Sunteți pe pagina 1din 84
TRIBOLOGIE
TRIBOLOGIE
CUPRINS 1. Introducere 2. Cinematica relativă în cuplele mecanice 3. Contactul elastic al suprafeţelor mecanice
CUPRINS
1. Introducere
2. Cinematica relativă în cuplele mecanice
3. Contactul elastic al suprafeţelor mecanice
4. Microtopografia suprafeţei
5. Contactul suprafeţei rugoase
6. Frecarea între suprafeţe rugoase.
7. Frecarea elastomerilor
8. Frecarea materialelor lamelare
9. Frecarea diamantului
10. Frecarea materialelor fibroase
11. Frecarea teflonului pe oţel
12. Frecarea firelor
13. Lubrificaţia fluidă
14. Aplicaţii ale ungerii hidrodinamice
15. Lagăre hidrostatice
16. Lubrificaţia elastohidrodinamică
1. Introducere • Obiectul cursului În cazul contactelor A se impune o frecare cât mai
1. Introducere
• Obiectul cursului
În cazul contactelor A se impune o frecare cât mai mare, concretizată în
capacitatea de dezvoltare a unei forţe de tracţiune cât mai mari, în timp ce, în
cazul contactului B o frecare cât mai mică, pentru ca lucrul mecanic efectuat
pentru deplasare să fie cât mai mic. Acest exemplu ilustrează, obiectivele
tribologiei respectiv studierea fenomenului de frecare în scopul controlării
valorii coeficientului de frecare, pentru ca frecarea să devină maximă (atunci
când este folosită pentru transmiterea mişcării şi a efortului), respectiv cât mai
mică (atunci când ea determină un consum de energie opunându-se
mişcării).
2. Cinematica relativă în cuplele mecanice 1. Mişcarea de alunecare relativă. 2. Mişcarea de rostogolire.
2. Cinematica relativă în cuplele
mecanice
1. Mişcarea de alunecare relativă.
2. Mişcarea de rostogolire.
3. Mişcarea de rostogolire cu alunecare.
4. Mişcarea de rostogolire cu alunecare şi
alunecare laterală.
5. Mişcarea de pivotare (spin).
6. Mişcarea de apropiere relativă (squeeze).
7. Mişcarea de pivotare.
8. Mişcarea de rostogolire cu alunecare,
alunecare laterală şi spin
Mişcarea de alunecare relativă. 1 roata v sabot 2 (S)
Mişcarea de alunecare relativă.
1
roata
v
sabot
2
(S)
R 1 Mişcarea de rostogolire ω R = ω R 1 1 2 2 A
R
1
Mişcarea de rostogolire
ω R
= ω
R
1
1
2
2
A
O1
ω
1
rostogolire pură
O
OA
=
OA ′
ω
2
A
O
2
.
R
2
Mişcarea de pivotare (spin) x R ω v =ω . x . R v max
Mişcarea de pivotare (spin)
x
R
ω
v =ω .
x
. R
v max =ω
R
Mişcarea de rostogolire cu alunecare ω R > ω R 1 1 2 2 ∆v
Mişcarea de rostogolire cu
alunecare
ω R
> ω
R
1
1
2
2
∆v = ω R
−ω R
= v
− v
1
1
2
2
1
2
Mişcarea de rostogolire cu alunecare laterală ∆v ∆v u ∆v l β v 1 Între
Mişcarea de rostogolire cu
alunecare laterală
∆v
∆v u
∆v l
β
v 1
Între cele două viteze apare
o alunecare ce poate fi
calculată cu relaţia:
∆v = v
− v
1
2
v 2
1
Aceasta poate fi
descompusă cu două
componente, respectiv una
pe direcţia utilă:
β
v
=
v
v
cos β
u
1
2
β
ω 1
şi una pe direcţie laterală:
2
∆v
= v
sin β
1
2
ω 2
-
v 2
Mişcarea de rostogolire cu pivotare R 2 ω 1 O R 1 v max spin
Mişcarea de rostogolire cu pivotare
R 2
ω 1
O R 1
v max spin
ω
v 2
2
v 1
v 1
ω
v 2max
2
O
v 2
min
v 2
med
Mişcarea de apropiere Pe lângă situaţiile de mişcare prezentate anterior, se mai întâlneşte, de exemplu
Mişcarea de apropiere
Pe lângă situaţiile de mişcare prezentate anterior,
se mai întâlneşte, de exemplu în cadrul cuplei
camă-tachet, o mişcare de apropiere între
suprafeţe, cu efect de diminuare a grosimii
stratului de lubrifiant dintre corpuri, prin
comprimarea filmului de lubrifiant, putând
conduce la reducerea calităţii ungerii.
