Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de Disertaţie: Universitatea de Ştiinţe Agricole Şi Medicină Veterinară A Banatului Timişoara
Lucrare de Disertaţie: Universitatea de Ştiinţe Agricole Şi Medicină Veterinară A Banatului Timişoara
LUCRARE DE DISERTAŢIE
Timişoara
2012
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ ŞI SILVICULTURĂ
Timişoara
2012
CUPRINS
Introducere………………………………………………………………………………….………..2
Bibliografie…………………………………………………………………………………………..55
Introducere
Găsirea unor soluţii practice pentru implementarea unei dezvoltări durabile urbane
rămâne o provocare importantă a societăţii noastre contemporane. Nevoia este de a
transforma oraşele din spaţii degradate, cu aerul şi apa poluate, cu tot mai puţină vegetaţie, în
spaţii care să ofere hrană suficientă şi de calitate, un mediu curat de trai, condiţii de locuire
decente, servicii de bază şi locuri de muncă pentru toţi locuitorii. O modalitate prin care se
pot atinge forme durabile de dezvoltare ale oraşelor noastre, este să creştem suprafaţa
spaţiilor verzi. Aceasta va necesita creativitate atât din partea administraţiilor locale cât şi
din partea cetăţenilor, care vor trebui să regândească modul de folosinţă de până acum al
spaţiilor urbane, şi să-şi pună întrebarea „de unde mai facem rost de spaţiu verde”? Răspunsul
ar trebui să vină imediat: folosind spaţiile nefolosite! Imaginaţi-vă un spaţiu oriunde în oraşul
dvs. care vă permite să evadaţi din mijlocul traficului asurzitor al maşinilor, să scăpaţi de
căldura excesivă provocată de asfaltul şi betonul încins al străzilor şi trotuarelor. Un spaţiu
viu şi verde, răcoros, cu linişte şi oameni care caută acelaşi lucru: o privelişte atractivă, aer
curat, o masă bună şi multă verdeaţă. Nu este ficţiune, este o terasă verde situată pe
acoperişul unei clădiri. De astfel de spaţii se bucură din ce în ce mai mulţi oameni din tot mai
multe oraşe ale lumii. Această lucrare îşi propune să încurajeze administraţia locală a
municipiului Timişoara să dezvolte politici publice cu privire la terasele verzi, şi să
stârnească interesul publicului timişorean faţă de conceptul de înverzire a acoperişurilor.
2
Capitolul 1. Terasele ca spaţii verzi neconvenţionale
Conform Legii Nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din
intravilanul localităţilor, spaţiile verzi reprezintă „tipuri de terenuri din intravilanul
localităţilor”, aşa cum se specifică la Art.3. Terasele verzi şi terasele-grădină, ce reprezintă
denumiri date suprafeţelor amenajate cu vegetaţie situate pe acoperişurile clădirilor, nu sunt
terenuri, ci părţi ale structurii clădirilor din care fac parte. Putem considera terasele verzi şi
terasele-grădină ca fiind spaţii verzi neconvenţionale datorită faptului că nu sunt cuprinse în
sistemul general de clasificare al spaţiilor verzi. Definiţia dată de Ordinul Nr. 157 din 21
iunie 1973, pentru aprobarea instrucţiunilor tehnice de proiectare a spaţiilor verzi pentru
localităţile urbane, este una ce se apropie mai mult de ceea ce considerăm a fi terasele verzi şi
terasele-grădină: „spaţiul verde constituie o componenţă principală a ansamblului urbanistic
prin funcţiunile multiple pe care le îndeplineşte ca element de recreare şi odihnă a populaţiei
orăşeneşti şi de completare a ansamblurilor arhitecturale în toate compartimentele ce compun
cadrul de viaţă orăşenească, precum şi ca factor de îmbunătăţire a microclimatului, de punere
în valoare sau de corectare a deficienţelor cadrului natural şi de atenuare sau anihilare a unor
nocivităţi.”
1.2. Definiţii
Conform celei mai răspândite definiţii, terasele verzi sunt „acoperişuri ale clădirilor,
parţial sau complet acoperite de plante”. 1 Alte definiţii merg mai departe şi adaugă că acestea
trebuie să fie ecosisteme stabile de viaţă, pentru a face mediul urban să devină mai locuibil,
eficient şi durabil, cu accent pe obiectivul principal care întotdeauna este îmbunătăţirea
calităţii mediului înconjurător. Terasele verzi mai pot fi denumite şi eco-terase sau terase cu
vegetaţie.
Realizarea unei terase verzi presupune crearea unui spaţiu verde pe partea superioară
ale unor structuri construite de oameni. Cu alte cuvinte, terasele verzi sunt spaţii verzi
complexe, amenajate pe şi din structuri artificiale, într-un sistem multistrat, ce devine de fapt
o continuare a acoperişurilor. O terasă verde modernă este pur şi simplu un acoperiş
1
Dinsdale, S.; Pearen, B.; Wilson, C. (2006) - Feasibility study for green roof application on Queen’s University
campus,[ http://www.queensu.ca/pps/reports/greenroof.pdf ] p.12
3
convenţional, cu straturi de drenaj şi mediu de creştere vegetativ, instalat peste o membrană
hidroizolantă. 2
Înverzirea acoperişurilor reprezintă o formă de a crea noi spaţii verzi urbane, în care
se folosesc acoperişurile clădirilor pentru a creşte vegetaţie. Când vorbim de terase verzi şi
terase-grădină, vorbim de fapt de terase non-agricole şi terase agricole, 3 deşi paleta de
definiţii poate fi mai largă. Putem să ne referim şi la faptul că în cadrul unei terase verzi se
cresc plante ornamentale şi sălbatice, iar în cadrul unei terase-grădină se cresc sau se cultivă
şi plante comestibile. Diferenţele majore dintre o terasă verde şi o terasă-grădină ies la iveală
când ne referim la aplicaţiile lor. În general, terasele verzi sunt concepute pentru:
A eficientiza energetic o clădire,
A crea un câmp vizual atractiv şi estetic,
A îmbunătăţi microclimatul (reduce temperatura şi purifica aerul),
A conserva biodiversitatea zonei,
A reţine apele pluviale.
Pe când terasele-grădină sunt concepute mai ales pentru:
Recreere activă,
Activităţi educaţionale,
Refolosirea reziduurilor (compostare),
Producţia de hrană
Terasele verzi şi terasele-grădină oferă beneficii diferite ca rezultat al structurii lor
diferite. Terasele verzi sunt concepute să acopere planşeul în totalitate sau în majoritate, în
timp ce terasele-grădină sunt proiectate pentru a fi accesibile zi de zi, acoperind planşeul doar
în parte. Aceste diferenţieri fac ca terasele-grădină să aibă mai puţine avantaje (de mediu,
energetice) decît terasele verzi, însă aduc mai multe beneficii directe locatarilor şi comunităţii
locale în ansamblu.
2
Metro Vancouver, Kerr Wood Leidal Associates Limited (2009) – Design considerations for the
implementation of green roofs,
[http://www.metrovancouver.org/about/publications/Publications/greenroofreporttext.pdf], p.2-2
3
Holland Barrs Planning Group, Lees + Associates, Sustainability Ventures Group (2002) - Southeast False
Creek urban agriculture strategy, City of Vancouver,
[http://vancouver.ca/commsvcs/southeast/documents/pdf/urbanagr.pdf], p.63
4
Capitolul 2. Avantajele şi beneficiile teraselor verzi şi teraselor-grădină *)
Terasele verzi oferă zonelor urbane o multitudine de beneficii. În timp ce o serie de
avantaje pot fi cuantificate, atribuindu-li-se valori financiare, altele sunt dificil de cuantificat
în mod obiectiv. Cuantificarea beneficiilor se poate efectua fie prin experimente directe, fie
prin studierea şi crearea modelelor analitice şi numerice. Cercetările actuale au furnizat
numeroase dovezi, rezultate din observaţii, ale beneficiilor utilizării teraselor ca şi spaţii verzi
sau ca şi spaţii pentru cultivarea plantelor comestibile. Multe dintre beneficii rezultă şi din
strînsa legătură dintre tipurile de terase proiectate şi aplicarea tehnologiei de înfiinţare a
acestora. „Terasele verzi nu numai că asigură proprietarilor clădirilor amortizarea
investiţiilor, dar reprezintă şi oportunităţi de generare de beneficii sociale, economice şi de
mediu, în special în oraşe”. 4
Terasele verzi asigură multe dintre beneficiile pe care le oferă spaţiile cu vegetaţie de
la nivelul solului, însă utilitatea lor în cadrul zonelor cu construcţii dense, unde se resimte
lipsa acută a spaţiului verde, le oferă acestora un statut special. În continuare vom sintetiza
beneficiile majore ale teraselor verzi şi teraselor-grădină, indiferent de valoarea în sine a
beneficiilor şi de cui îi revin acestea.
*)
În acest capitol majoritatea datelor prezentate au fost preluate din documente publice (publicaţii, rapoarte,
studii) ce aparţin autorilor menţionaţi în notele de subsol.
4
About Green Roofs, Green Roofs for Healthy Cities, [http://greenroofs.org/index.php/about-green-roofs],
accesat Mai 2012
5
folosită la încălzire sau răcire. Iar terasele verzi vin în sprijinul reducerii consumului
energetic, în special în perioada verii, prin izolaţie şi umbrire dar şi prin protecţia faţă de
vânturile reci în perioada iernii. 5
Cu cît o clădire este mai bine izolată, cu atît aceasta va absorbi mai puţină căldură în
lunile de vară şi va pierde mai puţin din aerul mai rece din interior, reducînd astfel costurile
de răcire ale aerului cu ajutorul instalaţiilor de aer condiţionat. Iar prin adăugarea unui strat
de sol şi a unui covor vegetal pe planşeu, se reduce şi mai mult rata de transfer a căldurii între
exterior şi interior. S-a demonstrat că temperatura interioară a clădirilor cu terase verzi este
cu 3-4°C mai mică decît cea de afară. 6
Figura 2.1.1. Măsurarea diferenţelor de temperatură dintre o terasă
convenţională şi una verde cu ajutorul camerei de termoviziune în infraroşu
Se poate observa diferenţa de aprox. 80°F (27°C) între terasa verde şi cea convenţională
Sursa: Wong, E. et al. (2008) - Reducing urban heat islands: Compendium of strategies – green roofs,
CPPD/U.S.EPA URL: [http://www.epa.gov/hiri/resources/pdf/GreenRoofsCompendium.pdf], p.4
5
Dinsdale, S.; Pearen, B.; Wilson, C. (2006), op.cit., p.17
6
Dam, A., Walke, C., Wilson, C. (2000), The Future of Rooftop Gardens on the University of Waterloo Campus
[http://www.adm.uwaterloo.ca/infowast/watgreen/projects/library/s00rooftopgardens.pdf] p.19
7
Minke (1982) apud Metro Vancouver, Kerr Wood Leidal Associates Limited (2009], op.cit., p.2-10
8
Liu, K.K.Y. and Baskaran, B.A. (2003) - Thermal performance of green roofs through field
evaluation, Green Roof Infrastructure Conference, Chicago, IL, (NRCC-46412)
[http://irc.nrc-cnrc.gc.ca/pubs/fulltext/nrcc46412] p.6
6
În funcţie de mărimea şi densitatea plantelor ce formează covorul vegetal instalat pe
terasă, planşeul este umbrit şi astfel protejat de acţiunea directă a energiei solare. În acest
mod, planşeul nu va mai fi supraîncălzit iar diferenţa de temperatură şi rata de transfer a
căldurii nu vor mai creşte. De asemenea, fenomenul de evapotranspiraţie va răci planşeul prin
folosirea căldurii pentru evaporarea apei din stratul de vegetaţie şi substratul de creştere.
Acesta va acţiona ca o masă termică, eliberând în timpul nopţii căldura acumulată în timpul
zilei.
