Sunteți pe pagina 1din 14

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Calculatoare, Informatică și Microelectronică

Departamentul Ingineria Software și Automatică

Raport

Disciplina: Prelucrarea Semnalelor folosind Matlab


Lucrare de laborator nr. 5
Tema: Modulația în amplitudine cu purtător sinusoidal

A efectuat: St. gr. TI-173 Bîlici Victoria

A verificat: Secrieru Adrian

Chișinău 2020

Scopul lucrării
De studiat formele de undă şi spectrele semnalelor modulate în amplitudine cu purtător armonic.

Noţiuni teoretice

Prin modulaţie se înţelege transferarea proprietăţilor unui semnal, numit semnal de bază sau semnal
modulator x(t), către alt semnal, numit purtător xp(t). În urma acestui transfer rezultă semnalul modulat
xM(t).

Figura 1- Modulaţia în amplitudine.

Purtătorul xp(t) cu oscilaţie sinusoidală în timp se descrie prin următoarea relaţie:


x p (t )=A p cos(ω p t+ϕ p ) .

Amplitudinea instantanee A(t) a semnalului modulat în amplitudine trebuie sa fie într-o relaţie de
dependenţă liniară faţă de semnalul modulator x(t). A(t) poate fi o funcţie de timp de forma:
A (t )= A p +kx(t ) .

Expresia în domeniul timp a semnaluli modulat in amplitudine va fi :


S MA ( t ) =A ( t )∗cos ( w 0∗t +φ 0 ) =[ Ao∗t+ K∗S ( t ) ]∗cos ( w0∗t +φ 0 )

x MA (t )= A (t )cos (ω p t+ϕ p )=[ A p +kx(t )]cos (ω p t+ϕ p ) .

Se face ipoteza că semnalul modulator este un semnal sinusoidal de forma:


x (t )= A cos( ω0 t +φ0 ) .

Amplitudinea instantanee şi expresia analitică a semnalului modulat în amplitudine devin în acest


caz:
A (t )= A p +ks(t )=A p +kA cos(ω 0 t+φ0 )= A p [ 1+mcos(ω0 t+φ 0 )] ,
2
x MA (t )= A p [1+m cos(ω 0 t+φ0 )]cos(ω p t +ϕ p ) , în care m=kA / A p , se numeşte grad de
modulaţie. Formele semnalelor x(t), xp(t) şi xMA(t) sunt ilustrate în Figura 1.

Utilizând notaţiile din această figură, gradul de modulaţie se determină cu relaţia:


A M − A0 A 0 −A m A M −A m
m= = =
A0 A0 A M+ Am .

Teoretic, m aparţine intervalului [0; 1]. În telefonie, m aparţine intervalului [0.5; 0.6].
Se pune problema să determinăm spectrul semnalului modulat în amplitudine, relaţia căruia se
transformă succesiv:
mA p mA p
x MA (t )= A p cos (ω p t+ ϕ p )+ cos [( ω p −ω 0 )t +ϕ p −φ0 ]+ cos[(ω p + ω0 )t +ϕ p + φ0 ].
2 2

Spectrele semnalelor x(t) şi xp(t) constau din câte o singură armonică, la frecvenţele
ω0 şi,

respectiv,
ωp (ω p >>ω 0 ) . Spectrul semnalului modulat conţine 3 componente: purtătoarea de

amplitudine Ap şi două componente laterale, la frecvenţele


ω p±ω0 , cu amplitudinile egale cu

mA p /2 (fig 2).

Figura 2- Spectrul semnalelor x(t) , xp(t) şi xMA(t).

Semnalul util este conţinut în cele două componente laterale (în exces, pentru că ar fi suficientă o
singură componentă laterală). Deci modulaţia în amplitudine nu este economică, în sensul că ocupă o
bandă de frecvenţă dublă faţă de cea necesară. Purtătoarea este mult mai mare decât componentele
laterale, rezultând unele dezavantaje, precum saturaţia amplificatoarelor şi performanţe energetice slabe
ale modulaţiei de amplitudine.

