în cadrul Tabelului 3.2.4 de mai jos.

Tabelul 3.2.4 Potențiale beneficii aferente activității de comerț electronic, criterii aferente
întrebării 7
Nr. crt. Criteriu
1 Creșterea productivității companiei
2 Creșterea vânzărilor
3 Extinderea pieței
4 Reducerea costurilor de publicitate și de promovare
5 Creșterea loialității și a retenției clienților
6 Costuri reduse prin preluarea electronică a comenzilor
7 Capacitate de livrare mai rapidă
8 Reducerea costurilor în comunicarea cu furnizorii și clienții
9 Compania este mai puternic integrată în lanțul de valoare al partenerilor
10 Bunurile și serviciile noastre sunt mai adaptate cerințelor clienților
Avem posibilitatea de a coopera cu clienții și furnizorii prin modalități noi,
11 inovatoare
12 Stimulează implicarea în activități de export/import
Sursa: Concepția autorului

Comparativ cu cazul precedent, remarcăm o reducere a nivelului procentual de acord total,

în acest caz obținându-se valori ce variază în intervalul 14.6% și 56.8%. Remarcăm, de asemenea,
un grad superior de volatiliate atât la nivelul acordului total, cât și al zonelor de dezacord.

Pagina 320 din 759

Figura 3.2.12 Principalele beneficii ale comerțului electronic la nivelul firmei la momentul
actual

Stimulează implicarea în activități de export/import

Avem posibilitatea de a coopera cu clienții și furnizorii…

Bunurile și serviciile noastre sunt mai adaptate cerințelor…

Compania este mai puternic integrată în lanțul de valoare…

Reducerea costurilor în comunicarea cu furnizorii și clienții

Capacitate de livrare mai rapidă

Costuri reduse prin preluarea electronică a comenzilor

Creșterea loialității și a retenției clienților

Reducerea costurilor de publicitate și de promovare

Extinderea pieței

Creșterea vânzărilor

Creșterea productivității companiei

0 10 20 30 40 50 60 70

Dezacord total Dezacord Indiferent Acord Acord total

Sursa: Concepția autorului

Figura 3.2.13 Dinamica răspunsurilor – acord total

60

50

40

30

20

10

0
C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 C10 C11 C12

Sursa: Concepția autorului

În termeni de acord total, rezultatele indică obținerea unor procente superioare valorii de
35% pentru următoarele potențiale beneficii:
 Extinderea pieței;
Pagina 321 din 759
 Creșterea vânzărilor;
 Costuri reduse prin preluarea electronică a comenzilor;
 Stimularea implicării în activități de export/import;
 Compania este mai puternic integrată în lanțul de valoare al partenerilor;
 Bunurile și serviciile noastre sunt mai adaptate cerințelor clienților;
 Cooperarea cu clienții și furnizorii prin modalități noi, inovatoare.

Valorile maxime au fost observate la considerarea beneficiului de extindere a pieței și au

atins procentul de 56.8%. La spectrul opus, remarcăm lipsa de încredere a participanților la studiu
în direcția obținerii de avantaje pentru creșterea loialității și retenției clienților prin operațiuni de
comerț electronic.

Figura 3.2.14 Dinamica răspunsurilor – acord

60

50

40

30

20

10

0
C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 C10 C11 C12

Sursa: Concepția autorului

Peste 50 dintre persoanele intervievate și-au manifestat acordul cu faptul că implicarea în

inițiative de CE poate genera beneficii de tipul:
 Creșterea productivității companiei;
 Capacitate de livrare mai rapidă.
Aceste valori se traduc în procente de 45.8%, respectiv 49.54%. În ciuda acestui fapt, doar
21% din companiile implicate în studiu sunt de acord cu faptul că pot obține efecte de extindere a
pieței.

Pagina 322 din 759

 Figura 3.2.15 Dinamica răspunsurilor – indiferent
40

35

30

25

20

15

10

0
C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 C10 C11 C12

Sursa: Concepția autorului

Figura 3.2.16 Dinamica răspunsurilor – dezacord

12

10

0
C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 C10 C11 C12

Sursa: Concepția autorului

Cele mai mici procente pentru indiferență sunt obținute pentru :

 Creșterea vânzărilor (7.33%);
 Creșterea productivității companiei (16.51%);
 Capacitate de livrare mai rapidă (16.51%).
Aceste rezultate sunt în corespondență cu cele identificate mai sus pentru nivelele de acord
și acord total.

Pagina 323 din 759

 Figura 3.2.17 Dinamica răspunsurilor – dezacord total
14

12

10

0
C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 C10 C11 C12

Sursa: Concepția autorului

Rezultatele indică obținerea de zero dezacord pentru următoarea serie de beneficii:

 Extinderea pieței;
 Capacitatea de livrare mai rapidă;
 Posibilitatea de a coopera cu clienții și furnizorii prin modalități noi, inovatoare;
 Reducerea costurilor în comunicarea cu furnizorii și clienții;
 Stimularea implicării în activități de export/import.
Cea mai mare doză de dezacord este îndreptată către efectele pozitive de adaptare a
produselor și serviciilor conform cerințelor clienților. Aproximativ 10% din eșantionul de studiu
și-a manifestat dezacordul cu acest potențial beneficiu.
În mod surprinzător, situația nu este simetrică și pentru dezacordul total. Remarcăm faptul
că 14 companii din total își manifestă rezerve fundamentale asupra conexiunii dintre practicile de
CE și implicarea mai puternică în comerțul internațional. Acest fapt se plasează ușor în contradicție
cu punctele de vedere declarate în zonele precedente.
Următorul reper al analizei a vizat barierele întâmpinate de companii la momentul
deciziei de a demara operațiuni de CE. În mod similar cu situațiile precendente, respondenții au
fost solicitați să-și manifeste opinia asupra unei serii de 12 elemente identificate la nivelul
literaturii de specialitate drept principalele dificultăți întâmpinate de companii în momentul
angajării în operațiuni de comerț electronic. Acestea sunt prezentate în Tabelul 3.2.5, iar rezultate
sunt reunite în cadrul Figurii 3.2.18. În continuare, sunt prezentate o serie de grafice ce au rolul de
a explica dinamica răspunsurilor la nivelul fiecărului palier de alegere existent.