Figura 2.1.2. Evapotranspiraţia şi umbrirea terasei verzi
Raportul Universităţii Ryerson asupra beneficiilor de mediu ale teraselor verzi, face
referire la un studiu ce a arătat că din totalul radiaţiei solare absorbite de o terasă verde, 27%
este reflectată, 60% este absorbită de plante şi de sol, iar 13% este transmisă în planşeu. 9
În lunile de iarnă, vânturile reci joacă un rol important în scăderea temperaturii
interioare a clădirilor. Terasele verzi sunt mai puţin eficiente în prevenirea pierderii de
căldură, datorită limitării mecanismului termal descris mai înainte, totuşi pierderea căldurii
nu se va realiza ca şi în cazul unui planşeu total descoperit. Acest lucru depinde însă de
cantitatea de apă reţinută în substratul de creştere şi de condiţiile atmosferice zilnice. Efectul
pozitiv al terasei verzi în timpul anotimpului rece a fost demonstrat de măsurătorile de
temperatură efectuate în cadrul unui studiu al Universităţii Trent din Nottingham, care au
arătat că la o temperatură a mediului ambiant de 0°C, membrana unui acoperiş convenţional
9
Ryerson University (2005) - Report on the environmental benefits and costs of green roof technology for the
City of Toronto,, [http://www.toronto.ca/greenroofs/pdf/fullreport103105.pdf], p.8
7
prezenta o temperatură de 0,2°C, pe cînd cea a unei terase verzi, de 4,7°C. 10 Un alt studiu
efectuat pentru a observa comportamentul termic al teraselor verzi în timpul iernii, a fost
întreprins de Minke (2010), ale cărui măsurători au indicat că temperatura teraselor verzi cu
un substrat de 15 cm grosime nu a avut nici o variaţie termică, rămânând pozitivă în
condiţiile unei temperaturi exterioare ce a variat între 0 şi -18ºC. 11
În ceea ce priveşte economiile de energie obţinute, un studiu efectuat în Toronto,
Canada, arată că terasele verzi înfiinţate pe acoperişurile plane ale primăriei din Toronto, au
redus cu 50% consumul de energie anual necesar producerii aerului condiţionat, ceea ce
reprezintă o reducere între 24 şi 26 kWh/m²/an. 12
Lipsa vegetaţiei din cadrul oraşelor reprezintă premiza pentru creşterea temperaturilor
urbane din timpul verii, comparativ cu zonele învecinate. Prezenţa unor reţele dense de
construcţii şi de căi de comunicaţii ce înglobează materiale reflectante şi radiante (beton,
asfalt, metal) constituie factori ce contribuie la apariţia efectului de insulă termică urbană,
unde temperatura este mai ridicată în medie cu 2-3ºC. Efectul de insulă termică urbană
defineşte excedentul de căldură al zonelor urbane în comparaţie cu împrejurimile non-urbane.
Urbanizarea produce modificări ale suprafeţei terenului, ce duc la modificări atmosferice cu
consecinţe asupra climatului urban care devine mai cald decît cel al zonelor înconjurătoare. În
zonele rurale, unde există mult spaţiu verde, o mare cantitate din energia solară este absorbită
şi transformată în biomasă şi în căldură latentă de către vegetaţie. În zonele urbane însă,
energia este reflectată înapoi în aer de către reţeaua de clădiri, ceea ce duce la creşterea
13
temperaturii în preajma lor. Insula termică urbană poate fi comparată cu un microclimat,
deoarece este direct influenţată de elementele locale aflate pe suprafeţe reduse ca întindere.
Pe suprafaţa unui acoperiş plan aflată deasupra unei clădiri, se întrunesc condiţii pentru
dezvoltarea unui microclimat prin combinarea mai multor factori: materialele de construcţie,
10
Livingroofs.org & Ecology Consultancy Ltd. (2004) - Green roofs. Benefits and cost implications,
[http://www.sustainable-eastside.net/Green Roofs Report 2.07.05.pdf], p.12
11
Minke, G. – Acoperişuri înverzite simplu şi eficient. Proiectare, detalii de execuţie, sfaturi practice. Arhiterra,
Bucureşti, 2010, pp.17-20
12
Liu, K.; Baskaran, B. (2002 – 2003) - Green Roof Infrastructure – Technology Demonstration, Monitoring
and Market Expansion Project, Part 1: Field Monitoring and Technical Analysis, National Research Council,
Institute for Research in Construction, [http://www.nrc-cnrc.gc.ca/obj/irc/doc/pubs/b1054.1/b1054.1.pdf], p.34
13
Peck, S. W.; Kuhn, M. E.; Bass, B.; Callaghan, C. (1999) – Greenbacks from green roofs: forging a new
industry in Canada. Status report on benefits, barriers and opportunities for green roof and vertical garden
technology diffusion, [http://greenroofs.org/pdf/Greenbacks.pdf], p.22
8
înălţimea clădirii, orientarea, locaţia geografică, împrejurimile. Aceştia, datorită expunerii
constante la soare şi vânt, pot duce la formarea unui microclimat aspru, mai apropiat tipurilor
de climat arid, decît celui înconjurător.
Efectul de insulă termică urbană se manifestă şi în Timişoara în zona ansamblurilor de
clădiri colective înalte cu regim P+4 – P+10, unde temperatura medie anuală este mai ridicată
cu 0,5–2°C faţă de temperaturile înregistrate la staţia meteorologică situată în apropierea
Pădurii Verzi, aceste clădiri „fiind adevărate oglinzi ce reflectă înspre sol o parte din razele
solare şi transformă străzile seara în adevărate cuptoare fierbinţi”. 14
Pentru atenuarea acestui efect au fost propuse o serie de măsuri, printre care şi
înfiinţarea de terase verzi pe acoperişurile plane ale clădirilor. Spre deosebire de terasele albe,
ce au un albedo ridicat, terasele cu vegetaţie transformă energia solară în căldură latentă prin
intermediul procesului de evapotranspiraţie al plantelor, răcind suprafaţa planşeului. Acest
lucru depinde însă de densitatea şi grosimea covorului vegetal. Terasele verzi reduc
temperatura aerului de deasupra lor datorită modului în care plantele folosesc energia solară:
2% este absorbită şi folosită în procesul de fotosinteză pentru a crea biomasă şi oxigen; 48%
trece prin frunze şi este stocată în sistemul conducător al plantelor; 30% este utilizată ca şi
căldură pentru transpiraţie, şi numai 20% este reflectată. 15
Cea mai definitoare caracteristică a efectului de insulă termică urbană este creşterea
bruscă a temperaturii în apropierea învecinării cu zona periurbană şi vârful de deasupra
centrelor oraşelor. În cazul zonelor metropolitane, va exista o alternanţă între mai multe
platouri - ce reprezintă zonele cu temperatură constantă de deasupra parcurilor, a zonelor
rezidenţiale / comerciale - şi mai multe vârfuri. Diferenţa dintre vârful maxim de temperatură
şi temperatura de referinţă rurală, reprezintă intensitatea insulei termice. 16
Pentru a demonstra impactul teraselor verzi asupra temperaturii urbane, cercetătorii
canadieni menţionaţi de raportul Metro Vancouver, au efectuat o simulare de 48 de ore în
iunie 2001 în Toronto, plecând de la o temperatură urbană cu 2-3ºC mai mare decît cea a
zonelor învecinate. Irigarea spaţiilor verzi ale oraşului a redus cu 1ºC temperatura medie
urbană, însă irigarea teraselor verzi de pe acoperişurile plane ale clădirilor din centrul
oraşului, a scăzut-o cu 2ºC şi a extins reducerea de 1ºC peste o suprafaţă mai mare a
14
Borza, D. et al., (2001), apud Ciupa, V. (coord.) et al. – Cadrul natural şi peisagistic al municipiului
Timişoara, Vol.I Cadrul natural, Direcţia de mediu, primăria municipiului Timişoara, 2010,
[http://www.banaterra.eu/romana/romana/biblioteca_banat/carti/cadrul natural vol.1.pdf], p.71
15
Dinsdale, S.; Pearen, B.; Wilson, C. (2006), op.cit., p.22
16
Ibid., p.23
9
oraşului. 17 Această simulare demonstrează că avînd suficientă umiditate pentru
evapotranspiraţie, terasele verzi joacă un rol important în atenuarea efectului de insulă
termică urbană, şi că creează oportunitatea de a spori suprafaţa ocupată de vegetaţie şi sol în
oraşe, adică de a acoperi necesarul de suprafaţă destinată consumului natural de energie, fără
a utiliza spaţii valoroase.
Figura 2.2.1. Insula termică urbană
17
Metro Vancouver, Kerr Wood Leidal Associates Limited (2009), op.cit., p.2-11
10
substratul de creştere în timpul intervalelor cu precipitaţii. Astfel poluanţii nu ajung în reţeaua
de canalizare a oraşelor, ceea ce duce şi la îmbunătăţirea calităţii apelor urbane. 18
În Timişoara, datorită celor 4 staţii de monitorizare a calităţii aerului instalate în
diferite locaţii din oraş, se pot verifica zilnic concentraţiile poluanţilor atmosferici. Datele
sunt disponibile online, prin intermediul reţelei naţionale de monitorizare a calităţii aerului, la
adresa http://calitateaer.ro/. Măsurătorile constată depăşirea aproape zilnică (mai ales în zilele
cu calm atmosferic) a valorilor limită a concentraţiei de PM10 în aer în majoritatea zonelor
oraşului, conducând la concluzia că problema poluării cu PM10 este una generalizată la
nivelul întregului oraş. Ocazional sunt depăşite şi valorile limită a concentraţiilor de NOx şi
CO.
Dar să nu ne imaginăm că vegetaţia va rezolva problema poluării aerului din marile
oraşe. Ca toate organismele vii, ea va fi afectată de poluanţi, ce vor limita suprafaţa activă
fotosintetic a frunzelor şi vor genera apariţia simptomelor specifice: necrozări ale ţesutului,
cloroze ale frunzelor, îmbătrânirea precoce, uscarea şi chiar moartea plantelor. Prin procesul
de fotosinteză, plantele transformă dioxidul de carbon din atmosferă, apa şi energia solară, în
oxigen şi glucoză. Însă, în cazul vegetaţiei teraselor vezi, capacitatea de stocare a carbonului
este mică în comparaţie cu vegetaţia parcurilor (arborii), datorită faptului că plantele ce intră
în compoziţia teraselor verzi sunt de talie mică iar substratul de creştere este relativ subţire.
Totuşi, producţia de oxigen rămâne importantă, cantitatea ce se eliberează făcându-se în
funcţie de mărimea suprafeţei foliare a plantelor. Conform unor studii efectuate de
Universitatea din Kassel, 1 m² de gazon cosit la 3-5 cm are 6-9 m² de foliaj, în timp ce 1 m²
de gazon necosit, cu iarbă de 60 cm, are pînă la 225 m² de foliaj. 19 Presupunând că 1 m² de
terasă verde cu iarbă necosită ar conţine 100 m² de foliaj, atunci 1.5 m² de terasă verde ar
satisface nevoia de oxigen pe 1 an pentru o persoană. Un alt studiu efectuat în Marea Britanie
estimează că o terasă verde de 2.000 m² cu iarbă necosită, poate capta din mediul înconjurător
pînă la 4t de pulberi în suspensie pe foliaj. 20
Terasele verzi contribuie şi la ionizarea aerului prin procesul de fotosinteză al
plantelor, eliberându-se electroni în apropierea lor. În anumite condiţii atmosferice, frunzele
(cele cu vârful ascuţit) pot mijloci descărcarea electricităţii, contribuind la creşterea
numărului ionilor din aerul înconjurător 21 . Este bine demonstrată acţiunea pozitivă a aerului
18
Livingroofs.org & Ecology Consultancy Ltd. (2004), op.cit., p.13
19
Minke, G. (2010), op.cit., p.24
20
Ryerson University (2005), op.cit., p.23
21
Muja, S. (1994) – Dezvoltarea spaţiilor verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în Romania –
Editura Ceres, Bucureşti
11
ionizat asupra organismului, îndeosebi asupra sistemului respirator şi sistemului nervos, prin
transmiterea sarcinii electrice a ionilor către celule, favorizînd absorbţia suplimentară de
oxigen ce duce la scăderea tensiunii arteriale, la mărirea capacităţii de atenţie şi efort,
inducând o stare generală de bine.