3
Considerăm acum că semnalul util x(t) din componenţa semnalului modulator este periodic
nesinusoidal. În acest caz, semnalul x(t) se poate reprezenta prin seria Fourier armonică, cu următoarea
expresie:
N
x ( t )=∑ Ai⋅cos( iω0 t +ϕi )
i=1 , unde N este numărul de armonici din spectrul semnalului modulator.
Expresia semnalului modulat în amplitudine este:
N
x MA (t )= A p [ 1+ ∑ m i cos(iω0 t +φ i )] cos( ω p t +ϕ p )
i=1 , unde
m i= A i / A p este gradul de modulaţie
aferent armonicii i. Se observă că fiecare armonică realizează modulaţia purtătorului cu un grad de

modulaţie
mi proporţional cu amplitudinea
Ai a armonicii (
mi ~ A i ). Deci gradele de
modulaţie sunt mai mari sau mai mici, după cum amplitudinile armonicilor sunt mai mari sau mai mici.
După unele transformări se obţine:
N
mi A p
x MA (t )= A p cos (ω p t+ ϕ p )+ ∑ {cos [(ω p −iω0 )t + ϕ p −φi ] ¿ + cos[(ω p +iω0 ) t+ ϕ p + φi ]}. ¿
i=1 2

Spectrele semnalelor x(t ) şi x MA (t ) sunt reprezentate în Figura 3.

Figura 3- Spectrele semnalelor x(t ) şi x MA (t ) .

În spectrul semnalului x MA (t ) există purtătoarea şi două benzi laterale: inferioară şi superioară.


Fiecare bandă laterală are spectrul identic cu spectrul amplitudinilor semnalului de bază, numai că scara
este redusă cu coeficientul 1/2. De asemenea se observă că este necesar să fie îndeplinită condiţia:

ω p−ω N >ω N sau ω p >2 ω N , pentru ca diagramele spectrale ale semnalelor x(t ) şi x MA (t ) să
nu se suprapună.

4
Programul 1
Este destinat pentru generarea şi vizualizarea formei de undă şi spectrului semnalului modulator.
Am=1; % Amplitudinea
% semnalului modulator
w0=20; % Frecventa unghiulara
Fi0=0; % Faza initiala
Fm=(w0+0.00001)*100; % Frecventa de discretizare
t=-10/(w0+0.00001):1/Fm:10/(w0+0.00001); % Timpul discret
X=Am*cos(w0*t+Fi0); % Semnalul modulator
w=1:(w0+1);
A=zeros(size(w));
A(w0)=Am;
subplot(211);
plot(t,X);
title('Semnalul modulator');
xlabel('t [sec.]');
ylabel('x(t)');
grid;
subplot(212);
stem(w,A(w));
title('Spectrul de amplitudini');
xlabel('w');
ylabel('A(w)');
grid;

Semnalul modulator
1

0.5
x(t)

-0.5

-1
-0.5 -0.4 -0.3 -0.2 -0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
t [sec.]
Spectrul de amplitudini
1
A(w)

0.5

0
0 5 10 15 20 25
w

5
Figura 4- Programul 1, generarea şi vizualizarea formei de undă şi spectrului semnalului modulator

Programul 2
Este destinat pentru generarea şi vizualizarea formei de undă şi a spectrului semnalului purtător.

Ap=1; % Amplitudinea
% semnalului purtator
wp=100; % Frecventa unghiulara
Fip=0; % Faza initiala
Fm=(wp+0.00001)*100; % Frecventa de discretizare
t=-100/(wp+0.00001):1/Fm:100/(wp+0.00001); % Timpul discret
Xp=Ap*cos(wp*t+Fip); % Semnalul purtator
w=1:(wp+1);
A=zeros(size(w));
A(wp)=Ap;
subplot(211);
plot(t, Xp);
title('Semnalul purtator');
xlabel('t [sec.]');
ylabel('Xp(t)');
grid;
subplot(212);
stem(w,A);
title('Spectrul de amplitudini');
xlabel('w');
ylabel('A(w)');
grid;

Semnalul purtator
1

0.5
Xp(t)

-0.5

-1
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
t [sec.]
Spectrul de amplitudini
1
A(w)

0.5

0
0 20 40 60 80 100 120
w

Figura 5- Programul 2, generarea şi vizualizarea formei de undă şi a spectrului semnalului purtător

6
7
Programul 3
Este destinat pentru generarea şi vizualizarea formei de undă şi a spectrului semnalului modulat în

amplitudine cu grad de modulaţie m=0,5 .

