Agricultura

Republica Moldova este un stat agrar-industrial. Agricultura este unul dintre pilonii

tradiționali pentru economia Republicii Moldova.
Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50% din veniturile
parvenite din export. Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în
proprietatea a 390.380 de producători agricoli individuali. Suprafața terenurilor
cultivabile se estimează a fi de 1.483 mii de ha, ceea ce reprezintă 43,8% din
suprafața republicii. Din suprafața totală cultivabilă, circa 60,6% sunt destinate
culturilor cerealiere (mai cu seamă grâu, care reprezintă 18,5% din terenul arabil
și porumb, care reprezintă 22,1%), floarea soarelui (25,7%) și furaje (5,2%).

Zona de nord a țării, este specializată în producție și prelucrare a sfeclei de

zahăr, boabe, fructe, tutun, și este caracterizată prin tratament termic relativ mare,
suficient în comparație cu zonele sudice. Mai multe precipitații (460 - 630mm).
Suma temperaturilor active este de 2750-3000 c˚. Acoperirea solului este dominată
de cernoziom bogat în humus puternic.
Zona centrală este specializată în producția de struguri. Regiunea este bine
încălzită de razele solare, zona este protejată de vânturile de nord-est.
Acoperirea solului este dominată de soluri brune și soluri cenușii de pădure, suma
temperaturilor active este de 3000-3100 c˚, cad 420 - 450mm precipitații anual.
Zona de sud este specializată în producția de struguri, în special struguri
roșii, porumb și floarea soarelui. Caracteristic este faptul că o mare parte a
terenului este plat, acoperit cu sol cernoziomic, o cantitate foarte mare de
temperatură activă 3100 - 3300 c˚, cu puține precipitații anuale 340-370mm
Datorită caracterului agricol al țării cea mai dezvoltată ramură industrială este
industria alimentară. În Moldova se produc anual circa 550 - 600 mii tone de lapte,
dintre care aproximativ 28 % se achiziționează pentru procesare. Industria de
prelucrare a laptelui este reprezentată de 23 de întreprinderi, viabile fiind doar 12
întreprinderi, majoritatea cărora se află în partea de nord a republicii.

Agricultura este un sector strategic pentru R. Moldova, care dispune de potențial

de dezvoltare și poate contribui la revenirea înceată a economiei la pozițiile
pierdute în ultimile două decenii. Creșterea productivității necesită investiții, de
aceea e necesară creșterea fondurilor de subvenționare în agricultură, o șansă
pentru creșterea veniturilor obținute în sectorul agricol ar fi promovarea și
facilitarea exporturilor de produse agroalimentare.