22
Bass, B.; Baskaran, B. (1999-2001) - Evaluating rooftop and vertical gardens as an adaptation strategy for
urban areas, (NRCC-46737), [http://www.nrc-cnrc.gc.ca/obj/irc/doc/pubs/nrcc46737/nrcc46737.pdf], p.13
23
Wong, E. et al. (2008) - Reducing urban heat islands: Compendium of strategies – green roofs,
[http://www.epa.gov/hiri/resources/pdf/GreenRoofsCompendium.pdf], p.8
12
intensivă, cu substraturi de cultură mai groase, va capta mai multe precipitaţii decît o terasă
extensivă, în condiţii comparabile. Astfel, retenţia medie anuală de apă creşte de la 40%
pentru vegetaţia cu muşchi şi plante suculente (Sedum), instalată pe un substrat de 2-4 cm
grosime, la 60% pentru vegetaţia cu iarbă şi plante erbacee dezvoltată pe un substrat de 15-20
cm. Aceste cifre anuale de retenţie de apă sunt specifice unor locaţii cu valori de precipitaţii
anuale de 650-800 mm, din Germania, măsurate pe parcursul a mai mulţi ani. 24 Pentru
regiunile cu precipitaţii anuale mai mici, este de aşteptat ca retenţia de apă să fie mai mare şi
viceversa.
Datorită unui studiu efectuat în Portland, Oregon pe parcursul a 15 luni (2002 –2003),
cu privire la efectele teraselor verzi asupra retenţiei apelor pluviale, administraţia oraşului
Portland a aprobat terasele verzi ca fiind o metodă ce satisface cerinţele managementului
apelor pluviale pentru dezvoltarea de proiecte noi şi pentru reabilitarea celor existente.
Studiul a constatat că o terasă verde extensivă cu un substrat de cultură de 100-120 mm
grosime, ar putea reţine 69% din totalul precipitaţiilor. 25
Minke (2010) aminteşte că Institutul German pentru Standardizare (DIN) a stabilit,
prin norma 1986 pentru terasele verzi cu substraturi de cultură mai groase de 10 cm, un
coeficient de scurgere de 30%, ceea ce înseamnă că 70% din precipitaţii se consideră că sunt
reţinute de către acestea. Alte date arată că o terasă verde cu un substrat de 20 cm grosime,
alcătuit din pămînt şi argilă expandată, poate reţine max. 90 de litri/m² de apă, în timp ce un
substrat de 10 cm poate reţine 15 din cei 20 l/m² de apă căzuţi la o ploaie de 15 min.
(Institutul Regional Bavarez pentru Amenajări Viticole şi de Grădini). 26
Plantele şi substratul de cultură ale unei terase verzi nu numai că reţin şi întârzie
eliberarea apelor pluviale, dar acţionează şi ca nişte filtre, deoarece apele se pot contamina cu
poluanţii existenţi în mediul urban (metale grele, uleiuri minerale, hidrocarburi, îngrăşăminte,
pesticide), generând probleme de calitate a apei. Rezultatele din diverse studii demonstrează
că terasele verzi ar putea elimina pana la 95% din cadmiu, cupru, şi plumb din conţinutul
apelor pluviale, şi evidenţiază necesitatea de a selecta culturile cu atenţie, în cazul înfiinţării
culturilor cu plante comestibile, pentru a evita creşterea nivelurilor anumitor substanţe
poluante în plante. 27 Prin urmare, instrumentele de control cum ar fi controlul sursei,
facilităţile de reţinere şi unităţile de tratare a apelor pluviale sunt utilizate pentru a gestiona
volumul, debitul şi calitatea apelor pluviale în zonele urbane.
24
Metro Vancouver, Kerr Wood Leidal Associates Limited (2009), op.cit., pp.2-8, 2-9
25
Dinsdale, S.; Pearen, B.; Wilson, C. (2006), op.cit., p.24
26
Minke, G. (2010), op.cit., pp.13-14
27
Wong, E. et al. (2008), op.cit., p.9
13
Analizele efectuate privind calitatea apei pluviale din Timişoara în anul 2009,
evidenţiază pH-ul acid al apelor şi contaminarea acestora cu nitriţi (0-0,4mg/L) şi nitraţi (0-
10 mg/L) în anumite zone ale oraşului, fapt ce confirmă poluarea atmosferei cu compuşi ai
azotului. 28
Terasele verzi şi terasele-grădină pot oferi multe dintre beneficiile oferite de celelalte
spaţii verzi urbane, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii vieţii. Orăşenii ce locuiesc în
clădiri înalte, se pot bucura de priveliştea oferită de terasele verzi şi terasele-grădină înfiinţate
28
Ciupa, V. (coord.) et al. – Cadrul natural şi peisagistic al municipiului Timişoara, Vol.II Cadrul peisagistic,
Direcţia de mediu, primăria municipiului Timişoara, 2010,
[http://www.banaterra.eu/romana/biblioteca_banat/carti/cadrul peisagistic vol.2.pdf], p.48
29
Minke, G. (2010), op.cit., p.13
30
Dabija, A.-M. et all. (2010-2011) - Proiectarea si execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente,
Redactarea 1, Universitatea de arhitectură şi urbanism “Ion Mincu”, Bucureşti,
[http://www.mdlpl.ro/_documente/constructii/reglementari_tehnice/Ghid_proiectarea_executia_acoperisuri_ver
zi.pdf], p.33
31
Ciupa, V.(coord.) et al. – Cadrul natural şi peisagistic al municipiului Timişoara, Vol.II Cadrul peisagistic,
Direcţia de mediu, Primăria municipiului Timişoara 2010,
[http://www.banaterra.eu/romana/biblioteca_banat/carti/cadrul peisagistic vol.2.pdf], p.137
14
pe clădirile învecinate mai joase. Permiterea accesului public pe terasele verzi şi terasele-
grădină oferă locuitorilor bucuria de a avea un plus de spaţiu verde.
Cultivarea plantelor comestibile pentru consum în oraşe, contribuie la îmbunătăţirea
dietei celor ce locuiesc în mediul urban, prin asigurarea accesului facil la fructe şi legume, în
special pentru cei cu venituri reduse, dar şi pentru cei cu venituri mari. Pentru cei
nemulţumiţi de consumul de alimente tratate chimic, dar aflaţi în imposibilitatea de a-şi găsi
sau permite produse ecologice, cultivarea lor reprezintă singura soluţie. Chiar şi cele mai
simple activităţi, cum ar fi cultivarea verdeţurilor, ar putea încuraja răspândirea grădinăritului
şi stimula interesul multora faţă de produsele proaspete şi naturale şi calităţile lor nutritive.
Grădinăritul este recunoscut de mult timp ca fiind o metodă importantă de a face faţă
stresului. Pentru unii grădinari, grădinăritul reprezintă o oportunitate de a petrece un timp
preţios cu prietenii şi de a scăpa de problemele personale şi profesionale. Pentru alţii,
posibilitatea de a fi singuri este deseori o modalitate esenţială de a face faţă presiunilor de zi
cu zi într-o societate complexă. De fapt, grădinăritul este deja o formă populară şi modernă
de activitate fizică moderată. Un studiu britanic a arătat că 56% dintre adulţi petrec în jur de 2
ore pe săptămâna grădinărind, şi unul din zece adulţi sunt foarte dornici să petreacă cel puţin
7 ore pe săptămână în grădină. 32 Activitatea fizică regulată depusă în grădinărit poate fi un
element important în menţinerea sănătăţii şi a mobilităţii în rândul persoanelor în vârstă.
Mulţi grădinari de peste 65 de ani s-au arătat mulţumiţi de beneficiile grădinăritului, 67%
menţionând consumul de produse proaspete, 64% sănătatea şi exerciţiul şi 54% relaxarea
mentală. 33
Un set tot mai mare de dovezi arată că contactul fizic şi vizual cu vegetaţia din mediul
înconjurător oferă o gamă largă de beneficii directe pentru sănătatea oamenilor. Acestea
includ atât beneficii mentale (cum ar fi reducerea stresului) cât şi beneficii fizice (inclusiv
furnizarea de aer curat). Petrecerea timpului liber într-un spaţiu verde poate reduce ritmul
cardiac şi tensiunea arterială, şi poate induce corpului uman o stare generală de bine. Studiile
psihologice au confirmat în mod clar efectul de refacere fizică pe care îl exercită peisajele
naturale asupra oamenilor, prin reţinerea atenţiei privitorilor şi îndepărtarea gândurilor
îngrijorătoare, instalând o stare ca de meditaţie. Cei care trăiesc în cadrul marilor densităţi
urbane şi deţin un balcon sau o terasă verde, sunt recunoscuţi a fi mai puţin sensibili la boli.
Acest lucru se datorează parţial aportului suplimentar de oxigen, a filtrării aerului şi
32
Mintel (1995), apud Garnett, T. (1996) – Growing food in cities. A report to highlight and promote the
benefits of urban agriculture in the UK, [http://peoplesgrocery.org/brahm/wp-content/uploads/2006/10/growing
food in cities.pdf], p.53
33
1993 Survey of National Society of Allotment and Leisure Gardeners, apud Garnett, T. (1996), op. cit., p.53
15
controlului umidităţii realizate de către plante. În plus, există beneficii terapeutice datorate şi
activităţii de îngrijire a plantelor. Varietatea de culori, mirosuri, gusturi, şi de forme oferite de
plante, deşi nu sînt cuantificabile, se pot adăuga în lista de beneficii aduse sănătăţii oamenilor
şi a stării lor de bine. 34
Un studiu de recuperare post-chirurgicală efectuat într-un spital din Pennsylvania, a
demonstrat că şederea post-operativă în spital a pacienţilor care au avut acces la o privelişte
asupra unui spaţiu verde a fost mai scurtă şi cu nevoie de medicamentaţie mai mică decît a
pacienţilor care au avut acces la o privelişte asupra unui zid din cărămizi. 35 Din această
cauză, tot mai multe spitale americane au fost reproiectate pentru a aduce aceste beneficii
pacienţilor lor. Spitalul Friends din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, a deschis prima
unitate de terapie horticolă în 1817, care există şi în prezent. O terasă a spitalului cantonal din
Basel, Elveţia, a fost amenajată ca şi o terasă verde în urmă cu câţiva zeci de ani, deoarece s-a
considerat că pacienţii aflaţi în terapie intensivă ar putea mai degrabă beneficia de pe urma
priveliştei acesteia, decât de pe urma terasei gri de dinainte. Iar în Marea Britanie, pe la
mijlocul secolului al XIX-lea, autorităţile locale au observat că starea generală a pacienţilor
săraci implicaţi în activităţi de grădinărit, a fost mai bună decât cea a pacienţilor mai bogaţi,
care au optat să petreacă timpul numai în interior. 36
Beneficiile termice ale teraselor verzi aduse clădirilor pot genera alte beneficii
indirecte persoanelor care locuiesc sau lucrează în interiorul acestora. Deşi acest lucru nu a
fost cercetat, merită să acordăm atenţie unei întâmplări anecdotice din Germania de la
sfârşitul anilor 1990. Într-un studiu efectuat de Bundepost, la birourile din Stuttgart, asupra
lipsei personalului de la muncă pe motiv de boală, s-a constatat că personalul dintr-o anume
clădire a înregistrat cele mai mici absenţe în comparaţie cu personalul din celelalte clădiri.
