Sunteți pe pagina 1din 14

PRONUMELE PERSONALE

Cazul Nominativ – atunci când pronumele personale sunt subiect în


propoziție
Ben – Eu
Sen – Tu
O – El/Ea (În funcție de context, traducem cu El sau cu Ea, iar în caz că
nu se specifică despre cine este vorba, traducem în limba română cu
ambele forme.)
Biz – Noi
Siz – Voi/Dvs. (Dvs. – o persoană și Dvs. – mai multe persoane)
Onlar – Ei/Ele

Pronumele în construcţia cu ŞI, DE ASEMENEA (DA/DE)


Bende – Şi eu de asemenea (Bende memnun oldum. – Și eu sunt
încântat de cunoștință. Bende evdeyim. – Și eu sunt acasă)
Sende – Şi tu
Oda – Şi el/ Şi ea
Bizde – Şi noi
Sizde – Şi voi/ Şi Dvs.
Onlarda – Şi ei/Şi ele

Pronumele posesive de întărire


Benim – Al meu/A mea/Ai mei/Ale mele
Senin – Al tău/A ta/Ai tăi/Ale tale
Onun – Al lui/ Al ei
Bizim – Al nostru/A noastră/Ai noștri/Ale noastre
Sizin – Al vostru/ Al Dvs.
Onların – Al lor/A lor/Ai lor/Ale lor

Construcţia cu PENTRU
Benim için – Pentru mine
Senin için – Pentru tine
Onun için – Pentru el/ea
Sizin için – Pentru voi/Dvs.
Onlar için – Pentru ei/ele

Pronumele şi prepoziţia CU
Benimle – Cu mine / (ile) Benim ile
Seninle – Cu tine
Onunla – Cu el/ea
Bizimle – Cu noi
Sizinle – Cu voi/Dvs
Onlarla – Cu ei/ele

Pronumele în Acuzativ
Beni – Pe mine
Seni – Pe tine
Onu – Pe el/Pe ea
Bizi – Pe noi
Sizi – Pe voi
Onları – Pe ei/Pe ele

Pronumele în Locativ
Bende – La mine (asupra mea)
Sende – La tine (asupra ta)
Onda – La el (asupra lui)/ La ea (asupra ei)
Bizde – La noi (asupra noastră)
Sizde – La voi (asupra voastră)
Onlarda – La ei/La ele (asupra lor)
Pronumele în Dativ
Bana – Mie
Sana – Ţie
Ona – Lui/Ei
Bize – Nouă
Size – Vouă
Onlara – Lor
Pronumele în Ablativ
Benden – De la mine
Senden – De la tine
Ondan – De la el/ea
Bizden – De la noi
Sizden – De la voi/Dvs.
Onlardan – De la ei/ele
CAZUL LOCATİV
Punem la finalul cuvintelor sufixele:

 -DA și -DE, respectiv -TA și –TE

Cuvintele care au ultima vocală a, ı, o, u primesc sufixul -DA (masada – pe masă, okulda – la


școală, doktorda –  la doctor, kamyonda –  în camion, arabada – în mașină), iar cuvintele care au
ultima vocală e, i, ö, ü primesc sufixul -DE (sandalyede = pe scaun, trende =  în
tren, Türkçe’de = în limba turcă, köyde = în sat, saat birde = la ora unu).

Variantele cu T apar atunci când cuvântul se termină într-o consoană surdă, adică: F, S, T,K, Ç, Ş,
H, P. (parkta – în parc, işte –  la muncă, la serviciu, Barış’ta – la Barış, ofiste – la
birou, koltukta – pe fotoliu).

Numele de țări, orașe, firme, persoane (adică orice nume propriu), primesc un apostrof și apoi sufixul
cazului. Exemple: Romanya’da – în România, Türkiye’de –  în Turcia,  Emre’de – la Emre.

În română acest caz se traduce cu ÎN, PE, LA, în funcție de context.

Întrebările cazului sunt NEREDE? – Unde? În ce loc? și KİMDE? – La cine? Asupra cui?

