MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI

TINERETULUI
UNITATEA DE MANAGEMENT A PROIECTULUI
DE REABILITARE A ŞCOLILOR

MANUAL DE ÎNTREŢINERE ŞI
URMĂRIRE A COMPORTĂRII ÎN TIMP
A CLĂDIRILOR ŞCOLARE

Realizat în cadrul Proiectului de Reabilitare a Şcolilor, al

Guvernului României şi cu sprijinul Băncii Internaţionale
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi
al Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei
Toate drepturile rezervate P.R.S.

Coordonator: prof. univ. dr. ing. Nicolae Postăvaru

ROMÂNIA 2003
 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

UNITATEA DE MANAGEMENT A PROIECTULUI

DE
REABILITARE A ŞCOLILOR

MANUAL DE ÎNTREŢINERE ŞI
URMĂRIRE ÎN TIMP A COMPORTĂRII
CLĂDIRILOR ŞCOLARE

(MANUAL DE MENTENANŢĂ
PENTRU CLĂDIRI ŞCOLARE)

Realizat în cadrul Proiectului de Reabilitare a Şcolilor, al Guvernului României şi cu

sprijinul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi

al Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei

Toate drepturile rezervate P.R.S.

Coordonator: prof.univ.dr.ing. Nicolae Postăvaru

2003
ROMÂNIA
3
 CUPRINS

1. INTRODUCERE ............................................................................8
1.1. Generalităţi ............................................................................................................. 8
1.2. Obiectul Manualului de întreţinere şi urmărire a comportării în
timp a clădirilor şcolare (Manualului de mentenanţa clădirilor
şcolare) ............................................................................................................................. 10

2. MANAGEMENTUL MENTENANŢEI .....................................12

2.1. Organizarea mentenanţei ............................................................................... 12
2.2. Componenţa echipei......................................................................................... 12
2.3. Planificarea lucrărilor şi stabilirea priorităţilor. ................................. 13
2.4. Decizia şi informarea / comunicarea ....................................................... 14

3. BUGETUL MENTENANŢEI .....................................................15

3.1. Finanţarea unităţilor de învăţământ .......................................................... 15
3.1.1. Baza legală a finanţării unităţilor de învăţământ ..................................... 15
3.1.2. Principiile de bază ale finanţării................................................................... 15
3.1.3. Sursele de finanţare ale unităţilor de învăţământ ..................................... 16
3.2. Bugetul unităţii de învăţământ .................................................................... 16
3.2.1. Conţinutul bugetului unităţii de învăţământ.............................................. 16
3.2.2. Structura unui buget de venituri şi cheltuieli ............................................ 16
3.2.3. Elaborarea şi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al şcolii .. 17
3.2.4. Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli ............................................... 17
3.2.5. Traseul bugetului de venituri şi cheltuieli de la propunere la aprobare
.......................................................................................................................................... 18
3.3. Bugetul de mentenanţă ................................................................................... 20
3.3.1. Conţinutul bugetului de mentenanţă ........................................................... 20
3.3.2. Planificarea bugetului de mentenanţă ........................................................ 21
3.3.3. Utilizarea bugetului de mentenanţă ............................................................. 22
3.3.4. Calculul bugetului de mentenanţă. Schema generală a bugetului de
mentenanţă. ................................................................................................................... 22
3.3.5.Utilizarea eficientă a bugetului general al şcolii ....................................... 24

4
 3.4. Marketingul mentenanţei ........................................................................... 25
3.4.1. Partenerii şcolii implicaţi în procesul educaţional................................... 25
3.4.2. Analiza costurilor de mentenanţă ................................................................ 25
3.4.3. Planificarea termenelor şi sursele de fonduri ............................................ 26
3.4.4. Compararea costurilor de mentenanţă cu beneficiile în planul calităţii
procesului educaţional ................................................................................................ 26
3.4.5. Alegerea materialelor. Preţul de achiziţie. Provenienţa acestora. ....... 27

4. TEHNICA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ.....................28

4.1. Arhitectura ............................................................................................................ 28
4.1.1. Amenajări exterioare ....................................................................................... 30
4.1.2. Faţade şi lucrări la exteriorul clădirii .......................................................... 32
4.1.3. Lucrări interioare ............................................................................................. 34
4.1.4. Mobilierul .......................................................................................................... 37
4.1.5. Bugetul mentenanţei lucrărilor de arhitectură .......................................... 40
4.2. Structura ................................................................................................................. 41
4.2.1. Structura de rezistenţă..................................................................................... 42
4.2.2. Structura acoperişului ..................................................................................... 47
4.2.3. Structura pereţilor neportanţi (despărţitori) .............................................. 48
4.2.4. Bugetul mentenanţei lucrărilor de structură .............................................. 49
4.3. Instalaţii sanitare ................................................................................................ 50
4.3.1. Instalaţiile de alimentare cu apă ................................................................... 51
4.3.2. Instalaţiile de canalizare ................................................................................. 65
4.3.3. Instalaţiile de stingere şi combatere a incendiilor ................................... 70
4.3.4. Instalaţiile de alimentare cu gaze naturale combustibile ....................... 72
4.3.5. Bugetul instalaţiilor sanitare ......................................................................... 77
4.4. Instalaţii termice de încălzire, ventilare, climatizare ....................... 78
4.4.1. Instalaţii de încălzire ....................................................................................... 78
4.4.2. Instalaţii de ventilare mecanică .................................................................... 83
4.4.3.Instalaţii de climatizare (aer condiţionat) ................................................... 85
4.4.4. Bugetul instalaţiilor termice .......................................................................... 87
4.5. Instalaţii electrice .............................................................................................. 88
4.5.1. Sisteme de iluminat ......................................................................................... 89
4.5.2. Instalaţia electrică pentru iluminatul normal şi de siguranţă (din
interiorul şi exteriorul clădirii) şi prize .................................................................. 90
4.5.3. Instalaţiile electrice de forţă şi automatizare ............................................ 91
4.5.4. Instalaţiile electrice de curenţi slabi ............................................................ 93
4.5.5. Instalaţii de protecţie ....................................................................................... 93
4.5.6. Bugetul instalaţiilor electrice ...................................................................... 100

5
5. ANEXE ........................................................................................101
5.1. Depozitarea şi evacuarea deşeurilor solide. Reciclarea
deşeurilor. ..................................................................................................................... 101
5.2. Norme pentru protecţia şi siguranţa utilizatorilor ........................... 103
5.3. Recomandări pentru exploatare, întreţinere şi proiectare;
caracteristici tehnice şi descrierea lucrărilor de construcţii şi
instalaţii ......................................................................................................................... 105
5.3.1. Arhitectura ....................................................................................................... 107
5.3.2. Structura ........................................................................................................... 109
5.3.3. Instalaţii sanitare ............................................................................................ 111
5.3.4. Instalaţii termice: încălzire, ventilare, climatizare ............................... 118
5.3.5. Instalaţii electrice ........................................................................................... 121

BIBLIOGRAFIE ............................................................................134

6
 Cuvânt înainte

Prezentul Manual de întreţinere şi urmărire în timp a comportării clădirilor şcolare vine ca un

rezultat firesc al finalizării unui număr de 1200 de şcoli realizate în cadrul Proiectului de
Reabilitare a Şcolilor.
El constituie un instrument util, viabil şi apropiat mentalităţii europene pentru autorităţile
locale şi conducerea şcolilor, în faţa noilor responsabilităţi privind întreţinerea clădirilor
şcolare.
Manualul ţine cont de câteva noi principii ce urmează să se implementeze cât de curând şi la
noi, în mentalitatea colectivă:
- descentralizarea răspunderii deciziei până la nivelul celui implicat direct în ea:
autorităţi locale, conducerea şcolii, părinţi, comunitatea locală de afaceri;
- finanţarea şcolilor, inclusiv întreţinerea lor, funcţie de numărul de elevi, deci buget fix
– eficienţă maximă.
- competiţia, puterea exemplului, rezolvarea problemelor sociale prin implicarea
colectivităţii în rezolvarea unor activităţi.
Acest manual este şi exhaustiv, putând fi aplicat si altor clădiri, inclusiv celor personale.
După aplicarea lui circa doi ani, el urmează a fi refăcut, îmbunătăţit, adaptat cerinţelor locale.
În acest moment, prin intermediul Consiliilor Judeţene – Serviciile Tehnice, se urmăreşte
pregătirea unui număr cât mai mare de persoane de la nivel local, în aplicarea lui.
Dorim, în acest sens, să primim observaţiile şi propunerile dumneavoastră în orice moment şi
vă asigurăm că vom ţine cont de ele.

Coordonator de Proiect,
Nicolae Postăvaru

7
1. INTRODUCERE

1.1. Generalităţi

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, împreună cu ceilalţi factori implicaţi în

susţinerea şi organizarea procesului de învăţământ, continuă reforma în domeniul
învăţământului preuniversitar, concentrându-se asupra creşterii calităţii actului educaţional şi
pe acţiunea de susţinere materială şi financiară a acestuia, odată cu structurarea obiectivelor şi
a priorităţilor într-o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung care cuprinde mai multe
programe şi direcţii de acţiune.
Principiile politicilor din domeniul educaţiei sunt în consens cu recomandările şi sugestiile
organismelor internaţionale, ele adăugându-se setului de strategii şi măsuri aplicate în ultimii
ani de Guvernul României, menite să asigure cadrul propice admiterii ţării noastre în
comunitatea ţărilor dezvoltate. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului ţine cont de
recomandările OECD, Băncii Mondiale, UNESCO şi UNICEF atunci când elaborează
politicile educaţionale care au drept scop dezvoltarea sistemului de învăţământ în perspectiva
integrării României în Uniunea Europeană. Ministerul a elaborat o nouă politică în ceea ce
priveşte infrastructura şcolilor, care are drept scop menţinerea acesteia la un nivel de
funcţionare corespunzător. Responsabilităţile pentru mentenanţa şcolilor au fost
descentralizate, totuşi anumite acţiuni sunt dirijate de la nivel naţional, prin Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului fiind finanţate din bugetul de stat perfecţionarea pregătirii
profesionale a cadrelor didactice, concursurile naţionale, cheltuielile pentru manuale, burse,
tabere, inspectorate şcolare, precum şi programele naţionale şi cele cu finţare externă.
Personalul şcolii, comunitatea locală şi alţi factori au un rol activ în activitatea de mentenanţă
a şcolilor, rol ce urmează să fie mai bine definit în scurt timp. Elevii vor fi şi ei implicaţi în
procesul de mentenanţă a şcolilor, în menţinerea curăţeniei şi păstrarea facilităţilor în bune
condiţii.
Scopul principal al politicilor de descentralizare îl constituie delegarea responsabilităţii
deciziei privind finanţarea învăţământului preuniversitar la nivel local şi la nivel de
şcoală. Efectul descentralizării apropie şcoala de centrul de decizie privind întocmirea şi
execuţia bugetului şi creşte gradul de participare al conducerii locale la viaţa unităţii de
învăţământ.
Necesităţile curente de funcţionare ale şcolii, ca şi cele de perspectivă şi modernizare,
determină eforturile depuse pentru multiplicarea surselor de finanţare a unităţilor şcolare şi
folosirea lor eficientă. Pentru aceasta, deciziile şi responsabilităţile privind planificarea,
formarea, repartizarea şi folosirea acestor fonduri trebuie să aparţină celor apropiaţi de actul
educativ. Principiul descentralizării financiare şi administrative a determinat
descentralizarea responsabilităţilor actului educaţional, inclusiv în activitatea de
mentenanţă a şcolilor.

8
Ordonanţa de Urgenţă nr. 32/2001 elaborată de Guvernul României a stabilit o legătură între
autoritatea locală şi unitatea şcolară. Metodologia de aplicare a acestei ordonanţe aprobate
prin H.G. 538/2001 stabileşte că necesarul de fonduri pentru finanţarea proporţională cu
numărul de elevi este asigurat prin bugetele locale. Fondurile aferente cheltuielilor materiale,
lucrărilor de remediere curente sunt asigurate din veniturile locale şi extrabugetare ale şcolii şi
cele pentru intervenţii capitale şi investiţii sunt susţinute de bugetele locale, ale consiliilor
judeţene, după caz, precum şi din fonduri provenite din alte surse (buget de stat, venituri din
surse externe, care se acordă pe bază de programe de finanţare). Potenţialul economic al
agenţilor economici din localitate ca şi nivelul veniturilor membrilor comunităţii influenţează
puternic mărimea acestor fonduri.
Parte componentă a procesului de modernizare a învăţământului, dezvoltarea bazei materiale a
învăţământului preuniversitar are între priorităţile sale îmbunătăţirea dotării cu mijloace de
învăţământ didactic şi mobilier şcolar, înfiinţarea, dotarea şi informatizarea bibliotecilor
şcolare, reabilitarea spaţiilor de învăţământ şi sociale destinate elevilor, realizarea unor lucrări
de investiţii şi consolidare, precum şi un întreg set de măsuri menite să asigure menţinerea în
stare bună de funcţionare a întregului patrimoniu al unităţilor şcolare.
Factorii responsabili cu asigurarea şi dezvoltarea bazei materiale a învăţământului: şcoala,
consiliul local, primăria, biserica, comitetele de părinţi şi, nu în ultimul rând, Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Ministerul Administraţiei şi Internelor vor avea în
vedere nu doar necesarul iniţial de fonduri, ci şi necesarul anual de fonduri pentru întreţinerea
şi buna funcţionare a acestor resurse de patrimoniu. În acest sens, planificarea / previziunea
bugetară trebuie să aibă în vedere atât fondurile necesare dotărilor, înlocuirilor şi reabilitării
unor valori de patrimoniu şi investiţiilor noi, cât şi fondurile necesare acoperirii cheltuielilor
de întreţinere / mentenanţă ale acestui patrimoniu. Pentru aceste din urmă cheltuieli este
necesar să se cunoască volumul lor anual, sursele de acoperire cu fonduri şi factorii
responsabili cu asigurarea surselor şi efectuarea operaţiilor de mentenanţă.
Participarea partenerilor sociali înseamnă implicare în proiectarea, controlul şi calitatea
actului educaţional, administrarea şi gestionarea corectă a fondurilor destinate
educaţiei. Această implicare are grade şi nivele diferite de participare. Astfel, societatea
participă, în ansamblul ei, la finanţarea învăţământului preuniversitar de stat prin alocarea
fondurilor de la bugetul de stat; comunitatea locală participă prin alocarea din veniturile sale
a fondurilor necesare finanţării proporţionale şi complementare; agenţii economici participă
în funcţie de puterea lor economică şi de interesul lor la dezvoltarea bazei materiale a şcolii;
familia participă în funcţie de capacitatea ei economico-financiară şi de gradul de înţelegere
al importanţei actului educaţional.
Elevii participă atât la procesul educaţional, cât şi la păstrarea şi întreţinerea bazei
materiale a şcolii.
Consiliile locale şi judeţene, prin organismele lor specializate, împreună cu conducerile
şcolilor şi inspectoratelor şcolare, sunt chemate să colaboreze în procesul de monitorizare a
activităţii educaţionale şi de susţinere materială şi financiară a diverselor categorii de şcoli sau
domenii ale activităţii şcolare.
Elaborarea bugetelor de întreţinere a şcolilor (mentenanţa clădirilor şcolare) este o
practică internaţională. Aplicată şi în ţara noastră, ea are rolul de a crea o bază sigură
de finanţare a activităţii de mentenanţă prelungind printr-o întreţinere sistematică, în
condiţii financiare optime, starea de bună funcţionare a patrimoniului pus la dispoziţia
procesului de învăţământ.

9
1.2. Obiectul Manualului de întreţinere şi urmărire a comportării
în timp a clădirilor şcolare (Manual de mentenanţa pentru clădiri
şcolare)

În perioada 1998-2003, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului desfăşoară cu succes

Programul de Reabilitare a Şcolilor, în valoare de 130 mil. USD. Acest program este finanţat
de Banca Mondială cu 70 mil. USD şi BDCE cu 13,8 mil. USD, restul de 46,2 mil. USD fiind
contribuţia Guvernului României. Prin acest program care a cuprins 1200 de şcoli, s-a realizat
reabilitarea sau construirea a 844 de şcoli din care:
Construcţie şi refuncţionalizare……………………..........498
Construcţie, refuncţionalizare şi extindere...........................64
Demolare şi reconstrucţie:……………………...................282,
amplasate după cum urmează:
Urban:……………………128
Rural:…………………….716.
Restul vor fi finalizate în cursul anului 2003.

Beneficiarii acestui program sunt cei 260 000 de elevi care anual vor învăţa în condiţii mai
sigure şi mai civilizate. Una din problemele care au generat acest program, ca şi necesitatea
continuării lui până în 2009 cu BEI şi BDCE, a fost slaba alocare de fonduri pentru
întreţinerea clădirilor şcolare. Practic, în ultimii 25-30 de ani, şcoala nu a mai beneficiat de
fonduri pentru menţinerea ei la nivelul solicitat de procesul educaţional şi nici nu a mai ţinut
pasul cu dezvoltarea civilizaţiei. În aceste condiţii, au apărut deteriorări care într-o zi
semnalate şi-au cerut preţul: o investiţie mare într-un moment dificil pentru bugetele locale şi
deopotrivă pentru bugetul de stat.
Prin mentenanţă, (în limba engleză „to maintain” = a menţine, a întreţine), în spiritul
manualului de faţă, se înţelege ansamblul tuturor activităţilor tehnice şi administrative,
inclusiv operaţiile de supraveghere, de menţinere a caracteristicilor unei entităţi tehnice:
clădire / echipament/ utilaj, într-o stare care să-i permită să deservească în condiţii standard de
calitate scopul pentru care a fost proiectată.
Filozofia acestui manual, pe care actualii proprietari şi administratori ai şcolilor,
conducerile şcolilor şi consiliile locale şi judeţene, este absolut necesar să o înţeleagă,
constă în aceea că, dacă nu vor investi periodic şi sistematic pentru întreţinerea şi
păstrarea unei clădiri, sumele de bani, care în orice caz vor trebui la un moment dat să
fie plătite, vor fi înzecit mai mari.
Soluţia este ca proprietarii sau administratorii şcolilor să urmărească permanent buna
funcţionare a clădirii şcolii, investind periodic sume mai mici pentru întreţinere astfel încât să
nu mai fie necesare reparaţii accidentale, scumpe şi neplăcute. Este, deci, filozofia bunului
gospodar care îşi face vara sanie şi iarna car.

10
Manualul de întreţinere şi urmărire a comportării în timp a clădirilor şcolare (Manual
de mentenanţă pentru clădiri şcolare), primul manual în acest domeniu apărut în
România, este conceput pentru a servi următoarelor scopuri:
• introducerea noţiunii de "mentenanţă" ca parte a activităţii factorilor responsabili din
domeniul educaţional;
• îndrumarea echipelor de verificare a stării clădirilor şcolare (inclusiv a clădirilor
anexe din complexul şcolii) în cele peste două mii de oraşe şi comune din ţară, în
activitatea de mentenanţă; manualul se adresează în special celor care nu sunt
specialişti în domeniu (din afara breslei constructorilor), constituind o prezentare a
modului de a gospodări şi de a aloca fonduri pentru întreţinerea unei şcoli, indiferent
în ce zonă a ţării se află această şcoală.
• sublinierea importanţei activităţii de menţinere în condiţii bune de funcţionare a şcolii,
printr-o activitate de mentenanţă curentă, astfel încât să se evite acele acţiuni şi cheltuieli
neprevăzute generate de un management mai puţin eficient.
Manualul are trei caracteristici:
• pleacă de la ideea că este mai ieftin să întreţin / să înlocuiesc o entitate tehnică (piesă,
material, echipament) decât să o repar;
• are ca scop păstrarea clădirilor şcolare în condiţii tehnice de funcţionare optime
desfăşurării procesului educaţional;
• are la bază experienţa acumulată de ţările dezvoltate care au reuşit să facă astfel economii
pe termen mediu şi lung.
Manualul este organizat în cinci capitole:
• Introducere
• Managementul mentenanţei
• Bugetul mentenanţei
• Tehnica lucrărilor de întreţinere (mentenanţă)
• Anexe cu recomandări privind: norme de protecţie şi siguranţă a utilizatorilor; depozitarea
şi evacuarea deşeurilor; reciclarea materialelor refolosibile; proiectarea, exploatarea şi
întreţinerea; caracteristicile tehnice şi descrierea lucrărilor de construcţii şi instalaţii.

Consideraţi clădirea ca fiind maşina dumneavoastră căreia îi faceţi anual verificarea, îi

înlocuiţi piesele care s-ar putea defecta, astfel încât anul următor să circulaţi liniştit şi în
siguranţă. La fel trebuie procedat şi cu şcoala pentru ca elevii să se simtă în permanenţă
confortabil şi ca activitatea lor de învăţare să fie stimulată. Conservaţi acest mediu cât
mai mult prin realizarea propriului dumneavoastră plan de mentenanţă, după modelul
manualului de faţă.

Mentenanţa nu înseamnă creşterea calitativă sau reducerea costurilor de exploatare, acestea se

fac prin modernizări şi dezvoltări, care nu fac obiectul acestui manual.
După un anumit timp, manualul va fi îmbogăţit şi definitivat pe baza experienţei acumulate ca
urmare a folosirii lui.

11
2. MANAGEMENTUL MENTENANŢEI
2.1. Organizarea mentenanţei

Cine organizează şi cine răspunde de activitatea de mentenanţă?

Proprietarul clădirii, care este consiliul local sau judeţean, împreună cu administratorul
executiv care este directorul şcolii.
Cum se organizează activitatea?
Consiliul local sau judeţean numeşte o echipă care la un interval de şase luni va verifica,
urmând întocmai instrucţiunile prezentului manual, toate clădirile şcolare pe care le are în
proprietate / administrare consiliul judeţean sau primăria.
Această echipă întocmeşte pentru fiecare şcoala un raport de inspecţie al situaţiei existente,
pe baza prezentului Manual de mentenanţă (vezi cap. 4) şi face propuneri bugetare pentru
remedierea problemelor apărute şi păstrarea clădirii şcolii la parametrii tehnici standard de
funcţionare.
Cui raportează echipa ?
Consiliului care a numit-o.
Când are loc inspecţia echipei si când se depune raportul comisiei ?
Inspecţia va avea loc în lunile octombrie-noiembrie şi în perioada vacanţei de Paşti,
urmând ca până la 15 decembrie, respectiv 15 iunie, şeful echipei să depună raportul la
consiliul local, astfel încât lucrările foarte urgente / urgente să poată fi realizate în vacanţa de
iarnă, respectiv de vară, alături de cele planificate. În perioada de garanţie, la şcolile noi,
echipa va face verificări urmărind rezolvarea de către constructor a problemelor apărute,
conform prevederilor din contract.

2.2. Componenţa echipei

Din câţi membri este formată echipa ?

Se recomandă un număr de 5 membri, dintre care unul va fi numit şeful echipei. Ei pot fi:
• Un membru al comisiilor de învăţământ, cultură şi urbanism şi amenajarea teritoriului din
cadrul primăriei / consiliului judeţean sau local; directorul şcolii sau un alt cadru didactic;
personal angajat calificat în activitatea de mentenanţă: administratorul şcolii; eventual un
reprezentant al comitetului de părinţi; atribuţiile acestor membri ai echipei vor intra în
sacinile de serviciu ale fiecăruia.
• Specialişti, consultanţi, firme, angajaţi speciali pentru această activitate, dacă aşa
stabileşte consiliul, aceştia fiind retribuiţi pe baza de contract din fonduri de la bugetul
local .

12
Ce pregătire trebuie să aibă membrii echipei ?
Este de dorit ca echipa să fie complexă: este vorba de specialişti, dacă este posibil
reprezentanţi ai proiectantului şi constructorului: arhitect şi inginer, diriginte de şantier;
specialist în costuri, evaluări, marketing; cadru didactic. De la caz la caz, pot fi şi specialişti
din alte domenii, spre exemplu agricultori, sau părinţi ai elevilor.
Ce calităţi trebuie să aibă membrii echipei ?
• să fie foarte buni gospodari şi să aibă aptitudini de analizare şi evaluare a tuturor
aspectelor menţionate în manual a fi observate la faţa locului;
• capacitate bună de comunicare cu personalul şcolii: director, administrator, profesori,
pentru a afla neajunsurile şi solicitările lor.
Personalul care face parte din echipa de inspecţie va trebui să fie instruit în domeniul
mentenanţei şi în mod special, în mentenanţa şcolilor, astfel încât să poată elabora un plan de
mentenanţă şi un buget adecvat.

2.3. Planificarea lucrărilor şi stabilirea priorităţilor.

Elementele cheie care determină planificarea activităţii de mentenanţă sunt:

• Inspecţia efectuată de echipa desemnată;
• Identificarea tipului de lucrare (foarte urgente, urgente, curente);
• Organizarea lucrărilor de mentenanţă (planificarea termenelor şi a responsabilităţilor);
• Identificarea costurilor şi planificarea acestora;
• Planificarea şi întocmirea bugetului activităţii;
• Identificarea resurselor de finanţare;
• Căi de alocare a resurselor financiare;
• Identificarea şi stabilirea modalităţilor de utilizare a resurselor externe (în situaţia în care
nu este posibil pe plan local).

Cine stabileşte priorităţile în ceea ce priveşte lucrările?

Echipa, conform Manualului de mentenanţă, va stabili trei categorii de lucrări:
• Foarte urgente: lucrări a căror nerealizare poate duce la accidente, pagube etc. (spre ex.
defecţiuni la instalaţia de gaz). Se vor remedia imediat.
• Urgente: lucrări a căror nerealizare duce la desfăşurarea procesului educaţional în condiţii
slabe calitativ. Acestea se vor remedia până la începutul următorului an şcolar.
• Curente sau planificate: acestea se vor planifica pentru anul următor, vacanţe etc.
Pe baza analizei de la faţa locului, echipa propune ordinea de prioritate a lucrărilor.
Cine va controla cum au fost stabilite aceste priorităţi ?
Primarul sau vicepreşedintele de resort al consiliului local sau judeţean, după caz.
Cine va ţine evidenţa planificării ?
Serviciile de specialitate din cadrul primăriilor şi fiecare director pentru unitatea pe care o
conduce.

13
Cine va răspunde de realizarea lucrărilor ?
Comisia pentru urbanism şi amenajarea teritoriului / tehnică investiţii, după caz şi conducerea
şcolii.
Cine răspunde de cuprinderea lucrărilor în bugetul anului următor ?
Serviciile de specialitate din cadrul primăriilor şi consiliilor judeţene şi fiecare director
urmăresc introducerea propunerilor în proiectul de buget elaborat de unitatea administrativă.
Acest obiectiv intră şi în sarcina directorilor unităţilor de învăţământ care încă nu au
contabilitate proprie şi a căror execuţie bugetară se realizează la nivelul primăriei.
Cine va verifica execuţia lucrărilor ?
Membrii echipei.
Cine va raporta anual efectuarea lucrărilor de mentenanţă la şcoli ?
Şeful echipei.
Primarul / preşedintele consiliului judeţean va cuprinde această activitate în raportul anual.

2.4. Decizia şi informarea / comunicarea

Cine ia decizia efectuării lucrărilor pe baza raportului echipei ?

Primarul / preşedintele consiliului judeţean şi consiliul.
Cine şi în ce mod comunică comunităţii deciziile privind bugetul şi mentenanţa clădirii ?
Responsabilul cu presa al autorităţii locale va comunica prin mass-media locală; în nici un caz
rapoartele nu vor rămâne nefolosite, uitate prin sertare; alte mijloace specifice fiecărei
comunităţi: întâlniri cetăţeneşti, slujbe bisericeşti etc. Activitatea de informare revine şi
autorităţilor locale, prin şedinţe publice, şi directorilor de şcoli, la întâlnirile cu părinţii.
În ce scop se face comunicarea ?
Pentru a atrage şi alte fonduri spre şcoală. Oamenii informaţi pot solicita prin prieteni,
comitete de părinţi, familie, biserică, alte fonduri pentru bunul mers al şcolii.
Comunitatea doreşte, în general, să sprijine suplimentar cu bani cheltuielile şcolii unde au
învăţat membrii ei sau copiii lor. Să le lăsăm ca această dorinţă de implicare să se realizeze.
Cum se comunică ?
Clar, simplu şi direct, cu cauze şi rezultate concrete.
Cine răspunde ?
Directorul şcolii şi autorităţile publice locale.

14
3. BUGETUL MENTENANŢEI

3.1. Finanţarea unităţilor de învăţământ

3.1.1. Baza legală a finanţării unităţilor de învăţământ

Baza legală a finanţării unităţilor de învăţământ o reprezintă prevederile Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 şi Hotărârea Guvernului nr. 538/2001 de aprobare a
Metodologiei de aplicare a ordonanţei precedente, legile anuale ale bugetului de stat, precum
şi principiile înscrise în Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Aşa cum prevăd "Normele metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de
stat" aprobate prin Hotărârea nr. 538/07.06.2001, începând cu anul 2001, cheltuielile pentru
finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale
unităţilor administrativ-teritoriale în raza cărora acestea îşi desfăşoară activitatea.

3.1.2. Principiile de bază ale finanţării

Fiecare unitate de învăţământ are buget propriu anual de venituri şi cheltuieli. La întocmirea
bugetului de venituri şi cheltuieli, indiferent de sursa de finanţare (buget de stat, buget local
sau surse proprii) se au în vedere două criterii de alocare a fondurilor, conform HG 538/2001:
• finanţarea proporţională influenţată de numărul de elevi sau preşcolari, pentru cheltuielile
de personal, manualele şcolare şi bursele şcolare;
• finanţarea complementară, care nu este influenţată în mod direct de numărul de elevi/
preşcolari din unitate, pentru cheltuielile materiale şi servicii, alocaţiile pentru instituţii
publice, pentru cheltuielile de capital (reparaţii capitale, lucrări de consolidare, obiective
de investiţii; ponderea acestora va scădea pe măsură ce bugetul de mentenanţă este
planificat şi realizat) şi pentru alte cheltuieli nedeterminate de numărul de elevi/preşcolari.

Cheltuielile de mentenanţă se vor cuprinde în cheltuielile materiale curente conform

apartenenţei clasificaţiei bugetare.
Pe baza acestor două criterii se repartizează şi se completează bugetul aprobat către
unitatea de învăţământ.
Sumele necesare pentru finanţarea proporţională se calculează prin înmulţirea numărului de
elevi/preşcolari cu costul mediu anual orientativ pe elev/preşcolar comunicat de inspectoratul
şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, de fiecare unitate de învăţământ
preuniversitar de stat, pe profiluri de învăţământ. Sumele necesare pentru finanţarea
complementară se stabilesc în funcţie de necesităţile de acoperire a cheltuielilor şcolii.

15
La propunerea şcolii, în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor
municipiului Bucureşti se includ sume pentru cheltuieli materiale şi servicii, alocaţii pentru
instituţiile publice şi cheltuieli de capital, care se asigură, conform legii, de autoritatea locală.
Cheltuielile de mentenanţă sunt fundamentate pe baza proceselor verbale şi a ordinii de
prioritate propuse de echipele de verificare a stării clădirilor unităţilor de învăţământ.
Directorul şcolii este direct implicat în activitatea de mentenanţă. Participarea lui la inspecţia
şcolii şi pregătirea profesională îi va permite să participe atât la elaborarea bugetului de
mentenanţă prin identificarea resurselor, cât şi la multiplicarea fondurilor prin eforturi proprii
de obţinere a resurselor extrabugetare sau prin antrenarea comunităţii locale (de exemplu,
comitetele de părinţi) la sporirea resurselor financiare ale şcolii.
Pentru lucrări de consolidare şi modernizare sau alte investiţii mari, sarcina de acoperire
financiară şi realizare revine consiliului local sau judeţean.

3.1.3. Sursele de finanţare ale unităţilor de învăţământ

• Bugetul de stat
• Bugetul autorităţilor locale
• Bugetul consiliilor judeţene
• Sursele proprii ale unităţii de învăţământ
• Programe cu finanţare externă
Procentul alocat autorităţilor locale, din care se construieşte bugetul unităţii de învăţământ, se
calculează având în vedere capacitatea fiecărei autorităţi locale de a colecta taxe şi impozite.
Primarul este responsabil, la nivel local, pentru susţinerea serviciilor educaţionale şi de
finanţarea învăţământului preuniversitar de stat. Din sursele de finanţare mai sus enumerate se
alimentează bugetul unităţii de învăţământ prin bugetul consiliului local. Unele fonduri pot fi
trimise direct către şcoală de la Consiliul judeţean sau de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului, prin programe speciale de finanţare.

3.2. Bugetul unităţii de învăţământ

3.2.1. Conţinutul bugetului unităţii de învăţământ
Bugetul unei şcoli trebuie să reflecte necesarul de finanţare, în condiţiile în care unitatea de
învăţământ aplică măsuri pentru utilizarea cu maximă eficienţă a bazei materiale existente şi a
fondurilor în interesul procesului de învăţământ. El este un instrument de urmărire a realizării
indicatorilor fizici şi valorici propuşi.

3.2.2. Structura unui buget de venituri şi cheltuieli

Structura unui buget de venituri şi cheltuieli pentru o unitate de învăţământ preuniversitar de
stat cuprinde următoarele:
Venituri, care pot fi:
• venituri din credite de la bugetul de stat;
• venituri din credite de la bugetul local;
• venituri extrabugetare obţinute în condiţiile legii;
• venituri din surse externe.

16
Cheltuieli, având ca surse credite de la bugetul de stat sau bugetul local, alte surse de venituri,
pot fi:
• cheltuieli de personal;
• cheltuieli materiale şi servicii (inclusiv cheltuielile de mentenanţă);
• burse;
• cheltuieli de capital (de investiţii).

Această clasificare permite gruparea sumelor în mod logic şi real, adoptarea de măsuri pentru
încasarea la termen a veniturilor care fac posibile cheltuielile potrivit scopurilor aprobate,
luarea deciziilor de încadrare în limitele legale pentru ordonatorul de credite.

3.2.3. Elaborarea şi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al şcolii

În prima fază de elaborare a proiectului bugetului de stat şi a proiectelor bugetelor locale,
unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, ai căror conducători îndeplinesc calitatea de
ordonator terţiar de credite, în cazul în care sunt directorii centrelor de execuţie bugetară,
întocmesc şi prezintă proiectul de buget şi fundamentările corespunzătoare autorităţii publice
locale direct sau prin intermediul centrelor de execuţie bugetară. Conducătorul unităţii de
învăţământ răspunde de respectarea dispoziţiilor legale în utilizarea creditelor şi în realizarea
veniturilor, în folosirea cu eficienţă a sumelor primite. După aprobarea Legii Anuale a
Bugetului, repartizarea sumelor pentru bugetele instituţiilor de învăţământ preuniversitar de
stat se face în prima fază prin intermediul consiliilor judeţene prin hotărâre şi cu asistenţă
tehnică din partea direcţiei generale a finanţelor publice şi a inspectoratului şcolar, pentru
cheltuielile de la bugetul de stat.
În cea de-a doua fază, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate din bugetul de stat şi după
adăugarea sumelor necesare finanţării complementare, comunică unităţilor de învăţământ şi
trezoreriilor la care acestea sunt arondate bugetele aprobate conform legii. În acest moment,
bugetul unităţii de învăţământ devine documentul pe baza căruia se asigură finanţarea
cheltuielilor în exerciţiul financiar în curs.

3.2.4. Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli

Execuţia bugetelor instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se referă la deschiderea
creditelor bugetare de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, la operaţiunile
de încasare a veniturilor extrabugetare realizate de către ordonatorii terţiari de credite, precum
şi la angajarea şi efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget.
În cazul în care unitatea de învăţământ preuniversitar de stat îşi execută bugetul propriu prin
unităţi administrativ-teritoriale sau prin altă instituţie de învăţământ la care este arondată,
cheltuielile se angajează pe baza documentelor semnate din punct de vedere al necesităţii, de
directorul instituţiei de învăţământ. Aceste documente vor fi transmise primăriilor şi
instituţiilor de învăţământ la care sunt arondate, care, după verificarea documentelor din punct
de vedere al încadrării, respectării limitelor şi destinaţiei creditelor din bugetul unităţii
respective, procedează la declanşarea formalităţilor de efectuare a plăţilor propuse. Există
reglementat un sistem de raportare contabilă a execuţiei bugetare trimestrială şi anuală pentru
controlul legalităţii utilizării fondurilor alocate.

17
3.2.5. Traseul bugetului de venituri şi cheltuieli de la propunere la aprobare

Pe drumul şcoală-autoritate locală-şcoală, alocarea sumelor din bugetul local către sistemul de
învăţământ se face astfel:

ŞCOALA
BVC aprobat al şcolii
Propunere de BVC elaborat pe baza finanţării
proporţionale
Alocarea sumelor aferente
finanţării complementare din
PRIMĂRIA bugetul local
Corelarea BVC-urilor unităţilor de învăţământ
individuale sau a centrelor bugetare

BUGETUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT AL

Prin consiliul judeţean
AUTORITĂŢII LOCALE

BUGETUL DE STAT
BVC APROBAT

Pasul I
Propunerea bugetului de venituri şi cheltuieli de către directorul unităţii de învăţământ,
alături de fundamentările necesare, ţinând cont de:
• costul mediu pe elev / preşcolar anual comunicat;
• starea şi calitatea bazei materiale aflate în administrarea acestuia;
• prioritatea realizării unor obiective şi programe pentru procesul educativ.

Pasul II
Stabilirea sumei totale pentru capitolul învăţământ din bugetul local, ţinând cont de:
• procentul din PIB alocat educaţiei la nivelul naţional;
• propunerea de buget aferentă finanţării proporţionale de la nivelul unităţii şcolare,
propuneri în care sunt incluse şi cheltuielile de mentenanţă şi propunerea pentru sumele
aferente finanţării complementare;
• sumele necesare proiectelor aflate în derulare în anul financiar în exerciţiu;
• evaluarea sumelor necesare proiectelor viitoare pe care le semnalează prin note de
fundamentare directorii unităţilor de învăţământ;
• sumele necesare programelor de învăţământ iniţiate de inspectoratul şcolar şi suportate din
bugetul şcolii (programe de perfecţionare, concursuri şi olimpiade etc.).

18
Pasul III
Alocarea sumei totale pentru învăţământ din bugetul propriu local pentru fiecare unitate
şcolară, ţinând cont de:
• costul mediu anual înmulţit cu numărul de preşcolari şi elevi înscrişi în anul şcolar;
• costul mediu anual înmulţit cu numărul mediu de elevi care participă la olimpiadele
şcolare sau concursurile locale;
• nivelul cheltuielilor materiale curente estimate pe bază de indicatori fizici, respectiv
cheltuielile de exploatare ale unităţii de învăţământ;
• suprafaţa terenurilor aferente unităţilor de învăţământ;
• gradul de dotare (spre exemplu: număr de calculatoare conectate la internet, număr de
posturi telefonice, fax, xerox, mijloace de transport);
• acţiuni speciale din programul de activitate al fiecărei unităţi de învăţământ.

După evaluare se determină fondurile necesare funcţionării curente a fiecărei unităţi de

învăţământ. Astfel:
 
Tot fonduri = ∑  Fs1 + Fs 2 + Fs 3 + ...Fsn 
 
unde: Totfonduri = totalitatea fondurilor alocate din bugetul local pentru învăţământ
Fs1…sn = fonduri alocate pentru o unitate şcolară.
Fondurile necesare şcolii sunt determinate de mărimea cheltuielilor aferente finanţării
proporţionale şi finanţării complementare.
Astfel:
Chf = Chs + Chp + Chms +Chb + Chm
Unde: Chf = cheltuieli aferente finanţării
Chs = cheltuieli pentru salarii
Chp = cheltuieli cu perfecţionarea profesională
Chms = cheltuieli cu manualele şcolare
Chb = cheltuieli cu bursele elevilor
Chm = cheltuieli materiale curente cerute de procesul educativ, inclusiv cheltuielile de
mentenanţă

Pasul IV
Repartizarea sumei totale cuvenite fiecărei unităţi de învăţământ.
În funcţie de posibilităţile de acoperire cu fonduri, sumele alocate fiecărei şcoli se corectează
proporţional la valoarea reală posibil de a fi acoperită din bugetul local.
Stabilirea priorităţilor în ceea ce priveşte activităţile de execuţie a lucrărilor de
mentenanţă şi alocarea sumelor necesare se face în consiliul de administraţie prin
colaborarea dintre directorii unităţilor şcolare, ca ordonatori terţiari de credite, şi
consiliul local, astfel încât sa se acopere cheltuielile necesare de funcţionare normală a
şcolii.

19
În funcţie de destinaţia cheltuielilor, fondurile alocate unei unităţi şcolare pot acoperi
cheltuieli de mentenanţă şi funcţionare curentă sau de exploatare sau, dacă bugetul permite,
cheltuieli pentru dotări.
Dacă notăm:
Chm = cheltuieli de mentenanţă
Chexp = cheltuieli de exploatare
Chdot = cheltuieli pentru dotări
vom obţine formula de calcul a fondurilor pentru şcoala 1 a cheltuielilor materiale:
Fs1 = Chm + Chexp + Chdot
unde Fs1 reprezintă fondurile alocate şcolii 1.
Cheltuielile de mentenanţă pot fi cheltuieli de întreţinere (spre exemplu cheltuielile de
întreţinere a spaţiilor de învăţământ) şi pot fi cheltuieli de înlocuire cu caracter urgent, foarte
urgent sau planificat (spre exemplu înlocuiri de piese, echipamente etc.).
Cheltuielile de exploatare ale unităţii de învăţământ se referă la acele cheltuieli efectuate în
mod curent pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului instructiv-educativ (spre
exemplu asigurarea utilităţilor).

3.3. Bugetul de mentenanţă

3.3.1. Conţinutul bugetului de mentenanţă

Stabilirea bugetului unui plan de mentenanţă presupune includerea în bugetul şcolii a

acelor cheltuieli de menţinere în bună funcţiune a utilităţilor şi a infrastructurii şcolii. În
practica mondială, activitatea de mentenanţă exclude activitatea de reparaţie. Reparaţiile
cu caracter special (cele foarte urgente sau accidentale) se referă la acele acţiuni care solicită o
abordare la un moment dat şi pentru care nivelul cheltuielilor se situează peste cheltuielile
necesare planului de mentenanţă curent. Activitatea de mentenanţă este necesară pentru a
preveni reparaţiile şi accidentele.
Bugetul de mentenanţă va fi inclus în cadrul bugetului cheltuielilor materiale. Trebuie avut
în vedere faptul că executarea lucrărilor de mentenanţă se planifică în funcţie de obiectivul
inspectat la intervale de timp: zilnic sau periodic, săptămânal, lunar, bianual, anual, ciclu de
mai mulţi ani.
Drept urmare, atât cheltuielile legate de personalul implicat cât şi cheltuielile materiale
(achiziţii de consumabile, piese de schimb, service etc.) vor fi cuantificate în funcţie de
această eşalonare în timp. Însumarea acestor costuri pe intervale şi tipuri de activităţi de
mentenanţă vor alcătui bugetul de mentenanţă.