Singura modificare ce a putut fi identificată într-o perioadă de 4 ani, a fost că pe acea clădire
se amenajase o terasă verde. O explicaţie ar putea fi că terasa verde a redus fluctuaţia
temperaturii medii zilnice la nivelurile superioare ale clădirii, vegetaţia ajutând la
împrospătarea şi umezirea aerului ce intra în conductele de ventilaţie. 37
34
Peck, S. W. et all. (1999), op. cit., p.32
35
Idem
36
Livingroofs.org & Ecology Consultancy Ltd. (2004), op.cit., p.19
37
Idem
16
2.7. Biodiversitatea
Sursa:
http://www.watermaticltd.co.uk/green-roof.html
38
Peck, S. W.; Kuhn, M. E.; Bass, B.; Callaghan, C. (1999), op.cit., pp.39-40
17
măsură să ajungă pe acoperiş, ci şi pentru că variaţiile extreme de temperatură şi a nivelului
de umiditate, le forţează să se mute dintr-o locaţie în alta. Cele mai atractive terase verzi
pentru fauna sălbatică sunt cele care pot furniza patru nevoi de bază: hrană, adăpost, apă şi
condiţii pentru reproducere. 39 Precum şi în mediul natural, este foarte importantă varietatea
de plante ce se găseşte pe o terasă verde, plantele care furnizează nectar, fructe şi seminţe
fiind cele mai potrivite pentru a atrage păsările şi insectele. Terasele înverzite cu plante
sălbatice şi aromatice (de ex. cu ierburi din familia Ericaceae) oferă habitat pentru albine, dar
şi pentru fluturi, bondari şi cărăbuşi. 40 De asemenea, şi diversitatea structurală a teraselor este
esenţială: combinarea zonelor expuse şi a celor ferite de acţiunea directă a vântului, a
precipitaţiilor şi a oamenilor, oferă condiţiile optime pentru hrănire sau pentru adăpostire.
Studii efectuate în Statele Unite arată că fluturii pot vizita terase amplasate şi la douăzeci de
etaje înălţime. 41 Deşi terasele verzi care se află la o înălţime considerabilă faţă de nivelul
solului vor avea o faună sălbatică mai săracă din cauza dificultăţilor de colonizare, în New
York s-au întîlnit albine la etajul 23, veveriţe şi pasări (ciocănitori, cinteze aurii şi gaiţe
albastre) la etajul 19. 42 Densitatea şi diversitatea de păsări şi insecte variază în funcţie de
disponibilitatea spaţiului verde din jurul clădirii. Unei terase verzi de pe o clădire de birouri
aflată în centrul oraşului, cu nici un parc prin apropiere, îi va corespunde o faună sălbatică
săracă, asociată cu această lipsă din jur. În schimb, pentru clădirea centrului pentru vizitatori
a Wildfowl and Wetlands Trust Centre din Martin Mere, Lancashire, Marea Britanie, terasa
verde amenajată în 1975, este vizitată regulat de raţe sălbatice, ciocârlii, cinteze şi sturzi.
Dintre acestea, doar raţele sălbatice cuibăresc, celelalte specii fiind deranjate de prezenţa
oamenilor din clădire. 43
Pentru speciile migratoare de păsări, satisfacerea nevoii de odihnă şi popas poate fi
adesea limitată. Prin alegerea plantelor indigene pentru înfiinţarea teraselor verzi, se poate
îmbunătăţi biodiversitatea zonei, creându-se locuri de popas pentru acestea.
39
Johnston, J. & Newton, J. (2004) - Building Green: A guide to using plants on roofs, walls and pavements,
Greater London Authority,
[http://legacy.london.gov.uk/mayor/strategies/biodiversity/docs/Building_Green_main_text.pdf], pp.47-48
40
Minke, G. (2010), op.cit., p.14
41
Johnston, J. & Newton, J. (2004), op. cit., pp.47-48
42
Ibid., p.70
43
Idem
18
Figura 2.7.2. Gâsca canadiană (Branta canadensis) cuibărind pe o terasă verde
Sursa:
http://www.flickr.com/photos/sbwoodside/501139657/sizes/s/in/photostream/
44
Ibid., p.43
45
Metro Vancouver, Kerr Wood Leidal Associates Limited (2009), op.cit., p.2-14
46
Livingroofs.org & Ecology Consultancy Ltd. (2004), op.cit., pp.13-16
19
Figura 2.7.3. Prundăraşul gulerat mare (Charadrius hiaticula) cuibărind pe o terasă verde
Sursa:
http://www.greenroofsolutions.com/products/plants/
De asemenea, terasele verzi trebuie concepute în mod special pentru a imita habitatele
pe cale de dispariţie. De ex. în Germania, 20% dintre toate plantele pe cale de dispariţie sunt
plante ce intră în compoziţia ecosistemelor păşunilor şi fâneţelor uscate din zonele aride şi
semiaride, care au fost degradate prin fertilizare, irigare şi alte forme de interferenţă umană,
iar microclimatele acoperişurilor clădirilor înalte oferă condiţii specifice asemănătoare
acestor zone: uscăciune şi căldură excesivă combinate cu îngheţ şi vânturi puternice. 47
În contextul din Timişoara şi zona înconjurătoare, unde există un număr de habitate
naturale, la înfiinţarea teraselor verzi ar trebui să se ţină seama de cerinţele specifice locale de
conservare a biodiversităţii pentru ca speciile vizate să poată beneficia de pe urma acestora.
2.8. Atractivitatea
Unul dintre avantajele importante ale teraselor verzi este atractivitatea lor vizuală.
Plantele pot adăuga interes vizual acoperişurilor simple, atenuând caracteristicile industriale
şi comerciale ale clădirilor, permiţându-le acestora să se integreze mai bine în peisaj. O terasă
verde constituie un criteriu în a diferenţia o clădire de celelalte din punct de vedere al
caracteristicilor estetico-vizuale, ducând la transformarea unui acoperiş convenţional lipsit de
calităţi estetice, într-un acoperiş atractiv pentru gusturile şi aprecierile estetice ale
oamenilor. 48 Terasele convenţionale sunt destul de sumbre şi neplăcute vizual, în special cele
acoperite cu bitum şi/sau pietriş. Experienţa vizualizării teraselor verzi este mai plăcută dacă
se face de pe alte clădiri, datorită culorilor vibrante ale covorului vegetal.. Figura de mai jos
47
Peck, S. W.; Kuhn, M. E.; Bass, B.; Callaghan, C. (1999), op.cit., pp.39-40
48
Dinsdale, S.; Pearen, B.; Wilson, C. (2006), op.cit., p.30
20
demonstrează diferenţa vizuală dintre o terasă convenţională cu membrană de bitum şi o
terasă verde.
Figura 2.8.1.(a,b) Comparaţie de e2stetică vizuală
49
Johnston, J. & Newton, J. (2004), op. cit., p.47
21
În general, acoperişurile sunt spaţii insuficient utilizate, de obicei rezervate pentru a
adăposti unităţile de aer condiţionat, aerisirile şi alte instalaţii. Dacă sunt concepute în mod
eficient, terasele verzi pot înlocui procentul tot mai mare de spaţii verzi publice pierdute ca
urmare a dezvoltării urbane. Adăugând acoperişurilor structuri suplimentare, acestea pot oferi
ocupanţilor clădirilor şi/sau publicului, spaţii de agrement umbrite şi confortabile.
Acoperişurile convenţionale sunt în mare parte "moarte" din punct de vedere vizual şi
neatrăgătoare, dar aspectul lor se schimbă radical odată cu apariţia vegetaţiei, astfel că
terasele verzi pot oferi un spaţiu verde accesibil atât vizual cât şi fizic. Există cazuri în care
motivul pentru care s-au înfiinţat terase verzi a fost strict legat de estetica vizuală. De ex. pe
noua bibliotecă publică din Vancouver, Canada, a fost amenajată o terasă verde special
pentru a oferi o privelişte plăcută rezidenţilor din clădirile de birouri din jur. 50
Dar nu toate terasele verzi pot fi transformate în spaţii atractive. Trebuie să se ţină
seama şi de capacităţile structurale ale planşeelor ce nu sunt concepute pentru a suporta
sarcina suplimentară asociată cu permiterea accesului publicului pe întreaga suprafaţă sau cu
greutatea adăugată a materialelor de construcţie necesare la reamenajare. În alte cazuri pot
apărea probleme legate de siguranţă (imposibilitatea instalării unor balustrade sau parapete de
protecţie) sau de agresare a intimităţii locuitorilor clădirilor învecinate. 51
În cazul teraselor-grădină, vorbim în primul rând despre atractivitatea practicării
grădinăritului pe acoperişurile plane, îndeosebi datorită preţurilor mari ale terenurilor, ce
limitează posibilităţile multora de a înfiinţa grădini la nivelul solului. Această îndeletnicire a
început să capete din ce în ce mai mulţi adepţi interesaţi de cultivarea plantelor comestibile
pentru consumul propriu, dar şi ca formă de suplimentare a veniturilor. În al doilea rând,
terasele-grădină atrag persoane din toate păturile sociale, care doresc să cunoască originea
produselor pe care le consumă, şi care sunt preocupaţi de calitatea acestora. De ex.
numeroase restaurante au devenit la rândul lor mai atractive din cauză că şi-au înfiinţat
propriile terase-grădină, pentru a cultiva legume şi fructe proaspete, viitoare ingrediente ale
meniului zilnic oferit. Şi în ultimul rând, terasele-grădină sunt atractive din punct de vedere
educaţional, anumite şcoli ce şi-au înfiinţat terase-grădină dezvoltând programe specifice
pentru elevi.
50
Peck, S. W.; Kuhn, M. E.; Bass, B.; Callaghan, C. (1999), op.cit., p.31
51
Livingroofs.org & Ecology Consultancy Ltd. (2004), op.cit., pp.18-19
22
Figura 2.8.2.Rick Bayless cultivând tomate pe acoperişul restaurantului Frontera, Chicago
Sursa:
http://www.nytimes.com/imagepages/2009/06/16/dining/17roof.6.ready.html
2.9. Durabilitatea
52
Ibid., p.22
53
Dinsdale, S.; Pearen, B.; Wilson, C. (2006), op.cit., p.25
23
Rezultatul combinat al acestor trei moduri de protecţie duce la o creştere a duratei de
viaţă a membranelor izolatoare. Cele mai multe dintre companiile de pe piaţă pretind că
membranele vor avea o durată de viaţă cel puţin de două ori mai mare decât în cazul unui
acoperiş convenţional. Însă conform cercetătorilor germani, acoperişul ar putea să aibă o
durată de viaţă nelimitată, dacă se alege corect tipul de învelitoare iar lucrările sunt executate
profesionist. 54 Iar aceste rezultate nu numai că vor reduce cheltuielile pentru reparaţii, dar vor
genera beneficii indirecte şi pentru mediul urban în ansamblu, printre care amintim reducerea
generării de deşeuri din construcţii.
Experienţa germană a arătat că sistemele moderne de terase verzi vor putea avea o
durată de viaţă de peste 100 de ani. Vechile terase verzi din Berlin au împlinit deja mai bine
de 90 de ani, fără a prezenta nici o degradare. 55 Membrana terasei verzi de pe clădirea din
Kensington High Street, Londra, Marea Britanie, instalată în 1938, a fost examinată circa 50
de ani mai târziu şi s-a constatat că suprafaţa acoperişului se afla încă în stare excelentă. 56
În concluzie, gradul ridicat de protecţie al teraselor verzi se datorează avantajelor
utilizării celor 2 componente structurale de bază: substratul de cultură şi covorul vegetal, ce
limitează acţiunile dăunătoare ale factorilor de mediu asupra membranelor.
2.10. Economice
În cazul teraselor verzi se pot identifica o serie de beneficii economice, însă natura şi
consistenţa acestora variază de la un proiect/oraş/stat la altul. De aceea, beneficiile economice
reprezintă de fapt amortizări ale investiţiilor iniţiale în amenajarea unei terase verzi, ce se vor
întinde pe perioade medii şi lungi de timp. Avantajele tipice şi oportunităţile economice
pentru proprietarii de clădiri care doresc să înfiinţeze terase verzi includ,: 57
economii de costuri de energie legate de încălzirea şi răcirea spaţiilor, care conduc la
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră,
o durata de viaţă mai lungă datorită protecţiei membranei acoperişului, scăzând
cheltuielile de întreţinere şi de înlocuire (dacă se ia în considerare durata de viaţă, terasele
înverzite extensiv sunt mai ieftine decît orice alt tip de acoperiş), 58
reducerea taxelor pe apa meteorică acolo unde acestea se aplică,
54
Minke, G. (2010), op.cit., p.13
55
Ibid., p.87
56
Johnston, J. & Newton, J. (2004), op. cit., p.48
57
Peck, S. W.; Kuhn, M. E.; Bass, B.; Callaghan, C. (1999), op.cit., p.34
58
Minke, G. (2010), op.cit., p.86
24
aspectul estetic şi existenţa terasei verzi, poate creşte în mod direct valoarea şi potenţialul
de comercializare al unei proprietăţi.