Acest fenomen se datoreşte caracterului variabil al
forţei de apăsare dintre camă-tachet, care
determină la creşterea sarcinii, o aşa-zisă
“stoarcere” a uleiului din contact, fenomen
cunoscut sub denumirea de squeeze.
3.Contactul elastic al suprafeţelor mecanice Există două categorii de contacte în cuplele mecanice: • contacte
3.Contactul elastic al suprafeţelor
mecanice
Există două categorii de contacte în cuplele
mecanice:
• contacte pe suprafaţă (distribuite);
• contacte concentrate.
Contact pe suprafaţă N N = p m A p m
Contact pe suprafaţă
N
N
=
p m
A
p m
Contacte concentrate Prin contact hertzian se înţelege un contact concentrat a două suprafeţe, care îndeplinesc
Contacte concentrate
Prin contact hertzian se înţelege un contact concentrat a două
suprafeţe, care îndeplinesc mai multe condiţii, şi anume:
• Sunt descrise de legi matematice ce îndeplinesc condiţia de
continuitate până la derivata de ordinul doi, inclusiv.
• În absenţa unei sarcini normale în contact, contactul iniţial între cele
două corpuri are arie nulă.
• Suprafeţele sunt netede din punct de vedere geometric, fără a avea
abateri macro şi microgeometrice.
• În contactul dintre suprafeţele corpurilor nu există frecare, între
corpuri nu se transmite decât solicitare normală prin presiunea de
contact.
• Materialele corpurilor sunt continue, omogene, izotrope şi liniar
elastice.
• Dimensiunile suprafeţei şi ariei de contact sunt mici în comparaţie cu
razele de curbură ale suprafeţelor corpurilor.
Contactul dintre doi cilindri z z 1 , h 1 y h 2 z 2
Contactul dintre doi cilindri
z
z 1
,
h 1
y
h 2
z
2
2
2
y
y
h
(
y
)
=
+
2
R
2 R
1
2
0 Ο δ 0 1 suprafata deformata z suprafata nedeformata b b w h z
0
Ο
δ 0
1
suprafata deformata
z
suprafata nedeformata
b b
w h
z
y
O
δ
q Q y P 0 (x, y) b b x
q
Q
y
P 0
(x, y)
b
b
x
Contactul hertzian punctual 1 z A h 1 O y M (x,y) h 2 B
Contactul hertzian punctual
1
z
A
h
1
O
y
M (x,y)
h
2
B
x
2
Contactul corp echivalent deformat plan nedeformabil 0 Ο δ 0 1 suprafata echivalenta deformata z
Contactul corp echivalent deformat
plan nedeformabil
0
Ο
δ 0
1
suprafata echivalenta
deformata
z
suprafata echivalenta
nedeformata
a a
w ech
h
z ech
y
O
δ
Microtopografia suprafeţei • Caracterizare generală şi mijloace de investigare 1. Abateri de ordinul I numite
Microtopografia suprafeţei
• Caracterizare generală şi mijloace de
investigare
1. Abateri de ordinul I numite şi ondulaţii.
2. Abateri de ordinul II numite şi rugozităţi.
3. Abateri de ordinul III numite şi rugozităţi moleculare
Investigarea suprafeţelor reale • procedeele cu fantă de lumină (optice); • procedeele interferometrice; •
Investigarea suprafeţelor reale
• procedeele cu fantă de lumină (optice);
• procedeele interferometrice;
• profilografe;
• procedeele cu fascicule de electroni;
• procedeele ce evaluează abaterile
profilului prin estimarea scăpărilor de gaz
dintre un ajutaj şi suprafaţa de studiu.
