Pag.

Iosif Flaviu - Antichitãþi iudaice Vol 1

Cartea 1

Introducere

1. Cei ce se îndeletnicesc cu scrierea istoriei nu au, dupã

pãrerea mea, unul ºi acelaºi motiv, ci mai multe, între ele existînd
o mare deosebire. Cãci unii se dedicã acestui gen de lucrãri ca
sã-ºi demonstreze elocvenþa, spre a dobîndi faimã prin
intermediul ei; însã o fac doar ca sã fie pe placul celor ale cãror
fapte le înfãþiºeazã, ostenindu-se peste puterile lor în aceastã
treabã; sînt ºi alþii pe care înseºi întîmplãrile la care au luat parte
direct i-au constrîns sã le fixeze în scris, spre a nu fi date uitãrii;
dar pe mulþi tocmai mãreþia a fost cea care i-a determinat sã
povesteascã fapte învãluite de tãcere, ca sã fie în folosul tuturor.
Din cauzele pe care le-am înºirat mai sus, ultimele douã mi se
potrivesc ºi mie. Cît priveºte rãzboiul pe care noi iudeii, l-am
purtat împotriva romanilor, atît participarea mea la el cît ºi
deplina cunoaºtere a felului cum s-au desfãºurat evenimentele
m-au silit sã devin istoric, ca sã-i dau în vileag pe cei care în
scrierile lor, au deformat adevãrul.
2. Am întreprins opera de faþã, convins cã aceasta va fi demnã
de preþuirea tuturor grecilor. Cãci ea va reda întreaga vechime,
precum ºi constituirea statului nostru, transpuse din scrierile
ebraice în limba lor. Încã mai înainte, cînd am aºternut în scris
istoria rãzboiului, m-am gîndit sã înfãþiºez strãvechea obîrºie a
iudeilor, prin cîte întîmplãri ale sorþii le-a fost dat sã treacã, sub
ce mare legiuitor s-au deprins ei cu cinstirea lui Dumnezeu ºi a
celorlalte virtuþi, ca ºi luptele pe care le-au dus de-a lungul atîtor
veacuri, pînã, în sfîrºit, la rãzboiul purtat fãrã voia lor împotriva
romanilor. Dar întrucît tema s-a dovedit a fi prea vastã, separat de
acest rãzboi, mi-am propus sã închin o lucrare aparte ursitei
iudeilor, pe care s-o descriu de la primele începuturi ºi pînã la
izbucnirea ostilitãþilor. O bunã bucatã de vreme, aºa cum pãþesc
cei ce se înhamã la o sarcinã deosebit de grea, m-a nãpãdit o
anumitã delãsare ºi lene, avînd de tradus atît de multã materie
într-o limbã din altã þarã, strãinã mie. Au fost însã unii, care
mînaþi de dragostea lor pentru istorie, m-au încurajat în munca
mea, în primul rînd Epaphroditus, un bãrbat instruit în tot felul de
ºtiinþe, deosebit de dornic sã cunoascã evenimentele petrecute
aievea, deoarece el însuºi era deprins cu marile isprãvi ºi cu
feluritele schimbãri ale sorþii, vãdind în toate împrejurãrile o fire
aleasã ºi statornica cultivare a virtuþii. Stimulat de un asemenea
protector, mereu pregãtit sã-i sprijine pe cei în stare de lucrãri
folositoare ºi cinstite, mi s-a pãrut ruºinos sã pun lenea mai
presus de cea mai lãudabilã trudã ºi mi-am adunat toate puterile
de care dispun; s-a mai adãugat ºi ceva ce m-a pus serios pe
gînduri, anume cã ºi proprii mei strãmoºi s-au arãtat bucuroºi
sã-ºi dezvãluie întîmplãrile strãinilor ºi cã unii dintre greci ardeau
de nerãbdare sã cunoascã faptele noastre.
3. Am aflat de asemenea cã Ptolemeu al 2-lea, rege care s-a
Pag. 2

dedicat cu multã rîvnã ºtiinþelor ºi strîngerii cãrþilor aduse de

pretutindeni, a þinut mult ca legile, precum ºi deciziile ce decurg
din ele, luate de statul nostru, sã fie transpuse în limba greacã; iar
Eleazar, cu nimic mai prejos în virtute decît oricare dintre
arhipãstorii noºtri, n-a ºovãit sã slujeascã interesul acestui rege,
pe care l-ar fi respins din capul locului, dacã la noi n-ar fi existat
strãmoºescul obicei de a nu ascunde nimãnui faptele bune ºi
frumoase. Ca atare, am gãsit potrivit sã iau drept pildã mãrinimia
marilor noºtri preoþi, convins cã ºi azi setea de cunoaºtere a
regelui ar fi deopotrivã de mare la mulþi alþii. Totuºi, suveranului
aceluia nu i s-a pus la îndemînã întreaga Scripturã, ci a primit
doar partea privitoare la legi, trimisã la Alexandria spre a fi
cercetatã acolo. Au rãmas pe dinafarã numeroase alte lucruri
aflate în Scripturile sacre, aºijderea ceea ce cuprinde încã o
istorie de 5000 de ani; ºi feluritele întîmplãri neprevãzute din
acest rãstimp, mereu nestatornicul noroc al rãzboaielor, mulþimea
s t r ã l u c i t e l o r f a p t e d e a r m e a l e c o n d u c ã t o r i l o r, p r ecu m º i
numeroasele schimbãri survenite în treburile publice. În
ansamblu, din parcurgerea acestei istorii, cititorii pot sã deducã
mai ales cã oamenilor care s-au supus voinþei divine, fãrã a cuteza
sã încalce legile chibzuite, treburile le merg bine, chiar peste
aºteptãrile lor, urmînd sã primeascã de la Dumnezeu, drept
rãsplatã, fericirea; în schimb, cei ce se abat de la stricta respectare
a legilor, întîmpinã piedici de netrecut pînã ºi în ceea ce li se
pãrea lesne de înfãptuit; ba chiar ºi atunci cînd au întreprins un
lucru socotit de ei bun, sînt loviþi de nenorociri fãrã leac. Îi
îndemn aºadar pe cititorii acestor suluri sã se supunã voinþei lui
Dumnezeu ºi sã constate, privitor la natura Lui, cã legiuitorul
nostru înþelept a vorbit cum se cuvine, atribuindu-i pururea numai
fapte demne de deosebita-i putere; povestirea lui Moise este
curatã, feritã de tot ce întîlneºti la alþii, pãstrînd deºertãciunea
miturilor, în pofida faptului cã marea vechime a faptelor depãnate
i-ar fi permis lesne sã înºire minciuni nepedepsit. Cãci el s-a
nãscut cu 2000 de ani înaintea noastrã, într-o vreme în care nici
chiar poeþii n-au cutezat sã strãmute mãcar obîrºia zeilor lor, dar
mai faptele eroice sau legile unor simpli muritori. Toate acestea
vor fi înfãþiºate cu grijã în ordinea cuvenitã; aºadar, intenþia mea
este ca în relatarea evenimentelor, nici sã omit, nici sã adaug
ceva.
4. Fiindcã îndeobºte toate sînt strîns legate de înþelepciunea
legislatorului Moise, se cuvine sã vorbesc pe scurt despre el, ca
nu cumva cititorul sã rãmînã surprins, cã deºi scrierea trateazã
despre legile ºi faptele o amenilor, am inclus atîtea lucruri
privitoare la studiul naturii. Se cuvine sã se ºtie din capul locului
cã acest bãrbat a socotit ca o datorie a celui dornic sã ducã o viaþã
cumpãtatã sau sã dicteze legi semenilor sãi, cercetarea prealabilã
a firii lui Dumnezeu ºi astfel, dupã ce a contemplat cu sufletul
opera acestuia, sã caute sã-l imite ca pe modelul cel mai bun
dintre toate, strãduindu-se sã-l urmeze îndeaproape. Cãci fãrã o
asemenea cunoaºtere, nici legislatorul însuºi n-ar avea dispoziþia
sufleteascã favorabilã, nici cititorii scrierilor sale nu ºi-ar simþi
inima înclinatã spre virtute, dacã n-ar fi fost învãþaþi dinainte cã
 Pag. 3

Dumnezeu, ca bun pãrinte ºi stãpînitorul tuturora, care le vede pe

toate, hãrãzeºte o viaþã fericitã celor ce ascultã de El ºi cufundã
în mari nenorociri pe cei ce se abat de la drumul cumpãtãrii.
Aºadar Moise, dornic sã-ºi iniþieze proprii sãi concetãþeni în
aceastã învãþãturã, nu ºi-a bazat legile pe convenþii ºi înþelegeri
mutuale, cum au procedat ceilalþi, ci le-a orientat mintea spre
contemplarea lui Dumnezeu ºi a lumii, insuflîndu-le credinþa cã
cele mai frumoase creaturi ale Domnului de pe faþa pãmîntului
sînt oamenii; apoi, de îndatã ce i-a deprins cu aceastã evlavie, i-a
fost lesne sã-i convingã ºi în privinþa tuturor celorlalte lucruri.
Alþi legiuitori au pãºit însã pe urma legendelor, ºi prin spusele
l o r, a u a t r i b u i t z e i l o r r u º i n o a s e l e p ã c a t e a l e o a m e n i l o r,
întrebuinþînd din plin aceste nelegiuiri pentru dezvinovãþirea lor.
Dar legiuitorul nostru, prin v i r t u t ea f ãrã patã atribuitã lu i
Dumnezeu, a arãtat cã oamenii trebuie sã se strãduiascã din
rãsputeri sã-i urmeze pilda; pe cei care nu recunosc sau nu cred
în acest lucru, dimpotrivã, Domnul i-a pedepsit cu asprime.
Acesta este deci criteriul pe care stãruim sã-l adopte cititorul
doritor sã examineze lucrarea de faþã. Cel ce judecã astfel nu va
gãsi în ea nimic care sã parã contrar mãreþiei Domnului, sau
nedemn de dragostea Lui faþã de oameni. Cãci toate apar dupã
deplina ordine a naturii în întregimea ei: unele sînt arãtate cu
degetul de cãtre legiuitor, altele sugerate doar alegoric, cu
gravitate; numai cele care meritã într-adevãr o menþiune fãþiºã au
parte de o prezentare clarã ºi dusã pînã la capãt; fireºte, pentru cei
care vor sã cerceteze cauzele profunde ale fiecãrui lucru, e nevoie
de o chibzuinþã mai cuprinzãtoare ºi mai filozoficã; mi-am propus
sã amîn aºa ceva pentru altãdatã. Dacã Dumnezeu îmi va da o
viaþã mai lungã, odatã încheiatã aceastã scriere, m-aº încumeta sã
trec ºi la cealaltã. Deocamdatã îmi îndrept faþa spre povestirea
faptelor propriu zise: mai întîi în privinþa facerii lumii, voi aminti
cîte ceva chiar cu vorbele lui Moise. Aºa le-am aflat în Sfintele
noastre Scripturi; ele sunã dupã cum urmeazã mai jos.

Capitolul 1

1. La început a fãcut Dumnezeu cerul ºi pãmîntul. Dar cum

acesta nu era încã la vedere, ci zãcea acoperit de întunericul
adînc, doar Duhul plutind deasupra lui, a poruncit Dumnezeu sã
fie luminã. De îndatã ce ea s-a ivit, privind întreaga suprafaþã, a
despãrþit Dumnezeu lumina de întuneric ºi întunericul l-a numit
noapte, iar lumina a numit-o zi; apariþia luminii s-a chemat
dimineaþã ºi începutul odihnei, searã. ªi aceasta a fost prima zi;
Moise a fost cel ce i-a zis o zi, pricina acestui fapt aº putea-o reda
chiar acum, dar cum am fãgãduit sã tratez cauzele tuturora într-o
lucrare aparte, îmi amîn explicaþia pentru momentul potrivit.
Apoi, în a 2-a zi, Dumnezeu a înãlþat deasupra întregului cerul,
fiindcã a vrut ca acesta sã stea despãrþit anume pentru El; l-a
înconjurat cu cristal, fãcîndu-l sã fie umed ºi îmbibat cu stropi de
apã, ca sã slobozeascã ploi întru rodnicia pãmîntului. În a 3-a zi,
El a fãcut uscatul, pretutindeni înconjurat de mare: în aceeaºi zi
au rãsãrit din glie iarba ºi seminþele. În a 4-a zi, a hãrãzit cerului
Pag. 4

soarele, luna ºi celelalte stele, înzestrîndu-le pe toate cu o miºcare

ºi un curs din care sã reiese limpede scurgerea timpului ºi toanele
vremii. În cea de-a 5-a zi, Dumnezeu a fãcut vieþuitoarele, atît
cele înotãtoare, cît ºi cele înaripate; pe unele le-a trimis în adîncul
apelor, pe altele în vãzduh, punîndu-le de îndatã sã se uneascã
între ele ºi sã se împerecheze, în vederea prãsirii lor, încît spiþa
sã le creascã ºi sã se înmulþeascã. În ziua a 6-a, El a creat neamul
patrupedelor, fãcîndu-le fie bãrbat, fie femeie; printre acestea a
întruchipat ºi omul. Dupã spusele lui Moise, lumea, cu tot ceea ce
cuprindea, a fost creatã în aceste 6 zile; în cea de-a 7-a zi însã,
Dumnezeu S-a odihnit ºi a pus capãt treburilor Sale. De aceea ºi
noi ne abþinem de la orice muncã în aceastã zi pe care am numit-o
sabat; ceea ce în limba evreilor înseamnã rãgaz.
2. Înainte de a depãna soarta lumii dupã cea de-a 7-a zi, Moise
descrie crearea omului în felul urmãtor: Dumnezeu l-a plãsmuit
pe om, luînd þãrînã din pãmînt, ºi l-a înzestrat cu suflare de viaþã
ºi duh. ªi omul acesta s-a numit Adam, adicã, în limba ebraicã,
roºu, fiindcã el a fost fãcut din þãrînã roºie înmuiatã. Ea este
þãrîna feciorelnicã ºi adevãratã. A adus Dumnezeu în faþa lui
Adam fiecare soi de animal, arãtîndu-i partea bãrbãteascã ºi
partea femeiascã; iar El le-a dat numele pe care-l poartã pînã azi.
Vãzînd însã cã Adam era lipsit de tovãrãºia ºi apropierea unei
femei (cãci nu era încã nici una) ºi se minuna de felul cum se
purtau între ele celelalte fãpturi, Dumnezeu i-a luat în timpul
somnului o coastã ºi a fãcut din aceasta femeia; de îndatã ce a
vãzut-o, Adam a recunoscut cã ea fusese fãcutã dintr-o parte a lui.
În limba ebraicã, femeii i se zice Issa; dar ea a primit numele de
Eva, ceea ce înseamnã mama tuturor vieþuitoarelor.
3. Moise povesteºte mai departe cã Dumnezeu a sãdit spre
rãsãrit o grãdinã, unde între tot soiul de arbori, creºtea pomul
vieþii ºi al cunoaºterii, care te ajutã sã deosebeºti binele de rãu.
În aceastã grãdinã i-a adus Dumnezeu pe Adam împreunã cu
femeia lui ºi le-a poruncit sã aibã grijã de creºterea plantelor.
Grãdina era udatã de un singur fluviu care îºi poartã apele de jur
împrejurul pãmîntului ºi se împarte în patru braþe. Din el curge
Phison (ceea ce înseamnã mulþime) înspre India, spre a se vãrsa
în mare, fiind numit Gange de cãtre greci; la rîndul lor, Eufratul
ºi Tigrul au drept loc de vãrsare Marea Roºie; Eufratul se cheamã
Phora, avînd sensul de revãrsare sau floare; Tigris sau Diglath se
traduce prin îngust ºi repede. În sfîrºit, Geon, care curge de-a
lungul Egiptului, înseamnã din rãsãrit mînîndu-ºi apele spre noi;
grecii îl numesc Nil.
4. Dumnezeu le-a poruncit lui Adam ºi femeii lui sã mãnînce
roadele culese din oricare alt pom în afarã de cel al cunoaºterii,
prezicîndu-le cã dacã se vor atinge de el, vor fi sortiþi pieirii. Dar
cum în vremea aceea toate vieþuitoarele obiºnuiau sã vorbeascã
între ele, ºarpele, deºi trãia în bunã înþelegere cu Adam ºi cu
femeia lui, le pizmuia fericirea de care se bucurau ascultînd de
poruncile lui Dumnezeu; pe deplin convins cã-i va tîrî pe amîndoi
în nenorocire, dacã nu se vor mai supune orbeºte, mînat de
rãutate, el a înduplecat-o pe femeie sã se înfrupte din pomul
cunoaºterii, explicîndu-i cã în roadele sale sãlãºluieºte deosebirea
 Pag. 5

dintre bine ºi rãu - ºi e de ajuns sã mãnînce din ele ca sã aibã

parte de un trai fericit, aidoma lui Dumnezeu. Astfel, femeia s-a
lãsat ademenitã de ºarpe sã încalce porunca divinã. Dupã ce a
gustat din pomul oprit ºi roadele sale i-au fost pe plac, Eva l-a
înduplecat ºi pe Adam sã mãnînce din ele. Atunci amîndoi au
cunoscut cã de fapt, erau goi, ºi au cãutat acoperãminte pentru
p ãr þ i l e r u º i n o ase, expuse privirilor: cãci pomul l e d ãr u i s e
agerimea ºi înþelegerea. Cu frunze de smochin s-au învelit,
acoperindu-ºi ruºinea, ºi s-au arãtat mai bucuroºi decît fuseserã
deunãzi, fiindcã dobîndiserã o pricepere care le lipsise mai
înainte. Cînd Dumnezeu a venit în grãdinã, Adam, pînã atunci
obiºnuind sã-I vorbeascã fãrã înconjur, a rãmas ascuns, mustrat
de pãcatul sãvîrºit. Dumnezeu a rãmas surprins de purtarea lui ºi
a cãutat sã afle din ce pricinã mai înainte el Îl întîmpina bucuros,
iar acum fugea ºi se ascundea. N-a primit nici un rãspuns de la
Adam, care recunoºtea cã-i încãlcase divina poruncã. Dumnezeu
i-a spus atunci: în ceea ce vã priveºte, hotãrîrea Mea a fost sã
duceþi un trai fericit ºi scutit de orice necazuri, neatins de nici o
nemulþumire sufleteascã, toate lucrurile care þin de belºug ºi
desfãtare fiind asigurate numai de grija Mea pentru voi, fãrã cea
mai mi cã t r u dã º i s t r î mt o r ar e a v o as t r ã, cãci amî n d o u ã v ã
îmbãtrînesc mai repede, fãcîndu-vã sã nu mai aveþi o viaþã lungã.
Acum însã mi-ai dispreþuit porunca, nu te-ai supus voinþei mele,
t ãcer ea n ef i i n d d el o c d o v ad a v i r t u þ i i , ci a co n º t iin þ ei t al e
încãrcate. Atunci Adam a cãutat sã se spele de pãcat ºi L-a rugat
sã nu fie mînios pe el, aruncînd vina faptei asupra femeii ºi
spunînd cã ea l-a ispitit sã cadã în greºealã. La rîndul ei, femeia
a d ev en i t î n v i n u i t o ar ea º ar p el u i . P en tru f ap t u l cã a u r mat
îndemnul femeii, Dumnezeu l-a pedepsit pe Adam, spunîndu-i cã
de acum încolo pãmîntul n-o sã-i mai dea roade de la sine, ci doar
dupã o muncã grea ºi trudã istovitoare glia îi va dãrui cîte ceva
din unele, iar din altele deloc. Eva a fost pedepsitã cu naºterile ºi
chinurile facerii, care le însoþesc, fiindcã s-a lãsat pãcãlitã de
ºarpe, atrãgîndu-l ºi pe Adam în nenorocirile urzite împotriva lui.
Dumnezeu a luat ºarpelui darul vorbirii, mîniat de rãutãcioasa lui
purtare faþã de Adam, iar pe limba lui a pus venin, spre a-l face
d u º man u l o amenilor, îndemnîndu-i as t f el s ã- i i zb eas cã cu
precãdere capul, fiindcã pe de o parte nenorocirile omenirii pleacã
de acolo, ºi pe de altã parte, aceasta e calea prin care poate fi
rãpus mai uºor. ªarpele a fost lipsit ºi de picioare, încît sã-ºi
tîrascã trupul pe pãmînt, încolãcindu-se prin praf. Dupã ce a dat
pedepsele pomenite mai sus, Dumnezeu i-a mutat pe Adam ºi Eva
în altã parte.

Capitolul 2

1. Adam ºi Eva au avut doi copii de parte bãrbãteascã: primul

d i n t r e a c e º t i a s - a n u m i t C a i n ( c u v î n t car e, d acã ar f i s ã- l
interpretãm, înseamnã avuþie), iar cel de-al 2-lea, Abel (care
înseamnã îndoliere). Ei au adus pe lume ºi fete. Firile fraþilor erau
însã opuse. Cãci Abel, mezinul, susþinea dreptatea, ºi socotind cã
Dumnezeu era martor la toate faptele sale, slujea virtutea; el
Pag. 6

ducea o viaþã de pãstor. În schimb, Cain era din cale afarã de rãu,
ºi ahtiat dupã cîºtig; s-a apucat cel dintîi sã are pãmîntul, din care
pricinã ºi-a ucis propriul frate. Cînd au vrut amîndoi sã aducã
jertfã lui Dumnezeu, Cain i-a dãruit din roadele pãmîntului ºi ale
pomilor, iar Abel, lapte ºi întîi nãscuþii miei ai turmei sale. Mai
încîntat de aceastã jertfã S-a arãtat Dumnezeu, întrucît El era
cinstit prin lucruri produse de la sine ºi potrivit naturii, nu prin
cele provenite din scorneala omului hapsîn ºi cu de-a sila. De
aceea Cain, îndîrjit de faptul cã Dumnezeu îl pãrtinise pe Abel în
dauna lui, ºi-a ucis fratele, ascunzîndu-i leºul, convins cã isprava
îi va rãmîne nedescoperitã. Dumnezeu, care cunoºtea nelegiuirea
comisã de el, a venit la Cain ºi l-a întrebat unde se aflã fratele
sãu: nu l-a mai zãrit de multe zile, avînd în vedere cã mai înainte
ei erau totdeauna împreunã. Pus în mare încurcãturã ºi neºtiind ce
sã-I rãspundã lui Dumnezeu, Cain a susþinut mai întîi cã pe el
însuºi îl neliniºteºte faptul cã nu-ºi mai vede fratele deloc. Cînd
î n s ã D u m n e z e u l - a h ã r þ u i t º i mai mu l t cu î n t r eb ãr i l e S a l e
stãruitoare, plin de mînie, el i-a spus cã nu este nici învãþãtorul,
nici pãzitorul fratelui sãu ºi cã nu se sinchiseºte prea mult de ceea
ce i s-a întîmplat. Atunci Dumnezeu l-a învinuit fãþiº cã poartã
culpa uciderii propriului frate: Mã mirã - a zis Domnul - cã nu ºtii
nimic de soarta fratelui pe care l-ai ucis tu însuþi! Dar fiindcã i-a
adus o jertfã ºi astfel l-a rugat sã-ºi domoleascã mînia împotriva
lui, Dumnezeu nu-l pedepseºte pe loc pentru crima fãptuitã; l-a
blestemat totuºi, ameninþîndu-l cã pedeapsa se va revãrsa peste
urmaºii sãi pînã la a 7-a spiþã. Apoi l-a alungat din þinutul acela
împreunã cu soþia lui. Întrucît Cain i-a destãinuit teama cã în
cursul rãtãcirilor sale va cãdea prada fiarelor ºi astfel va pieri,
Domnul i-a poruncit sã nu aibã nici o grijã cã va pãþi ceva rãu din
partea sãlbãticiunilor, putînd cutreiera liniºtit întregul pãmînt, i-a
pus apoi un semn al lui, ca sã fie recunoscut, ºi i-a poruncit sã
plece.
2. Dupã ce a strãbãtut multe þãri împreunã cu soþia lui, Cain a
poposit pînã la urmã în Naida, cum se numea þinutul acela; acolo
a locuit el, zãmislindu-ºi odraslele. Dar pedeapsa primitã nu i-a
slujit deloc drept avertisment, ci i-a sporit ºi mai mult rãutatea;
el s-a dedat la tot felul de plãceri, chiar dacã satisfacerea lor
aducea daune însoþitorilor sãi. Înmulþindu-ºi avuþia domesticã
prin numeroase bunuri dobîndite pe calea jafului ºi silniciei, Cain
ºi-a cãlãuzit slujitorii spre dezmãþ ºi tîlhãrie, fiind cel ce i-a
învãþat sã trãiascã de pe urma ticãloºiilor. El a pervertit traiul
simplu dus de oameni pînã atunci prin nãscocirea mãsurii ºi
greutãþilor, preschimbînd nevinovãþia vieþii, strãinã de asemenea
lucruri, ºi mãreþia sufletului în perfidie ºi josnicie. A fost primul
care a trasat hotarele ogoarelor, a înãlþat un oraº ºi l-a întãrit prin
ziduri, slujitorii sãi fiind nevoiþi sã locuiascã împreunã cu el.
Dupã Anoh, cel mai mare dintre fiii sãi, el a numit aceastã cetate
Anoh. Fiul lui Anoh a fost Iared. Acesta a devenit tatãl lui
Mamei, al cãrui fiu a fost Metusala; din el s-a tras Lameh, care a
zãmislit 67 de copii, împreunã cu cele douã soþii ale sale, Ada ºi
Sela. Unul dintre ei, Iobel, nãscut de Ada, a înãlþat corturi ºi s-a
ocupat de pãstoritul turmelor. Fratele sãu dupã mamã, Iubal, s-a
 Pag. 7

îndeletnicit cu muzica, inventînd psalterionul ºi harfa. Dar

Thobel, unul dintre fiii celeilalte soþii, care îi întrecea pe toþi prin
puterea lui, s-a distins în treburile rãzboiului; cu ajutorul lui, el
a adunat lucrurile care desfatã trupul, fiind primul care a fãcut
unelte de aramã. Lameh a fost ºi tatãl unei fete care se numea
Noema; fiindcã era înzestratã cu harul profeþiei, ea a întrezãrit
blestemul care îl urmãrea datoritã fratricidului lui Cain, el însuºi
dezvãluind soþiilor sale aceastã tainã. De altfel, încã de pe cînd
mai trãia Adam, urmaºii lui Cain au devenit nespus de rãi; unul
urmînd pilda de rãutate a celuilalt, de la o zi la alta, neamul lor
a ajuns tot mai hain: în înclinarea lor spre rãzboi întreceau orice
mãsurã, ca ºi în zelul lor de a-i jefui pe alþii. Într-un cuvînt, dacã
vreunul era mai puþin grãbit sã sãvîrºeascã un omor, acela era
excesiv de îndrãzneþ, trufaº ºi hrãpãreþ.
3. Dupã ce Abel a fost ucis iar Cain a fugit, fiindcã el sãvîrºise
omorul, Adam, cel dintîi om, fãcut din lut (cãci se cuvine sã
vorbim aici de povestea lui), s-a gîndit sã-ºi facã alþi copii.
Dorinþa de a avea urmaºi era arzãtoare, în pofida faptului cã
împlinise deja 230 de ani; dupã aceea a trãit alþi 700 de ani, pînã
ce s-a stins din viaþã. Lui Adam i s-au nãscut numeroºi fii, printre
care ºi Set. Dar mi-ar lua mult timp ca sã vorbesc pe îndelete
despre ceilalþi; deocamdatã mã mulþumesc sã pomenesc cele
privitoare la urmaºii lui Set, cãci, odatã ce a crescut ºi a ajuns la
vîrsta cînd poþi sã distingi singur faptele bune de cele rele, s-a
strãduit din plin sã cultive virtutea, ºi întrucît el însuºi a fost un
bãrbat fãrã pereche, a lãsat niºte urmaºi care au imitat pilda lui.
Toþi fiind înzestraþi cu o fire aleasã, ei au locuit în aceeaºi þarã în
bunã înþelegere ºi fericiþi, fãrã sã aibã parte de necazuri cît timp
au trãit, descoperind înþelepciunea lucrurilor cereºti ºi a aºtrilor
care împodobesc tãria. Pentru ca oamenii sã nu rãmînã fãrã aceste
descoperiri, mai înainte ca ele sã ajungã la îndemîna lor, fiindcã
Adam le prezisese cã toate erau sortite pieirii, fie prin pîrjolul
focului, fie prin prãpãdul ºi nãvala apelor revãrsate, ei au înãlþat
douã coloane: una fãcutã din cãrãmizi, iar alta din piatrã. Pe
amîndouã au fost înscrise descoperirile lor, astfel încît, dacã
potopul ploilor ar fi nimicit coloana din cãrãmizi, barem coloana
din piatrã, rãmasã în picioare, sã transmitã oamenilor inscripþiile
astronomice, înºtiinþîndu-i totodatã cã ele fuseserã sãpate ºi pe
coloana de cãrãmizi. Coloana de piatrã a dãinuit pînã azi în þara
Siriei.

Capitolul 3

1. Acesta a fost traiul dus vreme de 7 generaþii de urmaºii lui

Set, care L-au cinstit pe Dumnezeu ca pe Stãpînul întregii lumi,
urmînd în toate privinþele virtutea. Dar, odatã cu scurgerea
timpului, ei s-au abãtut de la datinile strãmoºeºti la cele rele, fãrã
sã-I mai aducã lui Dumnezeu cuvintele cinstirii, fãrã sã mai
respecte dreptatea faþã de oameni, ºi aºa cum mai înainte se luau
la întrecere în privinþa virtuþii, cu un zel de douã ori mai mare se
d i s t i n g eau î n f ap t e r el e; aº a s e f ace cã au at r as as u p r a lor
vrãjmãºia dumnezeiascã. Cãci mulþi dintre îngerii Domnului,
Pag. 8

unindu-se cu femeile pãmîntene, au zãmislit feciori nelegitimi

care dispreþuiau toate lucrurile drepte datoritã încrederii în
puterea lor; chipurile, ºi ei au sãvîrºit isprãvi asemãnãtoare cu
cele pe care au cutezat sã le înfãptuiascã, dupã spusele grecilor,
giganþii (uriaºii). D ar N o e, i n d i g n at de faptele acestora ºi
nemulþumit de ceea ce puneau la cale, i-a sfãtuit sã-ºi schimbe în
bine firea ºi felul lor de a trãi. Cînd a vãzut cã cei dojeniþi nu-i
dãdeau ascultare ci se lãsau ºi mai atraºi de ademenirea tuturor
viciilor, s-a temut cã va fi ucis el, împreunã cu soþia ºi copiii sãi,
pãrãsind aºadar þara.
2. Dumnezeu l-a îndrãgit pe Noe fiindcã era atît de drept; în
schimb, pe ceilalþi nu numai cã i-a condamnat, ci întrucît avea de
gînd sã nimiceascã întregul neam omenesc ºi sã punã în loc un
altul, nepîngãrit de vicii, a retezat mai întîi durata vieþii, ca sã nu
mai numere atît de mulþi ani, ca mai înainte, ci numai 120,
preschimbînd suprafaþa uscatului într-o mare întinsã. În felul
acesta stîrpea El toþi oamenii. Urma sã scape teafãr numai Noe,
Dumnezeu fiind Cel ce-i va arãta mijlocul ºi calea salvãrii. Noe
a înjghebat o arcã cu 4 despãrþituri, avînd lungimea de 300 de
coþi, lãþimea de 50 de coþi ºi înãlþimea de 30 de coþi; a coborît în
corabie împreunã cu mama ºi fiii sãi, alãturi de soþiile acestora,
aducînd înãuntrul ei cele trebuincioase hranei zilnice; ºi a luat
apoi tot soiul de animale, parte bãrbãteascã ºi parte femeiascã, ca
sã rãmînã în viaþã specia lor, iar perechile la fiecare sã fie în
numãr de 7. Arca avea pereþi trainici, cu încheieturi ºi acoperiº
zdravãn, ca sã nu se scufunde sau sã se destrame la izbitura
valurilor. Aºa s-a salvat Noe împreunã cu ai sãi: adicã al 10-lea
de la Adam încoace. El era fiul lui Lameh, al cãrui tatã fusese
Metusala. Acesta se trãgea din Anoh, fiul lui Iared. Ultimul
avusese ca pãrinte pe Maluel, care alãturi de numeroasele sale
surori, descindea din Cainas, fiul lui Enos; Enos, la rîndul sãu,
era fiul lui Set, ce se nãscuse din Adam.
3. Prãpãdul acesta a avut loc cînd Noe împlinise 600 de ani, în
cea de-a 2-a lunã, numitã de macedoneni Dios, iar de evrei,
M ar s u an e: cãci aº a er a î m p ã r þ i t a n u l î n E g i p t . D ar p en t r u
statornicirea zilelor de sãrbãtoare Moise a dorit ca prima sã fie
Nisan sau Xanthicos, cãci aceasta a fost luna cînd el i-a scos pe
evrei din Egipt. Chiar ºi în toate cele privitoare la serviciul divin,
Moise a luat aceastã lunã drept punct de plecare; în schimb,
pentru vînzãri ºi cumpãrãri, ca ºi pentru celelalte treburi obºteºti,
a pãstrat orînduirea care fusese mai înainte. Dupã cum se spune,
ploile mari au început în cea de-a 27-a zi a lunii pomenite mai
sus. Rãgazul scurs de la apariþia primului om, Adam, era de 2556
de ani. Acest timp este menþionat pe larg în Cãrþile sfinte, cãci pe
atunci erau notate cu mult zel începutul ºi sfîrºitul bãrbaþilor
vestiþi.
4. Atunci cînd a atins vîrsta de 230 de ani, lui Adam i s-a
nãscut un fiu, numit Set; Adam a trãit în total 930 de ani. La cei
205 ani împliniþi, Set l-a zãmislit pe Enos, care, la vîrsta de 912
ani, ºi-a lãsat grija lucrurilor agonisite în seama fiului sãu Cainas:
acesta i se nãscuse pe cînd el avea 190 de ani. Dar Enos a vieþuit
950 de ani, iar Cainas 910 ani, la vîrsta de 170 de ani
 Pag. 9

zãmislindu-l pe Maluel. Acest Maluel, dupã ce a trãit 895 de ani,

a murit, lãsînd în urma lui pe Iared, care i se nãscuse cînd el
împlinea 165 de ani. Lui Iared, care a trãit 962 de ani, i-a urmat
fiul sãu Enoh, nãscut în cel de-al o 162-lea an al vieþii tatãlui sãu.
Dar cînd a împlinit 365 de ani, Enoh s-a strãmutat la Dumnezeu;
aºa se face cã despre sfîrºitul vieþii lui, nu s-a pãstrat nimic în
scrieri. Metusala, care i s-a nãscut lui Enoh în al 165-lea an al
vieþii sale, l-a avut pe Lameh la vîrsta de 187 de ani,
transmiþîndu-i acestuia conducerea gospodãriei atunci cînd a
împlinit el însuºi 969 de ani. Lameh a deþinut puterea vreme de
777 de ani, ºi lui i-a urmat fiul sãu Noe, pe care l-a zãmislit la
vîrsta de 182 de ani. Iar Noe a stãpînit 950 de ani. Aceºti ani,
adunaþi laolaltã, însumeazã timpul despre care am scris mai sus.
Nimeni nu poate sã cerceteze anul morþii acestor bãrbaþi, fiindcã
viaþa lor se întinde peste cea a copiilor ºi a copiilor copiilor, la
socotirea anilor urmînd sã se þinã seamã doar de anul naºterii.
5. Dupã ce Dumnezeu a dat oamenilor semnul Sãu prevestitor,
au început ploile ºi ele au cãzut vreme de 40 de zile fãrã
întrerupere, încît apa se ridica deasupra pãmîntului preþ de 15
coþi. Astfel cã majoritatea oamenilor au pierit, orice nãdejde de
scãpare fiind pierdutã, ei neavînd unde sã se refugieze. De abia la
150 de zile de la încetarea ploilor au început în sfîrºit sã scadã
apele, în cea de-a 7-a zi a lunii a 7-a. Apoi, dupã ce arca s-a oprit
pe un pisc al unui munte din Armenia, Noe ºi-a deschis arca, ºi
zãrind în jurul lui puþintel pãmînt, speranþele sale au cãpãtat
temeiuri tot mai bune. Dupã cîteva zile, cînd valurile bãteau în
retragere, Noe a dat drumul unui corb, doritor sã afle dacã ºi altã
parte a pãmîntului rãsãrise din apã, îngãduindu-i sã iese fãrã
primejdie din arcã. Dar întrucît apa acoperea pretutindeni totul,
corbul s-a întors la Noe. Dupã alte 7 zile, el a dat drumul unui
porumbel, ca sã cerceteze starea în care se aflã pãmîntul; deoarece
ºi el s-a întors, cu ghearele pline de mîzgã ºi cu o ramurã de
mãslin în cioc, Noe a priceput cã pãmîntul scãpase de urgia
potopului. Dupã alte 7 zile de aºteptare, a slobozit animalele
adãpostite în arcã, coborînd el însuºi, împreunã cu copiii sãi, ca
sã aducã jertfe ºi mulþumiri Domnului ºi sã se ospãteze împreunã
cu familia lui. Armenii din preajmã au numit þinutul
Aprobaterion, adicã loc de ieºire: cãci rãmãºiþele arcei sînt arãtate
ºi astãzi de bãºtinaºi.
6. Potopul ºi arca sînt amintite de toþi strãinii care au scris
lucrãri de istorie, printre aceºt i a n u mãr î n d u - s e ºi Berosos
caldeanul. Privitor la potop, el afirmã urmãtoarele: Zice-se cã ºi
acum s-ar afla în Muntele Cordyerilor din Armenia o parte din
acea corabie, unsã pe dinãuntru cu smoalã. Unii o desprind de
acolo ºi o folosesc drept amuletã pentru îndepãrtarea primejdiilor.
D es p r e aceas t a a s c r i s º i H i e r o n y m u s e g i p t e an u l , au t o r u l
Antichitãþilor feniciene, aºijderea Manase ºi mulþi alþii. Nicolae
din Damasc, în cartea a 96-a din lucrarea sa descrie aceste lucruri
prin vorbele urmãtoare: Mai sus de Milyada, în Armenia, se aflã
un munte uriaº, numit Baris, cãtre care se zvoneºte cã ar fi fugit
mulþi oameni, gãsindu-ºi astfel salvarea; unul dintre ei, sosit
într-o arcã, ar fi poposit pe vîrful muntelui, lemnele rãmase din
Pag. 10

corabia lui dãinuind acolo multã vreme. Poate cã este unul ºi

acelaºi cu cel despre care a scris Moise, legiuitorul iudeilor.
7. Cuprins de teama cã Dumnezeu, hotãrît sã-i nimiceascã pe
oameni, va inunda în fiecare an pãmîntul cu puhoiul apelor, Noe
a ars pe altare jertfe, rugîndu-L sã pãstreze de acum încolo
ordinea de odinioarã a lumii, fãrã sã mai dezlãnþuie vreodatã un
potop atît de mare, ca sã nu mai ameninþe cu pieirea întreaga
stirpe a vieþuitoarelor, de-a valma, ci sã-i pedepseascã doar pe cei
rãi ºi sã-i cruþe pe aceia care, datoritã inocenþei lor, doreºte El
sã-i ocroteascã ºi sã-i fereascã de groaza unui prãpãd. Aceºtia vor
fi ºi mai nefericiþi decît cei rãi, ºi totodatã, mai asupriþi, dacã
n-au siguranþa cã vor rãmîne vii ºi nevãtãmaþi, ci sînt sortiþi altui
potop, dupã ce nu numai cã au trãit spaima pe care le-a inspirat-o
cel dintîi, ci îndurã ºi sfîrºitul adus de cel de-al 2-lea. Noe L-a
implorat, aºadar, pe Dumnezeu sã-i primeascã cu bunãvoinþã
jertfa ºi sã nu trimitã de acum încolo o asemenea nãpastã asupra
pãmîntului, pentru ca urmaºii sãi sã-l lucreze cu hãrnicie, sã-ºi
clãdeascã oraºe ºi sã ducã o viaþã fericitã; ei rîvnesc sã primeascã
iarãºi de la El nu doar întreaga prosperitate de dinainte de potop,
ci sã aibã parte ºi de o viaþã îndelungatã, pînã la adînci bãtrîneþi,
la fel ca înaintaºii lor.
8. Dupã ce Noe a înãlþat spre cer aceste rugi, Dumnezeu, care-l
îndrãgea fiindcã era un om drept, i-a dat încuviinþarea înfãptuirii
tuturor dorinþelor sale, spunîndu-i cã nu Lui i se datoreazã pieirea
celor rãpuºi de potop, ci ei înºiºi ºi-au atras pedeapsa pentru
nelegiuirea lor. Cãci dacã El ar fi luat hotãrîrea sã-i stîrpeascã cu
totul, nici n-ar mai fi îngãduit oamenilor sã vinã pe lume, fiind
mai înþelept sã nu le dea viaþã deloc, decît sã le-o ia dupã aceea.
Dar - a adãugat Domnul - ocãrile prin care Mi-au înfruntat ei
evlavia ºi virtutea, m-au silit sã le dau cuvenita pedeapsã.
De-acum încolo voi înceta sã mai osîndesc cu atîta asprime
faptele lor rele, cu atît mai mult cu cît ai intervenit în favoarea
lor. Chiar dacã voi mai dezlãnþui uneori niºte furtuni neobiºnuit
de puternice, nu trebuie sã vã mai speriaþi de furia ploilor: faþa
pãmîntului nu va mai fi nãpãditã de potop! Vã poruncesc însã sã
v ã a b þ i n eþ i d e l a v ãr s ar ea s î n g el u i o men es c º i s ã r ãmî n eþ i
nepîngãriþi de omoruri, dar sã pedepsiþi pe cei care au sãvîrºit
crime; vã îngãdui, în schimb, sã vã folosiþi dupã voia ºi pofta
voastrã de toate celelalte animale. V-am fãcut stãpîni asupra
tuturora: cele care trãiesc pe pãmînt, înoatã în apã sau zboarã prin
vãzduh. Înfruptaþi-vã doar din carne, fãrã propriu-i sînge: cãci în
el se aflã viaþa ei. Ca dovadã cã Mi-am curmat mînia, vã voi dãrui
arcul meu. (Este vorba de curcubeu, pe care iudeii îl socotesc
Arcul Domnului.) Dupã ce a rostit aceste fãgãduinþe, Dumnezeu
l-a pãrãsit pe Noe.
9. Noe a mai trãit încã 350 de ani dupã potop, în tot acest timp
bucurîndu-se de fericire, ºi a murit la vîrsta de 950 de ani. Nimeni
dintre cei ce comparã viaþa de acum ºi durata ei scurtã cu anii
împliniþi de îndepãrtaþii noºtri precursori sã nu creadã cã sînt
mincinoase ºtirile ce ne-au parvenit despre ei, avînd convingerea
cã d e vreme ce oamenii de azi n u t r ãi es c at î t d e mu l t , n i ci
strãmoºii nu puteau sã aibã o existenþã atît de lungã. Cãci acele
 Pag. 11

fãpturi erau îndrãgite de Dumnezeu ºi creaþi de Domnul Însuºi, iar

hrana de care se foloseau ei avea darul sã le prelungeascã viaþa.
În afarã de asta, Dumnezeu le-a hãrãzit o viaþã mai lungã pentru
cultivarea virtuþii ºi pentru aprofundarea astrologiei ºi geometriei,
ºtiinþe ai cãror descoperitori erau: dacã n-ar fi trãit barem 600 de
ani, atît cît dureazã aºa numitul an mare, ei n-ar fi putut face nici
o prezicere sigurã. De altfel, iau martori ai spuselor mele pe toþi
aceia dintre greci ºi strãini care au întocmit lucrãri despre
evenimentele din vechime. În sprijinul meu se pronunþã unanim
Manethon, care a scris o istorie a Egiptului, Berosos, autorul
caldeean, ºi Mochus, ºi Hestiaeus, de asemenea Hieronymus
egipteanul, care a fost istoricul fenicienilor.

Capitolul 4

1. Noe a avut trei fii: Sem, Iafet ºi Ham, veniþi pe lume cu 100
de ani înaintea potopului; au coborît cei dintîi din munþi în cîmpie
ºi s-au hotãrît sã locuiascã acolo, îndemnîndu-i sã le urmeze cu
încredere exemplul ºi pe alþii, care datoritã stãruitoarei amintiri
a inundaþiilor, se temeau de þinuturile cîmpeneºti ºi nu se îndurau
sã descindã de pe înãlþimile lor. Iar cîmpia unde au pogorît ei
prima oarã se cheamã Sennaar. În zadar le poruncise Domnul cã
de se va întîmpla ca oamenii sã se înmulþeascã prea mult, ei sã
întemeieze colonii în altã parte, pentru ca sã nu se iºte dihonii în
mijlocul lor, ci prin însãmînþarea unor terenuri mai întinse, sã se
obþinã recolte îmbelºugate: lipsiþi de priceperea lucrurilor,
locuitorii munþilor nu s-au supus spuselor Sale. Din aceastã
pricinã, ei au avut parte de necazuri, începînd sã priceapã cã
greºeala este a lor. Dupã ce tinerii lor au sporit mult, Dumnezeu
i-a sfãtuit din nou sã se ducã în colonii. Dar oamenii, convinºi cã
desfãtarea vieþii nu este un dar al lui Dumnezeu ºi cã propria
fericire este numai în puterea lor, nu s-au supus nici de astã datã.
La faptul cã n-au dat ascultare poruncii divine s-a adãugat ºi
bãnuiala cã Dumnezeu vrea sã-i ducã în colonii ca sã le întindã o
cursã, urmãrind sã-i împrãºtie ºi sã-i asupreascã mai lesne.
2. Spre aceastã jignire ºi înfruntare a lui Dumnezeu i-a condus
Nimrod, nepotul lui Ham, fiul lui Noe, cãci el era cutezãtor ºi
avea mîini nespus de puternice. Acesta i-a convins sã nu mai
accepte gîndul cã fericirea lor vine de la Dumnezeu, ci cã meritul
tuturor bunurilor obþinute revine destoiniciei de care dau dovadã
ei înºiºi. ªi cum faptele sale tindeau puþin cîte puþin spre tiranie,
Nimrod a socotit cã poate sã-i îndepãrteze pe oameni de teama lor
faþã de Dumnezeu, dacã le va spori încrederea în propria lui
putere. A ameninþat cã vrea sã se rãzbune pe Dumnezeu, care
plãnuieºte sã acopere pãmîntul cu un nou potop. Va clãdi aºadar
un turn atît de înalt încît apele revãrsate sã nu poatã urca pînã la
el, rãscumpãrînd astfel pieirea strãmoºilor sãi.
3. Mulþimile au încuviinþat cu înflãcãrare proiectele lui
Nimrod, socotind supunerea faþã de Dumnezeu drept o subjugare:
ele s-au apucat sã clãdeascã turnul fãrã sã-ºi cruþe forþele ºi fãrã
sã lîncezeascã în strãdaniile lor. Turnul cîºtiga în înãlþime mai
presus de orice speranþã, datoritã numãrului mare de mîini care
Pag. 12

munceau. Dar, fiindcã avea lãþime, în faþa privitorilor înãlþimea

lui pãrea mai micã. Era construit din cãrãmizi lipite între ele cu
smoalã fierbinte, ca nu cumva sã se desprindã sub asediul apelor.
Cînd a vãzut smintita lor purtare, Dumnezeu nu S-a îndurat sã-i
nimiceascã pe toþi, deºi nenorocirea prin care trecuserã mai
înainte ar fi trebuit sã le fie învãþãturã de minte; El a amestecat
limbile pe care le vorbeau ºi a semãnat dezbinarea între ei,
f ã c î n d u - i s ã n u s e m a i î n þ e l e a g ã u n u l cu al t u l d i n p r i ci n a
graiurilor deosebite. Datoritã amestecului limbilor vorbite, care
înainte vreme fusese una ºi aceeaºi, locul unde a fost înãlþat
turnul se cheamã acum Babilon: cãci evreii numesc amestecul
babei. Construirea ºi amestecul limbilor sînt menþionate ºi de
Sibylla, prin urmãtoarele cuvinte: Fiindcã toþi oamenii vorbeau
odinioarã aceeaºi limbã, ei au început sã clãdeascã un turn foarte
înalt, ca sã ajungã pînã la cer cu ajutorul lui. Dar zeii au stîrnit un
vînt nãprasnic care a dãrîmat turnul, atribuind fiecãruia o limbã
aparte. De aici îºi trage numele oraºul Babilon. Cîmpia ce se
cheamã Sennaar ºi se aflã în þinutul Babilonului este pomenitã ºi
de Histiaeus, zicînd cele ce urmeazã: Preoþii care s-au salvat din
încurcãtura aceea, luînd cu ei ofrandele lui Jupiter Enyalios, au
venit în Sennaarul din Babilonia.

Capitolul 5

1. Aºadar, oamenii s-au împrãºtiat datoritã limbilor diferite pe

care le vorbeau, coloniile fiind întemeiate de ei pretutindeni;
fiecare a luat în stãpînire þinutul unde i-a fost dat sã ajungã ºi
Dumnezeu i-a cãlãuzit astfel încît ei sã populeze întregul uscat,
aflat fie în interior, fie pe þãrmul mãrii. Cãlãtorind în corãbii,
cîþiva au devenit ºi locuitori ai insulelor; unele popoare au pãstrat
numele pe care îl aveau de la descãlecãtorii lor, altele ºi l-au
schimbat, iar altele l-au luat pe cel care era mai la îndemîna
vecinilor proprii. La ultimul procedeu au recurs cu precãdere
grecii; cãci ei ºi-au însuºit gloria unor lucruri strãvechi cînd au
obþinut supremaþia în veacurile ulterioare, schimbînd numele unor
popoare ºi orînduirea statului lor de parcã ei ar fi fost
întemeietorii.

Capitolul 6

1. Fiii lui Noe au avut la rîndul lor feciori care le-au cinstit
memoria, numele pãrinþilor fiind date popoarelor oriunde þara
acestora le revenea lor. Lui Iafet i s-au nãscut 7 fii. Teritoriul
aflat sub ocîrmuirea lor începea de la Munþii Taurus ºi Amanus,
se întindea în Asia pînã la fluviul Tanais, iar în Europa pînã la
Gadira. Întrucît aceste þinuturi ocupate de ei nu mai fuseserã pînã
atunci locuite de oameni, numele lor au fost date popoarelor
stabilite acolo. Cei cãrora grecii le zic acum galateni s-au numit
cîndva gomarieni, fiindcã erau urmaºii lui Gomar; la fel, ºi sciþii
îºi trag numele de magogeni de la colonia întemeiatã de Magog.
Privitor la ceilalþi fii ai lui Iafet, Iovanus ºi Mades, din ultimul
descind madeii, cãrora grecii le spun mezi, iar din primul, ionienii
 Pag. 13

ºi toþi grecii. Thobel le-a hãrãzit þara thobelienilor, care în vremea

noastrã se numesc iberi. Mosoch este descãlecãtorul
mosochenilor, care acum se cheamã capadocieni, dar s-a mai
pãstrat o urmã a denumirii strãvechi: cãci la ei mai existã ºi acum
oraºul Mazaca, arãtînd celor care cunosc lucrurile cã odinioarã
aºa s-a chemat întregul norod. Aidoma conducãtorului lor Thiras
s-au numit thirii, cãrora grecii le-au schimbat numele în traci.
Acestea sînt neamurile care au avut drept descãlecãtori pe fiii lui
I af et . A s ch an azu s , cel d e- al 3 - l ea f i u al l u i G o m a r, a f o s t
întemeietorul aschanazilor, cãrora grecii le spun azi reghieni, din
al 2-lea, Riphates, se trag riphatienii, care se cheamã
paflagonieni, iar din primul, Thorgames, thorgamienii, numiþi,
dupã spusele grecilor, frigieni. Iovanus, fiul lui Iafet, a avut el
î n s u º i 3 f eci o r i : Elias, cel ce l e- a f o s t s t r ãmo º º i t o t o d at ã
conducãtor, ºi-a dat numele eliseenilor, care acum se cheamã
eolieni; Tharsus, la rîndul sãu, tharsienilor, în vechime Cilicia
purtînd numele lor: o dovadã sigurã este faptul cã cel mai vestit
oraº ºi deopotrivã metropola lor se numeºte Tars, chiar dacã
Theta s-a schimbat în Tau. În sfîrºit, Chetimus a ocupat insula
Chetima (care se cheamã acum Cipru) ºi tocmai de aceea evreii
denumesc Chetim toate insulele ºi majoritatea þinuturilor de
coastã. Iau drept o dovadã a vorbelor mele unul dintre oraºele
Ciprului, care întîmplãtor ºi-a pãstrat pînã azi numele de Citium,
cãci astfel îi spun cei ce i-au dat o formã greceascã, chiar ºi aºa
nedeosebindu-se prea mult de numele Chetim. Iatã cîte sînt
aºadar, noroadele ai cãror întemeietori au fost fiii lui Iafet ºi
nepoþii lor. Dar mai înainte de a mã întoarce la ceea ce mai am de
povestit, îmi permit sã remarc un lucru mai puþin cunoscut de
greci. Numele au fost schimbate ca sã fie mai apropiate de
gingaºa rostire greceascã, spre delectarea cititorilor. Ai noºtri nici
nu folosesc aceste modele, fiindcã la ei forma ºi terminaþia sînt
mereu una ºi aceeaºi: cãci noi îl numim pe Noeus Noe ºi în orice
formã el nu se schimbã.
2. Fiii lui Ham au luat în stãpînire þãrile care se întind din
Siria ºi de la poalele munþilor Amanus ºi Liban pînã la mare ºi la
ocean. Numele unora au dispãrut cu desãvîrºire, ale altora s-au
schimbat ºi au devenit atît de diferite încît sînt de nerecunoscut,
puþine fiind cele care s-au pãstrat în întregime. Dintre cei 4 fii ai
lui Ham, timpul n-a dãunat cu nimic doar lui Cuº: cãci etiopienii,
al cãror conducãtor a fost, ºi acum îºi spun ei înºiºi sau sînt
numiþi de cãtre toþi asiaticii, cuºiþi. ªi mestreenii ºi-au pãstrat
pînã acum amintirea numelui lor: ai noºtri denumesc Egiptul
Mestre ºi mestreni, pe toþi cei ce locuiesc în þara aceea. Putes a
condus coloniºti pînã în Libia, ai cãrei locuitori s-au chemat
puteeni dupã numele sãu. Pînã ºi în þinutul maurilor curge un
f l u v i u cu acelaºi nume: am întîlnit numeroºi istorici greci
menþionînd ºi fluviul care se cheamã aºa, ºi þara numitã Pute,
aflatã în vecinãtatea lui. De la unul din fiii lui Mestraim, Libis,
îºi trage ºi Libia numele, care dãinuie ºi azi: ceva mai tîrziu voi
arãta pricina pentru care þara se cheamã ºi Africa. În sfîrºit,
Canaan, cel de-al 4-lea fiu al lui Ham, a populat Iudeea actualã,
care s-a numit, dupã el, Canaanaea. Fiii lui Ham ºi-au adus pe
Pag. 14

lume fiii lor, Cuº avînd parte de vreo 6; dintre aceºtia, Sabas a
fost descãlecãtorul sabeilor, Evilas, al evileenilor, care acum se
cheamã getuli, Sabathes, al sabathenilor, cãrora grecii le zic
astabari; Sabacathas i-a colonizat pe sabacatheni; Regmus a fost
strãmoºul regmeilor, avînd la rîndul sãu doi fii, dintre care
Iudadas a fost întemeietorul neamului iudadeenilor, care locuiesc
în partea de miazãzi a Etiopiei, lãsîndu-le moºtenire numele, iar
din Gabaeus îºi trag obîrºia sabaeii. Nimrod, ºi el fiul lui Cuº, a
rãmas la babilonieni, aducîndu-i sub comanda lui, aºa cum am
spus mai înainte. Apoi, Mesraim a avut 8 fii, care au pus stãpînire
pe întregul teritoriu dintre Gaza ºi Egipt, þinutul nereþinînd decît
numele lui Filistin; grecii numesc o parte a acestui teritoriu
Palestina. Despre ceilalþi, adicã ludiimi ºi enemetiimi, ºi labiimi
(singurul care a adus coloniºti în Libia ºi a dat denumirea unei
regiuni), Nedem, ca ºi Phethrosim ºi Chesloem ºi Chephtorim - nu
ºtim nimic, în afara numelui lor. Cãci în timpul rãzboiului etiopic,
despre care vom povesti mai tîrziu, oraºele lor au fost distruse.
Canaan, la rîndul sãu, a avut urmãtorii fii: Sidon, întemeietorul
oraºului din Fenicia care îi poartã numele ºi denumit ºi acum de
greci Sidon; Amathius, fondatorul oraºului Amathiu, care dãinuie
pînã azi, iar locuitorii sãi îi spun Amathe, macedonenii însã
numindu-l Epiphania, potrivit unuia dintre urmaºii fiilor lui
Alexandru; apoi Aradius a stãpînit insula Aradus ºi, în sfîrºit,
Arucaeus, oraºul Arce, situat în Liban. Cît priveºte ceilalþi 7 fii:
Chettaeus, Iebuseus, Amorrheus, Gergesaeus, Eudaeus, Asennaeus
ºi Samaraeus - nu s-a pãstrat nimic în Cãrþile sacre în afara
numelui lor; cãci evreii le-au dãrîmat oraºele, nenorocire care a
survenit din pricina pe care o vom arãta mai jos.
3. Dupã potop, atunci cînd pãmîntul ºi-a recãpãtat înfãþiºarea
din vremea de altãdatã, Noe s-a apucat sã lucreze pãmîntul; el a
sãdit vie, iar cînd s-au copt strugurii, i-a cules la timpul potrivit
ºi, deloc deprins cu desfãtarea vinului, a benchetuit, aducînd mai
întîi jertfã lui Dumnezeu. S-a îmbãtat aºadar ºi, cuprins de un
somn adînc, s-a dezvelit, zãcînd într-o atitudine necuviincioasã.
A fost însã vãzut de fiul cel mai mic, care, spre a-l zeflemisi, l-a
arãtat fraþilor sãi; dar aceºtia au acoperit goliciunea tatãlui lor.
Cînd Noe a aflat de aceastã întîmplare, celorlalþi fii le-a dat
binecuvîntarea lui; n-a aruncat însã blestemul asupra lui Cain
însuºi, pentru cã era ruda lui de sînge, ci asupra urmaºilor sãi, ºi
întrucît ceilalþi au scãpat teferi, blestemul lui Dumnezeu s-a
abãtut asupra urmaºilor lui Canaan. Dar despre asta vom vorbi în
cele ce urmeazã.
4. Sem, cel de-al 3-lea fiu al lui Noe, a adus pe lume 5 feciori,
care au populat Asia pînã la Oceanul Indian, de la Eufrat încolo.
Urmaºii lui Elam sînt elamiþii, din care îºi trag obîrºia perºii;
Assuras a întemeiat oraºul Ninus ºi a dat numele supuºilor sãi,
care au cunoscut cea mai mare prosperitate rãzboinicã.
Arphaxades a transmis numele sãu celor care se cheamã azi
caldei, el fiind chiar cãpetenia lor. Din Aram se trag arameii, pe
care grecii îi numesc sirieni, din Lud descind ludienii, care azi se
cheamã lidieni. Aram, la rîndul sãu, a avut 4 fii, dintre care Usus
a fondat Trahonitis ºi Damascul, oraº situat între Palestina ºi
 Pag. 15

Coelesiria, chiar la mijloc. Ulus a fost întemeietorul Armeniei;

Gatherus, stãpînitorul bactrienilor, iar Mesas, al mesanaeilor, în
þara cãrora se aflã Spasini Charax, dupã numirea de acum. Din
Arphaxades s-a nãscut Salas, iar din acesta Heber; de la el încolo
iudeii încep sã se numeascã evrei. Heber i-a zãmislit pe Iuctas ºi
Phalec. Ultimul s-a chemat aºa fiindcã el s-a nãscut tocmai cînd
se împãrþeau locuinþele, cãci Phalec înseamnã la evrei împãrþealã.
Iuctas, fiul lui Heber, a avut urmãtorii fii: Elmodad, Saleph,
Azermoth, Eiraes, Edoram, Aezel, Declas, Ebal, Abimael, Sabeus,
Opheires, Evilates ºi Iobab. Aceºtia au locuit lîngã rîul indian
Cophes ºi în aria cea învecinatã. Aceºtia sînt urmaºii lui Sem.
5. Aduc aici vorba despre evrei. Din Phalec, fiul lui Heber, s-a
nãscut Ragav; din acesta, Serug, al cãrui fiu, Nahor, a fost
pãrintele lui Tharrus. La rîndul sãu, ultimul a fost tatãl lu i
Avraam, al 10-lea dupã Noe; venirea lui pe lume a avut loc la 290
de ani dupã potop. Tharrus i-a dat viaþã lui Avraam la vîrsta de 70
de ani; Nahor însã l-a zãmislit pe Tharrus atunci cînd numãra 120
de ani. Serug avea 132 de ani atunci cînd i s-a nãscut Nahor, iar
Ragav l-a dobîndit pe Serug la vîrsta de 130 de ani. La aceeaºi
vîrstã Phalec l-a avut pe Ragav, dar Heber împlinise deja 134 de
ani cînd l-a zãmislit pe Phalec, în vreme ce Heber a fost conceput
de Sale cînd acesta numãra 130 de ani. Sale a fost adus pe lume
în al 135-lea an al vieþii sale de cãtre Arphaxades. El era fiul lui
Sem ºi a vãzut lumina zilei la 12 ani dupã potop. Avraam a avut
doi fraþi: pe Nahor ºi pe Aran. Dintre aceºtia, Aran, lãsînd în
urma lui un fiu, Lot, ºi douã fiice, Sara ºi Melca, a murit printre
caldeeni în oraºul pe care caldeenii îl numesc Ur. Acolo poate fi
vãzut mormîntul lui pînã în zilele noastre. Nepoatele dupã
propriul frate au fost luate în cãsãtorie, Melca de cãtre Nahor ºi
Sara de cãtre Avraam. Cuprins de urã faþã de þara caldeeanã din
cauza suferinþei adînci pricinuite de pieirea lui Aran, Tharrus
împreunã cu toþi ai sãi au plecat la Carrha, în Mesopotamia. Aici
a ºi murit ºi a fost înmormîntat Tharrus, dupã ce a trãit 205 ani.
Cãci treptat, viaþa oamenilor s-a redus, devenind din ce în ce mai
scurtã, pînã la naºterea lui Moise; de atunci încolo, aºa cum a
hotãrît Dumnezeu, sorocul vieþii omeneºti a fost stabilit la 120 de
ani, vîrstã pe care a atins-o Moise. Nahor ºi Melca au zãmislit
împreunã 8 fii: Uxiis, Bauxus, Camuel, Chazad, Azav, Pheldas,
Iadelphas ºi Batuel. Aceºtia au fost fii legitimi ai lui Nahor. Cãci
el a mai avut de la concubina lui, Ruma, pe Tabaeus ºi Gaamus ºi
Machas. Iar Batuel, unul dintre fiii legitimi ai lui Nahor, a dat
naºtere unei fiice Rebeca ºi unui fiu, Laban.

Capitolul 7

1. Avraam l-a adoptat pe Lot, fiul fratelui sãu Aran, la rîndul

lui fratele Sarei, propria lui soþie, fiindcã erau slabe speranþe sã
mai aibã copii legitimi; l a v î r s t a d e 7 5 d e an i , el a p ãr ãs i t
Caldeea, potrivit poruncii primite de la Dumnezeu, ºi s-a îndreptat
spre Canaan, pe care l-a lãsat drept moºtenire urmaºilor sãi, fiind
un bãrbat deosebit de priceput în toate privinþele, foarte capabil
sã-i convingã pe cei cãrora le vorbea ºi înºelîndu-se arareori în
Pag. 16

judecata lui. Astfel, întrucît prin virtutea lui a început sã-i

întreacã în înþelepciune pe ceilalþi, s-a hotãrît sã înnoiascã pãrerea
greºitã pe care ºi-o fãcuserã oamenii despre Dumnezeu ºi s-o
îndrepte pe calea cea bunã. Aºadar, el a cutezat cel dintîi sã
susþinã cã existã un singur Dumnezeu, creatorul întregului
Univers; toate celelalte lucruri care ne aduc fericirea sînt oferite
de El fiecãruia, fãrã sã provinã din propria noastrã putere. El a
dedus aceasta din cele ce se petrec pe uscat ºi pe mare, din ceea
ce aratã soarele ºi luna ºi din toate schimbãrile survenite pe bolta
cerului. Cãci, zicea el, dacã puterea s-ar afla în creaþia însãºi,
desigur cã aceasta s-ar îngriji singurã de pãstrarea ordinii. Cã
lucrurile nu stau aºa, este cît se poate de limpede. De aceea ele nu
ne sînt folositoare din propria lor iniþiativã, ci prin supunerea lor
unei puteri supreme care le porunceºte: doar ei i se cuvine
întreaga cinste ºi mulþumire! Tocmai pentru faptul cã ºi caldeenii,
ºi ceilalþi locuitori ai Mesopotamiei puneau la cale o revoltã
împotriva lui, Avraam a socotit cã este mai bine sã se mute pe
alte meleaguri, ºi cu voia ºi ajutorul lui Dumnezeu, a luat în
stãpînire þara Canaanului. Acolo a înãlþat un altar ºi a adus jertfã
Domnului.
2. Berosos îl pomeneºte pe pãrintele nostru Avraam, fãrã sã-l
numeascã, spunînd urmãtoarele: în a 10-a generaþie de dupã
potop, a existat la caldeeni un bãrbat drept ºi mare, priceput în
ºtiinþa aºtrilor. Hecateu nu s-a mãrginit doar la menþionarea lui în
treacãt, ci a lãsat ºi o scriere aparte închinatã lui. Nicolae din
Damasc, în cea de-a 4-a carte a Istoriilor sale, vorbeºte astfel
despre el: în Damasc a domnit Avraam, despre care se spune cã
a venit aici cu oaste strãinã din þinutul caldeenilor, situat mai sus
de Babilon. La nu prea multã vreme dupã aceea, s-a strãmutat de
acolo, împreunã cu poporul sãu, pe meleagurile care se numeau
pe atunci Canaan, iar acum se cheamã Iudeea, ºi împreunã cu ai
sãi s-a înmulþit foarte mult, dar despre istoria lor voi povesti
într-o altã carte. Numele lui Avraam este ºi acum vestit în þinutul
Damascului; þi se aratã ºi un sat care este numit Lãcaºul lui
Avraam.

Capitolul 8

1. Cînd însã foametea s-a abãtut dupã cîtva timp asupra

Canaanului, Avraam, care auzise despre prosperitatea egiptenilor,
s-a îndreptat bucuros spre meleagurile acestora, pentru ca ai lui
s ã s e î m p ã r t ã º e a s c ã d i n b e l º u g u l l o r, i a r e l s ã c u n o a s c ã
îndeaproape învãþãturile preoþilor despre zei; dacã ele erau mai
bune decît ale sale, sã se conformeze lor, iar dacã el însuºi se
dovedea mai înþelept, sã-i atragã pe calea cea bunã chiar pe ei.
Dar întrucît Sara îl întovãrãºea, temîndu-se ºi de lipsa de mãsurã
a egiptenilor în privinþa femeilor, el a pus la cale urmãtorul
ºiretlic, ca nu cumva regele sã-l ucidã din pricina frumuseþii soþiei
sale. S-a dat drept fratele acesteia ºi a îndemnat-o ºi pe Sara sã
joace rolul de sorã (ceea ce era în interesul amîndurora). Cînd ei
au sosit în Egipt, lucrurile au decurs întocmai cum a bãnuit
Avraam. Faima frumuseþii soþiei sale s-a rãspîndit din gurã în
 Pag. 17

gurã; atunci ºi faraon, regele egiptenilor, nu s-a împãcat cu

zvonurile ajunse pînã la urechile lui, ci mînat de arzãtoarea poftã
de a o vedea aievea, s-a arãtat nespus de dornic sã punã stãpînire
pe Sara. Dar Dumnezeu S-a împotrivit nelegiuitei sale patimi,
lãsînd ca þara sã-i fie bîntuitã de ciumã ºi de revolte ale supuºilor
sãi. Cînd el însuºi a vrut sã ºtie ce anume trebuie sã facã pentru
a înlãtura nãpasta stîrnitã de mînia Domnului, preoþii i-au rãspuns
cã intenþia lui era sã ia prin silnicie soþia unui strãin,
înspãimîntatul rege s-a interesat cine era Sara ºi ce legãturã avea
cu însoþitorul ei. Cum a aflat adevãrul, el ºi-a cerut iertare faþã de
Avraam: a socotit cã avea de-a face cu sora ºi nu cu soþia lui,
precumpãnitoare fiind numai dorinþa de a se înrudi cu el ºi
nicidecum de a-i aduce vreo jignire, împins de patimã. I-a dat
aºadar ca despãgubire o mare sumã de bani ºi i-a îngãduit lui
Avraam sã stea la sfat cu cei mai învãþaþi dintre egipteni; datoritã
acestui fapt, faima virtuþii sale a sporit ºi mai mult.
2. Cãci egiptenii aveau tot felul de obiceiuri ºi îºi dispreþuiau
unii altora riturile, din care pricinã le socoteau odioase, iar
Av r a a m î n c o n v o r b i r i l e s al e cu f i ecar e î n p ar t e, a r e s p i n s
obiecþiile lor, ºi cercetîndu-le îndeaproape, a demonstrat cã ele
erau neîntemeiate ºi departe de adevãr. De aceea, în cursu l
întîlnirilor, ei l-au admirat ca pe cel mai înþelept bãrbat, nu numai
prin mintea lui agerã, ci ºi prin puterea de a-ºi convinge
interlocutorii, el fiind cel ce i-a iniþiat în aritmeticã ºi le-a
transmis lucrurile privitoare la astrologie. Fiindcã înainte de
sosirea lui Avraam în Egipt, egiptenii erau cu totul strãini de
aceste ºtiinþe, ele au ajuns de la caldeeni în Egipt ºi de acolo au
trecut la greci.
3. Dupã ce s-a reîntors în Canaan, Avraam a împãrþit þara
împreunã cu Lot, între pãstorii lor izbucnind certuri în privinþa
pãºunilor; i-a lãsat totuºi lui Lot deplina libertate de a alege. El
însuºi a ocupat þinuturile de la poalele muntelui, pãrãsite de Lot,
ºi a locuit în oraºul Hebron; acesta este cu 7 ani mai vechi decît
Tanisul din Egipt. În schimb, Lot s-a stabilit în cîmpia strãbãtutã
de fluviul Iordan, nu departe de oraºul Sodoma, pe atunci încã
evlavios, iar acum dispãrut fãrã urmã, prin voinþa ºi mînia lui
Dumnezeu: pricina celor întîmplate o voi arãta la locul potrivit.

Capitolul 9

1. În vremea cînd asirienii þineau Asia sub stãpînirea lor,

treburile sodomiþilor mergeau din plin, ºi pe mãsurã ce bogãþiile
lor sporeau de la o zi la alta, ºi tineretul devenea tot mai numeros.
Regii sodomiþilor care cîrmuiau þara erau în numãr de 5: Ballas,
Barsas, Senabares, Symoborus ºi craiul balenilor; fiecare avea
propriul sãu teritoriu. Asirienii au pornit rãzboiul împotriva lor
ºi îi asediau cu o oaste împãrþitã în 4 pãrþi, toate avînd însã unul
ºi acelaºi comandant. În bãtãlia care a urmat, asirienii biruitori au
impus regilor sodomiþi plata unui tribut. Dupã ce vreme de 12 ani
aceºtia au stat în robia lor ºi le-au plãtit tributul cuvenit, în al
13-lea an ei s-au rãzvrãtit. Aºadar, asirienii au pornit o expediþie
împotriva lor sub conducerea lui Amarapsides, Ariuch,
Pag. 18

Chodollamor ºi Thadal. Aceºtia au prãdat întreaga Sirie ºi i-au

stîrpit puzderia de urmaºi. Cum au ajuns în þinutul Sodomei,
asirienii ºi-au instalat tabãra în valea care se numea Fîntînile de
asfalt. În vremea aceea, acolo se aflau puþuri numeroase; iar
a c u m , o d a t ã c u d i s p a r i þ i a o r a º u l u i s o d o mi þ i l o r, v a l ea s - a
preschimbat într-un lac care se cheamã Asfaltitis. Despre lacul
acesta vom vorbi ceva mai departe. Sodomiþii au tãbãrît asupra
asirienilor ºi, în crîncena încleºtare care a urmat, mulþi dintre ei
au cãzut în luptã, ceilalþi au fost luaþi în captivitate, printre
aceºtia numãrîndu-se ºi Lot, sosit în ajutorul sodomiþilor.

Capitolul 10

1. Cînd a auzit despre nenorocirea acestora, Avraam a fost

cuprins de îngrijorare pentru soarta rudei sale Lot, ºi de milã
pentru sodomiþii care-i fuseserã prieteni ºi vecini. ªi cum a
socotit cã se cãdea sã vinã în ajutorul lor, n-a zãbovit deloc, ci a
pornit repede, împreunã cu oamenii sãi, ºi în a 5-a noapte i-a
surprins pe asirieni la Danus (cãci aºa se numea cel de-al 2-lea
izvor al Iordanului); atacîndu-i mai înainte ca ei sã se înarmeze,
pe unii i-a ucis chiar în paturile lor, unde nu se aºteptau la un
mãcel, iar pe alþii, care nu adormiserã încã, dar nici nu erau în
stare sã lupte din pricina beþiei, i-a pus pe fugã. Avraam i-a
urmãrit pe fugari ºi în ziua urmãtoare i-a silit sã se retragã pînã
în oraºul Soba din þinutul Damascului, dovedind astfel cã biruinþa
nu se dobîndeºte prin mulþimea sau prin droaia de soldaþi, ci cã
prin luptã îndîrjitã ºi prin vitejie poþi învinge o mulþime oricît de
mare, aºa cum el a spulberat o oaste atît de numeroasã doar cu
322 de oameni de casã, împreunã cu 3 prieteni ai sãi. ªi prada cu
care îºi încãrcase mîinile fugind, duºmanul a fost nevoit s-o
înapoieze în chip ruºinos.
2. Avraam i-a adus teferi pe sodomiþii luaþi prizonieri de
asirieni, de la care l-a recãpãtat ºi pe Lot, ruda lui, apoi s-a întors
acasã în pace. Iar regele sodomiþilor i-a ieºit înainte pînã la locul
care se chema Valea Regilor : aco l o a f o s t p r i mi t d e regele
oraºului Solyma, Melhisedec. Numele acesta înseamnã regele
drept: înþelesul acesta se bucura de un consimþãmînt unanim,
pricinã pentru care a ºi fost ales preot al lui Dumnezeu. Solyma
s-a chemat dupã aceea Hierosolyma. Acest Melhisedec i-a primit
pe oºtenii lui Avraam cu ospitalitatea cuvenitã ºi le-a pus la
îndemînã cu multã dãrnicie tot ceea ce aveau nevoie pentru traiul
lor zilnic: în timpul ospãþului, el însuºi a început sã-l laude pe
Avraam ºi sã-I aducã mulþumiri lui Dumnezeu, fiindcã a lãsat ca
duºmanii sã încapã pe mîna lui. Iar Avraam i-a oferit a 10-a parte
din prada de rãzboi ºi Melhisedec a primit darul sãu. În schimb,
regele sodomiþilor l-a rugat pe Avraam sã-ºi pãstreze prada pentru
el; nu-i cerea altceva decît sã-i cedeze oamenii pe care i-a scãpat
din robia asirienilor. Avraam i-a spus cã nu poate sã facã aºa ceva
ºi cã nu vrea sã tragã alt folos din restituirea prãzii în afarã de
primirea proviziilor de care aveau nevoie oamenii sãi de casã; se
cuvine totuºi sã primeascã o parte din pradã, ca sã-ºi
recompenseze prietenii care i-au fost ajutor în luptã. Primul se
 Pag. 19

numea Escholes, al doilea - Ennerus ºi al treilea Mambres.

3. Lãudîndu-i virtutea de care a dat dovadã, Dumnezeu i-a zis:
Nu vei fi privat de rãsplata ce þi se cuvine pentru vitejeºtile
isprãvi pe care le-ai îndeplinit. Dar el I-a rãspuns: La ce mi-ar
sluji aceastã rãsplatã, cîtã vreme nu am parte de urmaºi? (cãci
pînã atunci nu avusese nici un vlãstar). Atunci Dumnezeu i-a
prevestit cã i se va naºte un fiu, iar urmaºii sãi vor fi tot atît de
numeroºi ca ºi stelele din cer. Cînd Avraam a auzit spusele lui
Dumnezeu, I-a închinat o jertfã dupã porunca pe care o primise de
la El. Iatã jertfa pe care I-a adus-o: o junincã de trei ani, o caprã
de 3 ani ºi un berbec tot de 3 ani, cîte o turturicã ºi o porumbiþã,
ºi aºa cum primise ordinul, le-a tãiat apoi în douã, pãsãrile
rãmînînd netãiate. Cînd însã mai înainte de înãlþarea
jertfelnicului, pãsãrile de pradã au zburat deasupra, avide de
sîngele vãrsat, a rãsunat glasul Domnului, care le-a vestit cã
urmaºii sãi, vreme de 400 de ani, vor avea vecini rãi în Egipt; dar
ei vor birui grelele cazne impuse de duºmanii lor, plecînd de
acolo, ºi dupã înfrîngerea canaanenilor, vor pune stãpînire pe þara
ºi oraºele lor.
4. Pe atunci Avraam locuia în preajma unui stejar numit
Mamre; acest loc se aflã în Canaan, nu prea departe de Hebron.
Mîhnit cã femeia lui nu-i nãscuse încã nici un urmaº, L-a rugat pe
Dumnezeu sã-i hãrãzeascã un copil de parte bãrbãteascã. Domnul
l-a îndemnat sã nu-ºi piardã nãdejdea, cãci aºa cum printre toate
celelalte l-a scos cu bine din Mesopotamia, nu-l va lãsa fãrã
urmaºi; la porunca Domnului, Sara i-a adus în aºternut o slujnicã
al cãrei nume era Agar, nãscutã în Egipt, ca sã aibã copil de la ea.
Iar slujnica, dupã ce a rãmas grea, a cutezat sã-ºi arate dispreþul
faþã de Sara, vãzîndu-se deja stãpînã, ca ºi cum vlãstarul ei urma
sã deþinã puterea. Dar Avraam a lãsat în seama Sarei pedepsirea
slujnicei, care a plãnuit sã fugã, nemairãbdînd suferinþele, ºi L-a
rugat pe Dumnezeu sã aibã milã de ea. În vreme ce rãtãcea prin
pustiu, i-a ieºit în cale îngerul Domnului, care i-a poruncit sã se
întoarcã la stãpînii ei: starea ei se va îmbunãtãþi, dacã se va purta
cum se cuvine; singurã s-a vîrît în necazul de acum, fiindcã
fusese nerecunoscãtoare faþã de stãpîna ei ºi îngîmfatã. Dacã nu
d ã as cu l t ar e D o mn u l u i º i v a merg e m a i d e p a r t e, î n g er u l a
asigurat-o cã va pieri; dar dacã se întoarce, va deveni mama unui
fiu care va fi cîndva domn peste þinutul acela. Agar s-a supus, ºi
odatã întoarsã la stãpînii ei, a obþinut iertarea lor. Dupã nu prea
multã vreme, l-a nãscut pe Ismael, care înseamnã: Cel ascultat de
Dumnezeu, fiindcã Domnul a dat ascultare rugilor sale.
5. Cel despre care am vorbit mai sus s-a nãscut atunci cînd
Avraam numãra deja 86 de ani. Cum a împlinit 99 de ani, i S-a
arãtat Dumnezeu, fãgãduindu-i cã Sara îi va naºte un fiu. L-a
îndemnat sã-i dea numele de Isaac, prezicîndu-i cã din el se vor
naºte popoare mari ºi regi, care prin rãzboaiele duse de ei, vor
cuceri întregul Canaan, de la Sidon ºi pînã în Egipt. I-a poruncit
sã nu îngãduie sau sã se amestece cu celãlalt; de aceea, sã i se
facã tãierea împrejur la partea ruºinoasã în a 8-a zi de la naºterea
fiecãruia. Pricina tãierii noastre împrejur o voi arãta în altã parte.
Privitor la fiul sãu Ismael, Avraam L-a întrebat pe Domnul dacã
Pag. 20

el va trãi: Domnul i-a prevestit cã va avea o viaþã lungã ºi va fi

strãmoºul mai multor neamuri. ªi dupã ce I-a adus mulþumire
Domnului pentru asta, s-a tãiat împrejur numaidecît atît el însuºi
cît ºi toþi ai sãi, aºijderea ºi micul Ismael. Ultimul împlinise în
ziua aceea 13 ani, iar Avraam avea 99 de ani.

Capitolul 11

1. În vremea aceea sodomiþii, mîndri de bogãþia ºi mulþimea

banilor lor, erau sfidãtori faþã de oameni ºi lipsiþi de evlavie faþã
de Dumnezeu; astfel, nu-ºi mai aminteau de binefacerile aduse de
El, îºi urau oaspeþii ºi dispreþuiau legãturile cu ceilalþi. Mîniat de
aceste purtãri, Domnul a hotãrît sã pedepseascã trufia acestora ºi
nu numai sã le dãrîme oraºul, ci sã le pustiascã ºi þinutul, încît sã
nu mai rãsarã niciodatã din el o plantã sau un fruct.
2. Atunci cînd Domnul a luat aceastã hotãrîre în privinþa
sodomenilor, Avraam a vãzut 3 îngeri (în timp ce ºedea în pragul
casei sale, lîngã stejarul Mamre ºi convins cã sînt niºte strãini, s-a
sculat, le-a urat bun venit, ºi aducîndu-i la el, i-a rugat sã fie
oaspeþii lui. Aceºtia au primit invitaþia ºi el a poruncit sã se facã
pîine din lamurã de fãinã ºi sã fie înjunghiat un viþel care sã fie
gãtit pentru un ospãþ pregãtit sub stejar. În faþa lui strãinii au
lãsat sã parã cã se ospãteazã, apoi s-au interesat de femeia lui,
întrebînd unde anume era Sara. La rãspunsul lui cã aceasta se afla
în casã, ei au spus cã peste cîtãva vreme vor reveni, iar ea va
deveni între timp mamã. Dar Sara a luat în derîdere vorbele lor,
chibzuind în sinea ei cã nu mai putea sã nascã copii de vreme ce
ea avea 90 de ani ºi vîrsta bãrbatului atinsese deja un veac întreg.
Oaspeþii au încetat sã se mai ascundã ºi au recunoscut cã erau
îngerii Domnului: unul dintre ei fusese trimis sã le dea vestea cã
vor avea un copil, iar ceilalþi doi, ca sã-i stîrpeascã pe sodomiþi.
3 . L a au zu l aces t o r v o r b e, Av r aam a d ep l î n s s o ar t a
sodomiþilor, ºi ridicîndu-se în picioare, L-a rugat pe Dumnezeu sã
nu-i nimiceascã pe cei drepþi ºi buni laolaltã cu nelegiuiþii.
Domnul i-a spus cã printre sodomiþi nu se aflã nici un om bun:
dacã între ei se vor gãsi barem 10, El era gata sã-i scuteascã pe
toþi de pedeapsa pãcatelor. Avraam a pãstrat tãcerea ºi îngerii au
ajuns în oraºul sodomiþilor, unde Lot s-a oferit sã le fie gazdã;
cãci el îi primea pe strãini cu cea mai mare ospitalitate, fiind cel
ce imita pilda de bunãtate a lui Avraam. Cînd a vãzut cã niºte
tineri atît de chipeºi la înfãþiºare au poposit la Lot, sodomiþii s-au
pregãtit sã-i supunã umilinþei ºi silniciei. Lot i-a rugat stãruitor
sã se abþinã ºi sã nu aducã vreo jignire strãinilor, ci sã dea
oaspeþilor sãi respectul cuvenit; le-a mai spus cã de nu pot sã se
stãpîneascã, le va ceda în locul lor pe propriile sale fiice, ca sã-ºi
satisfacã poftele, dar localnicii nu s-au învoit.
4. Mîniat de cutezanþa acestor desfrînaþi, Dumnezeu i-a orbit,
încît ei s-au strãduit degeaba sã gãseascã intrarea casei; El a
socotit cã sodomiþii meritã sã piarã cu toþii. Prevenit de
Dumnezeu cã sodomiþii urmeazã sã fie nimiciþi, Lot a plecat din
preajma lor împreunã cu femeia ºi fiicele sale (amîndouã fiind
încã nemãritate): dar peþito r i i l o r n u s - au î n d u r at s ã plece
 Pag. 21

împreunã cu ele, susþinînd cã spusele lui Lot erau niºte scorneli

prosteºti. Atunci Dumnezeu ªi-a zvîrlit suliþa în mijlocul oraºului,
pe care l-a mistuit în foc împreunã cu locuitorii sãi, pîrjolind
þinutul de jur împrejur, ca într-un incendiu, aºa cum am mai scris
în Istoria rãzboiului iudeilor împotriva romanilor. Dar femeia lui
Lot, care, în vreme ce se îndepãrta, a privit adesea înapoi spre
oraº, foarte curioasã sã vadã prãpãdul abãtut asupra lui, lucru
interzis cu desãvîrºire de Dumnezeu, s-a prefãcut într-un stîlp de
sare (l-am vãzut eu însumi, fiindcã el a dãinuit pînã deunãzi). În
schimb, Lot ºi fiicele sale au ajuns într-un loc mãrunt, care fusese
ocolit de flãcãri. El se cheamã acum Zohor; cãci aºa spun evreii
la ceea ce este mãrunt. Acolo a dus Lot, departe de oameni ºi
lipsit de merinde, un trai necãjit.
5. Din convingerea cã întregul neam omenesc se stinsese cu
totul, fetele s-au împreunat cu tatãl lor, avînd grijã ca el sã nu
afle nimic. Ele au fãcut acest lucru pentru ca spiþa oamenilor sã
nu piarã cu desãvîrºire. Au dat astfel naºtere unor copii, cea mai
mare avîndu-l pe Moab ºi numele lui înseamnã: descinde din tatãl
meu. Mezina l-a nãscut pe Ammanus, iar numele lui înseamnã:
fiul neamului meu. Unul dintre ei este strãmoºul moabiþilor, care
ºi acum au rãmas un popor mare, celãlalt, al ammaniþilor. ªi unii
ºi alþii locuiesc în Coelesiria. Iatã, aºadar, în ce fel Lot a scãpat
teafãr din prãpãdul Sodomei.

Capitolul 12

1. Avraam însã s-a strãmutat la Gherara, oraº din Palestina,

dînd-o pe Sara drept sora lui, mînat de fricã, la fel cum procedase
mai înainte. El se temea de Abimelec, regele din partea locului,
c a r e s e î n d r ã g o s t i s e d e S ar a º i r î v n e a n e s p u s d e m u l t s - o
necinsteascã. Dumnezeu i-a înãbuºit pãtimaºa dorinþã, trimiþînd
asupra lui o boalã grea. Atunci cînd vracii lui îºi pierduserã
nãdejdea sã-l mai vindece, în somn Domnul l-a avertizat printr-un
vis sã n-o siluiascã pe soþia strãinului. De îndatã ce s-a simþit
puþin mai bine, regele a spus prietenilor sãi cã boala i-a fost
trimisã de Dumnezeu, spre a ocroti dreptul ospeþiei, fiindcã El a
vrut ca femeia sã rãmînã nepîngãritã, cãci cea care îl însoþea pe
strãin nu-i era sorã, ci soþia lui legitimã; a primit chiar
promisiunea cã dupã aceea va primi binecuvîntarea cereascã,
dacã-ºi va scuti oaspetele de orice griji pricinuite de soþia lui.
Spunînd acestea potrivit sfatului dat, ºi prietenilor sãi, a chemat
la el pe Avraam ºi i-a cerut sã nu fie îngrijorat cã soþia sa va avea
parte de o jignire. Cãci ea era sub ocrotirea Domnului ºi aflatã în
paza Lui, aºadar va fi trimisã înapoi neatinsã de silnicie. Chemînd
drept martor pe Dumnezeu ºi conºtiinþa femeii, regele a spus cã
n-ar fi rîvnit-o din capul locului dacã ar fi ºtiut cã era mãritatã;
dar întrucît a crezut cã e sora lui, nu socoteºte cã i-a fãcut
nedreptate. L-a rugat sã se împace cu el ºi sã-i redea
binecuvîntarea lui Dumnezeu. Dacã vrea cumva sã rãmînã la el,
va avea de toate din belºug, iar dacã va prefera sã plece, îi va
pune la îndemînã însoþitori ºi îl va înzestra el însuºi cu orice
lucru de care duce lipsã. Drept rãspuns la vorbele sale, Avraam
Pag. 22

i-a spus regelui cã nu l-a minþit cã se înrudeºte cu soþia lui (cãci

era fiica propriului sãu frate), ºi cã fãrã aceastã prefãcãtorie,
cãlãtoria i s-ar fi pãrut lipsitã de siguranþã. ªi întrucît nu credea
cã era pricina îmbolnãvirii regelui ºi îi dorea acestuia sãnãtate
deplinã ºi pe mai departe, i-a zis cã va rãmîne la el cu dragã
inimã. Atunci Abimelec i-a dat o parte din pãmîntul ºi avuþiile
sale, ºi împreunã au fãcut legãmînt sã trãiascã fãrã vicleºug,
pecetluindu-l printr-un jurãmînt rostit la o fîntînã care s-a numit
Beer-ªeba: care înseamnã: Fîntîna jurãmîntului. Aºa îi spun ºi
astãzi oamenii din partea locului.
2. La cîtãva vreme dupã aceea, aºa cum îi fãgãduise
Dumnezeu, Sara i-a nãscut lui Avraam un fiu; el i-a dat numele
de Isaac. Aceasta înseamnã rîs. Cãci Sara a rîs atunci cînd
Domnul i-a spus cã va deveni mamã, fiindcã nu mai spera, la o
vîrstã atît de înaintatã, sã zãmisleascã un prunc, ºi ca atare, aºa
ºi-a numit fiul. Ea însãºi împlinise 90 de ani, iar Avraam atinsese
pragul unui veac. La aceastã vîrstã amîndurora li s-a nãscut în
ultimul an un bãiat, pe care l-au tãiat împrejur în a 8-a zi de la
naºtere; aceastã zi o respectã pînã astãzi iudeii la tãierea împrejur
a fiilor lor. Dar arabii fac acelaºi lucru în al 13-lea an: cãci
Ismael, strãmoºul neamului lor, zãmislit de Avraam, împreunã cu
concubina lui, a primit tãierea împrejur la vîrsta aceea. Întregul
rost al spuselor mele îl voi lãmuri cu multã grijã.
3. Sara l-a iubit mai întîi pe Ismael, zãmislit de roaba ei Agar,
înconjurîndu-l cu multã rîvnã, de parcã ar fi fost propriul ei copil:
îl ocrotea în speranþa cã îi va fi urmaº. Dar dupã ce l-a nãscut pe
Isaac, a socotit cã nu se cãdea ca el sã fie crescut împreunã cu
Ismael, deoarece, avînd în vedere cã acela era mai mare, la
moartea tatãlui lor ar fi putut cu uºurinþã sã-l nedreptãþeascã pe
mezin. L-a sfãtuit aºadar pe Avraam sã facã în aºa fel încît sã-l
izgoneascã pe Ismael odatã cu mama lui. La început el n-a prea
vrut sã îndeplineascã dorinþa Sarei, pãrîndu-i-se o faptã din cale
afarã de crudã, alungarea unui copil la o vîrstã fragedã ºi a unei
f e me i l i p s i t ã d e o r i c e m i j l o c d e t r a i . D u p ã aceea, f i i n d c ã
Dumnezeu încuviinþase ceea ce plãnuise Sara, s-a lãsat convins ºi
l-a încredinþat mamei sale pe Ismael, care nu era în stare sã
strãbatã drumurile singur, ºi dîndu-i un ulcior de apã ºi o pîine,
i-a poruncit sã se ducã încotro o va mîna nevoia. De îndatã ce a
început sã ducã lipsã de merinde în timpul cãlãtoriei, Agar a fost
cuprinsã de îngrijorare ºi teamã. Cînd a rãmas aproape fãrã un
strop de apã, a lepãdat sub un brad copilul, care de abia îºi mai
trãgea suflarea, îndepãrtîndu-se pentru ca el sã nu-ºi dea duhul în
faþa ei. Dar i-a ieºit în întîmpinare îngerul Domnului, ºi arãtîndu-i
un izvor ce þîºnea în apropiere, i-a poruncit sã se îngrijeascã de
creºterea copilului: cãci marele ei noroc depinde de salvarea lui
Ismael. La auzul acestor prevestiri, femeia a prins iarãºi curaj, ºi
întîlnind în calea ei niºte pãstori, prin grija pe care i-au purtat-o
aceºtia, a scãpat teafãrã din jalnica ei nãpastã.
4. Cînd bãiatul a atins vîrsta bãrbãþiei, s-a însurat cu o femeie
care se nãscuse în Egipt (de unde îºi trãgea obîrºia ºi mama lui);
aceas t a i - a n ãs cu t 1 2 f i i : N ab ai o t h es , C ed ar u s , A b d eel u s ,
Massamas, Idumas, Masmas, Masses, Chodadus, Themanus,
 Pag. 23

Jeturus, Naphoesus ºi Cedmas. Aceºtia au populat întreaga þarã,

de la Eufrat ºi pînã la Marea Roºie, pe care o denumim Nabatena.
Ei ºi-au dat numele neamurilor ºi triburilor arabe, datoritã atît
propriei lor destoinicii, cît ºi demnitãþii lui Avraam.

Capitolul 13

1. Pe Isaac îl iubea mai presus de orice pãrintele Avraam,

fiindcã era unicul sãu fiu, dar ºi fiindcã Dumnezeu i l-a adus în
dar cînd atinsese pragul bãtrîneþii. Copilul însuºi sporea din ce în
ce mai mult bunãvoinþa ºi dragostea zãmislitorilor sãi, prin
cultivarea tuturor virtuþilor, prin afecþiunea arãtatã ambilor pãrinþi
ºi prin deplina lui evlavie faþã de Dumnezeu. Avraam îºi sprijinea
propria fericire pe rîvna de a-ºi lãsa fiul la adãpost de orice griji,
atunci cînd el nu va mai fi în viaþã: ceea ce se potrivea cu voinþa
Domnului Însuºi. Dornic sã punã la grea încercare devotamentul
lui Avraam faþã de El, i s-a arãtat în somn, ºi înºirînd toate
binefacerile de care avusese parte: biruinþa asupra duºmanilor
încãpuþi pe mîna lui ºi avuþiile pe care i le-a dãruit, întru fericirea
de acum a lui Isaac, a cerut sã-i închine ca victimã a jertfei chiar
pe acesta. I-a poruncit sã-l ia cu el pînã sus, pe muntele Moria, ºi
sã-l aducã acolo ardere de tot, dupã ce va fi înãlþat un jertfelnic
în locul acela. Cãci el îºi va putea dovedi pietatea în mãsura în
care va pune sau nu, salvarea copilului sãu mai presus de ceea ce
era pe placul ºi voia Domnului.
2. Convins cã ar fi nedrept sã nu dea ascultare lui Dumnezeu
în orice privinþã ºi sã nu-I ducã la îndeplinire toate cererile, prin
înþelepciunea Lui trãind toate vieþuitoarele, dupã propria-I vrere,
Avraam a tãinuit faþã de soþia lui ordinul pe care i-l dãduse
Domnul ºi faptul cã avea de gînd sã-ºi sacrifice fiul; nici mãcar
slujitorilor nu le-a suflat o vorbã despre intenþia lui, ca nu cumva
aceºtia sã împiedice jertfa închinatã lui Dumnezeu. A luat cu el
pe Isaac împreunã cu 2 slujitori ºi un asin, ca sã ducã în spinare
lucrurile trebuincioase pentru aducerea la îndeplinire a
sacrificiului, îndreptîndu-se spre munte. Dupã ce vreme de 2 zile
a drumeþit în tovãrãºia slujitorilor, în a 3-a zi a dat cu ochii de
munte, ºi lãsîndu-ºi în cîmpie ambii slujitori, a urcat numai cu
fiul sãu, pe piscul unde mai tîrziu regele David a înãlþat un
templu. Au cãrat sus toate lucrurile de care aveau nevoie pentru
sacrificiu, cu excepþia animalului de jertfã. Isaac, pe atunci în
vîrstã de 25 de ani, a pregãtit altarul ºi numaidecît a întrebat ce
anume vor aduce jertfã, de vreme ce nu dispuneau de nici o
v i c t i m ã ; i a r Av r a a m i - a z i s c ã a c e a s t a l e v a f i d ã r u i t ã d e
Dumnezeu Însuºi, Cel care oferã din belºug oamenilor lucrurile
de care duc lipsã - ºi totodatã le ºi rãpeºte bunurile cînd ei îºi pun
mare încredere în ele. Domnul le va da ºi victima cuvenitã, dacã
jertfa va fi pe placul Sãu.
3. Dupã ce altarul a fost înãlþat, lemnele despicate în douã
fiind puse pe el ºi toate lucrurile pregãtite pentru jertfã, Avraam
i-a vorbit astfel fiului sãu: Copilul meu, prin mii de rugãminþi
adresate lui Dumnezeu L-am rugat sã mi te naºti, iar dupã venirea
ta pe lume, n-am precupeþit nici o ostenealã ca sã te cresc ºi n-am
Pag. 24

socotit cã ar fi o mai mare fericire decît aceea de a te vedea

bãrbat, pentru ca murind, sã te fac pe tine moºtenitorul avuþiei
mele. Dar fiindcã am devenit tatãl tãu prin vrerea lui Dumnezeu,
iar El îmi cere acum sã renunþ la tine, îndur cu mult curaj jertfirea
ta. Te cedez aºadar lui Dumnezeu, Cel ce-mi cere asta în onoarea
Lui, El, care a fost î n t o t deauna milostivul meu apãrãtor ºi
sprijinitor. Întocmai cum te-ai nãscut, vei pãrãsi acum viaþa, nu
dupã mersul firesc al lucrurilor: oferit de propriul tãu tatã drept
jertfã lui Dumnezeu, Pãrintele Universului. Socot cã te-a gãsit
demn sã te stingi din viaþã, nu rãpus de o boalã, nici de rãzboi,
n i c i d e o r i c e a l t ã n ã p a s t ã , a º a c u m s e î n t î mp l ã î n d e o b º t e
o a m e n i l o r, c i c a u n u l c ã r u i a î i v a l u a s u f l e t u l î n t i m p u l
rugãciunilor ºi al jertfei sacre, aducîndu-l la El. Tu vei fi astfel
îngrijitorul ºi ocrotitorul bãtrîneþelor mele, drept pentru care
te-am ºi crescut, Domnul dîndu-þi locul binemeritat!
4. Isaac (care se cuvenea sã fie generos, cãci se nãscuse
dintr-un asemenea tatã), i-a aprobat fãrã ºovãialã discursul: el a
spus cã din capul locului n-ar fi meritat sã se nascã dacã încãlca
hotãrîrea Domnului ºi a tatãlui sãu ºi nu se supunea bucuros
voinþei amîndurora, fiind nedrept chiar ºi în cazul cînd n-ar fi
primit sã facã ce dorea doar tatãl sãu; aºa cã s-a îndreptat spre
altar, spre a fi adus jertfã. Acest lucru se înfãptuia negreºit, dacã
Dumnezeu nu S-ar fi împotrivit la timp. L-a strigat pe Avraam, pe
numele sãu, împiedicîndu-l astfel sã-ºi ucidã fiul. I-a zis cã nu din
dorinþa de a vãrsa sînge omenesc i-a poruncit sã-ºi înjunghie
copilul, ca sã-l rãpeascã cu atîta cruzime tatãlui pe cel dãruit de
El Însuºi, ci numai ca sã-l punã la încercare dacã-l va asculta, ºi
atunci cînd îi va cere o faptã cumplitã. Cunoscîndu-i ardoarea ºi
evlavia fãrã pereche, se bucurã de darul pe care i l-a adus; aºadar,
nu-l va lãsa de izbeliºte, de vreme ce meritã cu prisosinþã toatã
grija cu care i-a înconjurat mereu ºi pe el, ºi pe vlãstarul sãu:
acest fiu va atinge o vîrstã înaintata, avînd parte de o viaþã
fericitã, de feciori cuminþi ºi legitimi, cãrora le va lãsa o avuþie
mare. Domnul i-a mai prezis cã neamul sãu se va rãspîndi prin
multe ºi bogate popoare, care îºi vor aminti întotdeauna de
strãmoºul ºi întemeietorul neamului lor; iar urmaºii lui vor pune
stãpînire pe Canaan prin forþa armelor, stîrnind invidia celorlalþi
oameni. Dupã ce a spus acestea, Domnul le-a adus pe neaºteptate
un berbec pentru jertfã. Iar ei, vãzîndu-se redaþi unul altuia ºi
pãrtaºi ai fãgãduielilor unui noroc atît de mare, s-au îmbrãþiºat
cãlduros, au jertfit victima ºi s-au întors la Sara, unde au trãit
fericiþi, cãci Dumnezeu îi ajuta cu dragã inimã în toate lucrurile
pe care le puneau la cale.

Capitolul 14

1. La nu prea multã vreme dupã aceea a murit Sara, la vîrsta de

127 de ani. Ea a fost înmormîntatã în Hebron; canaanenii s-au
oferit sã-i dea un loc de înmormîntare din domeniul public,
Avraam cumpãrînd însã þarina cu 400 de sicli de la un oarecare
Efraim din Hebron. Avraam ºi urmaºii acestuia ºi-au înãlþat acolo
monumentele lor funerare.
 Pag. 25

Capitolul 15

1. Dupã aceea Avraam s-a însurat cu Chetura, care i-a nãscut

6 f i i , î nzestraþi cu mu l t ã p u t er e d e mu n cã º i î n þ el ep ci u n e:
Zambranes, Iazares, Madanes, Medianes, Iosubacus ºi Suus. ªi
aceºtia au avut copii la rîndul lor: lui Suus i s-au nãscut
Sabathones ºi Dadanes. Acesta i-a zãmislit pe Latusimus, Asuris
ºi Luomes; Madianes, pe Ephas, Ofren, Anochus, Ebidas ºi Eldas.
Pe toþi aceºtia, fii ºi nepoþi, Avraam i-a trimis sã întemeieze
colonii, iar ei au ocupat Trogloditis ºi acea parte din Arabia
Fericitã care se întinde pînã la Marea Roºie. Zice-se cã Ophren a
pornit într-o expediþie în Libia, pe care a ºi cucerit-o, iar nepoþii
lui, statornicindu-se acolo, i-au zis þãrii aceleia, Africa, dupã
numele sãu. Ca martor al acestor cuvinte îl iau pe Alexandros
Polyhistor, care spune urmãtoarele: Prezicãtorul Cleodemus,
numit ºi Malchus, care a depãnat istoria iudeilor aºa cum a scris-o
M o i s e, l eg i u i t o r u l i u d eu , p o vesteºte cã Avraam a zãmisl i t
împreunã cu Chetura mai mulþi copii. El redã ºi numele a 3 dintre
ei: Apher, Suris ºi Iaphra. Asiria s-a chemat astfel dupã Suris, de
la ceilalþi doi, Apher ºi Iaphra, îºi trag numele oraºul Aphra ºi
þara Africii. Ambii au sãrit în ajutorul lui Heracles, venit sã
poarte rãzboi împotriva Libiei ºi a lui Anteu. Heracles a luat-o de
soþie pe fiica lui Apher ºi ea l-a nãscut pe Didor. Din ultimul
descinde Sophones, de la care îºi trag numele sophacii, din rîndul
barbarilor.

Capitolul 16

1. Cînd Isaac era în jurul vîrstei de 40 de ani, pãrintele

Avraam a hotãrît sã i-o dea de nevastã pe Rebeca, nepoata fratelui
sãu Nahor, iar ca peþitor l-a trimis pe cel mai vîrstnic dintre
slujitorii sãi, dupã depunerea unui aspru jurãmînt. Legãmîntul s-a
înfãptuit în felul urmãtor: fiecare ºi-a pus mîna sub coapsa
celuilalt ºi L-a chemat pe Dumnezeu ca martorul faptelor lor
viitoare. Prin slujitorul sãu a trimis prietenilor de acolo niºte
daruri, care din pricinã cã erau rare sau lipseau cu desãvîrºire din
þinutul lor, urmau sã fie preþuite ca atare. Deoarece era greu sã
strãbaþi Mesopotamia iarna, din cauza noroaielor îngroºate, vara,
din cauza lipsei de apã, mai ales cã ºi tîlharii prãdau acele
þinuturi, încît drumeþii n-ar fi scãpat teferi dacã nu s-ar fi pãzit cu
strãºnicie, slujitorul a sosit dupã o lungã cãlãtorie în oraºul
Carrha. Odatã ajuns în nemijlocita apropiere a cetãþii,
credincioasa slugã a întîlnit multe fete venite sã scoatã apã din
fîntînã. L-a rugat aºadar pe Dumnezeu ca Rebeca, pe care Avraam
îl trimisese s-o peþeascã pentru fiul sãu, sã se afle printre fete,
dacã mãriþiºul va fi pe placul ei, iar semnul de recunoaºtere sã fie
refuzul celorlalte de a-i îngãdui sã bea, singura care se va învoi
fiind ea însãºi.
2. Cu asemenea gînduri s-a apropiat slujitorul de fîntînã ºi a
rugat fetele sã-i dea de bãut. Ele l-au refuzat, spunîndu-i cã au
nevoie de apã ca s-o ducã acasã ºi nu pot sã renunþe la ea (cãci
apa nu se scotea lesne din fîntînã); una din rîndul lor le-a mustrat
Pag. 26

p e t o at e p en tru morocãnoasa lor purtare f aþ ã d e g ãzd u i r ea

strãinilor, întrebîndu-le: ce fel de legãturi vor sã aibã ele cu
oamenii, cãrora nu se îndurã sã le dea mãcar apã? Ea însã i-a
îndeplinit cu voioºie dorinþa. Iar slujitorul, care trãgea mari
speranþe în urma tuturor acestora, dornic s-o cunoascã într-adevãr,
i-a lãudat generozitatea ºi bunãtatea, precum ºi faptul cã n-a
ºovãit sã vinã în ajutorul însetaþilor, cu preþul trudei sale. Apoi a
întrebat cine sînt pãrinþii ei, cãrora le-a dorit sã aibã noroc cu o
asemenea fiicã; apoi le-a urat ca ea sã aibã parte de un bãrbat
cumsecade ºi sã-i nascã copii legitimi. Ea nu s-a împotrivit sã-i
dezvãluie ce dorea sã ºtie, ci i-a spus ºi din ce neam se trãgea. I-a
zis: Mã numesc Rebeca, tatã mi-a fost Batuel, dar el s-a stins din
viaþã, iar fratele meu este Laban, care are în grijã întreaga
gospodãrie, împreunã cu mama noastrã, veghind sã-mi pãstrez
fecioria. Cînd a auzit acestea, slujitorul s-a arãtat bucuros, cã prin
faptã ºi vorbã, în chip vãdit L-a avut pe Dumnezeu ca ocrotitor în
timpul cãlãtoriei sale. Apoi el a scos un colier ºi alte asemenea
podoabe, cu care obiºnuiesc sã se gãteascã fecioarele, ºi le-a
oferit copilei, drept rãsplatã pentru potolirea setei ºi ca semn al
deosebitei sale preþuiri, spunîndu-i cã se cuvenea sã primeascã
asemenea recompense, fiindcã a întrecut în bunãtate atîtea fete.
Totodatã a rugat-o sã-i îngãduie sã poposeascã la ai ei, cãci
noaptea îl împiedicã sã-ºi continue cãlãtoria: ducea cu el ºi
podoabe femeieºti de mare preþ pe care zicea cã nu le poate
depune nicãieri în mai deplinã siguranþã decît la niºte gazde bune.
I-a spus cã despre omenia mamei ºi a fratelui ei ºi despre faptul
cã erau la fel de primitori, putea sã-ºi facã ºi singur o pãrere din
virtutea pe care o dovedea ea însãºi; nu va fi o povarã pe capul
lor, cãci el le va rãsplãti ospitalitatea, trãind pe cheltuiala lui.
Fata i-a mulþumit pentru buna pãrere pe care o avea despre
omenia pãrinþilor sãi, l-a mustrat totuºi, fiindcã îi socotea pe ai
sãi zgîrciþi: toate le va obþine de la ei pe degeaba. Va merge mai
întîi sã-l întrebe pe fratele ei, Laban, dacã se învoieºte sã-l
primeascã ºi îl va conduce apoi acasã la ea.
3. Cînd vorba a fost transpusã în faptã ºi drumeþul a devenit
oaspete, cãmilele sale au fost luate în primire ºi îngrijite de
slujitorii lui Laban, el fiind poftit la masã de cãtre gazdã. Dupã
cinã, a cuvîntat astfel cãtre fratele ºi mama fetei: Avraam este fiul
lui Tharrus, adicã ruda voastrã: cãci Nahor, bunicul copiilor tãi,
stãpîn al casei, a fost fratele lui Nahor, zãmislit de acelaºi tatã ºi
aceeaºi mamã. El m-a trimis la voi, ca s-o cer pe aceastã copilã de
soþie pentru fiul lui, care este legitim, crescut ca unic moºtenitor
al întregii sale averi. Fireºte cã ar fi putut sã-i aleagã dintre
femeile þinutului acela una foarte bogatã; dar el n-a vrut s-o
uneascã pe aceasta cu propriul fiu, din marele respect pe care-l
poartã neamului sãu, ºi cu el doreºte sã se însoþeascã prin nuntã.
Nu întîmpinaþi cu dispreþ rîvna ºi propunerea lui; cãci
binecuvîntarea lui Dumnezeu m-a întovãrãºit, norocoasã de-a
lungul cãlãtoriei mele ºi am dat lesne de copila ºi de casa voastrã.
Cînd am sosit în preajma oraºului, urmãrind numeroase fete
venite sã ia apã de la fîntînã, L-am rugat pe Dumnezeu ca ea sã
se afle printre acestea; ceea ce s-a ºi întîmplat. Daþi-vã ºi voi
 Pag. 27

î n cu v i i n þ ar ea la aceastã nuntã hotãrîtã d e D u mn ezeu º i p e

Avraam, cel care m-a trimis încoace cu atîta sîrguinþã, cinstiþi-l,
încredinþîndu-mi propria voastrã copilã. Întrucît au gãsit cererea
în cãsãtorie frumoasã ºi pe placul lor, recunoscînd în ea voinþa lui
Dumnezeu, Laban ºi mama lui au trimis fata în condiþiile cerute.
Isaac s-a cãsãtorit cu ea ºi a devenit stãpînul tuturor avuþiilor:
cãci copiii pe care i-a avut Chetura fuseserã trimiºi în colonii.

Capitolul 17

1. Nu prea mult dupã aceea a murit ºi Avraam, bãrbat fãrã

asemãnare în orice fel de virtute, deosebit de drag lui Dumnezeu
datoritã firii sale din cale afarã de evlavioasã. El a trãit 175 de ani
ºi a fost înmormîntat de cãtre fiii sãi Isaac ºi Ismael în Hebron,
alãturi de soþia lui, Sara.