În cele mai multe oraşe europene locuitorii trebuie să plătească o taxă / impozit sau
cheltuieli de servicii legate de folosirea sistemului de colectare a apei pluviale. În Germania
însă, locuitorii clădirilor cu acoperişuri şi terase verzi beneficiază de tarife reduse. De ex. la
Munster, taxa pe apa meteorică costă 0,44 € pe metru pătrat/an. Pentru un acoperiş verde
instalat, taxa se reduce cu 80%, adică până la 0,09 € pe metru pătrat/an, în funcţie de
capacitatea sa de a reţine precipitaţiile. Dacă retenţia de apă a acoperişului verde este şi mai
mare, atunci taxa scade până la 0,04 €. 59
La Stuttgart începând din 1986 se acordă stimulente financiare pentru a încuraja
dezvoltatorii şi locuitorii să instaleze acoperişuri verzi. Subvenţia acoperă 50% din costurile
de instalare sau 17,90 € pe metru pătrat. Stimulentele sunt foarte populare, fondurile
epuizându-se în fiecare an. 60
S-a constatat că preţurile proprietăţilor situate în zonele verzi ale oraşelor au o
valoarea adăugată mai mare. Un sondaj efectuat în Manchester, Connecticut, a analizat
valorile proprietăţilor din zonele rezidenţiale cu multe spaţii verzi şi le-a comparat cu cele ale
proprietăţilor situate în zone fără spaţii verzi. Toate variabilele posibile au fost luate în
considerare în analiza statistică iar rezultatele au arătat că spaţiile verzi au contribuit la
creşterea valorilor proprietăţilor cu aproximativ 6%. Această cifră este asemănătoare cu cele
obţinute de către US Forest Service într-un studiu asemănător, de 7-15%. 61
Următoarele puncte rezumă unele dintre beneficiile economice majore pentru întreaga
comunitate, în general: 62
crearea de locuri de muncă în designul, producţia, instalarea şi întreţinerea teraselor verzi,
creşterea capacităţii de auto-susţinere a oraşelor, inclusiv productivitatea generală,
creativitatea şi reputaţia internaţională,
îmbunătăţirea managementului apelor pluviale, prin creşterea gradului de retenţie şi de
tratare a scurgerilor pluviale, care, dacă sunt importante, pot reduce cheltuielile
operaţionale privind infrastructura urbană aferentă,
reduceri ale cheltuielilor administrative ale clădirilor aflate în proprietate publică, cum ar
fi şcoli, spitale şi birouri,
59
Van Lennep, E.; Finn, S. (2008) - Green roofs over Dublin. A green roof policy guidance paper for Dublin,
[http://www.dublincity.ie/WaterWasteEnvironment/WasteWater/Documents/DCC Green Roof Draft Guidelines
%28Sept 2008%29.pdf], p.42
60
Ibid., p.43
61
Johnston, J. & Newton, J. (2004), op. cit., p.13
62
Peck, S. W.; Kuhn, M. E.; Bass, B.; Callaghan, C. (1999), op.cit., p.36
25
îmbunătăţirea calităţii vieţii, presupunând prin aceasta reducerea costurilor legate de
îngrijirea sănătăţii.
Spre deosebire de terasele verzi, unde se cresc numai plante decorative, arbuşti, plante
sălbatice şi flori, terasele-grădină sunt destinate şi cultivării plantelor comestibile (plante
aromatice şi medicinale, legume, fructe). Cultivarea plantelor comestibile pe terase este foarte
benefică, deoarece:
se obţin „la sursă” produse proaspete, calitativ superioare, ecologice,
se economiseşte timpul petrecut cu deplasarea la piaţă sau supermarket,
se economisesc cheltuielile legate de mediu (transportul produselor) şi de achiziţie,
se exercită un control strict asupra îngrăşămintelor şi pesticidelor,
se pot realiza venituri suplimentare din comercializarea produselor obţinute.
Sursa:
http://www.fairmont.com/promotions/fairmontherbgardens
63
Dinsdale, S.; Pearen, B.; Wilson, C. (2006), op.cit., p.29; Metro Vancouver, Kerr Wood Leidal Associates
Limited (2009), op.cit., p.2-13
26
Beneficiile economice ale cultivării plantelor comestibile pe terase sunt demonstrate şi
de către Universitatea Trent din Canada, al cărui acoperiş serveşte ca spaţiu pentru cultivarea
legumelor, ce sunt mai apoi utilizate pentru prepararea hranei în campusul universitar,
reducându-se astfel costurile cu transportul şi achiziţionarea legumelor. Terasa-grădină este
folosită de studenţii şi de grupurile locale interesate de securitatea alimentară şi agricultura
durabilă. 64
Figura 2.10.2. Terasa-grădină a Universităţii Trent, Canada
Sursa:
http://www.cityfarmer.org/TrentRoof.html
Oraşul Toronto din Canada oferă foarte multe exemple de iniţiative de practicare a
grădinăritului pe acoperişuri, printre care şi Rooftop Garden Resource Group, ce oferă sprijin
persoanelor interesate de înfiinţarea unei terase-grădină. În 1996, ca parte a unei lucrări de
dizertaţie, Joseph St. Lawrence a înfiinţat o terasă-grădină pentru a cultiva salată pe
acoperişul clădirii unei organizaţii non-profit din Toronto. Acest proiect s-a transformat într-o
afacere numită Annex Organics, care produce şi comercializează soiuri de roşii tradiţionale,
ce nu sunt utilizate în agricultura intensivă modernă. 65
Beneficiile financiare obţinute în urma practicării grădinăritului pe terasele blocurilor
din Timişoara, ar putea fi folosite pentru renovarea faţadelor, reabilitare termică, amenajarea
spaţiilor verzi din jurul blocurilor etc.
64
Blyth, A.; Menagh, L.(2006) - From rooftop to restaurant - A University cafe fed by a rooftop garden, City
Farmer, Canada's Office of Urban Agriculture, http://www.cityfarmer.org/TrentRoof.html
65
Ayalon, R. (2006) - Making Rooftops Bloom: Strategies for encouraging rooftop greening in Montréal, Final
Draft, 2006, McGill University School of Urban Planning,
[http://rooftopgardens.ca/files/Making_Rooftops_Bloom_Final_Draft.pdf], p.28
27
Capitolul 3. Limitări şi obstacole
3.1. Conştientizarea
În timp ce în ultimii 10 ani multe oraşe din America de Nord şi-au elaborat strategiile
şi politicile privind terasele verzi, mărindu-şi de la an la an suprafaţa ocupată de terase verzi
şi terase-grădină, în Timişoara, după cum vom arăta în această lucrare, potenţialul de
amenajare al teraselor verzi a scăzut considerabil datorită fenomenului - petrecut la scară
largă - de transformare a acoperişurilor plane în acoperişuri cu şarpantă. Acest lucru
dovedeşte faptul că există o problemă de conştientizare la nivel local, deoarece nu putem
identifica nici o excepţie care să confirme cunoaşterea alternativelor existente. Lipsa de
conştientizare s-ar putea datora următoarelor cauze şi percepţii:
Neînţelegerea de către public a conceptului de înverzire a acoperişurilor, ce acţionează ca
o barieră în calea progresului în domeniu,
Terasele verzi şi terasele-grădină sunt concepte noi şi diferite faţă de terasele
convenţionale sau acoperişurile cu şarpantă, ceea ce poate genera multe provocări
organizaţionale,
Publicul nu înţelege scopul teraselor verzi şi teraselor-grădină,
Publicul nu cunoaşte suficient beneficiile teraselor verzi, existând nevoia de a implica
industria de construcţii pentru a conştientiza publicul,
Lipsa de educaţie şi percepţiile eronate duc la rezistenţa la noi iniţiative,
Identificarea unor bariere imaginare, cum ar fi de ex. izbucnirea incendiilor din cauza
uscării plantelor pe acoperişuri,
Rezerve exprimate faţă de posibilitatea realizării de terase verzi, în ceea ce priveşte
interesul sau acceptul proprietarilor,
28
Lipsa de conştientizare din partea oficialilor oraşului, ce poate încetini proiectele de
amenajare.
În unele oraşe s-a constatat că creşterea gradului de conştientizare publică a ajutat
foarte mult la punerea în aplicare a politicilor în privinţa teraselor verzi. Un exemplu în acest
sens este Sheffield, Marea Britanie, unde în încercarea de a pune în aplicare o politică cu
privire la terasele verzi, s-a adoptat o strategie interesantă prin care au fost instalate
acoperişuri verzi extensive pe unele dintre staţiile de autobuz din oraş. Publicul a reacţionat
pozitiv şi astfel a început dialogul cu privire la beneficiile şi utilizările acoperişurilor verzi.
Acest tip de publicitate a fost susţinut şi de seminarii educaţionale pentru dezvoltatori,
urbanişti, arhitecţi şi alte părţi interesate, pentru a răspunde preocupărilor lor, şi de broşuri de
informare ce au fost difuzate în toate mediile oraşului.
3.2. Legislaţia
3.3. Financiare
66
Waldbaum, H. (2008) - Green roofs for urban agriculture. What is required to support their implementation in
the UK?, University of East London, School of Computing and Technology,
[http://www.brightonpermaculture.org.uk/files/waldbaum-thesis.pdf], p.73
67
Lawlor, G.; Currie, B.A.; Doshi, H.; Wieditz, I. (2006) – Green roofs, a resource manual for municipal policy
makers, Canada Mortgage and Housing Corporation,
[http://www.cmhc-schl.gc.ca/odpub/pdf/65255.pdf?lang=en], p.15
29
termică a locuinţelor, că succesul implementării unei politici publice ţine şi de resursele
financiare acordate din bugetul de stat. În Timişoara, transformarea multor acoperişuri plane
ale clădirilor de locuinţe P+4 în acoperişuri cu şarpantă, a avut cu siguranţă la bază motive de
ordin financiar, care au dus balanţa în favoarea construirii noilor structuri, în detrimentul altor
soluţii. În general, limitările financiare sunt date de următoarele situaţii: 68
Capacităţile financiare ale publicului sunt limitate de condiţiile economice actuale,
Lipsa de fonduri guvernamentale şi locale pentru iniţiativele de mediu,
Municipalităţile nu oferă deduceri fiscale sau reduceri de taxe pentru retenţia apelor
pluviale pe terase,
Finanţarea înverzirii teraselor nu se încadrează în priorităţile municipalităţilor.
Dificultatea de a realiza proiecţii financiare în lipsa unui cost exact pe metru pătrat al
teraselor verzi,
Reparaţiile structurale ale clădirilor vechi sunt costisitoare,
Înfiinţarea teraselor verzi este percepută ca fiind mai costisitoare decât realizarea unui
acoperiş nou cu şarpantă.
3.4. Tehnice
68
Ayalon, R. (2006), op.cit., p.96
69
Idem
30
Accesul pe terasă este dificil, mai ales dacă se doreşte un acces nelimitat,
Construirea unei terase verzi pe acoperiş este percepută ca fiind dificilă,
Pentru a permite accesul pe acoperiş trebuie să fie luate măsuri de precauţie adecvate,
cum ar fi balustradele şi căile de ieşire rapidă,
Administraţiile nu dau importanţă volumelor scurgerilor de ape pluviale, astfel că nici
calculul cu privire la potenţialul de retenţie al teraselor verzi nu este important,
În general, structurile cu terase verzi sunt percepute ca fiind mai dificil de realizat decât
crearea de terase convenţionale şi acoperişuri cu şarpantă.
Figura 3.4.1.Scară de acces spre terasă, comună clădirilor P+4
31
Capitolul 4. Politicile publice şi experienţa altor oraşe din lume
Următoarea secţiune oferă exemple internaţionale ale politicilor şi iniţiativelor cu
privire la terasele verzi. Unele dintre oraşele menţionate au o lungă istorie a teraselor verzi în
timp ce altele sunt doar la început.