Profilometria de contact
Profilometria de contact
Microscopia optică • Principiul metodei se bazează pe măsurarea intensităţii luminii reflectate de domeniul de
Microscopia optică
• Principiul metodei se bazează pe
măsurarea intensităţii luminii reflectate de
domeniul de referinţă al elementului din
suprafaţa de studiat, care este luminat de
un fascicul concentrat.
Microscopia electronică • O creştere a rezoluţiei cu trei ordine de mărime comparativ cu microscopia
Microscopia electronică
• O creştere a rezoluţiei cu trei ordine de mărime comparativ cu
microscopia optică se poate obţine prin folosirea ca sursă de
radiaţie a unui tun electronic.
• Electronii emişi de sursă sunt acceleraţi şi focalizaţi prin intermediul
unor lentile magnetice într-un punct de pe suprafaţa probei,
determinând o emisie secundară de electroni care sunt colectaţi şi
amplificaţi. Se obţine astfel un semnal electric care este folosit în
continuare pentru a modula intensitatea unui fascicul de electroni
într-un tub catodic. Intensitatea fasciculului din tubul catodic este
deci în directă corelare cu intensitatea emisiei secundare şi, la o
scanare a probei se obţine pe ecran o imagine a acesteia. În mod
uzual această metodă este denumită microscopia electronică cu
scanare şi a devenit în ultimii ani o metodă de bază în examinarea
suprafeţelor tribologice.
Aprecierea numerică a înălţimii rugozităţii y=f(x) y y 0 x l Stabilirea liniei medii a
Aprecierea numerică a înălţimii
rugozităţii
y=f(x)
y
y 0
x
l
Stabilirea liniei medii a profilului
Parametri ce pot fi preluaţi direct de pe profilogramă
Parametri ce pot fi preluaţi direct de
pe profilogramă
Dezavantaje • Pentru două suprafeţe ca în figură, înălţimea maximă a rugozităţii este aceeaşi, dar
Dezavantaje
• Pentru două
suprafeţe ca în figură,
înălţimea maximă a
rugozităţii este
aceeaşi, dar
comportarea
tribologică este net
diferită, fiind necesară
aprecierea
microtopografiei pe
suprafaţă.
Aparate pentru investigarea microtopografiei suprafeţelor (exemple) • http://www.zemetrics.com/optical-surface-
Aparate pentru investigarea
microtopografiei suprafeţelor
(exemple)
• http://www.zemetrics.com/optical-surface-
mapping-zescope.shtml
• http://www.cnhtech.co.kr/entry/3D-Non-
Contact-Profilometers
• http://www.schaefer-tec.com/spanien-
portugal/produkte/3d-
profilometer/mountains.html
• http://www.ptb.de/en/org/5/54/542/bilder/pr
ofilometer/pi_rauhvergleich.gif
Parametri tribologici ai microtopografiei suprafeţelor • Curba procentajului portant x 1 l i l l
Parametri tribologici ai
microtopografiei suprafeţelor
• Curba procentajului portant
x
1
l i
l
l 1
l 2
l
l
i
n
l
l
y
l
=
i 100
(% )
l
l
i
l
100%
b
a
a
y
b
h
δ
h
h
• Curbura vârfurilor
• Curbura vârfurilor
• Panta media a profilului • Numărul mediu de traversări prin zero a profilului •Densitatea
• Panta media a profilului
• Numărul mediu de traversări prin zero
a profilului
•Densitatea de vârfuri
Funcţia de autocorelaţie L C = 2 ∫ y ( x ) y ( x
Funcţia de autocorelaţie
L
C
=
2
y
(
x
)
y
(
x
+ β
)
dx
a
(
B
)
L
2
L
2
C
=
2
y
(
x dx = R
)
a 0
L
q
2
Autocorelarea relativă se defineşte ca raportul între cele
două mărimi
y
A
y(x)
y(x+β)
O
C
x
x
x+β
Densitatea spectrală de putere
Densitatea spectrală de putere
5. Contactul suprafeţelor rugoase 1 a a' A B C A b b' 2 d
5. Contactul suprafeţelor rugoase
1
a
a'
A
B
C
A
b
b'
2
d
n n n n δ
n
n
n
n
δ
Frecarea între suprafeţe rugoase • Regimuri de frecare în cuplele mecanice 1. Frecare uscată. 2.