20
3.3.2. Planificarea bugetului de mentenanţă
Planificarea unui buget de mentenanţă adecvat este responsabilitatea conducerii şcolii şi a
consiliului local. Un buget bun implică planificarea şi stabilirea priorităţilor şi estimarea
costurilor. În aceste condiţii, dacă bugetul este bine administrat, rezultatele vor fi optime chiar
dacă fondurile nu sunt foarte mari.
Pe baza rapoartelor întocmite de către echipa de inspecţie pentru fiecare şcoală, se va elabora
un buget pentru anul următor. Toate bugetele şi planificările aferente lucrărilor vor fi unite
într-un buget general al şcolilor şi într-un program general de mentenanţă al ordonatorului
principal de credite supus apoi aprobării consiliului local sau judeţean.
În utilizarea resurselor, care sunt limitate în condiţiile actuale şi mai ales influenţate de
puterea economică a comunităţii locale din care şcoala face parte, conducerea şcolii împreună
cu ordonatorul principal de credite, respectiv consiliul local, au obligaţia de a asigura în
bugetul şcolii minimum necesar de fonduri pentru bugetul de mentenanţă, care să determine
buna funcţionare a şcolii, respectiv a acelui buget de mentenanţă curentă, aşa cum este definit
în prezentul manual.
Fiecare director de şcoală, la întocmirea bugetului şcolii, va lua în considerare
următoarele idei fundamentale:
• cunoaşterea surselor de fonduri pentru şcoală, a autorităţii care controlează bugetul şi a
politicii locale în domeniul învăţământului;
• cunoaşterea problemelor esenţiale privind bugetul de venituri şi cheltuieli al şcolii şi al
localităţii şi a modului în care se realizează efectiv un buget;
• colaborarea cu ceilalţi parteneri interesaţi în realizarea procesului instructiv-educativ din
şcoală şi din afara ei.

Planificarea bugetului de mentenanţă pentru o perioadă de timp şi pentru o unitate

şcolară

PLANIFICAREA LUCRĂRILOR DE
MENTENANŢĂ
PE TIPURI DE ACTIVITĂŢI

ESTIMAREA COSTURILOR
SALARIALE MATERIALE

CONSTRUIREA BUGETULUI
SIMPLIFICAT DE MENTENANŢĂ

INCLUDEREA BUGETULUI
DE MENTENANŢĂ ÎN
BUGETUL ŞCOLII

BUGETUL
LOCAL

21
3.3.3. Utilizarea bugetului de mentenanţă
• Bugetul pentru lucrări foarte urgente, împreună cu lista de lucrări, se comunică
autorităţii locale, care va aloca imediat, din bugetul de cheltuieli neprevăzute proprii sau
de la nivelul consiliului judeţean pe şcoli, fonduri pentru efectuarea acestor lucrări şi care
se adaugă fondurilor existente deja în bugetul şcolii. Sistemul de achiziţii va fi cel de
încredinţare directă, în conformitate cu prevederile legale, nemaifiind timp pentru licitaţii.
• Bugetul pentru lucrări urgente se supune atenţiei autorităţii locale, care are sarcina de a
aloca fonduri pentru efectuarea şi finalizarea lor până la începutul anului şcolar.
Autoritatea locală va verifica cele menţionate în raport înaintea repartizării fondurilor şi a
anunţării licitaţiilor.
• Bugetul pentru lucrările planificate va forma împreună cu bugetul de exploatare al şcolii
şi cu cel pentru salarii şi alte cheltuieli necesare funcţionării şcolii, bugetul general al
şcolii. La acest buget se poate adăuga şi cel necesar unor eventuale lucrări foarte urgente /
urgente ce pot apărea în anul următor. Acest buget general va fi susţinut de comisia de
învăţământ şi cultură pentru a fi alocat fiecărei şcoli
Efectuarea lucrărilor de mentenanţă cu elevi în şcoală nu este permisă decât în cazuri
speciale (vezi Normele de protecţie a muncii din capitolul Anexe).

3.3.4. Calculul bugetului de mentenanţă. Schema generală a bugetului de

mentenanţă.
Conform recomandărilor din Manualul de mentenanţă pentru clădiri şcolare, echipa de
inspecţie, împreună cu directorul şcolii, care va participa şi la realizarea raportului, vor calcula
cheltuielile pentru fiecare subdomeniu şi domeniu de lucrări şi pentru fiecare şcoală. De
asemenea, bugetul va fi planificat pe tipuri de lucrări: foarte urgente, urgente, planificate.

Formula generală de calcul a bugetului de mentenanţă

5
Bmentenata = ∑ Bd + Bnep
i =1
unde: i = domenii: 1 – structură; 2 – arhitectură; 3 – instalaţii sanitare; 4 – instalaţii termice;
5-instalaţii electrice

Formula generală de calcul a unui domeniu din activitatea de mentenanţă este:

n
Bd = ∑B
Sd =1
sd

unde: Bd = buget domeniu 1…5

Bsd = buget subdomeniu 1…n (a se vedea Capitolul 4)
Bnep = buget cheltuieli neprevăzute.

22
 Formula de calcul a unui subdomeniu din activitatea de mentenanţă este:
Bsd = Bchc + Bchurg + B furg
unde: Bsd = bugetul subdomeniului 1…n
Bchc = bugetul cheltuielilor curente
Bchurg = bugetul cheltuielilor urgente
Bchfurg = bugetul cheltuielilor foarte urgente
Din punct de vedere economic al grupării tipurilor de lucrări, bugetul de mentenanţă are
următoarea formulă:
5
Bm = ∑ Bdi + Bnep
i =1
unde semnificaţiile termenilor sunt cele utilizate mai sus, iar Bnep se compune:

Bnep = Bmurg + Bmfurg

unde: Bmurg = bugetul de mentenanţă urgent

Bmfurg = bugetul de mentenanţă foarte urgent.

Bm = Bc + Bnep
Rezultă că bugetul mentenanţei este suma bugetelor mentenanţei curente şi neprevăzute.
Bneprevăzute se recomandă să fie între 5-10% din bugetul şcolii.
DOMENIUL i (i = 1…5) = Suma subdomeniilor
Subdomeniul j (j = 1…n) Sd1 … Sdn = Suma cheltuielilor curente, urgente, foarte urgente
– lucrări curente chc Marcate* Bmc
– lucrări urgente churg Marcate** Bnep
– lucrări foarte chfurg Marcate***
urgente
Prin însumare Prin însumarea subdomeniilor Bm
= Sd1…n = domeniul i…5

Comisia de inspecţie va completa pentru fiecare activitate prevăzută în planul de mentenanţă

tabelul specific şi pe baza acestor tabele, în urma constatărilor proprii, în conformitate cu
realitatea, va urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de specialist, va
însuma cheltuielile pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget: bugetul mentenanţei
curente şi bugetul pentru lucrările cu caracter neprevăzut (urgente şi foarte urgente).
Pentru fiecare tip de activitate de mentenanţă (inspecţie, întreţinere, reparaţie accidentală)
există o periodizare care va fi luată în calcul la stabilirea costurilor materiale şi salariale
necesare, sume care se vor estima şi vor fi trecute în bugetul de mentenanţă.
Directorul şcolii, în acord cu departamentul economic al primăriei / consiliului judeţean şi a
echipei de inspecţie, va prevedea bugetul de mentenanţă al şcolii în bugetul autorităţii locale.

23
Din centralizarea activităţilor de mentenanţă din plan, ca şi a costurilor estimate din
bugetele specifice, va rezulta bugetul mentenanţei pentru o şcoală.

Schema generală a bugetului programului de mentenanţă al şcolii este:

TChM = ∑ (ChMah + Chst + ChMis + ChM sîv + ChMii ) TVM = ∑ (Vbl + V p )

BUGETUL MENTENANŢEI
în care:
ChMarh = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „arhitectură“
ChMst = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „structură“
ChMis = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „instalaţii sanitare“
ChMsîv = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „sisteme de încălzire şi ventilare“
ChMii = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „instalaţii de iluminat“
Vbl = venituri de la bugetul local
Vp = venituri din surse proprii
Dacă autoritatea locală nu dispune de fondurile necesare, se va adresa la nivelul superior
consiliului judeţean, care are datoria să o sprijine.
Autoritatea locală, părinţii, comunitatea, biserica au datoria să multiplice sursele de
venit prin venituri proprii, sponsorizări, donaţii şi din alte surse, iar conducerea şcolii va
iniţia un program menit să atragă fonduri de completare a bugetului general al şcolii.

3.3.5.Utilizarea eficientă a bugetului general al şcolii

Directorul şcolii va avea în vedere sistematic o utilizare eficientă a bugetului general al şcolii
urmărind:
• reducerea cheltuielilor de exploatare prin modernizări (vezi cap. Marketing), exploatare
judicioasă (fără pierderi de apă, căldură, electricitate) şi reciclarea materialelor: hârtie,
sticlă, metal etc, astfel încât cantitatea de gunoi de ridicat să fie diminuată;
• reducerea cheltuielilor neprevăzute printr-un management al şcolii eficient, verificări,
controale efectuate mai des de conducerea şcolii după modelul menţionat în Manualul de
mentenanţă;
• realizarea lucrărilor de întreţinere şi remediere, în absolut toate cazurile în care acest lucru
este posibil, de către elevi sau părinţii lor (de ex. lucrări de vopsitorie, întreţinerea
pardoselii, a tâmplăriei, a spaţiilor verzi şi a terenului şcolii etc.);
• creşterea eficienţei de utilizare a clădirii care, ca obiectiv de investiţii, trebuie exploatată
cât mai intens (reducerea cheltuielilor de întreţinere), prin reorganizarea procesului
educaţional prin optimizarea programului în două schimburi, acolo unde condiţiile de
transport al elevilor şi profesorilor permit acest lucru; creşterea eficienţei exploatării şcolii
poate fi obţinută şi prin folosirea spaţiilor în afara programului şcolar (seara sau la sfârşit
de săptămână) pentru alte funcţiuni ale comunităţii: bibliotecă publică, activităţi sportive,
săli de reuniune etc.

24
3.4. Marketingul mentenanţei
Marketingul mentenanţei este procesul de previzionare şi evaluare a nevoilor de mentenanţă şi
de identificare şi obţinere a fondurilor pentru acoperirea acestor nevoi.
Mentenanţa presupune planificarea activităţii, organizarea acesteia şi determinarea costurilor.
Pentru aceasta sunt necesare informaţii privind modalităţile de achiziţie a materialelor
necesare pentru lucrările de mentenanţă, precum şi a caracteristicilor acestora. Pentru o
acoperire eficientă cu materialele necesare lucrărilor de mentenanţă atât din punctul de
vederea al aprovizionării ritmice, cât şi al adoptării celor mai bune soluţii este necesară o
activitate de marketing susţinută de şcoală.

3.4.1. Partenerii şcolii implicaţi în procesul educaţional

Directorul şcolii, în efortul de colectare a fondurilor, susţinut de un management profesionist,
va colabora cu toţi factorii locali implicaţi în procesul educaţional: agenţi economici, consilii
locale, consilii judeţene, organizaţii non-guvernamentale, comitete de părinţi, alte
administraţii locale din regiune sau de la nivel naţional.
Este importantă şi comunicarea pe verticală, între autoritatea locală şi consiliul judeţean,
ministere şi organizaţii la nivel naţional interesate în procesul educativ.

3.4.2. Analiza costurilor de mentenanţă

Principiul gândirii în perspectivă şi al previziunii pe termen lung trebuie să ghideze
activitatea de analiză a costurilor de mentenanţă realizată de echipa de inspecţie împreună
cu directorul şcolii (spre exemplu: planificăm cheltuieli periodice pentru întreţinere, înlocuim
o piesă la un echipament defect pentru a-l menţine în funcţiune sau optăm pentru un altul mai
performant, dar mai scump).
În momentul în care construim un buget de mentenanţă pentru o activitate, trebuie să fim
atenţi la acele costuri insesizabile la prima vedere. Preţul de achiziţie iniţial este în mod
obişnuit doar o parte a preţului total de implementare şi funcţionare a unui sistem. Modul în
care fondurile sunt strânse (prin alocaţii bugetare, prin bugetele comunităţii locale, donaţii,
sponsorizări etc.) şi apoi folosite (achiziţie, leasing, rate) are un impact important asupra
cheltuielilor de mentenanţă. Există mai multe elemente-cheie de luat în considerare în
marketingul mentenanţei.
Rezistaţi tentaţiei de a gândi pe termen scurt! Un buget anual de mentenanţă este în
mod necesar asociat celor mai multe articole de cheltuieli. Sigur, achiziţia de calculatoare,
spre exemplu, sau planificarea renovărilor sunt mai apropiate de cheltuielile de capital pe
termen lung, pentru care, de obicei, se întocmeşte buget separat. Când luaţi în calcul un cost
pentru un sistem nou sau îmbunătăţirea unuia deja achiziţionat, străduiţi-vă să gândiţi
în termenii unei investiţii pe timp mai îndelungat. Costurile implicate de durata de
funcţionare a sistemului, care includ cheltuielile de menţinere şi funcţionare ale acestuia,
sunt de departe mai importante şi este mai util şi realist să le planificaţi şi să le
introduceţi în bugetul dumneavoastră.

25
3.4.3. Planificarea termenelor şi sursele de fonduri
Includeţi în planificarea bugetului dumneavoastră estimat atât termene mai scurte pentru
achiziţii, cât şi termene mai lungi pentru mentenanţă. Odată ce aţi anticipat marea majoritatea
a costurilor, începeţi să vă gândiţi la potenţialele surse de fonduri care să acopere aceste
costuri. Aveţi mai multe opţiuni financiare, unele specifice sistemului educaţional. Bugetul
local este capabil să susţină unele dintre aceste cheltuieli. Puteţi găsi şi surse suplimentare, aşa
numitele fonduri extrabugetare, care pot fi donaţii, sponsorizări, încasări din taxe, servicii etc.
şi care pot fi mărite prin eforturi proprii. Aveţi grijă ca aceste resurse financiare să nu fie
însoţite de restricţii şi condiţionări privind utilizarea lor, pentru a nu intra în conflict cu legile
în vigoare (spre exemplu: nu puteţi utiliza fondurile destinate plăţilor salariale pentru
cheltuielile materiale, nu utilizaţi sumele provenite din donaţii şi sponsorizări decât conform
dorinţei donatorului sau sponsorului, dacă aceasta este specificată în contract). De oriunde ar
veni fondurile, modul de întocmire a bugetului trebuie să fie specific sistemului educaţional în
ceea ce priveşte locul unde încadraţi veniturile şi modul în care efectuaţi cheltuielile.
Dacă achiziţionaţi un echipament pentru care aveţi specificată o durată de funcţionare fără
intervenţii, planificaţi întreţinerea acestuia, eventualele reparaţii accidentale sau modernizări.
Pentru acele echipamente achiziţionate în rate sau în leasing, mentenanţa poate fi specificată
în contract sau în documentele ce însoţesc achiziţia. În acest caz, costurile echipamentului
depăşesc durata contractului (spre exemplu: la achiziţionarea unui calculator sau a unui
copiator, prevedeţi şi întreţinerea acestora, eventualele consumabile, up-grade-uri etc.).

Costurile de mentenanţă sunt şi trebuie să fie, de cele mai multe ori, mai mici decât dacă
am înlocui un întreg sistem defect la un moment dat.

Prin crearea unui plan de mentenanţă bun este de multe ori posibil să reducem costurile
curente de exploatare faţă de cele de achiziţie. Spre exemplu, prin introducerea şi menţinerea
în bune condiţii de funcţionare a unui sistem de iluminat pot scădea costurile curente de
exploatare care se vor vedea în factura lunară de plată a curentului electric, în consumul de
piese de schimb, iar economiile rezultate se pot folosi pentru alte proiecte. Iată cum raportul
cost / beneficiu poate fi sesizat fără prea multă greutate.

3.4.4. Compararea costurilor de mentenanţă cu beneficiile în planul calităţii

procesului educaţional
Compararea costurilor cu beneficiile trebuie înţeleasă ca un efort îndreptat spre obţinerea de
"beneficii" de utilizare pe termen lung a echipamentelor, în urma aplicării unor politici
eficiente de întreţinere şi marketing. Este vorba de a lua decizia cea mai bună cu privire la
costurile de mentanţă pe termen scurt şi lung. Efortul de multiplicare a veniturilor proprii va
permite creşterea bugetului şcolii şi, implicit, a bugetului de mentenanţă, folosind, pe cât
posibil, resursele locale în ceea ce priveşte materialele, serviciile şi tehnologiile.
Odată ce costul este cunoscut, el va fi comparat cu beneficiul şi acesta este aspectul cel mai
dificil al analizei, întrucât există efecte care pot fi măsurate în bani şi efecte care nu pot fi
măsurate efectiv, ci doar pot fi apreciate în măsura în care determină, în timp, îmbunătăţirea
calităţii actului educaţional.

26
3.4.5. Alegerea materialelor. Preţul de achiziţie. Provenienţa acestora.
Materialele şi piesele de schimb de calitate, chiar dacă sunt mai scumpe, pot „economisi“ în
timp alte cheltuieli de înlocuire, determinând cheltuieli de exploatare mici. Nu totdeauna un
preţ mic de achiziţie înseamnă o reducere a cheltuielilor de mentenanţă. Cel mai bine este să
se respecte raportul dintre calitate şi preţ, incluzând nivelul cheltuielilor de exploatare. Se
recomandă achiziţia cu prioritate a materialelor necesare lucrărilor planificate, costul acestora
fiind obligatoriu prevăzut în buget, conform planificării şi listei de lucrări. Pentru lucrările
foarte urgente şi urgente, fiind situaţii neprevăzute şi întrucât bugetul pentru cheltuielile
neprevăzute nu poate depăşi un anumit procent din bugetul şcolii, materialele vor fi
achiziţionate în funcţie de fonduri, dar astfel încât să nu se afecteze calitatea şi siguranţa
reparaţiei.
Nu întotdeauna un produs din import înseamnă că satisface raportul: calitate plus preţ
plus nivelul cheltuielilor de exploatare! Luaţi în calcul costul pieselor de schimb şi
durata lor de înlocuire şi de cele mai multe ori veţi realiza că un material de calitate
produs în ţară este mai rentabil.
Pentru un bun marketing al mentenanţei, se impune cunoaşterea unui număr cât mai
mare de produse, materiale şi servicii, iar echipa de inspecţie va avea la dispoziţie cât mai
multe informaţii din acest domeniu: cataloage de prezentare, liste de preţuri etc.

27
4. TEHNICA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ

4.1. Arhitectura

Programul de întreţinere şi urmărire a comportării în timp a clădirilor şcolare (mentenanţă)

reprezintă ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv operaţiile de
supraveghere, întreprinse de comunitatea în care se găseşte unitatea şcolară cu scopul de a
prelungi caracteristicile funcţionale, structurale şi estetice şi durata de viaţă a clădirii.

Întreţinerea curentă şi urmărirea comportării în timp a clădirilor şcolare constituie o

activitate permanentă pe toată durata de viaţă a unei construcţii şi obligatorie, conform
Legii nr. 10 / 1995 a calităţii construcţiilor, cât şi Normativului P 130 / 1999.

Realizarea mentenanţei unei clădiri şcolare, indiferent că aceasta a fost sau nu cuprinsă deja în
programul de reabilitare, ia în considerare un standard minim de cerinţe care trebuie
îndeplinite pe întreaga durată de existenţă a clădirii, privite ca un obiect de arhitectură în
ansamblul componentelor sale:
1. Cerinţe privind siguranţa construcţiei se referă la siguranţa deplină privind rezistenţa şi
stabilitatea structurii oricărei construcţii pentru a putea funcţiona.
Orice clădire care se află în imposibilitate totală sau parţială de a funcţiona sigur din punct de
vedere constructiv este avariată.
Cauzele principale ale avarierii unei clădiri sunt:
• lipsa lucrărilor de întreţinere;
• alterarea proprietăţilor fizico-mecanice ale materialelor în timp şi neînlocuirea lor la
termen;

• erori de exploatare;

• solicitări ale mediului în care este amplasată clădirea mai mari decât cele prevăzute în
proiect: solicitări directe prin acţiunea unui sistem de forţe (sarcina utilă, împingerea
pământului etc) sau solicitări indirecte prin deformaţii impuse de alte cauze (variaţii de
temperatură, tasări diferenţiate, mişcări seismice, acţiunea vântului etc).
Apariţia avariilor nu poate fi prezisă cu certitudine deoarece cauzele acestora (solicitări mai
mari decât cele luate în calcul la proiectare / rezistenţe ale materialelor mai mici decât cele
garantate teoretic) au caracter aleatoriu. Durabilitatea construcţiei este asigurată prin

28
conservarea calităţilor iniţiale ale construcţiei pe toată durata de viaţă prevăzută, cu condiţia
efectuării lucrărilor normale de întreţinere şi a exploatării conform condiţiilor din proiect
(menţinerea cerinţelor standard de performanţă iniţiale ale construcţiei).
2. Cerinţe privind siguranţa în exploatare
• Siguranţa la intruziune: se referă la controlul acceselor, siguranţa sistemelor de închidere
împotriva furtului; proiectarea reţelei de canalizare şi a închiderilor exterioare astfel încât
să nu permită pătrunderea insectelor şi animalelor dăunătoare în clădire.
• Siguranţa circulaţiei pedestre: se referă la crearea de facilităţi de deplasare pentru
persoanele cu handicap; balustrada la scări şi rampe continuă şi cu parapet înalt de 90 cm
pentru evitarea accidentelor; utilizarea la pardoseli, scări şi rampe, a finisajelor care să
împiedice alunecarea (utilizarea materialelor antiderapante); proiectarea traseelor căilor de
circulaţie fără denivelări, praguri, trepte izolate; fluxuri de circulaţie clare şi cât mai
scurte; pereţi fără muchii tăioase, proeminente sau alte surse de lovire, agăţare sau rănire;
deschiderea uşilor în sensul evacuării persoanelor, spre exterior; asigurarea iluminatului
artificial combinat cu cel natural, conform STAS 6221.
• Siguranţa cu privire la riscuri provenite de la instalaţiile electrice, termice, sanitare: în
acest sens, executarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor se va face doar de personal
calificat, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice.
3. Cerinţe privind siguranţa la foc: implică respectarea normelor PSI, utilizarea de materiale
cu rezistenţa termică mare care asigură etanşeitatea corespunzătoare şi stabilitatea.

4. Siguranţa la factorii de mediu: se referă la conceperea şi realizarea unei clădiri astfel

încât aceasta să nu pericliteze sănătatea şi igiena ocupanţilor, urmărindu-se totodată igiena,
sănătatea, refacerea şi protecţia mediului înconjurător.
• Asigurarea unui raport optim între mediul natural / amplasament / şcoală: stabilirea
unui amplasament cu o însorire bună, neumbrit de alte clădiri, aflat în zone liniştite, lipsite
de nocivităţi, cu vegetaţie abundentă; respectarea prevederilor referitoare la regimul de
înălţime, limite faţă de vecinătăţi, aliniament stradal, spaţii verzi, accese; prevenirea şi
reducerea prejudiciilor ecosistemului în care se află amplasată clădirea: păstrarea şi
întreţinerea spaţiilor verzi, reciclarea deşeurilor solide, protecţia solului.
• Asigurarea confortului higro-termic: implică asigurarea pentru fiecare încăpere a
temperaturii şi umidităţii corespunzătoare activităţii desfăşurate şi asigurarea unei
diferenţe de temperatură acceptabile între suprafeţele încăperilor şi corpul omenesc.
• Asigurarea igienei aerului: implică asigurarea unei ambianţe atmosferice curate, cu o
ventilare corespunzătoare, fără degajări de gaze toxice, substanţe poluante sau emanaţii de
radiaţii periculoase pentru sănătatea ocupanţilor. Se interzice utilizarea ca materiale de
construcţie a azbestului (azbocimentului), sterilului, nisipului, zgurii şi a şlamului rezultat
din prelucrarea îngrăşămintelor chimice.
• Asigurarea igienei vizuale: implică asigurarea cantităţii şi calităţii luminii
corespunzătoare fiecărui spaţiu, transparenţa şi comunicarea spaţiilor cu mediul exterior.
• Asigurarea igienei acustice: se referă la un nivel maxim admis de zgomot şi vibraţii.
• Asigurarea confortului psiho-estetic prin orientarea sălilor de clasă spre sud, sud-est, sud-
vest, folosirea de materiale de finisaj, elemente de pavoazare şi decorare a interiorului care
prin culoare şi textură să le inducă elevilor o stare de siguranţă şi protecţie.

29
5. Cerinţe privind asigurarea izolaţiei termice şi higrofuge: implică o concepţie generală şi
de detaliu a şcolii în vederea limitării pierderilor de căldură şi implicit a realizării economiei
de energie, detalii de etanşare eficiente, asigurarea performanţelor higro-termice
corespunzătoare la pereţii exteriori, pardoseli, acoperiş şi fundaţii.

Clădirile şcolilor, pe lângă rolul lor de centre de învăţământ, servesc adesea multiplelor
obiective ale comunităţii: ele pot constitui locuri de adunare pentru evenimentele comunităţii,
pentru cluburi şi organizaţii sportive, loc de depozitare de cărţi sau echipamente tehnice sau
adăpost pentru populaţie în situaţii de forţă majoră, după un dezastru natural / calamitate şi în
aceste cazuri ne bazăm pe integritatea structurală a clădirii. Vulnerabilitatea facilităţilor şcolii
nu trebuie privită numai în termenii prevenirii dezastrelor; este necesar să se prevină şi
daunele mai mici care pot afecta continuitatea serviciilor pe care şcoala le oferă: dacă o şcoală
nu mai poate fi folosită, copiii vor trebui să meargă la alte şcoli, adesea în schimburi, procesul
educaţional având de suferit.

Iată de ce mentenanţa clădirilor şcolare este o activitate deosebit de importantă, care implică
întreprinderea unor acţiuni în urma analizării cu seriozitate şi responsabilitate a tuturor
factorilor care influenţează viaţa clădirii, privite în toată complexitatea ei.

Se va urmări ca, printr-o educaţie consecventă, elevii înşişi să conştientizeze importanţa

protejării şi a exploatării corecte a şcolii lor.

4.1.1. Amenajări exterioare

Comisia va inspecta cu deosebită atenţie terenul aferent şcolii, având în vedere următoarele:
trotuarul din faţa şcolii şi accesul în incintă, împrejmuirea incintei unităţii de învăţământ,
amenajările de spaţii verzi şi terenul destinat educaţiei fizice şi sportului, spaţiul de parcare
aferent (acolo unde acesta există), platforma pentru deşeuri menajere, pentru a localiza
elementele deteriorate şi pentru a stabili natura factorilor care au cauzat degradarea.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Împrejmuirea
• fisuri ale soclului, exfolieri ale tencuielii;
• deteriorarea materialului din care este realizată împrejmuirea: schimbarea culorii,
pierderea luciului, exfolierea stratului de protecţie;
• avarierea sistemelor de prindere şi siguranţă.
Trotuarele
• deteriorarea trotuarului; găsirea soluţiei corecte pentru rezolvarea problemelor legate de
trotuarul sau de aleea din jurul clădirii este deosebit de importantă, o abordare greşită
putând conduce la infiltrarea apelor pluviale la fundaţii şi în subsolul şcolii, apariţia
igrasiei şi infiltraţiilor de apă în pereţi; un specialist avizat va rezolva aceste probleme,
având în vedere aspectele legate de ventilarea pereţilor, natura soclului şi a fundaţiilor,
dirijarea apelor de ploaie spre exteriorul clădirii (racordarea jgheaburilor la un canal de
scurgere a apelor pluviale, astel încât apa să fie îndepărtată de la fundaţiile clădirii).

Terenul de sport şi mobilierul specific

30
• deteriorări ale finisajelor suprafeţei terenului de sport;
• deformaţii ale elementelor metalice (porţi de handbal, coşuri si panouri de baschet etc.);
• coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea
stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.

Spaţiul exterior de recreaţie:

• deteriorări ale finisajelor suprafeţei terenului;
• degradări ale elementelor metalice şi de lemn din componenţa mobilierului.
Spaţiul verde plantat
• degradarea fondului vegetal, uscarea arborilor şi arbuştilor.
Trotuarul din faţa şcolii, aleile de acces
• deteriorarea acestora, murdărirea lor, acoperirea lor cu zăpadă şi gheaţă pe timp de iarnă.
Platforma pentru deşeuri menajere (inclusiv eventuale lăzi de compost)
• deteriorarea recipientelor de depozitare a gunoiului (ruginire, spargere), deteriorarea
elementului de separare ce izolează vizual platforma de restul incintei.
Cauzele degradărilor:
• defecte de execuţie;
• influenţele mediului natural asupra proprietăţilor materialelor;
• influenţe exercitate de agenţii mecanici şi chimici în procesul de exploatare;
• exploatare incorectă (vandalizare).

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere

Foarte urgente:
• Asigurarea şi ancorarea echipamentelor / aparatelor sportive fixe (porţi de handbal,
panouri de baschet etc.) pentru evitarea oricăror accidente.
• Curăţirea trotuarului din faţa şcolii, a aleilor de acces din curtea şcolii, atunci când sunt
acoperite de zăpadă sau de gheaţă pe timp de iarnă, pentru evitarea accidentelor şi a
degradării pavimentului sub acţiunea gheţii; udarea aleilor de acces şi a grădinii, în timpul
zilelor toride de vară, pentru îmbunătăţirea microclimatului.

Urgente:
• Înlocuirea elementelor putrezite de lemn şi curăţarea, tratarea corespunzătoare şi vopsirea
acelor componente la care dacă nu s-ar interveni urgent, ar avea loc o degradare rapidă.
• Curăţarea, grunduirea şi vopsirea elementelor ruginite din metal.
• Repararea trotuarelor, remedierea etanşeităţii trotuar-soclu, atunci când aceasta există.

Planificate:
• Întreţinerea mobilierului exterior clădirii (bănci, mese etc.) sau la nevoie înlocuirea
acestuia cu mobilier confecţionat din materiale ce se deteriorează mai puţin în cazul
eventualelor vandalizări sau acţiuni ale factorilor climatici (mobilierul metalic va avea

31
 stratul protector de vopsea în stare bună pentru a evita deteriorarea acestuia).

• Întreţinerea accesului şi zonei de parcare aferente clădirii şcolii se realizează în urma

inspectării şi constatării unor deficienţe (deteriorări ale pavimentelor, marcajelor etc.).

• Amenajarea accesului în incintă / clădire (rampe, trepte) trebuie realizat astfel încât să nu
se producă accidente la acces pe timp ploios sau cu zăpadă, prin amplasarea unor sisteme
antiderapante (covoare de cauciuc, material textil etc.) pentru împiedicarea alunecării.

• Dotarea curţii şcolii cu un număr suficient de coşuri de gunoi (hârtie) şi întreţinerea lor
periodică (curăţare şi vopsire).

• Lucrările de întreţinere a grădinii şi spaţiilor verzi vor fi permanente şi vor fi executate în

cea mai mare parte de către elevii şcolii.

• Este necesară întreţinerea fondului vegetal existent prin săpare şi udare, realizarea unor
lucrări de amenajare cu pergole, peluze de iarbă, ronduri de flori, oglinzi de apă,
îmbunătăţirea / înlocuirea materialului săditor cu specii perene, rezistente şi compatibile
cu microclimatul zonei, care să nu necesite ierbicide sau fertilizări.

• Nu se vor planta arbori prea aproape de faţada şcolii pentru că rădăcinile lor ar putea
afecta în timp fundaţiile clădirii şi coroana arborilor împiedică iluminarea sălilor de clasă.

• Pe partea cu vânturi dominante (nord, est) se vor planta (la distanţă suficient de mare de
faţade pentru a nu împiedica iluminarea sălilor de clasă) perdele de arbori care vor
diminua forţa vântului, protejând clădirea şi din punct de vedere al consumului de energie
(faţadele expuse vânturilor puternice au pierderi mari de căldură).
În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală aflate în zone
protejate, orice intervenţie la exteriorul clădirii: împrejmuire, pavimente, grădini etc. se
va face din perspectiva restaurării, respectând întocmai toate detaliile iniţiale ca formă,
material, culoare, fiind absolut necesar avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor
Istorice.

4.1.2. Faţade şi lucrări la exteriorul clădirii

O inspecţie vizuală a exteriorului clădirii trebuie făcută pentru a observa modificările ce au
loc în calitatea pereţilor exteriori şi a finisajelor acestora. Este foarte important să fie
observate locurile în care sunt semne de deteriorare a finisajelor: deteriorarea vopselei, a
mortarului sau existenţa crăpăturilor la pereţi, în locurile de îmbinare a zidăriei, prezenţa unor
pete de mucegai sau ciuperci care se dezvoltă pe pereţi, tufişuri sau arbuşti care au crescut şi
ating exteriorul clădirii şcolii, menţinând umezeala. Aceste indicii implică necesitatea
absolută a realizării unor acţiuni imediate de întreţinere asupra exteriorului clădirii. În timp, în
lipsa acestor acţiuni, clădirea se poate deteriora grav.
Chiar dacă este o clădire nouă, pereţii exteriori au nevoie de o întreţinere periodică pentru
protejarea materialelor. Specificul programului de mentenanţă depinde de materialele utilizate
şi de actuala lor condiţie sub influenţa agenţilor exteriori: apă, vânt, soare.
Recomandări:

32
• Construcţiile situate în zone afectate de acţiunea vânturilor dominante necesită măsuri de
protecţie a finisajelor exterioare / intervenţii de reparare / înlocuire la apariţia semnelor de
deteriorare (exfoliere, schimbarea aspectului iniţial, deteriorarea elementelor decorative).
• La construcţiile aflate în apropierea unor zone cu agenţi industriali, care emit substanţe
chimice poluante (ce acţionează asupra finisajului faţadelor), obligatoriu se vor folosi
materiale de calitate superioară compatibile cu materialele existente care să păstreze
aspectul estetic iniţial şi care să aibă un ritm lent de degradare sau să reziste la acţiunea
substanţelor chimice.
• Pereţii exteriori trebuie să fie menţinuţi curaţi şi fără depuneri de praf / pietriş. Un pas
important în procesul de mentenanţă a pereţilor exteriori o constituie curăţarea acestora
minim o dată pe an.
• Orice resturi şi plante trebuie îndepărtate de pereţi pentru ca apa care se scurge pe faţade
să se zvânte şi să nu fie reţinută pentru a putea penetra pereţii sau fundaţiile.
Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:
Tencuieli şi zugrăveli (tradiţionale sau moderne), zidărie aparentă
• fisuri sau crăpături profunde în zidărie (de ex. în cazul cutremurelor);
• apariţia condensului şi a igrasiei, ciupercilor, mucegaiului;
• modificarea aspectului iniţial (culoare, consistenta, etc.).
Elemente decorative (lemn, piatră, cărămidă, ceramică smălţuită):
• fisuri, exfolieri, zgârieri;
• apariţia condensului, ciupercilor, mucegaiului;
• deteriorarea chitului din îmbinările şi deschiderile placajelor;
• exfolierea stratului de protecţie sau a substanţelor de tratare şi prezervare a lemnului.
Uşi şi ferestre (lemn - cu sau fără elemente decorative, metal, PVC)
• deformarea uşilor sau a ferestrelor;
• exfolieri, fisuri ale stratului de vopsea de protecţie determinând ruginirea sau deteriorarea
la tocuri de uşi sau ferestre, uşi, ferestre şi montanţi de lemn, rame metalice la uşi, ferestre
şi grilaje;
• deteriorarea chiturilor;
• geamuri sparte, neetanşeizări între elemente de tâmplărie şi zidărie;
• deteriorarea glafurilor (pervazurilor) şi a lăcrimarelor ferestrelor şi uşilor (elemente care
împiedică scurgerea apei de ploaie pe faţadă).
Feronerii (elemente metalice: clanţe, balamale etc.)
• deformaţii ale elementelor metalice sau nefuncţionarea lor;
• coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea
stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.
Cauzele degradărilor:
• defecte de execuţie sau defecte ale materialelor;
• influenţele mediului natural asupra proprietăţilor materialelor;
• influenţe exercitate de agenţii mecanici si chimici în procesul de exploatare.

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere

Foarte urgente:
• Pereţii afectaţi de mucegai vor fi curăţaţi şi spălaţi pentru a împiedica extinderea
mucegaiului, sălile vor fi bine ventilate şi se vor analiza cauzele apariţiei condensului şi a
igrasiei, în vederea eliminării lor:

33
 a. Neetanşeităţi la îmbinările dintre zidăria exterioară şi tâmplaria ferestrelor şi uşilor
unde; datorită materialelor cu coeficienţi diferiţi de dilatare, la schimbările de
temperatură, se pot produce deschideri ale îmbinărilor care vor permite infiltrarea apei;
b. crăpături la pereţii exteriori care favorizează infiltraţiile de apă prin erodarea mortarului
care realizează legătura dintre diferitele părţi de zidărie;
c. punţi termice: zona în care local izolaţia termică este mai mică decât cea curentă,
vaporii de apă de la interior condensând la contactul cu suprafaţa rece unde izolaţia
termică este deteriorată, favorizând condensul;
d. infiltraţii datorate distrugerii hidroizolaţiei fundaţiilor (acolo unde au fost prevăzute
hidroizolaţii);
e. funcţionarea incorectă a burlanelor sau pante greşite de scurgere a apelor de ploaie de
pe acoperiş;
• Refacerea etanşeităţilor deteriorate de orice fel.

Urgente:
• Recondiţionarea suprafeţelor de lemn, a tocăriei uşilor şi ferestrelor având stratul protector
de vopsea deteriorat. Lemnul va fi atacat de infiltrarea apei dacă nu se intervine imediat
prin curăţirea riguroasă a suprafeţei de lemn, îndepărtarea oricărei urme de impurităţi sau
de resturi de vopsea şi degresarea suprafeţei, chituirea şi vopsirea ei în trei
straturi.Trebuie acţionat înainte ca lemnul să putrezească, deoarece dacă se întâmplă
acest fenomen, singura soluţie va fi de înlocuire a secţiunilor putrezite cu materiale
noi. Intervalul de timp pentru vopsire sau băiţuire / decapare şi aplicarea sistemului de
hidroizolaţie este de cinci ani pentru elementele din lemn, iar pentru anumite tipuri de
lemn acest interval este mult mai mic;
• Restabilirea geometriei şi fixarea cadrelor deformate ale ferestrelor şi uşilor de lemn cu
colţari metalici corespunzători;
• Recondiţionarea elementelor decorative de faţadă deteriorate;
• Refacerea termoizolaţiilor şi hidroizolaţiilor deteriorate; pentru crearea şi păstrarea
confortului termic al clădirii este absolut necesară utilizarea materialelor termoizolante la
pereţii exteriori, în vederea respectării Exigenţei E privind confortul termic conform
Actului Normativ C107/1/1997 din 16 iunie 2003, evitarea punţilor termice şi etanşeizarea
tâmplăriei uşilor şi ferestrelor.

Planificate:
• Verificarea anuală a faţadelor exterioare;
• Refacerea zugrăvelii şi, acolo unde este cazul, a tencuielilor pe o suprafaţă restrânsă sau
mai extinsă.

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală deosebită aflate

în zone protejate, toate intervenţiile la exteriorul clădirii şi faţade (elemente decorative,
ferestre şi uşi, feronerie, faţade, tencuieli etc.) se vor face din perspectiva restaurării, cu
respectarea întocmai a tuturor detaliilor iniţiale ca formă, culoare, material, fiind
absolut necesar avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

4.1.3. Lucrări interioare

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte: Uşi şi ferestre interioare
(lemn- cu sau fără elemente decorative, metal, PVC):
• deformarea uşilor sau a ferestrelor;

34
• exfolieri, fisuri ale stratului protector de vopsea – la tocuri de uşi şi ferestre, uşi, ferestre şi
montanţi de lemn, rame metalice la grilaje, uşi, ferestre şi montanţi.

Tencuieli cu sau fără elemente decorative şi zugrăveli tradiţionale sau moderne la pereţi şi
tavane:
• Fisuri sau crăpături (în caz de cutremure, tasări sau alunecări de teren);
• apariţia condensului, ciupercilor, mucegaiului;
• modificarea aspectului iniţial (culoare, consistenţă etc.).

Elemente decorative:
• fisuri, exfolieri, zgârieri;
• apariţia condensului, igrasiei, ciupercilor, mucegaiului;
• exfolierea stratului de protecţie sau a substanţelor de tratare şi prezervare a lemnului.

Feronerii:
• deformaţii ale elementelor metalice;
• coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea
stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.

Scări interioare (metalice, beton armat, lemn) şi componentele lor (podest, vang, trepte şi
contratrepte, mâna curentă, parapet):
• deformaţii sau deteriorări ale elementelor componente care pun în pericol rezistenţa şi
staabilitatea, precum şi garanţia în exploatare;
• avarierea sistemelor de îmbinare si prindere;
• coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea
stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.
• fisurarea, deformarea finisajelor treptelor şi contratreptelor.

Pardoseli (din ceramică, piatră, mozaic, gresie, linoleum, parchet):

• orice formă de deteriorare: zgâriere, tăiere, lovire;
• modificările proprietăţilor antiderapante (care ar putea favoriza alunecarea);
• schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea, îmbătrânirea materialelor.

Cauzele degradărilor:
• defecte de execuţie;
• influenţele mediului natural asupra proprietăţilor materialelor;
• influenţe exercitate de agenţii mecanici şi chimici în procesul de exploatare;
• erori de exploatare, instalaţii de apă defecte, defecte la grupul sanitar, defecte la acoperiş.

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Foarte urgente:

• Repararea oricăror defecţiuni ce ţin de scări, balustrade, podeste, trepte, parapeţi pentru
prevenirea oricăror accidente;

35
• Spălarea cu piatră vânătă a pereţilor atacaţi de mucegai, ventilarea încăperilor şi depistarea
cauzelor (vezi par. 4.1.2.); repararea hidroizolaţei la pereţii exteriori şi eliminarea igrasiei;

• Repararea imediată a pardoselilor în cazul dezlipirii celor din vinil sau în cazul
desprinderii unor şipci din parchet (sau bucăţi din duşumea), pentru a împiedica
deteriorarea lor în continuare, proces care are loc foarte rapid;

• Repararea oricărei neetanşeităţi şi defecţiuni la pardoseli, care permit pătrunderea

şoarecilor sau a şobolanilor.

Urgente:

• Repararea elementelor decorative, a zugrăvelii grav deteriorate şi a tencuielii deteriorate,

dacă este cazul;

• Repararea sistemelor de închidere la uşi.

