GRILE

DREPT PENAL - PARTE GENERALĂ

1. Nu poate fi trasă la răspundere penală:

a. persoana fizică care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

b. o instituţie publică care desfăşoară şi o activitate care face parte din domeniul privat;

c. o instanţă de judecată

d. o societate comercială

2. Intenţia indirectă(eventuală) există când făptuitorul:

a. făptuitorul nu prevede urmarea faptei sale şi nu o urmăreşte, dar acceptă posibilitatea

producerii ei;

b. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care o urmăreşte, şi acceptă posibilitatea producerii

ei;

c. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care, deşi nu o urmăreşte, acceptă posibilitatea

producerii ei

d. făptuitorul nu prevede urmarea faptei sale şi nu o urmăreşte, şi nici nu acceptă posibilitatea

producerii ei

3. În cazul culpei cu prevedere:

a. făptuitorul nu acceptă urmarea faptei sale;

b. făptuitorul acceptă urmarea faptei sale;

c. făptuitorul consideră fără temei, că urmarea nu se va produce

d. făptuitorul acceptă urmarea faptei sale, considerând fără temei, că urmarea nu se va produce.
4. În cazul culpei cu prevedere, spre deosebire de intenţia indirectă:

a. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care o acceptă;

b. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care nu o acceptă;

c. făptuitorul nu acceptă urmarea eventuală a faptei sale;

d. făptuitorul acceptă urmarea eventuală a faptei sale.

5. În cazul intenţiei directe:

a. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, dar nu o urmăreşte;

b. făptuitorul prevede urmarea faptei sale, dar nu o urmăreşte, acceptând însă posibilitatea

producerii ei;

c. făptuitorul prevede urmarea faptei sale şi o urmăreşte;

d. prevede urmarea faptei sale, dar nu o urmăreşte, socotind fără temei că nu se va produce.

6. În cazul culpei fără prevedere, făptuitorul:

a. nu acceptă urmarea faptei sale, considerând, fără temei, că urmarea nu se va produce;

b. nu prevede urmarea faptei sale, considerând, fără temei, că urmarea nu se va produce;

c. nu prevede urmarea faptei sale, deşi trebuia şi putea să o prevadă;

d. nu prevede urmarea faptei sale, considerând, că urmarea nu se va produce.

7. Intenţia repentină:

a. se naşte sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din

partea persoanei vătămate;

b. se naşte sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de procesul naşterii;

c. este definită în partea generală a Codului penal;

d. este definită şi în legi speciale.

8. Praeterintenţia:

a. cuprinde reunite, intenţia şi culpa;

b. poate cuprinde şi intenţia repentină;

c. cea mai frecventă formă de praeterintenţie este aceea în care sunt reunite intenţia directă, în

raport cu rezultatul urmărit, şi culpa fără prevedere, în raport cu rezultatul mai grav;

d. cuprinde întotdeauna intenţia directă.

9. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi aplicată:

a. numai dacă este prevăzută de lege ca pedeapsă unică;

b. chiar dacă este prevăzută de lege ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii;

c. în unele cazuri, când făptuitorul a comis mai multe infracţiuni, chiar dacă pentru niciuna dintre

infracţiunile săvârşite legea nu prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

d. numai dacă există circumstanţe agravante.

10. Pedeapsa închisorii poate fi aplicată:

a. şi dacă, în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile din

concurs este numai amenda;

b. şi dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este numai detenţiunea pe

viaţă, dar există circumstanţe atenuante;

c. şi dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este numai amenda, dar există

circumstanţe agravante;

d. în caz de recidivă post-executorie, chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea

săvârşită este numai amenda.

11. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi;

a. se aplică numai pe lângă pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă;

b. nu se aplică dacă s-a aplicat pedeapsa amenzii;

c. se poate aplica şi dacă executarea pedepsei principale a fost suspendată sub supraveghere;

d. nu se poate aplica dacă executarea pedepsei principale a fost suspendată sub supraveghere.

12. Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe;

a. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;

b. după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate,

c. întotdeauna, numai după executarea pedepsei principale;

d. după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, indiferent de pedeapsă.

13. Amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii poate fi aplicată, printre alte condiţii, dacă;

a. numai dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii;

b. instanţa a decis să aplice pedeapsa închisorii, dacă această pedeapsă este alternativă la

pedeapsa amenzii sau la pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

c. prin infracţiunea săvârşită să se fi obţinut sau să se fi urmărit obţinerea unui folos patrimonial;

d. indiferent de felul infracţiunii săvârşite, dar numai dacă legea prevede pedeapsa amenzii

alternativ cu pedeapsa închisorii.

14. Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii se dispune;

a. dacă persoana condamnată nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte;

b. numai în cazul în care pentru infracţiunea săvârşită legea prevede şi pedeapsa amenzii;

c. indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care a fost aplicată

pedeapsa amenzii;
d. în cazul în care pentru infracţiunea săvârşită legea prevede numai pedeapsa amenzii.

15. Degradarea militară:

a. se pune în executare la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;

b. se pune în executare după executarea pedepsei principale;

c. aplicarea acestei pedepse este obligatorie când condamnatul are calitatea de militar în

activitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea de 10 ani sau

mai mare sau detenţiunea pe viaţă;

d. este şi măsură de siguranţă.

16. Publicarea hotărârii definitive de condamnare:

a. se dispune obligatoriu în cazurile prevăzute de lege;

b. este întotdeauna facultativă;

c. se face în extras, în forma stabilită de instanţă, într-un cotidian local sau naţional, numărul

apariţiilor fiind stabilit de către instanţă, pe cheltuiala persoanei condamnate, fără a se dezvălui

identitatea altor persoane;

d. nu se dispune faţă de persoanele fizice.

17. Pedeapsa accesorie se aplică:

a. doar dacă s-a aplicat şi o pedeapsă complementară;

b. numai în cazul detenţiunii pe viaţă sau a închisorii;

c. şi dacă s-a aplicat pedeapsa amenzii, iar alături de aceasta s-a aplicat şi o pedeapsă

complementară;

d. numai în cazul în care s-a aplicat pedeapsa închisorii.

18. Pedepsele accesorii:

a. produc efecte de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, chiar dacă cel

condamnat este încarcerat ulterior, indiferent de timpul scurs până la încarcerare;

b. nu produc efecte pe timpul cât condamnatul se află în stare de evadare;

c. produc efecte faţă de condamnatul liberat condiţionat, până la împlinirea duratei pedepsei.

d. se aplică întotdeauna pe lângă pedeapsa principală.

19. Măsurile educative neprivative de libertate se iau obligatoriu:

a. minorul se află la prima încălcare a legii penale şi este judecat pentru comiterea unei

infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani;

b. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită este mai mică de 7 ani închisoare,

iar minorul a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost

executată înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;

c. dacă a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce nu a

fost executată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită este amenda sau

închisoarea mai mică de 7 ani;

d. indiferent de infracţiunea săvârşită.

20. Măsurile educative privative de libertate se pot lua;

a. dacă minorul se află la prima încălcare a legii penale şi este judecat pentru comiterea unei

infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani;

b. dacă minorul se află la prima încălcare a legii penale şi este judecat pentru comiterea unei

infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani;

c. dacă a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost

executată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită este de la 1 an la 5 ani
închisoare;

d. dacă făptuitorul este recidivist.

21. Măsurile educative privative de libertate se iau;

a. obligatoriu, dacă minorul a comis o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii

pe viaţă;

b. întotdeauna facultativ;

c. obligatoriu, dacă a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură

educativă ce a fost executată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită este

închisoarea de 7 ani sau mai mare, ori detenţiunea pe viată;

d. obligatoriu, dacă minorul a comis anterior un concurs de infracţiuni.

22. Faţă de minorul care răspunde penal se poate dispune aplicarea:

a. unei măsuri de siguranţă;

b. unei măsuri educative;

c. unei pedepse complementare;

d. unei pedepse principale.

23. Faţă de minorul care răspunde penal:

a. nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei;

b. nu se poate dispune publicarea hotărârii de condamnare;

c. nu se poate dispune internarea medicală;

d. nu se poate dispune o măsură de siguranţă.

24. Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvârşeşte o

nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa:

a. poate dispune prelungirea măsurii educative luate iniţial, fără a putea depăşi maximul prevăzut

de lege pentru aceasta;

b. dispune înlocuirea măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai

severă;

c. poate dispune înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate;

d. dispune înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate.

25. Liberarea din centrul educativ se poate dispune, printre alte condiţii:

a. numai după împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani;

b. şi înainte de împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani;

c. dacă minorul a executat cel puţin jumătate din durata internării;

d. indiferent cât s-a executat din durata internării.

26. În cazul săvârşirii a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după

majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru
infracţiunea

săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care:

a. dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, indiferent de felul măsurii, iar pedeapsa

este amenda, se execută numai amenda;

b. dacă măsura educativă este privativă de libertate iar pedeapsa este amenda, se execută numai

măsura educativă;

c. dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică

numai pedeapsa închisorii;

d. dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, indiferent de felul măsurii, iar pedeapsa
este amenda, se aplică o măsură educativă privativă de libertate.

27. Măsurile de siguranţă:

a. se pot lua doar dacă făptuitorului i se aplică o pedeapsă;

b. se pot lua indiferent dacă făptuitorului i se aplică sau nu o pedeapsă, cu excepţia cazului în

care există o cauză justificativă;

c. se pot lua indiferent dacă făptuitorului i se aplică sau nu o pedeapsă, cu excepţia cazului în

care există o cauză de neimputabilitate;

d. se pot lua întotdeauna, indiferent dacă făptuitorului i se aplică sau nu o pedeapsă.

28. Internarea medicală:

a. se poate lua faţă de făptuitorul bolnav psihic;

b. se poate lua faţă de făptuitorul consumator cronic de substanţe psihoactive;

c. se poate lua faţă de făptuitorul care a comis o infracţiune din cauza unei boli, inclusiv cea

provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive;

d. nu se poate lua faţă de minorul cu vârsta de 15 ani.

29. Măsura de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii:

a. se poate lua faţă de făptuitorul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală datorită

incapacităţii, nepregătirii sau altor asemenea cauze;

b. se poate lua faţă de făptuitorul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală datorită

nedemnităţii sau incorectitudinii;

c. nu se poate lua dacă nu se aplică o pedeapsă,

d. se poate lua numai dacă făptuitorul a comis o infracţiune.

30. Actele preparatorii:

a. nu sunt incriminate niciodată, pentru a încuraja pe făptuitor să nu treacă la comiterea faptei;

b. uneori sunt incriminate ca infracţiuni autonome;

c. nu sunt posibile în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă;

d. sunt posibile la orice infracţiune.

31. Actele preparatorii:

a. au loc întotdeauna, înainte de începerea executării acţiunii;

b. sunt incriminate ca acte de complicitate anterioară, dacă autorul săvârşeşte o infracţiune în

formă consumată sau care rămâne în faza de tentativă pedepsibilă;

c. pot fi şi concomitente începerii executării acţiunii;

d. pot fi şi ulterioare începerii executării acţiunii.

32. Tentativa nu este posibilă:

a. la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie;

b. la infracţiunile de obicei:

c. la infracţiunile de pericol;

d. la infracţiunile săvârşite cu intenţie indirectă.

33. Nu există tentativă:

a. în caz de faptă putativă;

b. când făptuitorul foloseşte pentru comiterea infracţiunii o armă defectă, pe care o credea ca

fiind în stare de funcţionare;

c. când rezultatul nu se produce datorită modului greşit de concepere a săvârşirii infracţiunii;

d. când rezultatul dorit nu se produce datorită erorii făptuitorului.

34. Tentativa se pedepseşte:

a. prin sistemul diversificării pedepsei;

b. prin sistemul parificării pedepsei;

c. numai când legea o prevede expres;

d. indiferent de fapta comisă.

35. Desistarea:

a. este posibilă indiferent de forma tentativei;

b. trebuie să aibă loc, întotdeauna, din proprie iniţiativă a făptuitorului, înainte de descoperirea

faptei;

c. este posibilă şi în cazul tentativei terminate,

d. poate avea loc şi după descoperirea faptei.

36. În cazul pluralităţii naturale de făptuitori, participaţia nu este posibilă sub forma:

a. coautoratului;

b. instigării;

c. complicităţii;

d. autoratului.