Capitolul 18

1. Iar Isaac, dupã moartea lui Avraam, a lãsat-o însãrcinatã pe

femeia lui: pîntecul ei umflîndu-se mult, el s-a temut ºi L-a
întrebat pe Dumnezeu ce s-a întîmplat. Acesta i-a rãspuns cã
Rebeca îi va naºte doi gemeni, care vor fi zãmislitorii unor
neamuri purtînd numele copiilor ºi cã mezinul îl va întrece pe
fratele sãu mai mare. Dupã cîtãva vreme, aºa cum prezisese
Dumnezeu, lui Isaac i s-au nãscut doi gemeni, dintre care cel
vîrstnic era din creºtet pînã în tãlpi din cale afarã de pãros, cel
mic þinîndu-se cu mîna de cãlcîiul fratelui nãscut înaintea lui.
Tatãlui îi era drag fiul cel mare, care se numea Esau sau Seeiros,
fiindcã evreii spun pãroºilor seeiron. În schimb mama îl îndrãgea
pe mezin.
2. Cînd însã foametea bîntuia þinutul, Isaac, care era hotãrît sã
meargã în Egipt la porunca Domnului, s-a îndreptat spre Gherara.
Regele Abimelec l-a primit, datoritã legãturilor de ospeþie a
prieteniei sale cu Avraam. De unde la început s-a arãtat plin de
bunãvoinþã, invidia a fost cea care l-a împiedicat sã stãruie în
aceeaºi atitudine faþã de el. Vãzînd cã Dumnezeu era nespus de
bun cu Isaac ºi cã-l favoriza într-o asemenea mãsurã, regele l-a
alungat pe Isaac. Atunci acesta s-a dus într-o cîmpie ce se chema
Vale, un meleag situat nu prea departe de Gherara. Cînd el sãpa
aici o fîntînã, pãstorii au tãbãrît asupra lui, provocîndu-l la luptã,
ca sã-l împiedice sã-ºi termine lucrarea. Isaac n-a vrut sã le caute
pricinã ºi i-a lãsat sã creadã cã sînt mai puternici. A plecat
într-altã parte ºi a sãpat o nouã fîntînã, însã alþi pãstori ai lui
Abimelec s-au nãpustit sã-l silniceascã; a plecat ºi de aici, ca sã
poatã duce un trai sigur. Cînd regele i-a îngãduit în cele din urmã
sã sape o fîntînã fãrã nici o piedicã din partea lui, Isaac i-a spus
acesteia Rooboth, nume care înseamnã: meleag îndepãrtat. Dintre
fîntînile sãpate de el mai înainte, pe prima a numit-o Escon, care
înseamnã: Fîntîna luptei, pe a 2-a însã, Sitenna, nume ce indicã
duºmãnia.
3. Ceva mai tîrziu, puterea lui Isaac a atins culmea datoritã
averilor sale mari. Adînc îngrijorat cã se vor întoarce împotriva
Pag. 28

lui sporitele avuþii ale lui Isaac, mai ales cã ei trãiserã nu fãrã sã
se bãnuiascã unul pe altul, iar Isaac se îndepãrtase de el dintr-o
ascunsã duºmãnie, Abimelec s-a temut cã nu-i va mai sluji la
nimic vechea lor amiciþie, cãci Isaac era ispitit sã-ºi rãzbune
jignirea primitã, ºi ºi-a reînnoit prietenia, ducîndu-se însoþit doar
de Phicol, una dintre cãpeteniile oastei sale. Iar cînd a obþinut tot
ce ºi-a dorit de la bunãtatea lui Isaac, care de dragul prieteniei cu
tatãl sãu era gata sã ierte orice, Abimelec s-a întors acasã.
4. Esau, celãlalt fiu al lui Isaac, îndrãgit mult de acesta, la
împlinirea vîrstei de 40 de ani, s-a însoþit cu Ada, fiica lui Helon,
ºi cu Alibama, fiica lui Esebeon, doi dintre oamenii de seamã din
Canaan, sprijinindu-se în cãsãtorie doar pe opinia lui, fãrã sã-i
spunã nimic tatãlui sãu. Cãci Isaac n-ar fi îngãduit, desigur acest
lucru, dacã i s-ar fi cerut cumva pãrerea, fiindcã el nu ar fi
acceptat cu plãcere sã intre în legãturi de rudenie cu locuitorii
þinutului. Nevrînd sã-ºi necãjeascã feciorul, el nu s-a opus
cãsãtoriilor cu aceste femei, ci s-a hotãrît sã pãstreze tãcerea.
5. Cînd era deja vîrstnic ºi cu totul lipsit de lumina ochilor,
Isaac l-a chemat la el pe Esau, i s-a plîns de bãtrîneþe ºi de faptul
cã pierderea vederii ºi pacostea orbirii îl împiedicau sã ducã la
îndeplinire slujirea Domnului, rugîndu-l sã plece la vînãtoare ºi
din sãlbãticiunea rãpusã sã-i pregãteascã o mîncare. Dupã ce se
va fi ospãtat cu ea, urma sã-l roage pe Dumnezeu sã fie
sprijinitorul ºi ocrotitorul fiului sãu în întreaga lui viaþã; i-a spus
cã el nu ºtia sigur cînd va muri, dar n-ar vrea sã se despartã de
lume fãrã ca prin rugãminþi sã fi atras milostenia lui Dumnezeu
asupra urmaºului sãu.
6. Esau s-a grãbit sã plece la vînãtoare. Dar Rebeca, socotind
cã se cuvenea sã-l roage pe Dumnezeu sã-ªi coboare
binecuvîntarea asupra lui Iacov, i-a cerut acestuia, fãrã ºtirea lui
Isaac, sã înjunghie niºte iezi ºi din ei sã pregãteascã o mîncare.
Iacov a dat ascultare mamei sale ºi a îndeplinit tot ce-l învãþase
ea. Acoperindu-ºi apoi braþele cu blãniþele iezilor, pentru ca
propriu-i tatã sã-l ia drept Esau, datoritã faptului cã pielea
acestuia era nãpãditã de pãr (cãci în toate privinþele gemenii
semãnau între ei ºi doar prin asta se deosebeau), ºi stãpînit de
teama cã înainte de rostirea rugãciunilor, Isaac sã nu descopere
înºelãciunea, ºi în mînia lui, binecuvîntarea sã se preschimbe în
blestem, Iacov i-a adus pãrintelui sãu cina de îndatã ce mîncarea
a fost gãtitã dupã placul lui. Isaac, care-l recunoscuse dupã glasul
sãu aparte, i-a cerut sã se apropie. Dar Iacov ºi-a întins spre el
braþele acoperite cu blãniþe de iezi, ºi cînd a simþit cã era pãros,
Isaac a exclamat: Dupã glas semeni cu Iacov, totuºi dupã desimea
pãrului, îmi pari a fi Esau!
7. Fãrã sã se gîndeascã la vreo faptã rea, dupã ce a mîncat,
Isaac a trecut la rugãciuni ºi la invocarea lui Dumnezeu, spunînd:
Stãpînitorul tuturor veacurilor ºi fãuritorilor lumii întregi, Tu ai
fãgãduit pãrintelui meu un mare numãr de norocoase avuþii, iar pe
mine m-ai cinstit cu prosperitatea de faþã! Ai promis urmaºilor
mei cã le vei fi ocrotitorul ºi împãrþitorul unor bunuri din ce în ce
mai numeroase; adevereascã-Þi-Se fericitele auspicii ºi nu mã
dispreþui pentru slãbiciunea de acum, datoritã cãreia am ºi mai
 Pag. 29

mare nevoie de Tine. Pãstreazã-mi teafãr feciorul, pãzeºte-l de

atingerea oricãrui rãu, hãrãzeºte-i o viaþã fericitã ºi stãpînirea
bunurilor pe care i le poþi pune la îndemînã. Fã ca duºmanii sã-i
ºtie de fricã, iar prietenii sã-l cinsteascã ºi sã-l îndrãgeascã!
8. Aºa se ruga lui Dumnezeu, crezînd cã era vorba de Esau. De
abia îºi încheiase spusele, cã Esau se ºi întorsese de la vînãtoare;
Isaac ºi-a dat seama de înºelãciune, dar n-a suflat o vorbã. Esau
i-a cerut sã fie binecuvîntat ca ºi fratele sãu. Tatãl ferindu-se sã
facã asta, fiindcã toate rugile fuseserã rostite în favoarea lui
Iacov, Esau a deplîns faptul cã fusese amãgit. Înduioºat de
lacrimile vãrsate de el, tatãl sãu i-a spus cã el se va distinge în
îndeletnicirile vînãtoreºti, în puterea trupeascã ºi în mînuirea
armelor ºi faima i se va prelungi de-a pururi în urmaºii lui; dar
propriului frate va trebui sã i se supunã.
9. Temîndu-se pentru Iacov, cã fratele sãu se va rãzbuna pe el
fiindcã fusese înºelat cu prilejul rugãminþilor pãrinteºti, mama a
cãutat sã-l punã la adãpost de primejdii: cãci ea l-a convins pe
soþul ei sã-l trimitã pe Iacov în Mesopotamia, ca sã se înfrãþeascã
cu o femeie din neamul sãu. Chiar ºi Esau a luat în cãsãtorie pe
Basemata, fiica lui Ismael, fãrã încuviinþarea tatãlui ei. Isaac nu
era deloc favorabil canaaneenilor ºi nu vedea cu ochi buni
legãturile lui de rudenie cu aceºtia. Totuºi Esau s-a cãsãtorit cu
Basemata ºi a iubit-o mai presus de orice.

Capitolul 19

1. Trimis de mama lui în Mesopotamia, ca s-o ia pe fiica

unchiului sãu Laban, nunta primind încuviinþarea lui Isaac, care
a urmat sfatul soþiei sale, Iacov a strãbãtut Canaanul, ºi datoritã
urii pe care o purta localnicilor, nu voia sã poposeascã la nici
unul dintre ei, ci îºi petrecea noaptea sub cerul liber, cu capul
sprijinit de cîteva pietre strînse sub cãpãtîiul sãu; în timpul
somnului, el a avut o vedenie. I s-a pãrut cã vede o scarã care
ajungea de la pãmînt pînã la cer ºi pe treptele ei pogorau fãpturi
ce se aflau mai presus de firea omeneascã, iar în capul scãrii i S-a
înfãþiºat aievea Dumnezeu, strigîndu-l pe nume ºi spunîndu-i
urmãtoarele vorbe: Iacobe, tu care ai un pãrinte bun ºi un bunic
vestit pentru marea lui virtute, nu trebuie sã te sinchiseºti de cele
ce þi se întîmplã acum, ci sã speri în vremuri mai bune. Cãci sub
deplina Mea ocrotire, avea-vei parte de-o nesfîrºitã mulþime de
bunu ri. ªi pe Avraam l-am adus din Mesopotamia încoace,
alungat de rudele sale, iar pe tatãl tãu l-am fãcut fericit în toate
privinþele. Nici soarta ta nu va fi deloc mai rea. Porneºte aºadar
la drum cu dragã inimã, sub cãlãuzirea Mea. Nunta pe care o pui
la cale va fi una norocoasã ºi þi se vor naºte copii buni. Mulþimea
lor va fi greu de numãrat ºi vlãstarele tale se vor înmulþi întruna;
acestora le voi dãrui stãpînirea þãrii ºi urmaºilor lor, care vor
popu la întregul pãmînt ºi marea pînã unde strãbate lumina
soarelui. N-ai teamã de nici o primejdie, nu te feri sã înfrunþi
oricît de multe osteneli, cãci toate faptele tale se vor desfãºura
sub povãþuirea ºi grija Mea, nu numai acum - ci ºi în viitor!
2. Acestea au fost cele prezise de Dumnezeu lui Iacov. Nespus
Pag. 30

de bucuros pentru ceea ce i-a fost datã sã vadã ºi sã audã, a turnat

ulei peste piatrã, fiindcã deasupra ei a primit fãgãduiala unui
noroc atît de mare, fãcînd solemnul legãmînt cã va aduce aici o
jertfã, dacã va scãpa viu ºi nevãtãmat, ºi cã-I va oferi Domnului
a 10-a parte din toatã agonisita lui, în cazul cînd se va întoarce.
Iacov a socotit cã locul meritã sã fie numit Betel, ceea ce în limba
elenã se cheamã: Casa lui Dumnezeu.
3. De acolo, el s-a îndreptat voiniceºte spre Mesopotamia ºi a
ajuns în Charra. Cînd a întîlnit în împrejurimile oraºului pãstori,
bãieþi ºi fete, stînd în jurul fîntînii, s-a îndreptat spre aceºtia ºi
le-a cerut apã de bãut. Intrînd în vorbã cu ei, i-a întrebat dacã îl
cunoºteau pe Laban, o rudã de-a lui, ºi dacã el mai trãieºte încã.
Toþi i-au rãspuns cã îl ºtiau bine (cãci nu era unul dintre cei care
pot fi trecuþi cu vederea), cã fata lui îi pãstoreºte turma împreunã
cu ei, rãmînînd miraþi cã nu era de faþã. De la ea, i-au spus ei,
poþi sã afli pe îndelete tot ce doreºti sã ºtii! În timp ce vorbeau,
a apãrut ºi fata, împreunã cu pãstorii care o însoþeau; ei l-au
arãtat atunci pe Iacov, zicîndu-i: Strãinul ãsta a venit sã întrebe
de tatãl tãu. Ea s-a bucurat copilãreºte de sosirea lui Iacov ºi l-a
întrebat cine este, de unde a venit la ei ºi ce nevoie l-a mînat
încoace; s-a arãtat gata sã-i fie ea însãºi de folos în atingerea
scopului pentru care a venit.
4. Subjugat nu de faptul cã-i era rudã, nici de bunãvoinþa ei,
ci de dragostea lui faþã de fatã, Iacov a rãmas o vreme
înmãrmurit, vãzînd cã avea un chip atît de frumos, cum rareori
mai întîlneai la femeile din vremea aceea, ºi i-a vorbit astfel: între
mine ºi tine ºi tatãl tãu, dacã eºti într-adevãr fiica lui Laban,
existã o legãturã de rudenie care întrece vîrsta mea ºi a ta: cãci
Avraam ºi Aran ºi Nahor s-au chemat fiii lui Tharrus, iar Batuel,
bunicul tãu, a fost fiul lui Nahor, Avraam ºi Sara, fiica lui Arran,
fiind pãrinþii tatãlui meu, Isaac. Dar mai avem o înrudire mai
strînsã ºi mai proaspãtã, care ne leagã unul de altul: Rebeca,
mama mea, este sora tatãlui tãu, Laban, fiind nãscuþi din acelaºi
tatã ºi de aceeaºi mamã; sîntem adicã veri, eu ºi cu tine. Sosesc
acum aici ca sã vã salut ºi sã reînnoiesc vechea noastrã rudenie!
Atunci ea ºi-a amintit, aºa cum li se întîmplã copiilor, ceea ce
auzise odinioarã de la tatãl sãu despre Rebeca, ºi întrucît ºtia cã
numele ei avea darul sã încînte urechile pãrinþilor sãi, vãrsînd
lacrimi de dragul propriului ei tatã, l-a îmbrãþiºat pe Iacov, ºi
dupã ce l-a salutat, i-a spus: Nespus de mare-i bucuria pe care o
aduci pãrintelui meu ºi familiei întregi, cãci el n-a dat-o uitãrii pe
mama ta, vorbindu-ne adesea de ea; mulþumitã ei, sã vezi ce mult
te va preþui! L-a rugat apoi s-o însoþeascã pînã la tatãl ei, ca sã
nu-i mai amîne plãcerea pe care i-o va face vederea lui.
5. Dupã rostirea acestor vorbe de bun venit, fata l-a dus pe
oaspete în faþa lui Laban. Recunoscut imediat de unchiul sãu,
Iacov, care n-avea nici un motiv sã fie sfios între prieteni, i-a
prilejuit gazdei sale o deosebitã plãcere prin neaºteptata lui
sosire. Dupã cîteva zile, Laban i-a spus cã bucuria prezenþei lui
stã mai presus de ceea ce ar fi în stare sã exprime vorbele sale;
þine însã sã afle ce anume l-a fãcut sã plece, pãrãsindu-ºi mama
ºi tatãl, care erau bãtrîni, avînd mare nevoie de ajutorul sãu; el
 Pag. 31

însuºi îi va acorda sprijinul ºi ajutorul necesar pentru înfãptuirea

tuturor dorinþelor lui. Iacov i-a înfãþiºat cum a decurs întreaga
întîmplare, zicîndu-i cã Isaac are doi gemeni, pe el ºi pe Esau;
fiindcã i-au fost înºelate speranþele legate de binecuvîntarea
pãrinteascã, strãmutatã prin vicleºugul mamei lor asupra fratelui
mai mic, Esau vrea sã-l ucidã, de vreme ce el, Iacov, i-a rãpit
domnia pe care Dumnezeu i-o hãrãzise lui, însuºindu-ºi fericirea
pe care tatãl însuºi Îl rugase pe Dumnezeu s-o reverse asupra lui.
Iatã aºadar pricina sosirii lui aici, la aceasta adãugîndu-se ºi
porunca mamei sale. Noi avem aproape pretutindeni niºte fraþi sau
rude din acelaºi sînge, totuºi mama ne rãmîne fãptura cea mai
ap r o p i at ã, î n s i t u a þ i a d e acu m - a mai s p u s el - n u - mi p u n
nãdejdea decît în tine, dupã Dumnezeu , C el car e mi -a fost
oblãduitor în decursul cãlãtoriei mele!
6. Laban l-a asigurat cã-i va arãta întreaga lui prietenie în
numele pãrinþilor, dar ºi de dragul mamei sale, faþã de care îºi va
dovedi iubirea chiar ºi în absenþa ei. I-a spus cã vrea sã-l întrebe
dacã nu doreºte sã se îngrijeascã de turmele sale, avînd depline
puteri asupra lor: iar cînd va pofti sã se întoarcã la pãrinþii lui, va
pleca de la el încãrcat de daruri ºi de acele cinstiri care sã fie
demne de înrudirea lor atît de strînsã. Iacov a primit cu bucurie
vorbele auzite ºi i-a zis cã dornic sã rãmînã la el, era gata sã
primeascã orice fel de muncã, dupã propriul lui plac, dar ca
rãsplatã a cerut-o de soþie pe Rahela, cãreia îi purta un deosebit
respect, pentru cã l-a ajutat sã pãtrundã în casa lui (cãci
dragostea pe care o purta copilei i-a inspirat spusele sale).
Laban a fost încîntat ºi i-a promis mîna fetei sale, întrucît nici nu
putea sã-ºi doreascã un ginere mai acãtãrii. Dar nunta lor nu putea
sã aibã loc decît dacã el va mai rãmîne cîtãva vreme la el, cãci el
nu se îndurã sã-ºi lase fiica sã se mãrite cu un soþ de acolo. Iacov
a fost de acord cu asta ºi s-a ajuns la o învoialã de 7 ani. A
hotãrît ca în acest rãstimp sã-l slujeascã pe socrul sãu pentru ca
el sã-i punã la încercare destoinicia ºi sã-ºi dea seama mai bine
cu ce f el de bãrbat avea de-a face. Laban a acceptat aceste
condiþii, ºi dupã scurgerea termenului stabilit, a pregãtit ospãþul
de nuntã. La sosirea nopþii, fãrã ca Iacov sã bãnuiascã ceva, i-a
vîrît în aºternut pe cealaltã fiicã a lui, mai mare decît Rahela, dar
cu un chip mai puþin atrãgãtor. Amãgit de vin ºi de întuneric,
Iacov a intrat la ea; la lumina zilei, el a observat înºelãciunea ºi
l-a învinuit pe Laban de perfidie. Acesta s-a scuzat cã a fost silit
sã facã acest lucru. Cãci nu rãutatea l-a împins s-o înlocuiascã pe
Rahela cu Lia, ci o pricinã mult mai serioasã. Totuºi el nu are
nimic împotriva nunþii lui cu Rahela, ci i-o va da de soþie dupã
alþi 7 ani, dacã o iubeºte cu adevãrat. Iacov i-a dat
consimþãmî n t u l , co n v i n s cã i u b irea lui pentru Rahela nu-i
permitea sã aleagã altã cale. Aºa cã dupã ce au trecut alþi 7 ani,
a avut loc nunta lui cu Rahela.
7. Fiecare sorã a primit de la tatãl ei cîte o slujitoare: Lia pe
Z i l p a , º i R a h e l a p e B i l h a , n e f i i n d n i c i u n a r o ab ã, ci d o a r
subordonatã. Tare greu îndura Lia iubirea soþului ei faþã de
Rahela ºi aºtepta sã se bucure de mai multã cinste din partea lui
dacã îi va dãrui copii, înãlþînd stãruitoare rugi Domnului în
Pag. 32

vederea acestui lucru. Cînd a nãscut un bãiat, iar bãrbatul s-a

apropiat mai mult de ea, Lia l-a numit Ruben, fiindcã îl obþinuse
prin milostenia Domnului: acesta era înþelesul numelui sãu. Mai
tîrziu ea a nãscut alþi 3 fii: Simeon, al cãrui nume înseamnã:
Domnul m-a auzit, apoi Levi, adicã cel ce întãreºte legãtura, ºi
Iuda, al cãrui nume semnificã: aduce mulþumire. Atunci Rahela,
mînatã de teama cã rodnicia surorii mai mari îi va scãdea trecerea
de care se bucura în faþa bãrbatului ei, l-a fãcut pe Iacov sã intre
la propria-i slujitoare, Bilha. Aceasta i-a nãscut un fiu, Dan, al
cãrui nume în limba greacã se traduce prin: ales de Dumnezeu.
Mai apoi, ea l-a zãmislit pe Neftali, care înseamnã: nebiruit de
nici o viclenie. ªi Lia a fãcut la fel, întorcînd cu dibãcie ºiretlicul
împotriva surorii sale. Zilpa a nãscut la rîndul ei un fiu, pe Gad;
aºadar, acesta poate fi numit: norocosul; dupã el a urmat Aºer,
adicã aducãtor de fericire, fiindcã a sporit ºi mai mult fericirea
Liei. Dar Ruben, fiul cel mai mare al Liei, i-a adus mamei sale
fructe de mãtrãgunã, ºi vãzîndu-le, Rahela a rugat-o sã-i dea o
parte din ele, fiindcã le mînca cu mare poftã. Lia nici nu a vrut sã
audã ºi i-a cerut sã se mulþumeascã cu faptul cã i-a rãpit iubirea
soþului ei. Ca sã mîngîie sufletul surorii sale, Rahela i-a zis cã se
î n v o i eº t e ca î n n o a p t e a u r m ã t o a r e , b ã r b a t u l ei s ã î mp ar t ã
aºternutul cu Lia. Aceasta a primit bucuroasã, iar Iacov s-a culcat
cu ea, fãcîndu-i încã un fiu, pe Isahar, ceea ce înseamnã nãscut
drept rãsplatã. L-a zãmislit ºi pe Zabulon, zãlogul bunãvoinþei
faþã de ea; lor le-a urmat ºi o fiicã, Dina. Ceva mai tîrziu, ºi
Rahela a nãscut un bãiat, pe Iosif, numele sãu avînd înþelesul de
adaos la ceea ce va urma.
8. În tot rãstimpul care a durat vreo 20 de ani, Iacov a pãscut
ºi îngrijit turmele socrului sãu. Dupã scurgerea acestei perioade,
el a dorit sã primeascã permisiunea de a pleca de la el împreunã
cu soþiile sale. Deoarece socrul nu-i dãdea dezlegarea, el s-a
hotãrît sã facã totul în mare tainã. ªi-a întrebat aºadar soþiile ce
pãrere aveau despre plãnuita cãlãtorie. Întrucît plecarea era pe
placul lor, Rahela ºi-a însuºit ºi idolii cãrora li se aduceau
închinãciuni din vechime încoace ºi a fugit împreunã cu sora ºi cu
copiii lor, de-o parte ºi de alta, dar ºi cu slujitoarele ºi fiii
acestora, luîndu-ºi chiar ºi întreaga avuþie. Iacov a mînat deoparte
o jumãtate din turmã, fãrã ca Laban sã prindã de veste. Deºi Iacov
o învãþase sã dispreþuiascã orice cinstire a zeilor, Rahela a luat cu
ea ºi idolii, pentru ca, în eventualitatea cã tatãl ei o urmãrea,
ajungîndu-i din urmã, sã mijloceascã prin aceºtia iertarea pentru
fuga lor.
9. Despre fuga lui Iacov ºi a fiicelor sale a aflat de abia dupã
3 zile Laban, care plin de mînie, a ºi pornit în urmãrirea lor cu o
ceatã puternicã; în a 7-a zi, a dat de ei pe o colinã, unde se
opriserã pentru odihnã. Deocamdatã, fiindcã tocmai se înserase,
i-a lãsat în pace. Dar Domnul i s-a arãtat în somn ºi l-a sfãtuit pe
Laban sã-ºi întîmpine ginerele ºi propriile-i fiice cu gîndul de
împãcare, fãrã sã le provoace nici o silnicie sub imperiul mîniei;
m a i d e g r a b ã s ã î n c h e i e u n p a c t c u I a c o v, z i c î n d u - i c ã E l
(Dumnezeu) va lupta alãturi de acesta, dacã-l va ataca cumva din
dispreþ faþã de oastea lui mai micã. Potrivit celor prevestite de
 Pag. 33

Dumnezeu, Laban l-a chemat la el pe Iacov în ziua urmãtoare, ca

sã stea de vorbã amîndoi, povestindu-i visul pe care-l avusese.
Cînd Iacov a venit plin de încredere la el, a început sã-l
învinuiascã ºi sã-l mustre, cã venindu-i în casã sãrac ºi lipsit de
orice mijloace de trai, l-a gãzduit ºi i-a oferit cu dãrnicie tot
belºugul de care dispunea: Þi-am dat fiicele mele în cãsãtorie - i-a
spus el - nãdãjduind cã prin aceastã legãturã voi întãri prietenia
ta faþã de mine. Fãrã sã-þi respecþi propria mamã, nici înrudirea
prin care sîntem legaþi unul de altul, nici soþiile tale ºi nici mãcar
copiii al cãror bunic sînt, tu te-ai lãsat condus de legile
rãzboiului: mi-ai jefuit averile, mi-ai înduplecat fetele sã fugã de
tatãl lor, luînd acasã la tine sfintele odoare ale patriei, pe care
strãbunii mei le-au înconjurat cu cea mai mare veneraþie! Ceea ce
duºmanul de-abia cuteazã sã facã duºmanului sãu, mi-ai fãcut tu,
care-mi eºti rudã ºi chiar nepot dupã sorã, soþul fiicelor mele, ºi
pe deasupra, oaspete ºi comesean din vatra casei! Ca rãspuns la
vorbele lui Laban, Iacov i-a zis cã nu numai în el, ci în toþi
ceilalþi a sãdit Dumnezeu iubirea de patrie ºi drept este ca, dupã
atîta vreme, sã se întoarcã ºi el în þara lui. Cît priveºte învinuirea
de jefuire a turmelor tale - a adãugat el - ia aminte cã ai putea fi
t u î n s u þ i co n d am n a t d e u n a l t j u d e c ã t o r p e n t r u p r o p r i a - þ i
nedreptate! Îmi datorezi mai degrabã mulþumiri pentru faptul cã
þi-am pãstrat ºi þi-am sporit averile. ªi cum se face cã mai presus
de asta, nu te abaþi de la dreptate, tu, cel ce rabzi cu greu cã eu
mi-am luat cu mine doar o micã parte din întreg? În legãturã cu
fiicele tale, aflã cã ele au pornit la drum cu mine, nu datoritã
sfaturilor mele rele, ci devotamentului propriu pe care femeile
mãritate sînt îndreptãþite sã-l aibã faþã de soþii lor. Nu atît pe
mine mã urmeazã ele, cît mai ales pe copiii lor. Asemenea vorbe
a rostit Iacov spre a-i dovedi cã nu i-a fãcut nici o nedreptate. L-a
dat de gol pe Laban ºi l-a învinuit apoi cã deºi era fratele mamei
sale ºi l-a unit prin cãsãtorie cu fiicele sale, i-a impus niºte
condiþii grele prin care l-a asuprit vreme de 20 de ani. Despre
faptele de dragul cãrora a fost pusã la cale înºelãtoria de la nuntã,
în pofida nedreptãþii lor, el a vorbit cu îngãduinþã, mult mai grave
fiind evenimentele petrecute dupã nuntã, în stare sã alunge ºi un
vrãjmaº. Prea asprã a fost purtarea lui Laban faþã de Iacov. Cãci
vãzînd cã Dumnezeu îl sprijinea în orice dorea el sã facã, îi
fãgãduia cã-i va da ba din oile care se nãºteau cu blanã albã, ba
din cele cu blanã neagrã. Iar cînd oile hãrãzite lui Iacov se
înmulþeau prea mult, nu-ºi mai respecta cuvîntul, ci fãgãduia cã-i
va da mioare în anul urmãtor, fiindcã îl invidia pentru creºterea
avuþiei sale, promiþîndu-i doar cînd nu spera cã prãsila va fi mare
ºi înºelîndu-l cînd sporul se adeverea.
10. Totuºi pentru gãsirea sfintelor odoare furate, Iacov a
poruncit sã se cotrobãiascã pretutindeni. Laban s-a apucat sã facã
chiar el cercetarea, ºi cum a aflat de asta, Rahela a ºi ascuns idolii
sub samarul cãmilei care o ducea în spinare; ºedea deasupra,
spunîndu-i cã suferea de pe urma sorocului ei de purificare.
Atunci Laban n-a scotocit mai departe, crezînd cã fiica lui, aflatã
într-o asemenea situaþie, nu s-ar fi putut apropia de idoli. Apoi
Laban i-a jurat lui Iacov cã va da uitãrii jignirea pe care i-o
Pag. 34

adusese, celãlalt, la rîndul lui, fãgãduind solemn sã rãmînã

credincios în dragoste fiicelor sale. Acest legãmînt a fost încheiat
pe un munte unde amîndoi au înãlþat un stîlp de forma unui altar.
De aceea, colina a primit numele de Galaad, iar þara s-a chemat
Galadena. Dupã ce au sãrbãtorit printr-un ospãþ jurãmîntul fãcut,
Laban s-a întors acasã la el.

Capitolul 20

1. În vreme ce cãlãtorea spre Canaan, Iacov a avut niºte

vedenii care i-au trezit mari speranþe în viitorul lui. ªi a numit el
locul, Casa lui Dumnezeu. Nerãbdãtor sã afle ce gînduri avea
fratele sãu faþã de el, a trimis iscoade, care sã cerceteze totul cu
g r i j ã , t emî n d u - s e d e el d at o r i t ã b ãn u i el i l o r l u i mai v ech i .
Premergãtorii sãi au primit misiunea sã-i spunã lui Esau cã ºi-a
pãrãsit de bunãvoie þara, spre a nu fi nevoit sã locuiascã împreunã
cu mîniosul lui frate, iar acum, convins cã dupã atîta amar de
vreme s-ar putea ajunge la o împãcare, Iacov se va întoarce acasã,
aducîndu-ºi femeile ºi copiii, precum ºi averile dobîndite prin
propria-i hãrnicie, astfel ca el însuºi ºi tot ce are mai de preþ sã
ajungã la cheremul lui. Fiindcã socoteºte cã nu cere un mai mare
noroc decît acela de a împãrþi cu fratele sãu atîta cît i-a dãruit
Dumnezeu. Solii i-au transmis acestuia mesajele sale. Esau s-a
bucurat mult ºi s-a grãbit sã iese înaintea fratelui sãu, cu 400 de
oºteni bine înarmaþi, iar Iacov, aflînd cã el vine sã-l întîmpine cu
o oaste aºa de numeroasã, s-a înspãimîntat de-a binelea. Dar ºi-a
pus nãdejdea mîntuirii sale în mîinile lui Dumnezeu, luîndu-ºi
mãsurile de prevedere, ca sã scape teferi el însuºi ºi ai sãi, dacã
aceºtia s-ar fi dedat la acte duºmãnoase. În acest scop ºi-a
distribuit supuºii, ºi în timp ce unora le-a spus sã meargã înaintea
lui, altora le-a poruncit sã-l urmeze îndeaproape, pentru ca
înaintaºii, dacã vor fi hãrþuiþi de atacurile lui Esau, sã-ºi gãseascã
refugiul la oastea rãmasã la urmã. Dupã ce ºi-a orînduit astfel
oamenii sãi, a trimis fratelui sãu niºte daruri. Ele erau alcãtuite
din vite de povarã ºi dintr-o mulþime de patrupede felurite, care
urmau sã se bucure oricum de preþuirea primitorilor datoritã
raritãþii lor. Animalele pãºeau la mari intervale unul de altul,
pentru ca ele sã soseascã într-un ºir neîntrerupt, lãsînd sã se
creadã cã erau numeroase: se pãrea cã darurile vor îmblînzi mînia
lui Esau, dacã mai era încã supãrat. Ca atare, Iacov a poruncit
trimiºilor lui sã-i vorbeascã cu blîndeþe.
2. Dupã ce ºi-a petrecut ziua întreagã ca sã impunã aceastã
ordine, la coborîrea serii a pus în miºcare coloana alor sãi. Cînd
însã oamenii au trecut prin vad torentul ce se numea Iabacchus,
Iacov, rãmas ceva mai în urmã, a dat peste o întruchipare, cu care
ºi-a mãsurat puterile; el a ieºit biruitor în luptã, dovedindu-se mai
puternic decît întruchiparea. Ea a prins glas ºi prin spusele sale
l-a îndemnat sã se bucure de ceea ce i s-a întîmplat ºi sã nu-ºi
închipuie cumva cã a luptat cu un potrivnic neînsemnat, învinsul
sãu fiind îngerul Domnului. Acest lucru înseamnã pentru el
prevestirea unui mare noroc, cãci neamul sãu nu se va stinge
niciodatã ºi nici un muritor nu va întrece vreodatã puterile sale.
 Pag. 35

Îngerul i-a mai poruncit ca de acuma încolo sã-ºi ia numele de

Israel, ceea ce în limba ebraicã înseamnã: cel ce a luptat cu
îngerul. Acestea le-a prevestit îngerul la cererea lui Iacov: cînd
însã ºi-a dat seama cã era îngerul Domnului, l-a rugat sã-i prezicã
soarta viitoare. Dar cum a rostit aceste vorbe, întruchiparea a
dispãrut fãrã urmã. Bucuros de ceea ce i-a fost dat sã audã, Iacov
a numit locul Betel. Cuvîntul are înþelesul de faþa lui Dumnezeu.
D ar î n t r u cî t d e pe u r ma l u p t ei s - a al es cu o d u r er e l a v î n a
ºoldului, s-a ferit de atunci încolo sã se înfrupte din aceastã parte
a trupului; nici nouã nu ne este îngãduit sã ne hrãnim cu aºa ceva,
datoritã lui.
3. Cînd însã a auzit cã fratele sãu nu se aflã prea departe,
Iacov a poruncit soþiilor lui sã se retragã, fiecare cu slujitoarele
proprii, ºi sã urmãreascã de departe lupta bãrbaþilor, dacã Esau o
dorea cu orice preþ. El însuºi a îngenuncheat înaintea fratelui sãu,
cînd acesta s-a apropiat de el, fãrã sã aibã nici un gînd rãu în
sinea lui. Dupã ce l-a îmbrãþiºat, Esau l-a întrebat pe Iacov despre
ceata lui de copii ºi de femei, ºi cunoscîndu-i pe toþi îndeaproape,
a vrut sã-i conducã chiar el la tatãl lui. Dar Iacov a invocat ca
pretext oboseala turmelor, aºa cã Esau s-a întors la Seir: el
sãlãºluia acolo. Locul a primit numele de Pãrosul, datoritã pãrului
care-i nãpãdise tot trupul.

Capitolul 21

1. Apoi Iacov a sosit la Skenas, cum se numeºte locul ºi azi,

de unde s-a îndreptat spre Sichim; ºi acesta este un oraº
canaanean. Sichimiþii fiind într-o zi de sãrbãtoare, Dina, singura
fatã a lui Iacov, a pãtruns în oraº, spre a vedea ce podoabe purtau
femeile din þinutul acela. A pus ochii pe ea Sychem, fiul regelui
Emmor, care a rãpit-o ºi a necinstit-o, ºi cãzîndu-i dragã fata, ºi-a
rugat propriul pãrinte sã i-o cearã de nevastã. Acesta i-a fãcut pe
plac, a venit la Iacov ºi l-a rugat s-o uneascã pe Dina cu fiul sãu,
Sychem, dupã datinã. Iacov, care nici nu putea sã-l refuze datoritã
înaltului rang al peþitorului, nici nu socotea cã-i bine sã-ºi dea
fiica dupã un strãin, i-a cerut un rãgaz, ca sã delibereze asupra
propunerii pe care i-o fãcuse. Regele a plecat, sperînd cã Iacov va
încuviinþa aceastã nuntã. Atunci Iacov a dezvãluit fiilor sãi
batjocura înduratã de Dina ºi propunerea lui Emmor ºi le-a cerut
sfatul asupra celor ce le rãmîneau de fãcut. Cei mai mulþi au
pãstrat tãcerea, fãrã sã ºtie ce trebuiau sã întreprindã. Dar Simeon
ºi Levi, fraþii buni ai fetei, s-au înþeles între ei asupra urmãtorului
demers. În vreme ce sichimiþii îºi celebrau sãrbãtoarea ºi se
desfãtau prin petreceri ºi ospeþe, au dat buzna noaptea ºi au rãpus
mai întîi strãjile ca ºi pe cei adormiþi, apoi au pãtruns în oraº ºi
au ucis toþi bãrbaþii, între aceºtia numãrîndu-se ºi regele însuºi ºi
fiul acestuia, ºi n-au cruþat decît femeile. ªi dupã ce au înfãptuit
acestea fãrã încuviinþarea tatãlui lor, ºi-au adus sora înapoi.
2. Iacov a fost adînc tulburat de gravitatea faptei, ºi
mîniindu-se din aceastã pricinã pe fiii sãi, i S-a arãtat Dumnezeu,
i-a cerut sã-ºi gãseascã alinarea, ºi dupã purificarea corturilor,
sã-I aducã jertfa pe care, în timpul cãlãtoriei sale spre
Pag. 36

Mesopotamia i-o fãgãduise atunci cînd i-a apãrut El în vis. De

îndatã ce i-a purificat pe ai sãi printr-o jertfã, a descoperit idolii
lui Laban (cãci aceºtia fuseserã rãpiþi de Rahela fãrã ºtirea lui)
ºi i-a îngropat în pãmîntul Sichimului, sub un stejar. A plecat
apoi de acolo ºi a adus jertfa la Betel, unde se arãtase apariþia din
vis, cu prilejul drumeþiei sale spre Mesopotamia.
3. Dupã ce a plecat ºi de aici ºi a ajuns în Efrata, a murit
Rahela ca urmare a unei naºteri grele ºi el a îngropat-o la locul
acela, fiind singura dintre rudele sale care n-a avut cinstea sã fie
înmormîntatã în Hebron. Iacov a jelit-o mult ºi pe fiul nãscut de
ea l-a numit Beniamin, fiindcã pricinuise mare durere mamei sale.
Aceºtia sînt toþi copiii lui Iacov: 12 bãieþi ºi o fatã. Dintre
aceº t i a, 8 au f o s t l eg i t i mi , 6 d e l a L i a º i 2 d e l a Rah el a; 4
proveneau de la slujitoarele lui: cîte 2 de fiecare, numele lor fiind
pomenite mai sus.

Capitolul 22

1. De acolo, Iacov a sosit la Hebron, oraº situat în Canaan,

unde locuia Isaac. Aici n-au trãit decît puþinã vreme împreunã; pe
Rebeca nici n-a mai aflat-o în viaþã Iacov. A murit ºi Isaac nu
mult dupã reîntoarcerea fiului ºi feciorii sãi l-au îngropat în
Hebron, unde sînt ºi mormintele înaintaºilor sãi. Isaac a fost un
bãrbat îndrãgit de Dumnezeu, care dupã moartea lui Avraam, l-a
socotit demn de deosebita-i cinstire. A ajuns la adînci bãtrîneþi,
cãci s-a stins dupã ce, vreme de 185 de ani, a trãit în numele
virtuþii.

Cartea 2

Capitolul 1

1. Dupã moartea lui Isaac, fiii lui n-au mai stãpînit împreunã
þara lãsatã de el, ci ºi-au împãrþit-o între ei. Oferind oraºul
Hebron fratelui sãu, Esau a locuit în Seir ºi domnea asupra
Idumeei, care îºi trãgea numele de la el. Cãci el purta porecla de
Edom, primitã în felul urmãtor: întors cîndva de la vînãtoare ºi
înfometat de hãrþuiala fiarelor, pe cînd era încã un copil, l-a gãsit
pe fratele sãu, care tocmai îºi pregãtea o fierturã de linte, foarte
roºii la culoare, ºi poftind nespus de mult la ele, l-a rugat sã-i dea
lui mîncarea. Iacov s-a slujit de foamea fratelui mai mare, ºi în
schimbul hranei, i-a cerut sã-i transmitã dreptul lui de întîi
nãscut, iar Esau, chinuit de foame, s-a învoit, pecetluindu-ºi
învoiala printr-un jurãmînt. Datoritã culorii roºii a mîncãrii, copiii
de aceeaºi vîrstã cu el i-au zis în glumã Edom; cãci la evrei edom
înseamnã roºu. La fel s-a chemat ºi regiunea aceea. În schimb,
grecii i-au spus Idumeea, fiindcã aºa le sunã lor mai bine.
2. Esau a fost tatãl a 5 fii. Dintre aceºtia, pe Iaus ºi pe Ieglom
ºi Core i-a avut de la o soþie a lui, numitã Alibama; cît îi priveºte
pe ceilalþi, pe Eliphaz l-a nãscut Ada, iar pe Raguel, Basemata.
Aceºtia au fost feciorii lui Esau. Eliphaz a avut la rîndul sãu, 5 fii
legitimi: Theman, Oman, Sophar ºi Cenez. Cãci Amalec era un fiu
 Pag. 37

natural nãscut de propria lui concubinã, Thamnaa. Aceºtia au

populat Idumeea, numitã ºi Gqbilitis, ºi Amalecitis, de la Amalec.
Dar odinioarã Idumeea se întindea pînã departe ºi întreaga þarã a
primit acest nume, în vreme ce mai tîrziu anumite pãrþi din ea au
pãstrat denumirile date de primii ei locuitori.

Capitolul 2

1. Iacov a avut parte de un noroc aºa de mare, cum rar i-a mai
fost dat altui om. Cãci el îi întrecea pe locuitorii din þinutul acela,
pe de o parte prin bogãþiile sale, pe de altã parte, era invidiat ºi
renumit pentru virtutea copiilor sãi: nu le lipsea nimic, cãci în
privinþa lucrului de mînã ºi a felului cum rãbdau truda, ei erau
bine pregãtiþi, fiind înzestraþi ºi cu o minte agerã. De altfel,
pronia cereascã avea grijã de prosperitatea lor pînã într-atît încît
chiar ºi din lucrurile care pãreau potrivnice lor, ei se alegeau cu
cel mai mare spor al foloaselor, prin înºiºi fiii sãi dezvãluind
strãmoºilor noºtri calea ieºirii din Egipt, în urmãtoarea
împrejurare. Mai presus de dragostea pe care o purta celorlalþi
copii ai sãi, stãtea iubirea lui Iacov pentru Iosif, nu numai pentru
frumuseþea trupeascã, ci ºi pentru harul lui sufletesc (cãci îºi
întrecea în înþelepciune toþi fraþii laolaltã). Dar tocmai afecþiunea
paternã a stîrnit ura ºi invidia fraþilor împotriva lui Iosif, care a
fãcut ca duºmãnia sã sporeascã de îndatã ce le-a povestit lor ºi
tatãlui sãu visele ce-i prevesteau multã fericire. Cãci firea
omeneascã este înclinatã sã invidieze pînã ºi norocul celor mai
apropiate rude. Visele pe care le-a avut Iosif în somn, au fost
urmãtoarele:
2. Trimis de tatãl sãu, în vremea recoltei la seceriºul grîului,
alãturi de fraþii lui, Iosif a avut un vis care se deosebea mult de
ceea ce în mod obiºnuit vãd oamenii în visele lor. Cum s-a trezit,
º i - a p o v es t i t v i s u l º i a cer u t f r aþ i l o r s ãi s ã- l t ãl m ã c e a s c ã ,
spunîndu-le cã în noaptea trecutã a vãzut cum snopul sãu de grîu
nu s-a clintit din locul unde îl pusese el, în vreme ce snopii
celorlalþi au venit sã i se închine, aºa cum fac slujitorii cu stãpînii
lor. Fraþii au priceput cã visul îi prevestea noroc ºi o mare
autoritate asupra lucrurilor, proprii sãi fraþi urmînd sã ajungã în
stãpînirea lui. Ei s-au prefãcut cã nu au înþeles visul ºi nu i-au
vorbit lui Iosif despre tîlcul acestuia, ci s-au rugat în sinea lor sã
nu se adevereascã prezicerile; ura pe care i-o purtau a devenit ºi
mai aprinsã.
3. Dar Dumnezeu, pornit împotriva invidiei lor, i-a trimis lui
Iosif un alt vis prevestitor, mult mai minunat decît primul. I s-a
pãrut cã soarele ºi luna, împreunã cu celelalte stele, s-au pogorît
pe pãmînt ºi au îngenuncheat în faþa lui. De faþã cu fraþii lui, fãrã
sã bãnuiascã faptul cã-i voiau rãul, Iosif ºi-a povestit visul tatãlui,
pe care l-a întrebat dacã nu vrea sã-l tãlmãceascã. Visul acesta l-a
înveselit pe Iacov, întrucît a recunoscut în el prevestirea unui
viitor strãlucit pentru fiul sãu, bucurîndu-se pentru mãreþele-i
perspective. Cãci visul prezicea norocul fiului, anume cã va veni
o vreme cînd, prin voia Domnului, el va fi cinstit de cãtre pãrinþii
ºi fraþii sãi, dovedindu-se demn de preþuirea lor. Luna ºi soarele
Pag. 38

sînt mama ºi tatãl lui, cãci una se ocupã de creºterea ºi hrãnirea

tuturor fãpturilor, pe cînd celãlalt le dãruieºte înfãþiºarea ºi
puterea; stelele sînt fraþii lui, fiindcã ºi aceºtia sînt 11 la numãr,
aidoma aºtrilor, vlaga lor venind de la soare ºi lunã.
4. Acesta e tîlcul nelipsit de iscusinþã dat de Iacov visului, dar
fraþii au rãmas întristaþi de prezicerea primitã de Iosif. Ei s-au
arãtat ºi mai porniþi împotriva lui, ca ºi cum norocul prevestit de
visele acestea era fãgãduit unui strãin oarecare - ºi nicidecum
unui frate cu care ar fi fost firesc sã împartã toate aceste lucruri,
de vreme ce aveau aceeaºi obîrºie, fiind tovarãºii viitorului sãu
noroc. Ei au pus atunci la cale uciderea bãiatului. Cînd au luat
aceastã hotãrîre, dupã strîngerea recoltei, ei s-au îndreptat spre
Sichim (cãci þinutul era foarte potrivit pentru îndestularea vitelor
ºi prielnic pãºunatului), mînîndu-ºi într-acolo turmele, fãrã sã-l
vesteascã pe tatãl lor încotro se duc. Iacov nu ºtia în ce loc se
aflau ºi nimeni nu venea de la turmã, ca sã-i aducã vreo ºtire
sigurã de la fiii sãi. Întristat ºi cu inima frãmîntatã de griji,
temîndu-se de soarta lor, l-a trimis atunci pe Iosif pînã la turmele
sale, ca sã afle ce-i mai fac fraþii ºi sã primeascã veºti de la ei.

Capitolul 3

1. Cînd ºi-au vãzut fratele care se apropia, ei s-au bucurat, dar

nu ca ºi cum le-ar fi venit o rudã apropiatã ºi un sol al tatãlui lor,
ci parcã era vorba de un duºman pe care Dumnezeu îl aducea
ostatic, ºi pentru ca sã nu le scape din mîini aceastã ocazie
favorabilã, s-au înþeles pe loc sã-l ucidã. Cînd însã Ruben, cel mai
mare dintre ei, a vãzut ce plan aveau fraþii lui ºi cã în aceastã
privinþã erau de aceeaºi pãrere, a încercat sã le stãvileascã
imboldul, arãtîndu-le marea îndrãznealã ºi mîrºãvia faptei pe care
o puneau acum la cale. Cãci de vreme ce Domnului i Se pãrea o
nelegiuire, iar oamenii socotesc drept o ticãloºie pînã ºi uciderea
unuia care nu-þi este rudã, mult mai cumplit este sã te împovãrezi
cu vina uciderii unui frate; fiindcã infamia se va revãrsa ºi asupra
tatãlui, ºi asupra mamei, lãsaþi pradã suferinþei ºi despãrþirii de
propriul lor copil, fãrã sã þinã seamã de legea muritorilor. Spre a-i
face sã se sfiiascã ºi sã renunþe la un plan atît de îndrãzneþ,
închipuindu-ºi ce-ar avea de îndurat ei înºiºi prin pierderea fiului
lor cel mai bun, ºi mai mic, i-a implorat sã le fie fricã ºi de
Dumnezeu; ca spectator ºi martor al crimei urzite împotriva
fratelui lor, El îi va îndrãgi dacã se vor feri sã înfãptuiascã
n el eg i u irea, î n d emn aþ i f i i n d d e î n þ el ep ci u n ea mi n þ i i s ã s e
pocãiascã; dar dacã vor persevera în intenþia lor, nimic nu-i va
scuti de dreapta pedepsire a fratricidului, fiindcã au sfidat
prevederea Celui care existã pretutindeni, cãruia nimic nu-I poate
rãmîne ascuns din ceea ce se petrece, fie în pustietate, fie în
vãlmãºagul oraºului. Cãci oriunde se aflã omul, trebuie sã ºtie cã
Dumnezeu este de faþã. Propria lor conºtiinþã li se va arãta
duºmãnoasã dacã vor cuteza sã stãruiascã pe aceastã cale; nimeni
nu scapã de glasul ei, fie cã ºtie s-o pãstreze curatã, fie cã va
rãmîne încãrcatã, cum va fi conºtiinþa lor, în cazul cînd îºi vor
rãpune fratele. Drept adaos al vorbelor sale, le-a spus cã nu este
 Pag. 39

drept sã ucizi un frate care n-a greºit cu nimic; frumos este sã nu

te rãzbuni nici mãcar pe prieteni, dacã socoþi cumva cã aceºtia
te-au jignit. Le-a cãºunat sã-l ucidã pe Iosif, care nu le-a fãcut
vreun rãu niciodatã, deºi frageda lui vîrstã pretindea de la ei mai
degrabã milã, grijã ºi ocrotire. Motivul crimei agraveazã ºi mai
mult mîrºãvia faptei, întrucît ei au hotãrît sã-i ia viaþa lui Iosif
numai din invidia lor faþã de viitorul sãu noroc, de care urmau sã
se bucure în mod egal ºi ei, cîtã vreme trãiau în strînsã legãturã
cu el, nefiind niºte strãini, ci rude apropiate. Trebuiau sã-ºi dea
seama cã ei înºiºi se vor înfrupta din darurile oferite lui Iosif de
Dumnezeu. S-ar cuveni aºadar sã-ºi dea seama cã mînia cereascã
îi va apãsa ºi mai mult dacã ei îl vor ucide pe cel socotit de
Dumnezeu demn sã aibã parte de mult noroc, rãpind din mîinile
Domnului fãptura hãrãzitã unei prosperitãþi atît de mari.
2. Prin aceste vorbe rostite de el ºi prin multe altele, tot
rugîndu-se de fraþii sãi, Ruben s-a strãduit sã le abatã gîndul de
la fratricid. Dar cînd a vãzut cã nu i-a înduplecat deloc ºi cã ei
þineau cu tot dinadinsul sã-l ucidã pe Iosif, i-a sfãtuit ca barem sã
îndulceascã întrucîtva felul execuþiei sale. Pe cei ce se gîndeau la
rãzbunare i-a îmbiat ca mai întîi sã dea ascultare spuselor sale.
Întrucît s-au ferit sã-ºi ridice mîna asupra fratelui lor ºi sã-i facã
de petrecanie, le-a zis cã pãcatul lor va fi mai mic dacã se vor
supune îndemnurilor sale. Astfel sfîrºitul lui Iosif, cãtre care
tindeau de zor, va fi transpus în faptã, dar pe o altã cale, în orice
caz mai uºoarã. Ruben i-a implorat sã nu tãbãre cu propriile braþe
asupra fratelui lor, ci sã-l arunce în puþul cel mai apropiat,
lãsîndu-l sã moarã acolo, cãci astfel se vor alege cu mîinile
nepãtate de sînge. Dupã ce tinerii ºi-au dat asentimentul, Ruben
l-a luat pe bãiat cu el, ºi legîndu-l de o funie, l-a coborît încetiºor
în puþ; acesta era aproape secat. De îndatã ce a fãcut acest lucru
a plecat în cãutarea unui loc bun de pãºune.
3. Zãrind însã niºte negustori arabi din neamul lui Ismael, care
transportau plante aromate ºi mãrfuri siriene din þinutul Galadena
în Egipt, Iuda, ºi el unui dintre fiii lui Iacov, ºi-a sfãtuit fraþii,
dupã plecarea lui Ruben, sã-l scoatã pe Iosif din puþ ºi sã-l vîndã
arabilor: cãci, odatã plecat la o aºa mare depãrtare, el poate sã-ºi
gãseascã moartea printre strãini - ºi în felul acesta ei vor fi
apãraþi de vina uciderii lui. Planul fiind pe placul tuturor, Iosif a
fost scos din puþ ºi vîndut ca rob negustorilor pentru 20 de mine;
el avea atunci 17 ani. În timpul nopþii însã, Ruben s-a apropiat de
puþ, cu intenþia de a-l salva pe Iosif fãrã ºtirea fraþilor sãi. ªi cum
nimeni n-a rãspuns la chemãrile sale, bãnuind cã dupã plecarea
lui, Iosif fusese ucis, Ruben ºi-a mustrat fraþii. Aceºtia i-au
povestit ce anume s-a întîmplat ºi Ruben a încetat sã mai jeleascã.
4. Dupã ce au sãvîrºit aceste fapte în dauna lui Iosif, fraþii s-au
întrebat unii pe alþii ce aveau de fãcut ca sã înlãture bãnuiala
tatãlui lor. S-au înþeles aºadar, ca haina cu care venise Iosif
îmbrãcat, cãci îl dezbrãcaserã de ea atunci cînd îl coborîserã în
groapã, s-o stropeascã cu sîngele unui þap înjunghiat ºi astfel s-o
trimitã pãrintelui lor, pentru ca el sã creadã cã fiul i-a fost sfîºiat
de sãlbãticiuni. Fãcînd ei acest lucru, s-au ºi dus la bãtrînul lor
tatã, care aflase ceva despre soarta fiului sãu. Ei i-au spus cã nu-l
Pag. 40

vãzuserã pe Iosif ºi nici nu ºtiau ce s-a întîmplat cu el, gãsind

doar aceastã hainã mînjitã de sînge ºi fãcutã ferfeniþã; au dedus
de aici cã Iosif fusese încolþit de fiare, aflîndu-ºi astfel sfîrºitul,
dacã el plecase de acasã îmbrãcat cu aceastã hainã. Iacov însã,
c a r e n u t r i s e s l a b a s p e r a n þ ã c ã b ãi at u l f u s es e p r i n s º i l u a t
prizonier, a renunþat la acest gînd ºi a socotit ca o dovadã sigurã
a morþii sale haina, recunoscînd fãrã nici o îndoialã cã Iosif o
îmbrãcase atunci cînd fusese trimis la fraþii lui, apoi ºi-a bocit
bãiatul de parcã acesta ar fi murit aievea. A suferit atît de mult ca
ºi cum ar fi fost singurul lui copil ºi ar fi fost lipsit de mîngîierea
celorlalþi fii, convins cã Iosif pierise, sfîºiat de fiarele sãlbatice
înainte de-a apuca sã stea de vorbã cu fraþii sãi. Astfel a stat
Iacov, înfãºurat în sac ºi frînt de durere, fãrã sã ia în seamã
consolãrile fiilor sãi, fãrã sã se simtã istovit de bocete.

Capitolul 4

1. Negustorii care îl cumpãraserã pe Iosif l-au vîndut, la rîndul

lor egipteanului Potifar, mai marele bucãtarilor faraonului,
bucurîndu-se de întreaga-i preþuire. El s-a îngrijit sã-l instruiascã
în ºtiinþele liberale, i-a dat o hranã mai bunã decît cea pe care o
primeau îndeobºte robii, fãcîndu-l administratorul casei sale. El
s-a slujit de acestea, dar nu s-a îndepãrtat de virtutea cu care era
înzestrat, de dragul acestei schimbãri, ci a dovedit cã
înþelepciunea poate sã învingã cele mai mari greutãþi ale vieþii,
d acã r ãmî i cu r at º i nepãtat, fãrã sã te adaptezi n eap ãr at l a
situaþiile favorabile ale momentului.
2. Dar soþia stãpînului, atrasã de chipul sãu frumos ºi de
dibãcia oglinditã în fiecare faptã, s-a îndrãgostit de el ºi credea cã
dacã-i va mãrturisi acest lucru, lesne îl va atrage în braþele sale,
privind ca un succes al sãu faptul cã stãpîna îi cerea aºa ceva
(cãci ea nu se sinchisea nici de condiþia de slujitor, nici de
moravurile sale, care rãmãseserã aceleaºi împotriva schimbãrii
poziþiei lui). Cînd însã i-a dezvãluit dorinþa-i arzãtoare ºi i-a spus
sã se culce cu ea, el i-a respins propunerile, socotind cã nu se
cuvenea sã-i acorde o favoare fãcutã sã aducã numai ocarã ºi
ruºine celui care-l cumpãrase ºi-i arãtase înalta lui preþuire. El a
sfãtuit-o sã-ºi struneascã patima, rãpindu-i speranþa cã-i va face
cîndva pe plac (cãci el credea cã doar în felul acesta ea îºi va
struni mai repede avîntul, de vreme ce i-a retezat orice nãdejde).
A susþinut sus ºi tare cã era gata ca mai degrabã sã îndure rãul cel
mai mare, decît sã-i împlineascã voia. În faptul cã nu se cãdea ca
robul sã fie rivalul stãpînului, credea Iosif cã gãseºte destule
surse care sã-l dezvinovãþeascã de nesupunerea lui la poruncile ei.
Întrucît nu se aºteptase deloc la atîta împotrivire din partea lui
Iosif, iubirea ei s-a înflãcãrat ºi mai mult. Constrînsã ºi mai
puternic de înclinarea ei spre rãu, a pus la cale o altã tentativã de
a-l cuceri.
3. Cu prilejul unei sãrbãtori populare, la celebrarea cãreia era
îngãduitã ºi participarea femeilor, ea a invocat în faþa soþului ei
pretextul cã era suferindã, pentru ca, slujindu-se de singurãtate ºi
de liniºtea din casã, sã stãruie din nou pe lîngã Iosif. Cînd
 Pag. 41

î n t î l n i r e a a av u t l o c , e a l - a î n t î m p i n a t c u v o r b e m u l t m a i
îmbietoare decît cele rostite mai înainte: ar fi fost mai bine ca el
sã-i îndeplineascã de la început cererea ºi nu sã se punã de-a
curmeziºul pe de o parte, datoritã faptului cã o respecta, pe de
altã parte, datoritã pãtimaºei iubiri care a silit-o pe ea, stãpîna lui,
sã se coboare sub propria-i demnitate. Acum însã trebuie sã se
lase cãlãuzit de chibzuinþã, putînd sã-ºi îndrepte singur eroarea
comisã. Dacã aºteaptã cumva ºi o a 2-a rugãminte, ea o va face
chiar acum, cu ºi mai mare stãruinþã; boala de care suferea era
doar o prefãcãtorie, ca sã se sustragã de la sãrbãtoare ºi
celebrarea ei cu datini zgomotoase. Dacã i-a respins vorbele de
mai înainte fiindcã s-a îndoit cumva de ele, sã ia drept o dovadã
a lipsei celui mai mic semn de rea credinþã faptul cã voinþa ei a
rãmas una ºi aceeaºi. Se poate bucura de avantajele bunurilor de
care dispune acum doar dacã îi va accepta iubirea, ba chiar sã
spere cã vor urma altele ºi mai mari, cîtã vreme va fi pe placul ei.
Sã se aºtepte la crîncena-i rãzbunare ºi urã, dacã nu-i acceptã
propunerea ºi preferã ca, în loc sã-ºi satisfacã stãpîna, sã-ºi
pãstreze intactã castitatea. Aceasta nu-i va folosi la nimic, atunci
cînd va deveni acuzatoarea lui ºi-ºi va minþi propriul soþ cã a vrut
s-o batjocoreascã: cãci Potifar va avea mai mult crezãmînt în
cuvintele ei decît în ale lui, oricît adevãr ar conþine acestea.
4. În pofida vorbelor rostite de femeie ºi scãldate de lacrimile
sale, nici compãtimirea nu l-a convins pe Iosif sã renunþe la
castitatea lui ºi nici teama nu l-a înduplecat: a rezistat
rugãminþilor, n-a cedat în faþa ameninþãrilor, stãpînit de grija sã
nu facã vreun rãu, gata mai degrabã sã îndure cele mai grele
chinuri, decît sã obþinã favoruri trecãtoare sau sã facã de dragul
femeii o faptã pentru care el însuºi sã fie convins cã moartea i se
cuvenea pe drept. I-a atras stãpînei atenþia asupra legãmîntului
nunþii ºi a îndatoririlor faþã de soþ, implorînd-o sã le preþuiascã
mai mult decît plãcerile de-o clipã, care sînt însoþite de cãinþã ºi
stîrnesc dureri, fãrã sã rãscumpere deloc vina; la asta se adaugã
teama de a nu fi prins asupra faptului, iar mulþumirea o ai doar
dacã pãcatul rãmîne ascuns; în schimb, de legãturile cu soþul te
poþi bucura fãrã nici o primejdie. Iosif i-a mai spus cã încrederea
faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni þi-o dã conºtiinþa curatã, ºi cu
cît ea ºi-o pãstreazã nepãtatã, cu atît îl va ºi domina ºi astfel îi
recunoaºte dreptul de stãpînã asupra lui, mai degrabã decît dacã
el ºtie cã se simþea nãpãditã de ruºine ºi de pãcate. Cãci e mai
bine sã ai încredere în cei ce pãºesc în viaþã pe calea cea dreaptã,
decît în cei ce pãcãtuiesc pe ascuns.
5. Cu aceste cuvinte ºi cu multe altele, asemenea lor, s-a
strãduit Iosif sã þinã în frîu pasiunea femeii ºi de la strîmbele-i
simþãminte s-o readucã la cumpãna raþiunii. Ea devenea din ce în
ce mai pãtimaºã, ºi pierzîndu-ºi nãdejdea de a-l convinge cu
vorba bunã, ºi-a întins mîinile asupra lui ºi a vrut sã-l cucereascã
cu de-a sila. Mîniosul Iosif a fugit atunci despuiat de hainã,
înºfãcatã de ea (pe care i-a lãsat-o cînd a fugit din iatacul ei).
Cuprinsã de teamã cã va fi denunþatã soþului ei ºi adînc întristatã
de felul cum fusese sfidatã, a hotãrît sã-l tîrascã pe Iosif, printr-o
mincinoasã învinuire, în faþa lui Potifar ºi pe aceastã cale sã-ºi
Pag. 42

rãzbune batjocura suferitã, socotind cã aºa-i cuminte, cãci se cade

ca femeia sã aibã întîietate în aducerea unei acuzaþii. Stãtea
abãtutã ºi rãvãºitã, cu o fãþarnicã durere ºi supãrare, de parcã
pudoarea ei ar fi fost atinsã, cînd era vorba doar de patima-i
nesatisfãcutã. Cînd soþul s-a întors acasã, ºi tulburat de rãvãºita-i
înfãþiºare, a vrut sã afle ce anume a pricinuit-o, ea a început sã-l
acuze pe Iosif, spunînd: Ori îþi iei singur viaþa, bãrbate, ori îl
pedepseºti cum se cuvine pe robul care a încercat sã-þi
necinsteascã patul de nuntã! Uitînd situaþia pe care o avea cînd a
intrat în casa noastrã, uitînd cu cîtã bunãtate a fost primit de tine
ºi împingîndu-ºi ingratitudinea atît de departe, încît sã ne ia toate
avuþiile, a ursit vicleºuguri ca sã-þi terfeleascã cinstea de soþ, ºi
asta într-o zi de sãrbãtoare, în lipsa ta de acasã. Dacã pînã acum
a dovedit atîta cumpãtare, în realitate s-a abþinut, cãci se temea de
tine, nu cã cã ar fi avut o fire cinstitã. Lucrurile stau aºa fiindcã
potrivnice meritelor ºi speranþelor sale au fost onorurile pe care
le-a primit; ca atare, se cuvenea ca el, cãruia tu i-ai încredinþat
spre fidelã administrare, toate avuþiile tale, punîndu-l mai presus
de slujitorii bãtrîni, sã se atingã ºi de soþia ta! Dupã ce ºi-a pus
capãt vorbelor sale, i-a arãtat haina lui Iosif, ca ºi cum el ar fi
lãsat-o acolo, atunci cînd încercase sã o siluiascã. Iar Potifar, care
nu se îndoia de lacrimile soþiei, nici de vorbele ei, nici de ceea ce
vãzuse cu ochii lui, iubind-o nespus de mult, a renunþat la orice
fel de cercetãri pentru descoperirea adevãrului. Ridicînd în slavã
virtutea soþiei sale ºi socotindu-l necinstit pe Iosif, l-a zvîrlit în
temniþã, iar despre soþia lui a pãstrat cea mai bunã pãrere, de
vreme ce îºi dovedise cu prisosinþã cumpãtarea ºi castitatea.

Capitolul 5

1. Iosif a lãsat întreaga-i soartã în seama lui Dumnezeu ºi nu

s-a apucat sã se apere, nici sã înfãþiºeze cum au decurs în realitate
faptele, ci ºi-a îndurat lanþurile în tãcere, avînd deplinã încredere
cã Domnul, care cunoºtea cauza nenorocirii sale ºi tot adevãrul,
era mai puternic decît cei ce îl înlãnþuiserã. Iar providenþa divinã
s-a ºi vãdit fãrã înconjur. Þinînd seama de zelul, devotamentul ºi
nobleþea înfãþiºãrii sale, temnicerul i-a scos cãtuºele, fãcînd ca
rãul sã fie mai lesne de îndurat; i-a îngãduit sã primeascã o hranã
mai bunã decît a celorlalþi întemniþaþi. Printre cei nãpãstuiþi ca ºi
el, care în scurtele lor rãgazuri dintre muncile lor grele, stãteau
de vorbã între ei, aºa cum obiºnuiesc cei înfrãþiþi de suferinþe,
dezvãluindu-ºi unul altuia pricinile condamnãrii fiecãruia, se afla
ºi paharnicul regelui, foarte îndrãgit de acesta, dar azvîrlit în
temniþã la un ceas de mînie. Fiindcã lanþurile pe care le purtau
erau aceleaºi, el s-a împrietenit treptat cu Iosif ºi, întrucît a
socotit cã avea o minte mai agerã decît ceilalþi întemniþaþi, i-a
povestit un vis al sãu, cu rugãmintea de a-i desluºi tîlcul ascuns
în el, plîngîndu-i-se cã pe lîngã nenorocirile cãºunate de rege, iatã
cã ºi cerul îi prilejuieºte neliniºti prin ceea ce viseazã.
2. El i-a spus cã a vãzut în somn 3 mlãdiþe de viþã ºi pe fiecare
atîrnau niºte ciorchini de struguri, mari ºi deja copþi pentru cules;
pe aceºtia i-a stors în pocalul pe care regele îl þinea în mînã, ºi
 Pag. 43

mustul strecurat l-a întins regelui sã-l bea, iar acesta l-a primit
bucuros. În felul acesta i-a înfãþiºat ceea ce vãzuse el; l-a rugat
apoi pe Iosif, dacã îi gãseºte cumva vreo noimã, sã-i spunã ce tîlc
avea visul lui. Iosif l-a îndemnat sã-ºi recapete încrederea ºi în 3
zile sã se aºtepte la eliberarea din închisoare, cãci regele doreºte
sã-i slujeascã din nou ºi-l va rechema la el. I-a arãtat cã rodul
viþei de vie provine din dãrnicia lui Dumnezeu, care l-a pus la
îndemîna oamenilor, spre folosul lor. Darul urmeazã sã-i fie adus
lui ca jertfã, sã rãspîndeascã printre oameni credinþa ºi prietenia,
sã curme dezbinãrile, sã risipeascã tulburãrile ºi mîhnirile,
aducînd multã desfãtare. Spui, aºadar, cã ai stors zeama din 3
ciorchini ºi regele a primit-o de la line. Aflã cã ai avut un vis de
bun augur ºi el îþi va da de veste cã de nenorocirea în care te zbaþi
acum, vei scãpa într-un numãr de zile egal cu strugurii din care
ai s t o r s v i n î n t i mp u l s o mn u l u i . C î n d î n s ã v e i c o n s t at a cã
tãlmãcirea mea s-a adeverit, adu-þi aminte de mine, care þi-am
prezis aceastã fericire. Dupã ce-þi vei fi redobîndit libertatea, nu
ne dispreþui pe noi, cei lãsaþi de tine între zidurile temniþei,
dezicîndu-te de prezicerile mele. Cãci am fost aruncat în lanþuri
nu pentru cã aº fi vinovat, ci doar pentru virtutea ºi castitatea mea
îndur acum pedeapsa cuvenitã întemniþaþilor, pentru cã dintr-o
plãcere trufaºã, n-am vrut sã aduc jignire celui ce m-a adus aici!
Cum era de aºteptat, paharnicul s-a bucurat de tîlcul visului sãu
ºi aºtepta acum ca el sã se împlineascã.
3. Un alt rob al regelui, mai-marele pitarilor, întemniþat
împreunã cu paharnicul al cãrui vis l-a tãlmãcit astfel Iosif, l-a
rugat plin de speranþã pe acesta, cãci el însuºi avusese un vis, sã-i
tãlmãceascã ºi lui viziunea din noaptea trecutã. Iatã despre ce era
vorba: Se fãcea - i-a zis el - cã deasupra capului meu aveam 3
coºuri, douã pline cu pîini coapte ºi al 3-lea cu mîncãruri ºi
felurite bucate pregãtite îndeobºte pentru mesele regilor; pãsãri
sosite în zbor au ciugulit totul, ºi oricît am încercat sã le alung,
nu le-am speriat deloc! ªi pitarul se aºtepta la o tãlmãcire bunã,
aidoma cu cea primitã de paharnic. Dupã ce a chibzuit grijuliu
asupra visului, Iosif i-a spus cã ar fi preferat sã-i dea o mai
îmbucurãtoare tãlmãcire a prevestirilor decurgînd din cele visate
de el: i-au mai rãmas de trãit douã zile; cãci asta vor sã zicã
coºurile; în a 3-a zi, va fi atîrnat pe cruce, devenind pradã
pãsãrilor, fãrã sã mai poatã face ceva împotriva lor. Amîndurora
li s-au întîmplat întocmai cele prezise de Iosif. În ziua prevestitã,
cînd ºi-a sãrbãtorit ziua de naºtere, regele l-a crucificat pe mai
marele pitarilor, dar pe paharnic l-a scos din lanþuri, redîndu-i
slujba pe care o avusese mai înainte.
4. Dupã ce vreme de 2 ani a îndurat chinul lanþurilor, cãci n-a
primit nici un ajutor din partea paharnicului, care nu ºi-a mai
amintit de adeverirea prezicerilor sale, Iosif a fost eliberat din
închisoare de cãtre Dumnezeu, în felul urmãtor: regescul Faraon
a avut în aceeaºi noapte douã vise, ambele cu acelaºi tîlc, pe care
el le uitase, în amintire rãmînîndu-i doar ceea ce visase.
Preocupat aºadar de nocturnele sale viziuni, fiindcã socotea cã ele
conþineau prevestiri jalnice, cum s-a fãcut ziuã, i-a chemat pe cei
mai înþelepþi dintre egipteni, nerãbdãtor sã afle ce tîlc aveau
Pag. 44

visele. Regele era atît de tulburat, pe cît de împãrþite erau ºi

pãrerile interpreþilor lui. Cînd a vãzut cã faraon era frãmîntat de
visele sale, paharnicul ºi-a amintit numaidecît de Iosif ºi de
iscusinþa lui în tãlmãcirea propriului vis. S-a dus aºadar la rege
ºi i-a vorbit despre Iosif, despre visul pe care i l-a înfãþiºat în
temniþã ºi despre felul cum s-a adeverit întocmai tãlmãcirea lui,
arãtîndu-i cã în aceeaºi zi mai marele pitarilor fusese þintuit pe
cruce, fapt ce s-a petrecut în urma povestirii unui vis, potrivit
prevestirilor lui Iosif. Acesta a fost zvîrlit în temniþã de mai
marele bucãtarilor, Potifar, fiind slujitorul sãu. A mai spus cã era
un evreu nãscut din cel mai nobil neam ºi dintr-un pãrinte vestit.
Dacã îl vei chema fãrã sã-l dispreþuieºti pentru rãul pe care îl
îndurã acum, vei putea afla de la el tîlcul viselor tale! Faraon a
p o r u n ci t ca I o sif sã fie adus d eg r ab ã î n f aþ a l u i , i ar cei ce
primiserã aceastã sarcinã s-au înfãþiºat ºi l-au adus îngrijit ºi
dichisit, îndeplinind ordinul regelui.
5. Acesta i-a luat mîna dreaptã ºi i-a zis: Tinere, de vreme ce
propriul slujitor mi-a dat dovada cã eºti cel mai bun ºi cel mai
priceput în înþelegerea lucrurilor, fã sã mã bucur ºi eu de darurile
de care el a ºi avut parte ºi dezvãluie-mi tîlcul viselor pe care
le-am avut în timpul somnului meu. Eu vreau sã nu-mi tãinuieºti
nimic, ºi cuprins de teamã, sã nu mã linguºeºti, slujindu-te de
cuvinte înºelãtoare ºi desfãtãtoare atunci cînd faþa adevãrului este
puþin mai înspãimîntãtoare. Aºadar, se fãcea cã plimbîndu-mã
de-a lungul unui fluviu, am vãzut niºte vaci grase ºi deosebit de
mari, 7 la numãr, care ieºeau din apã ºi se îndreptau spre o
mlaºtinã; de asemenea, tot atîtea vaci care au ieºit din mlaºtinã
spre a le întîmpina, mãcinate de slãbiciune ºi cu o înfãþiºare urîtã,
iar acestea le-au înfulecat pe cele 7 vaci hrãnite ºi mari, fãrã ca
ele sã se împlineascã, rãmînînd jalnice ºi flãmînde. Dupã aceastã
viziune m-am trezit din somn, tulburat ºi gîndindu-mã ce ar putea
sã însemne ea. Somnul m-a cuprins iarãºi ºi am avut un al 2-lea
vis, ºi mai minunat, care m-a speriat ºi rãvãºit. Se fãcea cã am
vãzut 7 spice care ieºeau din aceeaºi rãdãcinã, cu capetele lãsate
în jos din pricina împlinirii lor; alãturi au apãrut alte spice, la fel
de multe, sãrmane, seci ºi pãlite de secetã, care s-au înclinat spre
a le înghiþi pe cele dintîi; dupã aceea m-am trezit din somn!
6. Drept rãspuns, Iosif a zis: Visul acesta, o, rege, are doar în
aparenþã douã forme, în realitate el tîlcuieºte aceeaºi desfãºurare
a unui eveniment viitor. Cãci vacile zãrite de tine, niºte vite
hãrãzite prin naºtere sã tragã la plug, ºi înfulecate de semenele lor
mai slabe, ca ºi spicele înghiþite de cele mai jalnice decît ele,
prevestesc în Egipt niºte ani de foamete ºi sterpiciune, la fel de
mulþi ca ºi precursorii lor aducãtori de noroc, a cãror abundenþã
va fi irositã de nerodnicia urmaºilor lor, deopotrivã la numãr.
Lipsa lucrurilor necesare traiului va fi atît de mare încît ea va fi
acoperitã cu greu. Presupun asta fiindcã vacile grase mîncate de
cele slabe n-au fost în stare sã le sature cîtuºi de puþin. Dumnezeu
prezice cu siguranþã oamenilor viitorul, nu pentru a-i înspãimînta
sau a-i întrista, ci ca printr-o prevãzãtoare înþelepciune sã îndure
mai lesne sosirea evenimentelor prevestite. Tu dacã vei pune
deoparte surplusul din anii de început, ºi-l vei cheltui cu mãsurã,
 Pag. 45

egiptenii nici nu vor bãga de seamã strîmtoarea de mai tîrziu.

7. Regele a admirat precauþia ºi înþelepciunea lui Iosif ºi l-a
întrebat cum va putea fi asigurat viitorul în perioada de abundenþã
pentru ca nerodnicia ce va urma sã devinã mai uºor de suportat,
iar el i-a rãspuns, sfãtuindu-l sã drãmuiascã cu zgîrcenie recolta:
sã nu îngãduie egiptenilor sã-ºi distribuie prisosul, ci sã le dea
p o r u n ca s ã- l p ãs t r eze p en t r u v r emu r i d e r es t r i º t e, ceea ce
obiºnuiesc ei sã risipeascã fãrã rost atunci cînd cunosc belºugul.
Iosif l-a mai îndemnat sã strîngã cerealele adunate de la plugari
ºi sã le îngrãmãdeascã în hambare, nelãsînd fiecãruia decît atît cît
avea nevoie sã trãiascã. Faraon l-a admirat deopotrivã nu numai
pentru tîlcuirea visului sãu, ci ºi pentru sfaturile lui bune,
însãrcinîndu-l chiar pe el sã facã ordine ºi sã întreprindã ceea ce
credea cã era în folosul poporului egiptean ºi al regelui; autorul
sfaturilor pãrea cel mai indicat sã gãseascã ºi calea transpunerii
lor în faptã. Iosif a primit aºadar de la rege împuternicirea de a
folosi inelul sãu cu pecete ºi sã poarte veºmînt de purpurã. A
cutreierat în car întregul Egipt, a strîns grîne de la plugari,
lãsîndu-i fiecãruia doar atît cît avea nevoie pentru însãmînþãri ºi
hranã, fãrã sã dea nimãnui socoteala de ce fãcea acest lucru.

Capitolul 6

1. Iosif împlinise deja 30 de ani ºi toate onorurile i-au fost

acordate de cãtre regele care, datoritã uluitoarei lui înþelepciuni,
l-a poreclit Þafnat-Paeneah; numele acesta înseamnã cel ce
d es co p er ã l u cr u r i l e as cu n s e. ª i cãs ãt o r i a l u i a f o s t f o ar t e
respectabilã. A luat-o de soþie pe Asnat, fiica rãmasã fecioarã a
lui Poti-Fera, unul dintre preoþii din Heliopolis, mijlocitorul
cãsãtoriei fiind chiar regele. De la ea a avut parte de copii
înaintea sosirii anilor de foamete, primul sãu nãscut fiind Manase.
Numele sãu are înþelesul de uitare, fiindcã Iosif ºi-a uitat soarta
potrivnicã atunci cînd norocul i-a surîs. Fiul mai mic s-a numit
E f r ai m, ceea ce înseamnã repus la locul sãu, deoarece el a
redobîndit libertatea strãmoºilor sãi. Dupã ce, potrivit viselor
tîlcuite de Iosif, Egiptul a lãsat în urma lui cei 7 ani fericiþi, în al
8-lea an s-a ºi instaurat în el foametea, ºi cum rãul s-a abãtut din
senin asupra þãrii, toþi cei loviþi de nãpastã s-au scurs de-a valma
spre porþile palatului. Regele l-a chemat pe Iosif, care le-a atribuit
grîne, dovedindu-se într-adevãr salvatorul poporului. El ºi-a
deschis piaþa nu numai în faþa locuitorilor acelui þinut, ci s-a
arãtat gata sã vîndã cereale chiar ºi strãinilor; Iosif socotea cã era
drept ca toþi oamenii sãrmani sã fie ajutaþi de cãtre cei ce duc un
trai îmbelºugat, datoritã faptului cã sînt rude.
2. Deoarece ºi Canaanul era bîntuit de o foamete cumplitã,
cãci acest flagel nãpãdise întregul pãmînt, ºi Iacov ºi-a trimis toþi
feciorii în Egipt, sã cumpere grîu, dupã ce a aflat cã ºi strãinii pot
veni la tîrgul de acolo. Nu l-a pãstrat lîngã el decît pe Beniamin,
fiul lui Rahela, frate bun al lui Iosif. Cînd au sosit în Egipt,
aceºtia l-au rugat pe Iosif sã încheie tîrgul cu ei, cãci nu se fãcea
nimic fãrã voia lui, iar oamenii nu se alegeau cu foloase din
respectarea regelui, dacã nu aveau grijã sã-l cinsteascã mai întîi
Pag. 46

pe Iosif. Acesta ºi-a recunoscut fraþii, care nu se gîndeau pentru

nimic în lume la el, cãci el se despãrþise de ei încã de foarte tînãr,
iar acum Iosif atinsese o vîrstã cînd schimbarea trãsãturilor feþei
îl fãcea de nerecunoscut, dar mai sã-ºi mai închipuie fraþii cã el
ajunsese într-o dregãtorie atît de însemnatã! Iosif a gãsit cu cale
sã-i punã la încercare, ca sã vadã ce gîndesc în toate privinþele.
A refuzat sã le dea grîne ºi le-a spus cã au venit doar ca sã-l
spioneze pe rege; ei s-au strîns laolaltã din diverse þinuturi ºi se
dãdeau drept rude - cãci este greu de închipuit ca un om de rînd
sã fie în stare sã creascã atîþia feciori cu o înfãþiºare aleasã, cînd
de abia dacã regii mai au parte de un asemenea noroc. A þinut sã
le vorbeascã aºa, anume ca sã afle ceva sigur despre tatãl lui, cum
îi merge ºi ce i s-a mai întîmplat de cînd a plecat de la el; voia sã
ºtie ce se petrece ºi cu Beniamin, fiindcã se temea cã ºi pe el l-au
îndepãrtat din familie, aºa cum cutezaserã sã procedeze cu el.
3. Fraþii au fost cuprinºi de îngrijorare ºi fricã, fiindcã s-au
pomenit ameninþaþi de o mare primejdie, negîndindu-se deloc la
mezinul lor; dupã ce ºi-au strîns rîndurile ca sã se apere de
învinuiri, a luat cuvîntul Ruben, cel mai vîrstnic dintre ei, ºi a
r ã s p u n s a s t f e l : A m v e n i t ai ci n u p en t r u a f a c e c u i v a v r e o
nedreptate, nici sã aducem daune treburilor regelui, ci doar ca sã
vã cerem ajutorul într-o grea cumpãnã, convinºi cã în omenia
voastrã vom gãsi un refugiu în calea nenorocirii care s-a abãtut
asupra patriei noastre. Cãci am auzit cã vindeþi grîne nu numai
concetãþenilor voºtri, ci ºi strãinilor, ºi cã voi vreþi sã-i sprijiniþi
pe cei ce au nevoie de ajutor. Cã sîntem fraþi ºi rude de sînge
reiese din faptul cã în privinþa înfãþiºãrii, noi ne potrivim,
deosebindu-ne prea puþin unul de altul. Tatãl nostru este Iacov, un
evreu care a zãmislit 12 copii împreunã cu cele 4 soþii ale sale.
Cîtã vreme am rãmas toþi în viaþã, traiul ne-a fost fericit; de cînd
însã Iosif, unul dintre fraþi, a pierit, ne-a mers din ce în ce mai
rãu. Pãrintele nostru îl jeleºte mereu, iar noi deplîngem pacostea
morþii sale ºi suferinþa unui tatã bãtrîn. Am venit acum încoace,
ca s ã cu mp ãr ãm cer eal e, i ar p e f r atele nostru cel mai mi c,
Beniamin, l-am lãsat acasã, ca sã aibã grijã de tata ºi sã conducã
t r e b u r i l e g o s p o d ã r i e i . S p r e a f i s i g u r cã n - am s p u s n i ci o
minciunã, poþi sã trimiþi un sol la casa noastrã!
4. Prin aceste vorbe a cãutat Ruben sã-l aducã pe Iosif la
sentimente mai bune faþã de ei. Aflînd cã Iacov mai trãia încã ºi
cã m e z i n u l B e n i a m i n n u p i er i s e, I o s i f º i - a t r i mi s f r aþ i i l a
închisoare, ca sã gãseascã rãgazul de a-i cerceta pe îndelete. A 3-a
zi i-a adus înaintea lui ºi le-a zis: întrucît voi susþineþi cã n-aþi
venit la rege ca sã-i dãunaþi, cã sînteþi fraþi ºi vã trageþi din
pãrintele pe care l-aþi numit, puteþi sã dovediþi cã lucrurile stau
aºa, dacã lãsaþi la mine pe unul dintre voi, fãrã ca el sã aibã de
suferit ceva; între timp voi cãraþi grînele la tatãl vostru ºi aduceþi
cu voi pe fratele care potrivit spuselor voastre, a rãmas acasã.
Numai aºa îmi voi da seama cã nu m-aþi minþit! Ei aveau astfel
parte de un rãu ºi mai mare; au vãrsat lacrimi ºi nu conteneau sã
deplîngã împreunã nenorocirea lui Iosif, ca ºi cum doar din cauza
nedreptãþii pe care i-o pricinuiserã, a dat peste ei acest necaz,
trimis de Dumnezeu ca sã-i pedepseascã. Ruben i-a dojenit
 Pag. 47

î n d e l u n g p en t r u cãi n þ a l o r, car e n u mai p u t e a o r i c u m s ã - i

foloseascã lui Iosif; i-a rugat în schimb, sã îndure bãrbãteºte toate
suferinþele trimise de Dumnezeu, ca sã-i pedepseascã pentru
nedreptatea fãcutã fratelui lor. Acestea ºi le spuneau unii altora,
pe deplin încredinþaþi cã Iosif nu înþelegea limba lor. Cuvintele
lui Ruben au stîrnit mîhnirea ºi remuºcarea tuturora, ei înºiºi fiind
vinovaþi de crima pentru care Dumnezeu le hãrãzea acum o
dreaptã ispãºire. Cînd s-a convins ce mare era zbuciumul fraþilor
sãi, Iosif a izbucnit în plîns, dar nedorind sã fie vãzut de ei, s-a
tras deoparte pentru scurt timp, dupã care a revenit. Apoi l-a
pãstrat pe Simeon ca ostatic pînã la reîntoarcerea fraþilor sãi,
poruncind acestora sã se îndrepte spre casã, dupã ce vor fi
cumpãrat mai întîi grînele din tîrg. A dat însã ordin unui slujitor
sã punã pe ascuns în sacii fraþilor lui banii aduºi de aceºtia pentru
cumpãrarea grînelor. Acesta a fãcut întocmai ceea ce i se ceruse.
Cînd fiii lui Iacov au sosit în Canaan, au povestit tatãlui lor tot ce
au întîmpinat în Egipt, cum au fost luaþi drept spionii regelui,
cum au trezit îndoieli cînd au spus cã sînt fraþi ºi cã al 11-lea a
rãmas acasã alãturi de tatãl sãu ºi cum l-au lãsat pe Simeon
ostatic în mîinile guvernatorului pînã cînd Beniamin le va adeveri
spusele prin venirea lui acolo. L-au rugat pe tatãl lor, ca fãrã a se
teme de nimic, sã-l trimitã pe fratele mezin împreunã cu ei.
5. Nimic din ceea ce au întreprins fiii lui n-a fost pe placul lui
Iacov, care a îndurat cu greu faptul cã Simeon a fost reþinut acolo,
socotind cã trimiterea lui Beniamin în Egipt nu avea nici o noimã.
Nici cînd Ruben l-a rugat în genunchi sã primeascã în schimb pe
f i i i l u i , d r ep t zãlog, pentru ca bunicul lor sã-i u ci d ã, d acã
Beniamin va pãþi ceva pe drum, Iacov nu s-a lãsat convins de
vorbele sale. Aceste dificultãþi strecurau în sufletul lor îndoiala
ºi îngrijorarea, dar ºi mai mult îi tulbura faptul cã îºi gãsiserã
arginþii ascunºi în sacii lor. Cînd însã s-a terminat grîul adus de
ei ºi foametea a devenit tot mai apãsãtoare, Iacov, încolþit de
nevoie s-a învoit sã-l trimitã pe Beniamin împreunã cu fraþii sãi,
cãci ei nu se puteau întoarce în Egipt fãrã sã-l aducã cu ei. Cum
de la o zi la alta foametea bîntuia tot mai mult þinutul lor, iar fiii
lui îl implorau necontenit, lui Iacov nu-i mai rãmãsese altceva de
fãcut. Bãrbat cu o fire mai îndrãzneaþã, Iuda i-a spus atunci fãrã
înconjur tatãlui sãu cã nu trebuie sã tremure pentru fratele sãu ºi
nici sã fie îngrijorat de rãul care-l pîndeºte, cãci nimic nu i se
poate întîmpla lui Beniamin fãrã voia lui Dumnezeu, ºi nici
rãmînînd acasã, nu va scãpa de ursita ce-l aºteaptã. Doar n-o sã-i
condamne la moarte sigurã, ºi dintr-o bezmeticã teamã pentru un
copil, n-o sã le refuze belºugul mijloacelor de trai pe care le pune
faraon la îndemîna lor. Se cuvine sã se preocupe ºi de salvarea lui
Simeon ºi sã nu-l lase sã piarã, interzicînd lui Beniamin sã
porneascã la drum. L-a îndemnat sã-ºi încredinþeze fiul lui
Dumnezeu, cãci ori el însuºi îl va readuce teafãr acasã, ori va
pieri împreunã cu el. În sfîrºit, Iacov s-a înduplecat ºi l-a cedat pe
Beniamin fraþilor sãi, dîndu-le acestora plata dublã a grînelor, ca
ºi unele produse ale Canaanului, spre a-i fi duse în dar lui Iosif:
balsam, smirnã, terebint ºi miere. Multe lacrimi amare au vãrsat
atît pãrintele, cît ºi feciorii lui gata de plecare: el se întreba
Pag. 48

îngrijorat dacã-ºi va mai revedea feciorii întorºi teferi din

cãlãtorie; la rîndul lor, ei se temeau cã nu-ºi vor mai gãsi tatãl în
viaþã, tristeþea ºi absenþa lor putînd sã-i scurteze zilele. Întreaga
zi ºi-au petrecut-o sub semnul mîhnirii lor adînci. Bãtrînul a
rãmas încovoiat acasã, iar fiii sãi s-au aºternut la drum spre Egipt,
îndulcindu-ºi amãrãciunea cu speranþa lor într-un viitor mai bun.
6. La sosirea lor în Egipt, au fost aduºi în faþa lui Iosif. Erau
stãpîniþi de nu chiar aºa de micã teamã cã se vor alege cu niºte
mustrãri pentru plata grînelor, ca ºi cum ar fi luat cu ei prin
înºelãciune suma datoratã. De aceea i-au prezentat cuvenitele
scuze guvernatorului Iosif, spunîndu-i cã ºi-au gãsit banii în sacii
lor la întoarcerea acasã, iar acum i-au adus cu ei. Cînd acesta le-a
zis cã habar n-avea despre ce era vorba, teama lor s-a risipit.
Simeon a fost apoi eliberat din închisoare ºi guvernatorul a avut
grijã ca el sã ajungã în mijlocul fraþilor sãi. Iosif întorcîndu-se
între timp de la întrevederea lui cu regele, fraþii i-au înmînat
darurile, ºi privitor la starea tatãlui lor, i-au rãspuns cã l-au gãsit
sãnãtos. Deºi se convinsese singur cã Beniamin era teafãr, i-a
întrebat dacã acesta, cãci îl vãzuse cu ochii sãi, era fratele lor
mezin. Cînd fraþii i-au rãspuns cã era chiar el, Iosif le-a spus cã
Dumnezeu oblãduieºte toate lucrurile. Inima înduioºatã i-a umplut
ochii de lacrimi ºi el s-a retras ca fraþii lui sã nu observe nimic.
I-a poftit apoi sã ia prînzul împreunã ºi i-a aºezat la masã în
ordinea de care þineau seamã cînd mîncau la tatãl lor. Iosif s-a
purtat cu toþi prieteneºte, dar l-a cinstit pe Beniamin mai mult
decît pe ceilalþi, servindu-i o porþie dublã.
7. Cînd fraþii s-au dus sã se culce dupã prînz, Iosif a poruncit
ispravnicului sãu sã le mãsoare grîul pe care urmau sã-l ia cu ei,
punîndu-i fiecãruia pe ascuns în gura sacului arginþii cuveniþi, iar
în sarcina lui Beniamin sã-i ascundã cupa lui de argint, din care
obiºnuia sã bea. Iosif a fãcut acest lucru, dornic sã-ºi punã la
încercare fraþii, dacã vor sãri cumva în ajutorul lui Beniamin,
învinuit de furt ºi pîndit de primejdii, sau îl vor lãsa la voia
întîmplãrii, de parcã nelegiuirea nu i-ar privi deloc, întorcîndu-se
la tatãl lor. Slujitorul a fãcut ceea ce i s-a poruncit ºi în zorii zilei
fiii lui Iacov au pornit la drum fãrã sã bãnuiascã nimic, însoþiþi de
Simeon ºi de douã ori bucuros, ºi mai întîi pentru eliberarea lui,
mai apoi, pentru cã îl duceau înapoi pe Beniamin, aºa cum
promiseserã ei tatãlui lor. Dintr-odatã au fost înconjuraþi de
cãlãreþi, aducîndu-l pe slujitorul care pusese cupa în sacul lui
Beniamin. Speriaþi de neaºteptata lor nãvalã, ei au cãutat sã afle
motivul pentru care au tãbãrît asupra lor, dupã ce cu puþinã vreme
înainte fuseserã omeniþi ºi ospãtaþi de stãpînul lor. Urmãritorii
le-au rãspuns cã sînt niºte ticãloºi, care fãrã sã-ºi aminteascã de
ospitalitatea deschisã ºi prieteneascã pe care le-a arãtat-o Iosif, nu
s-au sfiit sã-i facã o nedreptate, ci au luat cu ei cupa din care
bãuse el, dorindu-le binele. Prin nesocotinþa lor au pierdut
amiciþia lui Iosif, pentru un cîºtig necinstit, ºi s-au expus ei înºiºi
primejdiei de-a fi prinºi. I-au ameninþat cã ei vor avea parte de
ispãºirea pe care o meritã; nu vor putea sã-I ascundã lui
Dumnezeu cã au fugit cu un lucru furat, chiar dacã au reuºit sã
pãcãleascã un slujitor. ªi ei se mai întreabã acum de ce-au venit
 Pag. 49

cãlãreþii, ca ºi cum nu ºtiau prea bine cã-ºi vor primi curînd

pedeapsa. Prin aceste ºi alte asemenea vorbe i-a dojenit slujitorul
lui Iosif pe fiii lui Iacov. Fãrã sã bãnuiascã înºelãtoria pusã la
cale împotriva lor, ei au luat afirmaþiile acestea drept o batjocurã,
rãmînînd miraþi de nechibzuinþa cu care vorbise slujitorul ºi de
faptul cã aceºti bãrbaþi au cutezat sã-i supunã unui asemenea
tratament, cîtã vreme ei n-au pãstrat arginþii cuveniþi pentru grîne,
descoperiþi în sacii lor, ci i-au adus înapoi, deºi nimeni nu ºtia
nimic despre asta; atît de departe erau ei de înfãptuirea unei
fãrãdelegi. Totuºi socotind mai sigurã scotocirea decît simpla
tãgadã, le-au cerut urmãritorilor sã întreprindã o cercetare, ºi toþi
sã fie supuºi pedepselor, dacã unul dintre ei va fi prins cã a furat.
Deoarece ºtiau cã nu au pe conºtiinþã nici o hoþie, au cãpãtat o
mare încreder e, î n g emãnatã dupã pãrerea lor, cu siguranþa
deplinã. Cãlãreþii s-au învoit sã se facã o cercetare, totuºi au spus
cã pedeapsa trebuie sã o primeascã numai cel ce va fi prins cã a
furat. Au trecut aºadar la percheziþia propriu-zisã, ºi dupã ce au
gãsit în ordine toate celelalte sarcini cercetate, au ajuns, în sfîrºit,
la Beniamin, fãrã a ignora deloc cã în sacul lui era ascunsã cupa,
vrînd însã ca scormonirea lor sã parã cît mai conºtiincioasã.
Ceilalþi, care se vãzuserã de-acum eliberaþi de orice teamã, erau
întrucîtva îngrijoraþi doar în privinþa lui Beniamin. Plini de
speranþã cã nici la el n-o sã se gãseascã vreo dovadã de furt,
aduceau deja urmãritorilor fãþiºe reproºuri, cã din vina lor nu
lãsaserã în urmã o bunã bucatã de drum. Dar cînd la scotocirea
sacului lui Beniamin a fost gãsitã cupa, ei au început sã scoatã
vaiete ºi sã jeleascã, sã-ºi sfîºie veºmintele ºi sã deplîngã nu
numai pe fratele lor, care îºi va primi în curînd pedeapsa, ci ºi
p r o p r i a l o r s o artã, fiindcã nu vor mai p u t ea s ã- º i r es p ect e
promisiunea fãcutã pãrintelui lor în legãturã cu Beniamin.
Suferinþa lor sporea ºi mai mult la gîndul cã tocmai cînd se
închipuiserã scãpaþi de toate relele, invidia soartei i-a dat pradã
amãrãciunii. Ei recunoºteau cã sînt autorii nu numai ai nefericirii
fratelui, ci ºi ai mîhnirii pãrintelui lor, deoarece împotriva voinþei
sale, mijlociserã plecarea copilului drag în Egipt, împreunã cu ei.
8. Dar cãlãreþii l-au înhãþat ºi l-au dus înapoi la Iosif pe
Beniamin, iar fraþii sãi l-au urmat îndeaproape. Cînd l-a vãzut pe
el pãzit de strãji, iar pe ceilalþi cu doliul zugrãvit pe chipurile lor,
Iosif le-a zis: Ce aþi crezut, miºeilor, despre omenia mea ºi despre
providenþa divinã, cînd aþi cutezat sã întreprindeþi aºa ceva
împotriva binefãcãtorului ºi gãzduitorului vostru? Fraþii s-au
oferit sã îndure pedeapsa în locul lui Beniamin, ºi amintindu-ºi cît
de infamã fusese purtarea lor faþã de Iosif, ei l-au socotit pe
deplin fericit dacã murise deja ºi era scutit de necazurile vieþii;
iar dacã mai trãia, pedepsirea lor putea sã-i bucure, fiindcã, iatã,
Dumnezeu îi urmãrea pentru nelegiuita lor faptã. Se numeau
singuri pacostea propriului tatã, cãci la durerea pe care i-o
provocase pînã atunci pieirea lui Iosif, au adãugat una nouã,
pricinuitã de Beniamin. Cel care le aducea chiar atunci numeroase
mustrãri era Ruben. Iosif a explicat cã-i lasã pe ceilalþi sã plece,
de vreme ce nu-l nedreptãþiserã deloc, ºi le-a zis cã se mulþumea
doar cu pedepsirea bãiatului, întrucît susþinea cã n-ar fi înþelept
Pag. 50

sã-l slobozeascã pe el de dragul celor nevinovaþi ºi nici sã-i

pedepseascã pe aceºtia laolaltã cu un hoþ dovedit. Cînd Iosif le-a
promis cã la plecare le va da o escortã sigurã, ceilalþi au rãmas
înmãrmuriþi, amuþind de durere. Atunci Iuda, care îºi convinsese
pãrintele sã dea voie mezinului sã-i însoþeascã ºi era aºijderea un
bãrbat de ispravã, în stare de orice faptã, s-a hotãrît sã înfrunte
p r i mej d i a p en t r u s al v ar ea f r aþ i l o r s ãi , r o s t i n d u r mãt o ar ea
cu v î n t ar e: N el eg i u i t ã a f o s t p u r t ar ea n o as t r ã f aþ ã d e t i n e,
guvernatorule, ºi ni se pare drept ca pedeapsa sã se rãsfrîngã
deopotrivã asupra tuturor, chiar dacã n-am greºit, afarã de unul
s i n g u r, cel mai t î n ãr d i n t r e n o i . P i er zî n d o r i ce n ã d e j d e î n
mîntuirea noastrã din pricina lui, bunãtatea ta ne dã oarecare
speranþe ºi deschide calea ieºirii noastre din impas. Acum însã,
fãrã sã ne ai în vedere pe noi, fãrã sã-þi aþinteºti ochii spre
nelegiuirea noastrã, sã-þi iei drept cãlãuzã propria ta fire ºi
virtutea, nicidecum mînia, acceptatã cu uºurinþã de oamenii
mãrunþi, nu numai în lucrurile mari, ci în orice li se întîmplã în
viaþã. Pe cea din urmã priveºte-o cu dispreþ ºi nu te lãsa învins de
ea, î n cî t s ã- i n i mi ceºti pe cei ce nu - º i p o t d o b î n d i s i n g u r i
eliberarea ºi o aºteaptã numai de la tine! Cãci acum nu-i pentru
prima oarã cînd te arãþi darnic cu noi. ªi mai înainte, cînd am
venit sã cumpãrãm grîne din tîrg, ne-ai dat sã ducem familiei
noastre atîtea bucate cîte i-au fost necesare pentru ca sã scape din
primejdia de-a muri de foame. Nu-i nici o deosebire în faptul cã
nu-i dispreþuieºti pe cei ce pier din pricina lipsurilor în care se
zbat sau în faptul cã nu-i condamni la moarte pe sãrmanii pe care
oamenii îi bãnuiesc cã au greºit ºi îi invidiazã cã au avut parte de
strãlucita-þi binefacere. Este aceeaºi bunãvoinþã, oricît de diferitã
ar pãrea una de alta. Scapã-i darã pe cei hrãniþi de tine pînã acum
ºi cruþã-ne viaþa, aºa cum ai mai fãcut-o, nelãsîndu-ne sã murim
de foame. E un gest minunat ºi plin de mãreþie, fie sã ne cruþi
viaþa, fie sã o ajuþi sã scape teafãrã prin dãrnicia ta. Socot cã
Dumnezeu, dornic sã-þi croiascã o cale spre sporirea virtuþii tale,
ne-a fãcut pe noi sã cãdem în nãpasta de faþã; sã dobîndeºti faimã
chiar ºi iertînd de pãcate pe cei ce te-au nedreptãþit, nu numai
prin omenescul sprijin dat celor ce þi-au cerut ajutorul din diverse
pricini. Mare lucru este sã întinzi o mînã de ajutor celor încercaþi
de nevoi, dar o faptã mai mare ºi mai demnã de un conducãtor
este sã-i graþiezi pe cei ce meritã sã fie pedepsiþi pentru
nedreptatea comisã de ei. Cãci dacã iertarea delictelor mãrunte
aduce mari laude celor ce o acordã, darul de a-þi domoli mînia
iertînd acolo unde fapta celor care au pãcãtuit ºi au adus daune
altora este pasibilã de pedeapsa cu moartea, þine mai mult de
natura divinã. Dacã n-am fi avut un pãrinte care prin felul cum
deplînge pieirea lui Iosif, aratã cît de greu îndurã el pierderea
copiilor sãi, eu nici n-aº fi irosit atîtea vorbe pentru salvarea
vieþilor noastre, fãrã sã fi avut în vedere blîndeþea caracterului
tãu, ce te face sã socoteºti un lucru frumos sã cruþi viaþa celor
care n-ar mai avea pe nimeni la cãpãtîiul lor sã-i plîngã dupã
moarte. Aº fi îndurat cu inima uºoarã orice pedeapsã ai fi gãsit de
cuviinþã sã ne dai. Acum nu ne compãtimim pe noi, deºi sîntem
tineri ºi vom muri dupã ce ne-am bucurat prea puþin de desfãtãrile
 Pag. 51

vieþii, ci gîndindu-ne mai mult la adînca bãtrîneþe a pãrintelui

nostru, îþi cerem îndurare ºi-þi adresãm rugãmintea stãruitoare:
cruþã-ne viaþa pe care fãrãdelegea noastrã þi-a pus-o la îndemînã
ca s-o pedepseºti. Cãci tatãl nostru nu este rãu ºi nu ne-a crescut
aºa, fiind un om drept ºi avut, care nu meritã o asemenea soartã,
iar acum se zbate în griji ºi chinuri datoritã absenþei noastre
îndelungate. Cînd va afla de moartea noastrã ºi de cauza ei, nu va
mai suporta, ci-ºi va dori cu atît mai mult sã scape de viaþã, ºi
moartea-i pricinuitã de tristeþe va fi grãbitã de nelegiuirea
noastrã, fãcînd ca existenþa lui sã aibã un sfîrºit lipsit de orice
mîngîiere; chiar ºi acum, înainte sã se rãspîndeascã veºtile despre
noi, abia dacã îi mai dau ascultare simþurile. Cumpãneºte toate
acestea, ºi chiar dacã fapta noastrã þi-a stîrnit indignarea, aratã-te
îndurãtor de dragul unui pãrinte ºi mila faþã de el sã fie mai mare
decît ticãloºia noastrã. Cinsteºte-i bãtrîneþea pe care prin moartea
noastrã, o va petrece ºi o va sfîrºi în singurãtate deplinã, cãci prin
acest dar aduci un omagiu numelui de tatã. Procedînd astfel, îþi
arãþi respectul faþã de propriul pãrinte ºi faþã de tine însuþi, fiind
bucuros cã-i porþi numele. Teafãr te va pãstra Dumnezeu, Tatãl
tuturora! Prin gestul tãu evlavios Îl vei cinsti ºi pe El, care poartã
acelaºi nume, dacã te milostiveºti de pãrintele nostru, gîndindu-te
cîtã durere îi va pricinui pierderea copiilor lui. Depinde de tine ca
viaþa cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, rãpirea ei stînd în puterea
ta, sã ne-o dãruieºti iarã, ºi ca prin propria-þi bunãtate sã fii
aidoma Lui, atît cît pofteºti. Frumos este ca cel ce dispune de o
putere dublã, s-o întrebuinþeze nu atît în dauna, cît mai ales în
folosul celorlalþi; iar cel ce poate aduce nimicirea altora ºi deþine
acest drept, sã nu ºi-l exercite, ca ºi cum nu l-ar fi avut, ci sã-ºi
foloseascã autoritatea numai pentru izbãvirea oamenilor; cu cît
mai numeroºi vor fi cei salvaþi de el, cu atît mai mult îi va creºte
renumele. Tu ne poþi mîntui pe toþi, iertîndu-l pe fratele nostru
pentru nefericita lui greºealã. Cãci nu-i cu putinþã ca noi sã mai
rãmînem în viaþã, dacã îi dai pedeapsa cu moartea, fiindcã nu ne
putem întoarce la tatãl nostru, cîtã vreme nu-l aducem teafãr
înapoi. Trebuie sã îndurãm ºi noi soarta pe care o va avea fratele
nostru, ca ºi cum am fi fost pãrtaºi la fãrãdelegea sa. Aºadar, te
rugãm, guvernatorule, ca în cazul cînd îl condamni la moarte, sã
ne supui ºi pe noi aceluiaºi supliciu, de parcã am fi fost tovarãºii
lui de hoþie. N-ar fi preferabil pentru noi sã ne doboare jalea
pricinuitã de pieirea fratelui nostru, decît sã murim pedepsiþi
pentru aceeaºi nelegiuire. Trec peste faptul cã el este prea tînãr ºi
nu are încã mintea coaptã, deci omeneºte ar fi ca în asemenea
situaþii sã fie iertat mai repede, ºi ca sã te las sã judeci, pun capãt
discursului meu. Aºadar, dacã tu ne vei condamna, numai eu port
vina cã n-am spus tot ce se cuvenea ca sã îmblînzesc mînia ta
împotriva noastrã; dacã însã ne vei achita, tu ai gãsit de cuviinþã
sã hotãrãºti acest lucru, conºtient de blîndeþea ºi bunãvoinþa ta.
Nu numai cã ne-ai dãruit viaþa, ci ne-ai fãcut aceastã favoare
pentru ca sã devenim mai buni decît sîntem ºi te-ai preocupat de
binele nostru mai bine decît noi înºine. Acum, dacã vrei sã-l ucizi
pe bãiat, la execuþie pune-mã pe mine în locul lui, iar pe el
trimite-l la tatãl nostru; dacã, dimpotrivã, doreºti sã-l treci în
Pag. 52

rîndul robilor tãi, eu însumi sînt mult mai potrivit pentru slujirea
ta. Precum vezi, pentru fiecare dintre pedepse, sînt mai potrivit ºi
mai pregãtit sã-l înlocuiesc! Iuda, care din toatã inima dorea sã se
sacrifice pentru salvarea fratelui sãu, s-a aruncat la picioarele lui
Iosif, dîndu-ºi osteneala sã-i îmblînzeascã ºi pe aceastã cale mînia
ºi sã-l înduplece cumva. La fel s-au proºternut ºi toþi ceilalþi fraþi,
cu ochii în lacrimi, oferindu-se sã moarã în locul lui Beniamin.
9. Copleºit de înduioºare, Iosif n-a mai fost în stare sã facã pe
supãratul ºi a poruncit celor de faþã sã plece, pentru ca, fãrã
martori, sã dezvãluie nestingherit fraþilor sãi cine era el. Dupã
r et r ag er ea cel o r l a l þ i , s - a d e s c o p e r i t f r aþ i l o r d i n j u r u l l u i ,
zicîndu-le urmãtoarele: Am cuvinte de laudã pentru devotamentul
ºi afecþiunea voastrã faþã de propriul frate ºi vãd cã aveþi un
suflet mai bun decît m-aº fi aºteptat eu, dupã ceea ce aþi pus la
cale odinioarã împotriva mea, ºi toate cîte s-au întîmplat aici au
fost fãcute de mine ca sã pun la încercare dragostea voastrã
frãþeascã. Cred apoi cã nu firea voastrã ticãloasã v-a aþîþat
împotriva mea, ci voia lui Dumnezeu, care ne-a permis astfel sã
ne înfruptãm din bunurile prezentului, ºi dacã va stãrui sã ne
rãmînã binevoitor, ºi bunurile viitoare ne vor surîde. Azi, cînd am
aflat, contrar aºteptãrilor mele, cã tatãl meu este sãnãtos ºi am
vãzut cît de mult vã iubiþi fratele, nu-mi voi aminti de ceea ce aþi
greºit faþã de mine. Voi înceta sã vã mai port urã pentru infamia
voastrã; recunosc cã se cuvine sã vã aduc mulþumiri, fiindcã eu
împreunã cu voi am fost motivul pentru care Dumnezeu ne-a
purtat de grijã. Vã cer ºi vouã sã daþi uitãrii cele ce s-au petrecut
între noi ºi mai degrabã bucuraþi-vã cã relele pe care le-aþi pus la
cale cîndva, s-au întors spre binele nostru ºi sã nu mai fiþi triºti
cã aþi înfãptuit ceva pentru care se cuvenea sã roºiþi. Nu fiþi
îndureraþi cã judecata voastrã m-a nedreptãþit, alungaþi
remuºcãrile pentru faptele voastre, cîtã vreme hotãrîrile luate n-au
avut rezultatul dorit. Bucurîndu-vã pentru tot ce a fãcut
Dumnezeu, plecaþi ºi duceþi veºtile tatãlui nostru: nu cumva,
bîntuit de grija voastrã, sã-mi rãpeascã suprema fericire ºi sã
moarã înainte de-a da ochii cu mine ºi de a fi pãrtaº la aceste
cinstiri. Luaþi-l cu voi, împreunã cu soþiile, copiii ºi rudele
noastre ºi strãmutaþi-vã aici; nu se cuvine ca fãpturile care îmi
sînt cele mai dragi sã nu se bucure de norocul meu, mai ales cã
foametea va mai dura încã 5 ani! Dupã rostirea acestor, vorbe,
Iosif ºi-a îmbrãþiºat fraþii. Aceºtia erau nãpãdiþi de lacrimi ºi de
mîhnirea provocatã de rãul pe care i-l pricinuiserã; se temeau ca
sub purtarea nobilã a fratelui sã nu se ascundã îndreptãþitã
rãzbunarea. Apoi a urmat ospãþul. Cînd a aflat de sosirea fraþilor
lui Iosif, regele s-a bucurat foarte mult, ºi de parcã binele acesta
l-ar fi privit pe el, cu dragã inimã le-a dat cãruþe încãrcate cu
grîne, aur ºi argint, destinate tatãlui lor. Dupã ce au primit multe
daruri ºi de la Iosif, fie pentru tatãl lor, fie pentru ei înºiºi, dar
cele mai multe pentru Beniamin, fraþii s-au îndreptat spre casa
lor.

