Fotogrammetria este stiința care se ocupa cu determinarea in timp si
spațiu a obiectelor fixe, mobile sau deformabile si cu reprezentarea lor fotografica, grafica sau numerica (prin coordonate) pe baza de fotografii speciale numite fotograme. Numele de fotogrammetrie provine din limba greaca: photos=lumina, gramma=scriere si metron=masura.
Fotograma este o fotografie speciala care din punct de vedere matematic
este o proiectie centrala. Pe ea se pot efectua masuratori precise, se pot stabili relatii matematice intre punctele de pe suprafata terestra fotografiata si corespondentele lor de pe imaginea fotografica.
Fotogramele se pot clasifica dupa diferite criterii: obţinerea, poziţia axei
optice a aparatului de fotografiat si scara. Dupa modul de obţinere, exista: - fotograme terestre (geofotograme) - fotograme aeriene (aerofotograme) Dupa poziţia axei optice a aparatului de fotografiat pot fi: - fotograme nadirale sau verticale - fotograme inclinate Dupa scara, fotogramele se divid in trei categorii: - la scara mare (>1:10 000) - la scara mijlocie (intre 1:10 000 si 1:30 000) - la scara mica (>1:30 000)
Bazele fotogrammetriei au fost puse, in jurul anilor 1848-1850, de ofiţerul
francez Aimé Laussedat, iar termenul de “fotogrammetrie” a fost utilizat pentru prima data, in anul 1893, de catre Albrecht Meydenbauer.
Datorita utilizarii fotogrammetriei si in alte domenii decat cel topo-
cartografic, s-a ajuns la individualizarea unor ramuri in cadrul acesteia: - fotogrammetria topografica, al carui scop este inregistrarea si masurarea suprafeţei Pamintului in vederea obţinerii planurilor si harţilor; - fotogrammetria arhitecturala, care se ocupa cu executarea de relevee a obiectivelor arhitectonice pe baza fotogramelor; - microfotogrammetria, care are drept obiectiv determinarea in spaţiu a corpurilor mici si foarte mici; - fotogrammetria meteorologica; - fotogrammetria cosmica;
Premarcajele fotogrammetrice
Determinarea centrelor de proiectie ale imaginilor prin folosirea
receptorului GNSS aeropurtat nu este suficienta pentru realizarea cu precizie a orientarii absolute. Suplimentar, trebuie efectuate observatii GNSS pentru determinarea de repere fotogrammetrice, care trebuie sa fie premarcate pe teren. Reperele fotogrammetrice trebuie sa fie vizibile in mod clar pe fotograme, iar forma premarcajului sa permita masurarea lor cu precizie in imaginile digitale. Precizia reperelor fotogrammetrice trebuie sa fie de +/- 10 cm pe axele X, Y, Z.
In figura de mai jos avem un exemplu de premarcaj a unui reper fotogrammetric.
Reperajul fotogrammetric
Pentru ca fotogramele sa poata fi exploatate (restituite) este necesar ca ele
sa fie orientate ( interiorsi exterior). Intrucat elementele de orientare exterioara nu se cunosc, orientarea exterioara se face functie de puncte de reper care fac legatura intre fotograme si teren. Punctele de reper sunt puncte perfect identificabile pe fotograme sau stereograme si teren: colturi de case, intersectii de drumuri etc. Punctele in numar de patru pe fotograma sau stereograma se aleg sprecolturi, la distante de 1-3 cm de margine, pentru a defini cat mai bine suprafata in cauza. Punctele alese se determina pe cale topografica in teren (x, y, z) in cadrul retelei geodezice, se inteapa pe fotograma, se incercuiesc, iar pe spatele fotogramei se face o schema de pozitie detaliata. Punctele de reper necesare lucrarilor de redresare si restitutie pot fi determinate si pe cale fotogrammetrica (prin aerotriangulatie). Si in aceasta situatie este necesar ca un anumit numar de puncte sa se determine tot pe cale topografica (la capatul benzilor si de regula la mijlocul lor, la colturile si in centrul blocului defotograme).
Realizarea reperajului fotogrammetric
Punctele de reper denumite prin traducere si puncte de control la sol
(Ground Control Points), asigura legatura absolut necesara intre imaginea aeriana, viitorul plan digital, respectiv ortofotoplan si teren. Proiectul reperajului urmareste stabilirea amplasamentului aproximativ al reperilor si marcarea lor prin puncte de harta de zbor urmarind o repartizare uniforma a lor, pe suprafața de inregistrat. Poziția definitiva s-a stabilit pe teren: daca in cadrul unei zone de 100 m in jurul punctului stabilit nu s-a gasit un reper natural (colț de casa, de gard, stalp s.a.) s-a instalat un reper artificial prin premarcaj. In figura de mai jos avem un exemplu de dispunere a reperelor fotogrammetrice.
Punctele de verificare
Suplimentar fata de reperele fotogrammetrice, trebuie determinate la
teren puncte de verificare (check points). Dupa cum se stie, aceste puncte sunt similare reperelor fotogrammetrice, dar nu vor fi incluse in compensarea blocului de aerotriangulatie, ci vor fi folosite pentru evaluarea preciziei. Punctele de verificare nu vor fi premarcate, ci vor fi alese la teren detalii planimetrice punctiforme vizibile pe fotograme. Pentru aceste puncte vor fi intocmite descrieri topografice in aceleasi conditii ca si pentru reperele fotogrammetrice. Punctele de verificare vor avea o densitate minima de 1 punct la 500 km² si o distributie omogena pe suprafata totala a proiectului. Din punct de vedere al pozitiei lor pe fotograme, punctele de verificare trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si reperele fotogrammetrice si sa fie vizibile pe minim 4 fotograme (din doua benzi adiacente).