Frecarea între suprafeţe rugoase
• Regimuri de frecare în cuplele mecanice
1. Frecare uscată.
2. Frecare limită.
3. Frecare fluidă.
Între aceste două situaţii limită se află regimul
mixt, când sarcina este preluată prin contact
direct între asperităţi (regim limită) şi parţial
prin intermediul filmului de lubrifiant (efecte
hidrodinamice, hidrostatice), ungere fluidă.
Crearea presiunii în film se poate realiza prin trei efecte: • Efectul hidrodinamic, unde un
Crearea presiunii în film
se poate realiza prin trei efecte:
• Efectul hidrodinamic, unde un rol important îl are
configuraţia geometrică a elementelor cuplei,
combinată cu elementele cinematice;
• Efectul elastohidrodinamic, unde pe lângă
elementele din cazul hidrodinamic, mai intervine
caracterul deformabil elastic al corpurilor;
• Efectul hidrostatic, situaţie în care presiunea în
cuplă este realizată cu ajutorul unei pompe de
presiune, de la care lubrifiantul este adus printr-
un sistem de conducte, în circulaţie forţată în
cuplă.
Asigurarea eficacităţii ungerii • parametrul adimensional al ungerii
Asigurarea eficacităţii ungerii
• parametrul adimensional al ungerii
Ipotezele şi legile frecării • Amontons (1663-1705) - Coulomb (1736- 1806) 1. Forţa de frecare
Ipotezele şi legile frecării
• Amontons (1663-1705) - Coulomb (1736-
1806)
1. Forţa de frecare este direct proporţională cu
forţa normală.
2. Coeficientul de frecare nu depinde de
mărimea ariei de contact.
3. Coeficientul de frecare dinamic depinde de
natura şi starea suprafeţelor în contact dar
nu depinde de viteza relativă a suprafeţelor.
T
f =
T
=
fQ
Q
Teoria sau ipoteza adeziunii • Apariţia de adeziuni între microcontacte
Teoria sau ipoteza adeziunii
• Apariţia de adeziuni între microcontacte
Teoria forţelor electrostatice
Teoria forţelor electrostatice
Ipoteza deformaţiilor
Ipoteza deformaţiilor
Teoria celui de al III-lea corp • În procesul de frecare cu contact direct se
Teoria celui de al III-lea corp
• În procesul de frecare cu contact direct se produce
detaşare de particule de material.
• Prin natura şi proprietăţile lor, aceste particule
afectează procesul de frecare.
• După un anumit număr de cicluri procesul devine
staţionar, stabilindu-se un echilibru între viteza de
generare a particulelor de uzură şi cea cu care
acestea părăsesc contactul.
• Frecarea şi acomodarea de viteze sunt determinate de
mecanismele de comportare a celor 3 corpuri şi 2
ecrane.
• Moduri de comportare: deformare elastică, rupere,
forfecare şi formare de rulouri.
7. Frecarea elastomerilor • Contact normal
7. Frecarea elastomerilor
• Contact normal
9. FRECAREA MATERIALELOR LAMELARE • Frecarea grafitului
9. FRECAREA MATERIALELOR
LAMELARE
• Frecarea grafitului
• Frecarea la bisulfura de Molibden
• Frecarea la bisulfura de Molibden
Nitrura de bor http://www.roymech.co.uk/Useful_Tables/Tribology/co_of_frict.htm#coef
Nitrura de bor
http://www.roymech.co.uk/Useful_Tables/Tribology/co_of_frict.htm#coef
9. Frecarea diamantului • În cazul cuplei oţel-diamant, comportarea la frecare depinde de orientarea cristalelor
9. Frecarea diamantului
În
cazul cuplei oţel-diamant, comportarea la frecare depinde de
orientarea cristalelor de diamant faţă de direcţia de mişcare relativă.
O
orientare necorespunzătoare poate conduce la un fenomen de
aşchiere a oţelului de către diamant iar o orientare favorabilă poate
duce la o durabilitate ridicată a cuplei. Aşchierea oţelului de către
diamant conduce la un contact intim a acestui mineral cu oţelul care
este un material cu afinitate pentru carbon ceea ce poate determina
o migrare a atomilor de carbon din diamant în stratul superficial al
oţelului, distrugând astfel cristalul. Din acest motiv se evită utilizarea
diamantului în cuple cu oţel sau pentru aşchierea acestuia.
