Afacerea SKODA - Romania si

Cehoslovacia
Publicat: 01 Jan 2008 10218 citiri Sursa: EuroAvocatura.ro Secţiunea: Afaceri, Crime si Procese celebre

Afacerea SKODA – cum a fost numita in presa vremii a ramas cunoscuta in istoria
proceselor celebre din Romania perioadei interbelice – a fost una dintre afacerile in care
escrocheria si coruptia au atins culmi inimaginabile, in dauna Statului roman si a
contribuabilului de rand.

Timp de mai bine de un an incepand din primavara lui 1933, marile ziare din tara
noastra au publicat in paginile lor cu lux de amanunte nenumarate articole privind
scandalul izbucnit in jurul lui Bruno Seletzky, reprezentantul uzinei SKODA la
Bucuresti. Ziarul Adevarul scria la 1 iulie 1923 “Nici o afacere din cate cunoaste cronica
scandalurilor politice de la noi nu a produs atata valva si nu a dat atatea pagini de
senzational cu afacerea Skoda”.

Fundalul afacerii Skoda a fost constituit de comenzile militare facute de Romania in

strainatate in vederea dotarii armatei, prilej cat se poate mai nimerit pentru unii
politicieni romani sa isi rotunjeasca averile fara scrupule, subminand interesele tarii.
Referindu-se la aceasta situatie deplorabila, generalul Rujinski nu se sfia sa afirme intr-
o sedinta a senatului, la inceputul lunii aprilie 1933, ca …”oriunde exista un samsar
exista un spert, oriunde exista spert, sunt si oamenii slabi care pot fi la indemana acestui
spertar.”

In cazul afacerii SKODA “oamenii slabi” apartineau, potrivit presei vremii unui partid
politic de guvernamant. Slabiciunea acestor oameni, in fond politicieni verosi, se
manifesta doar atunci cand era vorba de banii statului, nu de propriul lor buzunar.
Acestia alcatuiau o clica de spertari, mai mari si mai mici, constituiti din aventurieri de
talie intenationala cum a fost cazul lui bruno Seletzky si politicieni romani corupti si
sfarsind cu militari ce indeplineau functii de raspundere; dupa unele inormatii, firele
afacerii conduceau chiar pana la palatal regal…

Fundalul afacerii SKODA a fost constituit de comenzile militare intentionate de a fi

facute in Romania in strainatate. Se stie ca la inceputul deceniului al treilea, data fiind
conjunctura politica europeana si situatia in care se gasea Romania, cercurile
guvernamentale romanesti erau preocupate de a gasi o solutie optima problemei
inzestrarii armatei cu tehnica de lupta moderna. Prin urmare, forurile competente
studiau posibilitatile comandarii in strainatate a furniturilor necesare. Dar, asa cum se
dovedise si in cazul altor tari, era valabil faptul ca incheierea unor tranzactii de comenzi
militare putea oferi prilejul unor afaceri veroase.

1
Dar sa urmarim principalele momente care au configurat aceasta afacere. Pe la sfarstul
anului 1922 isi face aparitia in Romania in calitate de sef al reprezentantei Uzinelor
Skoda, numitul Bruno Seletzky. Nascut in Polonia , la Zakopane, a trait peste doua
decenii in Austria dupa care a trecut in Cehoslovacia, unde s-a angajat sa lucreze intr-o
uzina de armament apartinand Uzinelor Skoda. Tin sa mentionam ca inca de la venirea
sa in tara sa noastra, Bruno Seletzky a atras atentia organelor de contrainformatii
romanesti, fapt care, din nefericire, a ramas fara urmari, datorta relatiilor pe care
Seletzky a stiut in cele din urma sa si le creeze la cele mai neasteptate nivele si pe care sa
le utilizeze in folosul sau, la momentul oportun.

Asa a ajuns sa fie director al reprezentantei uzinelor SKODA la Bucuresti.