Capitolul 7
 Pag. 53

1. La întoarcerea fiilor sãi, cînd a aflat cã Iosif, pe care îl jelea

de multã vreme, nu numai cã nu murise, ci ducea o viaþã plinã de
fast ºi fericire, cîrmuind Egiptul împreunã cu regele ºi împãrþind
cu acesta aproape întreaga rãspundere a domniei, Iacov nu s-a
îndoit deloc de adevãrul ºtirii primite, cînd s-a gîndit la mãreþia
lui Dumnezeu ºi la bunãvoinþa Sa, care nu i se mai vãdise însã
de-o bunã bucatã de vreme. Numaidecît a pornit la drum, grãbit
sã ajungã la Iosif.
2. Dupã ce a ajuns la Fîntîna jurãmîntului, Iacov I-a adus o
jertfã lui Dumnezeu, cuprins de teamã cã datoritã fertilitãþii
Egiptului, fiii sãi vor fi cuprinºi de dorul de-a locui în þinutul
acela, urmaºii lor nemaiîndurîndu-se sã se întoarcã în Canaan,
þarã a cãrei cucerire le era fãgãduitã de Dumnezeu. El se temea de
asemenea cã strãmutîndu-se în Egipt fãrã a cere sfatul Domnului,
neamul sãu putea sã fie lovit de o mare nenorocire; îl îngrijora ºi
faptul cã putea sã-ºi sfîrºeascã zilele înainte de a apuca sã-l
revadã pe Iosif. Cu inima frãmîntatã de aceste gînduri, a cãzut
într-un somn adînc.
3. ªi Dumnezeu i S-a arãtat în vis, l-a strigat de douã ori pe
nume ºi la întrebarea lui cine este, El i-a rãspuns: Nu se cade sã
nu þii seamã de Dumnezeu tocmai tu, Iacov, cãci ºi strãmoºilor tãi
ºi þie v-am fost statornicul sprijin ºi ajutor. Atunci cînd tatãl tãu
a vrut sã-þi rãpeascã domnia, Eu am pãstrat-o pentru tine; sub
ocrotirea Mea ai cãlãtorit singur în Mesopotamia, unde ai avut
parte de nunþi norocoase ºi te-ai reîntors de acolo cu mulþi copii
ºi averi mari. Datoritã providenþei Mele aþi scãpat neatinºi ºi tu,
ºi toþi urmaºii tãi, iar lui Iosif, fiul socotit de tine pierdut pentru
vecie, i-am hãrãzit cea mai norocoasã ursitã, fãcîndu-l stãpînul
Egiptului, care nu se deosebeºte prea mult de regele însuºi. Iatã
cã vin acum sã-þi fiu cãlãuzã pe acest drum, ºi îþi prezic cã te vei
stinge în braþele lui Iosif, cã dupã multe veacuri seminþia ta va
ajunge puternicã ºi vestitã ºi cã Eu o voi duce înapoi în þara pe
care i-am fãgãduit-o!
4. Îmbãrbãtat de un asemenea vis, Iacov s-a îndreptat
încrezãtor spre Egipt, împreunã cu fiii lui ºi copiii acestora.
Numãrul tuturor se ridica la 70. Nici n-am vrut la început sã
pomenesc numele lor, fiindcã erau greu de pronunþat. Cred totuºi
cã este nevoie sã înºir numele acestora, care nouã ni se pare cã nu
provin din Mesopotamia, ci din Egipt. Iacov a avut 12 feciori:
dintre aceºtia, Iosif a fost pomenit mai înainte. Îi menþionãm pe
cei de o seamã cu el ºi pe urmaºii lor. Ruben a avut 4 fii: Anoch,
Phallus, Assaron ºi Charmis; Simeon, însã, 6: Iamuel, Samin,
Ioab, Iachin, Soar ºi Saul. Lui Levi i s-au nãscut 3 fii: Gersom,
Caath ºi Marari. Iuda a avut 3 fii: Salas, Phares ºi Zaras, aºijderea
doi nepoþi de la Phares: Esron ºi Amyr. Isachar a avut 4 fii:
Thulas, Phuas, Iasub ºi Samaron. Zabulon, la rîndul lui, a avut 3
fii: Sarad, Elon ºi Ialel. Iatã-i pe cei ce se trag din Lia, la care se
adaugã fiica ei, Dina. Toþi aceºtia sînt în numãr de 33. Rahela a
avut doi fii. Dintre aceºtia, lui Iosif i s-au nãscut doi feciori:
Manase ºi Efraim, celuilalt frate, Beniamin, 10: Bolosor, Bacchar,
Asabel, Gera, Naeman, Ies, Ros, Momphis, Optais ºi Arad. Toþi
14, împreunã cu cei înºiraþi mai înainte, ridicã numãrul la 47.
Pag. 54

Aceºtia erau copiii legitimi ai lui Iacov. Bilha, slujitoarea

Rahelei, i-a zãmislit pe Dan ºi Neftali, ultimul avînd la rîndul lui
4 fii: Iesei, Gunis, Issares ºi Sellim; Dan, unul singur: Usis.
Adunîndu-i pe aceºtia la suma de mai sus, numãrul lor se ridicã
la 54. Gad ºi Aºer se trãgeau din Zilpa, slujitoarea Liei. Gad a dus
cu sine 7 copii: Sophonias, Augis, Sunis, Azabon, Aeris, Eroedes
ºi Arielas. Aºer a avut o fatã: Sara ºi 6 bãieþi, ale cãror nume
erau: Iomnes, Iesus, Isuis, Baris, Abar ºi Melchiel. Aceºtia, care
sînt 16, puºi alãturi de ceilalþi 54, rotunjesc suma anunþatã
anterior, fãrã sã-l mai punem la socotealã ºi pe Iacov.
5. Cînd Iosif a primit vestea sosirii tatãlui sãu, cãci propriu-i
frate Iuda venise în grabã, ca sã-l înºtiinþeze din timp, i-a ieºit în
întîmpinare ºi întîlnirea lor a avut loc la Heroonpolis, Oraºul
eroilor. Nesperata bucurie a fost atît de mare încît puþin a lipsit
ca Iacov sã-ºi dea sufletul. L-a reînviorat însã Iosif, care chiar
dacã nu-ºi mai putea stãpîni bucuria, n-a fost atît de tulburat ca
tatãl sãu. Dupã ce i-a cerut sã cãlãtoreascã mai încet, Iosif însoþit
de 5 dintre fraþii sãi, s-a grãbit sã ajungã la rege, ca sã-i anunþe
sosirea lui Iacov, cu întreaga-i familie. Acesta s-a arãtat bucuros
de aflarea ºtirii ºi i-a cerut lui Iosif sã-i spunã ce fel de trai ar fi
mai pe placul alor sãi, ca sã-i poatã ajuta sã-ºi ducã felul lor de
viaþã. Iosif i-a rãspuns cã noii sosiþi erau niºte pãstori neîntrecuþi
ºi o altã îndeletnicire le era strãinã. Ocrotindu-i în felul acesta, el
urmãrea sã nu-i despartã pe unii de alþii, ºi sã-i facã sã locuiascã
împreunã, ca sã-l îngrijeascã pe tatãl lor, astfel încît sã nu prea
aibã de-a face cu egiptenii, lucru cu neputinþã dacã ei ar fi avut
aceleaºi ocupaþii ºi un trai asemãnãtor. Cãci în Egipt, pãscutul
turmelor era interzis.
6. Odatã ajuns în faþa regelui, Iacov l-a salutat ºi i-a urat o
domnie fericitã, iar faraon l-a întrebat ce vîrstã avea. Primind
rãspunsul cã împlinise 130 de ani, regele s-a minunat de viaþa lui
lungã. Iacov i-a mai spus cã el nu atinsese bãtrîneþea înaintatã a
precursorilor lui; atunci faraon l-a trimis sã locuiascã împreunã
cu copiii lui la Heliopolis. Cãci acolo îºi aveau pãºunile lor ºi
pãstorii regeºti.
7. Dar foametea fãcea ravagii tot mai mari în Egipt ºi rãul se
agrava de la o zi la alta; nici fluviul nu mai uda pãmîntul, cãci
Nilul nu se mai revãrsa peste malurile sale, nici Domnul nu mai
trimitea un strop de ploaie. În neºtiinþa lui, poporul nu-ºi luase
nici cea mai micã mãsurã de prevedere, iar Iosif le distribuia
cereale numai cu bani în mînã. Cînd lipsa lor a început sã se
resimtã, bucatele au fost plãtite cu ajutorul vitelor ºi al sclavilor.
Cei care mai aveau cîte o bucatã de pãmînt, renunþau la ea ca sã-ºi
procure hrana necesarã. Pe aceastã cale, toate proprietãþile lor au
intrat în posesia regelui, unul a trebuit sã se strãmute colo,
celãlalt, dincolo, încît proprietatea regelui sã creascã nestingherit,
în dauna domeniului tuturora, cu excepþia preoþilor: cãci numai
întinderea lor de pãmînt a fost pãstratã. Cumplita nevoie a împins
în stare de robie nu numai trupurile oamenilor, ci ºi sufletele lor,
silindu-i sã-ºi ducã viaþa într-un mod nedemn. Dupã ce foametea
a încetat, fluviul s-a revãrsat peste glia din jur ºi a adus cu sine
recolte îmbelºugate, Iosif s-a dus în fiecare oraº ºi a convocat
 Pag. 55

mulþimea locuitorilor, pãmîntul cedat de ei prin vînzare fiindu-le

înapoiat în întregime, numai ca sã poatã culege roadele de pe el;
Iosif i-a îndemnat ca ei sã-l cultive ca ºi cum ar fi fost al lor, fãrã
sã fie mîhniþi cã vor da a 5-a parte din recoltã regelui,
gîndindu-se cã de fapt terenul le aparþinea. Cînd s-au vãzut iarãºi
stãpîni ai ogoarelor lor, fãrã sã fi sperat mãcar, toþi au primit
bucuroºi, luînd asupra lor respectarea strictã a acestei porunci.
Prin aceste fapte prestigiul lui Iosif în faþa egiptenilor a sporit,
fãrã sã creascã mai puþin nici supunerea lor faþã de rege. Obiceiul
de a plãti a 5-a parte din recoltã a dãinuit neschimbat ºi sub
suveranii urmãtori.

Capitolul 8

1. Iacov a mai trãit 17 ani în Egipt, apoi s-a îmbolnãvit ºi s-a

stins din viaþã în prezenþa fiilor sãi, dupã ce le-a urat mai întîi
toate cele bune, prezicînd dupã datina prorocilor cã urmaºii lor
vor locui în Canaan, ceea ce s-a ºi adeverit mai tîrziu. L-a lãudat
mai cu seamã pe Iosif, care nu numai cã a dat uitãrii nedreptatea
pricinuitã de fraþii lui, ci le-a arãtat ºi mai multã bunãtate,
revãrsînd asupra lor atîtea binefaceri, încît nu le vor putea
recompensa niciodatã. De aceea, Iacov a poruncit propriilor sãi fii
sã-i accepte în rîndurile lor pe fiii lui Iosif, Efraim ºi Manase,
atunci cînd vor împãrþi între ei Canaanul, lucru despre care vom
vorbi mai tîrziu, cerîndu-le totodatã ca el sã fie înmormîntat în
Hebron. A murit dupã ce a trãit 147, neîntrecut de nici unul dintre
strãmoºii lui în privinþa evlaviei faþã de Dumnezeu; pentru
meritele sale, el ºi-a primit rãsplata care se acordã pe drept cuvînt
celor de seamã, datoritã bunãtãþii lor. Cu încuviinþarea regelui,
Iosif a dus trupul tatãlui sãu în Hebron, unde i-a fãcut o strãlucitã
înmormîntare. Cînd fraþii lui au ºovãit sã se reîntoarcã în Egipt,
cãci se temeau de rãzbunarea celui pe care ei îl nedreptãþiserã mai
înainte prin rãutatea lor, dupã moartea tatãlui, el nemaiavînd faþã
de cine sã-ºi dovedeascã bunãtatea pe care le-o arãtase pînã
atunci, Iosif i-a convins cã n-au nici un motiv de îngrijorare sau
de suspiciune. Cînd s-au întors împreunã cu el, Iosif a dãruit
fraþilor sãi o moºie întinsã, fãrã a înceta sã le dovedeascã întreaga
lui bunãvoinþã.
2. Dupã ce a trãit 110, s-a stins din viaþã ºi Iosif, un bãrbat
înzestrat cu minunate însuºiri, care a cîrmuit ºi guvernat toate cu
multã cumpãtare, slujindu-se de putere cu chibzuinþã ºi
înþelepciune. Aceste calitãþi i-au adus multã fericire în rîndul
egiptenilor, deºi venise la ei din altã parte, avînd de înfruntat
numeroasele învinuiri mincinoase ºi nelegiuirile de care am mai
vorbit. Au murit ºi fraþii lui Iosif, care au dus în Egipt o viaþã
fericitã. Urmaºii lor ºi copiii acestora le-au adus mai tîrziu
trupurile ºi le-au înmormîntat la Hebron. Dar evreii au luat cu ei
osemintele lui Iosif în Canaan, cu prilejul plecãrii lor din Egipt;
cãci ei se legaserã prin jurãmînt faþã de Iosif sã facã aceasta. Care
a fost soarta fiecãruia dintre urmaºi ºi cu cîte osteneli au izbutit
ei sã obþinã cucerirea Canaanului - voi povesti mai tîrziu, dupã ce
voi arãta mai întîi pricina p en t r u car e a av u t l o c p ãrãsirea
Pag. 56

Egiptului.

Capitolul 9

1. Egiptenii erau voluptuoºi ºi delãsãtori în muncã, ºi printre

celelalte desfãtãri, cel mai mult îi atrãgea pofta de cîºtig, fiind
foarte porniþi împotriva evreilor, pe care îi invidiau pentru
norocul lor. Cînd au vãzut cã familiile israeliþilor prosperau ºi
prin hãrnicie ºi dibãcie, agoniseau averi mari, ei s-au temut cã
puterea lor ar grãbi decãderea egiptenilor. ªi fiindcã amintirea
binefacerilor lui Iosif pãlise cu trecerea timpului, iar puterea era
acum în mîinile altei familii, ei îi asupreau amarnic pe israeliþi,
supunîndu-i la diferite corvezi grele. Le-au poruncit sã sape pe
malul fluviului multe canale, sã înconjoare oraºe cu ziduri de
apãrare ºi sã înalþe diguri, pentru ca apele sã nu treacã de ele,
formînd bãlþi. Egiptenii i-au istovit pe oamenii noºtri chiar ºi prin
construirea piramidelor, silindu-i sã înveþe tot felul de meserii ºi
sã se deprindã cu muncile grele. Ei au îndurat aceste nenorociri
vreme de 400 de ani; ºi unii ºi alþii se luaserã parcã la întrecere,
egiptenii vrîn d s ã- i n i miceascã pe israeliþi printr-o muncã
istovitoare, iar aceºtia sã se dovedeascã totdeauna mai presus de
orice efort.
2. În vreme ce evreii erau absorbiþi de asemenea treburi, a
survenit ceva care a fãcut ca egiptenii sã doreascã ºi mai mult
stîrpirea neamului nostru, din urmãtoarea pricinã. Unul dintre
scribii lucrurilor sfinte, cãci ei erau pricepuþi în prezicerea celor
ce urmau sã se întîmple aievea, l-a vestit pe rege cã în vremea
aceea urma sã se nascã din sînge evreu un copil, care lãsat sã
creascã mare, îi va înlãtura pe egipteni de la domnie, fãcînd ca
israeliþii sã devinã mai puternici; virtutea îi va fi neîntrecutã ºi
amintirea lui va dãinui veºnic. Speriat de prezicerea lui, regele a
poruncit ca toþi bãieþii aduºi pe lume de seminþia israeliþilor sã fie
de acum încolo aruncaþi în fluviu ºi uciºi; moaºele egiptene sã
descopere femeile evreilor care erau în chinurile facerii ºi sã
supravegheze naºterile lor. Potrivit poruncii lui, doar moaºele
egiptene sã stea la cãpãtîiul evreicelor nãscãtoare, întrucît fiind
de acelaºi neam, era de aºteptat ca ele sã respecte cu sfinþenie
voinþa regelui. Cele care vor încãlca acest ordin ºi vor cuteza
sã-ºi ascundã noii nãscuþi, sã fie condamnate la moarte, împreunã
cu întreaga lor familie. Evreilor li s-a pãrut cumplitã aceastã
poruncã, nu numai pentru faptul cã-ºi pierdeau copiii, iar pãrinþii
erau constrînºi sã devinã cãlãii propriilor lor odrasle, ci fiindcã
se gîndeau cã neamul lor va pieri în întregime, odatã ce pruncii
vor fi uciºi, ºi murind ei înºiºi nu mult dupã aceea, încovoiaþi de
apãsãtoarea soartã ºi lipsiþi de orice mîngîiere. Aceasta era
n ef er i ci r ea î n care se zbãteau. Dar, împotriva h o t ãr î r i i l u i
Dumnezeu, orice luptã este zadarnicã, fie ea însoþitã de mii de
ºiretlicuri. Cãci copilul prevestit de scribul lucrurilor sfinte, în
pofida pîndelor puse la cale de rege, a crescut pe ascuns ºi toate
prezicerile privitoare la ceea ce urma sã se întîmple dupã naºterea
lui, s-au dovedit adevãrate. Iatã cum s-au petrecut lucrurile.
3. Îngrijorat de viitorul întregului sãu neam, ameninþat cu
 Pag. 57

pieirea prin neputinþa lui de a-ºi creºte bãieþii drept urmaºi,

Amaram, bãrbat de vazã din rîndul evreilor, avea el însuºi
serioase temeri, fiindcã soþia lui rãmãsese grea, punîndu-l într-o
mare încurcãturã. El ºi-a înãlþat ruga spre Dumnezeu ºi L-a rugat
sã aibã grijã de soarta oamenilor sãi, care îi urmaserã pînã atunci
datinile religioase cu evlavie, dînd israeliþilor ºansa de a scãpa de
nenorocirea survenitã acum, pentru ca egiptenii sã nu mai tragã
speranþã cã-i vor stîrpi în întregime. Domnul S-a îndurat de el, i-a
ascultat ruga, i S-a arãtat în vis ºi l-a încurajat sã nu aibã nici o
îndoialã în privinþa viitorului. I-a zis cã-ºi aminteºte de evlavia
israeliþilor ºi le va da mereu cuvenita rãsplatã, de vreme ce
strãmoºilor lor le-a oferit binecuvîntatul prilej, ca dintr-o mînã de
oameni, sã devinã o mulþime atît de mare. Cãci Avraam a plecat
singur din Mesopotamia în Canaan, unde a avut parte de noroc,
ºi soþia lui, pînã atunci stearpã, a zãmislit ºi a avut copii, aºa cum
ºi-a dorit el însuºi; lui Ismael ºi urmaºilor sãi le-a lãsat þinutul
Arabiei, fiilor Cheturei, Trogloditis ºi lui Isaac, Canaanul.
Domnul i-a mai zi s : ª i d acã n u s î nteþi lipsiþi de evlavie ºi
recunoºtinþã, amintiþi-vã de ceea ce a înfãptuit în rãzboi sub
ocrotirea Mea. Datoritã marelui noroc pe care l-a avut cît a trãit
el însuºi lãsîndu-l moºtenire copiilor ºi nepoþilor sãi, Iacov a
dobîndit o mare faimã în rîndul popoarelor strãine: 70 a fost
numãrul tuturor celor care au sosit în Egipt, iar acum v-aþi
înmulþit ºi numãrul vostru se ridicã la peste 600.000 de mii. Aflã
cã acum Mã ocup de binele vostru obºtesc ºi de viaþa ta. Cãci
bãiatul de teama cãruia egiptenii vor sã-i ucidã pe toþi copiii
israeliþilor - al tãu va fi. El va rãmîne nedescoperit de cei ce stau
la pîndã sã-i ia viaþa, va fi crescut în chip minunat ºi va elibera
neamul evreilor din robia egipteanã. Iar amintirea lui va perpetua
în rîndul neamurilor care vor veni, atît printre evrei cît ºi printre
strãini, aceastã binefacere pe care þi-o fac þie ºi urmaºilor tãi. Va
avea ºi un frate ºi se va bucura de atîta trecere, încît Mã va sluji
ca preot, ºi el, ºi cei ce se vor naºte din el, în vecii vecilor!
4. Dupã ce a avut acest vis prevestitor, Amaram s-a trezit ºi a
dezvãluit cele întîmplate Ioachebedei; ea era soþia lui. Spaima
amîndurora a crescut ºi mai mult datoritã prezicerilor primite în
vis. Pãrinþii erau îngrijoraþi nu numai din pricina bãiatului, ci ºi
a marelui noroc care-i aºtepta în viitor. Temeinicia prorocirilor lui
Dumnezeu a fost adeveritã prin însãºi naºterea femeii, care a
decurs uºor, fãrã sã fie însoþitã de cumplitele chinuri ale facerii,
rãmînînd nedescoperitã de cei ce stãteau la pîndã. Vreme de 3
luni, copilul a fost alãptat pe ascuns acasã. Apoi Amaram s-a
temut cã taina va fi divulgatã, ºi cuprins de mînie, regele îl va
ucide odatã cu copilul lui ºi va fi zãdãrnicitã astfel promisiunea
Domnului, hotãrînd cã era mai bine sã lase în seama lui
Dumnezeu grija salvãrii copilului, decît sã mai aibã încredere în
propria-i ascunzãtoare (cãci ceea ce îl neliniºtea era faptul cã nu
numai asupra copilului crescut pe furiº, ci chiar asupra lui plana
o mare primejdie). Amaram socotea cã Dumnezeu dispunea de
toate mijloacele de a asigura ocrotirea copilului, pentru ca
prezicerile Sale sã se adevereascã. Odatã aceastã hotãrîre luatã,
pãrinþii au împletit din scoarþã de papirus un coºuleþ ce semãna cu
Pag. 58

un leagãn, destul de mare pentru ca pruncul sã poatã sta în voia

lui. Apoi au uns coºuleþul cu smoalã (cãci pentru a împiedica apa
sã pãtrundã printre împletituri se foloseºte îndeobºte smoala), au
pus în el copilaºul ºi au împins coºuleþul în fluviu, lãsînd în
seama Domnului ocrotirea lui. Fluviul l-a dus încet la vale; la
porunca mamei sale, Mariamme, sora pruncului, se preumbla pe
mal ca sã vadã încotro plutea pe fluviu coºuleþul. Atunci a
dovedit Dumnezeu cã deºteptãciunea omeneascã nu-i în stare de
nimic ºi cã duce la bun sfîrºit numai ce pofteºte ea, iar cei ce
pentru propria lor siguranþã pun la cale pieirea altora nu-ºi ating
þelul, oricît s-ar strãdui; în schimb, cei ce potrivit tainicei hotãrîri
a Domnului pãreau sortiþi pieirii, sînt salvaþi contrar aºteptãrilor
lor, ºi din mijlocul nenorocirilor, ei îºi gãsesc calea spre noroc.
Chiar ºi peripeþiile acestui copil dovedesc limpede puterea lui
Dumnezeu.
5. Thermutis era fiica regelui. În vreme ce se hîrjonea pe malul
fluviului, a zãrit coºuleþul care plutea pe ape, poruncind unui
înotãtor sã-i aducã panerul. Cînd porunca i-a fost îndeplinitã de
cel ce o primise, iar ea a vãzut în coºuleþ copilaºul, a fost foarte
încîntatã de faptul cã era mare ºi frumos. Atîta gingãºie a revãrsat
Dumnezeu asupra lui Moise încît au ajuns sã-l creascã ºi sã-l
educe tocmai cei care, temîndu-se de naºterea lui, dãduserã
cumplitul ordin sã fie uciºi bãieþii din neamul evreilor. Atunci
Thermutis a cerut sã fie adusã o femeie care sã alãpteze copilaºul.
Dar acesta n-a vrut sã sugã de la sînul ei, ci s-a împotrivit,
îndepãrtînd una dupã alta ºi pe multe alte femei, pînã s-a ivit
Mariamme, sositã, chipurile, din întîmplare, ca sã vadã ce s-a
întîmplat. Nu are rost, prinþesã, - i-a zis ea - sã aduci bãiatului
acestuia niºte doici care nu sînt din acelaºi neam cu el. Dacã vei
binevoi sã chemi vreo doicã evreicã, atunci se va învoi imediat sã
sugã la sînul ei, avînd acelaºi sînge! Socotind cã sfatul era bun,
prinþesa i-a poruncit sã se ocupe chiar ea de asta ºi sã-i aducã
doica potrivitã. Mariamme ºi-a îndeplinit misiunea ce-i fusese
încredinþatã ºi s-a întors cu propria ei mamã, al cãrei chip nu-l
cunoºtea nimeni. Bãiatul i-a primit de bunãvoie sînul, lipindu-se
cu drag de ea; prinþesa a rugat femeia sã se ocupe de creºterea ºi
alãptarea bãiatului.
6. Deoarece fusese lãsat în pãrãsire pe fluviu, prinþesa i-a dat
un nume potrivit cu ceea ce i se întîmplase. Cãci la egipteni apa
se cheamã mo, iar yses, cei ce sînt scoºi afarã (din apã). Ambele
cuvinte puse laolaltã au dat numele de Moise. Fãrã îndoialã, prin
sufleteasca-i mãreþie ºi prin tãria lui în înfruntarea greutãþilor, el
îi întrece pe toþi evreii, întocmai cum a prezis Dumnezeu. De la
pãrintele Avraam, a fost al 7-lea. Cãci el a fost fiul lui Avraam,
la rîndul lui, fiul lui Caath; tatãl acestuia a fost Levi, fiul lui
Iacov, zãmislit de Isaac. Iar ultimul a fost fiul lui Avraam. În
copilãrie, judecata ºi deºteptãciunea n-au þinut pasul cu vîrsta, ci
i-au luat-o cu mult înainte; a dovedit o înþelepciune ºi o educaþie
care se potriveau cu o vîrstã mai împlinitã; ceea ce a fãcut, cînd
a ajuns mai mare ºi a atins vîrsta bãrbãþiei, a trezit mari speranþe
de viitor. La 3 ani de la venirea lui pe lume, Domnul i-a dat o
staturã înaltã ºi mlãdioasã, iar frumuseþea lui era atît de mare încît
 Pag. 59

nici unul dintre cei mai puþin sensibili la trãsãturile exterioare

nu-l putea privi fãrã sã fie tulburat de prestanþa fãpturii sale.
Adesea se întîmpla ca oricine îl întîlnea, sã-ºi lase deoparte
treburile care îl absorbeau ºi sã rãmînã þintuit pe loc, cufundat în
contemplarea uimitã a bãiatului. Cãci copilãreasca drãgãlãºenie,
îmbinatã cu simplitatea fiinþei lui, încãtuºau privitorul încît nu se
mai îndura sã se despartã de el.
7. Cînd l-a vãzut atît de chipeº, Thermutis l-a adoptat pe
Moise, fiindcã nu avea copii legitimi. Aducîndu-l odatã la tatãl ei,
i-a arãtat acestuia cã avea intenþia sã-l facã moºtenitor, dacã zeul
nu-i va dãrui un alt fiu, apoi a adãugat: L-am crescut pe acest
copil cu înfãþiºare divinã ºi fire nobilã; ºi deoarece l-am primit ca
pe un dar minunat al bunãvoinþei fluviului, am hotãrît sã-l fac fiul
meu ºi moºtenitorul tronului tãu! Dupã rostirea acestor vorbe,
Thermutis a pus bãiatul în braþele tatãlui ei. Acesta l-a luat,
strîngîndu-l cu drag la piept, ºi ca sã facã pe placul fiicei sale, i-a
pus în glumã diadema regalã. Moise a azvîrlit-o la pãmînt, dupã
ce i-a smuls-o în joaca lui copilãreascã ºi a cãlcat-o în picioare.
Acest fapt a fost privit ca o piazã rea pentru domnie. Cum a vãzut
aceastã întîmplare, scribul lucrurilor sfinte, care prezisese cã
puterea egipteanã urma sã decadã prin naºterea lui, s-a ºi grãbit
sã vinã ca sã-l ucidã, strigînd înspãimîntat: iatã, o, rege, copilul
pe care, dacã-l vom ucide, zeul ne va pune la adãpost de
prezicerea lui! Propria-i faptã adevereºte prevestirea, cãci el þi-a
batjocorit domnia, cãlcînd în picioare diadema regalã. Prin
uciderea lui îi scapi pe egipteni de spaima inspiratã de el ºi
rãpeºti evreilor speranþa pe care ºi-au pus-o în el! Dar Thermutis
i-a luat-o înainte ºi a ascuns copilul; regele însuºi nu s-a arãtat
prea hotãrît sã-l ucidã, cãci Dumnezeu i-a insuflat aceastã
ºovãialã. Moise a fost crescut cu multã grijã ºi evreii ºi-au pus în
el nãdejdile lor cele mai mari, în schimb egiptenii urmãreau cu
ochi bãnuitori educaþia lui. Dar cum nimic nu era limpede, s-a
renunþat la acest omor, întrucît regele, fiind înrudit cu Moise prin
adopþiune, nu se încumeta sã-i curme zilele ºi nici nu s-a gãsit
altul care sã aibã încredere în prezicerea evenimentelor viitoare,
spre a fi pe placul egiptenilor.

Capitolul 10

1. Odatã ajuns la vîrsta bãrbãþiei, Moise - despre peripeþiile

naºterii ºi educaþia cãruia am vorbit deja - ºi-a dovedit în chip
s t r ã l u c i t v i t e j i a f a þ ã d e eg i p t en i , ar ãt î n d cã er a f ãcu t s ã - i
înjoseascã pe ei ºi sã-i înalþe pe asupriþii evrei cu urmãtorul
prilej. Etiopienii, învecinaþi cu egiptenii, au nãvãlit în þara
acestora ºi i-au jefuit, ducînd cu ei prada. Cuprinºi de mînie,
egiptenii au pornit cu oastea împotriva lor, ca sã rãzbune ocara
înduratã, dar, biruiþi de rãzboi, unii au cãzut pe cîmpul de luptã,
alþii s-au ales cu fuga ruºinoasã spre casã. Etiopienii i-au urmãrit
pe fugari; socotind cã dãdeau dovadã de laºitate dacã nu supuneau
întregul Egipt, l-au prãdat în lung ºi în lat; au prins gustul
prãzilor bogate ºi nu s-au mai putut abþine sã dezlãnþuie noi
atacuri. Întrucît în þinuturile megieºe, strãbãtute în primele
Pag. 60

incursiuni, nimeni nu li s-a împotrivit cu arma în mînã, etiopienii

au pãtruns pînã la Memphis ºi pînã la malul mãrii, fãrã ca vreo
cetate sã þinã piept iureºului lor. Rãzbiþi de aceastã nenorocire,
egiptenii ºi-au cãutat scãparea în oracole ºi preziceri. Ascultînd
povaþa pe care o primiserã de la Dumnezeu, sã cheme în ajutorul
lor un evreu, regele l-a cerut de la fiica sa pe Moise, ca sã-l punã
comandantul trupelor. Aceasta l-a încredinþat regelui, dupã ce mai
întîi l-a pus sã jure cã n-o sã-i pricinuiascã nici un rãu, convinsã
cã astfel fãcea un bine þãrii, pentru care i se cuveneau mulþumiri,
reproºînd preoþilor faptul cã nu se sfiau sã cearã ajutorul celui pe
care îl condamnaserã la moarte ca pe un duºman.
2. Dar Moise, rugat deopotrivã de Thermutis ºi de rege, a
acceptat cu plãcere sã plece în expediþia aceasta. Scribii lucrurilor
sacre din ambele neamuri se bucurau mult, cei ai egiptenilor
fiindcã sperau ca, dupã victoria lui Moise asupra duºmanilor, sã-l
înlãture din calea lor printr-un vicleºug, iar cei ai evreilor fiindcã
nãdãjduiau cã le va fi dat sã scape din robia egiptenilor sub
conducerea biruitorului Moise. Nerãbdãtor sã se nãpusteascã
asupra duºmanilor înainte ca ei sã ºtie ceva despre sosirea lui,
acesta ºi-a croit drum, nu pe malul fluviului, ci mai mult prin
interiorul þãrii. Aºa a dovedit cu prisosinþã cît de uimitoare era
înþelepciunea lui. Distanþa era greu de strãbãtut din pricina
puzderiei de ºerpi, cãci acest teren zãmislea nenumãrate tîrîtoare
ºi unele soiuri care nu se mai gãseau î n al t ã parte ºi ele se
d eo s eb eau n u n u mai p r i n p u t er ea d i s t r u g ã t o ar e, ci º i p r i n
înfãþiºarea lor foarte diferitã, lor adãugîndu-li-se ºi zburãtoarele
care dãuneazã fãrã sã stea ascunse în þãrînã, dar aduc prãpãdul pe
n eaº t ep t at e, d i n v ãzd u h ; M o i s e a co n cep u t aºadar un plan
minunat, prin care sã-ºi poatã conduce oastea în siguranþã ºi
nevãtãmatã. El a pus sã se confecþioneze împletituri din scoarþã
de papirus în formã de coºuri ºi le-a luat cu el, umplute cu ibiºi
(pãsãri din þãrile calde). Cãci ºerpii se temeau foarte mult de
aceste fiinþe: ei fugeau din faþa acestora, fiindcã sînt înghiþiþi de
ele la fel ca de cerbi. Ibiºii au îndeobºte o fire blîndã ºi nu devin
sãlbatici decît în faþa ºerpilor. Mã abþin sã mai scriu acum despre
asta, cãci grecii ºtiu prea bine cum este ibisul. Cînd oastea a ajuns
în þinutul unde miºunau ºerpii, Moise a trimis numaidecît ibiºii,
care au tãbãrît cu furie asupra tîrîtoarelor, fãcîndu-le inofensive.
D u p ã ce º i - a î n ch ei at n es t i n g h er i t ma r º u l , e l i - a l u at p r i n
surprindere pe etiopieni, a ieºit biruitor în confruntarea cu aceºtia,
rãpindu-le speranþa de a mai cuceri Egiptul. Le-a distrus oraºul
luat cu asalt ºi pretutindeni a provocat un mare mãcel în rîndul
etiopienilor. Dupã ce ºi-a încheiat cu succes misiunea, Moise n-a
cruþat oastea egipteanã de nici un efort. Astfel cã etiopienilor nu
le-a rãmas de ales decît prizonieratul sau distrugerea lor totalã, în
cele din urmã au fost alungaþi pînã la Saba, regescul oraº al
etiopienilor, cãruia mai tîrziu Cambise i-a dat numele surorii sale
Meroe, fiind supuºi ased i u l u i . Aceas t ã l o cal i t at e p ãrea cu
neputinþã de cucerit, deoarece cetatea era înconjuratã de apele
Nilului, ºi alte douã fluvii, Astapus ºi Astabora, îngreuiau ºi mai
mult atacul. Oraºul era situat în interiorul unei insule ºi nu avea
d r ep t s t av i l ã p u s ã în calea duºmanilor numai fluviul, ci º i
 Pag. 61

puternice metereze împrejmuitoare, precum ºi diguri mari, aflate

în spatele zidurilor, ca sã le apere de inundaþii, atunci cînd fluviul
umflat venea în iureº nãvalnic. Chiar ºi pentru cei ce treceau
dincolo de fluviu, cucerirea oraºului rãmînea extrem de dificilã.
În vreme ce Moise era mîhnit de faptul cã oastea lui era silitã sã
huzureascã, deoarece duºmanii nu cutezau sã dea atacul, iatã ce
s-a întîmplat. Regele etiopienilor avea o fiicã cu numele de
Tharbis. Aceasta l-a vãzut pe Moise cum îºi conducea oastea spre
zidurile oraºului ºi se lu p t a v i t ejeºte, ºi a rãmas uimitã de
chibzuinþã ºi atacul pornit de el, socotind cã lui îºi datorau
norocul egiptenii, care îºi pierduserã speranþa în libertatea lor; în
schimb, i-a pus într-o mare primejdie pe etiopienii foarte mîndri
de strãlucitele lupte duse împotriva celor dintîi; de aceea, s-a
îndrãgostit de el. ªi cum simþãmîntul acesta sporea necontenit, a
trimis la el pe cel mai credincios slujitor al ei, ca sã-l cearã în
cãsãtorie. Moise a consimþit, cu condiþia ca ea sã predea oraºul
împresurat. Dupã ce s-a legat printr-un jurãmînt cã o va lua de
soþie ºi cã dupã predarea oraºului, el va respecta pactul încheiat,
s-a trecut de la vorbã la faptã. Atunci Moise a adus mulþumire
Domnului pentru victoria obþinutã asupra etiopienilor, ºi-a
celebrat cãsãtoria ºi apoi a condus acasã oastea egipteanã.

Capitolul 11

1. În loc sã-i fie recunoscãtori lui Moise pentru cã îi scãpase

de primejdii, egiptenii au urzit cu multã rîvnã intrigi împotriva
lui; ei s-au temut cã încurajat de rãzboinica lui faptã, sã nu le
provoace noi daune, îndemnîndu-l pe rege sã-l ucidã. ªi el se
gîndise la acelaºi lucru, pe de o parte, din invidie faþã de succesul
expediþiei sale, pe de altã parte, de teamã cã Moise îl va detrona;
er a mer eu aþ î þ at d e s cr i b u l l u cr u r i l o r s a c r e , c a r e a r d e a d e
nerãbdare sã-i curme viaþa lui Moise. Cînd a aflat de aceste
uneltiri, el a cãutat sã se ascundã, dar cum drumurile sale erau
pãzite de strãji, a ales calea fugii prin deºert, eventualitate la care
duºmanii sãi nu se aºteptaserã defel. Deºi a fost chinuit de lipsa
hranei, a îndurat foamea cu multã rãbdare ºi tãrie. Moise a ajuns
astfel în oraºul Madian, care era situat pe þãrmul Mãrii Roºii ºi-ºi
trãgea numele de la un fiu al lui Avraam ºi al Cheturei. Istovit de
trudã ºi de necazuri, s-a odihnit la ora amiezii lîngã o fîntînã din
preajma oraºului; ca urmare a obiceiurilor pe care le aveau
bãºtinaºii, el a gãsit prilejul de a-ºi vãdi curajul ºi o cale de a-ºi
îmbunãtãþi propria situaþie.
2. Întrucît þinutul ducea lipsã de apã, pãstorii se strãduiau sã
punã mai întîi stãpînire pe fîntîni, ca nu cumva acestea sã fie
golite de alþii, iar ei sã nu mai aibã cu ce sã-ºi adape turmele. La
fîntîna aceea au venit atunci 7 fetiºcane surori, fiicele lui Raguel,
preot care se bucura de multã cinstire din partea locuitorilor, ele
fiind cele care pãºteau turmele tatãlui lor, cãci potrivit vechiului
obicei rãspîndit printre troglodiþi, chiar ºi femeile trebuiau sã
înfãptuiascã asemenea munci. Cînd însã fetele sosite înaintea
celorlalþi au scos din fîntînã apã îndestulãtoare pentru turmele lor
î n ad ãp ãt o r i l e an u me p r eg ãt i t e p e n t r u a s t a , p ã s t o r i i , c a r e
Pag. 62

ajunseserã mai tîrziu, au vrut sã le alunge ºi sã-ºi pãstreze apa

pentru ei. Socotind cã era nedemn sã asiste nepãsãtor la ocara
adusã fetelor ºi sã tolereze ca puterea bãrbaþilor sã stea mai
presus decît dreptul femeilor, Moise s-a împotrivit nedreptei
voinþe a pãstorilor ºi a dat cuvenitul ajutor fetelor. Ele i-au
mulþumit pentru binefacerea lui, s-au dus la tatãl lor, i-au descris
silnicia pãstorilor ºi felul cum i-a ajutat strãinul ºi l-au rugat sã
nu se arate nerecunoscãtor faþã de el, dorind ca fapta bunã sã nu
rãmînã nerãsplãtitã dupã merit. Raguel ºi-a lãudat fiicele pentru
rîvna arãtatã faþã de binefãcãtorul lor, apoi le-a poruncit sã-l
aducã pe Moise înaintea lui, ca sã-i rãsplãteascã devotamentul.
Dupã ce acesta a sosit la el, i-a înfãþiºat ce i-au povestit fiicele
sale despre sprijinul sãu neprecupeþit, ºi admirîndu-l pentru
nobilul gest, l-a asigurat cã nu se va arãta nerecunoscãtor faþã de
fapta lui bunã, ci cã-l va satisface nu numai cu o rãsplatã pe
aceeaºi mãsurã, ci cu una mult mai mare. Dupã cîtãva vreme l-a
adoptat ºi i-a dat de soþie pe una din fiicele sale. De asemenea, l-a
fãcut paznicul ºi stãpînul turmelor sale (în asta ºi consta pe
atunci întreaga avuþie a barbarilor).

Capitolul 12

1. Primind asemenea binefaceri de la Iothor, cãci aceasta era

porecla lui Ietro, Moise a rãmas la el, ducîndu-i turmele la pãscut.
Într-o zi, cînd îºi pãºtea turmele, el a ajuns la o pajiºte de pe
muntele numit Sinai. El era cel mai înalt dintre toate piscurile
þinutului ºi avea foarte bogate pãºuni, înzestrate din belºug cu
cele mai bune ierburi nepãscute niciodatã, întrucît mulþimea
credea cã acolo locuia Dumnezeu, - o cucernicã teamã
împiedicînd pãstorii sã-l aburce. Acolo, Moise a avut parte de o
miraculoasã întîmplare. Focul cuprinsese un rug de mure, dar
flacãra lãsa nevãtãmatã frunzele ºi florile, fãrã sã mistuie nici
vrejurile încãrcate de rod, chiar dacã avea o strãlucire vie ºi
puternicã. Moise a rãmas surprins de noutatea ºi minunãþia
priveliºtii; ºi mai mult l-a uimit faptul cã focul a cãpãtat glas, l-a
strigat pe nume, º i p r i n v o r b el e r o s t i t e, l - a d o j en i t p en t r u
cutezanþa lui ºi pentru cã nu s-a sfiit sã calce într-un loc sfînt,
pînã atunci neatins încã de oameni, sfãtuindu-l sã stea cît mai
d ep a r t e d e f l acãrã ºi sã se mãrgin eas cã l a ceea ce a v ãzu t ,
mulþumitã virtuþii sale ºi ca urmaº al unor mari strãmoºi, fãrã sã
meargã mai departe în cercetãrile sale, din simplã curiozitate.
Apoi glasul i-a prezis cît de mare îi va fi cinstea ºi gloria pe care
o va dobîndi printre oameni prin grija ºi ajutorul lui Dumnezeu;
i-a poruncit deopotrivã sã se îndrepte încrezãtor spre Egipt, unde
va fi conducãtorul ºi îndrumãtorul neamului evreu ºi îºi va elibera
consîngenii de nedreapta împilare a egiptenilor. Cãci poporul tãu
- a mai spus acelaºi glas - va locui în aceastã þarã fericitã pe care
a stãpînit-o cîndva strãmoºul vostru Avraam ºi se va înfrupta din
toate bunurile sale, ºi prin înþelepciunea ta, îi vei conduce
într-acolo! Dupã ce îi va fi scos pe evrei din Egipt, i-a poruncit
ca în locul acela sã-I aducã el însuºi o jertfã de mulþumire. Iar
Moise a înþeles cã glasul Domnului a fost cel ce i-a vorbit dintr-o
 Pag. 63

parã de foc.
2. Uluit de ceea ce vãzuse, ºi într-o mãsurã ºi mai mare, de
ceea ce auzise, Moise I-a zis lui Dumnezeu: Mi se pare cã aº
sãvîrºi cea mai mare neghiobie sã mã îndoiesc de puterea Ta, o
Doamne, Cel proslãvit de mine însumi ºi pe care Îl ºtiu cã a fost
mereu fãþiº de partea strãbunilor mei. Totuºi nu pot pricepe cum
aº putea eu, un om simplu ºi lipsit de orice putere, sã-mi conving
compatrioþii sã-ºi pãrãseascã þara în care locuiesc acum ºi sã mã
urmeze unde aº dori eu sã-i conduc, sau chiar dacã i-aº îndupleca,
acum aº putea sã-l silesc pe faraon sã îngãduie plecarea evreilor,
prin cazna ºi truda cãrora prosperitatea locuitorilor Egiptului
sporeºte întruna?
3. Dar Dumnezeu l-a îndemnat sã aibã deplinã încredere în
toate, cãci El îi va sta mereu alãturi, ºi acolo unde va avea nevoie
de cuvinte, îl va înzestra cu harul convingerii, iar unde se va ivi
prilejul faptei, îi va dãrui multã putere. Apoi i-a poruncit sã-ºi
arunce toiagul pe pãmînt, ca sã primeascã adeverirea
promisiunilor sale. Cînd Moise a fãcut întocmai, toiagul s-a
preschimbat în ºarpe care s-a încolãcit în spirale, ridicîndu-ºi
capul în sus, de parcã ar fi vrut sã-ºi ameninþe urmãritorul, ºi a
redevenit apoi toiag. Dupã aceea Domnul i-a cerut sã-ºi bage
mîna dreaptã în sîn. Cînd el L-a ascultat, scoþîndu-ºi mîna din sîn,
ea era albã ºi avea culoar ea v ar u l u i ; apoi ea ºi-a recãpãtat
aspectul de mai înainte. Domnul i-a mai poruncit sã aducã apã din
apropiere ºi s-o arunce în þãrînã; apa a cãpãtat culoarea sîngelui.
În vreme ce Moise era copleºit de uimire, Domnul l-a îndemnat
sã-ºi recapete curajul ºi sã fie sigur cã El îi va da sprijinul cel mai
temeinic; pentru a cîºtiga încrederea, în faþa tuturora sã se
slujeascã de aceleaºi minuni spre a-i convinge astfel cã el fusese
trimis de Dumnezeu ca sã-I îndeplineascã poruncile: Fã ceea ce
îþi poruncesc, nu mai întîrzia deloc ºi du-te în Egipt, umblînd zi
ºi noapte, ca nu cumva sã pierzi un timp preþios ºi sã prelungeºti
cumplita înrobire a evreilor!
4. Fãrã sã se mai poatã îndoi de ceea ce îi promisese
Dumnezeu, ca unul care vãzuse cu ochii ºi auzise cu urechile sale
atîtea semne minunate, Moise I-a cerut sã-i dãruiascã ºi în Egipt
aceeaºi putere, de va fi nevoie, ºi L-a rugat stãruitor sã nu-i
refuze cunoaºterea Numelui Sãu, ci sã-i spunã cum Îl cheamã, de
vreme ce l-a socotit pe el demn sã-L vadã ºi sã-L audã. Atunci
Dumnezeu ªi-a rostit Numele Sãu, care nu mai fusese dezvãluit
nici unui om pînã atunci; nu-mi este îngãduit sã-L rostesc. Moise
a primit aºadar puterea de a sãvîrºi asemenea minuni nu numai
odatã, ci ori de cîte ori era nevoie. Prin toate aceste semne el a
fost convins de adevãrul celor spuse de arzãtorul rug de mure,
crezînd cã Dumnezeu va fi sprijinul lui, ºi spera sã-ºi poatã
elibera compatrioþii ºi sã pricinuiascã necazuri egiptenilor.

Capitolul 13

1. Cum a aflat cã faraon, regele egiptenilor care domnea pe

vremea cînd fusese silit sã fugã, murise între timp, Moise i-a
cerut lui Ietro îngãduinþa sã plece la compatrioþii sãi din Egipt;
Pag. 64

luînd-o pe Sefora, fiica lui Ietro, care-i era soþie, ºi pe fiii nãscuþi
de ea - Gersus ºi Eleazar - s-a îndreptat spre Egipt. Dintre aceste
douã nume, Gersus înseamnã în limba evreilor: pribeag într-o
þarã strãinã, iar Eleazar: fugar din Egipt, ajutat de Dumnezeul
tatãlui sãu. În timp ce se afla de-acum în apropierea hotarului
acestei þãri, a fost întîmpinat, la porunca Domnului, de fratele
sãu, Aaron, cãruia Moise i-a spus ce i s-a întîmplat pe munte ºi ce
sarcini i-a dat Dumnezeu sã îndeplineascã. Dupã ce au mers ei
mai departe, le-au ieºit înainte cei mai de seamã dintre evrei, care
primiserã vestea sosirii lui. Cum aceº t ia n-au arãtat nici o
încredere în cele povestite de el, Moise le-a adus în faþa ochilor
minunile sale. Plini de admiraþie faþã de cele ce le-a fost dat sã
vadã, evreii au prins curaj ºi au nutrit, fãrã nici o excepþie, cele
mai bune speranþe, convinºi cã Domnul Se va îngriji de siguranþa
lor.
2. Cînd i-a fãcut sã treacã de partea lui pe evreii care i-au
promis cã-l vor urma cu deplinã încredere ºi cã erau stãpîniþi de
puternica dorinþã a eliberãrii lor, Moise s-a dus la regele ajuns de
curînd la cîrma þãrii. I-a adus aminte cît de folositor a fost el
egiptenilor atunci cînd etiopienii le-au prãdat ogoarele, ajungînd
batjocura acestora, ºi cum a îndurat pentru ei ponoasele
rãzboiului, ca ºi cum ar fi fost din propriul sãu neam. I-a arãtat
regelui cã a înfruntat pentru oamenii lui cele mai mari primejdii,
fãrã sã primeascã în schimb mulþumiri pentru meritele sale. I-a
descris de asemenea cele petrecute pe muntele Sinai, felul cum i-a
grãit Dumnezeu ºi minunile pe care le-a sãvîrºit pe rînd în faþa
ochilor lui pentru întãrirea poruncilor sale, implorîndu-l sã nu se
îndoiascã de misiunea lui ºi sã nu se punã de-a curmeziºul voinþei
Domnului.
3. Luat în derîdere de cãtre rege, Moise i-a dat ca dovadã una
din minunile vãzute de el pe muntele Sinai. Regele a fost cuprins
de mînie ºi l-a numit un miºel care a fugit odinioarã de robia
egipteanã, iar acum s-a întors prin înºelãciune ºi rãutate, pentru
ca miracolele ºi meºteºugul vrãjitoresc sã-i atragã admiraþia
poporului. Dupã rostirea acestor vorbe, a poruncit preoþilor lui sã
înfãptuiascã aceeaºi minune, egiptenii fiind ºi ei pricepuþi în
ºtiinþa magicã (cãci Moise nu era singurul care deþinea puterea
divinã ºi nu-ºi dãdea la ivealã ºarlataniile decît doar ca sã
cî º t i g e î n cred erea poporului necio p l i t º i n eî n vã þ a t º i s ã - l
amãgeascã). Cînd preoþii ºi-au aruncat toiegele ºi acestea s-au
preschimbat în ºerpi, Moise nu s-a arãtat deloc surprins ºi a zis:
Nu dispreþuiesc cîtuºi de puþin, o, rege, înþelepciunea egiptenilor;
socot însã cã înfãptuirile mele vor întrece meºteºugul lor magic,
tot aºa cum lucrãrile Domnului stau mai presus de cele ale
oamenilor. Vreau sã dovedesc cã isprãvile nu sînt vrãjitorii ºi
imitaþii ale adevãrului, ci cã ele se împlinesc doar prin providenþa
ºi puterea divinã! De îndatã ce a grãit aºa, ºi-a aruncat toiagul la
pãmînt ºi i-a poruncit sã se schimbe într-un ºarpe. Acesta s-a
supus vorbelor sale ºi a înºfãcat toiegele egiptenilor care cãpãtau
în faþa ochilor înfãþiºarea unor ºerpi, înghiþindu-le unul dupã
altul, pînã le-a isprãvit pe toate. Apoi toiagul ºi-a recãpãtat forma
lui fireascã, iar Moise l-a ridicat de jos.
 Pag. 65

4. Regele n-a rãmas impresionat deloc de acest fapt, ci s-a

înfuriat ºi i-a spus lui Moise cã prin ºiretenia ºi îndemînarea lui
nu va izbuti sã urzeascã nimic împotriva egiptenilor, dînd poruncã
vãtafului evreilor sã nu le acorde nici un rãgaz în muncile lor ºi
sã-i împovãreze cu corvezi ºi mai grele decît cele de pînã atunci,
spre a-i constrînge sã se supunã. Acesta nu le-a mai dat paie
pentru facerea cãrãmizilor, ca mai înainte; în timpul zilei îi
chinuia cu cele mai împovãrãtoare munci, iar noaptea îi mîna sã
adune paie de pe cîmp. Întrucît necazurile lor se dublaserã, evreii
îl acuzau pe Moise, doar el fiind de vinã cã munca lor devenise
mai grea ºi mizeria mai mare. El n-a renunþat la strãdania lui sub
presiunea ameninþãrilor regelui, nici n-a cedat în faþa mustrãrilor
ºi a tînguielilor venite din partea evreilor, ci rãmînînd statornic
în hotãrîrea lui, n-a precupeþit nici un efort ca sã redea alor sãi
libertatea. S-a dus aºadar iarãºi la rege, a stãruit sã-i insufle
convingerea sã îngãduie evreilor plecarea spre muntele Sinai, ca
sã-I închine acolo o jertfã Domnului (cãci El însuºi ceruse acest
lucru), fãrã sã se mai împotriveascã vrerii sale. Punîndu-ºi
bunãvoinþa mai presus de toate celelalte, sã dea evreilor
dezlegarea de a pleca unde vor, ca sã nu aibã vreodatã prilejul
sã-ºi reproºeze propria cerbicie, cînd va trebui sã îndure ceea ce
era firesc sã pãþeascã oricine se opunea voinþei Domnului. Cãci
peste cei ce stîrnesc mînia divinã se revar s ã n en o r o ci r i de
pretutindeni: nici pãmîntul, nici cerul nu-i vor fi prieteni, ºi nici
urmaºii nu-i vor fi aºa cum cerea natura, ci toate îl vor duºmãni
ºi ameninþa. ªi aceste nenorociri vor cãdea pe capul egiptenilor,
în vreme ce poporul evreilor va pleca din þara lor, oricît de mult
s-ar împotrivi ei.

Capitolul 14

1. Cum însã regele dispreþuia cuvintele lui Moise ºi nu lua în

seamã deloc avertismentele sale, asupra Egiptului s-au abãtut
cumplite nenorociri, pe care le voi depãna rînd pe rînd, pe de o
parte fiindcã nici un alt popor n-a mai îndurat vreodatã ceva
asemãnãtor, pe de altã parte pentru cã vreau sã demonstrez cã
nimic din ceea ce a prezis Moise n-a fost o minciunã goalã, ºi în
sfîrºit, pentru ca ele sã slujeascã drept învãþãturã de minte
oamenilor, astfel încît aceºtia sã nu mai facã la rîndul lor aceleaºi
greºeli, aducînd jigniri Domnului ºi stîrnindu-I mînia prin
samavolniciile lor. La porunca lui Dumnezeu, în albia fluviului a
curs sînge în loc de apã, aºa cã ea nu mai putea fi bãutã; altã
sursã de aprovizionare nu mai era. Apa nu numai cã avea culoarea
sîngelui, ci pricinuia celor ce doreau sã bea din ea dureri ºi
chinuri amare. Aceste neplãceri le resimþeau numai egiptenii; în
schimb, evreilor, apa le pãrea dulce ºi bunã de bãut, fãrã nici o
schimbare în gustul ei. Pus la încercare de aceastã minune ºi
îngrijorat de soarta egiptenilor, regele a îngãduit evreilor sã
plece; dar de îndatã ce rãul a dispãrut, el ºi-a schimbat hotãrîrea
ºi n-a mai acceptat sã-i slobozeascã.
2. Întrucît regele s-a arãtat nerecunoscãtor, ºi dupã ce a scãpat
de nãpastã, n-a mai vrut sã ºtie de nimic, Dumnezeu a trimis
Pag. 66

egiptenilor altã plagã. O uriaºã mulþime de broaºte le pustia þara;

acestea miºunau pînã ºi în fluviu, aºa cã nu puteai sã scoþi din el
pentru bãut decît o apã murdarã ºi pîngãritã de sîngele acestor
fãpturi, care mureau ºi putrezeau acolo cu miile. Întreaga þarã
egipteanã era acoperitã de un mîl puturos unde broaºtele se
nãºteau ºi mureau rînd pe rînd; tulburau pînã ºi viaþa domesticã,
fiindcã dãdeai de ele în mîncãruri ºi bãuturi, sãrind încolo ºi
încoace chiar ºi în aºternuturi. Duhoarea grea ºi dezgustãtoare se
rãspîndea din broaºtele care piereau ºi putrezeau în mîl. În timp
ce egiptenii erau hãrþuiþi de aceastã plagã, regele a dat ordin ca
Moise sã plece împreunã cu evreii. Dupã ce el a rostit aceastã
poruncã, numaidecît a dispãrut ºi mulþimea broaºtelor, pãmîntul
ºi fluviul recãpãtîndu-ºi înfãþiºarea lor anterioarã. De îndatã ce
ºi-a vãzut þara scãpatã de nãpastã, faraon a uitat pricina ei ºi i-a
reþinut pe evrei. De parcã ar fi fost dornic sã îndure alte
nenorociri, l-a împiedicat pe Moise ºi poporul sãu sã plece, lucru
îngãduit mai înainte de el, aflat mai mult sub imperiul fricii, decît
al bunãvoinþei.
3. Atunci Domnul i-a pedepsit ºiretlicul printr-o nouã plagã.
O puzderie de pãduchi nãpãdise trupurile egiptenilor, care
suportau cu greu pacostea, deoarece nu puteau stîrpi soiul lor nici
prin bãi dese, nici prin unsori lecuitoare. Adînc tulburat de
aceastã calamitate ºi speriat cã-ºi va duce poporul spre pieire,
socotind cã-i va hãrãzi un sfîrºit atît de îngrozitor, faraon a trecut
doar pe jumãtate de la o judecatã nedemnã la una mai înþeleaptã.
A îngãduit de fapt evreilor sã plece; nici nu se liniºtise bine de pe
urma rãului, cã le-a ºi cerut sã-ºi lase ostatici copiii ºi soþiile pînã
la întoarcerea lor. Prin aceastã mãsurã, a stîrnit mînia Domnului,
nãdãjduind cã va putea înºela agerimea Lui, ca ºi cum Moise ºi nu
El Însuºi îi pedepsea pe egipteni din pricina evreilor. Dumnezeu
a umplut þara cu mici sãlbãticiuni diverse ºi cu înfãþiºãri diferite,
aºa cum nu mai vãzuse nimeni pînã atunci. Acestea au adus cu ele
pieirea locuitorilor, fãcînd ca ogoarele sã zacã nelucrate de þãrani
ºi în paraginã. Iar cei care au reuºit sã scape teferi de sfîrºitul
venit pe aceastã cale au cãzut pradã bolilor care au rãpus mulþi
oameni.
4. Cînd însã faraon n-a vrut sã asculte de voinþa Domnului, ci
a poruncit ca femeile sã plece împreunã cu bãrbaþii lor, dar copiii
sã rãmînã pe loc, Dumnezeu n-a zãbovit sã-l urmãreascã ºi sã-l
pedepseascã pentru rãutatea lui prin rele felurite ºi mai mari decît
cele îndurate de popor pînã atunci: a fãcut ca trupurile oamenilor
sã fie acoperite de bube cu puroi care îi mistuiau pe dinãuntru.
Astfel au pierit o mare parte dintre egipteni. Dar cum nici dupã
aceastã plagã regele n-a devenit mai înþelept, Dumnezeu a lãsat sã
cadã din cer grindinã, care nu mai apãruse pînã atunci în Egipt,
ea neivindu-se nici altundeva în anotimpul iernii, ºi încã cu
duiumul, aºa de mare cum au prilejul sã vadã cãtre primãvarã
locuitorii din þinuturile bîntuite de crivãþ ºi septentrionale.
Cãderea grindinei a strivit r o ad el e n ecu l es e. A p o i neamul
lãcustelor a pãscut ceea ce mai scãpase de urgia grindinei; aºadar,
egiptenilor nu le-a mai rãmas nici o speranþã în strînsul recoltei
de pe cîmp.
 Pag. 67

5. Oricãrui om, care n-ar fi fost nelegiuit ºi fãrã judecatã, i-ar

fi fost de ajuns plãgile menþionate mai sus, ca sã-l facã destul de
chibzuit spre a-ºi cunoaºte propriul interes. Faraon se împotrivea
cu îndîrjire lui Dumnezeu, nu atît din nepricepere, cît mai ales din
rãutate, deoarece cunoºtea b i n e p r i ci n a r ãu l u i , r espingînd
nepãsãtor orice sfat mai bun. I-a poruncit deci lui Moise ca evreii
sã plece împreunã cu soþiile ºi copiii lor, dar sã-ºi lase avuþia în
mîinile egiptenilor, care pierduserã totul de pe urma plãgilor.
Cînd Moise i-a spus cã cererea lui i se pare nedreaptã, cãci evreii
aveau nevoie de avuþia lor, ca din ea sã aducã jertfã Domnului ºi
dezbaterea acestei pricini a durat multã vreme, dintr-odatã
egiptenii s-au trezit înconjuraþi de un întuneric adînc ºi fãrã o dîrã
de luminã, încît nu vedeau nimic în jurul lor ºi nu puteau sã mai
respire aerul greu, mulþi avînd parte de un jalnic sfîrºit în negura
de nepãtruns, astfel cã a pus stãpînire pe toþi teama cã vor fi
înghiþiþi de tenebre. Dupã 3 zile ºi tot atîtea nopþi, bezna s-a
risipit în cele din urmã, ºi faraon încã mai ºovãia sã permitã
evreilor sã plece. Atunci Moise s-a dus la el ºi i-a zis: Oare cîtã
vreme te vei mai împotrivi voinþei lui Dumnezeu? El Însuºi îþi
porunceºte sã-i slobozeºti pe evrei. Nu vei scãpa de plãgi decît
dacã faci acest lucru! Înfuriat de vorbele sale, regele l-a ameninþat
pe Moise cã-i va tãia capul, dacã va mai veni la el sã-l sîcîie în
aceastã privinþã. Moise i-a rãspuns cã nu va mai arunca nici o
vorbã în vînt; dar el însuºi ca ºi cei mai de vazã dintre egipteni,
vor veni la evrei spre a-i implora sã plece cît mai repede. Rostind
aceste cuvinte, Moise s-a îndepãrtat.
6. Hotãrît sã-i loveascã pe egipteni prin încã o plagã spre a-i
constrînge sã admitã plecarea evreilor, Dumnezeu i-a poruncit lui
Moise sã-ºi vesteascã poporul sã fie gata de o jertfã,
p r eg ãt i n d u - s e p en t r u ea între ziua a 1 0 - a º i a 1 4 - a zi a l u i
Xanthicos, lunã care la egipteni se cheamã Pharmuthi, la evrei,
Nisan, iar la macedoneni, Xanthicos. Apoi va pleca el însuºi
împreunã cu evreii, care urmeazã sã-ºi ia cu ei toatã avuþia lor. Iar
cînd Moise i-a pregãtit pe evrei de plecare ºi i-a grupat pe
seminþii, i-a adunat într-un singur loc. În zorii zilei a 14-a,
de-acuma gata de plecare, au adus jertfa ºi cu un mãnunchi de
isop ºi-au stropit casele, purificîndu-le cu sîngele victimelor.
Dupã ce au mîncat, au ars resturile de carne, ca ºi cum ar fi plecat
numaidecît. De aici vine datina care dãinuie ºi acum, ca noi sã
aducem jertfã într-o sãrbãtoare care se cheamã Paºtele, ceea ce
înseamnã trecerea, deoarece în seara aceea Dumnezeu a trecut de
la evrei, trimiþîndu-le egiptenilor molima, cãci în noaptea aceea
toþi întîi nãscuþii au murit, astfel cã mulþi dintre cei ce locuiau în
preajma palatului regal au venit în fugã, sfãtuindu-l pe faraon sã
îngãduie evreilor sã plece. Chemîndu-l pe Moise, i-a dat porunca
sã porneascã la drum, încredinþat cã prin plecarea strãinilor,
Egiptul va fi cruþat de ultima plagã. Evreii au primit chiar ºi
daruri, pe de o parte, ca sã plece cît mai repede, pe de altã parte,
dintr-o tradiþie de bunã vecinãtate.

Capitolul 15
Pag. 68

1. Astfel au plecat evreii, iar egiptenii au plîns ºi s-au cãit cã

se purtaserã atît de urît cu ei. Aceºtia ºi-au croit drumul spre
Latopolis, pe atunci pustiu. Aici a fost construit dupã aceea un
nou Babilon, cînd Cambise a prãdat Egiptul. Au mers repede, ºi
scurtînd drumul, în a 3-a zi au ajuns în Belsephon, loc situat la
Marea Roºie. Pãmîntul nu producea nici un fel de roade, fiindcã
þinutul era o pustietate, aºa cã evreii s-au hrãnit cu pîine fãcutã
din fãinã puþin frãmîntatã ºi coaptã la foc slab. Din asta au trãit
pînã în a 13-a zi; mai multã vreme nu le-a ajuns ceea ce au adus
cu ei din Egipt, trebuind sã drãmuiascã totul cu zgîrcenie, fãrã sã
poatã mînca pe sãturate. În amintirea acestei strãmutãri, celebrãm
timp de 8 zile sãrbãtoarea denumitã a Azimelor. ªi mulþimea celor
plecaþi împreunã cu soþiile ºi copiii lor era atît de mare încît abia
putea fi numãratã. Cei care atinseserã vîrsta mînuirii armelor erau
vreo 600.000.
2. Evreii au pãrãsit Egiptul în cursul lunii Xanthicus, cînd luna
se împlineºte în ziua a 15-a, la 430 de ani dupã ce strãmoºul
nostru Avraam a sosit în Canaan ºi la 215 ani dupã ce Iacov s-a
strãmutat în Egipt. Moise atinsese vîrsta de 80 de ani ºi fratele
sãu Aaron era cu 3 ani mai mare. Duceau cu ei osemintele lui
Iosif, aºa cum ceruse acesta cu limbã de moarte fiilor sãi.
3. Dar egiptenii au regretat apoi plecarea evreilor, ºi profund
nemulþumiþi, fiindcã credeau cã plãgile se datorau vrãjilor lui
Moise, regele a hotãrît sã plece pe urmele lor. Cu armele la
îndemînã ºi în þinuta lor rãzboinicã, egiptenii îi urmãreau pe
evrei, ca sã-i readucã în robie, dacã izbuteau sã dea de ei. Cãci
urmãritorii lor erau convinºi cã aceºtia nu-L vor mai ruga pe
Dumnezeu, cîtã vreme El le înlesnise plecarea. κi închipuiau cã
neînarmaþi ºi istoviþi de drum cum erau, vor obþine o biruinþã
uºoarã asupra lor. Egiptenii i-au întrebat pe cei ce le-au ieºit în
cale încotro s-au îndreptat evreii ºi i-au urmãrit în marº forþat,
deºi drumul era greu nu numai pentru oºteni, ci ºi pentru cãlãtorul
neîmpovãrat. Moise hãrãzise intenþionat evreilor acest traseu,
pentru ca, în cazul cînd cuprinºi de regret, ar dori sã-i urmãreascã
cu oastea lor, egiptenii sã-ºi primeascã pedeapsa pe care o meritau
rãutatea ºi încãlcarea legãmîntului lor. El dorea sã-ºi tãinuiascã
plecarea ºi faþã de palestinienii care nutreau o veche urã faþã de
evrei, þinutul lor învecinîndu-se cu Egiptul. De aceea, nu-ºi
cãlãuzea poporul de-a dreptul spre Palestina, ci cãuta sã ajungã în
Canaan mai degrabã prin pustiu, pe felurite cãi ocolitoare ºi cu
preþul multor osteneli. La aceasta se adãuga ºi porunca Domnului,
care îi ceruse lui Moise sã-ºi îndrume poporul spre muntele Sinai
ºi acolo sã-I aducã jertfã. Dupã ce i-au ajuns din urmã pe evrei,
eg i p t en i i s - au p r eg ãt i t d e l u p t ã º i i - au î n conjurat cu f o r þ e
numeroase, mînîndu-i într-un loc îngust. Cãci ei aveau 600 de
care de rãzboi, 15.000 de cãlãreþi ºi 200.000 de pedestraºi; au
ocupat toate drumurile pe care ar fi putut fugi evreii, þinîndu-i
închiºi între prãpãstii greu de atins ºi mare. La hotarul acesteia se
afla un munte abrupt, de netrecut, fãrã putinþã de scãpare. Între
acest pisc ºi þãrmul mãrii stãteau împresuraþi evreii ºi la gura
strîmtorii era aºezatã tabãra egipteanã, ca sã închidã singura cale
spre cîmpie.
 Pag. 69

4. Întrucît nu puteau sã se opunã asediatorilor din lipsã de

provizii, nu întrezãreau vreo cale de a scãpa prin fugã ºi nici arme
nu aveau dacã ar fi vrut sã lupte, evreilor nu le mai rãmãsese, în
afara pieirii inevitabile, decît posibilitatea de a se preda de
bunãvoie egiptenilor. Dînd uitãrii minunile sãvîrºite de Dumnezeu
în vederea eliberãrii lor, l-au învinuit pe Moise ºi au mers atît de
departe în lipsa lor de credinþã, încît au vrut sã-l omoare cu pietre
pe profetul care i-a încurajat ºi le-a fost cãlãuzã spre salvarea lor,
ei fiind gata sã se supunã din nou puterii egiptenilor. Femeile ºi
copiii se vãicãreau ºi boceau vãzîndu-ºi moartea înaintea ochilor,
cãci erau înconjuraþi deopotrivã de munte, mare ºi duºman, fãrã
sã descopere vreun mijloc de a scãpa din încercuire.
5. Oricît de pornitã era mulþimea împotriva lui, Moise nu s-a
înclinat deloc în faþa neliniºtilor, ci ºi-a pãstrat deplina încredere
în Dumnezeu, care, aºa cum Se îngrijise de împlinirea
promisiunilor Sale privitoare la eliberarea evreilor, n-o sã-i dea
nici acum pe mîna duºmanului, ca sã-i ducã iarãºi în robie sau
sã-i ucidã. A venit aºadar în mijlocul lor ºi a cuvîntat astfel: Dacã
v-aþi descurcat bine în treburile voastre de pînã acum, ar fi
n ed r ep t , o amen i l o r, ca voi sã vã descump ãn i þ i at u n ci cî n d
lucrurile nu stau prea strãlucit în privinþa viitorului; ar fi o mare
nebunie sã vã îndoiþi de prevederea Domnului, care v-a oferit tot
ce v-a fãgãduit prin mine privitor la izbãvirea ºi la nesperata
voastrã eliberare din robie. S-ar cuveni mai degrabã, ca în
impasul în care vã aflaþi, sã vã bizuiþi pe ajutorul lui Dumnezeu.
Cãci de aceea v-a vîrît El în aceastã strîmtoare, pentru ca în
pofida aºteptãrilor noastre ºi a celor ce vã sînt duºmani, sã vã
scoatã din încurcãturã la un liman sigur, arãtîndu-vã astfel puterea
Lui ºi deosebita grijã pe care v-o poartã. Cãci pe cei priviþi cu
bunãvoinþã Domnul îi susþine nu numai în lucruri mãrunte, ci ºi
atun ci cî n d o amen i l o r n u l e- a mai r ãmas n i ci o nãdejde în
ameliorarea situaþiei lor. Aveþi încredere într-un asemenea
sprijinitor, care din cele mici face lucruri mari ºi este în stare sã
slãbeascã o oaste atît de puternicã, aidoma celei cu care vã
ameninþã egiptenii. Faptul cã marea ºi muntele din spatele vostru
sînt o piedicã în calea fugii, sã nu vã rãpeascã nãdejdea în
salvarea voastrã. Cãci dacã Domnul are aceastã dorinþã, muntele
se preschimbã în ºes, iar marea, într-un drum uscat!

Capitolul 16

1. Dupã rostirea acestor cuvinte, Moise i-a condus spre mare,

sub privirile egiptenilor. Aceºtia îi aveau în faþa ochilor, dar,
istoviþi de urmãrirea evreilor, au socotit cã era mai cuminte sã
amîne pentru ziua urmãtoare atacul. De îndatã ce a ajuns pe
þãrmul mãrii, Moise ºi-a înºfãcat toiagul ºi L-a rugat pe
Dumnezeu sã-i fie aliat ºi sprijinitor, prin urmãtoarele vorbe:
Stãpîne, nu eºti strãin de faptul cã noi ne strãduim zadarnic, cu
puterea ºi judecata noastrã omeneascã, sã scãpãm ºi sã fugim de
primejdia care ne ameninþã acum. Dar stã în puterea Ta ca sã
mîntuieºti întreaga oaste, care supunîndu-se voinþei Tale, a pãrãsit
Egiptul. Lipsiþi de nãdejde ºi neajutoraþi cum sîntem, noi ne
Pag. 70

gãsim refugiul do ar l î n g ã Ti n e ºi Te rugãm sã ne ajuþi! Cu

sufletele încordate aºteptãm nerãbdãtori ca providenþa divinã sã
i n t er v i n ã î n aj u t o r u l n o a s t r ã º i s ã n e s mu l g ã d i n g h ear el e
egiptenilor clocotind de mînie. Fie ca acest lucru sã se întîmple
c î t m a i r e p e d e , a r a t ã - n e p u t e r e a Ta ! P o p o r u l u i , p e c a r e
deznãdejdea l-a adus în pragul prãpastiei, insuflã-i curajul ºi
redã-i din nou nãdejdea ºi încrederea în scãparea lui! Nu avem
alte opreliºti decît cele ce-Þi stau la dispoziþie: cãci a Ta este
marea, al Tãu este muntele de care sîntem împresuraþi acum. La
porunca Ta el se poate despica, iar marea se va schimba în
întindere de pãmînt. Sîntem în stare sã zburãm chiar ºi prin
vãzduh ºi sã scãpãm cu viaþã, dacã puterea Ta vrea sã ne pãstreze
teferi!
2. Rugîndu-L astfel pe Dumnezeu, Moise a lovit cu toiagul
întinderea mãrii. Aceasta ºi-a stãvilit nãvala, s-a retras de la sine
ºi a lãsat pãmîntul gol, ca sã înlesneascã fuga evreilor. Moise a
recunoscut în aceastã minune prezenþa Domnului, ºi cînd a vãzut
cã marea îºi pãrãsise singurã matca, a pãºit cel dintîi pe temelia
ei; a poruncit evreilor sã-l urmeze pe fãgaºul croit de Dumnezeu,
îndemnîndu-i sã se bucure de primejdia la care se expuneau
urmãritorii lor ºi sã-I aducã mulþumiri Celui care le deschisese o
nesperatã cale spre salvare.
3. Cînd evreii, încrezãtori în prezenþa Domnului, au pornit pe
urmele lui Moise fãrã sã ºovãiascã deloc, egiptenii au crezut cã
ei s-au smintit de-a binelea ºi au pornit fãþiº spre pieirea lor.
Dupã ce au vãzut însã cã evreii pãºeau nevãtãmaþi mai departe,
fãrã sã întîmpine greutãþi ºi piedici în drumul lor, au început sã-i
urmeze, ca ºi cum marea se cuvenea sã-ºi pãstreze netulburatã
retragerea ºi în faþa lor; cãlãreþii au fost trimiºi înainte, sã
coboare în vad. Dar, în vreme ce ei se înarmau ºi au întîrziat în
felul acesta, evreii au ajuns nestingheriþi pe þãrmul celãlalt. De
aceea ºi egiptenii au simþit un ºi mai mare imbold sã porneascã în
urmãrirea lor, avînd convingerea cã n-o sã li se întîmple nici un
necaz. Egiptenii nu ºi-au dat seama cã drumul fusese croit doar
pentru evrei - ºi nicidecum pentru strãini, hãrãzit fiind izbãvirii
celor aflaþi în mare primejdie - ºi nu celor care se pregãteau sã-l
foloseascã pentru pieirea altora. Aºadar, cînd întreaga oaste
egipteanã a ajuns la mijlocul drumului, marea a nãvãlit la loc, ºi
biciuitã de vînturi puternice, ºi-a revãrsat talazurile,
împresurîndu-i pe egipteni. Ploile au cãzut din vãzduh ºi tunetele
nãprasnice se îngemãnau cu scãpãratul trãsnetelor; deasupra lor
licãreau fulgere. Aici pãrea cã ºi-au dat întîlnire tot ceea ce mînia
lui Dumnezeu obiºnuieºte sã trimitã asupra oamenilor, spre
pieirea lor: cãci noaptea îi asuprea cu negura ºi beznele ei. Aºa
ºi-au gãsit sfîrºitul toþi egiptenii, fãrã sã mai rãmînã barem un sol
care sã ducã acasã vestea prãpãdului.
4. Evreii ºi-au putut stãpîni cu greu bucuria pricinuitã de
salvarea nesperatã ºi de pieirea duºmanilor lor, fãrã a se îndoi cã
vor avea parte de o libertate sigurã, nici unul dintre cei care i-ar
fi dus în robie nemaifiind în viaþã, mai ales cã Dumnezeu îi
ocrotise atît de vãdit, ºi deoarece scãpase astfel de primejdie, în
vreme ce duºmanul a primit o asprã pedeapsã, care potrivit
 Pag. 71

amintirii oamenilor, nu se mai întîmplase încã, ei ºi-au petrecut

noaptea întreagã în cîntece ºi chiote voioase. Moise însuºi a
compus în cinstea Domnului o cîntare în versuri de 6 picioare în
care aducea laude divinitãþii ºi mulþumiri pentru bunãtatea ei.
5. Eu am gãsit toate acestea în Cãrþile noastre sfinte,
redîndu-le întocmai pe fiecare dintre ele. Nimeni sã nu se mire ca
de un lucru greu de crezut, dacã niºte oameni din vechime,
nepricepuþi în rãutãþi, ºi-au croit un drum spre izbãvire prin
despicarea de la sine a mãrii, fie prin vrerea lui Dumnezeu, fie pe
propria lor rãspundere. Cãci mult mai aproape de vremea noastrã,
ºi în faþa oºtirii lui Alexandru, rege al Macedo n i ei , Marea
Pamfiliei ºi-a retras singurã apele, deschizîndu-i aceastã cale, în
lipsa altora care sã-i stea la îndemînã, fiindcã Dumnezeu hotãrîse
sã surpe dominaþia persanã. Întîmplarea a fost adeveritã de toþi cei
care au descris isprãvile rãzboinice ale lui Alexandru. Dar, despre
asta, fiecare este liber sã creadã orice socoteºte de cuviinþã.
6. În ziua urmãtoare, cînd valurile mãrii, stîrnite de vînturi, au
mînat armele egiptenilor spre þãrmul unde îºi aºezaserã evreii
tabãra, Moise, întrevãzînd aici un semn al providenþei divine, le-a
strîns laolaltã, ca sã nu se împrãºtie, ºi cu ele i-a înarmat pe evrei;
apoi i-a condus pînã la muntele Sinai, ca sã aducã lui Dumnezeu
jertfa de mulþumire pentru izbãvirea poporului, aºa cum poruncise
El Însuºi mai înainte.

Cartea 3

Capitolul 1

1. Dupã ce avuseserã astfel parte de izbãvire nesperatã, în

drumul lor spre Muntele Sinai, evreii au tras iarãºi mari ponoase
de pe urma faptului cã regiunea prin care au trecut era din cale
afarã de pustie, resimþind deopotrivã nevoia de hranã, ca ºi de apã
în ºi mai mare mãsurã, aºa cã nu numai oamenii duceau lipsã de
cele necesare traiului, ci pînã ºi vitele nu gãseau nutreþ pe
sãturate, cãci þinutul era secetos ºi fãrã cea mai neînsemnatã
umezealã care sã îngãduie roadelor sã creascã. Prin asemenea
meleaguri erau constrînºi evreii sã meargã, fiindcã nu aveau altã
cale de ales. La porunca datã de conducãtorii lor, îºi luau cu ei
apã din locurile prin care treceau; cînd îºi terminau provizia,
drumeþii erau obligaþi sã sape fîntîni, munca lor fiind îngreunatã
de tãria solului. Pînã ºi puþina apã pe care o obþineau era amarã,
cîtuºi de puþin bunã de bãut ºi oricum neîndestulãtoare pentru
mulþimea lor. Pe cînd cãlãtoreau în felul acesta, în prima zi, spre
searã, ei au ajuns în locul care se numea Mar, chemîndu-se aºa
din pricina cã nu putea fi bãutã, cãci în ebraicã amãrãciunii i se
zice Mar. Istoviþi de mersul îndelungat, ca ºi de lipsa merindelor,
cã atunci nu mai dispuneau de nici un fel de hranã, evreii au
rãmas acolo mai multã vreme. În locul acela se afla o fîntînã,
datoritã cãreia au ºi zãbovit mai mult, ºi chiar dacã ea nu era în
s t ar e sã astîmpere setea unei oºti at î t d e mar i , d r u meþ i i s e
mîngîiau cu gîndul cã barem au întîlnit-o într-un astfel de þinut.
Auziserã de la iscoadele lor cã în drumul pe care îl mai aveau de
Pag. 72

parcurs nu vor mai întîlni nici o altã sursã. Era apa atît de amarã
ºi de nesuferitã încît nu numai oamenii, ci ºi vitele n-au putut sã
bea din ea.
2. Cînd a vãzut cã poporul era abãtut ºi în situaþia de faþã
vorbele sale nu mai izbuteau sã-l înduplece, deoarece nu avea
de-a face cu o oaste care sã înfrunte cu bãrbãþie adversitatea
împrejurãrilor ºi întregul elan al celor cu suflet nobil era stãvilit
de gloata copiilor ºi femeilor prea slabe pentru a fi convinse prin
propria lor judecatã, Moise a fost pus la grea încercare, ca ºi cum
ar fi trebuit sã ia asupra lui pacostea cãzutã pe capul tuturor.
Fiindcã nu pe altul, ci numai pe el îl cãutau ºi îl implorau -
femeile pentru copiii lor ºi bãrbaþii pentru propriile soþii - sã nu-i
nesocoteascã, ci sã le arate drumul spre izbãvire. Aºadar, Moise
ºi-a îndreptat r u g a s p r e Du mn ezeu , cer î n d u - I sã lecuiascã
meteahna apei, ºi din amarã cum era, s-o facã bunã de bãut.
Învoindu-Se Dumnezeu sã-i împlineascã rugãmintea, Moise a
apucat vîrful unui lemn ce zãcea la picioarele sale, l-a despicat în
lungimea lui, apoi l-a aruncat în fîntînã; dupã aceea, a dat evreilor
vestea cã Domnul le-a ascultat rugile ºi-a fãgãduit cã le va da apa
pe care ºi-o doresc atît de mult doar dacã vor transpune în faptã
repede ºi cu tragere de inimã porunca Lui. Întrebat de oameni ce
anume aveau de fãcut pentru ca apa sã se îmbunãtãþeascã, Moise
le-a cerut celor mai voinici bãrbaþi din jur sã scoatã de zor apã
din fîntînã, zicîndu-le cã de îndatã ce vor fi îndepãrtat cea mai
mare parte a ei, cît a mai rãmas va fi bunã de bãut. Aceia s-au pus
pe treabã ºi astfel apa, stîrnitã ºi curãþitã prin necontenita-i
primenire, a devenit dulce.
3. Punîndu-ºi tabãra în miºcare, evreii au sosit la Elis, care,
din depãrtare, avea o înfãþiºare plãcutã, datoritã palmierilor aflaþi
acolo, dar în imediata-i apropiere, s-a dovedit neprimitoare. Cãci
palmierii, în jur de 70, nu crescuserã ca lumea, ºi din cauza lipsei
de apã, rãmãseserã scunzi, deoarece întregul þinut era uscat ºi
nisipos. Pînã ºi izvoarele, 12 la numãr, aveau curgerea slabã ºi
apã puþinã, þîºnitura lor nefiind puternicã; de altfel ele nici nu
împroºcau întruna, iar stropi de-abia picurau, încît cine sãpa în
nisip, nu gãsea mai nimic. Chiar dacã mai adunai uneori niscaiva
stropi, ei erau prea tulburi pentru a fi folosiþi ca apã de bãut.
Pomii erau ºi prea firavi ca sã dea roade, din pricina lipsei de apã
care sã-i îmboldeascã ºi sã-i învioreze. Evreii îºi mustrau propria
cãpetenie, strigau împotriva ei ºi o fãceau vinovatã de
nenorocirile îndurate ºi de încercãrile grele prin care treceau. În
t i m p u l c e l o r 3 0 d e z i l e d e l a î n c e p u t u l d r u m e þ i e i l o r, î º i
consumaserã toate proviziile luate cu ei, ºi fiindcã nu mai gãseau
nimic de mîncare, puþin mai lipsea ca ei sã-ºi piardã ºi ultima
nãdejde. Cu gîndul aþintit asupra nãpastelor întîmplate, nu-ºi mai
aminteau în cîte privinþe erau ei datori lui Dumnezeu, precum ºi
de curajul ºi înþelepciunea lui Moise, fiind atît de mînioºi pe
cãpetenia lor încît intenþionau s-o omoare cu pietre, ca ºi cum ea
ar fi fost pricina necazurilor lor.
4. În vreme ce mulþimea era furioasã ºi foarte pornitã
împotriva lui, Moise, sigur de ajutorul lui Dumnezeu ºi sigur cã
slujeºte cu deplinã credinþã binele celor din propria-i seminþie, a
 Pag. 73

venit în mijlocul alor sãi, care vociferau ºi þineau în mîini pietre

gata sã-l loveascã. Deoarece avea o înfãþiºare foarte impunãtoare
ºi deþinea harul de a convinge mulþimea prin talentul vorbirii, el
a cãutat sã-i domoleascã mînia, implorînd-o ca, în supãrarea clipei
de faþã, sã nu dea uitãrii binefacerile pe care le-a primit de la
Dumnezeu pînã atunci. În pofida ponoaselor de acum, gîndul sã
nu dea deoparte ajutorul Domnului ºi darurile Sale, care au fost
mari ºi au întrecut aºteptãrile. Toþi sã fie ferm convinºi cã
providenþa divinã îi va scoate ºi din prezenta încurcãturã, pe care
se pare cã ea a trimis-o anume ca sã le punã la încercare virtutea
ºi rãbdarea, spre a se convinge dacã îºi mai amintesc de minunile
sãvîrºite mai înainte, sau dacã le-au uitat de-a binelea pe acestea
în restriºtea unde se aflã acum. Îi învinovãþeºte de faptul cã n-au
dat dovadã de statornicie în îndurarea nenorocului cãzut asupra
lor, nici în pãstrarea amintirii binelui anterior acestuia, cîtã vreme
Îl dispreþuiesc pe Dumnezeu ºi voinþa Lui, mulþumitã cãreia au
putut pãrãsi Egiptul; îl urmãresc cu nedreapta lor urã pînã ºi pe
slujitorul sãu, care nu i-a minþit niciodatã în ceea ce le-a spus sau
le-a prezis din poruncã dumnezeiascã. Moise le-a enumerat toate:
de ce prãpãd au fost loviþi egiptenii cînd s-au opus hotãrîrii lui
Dumnezeu de a-i lãsa sã plece pe evrei; cum au socotit egiptenii
cã apa fluviului era sîngerie ºi nefolositoare, iar ei au gãsit-o
dulce ºi bunã de bãut; cum marea ºi-a tras departe valurile,
aºternînd în faþa lor o minunatã cale spre izbãvire ºi oferindu-le
ocazia sã asiste la pieirea duºmanilor; cum Dumnezeu le-a
procurat din belºug armele de care duceau mare lipsã; aºijderea
cu m, î n mu l t e a l t e p r i l e j u r i , v ãzî n d u - i î n mar c p r i mej d i e,
Dumnezeu i-a scos pe neaºteptate la liman. Aºadar, evreii sã nu-ºi
piardã nici acum nãdejdea în providenþa divinã ºi sã aºtepte în
liniºte, convinºi cã ajutorul Domnului nu vine niciodatã prea
tîrziu, chiar dacã el nu se aratã numaidecît, lãsîndu-i mai întîi sã
înfrunte unele greutãþi. Sã se înþeleagã faptul cã Dumnezeu nu
zãboveºte din nepãsare, ci doar pentru ca sã le punã la încercare
rãbdarea ºi dragostea lor de libertate, ºi sã constate dacã ei sînt în
stare sã tînjeascã dupã hranã sau sã rabde de sete, mai degrabã
decît sã zacã în robie, aidoma vitelor dispuse sã-ºi slujeascã
stãpînii, care le îngraºã potrivit sarcinilor încredinþate. În sfîrºit,
el însuºi se preocupã nu atît de propria-i izbãvire, cãci nu va fi
nici o nenorocire dacã va avea parte de o moarte nedreaptã, cît
mai ales de siguranþa celorlalþi, cãci dacã îl vor ucide cu pietre,
îºi vor arãta dispreþul faþã de Dumnezeu.
5. În felul acesta a izbutit Moise sã-i potoleascã pe ai sãi, iar
pe cei ahtiaþi de mînuirea pietrelor împotriva lui sã renunþe,
fãcîndu-i sã se cãiascã pe cei ce erau gata sã-l omoare. Cînd a
vãzut însã cã nu fãrã vina lor, viaþa evreilor era într-o grea
cumpãnã, el s-a hotãrît sã-ºi îndrepte ruga spre Dumnezeu ºi sã-I
cearã sprijinul. Urcîndu-se pe o colinã mai înaltã, L-a rugat pe
Dumnezeu, deoarece numai în puterea Lui se aflã scãparea, sã-ªi
ajute poporul ca sã scape din amarnica-i nãpastã ºi sã-i ierte
greºeala spre care l-a împins nevoia, fiindcã firea omeneascã este
de obicei temãtoare ºi nesupusã în faþa nenorocirilor. Atunci
Dumnezeu s-a învoit sã-l asculte, fãgãduindu-i cã-i va ajuta pe
Pag. 74

evrei. Dupã ce a primit consimþãmîntul Domnului, Moise a

coborît înspre mulþime. Cum i-au vãzut chipul înseninat de divina
promisiune, oamenii, din triºti cum erau, s-au înveselit deodatã.
Moise s-a oprit în mijlocul adunãrii, spunînd cã a venit sã le
aducã de la Dumnezeu izbãvirea din nenorocirile în care se
z b ã t e a u . L a p u þ i n ã v r e m e d u p ã a cee a , o m a r e mu l þ i m e d e
prepeliþe, cãci asemenea pãsãri trãiesc îndeobºte în Golful Arabic,
a sosit trecînd în zbor peste mare, ºi întrucît erau istovite de lunga
lor cãlãtorie prin vãzduh, ºi mai mult decît celelalte zburãtoare
cuteazã sã se apropie de pãmînt, au poposit în preajma evreilor.
Aceºtia le-au prins cu mîinile, de parcã hrana aceasta le fusese
trimisã de Dumnezeu, ºi astfel ºi-au pus capãt nevoilor. Atunci
Moise s-a adresat Domnului spre a-I aduce mulþumiri, fiindcã,
potrivit promisiunii Sale, îl ajutase atît de repede.
6. Curînd dupã prima provizie de hranã, Dumnezeu a dat-o
evreilor ºi pe cea de-a 2-a. Cãci atunci cînd Moise ºi-a înãlþat
mîinile sã se roage, de sus au cãzut stropi de rouã, ºi cum ele i se
lipeau de mîini, Moise a presupus cã era vorba de un nou fel de
hranã trimis de Dumnezeu. Dupã ce mai întîi i-a gustat singur, s-a
bucurat mult, ºi fiindcã mulþimea neºtiutoare socotea cã avea de-a
face cu fulgi de nea ºi cã acum sosise anotimpul cînd obiºnuiau
sã cadã, i-a lãmurit cã nu erau stropi de rouã, cãzuþi din cer, cum
îºi închipuiau ei, ci hrana trimisã spre izbãvirea ºi îndestularea
lor. Dupã ce a gustat el însuºi din aºa zisa rouã, a cerut oamenilor
sã se convingã la rîndul lor. Aceºtia au urmat pilda cãpeteniei lor
ºi hrana i-a bucurat: cãci era dulce ca mierea ºi plãcutã la gust,
amintind dintre mirodenii rãºina de bdellium, ºi ca mãrime,
sãmînþa de coriandru. Ea a fost culeasã cu sîrguinþã ºi fiecare
trebuia sã adune zilnic cîte un assarorî, o unitate de mãsurã: cãci
în felul ãsta nimeni nu va duce lipsã de hranã. Astfel, exista
temerea cã cei puternici, dornici sã culeagã mai mult, îi vor
stînjeni pe cei mai slabi sã-ºi agoniseascã propria mîncare. Cei
care cãutau sã depãºeascã mãsura prescrisã, nu trãgeau nici un
folos din truda lor: nu se alegeau cu mai mult de un assaron.
Partea rãmasã pentru ziua urmãtoare nu mai putea fi mîncatã, cãci
era spurcatã de viermi ºi acrealã. Divinã ºi minunatã era aceastã
hranã; cine se înfrupta din ea se putea lipsi de altã mîncare. Pînã
în zilele noastre cade în întreaga regiune aceastã rouã pe care
Dumnezeu a trimis-o atunci de dragul lui Moise spre a sluji drept
hranã. Ea se numeºte la evrei Manna. Cãci în limba noastrã man
es t e o p ar t i cu l ã i n t er o gativã, fo l o s i t ã d e n o i cî n d v r em s ã
întrebãm: ce-o fi asta? Dar evreii s-au bucurat mult de ceea ce
le-a cãzut din cer. Aceasta le-a fost hrana lor vreme de 40 de ani,
adicã întregul rãstimp pe care l-au petrecut în pustiu.
7. Dupã ce au mers mai departe ºi au ajuns la Rafidim, evreii
au fost chinuiþi de-o sete cumplitã, deoarece în zilele precedente
dãduserã de izvoare foarte puþine, ºi vãzînd ei cã þinutul era cu
totul arid ºi lipsit de apã, s-au simþit nãpãstuiþi, aºa cã au cîrtit
iarãºi împotriva lui Moise. El a rãmas cîtãva vreme departe de
vãlmãºagul mulþimii, ºi înãlþîndu-ºi ruga spre Dumnezeu, L-a
rugat ca, aºa cum le-a oferit mai înainte hrana de care avuseserã
mare nevoie, acum sã le procure ºi apã, cãci merindele singure nu
 Pag. 75

le sînt de folos în absenþa bãuturii. Domnul n-a ºovãit mult sã-ªi

dovedeascã dãrnicia, ci i-a fãgãduit lui Moise sã-i arate un izvor
cu apã din belºug, acolo unde s-ar fi aºteptat mai puþin. Apoi i-a
poruncit sã loveascã cu toiagul în stînca pe care o va vedea mai
întîi, ºi de acolo va obþine apã cît pofteºte: rãmîne în grija Lui ca
ea sã curgã fãrã vreo ostenealã sau efort. De îndatã ce-a aflat de
la Dumnezeu acest lucru, Moise s-a întors la poporul sãu, care îl
aºtepta îngrijorat ºi cu privirea aþintitã asupra lui; cãci ai sãi l-au
ºi zãrit de pe o colinã cum cobora în mers avîntat. Cînd a sosit în
mijlocul lor, le-a spus cã Dumnezeu îi va scãpa ºi de aceastã
nãpastã, cãci S-a învoit sã le dea o nesperatã izbãvire,
asigurîndu-i cã va face sã þîºneascã pentru ei un pîrîu din stîncã.
La auzul acestor vorbe, toþi au încremenit, ca ºi cum, chinuiþi de
sete ºi de greutãþile drumului lung, le mai revenea truda sã sape
în stîncã; dar cînd Moise a lovit-o cu toiagul sãu, din ea a þîºnit
apã multã ºi nespus de limpede. Oamenii au rãmas surprinºi de
neaºteptata noutate a priveliºtii, încît ai fi zis cã-ºi potoliserã
setea doar dintr-o simplã privire. Cei care au sorbit din izvor,
gãsind cã apa lui era plãcutã ºi dulce, l-au socotit aievea un dar
al lui Dumnezeu. Apoi ºi-au arãtat admiraþia faþã de Moise, pe
care Dumnezeu îl cinstea atît de mult; L-au rãsplãtit însã prin
jertfe pe Dumnezeu, pentru deosebita grijã pe care le-o poartã.
S f înta Scripturã, pãstrat ã î n i n t er i o r u l t emp l u l u i , ar at ã cã
Dumnezeu i-a spus dinainte lui Moise felul în care El va lãsa sã
þîºneascã apa din stîncã.

Capitolul 2

1. Cînd însã faima evreilor s-a rãspîndit în lung ºi în lat,

vorbele despre ei împrãºtiindu-se tot mai mult, nu micã a fost
teama care i-a cuprins pe localnici; au fost trimiºi soli în toate
pãrþile, prin care se încurajau unii pe alþii sã-ºi reuneascã forþele
ºi sã le stîrpeascã seminþia. În contra lor îi stîrneau pe ceilalþi mai
ales locuitorii din Gobolitis ºi Petra, care se numeau amaleciþi,
fiind ºi cei mai rãzboinici dintre neamurile învecinate. Prin soli
trimiºi supuºilor sãi ºi popoarelor învecinate, regele lor aþîþa la
rãzboi împotriva evreilor, sub pretextul cã ei alcãtuiau o oaste
strãinã care fugise din robia egiptenilor, ca sã le urzeascã pieirea,
spunînd urmãtoarele: Nu se cade, fireºte, sã-i dispreþuim, ci atîta
timp cît puterea lor n-a crescut ºi n-au cunoscut încã
prosperitatea, ºi încurajaþi de ºovãiala noastrã, ei sã fie primii
care ne declarã rãzboi. Mai sigur ºi mai înþelept ar fi ca noi sã-i
oprimãm ºi sã-i pedepsim pentru ceea ce au fãcut în pustietate,
mai înainte ca sã ne vedem oraºele ºi bogãþiile încãpute pe mîinile
lor. Este o faptã mult mai chibzuitã strãdania pe care þi-o dai sã
dobori puterea duºmanului înainte ca ea sã-ºi înceapã
ascensiunea, decît s-o împiedici mai tîrziu sã se dezvolte, cînd ea
s-a consolidat între timp. În aceastã din urmã situaþie ne aflãm
acum, de parcã am fi indignaþi de forþa superioarã a inamicului;
în schimb, în primul caz, noi le putem reteza orice chef de a
întreprinde ceva în dauna noastrã! Dupã ce s-au aþîþat unii pe alþii
prin solii trimiºi vecinilor lor, ei au hotãrît sã se rãzboiascã cu
Pag. 76

evreii.
2. Înarmarea bãºtinaºilor a fost pricina descumpãnirii ºi
î n g r i j o r ã r i i l u i M o i s e, car e n u s e aº t ep t a d el o c l a a c e a s t ã
duºmãnie din partea lor. Faptul cã au fost puºi în situaþia de a
înfrunta ºi norocul, ca ºi primejdiile rãzboiului, a tulburat adînc
gloatele evreilor, care resimþeau lipsuri în toate privinþele, fiind
nevoiþi sã se mãsoare cu niºte luptãtori bine conduºi ºi înarmaþi
cum se cuvine. Dar Moise a început sã-i încurajeze, i-a îndemnat
sã-ºi recapete stãpînirea de sine ºi sã aibã deplinã încredere în
sprijinul Domnului, care i-a ajutat sã-ºi redobîndeascã libertatea,
sperînd sã le dãruiascã izbînda asupra duºmanilor hotãrîþi sã le-o
rãpeascã. Sã-ºi dea seama cã ºi oastea lor este mare, fãrã sã ducã
lipsã de nimic, nici de arme, bani sau provizii, fiindcã au de
partea lor reazemul Domnului. Oastea vrãjmaºilor este însã micã,
prost înarmatã ºi slabã, iar Dumnezeu nu va îngãdui ca ei sã fie
biruiþi de niºte bãrbaþi de teapa lor. Sã þinã minte cã au un
susþinãtor, al cãrui sprijin s-a vãdit în numeroase împrejurãri ºi în
primejdii mai mari decît cele ale rãzboiului. De aceastã datã,
evreii trebuie sã se lupte doar cu oamenii; în schimb, mai înainte,
cînd potrivnicii lor ºi mai periculoºi au fost foamea ºi setea,
muntele ºi marea, orice cale spre fugã fiindu-le închisã,
binecuvîntata ocrotire a lui Dumnezeu i-a ajutat sã depãºeascã
toate piedicile. Moise i-a rugat pe ai sãi sã porneascã acum cu
inima cît mai voioasã la rãzboi, pentru cã victoria lor asupra
duºmanilor le promite o pradã cu toate bunurile din lume.
3. Prin asemenea vorbe înflãcãra mulþimea Moise, care a
chemat la el cãpeteniile triburilor ºi oamenii de vazã, mai întîi pe
fiecare în parte, apoi pe toþi laolaltã, iar pe tineri i-a îndemnat sã
asculte de spusele celor vîrstnici, ultimii trebuind sã se supunã
ordinelor date de comandantul oºtirii. Cu sufletele îmbãrbãtate în
faþa primejdiei ºi pregãtiþi sã se încleºteze în luptã, sperînd cã în
sfîrºit, se vor elibera de relele care îi pîndeau, ei i-au cerut lui
Moise sã-i ducã de-a dreptul ºi fãrã zãbavã în întîmpinarea
duºmanului, sã nu le scadã avîntul. Din întreaga mulþime a celor
mai destoinici în rãzboi, Moise a ales ºi a pus în fruntea lor pe
Iesus, fiul lui Navi din tribul Efraim, un bãrbat nespus de viteaz
ºi rezistent la eforturi, foarte hotãrît ºi în gîndire ºi în vorbire,
care Îl cinstea mult pe Dumnezeu, cãci cultivarea evlaviei o
învãþase de la Moise, bucurîndu-se de o deosebitã preþuire în
rîndul evreilor. Partea mai neînsemnatã a celor bine înarmaþi a
fost plasatã de Moise în preajma proviziei de apã, pentru paza
copiilor, femeilor ºi a întregii tabere. Toatã noaptea s-au echipat
evreii, reparîndu-ºi armele care aveau un cusur, fiind atenþi la
comandanþii lor, ca ºi cum ar fi fost gata sã intre în luptã la
semnalul d at d e M o i s e. C h i ar º i M o i se a rãmas treaz toatã
noaptea, ca sã-i dea lui Iesus îndrumãri precise cum sã-ºi aranjeze
oastea. Cînd s-a arãtat lumina zilei, l-a sfãtuit pe acesta sã nu
ºtirbeascã în luptã speranþele care s-au pus în el, strãduindu-se
prin faptele sale de arme sã cîºtige preþuirea oºtenilor sãi în
aceastã campanie. I-a îndemnat de asemenea pe fiecare dintre
evreii cei mai de vazã, apoi a îmbãrbãtat întreaga mulþime de
rãzboinici sã-ºi arate vitejia. Dupã ce ºi-a înflãcãrat ºi ºi-a
 Pag. 77

pregãtit oastea prin cuvintele sale, Moise s-a urcat pe un munte,

încredinþîndu-ºi deopotrivã armata lui Dumnezeu ºi lui Iesus.
4. Oºtile duºmane s-au întîlnit faþã în faþã, mîinile s-au
încleºtat pe arme ºi cu multã îndîrjire lupta fiecare tabãrã, unul
îmbãrbãtîndu-l pe celãlalt. Atîta vreme cît Moise þinea braþele
întinse, evreii îi biruiau pe amaleciþi. Cînd însã n-a mai fost în
stare sã þinã braþele întinse, din pricina oboselii, cãci de cîte ori
le lãsa jos, de atîtea ori duºmanii îi dovedeau pe evrei, el i-a
chemat pe fratele sãu Aaron ºi pe propriu-i cumnat Orus, soþul
surorii sale Mariamme, sã-i stea de o parte ºi de alta, sprijinindu-i
braþele, fãrã sã dea semne de slãbiciune. Astfel au obþinut evreii
o deplinã izbîndã asupra amaleciþilor, pe care i-ar fi stîrpit în
întregime, dacã sosirea nopþii nu i-ar fi împiedicat s-o facã.
Strãmoºii noºtri au obþinut o victorie strãlucitã ºi oportunã, cãci
pe de o parte i-au nimicit pe cei cu care s-au luptat, pe de altã
parte au vîrît groaza în locuitorii din împrejurimi; aºijderea au
dobîndit, ca rãsplatã pe mãsura eforturilor depuse de ei, o pradã
mare ºi deosebit de bogatã. Dupã ce au pus stãpînire pe tabãra
duºmanã, au adunat de acolo uriaºe comori, care puteau fi trecute
în folosul poporului cît ºi al lor personal, ei, care puþin mai
înainte duceau mare lipsã ºi de hrana zilnicã. Aceastã bãtãlie
cîºtigatã nu le-a adus reale foloase doar pînã în zilele noastre, ci
chiar ºi în viitor îºi va arãta avantajele; cãci evreii au adus sub
jugul lor nu numai trupurile vrãjmaºilor, ci ºi cugetul lor, ºi dupã
aceas t ã zd r o b i r e a amaleciþilor, au insuf l at g r o azã t u t u r o r
popoarelor învecinate. Mare a fost puterea bogãþiilor cu care s-au
ales evreii. Duºmanul lãsase în tabãra lui însemnate cantitãþi de
aur ºi argint, vase de bronz ce slujeau la pregãtirea bucatelor,
mari grãmezi de monede de aur ºi argint; apoi þesãturi ºi podoabe
pentru arme, alte obiecte de artã ºi de zestre ostãºeascã, aºijderea
prada feluritelor animale ºi uneltele care însoþesc îndeobºte o
oaste în marºul ei. În urma victoriei, evreii s-au bizuit mai
temeinic pe vitejia lor, au dobîndit mai multã încredere decît pînã
atunci în propriile puteri, precum ºi în însuºirea lor de a face faþã
mereu eforturilor, cãpãtînd convingerea cã pot sã-i biruie pe toþi.
Iatã care au fost urmãrile acestei bãtãlii.
5. În ziua urmãtoare, îngãduind sã fie despuiate cadavrele
duºmanilor, iar armele aruncate de fugari sã fie adunate, Moise
le-a împãrþit pentru rãsplãtirea celor ce se distinseserã în luptã.
L-a lãudat pe Iesus în faþa întregii oºtiri, martora strãlucitelor sale
fapte. Pe cîmpul de luptã nu a cãzut nici un evreu; în schimb din
rîndul duºmanilor, erau atît de mulþi, cã nu pridideai sã-i mai
numeri. Pentru cuvenita jertfã de mulþumire, Moise a înãlþat un
altar, chemîndu-L pe Biruitorul Dumnezeu. Apoi a prezis cã
amaleciþii sînt sortiþi pieirii ºi cã nici unul dintre ei nu va mai
supravieþui în viitor, fiindcã i-au chemat pe evrei la luptã fãrã un
motiv întemeiat, în vreme ce aceºtia se aflau în pustiu,
zbãtîndu-se în lipsuri mari. La sfîrºit, a dat un ospãþ în cinstea
oºtirii. Acesta a fost primul rãzboi al evreilor, dupã ieºirea lor din
Egipt, purtat de ei împotriva unor duºmani care i-au provocat ºi
astfel s-a ajuns la luptã fãþiºã. Cînd sãrbãtorescul ospãþ prin care
s-a celebrat victoria a luat sfîrºit, Moise i-a lãsat cîteva zile pe
Pag. 78

evrei sã se refacã ºi sã se odihneascã; dupã aceea i-a dus mai

departe, strînºi în coloanã de marº. Avea acum mulþi oºteni cu
armament greu. Înaintînd prea încet, abia în a 3-a lunã de la
plecarea din Egipt Moise a ajuns la muntele Sinai, unde aºa cum
am povestit mai înainte, a întîlnit rugul de mure ºi celelalte
minunate apariþii.

Capitolul 3

1. Ietro, socrul sãu, care primise vestea succeselor rãzboinice,

a pornit la drum ca sã-i aducã felicitãri, Moise ºi Sefora ºi fiii lor
primindu-l cu braþele deschise. Moise s-a bucurat mult de sosirea
socrului sãu, ºi dupã aducerea jertfei închinate Domnului, a
pregãtit un festin în preajma rugului de mure, care arsese, fãrã sã
se mistuie deloc. Mulþimea, unde fiecare era aºezat dupã tribul
sãu, a luat parte la ospãþ. Dar Aaron ºi Ietro, împreunã cu soþii
lor, au înãlþat cîntece de laudã lui Dumnezeu, preamãrindu-L ca
pe izvoditorul libertãþii ºi al norocului lor; au rostit de asemeni
numai vorbe bune despre propriul conducãtor, fiindcã datoritã
vitejiei sale, toate lucrurile s-au înfãptuit dupã pofta inimii lor. În
sfîrºit, Ietro, în elogiile sale adresate lui Moise, a adus multe
laude poporului, dar l-a lãudat în cea mai mare mãsurã pe Moise
p en t r u b ã r b ã þ i a c u c a r e a î n f r u n t at p r i mej d i i l e, d e d r ag u l
prietenilor sãi.

Capitolul 4

1. A 2-a zi, Ietro a remarcat cã Moise era prea împovãrat de

îndeletnicirile lui, cãci el aplana toate disputele ori de cîte ori era
solicitat, toþi se duceau la el, fiindcã credeau cã nu li se dãdea
dreptate dacã judecãtorul nu era Moise; chiar ºi cei care îºi
pierduserã procesul nu i-o luau în nume de rãu ºi sentinþa nu li se
pãrea nedreaptã, ci rostitã potrivit celui mai temeinic drept. El a
pãstrat atunci tãcerea, nevrînd sã împiedice pe nici unul dintre cei
ce doreau sã aibã parte de discernãmîntul vestitului conducãtor.
Dar, dupã ce s-a îndepãrtat mulþimea, l-a luat pe Moise deoparte,
ºi odatã rãmaºi singuri, i-a spus pãrerea lui privitoare la cele
întîmp l at e. L - a s f ãt u i t ca n eînþelegerile neînsemnate sã le
încredinþeze altora, el însuºi sã le rezolve doar pe cele mai
i m p o r t an t e, º i p r e o c u p a r e a l u i s ã r ã mî n ã a s t f e l i z b ã v i r e a
întregului sãu popor. Printre evrei existã negreºit destui alþii care
s ã s e ar at e d es t o i n i ci î n î mp ãr þ i r ea d r ep t ãþ i i . D ar ca s ã s e
îngrijeascã de bunãstarea atîtor mii de oameni, nu-i în stare
nimeni în afarã de Moise sau de altul asemenea lui. I-a mai zis
apoi: ªtii singur cã virtutea mi te aºeazã deasupra tuturora ºi cã
aflat în graþia Domnului, ai fãcut atît de multe pentru salvarea ºi
propãºirea neamului, aºa cã lasã sã treacã în grija altora judecarea
pricinilor lui! Pune-te doar în slujba lui Dumnezeu ºi în acest fel
îþi vei aduce poporul într-o situaþie mai sigurã ºi mai prosperã.
Potrivit sfatului meu privitor la treburile omeneºti, fã
numãrãtoarea grijulie a oºtirii tale, împarte-o în unitãþi de cîte
10.000 ºi pune în fruntea lor cãpetenii alese din mijlocul acestora.
 Pag. 79

Apoi treci la diviziuni de cîte 1.000. Le împarþi pe fiecare în cîte

500, iarãºi în cîte 10, ºi în sfîrºit, în cîte 50; deasupra lor sã aºezi
conducãtori care sã aibã sub autoritatea lor 30, 20 ºi 10 oameni.
Unul va fi mai presus de celãlalt ºi va primi numirea de la cel
care îi este superior ca numãr de subalterni. Bãrbaþii socotiþi de
întreaga mulþime drept cei mai pricepuþi ºi mai drepþi sã dea
verdictul în neînþelegerile lor. Dacã pricina dezbãtutã de ei este
ceva mai grea, s-o aducã la cunoºtinþã celor de rang mai înalt.
Dacã ºi aceºtia cred cã judecarea procesului este prea complicatã,
atunci ei sã-þi încredinþeze þie aceastã pricinã. Aºa se va întîmpla
de ambele pãrþi, încît evreii îºi vor face singuri dreptate, dar ºi tu,
slujindu-L sîrguincios pe Dumnezeu, Îi vei atrage bunãvoinþa
asupra lor!
2. Cum a primit poveþele lui Ietro, Moise i-a ºi urmat bucuros
îndemnul ºi a orînduit numaidecît toate lucrurile întocmai cum
propusese acesta; n-a ascuns deloc pe iniþiatorul împãrþirii, nici
nu ºi-a însuºit-o deloc, ci a dezvãluit poporului cine a aflat-o
primul. Pînã ºi în cãrþile pe care le-a scris, Moise îl menþioneazã
pe Ietro ca descoperitorul împãrþirii pomenite mai înainte; el a
socotit un fapt lãudabil sã mãrturiseascã fãþiº meritele celorlalþi,
recunoscînd în scris folositoarele descoperiri ale altora, pentru a
le atribui faima ce li se cuvenea. Aºadar, de aici reiese limpede ce
fire cinstitã a avut Moise. Dar despre asta vom mai vorbi ºi în alte
locuri ale lucrãrii de faþã, la momentul potrivit.