Locativul apare des în construcția cu VAR (există) și YOK (nu există), pe primul loc al


propoziției: Eczanede doktor yok. = În farmacie nu există doctor.  Türkiye’de güzel şehirler var. = În
Turcia există orașe frumose.  Bu restoranda tuvalet yok. =  În acest restaurant nu există toaletă.

bende – la mine/asupra mea, sende – la tine/asupra ta, onda –  la el/la ea/asupra lui/asupra


ei, bizde –  la noi/asupra noastră, sizde – la voi/asupra voastră/dumneavoastră, onlarda – la ei/la
ele/asupra lor.

Un exemplu ar fi: Bugün bende para yok. – Astăzi nu am bani la mine.

Ex: otelde  – la hotel, balkonda – pe balcon, tatilde – în vacanță, parkta – în parc, Murat’ta – la


Murat, sepette – în coș, bakkalda – la magazin, alışverişte – la cumpărături, banyoda –  în/la
baie, takside – în taxi, otobüste – în autobuz

CAZUL DATİV
Cuvintele fırına = către brutărie, markete = către magazin, giyim mağazasına =  către magazinul de
haine, bankaya = către bancă 

Se construiește punând la finalul cuvintelor sufixele: -A și -E, respectiv -YA și -YE

cuvintele care au ultima vocală a, ı, o, u primesc sufixul -A (okula = la /către școală, garaja = la/către


garaj, pazara =  la/către piață), iar cuvintele care au ultima vocală e, i, ö, ü primesc sufıxul -
E (işe = la/către muncă, polise = la/către poliție, İzmir’e =  la/către Izmir). Variantele cu Y apar atunci
când ultima literă a cuvântului este o vocală: bankaya = la/către bancă, liseye = la/către
liceu, Romanya’ya = în/către România, Türkiye’ye = în/către Turcia).

Trebuie să știM că există un număr de patru transformări când vine vorba de dativ. Aceste
transformări apar în cazul cuvintelor terminate în p (p devine b: kitaba bakıyorum = mă uit la carte,
în loc de kitapa bakıyorum), în cazul cuvintelor terminate în t (t devine d: yurda dönüyorum = mă
întorc la cămin, în loc de yurta dönüyorum), în cazul cuvintelor terminate în k (k devine ğ: çocuğa
bakıyorum = mă uit la copil, în loc de çocuka bakıyorum), în cazul cuvintelor terminate în ç
(ç  devine c: ağaca tırmanıyorum = mă cațăr în copac, în loc de ağaça tırmanıyorum).

Numele de țări, orașe, firme, persoane (adică orice nume propriu), primesc un apostrof și apoi sufixul
cazului. Iată câteva exemple: Paris’e – la/către Paris, Ayșe’ye = la/către Ayșe, Mustafa’ya = la/către
Mustafa, Şili’ye =  în/către Chile.Paula’ya

În română, acest caz se traduce cu: la, către, lui …, în funcție de context.

Întrebările cazului sunt NEREYE? =  Încotro? KİME? = Cui? NEYE? = La ce?

Pronumele în dativ arată


așa: bana – mie, sana – ție, ona – lui/ei, bize – nouă, size –  vouă, dumneavoastră, onlara – lor. Bana
da bir çay ver. = Dă-mi și mie un ceai.

Girmek – a intra Ben șimdi eve giriyorum. = Eu acum intru în/către casă.

Binmek –  a urca Ben șimdi arabaya biniyorum. = Eu acum urc în mașină. Turcii spun și gândesc: Urc
către mașină, pentru că nu ne aflăm cu totul încă în interiorul mașinii, este exprimată direcția în care
urcă picioarele noastre.

Vermek – a da Ben anneme bir hediye veriyorum. = Eu îi dau mamei mele un cadou.

Koymak – a pune Ben çiçekleri masaya kokuyorum. =  Eu pun florile pe masă. Când punem un obiect


pe masă, de exemplu, mâna noastră se îndreaptă într-o anumită direcție. Și în acest caz vom folosi
dativul.

Oturmak –  a se aşeza O sandalyeye oturma lütfen. = Te rog, nu te aşeza pe acel scaun.

EX: mutfaga – către bucătărie, plaja… – către plajă, sinemaya… – către cinema, bardaga… – în/către


pahar, gence –  către tânăr/tânărului, dolaba… – către dulap, masaya… – către
masă, bebege… – către bebeluș/bebelușului, Türkiye’ye – către Turcia.