37. Participaţia:

a. există când la săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzută de legea penală, au participat mai multe

persoane decât era necesar pentru săvârşirea acelei infracţiuni;

b. nu este posibilă sub forma instigării la o pluralitate constituită;

c. presupune întotdeauna cooperarea cu vinovăţie a mai multor făptuitori la comiterea aceleiaşi

infracţiuni;
d. presupune ca cel puţin doi făptuitori să comită fapta cu intenţie.

38. Pentru existenţa coautoratului:

a. este obligatoriu ca făptuitorii să participe cu acte de executare la comiterea infracţiunii;

b. este obligatoriu ca făptuitorii să fie prezenţi împreună la locul comiterii faptei;

c. este obligatoriu ca făptuitorii să comită fapta cu intenţie directă;

d. nu este obligatoriu ca făptuitorii să participe cu acte de executare la comiterea infracţiunii.

39. Coautoratul este posibil:

a. în cazul pluralităţii constituite;

b. în cazul participaţiei improprii;

c. în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă;

d. în cazul infracţiunilor săvârşite prin inacţiune.

40. Coautoratul nu este posibil:

a. în cazul infracţiunilor cu subiect activ calificat;

b. în cazul infracţiunilor săvârşite prin inacţiune;

c. în cazul infracţiunilor ce se comit în persoană proprie;

d. în cazul infracţiunilor săvârşite cu praeterintenţie.

41. Instigarea:

a. este posibilă la infracţiunile săvârşite din culpă;

b. este posibilă la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie;

c. nu este posibilă la infracţiunile cu subiect activ calificat;

d. nu este posibilă la infracţiunile săvârşite din obicei.

42. În cazul instigării urmată de executarea faptei de către autor:

a. dacă autorul s-a desistat, instigatorul va răspunde pentru tentativă la infracţiunea la a cărei

săvârşire a instigat;

b. dacă cel instigat comite doar o tentativă nepedepsibilă, instigatorul nu va răspunde penal;

c. dacă cel instigat săvârşeşte o infracţiune mai puţin gravă decât cea la care a fost instigat,

instigatorul nu va răspunde pentru instigare la infracţiunea efectiv comisă de către autor;

d. instigatorul va răspunde, întotdeauna, pentru fapta efectiv comisă de autor.

43. Complicitatea:

a. se săvârşeşte numai cu intenţie directă;

b. se poate săvârşi şi cu praeterintenţie;

c. este posibilă la infracţiunile săvârşite din culpă;

d. se poate săvârşi şi din culpă.

44. Complicitatea materială nu este posibilă:

a. la infracţiunile cu subiect activ calificat;

b. la infracţiunile săvârşite prin omisiune;

c. la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie;

d. la infracţiunile de rezultat.

45. În caz de complicitate:

a. dacă autorul comite o faptă mai puţin gravă, complicele va răspunde pentru fapta efectiv comisă de
către autor;

b. dacă autorul comite o faptă mai gravă decât cea la care a fost ajutat de complice sau la care acesta a
participat cu acte de înlesnire, complicele va răspunde pentru fapta la care a participat cu acte de
ajutare sau înlesnire;

c. complicele răspunde întotdeauna pentru fapta efectiv comisă de către autor;

d. dacă autorul comite o faptă mai puţin gravă, complicele va răspunde pentru fapta la care a instigat.

46. Dacă complicele împiedică săvârşirea infracţiunii:

a. autorul va răspunde pentru tentativă, dacă tentativa se pedepseşte;

b. va fi sancţionat pentru complicitate la tentativa comisă de autor, dacă tentativa se pedepseşte;

c. instigatorul va fi sancţionat pentru tentativa comisă de autor, dacă tentativa se pedepseşte;

d. nu va fi sancţionat pentru complicitate la tentativa comisă de autor, dacă tentativa se pedepseşte.

47. În caz de participaţie:

a. toţi participanţii vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor;

b. este posibil ca autorul să nu fie sancţionat;

c. este posibil ca un coautor să nu fie sancţionat;

d. complicele va fi sancţionat cu o pedeapsă mai puţin aspră decât autorul.