Diamantul se foloseşte în mecanica fină, pentru lagăre de pivotare,
însă foarte rar, şi numai acolo unde nu poate fi înlocuit cu alte
materiale.
În
mod curent, este înlocuit cu rubinul, care prezintă un coeficient de
frecare puţin mai mare şi o durabilitate suficient de ridicată.
10. Frecarea lemnului • Acesta se îmbibă uşor cu diverse materiale, răşini, uleiuri, ceea ce
10. Frecarea lemnului
• Acesta se îmbibă uşor cu diverse materiale, răşini, uleiuri, ceea ce
duce la scăderi importante ale coeficientului de frecare.
Contaminarea lagărelor din lemn cu apă nu duce la creşterea
coeficientului de frecare. Efectul coroziv al apei de mare asupra
metalelor nu se regăseşte şi în cazul lemnului. Curăţirea acestuia de
substanţele cu care se impregnează duce la creşterea frecării.
Odată cu creşterea vitezei, nu se produce decât o uşoară creştere
asimptotică a coeficientului de frecare. Un incovenient al acestor
lagăre îl constituie eliminarea greoaie a căldurii, produse prin
frecare, datorită proprietăţilor slabe de conductibilitate termică. Prin
anumite experimente, s-a reuşit să se separe componenta frecării
histerezice de frecarea de adeziune şi s-a găsit că frecarea de
adeziune este aproximativ constantă, şi independentă de viteză.
Deci, variaţia coeficientului de frecare cu viteza este determinată
numai de cealaltă componentă – componenta histerezică.
11. Frecarea teflonului pe oţel • Teflonul, sau politetrafluor – etilena, PTFE, este un material
11. Frecarea teflonului pe oţel
• Teflonul, sau politetrafluor – etilena, PTFE, este un material cu un coeficient de
frecare redus la viteze mici de alunecare.
• Valorile coeficientului de frecare sunt cuprinse între 0,01÷0,05. Acest material îşi
menţine proprietăţile până la temperaturi de circa 300 C iar mecanismul ce
generează aceşti coeficienţi reduşi de frecare, nu este pe deplin înţeles.
• Se presupune că explicaţia constă în faptul că teflonul prezintă o limită mai mică
la forfecare în straturi subţiri decât în straturi mai groase, fapt explicat prin
posibilitatea unei alunecări mai bune a moleculelor între ele, o dată cu reducerea
grosimii stratului.
• În general, coeficientul de frecare de adeziune este proporţional cu sarcina astfel
încât creşterea sarcinii duce la scăderi uşoare ale valorilor acestuia:
−0,15
f
= Kw
în care:
a
w- sarcina;
K – coeficient de proporţionalitate.
Valorile tipice pentru fa sunt în jurul lui 0,02
Dezavantaje:
•creşteri importante ale coeficientului de frecare o dată cu creşterea vitezei,
•disiparea foarte greoaie a căldurii în timpul lucrului,
•prezenţa unui coeficient mare de dilatare duce la modificări ale jocurilor din
cuple, cu efect asupra funcţionării acestora prin modificarea caracterului
ajustajului.
q 12. Frecarea firelor T F cf 2 f f =µq α q(α) F cf
q
12. Frecarea firelor
T
F cf
2
f f =µq
α
q(α)
F cf
2
T
1
T +dT
µq
T
2 mv  2 Fcf =  ρ Rd α v 2 R  ⇒
2
mv
2
Fcf =
ρ
Rd
α
v
2
R
Fcf
=
Fcf
=
ρ
v d
α
R
m
=
ρ
ds
=
ρ
Rd
α
d
α
d
α
F
+
qdS
T sin
(
T
+
dT
)sin
= 0
cf
2
2
d
α
d
α
(
T
+
dT
)cos
T cos
µ
qds
= 0
2
2
2
(
2
)
µα
T
=
ρv
+
T
ρv
e
1
13. Lubrificaţia fluidă • Ungerea hidrodinamică Q N v p T G α
13. Lubrificaţia fluidă
• Ungerea hidrodinamică
Q
N
v
p T
G
α
• Ungerea elastohidrodinamică disc rigid disc deformabil Film EHD h min
• Ungerea elastohidrodinamică
disc rigid
disc deformabil
Film EHD
h min
• Ungerea hidrostatică N G P h p lubrifiant sub presiune
• Ungerea hidrostatică
N
G
P
h
p
lubrifiant sub
presiune
Generarea efectului hidrodinamic (HD) h(x,y)=h0+z1(x, y)+z2(x, y).  w 1  U = u i
Generarea efectului hidrodinamic (HD)
h(x,y)=h0+z1(x, y)+z2(x, y).