Planificate:

• Verificarea sistemelor de prindere şi de închidere a tavanelor false, pentru evitarea

accidentelor şi menţinerea aspectului lor adecvat întrucât oxidarea elementelor de prindere
determină modificări ale aspectului plafonului (pătare, deformare);

• Realizarea lucrărilor de întreţinere a pereţilor, elementelor decorative şi tâmplăriei; dacă

amploarea / tipul lucrărilor de mentenanţa asupra elementelor structurale ale clădirii
depind de „vârsta” imobilului, cele asupra elementelor nestructurale sau de finisaj sunt
permanente sau se produc la intervale de timp relativ mici (zugrăveli, vopsitorii):
zugrăvelile pe bază de apă trebuie refăcute la doi ani, vopsitoria la trei-cinci ani;

• Refacerea stratului protector al tâmplăriilor şi lambriurilor pentru a împiedica deteriorarea

lemnului;

• Verificarea sistemelor de închidere a ferestrelor şi a obloanelor; sticla ferestrei trebuie să

fie întreagă, fixată în rama ferestrei şi etanşeizată cu chit, iar pentru evitarea accidentelor,
uşile/ferestrele utilizate frecvent vor fi dotate cu sticlă de tip securit;

• Întreţinerea aspectului şi stării pardoselii pentru îmbunătăţirea calităţii aerului interior şi

reducerea efectelor negative asupra sănătăţii utilizatorilor, precum şi evitarea posibilelor
accidentări prin alunecare: curăţarea pardoselilor se va efectua întotdeauna cu o cârpă
umedă, pentru a evita ridicarea prafului, iar pardoselile de lemn, după raşchetarea şi
curăţirea în prealabil, se vor trata cu palux sau alte lacuri rezistente la uzură; pardoselile
din vinil se vor curăţa cu cârpe moi şi umede pentru a nu le deteriora;

• Ungerea balamalelor uşilor şi ferestrelor cel puţin o dată pe an.

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală aflate în zone

protejate, orice intervenţie la interiorul clădirii (tencuieli, zugrăveli, pardoseli, scări,
tâmplărie, lambriuri, elemente decorative etc) se va face din perspectiva restaurării,

36
respectând întocmai toate detaliile iniţiale ca formă, material, culoare, fiind absolut
necesar avizul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice.

4.1.4. Mobilierul

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte ale mobilierului

(pupitre, scaune, catedre, cuiere, dulapuri, tablă, mobilier specific sălilor de sport):

• fisuri, zgârieri, ruperi ale materialului din care este confecţionat;

• deformaţii ale elementelor metalice;

• avarieri ale sistemelor de prindere şi îmbinare, închidere şi siguranţă;

• coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea

stratului de protecţie de pe suprafaţa elementelor metalice sau degradarea stratului de
protecţie de pe suprafaţa elementelor din lemn şi a substanţelor de tratare a lemnului.

Cauzele degradărilor:
• defecte de execuţie;
• influenţe exercitate de agenţii mecanici şi chimici în procesul de exploatare;
• influenţele mediului natural asupra proprietăţilor materialelor;
• exploatare incorectă (vandalizare)

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Urgente:

• Amplasarea şi fixarea mobilierului astfel încât căderea, alunecarea sau răsturnarea acestuia
să nu provoace pierderi de vieţi omeneşti, rănirea persoanelor sau să blocheze evacuarea
din clădire; deplasarea mobilierului se va face prin ridicare şi nu prin târâre, pentru a nu
deteriora pardoseala (în special cea din vinil);

• Ancorarea de pereţi a dulapurilor din laboratoare, în care se află substanţe care pot
produce incendii sau degajări nocive, asigurarea rafturilor pentru a se evita răsturnarea
recipientelor respective, chiar şi în caz de cutremur; măsurile constructive pentru
asigurarea stabilităţii vor fi prevăzute explicit în proiectele şcolilor;

• Asigurarea parametrilor tehnici necesari pentru buna desfăşurare a activităţii de

învăţământ (sonorizare / izolare fonică în cabinete, iluminat adecvat în laboratoare etc.).

37
Planificate:

• Întreţinerea / renovarea mobilierului aferent sălilor de clasă, laboratoarelor pe specialităţi,

biblioteci, săli de lectură, arhive, cabinete de materiale didactice în vederea menţinerii
acestora la standardele iniţiale se realizează în urma unei atente examinări vizuale pentru
determinarea deteriorărilor care ar putea duce la accidentări (agăţări, zgârieri etc.);

• Dotarea sălilor de clasă cu perdele, care absorb praful, plante de interior şi panouri
educative (hărţi, tablouri etc.) şi întreţinerea lor corespunzătoare.

În cazul şcolilor monument de arhitectură sau cu valoare arhitecturală aflate în zone

protejate, orice intervenţie la mobilierul existent (bănci, obiecte de iluminat, sobe de
teracotă etc.) se va face din perspectiva restaurării, respectând toate detaliile iniţiale ca
formă, culoare, material, fiind absolut necesar avizul Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice.

38
 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A PROGRAMULUI
DE MENTENANŢĂ ŞCOLARĂ
Numele şcolii : Data inspecţiei : Fonduri

Numele localităţii: Numele persoanei care

completează acest formular
Componenta Condiţii Observaţii Locul

Identificaţi o componentă Alegeţi una Dacă este Unde anume în

anume în conformitate cu nesatisfăcătoare, clădirea şcolii se
descrierea. descrieţi problema găseşte componenta
Lăsaţi spaţiul liber dacă a cărei stare a fost
Satisfăcătoare Nesatisfăcătoare
aceasta lipseşte evaluată drept
nesatisfăcătoare?

Lucrări exterioare –
amenajări
Spaţiu de recreaţie*
Trotuare, alei***
Parcare şi acces
parcare*
Teren de sport*
Echipamente pentru
sport*
Spaţii verzi*
Împrejmuire*şi
mobilier urban**
Faţade şi lucrări
exterioare ale clădirii
Pereţi exteriori***,
soclu**
Elemente
decorative**
Ferestre exterioare**
Uşi exterioare*
Balustrade şi
montanţi**
Accesul în clădire*
Jgheaburi, burlane,
parazăpezi**
Lucrări interioare
Pardoseli*
Planşee – finisaje**

39
Pereţi interiori*
Uşi interioare**
Ferestre interioare**
Geamuri***
Scări, balustrade**
Lambriuri*
Mobilier
Bănci,* scaune*
Dulapuri, rafturi**
Tablă***
Planşete*
Panouri decorative**
Mese*
Echipament
audiovizual***
Computere***
Materiale
educaţionale**
Echipamente de
laborator**
Instrumente muzicale*
Echipamente pentru
sport*
Materiale de birou**

Legendă: Tip de lucrări: = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente

4.1.5. Bugetul mentenanţei lucrărilor de arhitectură

ChMarh = ∑ (Chlext + Ch flex + Ch li +Chm )

unde: ChMarh = totalitatea cheltuielilor de mentenanţă a domeniului arhitectură;

Chlext = cheltuieli pentru amenajări exterioare;
Chflex = cheltuieli pentru faţade şi lucrări la exteriorul clădirii;
Chli = cheltuieli pentru lucrări la interiorul clădirii;
Chm = cheltuieli pentru mobilier.

40
Comisia desemnată, pe baza tabelelor întocmite pentru fiecare domeniu de mentenanţă, va
urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de către specialist, va însuma
cheltuielile pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget, respectiv bugetul mentenanţei
curente şi bugetul pentru lucrările cu caracter neprevăzut (urgente şi foarte urgente) (a se
vedea cap. 3.3.).

Observaţii
Condiţii specifice pentru planificarea bugetului de mentenanţă pentru întreţinerea clădirilor:
• luarea în calcul a costurilor suplimentare pentru clădirile aflate în zone geografice speciale
(în apropierea mării, în zone dominate de vânturi puternice, poluanţi chimici etc.);
• utilizarea unor materiale şi metode de menţinere a curăţeniei şi o planificare şi respectare
riguroasă a programului de întreţinere (dezinfecţie) cu rezultate în reducerea cheltuielilor
din bugetul de mentenanţă;
• luarea în calcul a întreţinerii în cazul amenajării rampelor pentru accesul persoanelor cu
deficienţe motorii, acolo unde există sau urmează a se realiza;
• întreţinerea modernizărilor în ceea ce priveşte securitatea şcolii (sisteme de acces, alarme
etc.), acolo unde există sau urmează a se introduce;cheltuielile specifice unor construcţii
monumente de arhitectură, la care intervenţiile sunt de natura renovării / restaurării.

4.2. Structura
Structura unei clădiri şcolare este constituită din ansamblul fundaţiilor, stâlpilor,
grinzilor, pereţilor de rezistenţă (portanţi), planşeelor şi structura acoperişului.

Clădirea unei şcoli poate avea structura de rezistenţă alcătuită astfel:

• structură din beton armat (structură în care sau diafragme) cu planşee din beton armat;
• structură mixtă (beton şi metal sau metal şi zidărie);
• zidărie portantă din cărămidă sau BCA cu planşee din beton armat;
• structură din zidărie portantă cu planşee din lemn;
• structură din chirpici cu planşee din lemn.

Acoperişul acestor clădiri are structura din lemn sau beton armat. Învelitoarea acoperişului
poate fi din ţiglă, tablă sau, în cazul teraselor circulabile sau necirculabile, numai hidroizolaţie
şi termoizolaţie (dale mozaicate în cazul teraselor circulabile).

După cum este specificat şi în capitolul privind mentenanţa elementelor de arhitectură,

întreţinerea curentă şi urmărirea comportării în timp a clădirilor şcolare constituie o
activitate permanentă pe toată durata de viaţă a unei construcţii şi obligatorie, conform
Legii nr. 10 / 1995 a calităţii construcţiilor, cât şi Normativului P 130 / 1999; prin aceasta
se urmăreşte:
• asigurarea aptitudinii construcţiei pentru o comportare normală, corespunzătoare
menţinerii şi exploatării acesteia;
• prevenirea accidentelor prin depistarea deficienţelor dintr-o fază incipientă şi luarea
măsurilor necesare de reparaţie sau consolidare.

41
Controlul vizual al comisiei de inspecţie

La efectuarea controlului vizual se vor respecta normele de protecţie a muncii în vigoare.

Se recomandă examinarea cu atenţie deosebită a zonelor construcţiei expuse degradărilor:
intrândurile, unghiurile dintre elemente şi a zonelor cu surse de coroziune constantă.
Multe şcoli au mici crăpături în stâlpii de beton, pereţii de rezistenţă şi planşee, căci de-a
lungul timpului clădirea se aşază şi se mişcă creând tensiuni în materiale, cauzând apariţia
acestor mici crăpături. În multe cazuri, acestea nu constituie motive de îngrijorare, acest
fenomen făcând în mod normal parte din procesul de aşezare al clădirii pe fundaţii. Există însă
cazuri în care crăpăturile sunt motive de îngrijorare, având cauze majore.
Examinarea vizuală a unei construcţii se va face întâi la exteriorul acesteia, de jur împrejur pe
toată înălţimea, apoi se trece la controlul interior începând cu subsolul clădirii, continuând la
parter apoi la cotele superioare.

Activitatea privind întreţinerea curentă constă din:

• Efectuarea de către beneficiar de observaţii directe asupra structurii de rezistenţă şi
comportării sale în exploatare prin revizii, cu completarea corespunzătoare a “Jurnalului
evenimentelor” din Cartea Tehnică a construcţiei conform prevederilor normelor HG
273/94.
• Pentru probleme deosebite ce se impun a fi analizate de personal de specialitate (experţi,
verificatori, proiectanţi), beneficiarul va contracta lucrările cu unităţi specializate şi
autorizate în acest gen de lucrări.

Comisia va observa: starea de fisurare a betonului (fundaţii, stâlpi, grinzi, planşee,

buiandrugi); starea zidăriei, starea de coroziune a metalului, deplasări şi deformaţii, starea
structurii acoperişului, învelitorii, starea elementelor din lemn (planşee, stâlpi etc.). Toate
observaţiile de la inspectarea vizuală asupra elementelor constitutive ale şcolii supuse
urmăririi curente vor fi prezentate în “Jurnalul evenimentelor” şi în notele de constatare.

Menţionăm că prezentul capitol cuprinde o prezentare a tuturor cazurilor, urmând ca

utilizatorii acestui manual să selecteze, în funcţie de tipul de structură, de numărul de
etaje, de modul de acoperire a şcolii, în funcţie de valoarea arhitecturală a şcolii
(utilizatorul va afla dacă şcoala este sau nu monument de arhitectură sau dacă şcoala se
află într-o zonă protejată cu valoare arhitecturală deosebită), doar acele subcapitole
specifice fiecărei şcoli.

4.2.1. Structura de rezistenţă

4.2.1.1. STRUCTURA DIN BETON ARMAT

Modul de examinare vizuală se va orienta în principal asupra următoarelor obiective:

• examinarea vizuală a stâlpilor din beton armat, zona de îmbinare stâlp-grindă
(monolitizare), zona consolelor;
• examinarea grinzilor (transversale, longitudinale) mai ales la îmbinarea cu stâlpii şi în
câmp.
• Examinarea plăcii de beton armat la intrados.

42
Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:
Stâlpi şi grinzi longitudinale şi transversale din beton armat
• fisuri pe una sau toate laturile stâlpilor;
• deteriorări locale ale zonelor de îmbinare şi rezemare ale elementelor; fisuri sau ruperi la
partea superioară a stâlpilor;
• fisuri în zonele de îmbinare a grinzilor principale cu stâlpii;
• fisurarea consolelor stâlpilor la rezemarea grinzilor construcţiilor;
• exfolierea betonului şi flambarea armăturilor în consolele stâlpilor;
• segregări, rosturi de betonare, abateri de la liniaritate, verticalitatea elementelor;
• fenomene de coroziune: pete, exfolieri, eroziuni, coroziunea armăturilor.

Exemple:

beton zdrobit
armaturi flambate

etrier rupt

43
Planşee:
• fisuri, exfolieri ale betonului, armături dezvelite;
• fenomene de coroziune la elementele structurale: pete, coroziuni ale armaturii din placă;
• fisuri fine, care apar des în pardoselile din beton de la parter şi care, în timp,pot avea tasări
diferenţiate. Cele mai multe şcoli au pardoseli de beton care nu sprijină pe fundaţii, fiind
aşezate pe un pat de pietriş sau nisip şi flotând uşor odată cu acesta. Datorită acestei tasări,
se creează tensiuni diferite iar rezultatul este apariţia fisurilor. În cazul fisurilor
elementelor structurale de beton se va investiga cauza tasării elementelor structurale din
zona cu fisuri.

Cauzele degradărilor:
• defecte de execuţie sau de proiectare;
• depăşirea sarcinilor pentru care a fost calculată structura şi care poate duce la pierderea
capacităţii portante sau la starea de oboseală a elementelor de rezistenţă;
• tasări ale terenului de fundare;
• fenomene naturale (ex. seism, alunecări de teren).

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Planificate:
• armăturile descoperite sau / şi corodate vor fi curăţate şi se va reface secţiunea elementelor
cu mortar M 100 T;

Urgente:
• la apariţia unor fisuri sau crăpaturi se vor monta martori de sticlă fixaţi cu ipsos,
perpendicular pe direcţia acestora şi se va urmări lunar evoluţia, constatările trecându-se
în "Jurnalul evenimentelor" în vederea stabilirii măsurilor ce trebuie luate; se vor
identifica şi numerota crăpăturile şi fisurile, facându-se releveu cu poziţia, traseul,
deschiderea, lungimea şi adâncimea acestora. Nota de constatare care cuprinde schiţa
degradărilor se va anexa la "Jurnalul evenimentelor" iar un exemplar al acestuia va fi
trimis expertului pentru stabilirea soluţiei de remediere;

Foarte urgente:
• dacă se constată că deschiderile evoluează în timp, este necesară chemarea la faţa locului
a proiectantului iniţial sau a unui expert tehnic autorizat pentru stabilirea cauzelor,
nivelului de gravitate şi a priorităţilor lucrărilor de consolidare, elaborarea documentaţiei
necesare (proiectul de execuţie sau remediere) în vederea executării lucrărilor necesare.

4.2.1.2. STRUCTURA DIN ZIDĂRIE CU PLANŞEE DIN LEMN

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:
Fundaţii
• Fisuri sau crăpături, urmare a unor tasări diferenţiate

Pereţi portanţi
• Fisuri sau crăpaturi cu diverse înclinaţii.

Planşee din lemn

• Ruperi ale elementelor componente (grinzi, scânduri);
• Săgeţi pronunţate în câmp.

44
Cauzele degradărilor:
• îmbătrânirea elementelor din lemn şi eventual putrezirea la reazeme
• depăşirea încărcărilor poate duce la pierderea capacităţii portante sau la starea de oboseală
a elementelor de rezistenţă;
• tasări ale terenului de fundare;
• învelitoare deteriorată care permite infiltrarea apelor pluviale;
• alunecări de teren;
• fenomene naturale (ex. seism).

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Urgente:
• înlocuirea elementelor degradate în acelaşi timp cu luarea măsurilor obligatorii de
sprijinire provizorie a elementelor constructive adiacente;
• urmărirea evoluţiei în timp a deschiderilor fisurilor sau crăpaturilor apărute în pereţi.

Foarte urgente:
• în cazul unor degradări ale mai multor elemente (de ansamblu), chemarea la faţa locului a
proiectantului sau a unui expert tehnic autorizat pentru stabilirea cauzelor, nivelului de
gravitate şi a priorităţii lucrărilor de consolidare, elaborarea documentaţiei necesare
(proiect de execuţie sau remediere) şi punerea lor în execuţie.

4.2.1.3. STRUCTURA DE METAL

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Stâlpi din metal şi grinzi longitudinale şi transversale din metal:

• deformaţii orizontale sau verticale;
• deteriorări ale sistemelor de îmbinare, prindere şi rezemare ale elementelor;
• fenomene de coroziune: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea stratului de
protecţie de pe suprafaţa elementului;
• verificarea integrităţii prinderilor mecanice (şuruburi, nituri) prin ciocănire şi/sau
strângere şi a integrităţii suprafeţelor (în general acoperite prin vopsire) prin ciocănire;
• urmărirea evoluţiei şi apariţiei unor deplasări relative la reazeme, prin măsurarea unor
distanţe unghiulare.

Platforme, scări de deservire, alte structuri metalice de susţinere:

• deformaţii ale elementelor din oţel sau avarierea sistemelor de prindere şi de îmbinare;
• fenomene de coroziune la elemente de oţel ca: schimbarea culorii, pierderea luciului,
fisurarea, exfolierea stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.

Cauzele degradărilor:
• defecte de execuţie sau defecte de proiectare;
• depăşirea sarcinii utile care poate duce la pierderea capacităţii portante sau la starea de
oboseală a elementelor de rezistenţă;
• tasări ale terenului de fundare;
• fenomene naturale (ex. seism).

45
Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere

Foarte urgente:
• chemarea la faţa locului a proiectantului iniţial sau a unui expert tehnic autorizat pentru
stabilirea cauzelor, nivelului de gravitate şi a priorităţii în cazul lucrărilor de intervenţie;
• în caz de deformaţii vizibile sau corodări ale elementelor metalice puternice, se va chema
proiectantul de specialitate pentru a stabili soluţia de remediere pe baza "Notei de
constatare" încheiată şi anexată la "Jurnalul evenimentelor".

Urgente:
• elaborarea documentaţiei necesare (proiect de execuţie sau remediere) şi realizarea ei.

Planificate:
• refacerea sistemelor de prindere defecte; în cazul apariţiei coroziunii, se vor lua măsuri de
curăţire şi reprotejare anticorozivă a elementelor degradate, atunci când coroziunea nu este
atât de gravă încât să necesite intervenţii mai ample.

4.2.1.4. STRUCTURA DIN CHIRPICI CU PLANŞEE DIN LEMN (cazul şcolilor din
chirpici rămase necuprinse în programul de reabilitare)
Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Pereţi din chirpici

• fisuri sau crăpaturi cu diverse înclinaţii.

Planşee din lemn

• ruperi ale elementelor componente (grinzi, scânduri).

Cauzele degradărilor:
• tasări;
• fenomene naturale (ploi abundente, zăpadă);
• îmbătrânirea materialului.

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Foarte urgente:
• În cazul unor degradări ale mai multor elemente (de ansamblu), şcoala va fi demolată.

Urgente:
• înlocuirea elementelor degradate concomitent cu luarea măsurilor obligatorii de sprijinire
provizorie a elementelor constructive adiacente.

Planificate:
Vopsirea periodică a componentelor de lemn ale structurilor, după curăţirea de impurităţi,
degresarea şi chituirea suprafeţei de lemn. Capetele grinzilor de lemn / căpriori trebuie
examinate pentru ca la îmbinările deschise să nu se găsească crăpături prin care să se poată
infiltra apa. Crăpăturile trebuie acoperite cu oxid de calciu / var nestins înainte de a fi vopsite.

46
În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală deosebită aflate
în zone protejate, orice intervenţie la structura de rezistenţă se va face din perspectiva
restaurării, cu respectarea întocmai a tuturor detaliilor iniţiale ca formă, culoare,
material, fiind absolut necesar avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

4.2.2. Structura acoperişului

Acoperişul este o componentă importantă a clădirii, protejând clădirea de ploaie, soare

şi vânt, şi împiedicând infiltrarea apei în clădire.Vânturile puternice pot smulge elementele
de învelitoare ale acoperişurilor în pantă, dacă acestea nu sunt bine fixate. În cazul
acoperişurilor plate (cu terasă circulabilă sau necirculabilă), când panta terasei nu are
înclinaţia corectă sau datorită înfundării sistemului de scurgere a apeistagnarea apei poate
accelera deteriorarea învelitorii, parţial a asterelii, datorită îmbătrânirii materialelor sau unor
furtuni puternice, şi apa se poate infiltra în şcoală.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Şarpanta din lemn:

• fisurări şi crăpături în lungul fibrei elementelor componente (căpriori, pane, popi, coamă,
cleşti, cosoroabe, astereală);
• micşorarea secţiunii acestor elemente datorită putrezirii la reazeme şi în câmp;
• coroziunea puternică a elementelor de prindere (scoabe).

Elemente din beton ale şarpantei

• Aceleaşi deficienţe caracteristice elementelor din beton.

Învelitoarea:
• fisuri, exfolieri, rupturi, umflături sau desprinderi de suport la hidroizolaţii sau
termoizolaţii, scafe, guri de scurgere;
• deformaţii şi degradări ale învelitorii, cu precădere în punctele critice: dolii, coame, atice;
• degradări ale elementelor de construcţie rezultate din execuţia incorectă a detaliilor cu
elemente de tablă: atice, rosturi de dilataţie, reboduri, luminatoare, dezlipiri la înnădiri
cositorite, falţuri desfăcute, infiltraţii la colţuri etc.

Jgheaburi şi burlane
• deformaţii, degradări, înfundări la jgheaburi şi la burlane sau la piesele anexă: guri de
scurgere, grătare, parafrunzare, bride etc.

Cauzele degradărilor:
• execuţia incorectă a detaliilor;
• fenomene naturale ( zăpada, furtuni, îngheţ / dezgheţ repetat, căldură excesivă);
• supraîncărcarea acoperişului (în cazul teraselor);
• coroziunea elementelor metalice sau putrezirea elementelor de lemn.

47
Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:
Foarte urgente:

• întrucât deteriorarea învelitorii acoperişului poate conduce la infiltraţii de ape pluviale,

care pot afecta atât structura de rezistenţă a acoperişului, cât şi celelalte elemente de
rezistenţă (pereţi, grinzi, stâlpi, planşee etc.), orice defecţiuni la învelitoare sau
hidroizolaţie se vor reface cu maximă urgenţă.
Urgente:

• La lucrările de întreţinere a burlanelor, partea inferioară (până la doi metri deasupra

solului), se va executa din material rezistent la şocuri mecanice şi va va permite scurgerea
apelor pluviale la un canal de scurgere, realizat sub nivelul trotuarului, urmărind panta
naturală a terenului astfel încât apa să fie îndepărtată de la fundaţiile clădirii.
Planificate:

• înlocuirea unor componente degradate ale acoperişului pentru a evita în caz extrem
prăbuşirea acestuia; refacerea sistemelor de prindere.

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală aflate în zone

protejate, orice intervenţie la acoperiş se va face din perspectiva restaurării cu
respectarea întocmai a tuturor detaliilor iniţiale ca formă, culoare, material, fiind
obligatoriu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

4.2.3. Structura pereţilor neportanţi (despărţitori)

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

• fisuri sau crăpături cu diverse înclinaţii.

Cauzele degradărilor:
• şocuri;
• seism;
• încovoierea elementelor de rezistenţă (stâlpi, grinzi, planşee).

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Urgente:
• urmărirea evoluţiei acestor degradări cu o periodicitate mai mare (lunar).

Planificate:
• execuţia lucrărilor de remediere.

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală situate în zone

protejate, toate intervenţiile asupra pereţilor neportanţi se vor face din perspectiva
restaurării, cu respectarea întocmai a tuturor detaliilor iniţiale ca formă, culoare,
material, fiind obligatoriu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

48
 STRUCTURA DE REZISTENŢĂ

Numele şcolii : Data inspecţiei : Fonduri

Numele localităţii: Numele persoanei care

completează acest formular
Componenta Condiţii Observaţii Locul

Identificaţi o componentă Alegeţi una Dacă este Unde anume în

anume în conformitate cu nesatisfăcă- clădirea şcolii se
descrierea. Lăsaţi spaţiu gol toare, descrieţi găseşte
dacă componenta lipseşte problema componenta a
cărei stare a fost
Satisfă Nesatisfă-
evaluată ca
cătoare cătoare
nesatisfăcătoare

Fundaţii
Stâlpi
Grinzi
Planşeu parter
Planşeu etaj / tavan
Scări
Pereţi (cărămidă, BCA,
chirpici etc.)
Acoperiş (şarpantă,
învelitoare, terasă)
Observaţii generale:

Unde tipul de lucrări poate fi: * = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente, conform
aprecierii expertului autorizat.

Controalele la structura de rezistenţă a şcolii vor fi făcute pentru toate elementele, semestrial
sau ori de câte ori este nevoie în caz de urgenţă de către comisia instituită la nivel de şcoală.
Nota de constatare întocmită la fiecare revizie va fi controlată şi vizată de directorul şcolii în
termen de cel mult trei zile după efectuarea reviziei şi va fi anexată la "Jurnalul
evenimentelor".

4.2.4. Bugetul mentenanţei lucrărilor de structură

ChMst = ∑ Chstrr
unde: ChMst = totalitatea cheltuielilor de mentenanţă pentru domeniul structură;
Chstrr = cheltuieli pentru structura de rezistenţă.

49
Comisia desemnată, pe baza tabelelor întocmite pentru fiecare domeniu de mentenanţă, va
urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de către specialist, va însuma
cheltuielile pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget, respectiv bugetul mentenanţei
curente şi bugetul pentru lucrările cu caracter neprevăzut (urgente şi foarte urgente) (a se
vedea Cap.3.3.).

Denumirea operaţiei Periodizarea Executantul Costuri

generatoare de cheltuieli de operaţiilor operaţiilor estimate
mentenanţă - lei -
1. Controlul şi verificarea Semestrial Comisia de control /
elementelor de structură Personalul autorizat
2.Lucrări de remediere sau Când este cazul Personal autorizat
consolidare
3. Reparaţii accidentale Imediat Idem

Observaţii

La planificarea bugetului pentru mentenanţa lucrărilor de structură, se vor avea în vedere

următoarele aspecte economice:
• nivelul de gravitate al defectului constatat determină costul lucrărilor de reparaţii, astfel
încât planificarea cheltuielilor se va face pentru exerciţiul financiar în curs;
• degradările accidentale solicită o rezolvare imediată şi pot determina eforturi financiare
importante, inclusiv expertize tehnice;
• cheltuielile de reparaţii pentru un defect constatat se vor cuantifica în mod obligatoriu,
având în vedere că o deteriorare poate fi cauza mai multora;
• defectele care pot afecta rezistenţa şi durabilitatea construcţiei sunt generatoare de
cheltuieli suplimentare pentru expertize tehnice, inspecţie extinsă a construcţiei etc.;
• în activitatea de întreţinere curentă a şcolii este obligatorie integrarea controlului
siguranţei construcţiilor.

4.3. Instalaţii sanitare

Instalaţiile sanitare sunt reprezentate de totalitatea echipamentelor şi instalaţiilor de

alimentare cu apă rece, apă caldă de consum, canalizare menajeră şi pluvială, instalaţii
pentru combaterea incendiilor şi instalaţii de alimentare cu gaze naturale combustibile.

Activitatea de întreţinere (mentenanţă) şi exploatare a instalaţiilor sanitare începe imediat

după terminarea şi controlul lucrărilor de montare a echipamentelor şi instalaţiilor.
Exploatarea şi mentenanţa instalaţiilor trebuie făcută pe toată perioada de utilizare a acestora,
dar o atenţie importantă trebuie acordată în primii doi sau trei ani, perioadă în care în general
apar eventualele defecte ale instalaţiilor şi echipamentelor, care nu au putut fi detectate în
urma recepţiei finale, dar care pot apărea în timpul exploatării.

50
Termenul de “mentenanţă” a instalaţiilor sanitare presupune următoarele operaţii:
• controlul şi verificarea instalaţiilor pentru asigurarea funcţionării în regim normal;
• revizii ale echipamentelor şi instalaţiei;
• lucrări de înlocuire a unor elemente ale instalaţiei care pot prezenta condiţii de apariţie a
accidentelor (avariilor).
Personalul de exploatare va efectua controlul şi verificarea instalaţiei pe baza unui program.

Complexitatea echipamentelor incluse în structura instalaţiei depinde de existenţa în

vecinătatea şcolii a reţelelor de apă şi canalizare. Pentru şcolile amplasate în mediul urban,
datorită existenţei reţelei de alimentare cu apă, instalaţiile de alimentare cu apă sunt racordate
direct la conducta publică, apele uzate fiind evacuate direct la reţeaua de canalizare. Dacă
presiunea apei din reţeaua publică este insuficientă, atunci este necesară, suplimentar, o staţie
de pompare a apei cuplată cu recipiente de hidrofor. În cazul şcolilor amplasate în mediul
rural, pentru asigurarea apei necesare consumului sunt necesare puţuri şi echipamente de
ridicare a presiunii apei, iar pentru evacuarea apelor uzate din şcoli, în absenţa sistemelor de
canalizare exterioare, sunt necesare cuve vidanjabile.
Capitolul de faţă cuprinde o descriere a tuturor echipamentelor care pot face parte din
instalaţia sanitară a unei şcoli, urmând ca utilizatorii acestui material să extragă doar
elementele corespunzătoare şcolii de întreţinerea căreia sunt responsabili.

4.3.1. Instalaţiile de alimentare cu apă

La sistemul de alimentare cu apă a şcolii se inspectează următoarele elemente:

• componentele reţelei din incintă pentru alimentarea cu apă, reprezentând toate
echipamentele şi instalaţiile amplasate în afara clădirii şcolii, dar situate în curtea şcolii;
• componentele instalaţiilor interioare de alimentare cu apă, reprezentând toate
echipamentele şi instalaţiile amplasate în interiorul clădirii şcolii.

4.3.1.1. REŢEAUA EXTERIOARĂ DE ALIMENTARE CU APĂ

Comisia locală va inspecta semestrial componentele reţelei de apă din incintă, în următoarea
ordine:
a. Sursa de apă;
b. Staţii de pompare ale apei amplasate exterior clădirii (staţia de hidrofor amplasată în
cabina puţului;
c. Rezervoare de apă pentru consum menajer, amplasate exterior (rezervoare de
compensare) sau de incendiu, acolo unde este cazul;
d. Traseele reţelei de apă rece din incintă;
e. Căminul de branşament;
f. Apometrul;
g. Robinetele (armăturile) amplasate în reţeaua exterioară;
h. Hidranţi de incintă.

51
a. Sursa de apă este constituită de acele echipamente şi construcţii ce furnizează instalaţiei
interioare şi consumatorilor deserviţi cantităţile de apă necesare corespunzătoare. Sursele de
apă pot fi:
Captări proprii de apă (puţuri). Aceste tipuri de surse sunt reprezentate de straturile acvifere
(straturi de apă subterane), amplasate în pământ, la diferite adâncimi. Pentru accesul la aceste
ape se forează puţuri la diferite adâncimi. Utilizarea puţurilor este frecventă în cazul şcolilor
care sunt amplasate în zone rurale, unde nu există reţele de apă orăşeneşti.

Comisia va efectua următoarele verificări:

• Verificarea nivelului apei din puţuri – acest lucru se verifică prin introducerea unui fir
cu greutate în puţ, până la atingerea suprafeţei apei, iar apoi se măsoară lungimea firului;
la sesizarea scăderii nivelului apei în puţ, este necesară modificarea poziţiei pompelor
submersibile sau a capetelor de aspiraţie ale acestora; situaţia se remediază de personal de
specialitate.
• Verificarea debitelor de apă preluate din puţuri – comisia verifică valorile
consumurilor de apă înregistrate de apometru; dacă scăderea consumurilor de apă este
însoţită şi de o scădere a debitelor de apă furnizate la punctele de consum (robinete şi
baterii), în condiţiile în care robinetele sunt deschise la maxim, atunci cauzele posibile
sunt următoarele:
• suprasolicitarea captării (debitul consumat este mai mare decât debitul de apă pe
care îl furnizează puţul)
• cauze determinate de starea puţului, pentru determinarea cărora este necesară o
echipă de specialişti: înnisiparea puţurilor, colmatarea straturilor filtrante din jurul
puţului sau obturarea orificiilor de intrare a apei în puţ datorită depunerilor de săruri
din apă.
Pentru stabilirea cauzelor şi remedierea lor, comisia apelează la personal de specialitate,
pentru care trebuie alocat buget pentru intervenţie de urgenţă.
• Verificarea calităţii apei – semestrial, comisia trebuie să aloce buget planificat pentru
realizarea unor analize de calitate a apei. Dacă laboratorul de analiză a calităţii apei
raportează o înrăutăţire a calităţii apei (creşterea de săruri dizolvate în apă etc), atunci
trebuie să se apeleze la o comisie de specialitate, iar măsurile de corectare a calităţii apei
trebuie luate foarte urgent, fiind necesar un buget imediat disponibil.
.
Reţeaua publică de distribuţie a apei, respectiv conducta publică de alimentare cu apă rece, la
care instalaţia interioară a şcolii respective se racordează; întreţinerea acestei reţele exterioare
de apă nu revine şcolii.

b. Staţii de pompare
Staţiile de pompare reprezintă totalitatea construcţiilor şi echipamentelor care preiau apa din
sursă şi o transportă, prin reţeaua de conducte, către consumatorii din incinta şcolii. Acestea
asigură şi o presiune suficientă a apei la punctele de consum.
Pentru instalaţiile interioare, staţiile de pompare pot fi:
• staţii de pompare care asigură presiunea apei la consumatori; acestea sunt denumite staţii
de pompare sau pompe cuplate cu recipiente de hidrofor;
• staţii de pompare care asigură presiunea apei pentru instalaţia interioară pentru stingerea şi
combaterea incendiilor (cu hidranţi, cu sprinclere).
Inspectarea elementelor staţiei de pompare cu recipiente de hidrofor, montate în cabina
puţului, se realizează urmând metodologia stabilită la punctul 4.3.1.2.

52
c. Rezervoare de apă
Reprezintă construcţii de beton sau metalice care au ca destinaţie acumularea apei necesare
pentru diverse destinaţii. Ele asigură, în anumite perioade, distribuirea de debite de apă
superioare celor furnizate din sursa de apă şi asigură rezerve de apă necesare stingerii
incendiilor (rezerva astfel asigurată poartă numele de rezerva intangibilă de apă pentru
incendii).
Comisia va efectua următoarele verificări:
În cazul rezervoarelor de apă de mare capacitate, ca în cazul celor de compensare sau
incendiu, amplasate în afara clădirilor deservite, se verifică:
• Prezenţa unor pierderi de apă prin zone de neetanşeitate, datorate unor defecte de
turnare şi finisare, în cazul rezervoarelor de beton, defecte de îmbinare în zonele
cordoanelor de sudură pentru pereţii rezervoarelor metalice, sau în zonele de etanşare a
trecerilor conductelor prin pereţii rezervoarelor, respectiv în zona sorbului etc. Pentru
remediere, este necesară intervenţia unui specialist, iar comisia evaluează un buget de
urgenţă.
• Starea secţiunilor de intrare a conductelor în rezervor sau a sorburilor (conductele prin
care aspiră pompele); obturarea (înfundarea) acestora este determinată de prezenţa unor
depuneri în zonele respective. Pentru evitarea acestei probleme este necesară o curăţare
periodică a fundului rezervorului. Apariţia problemelor de obturare a secţiunilor de
aspiraţie a pompelor este sesizată printr-o funcţionare defectuoasă a pompelor, respectiv
se sesizează că pompele funcţionează, dar debitul trimis în instalaţie are valori reduse sau
nule. Pentru remediere este necesară intervenţia unui specialist, pentru care comisia
stabileşte un buget de urgenţă.
• Urmărirea apariţiei unor procese de coroziune a pereţilor metalici ai rezervoarelor de apă,
datorită inexistenţei protecţiei anticorozive. Procesul poate fi stopat prin aplicarea unui
tratament anticoroziv pe pereţii rezervorului, după ce în prealabil pereţii au fost curăţati de
stratul de oxizi deja existent, cu ajutorul unor perii de sârmă. Este necesară alocarea unui
buget pentru o intervenţie planificată.
Anual, se recomandă curăţarea rezervoarelor, pentru care comisia acordă un buget planificat.

d. Reţele pentru distribuţia apei situate în incinta şcolii

Aceste reţele de incintă sunt reprezentate de totalitatea conductelor, echipamentelor şi
construcţiilor anexe necesare transportului apei de la rezervoarele de acumulare a apei sau
staţiile de ridicare a presiunii amplasate în cabina puţului până la consumatori. Reţelele de
alimentare cu apă sunt de incintă sau interioare, în funcţie de poziţia lor relativă faţă de
clădire. Administraţia şcolii este responsabilă pentru echipamentele şi tronsoanele de
conducte exterioare clădirii, dar amplasate în interiorul incintei, respectiv în curtea şcolii.
Reţelele de apă de incintă sunt amplasate îngropat, în pământ, la o adâncime mai mare decât
adâncimea de îngheţ şi astfel nu îngheaţă în timpul iernii. Reţeaua exterioară de incintă leagă
instalaţia interioară de apă de sursa de apă. Dacă sursa de apă este conducta publică, atunci
porţiunea de conductă exterioară de incintă până la staţia de pompare a incintei se numeşte
conductă de branşament.
Comisia va efectua următoarele verificări:

La inspecţia reţelelor de apă din incintă se va urmări apariţia de defecte care pot fi localizate
la nivelul fiecărui element component al reţelei, respectiv la cămin, armături, îmbinări ale
conductelor etc. Consecinţa imediată a acestor defecte o reprezintă pierderea de apă, care la
rândul ei poate determina alte neajunsuri: infiltraţii de apă, perturbarea funcţionării altor tipuri
de echipamente, afectarea calităţii apei transportate prin conductele de apă etc.

53
Conducerea şcolii va controla mărimea pierderilor de apă din reţelele de incintă, urmărind
evoluţia consumurilor de apă înregistrate de apometru. Deoarece la unii consumatori nu există
contoare, această comparaţie nu este întotdeauna edificatoare.
Comisia trebuie să inspecteze traseul parcurs de conducta de apă, urmărind starea terenului.
Avariile importante ale conductelor reţelei din incintă se descoperă mai uşor, deoarece, în
general, în acele puncte apa iese (bălteşte) la suprafaţa terenului. După constatarea şi
localizarea avariei se trece imediat la izolarea tronsonului respectiv din reţea, prin închiderea
vanelor (robinetelor) situate la capetele sau la nodurile cele mai apropiate ale reţelei. După ce
tronsonul defect de conductă a fost izolat, este golit de apă printr-un robinet. Repararea
defecţiunii constă, de obicei, în intercalarea unei porţiuni de tub nou, montat în locul celui
defect, şi se face de către personal autorizat.
Comisia trebuie să aloce un buget pentru această intervenţie, care se consideră foarte
urgentă, întrucât în afara pierderilor de apă, se poate afecta şi calitatea apei de băut.

e. Căminul de branşament.
Comisia va efectua următoarele verificări:
• Verificarea stării capacelor căminelor – capacul căminului trebuie să fie bine poziţionat
în rama sa; dacă acesta prezintă fisuri sau chiar e deteriorat, atunci este necesară înlocuirea
acestuia; înlocuirea trebuie făcută de urgenţă, având în vedere că se pune în pericol
siguranţa copiilor care s-ar putea accidenta sau lovi în rama unui cămin neprotejat corect;
bugetul alocat de comisie se încadrează în categoria pentru operaţiuni urgente.
• Verificarea stării construcţiei căminului:
• se verifică starea treptelor de acces în cămine; dacă acestea nu mai sunt bine fixate
sau prezintă deteriorări, atunci trebuie refăcute;
• se verifică starea construcţiei căminului, respectiv eventualele surpări în zona
căminului, sau deteriorări ale pereţilor de zidărie a căminului, datorită circulaţiei
unor maşini grele în zona de amplasare a căminelor, sau a şocurilor mecanice
(aruncarea pe sol a unor materiale grele);
• se verifică dacă există scurgeri de apă în cămin, ceea ce indică o fisură a conductei
de apă sau canalizare, care ajunge şi în cămin, prin pământ, în cazul în care pot
apărea infiltraţii de apă.
Bugetul se alocă de către comisie pentru intervenţii planificate, dacă este vorba de starea
construcţiei căminului (inclusiv starea treptelor) sau pentru intervenţii urgente, dacă se
sesizează scurgeri de apă în cămin sau starea capacului căminului.

f. Apometrul poate fi amplasat ori în căminul de branşament, ori în camera tehnică a

pompelor, în interiorul clădirii.

Comisia va efectua următoarele verificări:

•verificarea legăturilor apometrului, prin vizualizarea eventualelor pierderi de apă pe la
legături;
• verificarea stării cadranului (să nu fie spart).
Pentru aceste probleme, comisia alocă un buget de intervenţie urgentă.