Pagina 324 din 759

 Tabelul 3.2.5 Potențiale bariere în derularea activității de comerț electronic, criterii
aferente întrebării 8

Nr. crt. Criteriu

1 Costul ridicat al infrastructurii de tehnologie CE

2 Lipsa de personal specializat în IT la nivelul firmei
3 Costurile ridicate de întreținere și dezvoltare a aplicației de CE
4 Costurile și timpul necesare pentru formarea angajaților în vederea aplicației CE
5 Lipsa de compatibilitate a CE cu valorile și cultura firmei
6 Lipsa de compatibilitate a CE cu produsele/serviciile pe care le oferim
7 Lipsa de compatibilitate a CE cu clienții noștri
8 Aspecte legislative
9 Gradul ridicat de complexitate al aplicației IT
10 Lipsa de relevanță a CE pentru afacerea desfășurată
11 Teama de fraudă și neplată
12 Probleme în utilizarea unei alte limbi
Sursa: Concepția autorului

Figura 3.2.18 Prezentarea principalelor bariere cu care companiile s-au confruntat în

momentul adoptării comerțului electronic

Probleme în utlizarea unei alte limbi

Teama de fraudă și neplată

Lipsa de relevanță a EC pentru afacerea desfășurată

Gradul ridicat de complexitate al aplicației IT

Aspecte legislative

Lipsa de compatibilitate a EC cu clienții noștri

Lipsa de compatibilitate a EC cu produsele/serviciile pe care
le oferim
Lipsa de compatibilitate a EC cu valorile și cultura firmei
Costurile și timpul necesare pentru formarea angajaților în
vederea aplicației EC
Costurile ridicate de întreținere și dezvoltare a aplicației de
EC
Lipsa de personal specializat în IT la nivelul firmei

Costul ridicat al infrastructurii de tehnologie EC

0 10 20 30 40 50 60 70

Acord Total Acord Indiferent Dezacord Dezacord total

Notă: EC reprezintă abrevierea utilizată în chestionar pentru comerțul electronic (e-

commerce).
Sursa: Concepția autorului

Pagina 325 din 759

 Figura 3.2.19 prezintă dinamica răspunsurilor pentru instanță de acord total vis-à-vis de
cele 12 bariere conținute la nivelul întrebării 8. Dupa cum am afirmat și anterior, acestea derivă
din literatura de specialitate și momentul de adoptare a practicilor de CE. Remarcăm procente
reduse comparativ cu instanțele anterioare pentru pragul de acord total. În general, cele mai multe
companii au identificat ca factori inhibatori:
 Costul ridicat al infrastructurii de tehnologie de CE;
 Lipsa de personal specializat în IT la nivelul firmei;
 Costurile ridicate de întreținere și dezvoltare a aplicației de CE.

Figura 3.2.1 Dinamica răspunsurilor – acord total

20
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0
F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F1 0 F1 1 F1 2

Sursa: Concepția autorului

Figura 3.2.20 Dinamica răspunsurilor – acord
60

50

40

30

20

10

0
F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F1 0 F1 1 F1 2

Sursa: Concepția autorului

Un fapt interesant derivă din obținerea de un procent de acord total de doar 1.83% pentru
impedimentele ce derivă din lipsa de compatibilitate a CE cu produsele și serviciile oferite de
companie. Mai mult, rezultatele indică existență de zero acord total cu afirmațiile:
 Lipsa de compatibilitate a comerțului electronic cu clienții;

Pagina 326 din 759

 Probleme în utilizarea unei limbi străine.
Pentru ideea de acord, procentele obținute sunt net superioare. Procentul maxim obținut în
analiză este conectat cu îngrijorările legate de timpul și costul necesar pentru formarea de angajați.

Figura 3.2.21 Dinamica răspunsurilor – indiferent

70

60

50

40

30

20

10

0
F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F1 0 F1 1 F1 2

Sursa: Concepția autorului

Figura 3.2.22 Dinamica răspunsurilor – dezacord
25

20

15

10

0
F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F1 0 F1 1 F1 2

Sursa: Concepția autorului

Procente importante sunt obținute și pentru:

 Costurile ridicate de întreținere și dezvoltare a aplicației de CE;
 Lipsa de compatibilitate a CE cu produsele/serviciile oferite;
 Lipsa de compatibilitate a CE cu clienții.
Valorile pentru percepția de indiferență prezintă un grad net inferior de volatilitate în jurul
mediei. În ciuda acestui fapt, aproape 50% din companiile intervievate nu consideră că aspectele
legislative au constituit o problemă majoră în momentul demarării activităților de CE. 57% din
eșantion nu consideră, de asemenea, că elementele de complexitate tehnică ale aplicațiilor IT
dedicate au reprezentat o barieră.

Pagina 327 din 759

 Remarcăm faptul că în termeni de dezacord și dezacord total, rezultatele indică concluzii
similare. Respondenții au identificat ca false bariere următoarele elemente:
 Probleme în utilizarea unei alte limbi;
 Teama de fraudă și neplată;
 Lipsa de relevanță a CE pentru afacerea desfășurată;
 Lipsa de compatibilitate a CE cu valorile și cultura firmei;
 Lipsa de compatibilitate a CE cu produsele/serviciile pe care le oferim.

Figura 3.2.23 Dinamica răspunsurilor – dezacord total

25

20

15

10

0
F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F1 0 F1 1 F1 2

Sursa: Concepția autorului

Figura 3.2.24 Prezentarea principalelor impedimente în desfășurarea activității de comerț

electronic în România
60
50
40
30
20
10
0

Dezacord Total Dezacord Indiferent Acord Acord Total

Sursa: Concepția autorului

Ultima secțiune a prezentei analize își propune să investigheze percepția companiilor din
eșantionul de studiu asupra principalelor impedimente ce stau în calea desfășurării optime a

Pagina 328 din 759

activităților de CE în România. Analiza urmează tiparul celor precedente și propune o serie de
13 factori ce trebuie considerați. Aceștia sunt prezentați în Tabelul 3.2.6, iar rezultatele sunt
sumarizate la nivelul Figurii 3.2.24. Seria de figuri 3.2.25 – 3.2.29 are rolul de a detalia rezultatele
înregistrate pentru fiecare variantă de răspuns ce a fost pusă la dispoziția companiilor. Remarcăm
încă de la început procentele slabe obținute pentru opțiunea acord total. În ciuda acestui fapt,
aproximativ 30% dintre repondenți își manifestă adeziunea cu faptul că principalul impediment în
dezvoltarea CE rezidă în lipsa de sprijin din partea statului.
Alte elemente identificate într-o măsură substanțială sunt:
 Accesul dificil la finanțare;
 Utilizarea redusă a cardului ca mijloc de plată;
 Competențe digitale ale clienților.