Creșt/desc.
Total (mln. lei) Producție vegetală Producție animală
per ansamblu

2001 ▬8646 ▬5727 ▬2655 ▬

2002 ▲9474 ▲6298 ▲2870 ▲9.6%

2003 ▲10 354 ▲7086 ▲2937 ▲9.3%

2004 ▲11 819 ▲7900 ▲3524 ▲14.1%

2005 ▲12 688 ▲8449 ▲3851 ▲7.3%

2006 ▲13 734 ▲9079 ▲4278 ▲8.2%

2007 ▼12 825 ▼7941 ▲4509 ▼6.6%

2008 ▲16 503 ▲10 600 ▲5519 ▲28.7%

2009 ▼13 300 ▼7861 ▼4987 ▼19.4%

2010 ▲19 873 ▲13 616 ▲5786 ▲49.4%

2011 ▲22 619 ▲15 751 ▲6347 ▲13.8%

2012 ▼19 922 ▼11 978 ▲7529 ▼11.9%

2013 ▲24 472 ▲16 212 ▲7810 ▲22.8%

Struct. producției în Struct. producției în

2003: 2013:
Producție Producție
vegetală vegetală
(68.4%) (66.3%)
Hidrografie
Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 râuri și
pârâuri cu lungimea totală de circa 16.000 km, inclusiv 7 cu lungimea de peste
100 km, 247 - de peste 10 km; pe un sector de 700 m curge și Dunărea. Cele mai
lungi râuri sunt Nistru, Prut, Răut, Bâc, Botna, Ichel, Cogâlnic și Ialpug. Densitatea
medie a rețelei hidrografice este de 0,48 km/km2. Cel mai mare debit al râurilor se
înregistrează primăvara, când se topesc zăpezile. Resursele de apă transfrontaliere
ale fluviilor Nistru și Prut constituie în medie 90% din totalul resurselor de apă din
țară. Lacurile naturale nu sunt numeroase, majoritatea amplasate în luncile râurilor
Prut (Beleu, Rotunda, Foltane) și Nistru (Nistrul Vechi, Cuciurgan). În proprietate
publică sunt circa 4350 acumulări de apă cu o suprafață totală de peste 300 km2 și
o capacitate totală de păstrare a apei de circa 1,5 km3, din acestea 126 cu un volum
mai mare de 1,0 mil. m3[61]. Apa din aceste lacuri este destinate pentru irigație,
pescuit, odihnă, necesități industriale, protecția contra nundațiilor. În Moldova
există două rezervoare mari: Lacul Costești - Stânca pe râul Prut (cel mai mare;
678 mil. m3), gestionat în comun deRomânia, și Lacul Dubăsari (235 mil. m3) pe
râul Nistru.

Resursele acvatice
Moldova nu este prea bogată în ape de suprafaţă. Acest lucru se explică prin
faptul, că nu cad prea multe precipitaţii, iar evaporarea este puternică. Este
importantă şi influența reliefului accidentat: rîpele şi văgăunile drenează puternic
apa. Problemele folosirii corecte şi ale protecţiei resurselor acvatice, căutarea
noilor izvoare sînt importante pentru Moldova dens populată.
Acumulările naturale de apă ocupă în republică numai 62,2 km² şi au un volum de
200−220 milioane de m³. Încă 250 km² revin lacurilor de acumulare artificiale,
care alcătuiesc aproape 800 milioane de m³ de apă. Întreaga suprafaţă de apă
ocupă nu mai mult de 1 % din teritoriu.
În Moldova sînt puţine artere fluviale mari, care au un debit mare, în schimb
printre ele, sînt foarte multe rîuri medii şi mici. De aceea, reţeaua fluvială
aminteşte un copac cu o ramificaţie deasă şi complicată. În componenţa reţelei
fluviale sînt 3085 rîuri care curg permanent şi temporar; dintre ele numai 240 au
lungimea ce nu depăşeşte 10 km şi doar opt rîuri — Nistru, Prut, Răut, Ichel, Bîc,
Botna, Iaplug şi Cogîlnic, care au mai mult de 100 km.  
 Principalele rîuri (cu lungimea mai mare de 100 km)

Denumirea Lungimea pe Suprafaţa m pe  Scăderea Debitul de Fluxul

rîului teritoriul totală a teritoriul generală, apă pe anual, ml.
totală, republicii bazinului republicii m  cursul m³
km km ² inferior,
cub. m / sec

Nistru 1352 657 72 100 19 070 759 318,0 9 997

Răut 286 286 7 760 7 760 168 5,99 189

Ichel  101 101 814 814 223 0,51 16,1

Bîc 155 155 2 040 2 040 175 1,08 34,1

Botna 152 152 1 540 1 540 220 0,47 14,8

Prut 989 695 27 500 7 990 2 058 150,0 2 400

Cogîlnic 243 125 3 910 1 380 230 ... ...

Iaplug 142 135 3 280 3 223 153 ... ...