4.1 Europa
Răspândirea teraselor verzi în Europa este în mare parte rezultatul legislaţiei adoptată
în Germania, în 1989, ce a impus cerinţe de instalare a teraselor verzi tuturor dezvoltatorilor
de proiecte. O serie de alte adoptări legislative similare, la nivel de stat, precum şi
stimulentele financiare adoptate de către administraţiile locale, au dus la crearea unei pieţe
pentru tehnologiile de înfiinţare a teraselor verzi pe clădirile noi şi existente. 70
Germania
Mannheim
În 1988 administraţia oraşului Mannheim a adoptat o hotărâre locală, care impune
dezvoltatorilor instalarea teraselor verzi pe toate clădirile industriale şi comerciale, noi sau
renovate, şi pe unele clădiri de locuinţe din centrul oraşului. Hotărârea se aplică pentru toate
acoperişurile plane mai mari de 20 m² ale clădirilor sau locurilor de parcare, şi pentru cele
care au o pantă mai mică de 10°. 71
Münster
Oraşul Münster a fost preocupat de creşterea impactului urbanizării asupra calităţii
vieţii urbane încă din anii ‘70, în special asupra managementului apelor pluviale şi reducerea
spaţiului verde. Pentru început au fost prevăzute stimulente cu scopul de a ecologiza zonele
din centrul oraşului, iar terasele verzi au fost incluse pe lista de priorităţi. Programul „Gri vs.
Verde” a alocat anual valoarea a 25.000 de euro pentru subvenţionarea sistemelor de terase
verzi, ceea ce a dus la creşterea suprafeţelor înverzite cu 1.000 m² pe an, până în 2002, când
programul a luat sfârşit. 72
Stuttgart
În 1985, Stuttgart, a devenit primul oraş german care a integrat terasele verzi în
planurile sale de dezvoltare locală. Reglementările fac referire ca toate acoperişurile plane şi
cele cu o pantă de până la 12˚, să fie înverzite extensiv, cu respectarea standardelor specifice.
70
Peck, S. W.; Kuhn, M. E.; Bass, B.; Callaghan, C. (1999), op.cit., p.44
71
Idem
72
Van Lennep, E.; Finn, S. (2008), op.cit., p.41
32
Consiliul local, cu scopul de a-şi afişa angajamentul faţă de propriul regulament, a început să
instaleze terase verzi pe acoperişurile clădirilor publice, dintre care majoritatea au fost puse în
aplicare atunci când acoperişurile au necesitat realibitări.
În 1986 s-au stabilit o serie de stimulente care să încurajeze dezvoltatorii şi publicul să
instaleze terase verzi, ele fiind disponibile şi în prezent. Stimulentele prevăd alocarea a
51.000 de euro pe an pentru subvenţionarea implementării sistemelor de terase verzi,
acoperind 50% din costuri sau 17,90 € pe metrul pătrat. Metoda a avut un mare succes,
ducând la înverzirea a aproximativ 105.000 m² de acoperişuri, dintre care 55.000 m² sunt
private. 73
Germania este indiscutabil liderul mondial în terase verzi, numai între 2000 şi 2001 au
fost instalate cca. 25 de milioane de m² de terase verzi, ajungându-se la un procent de terase
verzi de 10% din totalul teraselor existente, şi la o industrie cu o cifră de afaceri de 46
milioane de euro. Acest lucru a fost posibil datorită cerinţelor legale din anumite landuri,
legate de beneficiile aduse în atenuarea scurgerii apelor pluviale. 74
Austria
Linz
În Linz ca şi în oraşele germane, s-a urmărit integrarea teraselor verzi în planurile de
dezvoltare locală şi susţinerea implementării acestora cu ajutorul stimulentelor financiare.
Reglementările vizează înverzirea obligatorie a tuturor teraselor mai mari de 100 m² şi a
acoperişurilor cu o pantă de până la 20 de grade, prin aplicarea unui substrat de min. 12 cm
grosime şi a unui covor vegetal care să acopere min. 80% din suprafaţă. În 1989 s-au introdus
şi primele stimulente financiare, acordându-se 50% din subvenţie după finalizarea amenajării
şi 50% după maturizarea covorului vegetal, pentru a se putea monitoriza şi întreţinerea
teraselor. Per total, până în 2001, au fost acordate stimulente în valoare de 4,77 milioane €,
ceea ce corespunde cu realizarea a aprox. 268.000 m² de terase şi acoperişuri verzi. Între
2001 şi 2002 au mai fost acordate 740.000 € pentru înverzirea altor 47.000 m² de terase. 75
Viena
Un document din 2006 al autorităţilor locale vieneze prevede că acoperişurile plane
mai mari de 100 m² trebuie înverzite cu min. 50% de vegetaţie, iar acoperişurile clădirilor şi
parcărilor subterane trebuie executate să poată susţine până la 165 respectiv 65 cm de substrat
73
Ibid., pp.42-43
74
Livingroofs.org & Ecology Consultancy Ltd. (2004), op.cit., pp.5,17
75
Van Lennep, E.; Finn, S. (2008), op.cit., pp.44-46
33
de creştere pentru vegetaţie. Stimulentele financiare cuprind sume între 8 şi 25 de euro pe
metrul pătrat de terasă verde, şi până la 2.200 de euro pe proiect. 76
Canada
Toronto
În 2001, în urma unui studiu asupra evaluării condiţiilor de mediu, comandat de
municipalitatea oraşului, s-a aprobat strategia locală în privinţa teraselor verzi. Mai târziu, în
2006, s-a înfiinţat programul pilot de stimulare a înfiinţării de terase verzi, care acordă o
subvenţie de 50 $CAD/m² şi până la max. 100.000 $CAD pe proiect, sectorului industrial şi
comercial, şi de 20 $CAD/m² şi până la max. 10.000 $CAD pe proiect clădirilor unifamiliale.
Regulamentul prevede o acoperire de cel puţin 50% din suprafaţa totală a acoperişului cu un
covor vegetal ce trebuie să sprijine biodiversitatea locală, având grosimea substratului de
cultură de min. 150 mm în cazul noilor clădiri, iar instalarea trebuie să se facă doar deasupra
spaţiilor încălzite. 78
Alte oraşe din Canada ce au adoptat politici cu privire la terasele verzi sunt: Port
Coquitlam şi Richmond din British Columbia
SUA
Chicago
În 2003, primăria oraşului Chicago a înfiinţat o terasă verde de 1.886 m² pe acoperişul
clădirii în care funcţionează, utilizând-o pentru cercetare şi conştientizarea publicului. Apoi,
cu ajutorul proprii pagini de internet, a dezvoltat un serviciu de informare şi sprijin pentru
înfiinţarea de noi terase verzi în oraş. În 2005, s-au oferit un număr limitat de stimulente
financiare în valoare de 5.000 $ pe proiect, pentru sprijinirea înfiinţării de terase verzi de mici
76
Waldbaum, H. (2008), op.cit. pp.57-58
77
Wong, E. et al. (2008) - Reducing urban heat islands: Compendium of strategies – green roofs,
CPPD/U.S.EPA, [http://www.brightonpermaculture.org.uk/files/waldbaum-thesis.pdf], p.2
78
Metro Vancouver, Kerr Wood Leidal Associates Limited (2009), op.cit., pp.2-4,2-6; Van Lennep, E.; Finn, S.
(2008), op.cit., pp.48-49
34
dimensiuni pe acoperişurile clădirilor de locuit şi comerciale. În 2007 existau 48.090 m² de
terase verzi instalate. 79
Portland
În Portland terasele verzi sunt numite eco-terase, iar politicile vizează momentan doar
sectorul public, obligaţiile fiind de a instala eco-terase pe min. 70% din suprafaţa
acoperişurilor, iar restul de 30% să fie acoperit cu materiale cu albedo ridicat. Pentru sectorul
privat s-au adoptat reglementări care prevăd plata unei taxe de 6,45 $/m²/lună de suprafaţă
impermeabilă de acoperiş. Această taxă este redusă cu 35% dacă se instalează o eco-terasă în
proporţie de 70%. Per total, suprafaţa teraselor verzi ce acoperă clădirile publice din Portland
se ridică la 8.000 m² şi se va dubla în următorii ani. 80
New York
A adoptat acum câţiva ani un stimulent de 48 $/m² pentru înfiinţarea teraselor vezi,
ceea ce acoperă aprox. 35% din costurile de înverzire ale acoperişurilor. 81
35
grilei de punctare în vederea obţinerii autorizaţiei de construire. Ceea ce se urmăreşte este
creşterea suprafeţei spaţiilor verzi prin alocarea unor procentaje minime cuprinse între 20% şi
50% din suprafaţa totală a terenurilor destinate noilor construcţii.
36
- 60 m² de terasa înierbată x 0,8p = 48p
Total punctaj 567p
Se poate observa că în acest caz s-a depăşit punctajul minim de acordare a autorizaţiei, ceea ce este de dorit a se
încuraja.
Acest concept nou în care s-au introdus şi spaţiile verzi neconvenţionale ca element de
evaluare urbanistică, vizează însă numai construcţiile noi. Măsuri ce au în vedere spaţiile
verzi neconvenţionale şi pentru clădirile existente, se găsesc propuse în cadrul obiectivului 2
al Planului urbanistic general - Conceptul general de dezvoltare urbană (masterplanul). Pentru
a avea imaginea de ansamblu trebuie să menţionăm că masterplanul cuprinde 2 obiective
strategice:
Obiectivul 1: Dezvoltarea unei structuri economice urbane competitive,
Obiectivul 2: Creşterea atractivităţii oraşului pentru locuitori şi vizitatori.
Politicile şi programele de interes pentru tema noastră, sunt cuprinse, după cum am
menţionat, în cadrul obiectivului 2:
Politica 10: Asigurarea unui mediu urban nepoluant, cu emisii reduse de CO2 şi pulberi,
pentru un oraş verde.
Programul 5: Îmbunătăţirea calităţii aerului în oraş.
Scop: Asigurarea creşterii calităţii aerului şi creşterea confortului climatic în mediul urban.
37
Proiect: Instrumente locale pentru scăderea temperaturilor insulelor de căldură (desigilarea
solului, terase verzi, renaturalizarea unor canale şi lucii de apă).
38
Capitolul 5. Analiza potenţialului de amenajare în Timişoara
83
Primăria municipiului Timişoara - Statutul municipiului Timişoara,
[http://www.primariatm.ro/uploads/domino/atasamente_hcl/E71493E01FF18868C2256FB600281E9A/Statut.pd
f], p.11
84
Ibid., p.38
39
clădiri individuale: 15.039 - clădiri cu o locuinţă şi 3.159 - clădiri cu 2 sau mai multe
locuinţe, cu regim de înălţime P, P+1, P+2;
clădiri colective: 3.639 de clădiri, cu regim de înălţime P+4 – P+10.
Conform unui alt document realizat de primăria municipiului Timişoara, numărul total
al clădirilor s-ar ridica la 23.233, dar fără a se oferi informaţii şi despre împărţirea pe tipuri de
clădiri. 85
Presupunând că majoritatea clădirilor individuale sunt prevăzute cu acoperişuri cu
şarpantă, rămâne să ne îndreptăm atenţia către clădirile colective proiectate cu acoperişuri
plane. Însă, după cum vom arăta în subcapitolul următor, după anul 2003 pe multe dintre
clădirile colective cu regim de înălţime P+4 s-au construit acoperişuri cu şarpantă, ca
alternativă la reabilitarea izolaţiei planşeurilor.
Din totalul de 127.313 locuinţe existente în Timişoara, 95,1% sunt proprietate privată,
0,48% sunt proprietate de stat, iar 4,52% sunt locuinţe cu alte forme de proprietate. 71,3%
dintre acestea se găsesc în clădiri colective de locuit, iar restul de 28,7% în clădiri
individuale. 86
Tabelul.5.1.1. Numărul clădirilor construite în Timişoara în diverse perioade
Perioada Nr. clădiri
< 1900 2.188
1915-1929 2.197
1930-1944 4.043
1945-1960 3.028
1961-1970 3.419
1971-1975 1.614
1976-1980 1.788
1981-1985 1.003
1986-1990 724
1991-1992 82
nedeclarate 89
Din tabelul de mai sus putem trage concluzia că în Timişoara există 2 tipologii dominante ale structurii
urbane, ambele corespunzând sec. al XX-lea.