Tabelul 3.2.6 Principalele impedimente în calea comerțului electronic, criterii aferente

întrebării 9
Nr. crt. Criteriu
1 Reticența consumatorilor față de utilizarea CE
2 Competențe digitale reduse ale clienților
3 Competențe digitale reduse ale angajaților
4 Acoperire redusă de Internet la nivelul gospodăriilor
5 Infrastructură de telecomunicații de calitate scăzută
6 Infrastructură de transport de calitate scăzută
7 Lipsa de sprijin din partea statului
8 Acces dificil la finanțare
9 Utilizarea redusă a cardului ca instrument de plată
10 Frecvență redusă a utilizării Internetului
11 Cheltuieli scăzute pentru cercetare-dezvoltare
12 Grad scăzut de absorbție a tehnologiei la nivelul firmei
13 Disponibilitate redusă a noilor tehnologii
Sursa: Concepția autorului
Figura 3.2.25 Dinamica răspunsurilor – acord total
35
30
25
20
15
10
5
0
I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13

Sursa: Concepția autorului

Cea mai slabă reacție de acord total este de 1.83% și indică faptul că firmele studiate nu
văd nivelul și calitatea infrastructurii de comunicații ca pe un posibil impediment.

Pagina 329 din 759

 Figura 3.2.26 Dinamica răspunsurilor – acord
60

50

40

30

20

10

0
I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13

Sursa: Concepția autorului

Figura 3.2.27 Dinamica răspunsurilor – indiferent

50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13

Sursa: Concepția autorului

Rezultatele analizei dezvăluie obținerea de procente clar superioare pentru opțiunea acord.
În acest caz remarcăm șase factori care reușesc să adune peste 40% din răspunsurile primite, după
cum urmează:
 Cheltuieli scăzute pentru cercetare-dezvoltare;
 Grad scăzut de absorbție a tehnologiei la nivelul firmei;
 Lipsa de sprijin din partea statului;
 Acoperire redusă de Internet la nivelul gospodăriilor;
 Utilizarea redusă a cardului ca instrument de plată;
 Infrastructură de transport de calitate scăzută.
Primul dintre aceștia acaparează procentul maxim înregistrat ce atinge valoarea de 47.7%.

Pagina 330 din 759

 Figura 3.2.28 Dinamica răspunsurilor – dezacord
25

20

15

10

0
I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13

Sursa: Concepția autorului

În termeni de indiferență remarcăm cele mai mici îngrijorări pentru accesul dificil la
finanțare și reticența consumatorilor pentru utilizarea CE.
Alte aspecte izolate sunt:
 Acoperire redusă de Internet la nivelul gospodăriilor;
 Lipsa de sprijin din partea statului.
Sesizăm procente substanțiale pentru ideea de dezacord, fie că este vorba de forma simpla
sau de un dezacord total. Remarcăm existența a 6 tipuri de factori care înregistrează procente între
18 și 23%.

Figura 3.2.29 Dinamica răspunsurilor – dezacord total

25

20

15

10

0
I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13

Sursa: Concepția autorului

Aproximativ 29.3% din companiile intervievate nu consideră ca factori inhibitori valizi
reticența consumatorilor față de CE. Un procent identic consideră că nu putem discuta de vicii
sistemice ale infrastructurii de telecomunicații. Mai mult, aproximativ 22% dintre repondenți nu
clasifică frecvența utilizării Internetului la nivel național ca una redusă.

Pagina 331 din 759

 Alte elemente identificate în această secțiune care nu sunt considerate probleme reale în
derularea corespunzătoare a inițiativelor de CE sunt:
 Accesul dificil la finanțare;
 Utilizarea redusă a cardului ca instrument de plată;
 Grad scăzut de absorbție a tehnologiei la nivelul firmei.

3.2.3. Perspective și propuneri în vederea creșterii adoptării comerțului

electronic la nivelul IMM-urilor

Capitolul își propune să prezinte principalele direcții de politici sugerate în literatura de

specialitate pe baza perspectivelor de dezvoltare ale CE și să evidențieze măsurile deja
recomandate pentru România în vederea stimulării adoptării CE la nivelul IMM-urilor. Prima parte
a acestuia tratează măsurile generale de politici, iar a doua parte se centrează pe elementele
necesare unei bune desfășurări a CE transfrontalier.

3.2.3.1. Măsuri de politici cu caracter general

Transformările în peisajul comerțului și al tehnologiei au modificat fundamental felul în

care are loc achiziția de bunuri și servicii. Pe măsură ce costurile de comunicare și transport la
nivel internațional se reduc, furnizorii se îndreaptă tot mai mult către CE și platforme online ca
metode preferate de interacțiune cu clienții. La rândul lor, cumpărătorii își modifică obiceiurile de
achiziție și, prin intermediul posibilităților online, caută noi opțiuni în alte țări și regiuni. Aceste
schimbări pot oferi oportunități semnificative pentru întreprinderile care se află atât în țările
dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare, pentru a deveni vizibile pe piețele globale. Un studiu
publicat în raportul Nielsen Global Connected Commerce din 2016, derulat în 24 de țări, arată că
mai mult de jumătate dintre respondenți (57%) declară că au cumpărat de la un comerciant online
în afara graniței țării în ultimele șase luni.
În domeniul comerțului cu servicii, comerțul electronic transfrontalier aduce, de asemenea,
noi oportunități pentru IMM-uri. Piețele software și de aplicații online oferă posibilitatea de a
furniza serviciile digitale ale IMM-urilor pentru miliarde de dispozitive inteligente. În plus,
accesarea surselor de finanțare se desfășoară din ce în ce mai mult în mediul online.
În acest context, pe măsura dezvoltării TIC, companiile trebuie să folosească și să aplice
aceste tehnologii pentru a beneficia de avantajele competitive pe care le oferă. Dinamica globală