Am=1; % Amplitudinea semnalului modulator


Ap=1; % Amplitudinea purtatorului
w0=20; % Frecventa semnalului modulator
wp=100; % Frecventa purtatorului
Fi0=0;
Fip=0;
Fm=(w0+0.00001)*100; % Frecventa de discretizare
t=-10/(w0+0.00001):1/Fm:10/(w0+0.00001); % Timpul discret
X=Am*cos(w0*t); % Semnalul modulator
Xp=Ap*cos(wp*t); % Semnalul purtator
m=0.5; % Gradul de modulatie
A_MA=Ap*(1+m*cos(w0*t+Fi0));
X_MA=A_MA.*cos(wp*t+Fip); % Semnalul modulat in amplitudine
w=(1):(wp+w0+1);
A=zeros(size(w));
A(wp-w0)=m*Ap/2;
A(wp)=Ap;
A(wp+w0)=m*Ap/2;
subplot(211);
plot(t, X_MA, t, abs(A_MA));
title('Semnalul modulat in amplitudine');
xlabel('t [sec.]');
ylabel('X_M_A(t)');
grid;
subplot(212);
stem(w,A(w));
title('Spectrul de amplitudini');
xlabel('w');
ylabel('A(w)');
grid;

8
Semnalul modulat in amplitudine
2

X MA (t)
0

-1

-2
-0.5 -0.4 -0.3 -0.2 -0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
t [sec.]
Spectrul de amplitudini
1
A(w)

0.5

0
0 20 40 60 80 100 120 140
w

Figura 6- Programul 3, generarea şi vizualizarea formei de undă şi a spectrului semnalului modulat


în amplitudine cu grad de modulaţie m=0,5

Programul 4
wp1=30; % frecventa purtatorului I
wp2=70; % frecventa purtatorului II
w=-wp2-20:0.1:wp2+20;% valoarea frecventei pentru calcul
S_A=1./(1+w.^2); % spectrul semnalului modulator
S_AM1=0.5./(1+(w+wp1).^2)+0.5./(1+(w-wp1).^2);
%spectrul semnalului modulat I
S_AM2=0.5./(1+(w+wp2).^2)+0.5./(1+0.5*(w-wp2).^2);
%spectrul semnalului modulat II
plot(w, S_A, w, S_AM1, w, S_AM2)

9
Semnalul modulat in amplitudine
2

X MA (t)
0

-1

-2
-0.5 -0.4 -0.3 -0.2 -0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
t [sec.]
1

0.5

0
-100 -80 -60 -40 -20 0 20 40 60 80 100

Figura 7- Programul 4, spectrul semnalelor modulate

Programul 5
Demodulaţia semnalului MA. Poate fi efectuată prin imitarea funcţionării unui detector dublă
alternanţă. Iniţial se calculează modulul semnalului MA de intrare, iar mai apoi impulsurile unipolare
cosinusoidale obţinute se netezesc cu ajutorul unui FTJ.

Am=1; % Amplitudinea semnalului modulator


Ap=1; % Amplitudinea purtatorului
w0=20; % Frecventa semnalului modulator
wp=100; % Frecventa purtatorului
Fi0=0;
Fip=0;
Fm=(w0+0.00001)*100; % Frecventa de discretizare
t=-10/(w0+0.00001):1/Fm:10/(w0+0.00001); % Timpul discret
X=Am*cos(w0*t); % Semnalul modulator
Xp=Ap*cos(wp*t); % Semnalul purtator
m=0.5; % Gradul de modulatie
A_MA=Ap*(1+m*cos(w0*t+Fi0));
X_MA=A_MA.*cos(wp*t+Fip); % Semnalul modulat in amplitudine
y=abs(X_MA); % modulul semnalului MA
[b,a]=butter(5, 2*w0/pi/Fm); % netezirea cu un FTJ
z=filtfilt(b,a,y); % filtrarea
subplot(211);
plot(t, X_MA, t, abs(A_MA));
title('Semnalul modulat in amplitudine');
xlabel('t [sec.]');
ylabel('X_M_A(t)');
grid;
subplot(212);
plot(t(1:2000),y(1:2000),'--',t(1:2000),z(1:2000))

10
title('Semnalul demodulat');
grid

Semnalul modulat in amplitudine


2

1
X MA (t)
0

-1

-2
-0.5 -0.4 -0.3 -0.2 -0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
t [sec.]
Semnalul demodulat
1.5

0.5

0
-0.5 -0.4 -0.3 -0.2 -0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5

Figura 8- Programul 5, demodulaţia semnalului MA

Programul 6
Modulaţia în amplitudine cu purtător suprimat.
Am=1; % Amplitudinea semnalului modulator
Ap=1; % Amplitudinea purtatorului
w0=10; % Frecventa semnalului modulator
wp=100; % Frecventa purtatorului
Fi0=0;
Fip=0;
Fm=(w0+0.00001)*100; % Frecventa de discretizare
t=-10/(w0+0.00001):1/Fm:10/(w0+0.00001); % Timpul discret
X=Am*cos(w0*t+Fi0); % Semnalul modulator
Xp=Ap*cos(wp*t+Fip); % Semnalul purtator
X_MA_PS=X.*Xp; % Semnalul MA-PS
plot(t, X_MA_PS);
title('Semnalul MA-PS');
xlabel('t [sec.]');
ylabel('X_M_A_P_S(t)');
grid;

11
Semnalul MA-PS
1

0.8

0.6

0.4

0.2
X MAPS (t)

-0.2

-0.4

-0.6

-0.8

-1
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
t [sec.]