Capitolul 5

1. Moise a chemat poporul ºi i-a spus cã va merge pe Muntele

Sinai ca sã se întîlneascã cu Dumnezeu, aducînd de acolo oracolul
pe care l-a rostit El însuºi. A poruncit evreilor sã-ºi aºeze tabãra
în preajma muntelui Sinai, sã se afle cît mai în apropierea lui.
Dupã rostirea acestor vorbe, s-a urcat pe Muntele Sinai, cel mai
înalt pisc al întregului þinut, ºi datoritã înãlþimii sale mari, el nu
numai cã era ºi inaccesibil oamenilor, dar nici ochii nu puteau
sã-l priveascã fãrã sã se înceþoºeze. Din aceastã pricinã, datoritã
credinþei larg rãspîndite cã acolo locuia Dumnezeu, Sinai inspira
teamã multã ºi nimeni nu s-a suit pe creasta lui. Dupã porunca
datã de Moise, evreii ºi-au instalat tabãra la poalele muntelui, cu
inimile cuprinse de avînt ºi bucurie, ca ºi cum Moise se întorcea
mai mult ca sigur de la Dumnezeu cu cele mai bune promisiuni
nutrite de speranþa lor. κi aºteptau cãpetenia întruniþi la ospeþe,
îºi pãstrau cu stricteþe curãþenia lor, ferindu-se vreme de 30 de
zile sã aibã de-a face cu femeile, aºa cum le spusese Moise. Prin
rugile lor stãruiau pe lîngã Dumnezeu sã-l primeascã cu
îngãduinþã pe Moise, trimiþîndu-le daruri care sã le facã viaþa
fericitã. ªi-au luat la ei hranã mai îmbelºugatã ºi alãturi de soþiile
ºi copiii lor, îºi împodobeau ºi îºi curãþau veºmintele.
2. Astfel au petrecut douã zile în ospeþe copioase. În a 3-a zi
însã, înainte de rãsãritul soarelui, toatã tabãra evreilor a fost
învãluitã de niºte nori, aºa cum nu mai vãzuserã niciodatã,
acoperind întregul spaþiu dintre corturi. ªi în timp ce restul
cerului era senin, iatã cã s-au dezlãnþuit vînturi vijelioase, ploile
Pag. 80

cãdeau potop de sus, fulgere scãpãrau înfricoºãtor în faþa ochilor,

tunete ºi trãsnete nãprasnic cãzute din cer vãdeau prezenþa
Domnului, care Se apropia binevoitor, în întîmpinarea dorinþelor
lui Moise. Aº dori ca cititorii mei sã ia aceste lucruri cum crede
fiecare de cuviinþã; eu am datoria sã istorisesc ceea ce stã scris în
C ãr þ i l e s f i n t e. C î n d a u v ã z u t u n a ca as t a º i au au zi t zar v a
cumplitã, evreii au început sã tremure de fricã, deoarece nu erau
deprinºi cu asemenea fenomene cereºti ºi zvonul care circula
privitor la munte, cum cã Domnul îl cutreiera adesea, le-a umplut
minþile de o groazã fãrã pereche. Ca atare, ei rãmîneau abãtuþi în
corturi ºi socoteau cã în mînia Lui, Domnul îl ucisese pe Moise,
aºteptîndu-se, la rîndul lor, sã aibã un sfîrºit asemãnãtor.
3. În vreme ce evreii stãteau înfricoºaþi, s-a arãtat deodatã
Moise cu chipul voios ºi plin de mãreþie. Cum l-au vãzut, teama
le-a dispãrut ºi speranþa în viitorul lor mai bun s-a trezit din nou;
numaidecît vremea s-a îndreptat, ºi la sosirea lui Moise, norii care
puþin mai înainte tulburaserã cerul, s-au risipit. Dupã aceea, el a
chemat poporul la adunare, ca sã asculte poruncile date de
Dumnezeu. Cînd evreii s-au strîns laolaltã, s-a urcat pe un loc mai
ridicat, de unde glasul sãu era auzit de toþi, ºi le-a zis
u r m ã t o a r e l e : E v r e i l o r, a f l a þ i c ã D u m n e z e u m - a p r i m i t c u
bunãvoinþa pe care mi-a arãtat-o ºi mai înainte, iar acum El este
de faþã, în tabãra noastrã, ca sã vã arate calea spre o viaþã mai
fericitã, ca ºi spre un stat mai bine întocmit. De aceea, în Numele
Lui ºi al propriilor Sale înfãptuiri, vã conjur sã nu-mi dispreþuiþi
vorbele, întrucît El are în vedere numai persoana mea, în timp ce
v o u ã v i s e ad r es eazã p r i n l i mb aj o men es c. C î n t ãr i n d b i n e
înþelepciunea ordinelor trimise vouã, veþi recunoaºte mãreþia
Celui ce le-a dat ºi în interesul nostru nu m-a socotit nedemn
sã-mi cuvînteze. Cãci nu Moise, fiul lui Amaram ºi al
Ioachebedei, vã dã aceste porunci, ci Cel care, prin atotputernicia
Lui, a fãcut, doar de dragul izbãvirii voastre, sã curgã pe Nil
sînge în loc apã de ºi a înduplecat îndãrãtnicia egiptenilor prin fel
ºi fel de plãgi; Cel care v-a croit un drum prin mijlocul mãrii; Cel
care a lãsat sã cadã din cer hranã pentru cei ce duceau lipsã de
orice provizie; Cel care a iscat dintr-o stîncã un izvor cu apã
îmbelºugatã cînd eraþi însetaþi; Cel de la care Adam a primit în
dar tot ce produc pãmîntul ºi marea; Cel care l-a salvat pe Noe de
potop; Cel care l-a înzestrat cu Þara Canaanului pe Avraam,
strãmoºul nostru, ajuns în rãtãcirile sale acolo; Cel prin care Isaac
a fost zãmislit de pãrinþii lui la o vîrstã foarte înaintatã; Cel care
i-a dãruit lui Iacov 12 fii, distingîndu-se prin virtuþile lor; Cel
prin care Iosif a obþinut rangul de guvernator al egiptenilor. El
este Cel ce vã dã poruncile prin intermediul meu. Pe acestea sã le
socotiþi voi sfinte ºi mai scumpe decît soþiile ºi copiii pe care-i
aveþi. Cîtã vreme le veþi respecta, veþi avea parte de o viaþã
fericitã: þara noastrã se va bucura de roade bogate, marea nu va
fi bîntuitã de furtuni, copiii vi se vor naºte la sorocul firesc, iar
pe duºmani îi veþi înfricoºa nespus. Cu ochii mei L-am vãzut pe
Domnul, I-am auzit nemuritoru-I glas; în grija Lui se aflã neamul
nostru, precum ºi dãinuirea lui!
4. Dupã ce le-a spus acestea, a adus bãrbaþii, împreunã cu
 Pag. 81

soþiile ºi copiii lor la faþa locului, ca sã-L audã ei înºiºi pe

Dumnezeu cuvîntînd despre ceea ce aveau de fãcut: autoritatea
cuvintelor sã nu fie cumva ºtirbitã prin faptul cã au fost rostite de
o limbã omeneascã, încît rãspîndirea lor sã nu aibã o trecere mai
micã. ªi glasul Sãu din înaltul cerului a rãsunat în urechile
tuturora, încît n-a mai rãmas nimeni care sã nu audã limpede
fiecare din poruncile pe care Moise le-a lãsat scrise pe douã table.
Nu-mi este îngãduit sã le dezvãlui conþinutul cuvînt cu cuvînt, voi
reda totuºi tîlcul lor.
5. Prima poruncã ne învaþã aºadar, cã Dumnezeu este Unul
singur ºi trebuie sã te rogi numai Lui. A 2-a poruncã cere sã nu
ciopleºti vreun chip de vieþuitoare ca sã te închini lui; a 3-a
poruncã spune sã nu iei Numele Domn u l u i î n d eº er t ; a 4-a
poruncã: sã socoteºti ca sfîntã cea de-a 7-a zi, abþinîndu-te de la
orice muncã; a 5-a poruncã: sã-þi cinsteºti pãrinþii; a 6-a poruncã:
sã nu ucizi; a 7-a poruncã: sã nu fii desfrînat; a 8-a poruncã: sã
nu furi; a 9-a poruncã: sã nu mãrturiseºti strîmb împotriva
aproapelui tãu; a 10-a poruncã: sã nu rîvneºti la bunul nimãnui.
6. Auzind de la Domnul Însuºi vorbele împãrtãºite lor ºi de
Moise prin viu grai, poporul le-a primit cu mare bucurie, apoi s-a
împrãºtiat. În zilele urmãtoare mulþi s-au înfãþiºat adesea la cortul
lui ºi i-au cerut sã le aducã poruncile chiar de la Dumnezeu.
Moise le-a îndeplinit vrerea ºi a aºternut în scris ce avea fiecare
de fãcut în cursul vieþii sale; toate acestea le voi înfãþiºa la
momentul potrivit. Cele mai multe legi le voi pãstra pentru o altã
lucrare, unde ele vor fi tratate pe larg.
7. În aceste împrejurãri, Moise s-a suit iarãºi pe muntele Sinai,
dupã ce a spus dinainte intenþia lui. Evreii l-au privit cum se urca
spre creastã. ªi pentru cã a zãbovit acolo multã vreme, cãci el
lipsea de 40 de zile, evreii s-au temut cã i s-a întîmplat un necaz;
dar, dintre toate nenorocirile care se abãtuserã asupra lor, nici una
nu i-ar fi afectat mai puternic decît dacã s-ar fi convins cã Moise
murise. Opiniile oamenilor erau într-o aprigã disputã: unii
spuneau cã el fusese sfîºiat de fiare sãlbatice, majoritatea celor
care aveau aceastã pãrere fãcînd parte dintre cei ce îl urau; alþii
însã credeau cã se întorsese acasã la Dumnezeu. Cei mai
cumpãtaþi, care nu gãseau pe placul lor nici una din aceste pãreri,
admiteau cã se prea poate ca el sã-ºi fi gãsit omenescul sfîrºit
sfîrtecat de fiare ºi li se pãrea totodatã verosimil cã datoritã
virtuþilor sale, Dumnezeu sã-l fi luat cu El, nefãcîndu-ºi griji prea
mari în legãturã cu soarta dispãrutului. Socotindu-se lipsiþi de un
asemenea conducãtor ºi sfãtuitor cum nu mai sperau sã gãseascã
un altul, aceºtia erau cuprinºi de-o jale adîncã ºi fãrã sfîrºit. Chiar
dacã ar mai fi crezut cã lui Moise nu i se întîmplase nici un rãu,
tot nu se puteau abþine sã fie posomorîþi ºi întristaþi. Deoarece
Moise le poruncise sã rãmînã neclintiþi, evreii nu cutezau sã-ºi
urneascã tabãra din loc.
8. Dupã ce au trecut 40 de zile ºi tot atîtea nopþi, s-a întors în
sfîrºit Moise, fãrã sã-ºi fi luat la el nici un fel de hranã, din care
sã se înfrupte, aºa cum fac îndeobºte oamenii. Apariþia lui a
umplut de bucurie întreaga oaste, mai ales cã el a înfãþiºat
evreilor cît de mult S-a îngrijit Dumnezeu de prosperitatea lor.
Pag. 82

Moise le-a spus cã în acele zile de absenþã, El i-a înfãþiºat felul

cum poate sã ducã poporul un trai bun ºi fericit prin alcãtuirea
statului propriu. Dumnezeu le-a mai cerut sã-I fãureascã un cort
în care sã poatã coborî ori de cîte ori va dori sã stea în mijlocul
lor. Tabernacolul trebuie sã-i însoþeascã chiar ºi în cãlãtoriile lor,
astfel ca Domnul sã nu mai fie nevoit de acum încolo sã urce pe
muntele Sinai, venind mai degrabã în interiorul acestuia, ca sã le
p r i meas cã r u g i l e. M ãr imea ºi f o r ma Tab er n aco l u l u i s ã f i e
întocmai cum le-a prezis El Însuºi, lor revenindu-le sarcina de a
trece numaidecît la treabã. Dupã ce a spus acestea, Moise le-a
arãtat cele douã table pe care fuseserã scrise cele 10 porunci, cîte
5 pe fiecare dintre ele. Iar scrierea se datora mîinii lui Dumnezeu.

Capitolul 6

1. Bucuroºi de ceea ce vãzuserã cu ochii lor ori auziserã de la

Moise, evreii n-au vrut sã-ºi precupeþeascã nici puterea, nici rîvna
lor ºi au strîns laolaltã argint ºi aur, ºi aramã, lemn de calitate
superioarã, care nu putrezeºte uºor, pãr de caprã, piei de oaie,
vopsite fie în albastru, fie stacojii, fie purpurii sau date cu boialã
albã, lîneturi impregnate cu aceleaºi culori, pînzã, þesãturi fine de
in, pietre preþioase încãtuºate în aur ºi folosite ca podoabe de
oameni, în sfîrºit, o sumedenie de mirodenii. Din asemenea
obiecte era fãurit Tabernacolul, nedeosebindu-se cu nimic de un
templu care poate fi lesne purtat ºi dus oriunde. De vreme ce ele
au fost adunate pe întrecute ºi de cãtre toþi, mulþi dintre ei
contribuind chiar ºi peste resursele lor, Moise a încredinþat opera,
potrivit poruncilor Domnului, unor meºteri iscusiþi, pe care i-ar
fi preferat chiar ºi poporul dacã i s-ar fi dat voie sã aleagã.
Numele acestora, stînd scris ºi în Cãrþile sfinte, erau: Beseleel,
fiul lui Urus din seminþia lui Iuda ºi nepotul Mariammei, sora
conducãtorului, precum ºi Eliab, fiul lui Isamah din seminþia lui
Dan. Mulþimea sprijinea cu atîta zel lucrarea începutã încît Moise
s-a vãzut nevoit sã-i stãvileascã spunînd sã se proclame cã nu mai
are nevoie de contribuþii noi, fiindcã aºa au susþinut meºterii. A
î n cep u t aº ad ar î nãlþarea Tabernacolului. Moise a transmi s
meºterilor fiecare mãsurã în parte, întocmai cum i-o dictase
Domnul, precum ºi mãrimea ºi mulþimea vaselor folosite la
înfãptuirea jertfelor. Se strãduiau sã-i întreacã ºi femeile strînse
în jurul veºmintelor preoþeºti ºi al obiectelor hãrãzite împodobirii
cortului ºi slujbelor divine.
2. Cînd au fost pregãtite toate acestea - aurul, argintul, arama
ºi þesãturile, - Moise a anunþat o sãrbãtoare, unde fiecare trebuie
sã aducã o jertfã dupã posibilitãþile sale, începînd apoi sã înalþe
Tabernacolul. A trasat apoi curtea, latã de 50 de coþi ºi lungã de
100 de coþi. A pregãtit stîlpii de aramã, înalþi de 5 coþi, pe latura
lungã cîte 20 de coþi ºi pe latura largã cîte 10 coþi. Fiecare stîlp
avea inele. Capitelurile stîlpilor erau de argint, postamentele lor,
de aur ºi ascuþite la fel ca o lance, partea întãritã, care se înfigea
în pãmînt, fiind însã de aramã. Prin inele strãbãteau funii care la
început erau strîns legate de cuie de aramã lungi de un cot, iar
acestea treceau dincolo de stîlpi, rãmînînd bine înfipte în pãmînt,
 Pag. 83

spre a ocroti cortul de iureºul vîntului. O pînzã foarte moale,

þesutã din inul cel mai fin, fãcea ocolul acestui spaþiu pe trei
dintre laturile sale, ºi atîrnatã de capiteluri, cobora somptuos pînã
la postamente, acoperind de jur împrejur întregul loc, încît nu
pãrea sã se deosebeascã cu nimic de un zid. Pe latura a 4-a, cea
care mãsura 50 de coþi ºi slujea drept faþadã a ansamblului
construcþiei, se afla poarta, cu o deschidere de 20 de coþi, avînd
cîte doi stîlpi de fiecare parte, la fel ca la un vestibul; toþi 4 erau
ferecaþi cu argint, cu excepþia postamentelor, fãcute numai din
aramã. În ambele laturi ale porþii, înfipþi în suportul lor de lemn
ºi bine fixaþi, se înãlþau cîte 3 stîlpi: ºi aceºtia erau înconjuraþi de
perdele þesute din inul cel mai fin. ªi deasupra porþii, care mãsura
20 de coþi în lãþime ºi 10 coþi în înãlþime, se întindea o draperie
de purpurã ºi o pînzã stacojie, albastrã sau þesutã din batist de in,
avînd pe ea diferite broderii, fãrã sã înfãþiºeze totuºi forma unui
animal. Dincolo de poartã exista un bazin de aramã aºezat pe un
postament din acelaºi metal: acolo îºi clãteau preoþii mîinile ºi îºi
stropeau picioarele cu apa din el. Astfel era împodobitã
îngrãditura intrãrii.
3. Tabernacolul a fost aºezat la mijloc, cu faþa spre rãsãrit,
pentru ca soarele, de îndatã ce se ivea în zare, sã-ºi trimitã razele
spre el. Lungimea lui mãsura 30 de coþi, iar lãþimea, 10 coþi; unul
din pereþii lui era îndreptat spre miazãzi, altul, spre miazãnoapte,
iar spatele, spre apus. Cortul se ridica în înãlþime la fel de mult
cît se desfãºura în lãþime. De fiecare laturã erau cîte 20 de
scînduri din lemn, tãiate în formã de pãtrat, avînd o lãþime de un
cot ºi jumãtate ºi o grosime de 4 degete. Ele erau îmbrãcate în
plãcuþe de aur, atît pe dinãuntru, cît ºi pe dinafarã. Fiecare
scîndurã în parte avea înfipt la ambele sale capete cepuri, ele erau
fãcute din argint, adaptate la lãcaºurile lor. Peretele dinspre
asfinþit era prevãzut cu 6 scînduri; toate se potriveau foarte bine
una cu alta ºi erau strîns îmbinate, încît încheieturile nu se
observau ºi pãreau cã alcãtuiesc un singur zid, fiind îmbrãcate în
plãcuþe de aur ºi pe dinãuntru ºi pe dinafarã. Scîndurile din ambii
pereþi laterali se potriveau la numãr: adicã, 20 în total. Grosimea
fiecãreia era de un cot ºi jumãtate ºi astfel se acopereau cei 30 de
coþi. La peretele din spate, fiindcã cele 6 scînduri îmbinate
însumau nouã coþi, se mai adãugau douã scînduri, fiecare cu o
jumãtate de cot mai mult, care erau puse în ambele colþuri, fiind
împodobite la fel ca ºi scîndurile groase. Fiecare scîndurã avea
inele de aur adaptate la partea din faþã ºi împlîntate ca niºte
rãdãcini, într-o ordine anumitã, corespunzînd pretutindeni unul
altuia. Prin aceste inele erau trecute pîrghii aurite, fiecare în
lungime de 5 coþi, care legau scîndurile între ele, capãtul uneia
îmbinîndu-se cu capãtul celeilalte prin niºte încheieturi, iscusit
lucrate, de forma unei cochilii. În peretele din spate, prin toate
scîndurile trecea o singurã barã în care se împlîntau ºi capetele de
pîrghii puse de-a lungul pereþilor laterali, astfel cã ele erau
îmbrãþiºate strîns, ca o femeie cu un bãrbat. Pe aceastã cale,
Cortul sfînt era sigur cã nici silnicia vînturilor, nici alte forþe nu-l
puteau izbi, ci va rãmîne nevãtãmat ºi neclintit.
4. Interiorul Tabernacolului, dupã lungimea sa, a fost împãrþit
Pag. 84

în 3 pãrþi; la 10 coþi distanþã de spatele lui au fost înãlþate 4

coloane, la fel înzestrate ºi fãcute din acelaºi material ca ºi
s emen ele lor, fiind situate pe postamente identice º i p u þ i n
depãrtate una de alta. Spaþiul aflat îndãrãtul coloanelor era
sacrosanct; restul Tabernacolului rãmînea la dispoziþia preoþilor.
Aceastã împãrþire a cortului urma sã fie o imitaþie a lumii întregi.
Cãci treimea mãrginitã de cele 4 coloane, unde preoþii nu aveau
voie sã intre, întruchipa cerul, hãrãzit Domnului. Spaþiul de 20 de
coþi, accesibil numai preoþilor, era aidoma pãmîntului ºi mãrii,
puse la dispoziþia oamenilor. În partea din faþã, care slujea drept
intrare, se aflau 5 coloane înãlþate pe postamente de aramã.
Tabernacolul era acoperit de covoare din împletituri de in foarte
fin, purpurã ºi pînzã de culoare albastrã ºi stacojie. Primul dintre
covoare mãsura 10 coþi pãtraþi ºi acoperea coloanele, care prin
aºezarea lor de-a latul templului, separau teritoriul sacrosanct.
Acesta era apãrat astfel de orice privire. Întregul templu se numea
Sfînta, în vreme ce spaþiul sacrosanct, din interiorul celor 4
coloane, Sfînta Sfintelor. Arãtoasã era aceastã draperie mãiestrit
împodobitã cu tot felul de flori care rãsar pe faþa pãmîntului,
întreþesute cu întreaga paletã a celorlalte motive care sînt folosite
drept gãteli, cu excepþia chipurilor de animale. Celãlalt covor,
asemãnãtor ca mãrime, þesãturã ºi culoare, acoperea cele 5
coloane de la intrare; prins cu inele de capãtul fiecãrei coloane,
el atîrna din creºtet pînã la mijlocul coloanelor. Restul spaþiului
se afla la îndemîna preoþilor, care intrau dupã voia lor. În faþa lui
era o perdea de in, de o mãrime identicã ºi ea putea fi trasã într-o
parte sau în alta cu ajutorul unei frînghii adaptate la niºte inele,
încît pînza fie cã se întindea, fie cã se strîngea într-un colþ, dînd
mai mare libertate privirilor, îndeobºte în zilele de sãrbãtoare. În
restul zilelor, mai ales cînd vremea era ploioasã, ea slujea drept
cortinã pentru acoperirea perdelei care era împodobitã cu felurite
culori. De aici provine obiceiul ca ºi la templul construit mai
tîrziu, intrarea sã fie acoperitã cu perdele de in. În afara acestora,
mai existau covoare de 4 coþi lãþimea ºi 28 de coþi lungimea,
prevãzute cu agrafe de aur, care erau atît de strîns îmbinate,
precum femeia cu bãrbatul, încît pãreau o singurã bucatã. Odatã
desfãºurate, ele acopereau ºi partea de deasupra a templului ºi
pereþii sãi pe ambele laturi, precum ºi spatele, ajungînd aproape
de pãmînt, la înãlþimea de un picior. Mai erau ºi alte covoare de
aceeaºi lãþime, cu unul în plus faþã de celelalte 10, care depãºeau
lungimea pomenitã mai înainte, fiindcã mãsura lor atingea 30 de
coþi. Covoarele erau fãcute din pãr, dar la fel de iscusite ca ºi cele
de lînã ºi atîrnau la intrare pînã în pãmînt, de parcã întruchipau
un fronton, covorul al 11-lea fiind folosit în acest scop. Deasupra
lor erau trase covoare din piei de animale, care erau felurit
colorate, spre a oferi protecþie împotriva arºiþei sau a ploii. Zãrit
din depãrtare, priveliºtea lui îi uimea pe oameni: culorile lui
strãluceau atît de puternic încît þi se pãrea cã vezi cerul însuºi.
Covoarele fãcute din pãr sau piei de animale atîrnau ca o perdea
deasupra uºii cortului ºi înfruntau asaltul cãldurii ºi al ploilor. În
acest fel a fost alcãtuit Tabernacolul.
5. Dintr-un lemn de naturã robustã, care nu poate fi ros de
 Pag. 85

carii, a fost fãcut apoi un Chivot închinat lui Dumnezeu. Acesta

se cheamã în limba noastrã Erori. Iatã felul în care a fost fãurit
Chivotul. Avea o lung i me de 5 palme, lãrgimea, precum ºi
înãlþimea lui, fiind, deopotrivã, de 3 palme. Pe dinãuntru, ca ºi pe
dinafarã, el era pe de-a întregul îmbrãcat în aur, aºa cã lemnul nu
se mai vedea nicãieri. Balamale de aur prindeau cu desãvîrºitã
mãiestrie capacul, care se adapta pretutindeni perfect, încît
îmbinarea lui nu întîmpina nicãieri nici cea mai micã împotrivire.
De-a lungul ambilor pereþi laterali se aflau cîte douã inele de aur
care strãbãteau întreaga parte lemnoasã; prin ele treceau niºte
pîrghii aurite, pentru ca Chivotul sã poatã fi dus în alt loc ori de
cîte ori era nevoie. El nu era transportat pe spinarea vitelor de
povarã, ci era purtat numai de preoþi. Deasupra capacului erau
aºezate douã fãpturi pe care evreii le numeau heruvimi. Sînt niºte
fiinþe înaripate a cãror înfãþiºare n-a fost vãzutã de nici un om
de-a lungul vieþii sale. Moise zice cã i-a zãrit în preajma lui
Dumnezeu, stînd pe tron. El a pus acolo ambele table pe care erau
scrise cele 10 porunci, fiecare cuprinzînd cîte 5 dintre ele, douã
ºi jumãtate pe o singurã paginã. Chivotul a fost aºezat în Sfînta
Sfintelor.
6. În sanctuarul hãrãzit preoþilor, Moise a introdus o masã
asemãnãtoare cu cea delficã, cu o lungime de doi coþi, lãþimea de
un cot ºi înãlþimea de 3 palme. De jos ºi pînã la jumãtatea lor,
picioarele mesei erau lucrate cu o desãvîrºitã iscusinþã, la fel ca
la paturile folosite de dorieni. Dar partea de sus, deasupra tãbliei,
avea forma unui pãtrat. Tãblia propriu zisã, pe fiecare laturã a ei,
avea scobit ã, p r eþ d e p at ru degete, o bandã mergînd de jur
împrejur, ºi în partea de sus, ºi în cea de jos. De fiecare picior al
mesei era prins cîte un inel, foarte aproape de tãblie; prin aceste
inele se petreceau niºte pîrghii de lemn acoperite cu plãcuþe de
aur, care nu puteau fi scoase. Cãci în locul unde se aflau inelele,
exista o adînciturã, iar pîrghiile nu treceau dintr-o parte în alta,
capetele lor terminîndu-se prin douã vîrfuri, dintre care unul
pãtrundea în tãblia de sus, celãlalt în piciorul mesei. În felul
acesta pornea la drum masa. Deasupra acesteia, cãci ea era situatã
în partea de miazãnoapte a templului, aproape de sacrosancta lui
incintã, se puneau 12 pîini nedospite, cîte 6 pe un singur rînd.
Azimele erau fãcute din lamurã de fãinã, vreo doi assaroni;
aceastã mãsurã ebraicã conþine 7 cotyle atice. Pe aceastã pîine
erau aºezate douã cupe de aur pline cu mirodenii. Alte pîini le
luau locul dupã 7 zile, adicã în sãrbãtoarea numitã de noi sabat:
cãci a 7-a zi se cheamã sabat. Pretextul acestui obicei îl voi
dezvãlui cu alt prilej.
7. Faþã în faþã cu masa, aºezat aproape de peretele de
miazãnoapte, se afla un sfeºnic de aur curat, nemasiv, în greutate
de 100 de mine, din cele pe care evreii Le numesc cinchare; ceea
ce la greci înseamnã talant. El era împodobit cu sfere mici, crini,
rodii ºi cupe; numãrul lor total fiind de 70; dintr-o singurã
tulpinã, el se înãlþa spre a se rãsfira în tot atîtea braþe cîte sînt ºi
planetele soarelui. Sfeºnicul se subîmpãrþea în 7 capete aºezate în
acelaºi rînd, la distanþe egale. În vîrf ardeau 7 candele care
aminteau de numãrul planetelor, fiind orientate spre apus ºi
Pag. 86

miazãnoapte, cãci sfeºnicul era pus oblic.

8. La mijloc, între sfeºnic ºi masã se afla, aºa cum am spus mai
înainte, un jertfelnic de tãmîiere, fãcut, aidoma celorlalte obiecte
de cult, din lemn care nu putrezea, îmbrãcat într-o trainicã placã,
alcãtuind un pãtrat lat de un cot ºi înalt de doi coþi. Deasupra era
un mic grãtar de aur, care avea la fiecare colþ cîte o coroanã de
aur, de jur împrejurul lui trecînd o cununã de aur. Jertfelnicul de
tãmîiere era prevãzut cu inele ºi pîrghii, spre a fi purtat pe
drumuri de preoþi. La intrarea Tabernacolului se afla un alt
jertfelnic din aramã cu un suport de lemn, lung de 5 coþi ºi tot atît
de lat, înalt de 3 coþi, îmbrãcat în plãci de aramã ºi gãtit la fel ca
jertfelnicul de aur. Vatra jertfelnicului întruchipa o împletiturã în
formã de reþea, ºi întrucît piedestalul nu mergea de jur împrejur,
cãrbunii aprinºi cãdeau din leasã pe pãmînt. Faþã-n faþã cu altarul
stãteau ceºti pentru libaþii de vin, cupe, cãdelniþe ºi vase mari de
aur curat. Celelalte scule pentru slujba religioasã erau fãcute din
aramã. Aºadar, aºa arãta Tabernacolul, împreunã cu zestrea lui.

Capitolul 7

1. Au fost apoi fãcute veºmintele sacerdoþilor ºi ale tuturor

celorlalþi, numite chanaeae, ca ºi pentru Marele Preot, care se
c h e a m ã A n a r a b e c h e s , c e e a c e î n s e a m n ã S u p r e mu l p r e o t .
Veºmintele preoþilor obiºnuiþi arãtau dupã cum urmeazã. Cînd se
duce la sacra-i îndeletnicire, curãþat dupã ce prescrie legea
purificãrii, el îmbracã mai întîi aºa zisul mennachasen, ceea ce
înseamnã veºmînt strîns lipit de corp. Este vorba de un ºorþ fãcut
din batist de in, petrecut în jurul pãrþilor ruºinoase ºi în care
picioarele intrã ca într-un pantalon. El ajunge de la jumãtatea
trupului pînã la coapse, fiind prins de ele cu legãturi strînse.
2. Peste menþionatul veºmînt se pune o cãmaºã de in fãcutã din
þesãturã dublã de muselinã. Ea se cheamã chetomene, ceea ce
înseamnã de fapt in, cãci la noi inului i se zice cheton. Acest strai
este o tunicã lungã pînã la cãlcîie, care învãluie bine trupul, avînd
mîneci înguste, strîns lipite de braþe. Ceva mai sus de subsuori se
pune d e j u r împrejur o cingãtoare latã de 4 degete, dintr-o
împletiturã necompactã, care seamãnã cu pielea de ºarpe. Pe
cingãtoare sînt întreþesute felurite flori de purpurã ºi pînzã
stacojie, albastrã sau de batist, urzeala ei fiind numai din in.
Începînd de la piept, ea este înfãºuratã odatã, petrecutã iarãºi ºi
apoi legatã; de acolo atîrnã pînã la cãlcîie, cîtã vreme preotul nu
slujeºte: fiindcã el o poartã doar ca o podoabã care încîntã
privitorii. De îndatã ce se ajunge la jertfã ºi la îndeletnicirea lui
în jurul altarului, preotul aruncã cingãtoarea peste umãrul stîng,
ca sã nu-i stînjeneascã miºcãrile. Moise i-a zis acestei cingãtori
Abaneth. Noi i-am dat denumirea de emian, cum am învãþat de la
b ab i l o n i en i , cãci aº a s e ch eamã l a ei . Tu n i ca nu ar e d el o c
încreþituri, ci în jurul gîtului o mare deschizãturã ºi marginile ei
sînt strînse peste ambii umeri cu ajutorul unor sfori atîrnînd în
f aþ ã, p e piept, precu m º i î n s p at e. Tu n i ca s e n u meº t e
massabazanes.
3. Pe cap, preotul poartã un fel de turban fãrã vîrf, care nu-i
 Pag. 87

acoperã întregul creºtet, ci doar ceva mai mult de jumãtate. El se

cheamã mesnaemphthes, pãrînd cã te împodobeºte la fel ca o
coroanã fãcutã din in ºi înfãºuratã cu benzi groase. Marginea lui
este adesea rãsucitã ºi tighelatã. Acest turban se acoperã apoi cu
o b u c a t ã d e mu s el i n ã car e co b o ar ã s p r e f r u n t e º i a s c u n d e
cusãturile ºi împletiturile benzilor, lipindu-se strîns de întreaga
þeastã. Turbanul este bine prins de creºtet, ca sã nu alunece în
timpul jertfei. Astfel am înfãþiºat straiele celor mai mulþi preoþi.
4. Marele Preot este gãtit la fel, fãrã ca nici unul dintre
veºmintele pomenite deja sã lipseascã, dar poartã deasupra o
tunicã de culoarea stînjenelului. Avem de-a face cu un talar lung
pînã la cãlcîie care în limba noastrã se numeºte meeir. La tunicã
s e î n c i n g e u n b r î u co n þ i n î n d acel eaº i f el u r i t e c u l o r i c a º i
cingãtoarea descrisã mai înainte, dar are întreþesut în el ºi aur. La
poalele tunicii sînt cusute franjuri fãcute anume sã imite culoarea
rodiilor ºi printre ele se aflã intercalaþi niºte clopoþei de aur foarte
frumos împodobiþi, astfel încît între doi clopoþei atîrnã cîte o
rodie ºi între douã rodii, cîte un clopoþel. Aceastã tunicã nu-i
întocmitã din douã bucãþi ºi nu are cusãturi nici la umãr, nici în
pãrþi, fiind un singur veºmînt þesut pretutindeni din acelaºi fir. Ca
atare, prezintã o deschidere, dar nu de-a curmeziºul, fiind vorba
de o despicãturã fãcutã de-a lungul, care merge de la piept ºi pînã
la spate, între omoplaþi. Se coase ºi un tiv, nu cumva sã se
o b s er v e u r î þ e n i a t ã i e t u r i i . A c e l a º i l u cr u s e î n t î mp l ã º i cu
deschizãturile tunicii, pe unde sînt scoase braþele.
5. Peste aceste veºminte se pune un al 3-lea, numit efod ºi
asemãnãtor cu grecescul epomis. Iatã felul în care se ajunge la
alcãtuirea lui. Veºmîntul mãsoarã în lungime un cot, este fãcut
din stofã de felurite culori, întreþesutã cu fire de aur, ºi ajunge
pînã la jumãtatea pieptului, fiind prevãzut cu mîneci, iar la
înfãþiºare aduce întru totul cu o tunicã scurtã. Peste golul lãsat de
veºmînt se aºterne o fîºie latã de o palmã, frumos împodobitã cu
aur ºi cu celelalte culori întîlnite la efod. Pieptarul se numeºte
essenes, care în limba greacã înseamnã logion, adicã oracol. El
acoperã în întregime locul gol lãsat de efod în dreptul sînului.
Placa se ataºeazã prin inele de aur prinse în fiecare colþ, cãrora le
corespund niºte inele fixate pe efod; o bentiþã albastrã este cea
care leagã inelele între ele. Ca sã nu aparã nici un gol în mijlocul
inelelor, se umple întregul spaþiu cu o panglicã de culoarea
stînjenelului. Haina cu mîneci are umerii împreunaþi prin douã
pietre de sardonix, fiecare prezen t î n d l a capãtul ei cîte un
accesoriu de aur, spre a putea sluji drept agrafe. Pe aceste pietre
sînt gravate numele fiilor lui Iacov, scrise cu literele alfabetului
folosit de limba noastrã, pe fiecare figurînd cîte 6: numele fiului
celui mai vîrstnic se aflã pe umãrul drept. Pieptarul este
î m p o d o b i t c u 1 2 p i et r e s cu mp e, d e o d eo s eb i t ã mã r i m e º i
frumuseþe, gãtealã pe care foarte puþini oameni o pot deþine, din
pricina preþului ei uriaº. Aceste pietre, aºezate cîte 3 pe 4 rînduri,
stau bine prinse de muselina pieptului; în plus, ele sînt încrustate
în aurul legat cu mãiestrie printr-o spiralã de urzealã, spre a nu le
îngãdui sã cadã de acolo. În prima triadã se aflã un sardoniu, un
topaz ºi un smarald; în cea de-a 2-a, un rubin, un iaspis ºi un
Pag. 88

safir; în cea de-a 3-a, piatra linxului, apoi un ametist ºi la urmã

o agatã, ea fiind a 9-a la rînd; în cea de-a 4-a triadã, întîietatea o
deþine un hrisolit, vine dupã aceea un onix, apoi un berii, ultimul
dintre toate. Pe fiecare piatrã s-a gravat numele unuia dintre fiii
lui Iacov, socotiþi drept strãmoºii triburilor noastre, respectînd
ordinea venirii pe lume a fiecãruia. Deoarece inelele se dovedesc
prea slabe ca sã susþinã povara pietrelor scumpe, se adaugã în
partea de sus a pieptarului urcat aproape de gît alte douã inele
mai mari care rãzbesc din þesãturã ºi sînt strãbãtute de niºte
lãnþiºoare iscusite, unindu-se între ele în dreptul umerilor prin
agrafe de aur lucrate cu o artã desãvîrºitã. Capetele urcãtoare ale
lãnþiºoarelor coboarã apoi peste spinare, îmbinîndu-se într-un inel
de la poalele efodului; el este cel ce susþine ºi nu lasã deloc sã se
miºte pieptarul. Strîns lipit de acesta trece un brîu în culorile
menþionate mai sus, întreþesute cu aur, care înconjoarã întregul
trup, legat printr-un nod în dreptul cusãturii, coborînd apoi liber
în jos. La ambele capete ale brîului atîrnã franjuri care sînt legate
fiecare cu fluieraºe de aur.
6. Marele Preot poartã un turban aidoma cu al celorlalþi preoþi,
amin t i t mai înainte; deasupra lui se aflã un al 2-lea, avînd
culoarea stînjenelului. Fruntea lui este acoperitã de o întreitã
coroanã de aur. Din ea rãsar calicii de aur care se aseamãnã cu
cele pe care le vedem la buruiana numitã de noi sacchar, grecii
care se îndeletnicesc cu plantele spunîndu-i însã hyosciamos.
Pentru cei care au zãrit-o adesea, fãrã sã fi reþinut trãsãturile ei,
fiindcã nu ºtiu cum se cheamã, ca ºi pentru cei care-i cunosc
numele, dar încã n-au vãzut-o cu ochii lor, nu mã sfiesc sã-i fac
descrierea. Aceastã plantã creºte adesea la o înãlþime mai mare de
3 palme, are o rãdãcinã asemãnãtoare cu a napului, cãci nu
greºeºte prea mult cine face asemenea comparaþie, iar frunzele
sînt ca la lãptucã. Pe ramurile sale, strîns lipite de ele, apar
boboci îmbrãcaþi într-o tunicã pe care ei o leapãdã îndatã ce se
i v eº t e f r u ct u l . B o b o c i i a u m ã r i me a f al an g ei d e l a cap ãt u l
degetului mic ºi cu circumferinþã ca o cupã. Pentru cei care nu
ºtiu nimic, mai am de adãugat ceva. În partea de jos, bobocul are
forma unei emisfere care se rotunjeºte de la tulpinã încolo, apoi
se îngusteazã treptat, fiind frumos scobitã pe dinãuntru; se
îngroaºã iarãºi ºi prezintã niºte tãieturi pe buze, aºa cum se
observã la buricul unei rodii. I se alãturã un alt înveliº, care aratã
întocmai ca o emisferã rãsucitã, cum s-ar zice, cu mare precizie
ºi inseratã în tãieturile menþionate cu privire la rodii, înãlþîndu-se
apoi în niºte vîrfuri spinoase ºi ascuþite. Sub acest înveliº se
ascunde întregul fruct al caliciului, ale cãrui seminþe sînt identice
cu cele de sideritã; floarea ce-l însoþeºte pare sã aibã o asemãnare
cu fremãtãtoarele foi ale macului. Aidoma cu aceastã floare este
ºi coroana care acoperã tîmplele ºi ceafa Marelui Preot. La frunte
ea nu are însã efielis, cãci aºa se cheamã caliciul, ci o placã de
aur pe care s-a gravat cu litere sfinte Numele lui Dumnezeu.
Aºadar, astfel aratã gãteala Marelui Preot.
7. Stîrneºte uimirea oricui ura pe care oamenii o poartã
neamului nostru, ca ºi cum noi am cinsti mai puþin acea Divinitate
veneratã de ei cu atîta fast. Oricine constatã grija cu care ne-am
 Pag. 89

fãurit Tabernacolul ºi vede veºmintele preoþeºti, aºijderea vasele

folosite de noi în slujbele sfinte, pricepe cã legiuitorul nostru a
fost un bãrbat trimis de Dumnezeu ºi cã învinuirea privitoare la
lipsa de evlavie nu are nici un temei. Cel ce rãmîne strãin de
duºmãnie ºi cumpãneºte cu înþelepciune lucrurile, descoperã
singur cã fiecare dintre obiectele cultului nostru divin îºi gãseºte
perechea în cuprinsul Universului. Cãci Tabernacolul, în lungime
de 30 de coþi, este divizat în 3: douã pãrþi rãmîn la dispoziþia
preoþilor, ca un loc unde poate umbla oricine, fiind întruchiparea
pãmîntului ºi a mãrii, deoarece ele sînt deschise tuturor; dar cea
de-a 3-a parte a pãstrat-o numai pentru Dumnezeu, întrucît cerul
nu poate fi cutreierat de oameni. Cele 12 pîini, puse pe masa din
cort, redau lunile anului. Cele 70 de pãrþi care alcãtuiesc sfeºnicul
închipuiesc semnele prin care trec planetele, iar cele 7 candele
propriu zise, planetele. Cele 4 materiale din care sînt urzite
perdelele redau elementele naturii: muselina prefigureazã inul,
care creºte din pãmînt; purpura, însã, marea coloratã de sîngele
peºtilor; prin stînjenel este evocat aerul; stacojiul, în sfîrºit, poate
sugera focul. Acelaºi tîlc îl are ºi tunica Marelui Preot: inul
înfãþiºeazã pãmîntul; stînjenelul însã, cerul; rodiile semnificã
fulgerele, iar clinchetul clopoþeilor, tunetele. Efodul, care este
alcãtuit din 4 feluri de þesãturi ºi se aflã sub ochii Domnului,
reflectã întreaga naturã, iar aurul introdus în urzealã, semnificã,
dupã pãrerea mea, lumina care se revarsã asupra tuturor. Pieptarul
din mijlocul efodului închipuieºte de asemenea pãmîntul, care
troneazã în mijlocul universului; brîul care încinge pieptarul
aminteºte oceanul, cãci el înconjoarã întreaga lume. Cele douã
pietre de sardonix de pe umerii hainei Marelui Preot, care slujesc
la încopcierea ei, personificã soarele ºi luna. Cele 12 pietre
scumpe ale pieptarului pot fi asemuite fie cu lunile anului, fie cu
numãrul identic al constelaþiilor din cercul denumit de greci
Z o d i ac, f ãr ã s ã s e ab at ã p r ea mu l t d e l a au t en t i cu l s en s al
acestora. În sfîrºit, turbanul mi se pare cã întruchipeazã cerul,
fiindcã el are culoarea stînjenelului; altfel nici n-ar putea sã
poarte numele Domnului. Coroana pusã deasupra este împodobitã
c u a u r, d e v r e me c e s t r ã l u c i r e a Î l b u c u r ã c e l ma i m u l t p e
Dumnezeu. Gãsesc aceste lãmuriri date pînã acum drept
îndestulãtoare, urmînd ca mai tîrziu, acolo unde înþelepciunea
Legiuitorului va strãluci, adesea ºi în multe rînduri, sã revin cu
fapte noi pe care le am la îndemînã.

Capitolul 8

1. Dupã ce Tabernacolul despre care am vorbit a fost terminat,

sanctuarul nefiind încã sfinþit, Domnul i S-a arãtat lui Moise ºi i-a
poruncit sã atribuie preoþia fratelui sãu, Aaron, fiindcã prin
virtutea lui er a cel mai d emn d i n t r e t o þ i d e aceastã cinste.
Chemînd poporul la o întrunire, Moise i-a înfãþiºat virtutea ºi
bunãtatea inimii lui Aaron, precum ºi primejdiile pe care le-a avut
el de înfruntat pentru izbãvirea lor. Cum toþi au comentat cã
meritele sale sînt cît se poate de adevãrate, vãdindu-ºi rîvna lor
faþã de el, Moise le-a zis: Bãrbaþi israeliþi, am dus acum la capãt
Pag. 90

lucrarea dupã neprecupeþitele noastre puteri ºi pe placul

Domnului. Pentru ca sã-L poatã gãzdui cortul nostru, înainte de
toate trebuie sã vedem cine va fi preotul care va celebra jertfele
ºi va purta mai departe rugile noastre. Dacã decizia alegerii ar sta
la dispoziþia mea, n-aº socoti deloc cã nu merit aceastã cinste,
cãci, pe de o parte, natura ne-a înzestrat cu dragostea de noi
înºine, pe de altã parte, ºtiu singur cîte lucruri am de fãcut pentru
binele vostru. Acum Dumnezeu l-a gãsit demn de acest rang pe
Aaron ºi l-a ales pentru preoþie, neaflînd printre noi nici unul mai
drept decît el. Aºadar, el va îmbrãca sfîntul veºmînt al Domnului,
s e v a î n g r i j i d e j er t f e, r u g ãmi n þ i l e v o astre le va transmite
Domnului, care nu va zãbovi sã le asculte bucuros, fie pentru cã
Se îngrijeºte de soarta neamului nostru, fie pentru cã le va primi
de la bãrbatul ales de El. Cuvîntarea aceasta a fost pe placul
evreilor, care au aprobat alegerea fãcutã de Dumnezeu. Aaron a
meritat mai mult decît toþi aceastã demnitate, atît pentru obîrºia
ºi darul lui de profet, cît ºi pentru înþelepciunea fratelui sãu. Pe
vremea aceea el avea 4 fii: Nabad, Abius, Eleazar ºi Ithamar.
2. Moise a poruncit ca donaþiile rãmase disponibile la
întocmirea Tabernacolului sã fie folosite la acoperirea pînzei
aºternute deasupra cortului însuºi precum ºi a sfeºnicului,
jertfelnicului de tãmîiere, a cãdelniþelor ºi celorlalte vase de cult,
pentru ca ele sã nu aibã de suferit de pe urma ploilor sau a
prafului, în timp ce vor fi purtate pe drumuri. Apoi el a strîns
iarãºi poporul laolaltã ºi i-a cerut ca fiecare sã contribuie cu o
jumãtate de ºechel. ªechelul este o monedã a evreilor care
valoreazã 4 drahme atice. Porunca lui Moise a fost îndeplinitã
numaidecît ºi mulþimea care a plãtit birul a numãrat 650.000 de
persoane. Banii au fost daþi de oameni liberi de la vîrsta de 20
pînã la cea de 50 de ani. Suma strînsã a fost cheltuitã cum se
cuvine în folosul Tabernacolului.
3. Dupã aceea, Moise a sfinþit Tabernacolul ºi preoþii,
purificarea lor fãcîndu-se în felul urmãtor. A dat poruncã sã se
taie ºi sã se piseze 500 de sicii de mirt ºi de stînjenel, jumãtate
din aceastã cantitate de scorþiºoarã ºi de calamus, aºijderea un fel
de plantã aromatã, amestecul sã fie pus într-un hin, o mãsurã
evreiascã, egalã cu douã choe atice, de ulei, totul fiind pus sã
fiarbã dupã obiceiul pregãtitorilor de pomezi, spre a se obþine o
alifie cu un miros foarte plãcut. De îndatã ce a primit-o, Moise a
uns cu ea pe preoþi ºi întregul cort, obþinînd sfinþirea lor. Ba chiar
ºi preþioase mirodenii; în cort dai de multe ºi de tot felul - au fost
aduse la jertfelnicul de aur, ca sã ardã mocnit. Mã abþin sã stãrui
asupra naturii acestor aromate, ca sã nu-mi plictisesc cititorii.
Zilnic, de douã ori înainte ºi dupã rãsãritul soarelui, ele trebuiau
sã fumege, ºi uleiul cel mai curat sã nu se isprãveascã în candele:
3 dintre ele ardeau toatã ziua deasupra sfîntului sfeºnic închinat
lui Dumnezeu, celelalte 3 fiind aprinse spre searã.
4. Cînd toate lucrãrile au fost duse la bun sfîrºit, de o mare
faimã au avut parte meºterii Beseleel ºi Eliab. Cãci ei nu au venit
doar cu gãselniþe anterioare într-o formã îmbunãtãþitã, ci cu
contribuþii chibzuite ºi împlinite de dibacea lor minte, nebãnuite
pînã atunci. Cel mai iscusit dintre amîndoi a fost socotit Beseleel.
 Pag. 91

Timpul care s-a scurs cu înfãptuirea acestei opere a fost doar de

7 luni ºi nu mai mult, dupã care primul an al plecãrii din Egipt s-a
încheiat. La începutul celui de-al 2-lea an, în luna Xanthicos din
calendarul macedonean, numitã de evrei Nisan, tocmai cînd era
lunã nouã, a avut loc sfinþirea Tabernacolului ºi a tuturor vaselor
pomenite mai sus.
5. Dumnezeu a arãtat cã primeºte cu plãcere opera evreilor, ºi
departe de a-i dispreþui rostul pentru care ei n-au trudit în zadar,
S-a pogorît în templul lor, socotindu-l demn sã sãlãºluiascã în el.
Domnul ªi-a vãdit prezenþa în felul urmãtor. Cînd cerul era curat
ºi senin, doar asupra Tabernacolului se lãsa o ceaþã care nu era
atît de deasã cum în mod obiºnuit se vede iarna, dar nici atît de
rara ºi transparentã încît sã fie strãpunsã cu privirea; din ea cãdea
o gingaºã rouã, ca o dovadã cã Domnul Se afla acolo, lucru pe
care evreii îl doreau, crezîndu-l aievea.
6. Rãsplãtind mai întîi prin binemeritate daruri pe meºterii care
împodobiserã atît de frumos construcþia, Moise a înjunghiat la
intrarea în cort - aºa cum îi poruncise Dumnezeu - un taur, un
berbec ºi un þap, drept jertfã pentru pãcat. Despre îndeplinirea
tainicelor slujbe sacre ºi despre victimele pentru care legea cere
arderea de tot, ca ºi despre cele din care pot fi mîncate anumite
bucãþi, voi vorbi mai pe larg cînd mã voi ocupa de jertfe. Dupã ce
a stropit cu sîngele victimelor veºmintele lui Aaron ºi ale fiilor
sãi, i-a curãþat cu apã de fîntînã ºi i-a miruit cu mir, ca sã fie
sfinþiþi de Dumnezeu. Vreme de 7 zile, Moise s-a îngrijit întocmai
de ei ºi de veºmintele lor ºi la fel a sfinþit cortul ºi vasele lui cu
mirul fãcut din mirodenii, precum am arãtat mai înainte, ºi cu
sîngele taurilor, berbecilor ºi þapilor înjunghiaþi, în fiecare zi cîte
unul. În a 8-a zi a anunþat poporul cã e sãrbãtoare ºi a poruncit sã
fie închinate jertfe dupã posibilitãþile fiecãruia. Oamenii i-au
ascultat porunca în aducerea jertfelor ºi între ei a fost o disputã,
unul cãutînd sã-l întreacã pe celãlalt. Cînd victimele au fost puse
pe jertfelnic, s-a stîrnit din senin o vãpaie, ca scãpãrarea unui
fulger, mistuind tot ce se afla pe altar.
7. Atunci Aaron a fost lovit de o nenorocire, întristãtoare
pentru el ca om ºi ca pãrinte, dar pe care a îndurat-o cu bãrbãþie,
cãci avea tãrie sufleteascã, fiind cãlit de credinþã în faþa tuturor
necazurilor, ºi socotea cã faptele s-au petrecut cu voia Domnului.
Cãci dintre cei 4 fii pe care îi avea, aºa cum am mai spus, chiar
cei mai vîrstnici, Nabad ºi Abius, au adus la jertfelnic mirodenii
neîngãduite de Moise, dar folosite de ei mai înainte; asupra lor
s-a abãtut deodatã o flacãrã nãprasnicã ºi le-a ars pieptul ºi faþa,
fãrã ca nimeni s-o poatã stinge. Moise i-a trimis pe tatãl ºi pe
fraþii lor sã ridice trupurile neînsufleþite, ducîndu-le în afara
taberei spre a fi înmormîntate cu pompã. Poporul i-a bocit pe
amîndoi, îndurînd cu greu neaºteptata lor moarte; Moise a cerut
însã fraþilor ºi pãrintelui lor sã se abþinã de la doliu ºi sã punã
cinstirea Domnului mai presus de durerea lor proprie. Cãci Aaron
purta deja veºmîntul sfînt.
8. Moise a refuzat însã toate onorurile pe care poporul dorea
sã i le aducã ºi s-a dedicat exclusiv slujirii lui Dumnezeu. S-a
ferit sã se mai urce pe Muntele Sinai ºi s-a dus în Tabernacol cînd
Pag. 92

aºtepta rãspuns la întrebãrile puse Domnului; s-a purtat ca orice

om simplu ºi a vrut sã nu se deosebeascã cu nimic de cei mulþi,
decît prin grija pe care le-a purtat-o necontenit. În afarã de asta
a prescris poporului reguli de viaþã ºi legi prin respectarea cãrora
sã fie pe placul Domnului ºi sã poatã duce un trai scutit de pãcate.
Aceastã misiune i-a impus-o Dumnezeu Însuºi. Acum mã opresc
la redarea regulilor de viaþã ºi a legilor date de el.
9. Vreau totuºi sã mai menþionez unele lucruri privitoare la
veºmintele Marelui Preot, despre care m-am ocupat mai înainte:
cãci Dumnezeu a dorit sã înlãture orice prilej de înºelãciune sau
ºarlatanie cu ajutorul prezicerilor. Pentru ca nimeni sã nu simtã
ademenirea de a folosi abuziv autoritatea pe care i-o acordase,
Domnul ªi-a îngãduit libertatea de a vãdi cînd dorea sau nu sã ia
parte la o jertfã. El a vrut sã dezvãluie acest lucru nu numai
evreilor, ci ºi strãinilor aflaþi întîmplãtor de faþã. Ori de cîte ori
Domnul era prezent la jertfã, pietrele scumpe despre care am mai
spus cã le avea Marele Preot pe umerii sãi (erau douã sardonii ºi
mi se pare de prisos sã vorbesc de natura lor, ea nefiind strãinã
nimãnui) devenea licãritoare; propriu-zis sardoniul prins cu o
agrafã de umãrul drept revãrsa sclipire care se zãrea la mare
depãrtare, deºi pînã atunci fusese lipsit de strãlucire. O atare
minune poate trezi uimirea tuturor celor care nu-ºi demonstreazã
înþelepciunea prin dispreþul lor faþã de orice religie. ªi mai uluitor
este însã ceea ce urmeazã sã vã spun, cãci prin cele 12 pietre pe
care Marele Preot le purta cusute la pieptarul de la sîn, Dumnezeu
vestea evreilor victoria atunci cînd doreau sã porneascã la rãzboi.
Mai înainte ca oastea sã porneascã în marº, nestematele cãpãtau
atîta strãlucire încît întregul popor vedea limpede cã Domnul îi va
s p r i j i n i . D e a c e e a º i g r eci i , car e ci n s t es c d at i n i l e n o as t r e
sãrbãtoreºti, întrucît nu le-au putut tãgãdui, numesc pieptarul
logion, adicã oracol. ªi nestematele pieptarului ºi sardoniul au
încetat sã-ºi reverse strãlucirea cu 200 de ani înainte ca eu sã
aºtern aceste rînduri, deoarece Domnul este supãrat cã am încãlcat
legile Sale. Voi gãsi mai tîrziu un prilej potrivit sã vorbesc despre
asta. Acum vreau sã-mi deapãn povestirea începutã.
10. Dupã sfinþirea Tabernacolului ºi îndeplinirea riturilor
privitoare la preoþi, poporul a socotit cã acum Dumnezeu va
sãlãºlui împreunã cu ei în acelaºi lãcaº sfînt, ºi s-a apucat sã-L
cinsteascã prin jertfe ºi sã-L preamãreascã prin imnuri, de parcã
s-ar fi vãzut scãpat de ameninþarea tuturor nãpastelor ºi puteau sã
nãdãjduiascã într-un viitor mai bun. Jertfele erau închinate
Domnului atît acasã, cît ºi în public, de cãtre fiecare seminþie în
parte. Cãpeteniile seminþiilor s-au unit cîte douã laolaltã ºi au
înjghebat un car tras de o pereche de boi; erau aºadar ºase care,
ca sã poatã purta cortul pe drumuri. A mai dãruit, fiecare în parte,
o cupã mare, o tipsie ºi o cãþuie; ultima valora 10 dariei, fiind
umplutã cu mirodenii; cupa ºi tipsia cîntãreau împreunã 200 de
siclii, dintre care 70 reveneau tipsiei; amîndouã erau pline cu
fãinã frãmîntatã cu ulei, aºa cum era ea folositã la jertfe. De
asemenea, fiecare a înjunghiat cîte un viþel, un berbec ºi un miel
de un an pentru arderea de tot ºi cîte un þap pentru jertfa de
ispãºire. În afarã de asta, fiecare cãpetenie de trib a oferit victime
 Pag. 93

pentru jertfele de împãcare, zilnic, doi boi, 5 berbeci, miei de un

an ºi iezi. Astfel au adus ei jertfe vreme de 12 zile, fiecare într-o
singurã zi, aparte. Moise nu se mai suia pe Muntele Sinai, ci intra
în Tabernacol, primind de la Dumnezeu îndrumãri privitoare la
ceea ce avea de fãcut, precum ºi la întocmirea legilor date de El.
Aceste porunci au fost respectate cu sfinþenie de-a lungul tuturor
vremurilor de cãtre poporul nostru, care le-a socotit prea bune
pentru a fi creaþii ale înþelepciunii omeneºti, fiind aºadar dictate
de Dumnezeu. Iar evreii n-au cutezat sã încalce vreuna din
poruncile Sale nici în timp de pace ºi abundenþã, nici în vreme de
rãzboi ºi lipsuri. Dar mã abþin sã mai vorbesc despre asta, fiindcã
am de gînd sã scriu o carte consacratã legilor.

Capitolul 9

1. Acum voi aminti doar cîteva legi privitoare la purificãri ºi

la jertfe, cum se ºi cuvine, întrucît am vorbit despre sacrificii.
S î n t d o u ã f el u r i d e j e r t f e . U n e l e s e f a c d e c ã t r e p e r s o a n e
particulare, altele în numele întregului popor, fiecare categorie
fiind orînduitã în chip diferit. Într-un caz are loc arderea de tot a
victimei, de aici ºi denumirea de holocaust; în celãlalt caz victima
este jertfitã în semn de împãcare, fiind mîncatã într-un ospãþ sacru
de cãtre cei ce au sacrificat-o. Mã voi ocupa de primul caz. Omul
simplu a cãrui jertfã va fi ardere de tot sacrificã un juncan, un
miel sau un ied, ultimii doi avînd un singur an, în schimb juncanii
înjunghiaþi pot fi ºi mai mari. Fiecare vitã hãrãzitã arderii de tot
trebuie sã fie de parte bãrbãteascã. Dupã uciderea animalelor
preoþii stropesc cu sînge împrejurul jertfelnicului, curãþã ºi taie
în bucãþi victimele, presarã sare pe ele, le pun pe altar. Picioarele
ºi mãruntaiele victimelor, spãlate cu grijã, sînt aºezate alãturi de
celelalte mãdulare ºi arse; preoþii pãstreazã pentru ei pieile vitelor
sacrificate. În acest fel se face arderea de tot.
2. Cel care vrea sã aducã o jertfã de împãcare sacrificã vite de
acelaºi soi, dar fãrã meteahnã ºi mai mari de un an, atît parte
bãrbãteascã, cît ºi parte femeiascã. Dupã sacrificarea victimelor,
jertfelnicul este stropit cu sînge, rinichii ºi osînza ºi întreaga
g r ãs i me, cu u n l o b al f i cat u l u i , p r ecu m º i co ad a s î n t p u s e
împreunã pe altar. Pieptul ºi coapsa dreaptã revin preoþilor,
carnea rãmasã fiind mîncatã în douã zile. Ceea ce prisoseºte, este
ars pe foc.
3. În jertfele aduse pentru nevinovãþie, ceremonia decurge la
fel ca la jertfele de împãcare. Cine nu-i în stare sã jertfeascã
animale mai mari, acela va sacrifica o pereche de porumbei sau de
turturele: dintre acestea una sã fie adusã ardere de tot Domnului,
cealaltã sã slujeascã drept hranã preoþilor. Despre sacrificarea
acestor fãpturi voi vorbi pe îndelete atunci cînd mã voi referi la
jertfe. Cel care a greºit doar din neºtiinþã, aduce jertfã un miel ºi
un ied de aceeaºi vîrstã. Preotul stropeºte cu sînge jertfelnicul,
dar nu ca mai înainte, ci numai în colþurile lui; rinichii, restul
grãsimii ºi lobul ficatului sînt puse pe jertfelnic. Preoþii pãstreazã
pentru ei pieile ºi carnea pe care o ºi mãnîncã în sanctuar chiar în
aceeaºi zi, fiindcã legea nu îngãduie pãstrarea ei pentru ziua
Pag. 94

urmãtoare. Cel care a greºit cu bunã ºtiinþã, fãrã sã aibã cine sã-l
învinovãþeascã, aduce jertfã aºa cum cere legea, un berbec; carnea
lui trebuie mîncatã în templu tot în aceeaºi zi. Cãpeteniile
seminþiilor care sãvîrºesc jertfe pentru ispãºirea pãcatelor aduc
aceleaºi ofrande ca ºi oamenii simpli, cu deosebirea cã victimele
lor trebuie sã fie un taur ºi un þap.
4. Legea prevede ca în jertfele particulare ºi în cele publice sã
se aducã lamurã de fãinã: pentru un miel un assaron, pentru un
berbec, 2, iar pentru un taur, 3. Aceste mãsuri de fãinã sînt
amestecate cu untdelemn, fiind astfel puse pe altar. Chiar ºi
untdelemnul slujeºte la jertfã: la un juncan se aduce o jumãtate de
hin, la un berbec, a 3-a parte ºi la un miel a 4-a parte din aceastã
cantitate. Cãci hinul este o strãveche mãsurã a evreilor, egalã cu
douã choes atice. În aceeaºi mãsurã ca untdelemnul urmeazã sã fie
adus ºi vinul, întrucît el era turnat în jurul jertfelnicului. Cel care,
fãrã sã aducã un animal de jertfã, potrivit legãmîntului sãu, oferã
drept prinos lamurã de fãinã, sã punã un pumn de pîrga ei pe
jertfelnic; restul ei rãmîne ca hranã pentru preoþi, fie pusã la copt,
cãci este amestecatã cu untdelemnul, fie sub formã de pîine.
Legea nu îngãduie ca puiul sã fie jertfit în aceeaºi zi cu cea care
l-a fãtat, aºijderea sacrificarea unor animale care nu au nici mãcar
8 zile de la naºterea lor. Se aduc ºi alte jertfe pentru alungarea
bolilor sau altfel de pricini, unde se fac libaþii ºi sînt jertfite
victime; cînd primesc o parte din ele, preoþii n-au voie sã lase
nimic pentru a 2-a zi.

Capitolul 10

1. Legea statorniceºte ca din cheltuielile publice sã fie

înjunghiaþi zilnic, dimineaþa ºi seara, cîte un miel de un an; în cea
de-a 7-a zi, numitã sabat, sã fie rãpuºi doi miei, desfãºurarea
j er t f ei d ecu rg î n d l a f el . L a s ã r b ã t o a r e a l u n i i n o i , î n af ar a
prinosurilor zilnice se înjunghie încã doi juncani, 7 miei de un an
ºi un berbec, precum ºi un þap, drept jertfã de vinovãþie, cînd s-a
greºit din neºtiinþã.
2. În luna a 7-a, pe care macedonenii o numesc Hyperberetaios,
în afara vitelor pomenite mai sus, se mai aduce prinos un juncan,
un berbec, precum ºi un þap drept jertfã pentru pãcat.
3. În ziua a 10-a a aceleiaºi luni, dupã crai nou, se þine post
pînã seara ºi în aceeaºi zi se aduc prinos un taur, un berbec ºi 7
miei, precum ºi un þap drept jertfã pentru pãcat. Pe lîngã asta, mai
sînt aduºi 2 þapi, dintre care unul este trimis viu dincolo de
hotarele pustiului, pentru îndepãrtarea pãcatelor întregului popor;
cel de-al 2-lea este mînat într-un loc curat în afara oraºului, fiind
ars acolo cu blanã cu tot, fãrã sã mai fie curãþat deloc. La fel este
ars ºi un taur, adus însã nu de popor, ci de preot, pe cheltuiala lui.
Dupã ce au fost înjunghiaþi taurul acesta împreunã cu un þap,
preotul aduce în interiorul sanctuarului sîngele lor, ºi înmuindu-ºi
degetul în el, stropeºte de 7 ori acoperiºul ºi tot de atîtea ori
p o d eau a, ap o i ex t er i o r u l î n t r eg u l u i co r t cî t º i v ecinãtatea
jertfelnicului de aur; sîngele rãmas îl ia apoi la intrarea
sanctuarului, împrãºtiindu-l de jur împrejurul jertfelnicului mare.
 Pag. 95

Dupã aceea extremitãþile taurului ºi ale þapului, rinichii, grãsimea,

împreunã cu un lob al ficatului, sînt aºezate pe jertfelnic; din
mijloace proprii preotul adaugã la acestea un berbec, totul fiind
jertfit prin ardere de tot.
4. În a 15-a zi a aceleiaºi luni, cînd sorocul vremii înclinã
de-acum spre iarnã, fiecãrui bãºtinaº care face parte dintr-o
seminþie îi porunceºte Moise sã-ºi înalþe un cort, spre a se putea
apãra de frigul anotimpului. Iar cînd vor sosi în patria lor, ei sã
se adune în oraºul care din pricina Templului le va sluji drept
metropolã ºi vreme de 8 zile sã prãznuiascã o sãrbãtoare, sã facã
atunci arderi de tot ºi jertfe de recunoºtinþã, purtînd în mîini
mãnunchiuri de ramuri de mirt ºi sãlcii de rîu, mlãdiþe de palmier,
precum ºi de piersic. În prima zi sã se aducã prinos arderi de tot
13 juncani, miei cu unul în plus ºi doi berbeci, adãugîndu-se ºi un
þap pentru iertarea pãcatelor. În zilele urmãtoare, numãrul mieilor,
al berbecilor ºi al þapului sã rãmînã acela, ºi doar cel al juncanilor
jertfiþi sã scadã zilnic cu unul, încît sã se ajungã în cele din urmã
la 7. În a 8-a zi, toþi sã se abþinã de la orice muncã ºi sã jertfeascã
Domnului, aºa cum am mai spus, un viþel, un berbec, 7 miei,
precum ºi un þap pentru ispãºirea pãcatelor. Aºa prãznuiesc evreii,
dupã datina ºi orînduirea strãmoºeascã, Sãrbãtoarea înãlþãrii
corturilor.
5. Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numitã
de noi Nisan, ºi cu care începe anul nostru, în a 14-a zi de la crai
nou, atunci cînd soarele se aflã în zodia Berbecului, cãci în
aceastã lunã am fost noi sloboziþi din robia egiptenilor, sã se
aducã aceeaºi jertfã împlinitã de noi, aºa cum am mai spus, la
pãrãsirea Egiptului. Aceastã sãrbãtoare, care la noi se cheamã
Paºtele, o prãznuim grupaþi în seminþii, fãrã sã lãsãm pentru a 2-a
zi nici o ciozvîrtã din victimã. În a 15-a zi de la Paºti urmeazã
Sãrbãtoarea Azimelor, care dureazã 7 zile, cînd nu se mãnîncã
decît pîine nedospitã. În fiecare zi sînt înjunghiaþi cîte doi tauri,
un berbec ºi 7 miei. Aceste prinosuri sînt ardere de tot, la care se
ad au g ã un þap ca jertf ã p en t r u p ãcat , s p r e a s er v i zi l n i c l a
îndestularea preoþilor. În cea de-a 2-a zi a Sãrbãtorii Azimelor;
aºadar, ziua a 16-cea, mîncãm prima parte din recolta nouã, de
care nimeni nu s-a mai atins pînã atunci; ni se pare drept sã-L
cinstim mai întîi pe Dumnezeu, cãruia Îi datorãm abundenþa
noastrã, oferindu-I pîrgã de orz, în felul urmãtor: se pune la uscat
un snop care apoi se treierã, sînt mãcinate boabele, un assarun de
orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe
altar, iar restul rãmîne în seama preoþilor. De aici încolo au voie
toþi, de-a valma sau în parte, sã-ºi strîngã recolta. Odatã cu pîrga
cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un
miel.
6. La 7 sãptãmîni de la terminarea prãznuirii amintite, zilele
acestor sãptãmîni sînt 49, în a 50-a zi, numitã de evrei Asortha,
cuvînt care înseamnã pentecoste, se aduce prinos Domnului pîine
fãcutã din douã assaron de fãinã de grîu, coaptã cu dospiturã,
fiind jertfiþi ºi doi miei. Din jertfa oferitã lui Dumnezeu se
pregãteºte o masã numai pentru preoþi, fãrã ca nici una din
bucatele ei sã rãmînã pentru a 2 - a zi . Ca ar d er e de tot sînt
Pag. 96

sacrificaþi 3 viþei, 14 miei ºi 2 þapi, jertfã pentru pãcat. Nu se

celebreazã nici o sãrbãtoare fãrã sã se facã ardere de tot ºi fãrã ca
toþi sã se abþinã de la orice muncã; în toate zilele festive, legea
prevede deopotrivã ºi aducerea jertfelor ºi încetarea lucrului, dupã
prinos urmînd ospeþele.
7. Cu contribuþie publicã se obþine ºi pîine nedospitã, pentru
pregãtirea cãreia se procurã 24 assaron din fãinã de grîu. Din
f i ecar e 2 as s ar o n d e f ã i n a s e c o a c e c î t e o p î i n e, î n aj u n u l
sabatului; în dimineaþa zilei de sabat, sînt puse pe Masa sfîntã cîte
6 pîini de o parte ºi 6 pîini de cealaltã parte. Deasupra lor se
aºazã douã tipsii de aur, pline cu mirodenii, rãmînînd acolo pînã
la urmãtorul sabat; atunci ele se înlocuiesc cu altele. Pîinile sînt
oferite spre hranã preoþilor, iar mirodeniile, lãsate sã fumege pe
focul sacru, ca sã se înfãptuiascã arderea de tot; în locul lor,
deasupra pîinilor se pun altele. De douã ori pe zi, preotul procurã
prin mijloace proprii un assaron de fãinã, amestecatã cu
untdelemn, lãsînd-o sã se coacã puþin. O jumãtate din ea este
aruncatã în foc dimineaþa, cealaltã jumãtate, seara. Despre rostul
acestora voi vorbi mai pe larg altã datã ºi mã mulþumesc acum cu
ceea ce am spus deja.

Capitolul 11

1. Moise a despãrþit seminþia lui Levi de obºtea poporului ºi a

hãrãzit-o serviciului divin; el a curãþat-o cu apã de izvor nesecat
ºi prin jertfe închinate îndeobºte Domnului cu acest prilej solemn.
E l a l ã s a t î n g r i j a l e v i þ i l o r Ta b e r n a c o l u l , v a s e l e s f i n t e º i
acoperiºul cortului, poruncindu-le sã-i slujeascã pe preoþi, potrivit
îndrumãrilor acestora. Cãci ei erau închinaþi lui Dumnezeu.
2. Din rîndul animalelor, Moise le-a deosebit pe cele care pot
fi mîncate, ca ºi pe cele care trebuie ocolite cu orice preþ. Despre
aceasta voi vorbi pe îndelete cînd mi se va oferi un prilej mai bun
de a scrie, adãugînd ºi ce l-a determinat s-o facã. El a interzis
folosirea ca hranã a sîngelui tuturor animalelor, deoarece socotea
cã în el sãlãºluieºte sufletul acestora. S-a opus de asemenea sã
mîncãm din carnea vitelor care au murit de la sine ºi ne-a prevenit
sã ne ferim de prapurul ºi grãsimea caprelor, oilor ºi boilor.
3. Moise a alungat din cetate pe cei cu trupul atins de leprã ºi
pe cei ce suferã din pricina scurgerii seminþelor zãmislitoare,
chiar ºi pe femeile care sînt pîngãrite de fireasca lor scurgere
lunarã le-a pus sã locuiascã separat vreme de 7 zile; de abia dupã
aceea ele sînt socotite curate ºi pot sã se întîlneascã iarãºi cu
ceilalþi. De asemenea, cel ce s-a ocupat de îngroparea unui mort
t r e b u i e s ã r ã m î n ã t o t a t î t e a z i l e d e p a r t e d e c e i l a l þ i . D acã
necurãþenia cuiva se prelungeºte cumva dincolo de acest numãr de
zile, acela trebuie sã jertfeascã douã mieluºele: una va fi arsã pe
jertfelnic, cealaltã va fi luatã de preoþi. Acelaºi prinos aduce cel
cãruia i se scurge sãmînþa zãmislitoare. Cei care îºi pierd sãmînþa
în timpul somnului se vor curãþa spãlîndu-se cu apã rece, la fel ca
ºi cei care s-au culcat cu soþiile lor legitime. Moise i-a îndepãrtat
pentru totdeauna pe leproºi de tabãrã, ca sã nu mai aibã de-a face
cu nimeni ºi sã nu se deosebeascã deloc de un mort. Cînd însã
 Pag. 97

prin rugile sale adresate Domnului, cineva ajunge sã se vindece

de boalã ºi îºi recapãtã culoarea lui sãnãtoasã, acela va mulþumi
lui Dumnezeu prin jertfe despre care voi vorbi mai tîrziu.
4. Se fac deci de rîs cei ce pretind cã Moise s-a îmbolnãvit de
leprã ºi ca atare a fugit din Egipt, evreii fiind alungaþi ºi ei din
aceeaºi pricinã ºi conduºi de el în Canaan. Dacã lucrurile ar fi stat
aºa, Moise n-ar fi îngãduit niciodatã o asemenea lege care sã-l
dezonoreze, iar dacã aceasta ar fi fost susþinutã de un altul,
probabil cã ridica obiecþii împotriva ei. Mai ales cã numeroase
popoare au în rîndurile lor leproºi care se bucurã de preþuire,
fiind atît de scutiþi de îndurarea batjocurilor ºi a surghiunului,
încît obþin înalte ranguri militare sau funcþii civile în stat ºi li se
îngãduie intrarea în locurile sfinte, precum ºi în temple. Dacã ar
fi avut într-adevãr paloarea acestui flagel, nimic nu l-ar fi
împiedicat pe Moise, ca în loc sã se înjoseascã pe el sau mulþimea
asemenea lui, sã as i g u r e co n d i þ i i mai b u ne pentru leproºi,
nicidecum sã le hãrãzeascã asemenea legi dãunãtoare ºi rele. Dar
este limpede cã numai invidia poartã vina unor asemenea zvonuri
rãspîndite pe seama noastrã. Ferit de aceastã molimã între cei din
acelaºi neam, la fel de ocoliþi de leprã, Moise a dat legea þinînd
seama de slava lui Dumnezeu în faþa celor atinºi de boalã. Dar, în
privinþa asta, fiecare poate sã gîndeascã ce crede de cuviinþã.
5. Moise a interzis lãuzelor sã intre în templu sau sã atingã un
lucru sfînt vreme de 40 de zile de la data naºterii, dacã au zãmislit
un bãiat, ºi un rãstimp de douã ori mai mare, dacã au adus pe
lume o fatã. Cînd însã dupã scurgerea rãstimpului de care a fost
vorba mai sus, mama trebuie sã facã o jertfã, închinatã de preoþi
Domnului.
6. Cel care îºi bãnuia soþia de adulter aducea un assaron de
fãinã de orz ºi punea din ea un pumn pe jertfelnicul Domnului,
lãsînd restul preoþilor pentru hrana lor. Unul dintre preoþi aºeza
femeia în dreptul porþii, cea cu vederea spre cort, îi lua vãlul de
pe cap, scria pe o bucatã de piele Numele lui Dumnezeu, punînd-o
sã jure cã nu ºi-a înºelat bãrbatul, iar dacã s-a fãcut de ruºine,
sã-ºi scrînteascã piciorul drept ºi sã i se umfle pîntecul, încît sã
moarã; dacã însã, mînat de marea lui iubire ºi de gelozia ce-a
pricinuit-o, soþul a bãnuit-o fãrã temei, ea sã zãmisleascã dupã 10
luni un bãiat. În urma depunerii jurãmîntului, preotul ºtergea
numele divin de pe bucata de piele, o îndesa într-o cupã, lua din
pulberea cortului aflatã la îndemîna lui, o presãra în cupã, dînd-o
femeii sã-i goleascã conþinutul. Dacã era învinuitã pe nedrept, ea
rãmînea grea ºi nãºtea la sorocul cuvenit un fiu; dacã ºi-a încãlcat
cinstea conjugalã datoratã soþului, jurînd strîmb în Numele
Domnului, ea îºi scrîntea piciorul, pîntecul îi era nãpãdit de apã
ºi avea o moarte ruºinoasã. Acestea sînt legile pe care Moise le-a
prescris poporului sãu în legãturã cu aducerea jertfelor ºi cu
purificãrile. Lor le-a adãugat ºi urmãtoarele porunci.

Capitolul 12

1. Moise a interzis cu desãvîrºire adulterul, socotind cã

fericirea cere ca bãrbatul sã aibã o pãrere sãnãtoasã despre
Pag. 98

cãsãtorie ºi cã este în interesul statului ºi al familiei ca ele sã aibã

parte de copii legitimi. Legea a interzis ca fiind supremul rãu
incestuoasa unire cu mama bunã sau cu cea vitregã, cu mãtuºile
dupã mamã, cu propriile surori sau cu soþiile fiilor sãi; cãci Moise
credea cã asta era cea mai spurcatã faptã. El a interzis bãrbatului
s ã se apropie de femei e î n t i mp u l s o r o cu l u i ei l u n ar, s ã s e
împerecheze cu dobitoacele sau sã aibã legãturi de dragoste cu
semenul sãu, cãutînd nelegiuite plãceri în frumuseþea acestuia.
C elor ce încalcã cu neruºinare aceste porunci, le- a ap l i cat
pedeapsa cu moartea.
2. De douã ori mai mare a fost curãþenia pe care a pretins-o de
la preoþi. Cãci, în afarã de respectarea aceloraºi legi, el le-a
poruncit sã nu-ºi ia de soþii femei desfrînate, nici roabe sau
prizoniere nu le-a îngãduit sã-ºi aleagã, sau care ºi-au agonisit
traiul în cîrciumi ori hanuri, sau care au fost pãrãsite din diverse
pricini de bãrbaþii lor dintîi. Marele Preot nu are voie sã se
cãsãtoreascã cu o femeie cãreia i-a murit bãrbatul, chiar dacã
celorlalþi preoþi li se îngãduie acest lucru. Nu-ºi va lua de femeie
decît o fecioarã ºi cu ea sã vieþuiascã. Din acelaºi motiv, Marele
Preot nu se apropie de nici un mort, pe cînd celorlalþi preoþi li se
permite sã stea în preajma fraþilor, pãrinþilor sau copiilor celor
decedaþi. El trebuie sã-ºi pãstreze trupul intact ºi ferit de orice
meteahnã. Dar în privinþa preotului care într-o îndeletnicire de a
sa, ºi-a pierdut integritatea corporalã, Moise a poruncit sã i se dea
partea lui de jertfã, ca ºi celorlalþi, dar fãrã sã i se interzicã
apropierea de altar ºi intrarea în templu. Legiuitorul a dorit ca ei
sã-ºi pãstreze curãþenia nu numai în timpul împlinirii jertfelor
sfinte, ci sã se strãduiascã ºi în viaþa de zi cu zi sã nu aibã vreun
cusur. Tocmai de aceea, purtãtorii veºmîntului sacru sã rãmînã
neatinºi de vreo vinã, de asemenea neprihãniþi ºi cumpãtaþi,
abþinîndu-se sã bea vin cîtã vreme poartã veºmînt preoþesc.
Aºijderea ei jertfesc numai victime intacte ºi fãrã nici o meteahnã.
3. Moise a dat aceste legi pentru ca ele sã fie respectate încã
în timpul vieþii sale; dar pe cînd mai trãia în pustietate, el a dictat
ºi prescripþii care urmau sã fie aplicate în viitor, dupã ce evreii
vor fi intrat în stãpînirea Þãrii Canaanului. A poruncit deci ca din
7 în 7 ani sã se dea pãmîntului, atît la arat, cît ºi la însãmînþat, un
rãgaz, la fel cum mai înainte el însuºi impusese poporului ca în
a 7-a zi sã punã capãt muncilor. A adãugat cã tot ceea ce va
p r o d u ce p ã m î n t u l d e l a s i n e î n a c e l a n , v a f i p r o p r i et at ea
obºteascã, de care sã dispunã de-a valma ºi strãinii, ºi bãºtinaºii,
fãrã sã se pãstreze nimic. La fel sã se procedeze ºi dupã
sãptãmîna a 7-a a anilor, adicã odatã la 50 de ani. Anul al 15-lea
se numeºte la evrei iobel; atunci, datornicii sînt iertaþi de datorii,
robii îºi recapãtã libertatea, iar bãºtinaºii care prin încãlcarea
unor legi, ºi-au atras condamnarea la moarte, ajung în stare de
robie, scutiþi fiind de pedeapsa capitalã. Pînã ºi ogoarele urmeazã
sã fie redate vechilor proprietari în felul urmãtor. Cînd se apropia
sus numitul iobel, cuvînt care înseamnã libertate, se întîlnesc
vînzãtorul locului ºi cumpãrãtorul ºi socotesc împreunã produsul
ºi cheltuiala fãcutã pentru lucrarea ogorului; dacã veniturile sînt
mai mari decît costurile, atunci vînzãtorul îºi redobîndeºte ogorul;
 Pag. 99

dacã, dimpotrivã, cheltuielile întrec încasãrile, cumpãrãtorul este

despãgubit pentru daunele sale ºi înapoiazã ogorul. Dacã profitul
ºi investiþia sînt la fel, ogorul revine ºi de astã datã vechiului
p r o p r i e t a r. Î n p r i v i n þ a c a s e l o r, p e n t r u c e l e a f l a t e l a þ a r ã ,
funcþioneazã acelaºi drept, dar pentru casele vîndute la oraº,
existã o altã reglementare. Aºadar, dacã în termen de un an
vînzãtorul restituia banii primiþi cumpãrãtorului, ultimul trebuia
sã cedeze casa; dacã, dimpotrivã, termenul de un an era depãºit,
cumpãrãtorul devenea proprietar de drept al casei. Aceastã lege
a primit-o Moise de la Dumnezeu pe vremea cînd poporul îºi avea
tabãra la poalele muntelui Sinai, iar el a transmis-o evreilor în
scris.
4. De îndatã ce i s-a pãrut cã a orînduit cum se cuvine toate
lucrurile privitoare la legislaþie, Moise ºi-a îndreptat privirile spre
recensãmîntul oºtirii, cãci el se gîndea de pe atunci sã punã ordine
ºi în treburile rãzboinice. Cu excepþia leviþilor, a poruncit
cãpeteniilor de seminþii sã facã numãrãtoarea amãnunþitã a tuturor
celor care sînt în stare sã lupte. Cãci leviþii fuseserã puºi în slujba
lui Dumnezeu, fiind scutiþi de orice îndatoriri militare. Dupã
trecerea în revistã a armatei, au fost înregistraþi 603.650 de
oameni în stare sã mînuiascã armele, avînd vîrsta între 20 ºi 50 de
ani. În locul lui Levi, Moise a trecut în rîndul cãpeteniilor de
seminþii pe Manase, fiul lui Iosif, iar în locul lui Iosif însuºi, pe
Efraim. Cãci Iosif l-a rugat pe Iacov sã adopte pe fiul lui, aºa cum
am spus mai înainte.
5. La instalarea taberei, evreii aºezau Tabernacolul în centru,
pe fiecare dintre laturile ei aflîndu-se corturile a cîte 3 seminþii;
între ele se deschidea o cale de trecere. A fost aranjatã ºi o piaþã,
unde mãrfurile îºi gãseau locul. Au venit meºteºugarii din toate
tagmele, aveau propriul lor atelier; tabãra te fãcea sã crezi cã ai
în faþã priveliºtea unui oraº forfotind întruna. Spaþiul din preajma
Tabernacolului era ocupat mai întîi de preoþi, dupã aceea veneau
leviþii, al cãror numãr total, cãci au fost socotiþi cei de parte
bãrbãteascã, de la 30 de zile în sus, a fost de 23.880. Cîtã vreme
norul acoperea Tabernacolul, tot atîta rãmîneau evreii pe loc,
convinºi cã Domnul era de faþã. De îndatã ce norul se urnea,
porneau ºi ei mai departe.
6. Moise a inventat ºi un soi de trîmbiþã pe care a fãcut-o din
argint. Iatã ºi felul cum arãta aceasta. Lungimea ei era ceva mai
micã decît un cot, dar þeava cu puþin mai groasã decît la fluier.
Avea muºtiucul destul de mare încît sã preia lesne suflarea
trîmbiþaºului, capãtul ei cãpãtînd forma unui clopot, la fel ca la
trompetã. În limba ebraicã trîmbiþa se numeºte asosra. Au fost
fãcute douã asemenea trîmbiþe ºi una era folositã ca sã cheme
mulþimea la adunare, iar cealaltã dãdea semnalul care vestea
cãpeteniile seminþiilor sã vinã la deliberãrile lor asupra treburilor
obºteºti, ambele trîmbiþe slujind la convocarea întregului popor.
Atunci cînd se urneau corturile, lucrurile se petreceau astfel. La
primul semnal de trîmbiþã, se ridicau taberele situate spre rãsãrit;
la cel de-al 2-lea semnal, se puneau în miºcare taberele dinspre
miazãzi. Apoi era strîns Tabernacolul ºi pus la mijloc, avînd
înainte 6 triburi ºi în urma lui alte 6 triburi. Toþi leviþii erau
Pag. 100

adunaþi în jurul Tabernacolului. La al 3-lea sunet al trîmbiþei,

porneau la drum taberele aflate spre apus, iar la cel de-al 4-lea
semnal, cele dinspre miazãnoapte. Aceste trîmbiþe erau folosite
deopotrivã, în timpul ceremoniilor sfinte, cînd victimele erau
aduse la jertfelnic, fie cu prilejul sabatului sau în alte zile. Se zice
cã pentru prima oarã de la plecarea evreilor din Egipt, atunci s-a
sãrbãtorit Paºtele în pustiu.

Capitolul 13

1. La cîtãva vreme dupã aceea, tabãra s-a îndepãrtat de

Muntele Sinai, ºi dupã cîteva popasuri despre care voi vorbi mai
tîrziu, evreii au sosit într-un loc care se numea Esermoth. Acolo
mulþimea a început sã se rãzvrãteascã iarãºi ºi sã-l facã vinovat
de relele pe care le-a avut de îndurat în drumeþia de pînã acum.
La îndemnul lui, plecat dintr-un þinut foarte rodnic, l-au pãrãsit,
ºi în loc sã aibã parte de fericirea pe care le-a fãgãduit-o el,
rãtãcesc hãrþuiþi de atîtea nenorociri, resimþind lipsa apei, ºi dacã
n-ar fi fost manã, fãrã îndoialã cã ar fi pierit de foame. În timpul
multelor ºi amarnicelor mustrãri aduse acestui bãrbat, unul din
mijlocul lor i-a sfãtuit sã nu fie nerecunoscãtori faþã de Moise ºi
de ceea ce a înfãptuit el pentru izbãvirea tuturor, nepierzîndu-ºi
încrederea în ajutorul Domnului. Asta a întãrîtat ºi mai mult
gloata, care ºi-a ridicat ºi mai aprig glasul împotriva lui Moise.
Cînd a vãzut deznãdejdea care cuprinsese mulþimea, Moise,
dornic sã potoleascã sfidãtoarea ei purtare, i-a promis cã-i va
dãrui o mare grãmadã de carne, sã-i ajungã nu doar o zi, ci mai
multe. Celor ce nu-i dãdeau crezare ºi-l întrebau cum va fi în
stare sã procure carnea promisã atîtor mii ºi mii de oameni, el le-a
rãspuns astfel: Dumnezeu ºi cu mine, în pofida vorbelor rele pe
care le-am auzit de la voi, nu vom înceta niciodatã sã vã purtãm
de grijã, cã aºa este - vã veþi convinge curînd! De-abia a rostit
Moise aceste vorbe cã tabãra întreagã a ºi fost nãpãditã de
prepeliþe, ºi fiecare le-a cules pe cele aflate în jurul lui. Totuºi
dupã scurtã vreme, Domnul i-a pedepsit pe evrei pentru sfruntarea
ºi ocãrile lor, cãci mulþi dintre ei ºi-au gãsit sfîrºitul. Tocmai de
asta locul acela se cheamã pînã azi Cabrothaba, adicã Mormîntul
poftei.

Capitolul 14

1. De acolo Moise i-a dus pe evrei într-un þinut numit

Strîmtoarea, situat aproape de hotarele Canaanului, ºi cu vitrege
condiþii de trai, chemînd apoi poporul la adunare. A pãºit în
mijlocul lor ºi le-a zis urmãtoarele: Domnul a fãgãduit sã ne dea
d o u ã b u n u r i : l i b er t at ea º i s t ãp î n i r ea u n ei þ ãr i f e r i c i t e ; d e
binefacerea uneia vã bucuraþi deja, pe cealaltã o veþi dobîndi în
curînd. Ne aflãm acum la hotarele Canaanului ºi nici un rege, nici
o cetate ºi nici mulþimea tuturor oºtilor lor nu ne pot împiedica sã
nãvãlim în aceastã þarã. Sã fim gata aºadar sã trecem la fapte: cãci
bãºtinaºii nu ne vor ceda fãrã luptã propriul þinut, pe care îl vom
ocupa dupã mari bãtãlii duse împotriva lor. Sã trimitem niºte
 Pag. 101

iscoade ca sã cerceteze rodnicia pãmîntului ºi forþele locuitorilor

lui. Înainte de toate, sã cãdem de acord ºi sã cinstim cum se
cuvine pe Dumnezeu, care a venit totdeauna în sprijinul ºi în
ajutorul nostru!
2. Poporul a întîmpinat cu laude vorbele rostite de Moise ºi a
ales drept iscoade 12 dintre cei mai destoinici bãrbaþi, cîte unul
din fiecare seminþie. Ei au cutreierat întreaga þarã a canaanenilor,
de la graniþa cu Egiptul, ºi au ajuns pînã la oraºul Amathe ºi
Muntele Liban, cercetînd natura þinutului ºi a locuitorilor, ºi dupã
40 de zile închinate misiunii lor, s-au întors în tabãrã. Au adus cu
ei ºi roadele pãmîntului, prin frumuseþea ºi mulþimea produselor,
despre care spuneau cã erau din belºug, stîrnind avîntul rãzboinic
al poporului. Pe de altã parte, ei l-au înspãimîntat prin descrierea
dificultãþilor pe care le prezenta cucerirea þãrii, dîndu-le veºti
despre fluviile late ºi adînci, care nu puteau fi traversate, despre
munþii ei înalþi ºi de netrecut, ca ºi despre oraºe prevãzute nu
n u mai cu zi d u r i d e ap ãr ar e, ci º i cu fortif i caþ i i ex t er i o ar e
puternice. Au adus ºi ºtirea cã în Hebron au dat peste un popor de
uriaºi. În acest fel, iscoadele, dîndu-ºi seama cã în Canaan
greutãþile pãreau mult mai mari decît toate cele pe care le-au
întîmpinat de la plecarea lor din Egipt, erau nespus de abãtuþi din
aceastã pricinã ºi au transmis ºi mulþimii aceeaºi descurajare fãrã
margini.
3. Cei care au auzit aceste vorbe s-au îndoit cã vor avea
într-adevãr posibilitatea de a cuceri þara vrãjmaºã, ºi dupã
plecarea lor din adunare, ºi-au deplîns soarta împreunã cu soþiile
ºi copiii, bocindu-se de parcã Dumnezeu nici nu le-ar fi dat
într-adevãr ajutorul pe care l-a fãgãduit doar prin vorbele Sale.
Iarãºi l-au probozit pe Moise ºi au vociferat împotriva fratelui
sãu, Aaron, Marele Preot, ºi au petrecut o noapte zbuciumatã,
adresînd ocãri celor doi bãrbaþi. În zorii zilei s-au adunat din nou
ºi au cutezat sã punã la cale uciderea cu pietre a lui Moise ºi a lui
Aaron, precum ºi întoarcerea lor în Egipt.
4. Dar douã dintre iscoade, anume Iesus, fiul lui Navi din
seminþia lui Efraim, ºi Caleb, din seminþia lui Iuda, au venit
speriaþi în mijlocul adunãrii ca sã domoleascã mulþimea ºi au
implorat-o sã-ºi pãstreze cumpãtul, sã nu mai rãspîndeascã
minciuni pe seama lui Dumnezeu, nelãsîndu-se înspãimîntatã de
vorbele goale privitoare la puterea can aanenilor, ci sã dea
ascultare mai degrabã celor care o cãlãuzesc spre fericire ºi spre
cucerirea bunurilor rîvnite, cãci nici munþii înalþi, nici fluviile
adînci nu vor fi stavile în calea bãrbaþilor hotãrîþi sã-ºi arate
vitejia lor ostãºeascã, mai ales cã se bucurã de sprijinul
Domnului, care în toiul bãtãliei va fi alãturi de ei. Sã pornim la
luptã - au spus vorbitorii - împotriva vrãjmaºului, alungînd orice
îndoialã, încrezãtori în sprijinul lui Dumnezeu, care ne va cãlãuzi
spre izbîndã! Prin asemenea cuvinte cãutau amîndoi sã potoleascã
furia poporului. Moise ºi Aaron, cãzînd cu feþele la pãmînt, s-au
rugat fierbinte, nu pentru propria izbãvire, ci pentru eliberarea
poporului din neºtiinþa lui ºi pentru mîngîierea sufletelor rãvãºite
de greutãþile ºi nãpastele de acum. S-a arãtat atunci ºi a pogorît
deasupra Tabernacolului norul care vãdea cã Domnul era de faþã.
Pag. 102

Capitolul 15

1. Moise s-a îndreptat apoi încrezãtor spre popor ºi le-a vestit

cã Dumnezeu, mînios pentru jignirile care I-au fost aduse, vrea
sã-l osîndeascã, nu însã atît de aspru cît ar merita greºelile sale,
ci ca un pãrinte binevoitor care îºi pedepseºte odraslele. Cãci
atunci cînd a intrat în Tabernacol, spre a-L ruga cu lacrimi în ochi
sã nu-ªi hãrãzeascã pieirii poporul, Domnul i-a amintit cît de
recunoscãtor s-a arãtat acesta faþã de binefacerile numeroase pe
care le-a primit - ºi acum s-a lãsat amãgit de teama ºi nevolnicia
iscoadelor, dînd mai multã crezare vorbelor lor decît propriilor
Sale fãgãduieli. Pentru pricina de mai sus, nu-i va da chiar pe toþi
pieirii ºi nici nu le va stîrpi neamul pe care l-a pus mai presus în
întreaga tagmã a muritorilor, dar nici nu-i va îngãdui sã punã
stãpînire pe þara Canaanului sau sã se înfrupte din bogãþia ºi
belºugul ei, ci, drept pedeapsã pentru ispãºirea pãcatelor, vreme
de 40 de ani vor rãtãci prin pustie fãrã sã aibã parte de vetre ºi de
oraºe proprii. Totuºi el fãgãduieºte cã va dãrui copiilor noºtri
acest pãmînt, fãcîndu-i stãpîni peste belºugul bogãþiilor sale, la
care ei n-au vrut sã fie pãrtaºi dovedindu-ºi nerãbdarea.
2. Cînd i-a dat aceastã veste la porunca Domnului, poporul ºi-a
deplîns amarnic nenorocirea, rugîndu-l pe Moise sã intervinã pe
lîngã Dumnezeu ca sã-l scape de viaþa rãtãcitoare din pustie ºi
sã-i asigure stabilirea în oraºe. El le-a spus cã Domnul nu Se va
lãsa pus la încercare în felul acesta; cãci mînia nu L-a cuprins din
uºurãtate sau potrivit firii omeneºti, ci hotãrîrea Lui a fost luatã
cu maturã chibzuinþã. Nu-i de mirare ºi nici de necrezut faptul cã
un bãrbat singur a domolit atîtea mii de oameni dezlãnþuiþi ºi a
izbutit sã-i readucã la cuminþenie ºi blîndeþe. Cãci Domnul a stat
mereu în preajma lui ºi l-a înzestrat cu darul de a îndupleca prin
vorbele sale mulþimea, care din pricina propriei nesupuneri,
avusese numeroase prilejuri sã se convingã de foloasele pe care
i le-a adus îndãrãtnicia, fiindcã de la ea i s-a tras ºi nenorocirea
de faþã.
3. De altfel, acest bãrbat s-a bucurat de admiraþie pentru marea
virtute ºi puterea lui de a convinge prin vorbe pe ceilalþi, nu
numai în vremea cît a trãit, ci aºa se întîmplã ºi acum; nu existã
nici un evreu care sã nu dea ascultare legilor date de el, chiar ºi
cînd ar putea nãdãjdui cã pãcatul îi rãmîne ascuns, de parcã Moise
ar fi de faþã ºi l-ar pedepsi pentru nesupunerea lui. Se întîlnesc
multe dovezi care atestã cã autoritatea lui a stat mai presus de
puterile omeneºti. De pildã, odinioarã, niºte oameni care locuiau
în þinuturile de dincolo de Eufrat au strãbãtut vreme de 4 luni un
drum lung, cu înfruntarea multor primejdii ºi cu cheltuieli mari,
doar ca sã aducã cinstire Templului nostru. Totuºi ei n-au obþinut
permisiunea de a lua parte la jertfele închinate Domnului, întrucît
Moise interzicea acest lucru, de vreme ce nu erau deprinºi cu
obiceiurile pe care le avem ºi nici cu datinile strãmoºilor noºtri.
Unii au trebuit sã plece fãrã sã aducã nici o jertfã, alþii, pe la
jumãtatea desfãºurãrii lor, cei mai mulþi dintre ei fiind împiedicaþi
sã ajungã pînã la Templu. Toþi au preferat însã sã se supunã
legilor lui Moise ºi orînduielilor sale, decît sã dea ascultare
 Pag. 103

dorinþelor proprii; nu trebuia sã le fie fricã de mustrãrile nimãnui,

ci numai pentru a-ºi asculta glasul conºtiinþei. Aºadar, legile pe
care el le-a primit de la Dumnezeu au fãcut ca Moise sã stea mai
presus de fãpturile omeneºti. Cu cîtãva vreme înainte de
izbucnirea rãzboiului nostru împotriva romanilor, cînd la ei a
domnit împãratul Claudius, iar la noi Mare Preot era Ismael,
asupra þãrii noastre s-a abãtut foametea, încît un assaron de
cereale costa 4 drahme; atunci au fost aduse jertfe la Sãrbãtoarea
Azimelor 70 de cori, adicã 32 de medimne siciliene sau 41 de
medimne atice de fãinã. Totuºi nici unul dintre preoþi n-a cutezat
sã guste vreun dumicat de pîine, în pofida foametei care bîntuia
þinutul: atît de mare era respectul lor faþã de legi ºi teama de
Dumnezeu, care obiºnuieºte sã pedepseascã pãcatele tãinuite. De
aceea, nu-i de mirare cã Moise a fãcut odinioarã fapte de seamã,
dacã pînã în zilele noastre scrierile sale au atîta putere ºi trecere
încît cei ce ne sînt duºmani recunosc cã Dumnezeu Însuºi ne-a dat
aceste norme de viaþã prin intermediul lui Moise. Totuºi fiecare
poate sã creadã ce vrea în aceastã privinþã.

Cartea 4

Capitolul 1

1. Viaþa pe care o duceau în pustiu, chinuitoare ºi deosebit de

asprã, îi constrîngea pe evrei, ca în pofida împotrivirii lui
Dumnezeu, sã caute înfruntarea cu canaaniþii. N-au vrut sã asculte
de vorbele lui Moise de a se astîmpãra, convinºi cã ºi fãrã sã-i
obþinã consimþãmîntul, ei sînt în stare sã-ºi învingã duºmanul; ba
chiar au început sã-l învinuiascã ºi sã-l suspecteze cã urmãrea cu
tot dinadinsul sã-i menþinã pe toþi în lipsurile cumplite în care se
zbãteau, ca sã fie mereu dependenþi de ajutorul lui. Au pornit
aºadar rãzboiul împotriva canaanenilor, zicîndu-ºi în sinea lor cã
Dumnezeu îi ocrotea nu numai de dragul lui Moise, ci cã avea
încredere în întregul neam, din consideraþie faþã de strãmoºii care
s-au dovedit vrednici de protecþia-i divinã ºi aºa cum, datoritã
virtuþilor, i-a cãlãuzit mai întîi pe aceºtia spre libertate, la fel îi
va sprijini acum ºi pe ei dacã se vor strãdui din rãsputeri. κi
spuneau cã ºi singuri aveau destulã putere sã învingã orice popor,
chiar dacã Moise ar fi vrut sã-L înstrãineze pe Dumnezeu de ei.
Nu putea fi decît spre folosul lor faptul cã se bizuiau pe forþele
proprii, ºi în semn de recunoºtinþã pentru norocul eliberãrii din
rob i a eg i p t ean ã, s ã î n d u r e t i r an ia lui Moise ori sã accepte
amãgirea de a trãi dupã bunul sãu plac. Ca ºi cum Dumnezeu, în
marea-I bunãvoinþã faþã de Moise, i-ar fi vestit numai lui propriile
Sale planuri despre ei, ca ºi cum n-ar fi toþi din stirpea lui
Avraam, Domnul l-a iniþiat numai pe el cum sã poatã afla toate
tainele viitorului. Li s-a pãrut cã era mai înþelept dacã ar fi
dispreþuit deºarta trufie a lui Moise, ºi avînd deplinã încredere în
Dumnezeu, care le-a fãgãduit aceastã þarã, cãutau sã intre în
stãpînirea ei; nu se mai sinchiseau de Moise, cel ce le punea
mereu piedici, sub pretextul poruncilor primite de la Dumnezeu.
Ca sã dea de capãtul greutãþilor de faþã, care din cauza pustietãþii
Pag. 104

din jur pãreau ºi mai greu de îndurat, evreii s-au grãbit sã-ºi
ridice armele împotriva canaanenilor, punîndu-se sub conducerea
ºi paza Domnului, fãrã sã mai aºtepte însã asentimentul
legiuitorului lor.
2. Dupã ce au ajuns la pãrerea cã hotãrîrea luatã era cea mai
bunã, ei au pornit împotriva duºmanilor. Aceºtia nu s-au speriat
nici de nãvala, nici de numãrul lor, ci i-au întîmpinat vitejeºte,
în cî t au r ãp u s o mu l þ i me d e ev r ei , º i d es t r ãmî n d r î n d u r i le
celorlalþi, ºi-au urmãrit vrãjmaºii, pe care i-au fugãrit în chip
r u º i n o s p î n ã î n t ab ã r ã. D es f 㺠u r ar ea f ap t el o r f i i n d at î t d e
potrivnicã speranþelor lor, întregul curaj al evreilor a scãzut ºi
nici cã s e aº t ep t au l a cev a mai b u n ; av eau co n v i n g er ea cã
nenorocirea le-a fost trimisã de Dumnezeu, fiindcã au pornit la
luptã fãrã încuviinþarea Lui.
3. Cînd i-a vãzut pe ai sãi abãtuþi de înfrîngerea suferitã, de
teamã ca nu cumva duºmanii, încurajaþi de victoria lor ºi dornici
de noi succese, sã nu porneascã la atac, Moise a socotit cã cel mai
înþelept lucru era sã-ºi îndepãrteze oastea de Canaan,
întorcîndu-se în pustiu. Redevenit de bunãvoie iarãºi încrezãtor
în puterea legislatorului, fiindcã înþelesese cã nimic din ceea ce
a întreprins fãrã propria-i aprobare nu s-a terminat cu bine,
poporul ºi-a retras tabãra mai în adîncul pustiului, Moise gãsind
cu cale sã-l lase deocamdatã sã stea liniºtit acolo ºi sã nu mai
intre în luptã cu canaanenii înainte ca Dumnezeu sã-i arate sosirea
prilejului potrivit.

Capitolul 2

1. Aºa cum se întîmplã îndeobºte în sînul oºtilor mari, mai ales

dupã ce au suferit înfrîngeri, ca unii sã devinã nestruniþi ºi
neascultãtori, la fel s-au petrecut lucrurile ºi la israeliþi. Cãci ei
numãrau 600.000 de luptãtori, o mulþime pe care cu greu puteai
s-o supui ordinelor venite de sus chiar ºi în vremurile bune, cu
atît mai puþin în toiul lipsurilor ºi al nenorocirilor de acum,
oºtenii fiind nemulþumiþi de ei ºi de proprii lor conducãtori. De
aceea a izbucnit în mijlocul lor o revoltã cum n-am mai auzit sã
se fi întîmplat nici printre greci, nici printre barbari. Din marea
primejdie ameninþînd vieþile tuturor i-a scãpat Moise, care n-a
vrut sã ºtie cã au fost nedrepþi cu el, cãci puþin a lipsit sã le cadã
victimã, ucis cu pietre. Dar Dumnezeu nu i-a nesocotit pînã
într-atît încît sã-i lase pradã unei mari nenorociri, ci în pofida
faptului cã au avut o atitudine sfidãtoare faþã de legislatorul lor
ºi faþã de poruncile pe care le dãduse prin intermediul lui Moise,
El i-a scãpat totuºi de pieirea în care i-ar fi tîrît fãrã îndoialã
rãzvrãtirea, dacã nu S-ar fi îngrijit la vreme de izbãvirea lor.
Despre aceastã revoltã ºi felul cum a reuºit sã o aplaneze Moise,
vã voi povesti acum, dupã ce am înfãþiºat mai întîi pricina care a
dus la izbucnirea ei.
2. Core, cel mai de vazã dintre evrei prin obîrºia ºi bogãþia lui,
experimentat în cuvîntãri ºi foarte priceput în mînuirea
mulþimilor, clocotea de invidie vãzînd deosebita preþuire de care
se bucura Moise, cãci erau evrei din aceeaºi seminþie ºi se
 Pag. 105

înrudeau strîns. Nemulþumirea lui consta în faptul cã se socotea

mai demn de aceastã cinstire decît el, de vreme ce era mai bogat
ºi cu nimic mai prejos prin naºtere. Striga în mijlocul leviþilor
care erau din aceeaºi seminþie, dar mai ales al rudelor, susþinînd
cã Moise cautã sã-ºi sporeascã mereu faima prin folosirea unor
mijloace condamnabile, ca ºi cum Dumnezeu l-ar avea în vedere
numai pe el, în vreme ce fratelui sãu, Aaron, i-a încredinþat
preoþia, contrar legilor, fãrã sã cearã aprobarea poporului, ci doar
dupã bunul sãu plac, aidoma tiranilor care obiºnuiesc sã împartã
onorurile cum li se nãzare lor. Mai dãunãtoare decît constrîngerea
fãþiºã, rãmîne tainica folosire a nedreptãþii, care îi asupreºte pe
oameni nu numai împotriva voinþei, ci chiar ºi fãrã ºtirea lor. Cel
care este conºtient de faptul cã meritã sã obþinã vreo funcþie
înaltã, se strãduieºte s-o dobîndeascã prin convingerea celorlalþi,
fãrã a cuteza sã recurgã la forþã. Dar cel ce nu poate sã ajungã la
ea pe cale dreaptã, se abþine de la silnicie, ca sã salveze aparenþa
binelui, dar foloseºte vicleºugul, spre a-ºi atinge þelul dorit.
Interesul poporului cere ca asemenea oameni sã fie traºi la
rãspundere, fiindcã ei îºi desfãºoarã pe ascuns dãunãtoarea lor
activitate, ºi nu trebuie sã îngãduim ca puterea lor sã prindã
cheag, astfel ca mai tîrziu sã iese la ivealã cã sînt niºte duºmani.
Oare ce pretext poate invoca Moise pentru faptul cã a dat lui
Aaron ºi fiilor sãi rangul de preot? - a zis Core mai departe. Dacã
Dumnezeu a hotãrît sã acorde aceastã cinste unuia din seminþia lui
Levi, atunci mai drept ar fi fost sã mã aleagã pe mine, care în
privinþa obîrºiei sînt egalul lui Moise, dar îl întrec prin bogãþie ºi
vîrstã. Dacã s-ar þine seama de vechimea seminþiei, cea mai
îndreptãþitã sã primeascã aceastã cinste ar fi seminþia lui Ruben:
adicã rangul sã-l primeascã Datan, Abiram ºi Phalaus. Fiindcã ei
sînt cei mai vîrstnici ºi cei mai bogaþi din aceastã seminþie.
3. Astfel a cuvîntat Core, dornic sã dea impresia cã urmãrea
doar binele obºtesc, dar în realitate el fãcea acest lucru pentru ca
poporul sã-i transmitã lui rangul de Mare Preot. El ºi-a rostit
discursul rãuvoitor ºi bine chibzuit, mai întîi în faþa celor din
seminþia lui. Dar vorbele sale au trecut treptat mai departe, ºi
oricine le auzea, mai adãuga propriile-i clevetiri împotriva lui
Aaron, astfel cã învinuirile au fost cunoscute de întreaga oºtire.
Cei ce complotau alãturi de Core erau vreo 250 de bãrbaþi cu
multã trecere, care se strãduiau sã-l înlãture din preoþie pe Aaron,
fratele lui Moise, ºi sã-l jigneascã pe ultimul. Rãzmeriþa a cuprins
mulþimea. Se punea la cale uciderea cu pietre a lui Moise ºi toþi
s-au strîns într-o mare adunare plinã de tumult ºi zarvã. Stînd în
f aþ a Tab er n aco l u l u i l u i D u mn ezeu , ei cer eau p r i n s t r i g ãte
alungarea tiranului, care sub pretextul poruncilor Domnului,
instaurase o asuprire atît de grea, precum ºi eliberarea poporului
de sub jugul sãu. Dacã Dumnezeu ar fi vrut sã-ºi aleagã un preot,
atunci El s-ar fi oprit la un om demn sã îndeplineascã aceastã
funcþie - ºi nicidecum la unul care era mult mai prejos decît
ceilalþi. Iar dacã El ar fi gãsit cu cale sã le dea ca preot pe Aaron,
ar fi fãcut acest lucru prin alegerea lui de cãtre popor, nelãsînd
numirea acestuia doar în seama fratelui sãu.
4. Deºi aflase cu mult mai înainte de ponegririle lui Core ºi
Pag. 106

vãzuse deja cã poporul fusese cuprins de revoltã, Moise nu s-a

temut deloc, ci s-a bizuit pe chibzuinþa cu care orînduise lucrurile
pînã acum. ªtiind cã fratele sãu îºi dobîndise preoþia prin porunca
lui Dumnezeu - ºi nu prin propria-i favoare, s-a îndreptat liniºtit
spre adunare. N-a spus nici un cuvînt poporului, deºi era priceput
ºi înzestrat cu darul de a influenþa mulþimea, ci s-a adresat numai
lui Core, ºi glãsuindu-i cît a putut de tare, i-a zis urmãtoarele:
Dupã pãrerea mea, Core, fie tu, fie oricare dintre aceºtia, îi avea
în vedere pe cei 250 de bãrbaþi din jurul lui, meritaþi sã fiþi preoþi
ºi n-aº þine pe nimeni din întreaga adunare departe de demnitatea
preoþeascã, dacã prin bogãþie ºi alte avantaje s-ar afla ºi el în
preajma noastrã. Dar lui Aaron i-am încredinþat preoþia nu pentru
avuþiile sale, cãci ale tale sînt mai mari decît ale noastre puse
laolaltã, nici pentru aleasa-i obîrºie, fiindcã Domnul a vrut ca ea
sã fie identicã ºi ne-a dat acelaºi strãbun, nici mînat de frãþeasca
dragoste, cãci n-ar fi fost drept sã ofer fratelui meu un lucru
r ev en d i cat d e al t ci n ev a. Dacã aº fi atribuit s i n g u r aceas t ã
demnitate, fãrã sã þin seama de Dumnezeu ºi de lege, nu m-aº fi
lãsat deoparte pe mine în favoarea altuia, propria persoanã
fiindu-mi mai apropiatã decît fratele meu ºi mie însumi îmi sînt
mai drag decît el. N-ar fi fost o dovadã de iscusinþã sã mã expun
primejdiei de a încãlca legea doar pentru a asigura fericirea
altcuiva. Dar nu sînt eu în stare sã mã arãt nedrept cu voi, nici
Dumnezeu nu mi-ar fi îngãduit sã-L dispreþuiesc astfel, sau sã vã
las sã ignoraþi ce aveþi de fãcut ca sã fiþi pe placul Sãu. Faptul cã
ªi-a ales singur preotul, a fãcut ca eu sã fiu dezlegat de orice
rãspundere în aceastã privinþã. Deoarece, nu printr-o concesie
de-a mea, ci prin hotãrîrea Domnului ºi-a dobîndit preoþia, el este
gata s-o cedeze rîvnitorilor, lãsînd-o în seama celor care trebuie
sã-i decidã soarta. Aaron este dispus sã-ºi pãstreze pe mai departe
preoþia doar dacã judecãtorul se va pronunþa în favoarea lui, el
menþinîndu-ºi cuvenitul sãu drept în egalã mãsurã cu cei care se
aflã în întrecere cu el. El este mai bucuros sã vã vadã pe voi
lecuiþi de rãzvrãtire, decît sã deþinã acea demnitate pe care ºi-a
dobîndit-o totuºi cu încuviinþarea noastrã. Nu trebuie sã socotim
cã am comis o eroare dacã ceea ce ne-a dãruit Dumnezeu a primit
ºi consimþãmîntul nostru. A nu primi demnitatea pe care Domnul
Însuºi a orînduit-o mai înainte constituie o nelegiuire vãditã;
aºijderea, o faptã nechibzuitã sã n-o recunoºti, cînd Dumnezeu
ne-a dãruit-o pentru totdeauna, spre a fi pãstratã de noi cu
strãºnicie. De aceea, El va hotãrî din nou cine anume va fi
însãrcinat sã aducã jertfele noastre ºi va împlini slujbele divine.
Ar fi inadmisibil, dacã zbãtîndu-se sã obþinã aceastã demnitate,
Core I-ar tãgãdui Domnului dreptul de a împuternici pe cine vrea
E l . P u n eþ i aº ad ar cap ãt r ev o l t e i º i t u l b u r ãr i l o r î n v ed er ea
înfãptuirii acestui lucru. Dar mîine în zori sã fiþi de faþã ºi voi,
c e i c e v ã d i s p u t aþ i p r eo þ i a, º i f i e c a r e s ã a d u c ã d e a c a s ã o
cãdelniþã, tãmîie ºi focul pentru cãrbuni. Iar tu, Core, lasã-L pe
Domnul sã hotãrascã singur ºi aºteaptã sã-ºi dea El verdictul în
aceas t ã p r i ci n ã, f ãr ã s ã t e cr ezi mai p r es u s d e Du mn ezeu !
Apropie-te plin de evlavie, pentru ca El sã Se convingã cã poate
sã-þi recunoascã rangul. Mi se pare însã drept ca ºi Aaron sã fie
 Pag. 107

admis la aceastã alegere, ca unul care este din aceeaºi seminþie ºi

nu i se poate aduce nici o mustrare privitoare la preoþia lui de
p î n ã a c u m . C î n d v eþ i f i s t r î n º i l ao l al t ã, v eþ i ad u ce p r i n o s
mirodenii, în nasul poporului. Veþi arde tãmîie ºi cel a cãrui jertfã
va fi pe placul Domnului, acela sã fie ºi Marele Preot hãrãzit
nouã! Nimeni nu-l va mai învinui, cã mulþumitã fratelui sãu, a
primit aceastã funcþie înaltã!