Pagina 332 din 759

actuală obligă companiile să înlocuiască metodele comerciale tradiționale cu noile tehnologii,
bazate pe utilizarea Internetului.
Un raport al UPS (2015) cu privire la situația IMM-urilor angajate în activități de export la
nivel european indică faptul că utilizarea canalelor de vânzări online a crescut semnificativ de la
an la an. Analiza unui eșantion de IMM-uri din Belgia, Franța, Germania, Italia, Olanda, Polonia
și Marea Britanie evidențiază faptul că mai mult de jumătate din companiile investigate exportau
prin canale online (între 48% și 74% din totalul IMM-urilor analizate), deși în urmă cu un an
performanța era foarte slabă (între 6% și 54% dintre companiile analizate aveau vânzări online, în
funcție de țară). În Belgia, Franța, Italia și Marea Britanie, vânzările online s-au dublat, cel puțin.
O medie de 38% dintre IMM-urilor exportatoare consideră că mediul de vânzare online, prin
intermediul site-ului firmei, reprezintă cel mai important canal de vânzare. Un raport similar din
anul 2016 indică, însă, o evoluție diferită în funcție de țări (ponderea IMM-urilor care vând online
a crescut față de anul 2015 în Germania (la 57% din IMM-uri), Italia (50%) și Olanda (60%), dar
se diminuează în restul țărilor față de anul anterior).
Canalul de vânzări online este în curs de dezvoltare la nivel european ca factor cheie pentru
exportul IMM-urilor. Vânzările prin site-ul web al unei companii sunt în creștere ca urmare a
avantajelor în termeni de costuri ale CE: costurile exportului pe piețele de destinație din afara țării
sunt reduse la minimum prin tranzacționarea online, în timp ce costurile de transport și vamale pot
fi standardizate și făcute vizibile clienților (UPS, 2015).
Atingerea potențialului în utilizarea CE nu presupune numai adoptarea, implementarea și
gestiunea CE, ci și integrarea în modul de desfășurare al activităților întreprinderii a unor elemente
emergente activităților desfășurate prin CE, favorizate de utilizarea Internetului. Raportul elaborat
de Dean et al. (2012) identifică cinci pârghii care explică avantajele aduse IMM-urilor clasificate
în categoria celor care utilizează Internet-ul într-un grad ridicat („high-web”):
 Expansiune geografică, prin faptul că IMM-urile nu mai acționează într-un spațiu limitat,
închis de granițe, ci pot concura cu companiile mari prin deschiderea unor piețe noi, care erau
anterior inaccesibile.
 Consolidarea operațiunilor de marketing. Marketingul online oferă acoperire extinsă și
rezultate măsurabile. În plus, produce date valoroase despre clienți și preferințele acestora,
permițând ulterior publicitate și oferte specifice pentru publicul vizat.
 Creștere a interacțiunii cu clienții, ca urmare a posibilităților de interacțiune prin site-urile
social media, care permit dialogul în timp real cu clienții nu numai pentru a crește vânzările,
ci și pentru a stabili o relație de loialitate și a permite îmbunătățirea calității produselor și
serviciilor.

Pagina 333 din 759

 Accesarea serviciilor de cloud pentru realizarea de noi funcții, precum managementul relațiilor
cu clienții, managementul informațiilor, al plăților, etc., ceea ce permite o creștere mai rapidă
a întreprinderilor, fără să solicite investiții ridicate în infrastructură.
 Recrutarea mai rapidă și mai ușoară de personal, prin accesarea pieței globale de resurse
umane.
Autorii clasifică IMM-urile în cele cu utilizare ridicată a Internetului (care folosesc o gamă
variată de unelte pentru a vinde, interacționa cu furnizorii, sprijini clienții, încuraja angajații), cu
utilizare medie – cele care comercializează produse online, cu utilizare scăzută – cele care au
numai un site web sau un site de interacțiune socială, și cele care nu sunt prezente pe Internet.
În ceea ce privește CE în România, este necesară o delimitare mai clară a legilor aplicabile
și a modului în care acestea sunt aplicate. Un plan de acțiune privind comerțul electronic planificat
de Guvernul României ar trebui să contribuie în acest sens. Comisia Europeană (2017), în Raportul
asupra profilului României din punct de vedere al digitalizării, constată că deși aspecte precum
cloud computing, open data și comerțul electronic sunt incluse în Strategia Națională privind
Agenda Digitală pentru România 2020, acestea sunt mai mult orientate spre măsuri care sprijină
mai mult cetățenii, decât afacerile. O atenție specială trebuie acordată adoptării acelor măsuri care
susțin absorbția tehnologiilor digitale în activitatea cotidiană a companiilor. Un prim pas este
creșterea conștientizării, la nivelul companiilor, a capacității tehnologiei digitale de a contribui la
creșterea productivității. La momentul actual, companiile continuă să privească tehnologia TIC și
serviciile cloud ca investiții suplimentare semnificative decât sub forma unor condiții prealabile
dezvoltării unei afaceri de succes. Conceptul hub-urilor digitale, precum cele existente la București
și la Cluj-Napoca, sunt benefice în facilitarea adoptării noilor tehnologii și, prin urmare, ar putea
fi extinse la nivelul altor orașe din țară. România ar trebui să aibă în vedere crearea unei strategii
naționale speciale aferente digitalizării la nivel industrial.
O măsură utilă pentru facilitarea adoptării CE este disponibilitatea unui sistem de livrare
fizică: stabilirea de legături cu firmele de intermediere, precum cele de logistică – expediționarii
sau transportatorii. IMM-urile pot opta pentru o firmă de logistică adaptată provocărilor specifice
în derularea activităților lor. În plus, unele dintre acestea sunt chiar centrate pe servicii și tehnologii
oferite IMM-urilor (UPS, 2015).
La nivel național, politicile care promovează investițiile – în special în infrastructură – și
se centrează pe educație, training, crearea de noi abilități în orice domeniu sunt necesare. Mai mult
decât în era industrială și a informației, economia pe bază de Internet solicită o forță de muncă
bine educată și cu competențe bine dezvoltate. Țările care rămân în urmă la oferirea de oportunități
educaționale vor pierde comparativ cu altele în ceea ce priveștere creșterea economică bazată pe
dezvoltarea Internetului (Dean et al., 2012).

Pagina 334 din 759

3.2.3.2. Asigurarea elementelor necesare unei bune desfășurări a comerțului
electronic transfrontalier

O dată realizat pasul spre adoptarea CE, granițele pieței pentru IMM-uri se pot extinde la
nivel global. Totuși, este posibil ca criteriile fundamentale necesare pentru competitivitatea IMM-
urilor la nivelul CE să nu fie suficiente pentru a determina succesul și pe plan internațional. CE
transfrontalier se desfășoară pe baza unor procese relativ standardizate, care presupun existența
unor anumite elemente pentru a asigura succesul IMM-urilor.
Deși progresul tehnologic și utilizarea pe scară largă a Internetului, împreună cu reducerea
și dereglementarea tarifelor, au ajutat la crearea de noi oportunități pentru IMM-uri, comerțul
transfrontalier prin mijloace electronice nu este neapărat o opțiune viabilă pentru toate IMM-urile.
Capacitățile la nivel de firmă, factori locali și industriali și mediul național joacă un rol important
în determinarea competitivității unei companii în furnizarea de bunuri sau servicii online în
întreaga lume.
Raportul International Trade Centre (2016) stabilește lanțul de procese pentru desfășurarea
CE transfrontalier la nivel de IMM și identifică în mod detaliat cerințele care trebuie satisfăcute
de IMM-uri pentru desfășurarea cu succes a acestei activități.