54
Anual, apometrul trebuie calibrat la un atelier de metrologie agrementat, pentru care comisia
trebuie se aloce un buget anual (planificat).
g. Armăturile amplasate pe reţeaua de apă din incintă
Armăturile (vanele) montate pe reţelele de alimentare cu apă din incintă se pot defecta în
timpul exploatării datorită uzurii garniturilor, a corodării scaunului ventilului, astfel că acesta
nu mai închide etanş (perfect) orificiul de trecere a apei etc. Garniturile defecte sau uzate se
înlocuiesc cu altele noi. Uzura scaunului ventilului poate fi remediată cu unelte speciale, de
către un specialist. Comisia alocă pentru aceste remedieri un buget de urgenţă.
Comisia va efectua următoarele verificări:

• Verificarea armăturilor (robinetelor ) montate direct în pământ, cu acces prin cămine cu

capac plat (carosabil)
Pe traseul conductelor de apă din incintă se amplasează robinete (denumite şi vane, respectiv
vane cu sertar). Acestea sunt amplasate fie direct în pământ, caz în care roata de manevră a
robinetului se amplasează într-o cutie cu capac (din fontă), fie în cămine de vizitare. Comisia
controlează:
• capacul de protecţie al cutiei în care este amplasat robinetul: dacă se sesizează
spargerea capacului de protecţie, acesta trebuie înlocuit, altfel cutia de protecţie a
vanei se poate umple de pământ, putând afecta şi corpul vanei;
• corpul robinetului: în cazul în care capul tijei robinetului pe care este fixată roata
de manevră se deformează, datorită unei uzuri în urma manevrelor repetate de
acţionare a robinetului, este necesară refacerea profilului capătului tijei, de către un
sudor, prin adăugarea de material prin sudură şi refacerea profilului tijei prin pilire; în
cazul în care se observă îndoirea tijei robinetului, un instalator va remedia această
problemă, prin îndreptarea, dacă este posibil, a tijei, sau chiar prin înlocuire.
Pentru fiecare din aceste operaţii, comisia alocă buget de intervenţie urgentă.

h. Hidranţi de incintă
Hidranţii sunt robinete care se montează la nivelul terenului în cutii de protecţie, şi au un
sistem de prindere a unui furtun. Aceşti hidranţi sunt pentru incendii sau pentru stropit spaţiile
verzi. Comisia va verifica următoarele:
• uzura sau degradarea garniturilor de la ventilul (robinetul) hidrantului – pentru
remediere se schimbă această garnitură, după închiderea alimentării cu apă;
• spargerea capacului sau corpului cutiei de protecţie a hidrantului, care se remediază prin
înlocuirea pieselor defecte, după închiderea alimentării cu apă;
• dislocarea hidrantului, care determină pierderi mari de apă în jurul acestuia. După
închiderea alimentării cu apă, se reface legătura robinetului hidrantului la reţeaua
exterioară.
Comisia acordă un buget de urgenţă.

4.3.1.2. INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE

55
Instalaţiile interioare reprezintă totalitatea conductelor, armăturilor (robinetelor) şi
echipamentelor care asigură preluarea apei de la reţeaua exterioară de incintă şi transportul
apei către robinetele şi bateriile montate pe obiectele sanitare, care reprezintă punctele de
consum ale apei în instalaţia interioară.

Instalaţia interioară conţine următoarele elemente principale:

• conductele principale de distribuţie care pot fi amplasate inferior (la plafonul subsolului),
superior (la plafonul ultimului nivel sau în pod) sau pot avea o distribuţie mixtă;
• coloanele de alimentare cu apă, care străbat clădirea pe verticală, asigurând alimentarea cu
apă la toate nivelele clădirii;
• conductele de legătură de la coloane la punctele de consum (bateriile sau robinetele de apă
montate pe obiectele sanitare, sau robineţii hidranţilor interiori).
Comisia locală va verifica anual următoarele componente ale instalaţiei interioare de
alimentare cu apă, în următoarea ordine:
a. rezervorul tampon (inclusiv robinetele cu plutitor);
b. recipientul de hidrofor;
c. presostatul;
d. pompe;
e. aparate de masură şi control;
f. conductele de distribuţie a apei în clădire;
g. robinetele sau bateriile montate pe obiectele sanitare.

a. Rezervoarele tampon sunt rezervoarele de apă amplasate în interiorul clădirilor

Comisia va efectua următoarele verificări:

• dacă se observă pierderi de apă pe la neetanşeităţile cordoanelor de sudură, acestea se

datorează unui fenomen de coroziune mai intens, provocat fie de o alegere
necorespunzătoare a materialului de sudură, fie datorită unor incluziuni nemetalice în
cordonul de sudură (sau un cordon de sudură insuficient de compact); se recomandă
refacerea cordonului de sudură;
• dacă se observă pierderi de apă pe la neetanşeităţile pereţilor metalici ai rezervorului,
acestea se datorează lipsei unei întreţineri periodice a stratului interior de protecţie
anticorozivă a peretelui metalic, acesta se poate degrada, şi, în consecinţă, începe procesul
de coroziune al peretelui, putându-se ajunge chiar la perforarea acestuia. Remedierea
acestui defect se realizează prin sudură, prin aplicarea unor puncte, cordoane sau chiar
petice sudate, în funcţie de mărimea defectului, după care se iau măsuri de protecţie
anticorozivă;
• dacă se observă pierderi de apă pe la neetanşeităţile racordurilor rezervorului – respectiv
pe la îmbinările cu filet ale conductelor şi armăturilor rezervorului – atunci, pentru
remediere, aceste racorduri se demontează şi se refac îmbinările folosind materiale de
etanşare (respectiv schimbarea garniturilor, sau utilizarea fuiorului de cânepă impregnat cu
miniu de plumb sau vopsea în ulei, sau mai nou, bandă de etanşare teflonată);
• dacă se observă corodarea flotoarelor de la armăturile (robinetele) cu plutitor, respectiv a
sferelor din plastic care sunt legate la tija robinetului şi care plutesc pe suprafaţa apei din
rezervor, atunci o cantitate de apă poate să pătrundă în interiorul acestuia, determinând o
pierdere permanentă de apă prin orificiul de preaplin al rezervorului tampon. Acest
neajuns se remediază prin înlocuirea flotorului cu unul confecţionat din material plastic.
• dacă se observă neetanşeităţi la capacele gurilor de vizitare, este suficientă strângerea
şuruburilor de fixare a gurii de vizitare până la dispariţia pierderii de apă sau la

56
 schimbarea garniturii de pe suprafaţa de contact între gura de vizitare şi peretele metalic al
rezervorului.

Pentru oricare din aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

Se recomandă să se monteze un filtru de apă pe conducta ce alimentează rezervorul tampon,
care protejează mai bine elementele instalaţiei interioare; montarea acestui filtru de apă este
posibilă şi pe conducta de refulare a pompei de alimentare cu apă în clădire.
Comisia va acorda un buget anual planificat pentru curăţarea rezervoarelor. Această operaţie
presupune următoarele etape: golirea rezervoarelor, curăţarea de depuneri, spălarea pereţilor
interiori şi verificarea stării pereţilor interiori, care la nevoie se grunduiesc.

b. Recipientul de hidrofor
Instalaţiile de ridicare a presiunii cuprind toate echipamentele necesare ridicării presiunii.
Comisia va efectua următoarele verificări:
• verificarea stării pereţilor interiori, care pentru o bună întreţinere, se grunduiesc o dată la
doi ani; pentru această operaţie este necesară mai întâi închiderea robinetelor care separă
recipientul de hidrofor din instalaţie, şi golirea acestuia. Bugetul alocat de comisie este unul
planificat.
• anual, comisia alocă un buget planificat pentru curăţarea de depuneri şi spălarea
interiorului recipientelor de hidrofor;
• verificarea etanşeităţii legăturilor, respectiv se urmăreşte dacă există eventuale scăpări de
apă pe la racordurile recipientului de hidrofor; dacă se sesizează pierderi de apă, atunci se
refac legăturile, iar comisia alocă un buget de urgenţă.
• în cazul în care recipientul de hidrofor este unul cu membrană, se recomandă înlocuirea
membranei la un interval de timp recomandat de producător; comisia acordă un buget
planificat.

Ansamblul staţiei de hidrofor

Defecte posibile:

Nu se creează presiune în recipientul de hidrofor.

Comisia verifică dacă:
• pompa nu refulează;
• nu există apă în rezervorul tampon;
• robinetul de golire a recipientului e deschis;
• există avarii in instalaţia interioară, pe conducta principală;
• manometrul este defect.

Presiunea pernei de aer este mică (perna de aer are un volum redus) sau a dispărut
complet, iar pompa porneşte foarte des sau nu se mai opreşte.

Comisia verifică dacă:

• există pierderi de aer pe la racordul de aer al compresorului;
• există pierderi de aer pe la partea superioară a recipientului prin eventuale fisuri;

57
 • nerefacerea pernei de aer după o perioadă îndelungată de timp;
• dacă recipientul de hidrofor are membrană, atunci membrana s-a perforat (fisurat),
datorită îmbătrânirii materialului elastic din care e realizată membrana; se înlocuieşte
membrana.
• manometrul este defect.

c. Automatul de presiune (presostat)

Comisia acordă un buget anual, planificat, de control a tuturor elementelor de automatizare şi
de înlocuire a elementelor uzate. Acest control se face doar de personal calificat. Există
defecte tipice la presostate care se manifestă prin următoarele situaţii:
• pompa nu mai porneşte: contactele electrice ale presostatului sunt oxidate sau contactele nu
mai calcă normal, datorită deformării membranei presostatului; comisia acordă un buget de
lucrări foarte urgente.
• pompa nu se mai opreşte, chiar facă în recipientul de hidrofor s-a format presiunea de
oprire a pompelor; în acest caz, perechile de contacte s-au blocat în poziţia deschis.
Comisia acordă un buget de lucrări foarte urgente.
Aceste defecte se remediază de către un electrician, fiind posibilă necesitatea înlocuirii
presostatului cu unul nou. Reglarea presostatului după presiunile de pornire şi oprire a
pompelor se face urmărind cadranul manometrului care indică presiunea din hidrofor.

d. Pompe
Pompele utilizate în alimentarea cu apă a clădirilor sunt de regulă pompe centrifugale.
Comisia, însoţită de un personal calificat în întreţinerea pompelor, va verifica anual staţiile de
pompare, urmărind: starea generală a pompei, modul de fixare pe postament, conexiunile
electrice ale pompei, elementele de automatizare, zgomotul produs în timpul funcţionării.

Defecte posibile în funcţionarea pompelor:

Pompele nu trimit (refulează) un debit în instalaţie sau debitul lor este insuficient.
Posibilele cauze sunt următoarele:
• robinetul de pe conducta de refulare este închis – în acest caz se deschide robinetul;
• robinetul de pe conducta de aspiratie este închis – se deschide robinetul;
• conducta de aspiraţie nu este perfect etanşă – remedierea constă în etanşeizarea legăturii
conductei de aspiraţie (conducta prin care pompa aspiră apă din rezervor);
• pompa nu este amorsată - se verifică dacă sorbul nu este înfundat sau dacă nu există
goluri de aer în pompă;
• nivelul apei din puţ a scăzut, astfel că sorbul pompei a rămas parţial descoperit de apă,
pompa aspirând aer; acest defect se remediază prin prelungirea conductei de aspiraţie
astfel încât sorbul apei să fie sub apă; trebuie avut oricum în vedere ca lungimea
conductei de aspiraţie să nu depăşească 7 m, pentru evitarea fenomenului de cavitaţie,
care reprezintă un fenomen foarte periculos pentru pompă.
• numărul de rotaţii ale pompei este sub valoarea normală – înseamnă că tensiunea
electrică nu e suficientă, remedierea revenind companiei furnizoare de energie electrică.
• conducta de aspiraţie este înfundată – remedierea constă în curăţirea sorbului şi a
conductei de aspiraţie;
• debitul preluat din puţ este mai mic decât debitul refulat de pompă – acest defect se
remediază prin reducerea debitului refulat de pompă, prin închiderea parţială a
robinetului de pe conducta de aspiraţie;

58
 • înălţimea de pompare e prea mare - acest defect se remediază prin reducerea înălţimii de
pompare, prin închiderea parţială a robinetului de pe conducta de aspiraţie;
• pompa este înfundată sau paletele rotorului sunt uzate – se trece la curăţarea pompei,
după demontarea acesteia; în cazul în care paletele rotorului sunt uzate, se trece la
înlocuirea acestora. Operaţiile se fac de un specialist instalator.

Pompa nu ridică suficient presiunea apei

• pompa aspiră aer pe la neetanşeităţi - se verifică legătura pe aspiraţie a pompei şi se
strâng presgarniturile pompei;
• turaţia pompei este insuficientă – se verifică dacă puterea motorului corespunde pompei.

Pompa se încălzeşte în timpul refulării

• pompa şi motorul nu sunt perfect centrate: montarea pompei şi a motorului trebuie
refăcută.

Pompa trepidează în timpul funcţionării

• postamentul pompei este incorect realizat: nu există în postament un strat de plută pentru
preluarea vibraţiilor; remedierea constă în adăugarea acestei izolaţii fonice;
• pompa şi motorul nu sunt perfect centrate; se reface montajul pompei;
• pompa poate să lucreze în cavitaţie (din cauza unei posibile obturări a conductei de
alimentare cu apă a pompei); se verifică şi se curăţă sorbul şi conducta de aspiraţie a
pompei.

Scurgeri de apă pe la garniturile pompei

• scurgerea de apă este normală în anumite limite (câteva picături). Dacă pierderea de apă
este mare, atunci garnitura pompei (presgarnitura) este prea slab strânsă.

Pentru oricare din defecţiunile ce necesită operaţiuni de remediere a pompelor comisia acordă
un buget pentru intervenţii foarte urgente şi se apelează la personal calificat. În general, este
nevoie de un personal calificat pentru depistarea exactă a defectului pompei. Toate
defecţiunile menţionate pot fi evitate printr-o întreţinere curentă a pompelor de către
responsabilul numit (conducerea sau administraţia şcolii sau personalul numit).

Robinetele (armăturile) de închidere şi clapetele de sens din staţiile de pompare

Comisia va efectua anual următoarele verificări:
• verificarea modului de închidere a armăturilor şi etanşeităţii închiderii; se operează de
câteva ori închiderea şi deschiderea robinetelor; dacă se sesizează că nu se pot roti
complet roţile de manevră (au tija de manevrare defectă, pentru robinetele sferice),
atunci este necesară revizia tijei sau ventilului robinetului, după cum este cazul; pentru
această operaţie, comisia acordă un buget pentru intervenţii urgente.
• starea şi calitatea garniturilor; pentru o întreţinere bună a instalaţiilor, garniturile se pot
schimba anual, evitându-se eventualele scăpări de apă pe care le provoacă deteriorarea
acestora; pentru această operaţie, comisia acordă un buget pentru intervenţii
planificate.
• clapetele de sens funcţionează corect dacă permit trecerea apei într-un singur sens;
pentru verificarea lor trebuie depistat dacă există scăpări ale clapetelor în sensul

59
 nepermis; de exemplu, la oprirea pompelor, dacă se goleşte instalaţia, înseamnă că
aceste clapete de sens nu funcţionează corect. În cazul în care o clapetă de sens nu mai
funcţionează corect, aceasta nu se repară, ci se înlocuieşte. Bugetul alocat de comisie
este pentru o intervenţie de urgenţă.

e. Aparatele de măsură şi control (manometre, termometre)

Comisia va efectua următoarele verificări:
• se verifică starea cadranelor şi dacă aparatele funcţionează (se urmăreşte variaţia acului
manometrului, de exemplu). Pentru aceste defecţiuni, comisia alocă un buget pentru
lucrări planificate.
• anual, comisia alocă un buget planificat pentru reetalonarea aparatelor de măsură, care
se face doar de ateliere specializate.

f. Conductele interioare de alimentare cu apă

Cele mai multe din defecţiunile la instalaţiile de alimentare cu apă se referă la instalaţiile
interioare de alimentare cu apă ce alimentează punctele de consum (bateriile şi robinetele
montate pe obiecte sanitare). Defectele acestor instalaţii pot provoca inundaţii sau accidente,
dacă defecţiunea se află pe o conductă de distribuţie a apei calde iar temperatura acesteia este
ridicată. Cauzele acestor defecte sunt datorate coroziunii conductelor (pentru conductele
metalice) sau datorită manevrării defectuoase a armăturilor.
Comisia va efectua anual următoarele verificări:
• controlul etanşeităţii instalaţiei, respectiv controlul eventualelor pierderi de apă pe la
îmbinările conductelor sau chiar prin tubul conductei.
• localizarea defectelor se realizează urmărind zonele umede (umezirea pereţilor, a
tavanelor);
• în cazul în care defecţiunea e importantă, atunci se sesizează o scădere a presiunii la
punctele de consum;
• în cazul în care o conductă de alimentare cu apă parcurge o cameră neîncălzită, iar
alimentarea cu apă a consumatorilor legaţi la conducta respectivă este întreruptă, atunci
este foarte posibil ca apa să fi îngheţat în zona încăperii neîncălzite, în interiorul căreia
temperatura a scăzut sub 0oC.
Defectele posibile care pot determina scăpări de apă de-a lungul traseelor conductelor:

Defectele conductelor de oţel

• defecte ale îmbinărilor sudate (pentru conductele din oţel) – în general se evită îmbinările
prin sudură a ţevilor de oţel şi se preferă cele cu flanşe; defectele acestor îmbinări prin
sudură provin dintr-o realizare defectouasă a cordonului de sudură sau din alegerea
necorespunzătoare a materialului. Remedierea constă în refacerea cordonului de sudură,
după ce în prealabil conducta a fost golită; executarea sudurii se face de către specialişti
autorizaţi.
• defecte ale îmbinărilor cu filet (pentru conductele din oţel) se referă la mai multe cauze
posibile: utilizarea necorespunzătoare a materialului de etanşare pentru îmbinare, astfel că
are loc o pierdere de apă la creşterea presiunii apei; apariţia unor fisuri în filet sau în piesa
de legătură care realizează legătura între tuburi prin înfiletare. Remedierea constă în
înlocuirea porţiunii de ţeavă care conţine zona filetată afectată. Aceste operaţii se fac de
către personal calificat.
• defecte datorate îngheţării apei în conducte; îngheţarea apei în conducte poate determina
fisuri în pereţii conductei; remedierea se face utilizând mai multe metode: încălzirea
zonei afectate; introducerea, în conductă, a unui agent termic (apă caldă sau abur),

60
 eventual printr-un hidrant exterior; în cazul în care nici una din aceste metode nu
funcţionează, atunci se înlocuieşte tronsonul respectiv, procese de coroziune care
determină subţierea pereţilor conductei.
Înlocuirea unui tronson de conductă care transportă apa potabilă se face întotdeauna
alegând doar ţevi din oţel zincate. Comisia alocă un buget pentru lucrări urgente.

Defectele conductelor din materiale plastice (PVC-G, polietilenă, polipropilenă)

• apariţia de fisuri sau crăpături pe peretele conductei sau la îmbinări.
• apariţia de neetanşeităţi (pierderi de apă) la îmbinările cu mufe, datorită dilatărilor şi
contractărilor succesive ale conductelor sau datorită îmbătrânirii sau pierderii materialului
de etanşeitate.
Remedierea acestor defecte se face prin înlocuirea materialelor fisurate sau înlocuirea piesei
defecte; nu se permit lipiri ale materialelor plastice, întrucât lipiturile executate nu pot oferi
nici un fel de siguranţă. Comisia alocă un buget pentru lucrări urgente.

Defectele conductelor din ţevi din plumb de presiune

În urma controlului anual, comisia poate să sesizeze pierderi de apă pe tronsoanele de
conducte de alimentare cu apă din plumb. Datorită rezistenţei reduse a plumbului şi datorită
acţiunii corozive a mortarului asupra plumbului, conductele realizate din acest material pot
prezenta foarte des defecţiuni:
• deformaţii sau ruperi de ţeavă;
• fisuri (din fabricaţie sau în urma unor lovituri);
• fisuri datorită corodării conductelor de către materialele agresive din mortar, în cazul
conductelor amplasate în perete;
• spărturi determinate de îngheţarea apei în conducte.
Măsurile sunt de lipire a fisurilor, prin sudură, cu un material de lipit cu conţinut de cositor şi
plumb. În general, este bine să se evite utilizarea acestui material şi se recomandă utilizarea
conductelor de oţel şi a tuburilor flexibile pentru racorduri.

Comisia alocă un buget pentru lucrări urgente.

În cazul şcolilor cu instalaţii vechi, cel mai probabil este că instalaţiile de alimentare cu apă
sunt din plumb; din rapoarte de sănătate, s-a ajuns la concluzia că plumbul poate deveni
otrăvitor în apă. Ca regulă generală, plumbul conţinut în apă se menţine la nivele mici atât
timp cât apa trece prin conductă şi creşte doar atunci când apa stă pentru o lungă perioadă de
timp; prin urmare este foarte bine să se lase apa să curgă câteva minute prin instalaţii înainte
de a fi folosită pentru băut sau gătit. Soluţia cea mai bună ar fi înlocuirea părţilor de plumb cu
alte materiale, dar aceasta implică spargerea pereţilor pentru traseele conductelor de plumb,
înlocuirea ţevilor cu materiale noi, iar apoi toate lucrările de reracordare a armăturilor la
aceste conducte şi refacerea pereţilor şi a finisajelor pe traseele sparte. Toate aceste lucrări
presupun fonduri importante disponibile.

61
Suplimentar, comisia mai verifică:
• starea izolaţiei termice a conductelor de apă caldă, prin control vizual, care urmăreşte
integritatea suprafeţelor izolaţiei. Dacă există fisuri sau bucăţi de material desprinse,
atunci izolaţia se reface parţial pe zona afectată; bugetul afectat este pentru intervenţii
planificate;
• controlul suporturilor de susţinere a conductelor; în cazul lipsei, degradării sau
desprinderii acestora, se înlocuiesc. Bugetul afectat de comisie este pentru intervenţii
planificate.
g. Armăturile montate pe obiecte sanitare
Cele mai multe din robinetele montate în instalaţiile interioare vechi sunt cele cu ventil
(robinete de trecere pentru conductele de legătură a bateriilor, sau robinetele şi bateriile
montate pe obiecte sanitare).

Comisia va efectua următoarele verificări:

• verificarea etanşeităţii armăturilor – se observă dacă există eventuale pierderi de apă
• verificarea uşurinţei de manevrare a armăturilor (starea tijei robinetelor, a filetelor)
• verificarea integrităţii armăturilor – în cazul în care este fisurat, se recomandă schimbarea
lui cu unul nou.

Defecte posibile:
Robinetul nu închide etanş
• garnitura ventilului este uzată sau s-a deplasat;
• prezenţa unui corp străin între garnitură şi scaunul ventilului;
• uzura scaunului ventilului datorită deformării, corodării, uzurei etc.
• remedierile constau în demontarea părţii superioare a robinetului ( a obertail-ului) care
conţine ventilul şi efectuarea operaţiei necesare de înlocuire a garniturii, a obiectului străin
sau de rectificare (refacere) a stării suprafeţei scaunului. Dacă ventilul este foarte afectat,
atunci se înlocuieşte cu unul nou.
Tija robinetului este blocată. În acest caz se verifică dacă nu cumva presgarnitura a fost prea
mult strânsă sau dacă datorită faptului că robinetul nu a mai fost utilizat un timp mai
îndelungat, tija robinetului s-a înţepenit datorită ruginei.
• Filetul la tija robinetului este uzat: acest defect apare în cazul în care robinetul a fost
manevrat de un număr foarte mare de ori. Dacă înlocuirea obertail-ului nu rezolvă
problema, atunci robinetul trebuie înlocuit.
• Fisuri ale corpului robinetului: în acest caz, trebuie înlocuit robinetul.
• Existenţa unei cantităţi mari de piatră (depuneri) care s-a depus în aceste robinete, care,
pentru remediere, trebuie demontate şi curăţate.
Se recomandă înlocuirea acestor robinete cu robinete sferice (cu o tijă de manevră) care sunt
mult mai rezistente.
Pentru remedieri, comisia acordă un buget pentru reparaţii urgente, întrucât pierderi de apă
permanente la punctele de consum se reflectă în costul facturilor de apă (în unele cazuri,
pierderile de apă pot creşte cu 30% din volumul consumului).
Comisia acordă un buget pentru intervenţii planificate, pentru următoarele operaţii:
• înlocuirea conductelor de legătură la armăturile (robinetele şi bateriile) montate pe obiecte
sanitare, din plumb, cu racorduri flexibile;

62
• schimbarea treptată a conductelor de plumb sub presiune cu conducte din oţel zincat sau
materiale plastice;
• vor fi schimbate toate garniturile la robinetele şi bateriile montate pe obiecte sanitare;
• înlocuirea treptată a armăturilor vechi cu armături moderne, care realizează economii
importante de apă.

4.3.1.3. INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ

Instalaţia de preparare a apei calde de consum cuprinde următoarele elemente componente:
a. echipamentele de preparare a apei calde: boilere şi preparatoare instantanee de apă caldă;
b. conductele de distribuţie a apei calde la consumatori;
c. armăturile şi robinetele amplasate pe conductele de apă caldă (în aceeaşi manieră
prezentată anterior).

a. Echipamentele de preparare a apei calde de consum

• Echipamente pentru prepararea locală a apei calde de consum – aceste tipuri de
echipamente pot fi: cazane obişnuite, cazane cu rupere de presiune, aparate încălzitoare cu
gaze naturale, încălzitoare electrice instantanee de prepararea cu apă caldă, boilere
electrice etc. Aceste tipuri de aparate se utilizează în mod special în cazul clădirilor mici
sau la instituţiile care nu sunt racordate la un sistem de termoficare.
• Echipamente pentru prepararea centralizată a apei calde de consum – aceste
echipamente sunt specifice clădirilor care sunt racordate la reţeaua de termoficare ce
asigură un agent termic primar necesar încălzirii apei sau clădirilor care sunt echipate cu
centrale termice proprii (boilere, schimbătoare de căldură).

Comisia va efectua semestrial următoarele verificări:

Boilere
• Starea izolaţiei termice a boilerului: izolaţia trebuie să aibe o suprafaţă integră, fără
rupturi sau discontinuităţi; în cazul constatării afectării izolaţiei, se iau măsuri de refacere
a izolaţiei, pentru care comisia alocă un buget pentru intervenţii planificate;

• Starea legăturilor conductelor de apă la boiler: nu trebuie să existe pierderi de apă pe la

îmbinările boilerului cu instalaţia interioară; în cazul în care există pierderi de apă,
legăturile se refac; comisia alocă un buget pentru intervenţii urgente;

• Starea armăturilor: comisia inspectează uşurinţa de manevrare a robinetelor, eventualele

pierderi de apă, şi starea corpului armăturilor, conform metodologiei descrise anterior, la
instalaţiile de alimentare cu apă rece.

• Defecţiuni ale serpentinei: spargerea serpentinei poate fi constatată prin:

• scăderea randamentului boilerului, încălzirea apei realizându-se la o temperatură
mai joasă;
• datorită pătrunderii apei reci în instalaţia de încălzire, temperatura aerului interior
poate fi afectată în timpul iernii;

63
 • datorită pătrunderii permanente a apei reci în instalaţia de încălzire, cantitatea de
apă în instalaţia de încălzire creşte, ceea ce determină curgerea apei pe la conducta
de preaplin a instalaţiei de încălzire.
Cauzele sunt determinate de defectele serpentinei, care pot fi:
• defecte de fabricaţie ale ţevilor din care este realizată serpentina, care se manifestă
prin prezenţa unor fisuri în peretele conductelor;
• îmbinările prin sudură între ţevi sunt realizate defectos;
• apariţia fenomenului de coroziune, care determină străpungeri ale serpentinei.

Remedieri necesare:
• dacă defecţiunea a apărut în primii ani de utilizare ai boilerului, cauza poate să fie
reprezentată de un defect de fabricaţie sau de montaj şi de aceea, pentru remediere,
se poate interveni cu sudură; înainte de aceasta se verifică dacă utilajul mai este în
perioada de garanţie; comisia alocă un buget pentru intervenţii urgente.
• când aceste defecte apar după un număr mai mare de exploatare a boilerului (8 – 10
ani) datorită coroziunii, atunci se recomandă înlocuirea serpentinei.
Pentru asigurarea unei continuităţi în funcţionarea boilerului, se recomandă înlocuirea
serpentinei boilerului la un interval de timp recomandat de producător, pentru care comisia
alocă un buget planificat.

• Defecţiuni ale mantalei, care constau în pierderi de apă şi pot fi cauzate de defecţiuni ale
cordoanelor de sudură executate la îmbinări, un proces avansat de coroziune, sau lovituri
mecanice accidentale.
Dacă echipamentul a depăşit durata garantatată de producător, la apariţa fenomenelor de
coroziune ale mantalei se recomandă schimbarea totală a boilerului. Comisia acordă un
buget planificat.

• Scăpări de apă pe la garnitura capacului: în acest caz şuruburile de prindere se strâng

mai tare sau se schimbă garnitura (operaţie mai anevoioasă, întrucât trebuie scoasă şi
serpentina boilerului); comisia alocă pentru remediere un buget de urgenţă.

Suplimentar, pentru boilerele electrice, comisia alocă anual un buget planificat pentru
verificarea legăturilor electrice.

Preparatoare instantanee de apă caldă

Preparatoarele instantanee de apă caldă sunt aparate electrice, dotate cu o rezistenţă electrică.
La inspecţie, comisia poate să sesiseze o funcţionare incorectă a aparatului; cele mai dese
defecte ale acestora sunt următoarele:
• starea circuitelor electrice: se poate întâmpla să nu funcţioneze toate treptele de încălzire a
aparatului, cauza fiind de natură electrică; pentru remediere, comisia alocă un buget de
urgenţă; este necesară intervenţia unui electrician calificat.
• după o mai lungă utilizare, existenţa depunerilor de tartru pe suprafaţa rezistenţei electrice
determină o scădere a eficienţei aparatului; pentru remediere se consultă manualul tehnic
al aparatului, după ce se verifică dacă nu cumva aparatul este încă în perioada de garanţie.
Dacă nu, comisia alocă pentru reparaţii un buget pentru intervenţii urgente.

64
Durata de viaţă a acestor aparate este relativ scurtă, fiind necesară schimbarea lor integrală
după expirarea duratei de viaţă recomandată de producător, pentru care comisia alocă un
buget pentru intervenţii planificate.

b. Conductele interioare de distribuţie a apei calde la consumatori

Comisia inspectează starea tehnică a conductelor de apă caldă, care sunt de acelaşi tip ca cele
de la apă rece (vezi cap. 4.3.1.2).

c. Armăturile şi robinetele amplasate pe conductele de apă caldă

Comisia inspectează starea tehnică a armăturilor şi robinetelor amplasate pe conductele de apă
caldă, care sunt de acelaşi tip ca cele de la apă rece (vezi cap. 4.3.1.2).
4.3.2. Instalaţiile de canalizare
Instalaţiile de canalizare au rolul de a colecta, de a trata şi de a evacua apele uzate din clădire.
Comisia inspectează anual următoarele elemente componente ale instalaţiei de canalizare:
a. Obiectele sanitare şi racordurile lor la instalaţia de canalizare;
b. Sifoane de pardoseală şi de terasă;
c. Conducte interioare de canalizare;
d. Căciuli de ventilare a canalizării interioare;
e. Cămine exterioare de canalizare din incintă;
f. Guri de scurgere exterioare din incintă pentru canalizarea pluvială;
g. Colectoare exterioare de canalizare din incintă;
h. Cuve etanşe vidanjabile.

Apariţia defectelor la instalaţiile de canalizare interioară poate provoca în mod special

inconveniente de ordin igienic şi sanitar şi, de aceea, localizarea şi remedierea defectelor
reprezintă obiective importante.

a. Obiectele sanitare şi racordurile lor la instalaţia de canalizare

Comisia va efectua anual următoarele verificări:

Inspecţia lavoarelor, spălătoarelor, chiuvetelor

• fisuri sau spărturi ale obiectelor sanitare, care se sesizează prin inspecţia vizuală a
obiectului sanitar; fisurile sunt provocate, de regulă, de lovituri accidentale. Sigura
remediere posibilă este înlocuirea. Comisia acordă un buget pentru intervenţii planificate.
• starea consolelor de susţinere în perete a obiectului sanitar, care trebuie să fie fixe şi
rigide; controlul se face încercând stabilitatea fixării obiectului sanitar; dacă poziţia lui nu
este fixă şi se clatină, atunci fixarea lui defectuoasă poate determina nu numai fisuri ale
obiectului sanitar, dar şi dislocarea îmbinării la racordurile de apă şi canalizare.
Remedierea constă în demontarea obiectului sanitar, refacerea îmbinării consolelor în
perete iar apoi remontarea obiectului sanitar pe console, cu refacerea legăturilor la apă şi
canalizare. Comisia acordă un buget pentru intervenţii urgente.
• dacă se sesizează pierderi de apă pe la îmbinarea armăturii sau a sifonului, datorită
unei neetanşeităţi a legăturilor obiectului sanitar la canalizare sau la apă, atunci comisia
recomandă remedierea acestora, care constă în refacerea legăturilor respective, cu
eventuala înlocuire a garniturilor. Pentru aceasta, comisia acordă un buget de urgenţă.

65
• dacă se sesizează înfundarea sifonului de scurgere, datorită acumulării de materiale
care obturează evacuarea apelor la conducta de legătură, atunci remedierea constă în
desfacerea prin deşurubare şi curăţarea sifonului, după care se montează la loc. Comisia
recomandă un buget de intervenţii urgente.

Inspecţia căzilor de duş

În general, în şcoli se pot monta duşuri în vestiare, dacă există o sală de sport sau o piscină.
Defecţiunile la aceste obiecte sanitare apar mai greu, pentru că se utilizează mai rar. Comisia
poate să sesiseze următoarele:
• dacă există scurgeri de apă pe lângă preaplinul căzii sau pe lângă ventilul de scurgere
(pe la scurgere), datorită stării garniturilor, atunci comisia recomandă înlocuirea
garniturilor. Comisia recomandă un buget de intervenţii urgente.
• dacă se observă pierderi de apă la nivelul pardoselii, în dreptul căzilor de duş, în timpul
utilizării duşului, atunci pot exista fisuri ale conductei de canalizare de la preaplin sau de
la scurgere: remedierea acestor defecte este destul de complicată, întrucât este necesară
demontarea căzii de duş de la poziţia sa, întrucât aceste conducte sunt amplasate între
pardoseală şi fundul căzii. După demontare, se inspectează locul fisurii şi se urmăreşte
remedierea ei, în funcţie de materialul din care este executată (pentru plumb de scurgere,
fisurile se remediază prin lipituri cu pastă de cositor şi plumb, iar cel din materiale plastice
se înlocuiesc). Comisia recomandă un buget de intervenţii urgente.
• dacă se observă înfundarea conductei de scurgere, acest fapt se remediază ori utilizând
para de cauciuc pentru desfundat chiuvete (când se foloseşte para, trebuie să se obtureze
orificiul de preaplin, astfel încât efectul de aspiraţie al parei să fie eficient), ori utilizând
substanţe care să dizolve eventualele depuneri de păr şi grăsimi, dar care să nu fie agresive
chimic pentru materialele din care sunt executate conductele de legătură (se citesc
instrucţiunile de utilizare a acestor substanţe). Comisia recomandă conducerii şcolii
controlul întreţinerii acestor obiecte sanitare.

Inspecţia rezervoarelor de alimentare la vasul de closet

• Verificarea funcţionării corecte a rezervorului de apă la acţionare. Dacă se observă o
scurgere continuă a apei din rezervor, aceasta poate fi cauzată de următoarele situaţii:
• deteriorarea garniturii clopotului de închidere care închide secţiunea conductelor de
spălare a vasului de closet: remedierea constă în înlocuirea garniturii;
• deteriorarea garniturii de la robinetele cu plutitor: se înlocuieşte garnitura;
• există depuneri de piatră şi clopotul nu mai închide bine – pentru remediere, se
înlătură clopotul şi se curăţă piatra.
• Verificarea funcţionării corecte a robinetului cu plutitor al rezervorului de spălare;
robinetul cu plutitor nu funcţionează corect în următoarele cazuri:
• dacă tija plutitorului nu este reglată, atunci la nivelul maxim al apei în rezervor,
robinetul nu se închide bine;
• dacă după reglarea tijei robinetul continuă să curgă, atunci ori garnitura robinetului
este uzată, ori există depuneri de piatră în robinet; remedierea constă în demontarea,
curăţarea şi înlocuirea garniturii robinetului;

66
 • dacă plutitorul este spart, atunci apa curge continuu în rezervor şi, în plus, acesta se
descarcă singur la intervale de timp constante. Remedierea constă în înlocuirea
plutitorului.
Pentru aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

Inspecţia vaselor de closet.

• Verificarea integrităţii vaselor de closet, prin inspecţie vizuală: dacă se observă

spargerea vasului de closet, acest defect se remediază prin înlocuirea vasului cu unul nou;
• Verificarea eventualelor scurgeri ale apei pe la racorduri: există două racorduri ale
vasului de closet, unul pentru ţeava de spălare, care face legătura între rezervorul de apă şi
vasul de closet, iar celălalt racord pentru ţeava de scurgere. Pierderile de apă pe la racordul
ţevii de scurgere apar în situaţia în care vasul closetului nu este bine fixat pe pardoseală.
Aceste defecte se remediază prin refacerea legăturilor între vasul de closet şi pardoseală
sau prin remedierea legăturii între ţeava de spălare şi vas.
• Dacă se observă că vasul de closet nu evacuează corect apa la canalizare, atunci este
posibilă înfundarea sifonului sau racordului de scurgere a vasului de closet; se
îndepărtează cu un cârlig materialele care au înfundat scurgerea (cârpe, vată etc.).
Intervenţia este posibilă şi prin utilizarea unei sârme elicoidale (şarpe) prin piesa de
curăţire amplasată în zona înfundată, pe coloană sau colectorul de canalizare.
Pentru aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

Inspecţia pisoarelor.

• Verificarea integrităţii vaselor pisoarelor, prin inspecţie vizuală; dacă se observă

spargerea pisoarelor, acest defect se remediază prin înlocuirea vasului cu unul nou;
• Verificarea funcţionării robinetului de spălare al pisoarului: acest robinet este cu
ventil, iar modul de remediere a fost menţionat anterior, în cazul în care se semnalează
scurgeri de apă necontrolate;
• Dacă se observă înfundarea pisoarului, datorată, de regulă, depunerilor de piatră din
conducta de scurgere sau datorită pătrunderii corpurilor străine în această zonă de
evacuare la canalizare, remedierea constă în curăţarea acestei zone. Alteori, acest lucru se
datorează aruncării de mici obiecte care pot să înfunde pisoarul; de aceea se recomandă ca
zona de scurgere să fie protejată cu un mic capac de protecţie perforat.
Pentru aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

b. Sifoane de pardoseală şi de terasă.

Comisia va efectua anual următoarele verificări:
• starea capacului sifoanelor, care trebuie să fie integru, fără spărturi şi bine fixat în rama sa;
• sifoanele trebuie să evacueze uşor apa: se încearcă funcţionarea sifonului prin aruncarea
unei cantităţi de apă deasupra lui, urmărindu-se modul de evacuare a apei;
• defectele uzuale la sifoanele de pardoseală (şi de terasă) provin, în general, datorită lipsei
unei întreţineri şi constau în înfundarea conductei de golire a sifonului, fie datorită
depunerilor de piatră, fie datorită prezenţei corpurilor străine. Remedierea acestor defecte
constă în curăţarea interiorului cutiei sifonului, după ce s-a îndepărtat capacul acestuia.
Pentru aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

67
c. Conducte interioare de canalizare
Comisia va efectua anual următoarele verificări:
Verificarea vizuală a traseelor conductelor de canalizare, amplasate exterior elementelor
de construcţie. Suprafeţele trebuie să fie în stare bună şi fără pierderi de apă. Se pot observa
totuşi următoarele:
• scurgeri de apă pe la îmbinările conductelor de canalizare, care pot să apară fie datorită
îmbătrânirii materialului de îmbinare între conducte, fie datorită evacuării accidentale prin
conductele de canalizare a unor ape cu temperaturi ridicate sau cu încărcare acidă;
remedierea constă în refacerea îmbinării, care depinde de materialul din care este
executată canalizarea (fontă de scurgere, plastic – PVC, polipropilenă). Comisia acordă un
buget pentru intervenţii urgente.
• fisuri în tuburile conductelor de canalizare, având cauze similare cu cele pentru apariţia
scurgerilor la îmbinări; remedierea constă în înlocuirea parţială a tubului; provizoriu se
poate pune un manşon în zona fisurată, bine fixat de tub. Comisia acordă un buget de
intervenţie planificată.
• înfundarea conductelor verticale de canalizare, cauzată fie de un montaj defectuos, fie
datorită aruncării la canalizare a unor obiecte cu volum mare care pot obtura canalizarea
(cârpe, resturi alimentare, perii etc.). Detectarea locului acestui defect se face astfel:
• dacă este înfundată o conductă de legătură a unui obiect sanitar, atunci acel obiect nu
se mai goleşte de apă;
• dacă este înfundat un sifon de pardoseală, atunci apa nu se mai evacuează de pe
pardoseală prin sifon; în plus, dacă scurgerea unui lavoar este legată la acel sifon (aşa
recomandă normativul), atunci la utilizarea lavoarului, apa refulează prin sifon pe
pardoseala camerei grupului sanitar respectiv;
• dacă se înfundă o coloană de canalizare, atunci apa care se scurge de la etajele
superioare locului în care s-a înfundat coloana va refula prin obiectul sanitar amplasat
cel mai aproape şi superior zonei de înfundare;
• remedierea acestui defect se face cu ajutorul unei sârme speciale, care se introduce în
interiorul conductei, în general, prin piesele de curăţire ale canalizării, care sunt
amplasate pe coloane, la înălţimea medie de 0,8 m. De menţionat că aceste piese de
curăţire trebuie prevăzute obligatoriu prin proiectul instalaţiei de canalizare.
Aceste defecte pot fi îndepărtate printr-o utilizare şi întreţinere corectă a instalaţiilor.
Comisia acordă un buget pentru intervenţii planificate care să vizeze curăţarea anuală a
colectoarelor şi a coloanelor de canalizare, de către un personal calificat.

d. Căciuli de ventilare a canalizării interioare

Comisia verifică anual starea căciulilor de ventilare, amplasate la capătul coloanelor de
canalizare, deasupra terasei. Comisia inspectează vizual starea suprafeţei exterioare a
căciulilor de ventilare şi soliditatea prinderii lor de capetele coloanelor. Aceste căciuli de
ventilare nu trebuie să fie întreţinute în mod deosebit, ele doar protejează capetele coloanelor
de pătrunderea de corpuri străine.

e. Cămine exterioare de canalizare din incintă

68
Comisia inspectează căminele de canalizare amplasate în afara clădirii şcolii, dar amplasate în
incinta şcolii, în care se deversează apele uzate din interiorul şcolii. Inspecţia se face vizual,
prin controlul următoarelor elemente:
• Starea capacelor căminelor de canalizare şi modul de fixare în ramă. Dacă aceste rame
prezintă fisuri sau spărturi, trebuie înlocuite cu unele noi. Comisia acordă un buget pentru
intervenţii urgente, întrucât se pot provoca accidente datorită punerii în pericol a siguranţei
copiilor în zona capacelor de canalizare afectate.
• Se înlătură capacul şi se inspectează vizual starea construcţiei căminului: starea pereţilor, a
treptelor de acces. Se evită coborârea în căminul de canalizare. Pentru remedierea
construcţiei căminului, comisia acordă un buget pentru intervenţii planificate.
Comisia acordă un buget de intervenţii planificate pentru curăţarea şi spălarea anuală a
căminelor de canalizare.

f. Guri de scurgere exterioare din incintă pentru canalizarea pluvială

Comisia inspectează anual gurile de scurgere amplasate în curtea şcolii, care au rolul de a
prelua apele pluviale colectate de pe suprafeţele betonate ale incintei şcolii. Inspecţia constă în
următoarele observaţii:
• Verificarea integrităţii şi a sistemului de susţinere a grătarului gurilor de scurgere
• Se observă dacă aceste guri sunt înfundate; defectele acestor construcţii apar datorită
faptului că în urma ploilor torenţiale, pot fi antrenate crengi (de dimensiuni mici), frunze,
pământ care pot înfunda aceste guri de scurgere. Remedierea constă în înlăturarea
capacului grătar şi curăţarea acestor depuneri, atât de pe fundul gurii de scurgere, cât şi pe
conducta de scurgere, cu ajutorul unei sârme cârlig.
Comisia acordă un buget de intervenţii planificate pentru curăţarea lor anuală.

g. Colectoare exterioare de canalizare din incintă

Comisia inspectează anual traseul cuprins între căminele de canalizare, care urmăreşte traseul
conductei de canalizare; se inspectează doar traseele de canalizare amplasate în incinta şcolii;
dacă există surpări de teren sau dacă terenul este umed pe acest traseu, atunci este posibilă
existenţa unei fisuri în colectorul de canalizare exterior. Comisia stabileşte un buget necesar
remedierii, respectiv a înlocuirii tronsonului afectat, reparaţia fiind de tip planificat.
Comisia acordă, de asemenea, un buget de intervenţii planificate pentru curăţarea şi spălarea
anuală a colectoarelor.

h. Cuve etanşe vidanjabile

În zonele rurale, evacuarea apelor uzate se poate face în cuve etanşe vidanjabile.
Comisia va efectua anual următoarele verificări:
• Verificarea aspectului general al cuvei;
• Depistarea unor pierderi de apă pe la neetanşeităţi, tasări sau teren umed în jurul cuvei;
• Starea căciulii de protecţie a coloanei de ventilare a cuvei.
• Atenţie, nu se coboară în interiorul cuvei etanşe vidanjabile; acest lucru îl fac doar
cei calificaţi, cu echipament special; gazele de fermentaţie sunt foarte dăunătoare şi
pot provoca chiar asfixierea datorită conţinutului ridicat de metan.

