Sunteți pe pagina 1din 6

Teodor Cristian-Ștefan

Referat DCI- Contractul de factoring

Contractul de factoring

1. Definiție şi reglementare
Pe fondul expansiuniii relațiilor comerciale dintre S.U.A., respectiv Canada si Marea Britanie
specifică perioadei de sfârsit de secol XIX a fost dezvoltată o nouă tehnică de finanțare pe
termen scurt si anume factoringul. Introdus în Europa în jurul anului 1960, acesta facilita
expansiunea pieței de desfacere a produselor britanicilor, importanții producători dezvoltând
un mecanism ce reușea să finanțeze vânzătorii independenți ce comercializau produse de
sorginte englezească, focusând interesul celor din urmă asupra dezvoltării și consolidării
pieței de desfacere, diminuând semnificativ preocupările in materie de riscuri de plată ale
propriilor clienți. Conceptul viza preluarea globală a datoriilor clienților vânzătorilor in
balanță cu sumele de bani reprezentând o valoare procentuală din cuantumul datoriilor. Pe
măsura trecerii timpului, acest model contractual a fost dezvoltat si instituționalizat aparând
factorii, anume acei cesionari specializați in preluarea creanțelor si finanțarea IMM-urilor.
Calitățile acestui mecanism sunt si astăzi apreciate, în măsura in care factoringul reprezintă o
metodă de finanțare in vederea ieșirii din criza financiară sau evitării acesteia pentru IMM-
uri.
Este manifestat un interes internațional pentru dezvoltarea acetui contract, punându-se accent
pe necesitatea unei aplicări unitare la nivel legislativ care să ocolească imperativul
legislațiilor nationale privitoare la instituția cesiunii de creanță materializat prin nașterea unor
convenții internaționale ale căror reușite pot fi discutate. Astfel, Convenţia UNIDROIT de la
Ottawa (1988), ce avea să se completeze cu Convenţiei de la Viena (1980) privind comerțul
internațional de mărfuri, a fost aplicată în 9 state, în ciuda faptului că au fost mai multe state
semnatare (neratificată de România).
Pentru a delimita mai bine operațiunile de factoring, din această convenție merită extrase o
serie de reguli dintre care o definire generală a instituției factoringului-art. 1 par. 2;
precizarea celor 4 funții ale factoringului, precum și regula cumulului minimal (îndeplinirea a
cel puțin 2 dintre acestea)- art. 1 par. 2 lit. (b); regula eficienţei cesiunii în pofida
inalienabilităţii stipulate în raportul contractual originar (art. 6, respectiv art. 18 privind
posibilitatea rezervei în materie cu ocazia ratificării)i, excepțiile care pot fi invocate de către
cedat înaintea factorului(art. 9)ii, reglementări vizând acţiunea în restituirea plăţii nedatorate

1
Teodor Cristian-Ștefan
Referat DCI- Contractul de factoring

de către cedat (art. 10)iii, precum și soluționarea litigiilor rezultate din succesiunea cesiunilor
(art. 8 și, în special, art. 11-12)iv etc.
Putem conchide că prevederile Convenției, deși nu ilustrează decât nivelul la care practica
privind operațiunile de factoring ajunsese până la acel moment, neaducând astfel elemente de
noutate, au constituit bazele unor reforme legislative in domeniu în state precum Lituania si
Rusia.
Ceva mai animată de ambiții a fost Convenţia CNUDCI de la New York din 2001, valoare ei
intelectuală fiind mult superioară actelor de până la acel moment.v
Potrivit informațiilor furnizate de Agenția Română de Factoring (prescurtat A.R.F.),
dezvoltarea pieței a debutat in jurul anului 1993 prin departamentele specializate ale unor
instituții bancare, iar din 2006 s-au înființat instituții nebancare specializate în acțiuni ce țin
de factoring. Înființată in 2011, A.R.F. are un număr de 14 membri, jucători importanți pe
piața românească, instituția veghind asupra repectării intereselor și protejarea sectorului de
factoring, precum și a persoanelor ce muncesc in acest sector ce a ajuns in 2018 să valoreze
peste 5 miliarde de euro, fiind unul dintre cele ce inregistrează cele mai spectaculoase creșteri
la nivel European.vi
O primă încercare de a defini factoringul a fost materializată prin prevederile art. 2 alin. (2)
lit. b) din Ordonanța de urgență nr. 10/1997 cu referiri la diminuarea pierderilor din economie
si depășirea blocajelor financiare (fiind abrogată prin Legea 469/2002.) și ducea la o
confuzie a acestui tip de contract cu cel de gaj, o altă eroare fiind aceea de a încadra
contractul de factoring in categoria instrumentelor de plată. O încadrare corectă se face abia
prin Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, art. 6
definind factoringul ca fiind “contractul încheiat între o parte, denumită aderent, furnizoare
de mărfuri sau prestatoare de servicii, și o societate bancară sau o instituție financiară
specializată, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanțarea, urmărirea
creanțelor și prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu
de vânzare, creanțele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii către terți”
Aceasta reprezintă singura definiţie legală în vigoare ce defineşte în mod corect operaţiunea
de factoring ca fiind o preluare de creanţe născute din vânzarea de mărfuri sau prestarea de
servicii către terţi în proprietate de către factor de la aderent, respectiv o cesiune de creanţă, şi
nu drept garanţie a unei obligaţii de plată, asumată anteriorvii
2. Caractere juridice
Întrucât legea nu cere o anumită formă în privința validității lui, factoringul este un contract
consensual.