Figura 3.2.30 Lanțul de procese necesar desfășurării activității de comerț electronic

transfrontalier

Stabilirea Plăți electronice Livrare Servicii post-

afacerii online internaționale transfrontalieră vânzare

Sursa: adaptat după International Trade Centre (2016), p. 4

În primul rând, stabilirea unei prezențe online devine absolut necesară în epoca digitală
pentru promovarea bunurilor și a serviciilor la nivel internațional. Prezența online se poate realiza
prin diferite metode, inclusiv opțiuni care implică costuri scăzute și expertiză tehnică redusă, cum
ar fi participarea în cadrul unei platforme de CE. Pe lângă necesitatea de a asigura abilitățile și
cunoștințele tehnice și de afaceri pentru derularea unui astfel de proces, o altă cerință este aceea
de a asigura accesul site-ului web sau al platformei pe toate dispozitivele cu conectare la Internet
(de exemplu, pentru telefoanele inteligente). Acest moment, al stabilirii prezenței online, este și
cel al asigurării securității CE. Principalele canale pentru stabilirea unei afaceri de CE sunt
reprezentate de platformele de CE (eBay, Amazon, Alibaba, etc.), mediile de comunicare socială

Pagina 335 din 759

(Pinterest, Facebook, Instagram etc.) sau website-ul firmei. Decizia asupra celui mai potrivit canal
de promovare ține de interesele și capacitățile de care dispune IMM-ul.
În această etapă, guvernele sunt responsabile de asigurarea unui proces cât mai simplu de
înregistrare a afacerilor la autoritățile locale, facilitarea înregistrării proprietății intelectuale și
dezvoltarea și implementarea de politici care vizează încălcarea drepturilor de autor. De asemenea,
pentru a sprijini eforturile de creare a unui mediu favorabil pentru CE și exploatarea deplină a
oportunităților oferite de industria de CE, guvernele pot juca un rol activ prin adoptarea unei
strategii naționale de CE pe baza consultărilor cu toate părțile interesate relevante. Măsurile
strategice se centrează pe stimularea IMM-urilor și facilitarea inovării, a exporturilor și a
capacității comerciale transfrontaliere, promovarea de noi soluții de plată, creșterea productivității
locale și oportunitățile de angajare în domeniul TIC și al sectoarelor implicate în externalizarea
proceselor de afaceri. Un aspect juridic important pentru facilitarea derulării CE este
implementarea legilor privind semnătura electronică și contractul electronic.
A doua etapă ține de domeniul plăților electronice internaționale. Disponibilitatea
opțiunilor de plată electronică sigură este unul din ingredientele vitale pentru participarea la
comerțul electronic.
Deși CE oferă avantaje potențiale legate de participarea sporită la lanțurile de valoare
globale, creșterea accesului la piață, îmbunătățirea eficienței interne, combinate cu costuri de
tranzacționare mai scăzute, adoptarea CE a fost în mare parte apanajul companiilor mari. Acest
lucru este valabil și pentru adoptarea plăților electronice. De altfel, raportul International Trade
Centre (2016) evidențiază faptul că barierele în calea CE prezintă similarități ridicate cu factorii
care pot fi atribuiți, în general, adoptării reduse a soluțiilor de plată electronică: factori cu caracter
economic (infrastructura și utilizarea inadecvată a TIC, utilizarea limitată a cardurilor de credit,
lipsa puterii de cumpărare și sistemele financiare subdezvoltate); socio-politic (cadre juridice și
normative slabe, preferințe culturale pentru interacțiunea față în față și dependența de numerar în
societate) și cunoștințe cognitive (slaba cunoaștere a TIC și a CE). În ciuda avantajelor asociate cu
plățile electronice, majoritatea IMM-urilor au înregistrat, în general, un progres lent în utilizarea
acestor sisteme.
Măsurile de politică pentru a crește adoptarea de către IMM-uri a soluțiilor de plată
electronică ar trebui să țintească, pe de o parte, domeniul educației și al formării pentru a dezvolta
capacitățile antreprenoriale în acest sens. Pe de altă parte, ar trebui să încurajeze inovarea, inclusiv
utilizarea de instrumente de plată electronică mai ieftine și mai ușor de utilizat, cât și stimularea
sub forma taxelor și a tarifelor reduse pentru a diminua costurile de instalare și operare a soluțiilor
de plată electronică.
A treia etapă, de livrare transfrontalieră, presupune, din partea IMM-urilor, o organizare
eficientă în privința depozitării produselor comercializate și asigurarea ambalării corespunzătoare

Pagina 336 din 759

a bunurilor. Un rol important în acest context le revine expediționarilor și altor intermediari, care
pot prelua aceste activități din sarcina IMM-urilor și le pot trata cu un nivel mai ridicat de eficiență
decât în cazul companiilor de dimensiuni mai mici. La nivel național, o vizibilitate mai ridicată a
transparenței în ceea ce privește procedurile vamale legate de CE transfrontalier și normele privind
aplicarea taxelor și impozitelor sunt necesare. În vederea expansiunii activității de CE, este
recomandată atât creșterea eficienței infrastructurii privind conectivitatea (pentru livrarea de
bunuri: infrastructura rutieră și de transport aerian, pentru furnizarea de servicii: tehnologia de
criptare, lățimea de bandă a Internetului), cât și modernizarea serviciilor poștale naționale pentru
creșterea eficienței livrării.
Etapa post-vânzare a proceului de CE include toate activitățile are au loc după plata online
și livrarea produselor. Această etapă are o importanță deosebită, întrucât poate să crească gradul
de încredere al consumatorilor în CE și are cele mai ridicate șanse ca, în condițiile unei bune
desfășurări, să contribuie la fidelizarea clienților. Etapa este aferentă creării unei bune reputații
pentru firmă. De altfel, unul dintre principalele impedimente semnalate de români în cazul
achizițiilor online este tocmai teama de a nu beneficia de produsul corespunzător, la calitatea
așteptată. Din acest motiv, un rol important trebuie acordat evaluării produselor sau serviciilor din
partea consumatorilor și facilitatea accesului la mijloacele de redresare a situației în cazul în care
produsul sau serviciul achiziționat nu corespunde așteptărilor.
Raportul International Trade Centre (2016) propune o serie de strategii și recomandări
pentru asigurarea bunei desfășurări a proceselor în cadrul acestei etape. Prima dintre acestea
vizează IMM-urile, care pot îmbunătăți comunicarea cu clienții prin furnizarea tuturor
informațiilor necesare cu privire la produs pe site-ul firmei. La nivel național, adoptarea de legi și
reglementări în vederea protejării intereselor economice ale consumatorilor (de exemplu, dreptul
la returnare și politicile de anulare, politicile care protejează transferul de date și confidențialitatea)
pot contribui la creșterea CE, dublate de monitorizarea politicilor de protecție a consumatorilor. În
același timp, creșterea transparenței asupra măsurilor adoptate în acest sens îi face pe consumatori,
dar și pe firme, mai conștiente de drepturile și obligațiile care le revin. Existența tarifelor între țări
în cazul produselor returnate generează costuri suplimentare pentru IMM-uri și are repercursiuni
negative asupra raportului preț-calitate al produsului. Eliminarea acestora ar permite IMM-urilor
garantarea protecției consumatorilor concomitent cu menținerea competitivității companiei.