85
Primăria municipiului Timişoara - Starea economică, socială şi de mediu a municipiului Timişoara, 2008,
[http://www.primariatm.ro/uploads/files/concept/starea_economica.pdf], p.154
86
Idem
40
În ceea ce priveşte situaţia spaţiilor verzi, suprafaţa totală a acestora a crescut la 510
ha, raportată la o populaţie de 348.499 de locuitori 87 şi o suprafaţă a intravilanului de aprox.
7.224,5 ha 88 .
Tabelul 5.1.2. Suprafaţa spaţiilor verzi în Timişoara, raportată la populaţie
TIPURI Suprafaţă (ha) m²/loc.
Parcuri 117,57 3,37
Scuaruri 21,58 0,62
Spaţii verzi zone 290,15 8,32
stradale şi blocuri
Perdea forestieră 30,00 0,86
Pădurea Verde 50,70 1,45
TOTAL 510 14,63
Se observă din tabel că suprafaţa de spaţiu verde pe cap de locuitor reprezintă doar
56,27% din standardul UE de 26 m²/locuitor, şi 29,26% din standardul recomandat de către
OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) de 50 m²/locuitor. Acest lucru demonstrează foarte
clar nevoia stringentă de noi amenajări de spaţii verzi în Timişoara, mai ales că Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 prevede obligaţia de a se asigura din terenul intravilan al
oraşului suprafeţele necesare realizării a minimum 20 m²/locuitor până în anul 2010,
respectiv 26 m²/locuitor până în 2013.
În 2010, la data apariţiei lucrării elaborate de Direcţia de mediu a primăriei Timişoara,
se prevedea un program pe 4 ani (2010-2013) de îndeplinire a obligaţiilor de realizare a
suprafeţelor minime impuse, astfel: 89
1. 2010: înfiinţarea a 56 ha de noi spaţii verzi, din care 11 ha spaţii verzi intravilan cuprinse
în PUZ, PUD şi autorizaţii de construcţii; 5 ha plantaţii arbori în intravilanul extins în
Zona Fratelia, Freidorf, Fabrica de Zahăr; achiziţionarea a 40 ha pentru realizarea de
plantaţii de arbori şi arbuşti în intravilanul extins.
2. 2011: înfiinţarea a 75 ha de noi spaţii verzi, din care 30 ha plantaţii de arbori şi arbuşti
(din păşuni şi fâneţe) în Zona Timişoara – Săcălaz; 15 ha spaţii verzi cuprinse în PUZ,
PUD şi autorizaţii de construcţii; achiziţionarea a 30 ha pentru realizarea de plantaţii de
arbori şi arbuşti în intravilanul extins.
87
Ciupa, V. (coord.) et al. – Cadrul natural şi peisagistic al municipiului Timişoara, Vol.I Cadrul natural,
Direcţia de mediu, primăria municipiului Timişoara, 2010,
[http://www.banaterra.eu/romana/romana/biblioteca_banat/carti/cadrul natural vol.1.pdf], pp.19,51
88
Ibid., p.12
89
Ciupa, V. (coord.) et al. – Cadrul natural şi peisagistic al municipiului Timişoara, Vol.II Cadrul peisagistic,
Direcţia de mediu, primăria municipiului Timişoara, 2010,
[http://www.banaterra.eu/romana/biblioteca_banat/carti/cadrul peisagistic vol.2.pdf], p.124
41
3. 2012: înfiinţarea a 75 ha de noi spaţii verzi, din care 10 ha plantaţii de arbori şi arbuşti
(din păşuni şi fâneţe) în Zona Timişoara / Utvin – Sânmihaiu Român; 15 ha spaţii verzi
intravilan cuprinse în PUZ, PUD şi autorizaţii de construcţii; achiziţionarea a 50 ha pentru
realizarea de
4. 2013: pentru îndeplinirea standardului de 26 m²/locuitor se propune luarea în calcul a 130
ha din Pădurea Verde.
Referitor la spaţiile verzi din cadrul ansamblurilor de blocuri, acestea sunt amenajate
de obicei de către asociaţiile de locatari, cu arbori şi arbuşti, flori şi gazon, fără o concepţie
prealabilă de amenajare. Aceste spaţii verzi ajută la îmbunătăţirea microclimatul local prin
umbrire şi prin absorbţia zgomotului şi a poluanţilor urbani. Astfel de spaţii verzi se pot
observa în majoritatea cartierelor oraşului, existând însă zone unde acestea lipsesc cu
desăvârşire.
42
1. Pentru zone de locuit sau cartiere:
Din start trebuie să precizăm că potenţialul de amenajare pentru anumite zone de
locuit / cartiere este minim datorită tipologiei structurii urbane (predominant case). Din lipsă
de spaţiu, nu vom prezenta toate fotografiile, ci câte un set reprezentativ pentru fiecare
clasificare în parte. În urma analizei au reieşit următoarele:
1 Mai 2003
Potenţial minim: Cetate, Iosefin, Elisabetin, Fratelia, Mehala, Ronaţ, Ciarda Roşie, Plopi,
Kuncz, Banat, Între Vii, Fabric, Blaşcovici, Freidorf.
Potenţial mediu: Complexul Studenţesc-Olimpia-Stadion, Steaua.
Potenţial maxim: Soarelui, Girocului, Şagului, Dîmboviţei, Circumvalaţiunii, Bucovinei,
Aradului, Lipovei, Ion Ionescu de la Brad.
Figura 5.2.1(a,b) Zona Soarelui
24 Iunie 2011
Potenţial minim: (Cetate, Iosefin, Elisabetin, Fratelia, Mehala, Ronaţ, Ciarda Roşie, Plopi,
Kuncz, Banat, Între Vii, Fabric, Blaşcovici, Freidorf), Soarelui, Lipovei, Ion Ionescu de la
Brad, Aradului, Steaua, Dîmboviţei, Bucovinei.
Potenţial mediu: Complexul Studenţesc-Olimpia-Stadion, Girocului.
Potenţial maxim: Circumvalaţiunii, Şagului
43
Figura 5.2.2(a,b) Girocului
44
Figura 5.2.4(a,b) Clădiri colective P+10, zona Olimpia
45
5.3. Beneficiarii direcţi şi indirecţi
1. Pentru clădiri colective cu regim de înălţime P+4 – P+10: cum acoperişurile clădirilor
colective sunt parte comună indiviză, de pe urma amenajărilor teraselor verzi şi a teraselor-
grădină beneficiază toţi proprietarii locuinţelor. Avantaje mai mari au locuitorii ultimului
nivel, deoarece efectele pozitive se manifestă în mod direct asupra spaţiilor situate imediat
sub planşeu. Beneficiarii direcţi pot fi persoane fizice şi persoane juridice. Persoanele fizice
sunt proprietarii clădirilor sau a locuinţelor aflate în clădiri. Persoanele juridice pot fi:
asociaţiile de locatari/proprietari, companii şi societăţi comerciale ce deţin în proprietate sedii
şi/sau puncte de lucru în astfel de clădiri, instituţii ale statului ce deţin fond locativ. De ex.
decizia de a înfiinţa o terasă verde pe acoperişul plan al unei clădiri colective nu se poate lua
decît de asociaţia de locatari/proprietari, formată de toate persoanele fizice şi juridice
proprietare ale locuinţelor din clădire.
Beneficiarii indirecţi se împart în: persoane fizice, persoane juridice, zona/cartierul ca
şi comunitate locală, municipalitatea. Persoanele fizice sunt chiriaşii şi alte persoane decît
cele ce locuiesc în clădiri (rude, prieteni, vizitatori, angajaţi, clienţi). Persoanele juridice sunt
companiile şi societăţile comerciale ce deţin în chirie sedii şi/sau puncte de lucru. De ex. o
pizzerie sau o autoservire ce funcţionează la parterul clădirii se aprovizionează cu verdeţuri
cultivate pe terasa-grădină a imobilului. Zona/cartierul va beneficia de pe urma teraselor verzi
prin creşterea atractivităţii şi a valorii de piaţă a imobilelor, iar municipalitatea va beneficia
de creşterea încrederii cetăţenilor în capacitatea acesteia de a implementa strategiile propuse.
2. Pentru clădiri industriale şi comerciale: beneficiarii direcţi sunt persoanele fizice sau
juridice care deţin în proprietate clădirile. Beneficiarii indirecţi sunt persoanele fizice ce-şi
desfăşoară activitatea profesională în cadrul clădirilor, care pot utiliza terasa înierbată în
pauzele de lucru pentru a se relaxa; clienţii, precum şi persoanele juridice ce deţin în chirie
spaţii de birouri şi/sau puncte de lucru. De ex., o companie îşi poate invita clienţii şi
partenerii de afaceri pentru a negocia contracte sau purta discuţii de afaceri, într-un mediu
destins, în afara cadrului formal şi rigid al birourilor, pe o terasă verde.
46
Capitolul 6. Caracteristici tehnice
Sursa: http://howtobuildahouseblog.com/new-green-spaces-in-cities-green-roofs/
90
Johnston, J. & Newton, J. (2004), op. cit., p.51
91
Minke, G. (2010), op.cit., p.28
47
pentru a susţine traficul pedestru, cu cărări şi zone de şedere şi odihnă. În cadrul lor se găsesc
suprafeţe plantate cu pajişti, tufe, arbuşti şi chiar arbori, fiind asemănătoare grădinilor
convenţionale sau parcurilor. 92 Acest lucru impune o grosime mare a substratului de cultură
(între 20 şi chiar 200 cm) care evident duce la o greutate mare (250-750 kg/m²), ceea ce poate
afecta capacitatea portantă a unelor planşeuri. Pentru a nu fi necesare lucrări de consolidare
structurală, se va avea grijă să nu se depăşească limitele de rezistenţă permise. Ca atare,
acestea au costuri ridicate de înfiinţare, necesitând o întreţinere atentă şi un program de
irigare şi de fertilizare.
Figura 6.1.2. Terasă verde intensivă Malmö, Suedia
Sursa: http://greenroofmalmo.wordpress.com/about/
În general, terasele verzi, fie extensive sau intensive, sunt formate din aceleaşi
componente de bază. De sus în jos, acestea includ: 93
Covorul vegetal: alcătuit din plante ce sunt selectate în funcţie de tipul terasei (extensivă
sau intensivă), proiectarea clădirii, climatul local, însorire, cerinţe faţă de umezeală,
aplicaţii şi alţi factori similari,
Substratul de creştere sau de cultură: ce poate sau nu să includă sol, ca materie
organică primară. De obicei acesta este conceput în funcţie de tipul terasei (extensivă sau
intensivă), pentru a oferi cel mai bun suport pentru plante, cu o greutate redusă, adaptat
pentru a maximiza retenţia de apă, fără a crea băltiri ce pot afecta plantele. Substratul
ideal de creştere va fi alcătuit din materiale minerale anorganice uşoare şi din materiale
organice - compost sau sol fertil - în diferite proporţii, care să acopere necesităţile
92
Johnston, J. & Newton, J. (2004), op. cit., p.53
93
Wong, E. et al. (2008), op.cit., p.14-16
48
specifice ale plantelor. De ex. pentru o terasă extensivă este de preferat un substrat sărac
în materii organice, care este propice plantelor sălbatice de talie mică, ajutându-le să
concureze cu alte specii mai viguroase, ce prefera solurile bogate în materii organice. În
acest caz este indicat să se amestece şi particule poroase de drenare (argilă, ardezie, lavă
expandată, zgură sau piatră ponce) în partea inferioară a substratului pentru a realiza o
drenare bună a apei. 94 Pentru o terasă intensivă substratul trebuie să conţină şi o cantitate
adecvată de materii organice pentru a susţine dezvoltarea plantelor de talie medie şi mare.
Stratul de filtrare: este alcătuit dintr-o membrană geotextilă de filtrare a apei provenită
din substratul de creştere, ce opreşte particulele fine să ajungă mai departe în stratul de
drenare, pentru a nu-l colmata.