Figura 9- Programul 6, modulaţia în amplitudine cu purtător suprimat

Programul 7
Modulaţia în amplitudine cu banda laterala unică.
Am1=1; % Prima amplitudine a modulatiei
Am2=1; % A doua amplitudine a modulatiei
w1=20; % Prima frecventa a modulatiei
w2=40; % A doua frecventa a modulatiei
wp=100; % Frecventa purtatorului
Fi1=0; % Prima faza a modulatiei
Fi2=0; % A doua faza a modulatiei
Fm=(w1+w2+0.00001)*100; % Frecventa de discretizare
t=-50/(w1+w2+0.00001):1/Fm:50/(w1+w2+0.00001); % Timpul discret

% semnalul modulator
X=Am1*cos(w1*t+Fi1)+Am2*cos(w2*t+Fi2);
% Semnalul MA cu banda laterala superioara
X_MA_BLS=Am1*cos((wp+w1)*t+Fi1)+Am2*cos((wp+w2)*t+Fi2);
% Semnal MA cu banda laterala inferioara
X_MA_BLI=Am1*cos((wp-w1)*t+Fi1)+Am2*cos((wp-w2)*t+Fi2);
subplot(3,1,1)
plot(t,X)
ylabel('X(t)')
title('Semnalul modulator')
grid
subplot(3,1,2)
plot(t,X_MA_BLS)
ylabel('X_M_A_-_B_L_S(t)')
title('Semnalul MA cu Banda Laterala Superioara')
grid
subplot(3,1,3)
plot(t,X_MA_BLI)
ylabel('X_M_A_-_B_L_I(t)')
12
title('Semnalul MA cu Banda Laterala Inferioara'); grid

Semnalul modulator
2

X(t) 0

-2
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
Semnalul MA cu Banda Laterala Superioara
2
X MA-BLS (t)

-2
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
Semnalul MA cu Banda Laterala Inferioara
2
X MA-BLI (t)

-2
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1

Figura 10- Programul 7, modulaţia în amplitudine cu banda laterala unică

Programul 8
Demodulaţia semnalului MA în amplitudine cu bandă laterala unică.
Am1=1; % Prima amplitudine a modulatiei
Am2=1; % A doua amplitudine a modulatiei
w1=20; % Prima frecventa a modulatiei
w2=40; % A doua frecventa a modulatiei
wp=100; % Frecventa purtatorului
Fi1=0; % Prima faza a modulatiei
Fi2=0; % A doua faza a modulatiei
Fm=(w1+w2+0.00001)*100; % Frecventa de discretizare
t=-50/(w1+w2+0.00001):1/Fm:50/(w1+w2+0.00001); % Timpul discret

% semnalul modulator
X=Am1*cos(w1*t+Fi1)+Am2*cos(w2*t+Fi2);
% Semnalul MA cu banda laterala superioara
X_MA_BLS=Am1*cos((wp+w1)*t+Fi1)+Am2*cos((wp+w2)*t+Fi2);
% Semnal MA cu banda laterala inferioara
X_MA_BLI=Am1*cos((wp-w1)*t+Fi1)+Am2*cos((wp-w2)*t+Fi2);

% inmultirea la frecventa de referinta


y=X_MA_BLS.*cos(wp*t);
[b,a]=butter(5,wp/(Fm*2)); % FTJ de netezire
z=filtfilt(b, a, y); % filtrarea
subplot(2,1,1)
plot(t, y); grid
title('Semnalul MA-BLU inmultit la frecventa de referinta')
subplot(2,1,2)
plot(t, z);

13
title('Semnalul demodulat filtrat')
grid

Semnalul MA-BLU inmultit la frecventa de referinta


2

-1

-2
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1

Semnalul demodulat filtrat


2

-1
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1

Figura 11- Programul 8, demodulaţia semnalului MA în amplitudine cu bandă laterala unică

Concluzii
Modulația este un proces folosit în telecomunicații prin care se modifică unul sau mai mulți
parametri a unui semnal purtător (carrier) pentru a transmite informații. Principala aplicație a modulației
este transmiterea unui semnal informațional, folosind o altă bandă de frecvență decât cea pe care este
acesta situat. Consecința imediată a acestei afirmații este că se pot transmite mai multe semnale
(convorbiri, de exemplu) pe același canal de frecvențe, în același timp.

14