În afară de două rîuri de tranzit − Nistru şi Prut, care vin din Carpaţi, toate rîurile
Moldovei se alimentează cu apă din locul de scurgere. El alcătuieşte în medie la
sudul republicii 20-30 mm pe an, în centru − 40-50 mm şi la nord − 60-70 mm.
Această cantitate nu e mare. Toate rîurile moldoveneşti aparţin bazinului Mării
Negre şi aproape toate, urmează înclinaţia suprafeţei, curg de la nord-vest la sud-
est. Afluenţii mici au diverse direcţii, dar totuşi, rîuri, care curg la nord şi la vest
aproape că nu există.
Cel mai mare rîu al Moldovei este Nistrul. Încă grecii antici şi romanii îl
cunoşteau şi îl numeau Tiras. În Evul Mediu de-a lungul lui trecea drumul mătăsii
de la Lvov spre Crimeea şi Turcia. Cetăţi moldoveneşti măreţe, ridicate pe
malurile rîului s-au păstrat şi astăzi la Hotin (Ucraina), Soroca, Bender, Belgorod-
Dnestrovskii (Ucraina). Nistrul îşi ia începutul din Carpaţi, de la înălţimea de 759
m deasupra nivelului mării din izvoarele, care vin de pe panta de nord-vest a
muntelui Rozluci; 700 km – rîul curge prin Ucraina şi aproximativ 660 km − prin
Moldova. Debitul său mediu anual este de 10 km³.
Nistrul ca şi toate rîurile, care încep în munţi este un rîu capricios. Dacă în Carpaţi
cade multă zăpadă, primăvara, de obicei la sfîrşitul lui martie, rîul Nistru se
revarsă în cursul său inferior. Sînt şi revărsări din cauza ploilor torenţiale, acesta
este specificul întregii zone de sud-vest a ţării noastre.
Cel mai jos nivelul apei este în luna septembrie şi în lunile de iarnă. În decembrie
rîul, de obicei, îngheaţă, dar numai pentru trei luni, la începutul lunii martie, iar
uneori şi la sfîrşit de februarie rîul începe să se dezgheţe, pornirea gheţii durează
1-2 săptămîni. Grosimea gheţii este în medie de 15-25 cm, iar o dată la 5-6 ani
pornirea gheţurilor nu are loc, în general, în lunile reci ale iernii se formează, însă,
blocaje puternice de gheaţă.
Revărsările dese şi neaşteptate sute de ani provoacă pagube mari. În anul 1954
lîngă un orăşel nu prea mare − Dubăsari a fost construită o hidrocentrală. Barajul
ei nu reglementează scurgerea Nistrului, dar totuşi reţine apa şi acumulează apele
sale. Mai sus de baraj a fost creat un lac de acumulare mare, cu adîncimea de 14-
18 m. Acum acest lac de acumulare e cel mai mare din republică, suprafaţa sa,
cînd nivelul este mediu, constituie 5400 ha. Malurile stîncoase, înalte, în multe
locuri cu păduri pitoreşti sînt un loc minunat pentru odihnă, pescuit, turism.
Pînă la satul Vîhvatinţî, renumit prin săpăturile uneia dintre cele mai vechi aşezări
ale omului primitiv, Nistrul curge prin această vale îngustă, cu maluri aproape
naturale, de calcar, în multe părţi cu păduri. La sud albia se lărgeşte treptat, iar
lîngă oraşele Tiraspol şi Bender atinge 10-20 km lăţime. Înclinarea scurgerii
apelor aici este minimă şi rîul formează meandre bruşte cu o formă ciudată, care în
multe locuri se unesc între ele.
Malurile rîului sînt abrupte şi pietroase în cursul mijlociu, plate şi deschise în
apropierea cursului inferioar, ele bucurîndu-ne ochiul cu o permanentă schimbare
de peisaj. Sînt deosebit de frumoase meandrele Nistrului, mai ales primăvara, în
aprilie, cînd pe maluri ca o panglică mare albă se întind livezile înflorite de măr.
Apa Nistrului e de o calitate bună: fără miros, plăcută la gust, e şi puţin
mineralizată. Pe cursul întregului rîu apa e potabilă, e bună pentru irigare, utilizare
industrială.

Nistrul e navigabil pe teritoriul Moldovei, iar călătoria pe rîu e interesantă. Putem