69
• Trapa de acces la interiorul cuvei trebuie închisă bine, să fie în bune condiţii şi să poată fi
înlăturată cu uşurinţă atunci când se efectuează verificarea bazinului. Trapa de acces nu
trebuie totuşi să poată fi deschisă foarte uşor, pentru a nu putea fi mişcată de către copii.
Această trapă nu trebuie să provoace accidente de cădere a oamenilor. Pentru defecţiuni
ale trapei, comisia acordă un buget de intervenţii urgente.
• Comisia acordă un buget de intervenţii planificate pentru întreţinerea anuală a cuvei şi
pentru igienizarea acesteia o dată la patru ani.

4.3.3. Instalaţiile de stingere şi combatere a incendiilor

Instalaţiile de stingere şi combatere a incendiilor pentru şcoli pot fi:
• instalaţii exterioare de stins incendii cu hidranţi exteriori. Aceste instalaţii utilizează
hidranţi exteriori pentru stingerea incendiilor din exteriorul clădirii, şi permit montarea
autopompelor de apă a pompierilor la reţelele exterioare de alimentare cu apă. Verificarea
hidranţilor exteriori revine primăriei.
• instalaţii interioare de stins incendii.

Comisia verifică următoarele tipuri de instalaţii de stins incendii:

• instalaţii interioare de stins incendii cu hidranţi interiori
• instalaţii interioare de stins incendii cu sprinclere
• instalaţii interioare de stins incendii extinctoare mobile

4.3.3.1. INSTALAŢIILE INTERIOARE DE STINS INCENDII CU HIDRANŢI INTERIORI.

Hidranţii interiori se prevăd pe holurile şcolilor, în cutii metalice prevăzute cu geam de
protecţie pe care este marcată prezenţa hidrantului (H). În interiorul cutiei trebuie să fie
prezente furtunul hidrantului şi ţeava de refulare, cu care se manevrează jetul de apă către
zona incendiată. Conductele instalaţiei interioare de alimentare cu apă pentru hidranţi sunt
obligatoriu din oţel, fiind comune cu cele pentru consum menajer sau fiind separate. In
rezervorul tampon se prevede rezerva intangibilă de incendiu, necesară funcţionării hidranţilor
pe perioada de funcţionare.
Comisia va efectua următoarele verificări:
• starea cutiei hidrantului şi a geamului protector; inspecţia se face vizual, acestea trebuie să
fie în bună stare;
• existenţa şi starea bună a furtunului hidrantului;
• existenţa unei tije de manevrare a hidrantului şi a unui ajutaj care se înşurubează în capătul
tijei;
• etanşeitatea hidrantului, să nu existe pierderi de apă pe la hidrant;

70
• temperatura aerului în încăperile în care s-au amplasat hidranţi să fie menţinută pentru a
nu favoriza îngheţul apei în conductele de alimentare cu apă a hidranţilor, sau conductele
să fie izolate termic.
Pentru eventuale reparaţii ale conductelor sau pentru remedieri ale scăpărilor de apă pe la
hidrant, comisia alocă un buget de foarte urgenţă.

4.3.3.2. INSTALAŢIILE INTERIOARE DE STINS INCENDII CU SPRINKLERE

Pentru inspecţia instalaţiilor de combatere a incendiilor cu sprinklere este nevoie de personal
specializat. Sprinklere se montează în cazuri speciale, se prevăd în cazul sălilor de sport cu
capacităţi mari (peste 600 de locuri) sau în depozite cu materiale uşor combustibile. Sunt
armături care se declanşează automat la creşterea temperaturii aerului, având timp de reacţie
foarte scurt şi creează o ploaie fină peste zona incendiată.
Comisia nu poate verifica instalaţia de stins incendii cu sprinklere fără personal calificat.
Comisia poate să însoţească personalul calificat ce verifică anual următoarele:
• Starea conductelor de alimentare cu apă;
• Manometrele;
• Verificarea a15% din capetele de sprinklere;
• Aparatul de control si semnalizare a instalaţiilor cu sprinklere;
• Sistemele de alarmare acustică şi optic㸠locală şi la distanţă;
• Poziţia normală de lucru a vanelor şi sigilarea lor în poziţia deschis;
• Depunerea de praf, scame pe capetele sprinklerelor;
• Pompele pentru sprinklere;
• Racordul de alimentare a instalaţiei de stins incendii de la maşinile de pompieri.
Pentru eventuale reparaţii ale conductelor sau pentru remedieri ale scăpărilor de apă, comisia
alocă un buget de foarte urgenţă.

4.3.3.3. INSTALAŢIILE INTERIOARE DE STINS INCENDII CU STINGĂTOARE

PORTATIVE
Stingătorul este un aparat de stins incendii acţionat manual care conţine o substanţă care poate
fi refulată şi dirijată asupra unui focar de incendiu (de ardere), folosind efectul de presiune
creat în interiorul aparatului. Stingătoarele sunt de mai multe tipuri, în funcţie de substanţa de
stingere pe care o conţin:
• stingătoare portabile AP – cu apă (eticheta are fondul albastru)
• stingătoare portabile SC – cu spumă chimică (eticheta are fondul galben)
• stingătoare portabile SM – cu spumă mecanică (eticheta are fondul galben)

71
• stingătoare portabile G – cu gaz inert (eticheta are fondul negru)
• stingătoare portabile P, PG, PM – cu pulbere normală, polivalentă sau specială (eticheta
are fondul alb)
• stingătoare portabile H – cu halon (eticheta are fondul verde)
Comisia va efectua următoarele verificări:
• Amplasarea stingătoarelor în apropierea zonelor pe care le protejează
• Verifică soliditatea sistemelor de prindere în perete a stingătoarelor
• Verifică dacă stingătoarele sunt protejate împotriva intemperiilor (umiditate, frig) şi a
coroziunii
• Verifică dacă stingătoarele au fost schimbate şi revizuite; termenul de garanţie, respectiv
data următoarei revizii este inscripţionată pe eticheta stingătorului;
În funcţie de tipul stingătorului rezultă şi modul de utilizare. De reviziile acestor echipamente
se ocupă o persoană numită în acest sens.
Pentru eventuale reparaţii ale conductelor sau pentru remedieri, comisia alocă un buget anual
de urgenţă. Pentru schimbarea şi revizuirea stingătoarelor, pentru menţinerea în termen de
garanţie, comisia acordă un buget planificat.

4.3.4. Instalaţiile de alimentare cu gaze naturale combustibile

Proiectarea, executarea şi controlul instalaţiei de gaze naturale combustibile revine

companiei distribuitoare de gaz. Totuşi, există metode de apreciere şi detectare a defectelor
instalaţiilor de alimentare cu gaze; orice suspiciune trebuie raportată imediat companiei de
gaz. La conductele instalaţiei de utilizare a gazelor naturale, apariţia defectelor poate să aibe
consecinţe foarte grave, datorită pericolelor ridicate de explozie şi incendiu datorate de scăpări
şi acumulări necontrolate de gaze.
Apariţia defectelor la instalaţia de gaze se semnalează astfel:
• scăderea presiunii gazelor la arzătoare; o presiune insuficientă se manifestă printr-o ardere
neregulată, flacăra de gaz pâlpâie, se aud mici pocnituri şi culoarea ei este alb - gălbuie, şi
scoate fum, chiar dacă robinetul de gaz este deschis la maxim;
• apariţia mirosului de gaze; pentru depistarea scăpărilor de gaze prin conducte, gazele se
odorizează, respectiv se tratează cu o substanţă, al cărui miros specific se recunoaşte
imediat, care să permită prezenţa scăpărilor de gaze. Mai întâi se depistează încăperea în
care se simte mirosul de gaze, iar apoi se controlează traseele conductelor, cu ajutorul unei
soluţii de săpun care se aplică în zona în care se crede că există o fisură (la îmbinări, la
coturi etc.);
• creşterea nejustificată a consumurilor de gaze poate să însemne prezenţa unor defecţiuni în
instalaţie care să însemne pierderi de gaze.

Comisia va efectua semestrial verificări la:

• Conductele instalaţiei interioare de gaze
• Armăturile montate pe gaze
• Regulatoarele de gaz
• Dispozitivele de siguranţă

72
• Arzătoarele
• Aparatele de consum
• Încălzitoare pentru preparare locală de apă caldă menajeră

a. Conductele instalaţiei interioare de gaze

Comisia inspectează starea generală a conductelor prin control vizual; la îmbinări se poate
folosi o soluţie de apă cu săpun; la întinderea acestei soluţii cu o pensulă în zona îmbinărilor,
dacă există scăpări de gaze, atunci se formează baloane de săpun. Pentru remediere se alocă
un buget pentru intervenţii foarte urgente, pentru care se apelează o unitate specializată
autorizată în instalaţii de gaze.

b. Armăturile (robinetele) de gaze

Robinetele utilizate cel mai des în instalaţiile interioare de gaze sunt cele cu cep. Comisia va
încerca uşurinţa de manevrare a robinetelor; se pot observa următoarele:
• blocarea robinetului cu cep, datorită coroziunii sau datorită eventualelor depuneri în zona
cepului; acest defect este frecvent pentru robinetele cu cep care nu au mai fost utilizate o
perioadă îndelungată;
• deformarea capului cepului, datorită utilizării frecvente a acestuia.

Aceste defecţiuni se remediază de către personal calificat, autorizat în gaze; comisia alocă un
buget pentru intervenţii foarte urgente.

c. Aparatele de reglare (regulatoarele de gaz)

La aceste regulatoare, cele mai frecvente defecte sunt determinate fie datorită unei exploatări
necorespunzătoare, fie datorită unei greşeli de montaj.
Comisia poate să sesizeze următoarele:
• absenţa unui filtru de gaz pe conducta de gaze, la intrarea în regulator – acest fapt poate
conduce uşor la înfundarea mecanismelor şi secţiunilor de trecere din interiorul
regulatorului;
• remedierile necesare rezultă în urma controlului regulatorului de către o unitate
specializată, iar reglarea acestor aparate trebuie făcută doar de personalul autorizat al
companiei de gaze.
Aceste defecţiuni se remediază de către personal calificat, autorizat în gaze; comisia alocă un
buget pentru intervenţii foarte urgente.

d. Dispozitive de siguranţă
Cele mai frecvente defecte care pot fi observate de comisie sau de conducerea şcolii pe
perioada între controalele comisiei sunt:
• neetanşeitate la închidere – nu închide perfect alimentarea cu gaz, astfel încât la revenire
cu alimentare de gaz, există scăpări ale acestor dispozitive;
• la dispariţia presiunii gazului, nu intră imediat în funcţiune;
• nu se menţine flacăra de veghe, în cazul în care dispozitivul este prevăzut cu aceasta.

Toate aceste defecţiuni trebuie raportate de urgenţă şi rezolvate de un atelier specializat;

comisia alocă un buget pentru intervenţii foarte urgente.

e. Arzătoare

73
Comisia poate observa, în urma controlului vizual, următoarele elemente:
• ardere defectuoasă:
• flacăra nu este stabilă sau flacăra se desprinde de pe capul de ardere;
• arderea este zgomotoasă;
• culoarea flăcării se modifică, de la albastru la verde; sau la alb, cu marginile galbene,
lunguiaţă şi cu emisie de fum; sau flacără galbenă, cu vârfurile negre, produce fum şi
zgomote.
Toate aceste simptome trădează o ardere defectuoasă a gazului datorită unui reglaj prost al
arzătorului, respectiv al aerului necesar arderii. Se alocă un buget pentru intervenţii urgente.
• înfundarea orificiilor de ieşire a gazelor, datorită impurităţilor. Desfundarea se face cu
un obiect ascuţit, poate chiar un ac, după ce s-a închis robinetul de alimentare cu gaz;
• degradarea pieselor de şamotă ale arzătoarelor (de protecţie a focarului – locul unde are
loc arderea) – pentru remediere, se schimbă piesa de şamotă respectivă, uneori acest lucru
necesită dezmembrarea arzătorului;
• deformarea sistemelor de reglare a admisiei aerului pentru ardere; se recomandă
înlocuirea lor.
Defecţiunea se raportează şi se remediază de către un autorizat în gaze; comisia alocă un
buget pentru intervenţii foarte urgente.

f. Aparate de consum
Comisia inspectează anual starea arzătoarelor la aparatele de consum (maşini de gătit
amplasate în bucătăriile cantinelor şcolii).
Comisia poate să sesizeze următoarele:
• defecte de natură mecanică care pot fi sesizate ca deformaţii sau degradări ale aparatelor
de consum, sau ca neetanşeităţi ale racordurilor de gaze la coloanele de alimentare cu
gaze, manifestate prin pierderi de gaze;
• defecte de reglaj a arderii care se manifestă prin prezenţa unei flăcări alungite, cu
vârfurile galbene, ceea ce înseamnă că arderea este incompletă.

Culoarea normală a flăcării este următoarea: miezul flăcării este albastru-verzui, iar restul
flăcării este albastru, cu marginile transparente; lungimea normală a flăcării este de 20-25
mm.
Orice defecţiune se remediază de către un autorizat în gaze; comisia alocă un buget pentru
intervenţii foarte urgente.

g. Încălzitoare locale pentru apă caldă menajeră

Aceste aparate prepară apă caldă utilizând arderea gazelor naturale într-un focar prin care trec
conducte de apă.
Comisia verifică următoarele elemente:
• Etanşeitatea racordurilor de gaz
• Starea robinetelor de pe racordurile de gaz
• Culoarea flăcării: culoarea trebuie să fie normală

74
 • Starea coşului de evacuare a gazelor de fum

Orice defecţiuni sesizate se remediază de către un autorizat în gaze; comisia alocă un buget
pentru intervenţii foarte urgente.

Stabilirea priorităţilor lucrărilor de mentenanţă în instalaţiile sanitare

În cazul existenţei mai multor defecte simultane la instalaţiile sanitare, priorităţile s-ar putea
ierarhiza în ordinea importanţei lor după cum urmează:
• defecţiuni ale instalaţiei de alimentare cu gaze naturale combustibile, ale căror defecţiuni
pun în pericol siguranţa vieţii ocupanţilor clădirii;
• instalatia de stins incendii;
• asigurarea continuităţii sursei de apă;
• reţeaua de alimentare cu apă rece (distribuţia apei reci);
• reţeaua de canalizare interioară şi exterioară apă;
• defecţiuni la punctele de consum (baterii, robinete, obiecte sanitare).
•
În urma verificărilor realizate, comisia va centraliza concluziile în tabele, pe baza cărora
se vor acorda şi planifica bugetele necesare întreţinerii în bună stare a elementelor
instalaţiilor. Tabelele sunt următoarele:

INSTALAŢII SANITARE

Numele şcolii: Data inspecţiei: Fonduri:

Localitatea: Numele persoanei care a completat
formularul:

Identificaţi o Satisfăcător Nesatisfă- Dacă este Unde se găseşte în

componentă anume în cător nesatisfăcător, clădire componenta a
conformitate cu descrieţi problema cărei stare a fost
descrierea, lăsaţi spaţiu evaluată drept
gol dacă componenta nu nesatisfăcătoare
există

REŢELE EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ DIN INCINTĂ

Sursa de apă*,**,***

Staţii de pompare ale

apei amplasate exterior
clădirii (staţia de
hidrofor amplasată în
cabina puţului)*,**,***;

75
Rezervoare de apă
pentru consum menajer,
amplasat exterior sau de
incendiu, acolo unde
este cazul*, **
Traseele reţelei de apă
rece din incintă**
Căminul de branşament
*,**

Apometrul*,**

Robinetele (armăturile)
amplasate în reţeaua
exterioară*,**
Hidranţi de incintă*,**

INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE

Rezervorul tampon
(inclusiv robinetele cu
plutitor)*,**
Recipientul de
hidrofor*,**
Presostatul*,**

Pompe*,***

Aparate de măsură şi
control*,**
Conductele de
distribuţie a apei în
clădire**
Robinetele sau bateriile
montate pe obiectele
sanitare*,**
INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ

Echipamentele de
preparare a apei calde,
respectiv boilere sau
preparatoare instantanee
de apă caldă*,**
Conductele de
distribuţie a apei calde la
consumatori**
Armăturile şi robinetele
amplasate pe conductele
de apă caldă *,**
INSTALAŢIILE DE CANALIZARE

Obiectele sanitare şi
racordurile lor la
instalaţia de
canalizare*,**
Sifoane de pardoseală şi
de terasă*,**
Conducte interioare de
canalizare*,**
Căciuli de ventilare a
canalizării interioare*,**

76
Cămine exterioare de
canalizare din incintă*,**
Guri de scurgere
exterioare din incintă
pentru canalizarea
pluvială*,**
Colectoare exterioare de
canalizare din incintă*,**
Cuve etanşe
vidanjabile*,**
INSTALAŢIA DE STINS INCENDII

Instalaţii interioare de
stins incendii cu hidranţi
interiori*,***
Instalaţii interioare de
stins incendii cu
sprinclere*,***
Instalaţii interioare de
stins incendii extinctoare
mobile*,***
INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU GAZE NATURALE COMBUSTIBILE

Conductele instalaţiei
interioare de gaze*,***
Armăturile montate pe
gaze*,***
Regulatoarele de gaz*,***

Dispozitivele de
siguranţă*,***
Arzătoarele*,***

Aparatele de consum*,***

Legendă: Tip de lucrări: * = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente.

4.3.5. Bugetul instalaţiilor sanitare

ChM is = ∑ (Chrext + Chiir + Chiic + Chic + Chisi + Chiag )

unde: ChMis = totalitatea cheltuielilor pentru mentenanţă instalaţii sanitare

Chrext = cheltuieli pentru reţele exterioare de apă;
Chiir= cheltuieli pentru instalaţii interioare de apă rece;
Chiic= cheltuieli pentru instalaţii interioare de apă caldă;
Chic = cheltuieli pentru instalatii de canalizare;
Chisi = instalaţii de stins incendii;
Chiag = instalaţii de alimentare cu gaze.

Comisia desemnată, pe baza tabelelor întocmite pentru fiecare domeniu de mentenanţă, va

urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de către specialist, va însuma

77
cheltuielile pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget, respectiv bugetul mentenanţei
curente şi bugetul pentru lucrările cu caracter neprevăzut (urgente şi foarte urgente) (a se
vedea Cap. 3.3.).

Observaţii:
Prioritare în activitatea de planificare a bugetului de mentenanţă pentru instalaţiile sanitare
sunt următoarele aspecte economice:
• respectarea la calculul costurilor a intervalelor de timp la care se fac controalele şi
lucrările de întreţinere;
• prevederea obligatorie a costurilor privind lucrările de întreţinere planificate;
• prevederea costurilor neaşteptate pentru reparaţiile accidentale;
• luarea în calcul a cheltuielilor suplimentare de mentenanţă planificată în cazul în care sunt
programate reparaţii capitale, întrucât sunt necesare fonduri financiare importante, pentru
care sursele de finanţare locale sunt insuficiente;
• eventualitatea unor costuri suplimentare de mentenanţă, dacă au loc modificări (extinderi,
modernizări etc.), lucrări care se efectuează doar cu avizul proiectantului şi cu respectarea
legilor în vigoare.

4.4. Instalaţii termice de încălzire, ventilare, climatizare

Sunt dotări ale clădirilor cu rolul de a asigura confortul termic: condiţii normale de
temperatură şi de calitate a aerului, care să facă posibilă desfăşurarea activităţilor didactice în
mod corespunzător în toate încăperile. În funcţie de complexitatea lor, ele asigură aceste
condiţii partial sau integral (vezi Anexa 4.4.1.).
În majoritatea cazurilor, echipamentele cu care sunt dotate clădirile asigură doar temperatura
interioară a încăperilor, adecvată desfăşurării fiecărui tip de activitate, împrospătarea aerului
realizându-se prin neetanşeităţile elementelor de construcţie sau prin deschiderea geamurilor
sau uşilor (aerisirea spaţiilor pentru timp limitat , de la câteva minute până la câteva ore).

4.4.1. Instalaţii de încălzire

Aceste dotări au rolul de a realiza în perioda rece a anului (octombrie-aprilie) temperaturi

corespunzătore în toate încăperile şcolii.
Clasificarea instalaţiei de încălzire:
• în funcţie de extinderea instalaţiei, ea poate fi locală sau centrală
• în funcţie de sursa de caldură, ea poate fi cu sobe, cu centrală termică proprie sau
racordată la termoficare cu punct termic
• în funcţie de combustibilul utilizat: combustibil solid, lichid sau gaze naturale.

4.4.1.1. ÎNCĂLZIREA LOCALĂ CU SOBE CU COMBUSTIBIL SOLID SAU GAZE

NATURALE

78
Sistemul este larg răspândit, în fiecare încăpere fiind amplasate una sau mai multe sobe, în
funcţie de mărimea încăperii de încălzit.
Sobele pot fi construite din cărămidă sau teracotă şi prevăzute cu uşa de alimentare cu
combustibil, uşa (golurile) pentru asigurarea aerului de ardere şi uşa pentru evacuarea cenuşii.
Gazele de ardere (fumul) se evacuează la coşul de fum prin intermediul unui racord (burlan).
Sistemul este greu de exploatat şi ineficient, având un randament energetic slab.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

• fisuri şi goluri la corpul sobei
• defecte la starea uşii pentru alimentarea cu combustibil
• defecte la starea grătarului de ardere
• existenţa şi starea uşii (orificiului) pentru aerul de ardere
• fisuri şi crăpături la racordul (legatura) sobă - coş şi coşul de fum
• probleme la funcţionarea coşului şi a legăturii sobă – coş, dacă acestea nu sunt înfundate
(dacă racordul sau coşul sunt înfundate, fumul de reîntoarce în încăpere, lucru ce se poate
constata numai cu soba funcţionând)
• deteriorări la izolaţia coşului la trecerea prin planşeu şi acoperiş.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte la sobe funcţionând cu gaze
naturale:
• defecte la etanşeitatea instalaţiei de alimentare cu gaze; orice scăpare de gaze sesizată prin
prezenţa mirosului caracteristic se anunţă imediat unei întreprinderi specializate în scopul
determinării şi remedierii defectului; se opreşte funcţionarea sobei.
• înfundarea alimentării cu aer de ardere la rozeta arzatorului
• se verifică existenţa şi buna funcţionare a robinetelor de siguranţă şi serviciu şi ca acestea
să fie uşor manevrabile şi să nu aibă scăpări de gaze ;
Comisia va verifica să existe chei de manevră pentru robineţi la personalul ce deserveşte
sobele.

4.4.1.2. ÎNCĂLZIREA CENTRALĂ

Este alcătuită dintr-o sursă de căldură: centrala termică (cu combustibil solid, lichid sau gaz
natural) sau punctul termic (racordat la termoficare sau centrala termică de zonă), o reţea de
conducte pentru distribuţia agentului termic (apa caldă 90/70° C) şi consumatori (corpuri de
încălzire: radiatoare, convectoare, aeroterme, baterii de încălzire ale centralelor de ventilare).

CENTRALA TERMICĂ
Conţine următoarele componente:
• cazane de încălzire centrală; schimbătoare de căldură (boilere, schimbătoare cu plăci)
pentru apa caldă de consum (60 ° C pentru spălătoare, lavoare, duşuri etc.);
• sisteme de siguranţă (vase de expansiune, supape de siguranţă);
• pompe pentru circulaţia agenţilor termici sau pentru combustibil;
• canal şi coş de fum pentru alimentarea cu combustibil şi aer de ardere.
Este amplasată într-o încăpere proprie cu suprafeţe şi condiţii de siguranţă diferite, în funcţie
de combustibilul utilizat.
La utilizarea combustibililor solizi sau lichizi trebuie prevăzute depozite care să asigure
funcţionarea pentru o periodă de timp mai lungă, în funcţie de posibilităţile de aprovizionare.

79
Pentru cele funcţionând cu gaze naturale este necesară existenţa unei ferestre cu geam către
exterior, care la o eventuală explozie să se spargă protejând astfel centrala şi clădirea.

Comisia va efectua următoarele verificări:

Cazane
• focarul şi drumurile gazelor de ardere pentru descoperirea depozitelor de cenuşă şi zgură ;
• etanşeitatea canalului şi a coşului de fum, posibile crăpături sau fisuri, să existe guri
pentru curăţire ;
• existenţa şi funcţionarea echipamentului de siguranţă: supape de siguranţă, vase de
expansiune, clapete de sens ;
• existenţa şi funcţionarea aparaturii de masură şi control: termometre, manometre
(hidrometre) ;
• izolaţia termică a cazanelor, canalelor, coşului de fum şi protecţia acestei izolaţii ;
• reglajul arzatoarelor la rapoarte combustibil / aer prescrise de fabricant.

Cazane funcţionând cu combustibil lichid

• existenţa scurgerilor la circuitul de combustibil: nu sunt admise scurgeri ;
• curăţarea sau înlocuirea filtrelor de combustibil;
• existenţa şi funcţionarea preâncălzitoarelor de combustibil, dacă există.

Cazane funcţionând cu combustibil solid

• focarul, grătarul, uşa de alimentare cu combustibil, uşa pentru aer de ardere;
• canalul şi coşul de fum în mod special, pentru depistarea eventualelor depuneri de zgură,
care sunt foarte periculoase ;
• depozitul de combustibil şi depozitul de cenuşă.
Cazane funcţionând cu combustibil (gaze naturale)
• circuitul de alimentare cu gaz-filtre, regulatoare, reţea de conducte; NU sunt admise
scurgeri de gaz; când acestea se depistează se opresc gazele!!!
• priza de aer de ardere: echiparea ei cu jaluzele fixe care nu pot fi închise;
• suprafaţa de decompresie (gol în structură prevăzut cu ramă şi geam) ca element de
siguranţa la o eventuală explozie;
• automatizarea: vane electromagnetice, senzori: înlocuirea echipamentelor defecte.

Pompe de circulaţie
• etanşeitatea corpului pompei;
• robineţii şi clapetele de sens (de reţinere), care trebuie montate după pompe (în sensul
circulaţiei fluidului);
• existenţa unor zgomote suspecte cauzate de mişcarea rotorului pompei; dacă există
zgomote, defectul este grav şi se impune înlocuirea pompei;
• starea racordurilor electrice: conexiuni, izolaţia electrică.

Vase de expansiune deschise (amplasate peste ultimul nivel al clădirii )

• starea fizică: etanşeitate, racorduri, izolaţii, amplasare;

80
• existenţa, sub vas, a tăvii de colectare a eventualelor scurgeri de apă şi legarea acesteia la
canalizare (sau existenţa posibilităţii ca apa colectată să fie evacuată în exterior).

Vase de expansiune închise (amplasate în centrala termică)

• modul de racordare;
• presiunea în vase.

Canale şi coşuri de fum de zidărie sau ceramice

• etanşeitatea acestora: nu sunt admise fisuri prin care gazele de ardere să pătrundă în
centrală;
• secţiunea: nu se admit depuneri de cenuşă şi zgură ce micşorează secţiunea, acestea
trebuie neîntârziat îndepărtate;
• starea uşii de curăţire de la baza coşului;
• existenţa clapetelor antiexplozie: nu este admisă blocarea acestora;
• canalele şi coşurile de fum căptuşite cu material refractar, zidăria refractară trebuie să fie
continuă şi să nu existe cărămizi din boltă sau pereţi căzute.

Canale şi coşuri de fum metalice

• etanşeitatea, mai ales la îmbinările tronsoanelor;
• izolaţia termică şi protecţia ei; se va observa atent izolaţia în dreptul îmbinărilor.

PUNCTUL TERMIC
Este o staţie de preluare şi transformare de parametri ai agentului termic primar (agentul din
reţeaua de termoficare). Conţine schimbătoare de căldură, distribuitoare / colectoare pentru
alimentarea prin reţele diferite a consumatorilor, pompe de circulaţie a agenţilor termici,
sisteme de siguranţă (vase de expansiune, supape de siguranţă).
Se prepară apă caldă 90/70° C (95/75° C) pentru instalaţii de încălzire, ventilare / climatizare
şi apă caldă de consum menajer (60 ° C).

Schimbătoare de căldură
Comisia va efectua următoarele verificări:
• etanşeitatea schimbătoarelor de căldură: starea mantalei, racorduri;
• existenţa şi starea de funcţionare a organelor de închidere (robinete, clapete de sens etc.) şi
siguranţă (supape, vase de expansiune);
• existenţa şi starea de funcţionare a aparaturii de automatizare (senzori, aparate de masură,
organe de execuţie etc.);
• izolaţia termică şi protecţia acesteia.

Pentru toate încăperile ce adăpostesc centrale termice şi puncte termice, inclusiv încăperile
adiacente (depozite) se verifică starea de curăţenie.
Nu sunt admise: depozitarea de mobilier, echipamente şi utilaje ce nu aparţin centralei sau
punctului termic.

4.4.1.3. REŢEUA DE DISTRIBUŢIE

Este alcătuită din conducte (de oţel sau material plastic) ce transportă agentul termic (apa
caldă +90/70° C) la consumatori. Pentru a micşora pierderile de căldură, reţeaua de distribuţie
se izolează.

81
Se poate amplasa aparent sau mascat în ghene sau tavane false.

Comisia va efectua următoarele verificări:

La conducte din oţel:
• etanşeitatea îmbinărilor conductă cu conductă sau conductă cu organe de
închidere/sectorizare/reglare; se observă eventualele scurgeri de apă;
• existenţa dispozitivelor de susţinere: console, pendule: verificarea stării acestora şi
prinderea lor pe elementele de construcţie;
• existenţa şi starea fizică a dispozitivelor pentru preluarea dilatărilor-lire de dilatare,
compensatori axiali;
• trecerile prin elementele de construcţie (pereti, plansee) care trebuie să fie etanşe şi în
acelaşi timp să permită şi deplasarea liberă a conductelor;
• izolaţia termică şi protecţia acesteia.

La conducte din materiale plastice:

• etanşeitatea îmbinărilor cu racorduri olandeze, cu inele de presare, cu inele de sertizare;
• susţinerile – brăţări, console etc.;
• posibilităţile de preluare a dilatărilor;
• continuitatea şi protecţia izolaţiei termice.

La reţeaua de conducte se verifică pantele de montaj şi existenţa posibilităţilor de golire şi de

aerisire a instalaţiei, inclusiv existenţa robinetelor de golire şi dispozitivelor de aerisire (vase
de aerisire, ventile automate de aerisire) şi starea lor de funcţionare.

4.4.1.4. CONSUMATORII
Sunt de o mare diversitate : radiatoare din fontă sau oţel, convectoare, registre din ţevi
orizontale şi verticale, aeroterme, centrale de tratare a aerului.
La rândul lor acestea au forme şi mărimi diferite în funcţie de producător.
Radiatoarele din fontă sau oţel sunt corpuri de încălzire statice, montate pe pereţi sau pe
pardoseală, de obicei în dreptul ferestrelor. Sunt racordate (legate) la conductele de ducere
(tur) şi întoarcere (retur) prin intermediul unor robineţi de închidere şi reglare sau prin coturi
cu racord olandez. Ele se pot demonta pentru reparaţii şi curăţire când instalaţia este golită.
Convectoarele sunt corpuri de încălzire din oţel, racordate la conducta de ducere (tur) printr-
un robinet cu dublu reglaj şi la conducta de întoarcere (retur) prin robineţi de reglare sau
coturi cu racord olandez (holender).
Registrele din ţevi sunt corpuri de încălzire realizate din ţevi de oţel sudate. Se racordează la
conductele de agent termic la fel ca radiatoarele.
Aerotermele sunt alcătuite dintr-o baterie de încălzire, construită din ţevi cu aripioare, un
ventilator (centrifugal sau axial), un filtru de aer şi o carcasă metalică ce permite montajul
celor menţionate, realizând în acelaşi timp şi orientarea jetului de aer cald prin intermediul
unor rame cu jaluzele. Spaţiul în care sunt montate poate fi încălzit cu aer proaspăt, recirculat
integral sau amestecat (proaspăt şi recirculat).

Comisia va efectua următoarele verificări:

La radiatoare şi convectoare:
• etanşeitatea radiatorului şi a racordurilor, inclusiv robinete, racorduri olandeze etc.;
• dacă radiatorul se încălzeşte în totalitate;

82
• posibilităţile de golire şi aerisire;
• consolele sau picioarele de susţinere.
La aeroterme:
• starea fizică a carcasei, bateriei de încălzire, jaluzelelelor de dirijare a curentului de aer,
inclusiv racordurile cu organele de închidere şi reglare;
• dispozitivele de susţinere: console, tiranţi;
• posibilităţile de golire şi aerisire;
• ventilatorul: starea paletelor, echilibrarea rotorului, eventuale zgomote;
• racordul electric: conexiuni, starea izolaţiei.

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Priorităţile în funcţionare sunt în ordine următoarele :
• sursa de caldură: centrala termică şi punctul termic
• reţeaua de conducte
• consumatorii: radiatoare, convectoare, aeroterme, centrale de tratare a aerului etc.

4.4.2. Instalaţii de ventilare mecanică

4.4.2.1. VENTILAREA MECANICĂ GENERALĂ

Sistemul este alcătuit dintr-o centrală de tratare parţială a aerului (filtrare şi încălzire), reţea de
canale pentru transportul aerului către şi de la încăperea deservită, dispozitive de introducere a
aerului (guri, grile, anemostate etc.), dispozitive de evacuare (guri, grile), reţea de aspiraţie a
aerului viciat din încăpere, care este apoi evacuat în exterior sau (dacă este posibil) recirculat
parţial sau total.
Vehicularea (transportul) aerului pe reţeaua de canale de aer se face cu ajutorul ventilatoarelor
acţionate de motoare electrice.
Sistemul e folosit la realizarea confortului termic la săli de sport, amfiteatre, aule, ateliere etc.
Comisia va efectua următoarele verificări:

Centrala de tratare a aerului.

Ventilatoare
• integritatea şi etanşeitatea carcasei şi a racordurilor la canalele de aer;
• verificarea la ventilatorele axiale a sistemului de acţionare: prinderea sigură a rotorului pe
axul rotorului motorului electric
• verificarea la ventilatoarele centrifugale a cuplajului corect şi sigur al rotorului
ventilatorului pe axul rotorului motorului electric (la cele direct cuplate)
• verificarea la ventilatoarele centrifugale a montării corecte a roţilor de curea şi a curelelor
de transmisie (la cele cuplate prin curele)
• existenţa şi starea dispozitivelor de protecţie la transmisiile prin curele la ventilatoarele
centrifugale;
• centrarea şi echilibrarea rotoarelor ventilatoarelor;
• existenţa şi starea amortizoarelor de vibraţii.

Bateriile de încălzire
• etanşeitatea circuitului de apă inclusiv a racordurilor şi robinetelor;

83
• existenţa şi starea de funcţionare a aerisirilor şi golirilor;
• gradul de curăţenie a suprafeţelor cu aripioare;
• racordarea etanşă la circuitul de aer.

Filtrele de aer
• gradul de colmatare (îmbâcsire) a materialului (suprafeţelor) filtrant;
• existenţa şi starea materialului filtrant.

Reţeaua de canale de aer

• etanşeitatea ;
• susţinerile: console, tije filetate;
• izolaţia termică şi protecţia acesteia.

Dispozitivele de introducere (guri, grile, anemostate etc.) şi de evacuare (guri,grile)

• prinderea corectă şi sigură pe canale, tavane false, pereţi, uşi etc. ;
• integritatea şi prinderea etanşă la circuitul de aer ;
• reglajele: secţiuni, orientarea jeturilor de aer, viteze de curgere a aerului pe canale şi prin
guri ;
• nivelul de zgomot.

4.4.2.2. VENTILAREA LOCALĂ.

Este un sistem de ventilare mecanică folosit pentru evacuarea noxeilor de la locul lor de
producere spre exterior cu sau fără tratarea aerului evacuat.
Sunt întâlnite ca sisteme: ventilarea nişelor de laborator (chimie, biologie etc.) şi ventilarea
prin hote a echipamentelor de bucătărie: plite, cuptoare, marmite.
Vehicularea (transportul) aerului prin reţeaua de canale se face cu ajutorul ventilatoarelor
specializate.

Comisia va efectua următoarele verificări:

La ventilarea nişelor
• existenţa dispozitivelor de închidere etanşă ;
• existenţa ventilatorului de evacuare şi starea lui de funcţionare.

La ventilarea bucătăriilor
• existenţa hotelor deasupra utilajelor: plite, grătare, cuptoare ;
• existenţa şi starea de curăţenie a filtrelor pentru particulele de ulei;
• funcţionarea ventilatoarelor de evacuare: acţionare, centrare ;
• starea de curăţenie a canalelor prin care se evacuează nocivităţi (gaze,vapori).

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere

Priorităţile în funcţionare sunt în ordine următoarele:
• centrala de tratare aer: ventilator, baterii de încălzire, filtru;
• reţeaua de canale de aer;
• terminale: dispozitive de introducere/evacuare a aerului:grile, guri, anemostate.

84
4.4.3. Instalaţii de climatizare (aer condiţionat)

4.4.3.1. SISTEME DE AER CONDIŢIONAT (RĂCIRE) LA ÎNCĂPERI COMUNE

Sistemele posible la noi în aceasta perioadă sunt de tip SPLIT şi cu ele se realizează în mod
obişnuit răcirea încăperilor prin recircularea aerului interior, care este răcit la rândul lui.
Sistemele sunt alcătuite dintr-o unitate exterioară, ce conţine compresorul frigorific şi
condensatorul răcit cu aer şi o unitate interioară, ce conţine vaporizatorul şi un ventiltor
centrifugal cu curent transversal, ce circulă pe suprafaţa acestuia aerul interior pe care îl
răceşte şi îl filtrează.
Efectul de răcire este benefic în perioadele calde ale anului, însă are dezavantajul că noxe ca
bioxidul de carbon, mirosuri etc. nu sunt evacuate, acumulându-se în încăpere.
Împrospătarea aerului se face prin deschiderea uşilor sau ferestrelor.
Sistemul poate funcţiona şi în pompa de căldură, schimbând între ele rolurile vaporizatorului
şi condensatorului, putând astfel încălzi aerul din încăperea unde este situată unitatea
interioară.
Un sistem mai perfecţionat este acela la care unitatea interioră este montată pe tavan (sau în
tavan fals) şi prin ea se poate vehicula aer amestecat proaspăt (adus de la o priză exterioară -
max.15% din debit) şi recirculat. Acest sistem aduce îmbunătăţiri mediului interior prin
cantitatea de aer proaspăt introdusă în încăpere.

Comisia va efectua următoarele verificări:

la unitatea interioară:
• montajul corect: dacă este fixată stabil pe perete şi pe tavan;
• racordarea conductelor de legatură între cele două unităţi, interioară şi exterioară
• filtrul de aer;
• ventilatorul ;
• colectarea şi evacuarea condensului ;
• existenţa şi presiunea agentului frigorific în instalaţie, deoarece când nu există agent
frigorific instalaţiile se opresc pe avarie.

la unitatea exterioară:
• montajul corect pe console prin intermediul amortizoarelor de vibraţii ;
• funcţionarea silenţioasă, fără zgomot şi vibraţii a compresorului;
• funcţionarea echilibrată, nezgomotoasă a ventilatorului condensatorului;
• starea de curăţenie a condensatorului: să nu existe depuneri de praf, scame etc. între
lamele ;
• carcasa exterioară – aspect, integritate ;
• nivelul de zgomot (dacă este cazul).

4.4.3.2. SISTEME DE AER CONDIŢIONAT (RĂCIRE) PENTRU SĂLI DE

CALCULATOARE (CABINETE DE INFORMATICĂ)
Calculatoarele nu pot funcţiona performant decât în condiţii de temperatură strict controlate şi
anume: iarna, temperatura interioară va fi mai mare ca +22° C, iar vara, temperatura interioară
va fi mai mică decât +32° C.

85
 Se pot prevedea pentru aceste cabinete unităţi tip SPLIT amplasate pe pardoseală (FLOOR
STANDING) în pompa de căldură, care pot controla corespunzător temperatura interioară
(uneori şi umiditatea aerului interior).

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere: vezi tabelul de mai jos.

Priorităţile în funcţionare sunt următoarele:

• compresorul frigorific
• conductele de agent frigorific
• ventilatoarele.