Capitolul 3

1. De îndatã ce Moise a rostit aceste cuvinte, mulþimea a

încetat sã facã zarvã ºi sã-l suspecteze pe Moise. Aceasta i-a
lãudat vorbele ºi s-a potolit, cãci a socotit cã ele urmãreau binele
poporului. Apoi, adunarea s-a împrãºtiat. Dar în zorii zilei
urmãtoare, oamenii s-au întrunit din nou, ca sã fie de faþã la
aducerea jertfei ºi la hotãrîrea privitoare la alegerea fãcutã între
cei ce-ºi disputau preoþia. Adunarea era tare zbuciumatã, deoarece
poporul era de la început încordat. Unii din mulþime trãgeau
nãdejde ºi simþeau o deosebitã plãcere ca Moise sã se dovedeascã
drept un rãufãcãtor; în schimb, cei înþelepþi doreau sã se vadã
s c ã p a þ i d e n e l i n i º t e º i zar v ã; f i i n d cã ei s e t e me a u c a p r i n
statornica sporire a revoltei, sã nu se destrame buna orînduire a
lucrurilor. Cãci întreaga gloatã este bucuroasã, prin natura ei,
sã-ºi vorbeascã de rãu cãpeteniile, schimbîndu-ºi pãrerea dupã
discursul oriºicui, ca sã dezlãnþuie tumultul. Moise ºi-a trimis
mesageri la Abiram ºi Datan ºi le-a dat poruncã sã vinã, potrivit
celor convenite împreunã, ca sã asiste la deznodãmîntul alegerii
preotului prin jertfã. Aceºtia au rãspuns mesagerilor cã nu-i vor
da ascultare, nici nu vor mai îndura sã creascã puterea lui Moise,
pe care el a dobîndit-o pe cãi necinstite. Cînd a aflat rãspunsul,
Moise a poruncit cãpeteniilor sã-l însoþeascã ºi s-a îndreptat spre
Datan ºi spre susþinãtorii lui, netemîndu-se deloc cã se îndrepta
spre niºte oameni trufaºi ºi îndãrãtnici. Cãpeteniile au pornit
numaidecît pe urmele lui. La auzul veºtii cã Moise ºi fruntaºii
poporului urmau sã-i viziteze, Datan ºi susþinãtorii sãi au ieºit în
afara locuinþelor, împreunã cu soþiile ºi copiii, aºezîndu-se în faþa
corturilor, ºi a aºteptat sã vadã ce va întreprinde Moise. Ei erau
înconjuraþi de slujitori, gata sã sarã în ajutorul lor, dacã Moise va
recurge la forþã.
2. Ajuns în preajma acestora, Moise ºi-a înãlþat mîinile spre
cer, ºi cu glas puternic, ca sã fie auzit de întreaga mulþime, a spus
urmãtoarele: Stãpîn al celor ce se aflã în cer, pe pãmînt ºi în
mare, fiindcã Te socotesc martorul Cel mai demn de încredere al
faptelor sãvîrºite de mine numai ºi numai dupã cum ai vrut Tu,
car e mi-ai fost statornic sprijin în îndeplin ir ea lo r,
milostivindu-Te totdeauna de evrei în orice nãpastã, vino ºi
ascultã-mi rugile! Þie nu-Þi rãmîn ascunse nici faptele, nici
gîndurile noastre. Nu sta în cumpãnã sã dezvãlui adevãrul ºi sã
dai pe faþã ingratitudinea acestor bãrbaþi faþã de mine. Lucrurile
mai vechi, petrecute înaintea naºterii mele, le cunoºti pe toate cel
mai bine nu din auzite, întrucît ele s-au petrecut de faþã cu Tine,
sub privirile Tale. Fii aºadar, martorul meu în împrejurãrile de
Pag. 108

faþã, care nu sînt deloc strãine oamenilor, neºovãind sã le punã

totuºi sub semnul îndoielii. Tihnita viaþã pe care o duceam prin
propria-mi virtute, mulþumitã vrerii Tale ºi bunãvoinþei socrului
meu Ietro, am pãrãsit-o în pofida faptului cã o duceam bine ºi
m-am dedicat amãrãciunilor îndurate de acest popor. Întocmai ca
mai înainte pentru eliberarea lor, la fel ºi acum, ca sã le asigur
prosperitatea, am avut de înfruntat mari necazuri, alãturi de toate
primejdiile pe care le-am îndurat bucuros. Deoarece azi, iatã, vãd
cã mã bãnuiesc de nelegiuiri tocmai bãrbaþii ce-ºi datoreazã trudei
ºi grijilor mele propria lor viaþã ºi siguranþã, vino în ajutorul meu,
Tu, Cel ce mi Te-ai arãtat în focul de pe muntele Sinai ºi m-ai
socotit demn sã-Þi ascult atunci glasul ºi sã privesc semnele
minunilor Tale din locul acela! Tu, care mi-ai poruncit sã plec în
Egipt, ca sã vestesc poporului Tãu hotãrîrea luatã în privinþa lui;
Tu, care ai clintit din temelii norocul egiptenilor, care ai pus la
cale fuga noastrã din robia lor, fãcînd ca puterea faraonului sã se
mi cº o r eze î n f aþ a mea; Tu, Cel ce-n calea noastrã, car e n u
cunoºteam drumul, ai transformat marea în uscat, apoi ai umflat
iarãºi marea întru pieirea egiptenilor, înzestrîndu-ne pe noi, cei
dezarmaþi, cu armele lor; Tu, care ai fãcut sã ne parã bunã de bãut
apa spurcatã ºi pentru noi, aflaþi în pragul dezastrului, ai lãsat sã
þîºneascã izvorul din stîncã; Tu, care ne-ai adus hranã de dincolo
de mare, nouã, care duceam lipsã mare de merinde pe pãmînt; Tu,
care ne-ai trimis din cer bucate încã necunoscute de nimeni pînã
atunci; Tu, care ne-ai deprins cu gîndirea ºi cu legile înþelepte,
deschizîndu-ne calea spre orînduirea statului! Vino, aºadar,
Stãpînul lumii întregi, fii Tu judecãtorul ºi incoruptibilul meu
martor, cã n-am primit încã de la vreun evreu daruri pentru
încãlcarea legilor ºi a dreptãþii; cã atunci cînd a avut cîºtig de
cauzã, n-am rãbdat ca sãracul sã fie biruit de un potrivnic mai
bogat; nici cã puterea mea a adus cumva vreo daunã statului! ªi
totuºi asupra mea a cãzut bãnuiala, fãrã ca eu sã mã simt atins de
cea mai micã vinã: cicã nu din porunca Ta, ci prin favoarea mea
ar fi primit Aaron preoþia. De aceea, dovedeºte acum cã
orînduieºti ºi struneºti toate lucrurile cu chibzuinþã ºi cã nimic
nu-ºi atinge þelul final la întîmplare ºi de la sine, ci numai prin
voia Ta. Aratã cã ai grijã de cei care aduc un folos evreilor ºi
pedepseºte-i pe Abiram ºi Datan, care Te învinuiesc de nepãsare,
întrucît Te laºi învins de vicleºugurile mele! Vãdeºte-Þi dreptatea
pe care o faci condamnîndu-i pe cei care, în sminteala lor, Îþi
terfelesc slava ºi lasã-i sã piarã într-un chip mai înfricoºãtor decît
prin moartea de care au parte îndeobºte oamenii: fã sã se caºte
pãmîntul pe care calcã ei ºi sã-i înghitã împreunã cu semenii ºi
avuþiile lor cu tot! Aceasta va fi o dovadã a puterii Tale în faþa
tuturor ºi va sluji drept pildã prevestitoare pentru cei ce au
gînduri urîte despre Tine. În schimb, eu mã voi dovedi un slujitor
credincios ºi un înfãptuitor al poruncilor Tale. De-am comis
într-adevãr isprava ruºinoasã de care mã învinuiesc aceºtia, atunci
lasã-i pe toþi nevãtãmaþi de nici un rãu ºi fã sã cadã asupra mea
pieirea pe care le-am menit-o lor. ªi de vreme ce i-ai pedepsit pe
aceia care aveau de gînd sã facã o nedreptate poporului, sãdeºte
pentru totdeauna pacea ºi concordia în rîndul celorlalþi, ca
 Pag. 109

poruncile Tale sã fie îndeplinite de mulþime, hãrãzeºte-i sã ducã

o viaþã sigurã ºi scutitã de chinurile pe care le meritã nelegiuiþii.
C ã c i Tu º t i i cî t d e n ed r e p t a r f i c a i s r a e l i þ i i s ã p r i m e a s c ã
pedepsele pe care trebuie sã le îndure cei nedemni!
3. Moise de-abia apucase sã rosteascã printre lacrimi aceste
vorbe, ºi deodatã pãmîntul s-a cutremurat, de parcã s-ar fi
dezlãnþuit o furtunã în largul mãrii, cînd puterea vînturilor
învolbureazã talazurile, ºi au înmãrmurit cu toþii. S-a stîrnit un
vuiet ºi un trãsnet nãprasnic ºi pãmîntul din jurul corturilor celor
rãzvrãtiþi s-a cãscat, înghiþindu-i pe aceºtia împreunã cu cei ce le
erau dragi. Pieirea le-a decurs prea repede ca sã se poatã observa
ceva, iar pãmîntul care se crãpase în jurul lor s-a închis la loc,
netezindu-se, fãrã ca la îndemîna privitorilor sã mai rãmînã vreo
urmã a celor întîmplate. Aºa ºi-au gãsit sfîrºitul rãzvrãtiþii, ca o
pilduitoare dovadã a puterii Domnului. S-ar fi cuvenit ca ei sã fie
deplînºi nu numai pentru nenorocirea care îi lovise, ci ºi pentru
cã rudele lor s-au bucurat de soarta pe care au avut-o. Aceºtia au
uitat legãturile lor de rubedenie cu rãzvrãtiþii, la vederea celor
întîmplate, încuviinþînd bucuroºi pedeapsa datã de Dumnezeu ºi
convinºi cã odatã cu Datan ºi cu susþinãtorii lui, statul scãpase de
o plagã, - n-au fost deloc întristaþi de moartea acestora.
4. Moise i-a chemat pe cei ce-ºi disputau rangul preoþiei, ca sã
se aleagã dintre ei cine va fi preot, dupã felul cum jertfa fiecãruia
va fi cea mai plãcutã lui Dumnezeu. Cînd s-au strîns aºadar, 250
de bãrbaþi care se bucurau de o mare trecere în faþa poporului, atît
datoritã virtuþilor strãmoºeºti, cît ºi propriei lor virtuþi, s-au ivit
de asemenea Aaron ºi Core, aprinzînd cu toþii înaintea
Tabernacolului tãmîia în cãdelniþele pe care le aduseserã cu ei. ªi
a izbucnit un foc atît de puternic cum nu mai vãzuse nimeni pînã
atunci printre focurile urzite de mîinile omeneºti sau þîºnind din
strãfundul pãmîntului sau stîrnindu-se de la sine în mijlocul
pãdurilor, prin suflarea vînturilor care le aþîþã, ci ca un foc aºa
cum numai Dumnezeu poate sã aprindã, strãlucitor ºi foarte
pustiitor. Sub vãpaia lui, toþi cei 250 de bãrbaþi, în frunte cu
Core, au fost mistuiþi pînã într-atît, încît din trupurile lor n-a mai
rãmas nici o urmã. Doar Aaron a scãpat nevãtãmat de foc, fiindcã
Domnul l-a deosebit de cei ce meritau sã fie arºi de vii. Dupã
pieirea rãzvrãtiþilor, dornic sã se pãstreze pentru totdeauna
amintirea pedepsei lor, vrînd ca nepoþii îndepãrtaþi sã cunoascã
aceastã faptã, Moise i-a poruncit lui Eleazar, fiul lui Aaron, sã
punã cãdelniþele condamnaþilor în faþa jertfelnicului de aramã,
pentru ca ºi urmaºii sã afle ce s-a întîmplat cu aceºtia, putînd
astfel sã se convingã singuri de ce este în stare sã facã puterea lui
Dumnezeu. Alãturi de fiii sãi, Aaron ºi-a pãstrat demnitatea
preoþeascã, dovedind în faþa tuturora cã el o deþinea pe drept, nu
prin favoarea lui Moise, ci prin judecata Domnului.

Capitolul 4

1. Totuºi rãscoala nu s-a potolit pe deplin, ci a crescut ºi mai

mult, devenind mai dîrzã decît înainte. ªi pricina pentru care
situaþia se înãsprea de la o zi la alta, lãsa sã se întrevadã cã rãul
Pag. 110

nu se va curma repede, ci va dura multã vreme. Chiar dacã în

sufletele oamenilor stãruia convingerea cã nimic nu se petrecuse
fãrã voia lui Dumnezeu, ei nu doreau sã admitã decît cã Domnul
fãcuse aceasta de dragul lui Moise. Doar lui i se datora faptul cã
Dumnezeu Se aprinsese ºi-ªi revãrsase apriga mînie asupra lor,
nefiind chiar atît de lezat de jignirea celor pedepsiþi, cît mai ales
aþîþat de Moise împotriva lor. Chipurile, aceºtia pieriserã nu
pentru alt delict în afara celui de a fi fost prea zeloºi în cinstirea
ºi slujirea lui Dumnezeu. Prin stîrpirea atîtor bãrbaþi ºi a tuturor
oamenilor de vazã, Moise însuºi pedepsise poporul, pentru ca sã
nu-l mai tragã nimeni la rãspundere, iar fratelui sãu sã i se
confirme fãrã crîcnire preoþia. De acum încolo nimeni n-o va mai
rîvni cu ardoare, de vreme ce i-a vãzut pe alþii tîrîþi de ea în
prãpastie. În afarã de asta, pînã ºi rudele celor ce pieriserã
încintau poporul sã mai diminueze cumva trufia lui Moise: asta
poate sluji ºi la propria lui siguranþã.
2. Moise, care auzise cu mult înainte de tulburarea cuibãritã în
mijlocul mulþimii, s-a temut sã nu izbucneascã o nouã revoltã,
aducînd cu ea o mare nenorocire. A chemat deci poporul la o
adunare ºi i-a ascultat în liniºte pãsurile, fãrã a cãuta sã se
dezvinovãþeascã deloc, ca sã nu aþîþe ºi mai mult gloata. A cerut
fiecãruia dintre cãpeteniile de seminþie sã vinã cu un toiag pe care
sã fie scris numele seminþiei: preoþia o va dobîndi cel pe toiagul
cãruia κi va arãta Dumnezeu semnul Sãu. Propunerea fiind
unanim acceptatã, au fost aduse toiegele ºi Aaron a scris pe
toiagul sãu numele seminþiei lui Levi; Moise le-a strîns ºi le-a
depus în Tab er n aco l . Î n zi u a u r mãt o ar e, el a l u at d e acolo
toiegele; ele au putut fi lesne identificate, fiindcã aveau semne de
recunoaºtere din partea cãpeteniilor de seminþii care le aduseserã,
precum ºi a poporului. Celelalte arãtau la fel ca atunci cînd
fuseserã primite de Moise, în schimb pe toiagul lui Aaron puteau
fi vãzute ramuri, mlãdiþe ºi chiar fructe coapte. Erau migdale, cãci
din acest copac fusese fãcut toiagul. Uimiþi de noutatea acestei
minuni, evreii s-au lepãdat de ura pe care o purtau în aceeaºi
mãsurã faþã de Moise ca ºi faþã de Aaron, admirînd verdictul dat
de Dumnezeu în aceastã pricinã. De altfel, fiindcã nu puteau decît
sã aplaude hotãrîrea luatã de Dumnezeu, ei au recunoscut pe
deplin dreptul la preoþie al lui Aaron. Ales în 3 rînduri de cãtre
Dumnezeu ºi adeverit prin semne convingãtoare, el a rãmas
definitiv în aceastã funcþie: rãscoala evreilor, care dura de multã
vreme, a luat sfîrºit în felul acesta.
3. Moise scutise seminþia lui Levi de rãzboi ºi de expediþii
militare, dîndu-i menirea sã-L slujeascã pe Dumnezeu; dar, pentru
ca grijile traiului zilnic sã n-o facã sã-ºi neglijeze sacrele-i
îndeletniciri, el a poruncit evreilor ca atunci cînd, prin voinþa lui
Dumnezeu vor intra în stãpînirea þãrii Canaanului, sã distribuie
leviþilor 48 de cetãþi vestite ºi frumoase, repartizîndu-le cîte 2.000
de coþi din pãmîntul situat de jur împrejurul zidurilor de apãrare.
În afarã de asta a mai prescris poporului sã dãruiascã leviþilor ºi
preoþilor zeciuiala din recolta lui anualã. Iatã deci care sînt
lucrurile primite de aceastã seminþie de la popor. Am socotit
necesar sã tratez separat toate cele ce revin din astea numai
 Pag. 111

preoþilor.
4. Din cele 48 de oraºe ce le revin, leviþii trebuie sã le acorde
13, iar din zeciuiala pe care o obþin anual de la popor sã le cedeze
a 10-a parte. În afarã de asta, Moise a hotãrît ca poporul sã
dãruiascã lui Dumnezeu cele dintîi roade ale pãmîntului; din
rîndul patrupedelor care puteau fi sacrificate, primii nãscuþi, dacã
erau de parte bãrbãteascã, trebuiau sã fie daþi preoþilor, spre a fi
aduºi prinos, ca ei sã-i mãnînce împreunã cu familiile lor în
Oraºul sfînt. Privitor la dobitoacele, care potrivit legii, nu puteau
sluji drept hranã, proprietarii lor urmau sã plãteascã un siclu ºi
jumãtate, iar pentru primii nãscuþi ai oamenilor sã dea cîte 5 sicii.
Preoþilor le mai revenea pîrga de la tunsoarea oilor, iar la pisarea
boabelor de grîu sau la coacerea pîinii, se alegeau cu cîte o
prãjiturã. Cei ce se consacrau Domnului printr-un legãmînt, aºa
ziºii nazirei, care-ºi lãsau pãrul sã creascã în voie ºi se abþineau
de la vin, cînd se împlinea termenul afierosirii, obiºnuiau sã ofere
preoþilor pletele lor tunse. Aºijderea, cei ce se numeau corbani,
ceea ce în eleneºte înseamnã închinat Domnului, cînd doreau sã
se elibereze de slujba pe care ºi-o luaserã asupra lor, trebuiau sã
plãteascã preoþilor niºte bani: femeia cîte 30 de sicii, bãrbaþii însã
50 de sicii. Pe cei ce nu aveau de unde sã plãteascã atîþia bani,
preoþii puteau sã-i dezlege dupã cum gãseau de cuviinþã. Cine
înjunghia acasã pentru ospãþ, nu ca s-o aducã prinos, o vitã din
turma lui, avea datoria sã dea preoþilor mãruntaiele, pieptul ºi
ºoldul drept.
5. Astfel Moise a asigurat preoþilor venituri bogate, în afarã de
prinosurile pe care trebuia sã le aducã poporul pentru jertfele de
ispãºire, aºa cum am arãtat în cartea anterioarã. Din toate aceste
bunuri, preoþii trebuiau sã dea o parte slujitorilor casei, fiicelor
ºi soþiilor, cu excepþia jertfelor aduse pentru ispãºire, pe care
preoþii ºi membrii familiei de parte bãrbãteascã le mîncau în
templu, în aceeaºi zi. Dupã ce a dat aceste porunci în urma
înãbuºirii revoltei, Moise a purces la drum cu oastea întreagã,
sosind la hotarele Idumeei. Prin soli pe care i-a trimis regelui
idumeenilor, el i-a cerut îngãduinþa de a trece nestingherit prin
þara lui, dîndu-i asigurarea cã nu va avea de suferit nici un fel de
nedreptate sau pagubã; în afarã de asta, Moise a stãruit pe lîngã
el sã-i dea voie sã cumpere merinde pentru oaste; el s-a arãtat
gata sã plãteascã ºi apa de bãut, dacã regele poruncea aºa ceva.
Fãrã sã primeascã deloc propunerile solilor lui Moise, acesta nu
numai cã nu i-a permis sã-i strãbatã þara, ci ºi-a adus oastea în
calea lui Moise, ca sã-l împiedice, dacã ar fi încercat sã pãtrundã
cu de-a sila. Ca atare, Moise, fiindcã Dumnezeu îl îndemnase
printr-un rãspuns la întrebarea lui sã nu înceapã lupta, ºi-a retras
trupele, alegînd un drum ocolitor prin pustiu.
6. În vremea aceea, în al 14-lea an de la plecarea evreilor din
Egipt, la crai nou al lunii Xanthicos, a murit Maria, sora lui
Moise. A fost înmormîntatã cu multã strãlucire prin contribuþie
publicã pe coasta unui munte ce se numea Sin; dupã ce a purtat
doliu dupã ea vreme de 30 de zile, poporul a fost curãþat de Moise
în felul urmãtor. O junincã, neînvãþatã cu jugul sau cu muncile
cîmpului, fãrã nici o meteahnã trupeascã, în întregime roºcatã, a
Pag. 112

fost dusã puþin în afara taberei de cãtre Marele Preot, într-un loc
foarte curat, ºi înjunghiatã, iar cu sîngele ei, în care îºi înmuiase
degetul, stropea de 7 ori spre Tabernacolul Domnului. Apoi
întreaga junincã, aºa cum zãcea, cu pielea ºi mãruntaiele ei, a fost
arsã pe loc, în mijlocul flãcãrilor aruncîndu-se bucãþi de lemn de
cedru, împreuna cu isop ºi smocuri de lînã stacojie. Toatã cenuºa
era adunatã de un om neprihãnit ºi pusã într-un loc foarte curat.
Presãrînd cu ramuri de isop puþinã spuzã într-un izvor ºi turnînd
niscaiva cenuºã în apã, cei pîngãriþi de un mort se stropeau cu ea
în a 3-a ºi a 7-a zi ºi astfel se puteau socoti purificaþi. Aceastã
datinã a fost orînduitã de Moise ºi pentru viitor, atunci cînd evreii
vor fi ajuns în Þara Fãgãduinþei.
7. Dupã ce ºi-a curãþat astfel oastea, care deplîngea moartea
surorii cãpeteniei lor, Moise a condus întregul ei convoi prin
mijlocul pustiului ºi al Arabiei. Odatã sosit la locul socotit de
arabi propria lor capitalã, care s-a chemat odinioarã Arce, iar
acum se numeºte Petra, înconjurat fiind de un munte înalt, Aaron
s-a urcat pe piscul lui, întrucît Moise îi prevestise cã va muri în
curînd. Sub privirile oºtirii, cãci muntele era povîrnit, el ºi-a
dezbrãcat veºmîntul de Mare Preot ºi l-a transmis lui Eleazar, fiul
sãu, cãruia prin vîrsta ce o avea, îi revenea prerogativa preoþiei.
Aaron s-a stins din viaþã în vãzul mulþimii, murind în acelaºi an
în care s-a sfîrºit ºi sora lui, la vîrsta de 123 de ani. Ziua morþii
lui a cãzut de crai nou, la începutul lunii pe care atenienii o
numesc Hecatombaion, macedonenii, Loos, iar evreii, Abba.

Capitolul 5

1. La încheierea doliului, cînd poporul a jelit mortul vreme de

30 de zile, Moise a plecat cu oastea de acolo ºi a înaintat cu
tabãra pînã la fluviul Arnon, care izvorãºte din munþii Arabiei ºi
s t r ãb at e î n t r e g u l p u s t i u s p r e a s e v ãr s a î n L acu l A s f al t at ,
despãrþind þara moabiþilor de cea a amoriþilor. Pãmîntul acesta
este fertil ºi produce destule roade, dovedindu-se în stare sã
hrãneascã o mulþime de oameni. Moise a trimis soli la Sichon,
regele þinutului, ºi l-a rugat sã îngãduie propriei oºtiri trecerea
prin þara lui, cu acordarea garanþiilor pe care le cerea, cã nu i se
vor face nedreptãþi, nici ogoarele, nici locuitorii ce i se supuneau
neavînd nimic de suferit. Solii propuneau sã cumpere de la el cele
necesare traiului zilnic, dornici sã li se vîndã pînã ºi apa. Dar
Sichon le-a interzis sã-i strãbatã þara, aducîndu-ºi mulþimea
oºtilor înarmate, ºi s-a grãbit sã-i împiedice pe evrei sã treacã
fluviul Arnon.
2. Cînd a vãzut ostilitatea cu care l-au întîmpinat amoreii,
Moise a socotit cã nu trebuie sã le îndure purtarea dispreþuitoare,
ci sã-i dezmorþeascã pe evrei din lîncezeala lor, ca sã-i scoatã din
nevoile datoritã cãrora fuseserã împinºi sã se rãzvrãteascã,
întrebîndu-L pe Dumnezeu dacã poate sã-i înfrunte cu armele.
Deoarece Domnul nu numai cã i-a îngãduit, ci i-a ºi promis
victoria, el s-a pregãtit încrezãtor de luptã, ºi-a îmbãrbãtat oºtenii,
î n d emn î n d u - i s ã- º i p o t o l e a s c ã s et ea d e r ãzb o i acu m, cî n d
Dumnezeu le îngãduia sã facã acest lucru. Primind bucuroºi ceea
 Pag. 113

ce-ºi doreau, evreii ºi-au înºfãcat numaidecît armele, grãbiþi sã se

avînte în bãtãlie. De îndatã ce aceºtia s-au nãpustit asupra lor,
amoreii n-au mai fost aºa siguri de ei, fiind cuprinºi de fricã la
vederea evreilor; oastea lor, care mai înainte se dovedise atît de
curajoasã, acum s-a arãtat înspãimîntatã. Ei n-au cutezat sã reziste
primei ciocniri ºi sã facã faþã asaltului evreilor, ci le-au întors
spatele, convinºi cã în felul acesta vor scãpa teferi mai degrabã
decît în încleºtarea luptei. Se încredeau mult în oraºele lor
întãrite, dar, încolþiþi cum erau, ele nu le aduceau oricum nici un
folos. Atunci cînd i-au vãzut cã bãteau în retragere, evreii au
pornit numaidecît în urmãrirea duºmanilor, le-au destrãmat
rîndurile, sãdind spaima în mijlocul lor. Unii dintre ei, dupã
spulberarea oºtirii, au fugit înapoi, înspre oraºele proprii. Evreii
se arãtau necruþãtori ºi neosteniþi în urmãrirea lor, tocmai ei, care
mai înainte oboseau repede, dovedind de astã datã o rezistenþã
deosebitã, întrucît erau iscusiþi prãºtiaºi ºi pricepuþi în aruncarea
suliþelor la distanþã, datoritã armamentului uºor, posedînd ºi o
mare agilitate, evreii îi prindeau din urmã pe fugari, iar pe
duºmanii pe care, din pricina distanþei, nu-i puteau lua prizonieri,
îi ucideau cu praºtiile sau cu suliþele lor. Mulþi duºmani au fost
mãcelãriþi, iar pe cei urmãriþi îi chinuiau rãnile primite în luptã.
Setea îi tortura mai mult decît adversarii înºiºi, cãci era în toiul
verii ºi mulþi dintre ei, tînjind amarnic dupã apã, zoreau în cete
mari spre fluviu, unde erau înconjuraþi de evrei, toþi fiind rãpuºi
cu ajutorul suliþelor ºi al sãgeþilor þintite asupra lor. Regele
Sichon a pierit ºi el în luptã. Evreii îi despuiau pe cei morþi ºi se
alegeau cu pradã bogatã; þara le dãruia roade din belºug, fiindcã
o mare parte a recoltei rãmãsese nestrînsã pe lanuri. De altfel,
oºtenii cutreierau pretutindeni fãrã teamã, îi capturau pe toþi cei
ce se purtau ca niºte duºmani, luînd ca pradã bucatele. Nimeni nu
le mai aþinea calea, întrucît cei ce erau în stare sã mînuiascã
armele cãzuserã în cursul bãtãliei. Astfel s-a abãtut nãpasta asupra
amoreilor, fiindcã nu chibzuiserã adînc, nici nu s-au arãtat
luptãtori destoinici. Evreii au pus deci stãpînire pe þara lor. Ea
este situatã între 3 fluvii, aidoma unei insule: Arnonul îi slujeºte
drept hotar la miazãzi, îl mãrgineºte spre miazãnoapte Iabachul,
care se varsã în fluviul Iordan, pierzîndu-ºi astfel numele. Cea
de-a 3-a laturã a þãrii, înspre apus, se învecineazã cu Iordanul.
3. În vreme ce se petreceau aceste fapte, Og, regele din Galad
ºi Gaulanitis, s-a pus în fruntea oºtirii sale, grãbit sã vinã în
ajutorul lui Sichon, care-i era prieten ºi aliat; deºi primise vestea
cã acesta fusese deja ucis, a þinut totuºi sã lupte cu evreii, fãrã sã
se îndoiascã deloc cã-i va birui, dorind sã le punã la încercare
vitejia. Speranþele sale au fost amarnic înºelate: a cãzut el însuºi
în luptã ºi întreaga lui oaste a fost nimicitã. Moise a trecut
dincolo de fluviul Iabach, a strãbãtut regatul lui Og, i-a ruinat
oraºele, omorînd pe toþi cei aflaþi între zidurile lo r, car e- i
întreceau în avuþii pe locuitorii întregului þinut prin rodnicia
ogoarelor ºi prin bogãþiile deþinute de ei. Og avea atîta mãreþie ºi
frumuseþe cum rar s-au mai vãzut. El era un bãrbat ºi din cale
afarã de viteaz, aºa cã isprãvile sale corespundeau cu propria
staturã ºi strãlucire. Despre puterea ºi uriaºa-i staturã ne putem
Pag. 114

face o pãrere dupã patul care a fost luat pradã în palatul sãu din
regescul oraº Rabatha: era fãcut din fier ºi mãsura în lãþime 4
coþi, iar în lungime de douã ori pe atît, plus încã un cot. Cãderea
regelui a adus evreilor nu numai avantaje imediate, cãci moartea
lui le-a dat mari speranþe de viitor. Fiindcã au cucerit 60 de oraºe
bine întãrite, aflate sub stãpînirea lui, ei au obþinut ºi multã pradã
de rãzboi, atît pentru proprietatea obºteascã, cît ºi pentru fiecare
în parte.

Capitolul 6

1. Ducîndu-ºi oastea înspre Iordan, Moise ºi-a instalat tabãra

în marea cîmpie din þinutul situat în faþa Ierihonului. Acesta este
un oraº foarte bogat, unde cresc din belºug palmieri ºi tufe de
balsam. Israeliþii începuserã sã aibã prea mare încredere în
puterea lor, simþindu-se cuprinºi de o arzãtoare sete de luptã.
Dupã ce mai întîi, vreme de cîteva zile, a înjunghiat animalele
pentru jertfe de mulþumire aduse lui Dumnezeu ºi a îmbiat
poporul la ospeþe, Moise a trimis o parte a trupelor sale înspre
þara madianiþilor, ca s-o devasteze ºi sã-i cucereascã oraºele.
Motivul pentru care a izbucnit acest rãzboi va fi expus în cele ce
urmeazã.
2. Cînd a vãzut cît a crescut puterea israeliþilor, Balac, regele
moabiþilor, unit printr-o pãrinteascã prietenie ºi strînse legãturi cu
madianiþii, a fost profund îngrijorat ºi de soarta propriului sãu
regat, fiin d cã n - av ea d e u n d e s ã º t i e cã printr-o poruncã a
Domnului, israeliþii nu aveau voie sã cucereascã altã þarã, dupã ce
vor fi intrat în stãpînirea Canaanului. S-a hotãrît aºadar, dovedind
mai multã grabã decît înþelepciune, sã-i loveascã cu uneltiri ºi
vicleºuguri. N-a socotit cã era înþelept sã-i atace fãþiº pe cei ce
trãseserã mai multe învãþãminte din succesele dobîndite, decît din
nenorocirile îndurate de ei, urmãrind doar, cît îi stãtea în putinþã,
sã-i împiedice pe evrei sã devinã mai puternici ºi în acest scop a
trimis niºte soli la madianiþi. Deoarece dincolo de Eufrat trãia un
anume Balaam, vestit prezicãtor cu care aveau relaþii preieteneºti,
madianiþii au trimis ºi niºte oameni de vazã împreunã cu solii lui
Balac, spre a încerca sã-l convingã pe profet sã-i blesteme pe
israeliþi. Acesta s-a arãtat primitor cu vizitatorii lui, ºi dupã ce i-a
ospãtat, a cerut sfatul lui Dumnezeu, dacã sã asculte sau nu
cererile madianiþilor. Fiindcã Domnul S-a împotrivit, el s-a întors
la oaspeþii sãi ºi le-a explicat, cu pãrere de rãu, cã nu putea sã le
satisfacã dorinþele, cãci nu-i îngãduia acest lucru Dumnezeu,
cãruia Îi datora toatã faima sprijinitã pe prezicerile ºi profeþiile
sale. Le-a spus cã oastea pe care doreau ei s-o afuriseascã îi era
nespus de dragã lui Dumnezeu. I-a sfãtuit totodatã, din acest
motiv, sã se îndrepte spre israeliþi ºi sã se fereascã de orice
vrãjmãºie faþã de ei. Dupã ce a grãit astfel, s-a despãrþit de solii
veniþi sã-l întîlneascã.
3. La stãruinþele ºi mai mari ale lui Balac, care le-a fãcut
strãlucite promisiuni, madianiþii au trimis repede o altã solie la
Balaam. Dornic sã le îndeplineascã dorinþa, acesta a cerut iarãºi
sfatul lui Dumnezeu. Supãrat de faptul cã era pus din nou la
 Pag. 115

încercare, Domnul a poruncit prezicãtorului sã nu se

împotriveascã cer er i i solilor. Nebãnuind deloc cã porunca
Domnului era amãgitoare, el a plecat împreunã cu solii. Dar pe
drum, într-un loc strîmt, cu ziduri de împrejmuire în ambele pãrþi,
le-a aþinut calea îngerul Domnului, iar asina pe spinarea cãreia
cãlãtorea Balaam, simþind în preajmã Duhul lui Dumnezeu, s-a
abãtut din cale spre celãlalt zid, fãrã sã-i pese de loviturile
primite de la Balaam, fiindcã-i vãtãmase piciorul la izbirea lui de
îngrãditurã. Dar cum îngerul rãmãsese pe loc ºi asina se prãvãlise
sub ploaia de lovituri, Domnul a înzestrat-o cu grai omenesc, spre
a-l certa pe Balaam pentru cã o nedreptãþea: deºi nu-i dãduse nici
un prilej sã se plîngã de serviciile ei din trecut, acum o snopea în
bãtaie, nepricepînd cã Domnul voia sã-l împiedice sã facã hatîrul
celor cãtre care se îndreptau de zor. Balaam a rãmas uimit ºi
tulburat de omenescul glas al asinei sale, dar l-a cuprins spaima
cînd i s-a arãtat îngerul Domnului, care la rîndul sãu l-a dojenit
pentru faptul cã-ºi bãtuse asina, fiindcã vita nu avea nici o vinã,
el însuºi cãutînd sã-l scuteascã de aceastã cãlãtorie fãcutã
împotriva voinþei lui Dumnezeu. Speriat, Balaam a vrut sã se
întoarcã din drum. Dar Domnul l-a îndemnat sã meargã mai
departe, cu condiþia sã-i transmitã lui Balac veºtile pe care El i le
va inspira.
4. Dupã ce Domnul i-a dat aceastã poruncã, prezicãtorul a
ajuns la Balac. Regele l-a întîmpinat cu cinste ºi Balaam i-a cerut
apoi sã-l ducã pe un munte de unde sã poatã zãri cu ochii lui
tabãra evreilor. Balac însuºi s-a arãtat gata sã-l însoþeascã pe
prezicãtor, cu alaiul sãu regesc, pe un munte care se înãlþa
deasupra capetelor lor, la distanþã de 60 de stadii de tabãra
evreilor. De îndatã ce i-a vãzut, prezicãtorul i-a cerut regelui sã
ridice 7 altare, îngrijindu-se sã-i procure tot atîþia tauri ºi berbeci.
Regele s-a grãbit sã-i îndeplineascã voia ºi Balaam a adus jertfã
arderea de tot, ca sã întrezãreascã dacã israeliþii vor da semne de
plecare. Apoi a vorbit în felul urmãtor: Fericit popor, cãruia
Dumnezeu i-a hãrãzit sã se bucure de uriaºe bogãþii, arãtîndu-Se
dornic sã-i fie aliat ºi cãlãuzitor în toate faptele sale! De bunã
seamã, nu afli pe faþa pãmîntului un alt popor în stare sã te
egaleze sau sã-þi stea aproape prin virtutea ºi prin înclinarea lui
numai spre faptele bune ºi cinstite, urmînd sã laºi moºtenire toate
acestea copiilor tãi, care vor fi mai fericiþi decît pãrinþii lor. Din
puzderia de oameni, doar cu voi Se aratã Dumnezeu milostiv ºi
deosebit de darnic, ºi de aceea dintre toate fãpturile luminate de
soare, sînteþi cei mai norocoºi. Veþi pune stãpînire pe aceastã þarã
fãgãduitã vouã ºi cei ce vin dupã voi o vor pãstra în vecii vecilor,
faima numelui lor umplînd întregul pãmînt ºi întinderea mãrii.
Veþi popula lumea ºi fiecare colþ al pãmîntului va fi locuit de
urmaºii voºtri. Nu te minuna, oaste fericitã, de faptul cã
trãgîndu-te dintr-un singur strãmoº, ai ajuns atît de numeroasã!
Chiar dacã acum Canaanul nu vã va primi în numãr prea mare,
aflaþi cã în viitor întreaga lume vã va sluji drept lãcaº pentru
totdeauna: veþi ajunge sã fiþi mai mulþi decît stelele cerului, trãind
ºi în insule ºi pe continent. Chiar ºi dupã ce veþi fi devenit atît de
numeros, ºi Dumnezeu nu Se va osteni mai puþin sã vã dãruiascã
Pag. 116

din belºug toate avuþiile în timp de pace, iar în timp de rãzboi,

victoria ºi puterea. Duºmanii vor avea arzãtoarea dorinþã de a se
lupta cu voi ºi în cutezanþa lor vã vor aþîþa sã puneþi mîna pe
arme. Nu se vor mai întoarce biruitori acasã, ca de obicei, nici
nu-ºi vor mai mãguli copiii ºi soþiile. Providenþa divinã v-a
înzestrat cu acea bãrbãþie care se simte în stare sã-i coboare pe cei
mari ºi sã-i înalþe pe cei sãrmani!
5. Acestea le-a prezis profetul cãzut în extaz ºi adînc pãtruns
de suflul Domnului. Dar Balac ºi-a ieºit din fire ºi l-a învinuit cã
a încãlcat învoiala, întrucît primise strãlucite daruri de la aliaþii
lui. El, care venise sã-i blesteme pe duºmani, acum îi preamãrea
ºi-i cinstea ca pe cei mai norocoºi dintre muritori. Balaam i-a
rãspuns însã astfel: O, Balac, cumpãneºte bine lucrurile, dacã stã
în puterea noastrã sã spunem sau sã trecem ceva sub tãcere atunci
cînd sîntem pãtrunºi de suflul divin. Cãci prin noi rosteºte El ceea
ce crede de cuviinþã, fãrã ca singuri sã ºtim ceva dinainte. Þinînd
b i n e m i n t e î n c e s c o p m - a þ i ch emat ai ci cu at î t a z e l , t u º i
madianiþii, eu am avut intenþia sã-þi satisfac pe deplin dorinþele.
Dar am fost nevoit sã ascult mai mult de Dumnezeu decît de voi,
pe placul cãrora voiam sã fiu. Cu totul neputincioºi sînt cei ce
doar prin ei înºiºi vor sã prezicã viitorul oamenilor; aceºtia nu
spun ceea ce le-a încredinþat Dumnezeu, ci se pun de-a curmeziºul
vrerii sale. De îndatã ce suflul divin ne invadeazã pieptul, nu mai
dãm glas propriilor noastre gînduri. N-am avut deloc intenþia sã
preamãresc aceastã oaste, nici sã înºir bunurile pe care Domnul
plãnuieºte sã le împartã urmaºilor ei. Dumnezeu, care îi
binecuvînteazã ºi Se strãduieºte sã le dea o viaþã fericitã, precum
ºi o slavã nepieritoare, El Însuºi mi-a inspirat aceste cuvinte,
fãcîndu-mã sã vorbesc dupã voinþa Lui. Acum însã, fiindcã þin
nespus de mult sã fiu pe placul madianiþilor, de vreme ce nu se
cuvine sã le resping rugãminþile, haide sã înãlþãm noi altare ºi sã
aducem jertfe aidoma celor dinainte, poate cã Îl vom putea
îndupleca pe Dumnezeu, astfel ca El sã-mi dea îngãduinþa sã
blestem acest popor! Balac s-a învoit sã facã acest lucru, dar ºi la
cea de-a 2-a jertfã, Dumnezeu n-a admis ca israeliþii sã fie
blestemaþi; ºi la cea de-a 3-a jertfã, dupã ridicarea altui rînd de
altare, Balaam n-a putut nici de aceastã datã sã-i blesteme pe
israeliþi, ci a cãzut cu faþa la pãmînt, prezicînd ce soartã vor avea
regii ºi oraºele vestite, dintre care unele nu erau încã locuite,
precum ºi cele ce li s-au întîmplat oamenilor, pe uscat ºi pe mare,
din veacurile trecute pînã în zilele noastre. Deoarece toate s-au
petrecut potrivit profeþiilor Sale, se poate deduce cã ºi prezicerile
pentru vremurile care vor veni se vor adeveri de asemenea.
6. Indignat de faptul cã israeliþii nu fuseserã blestemaþi, Balac
l-a trimis înapoi pe Balaam fãrã sã-i arate semne de cinstire. Cînd
a fost gata sã plece la drum ºi sã treacã Eufratul, el l-a chemat pe
Balac ºi pe fruntaºii madianiþilor ºi le-a spus: Balac ºi voi,
madianiþii care sînteþi de faþã! Trebuie sã vã arãt bunãvoinþa mea
chiar ºi în pofida voinþei lui Dumnezeu. Neamul evreilor nu va fi
rãpus vreodatã în întregime nici de rãzboi, nici de ciumã, nici de
lipsa roadelor pãmîntului, nici de vreo altã nenorocire
neaºteptatã! Providenþa divinã îl apãrã de orice rãu ºi nu îngãduie
 Pag. 117

sã se abatã asupra lui nici un dezastru care sã-l nimiceascã. Pentru

scurtã vreme, el va avea de îndurat chinuri ºi necazuri de care va
fi oprimat ºi aºternut la pãmînt, dar dupã aceea se va revigora,
umplînd iarãºi de spaimã pe cei care i-au pricinuit daune. Voi
însã, dacã vreþi sã obþineþi oarecare izbînzi de scurtã duratã
asupra lor, vã veþi atinge þelul fãcînd urmãtorul lucru. Pe fiicele
voastre cele mai chipeºe, în stare prin drãgãlãºenia lor sã asalteze
ºi sã biruie timiditatea privitorilor, înzestraþi-le cu cele mai alese
podoabe ºi gãteli femeieºti, apoi sã le trimiteþi în preajma taberei
evreilor, spre a fi vãzute de ei, atrãgîndu-le atenþia sã se arunce
fãrã multe nazuri în braþele celor ce le doresc. De îndatã ce îi vor
vedea robiþi de simþuri ºi cãzuþi în mrejele lor, ele sã dea impresia
cã vor s-o ia la fugã. În faþa tinerilor care le vor ruga sã rãmînã,
sã nu cedeze mai înainte de a-i convinge ca, pãrãsind legile
strãmoºeºti ºi cinstirea lui Dumnezeu, autorul acestora, sã se
închine zeilor veneraþi de madianiþi ºi moabiþi. În felul acesta
tinerii îºi vor atrage mînia lui Dumnezeu! Dupã ce le-a fãcut
aceastã propunere, Balaam a purces la drum.
7. Madianiþii ºi-au trimis fiicele aºa cum fuseserã sfãtuiþi, iar
tinerii evrei s-au lãsat cuceriþi de frumuseþea acestora; intrînd în
vorbã cu ele, le-au rugat stãruitor sã nu-i priveze de frumuseþea
lor ºi de desfãtarea credincioaselor legãturi de dragoste. Fetele
le-au ascultat cu plãcere vorbele ºi ºi-au dat consimþãmîntul. Cînd
i-au vãzut pe flãcãi cãzuþi în laþul iubirii lor ºi cuprinºi de
vîlvãtaia patimii, acestea s-au hotãrît sã se întoarcã. Pregãtirile de
plecare ale fetelor i-au umplut de o adîncã descurajare pe tinerii
care le-au rugat stãruitor sã nu-i pãrãseascã, ci sã le fie soþii
legitime, urmînd ca ele sã devinã stãpîne peste întreaga lor avuþie.
Ei îºi pecetluiau propunerile prin jurãminte de credinþã ºi-L luau
pe Dumnezeu drept chezaº al promisiunilor lor, cãutînd ca prin
lacrimi ºi prin toate mijloacele pe care le aveau la îndemînã sã
stîrneascã mila fetelor. Cum ºi-au dat seama cã ei erau robiþi de
patima iubirii º i s t r î n s î n cãt u º aþ i , aces t ea au început sã le
vorbeascã astfel:
8. Noi avem, tineri neasemuiþi, ºi casã, ºi patrie, sîntem stãpîne
pe mari avuþii ºi nu tînjim dupã bunãtatea ºi dragostea pãrinþilor
sau rudelor noastre. Nu pentru cã am duce lipsã de aºa ceva am
venit sã stãm de vorbã cu voi, nici nu ne-am plecat urechile la
rugile voastre ca sã tragem foloase de pe urma frumuseþii trupeºti,
ci doar pentru cã vã socotim niºte bãrbaþi de ispravã ºi de cuvînt
v-am cãutat prieteºugul ospeþiei, dînd curs dorinþelor voastre. Iar
acum, fiindcã susþineþi cã ne iubiþi atît de mult, fiind foarte
întristaþi de faptul cã vrem sã vã pãrãsim, noi nu sîntem
potrivnice rugãminþilor voastre, ci ne arãtam gata sã vã primim
dovezile de fidelitate, singurele de care meritã sã þinem seama ca
sã vã devenim cu dragã inimã soþii legitime pe viaþã. Cãci ne
temem ca, sãturîndu-vã curînd de legãturile dintre noi, nu cumva
sã ne trimiteþi acasã la pãrinþi, împovãrate de ocãri ºi ruºine. Vã
cerem iertare dacã noi vrem sã ne ferim astfel de primejdia ce ne
paºte! Cînd tinerii le-au promis cã le vor da întreaga chezãºie pe
care ºi-o doresc, fiindcã ei nu pot renunþa la iubirea pe care le-o
p o a r t ã, f et el e au ad ãu g at u r mãt o ar el e v o r b e: D eo ar ece v ã
Pag. 118

pronunþaþi astfel în favoarea noastrã, dar aveþi alte obiceiuri ºi

duceþi o viaþã cu totul diferitã de a noastrã, hrãnindu-vã cu
mîncãruri aparte, nici mãcar bãuturile nefiind aidoma cu ale
celorlalþi, se cuvine sã-i cinstiþi pe zeii noºtri, cîtã vreme doriþi sã
trãim împreunã. Nu existã nici o altã dovadã mai convingãtoare
a iubirii voastre, ºi în prezent, ºi în viitor, decît aceea de a vã
închina la aceiaºi zei, alãturi de noi. N-o sã vã dezaprobe nimeni
gestul de a venera zeii din þara în care tocmai aþi descins, mai ales
cã zeii noºtri sînt cinstiþi de toate popoarele, pe cînd la zeul
vostru nu se mai închinã altcineva! Se cuvine - le-au mai spus
fetele - ca ei sã îngenuncheze în faþa aceloraºi zei la care se roagã
cu toþii, sau sã-ºi caute o altã þarã, unde sã-ºi ducã viaþa dupã
propriile lor datini.
9. Aceastã cuvîntare a plãcut foarte mult tinerilor orbiþi de
iubire, ceea ce i-a înduplecat sã se închine în faþa cererii fetelor
ºi sã încalce obiceiurile strãbune, ºi de vreme ce acum credeau în
mai mulþi zei, le ºi aduceau jertfe dupã datina acelor popoare, se
ospãtau cu mîncãruri strãine, ºi fãcînd toate dupã cum le dictau
femeile, s-au abãtut de la legea lor. Cutezanþa tinerilor s-a
rãspîndit iute în întreaga oaste, astfel cã mocnea o revoltã mai rea
decît cea dinainte, întrezãrindu-se primejdia ca orînduielile
strãbunilor sã fie uitate. Cum a dat de gustul obiceiurilor strãine,
tineretul le-a îmbrãþiºat cu o rîvnã nesãþioasã; pînã ºi fruntaºii
poporului, care se puteau mîndri cu virtutea înaintaºilor lor, au
fost atinºi ºi ademeniþi de aceastã molimã.
10. ªi Zambrias, cãpetenia seminþiei lui Simeon, trãia cu
madianita Chosbia, fiica lui Sur, un bãrbat ce se trãgea din
familia regalã a acelui popor, ºi de dragul femeii dispreþuia
poruncile lui Moise, spre a se deda plãcerilor, fãrã sã mai aducã
jertfe dupã datina pãrinteascã, luîndu-ºi o soþie de alt neam. Pus
în faþa faptului împlinit ºi temîndu-se ca din el sã nu decurgã un
rãu mai mare, Moise a chemat poporul la adunare. În învinuirile
sale n-a rostit însã nici un nume, fiindcã nu voia sã-i
dezamãgeascã pe cei ce greºeau pe ascuns ºi mai erau în stare sã
se îndrepte. El le-a spus cã au fãcut ceva ce atrage ºi asupra lor,
ºi asupra strãmoºilor, ruºinea ºi dispreþul, prin faptul cã au
p r ef er at s ã d ev i n ã r o b i i p atimilor, în loc s ã- l s l u j eas cã p e
Dumnezeu ºi sã trãiascã dupã legile Sale. Se cuvine totuºi dacã au
în vedere propriul lor bine, sã se cãiascã ºi sã creadã cã pot sã-ºi
dovedeascã tãria sufleteascã, nu prin dispreþuirea legilor, ci prin
strunirea pornirilor rele. În afarã de asta, a susþinut lipsa de noimã
a faptului cã în pustiu evreii au dus o viaþã cumpãtatã, iar acum,
cînd trãiesc în atîta belºug, au luat-o razna - ºi ceea ce au agonisit
ei prin îndurarea lipsurilor, irosesc prin exces el e l or. Prin
asemenea vorbe s-a strãduit Moise sã schimbe în bine tineretul ºi
sã-l facã sã se cãiascã pentru greºelile lui.
11. S-a ridicat însã Zambrias ºi a zis: Trãieºte chiar tu, Moise,
dupã legile tale, pentru care te zbaþi atîta, dîndu-le ºi mai multã
tãrie prin intrarea lor în obiºnuinþã. Dacã lucrurile n-ar sta aºa,
atunci te-ai fi cãit demult ºi ai fi învãþat cã nu poþi sã-i amãgeºti
cu vorbe goale pe evrei, fãrã nici o primejdie. Eu unul, nu mã voi
supune dispoziþiilor tale, pe care le dai în chip tiranic! Pînã
 Pag. 119

acuma n-ai urmãrit nimic altceva, sub pretextul legilor date de

Dumnezeu, decît sã ne înrobeºti, asigurîndu-þi domnia prin
felurite ºiretlicuri. Tu ne-ai rãpit tocmai ceea ce este propriu unui
popor liber ºi dornic de libertate, care nu recunoaºte nici un
stãpîn deasupra lui. Într-o mãsurã mai mare decît egiptenii ne
asupreºte un om care pune sub constrîngerea legii tot ceea ce de
bunãvoie vrem noi sã facem, pretinzînd apoi sã ne ºi pedepseascã.
Mai degrabã meriþi chiar tu pedeapsa pentru cã dai în lãturi
lucrurile pe care ceilalþi oameni le socotesc bune ºi ai orînduit
toate astfel încît, în pofida consimþãmîntului lumii întregi, sã
dãinuie neghiobia ta. Ceea ce am fãcut acum nu mi se pare
nedrept ºi nu mã sfiesc deloc sã recunosc deschis acest lucru. Eu
am luat de soþie, aºa cum ai spus, o femeie strãinã, primeºte
aceastã mãrturisire de la mine ca de la un om liber, care nu are
nici o intenþie sã ascundã ceva. Eu aduc jertfe zeilor, fiindcã
pentru mine jertfa e o îndatorire; nici nu mi se pare drept, de
vreme ce atîtea drumuri duc spre adevãr, sã-mi sãdesc speranþa,
în chip trainic, pe un singur om. Nu se poate fãli nimeni cã are un
discernãmînt mai mare decît mine în treburile care mã privesc
personal!
12. Dupã ce Zambrias a vorbit astfel despre propriile sale
delicte ca ºi despre cele comise de alþii, poporul a pãstrat tãcerea,
aºteptînd cu încordare ce se va mai întîmpla. Dar legiuitorul nu
s-a arãtat dispus sã continue disputa, ca sã nu-l întãrîte pe
temerarul bãrbat. De fapt, Moise se temea ca nu cumva mulþi alþii
sã se lase atraºi de cutezãtoarele sale vorbe, aþîþînd poporul la
revoltã. Aºa cã adunarea s-a împrãºtiat. Poate cã rãul s-ar fi
rãspîndit ºi mai mult dupã aceea, dacã n-ar fi survenit între timp
moartea lui Zambrias, în felul urmãtor. Fineas era un bãrbat care
se afla în fruntea celorlalþi tineri prin calitãþile sale ºi se distingea
printre toþi cei de-o vîrstã cu el mai ales prin rangul ocupat de
tatãl lui, fiind fiul Marelui Preot Eleazar ºi nepotul dupã frate al
lui Moise. Pe el l - a s u p ãr at foarte mult agitaþia stîrnitã de
Zambrias ºi mai înainte ca prin nepedepsirea ei, nelegiuirea sã
ajungã din ce în ce mai sfidãtoare, a vrut sã-i cearã socotealã prin
t ãr i a b r aþ u l u i s ãu , î mp i ed i cî n d as t f el ca n ed r ep t at ea s ã s e
rãspîndeascã în rîndul multora, deoarece fãptaºii rãmîneau
nevãtãmaþi. Acest Fineas era înzestrat cu atîta cutezanþã
sufleteascã ºi cu o neasemuitã putere trupeascã, încît în orice
acþiune primejdioasã pe care o întreprindea, nu se oprea pînã n-o
ducea la capãt, dobîndind o victorie deplinã. A nãvãlit aºadar în
cortul lui Zambrias ºi i-a strãpuns cu lancea pe el, precum ºi pe
Chosbia, omorîndu-i pe loc. Toþi tinerii care nãzuiau spre virtute
ºi þinteau sã-ºi apere cinstea, au urmat curajoasa pildã a lui Fineas
ºi i-au ucis pe cei vinovaþi de pãcatul lui Zambrias. Astfel, mulþi
dintre cei care au încãlcat legea au pierit datoritã destoiniciei
acelor tineri. Ceilalþi au fost seceraþi de ciumã, molimã trimisã de
Dumnezeu asupra lor. Acelaºi sfîrºit l-au avut ºi rudele, care în
loc sã-i stînjeneascã în înfãptuirea nelegiuirii, i-au îmboldit spre
ea, fiind socotiþi de Dumnezeu pãrtaºi la crima lor. Au fost rãpuºi
de-a valma în acest mãcel nu mai puþin de 24.000 de oameni.
13. Aceasta a fost ºi pricina pentru care Moise, cuprins de
Pag. 120

mînie, ºi-a trimis oastea sã-i stîrpeascã în întregime pe madianiþi.

Despre aceastã expediþie vã voi vorbi în curînd, dupã ce mai întîi
vom duce la capãt povestirea de unde am întrerupt-o. Nu mi se
pare drept sã trec cu vederea dezinteresul pe care l-a dovedit în
aceastã privinþã legislatorul nostru, neaducîndu-ºi lauda cuvenitã.
E vorba de Balaam, cel chemat de madianiþi sã-i blesteme pe evrei
ºi împiedicat de pronia divinã sã facã acest lucru, totuºi autorul
sfatului pe care l-a aplicat duºmanul, încît puþin a lipsit ca
întregul popor sã se înstrãineze d e cr ed i n þ a s t r ãmo º eas cã,
punîndu-se la îndemîna molimei superstiþiilor deºarte. Moise i-a
fãcut marea cinste sã treacã în scrierile sale prezicerile lui
Balaam; deºi i-ar fi fost uºor sã-ºi însuºeascã întreaga lui faimã,
nefiind nici un martor care sã-l învinuiascã de înºelãciune. I-a
înfãþiºat astfel mãrturisirile ºi i-a pãstrat amintirea în cãrþile lui.
Dar, în aceastã privinþã, fiecare poate sã creadã ce vrea.

Capitolul 7

1. Datoritã motivelor înºirate mai înainte, Moise a trimis în

þara madianiþilor o oaste alcãtuitã din 12.000 mii de oameni aleºi
în mod egal din fiecare seminþie în parte, iar drept comandant al
lor l-a numit pe Fineas, deja menþionat de noi, cel care a luat sub
ocrotirea lui legile evreieºti ºi i-a aplicat pedeapsa cu moartea lui
Zambrias, fiindcã nu þinuse seama de ele. Cînd a primit vestea cã
oastea a pornit în marº împotriva lor, aflîndu-se nu prea departe,
madianiþii ºi-au strîns trupele laolaltã ºi au ocupat intrãrile
propriilor þinuturi, în aºteptarea sosirii duºmanilor. Cum au ajuns
unii în faþa altora, s-a ºi dezlãnþuit bãtãlia ºi au cãzut în luptã atît
de mulþi madianiþi încît nici nu puteai sã-i socoteºti, alãturi de ei
fiind ºi toþi regii lor. Ei erau în numãr de 5: Oeus ºi Sur, apoi
Robe ºi Ur, iar al 5-lea, Rekem, de la care îºi trãgea numele
principalul oraº al þãrii Arabiei. El se cheamã, dupã regele arab
care l-a întemeiat, Arekema, în vreme ce grecii îi spun Petra.
Dupã ce au fost puºi pe fugã luptãtorii, evreii au prãdat þinuturile
lor: s-au ales cu prãzi multe ºi au ucis locuitorii împreunã cu
femeile, necruþînd decît fetele, aºa cum îi poruncise Moise lui
Fineas. Acesta s-a întors cu oastea lui, care nu suferise nici o
pierd er e, ºi a adus o capturã bogatã: 52.000 de mii de boi,
675.000 de oi ºi 60.000 de asini, precum ºi o sumedenie de vase
de aur ºi argint, folosite în treburile casnice, fiindcã madianiþii
trãiau în mare bogãþie ºi fast. Numãrul fetelor luate în captivitate
s-a ridicat la 32.000. Moise a împãrþit prada ºi a 50-a parte din ea
a dat-o lui Eleazar ºi preoþilor, o altã a 50-a parte a revenit
leviþilor, ceea ce a mai rãmas fiind distribuit poporului. Apoi
evreii au dus o viaþã fericitã, cãci prin vitejia lor îºi agonisiserã
aceste mari avuþii ºi nici o tristeþe sau supãrare nu le-a întunecat
bucuria adusã de foloasele lor.
2. Întrucît ajunsese la o vîrstã foarte înaintatã, Moise l-a ales
pe Iosua sã-i fie urmaº în misiunea lui de profet ºi de mare
cãpetenie, atunci cînd îi va veni ceasul. Dumnezeu Însuºi i-a
poruncit sã-i transmitã acestuia comanda. În toate lucrurile
privitoare la legi ºi la ocîrmuire, Iosua era foarte priceput, fiindcã
 Pag. 121

Moise însuºi îl învãþase din timp.

3. În vremea aceea ambele seminþii, ale lui Gad ºi Ruben,
precum ºi jumãtate din seminþia lui Manase, care aveau un numãr
mare de vite ºi alte avuþii, l-au rugat împreunã pe Moise sã le
atribuie, fãrã tragere la sorþi, þara amoriþilor, cuceritã de curînd
prin rãzboi, fiindcã ea era înzestratã cu bune pãºuni pentru turme.
Bãnuindu-i cã de teama rãzboiului împotriva Canaanului, jãlbarii
gãsiserã drept pretext grija lor pentru turme, Moise i-a numit niºte
laºi care îºi cãutau un subterfugiu bun pentru frica lor. Doreau
adicã sã ducã un trai leneº ºi molatic, pe cînd ceilalþi trebuiau sã
îndure toate ponoasele ca sã ajungã stãpîni pe þara mult rîvnitã;
de asemenea, nu voiau sã împãrtãºeascã primejdiile celorlalte
lupte, pentru cucerirea þãrii pe care le-o fãgãduise Dumnezeu
dupã trecerea Iordanului, alungîndu-i pe cei pe care Domnul le-a
poruncit sã-i socoteascã duºmanii lor. Cînd însã ºi-au vãzut
conducãtorul atît de mînios ºi pe bunã dreptate pornit împotriva
dorinþelor lor, jãlbarii i-au rãspuns cã nu din teama de pericole,
nici din slãbiciunea lor în faþa eforturilor i-au înaintat ei aceastã
cerere, ci au procedat aºa numai pentru ca sã ºtie cã prada se afla
într-un loc sigur, putînd sã plece dupã aceea mai liniºtiþi la lupte
ºi bãtãlii. Au mai spus cã dupã ce el le va pune la îndemînã oraºe,
unde sã-ºi gãseascã adãpost copiii, soþiile ºi averile proprii, ei vor
fi gata sã plece mai departe împreunã cu oºtirea. Satisfãcut aºadar
de cuvintele lor, Moise i-a chemat pe Marele Preot Eleazar, pe
Iosua ºi pe ceilalþi fruntaºi, ºi de faþã cu ei, a atribuit jãlbarilor
þara Amoritis, cu condiþia ca ei sã-ºi ajute seminþiile înrudite pînã
cînd va fi suspus întregul Canaan. Aºadar, dupã ce, potrivit
promisiunii fãcute, au primit þinutul ºi au întãrit oraºele cu lucrãri
de fortificaþie, aceºtia ºi-au adus copiii, soþiile ºi toate lucrurile
care ar fi însemnat o piedicã în timpul marºurilor.
4. Moise a construit 10 oraºe, din rîndul celor 48 de oraºe
preoþeºti, 3 dintre ele slujind drept cetãþi de scãpare, unde puteau
sã fugã cei ce sãvîrºiserã un omor fãrã voia lor. Surghiunul lor
urma sã se încheie odatã cu moartea Marelui Preot în vremea
cãruia îºi gãsiserã refugiul cei învinuiþi de omor. Dupã ce acesta
închidea ochii, puteau ºi ei sã se întoarcã acasã. Numai pînã
atunci rudele celui omorît aveau dreptul sã-l rãpunã pe ucigaº,
dacã îl surprindeau în afara hotarelor oraºului, mai tîrziu acest
lucru nemaifiind îngãduit nimãnui. Cetãþile de scãpare erau
urmãtoarele: Bosora, la graniþã cu Arabia; Ariman în þinutul
Galaad ºi Gaulana în Batanea. Dupã stabilirea evreilor în Canaan,
trebuiau sã li se alãture alte 3 oraºe ale leviþilor, care sã slujeascã
drept cetãþi de scãpare, potrivit poruncii lui Moise.
5. Atunci cînd cãpeteniile seminþiei lui Manase au venit sã-i
arate cã tatãl unei familii de frunte din seminþia lor, numit
Holophantes, murise fãrã sã lase un urmaº de parte bãrbãteascã,
ºi l-au întrebat dacã moºtenirea lui revine cumva fiicelor sale,
Moise le-a rãspuns astfel: Dacã vreuna dintre ele se mãritã cu
unul din seminþia proprie, sã-ºi aducã în aceastã cãsãtorie ºi
partea ei de moºtenire; dacã însã ea se mãritã cu un bãrbat din
altã seminþie, atunci moºtenirea va fi pãstratã de seminþia cãreia
i-a aparþinut propriul pãrinte. Prin aceastã poruncã a hotãrît el ca
Pag. 122

fiecare moºtenire sã revinã aceleiaºi seminþii.

Capitolul 8

1. Cînd se împliniserã deja 40 de ani, fãrã 30 de zile, de la

ieºirea evreilor din Egipt, Moise a chemat la adunare întregul
popor pe malul Iordanului, unde se aflã acum oraºul Abila (este
un loc cu numeroºi palmieri), ºi a þinut urmãtorul discurs:
2. Tovarãºi ai mei de arme, alãturi de care am îndurat atîtea
necazuri ani de-a rîndul! Deoarece Domnul socoteºte cã la vîrsta
de 120 de ani a sosit vremea sã mã ia de pe lume, iar Dumnezeu
Însuºi nu-mi îngãduie sã vã fiu conducãtor ºi ajutor în expediþia
voastrã de dincolo de Iordan, m-am socotit azi îndreptãþit sã vã
înfãþiºez din nou statornica strãdanie pe care mi-am dat-o pentru
fericirea noastrã, dezvãluindu-vã ce trebuie sã faceþi ca sã vã
bucuraþi mereu de avuþii ºi sã-mi pãstraþi vie amintirea, de îndatã
ce aþi ajuns în stãpînirea lor. Dupã ce v-am arãtat felul cum puteþi
fi fericiþi voi înºivã, lãsînd copiilor voºtri eterna moºtenire a
acestor bunuri, mã despart mulþumit de viaþã. Merit acum deplina
voastrã încredere, mai întîi pentru cã în trecut m-am preocupat
necontenit de binele obºtesc, mai apoi pentru cã atunci cînd se
pregãteºte sã-ºi pãrãseascã trupul, sufletul rãmîne în strînsã
legãturã cu virtutea. Fii ai Israelului, la temelia tuturor fericirilor
se aflã bunãvoinþa lui Dumnezeu! El singur poate sã dãruiascã
celor merituoºi ºi sã rãpeascã celor nedemni totul. Dacã vã veþi
purta potrivit dorinþei Lui, aºa cum sunã ºi îndemnul pe care vi-l
dau eu, cunoscîndu-i mai bine firea, fericirea nu vã va ocoli
niciodatã ºi veþi fi invidiaþi necontenit de toþi, iar averile ce sînt
deja ale voastre, le veþi pãstra neºtirbite, cu deosebirea cã pe
urmãtoarele le veþi dobîndi mai repede decît pe cele de faþã. Este
neapãrat nevoie sã faceþi doar ceea ce vã cere Dumnezeu, sã nu
preferaþi alte legi în locul celor date de mine ºi sã nu renunþaþi la
evlavia voastrã de acum în favoarea altor datini. Fãcînd toate
acestea, veþi fi cei mai viteji oºteni în lupte ºi nici un duºman nu
vã va învinge. Cîtã vreme Dumnezeu vã ajutã, aveþi voie sã
dispreþuiþi toate celelalte. Mari sînt rãsplãþile pe care le veþi primi
pentru virtutea voastrã, dacã o veþi pune în practicã întreaga viaþã.
Cãci ea este prima ºi cea mai veche avuþie a voastrã, din care
decurge apoi belºugul celorlalte, iar dacã o cultivaþi laolaltã, vã
veþi face viaþa foarte fericitã ºi vã veþi bucura de mai multe laude
decît alte popoare, faima în rîndul urmaºilor noºtri fiind ºi mai
trainicã. Toate acestea le puteþi obþine dacã vã veþi supune legilor
pe care vi le-a dat Dumnezeu prin intermediul meu, le veþi pãzi
cu sfinþenie, cugetînd asupra înþelesului lor. Mã despart de voi
mîngîiat de norocul ce vã surîde ºi vã recomand respectul faþã de
legi ºi trainica orînduire a statului, dorindu-vã sã aveþi parte de
co n d u cãt o r i d es t o i n i c i , p r e o c u p a þ i d o ar d e b i n el e v o s t r u .
Dumnezeu, care v-a condus pînã acum, prin voinþa cãruia v-am
fost eu însumi folositor, nu-ªi va întrerupe aici oblãduirea Lui, ci
vã va purta de grijã cîtã vreme veþi rãmîne iubitori de virtute,
recunoscîndu-L drept protectorul nostru. Hotãrîrile Lui cele mai
bune, pe împlinirea cãrora vã veþi putea sprijini fericirea, vi le
 Pag. 123

vor dezvãlui Marele Preot Eleazar, Iosua, obºtea bãtrînilor ºi

cãpeteniile seminþiilor voastre. Daþi-le ascultare cu dragã inimã,
gîndindu-vã cã toþi cei ce ºtiu sã se supunã fãrã crîcnire sînt în
stare sã ºi porunceascã, dacã ar fi puºi sã conducã, ºi sã fiþi
convinºi cã libertatea înseamnã sã te conformezi lesne ordinelor
primite de la comandanþii tãi. Pînã acum libertatea voastrã a fost
totuna cu batjocorirea binefãcãtorilor proprii; dacã în viitor vã
veþi feri de aºa ceva, lucrurile vor merge mult mai bine. Nu vã
mai dezlãnþuiþi mînia împotriva conducãtorilor, aºa cum aþi fãcut
adeseori cu mine, fiindcã trebuie sã aflaþi cã voi mi-aþi pus în
primejdie viaþa de mai multe ori decît duºmanii înºiºi. N-am
amintit aceste fapte ca sã vã dojenesc, cãci n-aº vrea ca, ajuns la
sfîrºitul vieþii mele, sã vã readuc în minte jignirile pe care mi
le-aþi adus, fiindcã ele nu m-au supãrat deloc, nici mãcar în
vremea cînd le-am primit, ci doar ca sã vã învãþ sã fiþi mai
precauþi de-acum încolo în aceastã privinþã, astfel încît sã nu-i
mai sfidaþi pe conducãtorii noºtri datoritã bogãþiilor, dupã ce veþi
fi trecut Iordanul, intrînd în stãpînirea Canaanului. Dacã avuþiile
vã vor face încrezuþi ºi dispreþuitori faþã de virtute, veþi pierde în
felul acesta ºi ajutorul Domnului. Dar dupã ce L-aþi fãcut pe
Dumnezeu vrãjmaº u l v o s t r u , veþi fi învinºi ºi de duºmani,
pierzînd în chip ruºinos chiar þara peste care v-aþi fãcut stãpîni,
ºi vã veþi pomeni împrãºtiaþi ca sclavi pe întregul pãmînt, ca ºi pe
întinderea mãrii. La abaterea acestei nenorociri asupra voastrã,
zadarnicã va fi orice cãinþã pricinuitã de faptul cã aþi încãlcat
legile Domnului. Dacã vreþi sã vã rãmînã ceea ce aveþi, atunci nu
mai lãsaþi viu pe vreunul dintre duºmanii învinºi de noi, ci sã
socotiþi cã e mai înþelept sã-i ucideþi pe toþi, ca nu cumva, prin
rãmînerea lor în viaþã, sã prindeþi gustul obiceiurilor lor, corupînd
tradiþia strãmoºeascã; în afarã de asta, vã îndemn ca jertfelnicele,
dumbrãvile sacre ºi templele, atîtea cîte le aparþin, sã le
distrugeþi, nimicind prin foc ºi soiul ºi amintirea lor. Doar astfel
vã chezãºuiþi siguranþa avuþiilor proprii. Pentru ca necunoaºterea
binelui sã nu încline firea voastrã spre rãu, v-am întocmit legile
pe care mi le-a dictat Dumnezeu, precum ºi orînduirea statului, ºi
prin pãstrarea rostului lor, veþi deveni oamenii cei mai fericiþi din
lume!
3. Dupã ce a vorbit astfel, Moise le-a transmis legile ºi felul
cum se cîrmuieºte statul, înfãþiºate într-o carte. Dar evreii
plîngeau ºi nu se împãcau cu gîndul cã-ºi vor pierde
conducãtorul, îºi aminteau de primejdiile ºi ostenelile îndurate de
el pentru izbãvirea lor, temîndu-se cã în viitor nu vor mai avea
niciodatã un asemenea conducãtor, ºi credeau cã Dumnezeu Se va
îngriji mai puþin de ei, deoarece numai rugãminþile lui Moise L-au
înduplecat sã fie atît de îndurãtor. Sufereau ºi se cãiau amarnic
pentru pãcatele comise în pustiu din pricina mîniei lor: întregul
popor a izbucnit astfel în plîns ºi durerea lui era atît de adîncã,
încît nici cuvintele nu-i mai aduceau mîngîierea. Moise a cãutat
sã-i liniºteascã pe toþi, ºi cerîndu-le sã chibzuiascã dacã meritã el
atîtea lacrimi, i-a sfãtuit încã odatã sã pãstreze orînduirea statului.
Dupã aceea, poporul s-a împrãºtiat.
4. Înainte de a trece la depãnarea celorlalte evenimente
Pag. 124

survenite dupã aceea, vreau mai întîi sã vorbesc despre întocmirea

statului nostru, orînduit conform cu virtutea ºi înþelepciunea lui
Moise, pentru ca cititorul sã înþeleagã care a fost la noi starea
lucrurilor de odinioarã. Pe toate le-am scris aºa cum ni le-a
transmis el, fãrã sã pun nici o zorzoanã de prisos, neadãugînd
nimic la ceea ce ne-a lãsat moºtenire Moise. Singura noutate pe
care o aduc în expunerea mea, constã în mai buna grupare a
fiecãrei decizii în parte, cãci, în ceea ce ne-a rãmas de la el,
a c e s t e a e r a u s c r i s e d e - a v a l m a , a º a c u m i l e - a î mp ã r t ã º i t
Dumnezeu. Mi se pare necesar sã adopt deosebite mãsuri de
precauþie, ca nu cumva vreunul dintre compatrioþii mei, în mîinile
cãruia mi-a încãput cartea, sã-mi aducã mustrarea cã m-am abãtut
de la textul lui Moise. În urmãtoarea mea enumerare a legilor, þin
sã le pomenesc doar pe cele privitoare la orînduirea statului
nostru. Celelalte legi, lãsate nouã de Moise, vreau sã le pãstrez
p en t r u o al t ã lu cr ar e p e car e i n t en þ i o n ez s - o s cr i u , d es p r e
moravurile noastre ºi cauzele lor, urmînd ca, dupã încheierea
cãrþii de faþã, sã pot trece cu ajutorul Domnului la compunerea ei.
5. De îndatã ce aþi cucerit þara Canaanului, avînd rãgazul sã vã
desfãtaþi cu bogãþiile lui, ºi plãnuiþi sã întemeiaþi oraºe, faceþi în
aºa fel încît sã fiþi pe placul lui Dumnezeu ºi veþi avea parte de o
fericire statornicã ºi de lungã duratã. În meleagul cel mai frumos
ºi mai renumit pentru darurile sale, sã înãlþaþi o sfîntã cetate pe
care Domnul Însuºi o va alege prin profeþiile Sale. În acel oraº sã
se afle un templu ºi un jertfelnic zidit din pietre necioplite,
mãiestrit îmbinate între ele, date cu var ºi cu faþa strãlucitoare. La
el sã nu se ajungã cu ajutorul treptelor, ci al pãmîntului suind în
pantã. Sã nu mai existe în nici un alt oraº vreun jertfelnic sau
templu, fiindcã Domnul este Unul singur - ºi unic, neamul
evreilor.
6. Cel ce-a cutezat sã-L defãimeze pe Dumnezeu, sã fie ucis cu
pietre, sã stea spînzurat o zi întreagã, fiind apoi îngropat fãrã
cinste ºi în chip umilitor.
7. De 3 ori pe an, din cele mai îndepãrtate colþuri ale þãrii,
evreii sã se întruneascã în oraºul unde ºi-au înãlþat templul, ca
sã-I mulþumeascã Domnului pentru binefacerile primite ºi sã se
roage pentru cele viitoare, întãrind prietenia dintre ei prin legãturi
mai strînse ºi ospeþe obºteºti. Este firesc ca oamenii care aparþin
aceluiaºi neam ºi trãiesc dupã datini identice, sã se cunoascã între
ei. Ori, acest lucru este înlesnit mult de asemenea întîlniri, unde
prin faptul cã se vãd ºi îºi vorbesc, chipurile se pãstreazã în
amintire, în schimb, dacã nu recurg la întruniri ºi nu întreþin
legãturi, evreii rãmîn strãini unii altora.
8. În afarã de zeciuiala pe care trebuie s-o daþi preoþilor ºi
leviþilor, pãstraþi încã a 10-a parte a roadelor pãmîntului, pe care
o vindeþi în þinutul vostru de baºtinã ºi beneficiul îl folosiþi în
ospeþele ºi jertfele din Oraºul Sfînt. Cãci drept este ca venitul
þãrii, pe care l-aþi dobîndit prin bunãtatea Domnului, sã fie
cheltuit pentru cinstirea Lui.
9. Sã nu se aducã jertfe din cîºtigul unei femei desfrînate,
fiindcã Domnului Îi displace orice bucurie dobînditã prin pãcat;
nici nu poate fi ceva mai înjositor decît sã-þi vinzi trupul. De
 Pag. 125

asemenea, nu este îngãduit ca din venitul obþinut prin vînzarea

c î i n i l o r d e v î n ã t o a r e s a u d e s t î n ã, s ã s e î n ch i n e j er t f e l u i
Dumnezeu.
10. Nimeni sã nu adreseze vorbe de ocarã zeilor cinstiþi de
celelalte cetãþi. Nu-i permis sã jefuieºti templele strãine sau sã-þi
însuºeºti darurile primite de oricare idol.
11. Nimeni sã nu îmbrace veºminte de lînã sau de in, deoarece
numai preoþii au voie sã le poarte.
12. Atunci cînd poporul se adunã în Oraºul Sfînt, la fiecare 7
ani odatã, ca sã celebreze Sãrbãtoarea Corturilor, Marele Preot
urcã pe tribunã înaltã, de unde poate fi auzit mai bine, ca sã le
citeascã tuturor legile: nici femeile, nici copiii nu sînt opriþi sã
asculte. Se cuvine ca ele sã se statorniceascã în inimile ºi minþile
celor de faþã, spre a nu se mai clinti niciodatã de acolo. Astfel,
nici oamenii nu vor mai comite greºeli, invocînd necunoaºterea
legilor. Aºadar, autoritatea lor va creºte în faþa pãcãtoºilor, care
vor ºti ce pedepse îi aºteaptã, mai ales cã prin repetata ascultare,
prevederile lor se întipãresc atît de adînc, încît sfatul lor rãmîne
veºnic prezent: cine neglijeazã din dispreþ legile, devine autorul
propriilor necazuri. Copiii sã-ºi însuºeascã printre primii legile,
ca pe cea mai frumoasã învãþãturã ºi ca pe o chezãºie a fericirii
lor.
13. De douã ori pe zi, la rãsãritul zorilor ºi cînd soseºte ceasul
somnului, toþi sã-ºi reaminteascã binefacerile pe care ni le-a fãcut
Dumnezeu cu prilejul scoaterii noastre din þara egiptenilor. Natura
însãºi ne cere sã fim recunoscãtori, ºi aducîndu-I mulþumiri
pentru binefacerile trecute, Îl îndemnãm sã le facã ºi pe cele
viitoare. Pe porþile noastre sã scriem principalele binefaceri ale
Domnului, chiar ºi propriile braþe sã le þinã la vedere fiecare: pe
f r u n þ i º i p e b r aþ e s ã l e p o ar t e f i e c a r e , p e n t r u c a o c r o t i r ea
Domnului sã se reverse pretutindeni asupra oamenilor.
14. În fruntea oricãrui oraº sã fie puºi 7 dintre bãrbaþii care se
disting cel mai mult prin integritatea ºi rîvna lor în împãrþirea
dreptãþii ºi fiecãrui magistrat sã i se atribuie cîte doi slujitori din
seminþia leviþilor. Cel care a obþinut dezlegarea de a judeca în
fiecare cetate, trebuie sã se bucure de o cinstire unanimã. În
prezenþa lor nimeni sã nu rosteascã vorbe de ocarã sau sã se
poarte necuviincios, iar respectuoasa sfialã faþã de oamenii care
deþin funcþii înalte sã ne facã mai temãtori, pentru a nu cuteza
sã-L dispreþuim pe Dumnezeu. Dar judecãtorii au puterea de a
rosti sentinþe care nu pot fi infirmate decît dacã se va adeveri cã
au primit bani pentru a încãlca dreptatea sau dacã a intervenit o
altã pricinã, dovedind cã n-au dat o decizie corectã. Verdictele
judecãtorilor nu trebuie sã þinã seama nici de setea de cîºtig, nici
d e t r ecer ea d e car e s e b u cu r ã an u mi t e p e r s o a n e , c i n u m a i
dreptatea sã stea deasupra tuturor împrejurãrilor. Dacã lucrurile
nu stau aºa, înseamnã cã Dumnezeu este dispreþuit ºi socotit mai
slab decît cei protejaþi de judecãtorii care, temîndu-se de puterea
deþinutã de aceºtia, le-au dat un verdict favorabil. Cãci dreptatea
este t ãr i a D o mn u l u i . A º ad ar, cel ce o cu p ã o f u n cþ i e mare,
arãtîndu-se pãrtinitor, este mai puternic decît Dumnezeu Însuºi.
Cînd nu ºtiu ce sentinþã sã dea într-un proces, cã lucrul acesta li
Pag. 126

se întîmplã adesea oamenilor, judecãtorii sã aducã întreaga

pricinã în Oraºul Sfînt ºi s-o înfãþiºeze Marelui Preot, profeþilor
ºi bãtrînilor cetãþii, spre a se pronunþa ei în aceastã privinþã.
15. Sã nu dai crezare unui singur martor, ci ei sã fie 3 sau cel
puþin 2: încrederea în adevãrul mãrturiei lor sã fie chezãºuitã de
viaþa pe care au dus-o pînã atunci. Sã nu fie primitã ca martorã o
femeie, din pricina neseriozitãþii ºi cutezanþei sexului ei. Sã nu
depunã mãrturie nici robii, datoritã josniciei lor sufleteºti: se prea
poate ca, împinºi de setea de cîºtig sau de teamã, ei sã jure
strîmb. Dacã cineva se va dovedi un martor mincinos, el sã
primeascã o pedeapsã asemãnãtoare cu cea pe care ar fi îndurat-o
cel împotriva cãruia a depus mãrturie.
16. Dacã cineva a fost ucis într-un cîmp, dar ucigaºul nu a fost
descoperit ºi nu planeazã asupra cuiva bãnuiala cã ar fi comis
omorul din duºmãnie, vinovatul sã fie cãutat cu multã stãruinþã,
hotãrîndu-se o recompensã pentru denunþ. Dacã nu se iveºte nici
un denunþãtor, judecãtorii ºi bãtrînii oraºelor ce se învecineazã cu
cîmpul unde s-a sãvîrºit crima se întrunesc ºi mãsoarã distanþa
d i n t r e l ocul unde zace mortul ºi fiecar e d i n cet ãþ i l e af l at e
împrejur. Iar judecãtorii oraºului celui mai apropiat de locul
faptei vor cumpãra o junincã ºi o vor duce spre o vale, într-un loc
care nu a fost nici arat, nici semãnat, unde o vor înjunghia. Cu
apa adusã de la un rîu, preoþii, leviþii ºi bãtrînii cetãþii sã-ºi spele
mîinile deasupra capului junincii ºi sã proclame cã mîinile lor sînt
purificate de omorul la care n-au luat parte ºi nici n-au fost de
faþã, rugîndu-L pe Dumnezeu sã fie milostiv ºi sã nu mai îngãduie
în viitor sãvîrºirea altei fapte cumplite în þara lor.
17. Aristocraþia este ocîrmuirea cea mai bunã, asemenea vieþii
pe care o asigurã ea. Sã nu doriþi alt fel de guvernare, ci
mulþumiþi-vã cu cea pe care o cunoaºteþi, unde aveþi deasupra
noastrã, ca stãpîni, numai legile, toate faptele noastre fiind fãcute
dupã prevederile lor. Drept suprem conducãtor sã-L aveþi doar pe
Dumnezeu. Dacã þineþi totuºi sã aveþi un rege, acela sã fie din
acelaºi neam cu noi, simþindu-se mereu atras de dreptate ºi de
virtute. Temeiul înþelepciunii sale sã fie întîietatea acordatã
legilor ºi lui Dumnezeu ºi el sã nu întreprindã nimic fãrã sã cearã
pãrerea Marelui Preot ºi a bãtrînilor cetãþii. Sã nu aibã mai multe
soþii, sã nu strîngã avuþii mari ºi sã nu sporeascã numãrul cailor,
ceea ce l-ar face lesne sã se creadã mai presus de legi, putînd sã
ajungã pînã la dispreþuirea lor. Dacã nãzuieºte spre aºa ceva,
împiedicaþi-l sã devinã mai puternic, slujindu-vã interesele
proprii.
18. Sã nu mutaþi pietrele de hotar nici în ogoarele proprii, nici
în cele ale strãinilor cu care trãiþi în bunã înþelegere, cu atît mai
mult cu cît Dumnezeu le-a pus ca semne veºnice, deoarece
încercarea de a muta graniþele duce doar la rãzboaie ºi revolte.
Cãci cei ce mutã hotarele din loc nu sînt prea departe ºi de
încãlcarea legilor.
19. Cel ce a sãdit pe pãmîntul sãu pomi, dacã ei dau roade
înainte de 4 ani, sã nu aducã Domnului pîrga lor drept jertfã ºi sã
nu le dea vreo întrebuinþare: fiindcã ele n-au apãrut la timpul
potrivit. Prematurele sforþãri ale naturii nu sînt bune nici pentru
 Pag. 127

Dumnezeu, nici pentru proprietar. Dar în al 4-lea an, el sã culeagã

întreaga recoltã care s-a realizat, cãci atunci poamele au venit la
sorocul cuvenit, iar ceea ce a strîns sã ducã în Oraºul Sfînt, ºi în
afara zeciuielii, sã mãnînce restul fructelor împreunã cu prietenii,
orfanii ºi vãduvele. De-abia în anul al 5-lea obþine dreptul de a
intra în stãpînirea fructelor sale.
20. În pãmîntul sãdit cu viþã de vie sã nu se mai semene nimic.
Fiindcã e de ajuns cã hrãneºte aceastã plantã ºi se cade ca el sã fie
cruþat de scormoniturile plugului. Ogorul sã fie arat numai de boi
ºi nici un alt soi de vitã sã nu tragã alãturi de ei la acelaºi jug, iar
arãturile sã fie fãcute de acelaºi gen de animale. Seminþele sã fie
curate ºi neamestecate, nearuncîndu-se în brazdã douã sau 3 soiuri
deosebite. Cãci natura socoteºte o nelegiuire îmbinarea celor ce
nu se asemuiesc. Sã nu laºi sã se împreuneze nici vitele care nu
sînt de acelaºi neam. E bine sã ne temem ca aceastã dispreþuire a
înrudirilor sã nu se rãspîndeascã ºi printre oameni, întrucît cele
mari îºi trag îndeobºte obîrºia din lucruri neînsemnate ºi mici. De
aceea, sã nu se admitã ca dupã aceastã pildã rea sã se ajungã la
niscaiva schimbãri ºi în cîrmuirea statului. Tocmai de aceea legile
nu trec cu vederea nici mãcar lucrurile mãrunte, ele ºtiind sã se
pãzeascã de mustrãrile ce li se pot aduce.
21. Cei ce secerã holda ºi adunã recolte, sã nu culeagã pînã la
ultimul spic, ci sã lase ºi cîþiva snopi pentru cei nãpãstuiþi de
viaþã, neaºteptatul dar slujindu-le drept hranã. Aºijderea la culesul
strugurilor, lasã sãracilor cîþiva ciorchini, precum ºi la scuturarea
pomilor, niscaiva mãsline uitate, ca sã le ia cei ce n-au cum sã le
culeagã pe ale lor. Oricum, din prea sîrguincioasa strîngere a
recoltei, proprietarii nu trag mai mari foloase decît mulþumirea pe
care le-o aduc sãrmanii. ªi Dumnezeu va face pãmîntul ºi mai
bogat în roade, dacã va vedea cã stãpînii nu se gîndesc numai la
propriul lor interes, ci se preocupã ºi de hrãnirea altor oameni.
Boii care treierã pe arie sã nu aibã boturile legate. Nu-i drept ca
tocmai cei care au trudit la producerea roadelor sã fie împiedicaþi
sã se înfrupte din ele. Nici celor ce trec pe drum sã nu li se
interzicã sã mãnînce din fructele coapte, ci sã li se îngãduie sã se
îndestuleze, aidoma unor stãpîni, fie cã sînt localnici sau strãini.
Proprietarii sã se bucure cã sînt în mãsurã sã-i facã pãrtaºi la
fructele lor coapte. Trecãtorii n-au însã voie sã ia din ele ºi pentru
drum. Nici culegãtorii de struguri nu trebuie sã-i împiedice pe
cãlãtori sã guste din ciorchinii copþi, atunci cînd sînt duºi la
teasc. Nu se cuvine ca pentru bunurile pe care Dumnezeu, prin
bunãvoinþa Lui, ni le-a dãruit ca sã ne hrãnim, noi sã-i privim cu
ochi rãi pe cei ce le rîvnesc, mai ales cã vremea coacerii fructelor
trece repede, graþie voinþei divine. Dacã unii se sfiesc sã atingã
fructele, atunci sã-i îmbie sã le guste, de vreme ce aceºtia sînt
israeliþi, aºadar, concetãþeni ºi în egalã mãsurã stãpînii þãrii! Cînd
au de-a face cu oameni veniþi de altundeva, atunci gazdele sã-i
roage sã priveascã fructele ca pe niºte daruri de ospeþie, pe care
Dumnezeu le-a oferit la timpul cuvenit. N-ai voie sã socoteºti ca
o pagubã ceea ce ai îngãduit cu dãrnicie ºi altora sã ia de la tine,
fiindcã Domnul nu ne-a hãrãzit belºugul de bunuri ca sã ne
înfruptãm numai noi, ci din el sã dãm din plin ºi celorlalþi.
Pag. 128

Dumnezeu doreºte ca prin faptul cã israeliþii vor sã-ºi împartã

belºugul cu alþii, sã se vãdeascã bunãtatea ºi generozitatea Lui
faþã de ei, încît ºi aceºtia sã arate apoi strãinilor cît de îndestulaþi
sînt. Cel ce se împotriveºte acestei legi, sã primeascã în public 39
de lovituri de ciomag ºi sã îndure ca om liber aceastã foarte
î n j o s i t o a r e p ed eap s ã, f i i n d c ã p r i n s e t e a l u i d e c î º t i g º i - a
compromis singur onoarea. Este demn de voi, care aþi îndurat
atîtea ponoase în Egipt ºi în pustiu, ca acum sã vã îngrijiþi de cei
aflaþi într-o situaþie asemãnãtoare, ºi din preaplinul datorat milei
ºi bunãtãþii Domnului, sã împãrþiþi cîte ceva sãracilor, cu aceleaºi
intenþii bune.
22. În afara celor douã zeciuieli, care sînt plãtite anual, una
pentru leviþi, alta pentru ospeþele publice, la fiecare 3 ani trebuie
sã se dea o a 3-a zeciuialã, urmînd sã fie împãrþitã femeilor
vãduve ºi copiilor sãrmani. Pîrga tuturor roadelor coapte, cum a
fost recoltatã, sã fie transportatã la templu, unde sã se înalþe laude
Domnului pentru pãmîntul dãruit de El, care a ºi produs-o; dupã
aducerea jertfelor cerute de lege, potrivit datinilor, pîrga sã fie
o f er i t ã ap o i p r eo þ i l o r. Omul care a f ãcu t aces t e l u cr u r i , º i
împreunã cu pîrga, a dat toate zeciuielile, cea pentru leviþi ºi cea
pentru ospeþele publice, fiind gata sã se întoarcã acasã, acela sã
se aºeze în faþa templului ºi sã-I mulþumeascã Domnului pentru
faptul cã i-a scãpat pe evrei de asuprirea egiptenilor ºi le-a hãrãzit
o þarã bogatã ºi fertilã. Mãrturisind cã a dat aceste zeciuieli
conform legilor lui Moise, el sã-L roage pe Dumnezeu sã-i fie
mereu favorabil ºi util ºi sã se arate sprijinul de nãdejde al tuturor
evreilor, pãstrînd toate lucrurile oferite lor, ba chiar sã le ºi
sporeascã prin bunãvoinþa lui.
23. De îndatã ce au ajuns la vîrsta însurãtorii, tinerii sã se
cãsãtoreascã cu fete din pãrinþi de neam bun. Cine nu vrea sã ia
de nevastã o fecioarã, sã nu se uneascã cu o femeie care trãieºte
cu altul, fie ademenind-o de la acesta, fie mîhnindu-l într-un fel
sau altul pe primul soþ. Bãrbaþii liberi sã nu se însoþeascã cu niºte
roabe, chiar dacã sînt împinºi sã facã aceasta din dragoste. Cãci
buna cuviinþã trebuie sã þinã în frîu pasiunea ºi sã aleagã calea
demnitãþii. Nimeni sã nu ia de nevastã vreo prostituatã, deoarece
Dumnezeu nu-i acceptã jertfa de nuntã, din cauza faptului cã ºi-a
întinat trupul. Numai astfel sufletul copiilor va fi liber ºi atras de
virtute, dacã nu se nasc dintr-o cãsãtorie ruºinoasã ºi nu provin
dintr-o pãtimaºã unire cu o femeie neliberã. Dacã cineva îºi ia de
nevastã o fecioarã, pe care dupã aceea n-o recunoaºte ca atare, s-o
dea în judecatã ºi s-o învinuiascã, aducînd ºi dovezile cuvenite în
sprijinul afirmaþiei sale. Apãrarea fetei s-o ia tatãl, fratele sau
ruda ei cea mai apropiatã. În cazul cînd la proces se va dovedi cã
fata n-a greºit deloc, ea va rãmîne mai departe în casa
acuzatorului, care nu are dreptul s-o pãrãseascã dacã nu aduce
argumente temeinice ºi greu de combãtut. Cînd nelegiuirea ºi
calomnia lui vor fi gãsite cutezãtoare ºi nechibzuite, acesta va
primi drept pedeapsã 39 de lovituri de ciomag ºi va plãti tatãlui
fetei ca despãgubire 50 de sicii. Cînd însã se va adeveri, totuºi cã
fata a fost necinstitã, dacã se trage din poporul de rînd, ea va fi
ucisã cu pietre, fiindcã nu ºi-a pãstrat fecioria pînã la cãsãtoria
 Pag. 129

legitimã; iar dacã se trage dintr-un neam de preoþi, sã fie arsã de

vie. Dacã cineva are douã soþii ºi uneia îi aratã mai multã cinste
ºi bunãvoinþã pentru cã o iubeºte, e mai frumoasã sau are alt
temei, iar alteia îi vãdeºte mai puþinã atenþie ºi drãgãlãºenie, ºi în
pofida faptului cã fiul adus pe lume de femeia îndrãgitã este mai
mic decît cel zãmislit cu cealaltã, datoritã închinãrii sale faþã de
mama lui, tatãl se strãduieºte sã-i dea aceluia dreptul întîiului
nãscut, spre a-i dãrui o parte îndoitã din averea paternã, aºa cum
prevede legea, sã nu i se îngãduie acest lucru. N-ar fi drept ca fiul
mai vîrstnic, a cãrui mamã este preþuitã mai puþin, sã fie lipsit de
întîietatea garantatã de cãtre tatãl sãu. Cel care a necinstit
logodnica altuia, dacã în prealabil a înduplecat-o ºi ea ºi-a dat
consimþãmîntul la dezmãþ, sã moarã împreunã cu ea. Cãci amîndoi
sînt vinovaþi: el întrucît de bunãvoie a îmbiat-o la o faptã atît de
ruºinoasã, ca s-o priveze pe fatã de fireasca legãturã conjugalã;
ea însã, fiindcã s-a lãsat ademenitã de dragul plãcerii ºi al
cîºtigului, sã se dedea desfrîului. Dacã el a necinstit-o prin
constrîngere, fãrã ca nimeni sã-i poatã sãri în ajutor, atunci sã
moarã singur. Cel care a silnicit o fatã încã nelogoditã, acela
urmeazã sã se cãsãtoreascã cu ea. Dacã tatãl nu vrea sã i-o dea de
nevastã, atunci el sã plãteascã 50 de sicii pentru jignirea adusã.
Cel ce, din felurite pricini, vrea sã se descotoroseascã de soþia
împreunã cu care locuieºte - multe asemenea lucruri li se întîmplã
oamenilor - sã-i scrie carte de despãrþire cã nu mai vrea sã
trãiascã cu ea. Aºa obþine femeia dreptul sã convieþuiascã cu un
alt bãrbat. Nu-i este îngãduit acest lucru, mai înaintea primirii
dovezii scrise. Dacã nu se va împãca nici cu noul bãrbat sau acela
va muri ºi soþul dintîi va dori s-o ia iar de nevastã, sã nu i se
permitã aºa ceva. Dacã un om moare fãrã a avea copii, fratele lui
s-o ia de soþie pe vãduvã, iar fiului care se va naºte sã-i dea
numele rãposatului ºi sã-l creascã, urmînd sã devinã moºtenitorul
primului soþ. Acest fapt slujeºte din plin interesele statului,
deoarece familiile nu se sting ºi averea lor se pãstreazã, iar
cãsãtoria ei cu o rudã apropiatã a primului soþ mîngîie femeia
pentru nenorocirea înduratã. Dacã fratele în cauzã nu vrea s-o ia
de nevastã, femeia sã se ducã la Adunarea bãtrînilor cetãþii ºi sã
depunã mãrturie cã ea a dorit sã rãmînã în familie ºi sã dea
naºtere copiilor lui, dar cã el n-a vrut sã se cãsãtoreascã, jignind
memoria rãposatului. Întrebat de bãtrîni de ce-i este silã de
însurãtoare, fie cã invocã un motiv mãrunt sau unul mare, aceºtia
înclinã în favoarea ei. Dupã ce va scoate încãlþãrile cumnatului,
femeia îl va scuipa în obraz, spunîndu-i cã meritã aceastã înjosire
fiindcã a pîngãrit amintirea rãp o s at u l u i . Ap o i el v a pãrãsi
Adunarea bãtrînilor cetãþii, acoperit pentru viaþã de stigmatul
ruºinii, în timp ce ea se va putea mãrita cu cine pofteºte. Cel ce
a dus în robie o fatã sau chiar o femeie mãritatã ºi vrea sã o ia de
soþie, sã nu i se îngãduie sã aibã de-a face ºi sã locuiascã cu ea
mai înainte ca el sã-i tundã pãrul, s-o îmbrace cu veºminte de
doliu ºi s-o lase sã-ºi plîngã rudele ºi prietenii care i-au pierit în
rãzboi. Doar dupã ce durerea pricinuitã de aceºtia i-a mai trecut,
ea se poate pregãti de ospãþ ºi de nuntã. Este cuviincios ºi drept
ca acel ce se cãsãtoreºte cu o femeie de la care vrea sã aibã copii,
Pag. 130

sã ºi-o atragã ºi sã-i înduplece voinþa, nu urmãrindu-ºi numai

propria plãcere, fãrã sã caute sã fie pe placul ei. Dupã ce au trecut
cele 30 de zile de doliu, cãci ele sînt îndestulãtoare pentru un om
cumpãtat sã-i plîngã pe cei dragi, abia atunci sã facã nunta. Dacã
însã, dupã ce ºi-a satisfãcut poftele, bãrbatul ºovãie s-o mai ia de
soþie, sã nu i se permitã s-o facã roaba lui, ci femeia sã poatã
pleca oriunde vrea, pãstrîndu-ºi libertatea.
24. Pe tînãrul care îi dispreþuieºte fãþiº, nu le aratã cinstea
cuvenitã sau îi ocãrãºte ºi îi defãimeazã dinadins, pãrinþii lui sã-l
dojeneascã mai întîi prin viu grai, fiindcã ei sînt cei mai potriviþi
judecãtori ai propriilor fii, spunîndu-i cã ei s-au unit unul cu
altul, nu din plãcere ºi nici din dorinþa de a spori averea fiecãruia
prin contopirea lor, ci numai ca sã aibã copii care sã-i hrãneascã
la bãtrîneþe ºi sã le asigure cele necesare traiului zilnic: Noi am
aºteptat naºterea ta cu bucurie, I-am adus Domnului cele mai mari
mulþumiri, te-am crescut cu multã grijã ºi n-am precupeþit nimic
din ceea ce ni s-a pãrut folositor pentru bunãstarea ºi educaþia ta!
Acum însã, deºi se cade sã trecem cu vederea greºelile tinerilor,
pune capãt dispreþului pe care l-ai arãtat faþã de cinstea datoratã
nouã, redobîndindu-þi cuminþenia, ºi chibzuieºte cã Dumnezeu
tolereazã cu greu pe cei ce comit greºeli faþã de pãrinþii lor,
întrucît El Însuºi este Pãrintele tuturor oamenilor ºi Se simte
jignit alãturi de cei cu care îºi împarte numele chiar ºi atunci cînd
copiii nu-ºi aratã cuvenitul lor respect. Chiar ºi legea pedepseºte
fãrã milã asemenea încãlcãri ºi ne temem sã nu te expui cumva
primejdiei! Dacã în urma acestora tînãrul va pune capãt purtãrilor
sale rele, pãrinþii sã-l cruþe de mustrarea greºelilor lui. Astfel îºi
aratã blîndeþea legiuitorul ºi pregãteºte bucuria pãrinþilor, care nu
mai sînt siliþi sã-ºi pedepseascã fiul sau fiica proprie. Cînd însã
vorbele bune ºi îndemnurile la cuminþenie nu dau nici un fel de
rod, iar copiii stãruie sã se împotriveascã pãrinþilor ºi transformã
legile în duºmanii lor neînduplecaþi, atunci pãrinþii înºiºi sã-ºi
ducã nesupusele odrasle în afara oraºului, unde mulþimea îi va
ucide cu pietre. O zi întreagã va rãmîne nelegiuitul în vãzul
tuturor, ca pildã, urmînd sã fie înmormîntat la cãderea nopþii. La
fel sã fie pedepsiþi ºi cei care, potrivit legilor, au fost condamnaþi
la moarte pentru o crimã a lor. Sînt înmormîntaþi pînã ºi duºmanii
ºi nici un mort nu rãmîne neacoperit de þãrînã dupã ce ºi-a primit
dreapta lui pedeapsã.
25. Sã nu dai unui israelit cu camãtã nici hranã, nici bãuturã:
nu-i drept sã obþii cîºtig din avuþia celui care se trage din aceeaºi
seminþie. Ajutorarea celui încolþit de nevoi ºi recunoºtinþa lui,
precum ºi rãsplata pe care þi-o dã Domnul pentru omenia ta, sã-þi
parã mai degrabã un cîºtig.
26. Cel ce împrumutã fie argint, fie fructe uscate sau
proaspete, de îndatã ce situaþia i se îndreaptã prin bunãtatea lui
Dumnezeu, sã înapoieze de bunãvoie împrumutul creditorilor sãi,
ca ºi cum l-ar lãsa în pãstrarea lor pînã cînd ei se vor afla iarãºi
la strîmtoare. Cînd datornicii se aratã delãsãtori în privinþa
restituirii împrumutului, creditorii n-au voie sã pãtrundã în casa
lor, ca sã ia zãlogul, ci sã prefere ca mai întîi justiþia sã le dea
dreptul acesta. Ei sã aºtepte în uliþã zãlogul ºi datornicii sã-l
 Pag. 131

aducã singuri din casã, neputîndu-se împotrivi celor ce vin la ei

sub scutul legii. Dacã datornicul este înstãrit, creditorul poate sã
pãstreze zãlogul pînã i se va restitui împrumutul; dacã însã acesta
este sãrac, atunci creditorul trebuie sã-i restituie la asfinþitul
soarelui zãlogul, mai ales dacã acesta este o hainã, de care omul
are nevoie ca sã se culce, Domnul fiind prin natura Lui milostiv
cu cei sãraci. Sã nu ia nimeni zãlog rîºniþã, nici pietrele ce þin de
ea, pentru ca sãrmanul sã nu fie împiedicat sã-ºi prepare hrana,
ajungînd la o strîmtoare ºi mai mare.
27. Pentru jefuirea unui om se dã pedeapsa cu moartea. Cel
care a furat aur sau argint, sã dea înapoi de douã ori mai mult
d ecî t a l u a t . C î n d c i n e v a u c i d e u n h o þ , n u p r i meº t e n i ci o
pedeapsã, chiar dacã l-a surprins spãrgînd peretele casei. Cel ce
a furat o vitã din turmã o plãteºte de 4 ori, doar dacã nu e vorba
de un bou: cãci va plãti de 5 ori preþul acestuia. Cel care nu poate
plãti amenda, devine robul pãgubaºului, deoarece este datornicul
lui.
28. Cel vîndut de oamenii din seminþia lui va sluji vreme de 6
ani, dar în al 7-lea an va fi eliberat. Dacã el va avea un copil
împreunã cu o roabã a cumpãrãtorului sãu ºi de bunãvoie vrea sã-l
slujeascã mai departe datoritã blîndeþii ºi omeniei pe care i-a
arãtat-o, va fi eliberat cu prilejul Jubileului, adicã în anul al
50-lea, obþinînd eliberarea copilului ºi a soþiei sale.
29. Cînd cineva gãseºte aur sau argint pe drum, sã vesteascã
prin crainici locul unde le-a aflat, spre a se da de urma
proprietarului lor ºi a-i restitui ceea ce a descoperit, socotind cã
nu-i deloc cinstit sã tragi foloase din paguba altuia. De asemenea,
cel ce întîlneºte o vitã rãtãcind în pustiu ºi nu-i poate gãsi
numaidecît stãpînul, s-o þinã în pãstrarea lui ºi sã ia ca martor pe
Dumnezeu cã nu vrea sã înstrãineze bunul altuia.
30. Cînd întîlneºti vita altuia, care s-a prãbuºit istovitã sau
zace în glodul drumului pe vreme rea, sã nu treci pe lîngã ea
nepãsãtor, ci sã-i dai ajutor ºi sã te porþi de parcã þi-ai salva
propria avuþie.
31. Aratã drumul bun neºtiutorilor, pentru cã luîndu-i în
derîdere, nu cumva prin greºeala lor sã le aduci neplãceri.
32. Aºijderea, nu defãima nici pe cel mut, nici pe cel surd.
33. Dacã într-o încãierare fãrã folosirea armelor, unul este
rãnit de moarte, cel ce i-a pricinuit rana sã primeascã pe loc
pedeapsa cu moartea. Cînd însã rãnitul este dus acasã ºi moare
d u p ã c e a z ã c u t î n p a t ma i m u l t e z i l e , v i n o v a t u l s ã s c a p e
nepedepsit, în cazul cînd rãnitul se înzdrãveneºte dupã ce a
cheltuit mult cît a fost bolnav, fãptaºul suportã toate cheltuielile
fãcute cu prilejul bolii sale ºi ceea ce a plãtit tãmãduitorilor. Cel
care loveºte cu piciorul o femeie însãrcinatã, iar aceasta leapãdã
copilul, este condamnat de judecãtori la o amendã, deoarece, prin
vãtãmarea plodului din pîntec, a fãcut ca poporul sã aibã un om
mai puþin; ºi soþul femeii lovite sã primeascã despãgubire în bani.
D acã g r av i d a mo ar e î n u r ma l o v i t u r i i p r i mi t e, f ãp t aº u l s ã
primeascã pedeapsa cu moartea, întrucît legea socoteºte cã aºa
este drept: suflet pentru suflet.
34. Nici un israelit sã nu aibã la el otravã, fie ea ucigãtoare, fie
Pag. 132