vedea straturile geologice, cetăţile vechi, livezile… Pe cursul inferior al Nistrului
se află limanul de la Cuciurgan care se uneşte cu el, pe malurile lui e construită
hidrocentrala din Moldova.
Al doilea ca mărime rîu din Moldova − Prutul, curge de-a lungul graniţei de vest a
republicii, se aseamănă cu Nistrul, chiar dacă are un nivel redus al apei. Prutul îşi
ia începutul tot din Carpaţi la înălţimea de mai mult de 2000 m deasupra nivelului
mării, de pe pantele stîncii Goverla. Pe cursul său superior, spre exemplu, în
preajma vestitei staţiuni Ieremcea, Prutul e un rîu tipic de munte. Cînd ajunge,
însă, în Moldova, caracterul său devine cu totul altul. Pe teritoriul Moldovei rîul
are o albie largă cu terase şi cu o luncă bine dezvoltată.
 După regimul său Prutul se deosebeşte puţin de Nistru. Apa Prutului este foarte
proaspătă, gustoasă, conform legendelor vechi e şi curativă. Expediţia comună
româno-sovietică, care a studiat Prutul în anii 1964—1965, în baza analizelor
chimice şi microbiologice a ajuns la concluzia, că Prutul este cel mai curat rîu din
toată Europa Mijlocie. Apa Prutului, de asemenea, se foloseşte pentru irigare. Rîul
este navigabil numai pe o porţiune mică de la deltă pînă în orăşelul Leova. Prutul e
afluentul Dunării şi pe cursul său inferior depinde mult de regimul său. Dunărea
sprijină, parcă, Prutul, de aceea, lunca largă a Prutului, la sud de orăşelul Cahul e
mlăştinoasă şi abundă în lacuri. Cele mai mari dintre ele − Beleu, Rotunda,
Bodelnic, Foltana, Dracele − sînt foarte frumoase, bogate în peşte, sînt aici şi
multe păsări acvatice.

Rîurile interne ale Moldovei au vara un debit scăzut, iar cîte o dată se usucă
complet, apa lor este puternic mineralizată şi adesea nu e potabilă. Deosebit de
„sărate” sînt rîurile: Ciulucul Mare, Mijlociu şi Mic, Cula din nordul Moldovei
Iaplug, Lunga, Cogîlnic, Sărata, Botna, Salcea Mare şi Mică din sudul Moldovei.
Faptul că sînt sărate este din motivul, că e ele trec prin localităţi cu lutişuri
neogene stratificate. La sfîrşitul verii, în special, în condiţiile cînd drumurile sînt
impracticabile, de-a lungul rîurilor menţionate se întind dungi albe de sol sărăturos
decolorat de sulfat.

Apă e mai dulce în afluenţii de stînga ai Nistrului − Camenca, Beloci, Molochiş,

Rîbniţa, Iagorlîc. Ele încep de pe Podişul Podolisk, traversîndu-l, formează albii
adînci (de 120-150 m), adesea cu formă de canion, cu straturi nisipoase şi
calcaroase. Ape bune aduc afluenţii Prutului, ce vin din partea de nord a republicii
– Racovăţ, Ciugur ş.a.

Răutul – cel mai mare rîu intern al Moldovei, are lungimea de aproape 300 km. El
începe din partea mai înaltă a platoului din nordul Moldovei, lîngă satul Rediu
Mare, de la înălţimea de 146 m deasupra nivelului mării şi se varsă în Nistru lîngă
satul Ustie vizavi de oraşul Dubăsari. Printre afluenţii Răutului – cîţiva destul de
mari cu debit permanent − Cubolta, Căinar, Ciulucul, Cula.
Pînă la oraşul Bălţi Răutul curge exact de la nord spre sud, apoi brusc îşi schimbă
direcţia în una latitudinală, iar începînd cu oraşul Floreşti curge în general spre
sud-est. La Orhei albia Răutului străbate un şir de toltre. În apropierea Orheiului
Vechi şi satului Trebujeni rîul este foarte pitoresc: albia lui îngustă, cu forma unui
canion în sensul direct al cuvîntului şerpuieşte printre straturile calcaroase. Pe
globul pămîntesc sînt rare asemenea cazuri, cînd un canion nu are o direcţie
rectilinie, ci formează meandre, iar o asemenea situaţie este caracteristică pentru
cele mai mari rîuri din Moldova, făcîndu-le deosebit de frumoase şi pitoreşti. Mai
sus, rîul „e impus” de şirul de toltre să formeze albia largă de la Orhei, care e
foarte mlăştinoasă şi sărăturoasă.
Rîul Bîc, pe ambele maluri ale căruia este situat Chişinăul, începe din partea de
păduri a Podișului Central al Moldovei de la înălţimea de 175 m. Lîngă oraşul
Bender el se revarsă în Nistru, formînd o gură de lac de adîncime mică, mlăştinos,
care se numeşte la fel Bîc. Mai sus de Chișinău, pe rîu a fost construit un baraj în
anii 1963-1964.
Lacul de acumulare creat – „Marea Chişinăului” − are o suprafaţă de aproximativ
1000 ha. Malurile şi plajele sale au fost transformate în zone turistice şi de odihnă,
iar apa se foloseşte pentru irigaţia grădinilor din preajma Chişinăului. Lacuri de
acumulare mari sînt şi pe alte rîuri − Botna, Cogîlnic, Iaplug.
Deoarece Moldova e săracă în ape de suprafaţă, locuitorii ei din timpuri străvechi
căutau soluţii pentru folosirea raţională şi păstrarea resurselor de apă. Pe timpuri
unica soluţie era formarea iazurilor. Acestea erau desigur construite manual, de
cele mai dese ori în rîpi şi erau înconjurate, de diguri. Au fost încercări de a fi
construite iazuri şi pe rîuri, spre exemplu pe Bîc, dar precum scria D. Cantemir la
începutul secolului al XVIII-lea, „acest lucru n-a fost dat să se întîmple”.
Acum în Republică sînt peste 1500 de iazuri cu suprafaţa totală de aproximativ 15
mii de hectare. Dacă privim din avion, vedem lucind la soare zeci de oglinzi,
răsfirate printre masivele verzi de livezi, vii, cîmpii şi păduri. Iazurile, în mare
parte, sînt utilizate în mod complex – pentru pescuit, creşterea raţelor şi gîştelor,
adăparea vitelor, irigarea plantaţiilor de legume, livezilor şi desigur pentru scăldat.