INSTALAŢII TERMICE – ÎNCĂLZIRE, VENTILARE, CLIMATIZARE

Numele şcolii Data inspecţiei
Localitatea Numele persoanei care a completat Fonduri Observaţii
formularul pe tip de
lucrări
Se identifică Se atribuie Se descrie Se indică locul
componentele in componentei componenta din cladirea
conformitate cu certificatul (problema) dacă este şcolii unde se
descrierea cotată nesatisfăcător află componenta
cotată
nesatisfăcător
Satisfac Nesatisfac
ator ator
A. INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE

Sursa de căldură Control de

către
Centrala termică personalul
- cazane* specializat
- pompe**
- vas de expansiune***
- supape de
siguranţă***
- canal şi coş de fum*
Punct termic Control de
- schimbătoare de către
caldură* personalul
- pompe** şcolii
- vas de expansiune***
- supape de Control de
siguranţă*** către
personalul
Locală specializat
- soba*
- canal coş de fum** Control de
- alimentare gaz către
personalul
Reţeaua de conducte specializat
- armături (robineti)**
- goliri** Control de
- aerisiri* către
personalul
Consumatori specializat al
- radiatoare* şcolii
- convectoare*
- aeroterme*
B. INSTALATII DE VENTILARE MECANICA

86
Centrala de tratare a Control de
aerului către
personalul
- ventilator* specializat
- filtru*
- baterie de încălzire*
Control de
Reţeaua de canale de către
aer personalul
specializat
Dispozitive de
introducere şi
evacuare a aerului în Control de
şi din încăperi către
personalul
- grile* specializat
- guri*
- anemostate*
Observatii:
C. INSTALAŢII DE RĂCIRE (AER CONDIŢIONAT)
Unitate exterioară Control de
- compresor* către
- ventilator* personalul
- condensator* specializat

Racord de agent
frigorific (între unitatea
exterioară şi interioară)

Unitatea interioară
- ventilator* Control de
- vaporizator* către
- sistem de evacuare personalul
condensat* specializat
- filtre de aer*

Observaţii: Instalaţiile de încălzire centrală trebuie să fie pline cu apă în tot timpul anului
(chiar şi vara).

Legendă Tip de lucrări: * = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente

4.4.4. Bugetul instalaţiilor termice

ChMsîv = ∑ (Chivm + Chii + Ch ir )

unde: ChMsîv = totalitatea cheltuielilor de mentenanţă pentru domeniul instalaţii termice

Chivm = cheltuieli pentru instalaţii de ventilare mecanică;
Chii = cheltuieli pentru instalaţii de încălzire;
Chir = cheltuieli pentru instalaţii de răcire (aer condiţionat).

Comisia desemnată, pe baza tabelelor întocmite pentru fiecare domeniu de mentenanţă, va

urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de către specialist, va însuma
cheltuielile pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget, respectiv bugetul mentenanţei
curente şi bugetul pentru lucrările cu caracter neprevăzut (urgente şi foarte urgente) (a se
vedea Cap. 3.3.).

87
Observaţii:

Planificarea bugetului de mentenanţă pentru întreţinerea sistemelor de încălzire, ventilare

mecanică şi răcire va ţine cont de următoarele aspectele specifice:
• confortul termic este un factor determinant pentru crearea unui mediu adecvat studiului şi
este influenţat de caracteristicile mediului interior şi exterior şcolii;
• indicatorii fizici de consum standardizaţi vor fi luaţi în calcul la stabilirea consumurilor, şi
deci la estimarea costurilor;
• tipul instalaţiilor de încălzire din dotarea şcolii determină atât planificarea inspecţiilor cât
şi cuantificarea sumelor necesare activităţilor de întreţinere, atât a cheltuielilor materiale
cît şi salariale;
• dotarea şcolilor cu sisteme de ventilare mecanică sau de răcire determină eşalonarea
costurilor de mentenanţă pe perioada de utilizare (iarna, vara, permanent).

4.5. Instalaţii electrice

Funcţionarea corectă şi sigură a instalaţiilor electrice va fi posibilă numai în condiţiile unei
întreţineri realizate în mod corespunzător, în urma unor verificări periodice şi a unor evidenţe
clare. În caz contrar, echipamentul electric se va degrada în timp şi nu va funcţiona
corespunzător, acest lucru având consecinţe negative asupra activităţii desfăşurate în clădire, a
siguranţei utilizatorilor şi a clădirii. Persoanele care fac parte din comisia care efectuează
verificările periodice pentru întreţinerea instalaţiilor electrice (profesori, părinţi etc.), pot
numai constata existenţa unui defect. Depistarea cauzei şi remedierea defectului se face în
mod obligatoriu prin intervenţia unei persoane autorizate în instalaţii electrice.
Verificarea instalaţiilor electrice se va face de către comisie, dar numai în prezenţa unei
persoane autorizate în acest domeniu, persoană care a efectuat un control amănunţit al
instalaţiei, conform normativelor în vigoare. Persoana care a efectuat acest control care
precedă inspecţia comisiei are obligaţia să răspundă întrebărilor membrilor comisiei
referitoare la starea instalaţiei controlate.
Comisia de verificare are obligaţia să inspecteze instalaţiile electrice din toate corpurile de
clădire aferente şcolii, urmând un anumit traseu prestabilit, astfel: săli de clasă, cabinete
informatică, laboratoare, ateliere, bibliotecă, sală de sport, birouri, depozite, bucătării, sală de
mese, dormitoare, cabinete medicale, grupuri sanitare, curtea şcolii.
Anual, comisia urmăreşte şi verifică toate elementele componente ale sistemelor de iluminat şi
instalaţiilor electrice aferente şcolii, stabilind bugetele anuale necesare.
Sistemele de iluminat, instalaţia electrică pentru iluminatul normal şi instalaţia electrică
pentru prize, indispensabile desfăşurării activităţii în şcoală, vor fi întâlnite în toate şcolile.
Celelalte tipuri de instalaţii electrice: sisteme de iluminat de siguranţă, instalaţiile electrice de
forţă şi automatizare, instalaţiile electrice de curenţi slabi, instalaţia de protecţie a persoanei
prin legarea la pământ, priza de pământ şi instalaţia de paratrăsnet pot exista sau nu într+o
şcoală, în funcţie de nivelul de dotare al şcolii.

Capitolul de faţă cuprinde o prezentare generală a tuturor instalaţiilor electrice aferente unei
şcoli, urmând ca utilizatorii acestui manual să extragă din conţinut acele elemente
corespunzătoare şcolii de întreţinerea căreia se ocupă.

88
4.5.1. Sisteme de iluminat
Corpurile de iluminat sunt echipate cu surse de lumină şi aparataj auxiliar necesar funcţionării
acestora (balast, starter, igniter). În timpul utilizării lor, pot apărea defecte atât la corpurile de
iluminat, la sursele de lumină cât şi la aparatajul auxiliar. Starea de funcţionare
necorespunzătoare a acestora duce la generarea disconfortului vizual.

Verificări
În cazul sistemelor de iluminat, comisia realizează verificările prin examinare vizuală. Se pun
sub tensiune sursele de lumină aflate în corpurile de iluminat dintr-o încăpere şi se verifică:
• starea de funcţionarea a surselor de lumină;
• existenţa tuturor surselor de lumină în corpul de iluminat (se interzice echiparea corpului
de iluminat cu un număr mai mic de surse de lumină decât numărul de surse pentru care
acesta a fost conceput);
• culoarea aparentă a surselor de lumină (să fie aceeaşi pentru toate sursele de lumină);
• existenţa efectului de pâlpâire a sursei de lumină;
• numărul de ore de funcţionare al surselor de lumină până la data verificării, astfel încât
acesta să nu depăşească numărul de ore de funcţionare considerat de producător;
• nivelul de iluminare cu luxmetrul, în planul în care se găseşte sarcina vizuală (bancă, birou
etc., conform normativului pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat
artificial din clădiri NP-061-02);
• existenţa unui zgomot supărător, produs în cazul defectării unui balast;
• existenţa unui defect (ruperea, desprinderea, fisurarea) la grătarul de protecţie vizuală a
corpului de iluminat;
• verificarea stării de curăţenie a corpurilor de iluminat conform recomandărilor făcute în
cuprinsul acestei lucrări.

Controale
Se recomandă ca inspecţia să fie precedată de controale realizate de către un electrician
autorizat. Comisiei îi revine rolul de a centraliza rezultatele controalelor efectuate de
electrician.
Electricianul va verifica:
• funcţionarea corespunzătoare a starterului aferent fiecărei surse de lumină;
• existenţa unui defect (spargerea, fisurarea, străpungerea) la părţile izolatoare ale corpului
de iluminat;
• existenţa unui defect la igniter;
• funcţionarea corespunzătoare a balastului / balasturilor aferente surselor de lumină;
• legăturile electrice la bornele corpurilor de iluminat (acestea se refac în timpul controlului
dacă se constată că sunt slăbite);
• montarea în corpul de iluminat a unor surse de lumină conform proiectului iniţial de
instalaţii electrice.

Stabilirea priorităţilor lucrărilor de întreţinere:

Foarte urgente:
• înlocuirea surselor de lumină defecte care aparţin sistemului de iluminat de siguranţă;
• înlocuirea corpurilor de iluminat de siguranţă defecte;

89
• înlocuirea aparatajului aferent defect (starter, balast, igniter etc.);
• înlocuirea surselor de lumină defecte care aparţin sistemului de iluminat normal.

Urgente:
• înlocuirea corpurilor de iluminat defecte care aparţin sistemului de iluminat normal;
• înlocuirea surselor de lumină a căror culoare aparentă este diferită.

Curente:
• înlocuirea surselor de lumină la expirarea duratei de funcţionare a acestora;
• înlocuirea sistemului de iluminat pentru obţinerea nivelului de iluminare impus de
normative;
• înlocuirea unor elemente componente ale sistemului de iluminat în scopul modernizării
acestuia, pentru sporirea confortului vizual şi reducerea consumului de energie electrică:
corpuri de iluminat, surse de lumină, balasturi etc.

4.5.2. Instalaţia electrică pentru iluminatul normal şi de siguranţă (din

interiorul şi exteriorul clădirii) şi prize
Verificări
În cazul instalaţiei electrice de lumină şi prize, comisia realizează verificările prin examinare
vizuală şi manevre simple:
• starea de funcţionare a întreruptoarelor, comutatoarelor (se acţionează aparatul);
• starea de funcţionare a fişelor de introducere în priză a receptoarelor electrice;
• fixarea întreruptoarelor în doza de aparat;
• fixarea prizelor în doza de aparat;
• integritatea întrerupătoarelor, comutatoarelor şi a fişelor de introducere în priză: existenţa
fisurilor, crăpăturilor, spărturi în corpul aparatului, topirea sau deformarea acestora,
schimbarea culorii iniţiale;
• integritatea prizelor: existenţa fisurilor, crăpăturilor, topirea, deformarea sau schimbarea
culorii iniţiale;
• starea de supraîncălzire locală a întreruptorului sau comutatorului;
• starea de supraîncălzire locală a prizei;
• starea normală de funcţionare a tabloului electric;
• verificarea integrităţii tubului de protecţie în cazul montării aparente a circuitelor electrice.

Controale
Pentru ca inspecţia realizată de comisie să nu se desfăşoare prea lent şi greoi, se recomandă ca
aceasta să fie precedată de controale care necesită un timp mai lung de efectuare, realizate de
către un electrician autorizat şi care pot fi realizate numai de către acesta. Comisiei îi revine în
acest caz rolul de a centraliza rezultatele controalelor efectuate de electrician.
Astfel, electricianul autorizat verifică:
• măsurarea rezistenţei de izolaţie a conductorului sau a cablului electric;
• încercări pentru constatarea defectului unui aparat electric din tablou;
• verificarea legăturilor electrice din dozele de aparat şi din dozele de derivaţie (acestea se
refac în timpul controlului dacă se constată că sunt slăbite);

90
• verificarea legăturilor electrice la bornele aparatelor din tablourile electrice (se refac în
timpul controlului).
Controlul efectuat de electricianul autorizat se realizează conform normativelor în vigoare
care reglementează domeniul (NP-I7; RE-I23; PE116; 3.1 RE-I15; 3.2 RE-171).

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Foarte urgente:
• înlocuirea fuzibilelor topite din tabloul electric;
• înlocuirea aparatelor de protecţie defecte din tabloul electric;
• înlocuirea aparatelor de acţionare defecte;
• înlocuirea fişelor defecte ale aparatelor electrice;
• înlocuirea prizelor defecte.

Urgente:
• înlocuirea conductorilor sau a cablurilor electrice pentru care rezistenţa de izolaţie nu mai
corespunde;
• înlocuirea tuburilor de protecţie deteriorate.
Curente:
• înlocuirea unor elemente componente ale instalaţiei electrice în scopul modernizării
acesteia, pentru o întreţinere facilă şi sigură a instalaţiei electrice, pentru reducerea
consumului de energie electrică (se va consulta în acest sens un proiectant de specialitate).

4.5.3. Instalaţiile electrice de forţă şi automatizare

În cazul instalaţiilor electrice de forţă, verificările se realizează prin examinare vizuală şi prin
măsurări.

Verificări
Comisia de verificare va observa dacă există: zgomote anormale în timpul funcţionării
motorului, intensificări ale vibraţiilor, încălzire bruscă şi excesivă a lagărelor, fum, miros de
izolaţie arsă; scântei anormale sau cerc de foc la colector.

Comisia va verifica următoarele:

• buna funcţionare a instalaţiei de forţă şi de automatizare;
• starea de funcţionare normală a motoarelor;
• legăturile electrice pe placa de borne;
• legăturile electrice la conductorul de nul de protecţie şi la priza de pământ;
• fixarea pe fundaţie a motoarelor;
• integritatea tuburilor de protecţie a circuitelor electrice de forţă montate aparent;
• urmărirea funcţionării corecte a semnalizării;
• condiţiile de mediu;
• starea circuitului la trecerea între încăperi, compartimente etc.
• starea de curăţenie a instalaţiei electrice de forţă şi a motoarelor;

91
• efectuarea controlului realizat de organele de stat pentru metrologie la aparatele de măsură
din instalaţia electrică;
• înlăturare defectelor semnalate în registrul de defecte;
• existenţa plăcuţelor de avertizare care să indice prezenţa tensiunii;
• existenţa panourilor, paravanelor, împrejmuirilor şi semnalizărilor pentru delimitarea unei
zone cu pericol de electrocutare (dacă este cazul).

Controale
Se recomandă ca verificarea efectuată de comisie să fie precedată de controale care necesită
un timp mai lung de efectuare, realizate de către un electrician autorizat şi care pot fi realizate
numai de către acesta. În caz contrar, desfăşurarea inspecţiei va fi lentă şi greoaie. Comisiei îi
revine în acest caz rolul de a centraliza rezultatele controalelor efectuate de electrician.
Electricianul autorizat verifică:
• starea bornelor, a legăturilor electrice la bornele tuturor aparatelor electrice (acestea se
refac în timpul controlului dacă se constată că sunt slăbite) ale instalaţiei şi la cleme;
• starea de funcţionare a aparatelor electrice din tablourile de forţă;
• măsurarea rezistenţei de izolaţie a conductoarelor electrice;
• continuitatea conductoarelor electrice (numai în cazul determinării cauzei apariţiei un
defect);
• încălzirea anormală a unor elemente componente ale instalaţiei de automatizare: contacte,
şiruri, cleme etc.;
• localizarea şi înlăturarea punerilor la pământ.
Persoana autorizată care intervine în vederea remedierii defectelor apărute în instalaţia
electrică de forţă şi de automatizare, trebuie să respecte în mod obligatoriu normativele în
vigoare privind activitatea de exploatare a instalaţiilor de forţă şi a instalaţiilor de automatizări
(NP-I7; RE-I23; PE116; PE506; 3.1RE-I15; 3.2 RE-171).

Stabillirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Foarte urgente:
• remediere defect motor electric;
• înlocuirea aparatelor de protecţie defecte din tabloul electric;
• înlocuirea aparatelor de acţionare defecte din tablou;
• înlocuirea prizelor defecte;
• înlocuirea aparatelor de semnalizare defecte;
• înlocuire borne şi cleme de legătură defecte;
• remediere defect sau înlocuire aparate de măsură;
• amplasare plăcuţe de avertizare, panouri, paravane etc.
Urgente:
• înlocuirea conductorilor sau a cablurilor electrice pentru care rezistenţa de izolaţie nu mai
corespunde;
• remediere defect privind starea circuitelor la trecerea între încăperi;
• înlocuirea tuburilor de protecţie deteriorate.

Curente:
• înlocuirea unor elemente componente ale instalaţiei electrice în scopul modernizării
acesteia, pentru o întreţinere facilă şi sigură a instalaţiei electrice, pentru reducerea
consumului de energie electrică (în acest sens se va consulta un proiectant de specialitate).

92
4.5.3. Instalaţiile electrice de curenţi slabi

Verificări
Comisia de verificare, însoţită de o persoană autorizată, trebuie să verifice:
• buna funcţionare a instalaţiei de curenţi slabi;
• prinderea aparatelor pe soclu;
• legarea la priza de pământ a aparatelor pentru care acest lucru este necesar;
• starea de curăţenie a instalaţiilor de curenţi slabi.

Controale
Persoana autorizată care însoţeşte comisia trebuie să efectueze un control care să preceadă
inspecţia şi în care să verifice:
• starea aparatelor electrice componente;
• legăturile electrice la bornele aparatelor (acestea se refac în timpul controlului dacă se
constată că sunt slăbite).
În timpul inspecţiei, electricianul care a efectuat controlul va răspunde întrebărilor membrilor
comisiei referitoare la starea instalaţiei de curenţi slabi.

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Foarte urgente:
• remedierea oricărui defect în instalaţia de avertizare incendiu;
• remedierea oricărui defect în instalaţia de semnalizare efracţie;
• legarea la priza de pământ a aparatelor electrice componente.

Urgente:
• remedierea oricărui defect care ar putea împiedica desfăşurarea în condiţii normale a
activităţii în scoală;
• starea de curăţenie.

Curente:
• înlocuirea unor elemente componente ale instalaţiei care sunt uzate moral sau perimate;
• înlocuirea unor instalaţii de curenţi slabi vechi cu altele noi, performante (în acest sens se
va consulta un proiectant de specialitate).

4.5.5. Instalaţii de protecţie

4.5.5.1. INSTALAŢIA DE PROTECŢIE A OMULUI PRIN LEGAREA LA PĂMÂNT ŞI

PRIZA DE PĂMÂNT
Instalaţia de legare la pământ şi priza de pământ trebuie verificate, întreţinute şi reparate astfel
încât să permită, în caz de defect, scurgerea curentului electric către pământ.

93
Verificări
În timpul inspecţiei, comisia poate examina vizual:
• legăturile dintre carcasele metalice ale receptoarelor electrice şi conductoarele de legare la
pământ;
• legăturile dintre conductoarele de legare la pământ şi priza de pământ;
• starea conductoarelor de legare la pământ;
• piesele de legătură şi legăturile aparente de îmbinare între elementele instalaţiei de legare
la pământ.

Controale

Pentru o mai mare siguranţă în exploatare, este necesar ca o firmă specializată sau o persoană
autorizată, să efectueze un control amănunţit al instalaţiei efectuând:
• verificarea continuităţii electrice a instalaţiei de legare la pământ;
• verificarea prin sondaj a gradului de corodare a electrozilor aflaţi în pământ prin
dezgroparea acestora, de preferat în zona îmbinărilor. În cazul în care se constată o
reducere a grosimii electrozilor (platbandă OLZn şi ţeavă OLZn) cu mai mult de o treime
din grosimea iniţială, este obligatorie înlocuirea tuturor electrozilor care formează priza de
pământ;
• verificarea rezistenţei prizei de pământ. Aceasta trebuie să fie mai mică, cel mult egală cu
1Ω dacă priza de pământ deserveşte şi instalaţia de paratrăsnet sau mai mică de 5 Ω dacă
aceasta deserveşte numai instalaţia de protecţie a omului împotriva tensiunilor accidentale
de atingere.
Acest control se realizează ori de câte ori este cazul, conform normativului în vigoare care
reglementează acest domeniu (NP-I7; RE-I23; PE116).
În timpul inspecţiei, comisia centralizează rezultatele controlului făcut de o firmă sau
persoană specializată, constatând starea instalaţiei de legare la pământ şi a prizei de pământ.

Stabilirea priorităţilor lucrărilor de întreţinere

Foarte urgente:
• refacerea legăturilor şi a îmbinărilor din instalaţie în cazul întreruperilor accidentale.

Urgente:
• înlocuirea conductoarelor de legare la pământ, în cazul în care se constată o stare avansată
de uzură;
• înlocuirea oricăror elemente componente defecte ale celor două instalaţii, care ar
împiedica scurgerea către pământ a curentului electric.

Comisia verifică elementele componente ale instalaţiei electrice şi stabileşte bugetul aferent
fiecărui element component al acesteia (buget pentru lucrări foarte urgente•••, buget pentru
lucrări urgente••, buget pentru lucrări curente•).

În cazul şcolilor cu o vechime mai mare de 30 de ani, se impune ca o prioritate realizarea

unei expertize a instalaţiilor electrice care să fie facută numai de către un expert
MLPTL.

94
Tratarea cu superficialitate a acestui aspect poate pune în pericol siguranţa persoanelor
şi a clădirii!!!

4.5.5.2. INSTALAŢIA DE PARATRĂSNET

Verificări
Verificările la instalaţia de paratrăsnet se realizează prin examinare vizuală şi măsurări.
Comisia va efectua prin examinare vizuală următoarele verificări:
• verificarea prinderii elementelor componente de elementele de construcţie;
• verificarea apariţiei coroziunii;
• verificarea legăturilor şi a îmbinărilor care trebuie să asigure continuitatea electrică;
• verificarea continuităţii de-a lungul elementelor componente.

Controale
Pentru realizarea unor controale periodice amănunţite, poate fi desemnată o firmă sau o
persoană autorizată, care să verifice prin măsurări continuitatea electrică a elementelor
conductoare. Se va verifica şi priza de pământ (conform 4.5.5) dacă priza deserveşte numai
instalaţia de paratrăsnet. Pentru realizarea controalelor, sunt respectate normativele care
reglementează acest domeniu (I20), aflate în vigoare la data efectuării controlului.
În timpul inspecţiei, comisia este însoţită de persoana care a efectuat controlul şi care trebuie
să răspundă întrebărilor membrilor acesteia referitoare la starea instalaţiei verificate.

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Foarte urgente:
• refacerea legăturilor şi a îmbinărilor din instalaţie în cazul întreruperilor accidentale;

• prinderea elementelor componente ale instalaţiei de elementele de construcţie.

Urgente:
• înlocuirea conductoarelor de legare la priza de pământ, în cazul în care se constată o stare
avansată de uzură;
• înlocuirea oricăror elemente componente ale instalaţiei, care ar împiedica scurgerea către
pământ a curentului electric.

INSTALAŢII ELECTRICE
Numele şcolii: Data inspecţiei: Fonduri
necesare:
Localitatea: Numele persoanei care a completat
formularul:

95
 Identificaţi o componentă Satisfă- Nesatisfă- Dacă este Unde se găseşte în
anume în conformitate cu cător cător nesatisfăcător, clădire
descrierea, lăsaţi spaţiu gol descrieţi componenta a
dacă componenta nu există problema cărei stare a fost
evaluată drept
nesatisfăcătoare

SISTEME DE ILUMINAT NORMAL ŞI DE SIGURANŢĂ

Surse de lumină•••
Echipare completă cu surse a
corpului de iluminat•••
Culoare aparentă surse de
lumină••
Efect de pâlpâire a surselor de
lumină
Durata de funcţionare a
surselor de lumină•
Nivel de iluminare•
Balast•••
Starter•••
Igniter•••
Corp de iluminat normal••
Corp de iluminat de
siguranţă•••
Legături electrice la bornele şi
în interiorul corpului de
iluminat
Curăţenia corpurilor de
iluminat

INSTALAŢIA ELECTRICĂ PENTRU ILUMINATUL NORMAL ŞI DE SIGURANŢĂ ŞI PRIZE

(circuite de lumină şi circuite de prize)

Starea de funcţionare a
întreruptoarelor şi
comutatoarelor•••
Integritatea întreruptoarelor şi
comutatoarelor

96
Starea de supraîncălzire locală
a întreruptoarelor şi a
comutatoarelor
Starea de funcţionare a fişelor
aparatelor electrice•••
Integritatea fişelor aparatelor
electrice
Starea de funcţionare a
prizelor•••
Integritatea prizelor
Starea de supraîncălzire locală
a prizelor
Integritatea tubului de
protecţie••
Rezistenţa izolaţiei
conductorului sau cablului••
Legăturile electrice din dozele
de aparat sau din dozele de
derivaţie
Tabloul electric•••
Legăturile electrice din tabloul
electric

INSTALAŢIA ELECTRICĂ DE FORŢĂ ŞI AUTOMATIZARE

(circuite de forţă şi de comandă)

Starea de funcţionare a
motoarelor•••
Legăturile electrice pe placa
de borne a motorului
Legăturile electrice la
conductorul de nul de
protecţie şi la priza de pământ
Fixarea pe fundaţie a
motoarelor•••
Funcţionarea corectă a
semnalizării•••
Starea circuitului•• la trecerea
între încăperi, compartimente
etc

97
Starea bornelor şi a
clemelor•••, a legăturilor
electrice la bornele tuturor
aparatelor electrice ale
instalaţiei şi la cleme
Starea de funcţionare a
aparatelor electrice••• din
tablourile de forţă
Rezistenţa de izolaţie a
conductoarelor şi a cablurilor
electrice••
Încălzirea anormală a unor
elemente componente ale
instalaţiei de de automatizare:
contacte, şiruri cleme etc.
Tuburi de protecţie••
Starea de curăţenie a
instalaţiei electrice de forţă şi
a motoarelor
Aparate de măsură•••
Condiţii de mediu•••
Existenţei plăcuţelor de
avertizare•••
Existenţei panouri, paravane,
împrejmuiri sau semnalizări•••

INSTALAŢIA DE CURENŢI SLABI

Starea de funcţionare a
instalaţiei de curenţi slabi•••
Starea aparatelor electrice•••
componente
Legăturile electrice la bornele
aparatelor electrice
componente
Prinderea aparatelor pe soclu
Legarea la priza de pământ a
aparatelor componente pentru
care acest lucru este necesar•••
Starea de curăţeniei a
instalaţiei de curenţi slabi••

INSTALAŢIA DE LEGARE LA PĂMÂNT ŞI PRIZA DE PĂMÂNT

98
Legăturile dintre carcasele
metalice ale receptoarelor
electrice şi conductoarele de
legare la pământ•••
Legăturile dintre
conductoarele de legare la
pământ şi priza de pământ•••
Legăturile electrice la bornele
aparatelor electrice
componente
Starea conductoarelor de
legare la pământ••
Piesele de legătură şi
legăturile aparente de
îmbinare între elementele
instalaţiei de legare la
pământ•••
Continuitatea electrică a
instalaţiei de legare la
pământ•••
Rezistenţa prizei de pământ•••

INSTALAŢIA DE PARATRĂSNET

Prinderea elementelor
componente de elementele de
construcţie
Starea de uzură a
componentelor••
Legăturile şi îmbinările care
să asigure continuitatea
electrică•••
Continuitatea electrică a
componentelor•••

Legendă: Tip de lucrări: * = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente

Priorităţi în funcţionarea instalaţiilor electrice

• instalaţia de avertizare incendiu;

• instalaţia de iluminat de siguranţă;
• instalaţia semnalizare efracţie;

99
 • instalaţia de paratrăsnet;
• instalaţia de protecţie prin legare la pământ;
• instalaţie forţă şi automatizări;
• instalaţia de lumină şi prize.

4.5.6. Bugetul instalaţiilor electrice

ChMii = ∑ (Chsis + Chiein + Chiefa + Chcs + Chlp + Ch p )

unde: ChMii = totalitatea cheltuielilor de mentenanţă pentru domeniul instalaţii electrice

Chsis = cheltuieli pentru sisteme de iluminat normal şi de siguranţă;
Chieia = cheltuieli pentru instalaţii electrice pentru iluminat normal şi de siguranţă;
Chiefa = cheltuieli pentru instalaţii electrice de forţă şi automatizare;
Chcs = instalaţii de curenţi slabi;
Chlp = instalaţii de legare la pământ;
Chp = instalaţii de paratrăznet.
Comisia desemnată, pe baza tabelelor întocmite pentru fiecare domeniu de mentenanţă, va
urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de specialist, va însuma cheltuielile
pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget, respectiv bugetul mentenanţei curente şi
bugetul pentru lucrări cu caracter neprevăzut (urgente / foarte urgente) (a se vedea Cap. 3.3.).

Observaţii:
Prioritare în activitatea de planificare a bugetului de mentenanţă pentru instalaţiile electrice
sunt urmatoarele aspecte economice:
• confortul luminos, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, este un factor
important în procesul instructiv-educativ;
• la estimarea costurilor necesare mentenanţei instalaţiilor electrice se va ţine cont de
normativele fizice în domeniu în vigoare;
• atât în activitatea de inspecţie anuală sau periodică a instalaţiilor elecrice, cât şi pentru
intervenţiile de întreţinere sau reparaţii accidentale personalul angajat este numai cel
specializat, autorizat;
• în cazul şcolilor vechi, comisia de inspecţie va lua în calcul costurile realizării unei
expertize pentru a nu pune în pericol siguranţa clădirii, a elevilor şi a personalului.

100
5. ANEXE

5.1. Depozitarea şi evacuarea deşeurilor solide.

Reciclarea deşeurilor.
În cadrul mentenanţei, un rol deosebit de important îl are activitatea de depozitare, evacuare şi
reciclare a deşeurilor solide (gestionarea deşeurilor), care se va realiza în conformitate cu
Legea nr. 426 / 2001 privind regimul deşeurilor.
La baza gestionării deşeurilor stau următoarele principii generale:
• Principiul utilizării cu exclusivitate a acelor activităţi de gestionare a deşeurilor care nu
aduc prejudicii sănătăţii şi mediului;
• Principiul „poluatorul plăteşte”
• Principiul responsabilităţii producătorului;
• Principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri
excesive;
• Principiul proximităţii, care presupune ca deşeurile să fie valorificate şi eliminate cât mai
aproape de zona de generare.
Gestionarea deşeurilor are în vedere utilizarea proceselor şi metodelor care nu pun în pericol
sănătatea populaţiei şi a mediului, iar autorităţile competente autorizează şi controlează
activităţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor, urmărind ca acestea:
• Să nu prezinte riscuri pentru sănătatea populaţiei şi pentru apă, aer, sol, faună sau
vegetaţie;
• Să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;
• Să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.

Administratorul şcolii şi directorul au obligaţia să organizeze predarea deşeurilor şcolii unor

unităţi autorizate, în vederea valorificării sau eliminării acestora; livrarea şi primirea
deşeurilor menajere, deşeurilor de construcţie şi de la demolări şi deşeurilor periculoase
(substanţe chimice etc), în vederea eliminării lor, trebuie să se efectueze numai pe bază de
contract.
Administratorul şcolii este răspunzător de organizarea în şcoală a activităţii de îndepărtare
manuală zilnică sau pe măsura producerii lor, a tuturor gunoaielor menajere din interiorul
şcolii, depunerea lor în cutii de gunoi (pubele cu capacitatea de 110 l conform STAS 8127) pe
platforme special amenajate în curtea şcolii şi predarea acestora unităţii autorizate cu care
şcoala are contract, precum şi de depunerea separată a deşeurilor menajere de deşeurile
reciclabile, amenajând recipiente destinate acestui scop, o atenţie deosebită acordându-se
reciclării materialelor refolosibile.

101
Necesarul de pubele pentru şcoli este de 1-1,5 pubele / 100 locuri, în cazul evacuării
gunoaielor la fiecare 2-3 zile. Depozitarea pubelelor se face pe platforme contra precipitaţiilor
atmosferice, a soarelui şi a vântului, iar platformele trebuie să aibe alimentare cu apă şi
canalizare. Pentru spălarea şi dezinfectarea pubelelor trebuie prevăzută în cadrul platformei de
depozitare o suprafaţă de cca. 5mp. Vor fi prevăzute recipiente diferite pentru deşeuri
degradabile, reciclabile şi organice. Comisia va urmări în timpul inspecţiei starea pavajului
platformei, starea pubelelor care în cazul în care sunt ruginite sau deteriorate vor fi înlocuite
sau recondiţionate, precum şi starea elementelor de separare (gardul) ce izolează platforma de
restul incintei. Distanţa minimă dintre platformă şi clădire va fi de 10 m şi ea va fi amplasată
la limita incintei.
Pe lângă activitatea de evacuare a deşeurilor, în vederea reducerii volumului acestora,
administratorul şcolii va fi răspunzător de organizarea activităţii de reciclare a materialelor
refolosibile la nivelul şcolii, în conformitate cu planurile întocmite de consiliile locale de
gestionare a deşeurilor, urmărind respectarea normelor elaborate de autorităţile competente
pentru prevenirea generării deşeurilor şi a efectelor nocive ale acestora şi valorificarea
deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau prin orice alt proces care vizează obţinerea de materii
prime secundare sau utilizarea unor categorii de deşeuri ca sursă de energie.
Reciclarea materialelor este o activitate de prevenire a poluării, foarte importantă pentru a
reduce arderea gunoaielor şi a reduce cantitatea de materiale noi produse. Reducându-se
cantitatea de deşeuri evacuate, scade implicit şi costul de exploatare aferent acestei activităţi.
Împreună cu autorităţile locale şi directorul şcolii, administratorul va stabili cele mai bune
strategii de depozitare pentru materialele refolosibile: hârtie, ziar, metal, sticlă albă, maron,
verde, baterii, rezerve de cerneală pentru computer, deşeuri organice, sticle de plastic. Elevii
vor fi educaţi în cadrul orelor de dirigenţie pentru a înţelege importanţa acestei activităţi de
reciclare precum şi modul de a separa mterialele. Colectarea, depozitarea şi transportul
acestor deşeuri trebuie organizate astfel încât materialele să fie protejate de intemperii şi să
nu atragă gândaci, şoareci etc.

102
5.2. Norme pentru protecţia şi siguranţa utilizatorilor
La executarea lucrărilor de întreţinere, de consolidare sau reproiectare a unor elemente
deteriorate, este absolut necesară respectarea următoarelor norme de protecţie a utilizatorilor:
La ieşirea din incinta şcolii vor fi prevăzute balustrade de protecţie la limita trotuarului care să
limiteze ieşirea bruscă a elevilor în carosabil.
Vor fi asigurate controlul acceselor şi siguranţa sistemelor de închidere împotriva furtului.
Căile de circulaţie şi evacuare vor fi dimensionate conform cu reglementările în vigoare,
asigurându-se lăţimi de trecere majorate cu 50 cm. Căile de circulaţie şi evacuare vor fi
iluminate şi ventilate natural, iar traseele căilor de circulaţie vor fi fără denivelări, praguri,
trepte izolate. În zone cu diferenţe de nivel este interzisă prevederea a mai puţin de trei trepte.
Platformele de acces în clădire vor fi prevăzute cu balustradă de protecţie, indiferent de
înălţimea denivelării.
Scara trebuie rezolvată astfel încât să asigure un spaţiu liber de trecere fără risc de lovire.
Balustradele scărilor vor fi realizate încât să nu constituie o sursă de accidentare: mâna
curentă să nu poată fi folosită drept tobogan, iar barele verticale ale balustradei nu vor avea
interspaţii mai mari de 10 cm; balustrada la scări şi rampe va fi continuă şi cu parapet înalt de
90 cm. La pardoseli, scări şi rampe se vor folosi materiale de finisaj antiderapante.
Uşile coridoarelor nu trebuie să fie batante, ci să se deschidă spre exterior, în sensul evacuării
persoanelor din clădire, ca şi uşile sălilor de clasă; uşile grupurilor sanitare se vor deschide de
asemeni spre exterior; este interzisă prevederea pragurilor la uşi. Uşile vitrate vor fi prevăzute
cu geam securizat.
Elementele exterioare fără funcţiune portantă (copertine, timpane, coşuri de fum, elemente
decorative sau alte elemente adăugate pe faţadă (firme, plăci aniversare, antene de satelit) vor
fi ancorate de structura de rezistenţă şi dimensionate astfel încât să se asigure stabilitatea în
caz de cutremur sau vânturi puternice.
Reducerea riscului de izbucnire a incendiilor se va face prin limitarea surselor potenţiale de
aprindere a materialelor şi substanţelor combustibile. Este interzisă folosirea şi depozitarea
lichidelor sau a gazelor combustibile în alte locuri decât cele special amenajate, în cantităţi
limitate şi fără respectarea măsurilor de prevenire şi stingere specifice; mobilierul din
laboratoarele în care se află substanţe inflamabile va fi ancorat de pereţi, iar rafturile vor fi
ancorate pentru a se evita răsturnarea recipienţilor.
Clădirile cu etaj vor avea obligatoriu două scări de evacuare în direcţii opuse.
Executarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor sanitare, termice şi electrice se va face doar
de personal calificat, în conformitate cu prevederile specifice.
În timpul lucrărilor de întreţinere atât cei care le execută cât şi utilizatorii vor fi instruiţi
pentru respectarea normelor de protecţie a muncii, iar directorul şcolii şi direcţia firmei
care execută lucrările de reparaţii vor lua măsuri şi vor răspunde de protecţia utilizatorilor
în timpul lucrărilor de întreţinere.

Măsuri de protecţie a persoanelor neautorizate contra electrocutării

O primă măsură de protecţie a persoanelor neautorizate contra electrocutării constă în
interzicerea accesului acestor persoane în zone cu pericol de electrocutare.

103
Pentru aceasta se pot folosi: plăcuţe de avertizare care să indice prezenţa tensiunii şi panouri,
paravane, împrejmuiri şi semnalizări pentru a delimita zona periculoasă.

Sunt interzise:
• executarea reparaţiilor de orice fel de către persoane neautorizate;
• folosirea în stare defectă sau în stare de uzură a instalaţiilor electrice;
• folosirea improvizaţiilor în instalaţiile electrice;
• încărcarea instalaţiilor electrice (cabluri, conductoare, tablouri etc.) peste sarcina admisă;
• suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele electrice;
• folosirea instalaţiilor electrice sau a aparatelor electrice care nu corespund din punct de
vedere al protecţiei faţă de mediul în care se vor monta;
• utilizarea lămpilor portabile alimentate prin cabluri electrice improvizate sau uzate;
• folosirea unor abajururi improvizate pentru corpurile de iluminat;
• întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele stabilite;
• racordarea la priză a unor receptoare electrice direct prin introducerea conductoarelor
electrice;
• folosirea receptoarelor electrice care transformă energia electrică în căldură (reşouri,
radiatoare, ciocane de lipit etc.) fără a se lua măsuri de izolare a acestora faţă de unele
elemente combustibile din încăpere;
• lăsarea neizolată a conductoarelor electrice aflate sub tensiune;
• alimentarea receptoarelor electrice cu contact de protecţie în prize fără contact de
protecţie.

104
5.3. Recomandări pentru exploatare, întreţinere şi proiectare;
caracteristici tehnice şi descrierea lucrărilor de construcţii şi
instalaţii

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A
PROGRAMULUI DE MENTENANŢĂ ŞCOLARĂ
Numele şcolii: Data inspecţiei:
Numele localităţii: Numele persoanei care completează
acest formular:
Zona Persoană răspunzătoare
Coordonatorul general
Colectare de fonduri
Echipa pentru structură
Echipa pentru acoperiş
Echipa pentru exteriorul clădirii
Echipa pentru interiorul clădirii
Echipa pentru inspectarea
instalaţiilor tehnico-sanitare
Echipa pentru inspectarea
instalaţiilor electrice
Echipa de inspecţie a terenului
Echipa de inspecţie a
mobilierului şi echipamentelor
Observaţii

105
BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI AL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Nr. Denumirea indicatorilor Prevederi Repartizare pe
crt. anuale trimestre
I II III IV
I Finanţare de la bugetul de stat
II Cheltuieli din finanţarea de la bugetul de stat
Cheltuieli de personal
Cheltuieli materiale şi servicii
Transferuri
Cheltuieli de capital
III Finanţare de la bugetul local, din care:
IIIA Finanţare din bugetul local
IIIB Finanţare de la bugetul local din sume
defalcate din TVA
IV Cheltuieli de la bugetul local
IVA Cheltuieli din finanţarea de la bugetul local
Cheltuieli materiale şi servicii
Cheltuieli de capital
IVB Cheltuieli din finanţarea de la bugetul local
din sume defalcate din TVA
Cheltuieli de personal
Cheltuieli materiale şi servicii
Transferuri
Cheltuieli de capital
V Finanţarea din alte surse de venituri
Venituri din activitatea de învăţământ, producţie şi servicii
Taxe de la persoane fizice şi juridice:
– taxe pentru examene de admitere şi absolvire
– taxe pentru eliberarea certificatelor sau diplomelor de
absolvire
– taxe pentru organizarea de cursuri de pregătire
solicitate de persoane juridice
Venituri din închirierea spaţiilor disponibile
Venituri din donaţii
Venituri din sponsorizari
Alte venituri din activitatea de învăţământ
VI Cheltuieli din alte surse de venituri
Cheltuieli din activitatea de învăţământ, productie şi
servicii
Cheltuieli din taxe de la persoane fizice şi juridice:
– cheltuieli pentru desfăşurarea examenului de admitere
– cheltuieli pentru organizarea cursurilor de pregătire
– cheltuieli pentru tipărirea certificatelor sau diplomelor
de absolvire
Cheltuieli din venituri obţinute din închirierea spaţiilor
disponibile
Cheltuieli din donaţii şi sponsorizări
Cheltuieli din alte surse de venituri realizate în condiţiile
legii
TOTAL VENITURI
TOTAL CHELTUIELI

106
5.3.1. Arhitectura

5.3.1.1. RECOMANDĂRI DE PROIECTARE A ŞCOLILOR

Numărul de săli, capacitatea lor, dotările şi echipamentele necesare se vor stabili prin tema de
proiectare, care trebuie să rezulte dintr-o necesitate socială reală, fundamentată pe o analiză a
factorilor demografici, sociali şi economici.

Amplasarea unităţii de învăţământ se va face cu respectarea prevederilor de urbanism şi

amenajarea teritoriului.

Terenul va avea 15-20 mp / utilizator în mediul rural şi 10-15 mp / utilizator în mediul urban.

Gradul de ocupare a terenului va fi de 30 %, asigurându-se o distanţă minimă de 10 m între

limita terenului şi clădirea şcolii.

Numărul nivelelor va fi de maximum 4 ( P + 3 ), iar pentru utilizatorii cu deficienţe motorii

maximum 2 ( P + 1), asigurându-se:
• accesul nestingherit până la clădire;
• circulaţia fluentă în clădire;
• căile de evacuare şi salvare în caz de pericol.

Sălile de clasă cu o capacitate pentru 20-30 de elevi, în fiecare clasă şi schimb, trebuie să aibă
o suprafaţă corespunzătore, care să se asigure minim 1,5 mp / elev. Înălţimea liberă a sălilor în
care se desfăşoară procesul de învăţământ va fi de minimum 3,0 m.