2
Teodor Cristian-Ștefan
Referat DCI- Contractul de factoring

Caracterul sinalagmatic este dat de faptul ca ambele părți urmăresc realizarea unui beneficiu:
finanțare în ceea ce-l privește pe aderent și obținerea unei sume mai mari de la debitor de
către factor decât cea pe care a plătit-o aderentului.
Factoringul este un contract comutativ, ambele părți cunoscându-și întinderea obligațiilor de
la momentul încheierii acestuia, însă atunci când factoringul este fără regres, caz in care
factorul suportă riscul insolvabilității debitorului, el este aleatoriu.
Atribuirea de către cea mai mare parte a autorilor a caracterului intuitu personae contractului
de factoring este cel puțin discutabilă, deoarece decizia factorului de a investi finanțele sale
se fondează pe criterii pecuniare și mai puțin pe cele personale caracteristice părtilor.
Totodată se poate observa inaplicabilitatea revocării, incapacității sau morții părților in cadrul
acestui tip de contract, ele fiind specifice celor intuitu personae.
Factoringul este un contract de adeziune, factorul creditând aderentul cu cuantumul creanțelor
achiziționate, impunând totodată clauzele contractului, libertatea aderentului de a negocia
fiind sensibil diminuată.
Este un contract cu executare succesivă, pe măsura nașterii creațelor aderentul transmițând
facturile, factorul avansând prețul stabilit în prealabil.
3. Formele factoringului

Formele cele mai importante ale factoringului sunt factoringul cu regres, factoringul fără
regres şi factoringul la scadenţă.
Factoringul cu regres sau cu recurs este contractul în baza căruia riscul insolvabilităţii
debitorului sau al refuzului de plată a creanţelor este suportat de către aderent. În cazul celui
fără regres sau recurs, riscul e preluat de factor, acesta neputându-se întoarce împotriva
aderentului pentru recuperarea sumelor avansate. Cât despre factoringul la scadență sau
maturity factoringul, el este varietatea ce presupune ca plațile factorului să fie făcute
aderentului numai la scadența creanțelor cesionate.
Contractul de factoring îmbracă majoritar forma scrisă cerută ad probationem si nu ad
validitatem.
4. Părțile contractului
Ceea ce deosebește contractul de factoring de altele este aceea că el este rezervat strict
activităților comerciale. Aderentul este un comerciant persoană fizică sau juridică ce execută
lucrări, prestează servicii sau furnizează bunuri. Factorul este fie o instituție bancară, fie una
financiară specializată, de aici reieșind personalitatea juridică a acestuia. Debitorul în cadrul
acestui contract participă, însă nu este parte. Astfel, el este ținut să facă plata factorului, în

3
Teodor Cristian-Ștefan
Referat DCI- Contractul de factoring

urma primirii notificării, păstrând apărările și excepțiile ce le-ar fiputut opune aderentului.
5. Obiectul contractului
Este reprezntat de finanțarea, urmărierea si prezervarea contra riscurilor de credit de către
factor în schimbul prestației aderentului data de transmiterea creanțelor. Orice contract ce
excede acestor prevederi nu va putea fi catalogat ca fiind contract de factoring. Creanțele
trebuie să fie certe si lichide, nu însă și exigibile, data când acestea devin exigibile trebuind sa
fie expres prevazută. Nu vor fi valorificate prin factoring creanțele administrative, civile, cele
izvorâte din gestiunea de afaceri sau cele dintr-un act de comerț sub condiție rezolutorie,
precum și cele din vânzarea bunurilor in regim de consignație sau restituirea plății nedatorate.