Datorita experientei acumulate in uzinele de armament din Cehoslovacia, el s-a
remarcat ca un bun cunoscator al tehnicii militare si al posibilitatilor de modernizare a
vechiului armament, care era in dotarea armatei romane, fiind in nenumarate randuri
invitat de autoritatile militare la Depozitul de armament, la Arsenalul armatei, pentru a
examina tehnica militara de provenienta straina si a-si spune parerea in privinta
eventualelor modificari ce s-ar fi putut aduce armamentului din dotare, spre a li se
inbunatati calitatile, ca si pentru contractarea unor tipuri noi de armament. Cu acest
prilej a avut posibilitatea sa afle o serie de secrete militare privitoare la inzestrarea
armatei romane. Seletzky a reusit sa cucereasca simpatia multor ofiteri superiori si
persoane influente, creand in jurul sau o atmosfera binevoitoare, in care nu lipseau
elogiile privind competenta sa. El a lasat sa circule zvonul ca ar intentiona chiar sa
solicite cetatenia romana. Cei care au cazut in plasa tesuta cu abilitate de seletzky nu au
intarziat sa emita parerea ca acesta ar merita chiar sa fie recompensat cu o decoratie
pentru loialitatea fata de statul roman.

Aceasta era atmosfera ce a favorizat pe reprezentantul uzinelor SKODA sa se lanseze in

afaceri necinstite de mare anvergura, incalcand sistematic legile statului roman. Pentru
a-si putea desfasura netulburat tranzactiile veroase, Seletzky a apelat la relatiile de care
aminteam, reusind sa obtina autorizatia de a se ocupa in Romania cu vanzarea
armamentului reconditionat si a masinilor agricole rovenite din import. O a doua latura
a activitatii lui Seletzky era spionajul militar. Fiind la curent cu toate demersurile ce se
faceau pentru satisfacerea nevoilor militare ale Romaniei, el lucra pentru crearea
unui monopol in favoarea SKODEI, impiedicand concurarea acesteia, fie din partea
unor firme romane importante, fie a altor firme din afara.

Reprezentantul uinelor SKODA pentru a-si atinge scopurile, a impartit comisioane

importante nu numai functionarilor si tehnicienilor civili si militari insarcinati cu
urmarirea contractelor incheiate cu uzinele Skoda, ci si altor persoane care ocupau
functii importante in aparatul de stat sau in organelle de conducreale unor partide
politice. Concomitent, s-au incheiat in aceasta perioada cu uzinele Skoda numeroase
contracte in anii: 1922, 1927, 1929 si 1930. La incheierea fiecarei comenzi s-au gasit si
profitori care nu s-au sfiit sa-si rotunjeasca averile pe seama statului roman.

In luna noiembrie 1928, Seletzky a fost invitat sa intocmeasca un studiu privind

modernizarea armamentului romanesc, pe care il efectueaza intr-un timp record si
astfel, in luna mai 1929 oferta uzinelor SKODA pentru furnizarea de armament statului

2
roman era deja pe cale de a se perfecta. La scurt timp dupa aceasta, are loc o sedinta a
oficialitatilor romane, avand acelasi scop – al inzestrarii armatei romane. Printre
participanti se numarau primul ministru Iuliu Maniu, ministrul apararii nationale,
generalul Cihoschi, precum si o serie de ofiteri superiori de specialitate. Cu acest prilej s-
a luat hotararea de a comanda la uzinele SKODA o parte din munitiile si armamentul
necesar inzestrarii tarii spre a o face apta sa faca fata unei agresiuni militare. In ceea ce
priveste piesele de artilerie grea, urma sa se faca comanda acestora in Franta. In acest
scop a fost trimisa in Franta o delegatie de experti militari care, in referatul intocmit, a
comuniat insa conducerii Ministerului Apararii Nationale informatia falsa ca tunurile
fabricate la uzinele franceze “Schneider” erau cu cca 60.000 dolari mai scumpe decat
cele oferite de “Skoda”. Toata aceasta inscenare s-a datorat jocului de culise regizat cu
abilitate de Seletzky, cu alte cuvinte ea a fost urmarea “atentiilor” grase pe care acesta
din urma le-a distribuit cu larghete factorilor responsabili de incheierea afacerii, iar in
urma acestui raport fals Ministerul Apararii Nationale se decide sa faca
o comanda uzinelor “Skoda” la data de 17 martie 1930 privind munitii si armamente,
inclusiv artileria grea, in valoare de peste 5 miliarde lei, cifra foarte mare pentru acele
vremuri. Prin acest contract, uzinele “Skoda” se angajau sa furnizeze armatei romane
tancuri de camp si tunuri antiaeriene de 75 mm, obuziere de 100 mm model 1928 si
obuziere de 150 mm, precum si 181.138 proiectile pentru acestea. La toate cele
mentionate se mai adaugau 444 chesoane, 688 care de transport, 180 carute port-teava
etc.