Sălile de specialitate pentru diverse discipline trebuie să fie aibă o suprafaţă

corespunzătoare, care să asigure minimum 2,5 mp / elev. Sălile de specialitate pentru
informatică, discipline tehnico-economice sau limbi străine precum şi anexele acestora
necesită utilizarea de materiale fonoabsorbante pentru pereţi şi pardoseli.

Spaţiile anexe vor avea o suprafaţa de 2,25 mp / sala de clasă, minim 10 mp.

Raportul între aria vitrată a ferestrelor şi suprafaţa încăperilor va fi de minim 1 / 6, iar

la săli mai adânci de 6 m, se va urmări iluminatul dublu natural.

Amplasarea terenurilor de sport se face corelat cu procesul tehnologic specific fiecărui tip de
activitate, atât pentru acţiunile de tip competiţional, cât şi pentru cele cu caracter de exerciţii.
În caz de nevoie, dimensiunile terenurilor de exerciţii se pot abate de la norma impusă. Stratul
de uzură al pardoselii terenului de sport trebuie să fie adecvat activităţilor sportive prevăzute
(suprafaţă elastică etc.).

Pentru evitarea accidentelor, suprafeţele zidurilor şi a închiderilor de goluri vor fi netede şi

rezistente la impact.

107
Acustica

Proiectarea spaţiilor din punct de vedere acustic se face cu respectarea normativelor şi a

reglementărilor de specialitate în vigoare. Se va acorda o atenţie sporită pentru rezolvarea
problemelor acustice în spaţii ca: săli de sport, săli polifuncţionale, aule, spaţii de recreaţie,
spaţii de circulaţie, prin folosirea suprafeţelor fonoabsorbante.

Dotări şi finisaje

• mobilierul şi celelalte dotări existente (excepţie fac cele fixate în pardoseală) trebuie să fie
uşor de manevrat ca să permită reaşezarea rapidă în vederea asigurării unor spaţii flexibile;
se va urmări aşezarea băncilor astfel încât în sălile de clasă lumina să vină din partea
stângă;
• mobilierul şi finisajele vor fi uşor şi ieftin de întreţinut cu respectarea condiţiilor de igienă
impuse şi vor asigura utilizarea fără pericol de accidentări;
• culoarea şi gradul de finisare trebuie să corespundă scopurilor specifice procesului
educaţional;
• amplasarea şi fixarea mobilierului se va face astfel încât răsturnarea lui să nu provoace
pierderi de vieţi omeneşti, rănirea persoanelor sau să blocheze evacuarea din clădire;
• mobilierul din laboratoarele în care se află substanţe inflamabile sau nocive, va fi ancorat
de pereţi iar rafturile vor fi asigurate pentru a se evita răsturnarea recipientelor.

5.3.1.2. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA PARDOSELILOR

Întreţinerea aspectului şi stării pardoselii (pardoselile curate) contribuie la îmbunătăţirea

calităţii aerului interior şi reduce efectele negative asupra sănătăţii ocupanţilor.
Metodele precise de organizare a muncii şi a activităţilor de curăţenie în clădiri au ca rezultat
economii substanţiale şi urmăresc dezinfectarea regulată a aerului şi a obiectelor prin sisteme
de aspirare cu microfiltre a zonelor intens folosite unde germenii se pot transmite uşor.
Covoarele de curăţare a încălţămintei de la intrarea în clădiri sunt cea mai bună soluţie de
reducere a cantităţii de praf adusă de afară. Ele reduc riscul de alunecare la intrarea în clădire,
costurile de mentenanţă şi ajută la menţinerea aspectului plăcut al pardoselii.
În ciuda folosirii corespunzătoare a ştergătoarelor de la intrare, o anumită cantitate de
murdărie va fi totuşi adusă în clădire. Pentru a păstra aspectul plăcut al pardoselii este
necesară curăţarea rapidă a petelor recente sau mai vechi (uscate), lăsate de anumite substanţe
şi întreţinerea regulată a acesteia, prin aspirare cu aspiratorul de praf şi prin ştergerea cu
ajutorul unei cârpe moi şi umezite cu un detergent neutru diluat corespunzător.
Se interzice măturarea cu mătura uscată, procedeu foarte dăunător sănătăţii elevilor,
deoarece praful ridicat se aşează pe bănci, pe frunzele plantelor din sala de clasă, care rămâne
de fapt murdară.
Aspiratorul de praf îndepărtează praful complet şi este recomandat pentru suprafeţele
neregulate, cum ar fi cele cu reliefuri, pentru îndepărtarea prafului de pe muchii şi adâncituri.

108
La pardoselile de lemn se recomandă aspirarea, raşchetarea şi curăţirea lor, umplerea
rosturilor dintre şipcile de lemn cu rumeguşul rezultat din raşchetare apoi tratarea lor cu Palux
sau alte lacuri rezistente la uzură, astfel încât porii lemnului să nu mai poată reţine murdăria şi
suprafaţa pardoselii să fie netedă şi uşor de întreţinut.
Pardoselile din vinil sunt mai sensibile la şocuri mecanice. Vor fi curăţate cu o cârpă umedă şi
moale, pentru a evita zgârierea lor. Elevii vor fi instruiţi cu scopul de a nu le deteriora prin
zgâriere sau alte tipuri de accidente: flăcări de artificii, ţigări aprinse etc.
Mobilierul va fi deplasat prin ridicare şi nu prin târâre pentru a nu deteriora
pardoseala!

5.3.1.3. ÎNTREŢINEREA TÂMPLĂRIEI DIN LEMN ŞI A LAMBRIURILOR

În cazul în care stratul de vopsea al suprafeţelor de lemn este degradat (crăpat) se va îndepărta
cu şpaclul vopseaua care nu mai aderă la suprafaţa lemnului şi apoi se va curăţa suprafaţa cu
şmirghel (sau maşina abrazivă) şi cu soluţie de decanol pentru îndepărtarea urmelor de vopsea
deteriorată. Se va degresa suprafaţa pentru îndepărtarea oricăror impurităţi, se vor chitui
rosturile şi imperfecţiunile suprafeţei lemnului cu chit de cuţit; după uscarea acestuia, lemnul
se va şmirghelui din nou şi apoi se va vopsi în trei straturi cu pensula; după aplicarea fiecărui
strat, se va lăsa timp de uscare şi se va curăţa suprafaţa cu şmirghel, îndepărtându-se
eventualele impurităţi rămase. Operaţia se va efectua în camere bine ventilate, cu geamurile
deschise, la temperatura şi umiditatea adecvate, preferabil chiar în aer liber. În timpul vopsirii,
foaia de geam se va acoperi la margini, spre rama de lemn, cu bandă adezivă de hârtie pentru
a se împiedica murdărirea geamului în timpul vopsirii.
Este o operaţie relativ simplă şi care poate fi realizată de personal necalificat (membri ai
comitetului de părinţi) sau chiar de elevii şcolii.

5.3.2. Structura

5.3.2.1. RECOMANDĂRI PENTRU EXPLOATARE

• Evitarea supraîncărcării elementelor de structură cu sarcini suplimentare faţă de cele luate

în calcul la proiectare.
• Sunt interzise intervenţiile asupra structurii fără acordul specialiştilor.

5.3.2.2. RECOMANDĂRI PENTRU LUCRĂRI PLANIFICATE

Întreţinerea structurii şcolilor este o activitate ce trebuie integrată în sistemul general de

control şi menţinere a siguranţei construcţiilor. Obiectivele activităţii de întreţinere sunt:
constatarea, prevenirea şi documentarea. Neglijarea oricăreia dintre ele diminuează eficienţa
întregii activităţi.

Activitatea de întreţinere a şcolilor acoperă întreaga perioada de existenţă, de la execuţie

până la demolare.

109
Este obligatoriu ca remedierea deteriorărilor să fie însoţită de eliminarea cauzelor care le-au
produs. Nici o situaţie nu se consideră rezolvată dacă nu s-au determinat cauzele fenomenelor
de degradare şi nu au fost luate măsuri pentru asigurarea rezistenţei construcţiei.
Echipa de inspecţie va avea întotdeauna în vedere că un fenomen de deteriorare a elementelor
unei construcţii poate avea cauze multiple şi, de asemenea, consecinţe multiple în ceea ce
priveşte comportarea structurii în ansamblu. În acest sens:
• Echipa de inspecţie va ţine obligatoriu evidenţa completă a tuturor evenimentelor din
existenta construcţiei, fiind esenţială asigurarea colectării şi stocării datelor de referinţă.
• Nu este permisă mascarea în vreun fel a manifestărilor ce semnalează apariţia unor
fenomene de degradare sau de deteriorare a construcţiei sau a unor elemente ale acesteia
(fisuri, exfolieri, pete).
Interpretarea primară (imediată) a observaţiilor se face de către beneficiar la constatarea
directă a acestora.
Stabilirea priorităţilor în cazul lucrărilor de reparaţii sau consolidare va fi făcută în
funcţie de nivelul de gravitate al degradărilor.
Pentru stabilirea nivelului de gravitate al fiecărei degradări posibile considerăm că sunt
satisfăcătoare următoarele niveluri:

Nivelul I – cuprinde degradări ca urmare a exploatării normale şi care nu periclitează

siguranţa construcţiei, au o evoluţie lentă şi se rezolvă prin lucrări de întreţinere şi reparaţii
(remedierea lor poate dura chiar şi un an).

Nivelul II – degradări ca urmare a exploatării normale care, la data observaţiei nu periclitează

siguranţa construcţiei, dar care au o evoluţie rapidă (reclamă remedieri de urgenţă, ce trebuie
efectuate în anul de observaţie, prin lucrări de întreţinere şi reparaţii).

Nivelul III – degradări ca urmare a unor acţiuni accidentale sau ca urmare a agresivităţii
mediului ş.a., ce pun în pericol imediat ori pe termen foarte scurt siguranţa construcţiilor
(necesită intervenţii în exploatare, de întreţinere, de reparaţii ori de readucere la parametrii din
proiect, fundamentate pe expertize tehnice).
Instrumentele necesare analizei vizuale şi observării sunt: binoclul şi lupa gradată pentru
verificarea grosimii fisurilor din elementele de beton; metrul (ruleta); ciocanul şi dalta; firul
cu plumb; lanterna cu acumulatori sau baterii.

Reviziile de întreţinere pot fi: curente, periodice sau operative.

Reviziile curente au ca scop controlul condiţiilor de exploatare şi observarea apariţiei unor

fenomene semnificative pentru starea şi comportarea construcţiilor sau a părţilor componente
ale acestora. Ele se organizează astfel încât în cursul unei săptămâni să fie inspectate toate
părţile construite ale unei şcoli.

Reviziile periodice sunt trimestriale şi anuale şi sunt programate înaintea elaborării planurilor
de măsuri trimestriale şi anuale.

Reviziile operative au loc imediat după fenomene naturale (inundaţii, cutremur) sau avarii
tehnologice, pentru stabilirea nivelului de gravitate a deteriorărilor.

Constatările făcute în cadrul activităţii de întreţinere a construcţiilor se vor nota în "Jurnalul

evenimentelor" ataşat la "Cartea Tehnică a Construcţiilor".

110
Organele de revizie si control au obligaţia observării atente şi detaliate a stării
construcţiilor. Ele răspund de trecerea neobservată a unor situaţii şi fenomene capabile să
afecteze siguranţa şi funcţionalitatea construcţiei. În acest sens este absolut obligatorie
evidenţa completă a tuturor evenimentelor din existenţa şcolii şi asigurarea colectării şi
conservării datelor de referinţă.

În urma stabilirii concluziilor finale ale investigaţiilor, în oricare din situaţiile de mai
sus, se stabilesc măsurile de instituire a urmăririi speciale sau de intervenţie, propuse de
proiectant, specialist sau expert şi aprobate de conducerea tehnică a unităţii.
În cazul apariţiei unor deteriorări majore, cu evoluţie rapidă, se iau măsuri de asigurare a vieţii
oamenilor, de avertizare a personalului de decizie şi organizarea unei inspecţii extinse
operative sub coordonarea unui specialist.

5.3.3. Instalaţii sanitare

Recomandări pentru controlul, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor sanitare

Mentenanţa şi exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă încep după recepţia acestora, când
investitorul certifică realizarea lucrărilor de către unitatea de execuţie, în conformitate cu
prevederile contractuale şi cu documentaţia tehnică de proiectare.
Responsabilitatea exploatării instalaţiilor de alimentare cu apă din interiorul clădirii (a şcolii)
revine conducerii sau administratorului clădirii sau, în absenţa administratrorului, unei
persoane cu pregătire tehnică minimă, desemnată de directorul şcolii.
Pe întreaga durată de exploatare şi întreţinere a instalaţiei de alimentare cu apă, trebuie
asigurate cerinţele esenţiale de calitate (conform Legii nr. 10/1995) şi anume: rezistenţă şi
stabilitate a instalaţiei; siguranţă în exploatare; siguranţă la foc; igienă, sănătatea oamenilor,
refacerea şi protecţia mediului; izolaţia termică, hidrofugă (împotriva infiltrărilor apei) şi
economia de energie; protecţia împotriva zgomotului.
Exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de alimentare cu apă cuprinde următoarele operaţii:
• Controlul şi verificarea instalaţiei;
• Revizia tehnică a instalaţiei;
• Lucrări de întreţinere curente (de înlocuire a unor piese, conducte sau echipamente care
pot prezenta condiţii de apariţie a accidentelor sau avariilor).
Controlul şi verificarea instalaţiei au un caracter permanent şi se fac pe baza unui program
de către personalul de exploatare numit de conducerea şcolii. Programul de verificări se
întocmeşte pe baza prevederilor proiectului, a instrucţiunilor de exploatare a echipamentelor şi
a prezentului manual.
Revizia instalaţiei se face periodic, este o componentă a activităţii de mentenanţă şi are ca
scop cunoaşterea stării instalaţiei la un anumit moment, în vederea luării unor măsuri pentru
ca instalaţia să funcţioneze corect.
Lucrări de întreţinere curente se fac pe baza constatărilor făcute la revizii sau preventiv,
pentru elementele susceptibile de defecţiuni, şi constau în înlocuirea unor elemente din
instalaţie, cu scopul de a readuce instalaţia la parametrii proiectaţi sau superiori acestora
(lucrări de modernizare). Perioada lucrărilor de mentenanţă se stabileşte în funcţie de
constatările făcute cu ocazia verificărilor şi reviziilor în decursul exploatării şi de durata de
viaţă normală a instalaţiei, avându-se în vedere gradul de uzură a elementelor instalaţiei şi
consecinţele acesteia (pierderi de apă şi energie, reparaţii repetate etc.), frecvenţa apariţiei
defecţiunilor şi cheltuielile necesare pentru remedierea acestora.

111
Parametrii principali, care trebuie urmăriţi permanent pentru siguranţa în exploatare a
instalaţiilor de alimentare cu apă şi pentru mentenanţa acestora, sunt:
• presiunea apei la consumatori şi în diferite puncte ale reţelei;
• mărimea consumurilor de apă;
• mărimea consumurilor de energie electrică şi termică;
• calitatea apei la punctele de consum;
• nivelul zgomotului în instalaţie.

În momentul în care se semnalează o defecţiune a unei componente a instalaţiei interioare, se

execută următoarea procedură:
• localizarea şi diagnosticarea corectă a defecţiunii;
• stabilirea nivelului de competenţă (necesitatea unui specialist);
• stabilirea unui procedeu de remediere;
• executarea lucrărilor de reparaţii.

5.3.3.1. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR INTERIOARE DE APĂ

RECE ŞI CALDĂ DE CONSUM

Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare de apă se fac zilnic şi constau din:

• controlul vizual al eventualelor scăpări de apă (la conducte, îmbinări, robinete );
• controlul funcţionării bateriilor şi robinetelor montate pe obiecte sanitare, respectiv debitul
de apă şi presiunea acesteia;
• controlul calităţii apei (prin aprecierea gustului, a mirosului, şi a controlului vizual al
existenţei diferitelor suspensii în apă);
• verificarea filtrului de apă montat pe conducta de apă rece, pe conducta de refulare a
pompei în instalaţie;
• controlul temperaturii apei la baterii trebuie să verifice că aceasta nu depăşeşte 450C.

Revizia instalaţiei se face o dată pe an şi constă în verificarea următoarelor elemente:

• controlul etanşeităţii instalaţiei, respectiv controlul eventualelor pierderi de apă pe la
îmbinările conductelor, pe la robinetele de închidere de pe traseele de alimentare cu apă;
• controlul izolaţiei termice a conductelor de apă caldă;
• controlul suporturilor de susţinere a conductelor;
• verificarea gradului de corodare a conductelor, prin demontarea unor robinete de pe traseu
şi controlul capetelor de conducte;
• verificarea etanşeităţii robinetelor şi bateriilor montate pe obiecte sanitare şi cu înlocuirea
garniturilor. În cazul în care acestea sunt blocate înseamnă că o cantitate mai ridicată de
piatră (depuneri) s-a depus în aceste robinete, care pentru remediere trebuie demontate şi
curăţate.
Recomandări tehnice suplimentare
• Pentru menţinerea calităţii apei, instalaţiile de alimentare cu apă nu se vor racorda
niciodată la instalaţii de alimentare cu apă industrială, care nu are proprietăţi de
potabilitate.
• La golirea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă sau la spălarea unor tuburi sau
elemente de canalizare, nu se lasă în contact furtunul de apă potabilă cu elementele reţelei
de canalizare, pentru a se evita infestarea apei potabile.

112
• Acolo unde există părţi din instalaţie care se utilizează foarte rar (în garaje, depozite), apa
va fi reîmprospătată minim o dată pe lună (trebuie lăsată să curgă o perioadă scurtă).
• În cazul în care există pericolul ca în anumite zone din instalaţie care nu pot fi golite apa
să îngheţe în conducte, atunci se recomandă o circulaţie a apei în zonele respective.

5.3.3.2. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE PREPARARE A

APEI CALDE DE CONSUM
Se recomandă prepararea centralizată a apei calde cu ajutorul boilerelor, sau local cu ajutorul
preparatoarelor instantanee electrice de apă caldă, cazanelor locale, bolierelor electrice etc.
Exploatarea acestor echipamente presupune urmărirea următoarelor reglaje:
• reglaj termic al instalaţiei de preparare a apei calde (reglarea temperaturii);
• controlul, verificarea şi reparaţiile corespunzătoare instalaţiei.

Reglarea termică
Apa caldă trebuie să ajungă în baterii cu o temperatură cuprinsă între 40 – 45oC. De aceea se
recomandă ca temperatura apei în echipamentele de preparare să fie în intervalul 50 - 60oC.
Reglarea temperaturii se face diferit, în funcţie de tipul echipamentului de preparare a apei
calde, consultând cartea tehnică a acestuia.

Controlul şi verificarea acestor instalaţii se face zilnic şi constă în controlarea conductelor şi

robinetelor de închidere, a aparatelor de preparare a apei calde menajere, a eventualelor
pompe din punctul termic (cele de pe reţeaua de circulaţie, în cazul în care această reţea
există), precum şi a surselor de energie termică (agenţi termici: apă caldă de la centralele
termice, energia electrică pentru aparatele electrice de preparat apă caldă sau arzătoarele unor
combustibili (pentru cazanele de apă caldă).

Revizia instalaţiei de preparat apă caldă se face anual şi constă în:

• revizia legăturilor echipamentului la apă rece şi caldă;
• verificarea stării suprafeţelor serpentinei şi mantalei echipamentelor;
• pentru echipamentele locale de preparat apă caldă, revizia se face conform cărţii tehnice a
echipamentului respectiv;
• se verifică termoizolaţia;
• se verifică aparatele de măsură (termometre, manometre)
• verificarea instalaţiilor anexe (instalaţia de gaze, electrică etc.)

5.3.3.3. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA STAŢIILOR DE POMPARE

Staţiile de pompare sunt prezente pentru următoarele categorii de instalaţii:
• staţii de pompare pentru alimentare cu apă rece pentru consum menajer
• staţii de pompare pentru alimentare cu apă rece pentru incendii
• pompe pentru recircularea apei calde de consum
• pompe pentru ape uzate
Defecţiunile care pot să apară au fost menţionate în capitolul 4.3.1.2. Defecţiunile tehnice şi
modul de remediere sunt menţionate în cartea tehnică a fiecărei pompe. Remedierile sunt
realizate doar de personal de specialitate, abilitat de fabricantul pompei. În încăperea pompei
trebuie să existe schema staţiei de pompare şi instrucţiuni pentru modul de întreţinere a ei.

113
Verificarea staţiei de pompare se face zilnic de către un mecanic de serviciu şi include:
• verificarea etanşeităţii conductelor, a robinetelor şi echipamentelor (verificarea evetualelor
pierderi de apă)
• nivelul zgomotelor produse de pompe în timpul funcţionării;
• indicaţiile echipamentelor de măsură;
• starea izolaţiei termice a conductelor şi echipamentelor;
• la staţiile de hidrofor, se vor verifica valorile presiunii la care pompele pornesc şi se
opresc, care trebuie să fie similare cu cele din proiect;
• la rezervorul tampon sau la rezervorul de înălţime se verifică etanşeitatea şi existenţa
eventualelor pierderi de apă pe la preaplin;
• se verifică dacă pompele de apă uzată funcţionează corect în funcţie de nivelul apei;
• se verifică pierderile de apă pe la presetupe;
• se verifică încălzirea normală a motorului pompei.
Pentru pompele de ape uzate se verifică:
• eliminarea depunerilor care ar putea înfunda aspiraţia pompelor;
• menţinerea sistemelor de ventilare a rezervorului de ape uzate;
• spălarea periodică a bazinului de acumulare a apelor uzate şi a încăperii pompelor uzate.

La recipientele de hidrofor, elementul esenţial ce necesită întreţinere curentă este perna de

aer. În mod normal, la presiune maximă, perna de aer trebuie să ocupe aproximativ o treime
din volumul recipientului de hidrofor. Când apar defecte legate de această pernă de aer,
acestea afectează direct funcţionarea pompelor. Defectele cele mai des întâlnite sunt:
• În cazul în care volumul pernei de aer a scăzut sau a dispărut, pompele de alimentare cu
apă vor porni mult mai des, putându-se ajunge chiar la deteriorarea acestora.
• Refacerea pernei de aer este posibilă cu ajutorul unui compresor, caz în care perna de aer
poate fi refăcută chiar în timpul funcţionării, dar se recomandă oprirea pompelor.
Presiunea minimă a aerului din recipientul de hidrofor se recomandă a fi egală cu o
valoare care să fie egală cu diferenţa de nivel între cel mai de sus consumator din clădire şi
nivelul pompei, la care se mai adaugă 4 – 6 m, respectiv pierderi de presiune pe traseul de
alimentare cu apă şi presiunea necesară curgerii apei la consumatori. În cazul în care
prepararea apei calde de consum se face cu preparatoare instantanee de apă caldă
(electrice), atunci se ţine seama de faptul că aceste preparatoare au nevoie de 1 bar pentru
funcţionare corectă, respectiv de 10 m (presiune exprimată în altă scară, denumită
manometrică), aşadar în loc de 4 – 6 m se adaugă 12- 13 m. Introducerea aerului se face
pe la partea superioară a hidroforului, pe la racordul conductei de aer.
• În cazul în care compresorul este defect, operaţia se poate face şi cu o pompă de bicicletă
sau cu un compresor de maşină, caz în care recipientul de hidrofor trebuie golit, urmărind
operaţiile următoare: 1- Se scot de sub tensiune pompele (motoarele pompelor) respectiv
se scot din priză; 2- Se goleşte de apă recipientul de hidrofor (există un racord de golire al
hidroforului la partea inferioară); 3 – Se reface perna de aer; 4 – se închide racordul de
introducere a aerului; 5 – se pornesc pompele, după realimentarea lor cu energie electrică.
• În cazul recipientelor de hidrofor cu membrană, pierderea pernei de aer poate fi
determinată şi de o perforare a membranei separatoare între apă şi aer. Această membrană
trebuie înlocuită, de regulă, o dată la trei ani.

114
Revizia se face anual şi constă în verificarea următoarelor elemente:
• La staţiile de pompare: starea generală a pompei, modul de fixare pe postament,
conexiunile electrice, elementele de automatizare şi zgomotul produs în timpul
funcţionării.
• La rezervoarele de apă: starea suprafeţelor interioare şi exterioare; funcţionarea
robinetelor cu plutitor; starea sorbului pompelor care aspiră din rezervor; pierderi de apă.
Anual, rezervorul se va goli, se va curăţa de depuneri şi, dacă este necesar, se va grundui
sau vopsi cu vopsele acceptate (agrementate) pentru rezervoare de apă potabilă.
• Pentru recipienţii de hidrofor: starea pereţilor interiori, care la nevoie se grunduiesc;
etanşeitatea legăturilor. Anual se curăţă de depuneri şi se spală.
• Pentru robinetele (armăturile) de închidere: modul de închidere a armăturilor; starea şi
calitatea garniturilor; etanşeitatea închiderii.
• Pentru ventilele de siguranţă: capacitatea de acţionare; etanşeitatea legăturii.
• Pentru aparatele de măsură şi control: verificarea funcţionării; reetalonare (doar de către
unităţi specializate).
• La conducte şi izolaţii: starea generală a acestora; etanşeitatea tuburilor conductei; starea
izolaţiei; calitatea elementelor de fixare a conductelor.
• La instalaţia de automatizare se verifică de către un personal calificat starea
elementelor de automatizare. În cazul unor avarii accidentale se urmăreşte separarea
echipamentului respectiv de restul instalaţiei:
• pentru pompe, se opreşte electromotorul (se scoate din priză) şi se închid robinetele
care sunt amplasate pe conductele de legătură ale pompei, respectiv de aspiraţie şi
refulare;
• pentru rezervorul tampon, se opresc pompele şi se închide robinetul de alimentare cu
apă a rezervorului, alimentarea cu apă a clădirii realizându-se prin conducta de ocolire
a staţiei de hidrofor;
• pentru recipientele de hidrofor, se procedează similar cu rezervorul tampon, iar dacă
există mai multe recipiente de hidrofor, se izolează din instalaţie doar cel defect.
Este bine ca să existe în dotarea staţiei de pompare rezerve de echipamente:
• o electropompă;
• armături (robinete) de închidere;
• ţevi, fitinguri (piese de legătură – coturi, teuri etc), materiale de etanşare, de izolare
(vată minerală), garnituri etc.;
• automat de pornire pentru pompe.
• La instalaţia de evacuare a apelor uzate se verifică dacă poate prelua golirile
rezervoarelor tampon ale recipientelor; se verifică starea sifoanelor de pardoseală şi a
recipientelor de pardoseală din staţia de hidrofor.

5.3.3.4. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE

INTERIOARE

Evacuarea apelor uzate din clădiri în reţelele exterioare (publice) se face respectând
prevederile legale privind calitatea apei (NTPA 002). Administratorii şcolii sunt responsabili
cu respectarea acestor legislaţii.
Pentru evitarea deteriorării conductelor de canalizare realizate din plastic (PVC,
polipropilenă), temperatura maximă a apelor evacuate la canalizare nu va depăşi 40 oC.

115
Controlul şi verificarea acestor instalaţii de canalizare interioare constau în:
• verificarea aspectului general al instalaţiei;
• depistarea unor anomalii în funcţionare, ca reducerea debitelor de apă evacuate, sau
prezenţa unor mirosuri neplăcute;
• depistarea unor pierderi de apă pe la neetanşeităţi;
• controlul depunerilor de frunze, gunoaie pe receptorii de terasă;
• starea căciulilor de protecţie a coloanelor de ventilare a canalizării.

Revizia instalaţiei de canalizare se face periodic şi se referă la starea instalaţiei în ansamblu şi

la calitatea apelor uzate evacuate, şi urmăreşte:
• calitatea apelor uzate, stabilite cu metode specifice;
• verificarea aspectului general al instalaţiei;
• verificarea stării conductelor de ventilare a canalizării (să nu fie obturate);
• verificări ale sistemelor de prindere a colectoarelor şi coloanelor de elementele de
construcţie pereţi, plafoane).

Curăţirea şi spălarea instalaţiei interioare de canalizare

Instalaţia de canalizare se spală periodic (cel puţin anual), astfel încât să se înlăture
eventualele depuneri care altfel s-ar putea întări şi ar putea înfunda conductele de canalizare;
spălarea şi curăţarea instalaţiei se face cu dispozitive adecvate, pornind de la obiectele sanitare
către zona de ieşire a conductelor din clădire;
Reţeaua de canalizare meteorică se revizuieşte anual sau după fiecare furtună violentă.

5.3.3.5. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE

EXTERIOARE

Controlul, verificarea şi revizia se realizează atât asupra elementelor exterioare (control

exterior) cât şi în interiorul canalizării exterioare (control interior).
Controlul exterior al instalaţiilor de canalizare exterioare se face lunar şi constă în
inspectarea traseului de suprafaţă a canalizării şi se verifică următoarele:
• existenţa unor tasări ale solului pe traseul canalelor;
• starea capacelor sau grătarelor căminelor de canalizare şi poziţia lor corectă în ramele lor de
susţinere;
• depozitarea de materiale pe fundul căminelor şi gurilor de scurgere.
Controlul interior se face anual, cu echipamente de inspecţie speciale, şi presupune:
• controlul stării interiorului colectoarelor de canalizare;
• starea pereţilor şi treptelor de acces, în căminele de canalizare;
• existenţa de depuneri pe traseele conductelor orizontale de canalizare.

Curăţirea şi spălarea instalaţiei exterioare de canalizare

Instalaţia de canalizare exterioară se spală periodic (cel puţin anual), astfel încât să se înlăture
eventualele depuneri care altfel s-ar putea întări şi înfunda colectoarele de canalizare; spălarea
şi curăţarea instalaţiei se face cu dispozitive adecvate.
Gurile de scurgere se curăţă cel puţin o dată pe trimestru (de 4 ori pe an).

116
5.3.3.6. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CUVELOR ETANŞE VIDANJABILE

Controlul şi verificarea cuvelor etanşe vidanjabile care acumulează apele uzate evacuate din
canalizarea interioară menajeră, care se adoptă în absenţa unei reţele exterioare de canalizare,
constau în următoarele:
• verificarea aspectului general cuvei;
• depistarea unor pierderi de apă pe la neetanşeităţi, tasări sau teren umed în jurul cuvei;
• starea căciulii de protecţie a coloanei de ventilare a cuvei.

Trapa de acces la interiorul cuvei trebuie închisă bine, să fie în bune condiţii şi să poată fi
înlăturată cu uşurinţă atunci când se efectuează verificarea bazinului. Trapa de acces nu
trebuie totuşi să poată fi deschisă foarte uşor, pentru a nu putea fi mişcată de către copii.
Această trapă nu trebuie să provoace accidente de cădere a oamenilor.
Aceste cuve septice preiau apele menajere provenite din clădiri şi în consecinţă trebuie să aibe
un volum corespunzător, ţinând seama de faptul că golirea lor se face o dată la două
săptămâni. Interiorul acestor cuve trebuie verificat anual în fiecare an şi necesită lucrări de
igienizare (curăţare şi spălare) cel puţin o dată la patru ani.

5.3.3.7. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR PENTRU STINGEREA

ŞI COMBATEREA INCENDIILOR
Există obligativitatea existenţei unor instrucţiuni de funcţionare periodică a instalaţiilor de
stins incendii, pe care adminstratorii clădirilor respective au obligaţia să le respecte.
Trebuie verificate următoarele elemente componente ale instalaţiilor de stins incendii cu apă:
• starea staţiei de pompare pentru incendii (aceleaşi cerinţe ca la orice staţie de pompare)
• starea rezervei intangibile de apă, care nu poate fi utilizată în alt scop;
• starea tehnică a celei de a doua surse de alimentare cu energie electrică pentru staţia de
pompare pentru incendii;
• asigurarea în încăperile unde sunt echipamente pentru stins incendii a unor temperaturi
superioare celei de îngheţ.

Instalaţii de stins incendii cu hidranţi (exteriori şi interiori)

Comisia va verifica periodic următoarele aspecte:
• modul de manevrare a robinetelor de incendiu, care trebuie să se facă cu uşurinţă pe toată
deschiderea ventilului;
• furtunul să fie într-o stare bună, să nu cedeze la presiunea mare a apei;
• accesul la hidranţi să fie liber şi nu obstrucţionat de prezenţa unor materiale depozitate în
zona lor de amplasare;
• cutiile hidranţilor să fie marcate, uşor vizibile;
• la hidranţii exteriori se verifică starea tehnică a cutiilor de protecţie;
• etanşeitatea cutiilor hidranţilor exteriori;
• garniturile hidranţilor exteriori, astfel încât să nu îngheţe apa în hidrant pe timpul
perioadei de iarnă.

117
Instalaţii de stins incendii cu sprinklere
Aceste instalaţii necesită o îngrijire specială, permanentă, supravegherea lor fiind încredinţată
unui personal calificat în acest sens şi se verifică săptămânal, de către un responsabil
desemnat de administraţie. Verificările săptămânale şi constatările trebuie consemnate într-un
registru. Verificările necesare instalaţiei de stins incendii cu sprinklere sunt următoarele:
• o dată la 5 ani, trebuie revizuite 3% din numărul total de sprinklere aflate în instalaţie;
• o dată la 3 luni, trebuie curăţate capetele de sprinklere de eventualele scame sau impurităţi
care se pot depune pe corpul acestora şi care ar obstrucţiona formarea ploii de apă peste
suprafaţa incendiată;
• o dată la trei luni se verifică starea manometrelor care indică valorile presiunilor apei în
instalaţie şi starea robinetelor care trebuie să fie în permanenţă complet deschise.
Staţiile de pompare aferente sprinklerelor se verifică conform cerinţelor oricărui grup de
pompare, iar toate defecţiunile trebuie remediate imediat, fiind necesară existenţa unui stoc de
armături în magazie (manometre, robinete, garnituri).

Instalaţii de stins incendii cu extinctoare mobile

Stingătoarele portabile trebuie verificate la 1 an sau la 6 luni, conform prevederilor indicate
de comandamentul de pompieri, în funcţie de tipul stingătorului. Operaţiile necesare privind
mentenanţa acestor echipamente se referă la verificare, reparare, încărcare şi vopsire, care se
realizează doar în laboratoare specializate.

5.3.3.8. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU

GAZE NATURALE COMBUSTIBILE
Controlul şi revizia instalaţiei de alimentare cu gaze, care cuprinde, pe lângă aparatele
întâlnite în instalaţiile sanitare, cele din instalaţiile de încălziri (vezi capitolul 4.4), se face
anual de către comisie, de către persoane specializate şi autorizate.

5.3.4. Instalaţii termice: încălzire, ventilare, climatizare

Confortul termic al ocupanţilor unei încăperi. Asigurarea confortului ocupanţilor

Scopul principal al instalaţiilor de încălzire, ventilare şi climatizare este acela de a asigura
confortul termic pentru persoanele prezente în încăperi.
Factorii principali ai confortului termic, componenta principală a confortului uman care
implică şi confortul igienico-sanitar, vizual, fonic, socio-psiho-afectiv, sunt: temperatura
aerului, temperatura medie de radiaţie a elementelor de închidere (anvelopei), umiditatea
aerului, viteza aerului, metabolismul şi gradul de îmbrăcare a persoanei. Temperatura aerului
este un factor principal, dar nu determinant în asigurarea confortului, acesta fiind efectul
corelării factorilor mai sus numiţi. Confortul este factor determinant în crearea unui mediu
propice studiului.
Legislaţia românească în domeniu furnizează standarde şi norme referitoare la confort în
general şi cu unele precizări pentru şcoli. Arhitecţii şi inginerii de structură şi instalaţii trebuie
să cunoască standardele şi normele specifice.

118
Se urmăresc următoarele aspecte:
• Controlul temperaturii;
• Controlul umidităţii;
• Calculul temperaturii medii de radiaţie a anvelopei (închiderea exterioară a clădirii –
pereţi, ferestre, tavan, pardoseală);
• Debite de aer specifice, controlul vitezei aerului;
• Metabolismul şi vârsta;
• Îmbrăcămintea.

Controlul temperaturii
Cel mai utilizat şi mai cunoscut factor de confort este temperatura aerului, dar mai sunt şi alţi
factori implicaţi în realizarea aspectelor fizice ale mediului. Factorii de mediu sunt variabili în
timp, iar reacţia elevilor şi profesorilor este diferită la aceeaşi valoare a unui factor sau la
acţiunea lor simultană.
Variaţiile factorilor mediului interior sunt generate de: pierderile şi acumulările de căldură şi
umiditate, mişcarea aerului, sistemele şi gradul de ventilare, zgomot şi vibraţii.
Valori caracteristice pentru temperaturile de încălzire şi răcire pentru diferite încăperi de
şcoală sunt listate în continuare. Ele trebuie adaptate corect pentru fiecare caz în parte în
scopul asigurării confortului termic şi economisirii energiei.

Încălzire Răcire
România SUA *R.MEC *R.MEC SUA
Săli de clasă clasele
I–IV 18 24 21 28 26
V–XII 18 22 20 28 26
Cancelarii, birouri 20 22 20 28 26
Laboratoare 18 22 20 28 26
Amfiteatre, săli de 18 22 20 28 26
conferinţă
Biblioteci, camere de 20 22 20 28 26
lectură
Săli de desen 20 - 22 28 -
Ateliere 18 22 20 28 26
Holuri, coridoare, scări 18 20 18 28 27
Grup sanitar (closete, 15 22 20 Ventilator pt Ventilator pt.
controlul Controlul mirosului
pişoare) mirosului
Duşuri, camere de 22 24 24 30 26
dezbrăcare Ventilare Climatizare
mecanica
Săli de sport 18 - 20 28 -
Cabinete medicale 22 - 22 28 26
Bufete 18 - 20 28 -
Bucătării 15 - 18 28 -
Cabine portar 20 - 20 30 -
Magazii - 18,5 18 - -
Sala maşinilor - 18,5 18 - -
Sălile calculatoarelor - - 22 28 26

119
*R.MECT - Recomandarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Controlul umidităţii

Umiditatea din aer este importantă pe parcursul întregului an în menţinerea confortului

ocupanţilor. Umiditatea poate avea valori în limite largi însă depăşirea acestora poate crea
probleme.
Iarna, un nivel scăzut al umidităţii, datorat funcţionării radiatoarelor sau sobelor, cauzează
răspândirea bacteriilor şi viruşilor, generând o rată crescută a absenţelor la elevi. De
asemenea, aerul uscat afectează negativ nasul, gâtul, ochii şi pielea. Un nivel ridicat al
umidităţii din aer va afecta elevii şi profesorii prin senzaţia de zăpuşeală, ce creează stări de
iritabilitate, dar va favoriza dezvoltarea şi răspândirea ciupercilor şi a mucegaiurilor.
Mucegaiul şi petele de umezeală reprezintă atât o problemă de sănătate pentru ocupanţi dar şi
o cheltuială pentru reparaţii pentru înlăturarea daunelor.

Calculul temperaturii medii de radiaţie a anvelopei.

Temperatura medie de radiaţie a anvelopei este factorul care introduce influenţa
temperaturilor diferite ale elementelor de delimitare ale unor încăperi (ferestre-uşi, pereţi
exteriori şi interiori, pardoseli, tavane) asupra ocupanţilor; către suprafeţele reci se pierde
căldură, iar de la suprafeţele calde se primeşte căldură prin radiaţie. Este un factor calculat ca
n
raport între suma produselor suprafaţă şi temperatură ( ∑ S i x t) şi suma suprafeţelor
1

Σ
anvelopei ( S). Acţiunea temperaturii şi temperaturii medii de radiaţie a anvelopei fiind
simultană asupra ocupanţilor, valorile acestora trebuie corelate.
Datorită temperaturilor diferite ale suprafeţelor pereţilor şi ferestrelor exterioare faţă de cea a
aerului interior, ocupanţii locurilor de lângă aceste suprafeţe se vor simţi mai puţin confortabil
decât ceilalţi ocupanţi ai sălilor de clasă. Este important deci ca arhitecţii să aleagă judicios
orientarea sălilor de clasă în cadrul clădirii şcolii.

Debite de aer specifice. Controlul vitezei aerului

Mişcarea aerului în încăperi afectează confortul elevilor şi profesorilor. Sistemele de ventilare
proiectate necorespunzător sunt greu de exploatat şi ineficace.
Debitele de aer de ventilare pentru diferite încăperi sunt indicate în tabelul ce urmează:

Încăperea Debit de aer m3/h pers.

(m3/h x m2)
Săli de clasă 25
Laboratoare 50
Ateliere 35
Bibliotecă 25
Aule 25
Fumoare 100
Vestiare 10 (m3/h x m2)
Coridoare 2 (m3/h x m2)

În general.se recomandă un debit de:

• 25 m3/h pers. în zonele unde nu se fumează;
• 35 m3/h pers. în zonele unde se fumează.

120
Debitele mici realizează o circulaţie a aerului cu viteze reduse, ceea ce creează senzaţia de
zăpuşeală şi de aer închis.
Debitele mari realizează o circulaţie a aerului cu viteze mari, ceea ce intensifică schimbul de
căldură între om şi mediu cu efecte neplăcute (senzaţie de frig).
Instalaţiile de climatizare (cu tratarea complexă a aerului) pot asigura în totalitate parametrii
confortului termic dintr-o încăpere.
Instalaţiile de încălzire asigură parţial confortul termic putându-se controla în principal
temperatura interioară în încăperi.
Viteze recomandate pentru circulaţia aerului:
• confort (sporit)……………………..125 – 0,25 m/s în amfiteatre, biblioteci, cabinete de
informatică, cancelarii;
• confort (redus)………………………0,25 – 0,35 m/s în laboratoare, cabinete;
• confort industrial…………………….0,35 – 0,5 m/s în săli de sport, săli de mese.

Metabolismul şi vârsta
Pentru starea de confort, temperatura organismului uman trebuie menţinută în limite restrânse.
Corpul omenesc produce căldură în permanenţă şi pentru a permite controlul temperaturii
trebuie să elimine către mediul înconjurător surplusul neconsumat în procesele metabolice.
Confortul fizic şi psihic poate fi privit ca o condiţie de neutralitate termică pentru care
organismul nu trebuie să facă un efort sesizabil. Organismul face continuu reglaje de
temperatură mărind sau micşorând pierderile dar confortul termic este realizat când aceste
reglaje nu sunt conştientizabile.
Ritmul metabolismului scade cu vârsta ceea ce influenţează negativ puterea de adaptare la
condiţiile de mediu.

Îmbrăcămintea
Întrepusă între piele şi mediul înconjurător, îmbrăcămintea devine un factor major care
influenţează pierderile de căldură pentru acele zone ale corpului care sunt acoperite.
Metabolismul diferit, îmbrăcămintea şi vârsta elevilor şi a profesorilor duc la percepţii diferite
a confortului în sălile de clasă şi în încăperile cu activităţi didactice.

