Fotogrammetria – generalitati

Fotogrammetria este stiința care se ocupa cu determinarea in timp si

spațiu a obiectelor fixe, mobile sau deformabile si cu reprezentarea lor
fotografica, grafica sau numerica (prin coordonate) pe baza de fotografii speciale
numite fotograme. Numele de fotogrammetrie provine din limba
greaca: photos=lumina, gramma=scriere si metron=masura.

Fotograma este o fotografie speciala care din punct de vedere matematic

este o proiectie centrala. Pe ea se pot efectua masuratori precise, se pot stabili
relatii matematice intre punctele de pe suprafata terestra fotografiata si
corespondentele lor de pe imaginea fotografica.

Fotogramele se pot clasifica dupa diferite criterii: obţinerea, poziţia axei

optice a aparatului de fotografiat si scara.
Dupa modul de obţinere, exista:
- fotograme terestre (geofotograme)
- fotograme aeriene (aerofotograme)
Dupa poziţia axei optice a aparatului de fotografiat pot fi:
- fotograme nadirale sau verticale
- fotograme inclinate
Dupa scara, fotogramele se divid in trei categorii:
- la scara mare (>1:10 000)
- la scara mijlocie (intre 1:10 000 si 1:30 000)
- la scara mica (>1:30 000)

Bazele fotogrammetriei au fost puse, in jurul anilor 1848-1850, de ofiţerul

francez Aimé Laussedat, iar termenul de “fotogrammetrie” a fost utilizat pentru
prima data, in anul 1893, de catre Albrecht Meydenbauer.

Datorita utilizarii fotogrammetriei si in alte domenii decat cel topo-

cartografic, s-a ajuns la individualizarea unor ramuri in cadrul acesteia:
 - fotogrammetria topografica, al carui scop este inregistrarea si
masurarea suprafeţei Pamintului in vederea obţinerii planurilor si harţilor;
- fotogrammetria arhitecturala, care se ocupa cu executarea de
relevee a obiectivelor arhitectonice pe baza fotogramelor;
- microfotogrammetria, care are drept obiectiv determinarea in
spaţiu a corpurilor mici si foarte mici;
- fotogrammetria meteorologica;
- fotogrammetria cosmica;

Premarcajele fotogrammetrice

Determinarea centrelor de proiectie ale imaginilor prin folosirea

receptorului GNSS aeropurtat nu este suficienta pentru realizarea cu precizie a
orientarii absolute. Suplimentar, trebuie efectuate observatii GNSS pentru
determinarea de repere fotogrammetrice, care trebuie sa fie premarcate pe
teren. Reperele fotogrammetrice trebuie sa fie vizibile in mod clar pe fotograme,
iar forma premarcajului sa permita masurarea lor cu precizie in imaginile digitale.
Precizia reperelor fotogrammetrice trebuie sa fie de +/- 10 cm pe axele X, Y, Z.

In figura de mai jos avem un exemplu de premarcaj a unui reper fotogrammetric.

 Reperajul fotogrammetric

Pentru ca fotogramele sa poata fi exploatate (restituite) este necesar ca ele

sa fie orientate ( interiorsi exterior). Intrucat elementele de orientare exterioara
nu se cunosc, orientarea exterioara se face functie de puncte de reper care fac
legatura intre fotograme si teren. Punctele de reper sunt puncte perfect
identificabile pe fotograme sau stereograme si teren: colturi de case, intersectii
de drumuri etc. Punctele in numar de patru pe fotograma sau stereograma se aleg
sprecolturi, la distante de 1-3 cm de margine, pentru a defini cat mai bine
suprafata in cauza. Punctele alese se determina pe cale topografica in teren (x, y,
z) in cadrul retelei geodezice, se inteapa pe fotograma, se incercuiesc, iar pe
spatele fotogramei se face o schema de pozitie detaliata. Punctele de reper
necesare lucrarilor de redresare si restitutie pot fi determinate si pe cale
fotogrammetrica (prin aerotriangulatie). Si in aceasta situatie este necesar ca un
anumit numar de puncte sa se determine tot pe cale topografica (la capatul
benzilor si de regula la mijlocul lor, la colturile si in centrul blocului defotograme).

Realizarea reperajului fotogrammetric

Punctele de reper denumite prin traducere si puncte de control la sol

(Ground Control Points), asigura legatura absolut necesara intre imaginea aeriana,
viitorul plan digital, respectiv ortofotoplan si teren. Proiectul reperajului
urmareste stabilirea amplasamentului aproximativ al reperilor si marcarea lor prin
puncte de harta de zbor urmarind o repartizare uniforma a lor, pe suprafața de
inregistrat. Poziția definitiva s-a stabilit pe teren: daca in cadrul unei zone de 100
m in jurul punctului stabilit nu s-a gasit un reper natural (colț de casa, de gard,
stalp s.a.) s-a instalat un reper artificial prin premarcaj.
In figura de mai jos avem un exemplu de dispunere a reperelor fotogrammetrice.

Punctele de verificare

Suplimentar fata de reperele fotogrammetrice, trebuie determinate la

teren puncte de verificare (check points). Dupa cum se stie, aceste puncte sunt
similare reperelor fotogrammetrice, dar nu vor fi incluse in compensarea blocului
de aerotriangulatie, ci vor fi folosite pentru evaluarea preciziei. Punctele de
verificare nu vor fi premarcate, ci vor fi alese la teren detalii planimetrice
punctiforme vizibile pe fotograme. Pentru aceste puncte vor fi intocmite descrieri
topografice in aceleasi conditii ca si pentru reperele fotogrammetrice. Punctele de
verificare vor avea o densitate minima de 1 punct la 500 km² si o distributie
omogena pe suprafata totala a proiectului. Din punct de vedere al pozitiei lor pe
fotograme, punctele de verificare trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si
reperele fotogrammetrice si sa fie vizibile pe minim 4 fotograme (din doua benzi
adiacente).