Pentru Moldova o importanţă mare au apele subterane şi cele arteziene. Din

timpuri străvechi se bucurau de o slavă binemeritată multe izvoare cu apă
minunată, răcoroasă, uneori, pur şi simplu, plăcute la gust, alteori chiar curative.
În total în Moldova se numără aproximativ 2200 de izvoare cu apă potabilă de
calitate bună.
Apele subterane formează nivelul apei în dependenţă de straturile geologice.
Pentru asigurarea cu apă potabilă şi irigarea parţială sînt utilizate adesea apele
depunerilor cretoase şi paleogene. 1400  de fîntîni arteziene împreună dau
aproximativ 1 milion de m³ de apă pe an. Dar ea nu e pretutindeni de calitate
înaltă, adesea ea conţine multe săruri şi care dacă e folosită pentru irigare poate
provoca sărarea solului. În acest caz ea e potrivită doar pentru adăpare. Cele mai
apropiate de suprafaţă ape subterane se află în depunerile cuaternare. Aceste ape
sînt foarte diverse ca calitate, de cele mai dese ori sînt bune.
Apa este obţinută din fîntînile de mină, care în Moldova sînt în număr de 65 mii şi
sînt pe larg folosite în viaţa de zi cu zi.

Flora
Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ
componența vegetației. În ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate
circa 5513 specii de plante, în ultimii 50 de ani, au dispărut 31 de specii. Factorul
uman a fost și el un factor destul important în acest domeniu. În a doua ediție
aCărții Roșii a Republicii Moldova sunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1
gimnospermă, 9 pteridofite, 10 briofite, 16 licheni și 9 ciuperci, unele specii
subendemice - Genista tetragona, Centaurea thirei, Centaurea
anngelescui,Euonymus nana. Există 2 zone vegetație în Republica Moldova,
acestea fiind:Zona stepei și cea a silvostepei.
Zona de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la
sudul și estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se deasemenea
și la Nord, în stepa Bălțului, aceste zone sunt îndeosebi valorificate în agricultură
și există puține suprafețe unde încă se mai păstrează vegetația caracteristică
acesteia. Din stepele din trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora
stepelor este alcătuită din plante xerofite din familiile graminee, ciperacee, fabacee,
iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul (Festuca), colilia sau negara (Stipa),
ovăzul sălbatic (Avena), firuța (Poa), iar dintre dicotiledonate: păpădia
(Taraxacum), salvia (Salvia), jaleșul (Stachys), pelinul (Artemisia).
Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai
ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor
le revin 7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația
forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar
pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă
constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului.
În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de
copaci iubitori de umezeală cum ar fi sălciile și plopii.
Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante superioare, din 23
familii și 27 genuri. Cel mai numeros gen este Potamogeton – 15 specii, răspândite
sunt stufărișurile (Phragmites australis) și păpurișurile (Typha latifolia, Typha
angustifolia).
Pinofitele sunt reprezentată de o singură specie în flora spontană - Cârcel (Ephedra
distachya). În parcuri, fâșii forestiere au fost plantați pini, molizi, tui, jneapăni,
anterior nespecifice pentru Moldova.
O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor din
1965-1996 s-au determinat 26 specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri
(Dryopteris filix-mas, Salvinia natans, Asplenium trichomanes). Din ecvizetofite
au fost semnalate 8 specii (Equisetum telmateia, Equisetum pratense etc.).
Lichenoflora Moldovei înregistrează circa 200 de specii și varietăți - licheni
crustoși (Verrucaria fuscella, Pyrenula nitida, total 108 sp.), urmați de lichenii
foliacei (Peltigera canina, Xanthoria parietina, 80 sp.) și fruticuloși (Ramalina
fraxinea,Cladonia fimbriata, 18 sp.). De asemenea, în flora Moldovei s-au
identificat 124 de specii de mușchi (Pleurozium schreberi, Plagiochila
asplenioides, Marchantia polymorpha, Funaria hygrometrica).
În ecosistemele acvatice și cele terestre au fost depistate 3500 de specii de alge, în
special alge verzi, diatomee, alge albastre verzi, euglenofite, alge heteroconte etc.