w 1
U
=
u i
+
v
j
+
w k
z
1
1
1
1
e
v
1
 U
=
u
i
+
v
j
+
w
k ,
u
2
2
2
2
1
h 0
v
2
u
2
w 2
Ecuaţiile de echilibru ale elementului de volum în tensiuni şi viteze ∂ τ zy =
Ecuaţiile
de
echilibru
ale
elementului
de
volum în tensiuni şi viteze
τ
zy
=
δ
τ
 p
zy
τ
+
 ∂ y
z
zy
δz
  ∂ p
τ
zx
=
  x
z
p+ δp
dy
du
p
δy
τ
=
η
,
zx
dz
comportament
reologic newtonian
dv
τ
=
η
.
zy
dz
τ
zy
dy
2
 ∂
u
1
p
=
τ
dz
2
zx
∂ z
η
x
δ
τ
zx
dx
2
+
∂ v
1
p
δ
z
=
δ
2
p
∂ z
η
y
p+
δx
p
τ
zx
dz
dx
Distribuţia de viteze pe grosimea filmului 2  ∂ u  1 ∂ p =
Distribuţia de viteze pe grosimea filmului
2
 ∂ u
1
p
=
2
 z
η
x
2
v
p
 1
=
2
η
y
  z
2
z
u
u
h
1
u p
=
+ 2
p   z
+
u
,
2
2
η
x
h
2
η
x
2
z
v
v
h
1
v p
=
+ 2
p   z
+
v
.
2
2
η
y
h
2
η
y
Ecuaţia Reynolds ∂ ρ ∂ ρ ∂ ∂ ( + div ρ U )= 0
Ecuaţia Reynolds
ρ
ρ
(
+ div
ρ
U
)= 0
+
(
ρ
u
)
+ ∂ (
ρ
v
)
+
(
ρ
w
)= 0
t
∂ t
x
y
z
h
h
(
h
ρ
ρ
u
)
d
(
ρ
v
)
h
d
(
ρ
w
)
dz +
dz +
dz +
dz = 0
t
x
y
z
0
0
0
0
2
z
ρ
 u
u
h
∂ 
ρ
1
2
u
=
+ 
 z
+
u
2
2
η
x
h
2
η
x
Cazuri particulare 3 3 ∂ ρ 1 ∂  h ∂ p  1 ∂
Cazuri particulare
3
3
ρ
1
∂ 
h
p 
1
∂ 
h
∂ 
u
+
u
∂ 
v
+
v
ρ
 +
ρ
p   =
ρ
h
1
2
ρ
h
1
2
= 0
 +
 −
ρ
(
w
w
)
1
2
12 ∂ x
η
∂ x
12
y
η
∂ y
x
2
y
2
t
1
∂ 
1
∂ 
∂ p 
h
h
3
3
ρ
h
h
 = u
+ v
(
w
w
)
= cons tan t
1
2
12
η
x
∂ ∂ p x   +
12
η
y
∂ y
x
y
3
3
1
∂ 
h
1
∂ 
h
∂ 
u
+
u
∂ 
v
+
v
ρ
ρ
p   +
ρ
1
2
2
p   =
ρ
 +
ρ
1
h
h
 + h
12 ∂ x
η
∂ x
12
y
η
∂ y
x
2
y
2
∂ t
3
3
∂ 
ρ
h
p 
∂ 
ρ
h
p 
 +
 =
(
ρ
hu
)
+
(
ρ
hv)
curgere staţionară
x
12
η
∂ x
y
12
η
∂ y
x
y
3
3
∂ 
h
∂ 
h
p 
ulei incompresibil
p   +
 =
(
hu
)
+
(hv)
∂ x
12η
∂ x
y
12η ∂ y
x
∂ y
curgere staţionară la presiuni joase intre doi cilindri infinit lungi
p
h
h
m
= 12
η
u
3
x
h
Aplicaţii ale ungerii hidrodinamice • Patina hidrodinamică plană 12 η u   x x
Aplicaţii ale ungerii hidrodinamice
• Patina hidrodinamică plană
12
η
u 
 x x
2
1
1
12
η
u
1
y
1
2
p =
 +
2
2
2
tg
α
+
x
2
x
x
tg
α
x
+
x
  x
1
2
1
2
A
N
Q
v
B
2 x x
T
1
2
x
=
p
m
x
+
x
m
1
2
x
x 1
x m
x 3
12
η
u  x
+
x
x
+
x
12
η
u
2
p
=
2
1
1
 +
m
2
2
tg
α
4
x x
2 x x
(
x
+
x
)
tg
α
 2
1
1
2
1
2
Aplicaţii ale patinei plane în tehnică
Aplicaţii ale patinei plane în tehnică
Portanţa hidrodinamică a patinelor
Portanţa hidrodinamică a patinelor
Patina infinit de scurtă y y x x 3 η u 2 3 η u
Patina infinit de scurtă