 CAZUL ACUZATİV
Punem la finalul cuvintelor sufixele -I, -İ, -U, -Ü în cazul cuvintelor care se termină cu o consoană
(treni –  trenul; bileti – biletul; defteri – caietul, duvarı – peretele, doktoru – doctorul) şi sufixele -YI,
-Yİ, -YU, -YÜ în cazul cuvintelor care se termină cu o vocală (masayı – masa, ütüyü – fierul de
călcat, Sevgi’yi – pe Sevgi, Esra’yı – pe Esra, kediyi – pisica).

Trebuie să știi că există un număr de patru transformări când vine vorba de acuzativ. Aceste
transformări apar în cazul cuvintelor terminate în p (p devine b: kitabı alıyorum = eu iau cartea, în loc
de kitapı alıyorum), în cazul cuvintelor terminate în t (t devine d: o yurdu bilmiyorum = nu ştıu acel
cămin, în loc de o yurtu bilmiyorum), în cazul cuvintelor terminate în k (k devine ğ: çocuğu
seviyorum = iubesc acel copil, în loc de çocuku seviyorum), în cazul cuvintelor terminate în ç
(ç  devine c: o genci tanıyorum = îl cunosc pe acel tânăr, în loc de o gençi tanıyorum

În română, acest caz se traduce cu: pe sau prin articularea cu articol hotărât al substantivului.

Întrebările cazului sunt: KİMİ? – Pe cine?, NE? NEYİ? –  Ce?

Pronumele în acuzativ arată așa: beni – pe mine, seni –  pe tine, onu – pe el/pe ea, bizi – pe


noi, sizi – pe voi/pe dumneavoastră, onları – pe ei/pe ele. Sen beni seviyor musun? = Tu mă iubești
pe mine?
Sevmek – a iubi, a-i plăcea  Dürüst insanları seviyorum.  = Îmi plac oamenii corecți.

Beğenmek – a-i plăcea  Sen kimi beğeniyorsun?  = Ție de cine îți place?

Seçmek –  a alege Ben șunu seçiyorum.  = Eu îl aleg pe acela.

Aramak –  a căuta  Mutluluğu yanlış yerde arıyoruz.  = Căutăm fericirea în locul greșit

Beklemek – a aștepta  Ben seni otelde bekliyorum.  = Eu te aștept la hotel.

Okumak – a citi  Her akșam kitabını okuyorum.  = În fiecare seară citesc cartea ta.

EX: kız… – pe fată, erkek… – pe bărbat, Yasemin… – pe


Yasemin, Bükreş’… – Bucureştiul, Mustafa’… – pe Mustafa, yemek… – mâncarea, șoför… – pe
şofer, çiçek… – floarea, şarkı… – cântecul, çorap… – ciorapul.

CAZUL ABLATİV=AYRILMA HALİ


Se construiește punând la finalul cuvintelor sufixele: -DAN, -DEN, respectiv -TAN, -TEN,

astfel: cuvintele care au ultima vocală a, ı, o, u primesc sufixul -DAN ( bankadan – de la


bancă,  masadan –  de pe masă, okuldan – de la şcoală, babamdan – de la tatăl meu), iar cuvintele
care au ultima vocală e, i, ö, ü primesc sufixul -DEN (sandalyeden – de pe scaun, annemden – de la
mama mea, gönülden – din inimă, Türkiye’den – din Turcia). Variantele cu T apar atunci când
cuvântul se termină într-una dintre cele opt consoane surde: F, S, T,K,Ç, Ş, H, P, . Hai să vedem câteva
exemple: işten – de la muncă, ofisten – de la birou, süpermarketten – de la
supermarket, koltuktan – de pe fotoliu.

1. În limba română, acest caz se traduce prin: din, de la, în funcție de context.

2. Întrebările cazului ablativ sunt: NEREDEN? –  De unde? KİMDEN? –  De la cine? NEDEN? – De


(la) ce?

3. Locul ablativului în propoziție este între subiect și predicat, înaintea unui cuvânt aflat în
dativ: Emre işten eve gidiyor. = Emre se duce de la serviciu acasă.

4. Pronumele personale primesc şi ele, desigur, sufixele cazului ablativ:

 benden – de la mine, senden – de la tine, ondan – de la el/ea, bizden – de la noi, sizden – de la


voi/dumneavoastră, onlardan – de la ei/ele. Hai să vedem împreună un exemplu: Ben
sizden hiçbir şey istemiyorum. = Eu nu vreau nimic de la voi.