vãtãmãtoare în orice fel. Cel prins asupra faptului sã fie pedepsit

cu moartea, ca sã îndure el însuºi soarta hãrãzitã celui cãruia îi
era destinatã otrava.
35. Cine schilodeºte pe unul, sã îndure aceeaºi schilodire,
lipsit fiind de ceea ce a lipsit pe altul, doar dacã schilodul nu se
mulþumeºte sã primeascã bani, drept despãgubire. Legea dã
depline puteri celui vãtãmat sã-ºi aprecieze singur daunele ºi sã
se declare satisfãcut doar cu atît, dacã nu doreºte o mãsurã mai
asprã.
36. Boul deprins sã împungã cu coarnele, sã fie înjunghiat de
stãpînul sãu. Dacã a împuns de moarte un bãrbat de pe arie, boul
sã fie ucis cu pietre, iar carnea lui sã nu fie mîncatã de nimeni.
D acã s e v a d o v ed i cã s t ãp î n u l cu n o º t e a ap u cãt u r i l e l u i d e
împungãtor ºi n-a fost mai cu luare aminte, sã fie ºi el dat morþii,
ca ºi cum ar fi pricinuit moartea celui strãpuns de bou. Dacã însã
a omorît un rob sau o slujnicã, atunci boul sã fie ucis cu pietre ºi
stãpînul lui sã plãteascã 30 de sicii stãpînului robilor rãpuºi. Cînd
un bou a împuns de moarte alt bou, ºi cel ucis ºi împungãtorul sã
fie vînduþi, iar plata lor sã ºi-o împartã amîndoi în mod egal.
37. Cel ce sapã o fîntînã sau un bazin de apã, îngrijeascã-se
bine sã punã deasupra învelitori de scîndurã, nu pentru a-i opri pe
unii sã ia apã, ci doar pentru a-i feri de primejdia de a cãdea în
ea. Dacã într-o asemenea groapã neacoperitã cade boul cuiva ºi
moare, stãpînul lui va fi despãgubit de proprietarul fîntînii. Ea sã
fie prevãzutã cu un gard împrejmuitor, care asemenea zidului
ocrotitor, sã fereascã pe oricine de a cãdea în ea.
38. Cel ce a primit în pãstrare o depunere, s-o supravegheze ºi
s-o apere ca pe un lucru sfînt ºi divin ºi nimeni sã nu urzeascã o
înºelãciune împotriva pãstrãtorului, fie cã-i bãrbat, fie cã-i
femeie, chiar dacã astfel va cîºtiga o mulþime de bani, fiind sigur
cã nici unul nu-l va putea da de gol. Este o îndatorire a fiecãruia
s ã f a c ã d o a r f a p t e b u n e º i ch ez㺠i e s ã- i ad u cã p r o p r i a l u i
conºtiinþã ºi ea sã-i slujeascã drept martor cã a înfãptuit numai
lucruri demne de lauda celorlalþi, mai ales a lui Dumnezeu, cãruia
nu-I rãmîne ascunsã nici o ticãloºie. Dacã pãstrãtorul, nepunînd
la cale nici o viclenie, a pierdut depunerea, sã se ducã la 7
judecãtori ºi sã jure pe Dumnezeu cã înstrãinarea s-a fãcut fãrã
vrerea sau vina lui ºi cã n-a tras nici un beneficiu din asta: astfel
el va pleca de acolo dezvinovãþit. Dacã a sustras în folosul lui sau
a pierdut cea mai micã parte a depunerii, pãstrãtorul sã fie silit
prin verdict sã restituie paguba împreunã cu tot ce i s-a
încredinþat. La fel sã se procedeze cu depunerile, dacã se reþin din
ele sumele cuvenite pentru munca celor ce trudesc cu trupurile
l o r. N u t r eb u i e s ã f i e s t î n j e n i t ã p l a t a o a me n i l o r s ã r m a n i ,
amintindu-ne de faptul cã Dumnezeu nu i-a înzestrat cu ogoare,
nici cu altã avuþie. Sã nu se amîne plata cuvenitã muncii, ci sã se
facã în aceeaºi zi, fiindcã Domnul nu vrea ca lucrãtorul sã fie
lipsit de rodul trudei sale.
39. Copiii sã nu fie pedepsiþi din vina pãrinþilor lor, ci sã
inspire milã pentru propria lor virtute, fiindcã se trag din niºte
pãrinþi nedemni, mai degrabã decît dispreþ, pentru faptul cã ei
înºiºi sînt depravaþi. Sã nu se punã nici în seama pãrinþilor
 Pag. 133

pãcatele copiilor, pentru cã tinerii, din sila lor faþã de carte, îºi
permit orice, faþã de învãþãturile noastre.
40. Sã-i ocoliþi pe fameni ºi sã fugiþi din preajma lor, cãci ei
ºi-au extirpat bãrbãþia ºi darul de a face copii, pe care Dumnezeu
l-a dat oamenilor ca sã-ºi înmulþeascã spiþa. Sã-i alungaþi ca pe
niºte ucigaºi de copii, cãci înainte de venirea lor pe lume, au
suprimat ceea ce putea sã-i zãmisleascã. Este limpede cã ce ºi-au
moleºit sufletul, ºi trupul le-a cãpãtat aºijderea însuºiri femeieºti,
îndepãrtaþi pe celor ce pot sã parã niºte stîrpituri. Sã nu îngãduiþi
castrarea oamenilor, nici a animalelor domestice.
41. Aºa sã arate paºnica alcãtuire a legilor statului nostru, ºi
cu înclinarea lui spre cuminþenie, Dumnezeu îl va ocroti de
tulburãri. Fie ca sã nu vinã niciodatã vremea cînd aceste legi se
vor modifica ºi se vor schimba în contrariul lor! Dar, cum este
firesc ca atît cu voia cît ºi fãrã voia lui, neamul omenesc sã fie
atras în vîrtejul frãmîntãrilor ºi primejdiilor, se cade sã punem
niþicã ordine chiar ºi în asemenea treburi: sã ºtiþi dinainte ce
mãsuri folositoare aveþi de luat, cînd va fi nevoie, ca sã întrebaþi
ce aveþi de fãcut dupã aceea, trezindu-vã nepregãtiþi în mijlocul
primejdiilor. Dea Domnul ca pãmîntul pe care vi-l dãruie El ca
rãsplatã a eforturilor depuse, a curajului ºi virtuþilor dovedite de
voi, sã-l cultivaþi în tihnã ºi pace, iar stãpînirea lui sã nu fie
tulburatã nici de incursiunile oºtilor strãine, nici de rãzvrãtirile
concetãþenilor noºtri! Sãvîrºind fapte prin care vã contraziceþi
strãmoºii, sortiþi pieirii orînduielile lor; respectaþi aºadar mereu
legile pe care Dumnezeu vi le-a dat spre a se dovedi bune ºi
drepte! Dacã ursita vã va împinge cumva spre un rãzboi, dus de
voi sau de nepoþii voºtri îndepãrtaþi, acesta sã se desfãºoare în
afara hotarelor þãrii. Cînd veþi fi gata de rãzboi, solii ºi crainicii
sã plece de bunãvoie spre tabãra duºmanã. Înainte de a pune mîna
pe arme, se cuvine sã recurgeþi la vorbe ºi sã explicaþi vrãjmaºilor
cã deºi aveþi o oaste mare, ºi cai ºi arme destule, mai presus de
toate stînd sprijinul ºi ocrotirea Domnului, nu vreþi totuºi sã vã
luptaþi cu ei ºi nici nu sînteþi ahtiaþi sã le cîºtigaþi avuþiile. În
cazul cînd ei se supun, ar fi frumos din partea voastrã sã încheiaþi
pacea. Dacã însã duºmanii au încredere ºi socotesc cã forþele lor
sînt mai puternice, fiind hotãrîþi sã vã cãsãpeascã, porniþi la luptã
cu oastea, alegîndu-L pe Dumnezeu drept comandant suprem ºi pe
c e l m a i d e s t o i n i c o m a l v o s t r u d r ep t al 2 - l e a c o n d u c ã t o r.
Comandanþii numeroºi sînt dãunãtori, mai ales cînd trebuie sã
acþionezi rapid, fãrã sã aducã folos celor care îi întrebuinþeazã.
Oastea sã fie curatã ºi alcãtuitã pe alese, din oamenii cei mai
puternici ºi mai curajoºi. Cei fricoºi sã fie lãsaþi deoparte, pentru
ca atunci cînd se decide bãtãlia, prin fuga lor sã nu avantajeze
vrãjmaºul. Cei care de-abia ºi-au construit o casã ºi n-au apucat
sã locuiascã un an în ea, cei care au semãnat ºi n-au cules încã
recolta, precum ºi cei proaspãt cãsãtoriþi, care ºi-au luat de curînd
o nevastã, sã fie lãsaþi acasã, ca nu cumva, de dragul celor rãmase
în urma lor, sã-ºi cruþe viaþa ca sã se bucure de ele, purtîndu-se
ca niºte laºi.
42. De îndatã ce v-aþi instalat tabãra, aveþi grijã sã nu sãvîrºiþi
fapte nelegiuite. Cînd asediaþi un oraº ºi aveþi nevoie de lemne,
Pag. 134

ca sã vã faceþi maºini de rãzboi, sã nu radeþi cumva pãmîntul, prin

tãierea pomilor fructiferi, ci sã-i cruþaþi pe aceºtia, gîndindu-vã cã
ei au fost sãdiþi spre a fi folositori oamenilor, ºi dacã ar avea glas,
v-ar învinovãþi cã i-aþi nãpãstuit pe nedrept, deoarece n-au fost
c r e s c u þ i ca s ã s l u j e a s c ã r ã z b o i u l , º i d a c ã a s t a l e - a r s t a l a
îndemînã, s-ar strãmuta în altã þarã. Dupã ce aþi obþinut victoria
în luptã, ucideþi-i pe cei ce v-au opus rezistenþã, lãsîndu-i pe
ceilalþi în viaþã, ca sã nu plãteascã bir, cu excepþia canaanenilor:
aceºtia trebuie sã fie stîrpiþi în întregime!
43. Fiþi cu luare aminte mai ales în luptã, ca nici femeile sã nu
îmbrace straie bãrbãteºti, nici bãrbaþii veºminte muiereºti.
44. Aºadar, aceasta este orînduirea hãrãzitã de Moise statului
nostru prin legi date cu 40 de ani mai înainte, a cãror descriere o
voi face într-o altã carte. În zilele urmãtoare, cãci era un vorbitor
neobosit, el a transmis poporului rugãciunile aducãtoare de noroc,
precum ºi blestemele adresate celor ce nu trãiesc conform legilor,
ci li se împotrivesc prin faptele lor. Apoi a recitat o cîntare scrisã
în hexametri pe care a pãstrat-o în Cartea sa sfîntã, cuprinzînd ºi
o prezicere a viitorului, dintre care toate s-au adeverit deja sau
urmeazã sã se adevereascã, fãrã ca vreuna sã se abatã de la
adevãr. A încredinþat preoþilor aceste Cãrþi sfinte, alãturi de
Chivotul în care a pus cele 10 porunci scrise pe douã table,
precum ºi Tabernacolul. A îndemnat poporul ca dupã ce va cuceri
Canaanul ºi se va împãmînteni în el, sã nu dea uitãrii jignirea pe
care i-au adus-o amaleciþii, ci sã facã expediþie împotriva lor,
cerîndu-le socotealã pentru suferinþele pe care i le-au pricinuit în
timp ce el cutreiera pustiul. De îndatã ce a pus stãpînire pe
pãmîntul Canaanului, stîrpind aºa cum se cuvine întreaga mulþime
a locuitorilor sãi, Moise a poruncit evreilor sã înalþe un jertfelnic
orientat spre rãsãrit, nu departe de oraºul Sichim, situat între doi
munþi, cel din partea dreaptã fiind numit Garizim, iar cel din
partea stîngã, Gibal. Împãrþitã în cîte 6 seminþii, oastea sã se
aºeze pe cei doi munþi, împreunã cu leviþii ºi preoþii lor. Mai întîi
cei aflaþi pe muntele Garizim sã pomeneascã cele mai norocoase
binecuvîntãri evreilor care L-au slujit cu credinþã pe Dumnezeu,
s-au supus legilor ºi nu s-au împotrivit spuselor lui Moise;
aºijderea, celorlalte 6 seminþii sã le trimitã urãrile lor de bine,
pentru ca ºi ele sã le pomeneascã binecuvîntarea lor, iar cei dintîi
sã le rãspundã prin aclamãri. Apoi ei sã-i blesteme pe evreii care
încalcã legile ºi ceea ce afirmã unii sã primeascã de fiecare datã
încuviinþarea celorlalþi. Moise însuºi a aºternut în scris aceste
binecuvîntãri ºi blesteme, pentru ca ele sã nu se mai ºteargã cu
timpul din cugetele oamenilor. A poruncit ca în ajunul morþii sale,
ele sã fie sãpate pe fiecare laturã a jertfeln i cu l u i º i a s p u s
poporului, ca stînd în faþa lui, sã aducã jertfã ardere de tot, iar din
ziua aceea sã nu mai aducã nici un prinos, faptul nemaifiind
îngãduit. Acestea sînt rînduielile lãsate de Moise ºi poporul evreu
n-a încetat niciodatã sã le îndeplineascã întocmai.
45. În zilele urmãtoare, a adunat poporul împreunã cu femeile
ºi copiii, de faþã fiind ºi robii, pentru ca toþi sã depunã jurãmîntul
cã vor respecta legile, ºi în statornica lor rîvnã de a împlini vrerea
Domnului, sã nu le încalce deloc, fãrã sã facã hatîrul rudelor
 Pag. 135

apropiate sau sã se încline în faþa fricii ºi fãrã sã socoteascã nici

o altã scuzã mai puternicã decît aplicarea cu sfinþenie a legilor.
Iar dacã fie o rudã de sînge, fie o cetate oarecare, încearcã sã
clatine sau sã destrame al cãt u i r ea s t at u l u i , s ã s e înarmeze
împotriva lor mai mulþi deodatã sau de unul singur. Dupã ce ºi-au
biruit vrãjmaºii, sã-i distrugã din temelii, încît în mãsura în care
se poate, sã nu mai rãmînã nici o urmã din aceºti cutezãtori
nelegiuiþi. Dacã însã ei se dovedesc prea slabi ca sã-i
p ed e p s eas cã, at u nci barem sã arat e cã f ap t el e acel o r a s î n t
potrivnice voinþei lor. ªi poporul a depus jurãmîntul cerut.
46. Moise i-a mai învãþat pe evrei în ce fel sã aducã jertfe ca
sã fie cît mai pe placul Domnului, ºi atunci cînd pornesc la
rãzboi, cum sã þinã seamã de mãrturia pietrelor pieptarului, aºa
cum am spus mai înainte. Aºijderea, Iosua a fãcut preziceri, cu
Moise încã de faþã: a cumpãnit tot ce trebuie sã înfãptuiascã
pentru propãºirea poporului atît în timp de pace, cît ºi în timp de
rãzboi, în vederea întocmirii legilor ºi a bunei orînduiri a statului.
Sub imboldul inspiraþiei divine, a prezis evreilor cã din pricina
nepãsãrii faþã de credinþa în Dumnezeu, vor îndura mari necazuri,
astfel încît þara lor va fi nãpãditã de oºti duºmane, oraºele proprii
vor fi dãrîmate, templul, mistuit de flãcãri, ei înºiºi vor cãdea în
robia unor oameni care nu vor arãta nici o milã faþã de prizonieri,
cãinþa lor în urma celor întîmplate venind prea tîrziu. Totuºi
Dumnezeu, Cel care v-a creat, va înapoia urmaºilor voºtri oraºele
ºi templul. Nenorocirea lor nu va avea loc o singurã datã, ci de
cîteva ori!
47. Apoi Moise l-a îndemnat pe Iosua sã purceadã cu oastea
împotriva canaanenilor, întrucît Dumnezeu îi va sprijini în toate
f ap t el e l o r, º i b i n ecu v î n t î n d u - º i î n t r e g u l p o p o r, a mai zi s
urmãtoarele: Fiindcã plec acum la strãmoºii noºtri ºi Dumnezeu
a hotãrît dinainte aceastã zi ca soroc al morþii mele, ºi de vreme
ce mai sînt în viaþã ºi mã aflu în mijlocul vostru, Îi mulþumesc
pentru faptul cã nu S-a mãrginit numai sã vã scape de suferinþe,
ci v-a dat ºi destule lucruri bune; de asemenea, pentru faptul cã
m-a sprijinit în tot ce am întreprins cu trudã ºi prevedere spre a
vã îmb u n ãt ãþ i s i tuaþia, El arãtîndu-mi-Se în orice privinþã
favorabil. A fost deschizãtorul de drum al faptelor mele ºi
providenþialul lor împlinitor, lãsîndu-mi mie doar rolul de
înlocuitor ºi de împãrþitor al binefacerilor pe care ni le-a oferit.
De aceea, am socotit cã se cade sã preamãresc înainte de moarte
atotputernicia lui Dumnezeu, care vã va pãstra sub oblãduirea Sa
º i î n v i i t o r ! M i e î mi r e v i n e s a r c i n a d e a - I ad u ce cu v en i t a
mulþumire, iar vouã sã vã întipãriþi în minte gîndul cã aveþi
datoria sã-L veneraþi ºi sã-L cinstiþi pe Domnul ºi sã respectaþi ca
pe cel mai mãreþ dar toate legile ce le-a dat, pãstrîndu-le ºi în
continuare sub ocrotirea Lui. Gîndiþi-vã ce supãrãtor, chiar ºi
pentru un om legiuitor, este faptul cã legile sale sînt încãlcate ºi
privite cu dispreþ! Sã nu cutezaþi deci sã stîrniþi mînia Domnului,
neglijînd legile pe care El Însuºi ni le-a dat!
48. Dupã ce Moise a cuvîntat astfel la sfîrºitul vieþii, ºi odatã
cu binecuvîntãrile sale, a prezis fiecãrei seminþii soarta ce-o
aºtepta, mulþimea a izbucnit în lacrimi, iar femeile s-au lovit cu
Pag. 136

pumnii în piept, adînc îndurerate de moartea lui apropiatã. Chiar

ºi copiii care plîngeau, cu atît mai mult cu cît mai slabã era ºi
rezistenþa lor în faþa suferinþei, arãtau cã înþelegeau virtuþile ºi
mãreþia faptelor sale mai adînc decît era de aºteptat la o vîrstã
fragedã. Tinerii ºi bãtrînii pãreau cã se luaserã la întrecere între
ei în a-ºi exprima simþãmintele. Unii îºi deplîngeau viitorul,
dîndu-ºi seama ce comandant ºi cîrmuitor au pierdut; alþii îl
cãinau pentru cã erau nevoiþi sã se despartã de Moise înainte de
a-i fi cunoscut mai bine destoinicia. Cît de amare au fost vaietul
ºi jalea poporului, reiese din ceea ce i s-a întîmplat legiuitorului.
Cu toate cã întreaga lui viaþã fusese pe deplin convins cã nu
trebuie sã te mîhneºti la apropierea morþii, deoarece ºi el era dator
s ã s e s u p u n ã v r er i i l u i D u mn ezeu º i legilor nat u r i i , t o t u º i
gemetele mulþimii i-au stors lacrimile. Cînd a purces spre locul
unde urma sã piarã din ochii celorlalþi, toþi l-au însoþit cu bocetele
lor. Moise a fãcut un semn cu mîna celor îndepãrtaþi, cerîndu-le
sã stea pe loc. Pe cei aflaþi în apropierea lui i-a îndemnat prin
cuvintele sale sã nu-i întristeze ºi mai mult sfîrºitul, þinîndu-se
dupã el. Aceºtia s-au convins cã trebuie sã-i dea ascultare ºi s-au
oprit, plîngînd în hohote, pentru ca el sã se despartã de viaþã dupã
voia lui. Numai Adunarea bãtrînilor, Marele Preot Eleazar ºi
comandantul oºtirii Iosua l-au însoþit mai departe. Cînd a sosit pe
muntele ce se numea Abar - acest pisc este situat în þinutul
I er i h o n u l u i , o f er i n d cel o r ce s e u r c a u p e e l o m i n u n a t ã º i
cuprinzãtoare priveliºte a þãrii Canaanului, el s-a despãrþit de
Adunarea bãtrînilor. I-a îmbrãþiºat pe Eleazar ºi Iosua, ºi în timp
ce mai vorbea cu ei, s-a coborît deodatã un nor deasupra lui,
fãcîndu-l sã disparã într-o vale. În Cãrþile sale sfinte însã, el a
scris cã ar fi murit, temîndu-se sã nu se spunã cã datoritã virtuþii
sale neîntrecute, s-a dus la Dumnezeu.
49. Moise a trãit în total 120 de ani, dintre care o treime minus
o lunã a fost conducãtorul poporului. S-a stins din viaþã în ultima
lunã a anului, care la macedoneni se cheamã Dystros, iar la noi
Adar, cînd era crai nou. A întrecut pe toþi muritorii prin ascuþimea
minþii, prin iscusinþa cu care fãurea cele mai bune planuri ºi prin
dibãcia lui de a atrage mulþimea cu ajutorul vorbelor. ªtia sã-ºi
stãpîneascã atît de bine simþãmintele, încît nici nu pãrea sã-l
tulbure vreunul dintre ele ºi le spunea pe nume mai mult dupã
ceea ce observa la ceilalþi oameni, decît dupã propria sa
experienþã. A fost un comandant de oºti cum rar s-a mai întîlnit
ºi un profet fãrã pereche, iar atunci cînd cuvînta, ai fi zis cã-L
auzeai vorbind pe Dumnezeu Însuºi. Poporul evreul l-a bocit
vreme de 30 de zile. O jale atît d e mar e nu i-a mai cuprins
niciodatã pe evrei, ca atunci cînd a murit Moise. L-au regretat
nespus nu numai cei ce au avut de-a face cu el, ci ºi cei care i-au
cunoscut numai legile, au tînjit mult dupã el, fiindcã datoritã lor
puteau sã deducã mãreþia virtuþii sale. Atît am avut de spus despre
moartea lui Moise.

Cartea 5

Capitolul 1
 Pag. 137

1. Dupã ce Moise a fost rãpit din rîndul oamenilor, aºa cum am

mai spus, toate cuvenitele datini ale doliului fiind duse la bun
sfîrºit, Iosua a vestit p o p o r u l s ã s e p r eg ãt eas cã d e r ãzb oi.
Totodatã a trimis la Ierihon iscoade ca sã afle ce putere aveau
locuitorii sãi ºi ce fel de planuri aveau. El însuºi a poruncit oºtirii
sã-ºi strîngã rîndurile, pregãtindu-se sã treacã I o r d an ul la
momentul potrivit. A chemat apoi pe cãpeteniile seminþiilor lui
Ruben, împreunã cu cei ai lui Gad ºi Manase, cãci o jumãtate din
ultima seminþie primise îngãduinþa sã locuiascã în þara Amorea,
care constituia a 7-a parte a Canaanului. Iosua le-a reamintit ce au
fãgãduit ei lui Moise ºi i-a rugat sã-ºi îndeplineascã cu dragã
inimã promisiunile fãcute, atît din recunoºtinþã faþã de cel ce pînã
la sfîrºitul vieþii sale s-a îngrijit de bunãstarea lor, cît ºi pentru
interesul obºtesc. Fiindcã aceºtia i-au dat ascultare, a purces cu
50.000 de ostaºi bine înarmaþi din Abila, situatã la 60 de stadii
depãrtare de Iordan.
2. Dupã ce oastea ºi-a instalat tabãra, numaidecît au sosit ºi
iscoadele care aflaserã totul despre canaaneni. Mai întîi
nerecunoscuþi, au cercetat fãrã teamã întregul oraº ºi zidurile,
unde erau ele mai puternice ºi unde mai ºubrede, precum ºi care
poartã pãrea mai potrivitã pentru pãtrunderea oºtirii în cetate. Cei
care i-au întîlnit întîmplãtor nu le-au luat în seamã privirile
isco d i t o ar e, î n ch i p u i n d u - º i cã mî n aþ i d oar de dorinþa de a
cunoaºte, precum obiºnuiesc strãinii, priveau ei cu ochi curioºi
cetatea, nicidecum cu intenþii duºmãnoase. În amurg, muºterii
s-au înapoiat la hanul din apropierea zidului împrejmuitor, unde
îºi luaserã mai înainte prînzul ºi tocmai se pregãteau de plecare.
La cinã, regele fusese prevenit cã au sosit niºte oameni din tabãrã
ca sã iscodeascã oraºul ºi cã acum se întorseserã la Rachab,
strãduindu-se sã rãmînã cît mai bine ascunºi. Trimiþîndu-ºi de
îndatã zbirii pe urmele lor, le-a poruncit sã-i prindã pe spioni, ºi
prin supunerea lor la cazne, sã afle de la ei ce intenþii aveau de
veniserã în Ierihon. Cum a observat apropierea zbirilor, Rachab
care usca întîmplãtor fuioare de in pe acoperiºul casei, ºi-a ascuns
muºterii sub aceste fuioare ºi le-a spus trimiºilor regelui cã niºte
oaspeþi necunoscuþi cinaserã la ea înainte de asfinþitul soarelui ºi
cã au plecat dupã aceea. Dacã sînt îngrijoraþi de soarta oraºului
sau de faptul cã aceºtia veniserã ca sã pricinuiascã daune regelui,
ei pot sã-i prindã fãrã multã trudã, pornind în urmãrirea lor.
Pãcãliþi astfel de vorbele femeii, zbirii au plecat fãrã sã bãnuiascã
vicleºugul pus la cale de ea ºi nu i-au cercetat deloc hanul. Au
plecat degrabã dupã iscoade pe drumul ducînd cãtre fluviu, pe
care l-au socotit cel mai potrivit pentru fuga lor. Dar, întrucît
n-au dat de nici o urmã, au încetat sã-i mai urmãreascã. Dupã ce
zarva s-a potolit, Rachab i-a scos pe strãini din ascunzãtoare ºi
le-a arãtat primejdia mare la care s-a expus ca sã le asigure
salvarea, cãci dacã ar fi fost prinsã cã i-a ascuns, ea n-ar fi putut
sã scape de pedeapsa regelui, ci ar fi pierit împreunã cu întreaga
familie. I-a rugat sã þinã minte întîmplarea, ºi pentru izbãvirea lor
d e acu m sã-ºi arate recunoºt i n þ a mai t î r zi u , cî n d v o r p u n e
stãpînire pe þara Canaanului, cerîndu-le sã se întoarcã la casa lor.
Iscoadele s-au legat prin jurãmînt cã o vor cruþa pe ea împreunã
Pag. 138

cu rudele sale, atunci cînd vor cuceri oraºul ºi-i vor trece prin
tãiºul sãbiei pe toþi locuitorii sãi, potrivit hotãrîrii pe care o
luaserã: fiindcã Dumnezeu le-a cerut prin semnele sale sã facã
acest lucru. Ei s-au învoit sã se dovedeascã recunoscãtori pentru
întîmplãrile de faþã, jurîndu-se cã amîndoi îºi vor arãta deopotrivã
mulþumirea în viitor. Iscoadele au sfãtuit-o pe Rachab ca, de
îndatã ce va observa cã oraºul a fost cucerit, sã se zãvorascã în
casã, împreunã cu avuþiile ºi toate rudele sale, agãþînd o panglicã
roºie în poarta ei, astfel încît comandantul sã-i recunoascã
locuinþa ºi s-o lase neatinsã. Pentru cã noi îi vom spune cã aceasta
este casa mulþumitã cãreia am scãpat cu viaþã, i-au spus ei. Dacã
vreunul dintre apropiaþii tãi va cãdea în luptã, vina sã nu cadã
asupra noastrã, cãci Îl rugãm pe Dumnezeu, în Numele cãruia am
jurat, sã ne fereascã de încãlcarea propriului jurãmînt! Dupã ce
i-au fãcut aceste promisiuni, ei au plecat, coborînd de pe zidul de
apãrare al oraºului cu ajutorul unei funii ºi s-au întors teferi la
semenii lor, cãrora le-au povestit ce li s-a întîmplat în oraº. Apoi
Iosua a adus la cunoºtinþa Marelui Preot Eleazar ºi a bãtrînilor,
j u r u i n þ a i s co ad el o r f aþ ã d e R ach ab ; aceº t i a au î n cu vi i n þ at
jurãmîntul.
3. Comandantul era pus în încurcãturã de trecerea Iordanului,
fiindcã atunci albia fluviului era umflatã de ploi, iar podurile
lipseau cu desãvîrºire, ºi chiar dacã ar fi vrut sã uneascã malurile
prin punþi, duºmanii nu i-ar fi îngãduit sã le facã ºi nici nu avea
la îndemînã corãbiile necesare. Dar Dumnezeu i-a fãgãduit cã-l va
ajuta sã strãbatã fluviul, fãcînd sã-i scadã apele. Aºadar, dupã ce
s-au scurs douã zile, Iosua ºi-a trecut peste Iordan oastea ºi
întregul popor, în felul urmãtor. În frunte mergeau preoþii care
purtau Chivotul, apoi veneau leviþii, aducînd cu ei Tabernacolul
ºi vasele hãrãzite jertfelor. Leviþii erau urmaþi de întregul popor,
grupat pe seminþii, la mijloc fiind aºezaþi copiii ºi femeile, ca nu
cumva sã fie rãpiþi de undele fluviului. Preoþii au pãºit cei dintîi
î n al b i e, º i o b s er v î n d cã I ordanul poate fi trecut prin v ad ,
deoarece apa nu era adîncã, iar prundiºul, pe care lin curgãtorul
ºuvoi nu-l mîna cu repeziciune, pãrea o pardosealã sigurã - toþi au
strãbãtut cu mult curaj Iordanul, cãci au vãzut cã fluviul se
înfãþiºa tocmai cum prezisese Dumnezeu. Preoþii au rãmas în
mijlocul fluviului pînã ce mulþimea a ajuns dincolo, aflîndu-se în
siguranþã. Abia dupã ce au trecut cu toþii, preoþii au pãºit pe mal,
redînd Iordanului cursul sãu liber ºi firesc. De îndatã ce evreii au
ieºit din matca lui, fluviul s-a umflat din nou, recãpãtîndu-ºi
mãrimea pe care o avusese mai înainte.
4. De acolo evreii au înaintat 50 de stadii, aºezîndu-ºi tabãra
la 10 stadii distanþã de Ierihon. Cu pietrele pe care fiecare
cãpetenie de seminþie le culesese din albia Iordanului, la porunca
lui, Iosua a înjghebat un jertfelnic, drept monument care sã
aminteascã urmaºilor cã fluviul ºi-a stãvilit cursul ºi deasupra lui
a adus jertfã în cinstea lui Dumnezeu. În locul acela a fost
celebratã Sãrbãtoarea Paºtilor, deoarece toate lucrurile de care
odinioarã duseserã lipsã evreii, le aveau acum din belºug. Cãci
lanurile canaanenilor care dãduserã în pîrg ei le-au secerat,
strîngînd ºi altã pradã. Dar mana cu care evreii se hrãniserã vreme
 Pag. 139

de patruzeci de ani, a dispãrut de atunci.

5. Întrucît israelienii pustiau totul în lung ºi în lat, iar
canaanenii nu-i înfruntau, ci rãmîneau adãpostiþi în spatele
zidurilor lor, Iosua s- a h o t ãr î t s ã- i as ed i eze. Î n p r i ma zi a
sãrbãtorii, preoþii care aveau în preajma lor o escortã de oameni
bine înarmaþi, au purtat pe umeri Chivotul, în sunetul trîmbiþelor
de corn de berbec aflate înaintea lor, ºi au mers de jur împrejurul
cetãþii, în vreme ce îndemnau oastea la luptã, în urma lor pãºind
Adunarea bãtrînilor. Dupã ce s-au mulþumit numai sã trîmbiþeze
din corni, fãrã sã mai facã nimic altceva, preoþii s-au întors în
tabãrã. 6 zile la rînd au fãcut acelaºi lucru, iar în a 7-a zi, dupã ce
a strîns laolaltã oastea ºi întregul popor, Iosua le-a adus vestea
bunã cã oraºul va fi cucerit: în aceeaºi zi Dumnezeu îl va da pe
mîinile lor, urmînd ca zidurile cetãþii sã se prãbuºeascã singure,
fãrã ca asediatorii sã se osteneascã deloc. Totodatã le-a poruncit
sã-i strãpungã cu sabia pe toþi prinºii lor ºi sã nu dea semne de
obosealã în uciderea vrãjmaºilor, nici sã-i cruþe, lãsîndu-se
cuprinºi de milã, ºi nici sã fie ispitiþi de dorinþa de a pune mîna
pe prada duºmanã din jur: sã ucidã orice vietate ºi sã nu-ºi
însuºeascã vreun lucru în folos propriu. Totodatã le-a cerut ca tot
argintul ºi aurul gãsit sã fie adunat grãmadã ºi sã fie dãruit
Domnului ca pîrgã a prãzii primului oraº cucerit, bucurîndu-se de
norocul lor. Doar pe Rachab ºi pe cei ce se înrudesc cu ea sã-i
lase teferi, datoritã juruinþei iscoadelor faþã de ea.
6. Dupã ce le-a vorbit aºa, Iosua ºi-a pus oastea în ordine de
bãtaie ºi a condus-o împotriva Ierihonului. Evreii au fãcut iarãºi
înconjurul oraºului, în frunte cu Chivotul ºi cu preoþii care
trîmbiþau din corn de berbec, spre a îndemna oastea la asalt. Dupã
ce au înconjurat de 7 ori cetatea, s-au oprit pentru scurtã vreme
ºi dintr-odatã s-au prãbuºit zidurile de apãrare, fãrã ca evreii sã
fi recurs la maºini de rãzboi sau la altã dovadã a puterii lor.
7. Ei au nãvãlit în Ierihon ºi i-au ucis pe toþi locuitorii lui, care
erau prea înspãimîntaþi de prãbuºirea neaºteptatã a zidurilor ca sã
mai opunã vreo rezistenþã. Aºadar, evreii i-au ucis de-a valma,
înjunghiindu-i pe unii în plinã stradã, pe alþii în casele lor. Nici
unul dintre ei n-a mai rãmas viu, ci toþi au pierit, inclusiv femeile
ºi copiii. Ierihonul era nãpãdit de leºuri, cãci nimeni nu s-a salvat
fugind. Întregul oraº a fost dat pradã flãcãrilor, dupã ce a fost
jefuit împreunã cu împrejurimile sale. Iscoadele i-au scãpat de
primejdie doar pe Rachab împreunã cu rudele sale, refugiate în
han. Iosua a primit-o la el ºi i-a adus mulþumire pentru cã i-a
salvat iscoadele ºi i-a spus cã nici rãsplata pe care o va primi nu
va fi mai prejos de binefacerea ei. Curînd dupã aceea a înzestrat-o
cu pãmînt arabil ºi i-a arãtat întreaga lui preþuire.
8. Partea din oraº, salvatã de furia focului, Iosua a dãrîmat-o
în întregime ºi a aruncat blestemul asupra locuitorilor, dacã
vreunul dintre ei ar dori sã reclãdeascã Ierihonul distrus. Celui
care va pune piatra de temelie a noului zid, sã-i moarã primul
nãscut, iar la terminarea meterezului, ºi mezinul sãu. Dumnezeu
n-a trecut cu vederea acest blestem ºi mai tîrziu vom înfãþiºa
nenorocirea care s-a întîmplat din pricina lui.
9. Cu prilejul distrugerii oraºului s-a strîns o mare grãmadã de
Pag. 140

argint, aur, ba chiar ºi aramã, deoarece oamenii n-au cutezat sã

încalce porunca lui Iosua, luînd din ea pe ascuns în folosul lor, ci
s-au ferit sã-ºi însuºeascã vreunul din lucrurile închinate lui
Dumnezeu. Iosua a încredinþat aceastã pradã preoþilor, spre a o
pãstra ca un tezaur preþios. Aºa a decurs nimicirea Ierihonului.
10. Dar un oarecare Achar, fiul lui Zebedias din tribul lui Iuda,
a gãsit o mantie regalã þesutã în întregime din fire aurite, precum
ºi un drug de aur care cîntãrea 200 de sicii, socotind cã ar fi în
defavoarea lui sã renunþe la un cîºtig dobîndit cu primejdia vieþii
ºi sã-l dãruiascã Domnului, care ºi aºa nu avea nevoie de el. El
ºi-a sãpat în cortul lui o groapã adîncã, unde ºi-a ascuns prada,
amãgindu-se cã ºi pe Dumnezeu Îl poate înºela la fel ca pe
tovarãºii sãi.
11. Locul unde ºi-a aºezat Iosua tabãra a fost numit Galgala,
ceea ce înseamnã libertate. Cãci dupã trecerea fluviului, acolo
s-au simþit evreii eliberaþi de nãpastele îndurate de ei în Egipt ºi
în pustiu.
12. La cîteva zile dupã distrugerea Ierihonului, Iosua a trimis
3.000 de oameni bine înarmaþi, sã asedieze oraºul Anna, situat
ceva mai sus de Ierihon: în înfruntarea lor cu canaaniþii, aceºtia
i-au pus pe fugã ºi le-au ucis 36 de oameni. Cînd vestea a ajuns
în tabãrã, israeliþii au devenit foarte triºti ºi abãtuþi, nu atît pentru
pierderea compatrioþilor lor, cãci toþi cei ce cãzuserã în luptã
fuseserã bãrbaþi viteji ºi preþuiþi, cît din pricina disperãrii. Ei
fuseserã convinºi cã vor intra lesne în stãpînirea þinutului, fãrã ca
o as t ea l o r s ã s u f e r e p i er d er i î n cu r s u l l u p t el o r, p r ecu m l e
fãgãduise Dumnezeu; iar acum, contrar aºteptãrilor lor, vedeau cã
ºi duºmanii îi pot învinge. De aceea au îmbrãcat saci peste
veºminte ºi o zi întreagã s-au tînguit ºi au vãrsat lacrimi, fãrã sã
se gîndeascã deloc la hranã, fiind încovoiaþi peste mãsurã de
nenorocirea abãtutã asupra lor.
13. Cînd ºi-a vãzut oastea atît de înspãimîntatã ºi cu speranþa
nãruitã în toate privinþele, Iosua s-a îndreptat cu încredere spre
Dumnezeu ºi I-a zis: Nu cutezanþa ne-a împins sã cucerim þara
prin forþa armelor noastre, ci Moise, slujitorul Tãu, ne-a încurajat
sã facem acest lucru, deoarece prin multe semne minunate ne-ai
fãgãduit cã ne încredinþezi stãpînirea acestui þinut, ajutîndu-ne ca
oastea noastrã sã iese mereu biruitoare în luptã cu duºmanii.
Cîteva dintre cele fãgãduite de Tine s-au ºi îndeplinit. Acum însã,
pe neaºteptate, am cunoscut înfrîngerea, o parte a trupelor noastre
plãtind cu viaþa, astfel încît cu greu ne mai bizuim pe fãgãduielile
Tale ºi pe prezicerile lui Moise ºi ne privim cu multã îngrijorare
propriu viitor, fiindcã prima încercare fãcutã de noi s-a sfîrºit atît
de rãu. De aceea, Doamne, fiind numai Tu cu puterea sã ne scoþi
din nenorocire, stãvileºte jalea ce ne-a cuprins, dîndu-ne izbînda,
ºi alungã din sufletele noastre grijile privitoare la viitor!
14. Astfel s-a rugat Domnului Iosua, cãzut cu faþa la pãmînt.
Dumnezeu i-a rãspuns sã se scoale ºi sã-ºi cureþe oastea de
pãcatul care a pîngãrit-o, în d r ãzn i n d s ã f u r e d i n o b i ectele
închinate lui, cãci din aceastã pricinã suferiserã ei înfrîngerea de
acum, ºi de îndatã ce-l vor pedepsi pe nelegiuitul care a comis
fapta, vor avea parte mereu de izbînzi asupra vrãjmaºilor. Iosua
 Pag. 141

a transmis acestea poporului, ºi chemîndu-l pe Marele Preot

împreunã cu cãpeteniile, le-a poruncit sã tragã la sorþi fiecare
seminþie în parte. ªi cum sorþii au arãtat cã nelegiuirea fusese
înfãptuitã în tribul lui Iuda, s-a fãcut tragere la sorþi pe fiecare
familie în parte. Sorþii au indicat cã rãufãcãtorul se afla printre
rudele lui Achar. Cînd bãrbaþii au fost cercetaþi unul cîte unul, a
ieºit la ivealã Achar. Vãzînd cã nu-ºi poate tãgãdui fapta ºi cã
judecata Domnului l-a lovit amarnic, el ºi-a recunoscut furtiºagul
ºi a scos din pãmînt obiectele sustrase. Achar a primit pe loc
pedeapsa cu moartea, fiind înmormîntat în chip ruºinos noaptea,
aºa cum se procedeazã cu cei condamnaþi de obºte.
15. Dupã ce ºi-a purificat oastea, Iosua s-a îndreptat cu ea spre
Anna, ºi punîndu-ºi oamenii la pîndã în timpul nopþii înapoia
o r aº u l u i , d i s d e d i mi n eaþ ã a p o r n i t î mp o t r i v a d u º man i l o r.
Încurajaþi de proaspãta lor izbîndã, aceºtia s-au nãpustit asupra
evreilor, care printr-o fugã amãgitoare, i-au dus departe de cetate,
fiind urmãriþi îndeaproape de vrãjmaºii deja siguri de victoria lor.
Apoi trupele evreieºti s-au întors din drum pe neaºteptate, sã le
aþinã calea, ºi fãcînd semnele dinainte convenite, i-au chemat la
luptã ºi pe cei ascunºi înapoia cetãþii. Aceia au nãvãlit în oraºul
ai cãrui locuitori stãteau pe zidurile de apãrare, cu privirile
aþintite în afarã, spre cei ce ieºiserã din cetate. În vreme ce
nãvãlitorii au cucerit oraºul ºi i-au ucis pe toþi cei ce le-au ieºit
în cale, Iosua a tãbãrît asupra duºmanilor, le-a destrãmat rîndurile
ºi i-a pus pe fugã. Dornici sã se refugieze în oraºul pe care ºi-l
închipuiau încã nevãtãmat, cînd au vãzut cã el fusese de-acum
ocupat ºi era mistuit de flãcãri, împreunã cu soþiile ºi copiii lor,
vrãjmaºii s-au împrãºtiat de-a valma pe cîmp, ºi fiind singuri,
n-au mai fost în stare sã se împotriveascã. Dupã nenorocirea care
i-a lovit astfel pe anniþi, israeliþii au capturat o mulþime de copii,
femei ºi robi, precum ºi un mare numãr de bagaje ºi poveri. De
asemenea, ei au luat pradã turme de vite ºi o sumedenie de bani,
fiindcã þinutul era bogat, iar pe toate acestea, Iosua le-a împãrþit
la Galgala între oºtenii sãi.
16. Martori ai nenorocirilor pe care le-au îndurat ierihoniþii ºi
canaaniþii, gabaoniþii, care locuiau aproape de Hierosolyma, s-au
temut de marea primejdie ameninþîndu-i ºi pe ei, aºa cã n-au
ºovãit sã-l roage pe Iosua: nu cumva sã le facã ºi lor ceea ce
credeau cã punea el la cale, fiindcã era vãdit cã urmãrea sã
stîrpeascã prin rãzboi întregul popor al Canaanului. I-au îmbiat ºi
pe vecinii lor, cepheriþii ºi cariathiarimiþii, sã intre în alianþã ºi
le-au spus cã nici ei nu vor putea scãpa de primejdie, dacã vor fi
cuceriþi de israeliþi: devenind tovarãºii lor de arme, hotãrau sã
scape astfel de ameninþare. Vorbele lor primind încuviinþarea
acestora, ei au trimis soli la Iosua ca sã facã un tratat de alianþã,
ºi pentru încheierea lui au fost aleºi dintre toþi concetãþenii cei
care pãreau drept cei mai potriviþi pentru aceastã misiune. Solii
au fost de pãrere cã ar fi periculos sã se recunoascã faptul cã erau
canaaneni, gãsind cã primejdia ar putea fi înlãturatã dacã ar
susþine cã n-aveau nici un amestec cu canaanenii ºi cã locuiau
foarte departe de aceºtia. Vor zice cã au venit la el atraºi de
virtutea lui, cã au fãcut o cãlãtorie de mai multe zile, ºi ca dovadã
Pag. 142

a adevãrului spuselor lor, sã-ºi aducã hainele. κi puseserã

veºminte noi la plecare, dar în îndelungata lor drumeþie, ele se
fãcuserã ferfeniþã. Ca mãsurã de prevedere, solii îmbrãcaserã
haine zdrenþuite, spre a-ºi face mai convingãtoare vorbele. Stînd
în mijlocul evreilor, ei au afirmat cã fuseserã trimiºi de gabaoniþi
ºi de oraºele învecinate, care se aflau departe de acest pãmînt, ca
sã încheie cu ei un legãmînt de prietenie dupã datina strãbunilor
lor. Fiindcã au înþeles cã favoarea ºi dãrnicia Domnului le-a
hãrãzit lor stãpînirea þãrii canaanenilor, le doresc sã se bucure de
mult noroc, cerîndu-le stãruitor sã-i punã în rîndul concetãþenilor
lor. În vreme ce rosteau aceste vorbe, solii arãtau dovezile
cãlãtoriei de lungã duratã, rugîndu-i pe evrei sã pecetluiascã cu
ei un tratat de prietenie. Iosua s-a încrezut în cuvintele lor, ºi
convins cã nu fãceau parte din neamul canaanenilor, a încheiat
legãmîntul prietenesc; ºi Marele Preot Eleazar, ºi bãtrînii s-au
juruit cã-i vor trata ca pe niºte amici ºi aliaþi, nepunînd la cale
nici o uneltire duºmãnoasã împotriva lor, iar poporul a încuviinþat
la rîndul lui jurãmîntul. Dupã ce au obþinut prin vicleºug ceea ce
au urmãrit, solii s-au întors la ai lor. De-abia mai tîrziu, cînd au
ajuns cu oastea în þinutul de la poalele munþilor Canaanului, a
aflat Iosua cã gabaoniþii sãlãºluiau nu departe de Hierosolyma ºi
cã se trãgeau din neamul canaan en i lor, ºi chemînd la el pe
cãpeteniile lor, le-a învinuit de înºelãciune. Deoarece ei au
invocat faptul cã n-au putut sã aleagã altã cale de salvare, ºi
împinºi doar de nevoie, n-au gãsit altã ieºire din impas, Iosua i-a
convocat pe Marele Preot Eleazar ºi pe bãtrînii din adunare.
Pãrerea lor a fost ca aceºtia sã fie folosiþi la muncile obºteºti,
fiindcã legãmîntul încheiat cu ei sub jurãmînt nu putea fi încãlcat.
Aºa s-au ferit gabaoniþii de nenorocirea care îi pîndea ºi au scãpat
nevãtãmaþi.
17. Dar regele din Hierosolyma nu s-a împãcat deloc cu
aceastã îngenunchere a gabaoniþilor în faþa lui Iosua ºi i-a aþîþat
pe regii neamurilor învecinate sã porneascã împreunã cu el
rãzboiul împotriva lor. Cînd au vãzut cã au ºi venit regii chemaþi
sã lupte, erau 4 la numãr, ºi cã ei ºi-au aºezat tabãra în jurul unui
izvor din preajma oraºului, gabaoniþii au cerut sprijinul lui Iosua.
Ei s-au pomenit într-o asemenea situaþie încît pieirea îi pîndea din
partea celor dintîi ºi tocmai de cei care duceau un rãzboi de
stîrpire a poporului canaanean îºi legau nãdejdea lor de izbãvire,
datoritã legãmîntului încheiat mai înainte. Iosua s-a grãbit sã
alerge în ajutorul gabaoniþilor cu oastea întreagã, ºi mãrºãluind
f ãr ã î n t r er u p ere zi ºi noapte, a nãvãlit fãrã de veste dis d e
dimineaþã asupra duºmanilor pregãtiþi de asediu. I-a pus pe fugã
ºi i-a urmãrit în þinutul cu povîrniºuri, numit Bethora. Acolo a
venit sã-i dea sprijinul Dumnezeu, care ªi-a slobozit tunetele ºi
fulgerele Sale, lãsînd sã cadã peste fugari grindinã nespus de
mare. În afarã de asta a mai avut loc ºi minunata prelungire a
zilei, pentru ca noaptea sã nu stînjeneascã iureºul evreilor în
urmãrirea duºmanilor. Aºa a izbutit Iosua sã-i prindã la Maccheda
pe regii ascunºi într-o peºterã ºi sã-i ucidã. Faptul cã ziua s-a
p r el u n g i t î n t r- ad ev ãr º i a d ep 㺠i t d urata ei obiºnuitã, este
menþionat ºi de Scrierile sfinte pãstrate în arhiva templului.
 Pag. 143

18. Dupã ce i-a înfrînt astfel pe regii care ºi-au adus oºtile sã
lupte cu gabaoniþii, IOsua a revenit în regiunea muntoasã a
Canaanului; a dat ºi aici o mare bãtãlie, alegîndu-se cu o pradã
bogatã, apoi a fãcut cale întoarsã la tabãra din Galgala. Cînd
faima vitejiei evreilor s-a rãspîndit în toate þinuturile, crescînd ºi
printre popoarele vecine, iar acestea au aflat de mulþimea celor
uciºi, ele s-au înfricoºat. Atunci regii care sãlãºluiau la poalele
Libanului ºi þineau de Canaan, au venit în ajutorul canaanenilor
stabiliþi în cîmpie ºi al filistenilor, aºezîndu-ºi tabãra la Berotha,
oraº din Galileia de Sus, nu prea departe de Cedesa, situatã de
asemenea în Galileia. Întreaga oaste era alcãtuitã din 300.000 de
pedestraºi , 1 0 . 0 0 0 de cãlãreþi ºi 20.000 de care. Mulþimea
duºman i l o r a s t î r n i t s p ai ma lui Iosua ºi a israeliþilor, care
îngroziþi de numãrul lor atît de mare, îºi pierduserã aproape orice
speranþã în viitorul lor mai bun. Dar Domnul i-a dojenit pentru cã
sînt temãtori ºi pun un preþ prea mic pe puterea ºi sprijinul Sãu,
poruncindu-le sã taie vinele de la picioarele cailor ºi sã dea foc
carelor de luptã. Îmbãrbãtat de fãgãduielile fãcute de Dumnezeu,
Iosua a pornit împotriva vrãjmaºilor, ºi dînd de ei în a 5-a zi, s-a
avîntat într-o luptã crîncenã, mãcelul care a avut loc întrecînd
toate aºteptãrile sale. ªi-a împrãºtiat duºmanii ºi i-a urmãrit multã
vreme, pînã ce a nimicit oastea lor aproape în întregime. Toþi
regii potrivnici au cãzut în luptã. Cînd n-a mai avut la îndemînã
oameni pe care sã-i omoare, le-au ucis caii, dînd foc carelor lor.
Apoi a cutreierat întreaga þarã fãrã ca nimeni sã cuteze sã i se mai
împotriveascã, a cucerit oraºele asediate, mãcelãrind pe oricine
întîlnea în calea lui.
19. Astfel s-au scurs vreo 5 ani ºi nici un canaanean nu mai
rãmãsese în viaþã, cu excepþia celor ce se refugiaserã în spatele
zidurilor de apãrare. Ridicîndu-ºi tabãra din Galgala, Iosua a
mutat-o în þinutul muntos, iar Tabernacolul l-a instalat în oraºul
Silo, cãci locul acesta i s-a pãrut cel mai potrivit, datoritã
frumuseþii lui, pînã cînd israeliþii vor gãsi prilejul sã-ºi clãdeascã
un templu. De acolo a plecat împreunã cu întregul popor spre
Sichim, unde a înãlþat un jertfelnic, precum poruncise Moise.
Apoi ºi-a împãrþit oastea în douã ºi o jumãtate a aºezat-o pe
Muntele Garizim, cealaltã jumãtate, pe Muntele Gibal, unde se
aflau jertfelnicul, ºi leviþii, ºi preoþii. Dupã ce a adus acolo jertfe,
a rostit blestemele ºi le-a sãpat pe jertfelnic, Iosua s-a reîntors la
Silo.
2 0 . I o s u a î mb ãt r î n i s e d e- acu m º i v ã z u s e c ã o r a º e l e
canaanenilor erau inexpugnabile, pe de o parte datoritã soliditãþii
poziþiei lor naturale, pe de altã parte fiindcã aveau meterezele atît
de bine întãrite prin fortificaþiile zidurilor împrejmuitoare, încît
duºmanii se abþineau sã le mai asedieze, neavînd oricum speranþa
de a le cuceri vreodatã; cãci canaanenii, ºtiind cã israeliþii ieºiserã
din Egipt ca sã le aducã pieirea, în tot acest rãstimp se ocupaserã
de consolidarea cetãþilor lor. Atunci el ºi-a chemat poporul sã se
adune la Silo. ªi cînd mulþimea s-a strîns laolaltã, Iosua i-a arãtat
prosperele vremuri de acum, minunatele isprãvi pe care evreii
le-au îndeplinit sub oblãduirea Domnului ºi demnitatea legilor pe
care le-au respectat. Le-a amintit apoi cã cei 31 de regi pe care au
Pag. 144

cutezat sã-i înfrunte au fost înfrînþi, iar oºtile acestora, intrînd în

luptã încrezãtoare în forþele lor, au fost nimicite în întregime, fãrã
sã mai supravieþuiascã vreun neam de-al lor. Deoarece unele
dintre oraºe au fost capturate, iar altele, datoritã trãiniciei
zidurilor ºi încrederii pe care ºi-au pus-o în ele localnicii, au
nevoie de un asediu îndelungat spre a fi cucerite, Iosua i-a sfãtuit
pe evrei sã-i trimitã acasã, cu mulþumirile cuvenite pentru
sprijinul adus, pe cei veniþi de dincolo de Iordan, spre a lua parte
la obºtescul rãzboi, ºi ca rude apropiate, sã împartã primejdiile cu
tovarãºii lor de luptã. Apoi sã fie ales din fiecare seminþie cîte un
singur bãrbat care a dat dovada deosebitelor sale virtuþi, ca sã
mãsoare cinstit ºi fãrã urmã de vicleºug þara, urmînd sã vesteascã
fãrã înconjur adevãrata ei mãrime.
21. Dupã ce vorbele rostite în adunare au primit deplina
încuviinþare a întregului popor, Iosua a trimis numaidecît bãrbaþii
puºi sã mãsoare þara, dîndu-le ca însoþitori cîþiva geometri
pricepuþi, cãrora, datoritã ºtiinþei lor, nu putea sã li se ascundã
adevãrul mãsurãtorilor. El le-a poruncit acestora sã mãsoare
terenurile fertile separat de cele mai puþin rodnice. Prin însãºi
natu ra lui, Canaanul are cîmpii întinse, care deºi sînt bine
înzestrate sã dea roade ºi sã treacã drept foarte mãnoase, nu pot
sã stea deloc alãturi de ogoarele din Ierihon sau Hierosolyma.
Chiar dacã ocupã suprafeþe mici, fiind situate îndeobºte în þinuturi
m u n t o a s e , a c e s t e a n u s e l as ã î n t r e c u t e d e n i c i o þ a r ã p r i n
frumuseþea ºi fertilitatea lor. De aceea era de pãrere Iosua ca
împãrþeala s ã s e facã mai degrabã dupã valoare decît dupã
suprafaþã, deoarece adesea un singur plethru se dovedea mai bun
decît altele o mie. Aºadar, au purces la drum bãrbaþii, 10 la
numãr, care au strãbãtut ºi au cîntãrit ce preþ are þara. În a 7-a
lunã ei s-au întors în oraºul Silo, unde poposise Tabernacolul.
22. Iesus împreunã cu Eleazar, cu bãtrînii ºi cu cãpeteniile
triburilor au împãrþit þinuturile la 9 seminþii ºi la jumãtate din
seminþia lui Manase ºi fiecare trib a primit o parte din ogorul
þãrii, corespunzãtoare cu mãrimea lui. Cînd s-a tras la sorþi,
seminþia lui Iuda a primit toatã Iudeea de Sus, care în lungime se
întinde pînã la Hierosolyma, iar în lãþime, pînã la Lacul
Sodomitic. În aceastã tragere la sorþi au intrat oraºele Ascalon ºi
Gaza. Seminþiei lui Simeon, cãci era a 2-a, i-a revenit acea parte
a Idumeei care se învecineazã cu Egiptul ºi Arabia. Sorþii i-au
hãrãzit seminþiei lui Beniamin regiunea care în lungime se aºterne
de la fluviul Iordan pînã la mare, iar în lãþime ajunge de la
Hierosolyma la Bethel. Fîºia sortitã ei era cea mai îngustã datoritã
fertilitãþii solului, ºi ca atare, a primit Ierihonul ºi Hierosolyma.
Seminþia lui Efraim a cãpãtat þinutul cuprins în lungime între
fluviul Iordan ºi Gadara, iar în lãþime, între Bethel ºi Cîmpia
mare. Jumãtate din seminþia lui Manase ocupã teritoriul de la
Iordan pînã la oraºul Dora, în t i n zî n d u - s e în lãþime pînã la
Bethsana, care acum se numeºte Scythopolis. Dupã aceea seminþia
lui Isachar ºi-a primit partea ei care în lungime ajungea de la
Muntele Cîrmei pînã la fluviul Iordan, iar din lãþime pînã la
Muntele Itabyrion. Sorþii au hãrãzit celor din seminþia lui Zabulon
regiunea care se aºterne de la Muntele Cîrmei ºi þãrmul mãrii pînã
 Pag. 145

la Lacul Ghenazaret. Þinutul situat în spatele Carmelului, care se

cheamã Vîlcele, pe temeiul înfãþiºãrii sale, ºi se întinde înspre
Sidon, a fost dobîndit de seminþia lui Aºer. Pe meleagul lor se
afla oraºul Arce, numit ºi Ecdipus. Regiunea care la rãsãrit se
desfãºoarã de la oraºul Damasc ºi Galileia de Sus pînã la Muntele
Liban ºi izvoarele Iordanului, þîºnind din acest munte, ºi atinge
astfel hotarele de miazãnoapte ale oraºului Arce, a revenit
seminþiei lui Neftali. În sfîrºit, seminþia lui Dan a obþinut întreaga
vale aºezatã la apus ºi aflatã la graniþa cu Azotos ºi Dora, cãreia
îi aparþin ºi Iamnia ºi Getta, de la Acaron pînã la munte, unde
începe seminþia lui Iuda.
23. În acest fel a distribuit Iosua þinutul celor 6 popoare care
purtau numele fiilor lui Canaan ºi a împãrþit pãmîntul între 9
seminþii ºi jumãtate, ca sã-l locuiascã ele. Cãci Amoreea, care
purta de asemenea numele unuia dintre fiii lui Canaan, fusese
hãrãzitã frãþeºte celorlalte douã seminþii ºi primei jumãtãþi din
seminþia lui Manase; am menþionat mai înainte aceste lucruri. Dar
þinutul din jurul Sidonului, care se întinde pînã la arucei, amathei
ºi aridei, nu fusese încã împãrþit.
24. Deoarece, datoritã vîrstei sale înaintate, nu mai era în stare
sã transpunã în faptã ceea ce îºi pusese în gînd, iar urmaºii lui la
conducere pãreau mai puþin preocupaþi de bunãstarea obºteascã,
Iosua a poruncit fiecãrei seminþii sã-i stîrpeascã pe toþi canaanenii
din þinuturile primite prin tragere la sorþi, cãci Moise le prezisese
cã de asta depinde propria lor siguranþã ºi respectarea legilor
strãmoºeºti; apoi sã dãruiascã leviþilor 38 de oraºe; primiserã deja
alte 10 în Amoreea; 3 dintre acestea au fost proclamate cetãþi de
scãpare, unde sã locuiascã cei vinovaþi de omor, fiindcã el þinea
nespus de mult ca nici una dintre poruncile lui Moise sã nu
rãmînã neîndeplinitã: anume Hebron, în seminþia lui Neftali; acest
oraº se aflã în Galileia de Sus. De asemenea, a împãrþit israeliþilor
ºi restul prãzii de rãzboi; mulþimea ei pãrea nesfîrºitã. Astfel au
sporit toate avuþiile obºteºti ºi bogãþiile proprii, datoritã uriaºelor
grãmezi de aur, veºminte ºi alte obiecte casnice, la care se adãuga
puzderia vitelor, atît de numeroase, încît nu li se cunoºtea
numãrul.
25. Dupã aceea, chemîndu-ºi oastea sã se strîngã laolaltã, Iosua
a adresat urmãtoarele cuvinte celor ce locuiau dincolo de Iordan;
erau 50.000 de oameni bine înarmaþi, care luaserã parte la rãzboi
alãturi de el: Deoarece Dumnezeu, Pãrintele ºi cîrmuitorul
poporului evreilor, ne-a dat în stãpînire aceastã þarã ºi a fãgãduit
c-o vom pãstra pentru totdeauna, voi, venind la porunca
Domnului, sã ne daþi degrabã un ajutor neprecupeþit în atingerea
acestui scop, se cuvine ca acum, cînd nu mai întîmpinãm nici o
greutate, sã vã acordãm de aici înainte rãgazul odihnei, spre a nu
mai profita de ardoarea voastrã. Asta pentru ca, atunci cînd iarãºi
vom avea de înfruntat primejdii mari, sã fiþi la fel de sãritori, nu
cumva din pricina ostenelilor de faþã, sã vã arãtaþi altã datã mai
zãbavnici. Pentru faptul cã aþi dat piept în toate pericolele alãturi
de noi, vã mulþumesc cãlduros, dar nu numai acum, cãci vom face
la fel în toate veacurile viitoare! Stã în firea noastrã sã ne gîndim
la prietenii dragi ºi sã þinem minte ceea ce am înfãptuit cu
Pag. 146

contribuþia voastrã ºi cã voi aþi dispreþuit desfãtarea propriilor

avuþii pentru noi, ajutîndu-ne din rãsputeri sã obþinem bunurile pe
care ni le-a hãrãzit Dumnezeu ºi la care aþi devenit dupã aceea voi
înºivã pãrtaºi. Prin marile voastre merite ºi eforturile noastre
comune, am dobîndit numeroase bogãþii ºi duceþi cu voi, ca pradã,
mult aur ºi argint, dar ceea ce stã mai presus decît toate acestea
- dreptul de a recurge la bunãvoinþa ºi rîvna noastrã, oriºicînd veþi
crede voi de cuviinþã. N-aþi încãlcat deloc preceptele lui Moise,
fãrã sã þineþi seama de faptul cã el nu mai este în viaþã, ºi pentru
as t a d o r i m s ã v ã mu l þ u mi m d i n i n i mã. P l eca þ i b u c u r o º i l a
posesiunile voastre ºi vã cerem sã socotiþi cã prietenia dintre noi
ºi voi nu cunoaºte hotare ºi sã credeþi cã întrucît ne desparte un
fluviu, sîntem mai puþin evrei decît voi. Cu toþii ne tragem din
Av r a a m , º i c h i a r d a c ã t r ã i m p e u n m a l s a u a l t u l , A c e l a º i
Dumnezeu a chemat la viaþã pe strãbunii noºtri! În aceeaºi mãsurã
ca ºi noi, trebuie sã vã îngrijiþi de cinstirea Lui, precum ºi sã
respectaþi întru totul orînduirea pe care a statornicit-o El prin
intermediul lui Moise. Cîtã vreme veþi stãrui sã faceþi acestea,
Dumnezeu vã va fi de-a pururi binevoitor ºi ocrotitor. Dacã veþi
renunþa la datinile voastre spre a imita obiceiurile altor neamuri,
Dumnezeu κi va întoarce faþa de la poporul nostru! Dupã ce a
rostit aceste vorbe, ºi-a trimis salutul fiecãrui comandant în parte
ºi mulþimii întregi deopotrivã, apoi s-a îndepãrtat de ei; poporul
l-a urmãrit nu fãrã lacrimi în ochi, pînã cînd în aceeaºi mãsurã de
triºti s-au despãrþit unul de altul.
26. Cînd au trecut fluviul, seminþiile lui Ruben, Gad ºi cei ce
i-au urmat din seminþia lui Manase au zidit pe malul Iordanului
un jertfelnic, drept monument pentru urmaºii lor ºi dovadã a
înrudirii lor cu locuitorii de dincolo de Iordan. De îndatã ce
israeliþii aflaþi de cealaltã parte a fluviului au auzit cã cei de care
de-abia se depãrtaserã ºi-au clãdit un jertfelnic, fãrã sã cunoascã
þelul celor care l-au înãlþat, ci presupunînd cã el introducea
cinstirea unor zei strãini, n-au vrut sã se îndoiascã de zvon ºi au
d at cr ezare clevetirii r el i g i o as e; aº ad ar, au r i d i cat ar mel e
împotriva fãuritorilor altarului, ca sã se rãzbune pe ei, sã treacã
Iordanul ºi sã-i pedepseascã, fiindcã se abãtuserã de la datinile lor
strãmoºeºti. Ei socoteau cã mai presus de înrudirea ºi stima de
care se bucurau cei care s-au fãcut vinovaþi de nelegiuire, trebuie
sã stea voinþa lui Dumnezeu ºi veneraþia atît de dragã Lui. Stîrniþi
de mînie, s-au ºi înarmat, dornici de rãzboi, dar li s-au împotrivit
Iosua, Marele Preot Eleazar ºi bãtrînii, care i-au sfãtuit ca mai
întîi sã caute sã afle în ce scop a fost zidit jertfelnicul acela - ºi
abia dupã ce s-au adeverit intenþiile rele ale acestora, sã recurgã
la meºteºugul armelor. De aceea i-a trimis ca soli pe Fineas, fiul
lui Eleazar, împreunã cu alþi 10 bãrbaþi din cei mai de vazã ai
evreilor, ca sã afle de la împricinaþi de ce au vrut sã înalþe un
jertfelnic pe malul fluviului. Dupã ce solii au trecut Iordanul ºi au
ajuns la ei, s-a convocat o adunare în mijlocul cãreia a pãºit
Fineas ºi le-a spus cã greºeala lor este mult prea mare ca sã fie
sancþionatã numai prin mustrãri verbale pentru cele întîmplate.
Dacã s-ar fi luat dupã gravitatea pãcatului lor, ei ar fi fost gata sã
recurgã numaidecît la pedeapsa adusã de braþele proprii, dar s-au
 Pag. 147

gîndit cã sînt consîngeni ºi au tras nãdejdea ca, prin vorbe bune,

poate îi vor aduce pe drumul drept, trimiþîndu-le aceastã solie.
Dupã ce cunoaºtem cauza care a dus la zidirea acestui jertfelnic,
noi nu vom mai fi dornici sã ne nãpustim cu armele asupra
voastrã, dacã jertfelnicul a fost înãlþat cu gînduri pioase; dacã
î n s ã el e s e d o v ed es c n el eg i u i t e, v ã v o m p ed ep s i cu m cer e
dreptatea, deoarece învinuirea voastrã are temeiuri adevãrate. Nu
ne-a venit sã credem cã voi, care cunoaºteþi voinþa Domnului ºi
cu urechile voastre aþi auzit legile ce v-au fost date de El, de abia
plecaþi de la noi ca sã vã întoarceþi în þinutul sortit vouã, aþi ºi dat
uitãrii recunoºtinþa pe care I-o datoraþi pentru grija ºi bunãvoinþa
Lui, pãrãsind Tabernacolul, Chivotul ºi strãmoºescul jertfelnic,
spre a vã închina zeilor strãini ºi a îmbrãþiºa ticãloasele obiceiuri
ale canaanenilor. Dar nu vã vom pricinui nici un rãu dacã vã veþi
pocãi, fãrã sã mergeþi mai departe în rãtãcirea voastrã, ºi reveniþi
la legea strãmoºeascã, pãstrînd-o mereu în minte. Dacã veþi stãrui,
totuºi în pãcatele voastre, nu ne vom arãta puterile de dragul
l e g i l o r, c i v o m t r e c e d i n c o l o d e f l u v i u , º i a p ã r î n d u - L p e
Dumnezeu ºi legile Sale, fãrã sã facem vreo deosebire între voi ºi
canaaneni, vã vom nimici la fel ca pe aceia. Sã nu vã închipuiþi
defel cã odatã trecuþi dincolo de Iordan, aþi scãpat de puterea lui
Dumnezeu, cãci ea se întinde pretutindeni ºi nu-i cu putinþã sã te
descotoroseºti nicãieri de atotputernicia ºi pedeapsa Lui. Dacã
socotiþi cumva cã þinutul ocupat de voi înseamnã o piedicã în
calea bunei noastre stãri, n-aveþi decît sã împãrþiþi din nou þara,
ba chiar s-o ºi pãrãsiþi, în pofida bunelor sale pãºuni. Dar ar fi
mai înþelept sã vã cuminþiþi, ºi mai înainte de a comite noi pãcate,
sã vã schimbaþi pãrerea. Vã implorãm, de dragul copiilor ºi
soþiilor voastre, nu ne siliþi sã luptãm cu voi! Ca ºi cum salvarea
voastrã ºi a fãpturilor celor mai scumpe vouã ar depinde de
aceastã adunare, luaþi o hotãrîre potrivit cãreia mult mai bine ar
f i s ã v ã l ãs aþ i î n d u p l ecaþ i d e cu v i n t e, d ecî t s ã treceþ i p r i n
încercãrile unui rãzboi!
27. Dupã ce Fineas le-a cuvîntat în felul acesta, cãpeteniile din
adunare ºi întregul popor au început sã se apere de învinuirile ce
li se aduceau ºi au afirmat cã nu s-au dezis de rudele lor ºi nici
n-au înãlþat jertfelnicul de dragul înnoirilor, nerecunoscînd decît
un sing u r D u mn ezeu , C el venerat de toþi evreii, precum ºi
jertfelnicul de aramã înãlþat în faþa Tabernacolului, pe care i se
pot închina jertfe. Ei au spus: Jertfelnicul zidit de noi acum - ºi
care a trezit bãnuielile voastre, noi nu l-am fãcut pentru aducerea
prinoaselor, ci ca un semn ºi o veºnicã dovadã a legãturilor de
rudenie dintre noi ºi voi. El ne i mp u n e d at o r i a d e a p ãstra
adevãrata credinþã în Dumnezeu ºi obiceiurile strãmoºilor - ºi
nicidecum sã le încãlcãm temeiul, aºa cum aþi presupus. Domnul
sã fie nepreþuitul nostru martor cã n-am zidit jertfelnicul decît în
Numele Sãu! Sã aveþi o pãrere mai bunã despre noi ºi nu ne mai
învinuiþi de pãcate pentru care urmaºii lui Avraam, abãtîndu-se de
la orînduielile moºtenite ca sã primeascã obiceiuri noi, meritã
negreºit pedeapsa cu moartea!
28. Fineas i-a lãudat pentru înþeleptele lor cuvinte ºi s-a întors
la Iosua, povestind în faþa poporului cum a fost primitã solia.
Pag. 148

Împreunã s-au bucurat cã nu mai trebuie sã porneascã la luptã ºi

sã verse sîngele rudelor lor într-un rãzboi dus împotriva acestora,
apoi au adus jertfe de mulþumire lui Dumnezeu. Lãsînd poporul
sã se ducã în þinuturile trase la sorþi, Iosua însuºi a plecat la
Sichim. Dupã 20 de an i, cînd ajunsese la adînci bãtrîneþi, a
chemat la el din fiecar e o r aº p e b ãrbaþii cei mai de seamã,
judecãtorii ºi bãtrînii ºi atît cît a putut sã adune din rîndul
mulþimii. Acestora le-a reamintit toate binefacerile lui Dumnezeu,
mulþi dintre ei ajunseserã, din oameni umili, în culmea gloriei ºi
stãpîni peste mari bogãþii, i-a îndemnat sã dea ascultare vrerii
D o mn u l u i , car e S - a d o v ed i t mi l o s tiv, l e- a cer u t s ã- I ar at e
supunere, dîndu-I toatã cinstea ce I se cuvine, fiindcã numai prin
evlavie îºi vor asigura în viitor bunãvoinþa Lui faþã de ei. Iosua
a crezut cã e bine ca sã le lase asemenea îndemnuri la despãrþirea
lui de viaþã ºi i-a rugat sã-ºi întipãreascã în minte îndemnurile
sale.
29. Aceste cuvinte le-a adresat celor de faþã Iosua, apoi s-a
stins din viaþã la vîrsta de 110 ani, dintre care 40 de ani i-a
petrecut împreunã cu Moise, învãþînd de la el lucruri folositoare,
iar dupã moartea lui a deþinut comanda oºtirii vreme de 25 de ani.
A fost un bãrbat care n-a dus lipsã nici de prudenþã, nici de
elocvenþã, înzestrat cu darul de a transmite limpede poporului
ceea ce gîndea, ambele sale calitãþi fiind la înãlþime. În
confruntarea cu primejdiile, el s-a arãtat viteaz ºi plin de curaj,
iar în timp de pace, un dibaci sfãtuitor, virtuþile sale adaptîndu-se
la toate împrejurãrile. Iosua a fost înmormîntat în oraºul Thamna
din seminþia Efraim. În aceeaºi vreme a murit ºi Marele Preot
E l e a z a r, l ã s î n d m o º t e n i r e p r e o þ i a f i u l u i s ã u F i n e a s , i a r
monumentul funerar ºi mormîntul sãu se aflã în oraºul Gabata.

Capitolul 2

1. Dupã moartea celor doi bãrbaþi, Fineas, inspirat de voinþa

Domnului, a propus ca în lupta de stîrpire a neamului canaanean
comanda sã fie luatã de seminþia lui Iuda, cãci poporul þinea sã
afle ce anume credea Dumnezeu cã-i revine sã facã spre binele
lui. Aceasta a atras de partea ei seminþia lui Simeon, cu condiþia
ca, dupã ce-i vor fi nimicit pe duºmanii tributari þinutului sortit
seminþiei lui Iuda, ea însãºi sã ajute seminþia lui Simeon sã facã
acelaºi lucru.
2. Dar canaanenii, a cãror putere avusese rãgazul sã se ridice
din nou, i-au aºteptat cu o oaste numeroasã lîngã oraºul Bezec.
Comanda o deþinea regele bezecilor, Adonibezec, numele acesta
înseamnã: stãpînul bezecilor, fiindcã în limba ebraicã stãpînului
i se zice Adoni, iar ei trãgeau nãdejdea sã-i învingã pe israeliþi,
deoarece Iosua murise între timp. Cele douã seminþii de israeliþi,
menþionate mai sus, s-au strîns laolaltã, au luptat vitejeºte ºi au
rãpus mai mult de 10.000 dintre ei, pe ceilalþi i-au pus pe fugã,
i-au urmãrit ºi l-au capturat pe Adonibezec, care, schilodit fiind
de ei, a spus: N-am putut sã-I ascund nimic lui Dumnezeu, cãci
la rîndul meu îndur chinul pe care mai înainte n-am ºovãit sã-l
pro v o c al tor 72 de regi! Israeliþii l-au dus încã viu pînã la
 Pag. 149

Ierusalim, unde el ºi-a gãsit sfîrºitul ºi a fost înmormîntat.

Cutreierînd þinutul ca sã ocupe oraºele, pe cele mai multe le-au
cuprins ºi au asediat Hierosolyma. Ei au cucerit doar partea de jos
a oraºului ºi i-au ucis pe toþi locuitorii de acolo; partea de sus
putea fi luatã mai greu cu asalt, datoritã zidurilor puternice ºi
fortificaþiei sale naturale.
3. Dupã aceea, oastea a pornit în marº spre Hebron, pe care l-a
capturat, omorîndu-i pe toþi locuitorii lui. Acolo se pãstrase un
neam de uriaºi care prin marea lor trupeºie ºi staturã, se
deosebeau cu mult de ceilalþi oameni, fioroºi la înfãþiºare ºi
înspãimîntîndu-i pe cei ce le auzeau glasul. Oasele lor pot fi
vãzute ºi astãzi, încît cu greu îþi vine sã crezi cã aduc a schelete
omeneºti. Acest oraº a fost oferit ca un dar aparte leviþilor,
împreunã cu 2.000 de coþi de teren arabil din jurul lui, restul
pãmîntului revenindu-i lui Caleb, dupã porunca lui Moise: el
fusese una dintre iscoadele trimise de el sã cerceteze Canaanul. ªi
urmaºilor lui Iothor, care fusese socrul lui Moise, li s-a dat o
bucatã de pãmînt, unde sã locuiascã. Pãrãsindu-ºi patria, ca sã-i
urmeze pe israeliþi, ei i-au însoþit în drumurile lor prin deºert.
4. Cei din seminþiile lui Iuda ºi Simeon au cucerit toate oraºele
din zona muntoasã a Canaanului, iar în regiunea de cîmpie ºi
maritimã, doar Ascalonul ºi Azotul. În schimb, Gaza ºi Accaronul
le-au scãpat din mînã, fiindcã locuitorii lor, datoritã faptului cã
erau cîmpeni, aveau care numeroase, ºi nãpustindu-se asupra
asediatorilor, le provocau mereu pierderi mari. Dupã ce s-au
îmbogãþit prin foarte multe prãzi de rãzboi, cele douã seminþii
s-au întors la oraºele lor, punîndu-ºi armele deoparte.
5. Cei din seminþia lui Beniamin, cãrora le revenise prin
tragere la sorþi Hierosolyma, au îngãduit locuitorilor sã trãiascã
în oraº, ca sã le plãteascã un bir. Astfel s-au bucurat cu toþii de
pace, unii scãpînd de moarte, alþii de primejdii ºi s-au apucat sã
lucreze împreunã ogoarele. Pilda beniaminiþilor a fost urmatã de
celelalte seminþii, care s-au mulþumit sã-i facã birnici, scutindu-i
pe canaaneni de rãzboi.
6. Seminþia lui Efraim ºi-a trimis oastea împotriva Betelului,
dar asediul lor îndelungat ºi plin de ponoase nu le-a adus nici un
succes aparte. Deºi îndurau cu amãrãciune tãrãgãnarea aceasta,
efraimiþii n-au renunþat la asedierea oraºului. Dupã ce au capturat
un cetãþean care se ocupa cu procurarea ºi aducerea proviziilor,
i-au fãgãduit cã-l vor lãsa teafãr pe el ºi neamul sãu, dacã îºi va
trãda oraºul; omul s-a jurat cã le va preda oraºul Betel cu aceastã
condiþie. Prin aceastã trãdare, el ºi ai sãi au fost salvaþi, iar
efraimiþii au ocupat oraºul, omorîndu-i pe toþi locuitorii sãi.
7. Dupã aceea, israeliþii s-au abþinut de la rãzboi sau îl duceau
l ãs î n d u - s e p e t î n j a l ã , d a r s e p r e o c u p a u c u m u l t ã r î v n ã d e
cultivarea pãmîntului ºi de îndeletnicirile cîmpeneºti. De aici îºi
agoniseau bogãþia ºi duceau un trai molatic ºi îmbuibat,
sinchisindu-se prea puþin de disciplinã ºi fãrã sã mai dea ascultare
orînduielilor cetãþii ºi legilor. Din aceste motive, Dumnezeu S-a
mîniat ºi le-a reproºat mai întîi printr-un oracol cã ei i-au cruþat
pe canaaneni, încãlcînd voinþa Lui, fiindcã aceºtia, la momentul
potrivit, vor rãsplãti prin cruzime blîndeþea lor de acum. Dar
Pag. 150

israeliþii au întîmpinat mustrarea Domnului nu numai cu

împotrivire, ci ºi cu urã împotriva rãzboiului, deoarece, pe de o
parte, trãgeau multe foloase de pe urma canaanenilor, pe de altã
parte, datoritã desfãtãrii, deveniserã prea trîndavi ca sã îndure
ponosul luptelor. Începuserã sã decadã pînã ºi cãpeteniile lor ºi
nici bãtrînii, nici magistraþii nu mai erau aleºi dupã cum cerea
legea. Israeliþii nu-ºi duceau viaþa decît pe ogoare, atraºi doar de
p l ãcer i º i de cîºtiguri. Î n t r ai u l l o r p l i n d e d es t r ãb ãl ar e º i
nechibzuinþã a survenit o gravã tulburare; de aici au ajuns chiar
sã se încaiere între ei ºi pricina rãzboiului a fost urmãtoarea.
8. Un bãrbat din rîndul leviþilor, locuind în þinutul care prin
tragere la sorþi revenise seminþiei lui Efraim, ºi-a luat o soþie din
Betleem; ori, aceastã localitate aparþinea seminþiei lui Iuda.
Întrucît îºi iubea foarte mult soþia, fiind robit de frumuseþea ei, a
suferit mult pentru faptul cã dragostea nu-i era împãrtãºitã.
Deoarece ea se purta ca o strãinã, iar focul patimii lui se aprindea
din ce în ce mai mult, între ei izbucneau certuri zilnice. Pînã la
urmã, femeia, nemulþumitã de aceastã situaþie, în cea de-a 4-a
lunã ºi-a pãrãsit bãrbatul ºi s-a întors la pãrinþii ei. Îndurînd cu
greu despãrþirea datoritã iubirii ce i-o purta, soþul s-a dus la socrii
sãi, care au aplanat conflictele ºi l-au împãcat cu soþia lui. Patru
zile a zãbovit acolo omul, fiind primit prieteneºte de socri, iar în
a 5-a zi, cînd s-a hotãrît sã plece, a pornit la drum dupã amiazã;
pãrinþii nu se îndurau sã se despartã de fiica lor ºi au reþinut-o
pînã spre searã. În cãlãtorie îi însoþea o singurã slugã, urmatã de
un asin, pe spinarea cãruia drumeþea femeia. Cînd au ajuns
aproape de Hierosolyma, cãci strãbãtuserã deja 30 de stadii, sluga
i-a sfãtuit sã poposeascã undeva ºi sã nu cãlãtoreascã în timpul
nopþii, spre a nu se expune primejdiilor, mai ales cã duºmanii nu
erau departe, bezna fãcînd nesigurã ºi îndoielnicã chiar ºi o
regiune prietenoasã. Levitul nu a urmat acest sfat, fiindcã nu voia
s ã f i e o a s p e t e î n t r- o þ ar ã s t r ãi n ã; î n H i er o s o l yma l o c u i a u
canaaneni, ci a socotit cã era mai bine sã strãbatã încã vreo 20 de
stadii, pînã va sosi într-un oraº israelit. Fiindcã planul lui a fost
a d o p t at , d r u meþ i i au aj u n s l a G a b a , c e t a t e a s e m i n þ i e i l u i
Beniamin. Cum soarele asfinþise între timp, nimeni dintre cei ce
treceau prin piaþã nu i-a poftit acasã, ca sã-i gãzduiascã. Un bãtrîn
întors de la cîmp, care fãcea parte din seminþia lui Efraim ºi
locuia atunci în Gaba, a dat de ei ºi i-a întrebat cine erau ºi cum
au ajuns acolo la lãsarea întunericului, ca sã-ºi caute un loc unde
sã cineze. Atunci omul i-a rãspuns cã era levit ºi cã-ºi aducea
acasã soþia, care-ºi vizitase pãrinþii, arãtîndu-i apoi cã locuia în
þinutul tras la sorþi de efraimiþi. Pentru faptul cã pe de o parte
erau rude, pe de altã parte locuinþa lor se afla în aceeaºi seminþie
ºi întîmplarea i-a scos în calea lui, bãtrînul a vrut ca ei sã-i fie
oaspeþi. Dar cîþiva tineri gabaoniþi, care o vãzuserã pe femeie în
piaþã ºi rãmãseserã surprinºi de frumuseþea ei, dupã ce au prins de
veste cã strãinii poposiserã la bãtrîni, au bãtut la uºa casei, þinînd
seama de slãbiciunea ºi de numãrul mic al celor dinãuntru.
Bãtrînul i-a rugat stãruitor sã plece, fãrã sã recurgã la forþã sau
silnicie, însã tinerii i-au cerut sã le fie predatã numai strãina, ei
neavînd nici o treabã cu el. Cînd gazda le-a spus cã-i era rudã ºi
 Pag. 151

levitã ºi cã ei vor comite o mare nelegiuire, încãlcînd legile de

dragul plãcerii, aceºtia au dispreþuit dreptatea ºi l-au luat în
zeflemea; apoi l-au ºi ameninþat cu moartea dacã se mai opune
mult poftelor lor. Ajuns la ananghie, ºi pentru ca oaspeþii lui sã
nu îndure vreo ocarã, bãtrînul s-a oferit sã le dea propria lui fiicã,
zicînd cã pãcatul lor va fi mai mic dacã îºi vor astîmpãra pofta cu
ea, decît sã-ºi lase invitaþii pradã batjocoririi lor. Nãdãjduia cã
prin ceea ce a întreprins el, îi va cruþa de astf el d e jigniri.
Deoarece tinerii nu conteneau s-o cearã pe cea gãzduitã de el, ci
stãruiau cu ºi mai mare îndîrjire sã le-o predea, bãtrînul i-a rugat
în genunchi sã nu cuteze sã-i facã vreo nedreptate. Folosind forþa
în pãtimaºa dezlãnþuire a poftelor lor, aceºtia au rãpit femeia, au
dus-o acasã, au batjocorit-o, s-au desfãtat cu ea toatã noaptea ºi
abia spre dimineaþã i-au dat drumul sã plece. Foarte întristatã de
ceea ce i se întîmplase, ea s-a întors la locul unde fusese gãzduitã.
Copleºitã de durerea datoratã siluirii ºi ruºinii, n-a îndrãznit sã-ºi
priveascã în faþã soþul, fiindcã îºi închipuia cît de greu va îndura
acesta faptele care se petrecuserã, ºi s-a prãvãlit la pãmînt,
dîndu-ºi sufletul. Convins cã femeia cãzuse într-un somn adînc ºi
fãrã sã bãnuiascã nimic, bãrbatul s-a strãduit s-o trezeascã, hotãrît
f i i n d s ã- i aline tris t eþ ea, cãci cr ed ea cã ea n u s e l ãs as e d e
bunãvoie în seama siluitorilor, ci fusese smulsã cu forþa de la
p r o p r i a- i g azd ã. D ar cî n d a î n þ el es cã mu r i s e , º i - a p ãs t r at
cumpãtul în faþa cumplitei nenorociri, a pus neînsufleþitul trup al
soþiei pe spinarea asinului sãu ºi l-a dus acasã; acolo l-a tãiat în
12 pãrþi ºi a trimis cîte o bucatã fiecãrei seminþii, dezvãluind în
acelaºi timp pricina morþii ºi injuria pe care o îndurase femeia lui.
9. Cutremuraþi de ceea ce au putut sã vadã ºi sã audã în
legãturã cu fapta nespus de crudã, cum nu le mai fusese dat sã
întîlneascã pînã atunci, ºi cuprinºi de-o îndreptãþitã mînie,
israeliþii s-au adunat la Silo în faþa Tabernacolului, au pus repede
mî n a p e ar me, h o t ãr î n d s ã s e av î n t e î n r ãzb o i u l î mp o t r i v a
gabaoniþilor. Lor li s-au împotrivit bãtrînii, care au spus cã nu se
cade sã porneascã pe neaºteptate lupta împotriva unor confraþi de
seminþie, mai înainte ca disputele sã nu fie cumpãnite prin vorbe.
Legea nu le permite sã înceapã rãzboiul nici mãcar cu strãinii,
dacã n-au trimis din vreme solii care sã stabileascã ce nedreptate
s-a fãcut ºi sã încerce prin aceste mijloace sã aducã duºmanii pe
calea cea bunã. Drept este, potrivit prevederilor legii, sã fie
trimiºi niºte soli la gabaoniþi, care sã le cearã prinderea
nelegiuiþilor, ºi dacã aceºtia acceptã sã li-i predea pe vinovaþi, ei
trebuie sã se mulþumeascã doar cu pedepsirea lor. În cazul cînd
gabaoniþii se împotriveau, abia atunci urma sã li se declare rãzboi.
Ca atare, israeliþii ºi-au trimis la gabaoniþi solii, care i-au învinuit
pe tineri de siluirea femeii ºi au cerut, drept pedeapsã pentru
nelegiuirea lor, ca ei sã fie condamnaþi la moarte, dupã cum ºi
meritã. Gabaoniþii nu i-au predat pe tineri, convinºi cã s-ar înjosi
dacã, de teama rãzboiului, ar asculta ordinele strãine, socotind cã
în privinþa armelor, a numãrului de trupe ºi a vitejiei lor, nu erau
mai prejos de celelalte popoare. Ei s-au înarmat cu mult zel,
alãturi de ceilalþi fraþi de seminþie, cãci ºi aceºtia vãdeau acelaºi
curaj ºi credeau cã-i vor întîmpina astfel mai bine pe cei veniþi
Pag. 152

sã-i pedepseascã.
10. Cum li s-a dat rãspunsul privitor la intenþiile gabaoniþilor,
israeliþii au ºi jurat cã nu-ºi vor mai cãsãtori fiicele cu bãrbaþi din
seminþia lui Beniamin, ci vor porni rãzboi împotriva acestora,
f i i n d m a i s u p ãr aþ i p e ei d e c î t s t r ã m o º i i l o r p e c a n a a n e n i .
Numaidecît au pornit în marº spre Gaba cu o oaste alcãtuitã din
400.000 de oºteni bine înarmaþi, în vreme ce beniaminiþii erau în
numãr de 25.000 de oameni, 500 dintre ei fiind neîntrecuþi
prãºtiaºi ce se foloseau de mîna stîngã. În lupta care s-a încins la
Gaba, israeliþii au fost puºi pe fugã de beniaminiþi; 22.000 dintre
ei au cãzut în bãtãlie ºi ar fi pierit încã ºi mai mulþi dacã n-ar fi
venit noaptea, sã punã capãt luptelor. Beniaminiþii s-au întors
nespus de bucuroºi în oraºul lor, dar israeliþii au revenit în tabãrã,
descurajaþi de mãcel. A 2-a zi s-au bãtut din nou ºi beniaminiþii
au ieºit iarãºi victorioºi; au fost rãpuºi 8.000 dintre israeliþi, care
temîndu-se sã nu fie uciºi, au fugit spre tabãra lor. Cînd au ajuns
la Bethel, oraº situat în apropiere, au poposit în ziua urmãtoare ºi
prin mijlocirea Marelui Preot Fineas L-au rugat pe Dumnezeu sã
nu mai fie mînios pe ei, ºi satisfãcut de cele douã mãceluri, sã le
dea putere ºi izbînda asupra duºmanilor. Domnul le-a fãgãduit,
prin intermediul lui Fineas, cã la va asculta ruga.
11. Israeliþii ºi-au împãrþit atunci oastea în douã: o parte a
rãmas la pîndã în ascunzãtorile din preajma oraºului; cealaltã
parte s-a încleºtat în luptã cu beniaminiþii. Pe ultimii i-au hãrþuit
beniaminiþii, iar evreii au luat-o la fugã, cãutînd sã-i facã pe toþi
sã iese din oraº, astfel încît ºi bãtrînii, ca ºi adolescenþii a cãror
vîrstã nu era aptã pentru rãzboi ºi de aceea fuseserã lãsaþi în oraº,
s-au avîntat pe urmele fugarilor, din dorinþa ca tot poporul sã ia
parte la înfrîngerea vrãjmaºului. Dupã ce s-au îndepãrtat suficient
de oraº, evreii ºi-au întrerupt fuga, s-au întors, punîndu-se în
ordine de bãtaie, ºi au dat de îndatã cuvenitul semnal cãtre cei
rãmaºi la pîndã în ascunzãtori. Aceºtia au ieºit deodatã la ivealã,
ºi cu strigãte puternice, s-au nãpustit asupra duºmanilor. De
îndatã ce au priceput cã au fost atraºi în cursã, beniaminiþii au dat
înapoi ºi n-au ºtiut ce sã mai facã, lãsîndu-se împinºi de-a valma
într-o vale. Împresuraþi în aceastã adînciturã, ei au fost împroºcaþi
cu suliþe ºi sãgeþi, astfel cã au pierit toþi, în afarã de 600, care au
scãpat teferi. Ei s-au grupat, ºi croindu-ºi un drum prin mijlocul
vrãjmaºilor, au izbutit sã fugã spre munþii învecinaþi, unde au
rãmas ascunºi multã vreme. Toþi ceilalþi, în numãr de 25.000, au
fost trecuþi prin ascuþiºul sãbiei. Israeliþii au dat foc Gabei ºi au
omorît deopotrivã, femeile ºi bãieþii care nu atinseserã vîrsta
majoratului, hãrãzind aceeaºi soartã ºi celorlalte oraºe ale
beniaminiþilor. Erau atît de mînioºi încît au trimis 12.000 de
oºteni destoinici cu ordinul de a distruge Iabison, oraº din Galad,
fiindcã refuzase sã le dea ajutor împotriva beniaminiþilor. Au fost
uciºi cei ce erau în stare sã mînuiascã arme, împreunã cu femeile
ºi copiii, necruþînd decît 400 de fete. Aºa de departe i-a dus mînia
pe israeliþi, fiindcã în afarã de siluirea soþiei unui levit, aveau de
cãinat ºi pieirea atîtor luptãtori viteji.
12. Dupã aceea, israeliþii s-au cãit amarnic cã i-au mãcelãrit pe
beniaminiþi ºi au intrat în post, în pofida f ap t u l u i cã ei îºi
 Pag. 153

m e r i t a s e r ã p e d ep l i n p ed eap s a, f i i n d cã î n c ã l c a s e r ã l e g i l e
Domnului. Ei au trimis soli sã-i recheme pe cei 600 care se
refugiaserã pe o stîncã din deºert numitã Rhoa. Solii au deplîns
nu numai jalnica soartã a fugarilor, ci ºi pieirea atîtor consîngeni,
ºi i-au îndemnat sã îndure cu seninãtate nenorocirea,
reîntorcîndu-se acasã, pentru ca, aºa cum era de aºteptat, sã nu se
stingã întreaga seminþie a lui Beniamin. Noi vrem, le-au spus ei,
sã vã cedãm întregul teritoriu al seminþiei voastre ºi atîta pradã
cîtã sînteþi în stare sã duceþi cu voi! Recunoscînd cã asupra lor se
abãtuse pedeapsa lui Dumnezeu, ca o condamnare a nelegiuirii pe
care o comiseserã, beniaminiþii i-au ascultat ºi s-au întors în
patria seminþiei lor. Israeliþii le-au dat ca soþii pe cele 400 de fete
ale iabisonilor, apoi au supus dezbaterilor felul cum pot sã le
p r o c u r e º i c el o r l a l þ i a l t e 2 0 0 d e n e v e s t e , a s i g u r î n d u - i p e
b en i aminiþi în privinþa urmaºilor. Dar deoarece î n ai n t e d e
izbucnirea rãzboiului ei se juraserã cã nu-ºi vor cãsãtori fiicele cu
vreunul dintre beniaminiþi, cîþiva au socotit cã jurãmîntul nu
trebuia respectat, de vreme ce el fusese rostit sub imboldul
mîniei, fãrã sã þinã seama de pãrerea ºi judecata fiecãruia. Nimeni
nu va atrage asupra lui supãrarea Domnului, dacã va salva de la
pieire o întreagã seminþie ajunsã în pragul dispariþiei. Sperjurul
nu este dãunãtor ºi periculos cînd decurge dintr-o necesitate, ci
doar atunci cînd el se va dovedi perfid. Bãtrînii, dimpotrivã, au
protestat vehement chiar ºi la simpla menþionare a sperjurului.
Atunci cineva a susþinut cã ºtia el o cale prin care aceste cãsãtorii
se pot încheia ºi fãrã încãlcarea jurãmîntului lor. Cînd a fost
întrebat la ce anume se gîndea, acela le-a spus urmãtoarele: De 3
ori pe an noi ne întrunim la Silo, fiind însoþiþi la sãrbãtoare de
propriile noastre soþii ºi fiice. Ultimele pot fi rãpite ºi luate în
cãs ãt o r i e d e b e n i a m i n i þ i , f ã r ã c a n o i s ã - i s t î r n i m s au s ã- i
împiedicãm. Dacã pãrintele vreuneia dintre ele va veni sã se
plîngã ºi va cere pedepsirea rãpitorului, ne rãmîne sã le
rãspundem cã vina o poartã ei înºiºi, fiindcã nu ºi-au pãzit cum
t r eb u i e f et el e º i nu se cade sã ne mai vãrsãm mînia as u p r a
beniaminiþilor, fiindcã am fãcut asta mai înainte fãrã sã pãstrãm
mãsura! Cum aceastã propunere s-a bucurat de o primire
favorabilã, s-a hotãrît sã li se ofere beniaminiþilor prilejul sã-ºi
rãpeascã soþiile. Cu ocazia sãrbãtorilor, cei 200 de tineri, cîte doi
sau cîte 3 laolaltã, au adãstat în preajma oraºului, pîndind în vii
sau în alte locuri potrivite sosirea fetelor la festivitate. În vreme
ce, fãrã sã bãnuiascã nimic ºi fãrã sã fie pãzite, ele se îndreptau
spre horã, tinerii le-au luat prin surprindere, prinzîndu-le dupã
împrãºtierea lor. Astfel ºi-au fãcut rost de soþii ºi s-au apucat
s î rg u i n c i o s d e mu n c i l e c î m p u l u i , c a s ã - º i r e d o b î n d e a s c ã
prosperitatea de altãdatã seminþia lui Beniamin, care aflatã la un
pas de totala dispariþie, a fost salvatã, dupã cum am arãtat, de
înþeleaptã purtare a israeliþilor. În scurtã vreme ea a reînflorit ºi
curînd a sporit mult numãrul oamenilor ºi al avuþiilor. Iatã cum
s-a încheiat acest rãzboi.

Capitolul 3
Pag. 154

1. De o nenorocire asemãnãtoare a fost lovitã ºi seminþia lui

Dan, pricina necazului ei fiind urmãtoarea. Deoarece israeliþii îºi
pãrãsiserã îndeletnicirile rãzboinice ºi erau preocupaþi doar de
muncile agricole, canaanenii au început sã-i dispreþuiascã,
adunîndu-ºi trupe, nu pentru cã s-ar fi temut de atacurile lor, ci în
speranþa cã prin doborîrea evreilor, siguranþa traiului lor va creºte
în oraºele proprii. Ei ºi-au pregãtit de luptã carele ºi ºi-au strîns
laolaltã oastea; oraºele li s-au alãturat ºi de partea lor au trecut
Ascalonul ºi Accaronul din þinutul seminþiei lui Iuda, precum ºi
multe alte cetãþi din cîmpie; pe daniþi i-au silit sã se refugieze în
munþi, nelãsîndu-le nici o fîºie din þinutul de ºes, unde sã-ºi punã
piciorul. Deoarece erau prea slabi ca sã le declare rãzboi ºi nu
deþineau teren agricol îndestulãtor, au trimis 5 oameni de-ai lor
înspre interiorul þãrii, ca sã gãseascã teritorii propice întemeierii
unor colonii. Nu departe de Muntele Liban ºi d e i zv o ar el e
Iordanului mic, în marea cîmpie a Sidonului, aceºtia au gãsit,
dupã un drum de o zi, o regiune fertilã, ºi ºi-au anunþat
concetãþenii, care au venit de îndatã cu oaste ºi au fondat oraºul
Dana, chemîndu-se la fel cu un fiu al lui Iacov, de unde se trãgea
ºi numele seminþiei lor.
2. Puterea israeliþilor slãbea necontenit fiindcã ei se
dezvãþaserã de muncã ºi nesocoteau cinstirea Domnului.
Dezobiºnuindu-se de pãstrarea ordinii ºi disciplinei în cetate, au
procedat astfel încît viaþa lor sã fie închinatã plãcerilor. Aºa se
face cã în curînd la ei s-au cuibãrit cu prisosinþã aceleaºi vicii
care erau familiare canaanenilor. De aceea, Dumnezeu S-a mîniat
pe israeliþi ºi prosperitatea pe care ºi-o dobîndiserã, cu preþul
atîtor osteneli, singuri au irosit-o prin desfrîul lor. Iar cînd
Chusartes, regele asirienilor, le-a declarat rãzboi, ei au suferit
mari pierderi în cursul luptelor, mulþi fiind capturaþi dupã un
asediu greu. Alþii s-au predat din teama lor faþã de rege ºi au fost
siliþi sã dea un bir pe care de-abia l-au putut plãti, îndurînd tot
felul de batjocoriri vreme de 8 ani. Dupã acest rãstimp, ei au fost
eliberaþi în felul urmãtor.
3. Cineva din seminþia lui Iuda, pe nume Otniel, fiul lui
Chenez, bãrbat neobosit ºi plin de îndrãznealã, a fost vestit
printr-un oracol divin sã nu mai îngãduie ca israeliþii sã fie
asupriþi în continuare, ci sã aibã curajul de a obþine eliberarea lor.
Acesta ºi-a strîns cu multe primejdii cîþiva tovarãºi, puþini erau
cei ce se ruºinau de felul cum se înfãþiºau lucrurile atunci ºi
doreau schimbarea lor în bine, ºi în primul rînd a rãpus
garnizoana lãsatã de Chusartes. Numãrul celor care luptau alãturi
de el a crescut repede, fiindcã prima lui încercare n-a dat greº.
Apoi el s-a luptat cu asirienii, ºi întrucît toþi aceºtia au fost puºi
pe fugã, i-a alungat dincolo de Eufrat. Dupã ce a dat strãlucita
dovadã a vitejiei sale, a primit de la popor ca rãsplatã comanda
supremã ºi funcþia de judecãtor. A cîrmuit vreme de 40 de ani,
apoi s-a stins din viaþã.

Capitolul 4

1. Dupã moartea lui Otniel, puterea israeliþilor a decãzut iarãºi

 Pag. 155

datoritã lipsei unui conducãtor ºi situaþia s-a înrãutãþit din ce în

ce mai mult, deoarece ei nici nu-I dãdeau lui Dumnezeu cinstea
cuvenitã, nici nu se supuneau legilor. Aºadar Eglon, regele
moabiþilor, care îi dispreþuia pentru dezordinea din statul lor, s-a
rãzboit cu ei, ºi învingîndu-i în mai multe bãtãlii, dupã ce i-a
supus pe cei ce i se mai împotriveau, a adus puterea tuturor sub
jugul sãu ºi le-a impus un bir apãsãtor. Reºedinþa regalã ºi-a
stabilit-o la Ierihon ºi a chinuit poporul în fel ºi chip, lãsîndu-l sã
se zbatã în lipsuri cumplite vreme de 18 ani. În cele din urmã,
Dumnezeu S-a înduioºat de nenorocirile îndurate de israeliþi, ºi
înduplecat de rugile lor fierbinþi, i-a scãpat de jugul moabiþilor.
Eliberarea lor a avut loc în urmãtoarea împrejurare.
2. Un tînãr din seminþia lui Beniamin, numit Iehud, fiul lui
Ghera, pe cît de curajos la fire, pe atît de viguros la trup, ce
folosea cu precãdere mîna stîngã, în care stãtea întreaga-i putere,
locuia în Ierihon ºi þinea strînse legãturi cu Eglon, pe care ºtiuse
sã-l cucereascã prin felurite daruri ºi prin deosebitele sale
linguºeli, aºa cã ajunsese sã fie îndrãgit chiar ºi de ceilalþi oameni
din preajma regelui. Ducînd într-o zi niºte daruri suveranului,
însoþit de doi dintre slujitorii sãi, ºi-a ascuns sub hainã, la ºoldul
drept, un jungher ºi a intrat astfel la rege. Era în toiul verii, pe la
amiazã, aºa cã strãjile se arãtau mai delãsãtoare în misiunea lor,
pe de o parte din pricina arºiþei, pe de altã parte datoritã orei cînd
luau prînzul. Dupã ce ºi-a oferit darurile regelui, stînd pe un jilþ
c a r e î n t i m p u l v e r i i s e a f l a î n t r - u n f o i º o r, a î n c e p u t s ã
sporovãiascã cu el. Acum rãmãseserã singuri, fiindcã regele
poruncise slugilor sã iese, în timpul conversaþiei sale cu Ehud.
Dar regele trona într-un jilþ ºi Ehud s-a temut cã lovitura lui va da
greº, provocîndu-i o ranã mai puþin primejdioasã. L-a fãcut sã se
scoale, spunîndu-i cã are sã-i povesteascã un vis, din porunca lui
Dumnezeu. ªi cînd regele, bucuros cã i se va povesti visul divin,
s-a sculat din jilþ, Ehud i-a înfipt jungherul în inimã, lãsîndu-l
împlîntat în ranã, apoi a ieºit repede ºi a încuiat uºa foiºorului în
urma lui. Slujitorii s-au dedat odihnei, siguri cã ºi regele cãzuse
într-un somn adînc.
3. Dupã ce a dezvãluit pe ascuns locuitorilor din Ierihon cele
întîmplate, Ehud i-a îndemnat sã-ºi redobîndeascã libertatea.
Bucurîndu-se de cele aflate, aceºtia ºi-au luat singuri armele ºi au
rãspîndit vestea în tot þinutul cu ajutorul trîmbiþelor din corn de
berbec: în felul acesta chemau strãmoºii poporul la adunare.
Slujitorii lui Eglon n-au ºtiut multã vreme cum stãteau lucrurile.
Dar spre searã, cuprinºi de teamã cã s-a întîmplat o nenorocire, ei
au intrat în foiºor, ºi gãsindu-l pe rege mort, au fost puºi în mare
încurcãturã. Mai înainte ca sã fie în stare sã se apere, gãrzile au
fost împresurate de mulþimea israeliþilor. Unele au fost ucise pe
loc, altele au luat-o la fugã, ca sã se refugieze în þara moabiþilor:
erau în numãr de peste 10.000. Dar israeliþii au ocupat din vreme
vadurile Iordanului, pe unde se fãcea trecerea, ºi-au urmãrit
duºmanii ºi i-au ucis în timpul trecerii fluviului, nici unul
nescãpînd viu din mîinile lor. Aºa s-au eliberat evreii din robia
moabiticã. Drept mulþumire, lui Iehud i s-a încredinþat comanda
supremã asupra întregului popor ºi el a murit dupã ce a deþinut-o
Pag. 156

timp de 80 de ani. A fost un bãrbat demn de toatã lauda, chiar ºi

fãrã sã fi sãvîrºit vestita faptã pe care am pomenit-o. Dupã el a
fost ales comandant Sanagar, fiul lui Anath, care a murit în
primul an al cîrmuirii sale.

Capitolul 5

1. Dar israeliþii, care nu învãþaserã nimic din nenorocirile

îndurate pînã atunci ºi nu-L cinsteau pe Dumnezeu, nici nu se
supuneau legilor lui, de-abia apucaserã sã respire puþin dupã robia
moabiticã - ºi iarãºi au fost subjugaþi, de cãtre Iabin, regele
canaanenilor. Acesta s-a ivit în faþa oraºului Asor, care era situat
mai sus de Lacul Semechonitis, cu o oaste numãrînd 300.000 de
pedestraºi, 10.000 de cãlãreþi ºi 3.000 de care. Cu trupele sale
comandate de Sisares, care se bucura de înalta favoare a regelui,
s-a nãpustit asupra israeliþilor, provocîndu-le o grea înfrîngere,
astfel încît i-a silit sã-i plãteascã bir.
2. Vreme de 20 de ani au suportat israeliþii stãpînirea aceasta,
fãrã ca nenorocirile sã-i facã mai cuminþi ºi Dumnezeu voia sã-i
pedepseascã în continuare pentru trufia ºi ingratitudinea lor, cînd,
în sfîrºit, ei ºi-au dat seama cã nãpastele lor se datorau
dispreþuirii legilor. Atunci i-au cerut prorociþei Debora, al cãrei
nume înseamnã în ebraicã: albinã, sã-L roage pe Dumnezeu sã Se
îndure de soarta lor, nelãsîndu-i sã fie nimiciþi de canaaniþi.
Domnul le-a fãgãduit mîntuirea ºi l-a ales drept comandant pe
Barac, din s emi n þia lui Neftali. Barac are în limba ebraicã
înþelesul de fulger.
3. Chemîndu-l pe Barac, Debora i-a poruncit sã adune 10.000
de tineri dintre cei mai destoinici ºi sã porneascã cu ei împotriva
duºmanului: numãrul lor va fi îndestulãtor, fiindcã aºa a prezis
Dumnezeu, care le-a promis victoria. Cînd însã Barac i-a spus cã
nu vrea sã conducã oastea dacã nu va împãrþi împreunã cu el
comanda, Debora i-a rãspuns îmbufnatã: Îþi vei împãrþi, prin
urmare, cu o femeie gloria pe care þi-o dãruie Dumnezeu, dar eu
nu mã dau în lãturi sã primesc! Dupã ce au strîns 10.000 de
oºteni, ei ºi-au aºezat tabãra pe Muntele Itabyrion. În
întîmpinarea lor a venit Sisares, la porunca regelui, ºi ºi-a instalat
o as t ea n u d ep ar t e d e d u º m a n i . Î n s p ã i m î n t a þ i d e m u l þ i mea
vrãjmaºilor, israeliþii ºi Barac se gîndeau sã se retragã, dar
Debora i-a oprit ºi le-a cerut sã înceapã lupta în aceeaºi zi: cãci
cu ajutorul ºi sprijinul Domnului, izbînda va fi a lor.
4. Aºadar, bãtãlia s-a pornit, ºi cînd oºtile s-au înfruntat,
asupra lor au cãzut ploi torenþiale ºi grindinã. Vîntul ºi ºuvoaiele
de apã i-au lovit în faþã pe canaaneni, ceaþa întunecîndu-le
privirea, astfel cã nici arcurile, nici praºtiile nu le-au adus nici un
folos, iar cei înzestraþi cu armament greu n-au fost în stare sã þinã
sãbiile în mînã din pricina frigului. Furtuna îi mîna însã din spate
ºi-i stînjenea mai puþin pe israeliþii care au prins astfel mult curaj,
convinºi cã Dumnezeu venise în ajutorul lor; au nãvãlit în
mijlocul duºmanilor ºi i-au mãcelãrit pe mulþi dintre ei. Unii au
fost rãpuºi de israeliþi, alþii au cãzut speriaþi de propria lor
cãlãrime sau au murit sub carele de luptã, pierind striviþi de ele.
 Pag. 157

Cînd a vãzut cã ai lui au întors spatele vrãjmaºului, a sãrit din

carul sãu, luînd-o la fugã spre femeia lui Chenez, numitã Iaie,
care a primit sã-l ascundã, aºa cum a rugat-o, ºi i-a dat lapte
stricat, ca sã-ºi potoleascã setea. Dupã ce a bãut peste mãsurã,
Sisares a cãzut într-un somn adînc; în timp ce dormea, Iaie i-a
î mp l î n t at cu ci ocanul u n p i r o n d e f i er î n g u r ã, î n t r e b u ze,
þintuindu-l astfel de pãmînt. Oºtenilor lui Barac, sosiþi curînd
dupã aceea, le-a arãtat vrãjmaºul pironit în þãrînã, ºi întocmai cum
prezisese Debora, aceastã victorie a fost obþinutã de femei. Barac
s-a îndreptat cu oastea spre Asor ºi l-a omorît pe Iabin, venit în
întîmpinarea lui. Dupã ce l-a ucis pe comandant ºi a distrus din
temelii oraºul, Barac i-a cîrmuit pe israeliþi vreme de 40 de ani.