3.2.4. Concluzii

Obiectivul principal al acestei analize a fost acela de investiga principalele elemente care
caracterizează și cu care se confruntă IMM-urilor din România care desfășoară activitate de CE,
din patru perspective: factorii care au avut cea mai mare importanță în alegerea implementării CE,
principalele avantaje aduse de utilizarea CE, principalele obstacole cu care se confruntă IMM-urile

Pagina 337 din 759

în implementarea CE în interiorul firmei și principalele obstacole la nivelul mediului de afaceri
din România care îngreunează adoptarea și dezvoltarea CE.
Pentru a evidenția acest demers central, analiza a pornit de la schimbările pe care le solicită
dezvoltarea economiei digitale la nivelul companiilor și necesitatea remodelării strategiei de
afaceri prin dezvoltarea acestei componente, ca urmare a oportunităților ridicate în termeni de piață
de desfacere, creșteri de venituri și de productivitate pe care îl presupune accesul la piețele globale.
Dacă IMM-urile sunt cele care decid în ceea ce le privește cum vor răspunde provocărilor ridicate
de economia digitală, guvernelor le revine rolul de a clădi mediul în care activitatea de CE se
desfășoară și de a răspunde complexității solicitate de reglementarea acestui sector într-un mod
care să permită participarea neîngrădită a firmelor și indivizilor.
Analiza literaturii de specialitate indică faptul că există două surse majore de impedimente
în calea adoptării CE la nivelul IMM-urilor: caracteristicile specifice ale IMM-urilor și
caracteristicile mediului de afaceri, adică bariere interne, respectiv externe desfășurării afaceri. În
primul caz, barierele interne pot fi constituite chiar din trăsăturile care caracterizează, de fapt,
IMM-urile. Dimensiunea redusă a firmelor, un atu al acestora din perspectiva flexibilității și
inovării, poate reprezenta un dezavantaj ca urmare a resurselor financiare limitate, care împiedică
adpotarea tehnologiilor noi, necesare pentru implementarea și dezvoltarea ulterioară a soluțiilor de
CE. În mod similar, nevoia de personal specializat este slab suplinită în cadrul IMM-urilor, ca
urmare a accesului dificil atât la experți în domeniul IT, cât și a investițiilor slabe în resursele
umane pentru dezvoltarea de capacități n aceste direcții. Pe lângă lipsa de resurse financiare pentru
a acoperi aceste nevoi, o altă cauză identificată în acest context este și lipsa de orientare în general
pe termen lung a IMM-urilor. O altă barieră internă poate fi reprezentată de lipsa de adaptare a CE
la cultura și valorile IMM-urilor, parțial ca urmare a unei conștientizări limitate asupra
oportunităților și beneficiilor oferite de CE, parțial ca urmare a modului de operare în interiorul
IMM-urilor și a reticenței mai ridicate la risc.
Barierele externe sunt analizate la nivelul mediului de afaceri din România și se opresc
asupra câtorva elemente specifice. Este evidențiată, în primul rând, presiunea scăzută pentru
adoptarea CE din partea partenerilor comerciali, a clienților și a concurenților IMM-urilor din
România. În al doilea rând, mediul de afaceri este caracterizat de un grad scăzut de digitalizare -
abilitățile digitale plasează românii pe locurile din urmă la nivelul UE, în timp ce IMM-urile
manifestă o predispoziție redusă în recrutarea și angajarea de specialiști în TIC. Structurile conexe
aferente unei bune desfășurări a CE la nivel de firmă sunt, de asemenea, deficitare: gradul de
digitalizare al societății este cel mai scăzut din UE, accesul la serviciile financiare și contractarea
unui împrumut sunt dificile ceea ce conduce la o capacitate de inovare scăzută, iar infrastructura
de transport de calitate slabă nu oferă sprijinul necesar pentru asigurarea unei livrări rapide și
eficiente.