5. Există un număr de patru verbe speciale care cer cazul ablativ, fără să aibă neapărat legătură
cu ceea ce exprimă ablativul în mod normal. Acestea sunt: hoșlanmak –  a-i plăcea, nefret
etmek –   a urî, sıkılmak – a se plictisi, a se sătura, korkmak –  a-i fi frică.

Gelmek – a veni  Ben bu hafta sonu İstanbul’dan geliyorum.  = La sfârșitul săptămânii eu vin


de la Istanbul.

Dönmek –  a se întoarce  Tatilden ne zaman dönüyorsun? = Când te întorci din vacanță?

Almak – a lua, (satın almak) a cumpăra  Marketten ekmek aldın mı?  = Ai luat pâine de la
magazin?

İstemek – cu sensul de  a cere  Pınar annesinden yardım istiyor.  = Pınar cere ajutor de la
mama sa.
Am plecat de la tine
Ben senden gittim
EX:
sepetten– din coș, parktan – din parc, dolaptan – din
dulap, sınıftan – din clasă, mağazadan – de la
magazin, kuaförden – de la coafor, öğretmenden – de la
profesor, arkadaşımdan – de la prietenul
meu, bardaktan – din pahar, șiședen – din
sticlă, kitaptan – din carte, güneşten – de la
soare, Elif’ten – de la Elif, restorandan – de la
restaurant, evden – de acasă. Te rugăm să nu uiți de cele opt
consoane surde care se pot afla la finalul cuvintelor, acestea
modifică puțin forma sufixului de ablativ, reia regulile de
formare dacă este nevoie.

CAZUL GENİTİV
Se construiește punând la finalul cuvintelor terminate în consoană sufixele: -IN, -İN, -UN, -ÜN şi la
fınalul cuvintelor terminate în vocală sufixele: -NIN, -NİN, -NUN, -NÜN. Iată câteva
exemple: Adamın – al omului, evin –  al casei, doktorun – al doctorului, şoförün – al
şoferului, Elisa’nın – al Elisei, pencerenin – al ferestrei.

Numele de țări, orașe, firme, persoane (adică orice nume propriu), primesc un apostrof și apoi sufixul
cazului. Iată câteva exemple simpatice: Emre’nin – al lui Emre, Romanya’nın – al
României, Türkiye’nin – al Turciei, Bükreş’in –  al Bucureştiului.

Şi în cazul genitivului apar următoarele transformări: cuvintele care au ultima literă B transformă în P,
cuvintele care au ultima literă K transformă în Ğ, cuvintele care au ultima literă Ç transformă în C,
cuvintele care au ultima literă T transformă în D.

În limba română, acest caz se traduce prin: al, a, ai ale + cuvânt.

1. Întrebarea acestui caz este KİMİN? – Al, a, ai, ale cui? Şu eşarp kimin? =  A cui este acea
eşarfă? Elena’nın! =  Este a Elenei! și  NEYİN?  – Al cărui obiect?
2. Poziția cuvântului aflat în genitiv este ÎNAINTEA cuvântului pe care îl
determină: Elif’in ailesi – Familia lui Elif.

3. Genitivul apare cel mai adesea în construcția de tip izafet III. Izafetul înseamnă o îmbinare
atributivă dintre două substantive: Mustafa’nın babası – tatăl lui Mustafa.

EX: Emre… – al lui Emre, amcam… – al unchiului meu, bardak… – al paharului, araba… – al


mașinii, șarkıcı… – al cântărețului, Bükreş’… – al Bucureştiului, kitap… – al cărții, ev… – al
casei, abim… – al fratelui meu mai mare, gemi… – al vaporului, portakal… – al
portocalei, komșular… – al vecinilor, sigara… – al țigării, Mustafa… – al lui Mustafa.

Răspunsurile corecte de la mini-exercițiile propuse:


Locativul: otelde –  la hotel, balkonda – pe balcon, tatilde – în vacanță, parkta –  în
parc, Murat’ta – la Murat, sepette – în coș, bakkalda – la băcănie, alışverişte –  la
cumpărături, banyoda – în/la baie, takside – în taxi, otobüste –  în autobuz.

