Ursul

de Anton Pavlovici Cehov

LUKA : Ce doriţi?
SMIRNOV: Adă-mi un pahar cu apă sau cvas! (Luka iese)
SMIRNOV: Ce logică o mai fi şi asta? Un om are neapărată nevoie de bani, i-a ajuns cuţitul la os…
şi dânsa nu vrea să plătească, fiindcă, mă rog, nu-i dispusă să se ocupe de chestiuni băneşti. Logică
femeiască ce vreţi! De-aia nu mi-a plăcut niciodată să stau de vorbă cu femeile. Mai repede aş sta
pe un… butoi plin cu pulbere, decât să stau de vorbă cu o femeie… Brrr!… Mă trec fiorii… aşa de
rău m-a scos din sărite fusta asta! Mi-e de ajuns să văd de departe o fiinţă poetică – adică o femeie –
că îndată mă şi apucă furia. Îmi vine să urlu!
LUKA (intră şi-i dă un pahar cu apă): Coniţa e bolnavă şi nu primeşte.
SMIRNOV: Ieşi afară! (Luka iese)
SMIRNOV: E bolnavă şi nu primeşte! nu-i nimic! Poţi să nu mă primeşti… Stau aici, până îmi dai
banii… O să fii bolnavă o săptămână? Bine! Voi sta o săptămână… O să fii bolnavă un an? Voi sta
un an… Am să primesc ce mi se cuvine, scumpeteo! Nu mă impresionează nici rochia de doliu, nici
gropiţele din obraji… Cunoaştem noi toate astea! (strigă pe fereastră) Semion, deshamă caii! Nu
mai plecăm! Rămânem aici! Să spui, la grajd, să dea ovăz cailor! Ce păzeşti, neghiobule? Iar ţi s-a
încurcat în hamuri calul din stânga! (îl îngână) „Nu-i nimic!” Ţi-arăt eu ţie „Nu-i nimic!” (pleacă de
la fereastră) Daa, urâtă treabă… afară-i o căldură insuportabilă, nimeni nu vrea să-mi plătească…
noaptea trecută am dormit prost şi, pe lângă toate, hop! şi fusta asta în doliu, cu proasta ei
dispoziţie… Mă doare capul!… Ce-ar fi să beau puţină votcă? Să încerc! (strigă) Moşule!
LUKA (intră): Ce doriţi?
SMIRNOV: Dă-mi un păhărel de votcă! (Luka iese)
SMIRNOV : Uff! (se aşază şi se examinează) N-am ce zice, bine mai arăt! Prăfuit, cu cizmele pline
de noroi, nespălat, nepieptănat, cu paie pe haine… Te pomeneşti că doamna m-a luat drept un tâlhar.
(cască) Ce e drept, e cam nepoliticos să apari într-un salon în halul ăsta, da’ nu face nimic… Nu
sunt musafir, sunt creditor. Şi, pentru creditori, ţinuta nu-i obligatorie…
LUKA (intră şi-i dă un păhărel cu votcă): Vă îngăduiţi cam multe, domnule…
SMIRNOV (supărat): Cum?
LUKA: Eu… eu… n-am spus nimic…SMIRNOV: Cu cine crezi că vorbeşti? Gura!
LUKA (sieşi): De unde o fi picat săritul ăsta? Dracu l-a adus!… (Luka iese)
SMIRNOV: Ah! Ce furios sunt! Atât de furios, încât aş face praf toată lumea. Iar mi-e rău… (strigă)
Moşule!