Stratul de drenare: preia excesul de apă provenit din substratul de creştere pentru a-l
canaliza către sistemul de evacuare al acoperişului, prevenind astfel încărcarea
suplimentară cu greutate a planşeului, însă el poate fi conceput să înmagazineze o
anumită cantitate de apă, care să fie folosită ulterior de plante în perioadele fără
precipitaţii. Poate fi alcătuit din materiale poroase şi uşoare de genul celor enumerate.
Stratul-barieră contra rădăcinilor: are rolul de a proteja membrana impermeabilă de
acţiunea rădăcinilor plantelor, ce o pot penetra şi cauza scurgeri de apă pe planşeu.
Bariera contra rădăcinilor poate fi alcătuită din numeroase materiale, ce pot avea în
acelaşi tip şi rol de membrane impermeabile. Enumerăm câteva tipuri de membrane în
ordinea creşterii gradului de rezistenţă:
membrane bituminoase termosudabile, membrane bituminoase polimerice şi
elastomerice, membrane din PVC, membrane din polietilenă clorurată, membrane din
poliolefină, membrane din etilen copolimerizat bituminos (ECB), membrane din etilen-
propilen-dien tip monomer (EPDM), membrane din poliuretan sau răşină poliesterică. 95
Membrana impermeabilă: cu rol de protecţie al planşeului împotriva infiltrării apei, se
montează direct pe planşeu sau peste învelitoarea stratului de termoizolaţie.
Învelitoarea: este o placă subţire, semirigidă, care oferă protecţie şi separare stratului de
termoizolaţie de dedesubt, de membrana impermeabilă, pentru care este suport.
Stratul de termoizolaţie: deşi se cunosc proprietăţile termoizolante ale teraselor verzi,
acestea nu ar trebui să substituie termoizolaţia clasică. Astfel că acest strat, alcătuit din
materiale termoizolante (polistiren extrudat, vată minerală etc.), nu ar trebui să lipsească
din cadrul structurii unei terase verzi.
94
Minke, G. (2010), op.cit., p.36
95
Ibid., pp.41-42
49
Bariera contra vaporilor de apă: este o folie care protejează stratul de termoizolaţie
împotriva pătrunderii vaporilor de apă, unde prin condensare pot deteriora materialul
termoizolant.
Figura 6.2.1 Structura teraselor verzi
6.3. Sisteme
96
Ryerson University (2005), op.cit., p.34; Dinsdale, S.; Pearen, B.; Wilson, C. (2006), op.cit., pp.14-15
97
http://www.bauder.ro/ro/acoperis-verde/acoperis-verde-pachete/acoperis-verde-pachet-standard.html
50
Pachetul uşor de acoperiş cu vegetaţie Bauder (pentru 18 m²): cu substrat gros de 50 mm,
25 m² membrană filtrare, 25 saci cu pământ, 220 buc. plante perene, îngrăşământ pentru
18 m² şi o greutate de 70 kg/m² în saturaţie maximă cu apă.
Figura 6.3.1.Sistem cu module
Sursa: http://www.prweb.com/releases/LiveRoof_Green_Roof/IRE/prweb5045044.htm
Sursa:
http://www.bauder.ro/ro/acoperis-verde/acoperis-verde-pachete/acoperis-verde-pachet-acoperis-usor.html
98
Thai, S. (2009) – The edible vegetative roof. A design for the plant and environmental sciences building at UC
Davis. University of California Davis, Department of Environmental Sciences, Landscape Architecture
Department, [http://lda.ucdavis.edu/people/2009/SThai.pdf], pp.10-11
51
creştere al plantelor (găleţi, ghivece, canistre, butoaie, cufere, lăzi, lădiţe etc.). În general,
dacă recipientele sunt mai adânci şi mai voluminoase, plantele vor fi mai productive.
Figura 6.3.3. Terasă-grădină în sistem cu recipiente, St. Petersburg, Rusia
Sursa: http://www.fadr.msu.ru/mirrors/www.igc.apc.org/cci/roofpix.html
Sursa: http://www.greenasweegrow.com/blog/?p=427
52
Figura 6.3.5. Terasă-grădină în sistem cu sere
Sursa: http://www.flickr.com/photos/healthiermi/7205314142/sizes/m/in/photostream/
6.4. Costuri
Costurile pentru înfiinţarea teraselor verzi sunt foarte dificil de evaluat, deoarece
există o serie de factori care influenţează preţul pe metru pătrat. Costurile diferă în funcţie de
suprafaţă, greutate, categoria de terasă (extensivă sau intensivă), hidroizolaţie, termoizolaţie,
compania contractantă, metoda de instalare. Studiile de preţ întreprinse pe piaţa germană de
profil, au arătat că costurile pentru înfiinţarea teraselor verzi extensive sunt cuprinse între 20
şi 50 €/m², iar pentru terasele verzi intensive între 50 şi 200 €/m². 99 Surse din Marea Britanie
prezintă o varietate de costuri, cuprinse între 26,89 £/m² (~33,6 €) pentru o terasă extensivă
realizată în regie proprie, cu materiale locale neachiziţionate, şi 185 £/m² (~231 €) pentru o
terasă verde de mici dimensiuni situată în centrul Londrei. 100 În Canada, costurile diferă de
asemenea, situându-se între 111 $CAD/m² (~87 € ) pentru o terasă simplă extensivă şi 278
$CAD/m² (~218 € ) pentru o terasă intensivă. 101 Important este de reţinut că cu cât suprafaţa
destinată amenajării este mai mare cu atât preţul este mai mic.
Costurile de întreţinere diferă în funcţie de tipul de terasă înfiinţată, suprafaţă şi
materialul vegetal instalat. În cazul teraselor verzi extensive, costurile de întreţinere sunt
neglijabile începând cu al doilea an de la înfiinţare, după maturizarea covorului vegetal.
Acest tip de terasă necesită o supraveghere minimă, probabil bi-anuală. Pentru terasele verzi
intensive, costurile de întreţinere capătă consistenţă şi se pot compara cu cele ale unei grădini
convenţionale sau ale unui parc. Ele se pot diferenţia în funcţie de activităţile de întreţinere
99
Minke, G. (2010), op.cit., p.86
100
Livingroofs.org & Ecology Consultancy Ltd. (2004), op.cit., pp.24-27
101
Wong, E. et al. (2008), op.cit., p.10
53
prestate: irigări, fertilizări, tunderi, pliviri, corecţii, înlocuiri ale vegetaţiei etc. Acestea se vor
încadra între 6,5 €/m²/an şi 13 €/m²/an.
54
Bibliografie
Ayalon, R. (2006) - Making Rooftops Bloom: Strategies for encouraging rooftop greening in
Montréal, Final Draft, 2006, McGill University School of Urban Planning
URL: http://rooftopgardens.ca/files/Making_Rooftops_Bloom_Final_Draft.pdf
Ciupa, V.; Cădariu, C.S.; Nica, D.M.; Burtic, D.-E.; Carp, N. – Strategia dezvoltării spaţiilor
verzi a municipiului Timişoara 2010-2020, Cap.XIII, Primăria municipiului Timişoara, 2011
URL: http://www.primariatm.ro/uploads/files/strategie_spatii_verzi_2011_2020/cap XIII
strategie sp_verzi 2010-2020.pdf
Dabija, A.-M.; Petrovici, R.; Georgescu, M.; Mihai, D. (2010-2011) - Proiectarea si execuţia
acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente, Redactarea 1-2, Universitatea de arhitectură şi
urbanism “Ion Mincu”, Bucureşti.
URL:
http://www.mdlpl.ro/_documente/constructii/reglementari_tehnice/Ghid_proiectarea_executi
a_acoperisuri_verzi.pdf
Dam, A.; Walke, C.; Wilson, C. (2000) - The future of rooftop gardens on the university of
Waterloo campus
URL:http://www.adm.uwaterloo.ca/infowast/watgreen/projects/library/s00rooftopgardens.pdf
Dinsdale, S.; Pearen, B.; Wilson, C. (2006) - Feasibility study for green roof application on
Queen’s University campus
URL: http://www.queensu.ca/pps/reports/greenroof.pdf
Garnett, T. (1996) – Growing food in cities. A report to highlight and promote the benefits of
urban agriculture in the UK
URL: http://peoplesgrocery.org/brahm/wp-content/uploads/2006/10/growing food in
cities.pdf
Johnston, J. & Newton, J. (2004) - Building Green: A guide to using plants on roofs, walls
and pavements, Greater London Authority. URL:
http://legacy.london.gov.uk/mayor/strategies/biodiversity/docs/Building_Green_main_text.pd
f
Lawlor, G.; Currie, B.A.; Doshi, H.; Wieditz, I. (2006) – Green roofs, a resource manual for
municipal policy makers, Canada Mortgage and Housing Corporation
55
URL: http://www.cmhc-schl.gc.ca/odpub/pdf/65255.pdf?lang=en
Holland Barrs Planning Group, Lees + Associates, Sustainability Ventures Group (2002) -
Southeast False Creek urban agriculture strategy, City of Vancouver.
URL: http://vancouver.ca/commsvcs/southeast/documents/pdf/urbanagr.pdf
Van Lennep, E.; Finn, S. (2008) - Green roofs over Dublin. A green roof policy guidance
paper for Dublin
URL: http://www.dublincity.ie/WaterWasteEnvironment/WasteWater/Documents/DCC
Green Roof Draft Guidelines %28Sept 2008%29.pdf
Livingroofs.org & Ecology Consultancy Ltd. (2004) - Green roofs. Benefits and cost
implications
URL: http://www.sustainable-eastside.net/Green Roofs Report 2.07.05.pdf
Liu, K.; Baskaran, B. (2003) - Thermal performance of green roofs through field
evaluation, Green Roof Infrastructure Conference, Chicago, IL, (NRCC-46412)
URL: http://irc.nrc-cnrc.gc.ca/pubs/fulltext/nrcc46412/
Liu, K.; Bass, B. (2005) – Performance of green roof system,Cool Roofing Symposium,
Atlanta, GA., May 12-13, 2005, pp. 1-18, (NRCC-47705)
URL: http://www.nrc-cnrc.gc.ca/obj/irc/doc/pubs/nrcc47705/nrcc47705.pdf
Liu, K.Y.; Baskaran, A. (2005) – Using garden roof systems to achieve sustainable builging
envelopes, Construction Technology Update No.65, (NRCC-48160)
URL: http://www.nrc-cnrc.gc.ca/obj/irc/doc/ctu-n65_eng.pdf
Metro Vancouver, Kerr Wood Leidal Associates Limited (2009) – Design considerations for
the implementation of green roofs
URL:
http://www.metrovancouver.org/about/publications/Publications/greenroofreporttext.pdf
Peck, S. W.; Kuhn, M. E.; Bass, B.; Callaghan, C. (1999) – Greenbacks from green roofs:
forging a new industrz in Canada. Status report on benefits, barriers and opportunities for
green roof and vertical garden technology diffusion
URL: http://greenroofs.org/pdf/Greenbacks.pdf
56
URL:
http://www.primariatm.ro/uploads/domino/atasamente_hcl/E71493E01FF18868C2256FB600
281E9A/Statut.pdf
Ryerson University (2005) - Report on the environmental benefits and costs of green roof
technology for the City of Toronto
URL: http://www.toronto.ca/greenroofs/pdf/fullreport103105.pdf
Thai, S. (2009) – The edible vegetative roof. A design for the plant and environmental
sciences building at UC Davis. University of California Davis, Department of Environmental
Sciences, Landscape Architecture Department
URL: http://lda.ucdavis.edu/people/2009/SThai.pdf
Waldbaum, H. (2008) - Green roofs for urban agriculture. What is required to support their
implementation in the UK?, University of East London, School of Computing and
Technology
URL: http://www.brightonpermaculture.org.uk/files/waldbaum-thesis.pdf
Wong, E. et al. (2008) - Reducing urban heat islands: Compendium of strategies – green
roofs, CPPD/U.S.EPA
URL: http://www.epa.gov/hiri/resources/pdf/GreenRoofsCompendium.pdf
57