Contractul mentionat, nr. 6.102 din 17 martie 1930, a fost incheiat avand numeroase
clause defavorabile partii romane, iar reprezentantii autoritatilor militare si civile
romanesti au procedat la incheierea acestuia fara consultarea organelor competente ce
erau in masura sa se pronunte in privinta alegerii materialului si caracteristicilor precise
ale armamentului. Cu totul neobisnuit a fost faptul ca o serie de organe precum Directia
armamentului, Comitetul materialului, Directia tehnica si Consiliul superior al armatei,
pana in preziua definitivarii formalitatilor nu au fost instiintate si nu li s-a cerut avizul
privitor la aceasta comanda.

Ancheta facuta ulterior avea sa stabileasca faptul ca contractul a fost incheiat dupa un
proiect elaborat de Seletzky si acceptat integral de ministrul apararii nationale,
generalul Cihoschi, care l-a semnat fara sa adauge nici cea mai mica modificare. Mai
mult, el nu era insotit , dupa cum era normal si se obisnuieste, de caiete de sarcini in
care sa se specifice o serie de detalii. Cu asemenea vicii, contractul a generat dupa aceea
o serie de neintelegeri si dificultati, mai ales in faza de executie a comenzii.
Acest contract a adus statului roman un prejudiciu de 900 milioane lei, cifra rezultata
din comparatia cu valoarea unui contract similar incheiat de Iugoslavia in aceeasi
perioada (comparativ cu contractul incheiat de iugoslavia, pretul furniturilor pentru
armata romana era cu 18-25% mai ridicat, diferenta care intra in buzunarele lui
Seletzky). In acelasi timp nu trebuie uitat faptul ca uzinele Skoda si anterior incheiasera
alte numeroase contracte (in 1922, 1925) si acestea toate fusesera mai avantajoase.

Cum a fost oare posibila incheierea unor tranzactii atat de pagubitoare pentru statul
roman? Explicatia consta in faptul ca Seletzky a impartit “comisioane” insemnate nu
numai functionarilor si tehnicienilor civili si militari insarcinati cu urmarirea

3
contractelor incheiate cu uzinele Skoda ci si a altor persoane care ocupau functii
importante in aparatele de stat sau in organele de conducere ale unor partide politice.

Prejudiciile aduse statului roman nu se datorau lipsei de interes sau ignorantei factorilor
de decizie din guvern sau Ministerului de Razboi. Semnificativ in acest sens este
documentul compromitator publicat de ziarul Dimineata din 22 septembrie 1933 sub
titlul Un document in afacerea Skoda, de fapt o scrisoare adresata de Seletzky
conducerii uzinelor Skoda la 1 septembrie 1931, in care se arata ca “Ministrul de Razboi
s-a convins ca subsemnatul este insufletit de cele mai bune intentiuni si nu va face nimic
in chestiunea armamentului pentru armata si marina, precum si pentru aviatie, fara a
cere sfatul meu”. In aceasta scrisoare se repetau adeseori cuvintele “romiman”
(comision), ministrul de finante aparea sub numele de “reprezentant al cauciucului”, iar
ministrul Apararii Nationale era mentionat ca “reprezentant al lemnului“. Ultimul era
convins ca Seletzky – dupa cum relata in scrisoare- “era insufletit de cele mai bune
intentiuni”. Epistola mai cuprindea si termenul “Akyfxcsyafsyxhe”, nume atribuit
colonelului Georgescu care fusese delegat de Ministerul Apararii nationale pe langa
reprezentanta Skoda. Dupa cum se mentiona in articolul publicat in ziarul Dimineata,
acesta a beneficiat de un commission de peste 100.000 lei drept recompense pentru
activitatea desfasurata in defavoarea statului roman, adica aceea de a informa “despre
intentiile Ministerului Apararii Nationale in legatura cu comenzile, astfel incat sa fiu
intotdeauna la current cu comenzile de material pentru armata”. Semnificativ este si
faptul ca in perioada in care Seletzky era inchis la Jilava, colonelul Georgescu nu a ezitat
sa-l viziteze.

Un alt colonel, Aristide Tanasescu, care lucra la Directia armamentului, sustragea in

permanenta acte de la aceasta institutie, iar dupa ce a fost transferat in alta parte a
continuat sa procure documente secrete prin intermediul domnisoarei Dom,
dactilografa directiei, care avea grija sa-I puna la dispozitie cate o copie cu indigo dupa
documentele cele mai importante. In cele din urma, pentru a nu fi divulgat, colonelul
Tanasescu a fost nevoit sa o ia de sotie pe serviabila dactilografa.