48. În caz de participaţie improprie:

a. instigatorul şi complicele vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu
intenţie;

b. întotdeauna, autorul(coautorul) nu va putea fi tras la răspundere penală;

c. autorul(coautorul) va fi sancţionat cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă din culpă, iar
dacă legea nu incriminează fapta când este săvârşită din culpă, autorul sau coautorul nu va putea fi tras
la răspundere penală;

d. instigatorul şi complicele vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea

săvârşită din culpă de către autor.

49. În caz de concurs de infracţiuni:

a. una sau unele dintre infracţiunile pot rămâne în faza de tentativă pedepsibilă;

b. este obligatoriu ca cel puţin una dintre infracţiuni să fie realizată în formă consumată;
c. este obligatoriu ca cel puţin una dintre infracţiuni să fie săvârşită cu intenţie;

d. făptuitorul trebuie să aibă calitate de autor la cel puţin una dintre infracţiunile săvârşite.

50. În caz de concurs cu conexitate etiologică:

a. infracţiunile sunt săvârşite cu intenţie;

b. făptuitorul poate participa la comiterea faptelor în orice calitate;

c. este obligatoriu ca făptuitorul să aibă calitatea de autor;

d. una dintre infracţiuni poate fi comisă din culpă.

51. În caz de concurs cu conexitate consecvenţială:

a. obligatoriu, ultima infracţiune trebuie să fie realizată în formă consumată;

b. ultima infracţiune se săvârşeşte, întotdeauna, cu intenţie;

c. făptuitorul poate săvârşi faptele în calitate de autor(coautor), instigator sau complice;

d. prima infracţiune se comite, întotdeauna, cu intenţie.

52. În caz de concurs ideal:

a. toate infracţiunile pot fi săvârşite cu praeterintenţie;

b. făptuitorul poate comite acţiunea(inacţiunea) în calitate de autor, coautor, instigator sau complice;

c. făptuitorul nu poate avea doar calitatea de instigator;

d. se comit mai multe acţiuni sau inacţiuni.

53. La stabilirea pedepsei pentru concurs de infracţiuni:

a. se aplică numai sistemul cumulului juridic;

b. se poate aplica orice sistem de sancţionare;

c. nu se aplică niciodată sistemul absorbţiei;

d. nu se aplică niciodată sistemul cumulului aritmetic.

54. În caz de concurs ideal, dacă s-a aplicat o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amenda:

a. se execută numai pedeapsa închisorii;

b. se execută pedeapsa închisorii, la care se adaugă în parte pedeapsa amenzii;

c. se execută pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

d. se execută pedeapsa închisorii, la care se adaugă o treime din pedeapsa amenzii.

55. În caz de evadare din stare legală de arest preventiv:

a. pedeapsa pentru evadare se adaugă la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ce a determinat

arestarea preventivă;

b. pedeapsa pentru evadare se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ce a determinat

arestarea preventivă, după regulile de la concurs;

c. perioada cât făptuitorul s-a aflat în stare de arest preventiv se scade din pedeapsa finală;

d. perioada cât făptuitorul s-a aflat în stare de arest preventiv nu se scade din pedeapsa finală.

56. În caz de graţiere totală post-condamnatorie pentru una dintre infracţiunile concurente, dacă în
concurs s-au săvârşit trei infracţiuni:

a. pedeapsa aplicată pentru concurs se va descontopi în pedepsele componente, se va înlătura sporul de

pedeapsă aplicat în urma contopirii, se va constata graţierea, se vor contopi pedepsele negraţiate după
regulile de la concurs şi se va deduce din pedeapsa finală perioada executată;

b. pedeapsa aplicată pentru concurs se va descontopi în pedepsele componente, se va înlătura sporul de

pedeapsă aplicat în urma contopirii, se va constata graţierea, se vor contopi pedepsele negraţiate în
pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga sporul de pedeapsă aplicat iniţial, după care se va deduce
din pedeapsa finală perioada executată;

c. aplicarea sporului de pedeapsă este facultativă;

d. nu se aplică spor de pedeapsă.