Capitolul 6

1. Dar dupã ce Barac ºi Debora ºi-au dat sfîrºitul aproape în

acelaºi timp, madianiþii, cu ajutorul amaleciþilor ºi al arabilor, au
declarat rãzboi israeliþilor, ºi învingîndu-i într-o mare bãtãlie,
le-au devastat lanurile ºi au dus cu ei pradã bogatã. Hãrþuiþi
vreme de 7 ani fãrã întrerupere, israeliþii au pãrãsit în întregime
cîmpia, retrãgîndu-se în munþi, ºi ºi-au sãpat galerii în grote, unde
ºi-au pus la adãpost tot ce mai scãpase din mîinile duºmanilor.
Cãci madianiþii porneau în expediþiile lor numai vara, lãsîndu-i pe
israeliþi sã-ºi însãmînþeze ogoarele în timpul iernii, ca sã poatã
prãda ceea ce agonisiserã aceºtia cu multã trudã. Lipsa bucatelor
a dus la instaurarea foametei ºi de aceea ºi-au îndreptat ei rugile
spre Dumnezeu, rugîndu-L sã-i ajute.
2. Ghedeon, fiul lui Ioas, unul dintre rarele mãdulare ale
seminþiei lui Manase, a cãrat acasã niºte snopi de grîu ca sã-i
treiere pe ascuns în teascul sãu, temîndu-se sã facã acest lucru pe
arie, din cauza duºmanilor. Duhul ce i s-a arãtat atunci avea
înfãþiºarea unui tînãr ºi l-a numit un om fericit ºi alesul lui
Dumnezeu, la care el i-a rãspuns, spunîndu-i: Iatã ºi marea
dovadã a binecuvîntãrii Sale: faptul cã folosesc teascul în locul
ariei! Dar tînãrul l-a îndemnat sã-ºi arate curajul, strãduindu-se
sã-ºi elibereze poporul. Ghedeon i-a spus cã aºa ceva nu-i cu
putinþã: cãci seminþia din care se trãgea era puþin numeroasã, iar
el însuºi mult prea tînãr ca sã se poatã gîndi la o asemenea
ispravã. Domnul i-a fãgãduit cã-l va înzestra El cu ceea ce îi
lipseºte ºi cã va dãrui israeliþilor victoria, dacã Ghedeon se va
afla în fruntea lor.
3. Ghedeon a povestit aceastã întîlnire unor tineri, cîºtigînd
încrederea lor: drept urmare, ºi-a strîns degrabã o oaste de 10.000
de oameni. Dar Dumnezeu i S-a arãtat în vis lui Ghedeon ºi i-a
spus cã prin firea lor, oamenii erau fãcuþi sã se iubeascã doar pe
ei înºiºi ºi sã-i urascã pe cei deosebit de virtuoºi, astfel încît
recunoºteau cu greu cã lui Dumnezeu Îi revenea meritul victoriei,
pe care ei ºi-o atribuiau mai degrabã lor ºi unei oºtiri numeroase,
în stare sã întîmpine cum se cuvine vrãjmaºul. Pentru ca ei sã afle
cã izbînda a fost obþinutã numai cu sprijinul lui Dumnezeu, l-a
sfãtuit pe Ghedeon ca la amiazã, cînd arºiþa era în toi, sã-ºi ducã
oastea pînã la fluviu ºi pe cei care îºi vor pleca genunchii sã bea
Pag. 158

apã, sã-i socoteascã bãrbaþi viteji; în schimb, privitor la cei ce vor

sorbi apa cu ºovãialã ºi îngrijorare, sã fie convins cã o fãceau din
frica lor faþã de duºmani. Cînd Ghedeon a fãcut aceastã încercare,
ascultînd de îndemnul Domnului, s-au gãsit 300 de oºteni care
ºi-au dus apa la gurã cu mîinile grijulii ºi fremãtãtoare. Atunci
Dumnezeu i-a poruncit lui Ghedeon sã porneascã doar cu aceºtia
împotriva vrãjmaºului. Ei ºi-au aºezat tabãra lîngã fluviul Iordan,
urmînd sã-l strãbatã a doua zi.
4. Întrucît Ghedeon era încercat de fricã, cãci primise porunca
divinã de a da atacul în timpul nopþii, Dumnezeu, care dorea sã-l
lecuiascã de orice teamã, i-a cerut sã se strecoare pînã la corturile
madianiþilor, împreunã cu unul dintre oºtenii lui; acolo îºi va
recãpãta încrederea ºi curajul. Ascultînd p o r u n ca p r i mitã,
Ghedeon a ºi pornit la drum; îl însoþea slujitorul sãu Phara. Cînd
au ajuns în preajma unui cort, ei au zãrit niºte luptãtori stînd de
veghe ºi unul povestea celui cu care împãrþea cortul visul pe care
Ghedeon putea sã-l asculte ºi el. I-a fost dat sã audã urmãtoarele.
Vorbitorului i s-a pãrut cã vede o pîine rotundã de orz atît de rea,
încît oamenii de-abia o puteau mînca. Aceasta s-a rostogolit prin
mijlocul taberei, doborînd cortul regelui, apoi ºi pe cele ale
tuturor oºtenilor. Celãlalt i-a spus cã visul prevestea pieirea
oºtirii întregi, dezvãluind ºi pe ce se întemeia tãlmãcirea lui:
Dintre toate grãunþele, orzul este fãrã îndoialã cel mai
dezgustãtor. Între toate popoarele din Asia, israeliþii sînt acum cei
mai înjosiþi, aidoma boabelor de orz. Cei care se dovedesc mai
viteji din rîndul israeliþilor erau Ghedeon ºi ostaºii sãi. Deoarece
susþii cã ai vãzut cum pîinea de orz ne-a rãsturnat cortul, tare mã
tem cã Domnul îi va dãrui lui Ghedeon izbînda asupra noastrã!
5. Visul acesta, ajuns la urechile lui, a dat imbold speranþelor
ºi curajului lui Ghedeon care a înfãþiºat prevestirea duºmanilor ºi
soþilor sãi, dîndu-le porunca sã se înarmeze. Îmbãrbãtaþi de visul
ce l e - a f o s t p o v es t i t , aceº t i a s - au arãtat gata sã-i ad u cã l a
îndeplinire ordinul. La cea de-a 4-a strajã, Ghedeon a condus la
luptã trupele sale, împãrþite în 3 cete: fiecare numãra 100 de
ostaºi. Toþi purtau cîte o amforã goalã unde se afla o torþã aprinsã
pentru ca duºmanii sã nu observe înaintarea lor, iar în mîna stîngã
aveau coarne de berbec, þinînd loc de trîmbiþe. Mare era suprafaþa
ocupatã de tabãra duºmanilor, cãci ei stãpîneau un uriaº numãr de
cãmile, ºi toþi erau aºezaþi în cerc, împãrþirea fãcîndu-se dupã
popoarele din care fãceau parte. Evreii fuseserã avertizaþi ca de
îndatã ce vor ajunge în apropierea duºmanilor, la primirea
semnalului convenit, sã trîmbiþeze din coarnele de berbec, ºi dupã
ce ºi-au spart amforele, sã nãvãleascã cu torþele în mînã asupra
duºmanilor, scoþînd strigãte puternice. Astfel vor obþine ei
victoria pe care Dumnezeu i-o fãgãduise lui Ghedeon, ºi luptãtorii
lui au fãcut întocmai cum li s-a poruncit. Treziþi pe neaºteptate
din somn, oamenii au fost cuprinºi de o mare buimãcealã ºi
s p ai mã, f i i n d c ã e r a î n c ã n o a p t e º i D u m n e z e u t o c ma i a s t a
urmãrise. Puþini dintre ei au fost uciºi de vrãjmaºi, cei mai mulþi
fiind însã rãpuºi de proprii lor aliaþi, deoarece limbile pe care le
vorbeau se deosebeau din cale afarã. Cum s-a stîrnit zarva, toþi îi
luau drept duºmani pe cei ce le ieºeau în cale ºi îi ucideau pe loc.
 Pag. 159

A fost un mãcel cumplit, ºi cînd vestea izbînzii lui Ghedeon a

rãzbit la israeliþi, aceºtia au ºi pus mîna pe arme. Pornind pe
urmele fugarilor, ei i - au aj u n s d i n u r mã pe duºmani într-o
vãgãunã înconjuratã de torenþi, unde nu mai puteau înainta deloc.
Încolþiþi din toate pãrþile de israeliþi, vrãjmaºii au fost rãpuºi
împreunã cu cei doi regi ai lor, Oreb ºi Zeb. Ceilalþi comandanþi
au plecat apoi cu oastea care le mai rãmãsese, erau aproape
18.000 de luptãtori, ºi ºi-au aºezat tabãra nu prea departe de
israeliþi. Ghedeon nu s-a arãtat istovit de eforturile depuse, ci i-a
urmãrit cu oastea lui întreagã ºi i-a ucis pe toþi duºmanii care l-au
înfruntat, luîndu-i prizonieri pe ultimii comandanþi, Zebes ºi
Salmanas. Dintre madianiþii ºi arabii care veniserã în ajutorul lor,
au cãzut în aceastã bãtãlie 120.000 de oameni. În mîinile evreilor
au încãput multe prãzi: aur, argint, þesãturi, cãmile ºi vite. Dupã
ce i-a ucis pe regii moabiþilor, Ghedeon s-a întors în patria lui,
Efran.
6. Cei din seminþia lui Efraim erau foarte geloºi pe izbînzile
obþinute de Ghedeon ºi s-au hotãrît sã se rãfuiascã cu el, invocînd
faptul cã îi atacase pe duºmani fãrã sã le comunice nimic. Fiind
un bãrbat chibzuit ºi plin de virtuþi, Ghedeon le-a rãspuns cã n-a
pornit împotriva vrãjmaºilor de capul lui, ci la porunca Domnului,
aºa cã poate sã-i socoteascã ºi pe ei pãrtaºi la victorie, alãturi de
cei care au luptat pentru înfãptuirea ei. Prin aceste vorbe le-a
potolit mînia, fãcînd evreilor un serviciu mai mare decît cel adus
de strãlucitele izbînzi asupra duºmanului. În felul acesta, el i-a
ferit pe evrei de primejdia unei învrãjbiri între cetãþeni. Pentru
trufia ei, seminþia avea sã-ºi primeascã pedeapsa cuvenitã, dupã
cum vom arãta la momentul potrivit.
7. Ghedeon era dispus sã renunþe la domnie, dar a fost silit s-o
deþinã vreme de 40 de ani. Ca judecãtor, a împãrþit dreptatea în
pricinile care au ajuns la el ºi toate sentinþele date de el au fost
socotite fãrã cusur. Dupã ce ºi-a dat sfîrºitul la bãtrîneþi adînci,
a fost înmormîntat în patria lui, Efran.

Capitolul 7

1. El a zãmislit 70 de fii legitimi, fiindcã avea mai multe

femei, ºi un copil din flori de la concubina lui, Druma, cu numele
de Abimelec. Dupã ce tatãl sãu a murit, acesta s-a dus la rudele
mamei sale din Sichim, cãci acolo venise pe lume, primind bani
de la ele, care se distinseserã prin multe nelegiuiri. S-a întors cu
aceºtia la casa pãrinteascã, omorîndu-ºi toþi fraþii, cu excepþia lui
Ioatham, care a avut norocul sã scape cu fuga. În tot ceea ce a
înfãptuit Abimelec, s-a purtat ca un tiran, socotind cã era drept
numai ceea ce poftea el ºi-i urmãrea cu îndîrjire pe cei ce apãrau
legile.
2. Odatã, cînd în Sichim era o sãrbãtoare obºteascã ºi întregul
popor se îndrepta într-acolo, fratele sãu Ioatham, despre care am
spus cã a scãpat cu fuga, s-a urcat pe piscul muntelui Garizim,
situat aproape de oraºul Sichim, ºi strigînd cu glas puternic, spre
a fi auzit, a cerut mulþimii sã facã liniºte ca sã dea ascultare
vorbelor sale. Cînd s-a fãcut tãcere, el a povestit cã înzestraþi
Pag. 160

odinioarã cu grai omenesc, arborii au mers la întrunire, rugînd

smochinul sã domneascã asupra lor. Cînd acesta le-a respins
cererea, fiindcã voia sã se mulþumeascã cu cinstea adusã de
propriile sale fructe, aºa cum ceilalþi pomi nu erau în stare sã le
producã, arborii n-au încetat sã renunþe în favoarea altora la
onoarea de a fi rege, hotãrînd aºadar sã acorde demnitatea viþei de
vie. ªi viþa de vie, cînd a fost aleasã, s-a sustras de la înscãunare
cu cuvintele folosite de smochin. Deoarece mãslinul a refuzat, de
asemenea, aceastã onoare, mãrãcinele, care s-a oferit singur sã
domneascã asupra arborilor, cãci alãturi de lemne, ºi el putea sã
ia repede foc, a susþinut cã va prelua el stãpînirea, fãgãduind cã
o sã guverneze fãrã preget. Se cuvine însã ca ei sã stea în umbra
lui: dacã îi vor unelti cumva pieirea, va arunca focul peste ei, ca
sã-i nimiceascã. Ioatham a spus cã a povestit acestea nu de dragul
glumei, ci fiindcã cei care au primit atîtea binefaceri din partea
lui Ghedeon, au privit nepãsãtori cum Abimelec a pus mîna pe
putere ºi s-au fãcut pãrtaºi la uciderea fraþilor acestuia, firea lui
nedeosebindu-se deloc de foc. Dupã ce a cuvîntat astfel, Ioatham
a fugit iar, ºi vreme de 3 ani, a trãit ascuns în munþi de teama lui
Abimelec.
3. N-a trecut mult de la aceastã sãrbãtoare ºi sichimiþii, care se
cãiau fiindcã îngãduiserã uciderea fiilor lui Ghedeon, l-au alungat
din oraºul ºi seminþia lor pe Abimelec. Dar el ºi ai sãi puneau la
cale pedepsirea oraºului. Deºi sosise vremea cînd se recoltau
strugurii, sichimiþii se temeau sã se ducã pe cîmp la culesul
roadelor, sã nu le pricinuiascã vreun rãu Abimelec. Tocmai atunci
sosise la ei Gaal, unul dintre cãpeteniile lor, împreunã cu o ceatã
de oameni bine înarmaþi ºi cu rudele sale, aºa cã sichimiþii l-au
rugat sã le asigure paza în timpul culesului viilor. Dupã ce ei au
primit aceastã cinste, sichimiþii au plecat la cîmp împreunã cu
Gaal ºi ceata lui de oºteni. Au putut sã-ºi aducã acasã recolta în
siguranþã, au sãrbãtorit alianþa printr-un ospãþ, cutezînd sã-l
blesteme fãrã înconjur pe Abimelec. Comandantul a ocupat
locurile de pîndã din jurul oraºului ºi a prins pe mulþi dintre
luptãtorii lui Abimelec, omorîndu-i pe loc.
4. Dar aºa-numitul Zebul, una dintre cãpeteniile sichimiþilor ºi
prietenul lui Abimelec, l-a anunþat prin solii sãi felul cum Gaal
aþîþa poporul împotriva lui, îndemnîndu-l totodatã sã stea la pîndã
în preajma cetãþii. Singur îl va convinge pe Gaal sã porneascã
împotriva lui Abimelec, stînd astfel în puterea acestuia sã se
rãzbune pe el. Dacã va fi aºa, Zebul îi fãgãduia cã poporul se va
împãca din nou cu el. Abimelec s-a aºezat aºadar la pîndã, iar
Gaal aºtepta nepãsãtor în poarta cetãþii, Zebul fiind în preajma
lui. Cînd a zãrit apropierea unor oºteni bine înarmaþi, Gaal i-a
strigat lui Zebul cã spre ei vin niºte oameni cu arma în mînã.
Zebul i-a rãspuns cã nu erau decît umbrele stîncilor. Cînd aceºtia
s-au apropiat ºi s-a vãzut limpede ceea ce erau, Gaal i-a spus cã
nu de umbre era vorba, ci de o ceatã de oºteni. Zebul i-a replicat
atunci: Au nu l-ai învinuit tu pe Abimelec de laºitate? De ce nu
arãþi acum cã eºti bãrbat, ducîndu-te sã-l înfrunþi fãþiº? Luat prin
surprindere, Gaal ºi-a mãsurat puterile cu Abimelec ºi unii dintre
ai sãi au cãzut în luptã, el însuºi retrãgîndu-se în oraº cu cei ce
 Pag. 161

scãpaserã teferi. Între timp, Zebul a fãcut în aºa fel încît Gaal sã
fie alungat din oraº ºi l-a ponegrit cã în încleºtarea cu oºtenii lui
Abimelec fusese lipsit de curaj ºi laº. De altfel, Abimelec,
c u n o s c î n d f a p t u l c ã s i c h i mi þ i i v o r i eº i d i n n o u l a c u l e s u l
strugurilor, s-a pus la pîndã în preajma oraºului. Cînd locuitorii
au ieºit în cîmp, a 3-a parte a oºtirii sale a ocupat porþile cetãþii,
ca sã împiedice reîntoarcerea cetãþenilor; celelalte douã pãrþi i-au
împrãºtiat pe sichimiþi ºi au pornit în urmãrirea lor, cu toþii
gãsindu-ºi sfîrºitul. Abimelec a distrus oraºul din temelii, cãci el
s-a predat fãrã asediu, a presãrat sare pe ruinele sale, apoi a plecat
mai departe; astfel ºi-au pierdut viaþa toþi sichimiþii. Dar cei care
scãpaserã de primejdie ºi se rãspîndiserã în þinutul din jur, s-au
strîns laolaltã, instalîndu-se pe o stîncã inaccesibilã, ºi s-au
pregãtit s-o înconjoare cu un zid de apãrare. Cînd a aflat de
intenþia lor, Abimelec le-a luat-o înainte, s-a îndreptat cu întreaga
lui oaste într-acolo. A adus el însuºi o legãturã de lemne uscate,
dornic sã împresoare locul, ºi a dat poruncã oºtirii sale sã-i
urmeze pilda. Dupã ce lemnele au fost îngrãmãdite în scurtã
vreme de jur împrejurul stîncii, a azvîrlit deasupra lor torþe ºi
materiale care se aprind ºi ard lesne, stîrnind o vîlvãtaie uriaºã.
Nimeni dintre cei refugiaþi pe stîncã n-a scãpat cu viaþã, ci toþi
bãrbaþii au fost mistuiþi de flãcãri, alãturi de soþiile ºi copiii lor,
în numãr de 15.000, iar dintre ceilalþi o mulþime numeroasã. O
asemenea nenorocire cumplitã s-a abãtut asupra sichimiþilor ºi
jalea ar fi fost încã ºi mai mare dacã ea n-ar fi fost primitã ca o
dreaptã pedeapsã pentru rãul pe care îl pricinuiserã unui bãrbat
atît de merituos ca Ghedeon.
5. Abimelec, care stîrnise groazã în rîndul israeliþilor prin
stîrpirea sichimiþilor, arãta pe faþã cã va întreprinde fapte ºi mai
îndrãzneþe, neîncetînd sã recurgã la silnicie mai înainte de
nimicirea tuturora. A pornit aºadar împotriva Tebei printr-o
incursiune rapidã. Deoarece ºi acolo se gãsea un turn întãrit în
car e s e adãpo s t i s e î n t r eag a mu l þ i me, Ab i mel ec a v r u t s ã- l
asedieze. Atunci cînd el însuºi s-a nãpustit plin de curaj asupra
porþii, o femeie a aruncat dintr-un turn o bucatã de piatrã de
rîºniþã în creºtetul capului sãu. Abimelec a cãzut atunci la pãmînt,
rugîndu-se de scutierul sãu sã-l omoare de-a binelea, ca nu cumva
sã se spunã cã a fost rãpus de o femeie. Acesta i-a îndeplinit
porunca. Astfel ºi-a primit Abimelec pedeapsa pentru uciderea
fraþilor sãi ºi pentru nenorocirile pe care a cutezat sã le cãºuneze
sichimiþilor. Aºa ºi-a plãtit el nelegiuirea, întocmai cum prezisese
Ioatham. Oºtenii care îl însoþeau pe Abimelec s-au împrãºtiat
dupã moartea acestuia, întorcîndu-se la vetrele lor.
6. Apoi, ocîrmuirea israeliþilor a preluat-o Zaires galaadeanul
din seminþia lui Manase, bãrbat norocos în toate privinþele, dar
mai ales pentru faptul cã a zãmislit copii voinici, în numãr de 30,
cãlãreþi destoinici ºi care deþineau în oraºele din Galaad rangul de
magistraþi. Dupã ce a stãpînit asupra lor vreme de 22 de ani, el a
murit la adînci bãtrîneþi ºi a fost îngropat în oraºul galaadean
Camon.
7. Deoarece în toate triburile evreilor se instauraserã
neorînduiala ºi încãlcarea legilor Domnului, ammaniþii ºi filistenii
Pag. 162

îi priveau cu dispreþ, prãdîndu-le þara cu o oaste mare, ºi dupã ce

ocupaserã Perea întreagã, au cutezat sã cucereascã ºi restul
teritoriului lor. Nenorocirile îndurate au redat înþelepciunea
evreilor, care au adresat rugi Domnului, I-au închinat jertfe, L-au
rugat sã-ªi domoleascã severitatea, ºi înduplecat de stãruinþele
l o r, s ã - ª i a l u n g e s u p ã r a r e a . D e v e n i n d m a i b l î n d º i m a i
împãciuitor, Dumnezeu le-a fãgãduit cã-i va ajuta.
8. Cînd ammaniþii au pãtruns în þinutul galaadean, localnicii
s-au retras spre munþi, lipsiþi de un conducãtor. Trãia pe atunci un
anume Iefta, care se trãgea dintr-un vechi neam nobil ºi întreþinea
pe cheltuiala lui o oaste proprie. Evreii i-au trimis soli ºi l-au
rugat sã vinã în ajutorul lor, fãgãduind sã se supunã domniei sale
atîta timp cît va trãi. Iefta nu le-a acceptat rugãmintea,
imputîndu-le faptul cã nici ei nu i-au dat vreun sprijin cînd a fost
nedreptãþit pe faþã de cãtre fraþii lui. Cãci nu le era frate de sînge,
ci fusese nãscut de o femeie strãinã care cucerise iubirea tatãlui
lor ºi ca atare fusese alungat, dipreþuindu-i-se slãbiciunea. De
atunci el locuia în þinutul numit Galaditis ºi-i lua în solda lui pe
toþi cei ce se refugiau la el. În cele din urmã, Iefta s-a lãsat
înduplecat de rugãminþile ºi de jurãmîntul lor cã primeau sã se
supunã puterii sale pentru totdeauna, pregãtindu-ºi oastea de
rãzboi.
9. Dupã ce s-a îngrijit repede sã-ºi procure lucrurile necesare,
Iefta ºi-a încartiruit trupele în oraºul Masphath, - mînîndu-ºi solii
la regele ammaniþilor, ca sã se plîngã de expediþia lui de cucerire.
Acesta ºi-a trimis proprii sãi soli ºi a imputat israeliþilor plecarea
lor din Egipt, cerîndu-le totodatã sã pãrãseascã Amorea, care
aparþinuse odinioarã strãmoºilor sãi. Iefta i-a rãspuns regelui cã
reproºeazã fãrã temei israeliþilor isprava precursorilor care
puseserã stãpînire pe Amorea, cãci mai degrabã ar trebui sã le
mulþumeascã pentru faptul cã ei au cruþat þara ammaniþilor,
fiindcã Moise ar fi fost în stare s-o cucereascã. Iar dacã regele
poruncea israeliþilor sã-i pãrãseascã þara pe care o stãpîneau de
300 de ani, prin îngãduinþa Domnului, reieºea de la sine cã
trebuie sã se recurgã la folosirea armelor.
10. Dupã rostirea acestor vorbe, Iefta a lãsat solii sã plece ºi
L-a rugat pe Dumnezeu sã-i dãruie izbînda, fãcînd solemnul
legãmînt, cã dacã se va întoarce teafãr acasã, va aduce jertfã
Domnului prima fãpturã care va veni în întîmpinarea lui. Apoi s-a
ciocn i t cu d u º man i i , i - a î n v i n s ºi a omorît mulþi dintre ei,
urmãrindu-i pînã în oraºul Maliath. A nãvãlit ºi în þinuturile
ammaniþilor, a dãrîmat multe oraºe ºi s-a ales cu o pradã bogatã,
eliberîndu-ºi propriul popor de o robie pe care a îndurat-o vreme
de 22 de ani. Ajuns acasã, a dat peste el o nenorocire care nu se
potrivea deloc cu norocoasa lui expediþie: la reîntoarcere, i-a ieºit
în întîmpinare, cea dintîi, singura lui fatã, care era neprihãnitã. În
amarnica-i durere, a gemut adînc ºi ºi-a certat fiica pentru graba
ei de a-l întîmpina: potrivit legãmîntului sãu, trebuia s-o aducã
jertfã lui Dumnezeu. Iar ea ºi-a primit fãrã sã crîcneascã soarta
ce-o aºtepta: aceea de a muri pentru victoria propriului pãrinte ºi
eliberarea concetãþenilor ei. A cerut s-o pãsuiascã douã luni, ca
sã-ºi deplîngã tinereþea alãturi de concetãþenii ei; abia atunci va
 Pag. 163

fi gata sã-i aducã la îndeplinire solemnul legãmînt. Iefta a

îngãduit fiicei sale rãgazul cerut, ºi dupã scurgerea lui, ºi-a adus
fiica jertfã arderii de tot, fãcînd ceea ce nici în spiritul legii, nici
pe placul lui Dumnezeu nu era, fãrã sã se preocupe de viitor ºi de
ce vor gîndi urmaºii despre fapta lui, cînd va ajunge la ei.
11. Dar cei din seminþia lui Efraim l-au ameninþat cu rãzboiul
fiindcã nu i-a luat ca pãrtaºi la expediþia împotriva ammaniþilor,
ci ºi-a pãstrat doar pentru el prada ºi faima faptelor eroice. Iefta
le-a rãspuns cã nu le era strãin faptul cã rudele lor de sînge erau
pîndite de rãzboi ºi n-au venit cînd au fost chemaþi în ajutor, deºi
s-ar fi cuvenit sã soseascã degrabã, fãrã sã fie rugaþi, la aflarea
ºtirii. Apoi le-a cerut sã cumpãneascã la nedreptatea faptei lor,
fiindcã îºi atacau propriile rude, ei, care nu îndrãzniserã sã lupte
cu vrãjmaºii. I-a mai ameninþat cã îi va pedepsi pe efraimiþi cu
asprime, prin voinþa Domnului, dacã nu vor dovedi înþelepciune.
Fiindcã ei nu s-au lãsat înduplecaþi prin vorbe, ci ºi-au strîns
trupele ca sã-l întîmpine, el ºi-a chemat oastea din Galaad ºi le-a
pricinuit o grea înfrîngere. Dupã aceea i-a urmãrit pe fugari, ºi
ocupînd vadurile Iordanului, a ucis 42.000 dintre ei.
12. Iefta s-a stins din viaþã, dupã ce i-a cîrmuit pe israeliþi
timp de 6 ani ºi a fost înmormîntat în patria lui, la Sebe, un oraº
din þinutul Galadenei.
13. Dupã moartea lui Iefta, rangul de conducãtor l-a primit
Apsan din oraºul Betleem, aparþinînd seminþiei lui Iuda. Acesta
avea 60 de copii: 30 de feciori ºi acelaºi numãr de fete; cînd el
ºi-a dat duhul, toþi erau în viaþã; fiicelor le-a gãsit soþi ºi fiilor,
soþii pe mãsurã. Nu mai rãmîne altceva demn de menþionat despre
domnia lui de 7 ani; a murit la adînci bãtrîneþi, fiind îngropat în
patria lui.
14. Dupã moartea lui Apsan, cîrmuirea a preluat-o Eleon din
seminþia lui Zabulon; nici despre domnia lui, care a durat 10 ani,
nu avem nimic de semnalat.
15. Despre Abdon, fiul lui Heldel din seminþia lui Efraim,
originar din oraºul Pharathon, care a deþinut puterea dupã Apsan,
se pomeneºte doar faptul cã a avut copii buni. Deoarece a trãit în
timp de pace ºi liniºte, n-a avut prilejul sã îndeplineascã strãlucite
fapte de arme. El a zãmislit 40 de fii, de la care a avut 30 de
nepoþi. Toþi cei 70 erau cãlãreþi neîntrecuþi ºi obiºnuiau sã
cãl ãr eas cã al ãt u r i d e ei ; t o þ i mai t r ã i a u c î n d e l a m u r i t d e
bãtrîneþe, fiind înmormîntat cu mult fast în Pharathon.

Capitolul 8

1. Dupã ce Abdon s-a stins din viaþã, filistenii i-au biruit pe

israeliþi ºi le-au cerut bir vreme de 40 de ani. De aceastã asuprire
au fost eliberaþi în felul urmãtor.
2. Manoch, unul dintre puþinii daniþi nobili ºi fãrã îndoialã cel
mai de vazã din patria lui, avea o femeie de o mare frumuseþe ºi
le întrecea pe toate cele de seama ei. Nu-i nãscuse însã nici un
copil ºi el îndura cu greu lipsa odraslelor, ieºind adesea la
marginea oraºului, unde era un cîmp întins, spre a-L ruga pe
Dumnezeu sã-i dãruiascã ºi lui copii legitimi. Deoarece îºi iubea
Pag. 164

nespus de mult soþia, era stãpînit de o gelozie fãrã margini. Pe

cînd se afla singurã acasã, femeii i s-a arãtat un duh, îngerul
Domnului, sub înfãþiºarea unui tînãr chipeº ºi mãreþ care i-a adus
îmbucurãtoarea veste, cã prin voinþa lui Dumnezeu, va naºte un
fiu frumos ºi deosebit de puternic ºi cã ajuns la vîrsta bãrbãþiei,
el îi va înfrînge pe filisteni. Îngerul a îndemnat-o sã nu-i tundã
pãrul ºi sã nu-i dea nici o altã bãuturã în afarã de apã, fiindcã
aceasta era voia Domnului. Dupã rostirea acestor vorbe, îngerul
s-a fãcut nevãzut, venirea lui fiind legatã de voinþa divinã.
3. Dupã întoarcerea lui acasã, femeia a povestit soþului ce
af l as e d e l a î n g er, l ãu d î n d t o t o d at ã f r u m u s e þ e a º i mãr eþ i a
tînãrului, încît bãrbatul a fost cuprins de gelozie ºi a început s-o
bãnuiascã cã s-a îndrãgostit de el. Ca sã înlãture necugetata
supãrare a soþului, ea L-a rugat pe Dumnezeu sã-i trimitã din nou
îngerul, pentru ca ºi bãrbatul ei sã-l vadã la faþã. Prin mila lui
Dumnezeu, îngerul a revenit pe cînd ea se afla în afara oraºului
ºi i s-a arãtat dupã ce soþul tocmai se îndepãrtase. Femeia l-a
implorat sã mai zãboveascã puþin pînã la întoarcerea lui. Îngerul
ºi-a dat încuviinþarea ºi femeia l-a chemat atunci pe Manoch. De
îndatã ce a vãzut îngerul, acesta tot n-a încetat sã-l bãnuiascã ºi
de aceea l-a rugat sã-i împãrtãºeascã ºi lui lucrurile pe care le
vestise soþiei sale. Iar cînd îngerul i-a rãspuns cã trebuie sã se
mulþumeascã cu ceea ce i-a încredinþat numai femeii, Manoch a
dorit sã-i spunã cine este, ca sã-ºi arate recunoºtinþa dupã naºterea
fiului sãu, putînd sã-i ofere un dar. Cînd îngerul i-a rãspuns cã
n-are nevoie de aºa ceva, fiindcã nu din aceastã pricinã venise el
ca sã-i aducã vestea bunã a naºterii unui fiu, Manoch l-a rugat sã
mai rãmînã, ca sã-l poatã gãzdui. Îngerul nu s-a învoit, dar apoi
a cedat stãruinþelor sale ºi a rãmas pînã ce i se aducea darul de
ospeþie. Cînd Manoch a înjunghiat repede un ied, cerînd soþiei
sale sã-l gãteascã pentru cinã ºi toate au fost gata, îngerul a
poruncit ca pîinea ºi carnea s ã f i e p u s e p e o s t î n cã, l ãsînd
deoparte vasele. Dupã ce s-a fãcut aºa cum a cerut, cu toiagul pe
care îl avea la el, îngerul a atins carnea ºi numaidecît a þîºnit o
flacãrã care a mistuit-o împreunã cu pîinea. Slujindu-se de fum ca
de un car, îngerul s-a înãlþat la cer în vãzul gazdelor. Deoarece
Manoch s-a temut nespus cã ºi-au atras asupra lor primejdia
pentru cã-L zãriserã pe Domnul, soþia lui l-a încurajat, spunîndu-i
cã faptul de a-L fi vãzut pe Domnul le va aduce binecuvîntarea.
4. Ea a rãmas grea ºi a þinut seamã de recomandãrile primite,
aducînd pe lume un fiu ce s-a chemat Samson: numele acesta
înseamnã voinic. El a crescut repede ºi era vãdit cã va deveni
proroc, fiindcã era cumpãtat la mîncare ºi nu-ºi tundea pletele.
5. Cînd s-a dus împreunã cu pãrinþii lui la Thamna, oraº al
filistenilor, în timpul sãrbãtorilor cetãþii, Samson s-a îndrãgostit
de o fatã din partea locului, rugîndu-ºi pãrinþii sã-l însoare cu
aceastã copilã. Ei i-au respins mai întîi cererea, de vreme ce ea
era de alt neam, dar, întrucît Dumnezeu a socotit cã aceastã
cãsãtorie era în folosul evreilor, Samson a reuºit sã obþinã
cãsãtoria cu fata aceea. Deoarece venea acum deseori în vizitã la
pãrinþii fetei, s-a întîlnit pe drum cu un leu, ºi în pofida faptului
cã era neînarmat, s-a nãpustit asupra lui, l-a sugrumat cu mîinile
 Pag. 165

goale ºi l-a zvîrlit într-un tufiº la marginea drumului.

6. Cînd s-a dus din nou la fata dragã lui, Samson a întîlnit un
roi de albine care se cuibãriserã în pieptul leului ucis, luînd de
acolo trei faguri de miere, pe care le-a oferit copilei, alãturi de
celelalte daruri aduse pentru ea. Cînd a fãcut ospãþul de nuntã, la
care i-a poftit pe toþi, thamniþii i-au dat 30 de flãcãi foarte
puternici, care sã-l însoþeascã, chipurile, ca nunta, ºi în realitate
însã ca sã-l supravegheze, sã nu întreprindã nici o faptã mai
îndrãzneaþã. Dupã ce cheful s-a înteþit ºi ei s-au dedat glumelor,
aºa cum se obiºnuieºte în asemenea prilejuri, Samson le-a zis
urmãtoarele: Aºadar, dacã veþi dezlega în rãstimp de 7 zile
ghicitoarea pe care v-o spun acum, voi dãrui drept rãsplatã
fiecãrui bãrbat cîte o cãmaºã de in ºi un rînd de haine. Ca sã-ºi
dovedeascã agerimea minþii ºi totodatã sã se aleagã cu un cîºtig,
tinerii l-au rugat sã le rosteascã ghicitoarea, care suna astfel:
Atotdevoratorul silnic a dat din el aleasã hranã, dulceaþa-i
rãmînînd neîntrecutã. Dupã 3 zile de gîndire, ei n-au fost în stare
sã dezlege ghicitoarea ºi au implorat-o pe mireasã sã afle de la
mirele ei tîlcul enigmei, ca sã li-l dezvãluie lor, ameninþînd-o cã
o vor azvîrli în foc dacã n-o va face. Cînd ea l-a rugat pe Samson
sã-i dea la ivealã taina, acesta s-a împotrivit la început; apoi,
fiindcã ea a stãruit mult ºi a vãrsat lacrimi, gãsind o dovadã
sigurã cã n-o iubea în faptul cã nu voia sã-i destãinuie tîlcul
cimiliturii, Samson i-a povestit cã a sugrumat un leu ºi cã de la
albinele descoperite în pieptul fiarei i-a adus în dar 3 faguri de
miere. Fãrã sã-ºi închipuie cã fusese amãgit, Samson i-a
mãrturisit dezlegarea ghicitorii, iar ea a destãinuit-o numaidecît
tinerilor. În a 7-a zi, cînd ei trebuiau sã dea rãspunsul la enigma
propusã, tinerii s-au întrunit înainte de rãsãritul soarelui ºi i-au
spus lui Samson: Nimic nu e mai silnic decît leul, nimic nu e mai
dulce decît mierea. Iar Samson a adãugat: Nu-i fiinþã mai ºireatã
ca femei a, cea care mi-a dat vorbele-n vileag. A dat totuºi
tinerilor ceea ce le fãgãduise, cãci el a prãdat niºte ascaloniþi,
întîlniþi în calea lui, cãci ºi ei þineau de filisteni. Dupã aceea a
pãrãsit nunta, iar fata, pe care o tratase cu dispreþ din cauza
mîniei sale, s-a mãritat cu prietenul lui, mijlocitorul primei
legãturi.
7. Înfuriat de batjocura pe care o suferise, Samson s-a hotãrît
sã se rãzbune pe toþi filistenii din pricina soþiei sale. Cum era în
toiul verii ºi lanurile dãdeau în copt, el a prins 300 de vulpi, a
legat fãclii aprinse de cozile lor ºi le-a dat drumul prin grînele
filistenilor. Astfel s-a mistuit în flãcãri recolta întreagã. Cînd au
aflat cã Samson pusese la cale isprava ºi au cunoscut ce anume l-a
împins la acest lucru, filistenii ºi-au trimis magistraþii la Thamna,
iar cea care-i fusese soþie ºi rudele sale apropiate au fost date
pradã focului, fiind pricina acestei nenorociri.
8. Omorînd în cîmpie numeroºi filisteni, Samson s-a dus sã
locuiascã pe Aeta, o stîncã fortificatã din seminþia lui Iuda.
Filistenii au pornit cu oastea împotriva seminþiei lor. Cînd
locuitorii au întrebat de ce trebuie sã tragã pe nedrept ponoasele
pentru pãcatele lui Samson, mai ales cã sînt la zi cu plata tuturor
birurilor, li s-a rãspuns cã dacã vor sã treacã drept nevinovaþi sã-l
Pag. 166

predea pe Samson. Deloc dornici sã aibã noi neplãceri, cei din

seminþia lui Iuda au trimis 3.000 de oameni bine înarmaþi, pînã la
stînca Aeta. Ei au deplîns nelegiuirile pe care Samson a cutezat
sã le comitã împotriva filistenilor, ceea ce putea sã atragã dupã
sine pieirea întregului neam evreiesc, explicîndu-i cã veniserã sã-l
prindã ºi sã-l dea legat filistenilor ºi l-au rugat sã se predea de
bunãvoie. Dupã ce i-a pus sã jure cã nu-i vor face nici un rãu, în
afarã de faptul cã îl vor încredinþa duºmanilor, Samson a coborît
de pe stîncã ºi a încãput pe mîinile oamenilor din seminþia lui.
Aceºtia l-au legat cu douã funii ºi l-au dus sã-l predea filistenilor.
Cînd au ajuns la locul care datoritã faptei sãvîrºite de Samson se
cheamã Falca, dar odinioarã nu avea nici un nume, filistenii, a
cãror tabãrã era situatã nu prea departe, au venit în întîmpinarea
lui cu strigãte de bucurie, ca ºi cum dorinþele lor ar fi fost pe
deplin satisfãcute. Dar Samson ºi-a smuls legãturile, ºi înºfãcînd
o falcã de asin care zãcea la picioarele lui, s-a nãpustit asupra
vrãjmaºilor; cu aceastã falcã a ucis 1.000 de oºteni, iar ceilalþi au
luat-o la fugã înspãimîntaþi.
9. Atunci Samson a devenit mai încrezut decît se cuvenea în
urma faptei sale pe care n-o socotea cã se datora ajutorului dat de
Dumnezeu, ci ºi-o atribuia numai forþei sale, fãlindu-se cã el a
doborît o parte din vrãjmaºii sãi ºi a pus pe fugã cealaltã parte.
Chinuit odatã de o sete cumplitã, a fost nevoit sã accepte cã
puterile omului sînt slabe ºi cã doar Dumnezeu poate sã facã
totul, rugîndu-L sã nu-ªi reverse mînia pe el din pricina vorbelor
pe care le rostise ºi sã nu-l dea pe mîna duºmanilor, ci sã-l
sprijine, ca sã scape teafãr din necazul de acum. Dumnezeu S-a
lãsat înduplecat de ruga lui ºi a fãcut ca din stîncã sã þîºneascã un
izvor cu apã dulce ºi îmbelºugatã. Samson a numit acest loc Falca
- ºi el se cheamã aºa pînã în zilele noastre.
10. Dupã aceastã luptã, Samson i-a dispreþuit pe filisteni ºi s-a
dus la Gaza unde a tras la un han. Cînd magistraþii din Gaza au
primit vestea sosirii lui acolo, au ocupat piaþa din faþa porþilor
cetãþii, ca el sã nu plece pe furiº. Dar Samson, cãruia nu i-a
scãpat ce puneau ei la cale, s-a nãpustit la miezul nopþii cu furie
asupra porþii, a ridicat-o împreunã cu uºiorii, zãvorul ºi întreaga-i
lemnãrie, ºi ducînd-o în spinare pînã la un munte din preajma
Hebronului, a lãsat-o acolo.
11. Mai tîrziu, Samson s-a abãtut de la datinile strãmoºeºti ºi
ducea o viaþã pãcãtoasã, imitînd obiceiurile strãine: acesta este
începutul tuturor relelor. Cãci s-a îndrãgostit de o femeie dintre
desfrînatele filistine care se numea Dalila, trãind cu ea. Cei ce
stãteau în fruntea treburilor publice ale filistenilor au venit la ea
ca s-o convingã prin darurile lor sã afle de la Samson pe ce se
întemeiazã puterea lui, fãcîndu-l de neînvins. Dalila s-a învoit, ºi
în timp ce chefuiau ºi fãceau dragoste, ºi-a mãrturisit admiraþia
faþã de faptele eroice ale lui Samson, strãduindu-se sã descopere
de ce deþinea o putere atît de mare. Dar Samson, care-ºi pãstrase
mintea întreagã, a dejucat viclenia prin vicleºug ºi i-a spus Dalilei
cã dacã va fi legat cu 7 curmeie de viþã, care pot fi lesne îndoite,
atunci ºi el va deveni mai slab decît toþi ceilalþi. Mulþumitã de
acest rãspuns, a transmis totul filistenilor fruntaºi ascunzînd în
 Pag. 167

casa ei cîþiva oºteni. În timp ce Samson cãzuse într-un somn

adînc, ameþit de bãuturã, aceºtia l-au pecetluit cu curmeie de viþã
cît mai zdravãn cu putinþã; apoi Dalila i-a strigat cã era
împresurat de duºmani. Samson ºi-a rupt legãturile din curmeie
de viþã ºi s-a pregãtit sã se apere de oricine l-ar fi atacat. Apoi
femeia, în timp ce întreþinea iar legãturi cu Samson, s-a arãtat
jignitã de faptul cã neîncrezãtor în fidelitatea ei, n-a vrut sã-i
dezvãluie ceea ce þinea atît de mult sã ºtie, ca ºi cum n-ar fi fost
în stare sã tacã din gurã, nedivulgînd ceea ce ar putea sã-i facã
rãu. Dar Samson a amãgit-o din nou pe Dalila cînd i-a spus cã
dacã va fi legat cu 7 funii trainice, puterile lui ar slãbi, ceea ce
n-a avut urmãrile aºteptate. A 3-a oarã a susþinut cã pletele lui
trebuie sã fie împletite. Cum nici acest lucru nu s-a dovedit
adevãrat, Dalila ºi-a sporit ºi mai mult insistenþele, astfel încît, în
sfîrºit, Samson, cãci era dinainte hãrãzit sã cadã în nenorocire,
dornic sã recîºtige favoarea Dalilei, i-a zis urmãtoarele: Domnul,
ce-mi poartã de grijã, datoritã cãruia am ºi venit pe lume, mi-a
poruncit sã las sã-mi creascã pãrul ºi sã nu-l tund niciodatã. Îmi
voi pãstra puterea ºi ea va spori cîtã vreme îmi voi pãstra ºi
îngriji pletele! Cînd a aflat în cele din urmã adevãrata pricinã,
Dalila i-a tãiat în tainã pãrul lui Samson ºi l-a predat vrãjmaºilor,
cãrora n-a mai fost în stare sã li se împotriveascã. Duºmanii i-au
scos ochii ºi l-au pus în lanþuri.
12. Dupã cîtãva vreme, pãrul lui Samson a crescut din nou. Pe
cînd filistenii celebrau o sãrbãtoare obºteascã, iar fruntaºii ºi
bãrbaþii lor cei mai de vazã benchetuiau în acelaºi loc, adicã
într-o casã al cãrei acoperiº era susþinut de doi stîlpi, a fost
chemat Samson la ospãþ pentru ca oamenii sã rîdã de el în timpul
chefului. Socotind cea mai mare nenorocire faptul cã ajunsese
batjocura lor ºi nu se putea rãzbuna pe ei, Samson l-a convins pe
bãiatul care-l ducea de mînã sã-l cãlãuzeascã pînã la stîlpi, dupã
ce i-a spus cã era istovit ºi simþea nevoia sã se odihneascã. Odatã
ajuns în preajma lor, i-a împins cu toatã puterea ºi a dãrîmat
stîlpii de susþinere, astfel încît casa s-a prãbuºit, ºi printre cei
3.000 de oameni care au pierit sub ruine, s-a numãrat ºi Samson
însuºi. De un asemenea sfîrºit a avut parte cel ce a fost
judecãtorul israeliþilor vreme d e 2 0 d e an i . D emn de toatã
admiraþia este acest bãrbat pentru vitejia ºi voinicia lui, precum
ºi pentru curajul cu care ºi-a înfruntat moartea. Faptul cã a fost
viclenit de o femeie trebuie pus pe seama firii omeneºti, care se
lasã lesne ademenitã de pãcat. Oricum, trebuie sã i se recunoascã
meritul cã în toate celelalte privinþe a fost un om deosebit ºi plin
de virtuþi. Rudele sale i-au luat trupul ºi l-au îngropat alãturi de
strãmoºii sãi în oraºul de baºtinã, Sariasa.

Capitolul 9

1. Dupã moartea lui Samson, israeliþii au fost cîrmuiþi de

Marele Preot Eli. În vremea aceea, ca urmare a foametei care
bîntuia þinutul, Elimelec din Betleem, oraºul aparþine seminþiei lui
Iuda, n-a mai putut sã rabde aceastã nãpastã ºi s-a strãmutat în
þara moabiþilor împreunã cu soþia lui, Naamis, ºi cu fiii sãi,
Pag. 168

Chellion ºi Mallon. Întrucît acolo lucrurile i-au mers aºa cum ºi-a
dorit, el ºi-a însurat feciorii cu femei moabite: Chellion cu Orpha
ºi Mallon cu Rut. Cînd s-au împlinit 10 ani, Elimelec ºi fiii sãi au
murit la scurtã vreme unul dupã celãlalt, iar Naamis, îndurînd cu
greu ceea ce i se întîmplase, nu s-a mai împãcat cu însingurarea
ºi pierderea fãpturilor celor mai scumpe, de dragul cãrora îºi
pãrãsise þara, întorcîndu-se în patria ei. Auzise cã acolo toate se
îndreptaserã ºi domnea prosperitatea. Nurorile n-au vrut sã se
despartã de ea, ºi oricît le-a rugat sã nu porneascã la drum
împreunã, ele nu ºi-au schimbat hotãrîrea. Atunci Naamis a
insistat ºi le-a urat o cãsnicie mai fericitã decît cea pe care o
avuseserã împreunã cu fiii ei, precum ºi însuºirea celorlalte
bunuri, ºi pentru ca sã aibã parte de toate acestea, le-a rugat sã
rãmînã acasã ºi sã nu-ºi pãrãseascã patria, avîntîndu-se împreunã
spre un viitor nesigur. Orpha, care s-a lãsat convinsã, a rãmas.
Dar pe Rut n-a înduplecat-o în nici un chip ºi a mers cu ea,
urmînd sã împartã aceeaºi soartã.
2. Cînd Rut ºi soacra ei au ajuns la Betleem, ele au fost primite
în gazdã de Boaz, ruda lui Elimelec. Privitor la numele pe care îl
purta, Naamis a adresat alor sãi cuvintele: mai drept ar fi sã-mi
ziceþi Mara, fiindcã în limba ebraicã Naamis înseamnã noroc, iar
Mara, amãrãciune. De îndatã ce a sosit vremea recoltei, Rut s-a
dus la soacra ei ºi i-a cerut voie sã culeagã spicele din lanuri, ca
sã aibã cu ce sã se hrãneascã, tocmai cînd Boaz se îndrepta
întîmplãtor spre þarina lui. De îndatã ce a ajuns-o din urmã ºi a
dat cu ochii de ea, ºi-a întrebat între patru ochi vechilul a cui era
tînãra. Acela i-a spus stãpînului sãu tot ce aflase mai înainte
despre ea. Din simpatie faþã de soacra ei ºi în amintirea fiului
acesteia, care fusese soþul lui Rut, Boaz a îmbrãþiºat-o cãlduros
pe tînãra femeie, cu multe urãri de bine. Nu numai cã i-a îngãduit
sã culeagã spice de pe urma secerãtorilor, ci i-a dat voie sã
recolteze atîta cît era în stare sã strîngã ºi sã ducã acasã; a
poruncit vechiului ca nu numai sã n-o stînjeneascã pe Rut, ci sã
ºi împartã cu ea mîncarea ºi bãutura oferitã secerãtorilor. Rut ºi-a
pãstrat turta de orz primitã la prînz ºi a dus-o soacrei sale,
împreunã cu spicele adunate; dar ºi Naamis i-a pus la îndemînã o
parte din mîncarea pe care vecinii ei plini de bunãvoinþã i-o
aduseserã. Rut a redat întocmai soacrei sale vorbele pe care i le-a
s pus Boaz. Cînd Naamis i-a zis cã el er a r u d a l o r º i cã d i n
cucernicie îi va purta de grijã, Rut s-a dus ºi în ziua urmãtoare,
împreunã cu slujnicele lui Boaz, la culesul spicelor din lanuri.
3. Dupã cîteva zile, cînd orzul fusese treierat, Boaz a venit din
nou ºi s-a culcat pe arie. Prinzînd de veste, Naamis a fost de
pãrere ca Rut sã doarmã în preajma lui, cãci s-a gîndit cã va fi în
folosul lor dacã el va vorbi cu Rut, ºi a trimis-o pe tînãra femeie
sã se culce la picioarele sale. Iar Rut, în grija ei deosebitã de a
nu-ºi contrazice cu nici un prilej propria soacrã, s-a dus la arie ºi
s-a furiºat lîngã Boaz, care nu i-a observat prezenþa, dormind
adînc. Dar, pe la miezul nopþii, el s-a trezit, ºi simþind cã o femeie
era culcatã în preajma lui, a întrebat-o cine era. Rut ºi-a rostit
numele, ºi spunîndu-i cã venise sã stea lîngã stãpînul ei, Boaz a
tãcut atunci. Dar, dis de dimineaþã, înainte ca slujitorii sã se
 Pag. 169

scoale pentru începerea lucrului, a trezit-o pe Rut ºi i-a poruncit

sã ia orz cît putea sã ducã, întorcîndu-se la soacra ei mai înainte
ca cineva sã afle cã ea dormise acolo. Înþelepciunea le cerea sã se
fereascã de clevetiri, mai ales cã nu se întîmplase nimic
necuviincios între ei. I-a zis apoi: în toatã aceastã întîmplare, am
luat urmãtoarea hotãrîre. Mai întîi trebuie sã-l întreb pe cel ce-þi
este rudã mai apropiatã dacã vrea sã se însoare cu tine. Dacã se
va învoi, te vei mãrita cu el; dacã însã va refuza, tu vei fi soþia
mea potrivit legii!
4. Cînd Rut a repetat soacrei sale aceste vorbe, Naomi a fost
cuprinsã de speranþa cã Boaz le va lua sub ocrotirea lui. Pe la
jumãtatea zilei, Boaz a venit în oraº, a strîns laolaltã bãtrînii
cetãþii, chemînd-o pe Rut împreunã cu ruda ei apropiatã. Cînd s-a
înfãþiºat ultimul, Boaz l - a î n t r ebat: Vrei ca moºtenirea lui
Elimelec ºi a fiilor sãi sã intre în stãpînirea ta? Acela a primit,
cãci legea îi dãdea acest drept, ca rudã apropiatã, ºi Boaz i-a zis:
Dar nu mai înainte ca tu sã respecþi ºi cea de-a doua jumãtate a
legii, îndeplinind toate prevederile ei. Femeia care a venit aici
este vãduva lui Mallon, ºi potrivit legii, trebuie s-o iei de nevastã,
d a c ã v r e i s ã p r i m e º t i m o º t e n i r e a ! O mu l a ced at f emei a º i
moºtenirea lui Boaz, care era de asemenea rudã a rãposatului,
recunoscînd cã el avea ºi nevastã, ºi copii. Boaz a chemat bãtrînii
cetãþii ca martori ºi i-a poruncit femeii sã vinã ºi sã-i descalþe
ruda de-o sanda, scuipînd-o în obraz. Fãcînd ceea ce i s-a spus,
Rut a devenit soþia lui Boaz ºi dupã un an i-a nãscut un fiu. El a
fost dãdãcit de Naamis, care, la îndemnul celorlalte femei, i-a dat
numele de Obed, fiindcã ea l-a crescut ca sã-i poarte de grijã la
bãtrîneþe. În limba evreiascã, Obed înseamnã: slujitor. Din Obed
se trage Iese, ºi din aceasta David, care a fost rege, lãsîndu-ºi
moºtenire tronul urmaºilor sãi pînã în a 21-a spiþã. Iatã ce am
crezut cã trebuie sã povestesc despre Rut, vrînd sã arãt puterea lui
Dumnezeu, care poate lesne sã înalþe pînã ºi oamenii de rînd la
rangul cel mai înalt, p r ecum David trãgîndu-se din pãrinþi
neînsemnaþi.

Capitolul 10

1. De îndatã ce lucrurile le-au mers tot mai rãu, evreii au

început sã poarte iarã rãzboi cu filistenii din urmãtoarea pricinã.
Marel e P reot Eli avea doi fii: Ophnis ºi Phinees. La fel de
sfidãtori cu oamenii, pe cît de lipsiþi de evlavie erau faþã de
Dumnezeu, aceºtia nu se abþineau de la nici o nelegiuire. Nu se
mulþumeau sã-ºi însuºeascã ofrandele care li se cuveneau pe
drept, ci pe celelalte le luau cu japca. Femeile venite la
Tabernacol, aduse de pioºenia lor, erau corupte prin darurile pe
care le primeau, unele fiind supuse cu de-a sila, altele seduse cu
felurite atenþii. Aºadar, prin felul lor de viaþã, amîndoi nu se
deosebeau cu nimic de niºte tirani. Tatãl însuºi era foarte supãrat
pe ei ºi aºtepta mereu ca Dumnezeu sã-i pedepseascã pentru
blestemãþiile lor, iar poporul îi mustra cu asprime. Dupã ce
Dumnezeu a vestit viitoarea pieire a fiilor sãi, atît lui Eli cît ºi
profetului Samuel, care pe atunci era de-abia copil, pãrintele a ºi
Pag. 170

început sã-ºi boceascã feciorii.

2. Vreau sã povestesc cîteva lucruri despre proroc mai înainte
de a depãna cele privitoare la fiii lui Eli ºi la nenorocirea care s-a
abãtut asupra întregului popor al evreilor. Alcanes, un levit nu
prea bogat din seminþia lui Efraim, care locuia în oraºul Armatha,
avea douã soþii: Anna ºi Phenanna. Ultima îi nãscu ºi cîþiva copii,
dar continua s-o iubeascã mai mult pe cea dintîi, în pofida
faptului cã nu era zãmislitoare de prunci. Cînd Alcanes a venit
împreunã cu soþiile sale sã aducã jertfe în oraºul Silo, fiindcã
acolo se afla Tabernacolul, aºa cum am spus mai înainte, ºi la
o s p ã þ a î mp ãr þ i t s o þ i i l o r º i co p i i l o r cî t e o b u cat ã d e car n e
fiecãruia, Anna, vãzînd odraslele celeilalte femei strînse în jurul
mamei lor, a izbucnit în lacrimi ºi ºi-a deplîns sterpiciunea ºi
singurãtatea. Deoarece bãrbatul n-a putut sã-i alunge amãrãciunea,
ea s-a dus la Tabernacol ºi L-a rugat pe Dumnezeu sã-i dãruiascã
un fiu ºi s-o facã mamã, fãgãduindu-i cã primul ei nãscut va fi
pus în slujba Domnului ºi cã va fi crescut cu totul altfel decît
celelalte mãdulare ale familiei. Cînd a vãzut cã se ruga de prea
multã vreme, Marele Preot Eli, care stãtea în faþa Tabernacolului,
a socotit cã era ameþitã de vin, spunîndu-i sã plece de acolo.
Femeia i-a rãspuns cã nu bãuse decît apã ºi cã era foarte abãtutã
pentru faptul cã nu avea copii, ceea ce o fãcuse sã cearã ajutorul
Domnului. Atunci Eli a mîngîiat-o ºi i-a zis sã nu-ºi piardã
curajul, deoarece Dumnezeu îi va dãrui un fiu.
3. Anna a revenit plinã de speranþe la soþul ei, a luat parte la
ospãþ, ºi dupã ce s-a întors acasã, a rãmas grea. A nãscut apoi un
fiu cãruia i-a dat numele de Samuel, ceea ce înseamnã obþinut de
la Dumnezeu. Împreunã au plecat din nou la Silo, ca sã aducã
jertfa de mulþumire pentru noul nãscut ºi sã plãteascã zeciuiala
cuvenitã. Femeia ºi-a amintit de legãmîntul fãcut în legãturã cu
naºterea copilului ºi l-a încredinþat lui Eli, ca sã-l afieroseascã
drept viitor proroc al lui Dumnezeu. Bãiatul ºi-a lãsat pletele sã-i
creascã nestingherit ºi n-a bãut decît apã. Aºadar, Samuel a rãmas
în preajma Tabernacolului ºi a crescut acolo. Alcanes a mai avut
de la Anna alþi fii ºi 3 fete.
4. Încã de la împlinirea vîrstei de 12 ani, Samuel a început sã
rosteascã prorociri. Odatã, în timp ce dormea, Domnul l-a strigat
pe nume. Crezînd cã fusese chemat de Marele Preot, s-a înfãþiºat
înaintea lui. Cînd însã Marele Preot i-a zis cã nu l-a chemat,
Domnul l-a strigat de 3 ori. Atunci s-a dumirit ºi i-a vorbit astfel:
Samuele, acum ºi mai înainte, am pãstrat tãcerea; Domnul este
Cel ce te strigã. Aºadar, dã-i de ºtire cã eºti gata sã-L asculþi! De
îndatã ce L-a auzit iarãºi pe Domnul, Samuel L-a rugat sã-ªi arate
bunãvoinþa, dezvãluindu-i prezicerile Sale; oricare ar fi sarcina pe
care va dori sã i-o încredinþeze, el nu va zãbovi s-o îndeplineascã.
A p o i , Do mn u l i-a grãit astfel: Fiindcã eºti de f aþ ã, af l ã cã
israeliþii sînt ameninþaþi de o nenorocire care întrece tot ce poate
fi rostit sau crezut. Feciorii lui Eli vor muri într-o singurã zi ºi
preoþia va fi transmisã familiei lui Eleazar. Cãci dragostea faþã de
proprii sãi fii el a pus-o mai presus de slujire, ºi asta numai în
dauna lui! Eli l-a silit prin jurãmînt pe proroc sã vorbeascã,
deoarece Samuel nu s-a încumetat sã-i spunã, ca sã nu-l întristeze
 Pag. 171

prea mult, aºa cã el ºtia dinainte de pieirea fiilor sãi. Faima lui
Samuel a sporit din ce în ce mai mult ºi toate prorocirile sale s-au
adeverit pe deplin.

Capitolul 11

1. În vremea aceea, filistenii au purces la rãzboi împotriva

israeliþilor, aºezîndu-ºi tabãra lîngã oraºul Afeca. Deoarece
israeliþii erau pregãtiþi sã-i întîmpine, bãtãlia s-a dat în ziua
urmãtoare ºi izbînda a fost de partea filistenilor. Au pierit vreo
4.000 din rîndul israeliþilor, mulþimea rãmasã fiind urmãritã pînã
în tabãra proprie.
2. Ajunºi la ananghie, evreii au trimis bãtrînilor ºi Marelui
Preot o solie prin care cereau sã li se dea Chivotul Domnului,
pentru ca, prin aducerea lui, sã-i poatã înfrînge pe duºmani în
luptã. Ei nu s-au gîndit cã cel ce hotãrîse pieirea lor era mai
puternic decît Chivotul ºi doar El trebuia sã fie venerat. Chivotul
a sosit împreunã cu fiii Marelui Preot, acesta dîndu-le porunca sã
nu se mai arate vreodatã în faþa ochilor lui, dacã au rãmas fãrã
Chivot ºi încã nu s-au sãturat de viaþã. Phinees îndeplinea deja
înalta funcþie preoþeascã pe care tatãl sãu i-o încredinþase fiindcã
era prea înaintat în vîrstã. Încrederea evreilor în forþele proprii a
crescut mult, ca ºi cum aducerea Chivotului le asigura
superioritatea asupra vrãjmaºilor; în schimb, duºmanii erau
înspãimîntaþi, temîndu-se cã Chivotul îi va pune pe israeliþi sub
ocrotirea lui. Dar lucrurile au luat cu totul altã întorsãturã decît
se aºteptau ambele tabere: cînd ele s-au înfruntat, victoria pe care
o sperau evreii a trecut de partea filistenilor; iar înfrîngerea de
care se temuserã aceºtia a fost hãrãzitã evreilor, încrederea lor în
Chivot dovedindu-se neîntemeiatã. Bãtãlia cu potrivnicii lor
de-abia începuse, cînd ei au ºi rupt-o la fugã, iar numãrul celor
cãzuþi în luptã s-a ridicat la 30.000 de oºteni, printre aceºtia
aflîndu-se ºi fiii Marelui Preot. Chivotul a intrat în stãpînirea
duºmanilor.
3. ªtirea înfrîngerii ºi a capturãrii Chivotului s-a rãspîndit în
Silo, cãci v es t ea f u s es e ad u s ã d e u n t î n ãr d i n s eminþia lui
Beniamin, participant la bãtãlie, ºi întregul oraº s-a umplut de
vaiete. Cînd Marele Preot Eli, care stãtea pe un jilþ înalt la una
dintre cele douã porþi ale cetãþii, a auzit gemetele, a bãnuit
numaidecît cã nenorocirea s-a abãtut peste ai sãi ºi l-a chemat pe
tînãrul acela. Aflînd de la el cum s-a încheiat bãtãlia, a îndurat
mai uºor moartea fiilor sãi, precum ºi faptul cã oastea fusese
nimicitã, deoarece Domnul îi prezisese totul ºi ºtia dinainte cã aºa
o sã se întîmple. Foarte mult l-au întristat însã nenorocirile venite
pe neaºteptate: cînd a auzit cã Chivotul încãpuse pe mîinile
vrãjmaºilor, surprinzãtoarea veste i-a pricinuit o atît de mare
durere încît s-a prãbuºit din jilþ ºi ºi-a dat duhul. A murit la vîrsta
de 98 de ani, dupã ce deþinuse puterea vreme de 40 de ani.
4. În aceeaºi zi a murit ºi soþia fiului sãu Phinees, care n-a vrut
sã mai trãiascã dupã pieirea bãrbatului ei. Era gravidã într-un
stadiu înaintat cînd a primit ºtirea pieirii soþului ei ºi a nãscut un
prunc la 7 luni, care se pãrea cã avea zile. L-a numit Iochab,
Pag. 172

nume care înseamnã ruºine, amintind înjosirea pe care o suferise

oastea.
5. Eli a fost primul Mare Preot din familia lui Ithamar, cel
de-al 2-lea fiu al lui Aaron, cãci mai înainte preoþia aparþinuse
casei lui Eleazar, demnitatea transmiþîndu-se din tatã în fiu;
Eleazar a lãsat-o fiului sãu Abiezer, de la care a obþinut-o fiul
acestuia, Buzi. Preoþia a moºtenit-o apoi fiul sãu, Ozis, de la care
a dobîndit-o Eli, pomenit de noi mai înainte. Acest neam a deþinut
rangul de Mare Preot pînã în timpul domniei lui Solomon; dupã
aceea, el a fost preluat iarãºi de urmaºii lui Eleazar.

Cartea 6

Capitolul 1

1. Dupã ce au capturat Chivotul evreilor, aºa cum am spus

ceva mai înainte, filistenii l-au dus în oraºul Azot, punîndu-l ca
pe o pradã de rãzboi în preajma zeului lor: acesta se numea
Dagon. Toþi cei care au pãtruns la începutul zilei urmãtoare în
templu, ca sã se roage propriului zeu, l-au gãsit chiar pe el în
postura de închinãtor al Chivotului: zãcea pe podea, prãvãlit de
pe soclul unde stãtuse pînã atunci. L-au pus din nou la locul sãu,
suportînd cu greu cele întîmplate. Dar întrucît adeseori, cînd se
duceau la Dagon, l-au gãsit de asemenea prosternat înaintea
Chivotului, cu faþa la pãmînt, filistenii au fost cuprinºi de-o
adîncã neliniºte ºi frãmîntare sufleteascã. În sfîrºit, Dumnezeu a
trimis asupra oraºului Azot ºi a þinutului împrejmuitor mari
nãpaste ºi molime. Cãci oamenii mureau de pîntecãraie ºi chinuri
cumplite, avînd parte de un sfîrºit groaznic: mai înainte ca
sufletul sã-ºi pãrãseascã trupul în zbaterile morþii, mãruntaiele
lor, intrate în putrefacþie, ca urmare a bolii, se revãrsau de la sine.
În întreaga regiune ºoareci nenumãraþi s-au ivit din pãmînt ºi
fãceau prãpãd, necruþînd nici paiul, nici rodul. Cînd locuitorii din
Azot au fost copleºiþi de rele ºi n-au mai putut sã-ºi îndure
nenorocirile, ei ºi-au dat seama cã numai Chivotul Domnului i-a
tîrît într-un asemenea necaz, izbînda ºi capturarea Chivotului
fiind plãtite de ei nespus de scump. Au trimis soli la ascaloniþi,
rugîndu-i sã primeascã ei Chivotul. Acestora nu le-a displãcut
rugãmintea celor din Azot, de aceea au încuviinþat-o fãrã ºovãialã.
Cum au preluat Chivotul, le-au cãzut pe cap aceleaºi nãpaste:
n en o r o ci rile locuitorilor din Azot erau aduse împ r eu n ã cu
Chivotul în mijlocul celor care îl luau în primire. La rîndul lor,
ascaloniþii au dat altora Chivotul. Nici la aceºtia n-a rãmas prea
mult: de îndatã ce ºi ei erau bîntuiþi de molime, îl ºi expediau
repede în oraºul învecinat. Astfel Chivotul a cutreierat þara,
poposind în cele din urmã în cele 5 oraºe ale filistenilor, ºi
fiecare ºi-a plãtit în aceeaºi mãsurã birul pentru faptul cã a sosit
la ele.
2. Atunci, atît cei ce fuseserã tocmai loviþi de aceste nenorociri
ca ºi cei care doar auziserã despre ele ºi fuseserã avertizaþi prin
pilda celorlalþi sã nu plãteascã cu un preþ atît de scump prezenþa
Chivotului, s-au gîndit la calea sau mijlocul prin care sã se
 Pag. 173

descotoroseascã de el. S-au întrunit aºadar cãpeteniile celor 5

oraºe: Gitta ºi Accaron, ºi Ascalon, aºijderea Gaza ºi Azot, ca sã
vadã împreunã ce aveau de fãcut. Primii au fost de pãrere ca
Chivotul sã fie trimis înapoi evreilor, cãci era vãdit cã Dumnezeu
Însuºi cãºunase nenorocirile asupra oraºelor lor ca sã Se rãzbune
pentru cã îl adãpostiserã între zidurile lor. Dar ceilalþi au susþinut
cã lucrurile nu pot sã stea aºa ºi se înºalã cei ce pretind cã asta ar
fi pricina nenorocirilor abãtute asupra lor. Chivotul nu poate sã
fie înzestrat cu atîta putere. Dacã Dumnezeu ar fi þinut atît de
mult la el, atunci nu l-ar fi lãsat sã încapã pe mîinile oamenilor
strãini. Aceºti a î º i s f ãt u i au s emen i i s ã s e l i n i º t eas cã ºi sã
întîmpine cu inima curatã ºi împãcatã orice se întîmplã,
gîndindu-se cã pricina trebuie cãutatã chiar în sînul naturii ºi cã
în scurgerea vremii este firesc ca ºi trupurile, ºi pãmîntul, ºi
plantele, ºi toþi muritorii sã fie supuºi unor asemenea schimbãri.
Asupra opiniilor înfãþiºate mai înainte a triumfat sfatul acelor
b ãr baþi care dãduserã dintotdeauna dovadã de pricepere º i
înþelepciune, fiind ºi de data asta cei mai indicaþi sã aducã
dezlegarea disputei. Ei au fost de pãrere ca Chivotul sã nu fie nici
pãstrat, nici înapoiat; mai degrabã sã se toarne 5 statuete de aur,
cîte una pentru fiecare oraº, ca niºte daruri aduse lui Dumnezeu,
fiindcã a salvat locuitorii cetãþilor ºi le-a cruþat viaþa atunci cînd
aceºtia au fost copleºiþi de nenorociri cãrora nu le mai puteau face
faþã. Totodatã sã se facã ºi mulþi ºoareci de aur, aidoma celor care
nãpãdiserã þinutul ºi-l pustiiserã. Statuetele ºi rozãtoarele de aur
urmau sã fie închise într-o lãdiþã ºi puse deasupra Chivotului,
înjghebîndu-se un car nou pentru acestea. La el sã fie înjugate
douã vaci care fãtaserã prima oarã, iar viþeii lor sã fie opriþi ºi
închiºi în grajd, ca sã nu fugã dupã mamele lor, stînjenindu-le,
încît, mînate de dorul lor, ele sã se întoarcã acasã mai repede.
Vacile înhãmate la carul cu Chivotul sã fie conduse la o rãspîntie
unde sã fie lãsate de izbeliºte, ca sã poatã porni încotro vor dori.
Dacã se vor îndrepta înspre evrei ºi vor înainta cãtre þinuturile
lor, sã se deducã din asta cã Chivotul a fost sursa nenorocirilor.
Dacã însã pornea într-o altã direcþie, dupã spusele sfãtuitorilor
carul trebuia sã fie urmãrit ºi adus înapoi, dovedindu-se faptul cã
Chivotul nu avea puterea sã pricinuiascã asemenea nenorociri.
3. Sfatul acesta a fost socotit mai înþelept ºi s-a trecut la
transpunerea lui în faptã. Dupã ce toate au fost îndeplinite aºa
cum am spus mai înainte, carul a fost mînat pînã la rãspîntie,
dupã care însoþitorii l-au pãrãsit întorcîndu-se acasã. Vacile au
mers înainte ºi ºi-au vãzut de drum, ca ºi cum cineva le-ar fi
condus; le urmau îndeaproape cãpeteniile filistenilor, dornice sã
afle unde se vor opri vitele ºi încotro se vor îndrepta ele. În
preajmã se afla un sat al seminþiei lui Iuda, denumit Bethsama.
P î n ã l a h o t ar u l l u i au v en i t v aci le, ºi cu toat e cã d acã mai
înaintau, ar fi dat de un cîmp mare ºi frumos, ele n-au mers mai
departe, oprindu-ºi carul în acel loc. Pentru sãteni a fost o
priveliºte frumoasã, care i-a înveselit. Era chiar în toiul verii, aºa
cã toþi se aflau pe cîmp la strîngerea recoltei; de îndatã ce au
vãzut Chivotul, mînaþi de curiozitate, mîinile lor ºi-au întrerupt
lucrul, ei alergînd bucuroºi înspre car. Au luat din el Chivotul ºi
Pag. 174

lãdiþa unde se gãseau statuetele ºi ºoarecii de aur, punîndu-le

împreunã pe o piatrã mare aflatã pe cîmp. Au închinat strãlucite
jertfe Domnului ºi s-au ospãtat, aducînd drept ardere de tot carul
împreunã cu vacile înhãmate la el. Vãzînd acestea, cãpeteniile
filistenilor s-au întors ºi s-au îndreptat spre casele lor.
4. Cumplita mînie a Domnului i-a urmãrit pe localnici ºi pe cei
70 de bãrbaþi din Bethsama, care atinseserã Chivotul fãrã sã fie
demni de aºa ceva, cãci nu erau preoþi, fiind rãpuºi de un trãsnet.
Locuitorii satului acela i-au plîns pe cei uciºi ºi au purtat dupã ei
doliul îngãduit de datinã pentru cei pedepsiþi de dreptatea lui
Dumnezeu, fiecare bocindu-ºi ruda apropiatã. De aceea s-au
socotit nedemni sã mai pãstreze la ei Chivotul ºi au trimis soli la
obºtescul Sfat al evreilor, ca sã-l anunþe cã filistenii au înapoiat
Chivotul. De îndatã ce au primit vestea, evreii l-au strãmutat la
Cariathiarim, un oraº care se învecineazã cu Bethsama. Acolo a
f o s t d ep u s î n cas a l ev i t u l u i A m i n a d a b , b u cu r î n d u - s e d e o
deosebitã preþuire datoritã faptului cã avea o fire dreaptã ºi se
temea de Dumnezeu, cãci locul unde sãlãºluieºte un om drept este
pe placul Domnului. De slujirea Chivotului s-au îngrijit fiii lui
Aminadab vreme de 20 de ani. Atîta timp a rãmas Chivotul la
Cariathiarim, dupã ce s-a aflat 4 luni în stãpînirea filistenilor.

Capitolul 2

1. Deoarece în tot rãstimpul cît Chivotul a fost în stãpînirea

oraºului Cariathiarim întregul popor s-a dedicat rugãciunilor ºi
j er t f el o r º i a d o v ed i t mu l t ã ev l av i e ºi rîvnã în s l u j i r ea l u i
Dumnezeu, prorocul Samuel, vãzînd supunerea lui, a socotit cã a
venit momentul p o t r i v i t s ã- i v o r b eas cã d es p r e l i b er t at e ºi
binefacerile ei. De aceea, el a adresat israeliþilor un discurs foarte
adecvat, cu scopul de a-i atrage de partea lui, urmãrind sã-i
convingã. El le-a zis urmãtoarele: Bãrbaþi cãrora filistenii le sînt
acum duºmani aprigi, dar Dumnezeu a început sã le redevinã
favorabil ºi prietenos, voi trebuie nu numai sã nãzuiþi spre
libertate, ci sã faceþi ºi ceea ce se cuvine pentru dobîndirea ei! Nu
puteþi rîvni sã s cãp aþ i d e d o mi n aþ i a s t r ãi n ã f ãr ã sã porniþi
împotriva acelora ce vã þin în robie. Respectaþi aºadar dreptatea,
alungaþi nechibzuinþa din cugetele voastre, slujiþi cu credinþã ºi
rugaþi-vã din tot sufletul Domnului, stãruind mereu în cinstirea
Lui! Cîtã vreme veþi face aºa, bunurile se vor revãrsa asupra
voastrã, veþi scãpa de robie ºi veþi triumfa asupra vrãjmaºilor,
ceea ce n-aþi putea obþine altfel nici cu armele, nici cu puterea
t r u p e a s c ã , n i ci cu aj u t o r u l u n o r o º t i n u m e r o a s e . N u u n o r
asemenea mijloace le-a fãgãduit Dumnezeu izbînda, ci evlaviei ºi
dreptãþii. Eu vã asigur cã aceas t ã p r o mi s i u n e v a fi dusã la
îndeplinire! Vorbele rostite de el au stîrnit avîntul poporului, care
a primit cu bucurie îndemnul sãu, consimþind sã facã ceea ce era
pe placul lui Dumnezeu. Samuel i-a chemat atunci sã se
întruneascã în oraºul ce se cheamã Masphath. Numele acesta
înseamnã în limba ebraicã învederat. Acolo au scos apã din
fîntîni, au adus libaþii ºi s-au ospãtat o zi întreagã, închinîndu-se.
2. Aceastã întrunire n-a rãmas ascunsã filistenilor; de îndatã ce
 Pag. 175

au aflat de ea, aceºtia au venit împotriva evreilor cu o oaste

numeroasã, sperînd sã-i i a p r i n s u r p r i n d ere ºi nepregãtiþi.
Consternaþi de acest fapt, ei au început sã facã larmã ºi sã se
înspãimîntate, alergînd pînã la Samuel, cãruia i-au vorbit astfel:
Cum amintirea recentelor înfrîngeri stãruie încã, frica a pãtruns
în sufletele noastre ºi de aceea preferãm sã stãm liniºtiþi, ca sã nu
a þ î þ ã m º i m a i m u l t p u t e r e a d u º m a n i l o r. A d u n a þ i a i c i s u b
conducerea ta, doar pentru rugi, jertfe ºi legãminte solemne,
împotriva noastrã, goi ºi dezarmaþi, îºi pornesc atacul duºmanii.
Altã scãpare nu mai avem decît la tine ºi la Dumnezeu, pe care tu
sã-L rogi sã ne scape din mîinile filistenilor! Samuel i-a îndemnat
pe evrei sã nu-ºi piardã cumpãtul ºi le-a fãgãduit cã va cere el
însuºi ajutorul Domnului. El a înºfãcat un miel neînþãrcat ºi l-a
dus drept jertfã pentru popor, rugîndu-L pe Dumnezeu sã-l apere
în bãtãlie de urgia filistenilor, fãrã sã-i mai lase iarãºi pradã
nenorocirilor. Domnul i-a ascultat ruga ºi a primit cu dragã inimã
ºi înþelegere jertfa, promiþînd cã va dãrui evreilor izbînda ºi
sporirea puterii lor. Pe cînd victima se mai afla pe jertfelnic,
nemistuitã în întregime de flacãra sacrã, trupele vrãjmaºe au ieºit
din tabãra lor ºi s-au pregãtit de luptã, însufleþite de speranþa
victoriei, închipuindu-ºi cã iudeii erau lipsiþi de apãrare, fiindcã
nu aveau arme ºi nici locul nu era potrivit pentru bãtãlie. Dar
lucrurile au luat o asemenea întorsãturã, încît chiar dacã o
prezicea cineva, nu l-ar fi crezut nimeni. Cãci mai întîi Dumnezeu
a stîrnit dedesubtul filistenilor un cutremur de pãmînt ºi i-a
zgîl þ î i t at î t d e tare încît nu se mai puteau þine pe picioare,
bãlãbãnindu-se încolo ºi încoace sau alunecînd în crãpãturile ivite
în glie. Apoi a prãvãlit asupra lor tunete cumplite ºi fulgere
învãpãiate, pentru ca feþele lor sã parã cã erau pîrjolite; astfel,
duºmanii ºi-au aruncat armele din mîini, rupînd-o la fugã, fãrã sã
mai aibã nimic pe ei. Atunci Samuel a nãvãlit cu întregul popor
asupra fugarilor, i-a ucis pe mulþi dintre ei, iar pe ceilalþi i-a
urmãrit pînã la Corea, loc care se cheamã ºi astãzi aºa. Aici a
înãlþat el, ca o adeverire a victoriei ºi a fugii duºmanilor, un stei
de stîncã pe care l-a numit Voinicul, deoarece Dumnezeu le-a dat
iudeilor voinicia de a-ºi învinge vrãjmaºii.
3. Dupã acest mãcel, filistenii nu s-au mai încumetat sã mai
poarte rãzboi cu israeliþii, ci s-au potolit, cuprinºi de fricã ºi
ami n t i n d u - º i d e cel e întîmplate. Dep l i n a î n cr ed er e car e î i
însufleþise odinioarã pe filisteni în luptele lor cu israeliþii a
dispãrut odatã cu victoria acestora asupra lor. Iar Samuel a pornit
cu trupe puternice împotriva filistenilor, pricinuindu-le o grea
înfrîngere ºi a umilit astfel pentru totdeauna trufia lor. De
asemenea, le-a luat ºi þinutul pe care l-au rãpit de la iudei cînd
i-au biruit în rãzboi. El se întindea de la hotarul Gittei ºi pînã la
oraºul Accaron. Ceilalþi canaaniþi au pãstrat în vremea aceea
legãturile de pace ºi prietenie cu israeliþii.

Capitolul 3

1. Dupã aceea prorocul Samuel a împãrþit poporul aºa cum se

cu v e n ea º i f i ecãr ei p ãr þ i i - a h ã r ã z i t c î t e o s i n g u r ã c e t a t e ,
Pag. 176

p o r u ncind ca acolo sã se adune cei care av eau d e d ezb ãt u t

pricinile lor controversate. De douã ori pe an, el se ducea în acele
oraºe ca sã facã dreptate ºi multã vreme a împãrþit judecãþi fãrã
cusur.
2. Dupã aceea, cînd bãtrîneþea l-a împovãrat, încît nu-ºi mai
putea îndeplini obiºnuitele îndatoriri, Samuel a încredinþat fiilor
sãi conducerea ºi grijile statului: numele celui mai mare era Ioel,
iar al mezinului Abia. Unul urma sã aibã reºedinþa la Betel, altul
la Beer-ªeba ºi sã facã dreptate, împãrþind între ei poporul care
li se supunea. Amîndoi au fost o pildã grãitoare ºi o dovadã cã nu
toþi au o fire asemãnãtoare cu cei ce i-au zãmislit ºi adesea din
pãrinþi rãi se nasc copii buni ºi drepþi, în timp ce din pãrinþi
cumsecade rãsar odrasle neizbutite. Cãci abãtîndu-se de la
purtarea cinstitã a tatãlui lor, ei au mers pe o cale opusã, ºi ahtiaþi
dupã daruri ºi cîºtiguri, au dat judecãþi strîmbe ºi în sentinþele lor
nu se cãlãuzeau dupã adevãr, ci dupã interesul personal. Atraºi de
desfãtãri voluptoase, ei se împotriveau voinþei Domnului ºi
autoritãþii prorocului, tatãl lor, care se strãduise atît de mult ca sã
sãdeascã spiritul dreptãþii în mijlocul mulþimii.
3. Cînd însã fiii prorocului au zdruncinat prin nelegiuirile lor
ordinea de odinioarã a statului, poporul nu s-a împãcat deloc cu
isprãvile lor ºi venea în numãr mare la Samuel, care locuia pe
atunci la Armatha, fãrã a-i înfãþiºa numai nedreptãþile fiilor lui,
ci plîngîndu-se de faptul cã bãtrîneþea ºi slãbiciunile vîrstei nu-i
mai îngãduie sã conducã treburile la fel ca în vremurile de
demult. Toþi îl rugau ºi stãruiau sã le aleagã el însuºi un rege care
sã poatã cîrmui neamul ºi sã-i tragã la rãspundere pe filisteni
pentru nedreptãþile pe care le-au fãcut odinioarã. Aceste vorbe
l-au tulburat adînc ºi l-au frãmîntat pe Samuel, datoritã
înnãscutului simþ de dreptate ºi urii sale faþã de regi. El avea o
deosebitã predilecþie pentru domnia celor aleºi, un stat în mãsurã
sã facã popoarele fericite ºi asemenea zeilor. Pretenþiile mulþimii
l-au îngrijorat ºi preocupat atît de mult, încît nu mai ºtia nici de
mîncare, nici de somn, ci rãmînea de veghe noaptea întreagã,
chibzuind în sinea lui la starea lucrurilor.
4. Pe cînd se zbuciuma în felul acesta, i S-a arãtat Dumnezeu
ºi l-a mîngîiat cu urmãtoarele vorbe: Nu se cade sã te mîhneascã
prea mult poftele mulþimii, fiindcã de fapt, nu atît pe tine, cît mai
degrabã pe Mine Mã dispreþuieºte cînd doreºte sã-i fiu nu numai
Eu rege. Încã de pe vremea cînd i-am scos din Egipt, evreii au
început sã nu Mã mai recunoascã drept conducãtor. Dar în curînd
se vor cãi adînc, deoarece nimic nu poate împiedica inevitabilul
sã se întîmple. Ei vor deplînge amarnic faptul cã M-au dispreþuit,
dovedindu-se nerecunoscãtori atît faþã de sfaturile Mele, cît ºi
faþã de tine, prorocul lor. Îþi cer totuºi acum sã le alegi un rege pe
c a r e þ i - l v o i i n d i ca. M ai î n t î i s ã l e zu g r ãv eº t i p e î n d e l e t e
necazurile pe care le vor îndura sub sceptrul regilor ºi le vei
atrage atenþia asupra schimbãrii dorite de ei cu atîta lipsã de
chibzuinþã!
5. La auzul acestor vorbe, Samuel i-a chemat în zorii zilei pe
iudei la o adunare ºi s-a arãtat gata sã le aleagã un rege. A spus
însã cã mai întîi se cuvine sã le descrie ce-o sã li se întîmple sub
 Pag. 177

domnia regilor ºi ce neajunsuri vor avea de întîmpinat: Aflaþi

aºadar, cã mai întîi ei vã vor lua copiii ºi pe unii îi vor face
vizitiii carelor, pe alþii cãlãreþi ºi strãji în gãrzile de corp;
aºijderea, alergãtori cercetaºi cãpetenii peste 1.000 sau peste 100
de ostaºi; pe ceilalþi îi vor face, la rîndul lor, meºteºugari,
fãuritorii armelor, carelor de rãzboi ºi uneltelor lor, ba chiar îi
vor folosi fie ca lucrãtori sau paznici de þarini, fie ca argaþi la
viile proprii. Nu va rãmîne nici un lucru pe care sã nu-l
înfãptuiascã la poruncã, la fel ca niºte robi cumpãraþi de ei. ªi
f i i cel e voastre vor fi luate ca sã le prepare pomezi º i s ã l e
gãteascã mîncare sau sã le coacã pîinile ºi vor îndeplini toate
treburile pe care sînt silite sã le facã sclavele stãpînite de teama
bãtãilor ºi chinurilor. Regii vã vor lua ºi proprietãþile ca sã le
dãruiascã famenilor ºi însoþitorilor lor, iar turmele vi le vor
împãrþi la unii ºi la alþii. Ca sã scurtez vorbele, voi ºi toþi ai
voºtri vor deveni robi ºi slujitorii regilor. ªi cînd acestea se vor
înfãptui întocmai, poate cã atunci vã veþi aminti de vorbele mele,
ºi cãinîndu-vã pentru relele îndurate, Îl veþi ruga pe Dumnezeu sã
Se milostiveascã de voi ºi sã vã slobozeascã de domnia regilor.
Dar El nu va asculta rugile voastre ºi vã va lãsa sã ispãºiþi
pãcatul, primindu-vã pedeapsa cuvenitã pentru proasta hotãrîre
luatã acum!
6. Mulþimea a rãmas însã surdã la ceea ce îi prezisese prorocul
ºi a persistat în pãrerea care i se înrãdãcinase în minte. Ea nu
putea sã renunþe la propria-i propunere ºi nu s-a sinchisit de
vorbele lui Samuel, ci a stãruit cu încãpãþînare, cerînd sã aibã un
rege, fãrã sã se îngrijoreze de ce-i hãrãzea viitorul. Ca sã se
rãzbune pe duºmanii lui, poporul avea nevoie de un rege care sã-i
conducã pe cîmpul de luptã. Nu era lipsit de noimã faptul cã atîta
vreme cît vecinii îºi aveau regii lor, ºi el sã-ºi doreascã unul
aido ma aces t o r a. Cînd a vãzut cã oamenii nu au fost deloc
tulburaþi de prorocirile lui, ci stãruiau în hotãrîrea lor, Samuel
le-a zis: Sã plece acum fiecare la casa lui, ºi la momentul potrivit,
de îndatã ce Dumnezeu mi-l va numi pe cel ales sã vã fie rege, vã
voi chema din nou la mine!

Capitolul 4

1. Era pe atunci în seminþia lui Beniamin un om de obîrºie

aleasã ºi cu obiceiuri bune, care se numea Chiº. El avea un fiu.
Tînãrul era foarte chipeº la înfãþiºare ºi înalt de staturã, curajul
ºi mintea lui stînd mai presus de înfãþiºarea exterioarã. El se
chema Saul. Într-o zi, acestui Chiº i-au dispãrut de pe izlaz cele
mai frumoase asine, cãci el avea în stãpînirea lui un numãr mare
de asini. În cãutarea asinelor rãtãcite, ºi-a trimis ca atare propriul
fiu, împreunã cu o slugã. Dupã ce a cutreierat pe urmele asinelor
seminþia pãrinteascã, a trecut la altele; deoarece ºi acolo le-a
cãutat în zadar, el a hotãrît sã se întoarcã acasã, astfel ca pãrintele
lui sã nu-ºi facã griji în privinþa întîrzierii sale. Odatã ajunºi
aproape de oraºul Armatha, slujitorul lui l-a anunþat cã acolo se
afla un adevãrat proroc, sfãtuindu-l sã meargã la el, în speranþa cã
va afla de la el ce s-a întîmplat cu asinele, dar Saul i-a spus cã nu
Pag. 178

i-a mai rãmas ca sã-l plãteascã pe proroc, fiindcã ºi-a cheltuit

banii cu hrana din timpul cãlãtoriei. Slujitorul i-a rãspuns cã mai
avea a 4-a parte dintr-un siclu, pe care putea sã o dea prorocului;
el se înºela în aceastã privinþã, neºtiind cã prorocul nu accepta
nici o rãsplatã, aºa cã s-au îndreptat spre el. La porþile cetãþii ei
au dat peste niºte fete venite sã ia apã ºi le-au întrebat unde
locuia prorocul. Fetele le-au arãtat casa, îndemnîndu-i sã se
grãbeascã înainte ca gazda sã se aºeze la masã: el invitase mulþi
oameni la ospãþ ºi datoria lui era sã ia loc înainte de sosirea
invitaþilor. Dar Samuel poftise numeroºi oameni la ospãþ cu un
s co p an u me. Întrucît el se r u g as e zi l n i c ca D u mn ezeu s ã- i
dezvãluie cine va fi rege, Domnul i-a promis cu o zi înainte cã în
dimineaþa urmãtoare va da totul la ivealã, trimiþîndu-i la timpul
potrivit un tînãr din seminþia lui Beniamin. Prorocul stãtea atunci
pe acoperiºul casei sale ºi aºtepta sosirea tînãrului, iar la ora
potrivitã a coborît ca sã meargã la masã. L-a întîlnit pe Saul la
uºa casei sale ºi Dumnezeu i-a arãtat printr-un semn cã el va fi
regele poporului. Saul s-a îndreptat spre Samuel, i-a dat bineþe ºi
l-a rugat sã-i arate unde locuia prorocul, fiindcã era strãin ºi nu
ºtia. Gazda i-a rãspuns cã era chiar el, l-a condus la masã ºi i-a
spus cã în privinþa asinelor, sã nu-ºi mai facã griji; el însuºi va
dobîndi cea mai mare cinste. Atunci Saul i-a zis: Aceasta întrece
toate aºteptãrile mele, stãpîne, ºi seminþia mea pare prea mãruntã
ca sã dea din rîndurile sale un rege. Iar familia mea este mai
neînsemnatã decît celelalte familii. Tu glumeºti ºi rîzi de mine
cîtã vreme vorbeºti despre lucruri prea mari ca sã le pot atinge!
Dar prorocul l-a condus la masã, unde l-a aºezat împreunã cu
slujitorul sãu în fruntea celorlalþi invitaþi, care erau în numãr de
70. A poruncit slugilor lui sã-i dea porþia regeascã. Cînd a venit
ceasul odihnei, ceilalþi oaspeþi s-au dus la ei acasã. Dar Saul a
rãmas peste noapte sub acoperiºul prorocului, împreunã cu
slujitorul lui.
2. Cînd s-au ivit zorii zilei, Samuel l-a sculat din pat pe Saul
ºi au purces împreunã la drum. De îndatã ce au ieºit în afara
oraºului, l-a îndemnat sã-ºi trimitã slujitorul înainte, iar el însuºi
sã rãmînã pe loc, fiindcã voia sã-i spunã ceva fãrã sã mai fie
nimeni de faþã. Atunci Saul ºi-a îndepãrtat slujitorul. Luînd
dintr-un vas untdelemn sfînt, Samuel l-a turnat pe capul tînãrului,
apoi l-a sãrutat ºi i-a zis: Aflã cã Dumnezeu te vrea rege ca sã te
rãzboieºti cu filistenii ºi sã-i rãzbuni pe evrei. Ceea ce doresc sã
spun va fi semnul care-þi va adeveri acestea. Cînd vei pleca de
aici, vei întîlni pe drum 3 oameni îndreptîndu-se spre Betel, sã se
închine. Primul va duce 3 pîini, al 2-lea - un ied, iar cel de-al
3 -lea - un burduf cu vin. Ei toþi vor da bineþe, vor b i n d u - þ i
prieteneºte, ºi-þi vor dãrui douã pîini pe care tu sã le primeºti. De
acolo vei ajunge la locul ce se cheamã mormîntul Rahelei, unde
vei da de niºte oameni care te vor vesti cã asinele au fost gãsite.
Apoi vei sosi la Gabata, unde vei întîlni o ceatã de proroci, ºi
pãtruns de duhul Domnului, vei începe sã proroceºti ºi tu, astfel
încît toþi cei ce te vor vedea, uluiþi de minunea întîmplatã, îºi vor
spune: Cum de are parte de aceastã fericire fiul lui Chiº? Cînd þi
se vor adeveri aceste semne prevestitoare, sã ºtii cã Dumnezeu
 Pag. 179

este cu tine; ureazã dupã aceea bun gãsit tatãlui ºi rudelor tale.
Vei veni la Galg al a at u n ci cî n d t e voi chema ca sã aducem
Domnului jertfã de împãcare pentru ajutorul pe care ni-l dã! Dupã
ce i-a spus ºi i-a dezvãluit aceste lucruri, Samuel l-a lãsat pe tînãr
sã plece. Lui Saul i s-au adeverit întocmai cele prezise de Samuel.
3. Cu prilejul întoarcerii acasã, cînd ruda lui, Abenar, cãci el
îi era cel mai drag dintre toate neamurile sale, l-a întrebat cum a
decurs cãlãtoria ºi ce i s-a întîmplat pe drum, Saul nu i-a ascuns
nimic, nici cã a fost la prorocul Samuel, nici cã acesta i-a spus cã
asinele fuseserã gãsite. A pãstrat însã tãcerea despre domnia lui
ºi despre cele ce o priveau, fiindcã s-a temut cã va stîrni invidie
ºi nu va fi crezut pe cuvînt. Saul a gãsit de cuviinþã cã nu era
sigur ºi nici înþelept sã împãrtãºeascã acestuia propria tainã, cu
toate cã-i era cel mai bun prieten dintre rude ºi cel mai iubit
dintre consîngenii lui. Dupã pãrerea mea el a socotit cã firea
omeneascã este fãcutã astfel încît chiar ºi celui mai bun prieten
sau rudã apropiatã, nu-ºi pãstreazã bunãvoinþa pînã la capãt ºi cã
simþãmintele nu rãmîn la fel faþã de cel înzestrat de Dumnezeu cu
mult noroc, stîrnind rãutatea ºi invidia celor mai nobili.
4. Apoi Samuel a chemat în oraºul Masphath poporul ºi i-a
adresat cuvintele pe care Dumnezeu i-a poruncit sã le spunã: dupã
ce le-a dãruit libertatea ºi le-a supus duºmanii, evreii nu ºi-au mai
amintit de binefacerile sale, neºtiind cã El era cel mai potrivit sã
cîrmuiascã, nefiind un alt conducãtor mai bun decît Dumnezeu.
Cu toate acestea, ei preferã sã aibã drept rege un om care îi va
înjuga ca pe niºte vite, dupã pofta ºi bunul plac al firii sale
pãtimaºe, fãrã sã punã frîu puterii ce-o deþine. Oricum, craiul nu
va fi în stare sã apere ºi sã ocroteascã neamul omenesc, aºa ca
Dumnezeu, care l-a creat. Dar fiindcã aceasta le e vrerea ºi I-au
adus Domnului o asemenea jignire, barem sã se grupeze dupã
seminþii ºi familii, ca sã se facã tragerea la sorþi.
5. Cînd însã evreii au fãcut ceea ce li s-a cerut, sorþii au cãzut
asupra seminþiei lui Beniamin. Ajungîndu-se la rude, sorþii au ales
familia Matris, ºi cînd a venit rîndul bãrbaþilor, domnia a fost
atribuitã lui Saul, fiul lui Chiº. La primirea veºtii, el s-a ascuns,
ca sã nu parã, dupã opinia mea, cã era atît de ahtiat dupã putere.
Cãci Saul îºi vãdea astfel cumpãtarea ºi modestia, fiindcã în
vreme ce alþii de-abia îºi stãpînesc bucuria pricinuitã de un succes
mãrunt ºi se ivesc în faþa tuturor, el, care fusese ales sã fie rege
pest e un popor numeros, se arãta atît de puþin dispus sã se
fãleascã cu noua sa demnitate, încît se ascundea de cei pe care
urma sã-i cîrmuiascã, silindu-i pe aceºtia sã-ºi dea osteneala sã-l
caute. Saul nu-ºi fãcea apariþia de nicãieri, ceea ce a stîrnit
îngrijorarea ºi neliniºtea mulþimii, aºa cã Samuel L-a rugat pe
Dumnezeu sã-i indice unde se aflã, pentru ca tînãrul sã poatã fi
vãzut de toþi. Cînd Dumnezeu i-a dezvãluit ascunzãtoarea în care
se adãpostea Saul, Samuel a trimis pe cineva sã-l aducã, iar dupã
sosirea lui, l-a aºezat în mijlocul mulþimii. El îi depãºea pe toþi ºi
înfãþiºarea lui era cu adevãrat regeascã.
6. Apoi prorocul a spus: Acesta este cel pe care Domnul vi l-a
dat ca rege. Iatã cum îi întrece pe toþi ºi meritã sã vã fie
conducãtor! Atunci poporul a str i g at : Tr ãi as cã r eg ele, dar
Pag. 180

prorocul, care aºternuse în scris evenimentele viitoare, le-a citit

în prezenþa regelui, depunînd cartea în Tabernacol, spre a fi o
mãrturie pentru totdeauna a celor prezise de el. Dupã ce a fãcut
acestea, a împrãºtiat mulþimea; el însuºi s-a întors în oraºul
Armatha, care era locul sãu de baºtinã. Dar Saul s-a îndreptat spre
Gabata, de unde se trãgea, însoþit de urãrile de bine ale multora,
care i-au arãtat cinstea cuvenitã unui rege. Au fost însã ºi unii
netrebnici care l-au dispreþuit, alþii l-au ºi batjocorit, neaducîndu-i
nici un dar, ºi prin faptele ºi vorbele lor au vrut sã arate cã Saul
nu era pe placul lor.

Capitolul 5

1. Dupã o lunã, Saul ºi-a întãrit autoritatea în faþa tuturora

datoritã rãzboiului pe care l-a purtat cu Naases, regele
ammaniþilor. Acesta a întreprins o expediþie împotriva iudeilor
care locuiau dincolo de Iordan ºi le-a pricinuit multe rele, cãci nu
numai cã le-a cucerit oraºele, ci i-a subjugat cu brutalitate ºi prin
nãscocirile sale iscusite ºi viclene nu le-a mai dat posibilitatea sã
scape de domnia lui, chiar dacã ei ar fi dorit acest lucru. Celor
care se predaserã de bunãvoie sau fuseserã luaþi prizonieri în
rãzboi, el le scotea ochiul drept, în intenþia de a-i face inapþi
pentru luptã, întrucît ochiul stîng era acoperit de scut. Dupã ce-i
jefuise pe iudeii de dincolo de Iordan, regele ammaniþilor ºi-a
condus oastea ºi împotriva celor ce se numeau galadeni. ªi-a fãcut
tabãra lîngã capitala lor, adicã Jabis, ºi a trimis locuitorilor
crainici cu înspãimîntãtoarea veste: fie sã se predea, ca sã li se
scoatã ochiul drept, fie sã se expunã unui asediu greu ºi
distrugerii oraºului lor. Aveau deci de ales între a-ºi pierde un
mãdular al trupului ºi între a pieri în întregime. Aceastã solie i-a
înspãimîntat de-a binelea pe galadeni, care au ºovãit sã rãspundã
la vreuna dintre propuneri: sã depunã armele sau sã-ºi încerce
norocul în rãzboi. Locuitorii au cerut un armistiþiu de 7 zile, ca
sã trimitã soli la seminþiile înrudite, cerîndu-le ajutorul lor. Dacã
primeau ajutoare de la acestea, ei se pronunþau pentru rãzboi, sau,
în celãlalt caz, spuneau cã nu se vor preda, ca sã le facã regele
orice avea de gînd.
2. Naases, care-i dispreþuia deopotrivã ºi pe galaadeni ºi
rãspunsul lor, le-a admis armistiþiul, lãsîndu-i sã cheme în ajutor
pe cine doreau ei. Asediaþii au trimis tuturor oraºelor israelite
soli, ca sã le înfãþiºeze ameninþãrile lui Naases ºi impasul în care
ajunseserã. Cînd au aflat de nãpasta abãtutã asupra jabisenilor,
israeliþii au izbucnit în lacrimi din pricina mîhnirii care îi
cuprinsese; teama i-a fãcut sã lase deoparte orice treabã. De
îndatã ce solii au ajuns ºi în oraºul regelui Saul ºi cînd au vestit
primejdia care plana asupra jabisenilor, poporul a simþit aceeaºi
durere ca ºi ceilalþi, fiindcã îl stãpînea tristeþea pricinuitã de
nenorocirea fraþilor lui. Întors de la muncile cîmpului în oraº,
Saul ºi-a gãsit concetãþenii cu ochii înlãcrimaþi, ºi la întrebarea
lui a aflat de la aceºtia veºtile aduse de soli. Duhul Domnului
coborînd asupra sa, Saul i-a trimis pe jabiseni înapoi ºi le-a
fãgãduit cã a 3-a zi va veni în ajutorul lor, ºi cã înainte de
 Pag. 181

rãsãritul soarelui, prin biruinþa asupra duºmanului, îi va scãpa de

fricã. N-a pãstrat decît pe cîþiva dintre soli, ca sã-i slujeascã drept
cãlãuze.
3. Dornic sã atragã poporul în rãzboiul împotriva ammaniþilor
prin teama de pedeapsa corporalã ºi sã-l facã sã se întruneascã
mai repede, Saul a tãiat vinele boilor sãi ºi a rostit ameninþarea cã
va proceda la fel ºi cu cei ce nu vor veni ca sã fie de faþã în ziua
urmãtoare, în preajma Iordanului, cu armele în mînã, urmîndu-l
pe el ºi pe prorocul Samuel. De frica pedepsei ce-i ameninþa,
oamenii înarmaþi s-au strîns de-a valma, la timpul cuvenit,
numãrãtoarea lor fãcîndu-se în oraºul Bala. Cu excepþia seminþiei
lui Iuda, a cãrei oaste întrunea singurã suma de 70.000, numãrul
celorlalþi se ridica la 700.000 de oameni. Saul a trecut apoi
fluviul Iordan, a mãrºãluit o noapte întreagã preþ de 10 shoine, ºi
înainte de rãsãritul soarelui, a ºi ajuns la destinaþie. ªi-a împãrþit
oastea în 3 tabere ºi a atacat din toate pãrþile pe neaºteptate
inamicul, pe cîmpul de luptã cãzînd o mulþime de ammoniþi,
printre care ºi regele Naases însuºi. Aceastã bãtãlie i-a adus lui
Saul în faþa tuturor israeliþilor o faimã mai mare decît laudele ºi
admiraþia lor. Pînã ºi cei care îl dispreþuiserã mai înainte ºi-au
schimbat pãrerea ºi l-au preþuit ca pe cel mai bun dintre toþi. Nu
s-a mulþumit numai cu salvarea jabisenilor, ci a nãvãlit ºi în
þinutul ammaniþilor, pe care l-a pustiit, alegîndu-se cu o pradã
bogatã, ºi s-a întors acasã aureolat de glorie. Acest succes al lui
Saul a bucurat nespus de mult mulþimea, mîndrã de faptul cã avea
un asemenea rege. În dauna celor care susþineau odinioarã cã
domnia lui nu-i folositoare, nici înfloritoare, se rosteau
urmãtoarele mustrãri. Unde sînt aceºtia acum? Sã-ºi ispãºeascã
pedeapsa cuvenitã! Ei erau condamnaþi aºa cum obiºnuieºte
poporul atunci cînd norocul îl îmboldeºte împotriva celor care
i-au dispreþuit mai înainte favoritul. Saul le-a mulþumit pentru
zelul arãtat, ca ºi pentru bunãvoinþa lor faþã de el, ºi s-a opus prin
jurãmînt ca unul dintre fraþii din seminþie sã sufere în ziua aceea
supliciul morþii. I se pãrea fãrã noimã ca izbînda dãruitã de
Dumnezeu sã fie pîngãritã prin uciderea unui consîngean. Era mai
nimerit ca aceastã zi sã fie sãrbãtoritã prin iubire frãþeascã ºi prin
ospeþe.
4. Cînd Samuel a spus cã Saul trebuie sã fie uns din nou, spre
a fi confirmat rege, toþi s-au adunat în oraºul Galgala: în acel loc
le poruncise Samuel sã se întruneascã. În vãzul mulþimii, prorocul
l-a uns iarãºi cu untdelemnul sfînt pe Saul, numindu-l rege pentru
a 2-a oarã. În acest chip, statul evreilor s-a schimbat în regat. În
timpul lui Moise ºi al discipolului sãu Iosua, care a stat în fruntea
oºtirii, cîrmuirea a aparþinut celor aleºi. Dupã moartea
amîndurora, vreme de 18 ani, poporul n-a mai avut parte de un
conducãtor. Dupã aceea s-a revenit la vechea formã de guvernare,
unde decizia supremã era de fiecare datã încredinþatã celui care
se dovedise cel mai destoinic în rãzboi, distingîndu-se prin vitejia
lui. De aceea, întreaga perioadã în care s-a folosit aceastã formã
de guvernare a fost numitã a Judecãtorilor.
5. Prorocul Samuel, care-i chemase pe evrei la adunare, le-a
cuvîntat astfel: Pe Atotputernicul Dumnezeu, care i-a adus la
Pag. 182

viaþã pe fraþii minunaþi, vorbesc de Moise ºi Aaron, iar pe

strãmoºii noºtri i-a scãpat de dominaþia egiptenilor ºi de robia la
care erau supuºi, vã conjur ca, fãrã sã fiþi stãpîniþi de ruºine, nici
cuprinºi de teamã ori de alt simþãmînt, sã mãrturisiþi dacã am
sãvîrºit vreun rãu sau vreo strîmbãtate, fie din setea de cîºtig, fie
din fireasca dorinþã de îmbogãþire, fie cã l-am pãrtinit pe unul în
dauna celuilalt. Mã puteþi învinui cã am luat un viþel, o oaie sau
ceva asemãnãtor, deºi eºti scutit de vinã dacã þi le-ai însuºit
pentru hranã, luînd vita de povarã a cuiva, spre a o folosi pentru
lucrãrile mele în paguba altuia. Toate acestea sã le spuneþi pe
ºleau, în prezenþa regelui nostru! Ei i-au strigat cã n-a sãvîrºit
nicicînd asemenea isprãvi, ci a împãrþit poporului dreptatea cu
cinste ºi pricepere.
6. Dupã ce a primit strãlucita confirmare a faptelor sale din
partea tuturora, Samuel le-a mai zis urmãtoarele: Deoarece aþi
admis cã n-aveþi sã-mi reproºaþi nici o nelegiuire, îngãduiþi-mi
acum ºi mie sã vã declar deschis cît de grav aþi greºit faþã de
Dumnezeu cînd v-aþi dorit un rege. Trebuie sã vã amintiþi cã
strãmoºul vostru Iacov a sosit în Egipt prigonit de foamete,
împreunã cu doar 70 de oameni din neamul nostru. Cînd aici au
rãsãrit din el mii ºi mii de vlãstare, pe care egiptenii îi supuneau
unei robii grele ºi strigãtoare la cer, Dumnezeu, înduplecat de
rugile pãrinþilor noºtri, a scos poporul din nãpastã fãrã ajutorul
vreunui rege, trimiþîndu-i pe cei doi fraþi, Moise ºi Aaron, iar ei
v - a u c o n d u s p î n ã î n þ ar a s t ãp î n i t ã a c u m d e n o i . Î n p o f i d a
binefacerilor Domnului, voi aþi nesocotit, totuºi evlavia ºi
cinstirea Lui. Cu toate acestea, El v-a eliberat iarãºi din jugul
d u º m a n i l o r n o º t r i : m a i î n t î i v - a f ãcu t s ã d e p ã º i þ i p u t e r e a
asirienilor, apoi v-a lãsat sã-i învingeþi pe ammaniþi, pe moabiþi,
ºi în cele din urmã, pe filisteni. Aþi înfãptuit acestea nu cu
ajutorul regilor, ci sub conducerea lui Iefta ºi Ghedeon. Ce
nebunie v-a împins sã vã sustrageþi puterii divine, consimþind sã
vã supuneþi regelui? Eu v-am ales totuºi un rege pe care
Dumnezeu l-a indicat. Pentru a da la ivealã mînia ºi indignarea
Domnului împotriva voastrã, fiindcã v-aþi dorit cîrmuirea unui
rege, voi face în aºa fel încît sã vã convingeþi singuri prin semne
divine de netãgãduit. Îl voi ruga pe Domnul ca acum, în toiul
verii, sã vã facã martorii unei furtuni cum nu s-a mai vãzut
niciodatã pe aceste meleaguri! De-abia spusese Samuel poporului
acestea, cã s-a ºi dezlãnþuit o cumplitã furtunã, cu tunete ºi
trãsnete ºi grindinã, ca o adeverire a faptului cã Domnul întãrea
toate vorbele profetului, încît oamenii pãtrunºi de groazã, au
recunoscut ca greºiserã din nechibzuinþã. Aºadar, l-au rugat pe
proroc ca, aidoma unui pãrinte bun ºi blînd, sã implore îndurarea
Domnului pentru ei, astfel încît sã le ierte pãcatul prin care L-au
înfruntat ºi nedreptãþit. Samuel le-a fãgãduit cã va cere pentru ei
îndurarea lui Dumnezeu, înduplecîndu-L imediat. Dar el i-a
sfãtuit sã stãruie pe calea binelui ºi a dreptãþii, fãrã sã uite
niciodatã pacostea înduratã pentru faptul cã s-au abãtut de la
virtute, de asemenea sã-ºi aminteascã de minunile sãvîrºite de
D u mn ezeu º i d e Leg i l e d a t e d e M o i s e , d acã þ i n l a p r o p r i a
bunãstare ºi þin la fericirea regelui lor. Le-a spus cã de îndatã ce
 Pag. 183

nu vor asculta îndemnurile sale, ºi peste ei, ºi peste regele lor se

va prãvãli cumplita loviturã a Domnului. Dupã ce a vorbit astfel
evreilor, Samuel i-a lãsat sã plece la casele lor, domnia lui Saul
fiind din nou confirmatã.