y
y
x
x
3
η
u
2 3
η
u
2 α
2
2
p( y ) =
y −
L
3
3
2
h
4 x
α
Patina Rayleigh (patina treaptă) p m y b b 1 2 2 1 h 2
Patina Rayleigh (patina treaptă)
p m
y
b
b
1
2
2
1
h
2
h
m
h
1
x
O
1
2
Lagărul radial cilindric h = δ + ecosϕ δ ψ = d dp h −
Lagărul radial cilindric
h = δ + ecosϕ
δ
ψ =
d
dp
h
h
πηω
=
6 η
m
u
µ =
+ 0,55
ψξ
3
dx
h
p ψ
Lagăre hidrostatice • Patina hidrostatică de lungime infinită z z 1 p x x 
Lagăre hidrostatice
• Patina hidrostatică de lungime infinită
z
z
1
p
x
x
x 
p
=
P  1
− l
2
p
1
dp
2
v =
(
z
hz
)
2
η
dx
l
1
dp
3
q
=
∫ h
vdz
q
= −
h
1
1
0
2
η
dx
Patina hidrostatică în trepte p o H b L p o W w = lp
Patina hidrostatică în trepte
p o
H
b
L
p o
W
w = lp
+ p b =
0
0
L
h
Patina hidrostatica circulară z p o 1 dp (z 2 u r ( ) =
Patina hidrostatica
circulară
z
p o
1
dp
(z
2
u r
(
)
=
hz)
x
2
η
dr
p o
3
π
rh
dp
o
Q = −
6
η
dr
R
R
1
1
p
=
p
ln
R 1 (ln
R
− ln
r
) =
p
ln
ln
0
1
0
R
R
r
0
0
r
3
π
h
p
R
R 1
0
1
Q =
ln
R 0
6
η
R
0
2
W
b = π
R
p
W =W +W
0
0
b
c
W
=
∫ R
prdr
c
R
0
Elemente de proiectare a lagărelor de portanţă hidrostatică 1 2 o o o o o
Elemente de proiectare a lagărelor de
portanţă hidrostatică
1
2
o
o
o
o
o
p
p 0
0
3
4
p 0
16. Lubrificaţia elastohidrodinamică Condiţiile de apariţie a lubrificaţiei elastohidrodinamice sunt: 1. Prezenţa
16. Lubrificaţia elastohidrodinamică
Condiţiile de apariţie a lubrificaţiei elastohidrodinamice sunt:
1. Prezenţa condiţiilor specifice lubrificaţiei hidrodinamice.
2. Deformarea elastică a suprafeţelor corpurilor ce formează contactul.
În abordarea teoretică a funcţionării contactelor elastohidrodinamice se
impun o serie de ipoteze şi anume, [20]:
•medii cu un caracter continuu omogen şi izotrop;
•se neglijează forţele de greutate şi cele de inerţie;
•curgerea fluidului este laminară;
•grosimea filmului fiind mult mai mică decât celelalte două dimensiuni ale
contactului se presupune că nici presiunea şi nici vâscozitatea nu variază
pe grosimea filmului;
•în raport cu grosimea filmului, razele de curbură în contact variază foarte
puţin, încât se poate aproxima că suprafeţele au viteze constante după o
direcţie dată;
•fluidul aderă la suprafeţe;
•solidele sunt elastice;
•neglijarea efectelor termice (numai în cazul alunecărilor relative reduse).