5.3.5. Instalaţii electrice

Recomandări privind întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor electrice

Prezentul capitol are ca scop instruirea personalului care administrează clădirea şcolii pentru
menţinerea în stare de funcţionare corespunzătoare a sistemelor de iluminat şi a instalaţiilor
electrice aferente clădirii.
Răspunderea pentru starea tehnică, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor electrice şi
sistemelor de iluminat aparţinând clădirii revine proprietarului imobilului şi personalului din
administraţia clădirii.

121
Ca o primă cerinţă în realizarea obiectivului propus, personalul care asigură exploatarea
instalaţiilor electrice şi sistemelor de iluminat ale şcolii trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
• să fie sănătos atât din punct de vedere fizic cât şi psihic;
• să nu prezinte infirmităţi care să-l împiedice în îndeplinirea sarcinilor care-i revin;
• să nu lucreze sub influenţa băuturilor alcoolice;
• să urmeze instructajul la locul de muncă în ceea ce priveşte normele de protecţie a muncii
pentru instalaţiile electrice (NSPM65/97);
• să cunoască aparatajele electrice şi utilajele alimentate cu energie electrică;
• să cunoască pericolele care pot apărea în timpul utilizării instalaţiilor electrice;
• să poată folosi mijloace de stingere a incendiilor în instalaţiile electrice.

Instalaţii electrice

Se consideră instalaţie electrică în funcţiune orice instalaţie care se află sub tensiune (total
sau parţial) sau care ar putea fi sub tensiune în orice moment.
Instalaţia electrică care se află în exploatarea personalului administrativ a şcolii începe de la
locul în care este montat contorul de energie electrică.
Instalaţiile electrice au rolul de a asigura distribuţia energiei electrice în clădire, în scopul
alimentării receptoarelor electrice.
Elementele principale ale instalaţiilor electrice de lumină, prize şi forţă din clădire sunt:
circuitele electrice, coloanele, tablourile electrice.
Prin circuit electric se înţelege ansamblul de conductoare electrice (fază şi nul de lucru, nul de
protecţie) introduse într-un tub de protecţie. Circuitele electrice sunt prevăzute cu aparate de
protecţie (siguranţe fuzibile, siguranţe automate unipolare cu filet, siguranţe automate,
disjunctoare, disjunctoare cu protecţie diferenţială etc.). Aceste aparate se găsesc montate în
tablourile electrice.
Circuitele electrice alimentează cu energie electrică un receptor (de exemplu, un motor
electric), un ansamblu de receptoare (de exemplu, mai multe corpuri de iluminat). Circuitul
are ca punct de plecare un tablou electric secundar.
Pozarea circuitelor se face în montaj îngropat (în elementele de construcţie: în pereţi, în şapa
de egalizare, în placa de rezistenţă ) sau în montaj aparent pe elementele de construcţie (pe
perete, pe plafon, pe grinzi etc.), în plafon fals.
Receptorul electric este un aparat electric care are rolul de a transforma energia electrică în
altă formă de energie (exemplu: caloriferul electric, sursa de lumină, televizorul etc.).
Coloana electrică se defineşte prin ansamblul elementelor conductoare şi de izolare (sunt
linii de curent trifazate) care alimentează cu energie electrică un tablou de distribuţie.
Tabloul electric are rolul de a asigura distribuţia energiei electrice la alte tablouri sau direct la
receptoare. În tabloul electric se montează aparatele electrice de conectare-deconectare
(întreruptoare, contactoare), aparate de protecţie (siguranţe fuzibile, disjunctoare, siguranţe
automate etc.), aparate de măsură şi control (ampermetre, voltmetre etc.).

Clasificarea instalaţiilor electrice

• Instalaţii electrice pentru iluminat şi prize cuprinzând instalaţii electrice interioare şi
exterioare pentru iluminatul normal şi de siguranţă şi prize;
• Instalaţii electrice pentru forţă cuprinzând instalaţiile electrice care alimentează cu
energie electrică motoarele electrice sau alte receptoare de forţă şi prizele trifazate;

122
• Instalaţii electrice de automatizare cuprinzând totalitatea aparatelor electrice de
acţionare, supraveghere şi legăturile electrice (conductorii) dintre acestea. Instalaţia
electrică de automatizare realizează comanda automată a receptoarelor electrice în scopul
reglării diverşilor parametri (temperatură, umiditate, presiune). De exemplu, realizarea
presiunii corespunzătoare în instalaţia de apă se poate face fără intervenţia directă o
omului, prin comanda automată a unui motor asincron trifazat cuplat cu o pompă
centrifugală.
• Instalaţii electrice de curenţi slabi cuprinzând: instalaţii de telefonie, instalaţia de
sonerie, instalaţia de semnalizare incendiu sau efracţie, instalaţii de ceasuri electrice,
reţeaua de calculatoare etc.
• Instalaţii de protecţie împotriva electrocutării prin legarea la pământ cuprinzând
instalaţiile electrice care au ca scop reducerea tensiunii de atingere la valori admisibile,
nepericuloase pentru om.
• Instalaţii electrice de protecţie a construcţiei şi a instalaţiilor electrice împotriva
descărcărilor atmosferice (instalaţia de paratrăsnet). Instalaţia de paratrăsnet este
alcătuită din:
• elementul de captare, situat pe acoperişul clădirii şi are rolul de a capta energia
rezultată în urma descărcării electrice;
• elementele de coborâre care au rolul de a conduce curentul electric către priza de
pământ realizând legătura electrică între elementul de captare şi priza de pământ;
• priza de pământ alcătuită din electrozi verticali şi orizontali, montată în pământ la
o adâncime de 0,8m.

Sisteme de iluminat

Sistemul de iluminat al unei încăperi este definit ca un ansamblu de corpuri de iluminat

echipate cu surse de lumină corespunzătoare. Amplasarea corpurilor de iluminat se face astfel
încât să se realizeze un mediu luminos confortabil, necesar desfăşurării activităţii.
Sursa de lumină este un aparat electric care are rolul de a transforma energia electrică în
lumină.
Corpul de iluminat este un aparat care are rolul de a susţine sursa de lumină, de a o proteja
contra loviturilor mecanice, condiţiilor de mediu şi de a distribui fluxul luminos emis de
aceasta. În interiorul corpului de iluminat se găsesc aparatele electrice necesare amorsării şi
funcţionării sursei de lumină şi se realizează legăturile electrice.

Documentaţia tehnică
Pentru o bună organizare a exploatării, întreţinerii şi reparării instalaţiilor electrice şi a
sistemelor de iluminat care aparţin clădirii, este necesar ca personalul administrativ
(directorul) să păstreze, să răspundă şi să pună la dispoziţie persoanelor avizate următoarele
documente:
• cărţi şi fişe tehnice ale echipamentelor electrice, procese verbale şi acte referitoare la
încercări şi reparaţii, număr de inventar;
• planuri privind amplasarea echipamentelor electrice şi traseele de circuite, jurnale de
cabluri;
• scheme de montaj şi de principiu;
• instrucţiunile producătorilor de echipamente şi materiale pentru cele utilizate la realizarea
instalaţiilor electrice şi a sistemelor de iluminat;
• avizele şi autorizaţiile legate de funcţionare, agrementele tehnice ale echipamentelor
utilizate.

123
Aceste documente trebuie să se ataşeze cărţii tehnice a clădirii, astfel încât să fie uşor de
găsit în caz de nevoie şi să nu se piardă în cazul înlocuirii persoanelor cărora li s-au
încredinţat.

Din experienţă, s-a constatat că unele piese din cartea tehnică a clădirii (în special planuri şi
scheme de distribuţie a energiei electrice în clădire) se pierd în timp. Acest lucru conduce la
necesitatea realizării unui releveu a întregii instalaţii electrice, făcând dificilă o eventuală
intervenţie rapidă la aceasta. Releveul constă în întocmirea la faţa locului a planurilor de
instalaţii electrice şi a sistemelor de iluminat prin identificarea receptoarelor electrice, a
modului în care sunt formate circuitele electrice şi a tabloului de alimentare pentru fiecare
circuit. În urma realizării releveului se reconstituie planurile de instalaţii electrice, schemele
tablourilor de distribuţie şi schema generală de distribuţie a energiei electrice în clădire.
Realizarea unui releveu implică cheltuieli financiare suplimentare şi necesită o perioadă de
timp pentru întocmire, perioadă care depinde de mărimea clădirii.
Orice modificare realizată în cadrul instalaţiilor electrice sau a sistemelor de iluminat se face
numai sub coordonarea unui proiectant de specialitate care va elabora o documentaţie tehnică
în conformitate cu normele în vigoare. Modificarea se anexează la proiectul iniţial.
În exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice şi a sistemelor de iluminat,
personalul trebuie să aibe un registru în care să se ţină evidenţa controalelor realizate, evidenţa
defecţiunilor şi a reparaţiilor efectuate.
Preluarea în exploatare a instalaţiilor electrice şi a sistemelor de iluminat noi sau a celor care
au fost supuse unor lucrări de revizii şi reparaţii se face numai după constatarea funcţionării
corecte a acestora.
Preluarea în exploatare se face între executant şi beneficiar pe baza unui proces verbal de
recepţie.

5.3.5.1. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA SISTEMELOR

DE ILUMINAT
Pentru realizarea unui confort luminos necesar desfăşurării activităţii şcolare este necesar să
se facă atât o alegere corespunzătoare a sistemului de iluminat, cât şi o întreţinere adecvată a
sistemelor de iluminat, pe toată durata exploatării acestuia.

Înlocuirea unei surse de lumină se face atunci când aceasta s-a defectat sau atunci când durata
de funcţionare a acesteia a atins limita dată de producător, după un anumit număr de ore de
funcţionare (precizat în fişa tehnică a sursei de lumină), când fluxul luminos emis de sursă
scade sub 80% din fluxul iniţial şi în planul de lucru nu se mai realizează nivelul de iluminare
corespunzător. Este necesar, deci, să se înlocuiască sursa de lumină după expirarea duratei de
funcţionare a acesteia.

Evidenţa numărului de ore de funcţionare va fi ţinută de administratorul şcolii sau de

director şi în funcţie de aceasta, directorul va planifica înlocuirea surselor de lumină pentru
anul următor.
Personalul care întreţine sistemele de iluminat trebuie să ţină evidenţa foarte clară a numărului
de ore de funcţionare a surselor de lumină din clădire. Se recomandă să se stabilească un
număr mediu de ore de funcţionare pentru fiecare zi, corespunzătoare anumitor perioade din zi
şi din an (elevii învaţă într-un schimb de dimineaţă sau în două schimburi, este nevoie de

124
lumină artificială în timpul zilei sau nu, perioade de sfârşit de săptămână şi de vacanţă,
anotimp etc.). În timpul zilei, se consideră că nu este nevoie de lumină artificială atunci când
cu ajutorul luminii naturale se realizează în planul de lucru un nivel minim al iluminării impus
prin normativ (minim 300 lx în sălile de clasă unde se desfăşoară cursuri numai dimineaţa şi
500 lx acolo unde cursurile se desfăşoară dimineaţa şi dupăamiaza.) şi o uniformitate a
iluminării corespunzătoare normativului. Se are în vedere, de asemenea, ca în câmpul vizual
al elevului să se nu găsească soarele a cărui strălucire este foarte mare (în special în timpul
prânzului). În acest caz, se recomandă utilizarea unor perdele sau jaluzele reglabile şi
utilizarea iluminatului artificial.

Deoarece soclurile surselor cu incandescenţă au aceleaşi dimensiuni pentru o gamă variată de

puteri, există pericolul supraîncărcării circuitului electric prin înlocuirea unei surse de lumină
de putere mai mică cu o sursă de o putere mai mare.
Înlocuirea surselor de lumină de putere mai mare cu surse de putere mai mică conduce la
realizarea unui nivel de iluminare în planul de lucru al încăperii mai mic decât cel necesar.
Utilizarea în aceeaşi încăpere a unor surse de lumină având culori diferite generează o stare de
disconfort vizual. De aceea, când se face înlocuirea unei surse fluorescente de lumină, este
necesar să se ia în consideraţie culoarea aparentă a sursei de lumină. De exemplu, o sursă care
emite o lumină de culoare alb-gălbuie nu poate fi înlocuită cu o sursă care emite o lumină de
culoare alb-albăstruie.

În cazul menţinerii în funcţiune a sistemelor de iluminat realizate cu corpuri de iluminat

de tip vechi (de exemplu, pendulul cu glob opal), echipate cu surse de lumină cu
incandescenţă (becuri), se recomandă să se considere ca prioritate înlocuirea acestor
corpuri de iluminat cu corpuri de iluminat moderne, echipate cu surse fluorescente care
au o eficacitate luminoasă mai bună.
Se recomandă ca în stoc să existe surse de lumină de rezervă, de acelaşi tip cu cele utilizate.
Nu trebuie să se monteze în corpul de iluminat un număr mai mic de surse de lumină decât
numărul de surse pentru care acesta a fost conceput.
Nu se recomandă utilizarea unor corpuri de iluminat defecte, cărora le lipsesc unele elemente
componente: de exemplu, grătarul de protecţie vizuală, globul, difuzorul etc.
Pentru o bună desfăşurare a activităţii din şcoală, în special în sălile de clasă, trebuie să se
realizeze un confort luminos corespunzător.
Confortul luminos trebuie să se realizeze atât din punct de vedere cantitativ cât şi din punct de
vedere calitativ.
Din punct de vedere cantitativ, confortul luminos se poate realiza prin stabilirea tipului şi
numărului de corpuri de iluminat necesare obţinerii unui nivel de iluminare corespunzător pe
masa de lucru. Realizarea pe masa de lucru a unui nivel de iluminare mai mic decât cel
precizat de normativ are efecte negative asupra stării de sănătate a elevilor. Efectele se pot
manifesta imediat, prin apariţia unor stări de oboseală accentuată, dureri de cap etc., sau pot
apărea după o perioadă mai lungă de timp, afectând vederea.
Din punct de vedere calitativ, confortul luminos se realizează printr-o amplasare
corespunzătoare a corpurilor de iluminat, astfel încât să se realizeze o iluminare uniformă în
planul de lucru (adică să nu apară pe masa de lucru pete de lumină alternate cu pete de
umbră).
O altă condiţie necesară pentru realizarea confortului luminos este alegerea corectă a tipului
de corp de iluminat. Este necesar să se utilizeze corpuri de iluminat echipate cu grătar de
protecţie vizuală sau cu alte elemente care să asigure protecţia vizuală, prin diminuarea
suprafeţei strălucitoare a surselor de lumină. În caz contrar, pot apărea efecte negative asupra
sănătăţii elevului.

125
Nivelul de iluminare, precum şi uniformitatea iluminării în planul de lucru dintr-o încăpere
trebuie să fie conform "Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat
artificial din clădiri NP-061-02". Pentru verificarea periodică a nivelului de iluminare din
sălile de clasă (pe masa de lucru), autorităţile locale au obligaţia să pună la dispoziţia comisiei
un aparat de măsură a iluminării numit "luxmetru", aparat care este uşor de utilizat chiar şi de
cei care nu-şi desfăşoară activitatea în domeniul iluminatului.

Conform normativului, într-o sală de clasă, nivelul de iluminare trebuie să fie de cel
puţin 300 lx acolo unde cursurile se desfăşoară doar dimineaţa şi de 500 lx, acolo unde
cursurile se desfăşoară dimineaţa şi dupăamiaza.

Realizarea unui confort vizual optim în sălile în care se desfăşoară activitate de scris şi citit
trebuie realizată fără a neglija însă consumul de energie electrică. Pentru aceasta, se
recomandă utilizarea unor surse de lumină care au o eficacitate luminoasă bună, cum ar fi
sursele fluorescente. Se recomandă ca o prioritate, înlocuirea corpurilor de iluminat echipate
cu surse cu incandescenţă (becuri) aflate încă în funcţiune, cu corpuri de iluminat echipate cu
surse fluorescente. Amplasarea corpurilor de iluminat astfel echipate se va face în şiruri
paralele cu fereastra şi paralel cu direcţia de privire a elevilor. Acţionarea lor este bine să se
facă tot în şiruri paralele cu fereastra. Pentru iluminatul tablei, trebuie să se prevadă corpuri de
iluminat cu reflector asimetric montate suspendat, la o distanţă de 0,6m faţă de tablă, astfel
încât fluxul luminos să cadă pe aceasta.
Se recomandă, de asemenea, utilizarea unor corpuri de iluminat care să dirijeze fluxul luminos
emis de sursele de lumină, în procent mare, către zona de lucru. În acest fel se realizează o
utilizare mai eficientă a fluxului luminos, deci o mai bună utilizare a energiei electrice.
Tot în scopul reducerii consumului de energie electrică se recomandă să se utilizeze, ori de
câte ori este posibil, balasturile electronice în locul balasturilor electromagnetice. Balastul
electromagnetic consumă o putere electrică mai mare decât cel electronic. Balastul este un
aparat electric care se montează în circuitul de alimentare, în serie cu sursa de lumină şi are
rolul de a limita curentul electric din tubul de descărcare. În cazul în care acesta lipseşte din
circuitul de alimentare cu energie electrică, tubul fluorescent se deteriorează prin distrugerea
celor doi electrozi care se găsesc la capetele acestuia.

O altă problemă importantă a sistemelor de iluminat este curăţarea periodică a corpurilor de

iluminat. Curăţarea acestora de praf sau de alte particule se poate realiza de orice persoană
însărcinată cu curăţenia, dar numai în prezenţa unui electrician autorizat, care să faciliteze
accesul în interiorul corpului de iluminat şi să deconecteze instalaţia electrică de la reţeaua
electrică.
Pentru corpurile de iluminat cu grătar de protecţie vizuală, utilizate de regulă în sălile de clasă,
cancelarii, cabinete de informatică, perioada de timp între două curăţări este de 12 luni pentru
mediu foarte curat sau curat şi de 6 luni pentru mediu puţin murdar. Dacă nu se realizează
curăţarea periodică a corpurilor de iluminat, depunerile de praf de pe suprafaţa acestora sau a
surselor de lumină au ca efect reducerea fluxului luminos emis de sursele de lumină, deci
scăderea nivelului de iluminare în planul de lucru.

126
5.3.5.2. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA
INSTALAŢIILOR ELECTRICE PENTRU ILUMINATUL NORMAL ŞI PRIZE
În timpul exploatării instalaţiilor electrice de lumină şi prize pot apărea următoarele defecte:
• întreruperea circuitului electric;
• defecte în tablourile electrice;
• defecte la prize;
• supraîncălziri locale.

Întreruperea circuitului electric

Întreruperea alimentării cu energie electrică a receptoarelor alimentate pe un circuit electric
poate avea una din următoarele cauze:
• Declanşarea aparatului de protecţie (topirea fuzibilului) poate fi cauzată de un curent de
scurtcircuit, de un curent de suprasarcină sau de o supratensiune. Înlocuirea fuzibilului sau
anclanşarea aparatului de protecţie (siguranţă automată, disjunctor diferenţial etc.) se face
numai după îndepărtarea cauzei care a dus la apariţia curentului de defect. În cazul în care
protecţia circuitelor se realizează cu siguranţe fuzibile este necesar ca în dotarea
personalului administrativ să existe siguranţe fuzibile de rezervă, de acelaşi calibru cu cele
existente în funcţiune. Se interzice utilizarea improvizaţiilor. Se recomandă înlocuirea
siguranţelor fuzibile cu siguranţe automate corespunzătoare, care nu necesită înlocuirea la
declanşare. Acest lucru necesită schimbarea tabloului electric, deoarece siguranţele
automate nu pot fi montate în locul celor fuzibile.
• Slăbirea legăturilor electrice din dozele de derivaţie
Legăturile conductoarelor din cupru realizate prin lipire (cositorire) sau legăturile
conductoarelor din aluminiu realizate prin strângerea cu şurub, în clemă, se pot desface
sau slăbi. Acest lucru poate duce la întreruperea continuităţii electrice a circuitului sau la
apariţia arcului electric. Arcul electric poate genera incendiu prin supraîncălzirea locală a
elementelor de construcţie pe care se găseşte montată doza de derivaţie sau explozie în
cazul încăperilor în care există pierderi de gaz metan.

Atenţie! În încăperile în care se constată pierderi de gaz metan se interzice acţionarea

întreruptorului până nu se face aerisirea completă şi oprirea scurgerilor de gaz.

• Deteriorarea aparatului de acţionare (întreruptorul sau comutatorul) se poate

manifesta prin:
• slăbirea ghearelor de fixare a întreruptorului în doza de aparat apare din cauza
calităţii proaste a întreruptorului utilizat; se recomandă înlocuirea acestuia cu unul de
calitate superioară. Este bine ca atunci când se fac reparaţii sau reabilitări să se aibe
în vedere achiziţionarea unor aparate de calitate. În caz contrar, întreţinerea devine
o activitate care necesită timp şi devine costisitoare.
• topirea sau deformarea întreruptorului cauzată de degajarea mare de căldură care
este produsă în cazul apariţiei unui arc electric puternic în interiorul aparatului. Un
arc electric mai puternic decât cel normal apare în cazul unui defect în interiorul
întreruptorului, sau din cauza slăbirii legăturilor la bornele acestuia. Se constată
defectul şi este anunţat electricianul care verifică dacă au fost afectate şi alte
elemente ale circuitului. Dacă acestea nu au fost afectate, se remediază defectul prin
înlocuirea întreruptorului cu unul corespunzător. Dacă şi alte elemente au fost
afectate, se înlocuiesc cu unele identice. Se recomandă ca în stoc să existe aparate de
acţionare (întreruptoare sau comutatoare) de rezervă.

127
• Defectarea receptorului electric alimentat: aparatul defect se repară sau se înlocuieşte.
• Defectul de izolaţie a conductorului sau cablului electric apare din cauza îmbătrânirii
izolaţiei. Defectul de izolaţie care nu este depistat la timp poate duce la întreruperea
circuitului electric prin generarea unui scurtcircuit. În cazul atingerii de către o persoană,
în mod accidental, a locului în care izolaţia este deteriorată, aceasta se poate electrocuta.
Depistarea locului de defect se realizează prin măsurarea rezistenţei de izolaţie a
conductorului. După depistarea defectului se înlocuieşte tronsonul defect.
• Întreruperea conductorului este un defect care apare mai rar. Depistarea tronsonului cu
defect se face prin măsurarea continuităţii electrice a conductorului.Măsurarea
continuităţii electrice a conductorului se face numai când în instalaţia electrică apare un
defect cum ar fi: tensiunea scăzută la bornele receptorului electric, lipsa de tensiune etc.
În cazul în care instalaţia electrică este veche, se recomandă ca o prioritate înlocuirea
conductelor electrice realizate din aluminiu cu conducte electrice realizate din cupru.

Defecte în tablourile electrice: în interiorul tabloului electric pot apărea o serie de defecte
care să împiedice buna funcţionare a instalaţiei electrice. Este necesar ca acestea să fie
depistate şi înlăturate în cel mai scurt timp cu putinţă. În caz contrar, activitatea în încăperile
în care se găsesc receptoarele electrice alimentate din acel tablou poate fi îngreunată sau nu se
poate realiza. Depistarea şi remedierea defectelor din tabloul electric se poate face numai de
către o persoană autorizată.
• Slăbirea legăturilor electrice la bornele aparatelor: se caută legătura slăbită (şurub
desfăcut) şi se reface (se strânge şurubul).
• Deteriorarea clemelor sau a conectorilor: se depistează prin examinare vizuală clema sau
conectorul defect şi se înlocuieşte cu un element identic.
• Deteriorarea unui aparat electric: se depistează aparatul electric defect şi se înlocuieşte
cu unul identic.
• Deteriorarea izolatoarelor: izolatoarele defecte (sparte, rupte, smulse) se înlocuiesc cu
altele identice aflate în stare de funcţionare; în scopul unei exploatări uşoare şi pentru
reparaţii rapide, în cadrul tablourilor se utilizează conductoare având izolaţia de culori
diferite, iar aparatele se etichetează, astfel încât identificarea unui circuit să fie rapidă.
Dacă etichetele se deteriorează se recomandă refacerea acestora.

În cazul în care tablourile electrice sunt de tip vechi, se recomandă ca prioritate,

înlocuirea acestora cu tablouri de tip nou, moderne, fiabile şi uşor de întreţinut.

Defecte care pot apărea la corpurile de iluminat şi echipamentele aferente acestora

• Defectarea surselor de lumină: în cazul defectării sursei de lumină, aceasta se înlocuieşte
cu una identică, de aceeaşi putere şi culoare aparentă, având aceleaşi dimensiuni.
• Defectarea balastului: deteriorarea balastului poate fi uşor sesizată deoarece acesta emite
un zgomot supărător, sau din corpul de iluminat se prelinge o răşină sintetică. Defectul se
remediază prin înlocuirea balastului cu unul nou, de acelaşi tip sau cu unul mai
performant. Se recomandă înlocuirea balasturilor electromagnetice care consumă o putere
mai mare cu balasturile electronice, care consumă o putere mai mică, asigură un confort
vizual mai bun, au o viaţă lungă de funcţionare. Se înlocuieşte balastul în cazul în care se
sesizează apariţia fenomenul de pâlpâire a sursei de lumină, în timpul funcţionării sale.
• Defectarea starterului: în cazul defectării starterului nu se poate realiza amorsarea sursei
de lumină. După constatarea defectului, se înlocuieşte starterul defect cu unul nou.

128
• Slăbirea legăturilor electrice la bornele corpului de iluminat: pentru depistarea
defectului, se caută bornele, se caută legătura slăbită şi se reface prin strângerea şurubului.
În cazul în care borna de legătură sau clema s-a deteriorat, aceasta se înlocuieşte.
• Spargerea, fisurarea, străpungerea părţilor izolatoare

În cazul apariţiei unuia dintre defectele enumerate, părţile izolatoare (care separă
compartimentul în care se găseşte aparatajul electric) se înlocuiesc sau, dacă este
necesar, se înlocuieşte corpul de iluminat cu unul identic.
• Ruperea, desprinderea, fisurarea grătarului de protecţie vizuală: deteriorarea grătarului
de protecţie vizuală se constată prin examinare vizuală. Defectul se remediază prin
repararea corespunzătoare a acestuia, sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin înlocuirea
acestuia cu unul identic.

Defecte la locurile de priză

• Topirea sau deformarea prizei: aceste defecte pot apărea atunci când la priză au fost
racordate receptoare electrice cu o putere maximă mai mare de 2000W. După constatarea
defectului, se verifică dacă alte elemente ale circuitului de priză au fost afectate (izolaţia
conductorilor electrici, legăturile la borne), după care se înlocuieşte priza cu una identică.
Se recomandă să se afişeze la vedere, în imediata vecinătate a locului de priză, puterea
maximă la care să se utilizeze priza. Se recomandă ca în stoc să existe prize de rezervă.

• Slăbirea ghearelor de fixare a prizei în doză: apare din cauza calităţii proaste a prizei
utilizate şi în acest caz se recomandă înlocuirea acesteia cu una de calitate superioară. Este
bine ca atunci când se fac reparaţii sau reabilitări să se aibă în vedere achiziţionarea unor
aparate de calitate. În caz contrar, întreţinerea devine o activitate complicată şi
costisitoare. Acest defect poate apărea, dar mai rar, şi din cauza unei utilizări frecvente a
prizei respective. În acest caz, defectul se remediază prin strângerea şuruburilor ghearelor
de fixare a prizei în doză.

Supraîncălziri locale, cauzate de:

• Slăbirea legăturilor: contactul imperfect realizat între două conductoare sau între bornă şi
conductor electric poate duce la apariţia arcului electric cu degajări de căldură. Acesta
generează supraîncălzirea elementelor combustibile din vecinătate şi, implicit, poate
genera incendiu.

• Supraîncărcarea unui circuit: circuitul electric se supraîncălzeşte din cauza utilizării

circuitului la o putere mai mare decât cea pentru care a fost proiectat, iar aparatul de
protecţie nu a declanşat din diferite motive (nu a fost corect dimensionat, a fost înlocuit cu
unul necorespunzător, aparatul este defect etc.). Pot izbucni incendii şi în această situaţie.
Se înlătură cauza care a dus la apariţia acestei situaţii şi se înlocuieşte conductorul electric
care a suferit o supraîncălzire.

129
5.3.5.3. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA
INSTALAŢIILOR ELECTRICE PENTRU ILUMINATUL DE SIGURANŢĂ
Întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor electrice pentru iluminatul de siguranţă se face în mod
similar cu cele ale instalaţiilor electrice pentru iluminatul normal.
Sistemele de iluminat de siguranţă aferente şcolilor au rolul de a permite evacuarea
persoanelor din clădire în caz de urgenţă (cutremur, incendiu etc.), prin asigurarea unui nivel
minim de iluminare pe căile de circulaţie şi prin ghidarea acestora către ieşire. În funcţie de
numărul persoanelor din clădire se alege un anumit tip de iluminat de siguranţă de evacuare,
conform normativului I7 aflat în vigoare. Alimentarea cu energie electrică a corpurilor de
iluminat de siguranţă se poate face din:
• baterie centrală de acumulatoare;
• grup electrogen;
• transformator sau cofret de branşament diferite de cele utilizate pentru alimentarea cu
energie electrică a sistemului de iluminat normal;
• acelaşi transformator sau cofret de branşament din care se alimentează cu energie electrică
sistemele de iluminat normal;
• din baterii locale de acumulatoare, cu dispozitive de comutare locale.

În şcoli sunt utilizate, în general, ultimele două variante de alimentare cu energie electrică.
Este necesar ca sursa de lumină care se defectează să fie înlocuită urgent astfel încât, în caz de
nevoie, ghidarea spre ieşire a persoanelor să nu fie împiedicată.

5.3.5.4. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA

INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE FORŢĂ ŞI A INSTALAŢILOR DE AUTOMATIZARE

Întreţinerea motoarelor
Pentru a se realiza o întreţinere corespunzătoare a instalaţiilor electrice de forţă şi de
automatizare, este necesar să se ţină o evidenţă clară privind:
• datele tehnice ale motorului şi ale celorlalte echipamente electrice care intră în
componenţa acestor instalaţii;
• prescripţii, indicaţii, recomandări, scheme date de fabrica constructoare;
• certificate de garanţie, buletine de încercări;
• procese verbale de recepţie la punerea în funcţiune, revizie, reparaţie;
• defectele sau avariile survenite în timpul exploatării;
• numărul de ore de funcţionare a motoarelor;
• scheme electrice la instalaţia de automatizare (scheme monofilare, multifilare, etc.);
• instrucţiuni de exploatare specifice;
• jurnale de cabluri;
• plan de amplasare şi trasee de cabluri.

130
Reguli de bază în exploatarea motoarelor

Personalului administrativ îi revine sarcina să verifice zilnic buna funcţionare a acestor

instalaţii. De asemenea, personalului administrativ îi revine obligaţia de a anunţa de urgenţă
apariţia unui defect în instalaţie. Depistarea şi remedierea defectului se fac doar de o persoană
sau o firmă autorizată.
Pentru a nu se genera o funcţionare necorespunzătoare a motoarelor electrice, trebuie avută în
vedere, încă de la început, o amplasare a motoarelor astfel încât acestea să nu fie expuse
radiaţiilor termice sau razelor solare.
Este necesar să se realizeze o curăţare periodică a motoarelor pentru îndepărtarea depunerilor
de praf, care ar putea împiedica schimburile de căldură cu mediul înconjurător.
Plăcuţa cu datele tehnice ale motorului electric nu trebuie scoasă şi nu trebuie acoperită cu
vopsea.
Pentru buna funcţionare a motorului este necesar ca temperatura şi umiditatea mediului din
încăperea în care se găseşte amplasat motorul să corespundă celor prevăzute în cartea tehnică
a motorului. Trebuie să se prevină o eventuală agresivitate a mediului faţă de motor.
Orice modificare care se face în instalaţia de forţă sau în cea de automatizare se va face numai
cu acordul proiectantului şi se va anexa la documentaţia tehnică existentă.

5.3.5.5. RECOMANDĂRI PRIVIND ÎNTREŢINEREA APARATELOR DE MĂSURĂ

Aparatele de măsură din instalaţiile electrice au rolul de a permite citirea sau înregistrarea
valorilor unor parametrii electrici cum ar fi: tensiunea, intensitatea curentului, puterea, energia
electrică consumată. Aceste aparate sunt: voltmetrele, ampermetrele, wattmetrele, contoarele
etc.
Aparatele de măsură din instalaţiile electrice trebuie verificate cu regularitate de organele de
stat pentru metrologie. Perioada de verificare a acestora este impusă de acestea.

În vederea întreţinerii aparatelor de măsură trebuie să se realizeze:

• verificarea funcţionării corecte a aparatelor de măsură;
• verificarea etanşeităţii dulapurilor şi tablourilor pe care sunt instalate aparatele electrice de
măsură;
• întreţinerea curăţeniei acestora;
• evidenţa defecţiunilor, reparaţiilor şi verificărilor aparatelor de măsură prin înscrierea lor
în registrul de evidenţă.
Repararea aparatelor de măsură defecte se face numai de către firme autorizate de către
organele de stat pentru metrologie sau de către acestea.

5.3.5.6. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA

INSTALAŢIILOR DE CURENŢI SLABI
Controlul periodic al funcţionării instalaţiilor de curenţi slabi de avertizare incendiu sau
efracţie se face prin simularea unei situaţii anormale; se verifică dacă instalaţia funcţionează
corect. În cazul în care aceasta nu funcţionează, se anunţă o persoană autorizată care se
deplasează la faţa locului, constată defectul şi îl remediază.
În cazul în care în urma verificării s-a constatat un defect la unul din aparatele electrice
componente, acesta se repară de către o persoană specializată sau se înlocuieşte cu unul nou,
de acelaşi tip. Înlocuirea aparatului defect cu un aparat de alt tip se face numai cu acordul
proiectantului.

131
Dacă în urma verificării s-au constatat legături necorespunzătoare la bornele aparatelor
electrice componente, se remediază defectul prin strângerea şuruburilor.
Întreţinerea curăţeniei instalaţiilor de curenţi slabi se realizează ori de câte ori este nevoie şi
numai cu o perie cu mâner din lemn sau cu un aspirator cu capătul furtunului din plastic.
O situaţie deosebită o reprezintă instalaţia de curenţi slabi de avertizare pentru incendiu căreia
trebuie să i se acorde o importanţă deosebită, deoarece aceasta funcţionează la intervale foarte
mari de timp. De aceea, întreţinerea acesteia trebuie să se realizeze astfel încât punerea în
funcţiune, în caz de incendiu, să se realizeze corespunzător.

Pentru instalaţia de semnalizare a incendiului se adoptă o serie de măsuri specifice:

verificarea detectoarelor; verificarea centralei; verificarea circuitelor de legătură; verificarea
generală a întregii instalaţii.

5.3.5.7. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIEI

DE PROTECŢIE PRIN LEGARE LA PĂMÂNT ŞI A PRIZEI DE PĂMÂNT
În urma apariţiei unui defect în instalaţia electrică (de exemplu, o fază atinge carcasa metalică
a motorului), omul poate fi supus unor tensiuni de atingere care îl pot provoca electrocuta.

Legarea la priza de pământ a elementelor metalice care în mod normal nu sunt sub tensiune
(carcase, construcţii metalice, suporţi metalici etc.) face ca tensiunea de atingere să scadă sub
o valoare periculoasă pentru om, aceasta reprezentând, în general, o măsură suplimentară de
protecţie a omului contra tensiunilor accidentale de atingere.

Legarea la priza de pământ a carcaselor metalice sau a altor elemente care ar putea ajunge în
mod accidental sub tensiune se face prin intermediul unei platbande fixe, realizate din oţel
zincat şi montate la nivelul pardoselii.

Se recomandă o întreţinere permanentă a instalaţiei astfel încât, în cazul apariţiei unei tensiuni
de defect în reţea, curentul electric să fie dirijat către priza de pământ. Importantă în acest caz
este păstrarea continuităţii electrice a elementelor componente.

Se va reface de urgenţă orice legătură din instalaţie întreruptă în mod accidental care ar putea
împiedica scurgerea curentului electric către pământ. Se înlocuieşte urgent orice componentă
a reţelei care prezintă a stare de uzură avansată. Priza de pământ se verifică periodic, conform
normativului în vigoare care reglementează acest domeniu, de către o firmă specializată.

Rezultatele fiecărui control trebuie trecute într-un registru de evidenţă şi trebuie să cuprindă:
• data efectuării verificării şi măsurării;
• condiţiile meteo în timpul efectuării acestora;
• metoda şi aparatele folosite;
• rezistenţa prizei de pământ măsurată;
• deficienţele constatate şi măsurile de remediere.

132
5.3.5.8. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIEI
DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA TRĂSNETULUI (INSTALAŢIA DE PARATRĂSNET)
Întreţinerea şi verificările periodice ale unei instalaţii de protecţie împotriva trăsnetelor sunt
obligatorii.
Elementele componente ale instalaţiei îşi pot pierde în timp eficacitatea, din cauza coroziunii,
intemperiilor, şocurilor mecanice şi a loviturilor de trăsnet.

Verificarea instalaţiei de paratrăsnet se realizează în mod obligatoriu în cadrul inspecţiei

anuale. Controlul amănunţit al instalaţiei se realizează conform normativului în vigoare, la o
perioadă impusă prin acesta.
Pentru o bună funcţionare a instalaţiilor electrice aferente unei şcoli este necesar ca o
comisie de verificare să efectueze o inspecţie anuală care să constate starea acestora.
Pentru o verificare eficientă se recomandă ca, înainte de inspecţia comisiei, o persoană
sau o firmă autorizată să efectueze un control amănunţit al instalaţiilor, conform
normativelor în vigoare care reglementează domeniul. Aceste controale se vor efectua
numai pe perioada vacanţelor pentru a nu se împiedica desfăşurarea activităţii în şcoală.
Persoana care a efectuat acest control trebuie să însoţească comisia de verificare în timpul
inspecţiei şi are obligaţia de a răspunde întrebărilor adresate de către membrii comisiei
referitoare la starea instalaţiilor electrice. Aceasta mai are obligaţia de a efectua verificările
solicitate de membrii comisiei în timpul inspecţiei. Persoana care efectuează controlul
instalaţiei răspunde pentru corectitudinea realizării acestuia.

Instalaţiile electrice, ale căror elemente componente, în mod normal, se găsesc sub tensiune,
se verifică în mod obligatoriu după fiecare modificare sau reparare a construcţiei, după seisme
sau după explozii produse în apropierea clădirii.

Verificarea curentă a instalaţiilor electrice şi a sistemelor de iluminat prin examinarea vizuală

a elementelor componente aflate la vedere (întreruptoare, prize, corpuri de iluminat, surse de
lumină, tuburi de protecţie în montaj aparent etc.) se va face printr-un control preventiv
realizat la cel mult 30 zile. Acest control poate fi realizat de către administratorul clădirii sau
director şi în cazul în care este constatat un defect, aceştia au obligaţia de a anunţa o persoană
autorizată care să remedieze defectul.

Orice modificare a instalaţiei electrice se face numai de către un proiectant autorizat.

Pentru o întreţinere corespunzătoare a instalaţiilor electrice, primăria are rolul de a interveni în
rezolvarea problemelor legate de furnizarea energiei electrice.

Primăria trebuie să aibă în dotare un aparat de măsurare a iluminării în planul de lucru numit
“luxmetru”, care să fie pus la dispoziţia comisiei pe toată durata inspecţiei. Aceasta are
obligaţia să pună la dispoziţia directorului şcolii o persoană sau o firmă autorizată în domeniu,
ori de câte ori este nevoie.

133
BIBLIOGRAFIE

• Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Norme educaţionale republicane pentru

realizarea investiţiilor cu scop educaţional, Bucureşti, 2002

Legislaţie

• Legea nr.10/1995, privind calitatea în construcţii

• HGR 272/1994 - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind controlul de stat al
calităţii în construcţii
• HGR 273/1994 - Hotărîre privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente acestora: Norme de întocmire a Cărţii tehnice a
construcţiei HGR 766/1997 - Hotărâre pentru aprobarea unor regulamente privind
calitatea în construcţii
• Legea nr. 426 / 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000
privind regimul deşeurilor
• Act Normativ C107/1/1997 privind confortul termic

Recepţia şi cartea construcţiei

• P 95/1977 - ICCPDC 148/16.09.1977 - BC 1/1977 - Normativ tehnic de reparaţii capitale
la clădiri şi construcţii speciale
• C 149/1987 - ICCPDC 83/21.08.1987 - 8C5/1987 - Instrucţiuni tehnice privind procedeele
de remediere a defectelor pentru elementele de beton şi beton armat
• P130/1999 - MLPAT 109/N/01.08.1997 - BC4/1998 - Normativ privind urmărirea
comportării în timp a construcţiilor
• P130/1990 – MLPAT 109/N/1997-BC4/1998 - Normativ privind urmărirea comportării în
timp a construcţiilor - Recepţia şi cartea construcţiei

Reglementări privind instalaţiile termice

• I 13-97 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală

• P95/1977 – ICCPDC 148/1977 – BC 1/1977 – Normativ tehnic de reparaţii capitale
speciale
• I 5 – 98 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare la clădiri şi construcţii
• I 13 – 97 – Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală

134
Reglementări privind instalaţiile sanitare

• I1 – 78 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi

tehnologice cu ţevi din policlorură de vinil (PVC) neplastifiată
• I8 – 78 - Normativ pentru proiectarea şi executarea conductelor de apă din tuburi din
azbociment
• I9 – 94 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare
• I9/1 – 96 - Normativ pentru exploatarea instalaţiilor sanitare
• NP 003 – 96 - Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor tehnico-
sanitare şi tehnologice cu ţevi din polipropilenă
• I44 – 93 - Îndrumar pentru soluţii şi măsuri în exploatarea instalaţiilor sanitare în vederea
reducerii pierderilor şi risipei de apă
• I22 – 99 - Normativ pentru proiectarea şi executarea conductelor de aducţiune şi a
reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare ale localităţilor
• NTPA 002/1997 - Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de
canalizare ale localităţilor
• P 118 –99 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
• I 5-98 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

Reglementări privind instalaţiile electrice

• I20/2000 - Normativ privind protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului

• NP–I7 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până
la 1000V c.a. şi 1500V c.c.
• RE-I23 - Instrucţiuni de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de legare la pământ
• PE116 - Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice
• 3.1RE-I15 - Instrucţiuni privind calibrarea, înlocuirea şi evidenţa siguranţelor fuzibile
• 3.2 RE-171 - Instrucţiuni privind montarea, exploatare şi încercarea mijloacelor de
protecţie contra supratensiunilor
• NP-061-02 - Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din
clădiri
• PE017 - Regulament privind documentaţia tehnică în exploatare
• C65 - Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor
aferente NPSM65 - Norme specifice de protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia
energiei electrice
• O.G.nr.60/1997 - Ordonanţa privind apărarea împotriva incendiului
• PE 131 - Regulament de exploatare tehnică a motoarelor electrice

135