57. Constituie primul termen al recidivei o hotărâre de condamnare prin care infractorul a fost
condamnat la:

a. pedeapsa închisorii de 2 ani pronunţată pentru comiterea unei infracţiuni praeterintenţionate, pentru
care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere;

b. pedeapsa închisorii de 2 ani pronunţată pentru un concurs de infracţiuni, una dintre infracţiunile din
concurs fiind o infracţiune intenţionată pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 1o luni închisoare;

c. pedeapsa închisorii de 2 ani pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei;

d. pedeapsa închisorii de 2 ani pronunţată pentru comiterea unei infracţiuni din culpă.

58. Pentru existenţa primului termen al recidivei post-condamnatorii, trebuiesc îndeplinite, printre
altele, următoarele condiţii:

a. pedeapsa aplicată să fie de cel puţin 1 an închisoare;

b. pedeapsa să nu fie aplicată pentru comiterea unei infracţiuni din culpă;

c. pedeapsa să fie aplicată pentru comiterea unei infracţiuni praeterintenţionate;

d. pedeapsa stabilită să fie mai mare de 1 an închisoare.

59. Nu poate constitui primul termen al recidivei post-condamnatorii:

a. hotărârea definitivă prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei;

b. pedeapsa amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii;

c. pedeapsa închisorii, dacă această pedeapsă a rezultat ca urmare a înlocuirii pedepsei amenzii cu
pedeapsa închisorii;

d. hotărârea definitivă prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

60. Nu poate constitui primul termen al recidivei o hotărâre definitivă de condamnare:

a. pentru o infracţiune pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii;

b. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru o infracţiune praeterintenţionată;

c. la pedeapsa amenzii;
d. la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an pentru o infracţiune intenţionată.

61. Pentru existenţa celui de al doilea termen al recidivei post-condamnatorii trebuiesc îndeplinite,
printre altele, următoarele condiţii:

a. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită să fie de un an sau mai mare sau
detenţiunea pe viaţă;

b. noua infracţiune să fie săvârşită în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub
supraveghere;

c. noua infracţiune să fie săvârşită din culpă;

d. noua infracţiune să fie săvârşită în stare de evadare.

62. Pentru infracţiunea ce reprezintă al doilea termen al recidivei nu se poate aplica:

a. amenda;

b. închisoarea;

c. internarea într-un centru de detenţie;

d. amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii.

63. Pentru sancţionarea recidivei post-condamnatorii:

a. în caz de concurs de infracţiuni, se aplică, mai întâi, regulile de sancţionare ale recidivei
postcondamnatorii, apoi, cele ale concursului;

b. în caz de concurs de infracţiuni, se aplică mai întâi, regulile de sancţionare ale concursului de
infracţiuni, apoi cele ale recidivei post-condamnatorii;

c. se aplică sistemul cumulului aritmetic;

d. se aplică sistemul cumulului juridic.

64. În caz de săvârşire a noii infracţiuni în timpul executării pedepsei ce constituie primul termen al
recidivei:

a. pedeapsa aplicată pentru infracţiunea nou săvârşită se va adăuga la restul de pedeapsă rămas
neexecutat din prima condamnare;

b. pedeapsa aplicată pentru infracţiunea nou săvârşită se va adăuga la pedeapsa ce constituie primul
termen al recidivei;

c. dacă s-a săvârşit un concurs de infracţiuni, restul rămas neexecutat se stabileşte prin raportare la
momentul comiterii primei infracţiuni concurente;

d. dacă s-a săvârşit un concurs de infracţiuni, restul rămas neexecutat se stabileşte prin raportare la
momentul comiterii ultimei infracţiuni concurente.

65. Dacă se evadează din executarea pedepsei ce constituie primul termen al recidivei
postcondamnatorii şi în stare de evadare făptuitorul comite un concurs de infracţiuni:

a. pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se cumulează cu restul de pedeapsă neexecutat din
pedeapsa din a cărei executare s-a evadat, la pedeapsa astfel rezultată adăugându-se pedeapsa finală
stabilită pentru concursul reprezentat de celelalte infracţiuni comise;

b. se vor aplica, mai întâi, regulile de la concurs, stabilindu-se pedeapsa rezultantă pentru concurs,
pedeapsă ce se va adăuga la restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa din a cărei executare sa
evadat;

c. pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se cumulează cu restul de pedeapsă neexecutat din
pedeapsa din a cărei executare s-a evadat, apoi, separat, la pedeapsa astfel rezultată se va adăuga
pedeapsa aplicată pentru fiecare dintre celelalte infracţiuni concurente, iar în final, pedepsele astfel
stabilite se vor contopi după regulile de la concurs;

d. se aplică, mai întâi, regulile de sancţionare a recidivei.

