EVOLUȚIA OMULUI

Omul, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, este definit de o poziție verticală și o locomoție
bipedă, alături de o dexteritate manuală în diverse activități și o utilizare avansată a uneltelor,
având creierul cel mai complex și fiind integrat într-o structură socială complexă, dar până ca
oamenii, sau Homo sapiens sapiens sa ajungă în acest punct a fost nevoie de o perioadă foarte
mare de timp, de multe schimbări, atât georgrafice cât și climatice și de ce nu și culturale în cele
din urmă.
Pentru a începe să vorbim despre omul modern, trebuie să ne întoarcem mult în timp și să
vorbim despre primate, care sunt mamifere ce au apărut în urmă cu cca. 60-70 de milioane de
ani și prezintă o serie de caracteristici, precum reducerea volumului feței, orbite frontale, poziție
verticală în poziție șezândă, cinci degete, mâini ce pot apuca obiecte (de asemenea, și cu
picioarele), unghii „plate”. Din cadrul acestora, prosimienii1 formează primul grup ce se
diferențiază prin botul alungit, creierul mai mic și activitatea pe timpul nopții (acest grup
reprezentând grupul mai „primitiv”), din cadrul căruia fac parte: lemurienii, indridienii,
daubentonienii și tarsidienii.
Al doilea grup este format din simieni2, ce se diferențiază prin nările spre exterior, față
lipsită de păr cu excepția anumitor locuri, craniul relativ voluminos, coadă ce poate să apuce și
36 de dinți.
Hominidaele au apărut în urmă cu cca. 14-12 milioane de ani, cu Ramapithecus 3, acesta
fiind primul exemplar cu o clară poziție bipedă, ce se credea că este strămoșul direct al
oamenilor4 (homo sapiens), până s-au făcut mai multe cercetări și s-a ajuns la ideea că este un
strămoș al urangutanului. Primele rămășițe ale Ramapithecusului au fost descoperite în India, în
1932.

Australopithecinele
1
Whitten P. L., Brockman D. K., „Chapter 14: Strepsirrhine reproductive ecology”, în: Ellison, P. T., (ed.),
Reproductive Ecology and Human Evolution, Transaction Pubisher, 2001, pp. 321-350.
2
Căpiță C., Țârlea A., Curs de preistorie generală, p. 25.
3
https://www.britannica.com/topic/Ramapithecus Accesat 10.01.2020, ora 12:28.
4
Căpiță C., Țârlea A., op. cit., p. 26.
 Australopithecus sp., a apărut acum 10 milioane de ani iar definirea genului este
dificilă din cauza rarității fragmentelor descoperite și identificate.
Australopithecul afarensis, este precizată după cca. 3,7 milioane de ani, fiind una
dintre cele mai longevive și mai cunoscute specii umane timpurii, fiind descoperite rămășițe de
la peste 300 de indivizi. Conform descoperirilor și cercetărilor, specia aceasta a supraviețuit mai
bine de 900.000 de ani5, adică de patru ori mai mult decât propria noastră specie. Similari cu
cimpanzeii, indivizii-copii ai acestei specii au crescut rapid după naștere și au ajuns adulți, mult
mai repede decât omul modern, asta înseamnă că perioada lor de creștere era mult mai scurtă.6
Masculii speciei aveau în jur de 151 cm înălțime și cca. 42 de kilograme iar femelele aveau cca.
105 cm înălțime și cca. 29 de kilograme.
Membrii grupului australopithecus afarensis aveau nasul plat, maxilar proeminent, creier destul
de mic, aproximativ 1/3 din dimensiunea unui creier uman modern, brațe lungi, curbate, adaptate
pentru cățărat, trupul se prezenta în poziție bipedă iar adaptările la mediul de viață terestru cât și
în copaci i-au ajutat să supraviețuiască aproape un milion de ani.
Lucy este un exemplar feminin de australopithecus afarensis, format din bucăți de fosile,
ce alcătuiesc aproximativ 40% din scheletul său, fiind unul dintre cele mai complete schelete
descoperite până acum, descoperirea fiind făcută de Donald Johanson, paleoantropologist
american, alături de colegul său Tom Gray.7
Lucy a fost datată ca având aproximativ 3,2 milioane de ani, prezentând un craniu mic, evidențe
ale unui mod de viață terestru-mersul pe jos, având o poziție verticală și bipedală, caracteristici
ce implicit duc și la dezvoltarea creierului.8

5
http://humanorigins.si.edu/evidence/human-fossils/species/australopithecus-afarensis Accesat 10.01.2020, ora
13:30.
6
Johanson D. C., White T. D., Coppens Y., „A new species of the genus Australopithecus (Primates:Hominidae)
from tge Pliocene of Eastern Africa”, în: Kirtlandia 28, 1978, pp. 2-14.
7
Johanson D. C., Edey M. E., Lucy:The Beginnings of Humankind, St. Albans, Granada, 1981, pp. 154-158.
8
Tomkins S., The Origins of Humankind, Cambridge University Press, 1998, p. 136.