Dativul: mutfağa – către bucătărie, plaja – către plajă, sinemaya – către cinema, bardağa – în/către


pahar, gence –  către tânăr/tânărului, dolaba – către dulap, masaya– către masă, bebeğe – către
bebeluș/bebelușului, Türkiye’ye– către Turcia.

Acuzativul: kızı – pe fată, erkeği – pe bărbat, Yasemin’i – pe


Yasemin, Bükreş’i – Bucureştiul, Mustafa’yı – pe Mustafa, yemeği – mâncarea, șoförü – pe
şofer, çiçeği – floarea, şarkıyı – cântecul, çorabı – ciorapul.

Ablativul: sepetten – din coș, parktan – din parc, dolaptan – din dulap, sınıftan – din


clasă, mağazadan – de la magazin, kuaförden – de la coafor, öğretmenden – de la
profesor, arkadaşımdan –  de la prietenul meu, bardaktan – din pahar, șiședen – din
sticlă, kitaptan – din carte, güneşten – de la soare, Elif’ten – de la Elif, restorandan – de la
restaurant, evden – de acasă.

Genitivul: Emre’nin – al lui Emre, amcamın – al unchiului meu, bardağın – al paharului, arabanın – al


mașinii, șarkıcının – al cântărețului, Bükreş’in – al Bucureştiului, kitabın –  al cărții, evin – al
casei, abimin – al  fratelui meu mai mare, geminin – al vaporului, portakalın –  al
portocalei, komșuların – al vecinilor, sigaranın –  al țigării, Mustafa’nın–  al lui Mustafa.

SAYILAR-NUMERELE
0 – sıfır

1 – bir

2 – iki

3 – üç

4 – dört

5 – beş
6 – altı

7 – yedi

8 – sekiz

9 – dokuz

10 – on

11 – on bir

12 – on iki

13 – on üç

14 – on dört

15 – on beş

16 – on altı

17 – on yedi

18 – on sekiz

19 – on dokuz

20 – yirmi

21 – yirmi bir

22 – yirmi iki

30 – otuz

31 – otuz bir

32 – otuz iki

40 – kırk

50 – elli

60 – altmış

70 – yetmiş

80 – seksen

90 – doksan

100 – yüz (pentru acest număr, nu este necesar să adăugi BİR (o), pentru că YÜZ înseamnă deja O
SUTĂ)

200 – iki yüz

300 – üç yüz

450 – dört yüz elli


690 – altı yüz doksan

987 – dokuz yüz seksen yedi

999 – dokuz yüz doksan dokuz

1000 – bin (ca şi la yüz – o sută, nici în acest caz nu trebuie adăugat BİR – un / o, bin înseamnă deja o
mie)

10.000 – on bin

100.000 – yüz bin

1.000.000 – bir milyon

1.000.000.000 – bir milyar

!!!!!! Pentru a exprima ordinea:


birinci – primul, prima

ikinci – al doilea

üçüncü – al treilea

dördüncü – al patrulea

beşinci – al cincilea

altıncı – al șaselea

yedinci – al șaptelea,

sekizinci – al optulea

dokuzuncu – al nouălea

onuncu – al zecelea

Pentru formarea numeralelor ordinale avem nevoie de sufixele (I)NCI, (İ)NCİ, (U)NCU, (Ü)NCÜ, pe
care le potrivim în funcție de ultima vocală a cuvântului, varianta din paranteză fiind folosită în cazul
cuvintelor terminate în consoană.

Exemplu:

Ben üçüncü katta oturuyorum. = Eu locuiesc la etajul al treilea.

Bu onuncu dersimiz. = Aceasta este a zecea noastră lecție.

Operații aritmetice! 2 + 2 = 4 İki artı iki eşit dört. 5-2 = 3 Beş eksi iki eşit üç. 3 x 2 = 6 Üç çarpı iki eşit
altı. 10 : 2 = 5 On bölü iki eşit beş.

Pentru a exprima data – tarih, în turcă:


Bugün ayın kaçı? – În cât suntem azi?

Bugün ayın biri. – Astăzi este întâi.

Data în limba turcă se notează astfel: 1 Șubat 2017, Çarşamba. Sau 01.02.2017 miercuri.