6. Efectele contractului de factoring


Creanța este transferată din patrimoniul aderentului in cel al factorului, primul având
obligația de a remite celui de-al doilea facturile aferente perioadei de timp
convenite,documentele justificative si garanțiile, precum si declarația conform căreia plățile
corespunzătoare mărfurilor si prestațiilor furnizate si acceptate de clienți sa se facă
factorului.viii În urma subrogării, factorul este unicul creditor, având posibilitatea înaintării
acțiunilor spre a-l determina pe debitor să plătească, acesta păstrând toate excepțiile si
apărările ce le putea opune aderentului. Factorul este cel care pierde acțiunea in regres
împotriva aderentului plătit, cu excepția acțiunii in repetițiune a plații nedatorate pentru
inexistența totală sau parțială a creanței. Față de debitorul cedat, efectele se produc numai în
cazul primirii de către acesta a unei notificări trimise de aderent prin care e înștiințat cș plata
trebuie facută factorului, evitându-se o plată făcută cu bună credință catre alte persoane.
7. Delimitarea contractului de factoring de alte instituţii juridice
Cesiunea de creanţă
Întrucât este un contract nenumit, în desfășurarea acțiunilor de factoring se utilizează o serie
de alte istituții juridice cum sunt: cesiunea de creanță, subrogația in drepturile creditorului,
scontarea, neavând însă aceleași caracteristici.
Diferențierea factoringului de cesiunea de creanță se face prin aceea că primul este mereu un
contract oneros, cesiunea de creanță putând fi și cu tilu gratuit. Totodată, în cadrul
factoringului, aderentul garantează pentru solvabilitatea debitorului, pe când cedentul nu
garantează decât cu privire la existența creanței. În plus, datorită caracterului specializat al
factorului, el fiind întotdeauna o întreprindere bancară sau financiar nebancară specializată,
iar aderentul aproape de fiecare dată comerciant rezultă, ăn cazul factoringului că acesta este
rezervat unei anumite categorii de subiecți, părțile fiind circumstanțiate, pe când cesiunea de

4
Teodor Cristian-Ștefan
Referat DCI- Contractul de factoring

creanță este accesibilă tuturor persoanelor fizice sau juridice, neavând relevanță calitățile
acestora. Creanțele specifice factoringului se pot naște numai din activități precum livrarea de
bunuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrări, spre deosebire de creanțele ce pot fi
transmise pe calea cesiunii, neavând vreo importanță cauza sau natura juridică a acestora.
Subrogaţia în drepturile creditorului
Factoringul este diferit și de această instituție, subrogația producând efecte din momentul
plății creanței făcută de solvens în favoarea accipiensului, pe când factorul poate cere plata de
la debitor după notificarea lui, neavând relevanță dacă a plătit aderentului creanța. O altă
diferență e dată de valoarea prestației, solvensul având vocația de a cere maxim suma platităa
de acesta accipiensului.
Scontarea
Factoringul se deosebește de scontare prin aceea că ultima e o operațiune ce poarta numai
asupra efectelor de comerț sau a titlurilor reprezentative de mărfuri, pe când factoringul are
ca obiect transmiterea unor creanțe ce poartă asupra facturilor. Totodată, factoringul fără
regres se diferențiază prin lipsa unei alte persoane de executat decât debitorul cedat, pe când
în cadrul scontării, posesorul pastrează dreptul de regres împotriva celor anterior obligați
(giranți, avalisti, trăgători). O altă difernță este dată de formalitatea notificării, scontarea
nepresupunând un astfel de procedeu.
8. Încetarea contractului
Întrucât este un contract nenumit, părțile dispun de libertate în a alege cazurile de încetare a
contractului, condițiile și conținutul rezilierii conventționale a factoringului. În cazul în care
parțile nu dispun asupra încetării, aceasta se va supune regulilor obligațiilor comerciale în
materia ăncetării contractelor.

5
i
https://www.unidroit.org/instruments/factoring (accesat la 9 mai 2020).
ii
Ibidem.
iii
Ibidem.
iv
Ibidem .
v
http://www.uncitral.org/pdf/english/texts/payments/receivables/ctc-assignment-convention-e.pdf (accesat la 9 mai
2020).
vi
https://www.asociatiadefactoring.ro/statistici/ (accesat la 9 mai 2020).
vii
Pentru o analiză detaliată cu privire la legislaţia naţională în acest domeniu, a se vedea Brânduşa Vartolomei,
Contractul de factoring, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2006, cap. VI, p. 224.
viii
Oana Ghiţă, Adina Calotă Ponea, Contractul de factoring – modalitate specială de mobilizare a creanţelor utilizată de
instituţiile de credit, Revista de Ştiinţe Juridice, nr. 3/2006, p. 89-94

Bibliografie:

1. Bratiloveanu I., Elemente de dreptul afacerilor, Editura Sitech, Craiova, 2015.


2. Cernăianu I., Contractul comercial internațional de factoring, Revista de Drept Comercial nr. 6/1996, pp.
55-67.
3. Ghiță O., Calotă Ponea A., Contractul de factoring – modalitate specială de mobilizare a creanțelor
utilizată de instituțiile de credit, Revista de Științe Juridice nr. 3/2006, pp. 89-94.
4. Mircea V., Contractul de factoring, Revista de Drept Comercial nr. 6/2000, pp. 121-127.
5. Vartolomei B., Contractul de factoring, Editura Lumina Lex, București, 2006.
https://sintact.ro/#/search?sl=RO&q=factoring
https://www.universuljuridic.ro/?s=factoring
http://www.asociatiadefactoring.ro/
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37418
https://legeaz.net/dictionar-juridic/
https://www.unidroit.org/instruments/factoring
http://www.uncitral.org/pdf/english/texts/payments/receivables/ctc-assignment-convention-e.pdf