66. Nu există pluralitate intermediară dacă:

a. primul termen este reprezentat de o hotărâre definitivă prin care s-a dispus amânarea aplicării
pedepsei;

b. infracţiunea ce constituie al doilea termen a fost comisă din culpă;

c. primul termen este reprezentat de pedeapsa amenzii;

d. primul termen este reprezentat de pedeapsa amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii.
67. În cazul legitimei apărări:

a. atacul să pună în pericol grav persoana celui atacat ori interesul public;

b. atacul constă întotdeauna într-o faptă prevăzută de legea penală;

c. atacul poate consta şi dintr-o omisiune;

d. ameninţarea sau injuria constituie atac în înţelesul legii penale.

68. În cazul stării de necesitate, pericolul:

a. poate să fie şi viitor;

b. trebuie să fie inevitabil;

c. trebuie să ameninţe viaţa, integritatea corporală sau sănătatea doar a celui aflat în pericol sau un bun
important al acestuia, sau un interes general;

d. trebuie să nu poată să fie înlăturat decât prin săvârşirea faptei.

69. Excesul neimputabil:

a. presupune existenţa unei proporţii între atac şi apărare;

b. se întemeiază pe tulburare sau temere;

c. produce efecte in rem;

d. nu presupune existenţa unei proporţii între atac şi apărare.

70. În cazul în care există circumstanţe atenuante:

a. dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită amenda alternativ cu închisoarea, se aplică amenda;

b. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime;

c. se aplică o pedeapsă orientată spre minimul special;

d. dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică pedeapsa
închisorii.
71. Renunţarea la aplicarea pedepsei:

a. constituie o hotărâre de condamnare;

b. produce efecte asupra măsurilor de siguranţă;

c. nu produce efecte asupra obligaţiilor civile;

d. nu constituie o hotărâre de condamnare.

72. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune:

a. dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mică;

b. dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mică de 7 ani;

c. dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

d. dacă infractorul şi-a exprimat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

73. Prescripţia răspunderii penale:

a. nu operează din oficiu;

b. nu operează în cazul săvârşirii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;

c. profită tuturor participanţilor la comiterea infracţiunii, indiferent de calitate;

d. nu operează în cazul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată.

74. Împăcarea:

a. este posibilă pentru doar pentru infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din
oficiu iar posibilitatea împăcării este prevăzută de lege;

b. nu este posibilă, în nici un caz, pentru infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

c. poate să intervină pe tot parcursul urmăririi penale, în procedura de cameră preliminară sau în timpul
judecăţii;

d. poate să intervină pe tot parcursul urmăririi penale, până la citirea actului de sesizare.
75. Graţierea:

a. produce efecte in personam şi nu se răsfrânge asupra participanţilor;

b. poate produce efecte şi in rem, caz în care profită tuturor participanţilor;

c. nu operează cu privire la măsurile educative;

d. are efecte şi asupra măsurilor de siguranţă.

Răspunsuri corecte:

1. b, c

2. c

3. a, c

4. b, c

5. c

6. c

7. a, b

8. a, c

9. b, c

10. b

11. c

12. a, b

13. b, c

14. c

15. a

16. b, c

17. a, b

18. a, c

19. c
20. a, c

21. b

22. a, b

23. a, b

24. a, c

25. a, c

26. a

27. b

28. a, b

29. a

30. b

31. a, b

32. a, b

33. a, c

34. a, c

35. b

36. a

37. a, b

38. a

39. b

40. b, c

41. a, b

42. a, b

43.c

44.b
45. a, b

46. a, c

47. b, c

48. a, c

49.a

50. a, b

51. b, c

52. a, b

53.b

54.c

55. b, c

56.a

57. a, b

58. b, c

59. a, d

60. b, c

61. a, b, d

62.c

63. b, c

64. a, c

65.b

66.a

67.c

68. b, d

69. b, d
70. b, d

71. c, d

72. c, d

73. b, c

74. a, d

75. a, b