Pagina 338 din 759

 Ținând cont de aceste elemente identificate la nivelul literaturii de specialitate și valabile
pentru mediul de afaceri din România cu impact asupra IMM-urilor care realizează activități de
CE, a fost dezvoltat un chestionar care privește situația IMM-urilor implicate în desfășurarea de
activități de CE din România. Chestionarul a fost aplicat în perioada februarie-martie 2018 unui
număr de 150 de IMM-uri. În prima parte a acestuia sunt investigate o serie de elemente care
descriu dimensiunea IMM-urilor, precum numărul de angajați, cifra de afaceri realizată, domeniul
de activitate al firmei, vechimea firmei și vechimea în derularea activităților de CE, iar în a doua
parte IMM-urile sunt invitate să își exprime gradul de acord cu privire la o serie de situații care le
solicită un comportament specific, centrate pe evidențiarea factorilor determinanți în
implementarea CE, a avantajelor aduse de CE și a obstacolelor cu care se confruntă la nivel intern
și extern. Principalele rezultate evidențiază o serie de elemente care se pliază, în bună măsură, cu
rezultatele identificate prin analiza literaturii de specialitate și evidențiate în raportul anterior prin
evaluarea datelor statistice.
Astfel, în ceea ce privește factorii potențiali pentru declanşarea practicilor de CE, cel mai
mare procent de acord total este obținut pentru aserțiunea că inițiativele de CE conduc la o mai
bună publicitate și marketing, respectiv furnizează noi oportunități. În primul caz, rezultatele
indică o apreciere total pozitivă ce atinge procentul de 59% și o percepție de acord ce atinge
procentul de 20%. Faptul că practicile de comerț electronic furnizează noi oportunități este
confirmat de 86.2% dintre companiile implicate în chestionar. Dintre aceste răspunsuri, 57.7% au
marcat un acord total.
Cele mai slabe percepții (date de un nivel mai redus al procentelor de acord total) au fost
remarcate pentru creșterea performanței la locul de muncă, fidelizarea clienților și presiuni din
partea partenerilor de afaceri pentru adoptarea CE. De altfel, atât presiunea din partea clienților,
cât și din partea partenerilor de afaceri sau acțiunile concurenței au un grad mai degrabă scăzut de
stimulare a adoptării CE.
IMM-urile consideră că principalele beneficii ce derivă din practicile de CE se reverberează
asupra extinderii pieței, creșterii vânzărilor și costurilor reduse date de preluarea electronică a
comenzilor. La spectrul opus, remarcăm lipsa de încredere a participanților la studiu în direcția
obținerii de avantaje pentru creșterea loialității și retenției clienților prin operațiuni de CE, cât și
manifestarea de rezerve fundamentale asupra conexiunii dintre practicile de CE și implicarea mai
puternică în comerțul internațional (analizând cele mai mari procente de dezacord și dezacord
total).
Primele două secțiuni ale întrebărilor analizate până aici sugerează faptul că, deși interesul
IMM-urilor este de a-și lărgi piața și a crește vânzările, extinderea pe piețe străine nu le este la
îndemână – până în prezent, nu au experimentat beneficii în această direcție. Următoarele două
secțiuni ne permit să identificăm cauzele care inhibă derularea activităților de CE.

Pagina 339 din 759

 În cazul principalelor bariere cu care companiile s-au confruntat în momentul adoptării CE,
rezultatele chestionarului evidențiază ca obstacole lipsa de personal specializat în IT la nivelul
firmei și costurile ridicate atât ale infrastructurii de tehnologie aferente CE, cât și cele de întreținere
și dezvoltare a aplicației de CE, conform celor stabilite în literatura de specialitate. În schimb,
problemele nu sunt atât de ridicate în ceea ce privește compatibilitatea CE cu produsele și serviciile
oferite de companie, cu clienții sau în utilizarea unei limbi străine, semn că IMM-urile românești
conștientizează beneficiile date de CE și își pot adapta oferta pentru a o comercializa prin
intermediul canalelor de vânzare moderne. La momentul adoptării CE, aproape 50% din
companiile intervievate nu au considerat că aspectele legislative au constituit o problemă majoră
în momentul demarării activităților de CE.
Rolul ultimei întrebări adresate eșantionului de IMM-uri este de a identifica principalele
impedimente ce stau în calea desfășurării optime a activităților de CE în România la momentul
actual. De această dată, se înregistrează o gamă de răspunsuri cu procente volatile de distribuție
între variantele de acord și dezacord. În general, cele mai importante impedimente în dezvoltarea
CE rezidă în lipsa de sprijin din partea statului, cheltuieli scăzute pentru cercetare-dezvoltare,
utilizarea redusă a cardului ca mijloc de plată și accesul dificil la finanțare. În schimb, dacă
infrastructura de transport și calitatea sa apar printre obstacole, firmele studiate nu văd nivelul și
calitatea infrastructurii de comunicații ca pe un posibil impediment.
Principala categorie de impedimente la nivel intern semnalată în cazul eșantionului de
IMM-uri se referă la costurile ridicate cu implementarea și asigurarea funcționallității tehnologiei
de CE. Aceasta se reverberează și asupra barierelor externe, obstacolele care țin de investițiile în
cercetare-dezvoltare și accesul dificil la finanțare fiind printre cele mai frecvent invocate. Se
remarcă acordul IMM-urilor asupra nevoii unui sprijin mai ridicat din partea statului și a creșterii
calității infrastructurii de transport.
Ultimul capitol este centrat pe prezentarea principalelor direcții de politici sugerate în
literatura de specialitate pe baza perspectivelor de dezvoltare ale CE. O serie de măsuri generale
de politici necesare sunt semnalate, după cum urmează:
 creșterea importanței canalului de vânzări online la nivel european ca factor cheie pentru
exportul IMM-urilor, prin urmare sprijinirea integrării noilor tehnologii în cadrul IMM-urilor
pentru înlocuirea metodelor comerciale tradiționale, pentru valorificarea tuturor oportunităților
economiei digitale;
 integrarea în activitatea IMM-urilor a unor elemente emergente activităților desfășurate prin
CE: accesarea serviciilor de cloud pentru realizarea de noi funcții, precum managementul
relațiilor cu clienții, managementul informațiilor, al plăților, etc., accesarea pieței globale de
resurse umane, consolidarea operațiunilor de marketing și valorificarea datelor și informațiilor
stocate ca urmare a activităților online etc.
Pagina 340 din 759
 promovarea investițiilor în infrastructură și în educație, training, crearea de noi abilități;
 asigurarea disponibilității unui sistem de livrare fizică, prin susținerea colaborării și stabilirea
de legături cu firmele de intermediere.
În ceea ce privește recomandările deja lansate pentru România la nivel european, acestea
privesc, în primul rând, crearea unei strategii naționale speciale aferente digitalizării la nivel
industrial și orientarea – față de strategia deja existentă care afectează și sectorul digital – cu
precădere asupra companiilor care desfășoară activități de CE.
Ultima parte a acestui capitol furnizează o serie de recomandări în vederea unei bune
desfășurări a CE transfrontalier. Măsurile privesc în mod specific cele patru etape ale lanțului de
procese care descriu această activitate: stabilirea unei prezențe online, plățile electronice
internaționale, livrarea transfrontalieră și serviciile post-vânzare.
Concluzia generală a analizei efectuate indică atât interdependența ridicată dintre nevoile
la nivelul IMM-urilor și cerințele mediului de afaceri, cât și ariile vaste de intervenție în care sunt
necesare investiții – financiare, strategice, cu caracter legislativ – pentru a plasa companiile pe
traseul de competitivitate necesar desfășurării activităților de CE. Alternativa în lipsa unor astfel
de măsuri sunt pierderile uriașe generate de neparticiparea la o piață globală, în continuă
dezvoltare.