Nici organelor financiare de control, si nici justitia militara nu au reusit sa lamureasca

pe deplin unele aspecte ale afacerii “Skoda” si mai ales sa-I identifice pe toti acei care si-
au insusit banii statului. Astfel multi din afaceristi au ramas necunoscuti datorita
disparitiei celor mai edificatoare probe, ca urmare a interventiei ministrului
de justitie Mihai Popovici si a generalului Cihoschi, semnatarul contractului, dar mai
ales prin interesul de a se ascunde numele unor fruntasi politici implicate. Dupa
calculele specialistilor comisioanele primite de cei care sub o forma sau alta au facilitate
acest contract, au totalizat 19.219.335 de lei.

Dezvaluirea dedesubturilor veroase ale afacerii “Skoda” a cunoscut doua etape : prima
datorita experimentarii tunurilor, iar a doua ca urmare a perchezitiei efectuate la sediul
reprezentantei din Bucuresti.

In cea de a doua jumatate a nului 1931, au avut loc trageri experimentale cu tunurile
model, fabricate la uzinele “Skoda”. Reprezentantul trimis de noul ministru al apararii
nationale Amza Stefanescu, a constatat ca “tunurile nu corespund necesitatii armatei”.

4
Consiliul superior alarmatei a hotarat pentru moment sistarea comenzii, decomandarea
tunurilor de camp si a cerut inlaturarea lui Seletzky din conducerea reprezentantei
Skoda.

Primele semne ale divergentelor cu Uzinele Skoda au aparut in cea de a doua jumatate a
anului 1931, cu prilejul experimentarii tunurilor fabricate la Uzinele Skoda. Rezultatele
experimentarii au atras dupa sine aprecieri contradictorii. In vreme ce delegatul numit
de fostul ministru al apararii nationale sa supravegheze executarea comenzii a conchis
ca tunurile model indeplineau conditiile cerute, expertul trimis de Amza Stefanescu,
noul ministru al apararii nationale a constatat ca dimpotriva “tunurile nu corespund
necesitatilor armatei”. Consiliul Superior al Armatei a hotarat, dupa consultarea celor
mai buni specialisti in materie, a solicitat suspendarea temporara a comenzii si
decomandarea tunurilor de camp. In plus, Ministrul apararii Nationale a solicitat
imediat schimbarea lui Seletzky din fruntea reprezentantei Skoda si a delegat ca organ
de legatura intre minister si uzina pe colonelul in rezerva Constantin Georgescu.
Atata timp cat in fruntea Ministerului Apararii Nationale s-a aflat generalul Stefanescu
Amza, Bruno Seletzky nu s-a mai ocupat decat de conducerea biroului administrativ al
reprezentantei Uzinelor Skoda.

Ministrul Apararii Nationale a dat imediat dispozitie sa fie continuate cercetarile

privitoare la modul de intocmire al contractului de armament incheiat si semnat de
predecesorul sau, dispunand in acelasi timp sa fie date publicitatii toate informatiile
care demascau caracterul oneros al acestei comenzi. In acest timp in presa apar o serie
de articole prin care sunt demascate manevrele celor care au semnat contractul . Cercul
incepe sa se stranga in jurul lui Seletzky: organele de contrainformatii romanesti culeg
dovezi despre activitatea sa de spionaj privind dotarea armatei romane. Pe de alta parte,
rapida imbogatire a reprezentantului Skoda a determinat o urmarire insistenta a
acestuia, pentru evaziune fiscala, de catre organele Ministerului de finante, care spre
sfarsitul anului 1932, au constatat ca reprezentanta Skoda trebuie sa plateasca statului
roman, sub forma de impozite, cca 69 milioane lei. Drept urmare in ziua de 10 martie
1933 organele financiare romane efectueaza, avand aprobarea parchetului, o descindere
la reprezentanta Uzinelor Skoda situata in strada Batistei nr. 6 si la locuinta lui Seletzky.
Rezultatele perchezitiei au depasit asteptarile: procedandu-se la deschiderea caselor de
fier au fost scoase la iveala numeroase documente secrete care contineau informatii
privitoare la mijloacele de aparare ale Romaniei; a fost gasita tabela cu calibrul tuturor
gurilor de foc ale armatei romane, copiile de pe contractele MAN cu toate casele
furnizoare de armament, rapoartele prin care generalul Samsonovici arata Consiliului
de ministrii concluziile sale asupra desfiintarii uzinelor de armament Copsa Mica –
Cugir, copii de pe foaia calificativa a Ministerului Apararii Nationale, note de apreciere
defavorabile asupra unor generali si ofiteri precum si o serie de scrisori cu caracter
confidential.