Pentru a-ți spune numărul de telefon


Benim telefon numaram 00 90 533 672 20 55.

ATENȚIE! În limba turcă, orice număr de telefon se citește grupând cifrele pe sute și zeci și nu
cifră cu cifră, așa cum se întâmplă în limba română!

Cum se citeste exemplu de mai sus:

çift sıfır (dublu de zero) – doksan – beş yüz otuz üç – altı yüz yetmiş iki – yirmi – elli beş.

TİMPUL
saniye – secundă
dakika – minut
saat – oră
gün – zi
hafta – săptămână
ay – lună
yıl/sene – an
yüzyıl – secol

ALTE CUVİNTE

șafak – zori
kahvaltı – micul-dejun
sabah – dimineață
sabahleyin – diminețile
gün – zi
bugün – azi
bütün gün – toată ziua
her gün – în fiecare zi
gündüz – pe timp de zi
öğle – prânz
öğleden sonra – după-amiaza
öğle yemeği – masa de prânz
akşam – seară
akşamleyin – serile
akşam yemeği – cina
dün – ieri
dün sabah – ieri dimineață
dün akşam – ieri seară
dün gece – ieri noapte
gece – noapte
geceleri – noaptea
gece yarısı – miezul nopții
geçen ay – luna trecută
geçen hafta – săptămâna trecută
geçen yıl – anul trecut
geçen gün – ieri
erken – devreme
geç – târziu
zamanında – la timp
son günlerde – în ultimele zile
son zamanlarda – în ultimul timp
gelecek ay – luna viitoare
gelecek hafta – săptămâna viitoare
gelecek sene/gelecek yıl – anul viitor
yarın – mâine
yarın sabah – mâine dimineață
yarın akşam – mâine seară
yarın gece – mâine noapte

AİLE - FAMİLİA

anne – mamă

baba – tată

kardeşler – fraţi

abi – frate mai mare

abla – soră mai mare

teyze – mătuşa din partea mamei

dayı – unchiul din partea mamei

hala – mătuşa din partea tatălui

amca – unchiul din partea tatălui

nine – bunică (pentru bunică putem întâlni și büyük anne sau anneanne, respectiv babaanne)

dede – bunic (pentru bunic se folosește și varianta büyük baba)

kuzen – văr, verişoară

yeğen – nepot de frate

torun – nepot de bunic

eniște – cumnat

yenge – cumnată sau soția unchiului

eş – soţ, soţie

elti – soţiile a doi fraţi îşi spun între ele

görümce – sora soţului


kaynana / kayınvalide – soacră

kayınpeder / kaynata – socru

baldız – sora soţiei

ikiz – geamăn

akraba – rudă

üvey – vitreg

üvey baba, üvey anne – tată vitreg, mamă vitregă

Evli misiniz? – Sunteţi căsătorit?

Çocuklarınız var mı? – Aveţi copii?

Kardeșlerin var mı? – Ai frați?

Oğlunuz kaç yaşında? Kızınız kaç yaşında? – Câți ani are fiul dumneavoastră? Câți ani are fiica
dumneavoastră?

In limba turcă nu există noțiunea de gen, însă există câteva modalității prin care turcii fac deosebirea
între cele două sexe. Spre exemplu, cuvântul KARDEȘ, așa cum apare în dicționar, poate însemna la
fel de bine frate sau soră, în funcție de context. El acoperă noțiunea de copii ai aceluiași părinte, frați,
fără a specifica genul, sexul. Dacă însă dorim să specificăm dacă este vorba de un frate sau de o soră,
tot ceea ce avem de făcut este să adăugăm ERKEK (băiat, bărbat) pentru masculin și KIZ (fată) pentru
feminin.

erkek kardeș – frate


kız kardeş – soră
erkek torun – nepot
kız torun – nepoată
erkek kuzen – văr, verișor
kız kuzen – verişoară
erkek yeğen – nepot de frate
kız yeğen – nepoată de frate

Această regulă este valabilă pentru acele substantive al căror gen este ambiguu, există însă
și cuvinte al căror gen reiese din sensul cuvântului în sine:
anne – mamă este întotdeauna feminin, nu poate fi confundat cu un cuvânt masculin. Așa se
întâmplă și cu baba – tată, bey – domn, hanım – doamnă și multe altele.