Ecuaţiile constitutive ale modelului lubrificaţiei elastohidrodinamice 3 3 ∂  ρ h ∂ p 
Ecuaţiile constitutive ale modelului
lubrificaţiei elastohidrodinamice
3
3
ρ
h
p 
ρ
h
(
ρ
h u
+
u
)
ρ
h w
(
+
w
)
Ecuaţia Reynolds
1
2
2
1
 +
+
x
12
η ∂
x
z
12
η ∂
p   =
z
x
2
z
 2
h
h
(
h
ρ
)
ρ
u
ρ
w
ρ
(
v
v
)
+
.
z
z
2
1
x
z
t
Ecuaţia geometriei interstiţiului
h x,y
(
)
=
h
+
h
(
x,y
)
+
h
(
x,y
)
0
g
w
2
2
1
ν
p
(
x , y
)
dx dy
1
ν
p
(
x , y
)
dx dy
1
0
0
0
0
2
0
0
0
0
h
(
x,y
) =
E ∫∫
+
∫∫
w
2
2
2
2
(
x
x
)
+
(
y
y
)
E
(
x
x
)
+
(
y
y
)
1 A
2
A
0
0
0
0
α
p
η
=
η
e
η(
p
) =η(
p
) 1+ β
[
(
p
p
) ] n
Ecuaţia de variaţie a vâscozităţii
0
0
0
Ecuaţia bilanţului energetic
06 p
.
(
p
)
Ecuaţia piezodensimetrică
ρ p
(
)
=
ρ p
(
)
0
1
+
0
1
+
17
.
(
p
p
)
0
Rezolvarea problemei elastohidrodinamice Grubin 8 1 h η α  11  E R 
Rezolvarea problemei elastohidrodinamice
Grubin
8
1
h
η α
11
 E R 
11
0
0
= 1,19   u
R
R
q
Hamrock şi Dowson
Hamrock şi Dowson
Geometria filmului şi distribuţia de presiune p V 12 2 h o h min V
Geometria filmului şi distribuţia de presiune
p
V
12 2
h
o
h min
V
11 2
Lubrificaţia EHD în regim mixt µ = T N σ 0 = ct N =
Lubrificaţia EHD în regim mixt
µ = T
N
σ 0 = ct
N = ct
µ f
µ a
ξ = ∆u
u
1
.
T=
µ
N
17. Metode experimentale în tribologie Măsurarea coeficientului de frecare d M Fe f = M
17. Metode experimentale în tribologie
Măsurarea coeficientului de frecare
d
M
Fe
f =
M
= µ
N
f
2
d
d
Evaluarea uzurii • Prin uzură se înţelege cantitatea de material îndepărtată în condiţiile de exploatare
Evaluarea uzurii
• Prin uzură se înţelege cantitatea de material îndepărtată în condiţiile de
exploatare într-un anumit interval de timp, sau după un anumit drum parcurs.
Ea se poate evalua prin diverse metode: gravimetric, volumetric, dimensional,
etc., din care cel mai frecvent se foloseşte exprimarea în grame/unităţi de
timp sau în g/Km de drum parcurs.
• Este important ca uzura să fie cât mai redusă pentru ca modificărie
dimensionale să fie cât mai mici. În cercetare trebuie avut în vedere că în
prioada de rodaj uzura este mai pronunţată prin autocorectarea rugozităţii
suprafeţei, şi deci trebuie atenţie pentru ca acest lucru să nu denatureze
eventualele rezultate.
• Tribomodelele pentru evaluarea pierderilor prin uzare realizează
condiţii similare de lucru: presiunea constantă, viteza relativă constantă,
uzura apreciindu-se prin cântăriri succesive sau măsurări succesive ale
probelor. Prin calcule sau direct se estimează evoluţia dimensională în timp şi
limita asigurării condiţiilor corespunzătoare de funcţionare.