3.3. Propuneri și recomandări cu privire la direcțiile de acțiune la

nivelul MMACA

3.3.1. Cadrul specific de adoptare al comerțului electronic

Derularea afacerilor în mediul online are potențialul de a transforma întreaga organizație,

prin modificarea semnificativă a structurii organizatorice și a proceselor de afaceri, cu impact
asupra relațiilor cu clienții, furnizorii și alți parteneri de afaceri (Zhu et al., 2006).
Desfățurarea online a afacerilor presupune integrareatehnologiilor de comunicare
(internet), a proceselor de afaceri și a practicilor de management. Tehnologiile web ajută
organizațiile să înțeleagă nevoile clienților (capacitatea de marketing), să-și personalizeze
produsele și serviciile (îmbunătățirea satisfacției clienților), să adopte soluții pentru piața
produselor (să reacționeze rapid la schimbările din mediul extern), să ia ordine de la clienți
(îmbunătățirea vitezei de livrare, reducerea costurilor, abordarea globală, creșterea satisfacției
clienților), conform lui Bordonaba-Juste et al. (2012).
Adoptarea CE în rândul IMM-urile este văzută ca deschidere spre inovare și adoptarea
acesteia, ceea ce înseamnă înscrierea în registrele unei „noi economii”. Chiar dacă existența unei
„noi economii” va fi permenent valabilă (Clayton, 2002), de această dată inovarea, caracterizată
prin adoptarea CE, are patru caracteristici distincte (Simpson și Docherty, 2004): accesul imediat
Pagina 341 din 759
la piețele de informații la nivel mondial; o viteză mai mare de comercializare; transformarea
proceselor de afaceri și schimbarea balanței de putere între furnizori și clienți, pe măsură ce
informațiile devin disponibile pe scară largă. În acest context, vorbim despre o e-economie,
caracterizată de un sistem dinamic de interacțiuni între cetățenii unui stat, companii și guverne
care valorifică tehnologia online pentru a obține un bun social sau economic (Hamilton, 2002).
Este importantă definirea contextului adoptării CE pentru a clarifica factorii care trebuie
luați în considerare înainte ca întreprinderile (și în special IMM-urile) să facă acest pas. Afacerile
online nu mai sunt o alternativă, ci un imperativ (Durbhakula și Kim, 2011). În general, literatura
de specialitate converge asupra existenței unui model bazat pe trei factori contextuali care
influențează decizia firmei de a adopta inovarea, conducând la creșterea performanței firmei.
Modelul este cunoscut sub numele celor trei factori, și anume cadrul tehnologic-organizațional-de
mediu (TOE – Technological, Organisational, Environmental criteria) (Durbhakula și Kim,
2011). Contextul tehnologic se referă la tehnologiile interne și externe disponibile pentru firmă.
Contextul organizațional se referă la caracteristicile și resursele organizaționale, cum ar fi calitatea
resurselor umane, cantitatea de resurse corespunzătoare etc. Mediul se referă la caracteristicile
cadrului în care firma își desfășoară activitatea.

Tabel 3.3.1. Principalii factori ai adoptării CE în cadrul TOE

Contextul specific adoptării CE
Context tehnologic
Context organizațional
Mediu
Factori la nivel de management Atitudinile managerilor față de inovare
(interni)
Sursa: adaptat după Chen (2013)
Factori de influență
Avantajele relative percepute
Compatibilitatea inovării
Complexitatea inovării
Riscul perceput
Cunoștințele angajaților referitoare la CE
Resursele companiei
Orientarea strategică a firmei
Orientarea globalizării firmei
Intensitatea concurenței
Suportul industriilor
Sprijin din partea guvernului
Infrastructura națională de IT
Comportamentul furnizorilor și al cumpărătorilor
Cunoștințe asupra instrumentelor IT și C

Chatzoudes (2016) aderă cadrului conceptual descris de TOE, integrând criteriilor

tehnologice infrastructura de IT și abilitățile de utilizare ale Internetului, celui organizațional
dimensiunea și scopul companiei, cunoștințele celui aflat la conducerea companiei și costurile de
adaptare, în timp ce mediul este alcătuit din factori care țin de disponibilitatea și capacitățile
partenerilor din lanțul de aprovizionare, presiunea concurenței, sprijin din partea guvernelor și
Pagina 342 din 759
nivelul de pregătire al consumatorilor. Alte studii (de exemplu, Chen et al., 2013) au arătat că un
rol semnificativ în deciziile de adoptare a tehnologiei de către o firmă este jucat de către
caracteristicile managerilor (Tabelul 3.3.1). În plus, Cragg et al. (2001) au concluzionat că sunt
trei aspecte care pot avea un efect asupra accesului IMM-urilor la Internet: beneficiile percepute,
pregătirea organizațională și presiunile externe.
Acestui cadru conceptual, Srivastava și Teo (2006) îi integrează dezvoltarea activităților
de afaceri din mediul privat și din cel public, pentru a evidenția creșterea competitivității unei
națiuni. Gregorio et al. (2005) includ, în cadrul factorilor care influențează dezvoltarea globală a
afacerilor electronice, logistica, activitatea antreprenorială și diferențele regionale.
În acest context, dimensiunea în care guvernele statelor pot influența activitatea de CE
devine evidentă. Influența guvernului este identificată ca un factor cheie în numeroase studii pentru
decizia de a adopta modalitatea de derulare electronică a afacerilor la nivel de companie. Rolul
guvernelor este nu numai de a folosi Internetul în activitățile pe care le desfășoară, ci și de a
încuraja în mod activ companiile și consumatorii să îl folosească (Durbhakula și Kim, 2011).
Modalitățile prin care inițierea acestor activități pot fi sprijinite de către guverne rezidă în
acordarea de subvenții, prin achiziții publice sau parteneriate în care guvernul însuși să reprezinte
o terță parte. Alte studii evidențiază realizarea de Acorduri comerciale internaționale între guverne
pentru a promova afacerile internaționale, precum planul adoptat de guvernul Coreei de Sud pentru
a stimula dezvoltarea afacerilor electronice în țara sa (Damanpour și Damanpour, 2001). Simpson
și Docherty (2004) consideră că rolul guvernelor este de a-i convinge pe managerii IMM-urilor de
necesitatea adoptării CE, în ciuda unui comportament mai degrabă reluctant, și de a-i determina
să subscrie compensării acestei necesități, ca urmare a importanței economice a IMM-urilor.
Durbhakula și Kim (2011) evidențiază trei indicatori prin care implicarea guvernelor poate
fi evaluată: dezvoltarea e-guve