Fauna
Lumea animală depinde implicit de caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și
siguranță. Fauna Moldovei cuprinde circa 17 mii de specii animale dintre care
16,5 mii sunt nevertebrate și 460 de vertebrate. Fauna vertebratelor include 70
specii de mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de
amfibieni și 82 specii de pești. În a doua ediție a Cărții Roșii sunt înscrise 16
specii de mamifere, 39 de specii de păsări, mai vulnerabile și periclitate cele
răpitoare , 8 reptile, 1 amfibian, 12 pești, 1 chișcar, 37 insecte, 1 crustaceu și 3
moluște. În pădurile Moldovei se pot distinge unele specii de animale
ca: căprioara, mistrețul, vulpea,bursucul, veveriță, jderul sau pisica
sălbatică și specii de păsări ca coțofana,pupăza, privighetoarea, mierla. În
zonele de stepă se găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de
câmp, hârciogul, iepurele, popândăul, de
păsări:ciocârlia, prepelița, potârnichea, și mai rar, dropia și alte animale
precum bursucul și vulpea.
Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de gâște, rațe sălbatice și lebede. În
mediul acvatic și anume în râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele
specii de pești: crapul, știuca, șalăul, somonul ș.a.
Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10000 de specii
din 28 de ordine. Cele mai diversificate ordine sunt Coleopterele, peste 2 mii de
specii: rădașca (Lucanus cervus, 75 mm), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis,
41 mm), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo, 56 mm) etc.,
și lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura
aripilor →150 mm),fluturele cap de mort (anvergura →120 mm). În entomofauna
republicii se mai întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere,
isoptere,himenoptere, neuroptere, diptere ș.a. Arahnofauna este slab reflectată în
publicații științifice, cei mai studiați fiind păianjeni, peste 300 de specii,
și acarienii din sistemele agricole.
Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai numeroase
fiindfilopodele, copepodele, podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt
reprezentate de gasteropode - 60 de specii acvatice și 70 terestre (Helix
pomatia, Carychium minimum) și bivalve - 30 de specii (Anodonta
cygnea, Adacna vitrea).
Anelidele din Moldova aparțin la trei clase: polichete (2 specii, incl. Hypania
invalida), oligochete - întâlnite în mediul acvatic și terestru (Achaeta
bohemica, Lumbricus terrestris) și hirudinee (Hirudo medicinalis, Helobdella
stagnalis). O atenție deosebită este acordată nematodelor, ma ales celor fito- și
zooparazite.
Mai puțin numeroase sunt rotiferele, plathelminții,
briozoare, tardigradele, gastrotrihele, celenteratele și spongierii.
Diversitatea protozoarele este reprezentată de sarcodine (aprox. 500 de
specii), mastigofore (cca. 200 de specii),sporozoare, ciliofore (cca. 650 de specii).