ELEMENTE DE PEDAGOGIE ȘCOLARĂ

1.FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI

 IDEAL
 SCOP
 OBIECTIVE

Finalităţile educaţiei sunt orientări valorice asumate la nivel de politică a educaţiei, în vederea realizării
activităţii de formaredezvoltare a personalităţii; După S. Cristea sunt:
• Finalităţi macrostructurale :idealul şi scopurile;
• Finalităţi microstructurale: obiective generale, specifice şi operaţionale;

Modelul global al finalitatilor educatiei (S.Cristea)

I.Nivelul finalitatilor de sistem - macrostructurale:
1.Idealul educatiei = tipul de personalitate proiectat de societate pe termen lung;
2.Scopurile educatiei = linii strategice de dezvoltare a educatiei pe termen mediu si lung;
II.Nivelul finalitatilor de proces – microstructurale:
1.Obiectivele generale : la nivel normativ-global (invatarea inovatoare) si la nivel normativ-
aplicativ(criteriile de elaborare a planului de invatamant);
2.Obiectivele specifice/intermediare: obiective psihologice (afective, cognitive si psihomotorii) ,obiective
cadru si de referinta (pe nivele, cicluri, ani scolari, arii curiculare si discipline de invatamant);
3.Obiective concrete/operationale: la nivelul unui grup de lectii sau al unei singure lectii.

Idealul educational
• Reprezintă tipul de personalitate proiectat de societate pe termen lung;
• Continutul idealului este prin excelenta social, incluzand cerintele fundamentale ale societatii fata de
actiunea educationala.
• Idealul reflecta, deci, in esenta sa, finalitatea acestei actiuni orientata in directia realizarii unui
cvasiechilibru intre ceea ce pretinde societatea si ceea ce poate realiza actiunea educationala
• Prin idealul educativ se proiecteaza si se anticipeaza nevoile sociale obiective ale societatii, precum si
aspiratiile ei in ceea ce priveste desfasurarea si finalitatea actiunii educationale.
Caracteristicile idealului educaţional
1. caracter istoric, raportat la evoluţia istorică a societăţii;
2. caracter abstract deoarece nu este tangibil,
3. caracter prospectiv deoarece presupune o serie de previziuni educaţionale pentru 1-3 decenii,
4. caracter strategic incluzănd o abordare globală şi inovatoare a problemelor educaţionale,
5. caracter politic, reflectând interese sociale de maximă generalitate.

Scopurile educației
Reprezintă linii strategice de dezvoltare a educatiei pe termen mediu: democratizarea invatamantului,
proiectarea curriculara, conducerea manageriala, descentralizarea administrativă ,informatizarea
educaţiei etc.
 Scopul acoperă o zona mai largă de fenomene, are un caracter mai concret decat idealul şi angajeaza
un lanţ de acţiuni educaţionale.
Din punct de vedere structural, el se prezintă ca unitate dialectică a doua laturi, una ideală, de
imaginare a operaţiilor şi rezultatelor, iar cealaltă, intenţională, de declanşare a acţiunii, în vederea
realizării sale.
Caracteristici ale scopurilor educaţiei
• Caracter practic deoarece prefigurează posibilităţile concrete de acţiune,
• Caracter strategic prin trasarea liniilor generale de inovare şi dezvoltare,
• Caracter tactic şi operaţional prin stabilirea criteriile de elaborare a obiectivelor generale.

Obiectivele educaţionale
• În calitate de finalităţi pedagogice microstructurale , obiectivele educaţiei sunt angajate în proiectarea
activităţilor de instruire organizate formal şi nonformal, în context şcolar, dar şi extraşcolar.
• Funcţia de bază a obiectivelor constă proiectarea curriculară a planului de învăţământ, a programelor
şi manualelor şcolare, a altor materiale auxiliare, a activităţilor didactice concrete realizate de profesori.

Obiectivele generale ale educaţiei / instruirii sunt valabile la toate nivelurile, treptele şi disciplinele
de învăţământ.
Aceste finalităţi microstructurale vizează două situaţii pedagogice distincte, dar complementare:
1) stabilirea unui reper valoric unitar pentru realizarea procesului de învăţământ;
2) definitivarea criteriilor de elaborare a planului de învăţământ (în calitate de document curricular
fundamental).
Obiective specifice
Sunt acele finalităţi microstructurale care definesc orientările valorice intermediare între obiectivele
generale şi obiectivele concrete. Elaborarea lor este realizată prin acţiunea de derivare (specificare) a
obiectivelor generale.
Obiectivele specifice au o sferă largă de aplicare la nivelul instruirii, organizată în contextul procesului de
învăţământ. In funcţie de:
a) domeniile psihologice - obiective specifice: cognitive, afective, psihomotorii;
b) conţinuturile generale ale educaţiei – obiective specifice educaţiei: intelectuale-morale-tehnologice-
estetice-psihofizice etc.;
c) formele generale ale educaţiei – obiective specifice educaţiei / instruirii: formale-nonformale-
informale;
d) nivelurile şi treptele de învăţământ – obiective specifice învăţământului preşcolar, primar, secundar
inferior, superior; universitar;
e) conţinuturile particulare ale educaţiei / instruirii – obiective specifice stabilite pe arii curriculare,
discipline de învăţământ; module de studiu, capitole, subcapitole, unităţi de instruire etc.
Obiectivele operaţionale
Sunt enunţuri cu caracter finalist ce dau sens intenţiei de a produce o schimbare în structura
personalităţii elevului, ca urmare a implicării lui într-o activitate instructiv-educativă.
Operaţionalizarea obiectivelor – trecerea de la nivelul finalităţilor macrostructurale la cel al
finalităţilor microstructurale prin derivare sau specificarea criteriilor pe baza cărora un obiectiv devine
operaţional.
Taxonomia obiectivelor reprezintă o clasificare a acestora dupa unul sau mai multe criterii/principii.
Ex: clasificarea ierarhică a obiectivelor ( B.S. Bloom)
Taxonomia se raportează la 2 dimensiuni:
• una de conţinut ( domeniul afectiv, cognitiv, psihomotor);
• una de diferenţiere şi ordonare a proceselor psihice împlicate în funcţie de gradul lor de complexitate;