A reiesit clar ca directorul reprezentantei Uzinelor Skoda se angajase in actiuni de

spionaj impotriva statului roman. La toate acestea s-au mai adaugat o serie de dovezi,
chitante, state de plata din care reiesea caracterul dubios al afacerilor patronate de
reprezentantul Skodei si comisioanele enorme acordate unor persoane desemnate
cu nume cifrate. In acest moment intra in scena Ministrul de Justitie Mihai Popovici, a

5
carui interventie avea semnificatia unui ordin de incetare a anchetei. Urmeaza o intensa
activitate de culise in care sunt antrenati toti cei care primisera comisioane. Discutiile
intre membrii guvernului, comandantul corpului II armata si Parchetul militar au durat
pana in ziua de 12 martie 1933 cand s-a hotarat reluarea anchetei. Profitand de acest
ragaz, Seletzky a strans principalele documente compromitatoare si a distrus
majoritatea probelor scrise, fapt care a facut ca membrii comisiei de ancheta, , atunci
cand au reluat cercetarile, sa nu descopere decat foarte putine documente noi.

Afacerea Skoda a intrat pe rol in dimineata zilei de 10 martie 1933. Probele concludente
pe care le-a administrat comisia de ancheta au determinat in cele din urma arestarea lui
Seletzky care a fost apoi deferit justitiei. Inainte de arestarea sa au fost luate toate
masurile pentru a preintampina izbucnirea unui conflict diplomatic cu Cehoslovacia,
tara in care isi avea sediul uzinele Skoda. In acest scop, Ministrul de externe al
Romaniei, Nicolae Titulescu, s-a consultat cu ambasadorul Cehoslovaciei la Bucuresti si
cu Eduard Benes, omologul sau, explicandu-le situatia in detaliu. In fata probelor
evidente prezentate de Ministrul roman de externe, acestia au fost de accord ca
reprezentantul Skodei sa fie arestat si deferit justitiei.
Seletzky nu si-a pierdut sperantele si nu a deznadajduit. El spera sa fie salvat in primul
rand de persoanele sus-puse cu care venise in contact si cu care facuse afaceri, carora le
daduse mari sume de bani . De aceea pe tot timpul desfasurarii anchetei el a refuzat sa
dea orice relatii despre aceste persoane si spera sa poata imparti in continuare sume
importante pentru a-si salva pielea.

Faptele pe care Seletzky a incercat sa le acopere prin tacere sau raspunsuri pe jumatate,
a fost insa partial reconstituit prin studierea actelor si dosarelor de casa care contineau o
serie de indicii referitoare la comisioanele acordate unor persoane corupte de catre
directorul reprezentantiei Uzinelor Skoda.

O problema importanta cu implicatii pe planul relatiilor diplomatice, a fost aceea a

scoaterii din cauza a uzinelor Skoda. Implicarea acestora ar fi daunat nu numai relatiilor
cu Cehoslovacia, aliata Romaniei in cadrul Micii intelegeri, ci si cu Franta, stiind ca cca
60% din actiunile Skodei erau detinute de bancile franceze. Ceea ce avea sa surprinda si
mai mult opinia publica din tara noastra a fost faptul ca dupa negocieri Guvernul
Tatarascu, care a urmat, a declarat la 18 iulie 1934, fara sa dea explicatii, ca este gata sa
primeasca propunerea facuta de uzinele Skoda de a executa contractul in valoare de 5
miliarde lei, contract ale carui preturi initiale au fost reduse cu 15%.

Afacerea Skoda a relevat totodata faptul ca Seletzky, prin manevre iscusite dar si cu
concursul generalului Henry Cihoschi, ministrul apararii nationale cat si al altor
politicieni si militari care s-au pretat la comisioane substantiale, au urmarit nu numai sa
inlature concurenta straina, ci si sa loveasca fara crutare in uzinele romanesti
producatoare de armament, care se aflau la primele lor inceputuri.

Bruno Seletzky a fost condamnat la 5 ani inchisoare, pedeapsa mult prea blanda
considerate de opinia publica. Ceilalti vinovati au scapat nepedepsiti, numai datorita
faptului ca erau reprezentanti ai unor cercuri influente din tara.