Capitolul 6

1. Din rîndurile poporului, Saul a ales vreo 3.000 de oameni,

2.000 fiind pãstraþi pentru garda lui de corp, iar sediul lor era
oraºul Betel. Pe ceilalþi i-a dat sã fie gãrzile de corp ale fiului sãu
Ionatan ºi i-a trimis la Gaba. El însuºi a luat cu asalt o tabãrã de
apãrare a filistenilor, situatã nu departe de Galgala. Cãci filistenii
care locuiau în Gaba îi biruiserã pe iudei, le luaserã armele ºi în
cele mai întãrite locuri ale þinutului au pus garnizoane,
interzicîndu-le atît fãurirea obiectelor din fier, cît ºi folosirea
celor fãcute din el. Prin aceastã opreliºte, agricultorii care aveau
nevoie de scule, ca de pildã brãzdarul plugului, cazmaua sau orice
altã unealtã necesarã la munca cîmpului, trebuiau sã meargã la
filisteni, spre a fi fãurite de aceºtia. Cînd au primit vestea
distrugerii taberei lor de apãrare, filistenii s-au indignat, ºi
s o co t i n d cã li se aducea o mare jignire, au p o r n i t r ãzb o i u l
împotriva iudeilor. Oastea lor era alcãtuitã din 300.000 de
pedestraºi ºi 30.000 de care de luptã ºi 6.000 de cãlãreþi, iar
tabãra ºi-au instalat-o lîngã oraºul Machma. De îndatã ce a aflat
ºtirea, Saul, regele evreilor, s-a îndreptat spre Galgala ºi a trimis
în întreaga þara crainici, ca sã cheme poporul la luptã împotriva
filistenilor, pentru apãrarea libertãþii, preamãrindu-i prin vorbe
puterea ºi ponegrindu-i ca demni de dispreþ pe vrãjmaºii lui,
astfel încît iudeii n-au arãtat nici o ºovãialã ca sã-i înfrunte în
luptã pe aceºtia. Dar cînd au dat cu ochii de uriaºa mulþime a
filistenilor, trupele lui Saul s-au înspãimîntat cumplit, iar unele
dintre ele s-au ascuns în peºteri, cele mai multe fugind spre
þinutul de dincolo de Iordan, care aparþinea seminþiilor Gad ºi
Ruben.
2. Saul a trimis prorocului soli care sã-l cheme, ca sã se
sfãtuiascã împreunã în privinþa rãzboiului ºi a desfãºurãrii
evenimentelor. Samuel i-a cerut sã-l aºtepte ºi sã pregãteascã
victimele hãrãzite jertfelnicului; dupã 6 zile va veni el însuºi ºi
în a 7-a zi vor aduce jertfa ºi abia dupã aceea sã înceapã lupta cu
duºmanii. Saul a aºteptat vreme de 6 zile, aºa cum îi spusese
prorocul, dar nu s-a supus pe deplin poruncilor sale, ºi vãzînd cã
prorocul zãbovea ºi cã oºtenii i se împrãºtiau, a luat victimele ºi
le-a jertfit pe altar. Cînd a aflat dupã aceea cã prorocul sosea în
sfîrºit, a ieºit în întîmpinarea lui. Acesta l-a mustrat cã nu a fãcut
bine ºi nu i-a ascultat pînã la capãt porunca, neaºteptînd venirea
lui; nepotrivitã ºi cutezãtoare a fost iniþiativa lui de a aduce
s i n g u r o f r an d a, ca º i c u m p r i n v o i n þ a D o m n u l u i ar f i f o s t
îndreptãþit sã înalþe rugi ºi sã facã jertfe în numele poporului.
Saul s-a dezvinovãþit spunînd cã a aºteptat atîtea zile cîte a cerut
Samuel ºi cã a fost silit sã aducã jertfa datoritã faptului cã oºtenii
lui începuserã sã se împrãºtie de teama vrãjmaºului care îºi avea
tabãra la Machma, rãspîndindu-se vestea cã duºmanul însuºi urma
Pag. 184

sã coboare la Galgala, ca sã aducã jertfe. Atunci Samuel i-a spus:

Dacã ai fi fost drept, m-ai fi ascultat întru totul ºi n-ai fi încãlcat
poruncile încredinþate mie de Dumnezeu, înfãptuind cu prea mare
grabã jertfa, de o domnie lungã te-ai fi bucurat, împreunã cu
urmaºii tãi! Apoi Samuel s-a întors acasã necãjit de fapta care se
întîmplase, iar Saul, alãturi de fiul sãu Ionatan, s-a îndreptat spre
oraºul Gabaon, avînd sub comanda lui 600 de oºteni. Cei mai
mulþi dintre ei nu aveau arme, þinutul ducînd lipsã de fier, ca ºi
de cei care sã fãureascã armele: cãci, aºa cum am spus ceva mai
înainte, vrãjmaºii interziseserã acest lucru. Apoi filistenii ºi-au
împãrþit oastea în 3 cete ºi au nãvãlit pe tot atîtea cãi, ca sã
pustiascã þara evreilor, pe cînd regele acestora ºi fiul lui, Ionatan,
asistau neputincioºi, nefiind în stare sã-ºi apere pãmîntul, cãci nu
aveau decît 600 de oameni. În timp ce Saul, fiul lui ºi Marele
Preot Achias, un urmaº al Marelui Preot Eli, stãteau pe o culme
ºi urmãreau de sus devastarea þinutului lor, cu sufletele adînc
întristate, fiul lui Saul ºi purtãtorul armelor sale au hotãrît sã se
strecoare pe ascuns în tabãra duºmanã ºi sã stîrneascã acolo zarvã
ºi panicã. Dupã ce purtãtorul de arme a fãgãduit solemn cã-l va
urma oriunde, chiar dacã va înfrunta primejdia morþii, Ionatan
împreunã cu tînãrul sãu ajutor au coborît de pe culme,
îndreptîndu-se spre vrãjmaºi. Tabãra lor era situatã într-o regiune
povîrnitã, care se întindea între 3 piscuri impresionante prin
semeþia lor ºi îngrãditã de niºte stînci, pãrînd adevãrate metereze
în calea atacatorilor. Aºa se face cã nu se sinchisea nimeni de
paza taberei, întrucît tabãra era sigurã din toate pãrþile, chiar prin
natura locului, filistenii avînd ferma convingere cã nimeni nu se
putea apropia, nici sã se urce pînã la ea. Cînd au dat de tabãrã,
Ionatan ºi-a îndemnat purtãtorul de arme sã-ºi pãstreze cumpãtul,
apoi i-a spus: Sã pornim spre duºmani; dacã, atunci cînd au dat
cu ochii de noi, vor porunci sã coborîm pînã la ei, din asta vom
deduce cã misiunea noastrã va reuºi; dacã însã vrãjmaºii vor
pãstra tãcerea ºi nu ne vor striga, atunci sã facem cale întoarsã!
De îndatã ce, la ivirea zorilor, ei s-au apropiat ºi mai mult de
tabãrã, filistenii care i-au zãrit ºi-au zis între ei: Iatã cã evreii au
ieºit din cotloanele peºterilor lor ºi vin acum spre noi! Apoi au
adresat lui Ionatan ºi purtãtorului sãu de arme urmãtoarele vorbe:
Urcaþi-vã pînã la noi ca sã vã pedepsim cum se cuvine pentru
îndrãzneala voastrã! De îndatã ce le-a auzit strigãtul, fiul lui Saul
a recunoscut în el, cu bucurie în suflet, un semn al izbînzii, apoi
s-a îndepãrtat de locul unde fuseserã vãzuþi de vrãjmaºi. Amîndoi
au aj u n s p î n ã l a o s t î n cã n ep r ev ãzu t ã cu s t r ãj i d i n p r i cina
siguranþei pe care o prezenta. Cu preþul multor eforturi, au depãºit
dificultãþile naturale ale terenului, s-au nãpustit asupra
vrãjmaºilor, i-au atacat în timp ce dormeau ºi au ucis vreo 20
dintre ei. Unii au fost atît de înspãimîntaþi încît au luat-o la fugã
fãrã a-ºi mai lua armele, cei mai mulþi însã, care nu-i cunoºteau
pe ai lor, fiindcã oastea era alcãtuitã din mai multe neamuri, i-au
luat drept niºte duºmani ºi au început lupta, nebãnuind cã doar 2
ev r ei s e i n f i l t r a s e r ã î n t a b ã r a l o r. U n i i d i n t r e e i a u p i er i t
omorîndu-se între ei cu armele, alþii s-au prãbuºit în fuga lor de
pe stîncile abrupte.
 Pag. 185

3. Cînd însã strãjile lui Saul au înfãþiºat regelui toate

tulburãrile izbucnite în tabãra filistenilor, el a întrebat dacã
plecase vreunul dintre ai sãi. Dupã ce a aflat cã propriu-i fiu ºi
purtãtorul de arme dispãruserã, a poruncit Marelui Preot sã-ºi
punã veºmîntul sacerdotal ºi sã-i prezicã viitorul. La primirea
rãspunsului cã va ieºi biruitor ºi va depãºi forþele vrãjmaºului,
Saul a pornit atacul împotriva filistenilor cuprinºi de derutã,
strãpungîndu-se unii pe alþii cu fierul. I s-au alãturat ºi cei care
se refugiaserã în galerii ºi peºteri, de îndatã ce au primit vestea
victoriei lui Saul. Cînd oastea lui a ajuns la vreo 10.000 de evrei,
r eg el e i - a u r mãr i t pe vrãjmaºi în înt r eag a r eg i u n e u n d e s e
împrãºtiaserã. Fie datoritã bucuriei pe care i-a adus-o nesperata
victorie, cãci este greu sã dea dovadã de-o maturã chibzuinþã cei
ce au parte de un asemenea noroc, fie neºtiinþei lui, Saul a comis
o gravã greºealã ºi o nebunie cu urmãri nefaste. Nerãbdãtor sã se
rãzbune pe filisteni ºi sã le dea pedeapsa meritatã cu prisosinþã,
el a afurisit ºi a înfierat cu blesteme grele pe fiece evreu care va
curma uciderea duºmanilor, ca sã se hrãneascã mai înainte ca
venirea nopþii sã punã capãt cãsãpirii ºi urmãririi vrãjmaºilor. Aºa
vorbise Saul ostaºilor sãi, dupã care aceºtia au ajuns într-o pãdure
deasã ºi bogatã în albine, aparþinînd seminþiei lui Efraim. Fiul lui
Saul, care nu ºtia de blestemul tatãlui sãu ºi de consimþãmîntul
poporului, a stors miere din faguri ºi a mîncat. De-abia dupã ce
a aflat de cumplitul blestem regesc care interzicea fiecãruia sã
punã ceva în gurã înainte de asfinþitul soarelui, Ionatan s-a
abþinut de la mîncare, dar a gãsit nedreaptã opreliºtea impusã de
tatãl lui, cãci dacã s-ar fi întremat cu puþinã hranã, evreii i-ar fi
urmãrit cu puteri sporite ºi o mai mare agerime pe duºmani,
capturînd mai mulþi dintre ei sau strãpungîndu-i cu fierul.
4. Aºadar, dupã ce rãpuseserã mii ºi mii de filisteni, evreii s-au
întors la coborîrea serii sã jefuiascã tabãra lor, unde ºi-au însuºit
o pradã bogatã ºi nenumãrate vite, din care au înjunghiat o
mulþime, mîncîndu-le apoi cu sînge cu tot. Regele a fost anunþat
de cãtre grãmãticii sãi cã grosul oºtenilor greºise în privinþa
jertfei închinate Domnului, deoarece, înainte ca sîngele sã se fi
scurs din ea în întregime ºi s-o purifice astfel, carnea fusese
mîncatã numaidecît. Atunci Saul a poruncit ca o stîncã uriaºã sã
fie rostogolitã la mijloc, cerînd ca mulþimea sã-ºi aducã jertfele
deasupra ei, dar carnea sã nu fie mîncatã împreunã cu sîngele,
fiindcã aºa ceva nu era pe placul lui Dumnezeu. Dupã ce toate au
fost îndeplinite potrivit poruncii regelui, Saul a înãlþat în locul
acela un altar, pe care a adus Domnului o jertfã ardere de tot.
Acesta a fost primul jertfelnic ridicat de Saul.
5. Dornic sã-ºi urmãreascã numaidecît vrãjmaºii pînã la tabãra
lor ºi s-o devasteze în întregime, înainte de ivirea zorilor, mai
ales cã oastea nu se împotrivea sã-l urmeze ºi pentru ca sã obþinã
o ºi mai mare adeziune la poruncile sale, regele l-a chemat pe
Marele Preot Achitob, poruncindu-i sã cerceteze dacã Dumnezeu
îi îngãduie sã se îndrepte spre tabãra duºmanã ºi sã-i ucidã pe toþi
cei aflaþi acolo. Cînd Marele Preot Achitob i-a spus cã Dumnezeu
nu vrea sã-i rãspundã, Saul i-a zis la rîndul lui: Domnul are un
temeinic motiv sã nu ne dea rãspunsul cerut, aºa cum a fãcut cu
Pag. 186

toate prilejurile de mai înainte, ba chiar ºi atunci cînd nici nu

L-am ascultat. O tãinuitã greºealã a noastrã trebuie sã fie pricina
tãcerii Sale. Mã jur cã-l voi ucide chiar eu pe cel ce-a comis acest
pãcat, chiar dacã vinovatul ar fi fiul meu Ionatan, ºi în felul
acesta sper cã-L voi împãca pe Dumnezeu. Ca ºi cum ar fi vorba
d e un strãin ºi nicidecum de mine, as u p r a mea v o i r ev ãr s a
îndreptãþitã pedeapsã! Fiindcã mulþimea a încuviinþat prin strigãte
sã facã acest lucru, pe toþi ceilalþi i-a aºezat deoparte, iar de
cealaltã parte au rãmas doar el ºi fiul sãu, apoi s-a tras la sorþi, ca
sã iese adevãrul la ivealã. Sorþii au arãtat cã vinovat era Ionatan.
Întrebat de pãrintele sãu care faptã sau greºealã îi mustrã sufletul
ºi ce ticãloºie sau nelegiuire comisese, el a rãspuns: Tatã, n-am
greºit cu nimic în afara faptului cã ieri, în timpul urmãririi
duºmanilor, am mîncat miere dintr-un fagure, fãrã sã fi aflat încã
de afurisenia ºi de blestemul tãu! Atunci Saul s-a jurat cã-l va
ucide ºi cã nici înrudirea, nici pãrinteasca lui înclinare nu-l vor
face sã-ºi încalce jurãmîntul. Ionatan nu s-a arãtat cîtuºi de puþin
înspãimîntat de ameninþarea cu moartea, ci a pãºit în mijlocul
mulþimii ºi a spus cu demnitate ºi mãrinimie: Nu te rog deloc,
tatã, sã-mi cruþi viaþa! Plãcutã îmi este aceastã moarte pe care eu
o îndur, pentru cã pe de o parte, îþi adeveresc evlavia, pe de altã
parte, ea vine dupã o victorie strãlucitã. Cea mai mare mîngîiere
a mea este faptul cã îi las pe evrei victorioºi asupra filistenilor!
Dar întregul popor a fost atît de impresionat încît i-a deplîns
soarta ºi a jurat la rîndul lui cã nu va îngãdui sã fie ucis tocmai
autorul victoriei. Aºa l-a scãpat mulþimea pe Ionatan de afurisenia
tatãlui sãu, înãlþîndu-ºi rugile ei spre Dumnezeu, ca sã-i ierte
tinerescul pãcat.
6. Dupã ce a rãpus vreo 60.000 de vrãjmaºi Saul s-a reîntors
în oraºul sãu. Acolo a avut o domnie fericitã, s-a rãzboit cu
noroadele învecinate ºi i-a supus pe ammaniþi, moabiþi ºi pe
filisteni, idumeeni, amaleciþi, ba chiar ºi pe regele din Soba. Saul
a avut copii, ºi anume trei fii: Ionatan, Iesus ºi Melchis, ca ºi
douã fiice: Merob ºi Mical. Drept comandant al oºtii l-a ales pe
Abner, fiul unchiului sãu, care se numea Nerus. Acest Nerus ºi
Chiº tatãl lui Saul, erau fraþi ºi fiii lui Abiel. Saul dispunea de
multe care de luptã ºi de numeroºi cãlãreþi ºi a ieºit biruitor în
fiecare rãzboi pe care l-a dus. În timpul domniei lui evreii au avut
parte de o mare prosperitate ºi mult noroc, devenind mai puternici
decît toate celelalte popoare. Garda lui de corp era alcãtuitã din
tinerii cei mai înalþi ºi mai voinici.

Capitolul 7

1. Dupã aceea a sosit la Saul, Samuel, trimis de Dumnezeu,

potrivit spuselor sale, ºi l-a îndemnat, ca þinînd seama de faptul
cã dintre toþi ceilalþi l-a ales pe el ca rege, cuvine-se sã-I dea
ascultare Domnului ºi sã trãiascã dupã voinþa Lui: precum Saul
domneºte peste popoare, aºa ºi Dumnezeu sã fie stãpîn peste toate
fãpturile! A zis apoi cã Domnul i-a adresat lui Saul urmãtoarele
v o r b e: D eo ar ece amal eci þ i i au p r i ci n u i t ev r ei l o r în pustiu
nenumãrate necazuri, de la ieºirea lor din Egipt, pînã ce au ajuns
 Pag. 187

în aceastã þarã, îþi poruncesc sã porneºti la rãzboi împotriva lor,

ºi dupã obþinerea victoriei, sã nu mai laºi în viaþã pe nimeni, ci
sã-i stîrpeºti pe toþi, începînd cu femeile ºi copiii lor, ºi sã-i
pedepseºti astfel pentru rãul pe care l-au fãcut strãbunilor noºtri!
Dar sã nu cruþi nici mãcar vitele sau turmele de oi ºi sã nu le
pãstrezi în folosul tãu, ci sã aduci jertfã totul lui Dumnezeu. Iar
numele de amalec sã piarã de pe suprafaþa pãmîntului, ca sã se
înfãptuiascã porunca datã de Moise!
2. Saul a fãgãduit cã va îndeplini porunca întocmai ºi a
susþinut cã-ºi va arãta supunerea faþã de Dumnezeu nu numai prin
faptul cã-ºi va conduce oastea împotriva filistenilor, ci ºi prin
punctualitatea ºi promptitudinea executãrii ordinelor primite. El
ºi-a adunat aºadar toate trupele ºi le-a fãcut numãrãtoarea la
Galgala, socotind cã în afara celor din seminþia lui Iuda, israeliþii
erau vreo 400.000: cãci seminþia aceasta însuma singurã 30.000.
Saul a pãtruns cu oastea în þinutul amaleciþilor, dar a întins multe
curse ºi a pus puternice trupe în preajma fluviului, ca sã nu-i
înfrunte pe amaleciþi doar în luptã deschisã, ci sã-i atace ºi prin
surprindere ori pe drumuri, încercuind ºi omorînd vrãjmaºii pe
loc. Cînd oastea a dezlãnþuit bãtãlia decisivã, duºmanii au ºi
luat-o la goanã ºi în timpul urmãririi fugarii au pierit pînã la unul.
Deoarece expediþia sa începuse sub zodia norocoasã, potrivit
prezicerii divine, Saul a luat cu asalt ºi oraºele amaleciþilor,
aducîndu-le cu forþa în puterea lui, fie prin ºiretlicuri rãzboinice,
fie prin galerii sãpate pe sub ziduri sau prin lucrãri de asediu
fãcute în faþa meterezelor, fie prin foame ºi sete, ori le-a cucerit
prin alte mijloace. Apoi a trecut la uciderea femeilor ºi copiilor,
f ãr ã s ã cr e a d ã c ã s ã v î r º e a o f a p t ã c r u d ã s au co n t r ar ã f i r i i
omeneºti, pe de o parte, fiindcã erau duºmanii lui, pe de altã
parte, pentru cã urma porunca datã de Dumnezeu, neascultarea lui
fiind pînditã de primejdii. Saul l-a luat prizonier chiar ºi pe regele
vrãjmaºilor, Agag; impresionat de frumuseþea ºi de trupul sãu plin
de mãreþie, a gãsit cu cale sã-l cruþe, fãrã sã facã asta dupã voia
D o mn u l u i , ci b i r u i t d e p r o p r i a b u n ãt at e º i mi l ã, cedîn d l a
momentul nepotrivit ºi nu fãrã sã-ºi ameninþe singur situaþia. Cãci
Dumnezeu ura atît de mult norodul amaleciþilor, încît poruncise
sã nu fie cruþaþi nici mãcar copiii, faþã de care sîntem înclinaþi sã
ne arãtãm mai miloºi. Iar Saul l-a lãsat în viaþã chiar pe regele
lor, pricinuitorul tuturor relelor îndurate de evrei, fãrã sã-ºi
aminteascã de poruncile lui Dumnezeu, punînd mai mult preþ pe
frumuseþea vrãjmaºului. La fel a pãcãtuit ºi poporul: a cruþat ºi
v i t el e, º i t u r mel e d e o i , p e car e l e- a luat drept pradã, d eº i
Dumnezeu poruncise ca nici una sã nu rãmînã neînjunghiatã. Tot
el a mai pãstrat ºi alte obiecte ºi avuþii ºi doar pe cele lipsite de
orice valoare le-a hãrãzit pieirii.
3. Cînd a subjugat toate noroadele care ocupau teritoriul de la
Pelusium din Egipt ºi pînã la Marea Roºie, Saul a devastat þara
duºmanã, cruþînd numai neamul sichimiþilor. Ei locuiau în
mijlocul þinutului madianiþilor. Pe aceºtia i-a avertizat prin soli
încã înainte de izbucnirea rãzboiului sã se strãmute pentru a nu
împãrtãºi soarta amaleciþilor. Saul a vrut sã-i ocroteascã fiindcã
prin Ietro, socrul lui Moise, se înrudeau cu el.
Pag. 188

4. Saul s-a întors acasã bucuros de succesele sale, ca ºi cum

n - a r f i n e s o c o t i t n i c i u n a d i n t r e p o r u n ci l e d at e d e p r o r o c
privitoare la rãzboiul împotriva amaleciþilor, ci dupã victoria
duºmanului le-ar fi îndeplinit pe toate exact aºa cum i-au fost
cerute; însã Dumnezeu era supãrat cã regele amaleciþilor fusese
cruþat ºi cã poporul luase cu el vitele, ca pradã de rãzboi, fiindcã
El nu-i îngãduise sã facã aºa ceva. I se pãrea condamnabil faptul
cã biruind ºi supunînd duºmanul cu generosul sãu sprijin, totuºi
Saul l-a dispreþuit ºi înjosit, fãrã sã-l trateze barem ca pe un rege
pãmîntean. Domnul i-a spus prorocului Samuel cã-I pare rãu acum
cã l-a fãcut rege pe Saul, întrucît acesta nu se îngrijeºte sã-I
îndeplineascã poruncile întocmai, procedînd aºa cum crede el de
cuviinþã. Cînd a auzit acestea, Samuel s-a speriat foarte tare ºi o
noapte întreagã a înãlþat rugi Domnului, sã-l ierte pe Saul ºi sã nu
mai fie mînios pe el. Dar, în pofida rugãminþilor prorocului, El
S-a împotrivit iertãrii lui Saul, cãci a socotit nepotrivit sã se
treacã cu vederea greºelile lui Saul la stãruinþele lui Samuel. Asta
deoarece nimic nu contribuie mai ales la înmulþirea pãcatelor
decît îngãduinþa prea mare faþã de pãcãtoºi, ºi în vreme ce
bunãtatea ºi toleranþa îºi sporesc faima, se trece peste faptul cã
ele devin pretextul pentru a se pãcãtui. Aºadar, întrucît Dumnezeu
n-a dat curs rugãminþilor prorocului - ºi era limpede cã nu voia
sã-ªi schimbe hotãrîrea, Samuel a plecat dis de dimineaþã spre
Saul la Galgala, unde se afla acesta. De îndatã ce l-a vãzut, regele
i-a ieºit în întîmpinare, i-a dat bineþe ºi i-a zis: Mulþumesc lui
Dumnezeu, care mi-a dãruit victoria: toate poruncile Sale au fost
aduse la îndeplinire! Spusele sale au atras urmãtoarea replicã a lui
Samuel: Dar de ce în tabãrã aud zarva fãcutã de turme de oi ºi de
vite? Regele i-a rãspuns cã poporul le-a pãstrat pentru jertfã; în
schimb, întregul norod al amaleciþilor a fost dat pieirii, potrivit
poruncii divine, ºi n-a mai rãmas viu nimeni, în afara regelui, pe
care l-a adus ca prizonier. Ce trebuia sã se întîmple cu el urmau
sã stabileascã împreunã. Atunci prorocul i-a spus la rîndul lui: Pe
Dumnezeu Îl încîntã nu atît vitele hãrãzite jertfelnicului, cît mai
ales oamenii buni ºi drepþi: ei sînt cei ce ascultã de voinþa ºi de
porunca Domnului ºi socotesc bunã doar fapta pe care Domnul
le-a cerut-o. El Se crede dispreþuit nu numai atunci cînd nu I se
aduce jertfã, ci ºi cînd I se pare cã nu-I sînt ascultate vorbele. Cei
care nu I se supun pe deplin, nu aduc cinstirea adevãratã ºi
singura pe placul lui Dumnezeu, chiar dacã Îi jertfesc victime
multe ºi grase sau Îi oferã strãlucitoare daruri din aur ºi din
argint, pe care El nici nu le primeºte cu blîndeþe ºi bunãvoinþã,
socotindu-le drept dovezi ale rãutãþii - ºi nicidecum ale pietãþii,
în schimb, Domnul îi îndrãgeºte pe oamenii care þin minte doar
ceea ce le-a spus sau poruncit, ºi preferã sã înfrunte moartea decît
sã se abatã de la ele, ºi nici nu aºteaptã ca aceºtia sã-I închine
jertfe. Cît priveºte jertfele care I se aduc, Dumnezeu le primeºte
mai degrabã pe cele mãrunte ºi venite din sãrãcie, decît ofrandele
bogãtanilor. Aºadar, tu ai stîrnit cumplita mînie a Domnului
fiindcã I-ai dispreþuit ºi nesocotit poruncile. Cum poþi sã-þi
închipui cã-þi va primi cu bunãvoinþã victima pregãtitã din rîndul
celor hãrãzite de El pieirii din capul locului? Doar dacã þi se pare
 Pag. 189

unul ºi acelaºi lucru sã jertfeºti sau sã nimiceºti. De aceea trebuie

sã te aºtepþi ca El sã te despoaie de regeasca putere care te-a fãcut
sã devii trufaº ºi s-o foloseºti în dauna celui ce þi-a dãruit-o! Saul
a recunoscut cã a greºit într-adevãr ºi nu ºi-a negat pãcatul: a
încãlcat porunca datã de proroc, dar numai fiindcã s-a temut cã
oºtenii lui, ahtiaþi dupã prada de rãzboi, nu se vor lãsa constrînºi
sã renunþe la ea. Fii iertãtor ºi îndurãtor - i-a strigat el - cãci de
acum încolo voi cãuta sã nu mai greºesc! L-a rugat pe proroc sã
se întoarcã ºi sã aducã jertfã de împãcare lui Dumnezeu. Dar,
ºtiind cã nu mai existã nici o speranþã ca el sã obþinã iertarea
Domnului, Samuel nu s-a lãsat înduplecat, ºi a pornit spre casã.
5. Hotãrît sã-l facã pe Samuel sã rãmînã, Saul l-a înhãþat de
mantie, ºi cînd Samuel s-a smucit cu mai multã putere, ca sã
porneascã la drum, ºi-a sfîrtecat veºmîntul. Profetul i-a spus cã la
fel va fi smulsã domnia ºi transmisã altui bãrbat, bun ºi drept,
cãci Dumnezeu stãruia neclintit în hotãrîrea Lui, deoarece nu se
potrivea cu atotputernicia Lui, ca dupã pilda nestatorniciei
omeneºti, sã-ªi schimbe pãrerea sau sã Se abatã de la ea. Saul a
spus cã a pãcãtuit într-adevãr, dar întrucît nu poate schimba cele
întîmplate în lucruri neîntîmplate, l-a rugat pe profet sã-i facã
barem cinstea de a-L chema în faþa întregului popor pe
Dumnezeu, pentru el anume. Samuel s-a învoit pe loc, ºi alãturi
de rege, a plecat sã se roage Domnului. Dupã aceea a fost adus la
el Agag, regele amaleciþilor. Cînd acesta a adus vorba despre
amarnicul gust al morþii, prorocul i-a rãspuns: Aºa cum ai adus ºi
tu numai amãrãciuni ºi bocet mamelor evreice prin uciderea fiilor
lor, la fel sã se întristeze ºi mama ta cînd va primi vestea cã ai
pierit! Numaidecît Samuel a hotãrît ca el sã fie ucis la Galgala ºi,
s-a întors în Armatha.

Capitolul 8

1. Regele Saul a vãzut ce necaz ºi-a adus singur atunci cînd

ºi-a atras duºmãnia lui Dumnezeu ºi s-a întors la reºedinþa lui,
Gaba, al cãrei nume înseamnã colinã. Iar din ziua aceea n-a mai
vãzut vreodatã chipul prorocului. Deoarece Samuel era întristat
de soarta lui, Dumnezeu, hotãrît sã punã capãt mîhnirii sale, i-a
poruncit sã ia cu el untdelemnul sfînt ºi sã meargã în oraºul
Betleem, la Iese, fiul lui Obed, ca sã-l ungã rege pe acela dintre
feciorii acestuia pe care îl va indica El Însuºi. Samuel I-a spus cã
se temea sã nu prindã de veste Saul ºi pe cãi ascunse sau pe faþã
sã-i urzeascã pieirea. Fãgãduindu-i însã Domnul cã va face astfel
încît sã cãlãtoreascã în siguranþã, el a sosit în oraºul pe care l-am
numit mai sus. Acolo toþi l-au primit cu urãri de bun venit ºi l-au
întrebat ce intenþii avea. Prorocul le-a rãspuns cã sosise ca sã
aducã o jertfã lui Dumnezeu. De îndatã ce a pregãtit ceremonia
divinã, a poftit la ospãþul jertfei pe Iese, împreunã cu feciorii lui.
Cum l-a vãzut pe cel mai vîrstnic dintre fii, care era mare ºi
frumos, luîndu-se dupã înfãþiºarea lui aleasã, Samuel a socotit cã
acesta va fi viitorul rege. Dar el se înºelase în privinþa hotãrîrii
divine. Cînd a întrebat dacã-l unge pe tînãrul pe care l-a admirat
adineauri ºi-l crede demn sã fie rege, Domnul i-a rãspuns cã
Pag. 190

altceva aºteaptã el de la oameni, spunîndu-i: Tu ai în vedere doar

falnica staturã a tînãrului - ºi de aceea îl socoteºti potrivit pentru
domnie. Eu nu ofer aceastã demnitate ca pe o rãsplatã a frumuseþii
trupeºti, ci a virtuþii sufletului, ºi caut un om înzestrat cu o sumã
întreagã de calitãþi, precum evlavia, dreptatea, vitejia ºi
supunerea, prin ele ieºind la ivealã frumuseþea spiritului! Dupã ce
Domnul i-a vorbit astfel, Samuel i-a cerut lui Iese sã-ºi dea la
ivealã feciorii. El a lãsat sã intre alþi 5 fii, cel mai vîrstnic dintre
ei fiind Eliab; al 2-lea era Aminadab, al 3-lea Samal, al 4-lea
Nathanael, al 5-lea se numea Rael, iar al 6-lea Asam. Cînd i-a
vãzut ºi s-a convins cã nu rãmîneau mai prejos la înfãþiºare decît
fratele lor cel mare, prorocul L-a întrebat pe Domnul care dintre
ei va fi ales rege. Rãspunsul primit de El a fost: Nici unul! De
aceea a cãutat sã afle de la Iese dacã nu mai are ºi alþi copii.
Acela i-a spus cã a mai rãmas unul cu numele de David, care era
cioban, ºi acum îºi pãºtea oile. Samuel i-a cerut lui Iese sã-l
cheme, fiindcã fãrã el nu puteau sã înceapã solemnul ospãþ.
Atunci cînd la chemarea tatãlui sãu s-a înfãþiºat ºi David, ca un
bãieþandru bãlan, cu ochi scînteietori ºi deosebit de frumos,
Samuel ºi-a zis în sinea lui: Pe acesta l-a ales Dumnezeu sã fie
rege! Apoi s-a aºezat la masã, lîngã el l-a pus pe David ºi dupã
aceea pe Iese, împreunã cu ceilalþi fii ai lui. A luat untdelemnul,
sub privirile lui David, l-a uns ºi i-a ºoptit la ureche cã acesta era
semnul potrivit cãruia Domnul îl alesese rege. L-a îndemnat sã
apere dreptatea ºi sã dea ascultare poruncilor divine; astfel va
avea o domnie lungã ºi casa lui va fi strãlucitoare ºi vestitã. El îi
v a b i r u i p e filisteni ºi toate popoarele cu care s e v a l u p t a,
dobîndind în timpul vieþii o faimã ce se va rãsfrînge asupra
urmaºilor sãi.
2. Dîndu-i aceste sfaturi, Samuel a plecat, iar Dumnezeu l-a
pãrãsit de îndatã pe Saul ºi a trecut de partea lui David. Dupã ce
Duhul Domnului s-a strãmutat la el, a ºi început sã rosteascã
preziceri; în schimb, Saul era cuprins de neliniºte ºi bîntuit de
duhuri rele, care îi provocau sufocãri ºi strangulãri. Aºa se face
cã vracii lui n-au mai ºtiut sã-i prescrie altã cale de leac decît
aflarea unui cîntãreþ ºi harfist iscusit. Ei au cerut sã fie gãsit un
om în stare, ca ori de cîte ori era bîntuit de duhuri rele ºi de
spaime, sã-l îngrijeascã ºi sã-i stea la creºtet, zicînd din lirã ºi
intonîndu-i cîntece. Saul n-a ºovãit, ci a poruncit sã-i fie adus
numaidecît un asemenea meºter. Cineva dintre cei prezenþi a spus
cã el vãzuse în Betleem pe fiul lui Iese, aflat încã la vîrsta
tinereþii, dar bine fãcut ºi frumos, printre deosebitele sale însuºiri
numãrîndu-se darul de a mînui harfa ºi a înãlþa cîntece, ca ºi
iscusinþa lui în întrecerile rãzboinice. Saul i-a trimis lui Iese un
sol ºi i-a poruncit sã-l ia pe David de lîngã turma lui, trimiþîndu-l
la el: vrea sã-l vadã la faþã, fiindcã i-au ajuns la ureche multe
veºti bune privitoare la frumuseþea ºi destoinicia tînãrului. Iese
ºi-a trimis aº ad ar f eci o rul, dîndu-i ºi niºte daruri, ca sã le
înmîneze lui Saul. De îndatã ce l-a vãzut pe David, Saul a rãmas
încîntat, l-a fãcut purtãtorul sãu de arme ºi i-a arãtat întreaga
p r e þ u i r e . D a v i d î l d es cî n t a p e r eg e î mp o t r i v a t u l b u r ãr i l o r
pricinuite de duhurile rele, ori de cîte ori îl bîntuiau acestea, ºi
 Pag. 191

era singurul sãu vraci, strunindu-ºi lira ºi cîntîndu-i cîntece, ºi pe

aceastã cale Saul îºi recãpãta stãpînirea de sine. Regele a trimis
un sol la Iese, tatãl bãieþandrului, ºi l-a rugat sã-l lase la el, cãci
înfãþiºarea lui i-a fãcut o impresie deosebitã. Iesus, nevrînd sã-l
contrazicã pe rege, s-a învoit ca David sã rãmînã alãturi de el.

Capitolul 9

1. Dupã cîtãva vreme, filistenii s-au adunat din nou, ºi

strîngînd laolaltã trupe numeroase, au pornit rãzboiul cu israeliþii.
ªi-au aºezat tabãra în regiunea situatã între Sochus ºi Azeca. Saul
ºi-a dus oastea împotriva lor ºi faptul cã s-a instalat cu ai sãi pe
un munte, i-a fãcut pe filisteni sã-ºi pãrãseascã prima tabãrã ºi
sã-ºi instaleze alta tot pe un munte, aflat în þinutul în care venise
Saul. Oºtirile rivale erau despãrþite astfel de o vale, întinzîndu-se
între munþii unde erau taberele. Din tabãra filistenilor a coborît
un anume Goliat din oraºul Gitta, bãrbat cu o staturã uriaºã, cãci
mãsura 6 coþi ºi o palmã, armura fiind ºi ea pe mãsura trupului
sãu nespus de mare. Platoºa care îl înveºmînta cîntãrea 5.000 de
sicii. Coiful ºi pulparele de aramã erau croite pentru bãrbatul ale
cãrui membre uriaºe le acopereau. Suliþa lui, povarã deloc uºoarã,
n-o þinea în mîna dreaptã, ci sprijinitã pe umãr; mãsura ºi ea 600
de sicii de fier ºi îl însoþeau numeroºi purtãtori de arme. Acest
Goliat a pãºit între cele douã oºti, ºi folosindu-se din plin de
glasul sãu puternic, a strigat cãtre Saul ºi evrei: Vin sã vã scap de
cazna ºi primejdia luptei. De ce este neapãratã nevoie ca oºtile
noastre sã se înfrunte, îndurînd atîtea rele? Alegeþi pe unul dintre
v o i s ã s e mãsoare cu mine printr-o luptã î n d o i º i s f î r º i t u l
rãzboiului va fi decis de cine învinge. Ceilalþi sã devinã robii
celor al cãror cetãþean a ieºit biruitor. Mult mai bine ºi mai
chibzuit este sã expui primejdiei pe unul singur, în locul tuturora!
Dupã ce a spus asta, el s-a întors în tabãra lui. În ziua urmãtoare
a venit din nou, a rostit aceleaºi vorbe ºi vreme de 40 de zile n-a
încetat sã-ºi provoace duºmanii, Saul ºi oºtenii lui fiind stãpîniþi
de o mare fricã. Ei se înarmau pentru luptã, dar nici una dintre
cele douã tabere nu cuteza sã-ºi atace adversarul cea dintîi.
2. Cum a izbucnit rãzboiul dintre evrei ºi filisteni, Saul l-a
lãsat pe David sã plece acasã la tatãl sãu, mulþumindu-se cu 3
dintre ceilalþi fii ai lu i I es e, care îi trimisese între timp în
sprijinul regelui, spre a înfrunta primejdiile luptei. La început,
David a primit iar stînele ºi turmele de oi, ca sã le ducã la pãºune.
La scurtã vreme dupã aceea, el a sosit în tabãra evreilor, trimis la
fraþii lui, sã le ducã merinde ºi sã afle veºti de la ei. Dar chiar
atunci a venit din nou Goliat, i-a provocat la duel pe evrei ºi i-a
mustrat cã nici unul nu avea tãria sã se mãsoare cu el în luptã. În
timp ce vorbea cu fraþii sãi despre ceea ce-i încredinþase tatãl lor,
David a auzit cum oastea era ocãrîtã ºi batjocoritã de un filistean,
ºi clocotind de mînie, ºi-a înºtiinþat fraþii cã era pregãtit sã
primeascã lupta în doi cu vrãjmaºul. Fratele sãu mai mare, Eliab,
l-a certat însã cu asprime ºi i-a spus cã îndrãzneala lui nu era
deloc potrivitã cu vîrsta pe care o avea ºi cã nici nu era în stare
sã priceapã cum stau lucrurile, dîndu-i porunca sã se întoarcã la
Pag. 192

turmele sale ºi la tatãl lor. Din sfialã faþã de propriul frate, David
a plecat, dar a dat frîu liber vorbelor faþã de alþi oºteni, arãtînd cã
dorea sã se mãsoare cu cel care îl provoca. Propunerea tînãrului
a fost transmisã de aceºtia lui Saul, care l-a ºi chemat,
întrebîndu-l ce anume dorea sã-i spunã. David i-a zis: O, rege, sã
nu fii nici ab ãt u t , n i ci d es curajat! Eu vreau sã frîng trufia
duºmanului, ºi dacã mã voi lupta cu el, voi învinge, în pofida
faptului cã e mai mare ºi mai voinic decît mine. El va ajunge
b at j o cu r a t u t u r o r a, î n schimb oastea ta îºi va pãs t r a f ai ma
neºtirbitã, dacã va fi biruit nu de un bãrbat înarmat pînã-n dinþi
ºi cu multã experienþã rãzboinicã, ci de unul care pare cã-i
bãieþandru, avînd de fapt o vîrstã fragedã!
3. Saul i-a preþuit avîntul ºi cutezanþa, dar n-a avut încredere
în el din pricina tinereþii sale ºi i-a spus cã-i prea plãpînd ca sã se
mãsoare cu un om priceput în treburile rãzboinice. David i-a
rãspuns astfel: Mã încumet sã fac asta, încredinþat cã Domnul va
fi de partea mea, cãci ajutorul Lui l-am simþit ºi mai înainte. Cînd
un leu mi-a atacat odinioarã turma ºi mi-a rãpit mielul, l-am
urmãrit, am smuls prada din ghearele fiarei, ºi de îndatã ce a
tãbãrît asupra mea, am înºfãcat-o de coadã, izbind-o de pãmînt
pînã ce a murit de-a binelea. La fel am avut de înfruntat un urs ºi
l-am rãpus. Sînt de pãrere cã duºmanul de acum e mai prejos decît
dihãniile acelea, Domnul Însuºi îl va da pe mîna mea, fiindcã prea
ne-a batjocorit oastea, afurisindu-L pe Dumnezeul nostru!
4. Atunci Saul L-a rugat pe Dumnezeu sã-i dea sorþi de izbîndã
tînãrului în planurile sale cutezãtoare, zicîndu-i: Du-te la luptã!
I-a pus coiful ºi platoºa, l-a încins cu sabia lui, apoi l-a lãsat sã
plece. David s-a simþit prea împovãrat de armurã, cãci nu era
deprins sã poarte asemenea arme ºi a zis: Acestea sînt, o, rege,
podoabele tale, pe care doar tu ai ºi priceperea sã le porþi. Dar
îngãduie-mi mie, slujitorul tãu, sã mã lupt aºa cum vreau eu! S-a
despuiat de arme, ºi-a luat toiagul ºi 5 pietre de pîrîu, pe care le-a
pus în traista sa de pãstor, ºi þinînd praºtia în mîna dreaptã, s-a
îndreptat apoi spre Goliat. Cînd l-a vãzut pe potrivnicul care
venea sã-l întîmpine astfel, acesta l-a mãsurat cu dispreþ ºi l-a
b a t j o c o r i t c ã n u p u r t a a r m e l e p e car e l e f o l o s es c o amen i i
îndeobºte, cînd se luptã între ei, ci pe cele întrebuinþate împotriva
cîinilor, ca sã se apere de ei. Îl crede cumva dulãu ºi nu un om?
David i-a rãspuns cã nu-l socoteºte fãpturã omeneascã, ci chiar
mai rãu decît un cîine. Goliat a devenit furios, l-a împroºcat cu
blesteme în numele zeilor sãi ºi l-a ameninþat pe tînãr cã-i va
arunca trupul sã fie sfîºiat de fiarele pãmîntului sau sfîrtecat de
pãsãrile vãzduhului. David i-a zis, la rîndul sãu: Te îndrepþi spre
mine cu sabia lungã, cu lancea ºi platoºa, iar eu vin asupra ta
avînd ca armurã pe Domnul, Cel ce va face ca tu ºi întreaga-þi
oaste sã încãpeþi pe mîinile noastre, spre pieirea voastrã. Chiar
astãzi îþi voi tãia capul ºi restul trupului tãu va fi dat pradã
cîinilor, care sînt rudele tale de sînge! Sã ºtie toatã lumea cã în
fruntea evreilor Se aflã Dumnezeu ºi cã ocrotirea Lui înseamnã
pavãza ºi tãria noastrã. Aºadar, armele ºi puterea au mai micã
importanþã, dacã Dumnezeu nu este de la început alãturi de noi!
Filisteanul, împovãrat de greutatea armelor pe care le purta,
 Pag. 193

mergea mai încet pe drumul cãtre David, fãrã sã-ºi ascundã

dispreþul faþã de el ºi pe deplin încredinþat cã-l va putea înlãtura
lesne pe cel neînarmat - ºi încã un copilandru.
5. Tînãrul i-a ieºit în cale însoþit de un ajutor, pe care
duºmanul nu-L vedea: Acela era Dumnezeu. A luat din traista sa
o piatrã scoasã din pîrîu, a pus-o în praºtie, rotind-o iute, ºi l-a
izbit pe Goliat în frunte cu atîta putere, încît ea i s-a înfipt în
creier; astfel cã biruit de ameþealã, uriaºul s-a prãbuºit cu faþa la
pãmînt. Atunci David a alergat pînã la el, s-a oprit deasupra
duºmanului doborît, trãgîndu-i sabia din teacã, fiindcã el însuºi
n-avea nici una, ºi i-a tãiat capul. Dupã cãderea lui Goliat,
filistenii au luat-o la goanã, fiindcã fuseserã învinºi. De îndatã ce
l-au vãzut pe bãrbatul lor cel mai de vazã cum zãcea neînsufleþit,
s-au temut de soarta care-i aºtepta, ºi hotãrîþi sã nu mai rãmînã pe
loc, au gãsit cã doar fuga ruºinoasã mai putea sã-i scoatã la liman.
Dar Saul ºi întreaga lui oºtire s-au nãpustit cu strigãte puternice
asupra duºmanilor, omorîndu-i pe mulþi dintre ei, ºi i-au urmãrit
pe supravieþuitori pînã la hotarul Gittei ºi la porþile Ascalonului.
Din rîndul filistenilor au murit vreo 30.000 ºi de douã ori mai
mare a fost numãrul celor rãniþi. Saul s-a întors apoi la tabãra
duºmanã, i-a distrus ºi incendiat fortificaþiile, capul lui Goliat
fiind adus de David în cortul sãu, iar sabia, închinatã Domnului.

Capitolul 10

1. Femeile au stîrnit însã pizma ºi ura lui Saul împotriva lui

David. Ieºind în calea oºtirii biruitorilor cu sunete de chimvale ºi
timpane ºi cu felurite cîntece vesele, femeile ziceau cã Saul
ucisese filistenii cu miile, în timp ce fetele susþineau cã David îi
doborîse cu zecile de mii. Cînd regele a auzit cã i se recunoºteau
merite mai mici decît tînãrului cãruia i se atribuia uciderea a zeci
de mii de duºmani, el ºi-a zis cã acestor glorificãri nu le mai
lipsea decît domnia, începînd sã-i fie teamã de David ºi sã-l
bãnuiascã. L-a îndepãrtat din funcþiile pe care le deþinea mai
înainte, fiindcã s-a temut ca, prin faptul cã-i era purtãtor de arme,
David sã nu se afle prea aproape de el, ºi l-a fãcut cãpetenie peste
1.000 de oºteni. Demnitatea era, fireºte, mai aleasã decît cea
veche, dar periculoasã pentru deþinãtor, dupã pãrerea regelui. S-a
hotãrît sã-l trimitã pe David împotriva duºmanului ºi în toiul
luptelor, ca sã piarã, înfruntînd primejdiile.
2. Dar David se bucura pretutindeni de sprijinul lui Dumnezeu,
lucrurile îi mergeau strunã ºi toate isprãvile întreprinse de el
aveau sorþi de izbîndã, aºa cã nu numai poporul îl preþuia mult
pentru vitejia-i deosebitã, ci ºi o fatã a lui Saul, încã nemãritatã,
se îndrãgostise de el, iubirea fiindu-i atît de puternicã încît în cele
din urmã ºtirea a ajuns la urechile pãrintelui. Vãzînd în asta un
bun prilej de a urzi pieirea lui David, a ascultat totul cu plãcere,
iar celor care i-au adus vestea cã fiica lui era îndrãgostitã, Saul
le-a spus cã bucuros îºi va da copila de soþie tînãrului, în speranþa
cã va gãsi astfel pretextul sã-l piardã. Primesc - ºi-a zis el - ca
fata mea sã devinã soþia lui David, cînd îmi va aduce 100 de
prepuþuri de ale Filistenilor. Dacã-ºi propune sã dobîndeascã o
Pag. 194

rãsplatã aºa de mare ºi þine cu orice preþ sã cucereascã gloria

printr-o ispravã primejdioasã ºi de necrezut, el este decis sã se
grãbeascã ºi sã treacã la înfãptuirea ei. Dar atunci filistenii îl vor
ucide, îndeplinind întocmai planul meu în privinþa lui. Astfel voi
scãpa lesne de el fãrã sã-l fi atins mãcar cu mîna! A poruncit deci
slujitorilor sãi sã afle de la David ce intenþii avea în privinþa
cãsãtoriei cu fiica lui. Aceºtia au început prin a-i spune cã însuºi
regele Saul ºi întregul popor îl înconjoarã cu dragostea lor, cel
dintîi arãtîndu-se gata sã i-o dea de soþie pe propria-i fiicã. David
le-a rãspuns astfel: Oare vi se pare vouã uºor lucru a fi ginerele
regelui? Mie nu mi se pare deloc aºa, mai ales cã sînt un om
simplu, lipsit de glorie ºi onoruri! Cînd slujitorii i-au reprodus
rãspunsul lui David, Saul le-a zis: Vestiþi-l cã n-am nevoie de
zestre sau de bani, cãci asta ar însemna sã-mi vînd fata - ºi nu s-o
vãd la casa ei, ci mai degrabã de un ginere înzestrat cu vitejie ºi
cu toate virtuþile deþinute de el cu prisosinþã. La cãsãtoria fiicei
mele nu vreau sã-mi aducã nici aur, nici argint pe care sã le ia din
averea pãrinteascã, ci numai ºi numai rãzbunarea revãrsatã asupra
filistenilor, ca ºi 100 de prepuþuri de ale lor. Nu mi se poate face
un dar mai minunat ºi mai preþios decît acesta ºi mult mai pe
placul fiicei mele, decît îndãtinata zestre ar fi aceastã cãsãtorie cu
un bãrbat care sã-i aducã strãlucita dovadã a victoriei lui asupra
vrãjmaºilor!
3. Cînd i-a fost dat sã audã asemenea vorbe, David s-a bucurat
nespus de mult cã Saul dorea într-adevãr o atît de strînsã înrudire
cu el. Mai înainte de a þine seama ori de a chibzui în sinea lui
dacã poate sã îndeplineascã sau nu condiþia impusã, s-a nãpustit
numaidecît cu soþii lui de arme asupra vrãjmaºilor, punîndu-se pe
treabã ca sã ducã la îndeplinire înþelegerea privitoare la încheierea
nunþii. Dar cum Dumnezeu fãcea ca pentru David toate lucrurile
sã parã uºoare ºi posibile, el a ucis o mulþime de duºmani, la 100
dintre ei le-a tãiat prepuþurile, aducîndu-le la rege, ºi în schimbul
lor, potrivit convenþiei, i-a cerut mîna fiicei sale. Fiindcã nu mai
avea ce sã mai invoce, ca sã nu-ºi þinã cuvîntul, cãci ar fi fost
ruºinos sã parã un mincinos sau nunta pusã la cale sã se
dovedeascã o cursã întinsã lui David, pentru ca printr-o misiune
primejdioasã sã-i curme viaþa, Saul i-a dat în cãsãtorie pe fiica
lui, Mical.

Capitolul 11

1. Totuºi Saul n-avea cum sã se potoleascã pentru multã

vreme. Cînd însã a vãzut cã David le era tare drag ºi lui
Dumnezeu, ºi mulþimii, a tremurat pentru propria sa soartã.
Deoarece nu putea sã-ºi ascundã frica pricinuitã de lucruri mari,
precum domnia ºi viaþa, pierderea uneia dintre ele însemnînd o
mare nenorocire, în mintea lui Saul a încolþit gîndul de a-l ucide
pe David ºi le-a încredinþat fiului sãu Ionatan ºi slujitorilor sãi cei
mai credincioºi sarcina de a-l înlãtura. Ionatan s-a minunat cã
tatãl sãu ºi-a schimbat dintr-odatã simþãmintele faþã de David,
încît, dupã ce mai înainte îi arãtase atîta bunãvoinþã, voia acuma
nu numai sã-l rãneascã uºor, ci sã-l ucidã de-a dreptul. Fiindcã îl
 Pag. 195

iubea pe tînãr ºi-l preþuia mult pentru virtuþile sale, i-a dezvãluit
tainicele intenþii ale pãrintelui sãu, sfãtuindu-l prieteneºte sã se
fereascã ºi sã nu se arate la faþã a doua zi. Ba dorea ca între timp
sã se ducã la tatãl lui, ºi sub pretextul de a-i da bineþe, sã se
foloseascã de prilejul de a vorbi cu el despre soarta lui David.
Dupã ce afla motivul sumbrei porniri, el voia sã-i micºoreze
însemnãtatea, fiindcã nu se cãdea ca, de dragul lui, sã împingã la
pierzanie un om care a adus multe binefaceri poporului ºi regelui
prin meritele sale strãlucite, ci mai degrabã sã-i acorde iertarea,
oricît de gravã i-ar fi fost greºeala. Abia dupã aceea urma sã-i
dezvãluie propriului prieten intenþia tatãlui sãu. Aºadar, David a
dat ascultare sfatului sãu bun, cãutînd sã rãmînã ascuns privirilor
regelui.
2. În ziua urmãtoare, Ionatan s-a dus la Saul, ºi gãsindu-l vesel
ºi bine dispus, a început sã discute cu el despre David: Tatã, prin
care pãcat mare sau mic socoþi cã s-a fãcut vinovat faþã de tine
David, încît ai luat hotãrîrea sã-l ucizi pe acest bãrbat care a fãcut
doar lucruri pentru binele tãu ºi a pricinuit o grea înfrîngere
filistenilor? Oare n-a scãpat el poporul evreu de înjosirea ºi
batjocura îndurate vreme de 40 de zile ºi a fost singurul care a
îndrãznit, la provocarea duºmanului, sã porneascã lupta în doi,
aducînd apoi atîtea capete de duºmani cîte i-au fost cerute pentru
a primi drept rãsplatã mîna surorii mele, astfel cã acum moartea
lui ar fi pentru noi un prilej de doliu amarnic, nu numai pentru
propria-i vitejie, ci ºi pentru strînsa noastrã înrudire? Prin
moartea lui ar îndura o mare nedreptate ºi fiica ta, hãrãzitã
vãduviei mai înainte de a fi zãmislit copii de pe urma legãturilor
sale conjugale. Chibzuieºte la aceste lucruri ºi aratã-te îngãduitor,
fãrã a pricinui nici un rãu bãrbatului care ne-a adus tuturora mari
foloase, iar pe tine te-a vindecat, atunci cînd a alungat duhurile
rele ce te bîntuiau, redînd sufletului tãu liniºtea, iar pe duºmanii
noºtri i-a tras la rãspundere. De altfel, ar fi urît din partea ta sã
dai totul uitãrii! Prin aceste vorbe, Ionatan l-a înduplecat pe Saul,
care l-a asigurat pe fiul sãu prin jurãmînt cã nu-i va face nici un
rãu lui David. Mînia ºi teama lui au fost îndepãrtate prin dreapta
lui apãrare. Ionatan l-a chemat la el pe David, i-a dezvãluit
binefãcãtoarea schimbare a purtãrii tatãlui sãu, conducîndu-l pînã
la el. Iar David a rãmas alãturi de rege, ca mai înainte.
3. Tocmai la vremea aceea, cînd filistenii ºi-au pornit iarãºi
trupele împotriva evreilor, David a fost trimis de Saul în fruntea
unei oºti sã se rãzboiascã cu aceºtia. El le-a pricinuit pierderi
mari ºi s-a întors victorios la regele sãu. Totuºi Saul nu l-a primit
aºa cum s-ar fi aºteptat dupã o asemenea izbîndã, pãrînd mai
degrabã supãrat de succesele lui militare, ca ºi cum ele ar fi
însemnat o primejdie pentru domnia lui. Cînd l-au invadat din nou
duhurile rele ºi i-au tulburat sufletul, l-a chemat în încãperea
unde zãcea pe David, poruncindu-i sã-i cînte din lirã, în vreme ce
el însuºi þinea în mînã o suliþã. În timp ce acesta îi îndeplinea
porunca, Saul ºi-a zvîrlit suliþa asupra lui. Prevãzîndu-i
traiectoria, David s-a ferit din calea ei ºi s-a refugiat în casa lui,
unde a rãmas o zi întreagã.
4. Regele a trimis niºte pîndari care sã-l pãzeascã pe David
Pag. 196

pînã în zorii zilei, pentru ca acesta sã nu fugã ºi sã se ascundã,

fiindcã dorea sã-l dea în judecatã ºi sã-l condamne la moarte. Dar
Mical, soþia lui David ºi fiica regelui, care a ghicit planul tatãlui
sãu, ºovãind între teamã ºi speranþã, fiindcã era îngrijoratã ºi de
soarta ei ºi nu putea sã trãiascã fãrã David, s-a dus la soþul ei ºi
i-a zis urmãtoarele: Ai grijã ca soarele sã nu te mai gãseascã
dimineaþã aici, cãci altfel nu vei mai avea parte de lumina lui
de-acum încolo. Fugi de acasã, atîta vreme cît te ocroteºte bezna
nopþii, ºi dea Domnul ca ea sã se îndeseascã. Aflã cã odatã
încãput pe mîinile lui, tatãl meu te va sorti pieirii! Ea l-a lãsat sã
fugã pe fereastrã, scãpîndu-l astfel de primejdie. Apoi i-a aºternut
patul ca pentru un om bolnav, iar sub cuverturã a pus ficatul unei
capre. Cînd propriu-i pãrinte ºi-a trimis oamenii dupã David în
zorii zilei, Mical le-a spus cã el se zbuciumase o noapte întreagã,
a arãtat celor de faþã patul acoperit, ºi prin zvîcniturile ficatului
de caprã care mi º ca cu v er t u r a, i-a fãcut sã creadã lesne cã
dedesubt zãcea David abia trãgîndu-ºi suflarea. Vestea cã David
se îmbolnãvise în timpul nopþii a fost adusã de slujitori lui Saul,
care le-a dat porunca sã-l aducã aºa bolnav cum era, fiindcã voia
sã-l ucidã. Solii s-au reîntors ºi cînd au dezvelit patul,
descoperind ºiretlicul pus la cale de soþia lui David, i-au adus
regelui ºtirea aceasta. Saul ºi-a mustrat copila cã l-a salvat pe
duºmanul sãu ºi cã ºi-a p ãcãl i t p ãr i n t el e. D ar ea ºi-a gãsit
urmãtoarea scuzã, demnã de a fi crezutã. A spus cã David ar fi
ameninþat-o cu moartea ºi cã numai frica a împins-o sã cedeze,
spre a scãpa cu viaþã. Se cuvenea aºadar iertarea, fiindcã fãcuse
totul cu de-a sila - ºi nu de bunãvoie. Apoi a adãugat: Nu cred cã
þii la uciderea duºmanului tãu mai mult decît la viaþa mea! Saul
ºi-a iertat atunci fiica. Dar David a fugit ºi s-a îndreptat spre
Armatha, la prorocul Samuel, cãruia i-a înfãþiºat cursele ºi cã
puþin a lipsit ca el sã fie strãpuns de suliþa lui Saul, deºi nu-i
pricinuise nici un rãu ºi nu se dovedise vreodatã laº în faþa
vrãjmaºilor, avînd mereu noroc în luptã, mulþumitã sprijinului dat
de Dumnezeu. Ori, tocmai acesta era motivul pentru care Saul îl
ura atît de mult pe David.
5. Cînd a aflat cît de nedrept a fost regele cu David, prorocul
a pãrãsit Armatha, plecînd împreunã cu David spre lãcaºul
denumit Galbaath, unde a rãmas cîtãva vreme. De îndatã ce a
primit vestea cã David se aciuase în preajma prorocului, a trimis
oameni bine înarmaþi, dîndu-le porunca sã-l prindã ºi sã-l aducã
la el. Cînd aceºtia au ajuns la Samuel ºi au întîlnit ceata lui de
proroci, S-a pogorît Duhul Domnului asupra lor ºi au început sã
proroceascã la rîndul lor. Auzind ce s-a întîmplat cu ei, Saul a
trimis alþi soli sã-l prindã pe David, iar cînd ºi aceºtia au avut
soarta celor dintîi, a mînat alþii pe urmele lor. Dar ºi al 3-lea rînd
de soli s-a apucat sã proroceascã; astfel cã plin de mînie, a plecat
el însuºi într-acolo. Dupã ce a sosit aproape de locul acela,
Samuel, mai înainte de a da ochi cu el, l-a fãcut sã rosteascã
prorociri. Odatã ajuns în preajma lui Samuel, Saul a fost atît de
pãtruns de Duhul Domnului încît ºi-a pierdut stãpînirea de sine.
El s-a dezbrãcat de haine ºi aºa a stat toatã ziua ºi noaptea
întreagã, întins pe pãmînt, sub privirile lui Samuel ºi ale lui
 Pag. 197

David.
6. De acolo, David s-a dus la Ionatan, fiul lui Saul, cãruia i s-a
plîns de capcanele întinse de tatãl sãu, zicînd cã propriu-i pãrinte
þine cu orice preþ sã-l ucidã, în pofida faptului cã nu l-a
nedreptãþit ºi nu i-a greºit cu nimic. Ionatan l-a rugat sã nu dea
ascultare bãnuielilor sale, nici calomniilor altora, orice ar cuteza
aceºtia sã susþinã, ci sã aibã nãdejde ºi încredere numai în el: tatãl
sãu nu urzeºte asemenea planuri ucigaºe împotriva lui. Cãci altfel
acesta i le-ar fi dezvãluit numaidecît ºi ei s-ar fi sfãtuit împreunã,
pentru ca toate sã fie fãcute de comun acord. David s-a jurat cã
aºa va proceda ºi l-a rugat sã se gîndeascã mai degrabã la salvarea
lui decît sã se îndoiascã de adevãrul vorbelor sale ºi sã creadã cã
toate au fost aievea, de-abia dupã ce va vedea sau va auzi cã s-a
stins din viaþã. David a adãugat cã de aceea pãrintele sãu nu vrea
sã-i destãinuie nimic, tocmai fiindcã prieteneasca-i înclinare spre
el îi era cunoscutã.
7. Convins în acest fel de adevãratele intenþii ale lui Saul,
Ionatan s-a posomorît ºi l-a întrebat ce anume vrea sã facã pentru
el. David i-a zis: Eu ºtiu cã tu îmi îndeplineºti bucuros toate
rugãminþile mele. Mîine este lunã nouã ºi în aceastã zi datina cere
sã iau masa împreunã cu regele meu. În cazul cînd socoteºti cã e
bine, aº pleca din oraº ºi m-aº ascunde la þarã. De întreabã cumva
de mine, spune-i regelui cã m-am îndreptat spre Betleem, oraºul
de baºtinã, pentru cã seminþia mea celebreazã mare sãrbãtoare,
avînd dezlegarea ta sã fac acest lucru. Dacã însã, aºa cum se
obiºnuieºte atunci cînd un prieten îþi pleacã într-o cãlãtorie, Saul
îmi va ura drum bun, poþi sã înþelegi din asta cã nu are faþã de
mine planuri viclene sau duºmãnoase. Simplul fapt cã rãspunsul
lui va suna altfel, poate sã fie dovada cã urzeºte ceva împotriva
mea. Atunci tu îmi vei dezvãlui vrerea tatãlui tãu, pe de-o parte
din milã, pe de altã parte, din prietenia pe care þi-o port ºi pe care
tu, ca stãpîn al meu, ai arãtat-o slugii tale. Dacã însã gãseºti cã
am vreo vinã, ucide-mã tu însuþi, luînd-o înaintea pãrintelui tãu!
8. Profund miºcat de ultimele sale cuvinte, Ionatan i-a promis
lui David sã-i îndeplineascã cererile, ºi dacã tatãl sãu se va arãta
crud ºi duºmãnos, va veni sã-i dea de veste. Ca sã-i cîºtige
încrederea, l-a dus într-un loc liber ºi curat, întãrind printr-un
jurãmînt legãmîntul cã nu se va da în lãturi de la nimic pentru
izbãvirea lui David. El i-a zis apoi: Pe cel despre care ºtii tu cã
este mare ºi pretutindeni de faþã, pe cunoscãtorul gîndurilor mele
mai înainte ca ele sã fie rostite, pe Dumnezeu Îl chem drept
chezaº al înþelegerii încheiate cu tine, cã voi continua sã iscodesc
în fel ºi chip voinþa tatãlui meu în privinþa ta, pînã ce voi afla
dacã în mintea lui se ascunde vreu n g î n d n es ãn ãt o s . O rice
descoperire a mea o voi da în vileag ºi nu þi-o voi ascunde, fie cã
e un lucru bun, fie cã e unul rãu. Domnul cunoaºte faptul cã-L
rog întruna sã þi Se arate binevoitor în toate privinþele. Întrucît
este acum de partea ta, El nu te va pãrãsi nici în viitor ºi o va face
chiar dacã tatãl meu sau eu însumi ne vom împotrivi din rãsputeri.
Graveazã-þi în amintire acest legãmînt, ºi dacã voi muri cumva,
îngrijeºte-te de copiii mei, rãsplãtind astfel ceea ce îmi datorezi!
Dupã rostirea jurãmîntului, Ionatan i-a poruncit lui David sã se
Pag. 198

as cu n d ã p e c î m p , î n l o c u l u n d e o b i º n u i a s ã- º i d es f 㺠o ar e
exerciþiile corporale. De îndatã ce a aflat intenþia tatãlui sãu, el va
veni acolo însoþit numai de un bãiat. Dacã însã, dupã ce am
slobozit spre þintã 3 sãgeþi, voi cere bãiatului sã mi le aducã, ele
aflîndu-se chiar în faþa lui, atunci poþi fi sigur cã nu te pîndeºte
nici un rãu din partea tatãlui meu. Dacã mã vei auzi rostind
cuvinte potrivnice acestora, aºteaptã-te la potrivnicia regelui. ªi
într-un caz, ºi în altul, mã voi îngriji de siguranþa ta, ca sã nu
pãþeºti nici un rãu. Cînd vor veni ºi pentru tine vremuri mai bune,
aminteºte-þi de aceasta ºi revarsã grija ta asupra copiilor mei!
Dupã ce a primit asigurãrile lui Ionatan, David s-a îndreptat spre
locul asupra cãruia conveniserã mai înainte.
9. În ziua urmãtoare, cînd era lunã nouã, dupã ce ºi-a fãcut
purificarea cerutã de datinã, regele a venit la masã. Deoarece la
dreapta lui s-a aºezat Ionatan, iar la stînga, comandantul oºtilor
sale, Abener. Vãzînd cã locul lui David rãmãsese gol, Saul a
pãstrat deocamdatã tãcerea, convins cã acesta nu se curãþase de pe
urma legãturii cu propria-i soþie. Dar cînd el nu ºi-a ocupat locul
nici a 2-a zi dupã luna nouã, Saul l-a întrebat pe fiul sãu Ionatan,
de ce fiul lui Iese a lipsit de la masã atît ieri, cît ºi azi. Ionatan i-a
rãspuns, cã potrivit unei înþelegeri ºi primindu-i încuviinþarea,
David s-a dus în oraºul sãu de baºtinã, unde seminþia lui celebra
o sãrbãtoare, fiind invitat ºi el acolo. Dacã-mi dai dezlegarea - a
mai spus el - m-aº duce ºi eu pînã la el, fiindcã ºtii cît îmi este el
de drag! Astfel voia Ionatan sã afle cît de pornit era tatãl sãu
împotriva lui David ºi sã cunoascã hotãrîrea pe care a luat-o în
ceea ce-l privea. Saul nu ºi-a mai stãpînit mînia ºi l-a împroºcat
cu ocãri, numindu-l fiu de fugar ºi duºmanul sãu ºi i-a zis cã era
cirac ºi complice al lui David. El o batjocoreºte ºi pe mama lui
dacã gîndeºte în felul acesta ºi nu recunoaºte faptul cã atîta timp
cît mai este în viaþã David, domnia lui i se pare nesigurã. Sã-l
aducã aºadar degrabã - a adãugat el - ca sã primeascã binemeritata
condamnare! Cînd însã Ionatan l-a întrebat ce pãcat comisese
David încît era atît de pornit împotriva lui, nu s-a mai mãrginit
sã-ºi dea în vileag mînia numai prin vorbe ºi blesteme, ci ºi-a
înºfãcat suliþa ºi a aþintit-o asupra lui Ionatan, hãrãzindu-l pieirii.
Nu ºi-a adus gîndul la îndeplinire fiindcã l-au oprit prietenii s-o
facã. În schimb, fiul sãu nu s-a mai putut îndoi de ura cu care
Saul îl urmãrea pe David ºi de hotãrîrea lui de a-l ucide; puþin a
lipsit sã-ºi omoare fiul cu mîna lui din pricina lui David.
10. Atunci fiul regelui s-a ridicat de la masã, fiindcã din
pricina mîhnirii nu s-a mai putut atinge de bucate. Noaptea ºi-a
petrecut-o rãmînînd treaz ºi cu ochii scãldaþi în lacrimi, fiindcã
nu numai viaþa lui era în primejdie, ci ºi David pãrea sortit sã
moarã. Dis de dimineaþã s-a dus pe cîmpul din faþa oraºului,
chipurile, pentru a-ºi face zilnicele exerciþii, în realitate, pentru
a-i dezvãlui lui David simþãmintele tatãlui sãu faþã de el, aºa cum
fusese înþelegerea lor. Dupã ce a fãcut tot ceea ce conveniserã mai
dinainte, l-a trimis în oraº pe copilul care îl însoþea, apoi s-a dus
sã-l întîlneascã pe David ºi sã stea de vorbã cu el în singurãtate.
De îndatã ce l-a zãrit, David a îngenuncheat la picioarele lui ºi l-a
numit salvatorul vieþii sale. Dar Ionatan i-a poruncit sã se scoale,
 Pag. 199

ºi-au încolãcit braþele în jurul gîtului, s-au sãrutat multã vreme,

apoi ºi-au cãinat printre lacrimi soarta ºi faptul cã la vîrsta lor
prietenia le era prigonitã de urã, viitoarea despãrþire ºi distanþele
dintre ei pãrîndu-li-se puþin deosebite de moartea însãºi. Cînd
tristeþea li s-a mai potolit, s-au încurajat unul pe altul, ºi fiecare
jurînd credinþã celuilalt, s-au despãrþit în cele din urmã.

Capitolul 12

1. Fugind de rege ºi de ameninþarea lui cu moartea, David a

sosit în oraºul Naba, la preotul Abimelec, care s-a mirat cînd l-a
vãzut cã venise singur, fãrã prieteni ºi slujitori, ºi a fost dornic sã
ºtie de ce venise neînsoþit de nimeni. David i-a rãspuns cã regele
i-a încredinþat o tainicã misiune, a cãrei îndeplinire excludea orice
însoþitor. Se înþelesese cu slujitorul sãu sã-ºi dea întîlnire în locul
acela. Apoi l-a rugat sã-i dea provizii de drum, în schimbul cãrora
urma sã-i facã un serviciu prietenesc ºi sã-i acorde sprijinul sãu.
Dupã obþinerea merindelor, i-a cerut ºi niºte arme pe care le avea
la îndemînã, sabie sau suliþã. Întîmplãtor de faþã era ºi o slugã a
lui Saul, de obîrºie sirianã, care se numea Doec ºi pãºtea catîrii
regelui. Preotul i-a spus cã nu avea nici o armã, în afarã de sabia
l u i G o l i at , ca r e f u s e s e î n ch i n at ã D o mn u l u i d u p ã u ci d er ea
filisteanului.
2. David a luat cu el aceastã sabie ºi a fugit dincolo de
þinuturile stãpînite de evrei, în oraºul filistenilor, Gitta, unde
domnea Anchus. Oamenii de casã ai regelui l-au recunoscut ºi
l-au vestit cã la ei se aflã David, cel care rãpusese atîtea mii de
filisteni. Temîndu-se sã nu fie ucis de rege ºi sã se expunã ºi aici
primejdiei din cauza cãreia fugise de Saul, David s-a prefãcut
nebun ºi apucat, a lãsat sã-i curgã balele pe barbã ºi s-a dedat la
alte nãzdrãvãnii ale smintiþilor, ca sã-l convingã pe regele
gittenilor cã nu-ºi mai stãpînea cugetul. Acesta s-a supãrat pe
oamenii sãi de casã, pentru cã i-au adus pe cap un om care-ºi
pierduse minþile, dîndu-le porunca sã-l alunge pe David cît mai
repede.
3. Aºa a scãpat David teafãr din Gitta ºi s-a dus la seminþia lui
Iuda. Aici s-a adãpostit într-o peºterã din apropierea oraºului
Adullama, trimiþînd la fraþii lui soli care sã-i vesteascã unde se
aflã acum. Aceºtia au venit la el împreunã cu toate conºtiinþele lor
ºi cu mulþi alþii care erau strîmtoraþi sau se temeau de regele Saul,
revãrsîndu-se în jurul lui, dispuºi sã îndeplineascã orice porunci
le-ar fi dat el. Numãrul tuturor se ridica la vreo 400. Îmbãrbãtat
de convingerea cã ei se vor înmulþi ºi vor veni noi ajutoare, David
a pãrãsit acest loc ºi s-a dus la regele moabiþilor, rugîndu-l sã-i
gãzduiascã pãrinþii în þara lui ºi sã-i ocroteascã, pînã ce i se va
limpezi situaþia. El i-a încuviinþat cererea ºi pãrinþii lui David
s-au bucurat de multã cinste atîta vreme cît au stat la curtea lui.
4. La porunca prorocului, David a plecat din deºert ºi a venit
sã locuiascã în þinutul sortit seminþiei lui Iuda, ºi supunîndu-se
ordinului primit, s-a oprit în oraºul Sara. La auzul veºtii cã David
fusese vãzut însoþit de o ceatã numeroasã, au sporit teama ºi
neliniºtea lui Saul. ªtiind cã era un bãrbat viteaz ºi cutezãtor,
Pag. 200

bãnuia cã uneltea împotriva lui o faptã deosebitã, care sã-i aducã

numai jale ºi necaz. ªi-a strîns laolaltã prietenii, conducãtorii de
oºti, precum ºi întreaga seminþie din care fãcea parte, pe muntele
unde îºi avea reºedinþa, ºi oprindu-se în locul care se numea
Arura, înconjurat de mulþi curteni ºi de garda lui de corp, le-a
spus urmãtoarele: Bãrbaþi din propria mea seminþie, cred cã mai
þineþi minte binefacerile aduse de mine, ogoarele peste care v-am
fãcut stãpîni, funcþiile ºi onorurile pe care vi le-am împãrþit! Vã
întreb acum dacã nu aºteptaþi daruri ºi mai mari din partea fiului
lui Iese, întrucît am auzit cã toþi tindeþi spre el, de vreme ce
p r o p r i u l meu f i u s e s t r ãd u i eº t e din rãsputeri sã-l sprijine,
convingîndu-vã ºi pe voi sã-l susþineþi. Nu mi-e strãin legãmîntul
pecetluit prin jurãmînt pe care l-a încheiat cu David, nici faptul
cã prin vorbã ºi faptã, îi favorizeazã uneltirile împotriva mea.
Totuºi voi nu vã sinchisiþi de nimic, ci aºteptaþi în liniºte ceea ce
urmeazã sã se întîmple! Cînd regele a tãcut ºi nici unul dintre
oamenii de faþã nu i-a dat vreun rãspuns, sirianul Doec, pãzitorul
turmelor de catîri, a spus cã a vãzut cum David a venit în oraºul
Naba, la Marele Preot Abimelec, ca sã-i prezicã ce-l aºtepta în
viitor, primind de la el provizii de drum, sabia lui Goliat, precum
ºi cãlãuze sigure pînã la þinta cãlãtoriei sale.
5. Saul l-a chemat atunci pe Marele Preot, împreunã cu
întreaga lui familie, ºi i-a vorbit astfel: Ce rãu sau nedreptate
þi-am pricinuit pentru ca tu sã-l primeºti cu braþele deschise pe
fiul lui Iese, care îmi sapã domnia, înzestrîndu-l apoi cu provizii
ºi cu arme? De ce i-ai rostit preziceri privitoare la viitor? Sau n-ai
aflat cã el a fugit de la mine ºi cã-mi urãºte casa? Marele Preot
n-a tãgãduit faptul cã a fãcut daruri ºi a recunoscut deschis cã ºi-a
ajutat oaspetele, dar nu spre a-i fi pe placul lui David, ci de
dragul regelui. El i-a zis: N-am ºtiut deloc cã þi-a devenit duºman,
ci l-am socotit drept slujitorul cel mai credincios ºi comandantul
tãu peste 1.000 de oºteni, chiar mai mult decît atît: ca pe un
ginere al regelui ºi o rudã apropiatã! Cãci oamenii obiºnuiesc sã
a c o r d e as emen ea d i s t i n cþ i i n u u n o r d u º man i , c i c e l o r m a i
binevoitori ºi mai demni de încredere. De altfel, nu rostesc acum
pentru prima oarã preziceri, cãci am fãcut adesea acest lucru ºi
mai înainte, ºi în alte locuri. Deoarece mi-a zis cã a plecat în mare
grabã într-o misiune încredinþatã de tine, dacã nu i-aº fi dat ceea
ce îºi dorea, ar fi însemnat cã te refuz mai degrabã pe tine, decît
pe el. Nu trebuie sã-þi faci o pãrere greºitã despre mine sau pentru
cã aflu abia acum de uneltirile lui David, sã mã suspectezi, dupã
cum se pare, de prietenie faþã de el. Cãci aceastã simpatie am
arãtat-o faþã de prietenul, ginerele ºi comandantul tãu peste 1.000
de oºteni, nu faþã de vrãjmaº!
6. Spusele Marelui Preot nu l-au convins însã pe Saul, a cãrui
teamã era atît de mare, încît n-a vrut sã aibã încredere nici mãcar
în niºte scuze cinstite. El a poruncit oºtenilor înarmaþi din
preajma lui sã-l ucidã pe Abimelec, împreunã cu întreaga lui
familie. Dar fiindcã aceºtia n-au cutezat sã-ºi ridice mîna asupra
Marelui Preot, temîndu-se mai degrabã de jignirea adusã lui
Dumnezeu decît de nesupunerea faþã de rege, Saul i-a poruncit lui
Doec sã fie el cãlãul. Împreunã cu alþi ticãloºi de teapa lui, el l-a
 Pag. 201

ucis pe Abimelec ºi pe toate rudele sale. Întregul lor numãr se

r i d i ca l a 3 8 5 d e o amen i . S a u l º i - a t r i m i s z b i r i i î n c e t a t e a
preoþeascã Naba, ca sã-i treacã prin ascuþiºul sãbiei pe toþi
locuitorii, fãrã sã cruþe nici femeile, nici copiii, nici pe cei de altã
vîrstã, apoi sã dea foc oraºului. A scãpat cu viaþã un singur fiu al
lui Abimelec, numit Abiatar. Aºa s-a îndeplinit ceea ce-i prezisese
odinioarã Dumnezeu Marelui Preot Eli, cã datoritã nelegiuirii
ambilor fii, urmaºii lui vor pieri în întregime.
7. Crîncena faptã sãvîrºitã de regele Saul, care a cãsãpit o
întreagã familie sacerdotalã, fãrã sã aibã milã de vîrsta fragedã
sau respect faþ ã d e b ãt r î n i , ca º i n i mi ci r ea cet ãþii alese de
Dumnezeu sã fie patria ºi ºcoala preoþilor ºi a prorocilor, îngãduie
tuturor sã înþeleagã ºi sã pãtrundã firea omeneascã. Atîta timp cît
duc o viaþã domesticã ºi nu sînt rãsfãþaþi de noroc, fiindcã nu pot
sã-ºi asculte înclinarea naturalã ºi nu cuteazã sã acþioneze dupã
bunul lor plac, oamenii sînt buni ºi cumpãtaþi ºi nu urmãresc
altceva decît dreptatea, punîndu-ºi tot sufletul ºi dîndu-ºi întreaga
ostenealã. Atunci ei sînt pe deplin convinºi cã Dumnezeu ia parte
la toate faptele îndeplinite de oameni în timpul vieþii lor ºi nu
numai cã le vede realizãrile, ci le cunoºtea dinainte gîndurile,
ducînd la îndeplinirea acestora. Cînd însã au dobîndit puterea ºi
cinstirea, ei se leapãdã de toate datinile ºi obiceiurile proprii, îºi
scot masca, aidoma actorilor aflaþi pe scenã, spre a-ºi dovedi
îndrãzneala, aroganþa ºi dispreþul faþã de tradiþiile omeneºti ºi
divine. Cu toate cã ceea ce li s-ar potrivi cel mai mult ar fi sã
tindã spre evlavie ºi dreptate, de vreme ce sînt cei mai expuºi
invidiei, întrucît gîndurile ºi isprãvile lor sînt în atenþia tuturora,
ei se poartã atunci în toate privinþele în chip sfidãtor, ca ºi cum
Dumnezeu i-ar fi pierdut din vedere, ba chiar Se sperie de puterea
lor. Dacã se tem, fiindcã au auzit un zvon, dacã urãsc, fiindcã aºa
li s-a nãzãrit, sau dimpotrivã, iubesc fãrã rost, li se pare cã asta
trebuie sã fie în mod sigur ºi aievea pe placul oamenilor ºi al lui
Dumnezeu. Dar la viitor nu se gîndesc ºi cinstesc mai întîi pe cei
ce s-au ostenit mult pentru ei, ca mai tîrziu sã-i pizmuiascã. Pe
bãrbatul care a fost înaintat la un rang foarte înalt, dupã aceea ei
nu numai cã-l deposedeazã de tot, ci atenteazã chiar ºi la viaþa lui,
atribuindu-i crime atît de mari, încît îþi vine greu sã le crezi.
Condamnãrile nu se dau pentru nelegiuiri demne de a fi pedepsite,
ci pentru clevetiri ºi denunþuri scutite de o cercetare prealabilã,
iar ele se abat nu asupra celor care le meritã cu prisosinþã, ci
asupra celor care nu pot scãpa de moarte. Toate acestea au fost
confirmate de cãtre Saul, fiul lui Chiº, primul rege al evreilor
dupã ce s-a încheiat dominaþia aleºilor ºi cîrmuirea Judecãtorilor,
cel care a ucis 300 de preoþi ºi de proroci, apoi le-a distrus din
temelii cetatea, lipsind templul Domnului de sacrificatori ºi
prezicãtori, fãrã sã le cruþe oraºul de baºtinã, unde s-ar fi putut
forma urmaºii lor.
8. Dar Abiatar, fiul lui Abimelec, singurul care a scãpat teafãr
din familia preoþeascã masacratã de Saul, a fugit la David,
vestindu-i nenorocirea ce s-a abãtut peste toþi ai sãi ºi mai ales cã
ºi-a pierdut tatãl. Gazda i-a spus cã atunci cînd l-a vãzut pe Doec,
nu s-a îndoit cã el punea ceva la cale. Numaidecît i s-a trezit
Pag. 202

bãnuiala cã el era pricina nenorocirilor sale. Apoi i-a cerut lui

Abiatar sã rãmînã la el, fiindcã nu se putea ascunde nicãieri mai
bine decît acolo.

Capitolul 13

1. Aflînd între timp cã filistenii nãvãliserã în þinutul cillanilor

ºi-l pustiiserã, David s-a oferit sã porneascã cu oastea împotriva
lor dacã Dumnezeu, întrebat de proroc, îi va îngãdui ºi îi va
fãgãdui victoria. Deoarece Domnul i-a dat un rãspuns favorabil,
el s-a nãpustit cu tovarãºii sãi asupra filistenilor, a ucis pe mulþi
dintre aceºtia, alegîndu-se cu o pradã bogatã, dar a mai zãbovit la
cillani pînã ce aceºtia ºi-au adus în siguranþã recolta de la arie. De
popasul lui David a aflat ºi regele Saul. Expediþia pe care a
cutezat s-o întreprindã ºi succesul care a încununat-o nu puteau
sã rãmînã zãvorîte în þinutul unde se desfãºuraserã faptele, astfel
cã vestea s-a rãspîndit în lung ºi-n lat, ajungînd la urechile
tuturor, inclusiv ale regelui, împreunã cu numele acelui ce
obþinuse victoria. Saul s-a bucurat nespus cînd a auzit cã David
era la Cilla, convins cã Dumnezeu l-a dat pe mîna lui, fiindcã l-a
silit sã intre într-o cetate înzestratã cu ziduri, porþi ºi zãvoare. A
poruncit aºadar întregului popor sã-ºi îndrepte oastea împotriva
Cillei, sã-l prindã pe asediatul David ºi sã-l ucidã. Cînd a înþeles
cum stau lucrurile ºi Dumnezeu i-a dezvãluit cã cillanii îl vor
preda lui Saul dacã va rãmîne în mijlocul lor, David ºi-a luat cu
el cei 400 de oameni, îndreptîndu-se spre pustiul situat mai sus de
Enghedain. De îndatã ce a auzit cã David reuºise sã scape de
cillani, Saul a pornit rãzboiul împotriva lui.
2. De acolo, David a purces spre localitatea din þinutul Zif,
care se numea Cãina, adicã Cea nouã, unde Ionatan, fiul lui Saul,
s-a întîlnit cu el ºi l-a salutat. L-a îndemnat sã nu-ºi piardã
cumpãtul, ci sã-ºi punã speranþa în viitor, fãrã sã se încline în faþa
greutãþilor de acum. Cãci el va fi rege ºi toate trupele evreilor vor
ajunge sub comanda lui: asemenea þeluri înalte nu pot fi atinse
decît cu preþul unor mari eforturi. Apoi a jurat iarãºi cã atît cît va
trãi, el va pãstra cu sfinþenie credinþa ºi prietenia dintre ei,
luîndu-L pe Dumnezeu ca martor al legãmîntului, ºi a chemat
blestemul asupra lui dacã-ºi va încãlca învoiala. Dupã aceea,
Ionatan l-a pãrãsit, eliberîndu-l de teamã ºi de griji, ºi s-a întors
acasã. Ca sã-ºi atragã favoarea regelui, zifenii l-au anunþat pe
Saul cã David se aflã pe meleagurile lor ºi cã vor sã-l dea în mîna
lui de va binevoi sã vinã el însuºi: de îndatã ce zifenii ocupã
trecãtoarea, fugarul nu mai are scãpare. Regele i-a lãudat pentru
zelul lor, le-a mulþumit pentru cã i-au arãtat unde era duºmanul
sãu, fãgãduindu-le sã-ºi arate în curînd recunoºtinþa prin rãsplata
ce li se cuvenea, apoi ºi-a trimis zbirii sã-l caute pe David ºi sã
cutreiere pustiul. Le-a dat asigurarea cã-i va urma în curînd. Dar
zifenii s-au strãduit sã-l caute ºi sã-l prindã pe David înainte de
venirea regelui, ca sã-ºi asigure pretenþiile lor la recunoºtinþa
crãiascã nu numai pentru faptul cã l-au dat în vileag, ci mai ales
fiindcã l-au predat în mîinile lui. Intenþia lor a fost nedreaptã ºi
ticãloasã, cãci în pofida faptului cã nu-i ameninþa nici o primejdie
 Pag. 203

dacã nu l-ar fi denunþat pe David lui Saul, numai din dorinþa de

linguºire ºi rîvna de a obþine cîºtiguri de la rege, zifenii l-au
înfierat ºi au promis sã-l captureze pe bãrbatul îndrãgit de
Dumnezeu ºi condamnat fãrã vinã la moarte, deºi putea sã rãmînã
ascuns. Aflînd însã de la Dumnezeu vicleºugul plãnuit de zifeni
c u p r i l e j u l s o s i r i i r eg el u i , D av i d l e- a p ãr ãs i t þ i n u t u l p r i n
trecãtoarea lor, fugind spre o stîncã înaltã din pustia Maon.
3. Dar Saul s-a grãbit sã-l urmãreascã pe David. Înºtiinþat între
timp cã îºi gãsise scãparea prin trecãtoare, el s-a îndreptat spre
cealaltã parte a stîncii. Tocmai cînd îl hãrþuia pe David ºi era gata
sã punã mîna pe el, Saul a fost chemat sã se întoarcã, primind
vestea cã în teritoriul evreilor nãvãliserã din nou filistenii. A
fãcut aºadar cale întoarsã, mãrºãluind împotriva lor, cãci a socotit
cã era mult mai necesar sã le pedepseascã îndrãzneala, fãrã sã-ºi
lase þara la discreþia invadatorilor, decît sã-ºi hãituiascã un
duºman personal.
4. Aºa a scãpat David de primejdie cînd îºi pierduse orice
speranþã ºi s-a îndreptat iarãºi spre strîmtorile din Enghedain.
Dupã ce i-a respins pe filisteni, Saul a primit ºtirea cã David se
ascunsese în þinutul enghedainilor. A plecat într-acolo însoþit de
3.000 dintre ostaºii sãi cei mai destoinici. În timp ce se afla
departe de þinta doritã, regele a vãzut lîngã drum o peºterã adîncã
ºi scobitã, foarte întinsã ºi în lungime ºi în lãþime, înãuntrul
cãreia se ascunseserã, din întîmpl ar e, D av i d cu cei 400 de
însoþitori ai sãi. Deoarece natura îi cerea sã-ºi facã nevoile, Saul
a intrat de unul singur în peºterã. Zãrit de unul dintre soþii lui
David, acesta i-a spus cã l-a vãzut ºi cã sosise momentul sã-ºi
u cidã vrãjmaºul pe car e Du mn ezeu î l s co s es e î n cal ea l u i ,
sfãtuindu-l sã taie capul lui Saul ºi sã punã odatã capãt vieþii sale
rãtãcitoare, plinã de necazuri. David s-a sculat ºi i-a tãiat numai
poala hainei de deasupra, apoi s-a cãit, pãrîndu-i-se o faptã
nedreaptã sã-ºi omoare stãpînul pe care Domnul îl ridicase la
rangul regesc. Chiar dacã el venise cu gînduri ucigaºe, nu se
cuvenea sã se poarte aidoma lui. Dupã ce a ieºit Saul din peºterã,
David s-a grãbit sã-l ajungã din urmã ºi l-a strigat sã-i dea
ascultare. Cînd regele ºi-a întors privirea, David s-a aruncat cu
f aþ a l a p ãmî n t , cu m cerea datina în ch i n ãci u n i i , º i i - a s p u s
urmãtoarele: Rege, nu se cade sã-þi pleci urechile la calomniile
rãutãcioase ºi deºarte urzite pe seama celor demni de încrederea
ta, ºi sã te îndoieºti de cei pe care poþi sã-i numeºti prietenii tãi
cei mai buni, ci mai ales prin faptele propriu zise sã vezi cît de
mult þine fiecare la tine. Calomniile sînt amãgitoare, pe cînd toate
faptele scot la luminã bunele intenþii pe care le avem aievea. Cãci
vorbele rostesc în aceeaºi mãsurã ºi adevãrul ºi minciuna, pe cînd
faptele ne îngãduie sã privim în faþã sufletul gol. Din ele poþi sã
deduci cît de binevoitor sînt faþã de tine ºi de familia ta, ºi nu din
infamiile atribuite mie, pe care nici nu le-am conceput ºi nici nu
le-aº fi putut înfãptui. Cu toate acestea, îmi hãrþuieºti sufletul cu
îndîrjire, zi ºi noapte nu chibzuieºti la nimic altceva decît la felul
în care sã-mi iei viaþa ºi vai! Cît de nedrept eºti cu mine! Cum
de-ai putut sã cazi în marea g r eº eal ã d e- a f i convins cã eu
urmãresc sã te ucid? ªi cum nu-þi dovedeºti lipsa de evlavie faþã
Pag. 204

de Dumnezeu cîtã vreme îmi doreºti moartea, de parcã þi-aº fi

duºman, mie, omul care astãzi te-a cruþat, cînd putea prea bine sã
se rãzbune pe tine ºi sã te pedepseascã. Dacã aº fi dorit
î n t r- ad ev ãr p i ei rea ta, nu m-aº fi folosit de aceast ã o cazi e
favorabilã, nelãsîndu-te sã-mi scapi printre degete? Atunci cînd
þi-am tãiat poala de la hainã, puteam la fel de lesne sã-þi zbor
capul de pe umeri! Pentru a-ºi adeveri vorbele, David a arãtat
p o al a v eº mî n t u l u i , ap o i a ad ã u g a t : E u m - am ab þ i n u t d e l a
îndreptãþita mea rãzbunare; pe cînd tu nu te sfieºti deloc sã mã
urmãreºti cu neiertãtoarea ta urã! Fie ca Domnul sã Se pronunþe
în favoarea mea sau a ta ºi sã ne judece dupã purtarea fiecãruia!
Saul a rãmas înmãrmurit cînd ºi-a dat seama de primejdia prin
care trecuse, ºi înduioºat de cumpãtarea ºi nobleþea tînãrului, a
oftat adînc. David i-a urmat pilda ºi atunci el i-a spus: Sînt mai
îndreptãþit decît tine sã oftez! Mi-ai hãrãzit numai binele, pe cînd
eu þi-am pricinuit numai rãul. Ai dovedit azi cã în tine dãinuie
simþul de dreptate al strãbunilor noºtri, lãsînd sã rãmînã în viaþã
duºmanul capturat în pustietate. Acum recunosc cã domnia þi-e
sortitã de Dumnezeu ºi cã vei deþine puterea peste toþi evreii.
F ã g ã d u i e º t e - m i p r i n j u r ãmî n t cã n u - mi v ei s t î r p i n eamu l ,
amintindu-þi de nedreptãþile ce þi le-am fãcut, ºi nu vei grãbi
pieirea copiilor mei, cã-mi vei apãra ºi ocroti familia! David a
depus jurãmîntul cerut ºi l-a lãsat pe Saul sã plece spre casa lui,
iar el s-a reîntors la strungile din munþii Mastheron.
5. În vremea aceea a murit prorocul Samuel, bãrbat pe care
evreii l-au cinstit foarte mult. Aleasa lui virtute ºi preþuirea pe
care i-a arãtat-o poporul au reieºit din adînca jale a acestuia, ca
ºi din faptul cã la înmormîntare, funeraliile sale s-au desfãºurat
cu mare pompã. A fost îngropat în Armatha, locul sãu de baºtinã,
ºi mulþimea l-a deplîns multe zile în ºir, dar nu ca la un doliu
public pe care îl porþi dupã un strãin, ci ca ºi cum fiecare ar fi
pierdut o rudã apropiatã. Fusese fãcut de naturã sã fie nespus de
drept ºi de bun, fiind iubit de Dumnezeu tocmai pentru asta. Dupã
moartea Marelui Preot Eli, a cîrmuit singur poporul vreme de 12
ani ºi a mai trãit încã 18 ani sub domnia lui Saul.
6. Pe atunci, printre zifenii din oraºul Emma se numãra un om
bogat, cu numeroase turme. Avea la pãºunat 3.000 de oi ºi 1.000
de capre. David poruncise oamenilor sãi sã lase neatinse turmele
bogãtaºului ºi sã nu-l pãgubeascã, fie din lãcomie, fie constrînºi
de nevoie sau legãnaþi de iluzia cã vor rãmîne nedescoperiþi în
deºert. Datina mai veche a tuturor era sã nu aduci daune nimãnui,
însuºirea bunurilor unui strãin nefiind îngãduitã de Dumnezeu.
David îºi instruise astfel însoþitorii pentru cã trãgea nãdejdea sã
cîºtige bunãvoinþa unui om cumsecade ºi demn de grija ce i se
purta. Dar Nabal, cãci aºa se numea el, avea dimpotrivã, o fire
asprã, nãravuri rele ºi ducea un trai ursuz; în schimb, nevasta lui
era bunã, chibzuitã ºi frumoasã la chip. La vremea cî nd se
tundeau oile, David a trimis la acest Nabal pe 10 dintre oamenii
sãi, sã-l salute ºi sã-i ureze ca mulþi ani de acum încolo sã aibã
aceeaºi îndeletnicire. Apoi l-a rugat sã-i dea ceva din ceea ce îi
prisosea, fiindcã ºtia de la pãstorii sãi cã el cutreiera de multã
vreme deºertul, fãrã sã aducã daune, ci mai degrabã ocrotindu-i
 Pag. 205

ºi turmele, ºi paznicii lor. Nu va regreta mai tîrziu faptul cã i-a

dat ceva lui David. Dar cînd trimiºii sãi au ajuns la Nabal, acesta
le-a fãcut o primire neprietenoasã ºi morocãnoasã. El i-a întrebat
cine era de fapt David, ºi cînd a auzit cã-i fiul lui Iese, a rãspuns:
Atît de înfumuraþi au devenit robii evadaþi, purtîndu-se fãrã pic
de ruºine dupã ce au fugit de la stãpînii lor! Cînd aceste vorbe au
ajuns la urechile sale, David a fost cuprins de o furie nãprasnicã
ºi a poruncit ca 400 dintre oamenii sãi bine înarmaþi sã-l urmeze,
alþi 200 fiind lãsaþi sã pãzeascã bagajele, cãci numãrul celor
strînºi în jurul lui se ridica la 600, apoi a pornit împotriva lui
Nabal, dupã ce s-a jurat cã în aceeaºi noapte îi va prãda casa ºi
întreaga avuþie. David era foarte pornit împotriva lui nu numai
pentru cã Nabal se arãtase nerecunoscãtor, nedãruindu-i nimic,
deºi se purtase cu el atîta de frumos, ci fiindcã îl ºi batjocorise,
în pofida faptului cã nu-l jignise cu nimic.
7. Un rob dintre cei care pãzeau turmele lui Nabal a povestit
însã stãpînei sale, soþia acestuia, cã David, trimiþîndu-ºi oamenii
la soþul ei sã-i cearã o favoare, nu numai cã n-a obþinut de la el
meritata rãsplatã, ci a fost întîmpinat cu grele vorbe de ocarã, deºi
David fusese ocrotitorul turmelor ºi-ºi dovedise cu prisosinþã
bunãvoinþa. Aceastã faptã putea sã aducã ponoase stãpînului sãu.
De îndatã ce a primit vestea, Abigail, cãci acesta era numele ei,
a poruncit robului sã punã samarul pe spinarea asinei sale,
încãrcînd-o cu tot felul de daruri, ºi fãrã sã sufle nici un cuvînt
despre asta soþului ei a cãrui minte era ameþitã de bãuturã, a
plecat înaintea lui David. L-a întîlnit într-o trecãtoare a muntelui,
însoþit de 400 de oameni bine înarmaþi, mãrºãluind împotriva lui
Nabal. Cum a dat cu ochii de el, femeia a sãrit de pe spinarea
asinei ºi a cãzut cu faþa la pãmînt, în semn de închinãciune, ºi l-a
implorat pe David sã uite cuvintele lui Nabal: nimeni nu ignorã
cã numele i se potrivea de minune; fiindcã în limba ebraicã, Nabal
înseamnã nebunie. Ea s-a scuzat cã nu-l vãzuse pe nici unul dintre
s o l i i l u i , ap o i a a d ãu g at : Te r o g aº ad ar, s ã mã i er þ i º i s ã- I
mulþumeºti lui Dumnezeu cã te-a împiedicat sã-þi pãtezi mîinile
cu sînge omenesc. El Se va rãzbuna pe cei care îþi doresc rãul,
dacã tu vei rãmîne nepîngãrit de omor. Nenorocirea care îl pîndea
pe Nabal sã cadã pe creºtetul vrãjmaºilor tãi! Aratã-te binevoitor
cu mine ºi socoteºte cã sînt demne de tine darurile acestea, iar
mînia cu care îmi urmãreºti soþul ºi casa lui, alung-o de dragul
meu! Se cuvine ca tu sã fii îngãduitor ºi omenos, mai ales cã-þi
este hãrãzit sã domneºti! David i-a primit darurile ºi i-a zis: Mila
Domnului te-a trimis acum înaintea mea, femeie, altfel n-ai mai
fi apucat ziua de mîine! Am jurat sã nimicesc în aceastã noapte
casa lui Nabal ºi sã nu mai las în viaþã nici unul din familia
omului rãu ºi nerecunoscãtor faþã de mine ºi de însoþitorii mei.
Prin grija ce þi-o poartã Domnul, mi-ai ieºit în întîmpinare la
momentul potrivit, ca sã-mi potoleºti apriga mînie. Dar Nabal,
care a fost ocolit de moarte, mulþumitã þie, tot nu va scãpa pînã
la urmã de pedeapsã. Cãci rãutatea lui îl va sorti pieirii cu alt
prilej!
8. Dupã rostirea acestor cuvinte, David a lãsat femeia sã-ºi
vadã de drum. La întoarcerea ei acasã, ºi-a gãsit soþul petrecînd
Pag. 206

la un ospãþ alãturi de mulþi invitaþi, ºi cum era ameþit de vin n-a

vrut atunci sã-i spunã nimic despre cele întîmplate. Dar a 2-a zi,
dupã ce se trezise din beþie, femeia i-a dezvãluit totul, ºi datoritã
cuvintelor ei ºi durerii pe care i-au pricinuit-o, ºi-a pierdut
puterile întregul sãu trup, rãmînînd þeapãn, ca un mort. La vreo
cîteva zile, 10 la numãr, Nabal s-a stins din viaþã. Cînd a primit
vestea morþii lui, David a zis cã Dumnezeu l-a pedepsit pe bunã
dreptate; propria lui rãutate i-a adus pieirea, fãrã sã mai fie
nevoie ca el sã-ºi mînjeascã mîinile cu sînge. De aici a tras el
învãþãtura cã Domnul îi osîndeºte pe ticãloºi ºi cã Se preocupã de
fiecare om în parte, cei buni fiind rãsplãtiþi prin lucruri
asemãnãtoare, în timp ce nelegiuiþii primesc o pedeapsã asprã. A
trimis numaidecît soli la vãduva lui Nabal ºi a chemat-o sã-i
devinã soþie. Celor sosiþi la ea le-a spus cã nu era demnã nici
mãcar sã îmbrãþiºeze picioarele lui David, dar a venit în cele din
urmã, cu tot respectul cuvenit. Iar David a luat-o de nevastã,
f ãcî n d u - i aceas t ã ci n s t e, p en t r u mo d es t i a, buna p u r t ar e º i
frumuseþea ei. David a avut ºi mai înainte o soþie, pe care o
adusese din oraºul Abisar. Iar pe Mical, fiica lui Saul, care fusese
de asemenea cãsãtoritã mai întîi cu David, propriul ei pãrinte a
dat-o de nevastã lui Pheltias, fiul lui Lis din oraºul Gethla.
9. Dupã cîtãva vreme, niºte zifei l-au vestit pe Saul cã David
se pripãºise din nou în þinutul lor ºi cã sînt în stare sã-l captureze
lesne, dacã el ar veni în ajutorul lor. Atunci Saul s-a îndreptat
spre ei cu 3.000 de oºteni aleºi, ºi la sosirea nopþii, ºi-a aºezat
t ab ãr a î n l o cu l n u mi t S ecel a. C î n d a a f l a t c ã S au l p o r n i s e
împotriva lui, David a trimis iscoade cãrora le-a poruncit sã-l
anunþe în ce loc al þinutului poposise regele. De îndatã ce aceºtia
i-au spus cã Saul sosise la Secela, el a plecat pe ascuns în timpul
nopþii, însoþit de Abisa, fiul surorii sale Saruia, ºi de Abimelec
din Chetta ºi s-a furiºat împreunã cu ei în tabãra lui Saul. În timp
ce regele dormea adînc, în jurul lui stînd culcaþi oºtenii în frunte
cu Abener, cãpetenia oºtirii, David s-a strecurat în cortul regesc,
uºor de recunoscut dupã pat ºi dupã suliþã, aceasta era înfiptã în
pãmînt la cãpãtîiul lui. David n-a cutezat sã-ºi ridice mîna
împotriva lui Saul ºi nu i-a îngãduit sã facã acest lucru nici lui
Abisa, care ardea de nerãbdare ºi era gata sã-l strãpungã. El
socotea drept o cumplitã greºealã sã curmi viaþa unui rege uns de
Dumnezeu, oricît de rãu ar fi fost acesta, fiindcã pedepsirea lui va
veni la momentul potrivit, din partea Celui care i-a dãruit puterea.
Pentru a dovedi totuºi cã a fost în tabãrã, ca sã-l ucidã pe rege,
dar se abþinuse s-o facã, David a luat cu el suliþa ºi vasul cu apã,
aflate întîmplãtor în preajma locului unde se odihnea Saul, ºi fãrã
sã bage de seamã nimeni, fiindcã erau adormiþi cu toþii, s-a
îndepãrtat nestingherit, dupã ce înfãptuise sub ocrotirea
întunericului ceea ce plãnuise împotriva oºtenilor regelui. A
trecut apoi peste un torent ºi s-a urcat pe vîrful unui munte, de
unde putea fi auzit mai bine. De acolo i-a strigat pe oºtenii lui
Saul ºi pe Abener, cãpetenia oºtirii, adresîndu-se pe aceastã cale
mulþimii. Cînd l-a auzit cãpetenia oºtirii ºi a întrebat cine l-a
strigat pe numele sãu, David i-a rãspuns astfel: Sînt eu, fiul lui
Iese, cel silit sã fugã de voi! Dar cum se face cã tu, bãrbatul
 Pag. 207

puternic, pe care regele l-a pus mai presus decît ceilalþi curteni,
pãzeºti în atîta delãsare trupul stãpînului tãu? Te îmbie oare
somnul dulce, în loc sã te îngrijeºti de ocrotirea lui? Pentru aºa
ceva meritaþi sã vi se dea pedeapsa cu moartea, fiindcã n-aþi bãgat
de seamã cã unii dintre noi s-au furiºat în tabãrã pînã în preajma
regelui ºi a tuturor celorlalþi. Cautã aºadar suliþa regelui ºi vasul
sãu de apã - ºi pricepe singur cã tabãra a fost pînditã de
primejdie, fãrã ca nimeni sã simtã ceva! Saul a recunoscut glasul
lui David ºi a înþeles cã datoritã somnului ºi neglijenþei strãjilor
sale, fusese la cheremul lui, dar cã el l-a cruþat, deºi ar fi fost pe
deplin îndreptãþit sã-l ucidã pe loc. Saul i-a adus mulþumiri pentru
propria izbãvire ºi l-a îndemnat pe David sã-ºi recapete încrederea
ºi sã-ºi alunge teama cã-i va mai pricinui un rãu, întorcîndu-se la
casa lui. S-a convins acum cã el însuºi nu se iubeºte atît de mult,
cît îl îndrãgeºte pe el David, cel care l-a oblãduit adesea, dîndu-i
numeroase dovezi de bunãvoinþã, deºi era urmãrit întruna. Chiar
dacã de-atîtea ori fusese trimis în surghiun ºi nevoit sã îndure
multe chinuri sufleteºti, departe de ceata prietenilor ºi a rudelor
sale, el n-a încetat sã-i rãmînã credincios, salvîndu-i în cîteva
rînduri viaþa, aflatã neîndoielnic în primejdie de moarte. David i-a
cerut lui Saul sã-i trimitã pe cineva care sã-i aducã suliþa ºi vasul
de apã, apoi a adãugat: Dumnezeu ne va judeca pe fiecare dupã
firea ºi faptele noastre, El ºtiind bine cã azi aº fi putut sã te ucid,
dar m-am abþinut s-o fac!
10. Scãpat teafãr ºi a 2-a oarã din mîinile lui David, Saul s-a
întors la cetatea sa de scaun ºi de baºtinã. Temîndu-se sã nu fie
prins de Saul dacã mai rãmînea, David a gãsit cã era mai înþelept
sã fugã în þara filistenilor, adãstînd între hotarele ei. Cu cei 600
de oameni strînºi în jurul lui, s-a dus la Anchus, regele din Gitta,
unul dintre cele 5 oraºe filistene. Regele l-a primit prieteneºte pe
el ºi însoþitorii lui, dîndu-le locuinþele cuvenite, ºi David a vieþuit
astfel la Gitta, împreunã cu ambele sale soþii, Achima ºi Abigae.
Cînd i-a parvenit aceastã ºtire, Saul a renunþat sã mai plece
î mp o t r i v a l u i s a u s ã - º i t r i m i t ã o º t e n i i p e u r me l e s a l e : î º i
primejduise pînã acum de douã ori viaþa ºi puþin a lipsit sã cadã
în mîinile celui pe care voia sã-l prindã. Dar David n-a vrut sã
rãmînã în oraºul gittenilor ºi l-a rugat pe regele care l-a primit cu
braþele deschise sã-i dea o cetãþuie din þinutul sãu unde sã
locuiascã singur. El se temea cã prin ºederea lui îndelungatã în
oraº, sã nu devinã o pacoste ºi o povarã. Atunci Anchus i-a dãruit
un tîrguºor cu numele de Secela, pe care David l-a îndrãgit atît de
mult, încît odatã ajuns rege, l-a îngrijit ca pe proprietatea sa,
urmaºii lui procedînd la fel. Dar despre asta vom mai vorbi cu alt
prilej. Rãstimpul petrecut de David în Secela a fost de 4 luni ºi 20
de zile. În aceastã vreme el a întreprins pe ascuns incursiuni în
þinuturile serreþilor ºi amaleciþilor, învecinaþi cu filistenii, le-a
pustiit þara, ºi ca pradã, a strîns multe vite ºi cãmile. Nu i-a cruþat
însã pe prizonieri, de teamã cã-l vor pîrî regelui Anchus, cãruia
i-a trimis în dar o parte din pradã. La întrebarea regelui, de la ce
duºman provenea captura, David a rãspuns: De la iudeii care
locuiesc cãtre miazãzi ºi spre ºes. Anchus a dat crezare spuselor
sale. El trãgea nãdejdea cã David va fi stãpînit de urã faþã de
Pag. 208

neamul sãu, ºi cît va trãi, îi va fi slugã, locuind în þara lui.

Capitolul 14

1. În vremea aceea, filistenii au hotãrît sã facã o nouã

expediþie împotriva israeliþilor, ºi trimiþînd tuturor aliaþilor din
jurul lor chemarea sã-ºi dea întîlnirea pentru rãzboi la Renga, de
unde urma sã porneascã asaltul general împotriva evreilor,
Anchus, regele gittenilor, i-a cerut lui David sã vinã cu ceata lui
de oºteni, spre a lua parte la lupta cu evreii. El i-a fãgãduit
numaidecît sprijinul sãu ºi a zis cã sosise momentul sã-ºi arate
recunoºtinþa pentru binefacerile aduse ºi pentru ospitalitatea cu
care fusese primit. Dornic sã-l atragã de partea lui ºi mai mult,
regele i-a promis lui David cã dacã va ieºi biruitor în luptã ºi
rãzboiul se va desfãºura dupã aºteptãrile sale, îl va introduce în
garda lui de corp.
2. Saul, regele evreilor, alungase din þara lui ghicitorii ºi
vrãjitorii ºi pe toþi cei care practicau asemenea arte, cu excepþia
prorocilor. Cînd a auzit cã filistenii se apropiau în marº ºi îºi
aºezaserã tabãra în ºesul din preajma oraºului Suna, s-a grãbit sã-i
întîmpine cu trupele sale. Dupã ce a ajuns pe muntele numit
G e l b o e, el º i - a a º e z a t p r o p r i a t a b ã r ã f a þ ã î n f a þ ã c u c e a a
vrãjmaºilor. Tulburarea care l-a cuprins n-a fost micã atunci cînd
a vãzut cã oastea duºmanã pãrea vãdit mai numeroasã ºi mai
puternicã decît a lui. Prin intermediul prorocilor sãi L-a rugat pe
Dumnezeu sã aibã bunãvoinþa de a-i destãinui deznodãmîntul
bãtãliei. Deoarece Domnul nu i-a dat nici un rãspuns, spaima lui
a sporit încît tot curajul i - a p i er i t , î n t r ezãr i n d î n sinea lui
înfrîngerea care pãrea inevitabilã, dacã nu primea ajutorul lui
Dumnezeu. De aceea a poruncit sã fie gãsitã o femeie vrãjitoare
ºi în stare sã cheme sufletele morþilor, ca sã afle de la ea cum îi
vor merge treburile. Fiindcã ginta vrãjitorilor aduce din lumea
cealaltã duhurile rãposaþilor ºi cu ajutorul acestora prezice
viitorul celor dornici sã-l cunoascã din vreme. Unul dintre
slujitorii sãi l-a înºtiinþat cã o asemenea fãpturã se gãsea în oraºul
Endor, ºi fãrã ºtirea oºtirii întregi, dupã schimbarea veºmintelor
regeºti, Saul a luat doi slujitori dintre cei mai credincioºi, ºi în
toiul nopþii, s-a dus la femeia din Endor, spre a-i cere sã-i prezicã
viitorul, chemînd sufletul unui mort numit de el. Dar femeia l-a
refuzat ºi i-a spus cã nu-l poate dispreþui pe rege, care alungase
din þara lui tagma prezicãtorilor. N-ar fi deloc o dovadã de
omenie ca, fãrã sã-i fi pricinuit cîndva o nedreptate, el s-o
momeascã la sãvîrºirea unei fapte interzise, a cãrei descoperire
atrãgea dupã sine pedeapsa cu moartea. Dar regele s-a jurat cã
nimeni nu va afla nimic ºi cã nu va dezvãlui altuia prezicerea ei,
punînd-o astfel în afarã de orice pericol. Dupã ce prin jurãmîntul
sãu i-a alungat orice teamã, Saul i-a poruncit sã aducã sufletul lui
Samuel. Neºtiind cine era Samuel, femeia l-a chemat din tãrîmul
subpãmîntean. La apariþia acestuia, femeia s-a fîstîcit în faþa
b ãr b at u l u i s emeþ º i p l i n d e mãr eþ i e d i v i n ã, ºi tulburatã d e
înfãþiºarea lui, a exclamat: Oare nu eºti tu regele Saul? Cãci
Samuel îi arãtase cine era el. Cînd Saul a încuviinþat acest lucru
 Pag. 209

ºi a întrebat-o ce anume o speriase, femeia i-a spus cã vede un

bãrbat cu înfãþiºarea divinã, ieºind din pãmînt. El i-a cerut sã-i
vorbeascã despre chipul, îmbrãcãmintea ºi vîrsta lui, iar femeia
i-a rãspuns cã era un bãtrîn cu figurã aleasã, îmbrãcat într-o lungã
hainã preoþeascã. Devenind acum limpede cã era Samuel, regele
a cãzut cu faþa la pãmînt ºi s-a închinat. Cînd sufletul lui Samuel
a întrebat ce l-a fãcut sã-i tulbure liniºtea ºi sã-l aducã de pe
tãrîmul celãlalt, Saul s - a p l î n s cã n ev o i a l -a silit s-o facã.
Duºmani de temut au tãbãrît asupra lui, fãrã ca el sã se poatã
opune nenorocirilor prezente, Domnul l-a pãrãsit ºi nu vrea nici
prin proroci, nici prin vise prevestitoare sã-i dezvãluie viitorul:
de aceea a recurs la el, care l-a ajutat ºi mai înainte. Dar Samuel,
care ºtia cã sfîrºitul vieþii lui Saul era aproape, l-a asigurat cã nu
mai avea nici un rost sã-ºi cunoascã viitorul, cîtã vreme Domnul
Se depãrtase de el. A adãugat apoi: Se cuvine sã ºtii cã-i este
sortit lui David sã fie rege ºi el va încheia cu bine rãzboiul. În
schimb tu, aºa cum þi-am prezis pe cînd mai trãiam încã, îþi vei
pierde deopotri v ã p u t er ea º i v i aþ a, f i indcã în rãzboiul dus
împotriva amaleciþilor nu te-ai supus lui Dumnezeu ºi ai încãlcat
p o r u n ci l e S al e. A f l ã d eci cã E l î þ i v a d a o as t ea p e mî i n i l e
duºmanului, iar tu ºi fiii tãi, cãzînd în bãtãlia de mîine, veþi fi
împreunã cu mine!
3. La auzul acestor vorbe, Saul a amuþit de supãrare ºi s-a
prãbuºit la pãmînt, fie din cauza durerii pe care i-o pricinuise
prorocirea, fie din cauza istovirii, fiindcã de-a lungul zilei trecute,
precum ºi al nopþii, nu pusese un dumicat în gurã. Dupã ce Saul
ºi-a revenit cu mare greutate, femeia l-a îmbiat stãruitor sã
mãnînce ceva ºi i-a cerut sã-i acorde aceastã favoare pentru
temerara-i prezicere, pe care deºi n-ar fi avut voie s-o facã de
teama lui, necunoscîndu-l cîtuºi de puþin, a luat-o asupra ei ºi a
rostit-o. De aceea, l-a rugat sã se aºeze la masã, ºi înfruptîndu-se
din bucatele ei, sã-ºi recapete puterile ºi sã se întoarcã teafãr la
oastea lui. Dar fiindcã el se codea, ºi în adînca-i mîhnire, nu se
atingea de nimic, femeia a stãruit pînã ce l-a convins în cele din
urmã. Ea nu avea decît un viþel pe care se strãduise sã-l creascã
în casa ei, ca femeie sãrmanã care trãia din truda mîinilor sale,
mulþumindu-se cu singura-i avuþie. S-a grãbit sã taie viþelul, i-a
fript carnea ºi a pus-o în faþa slujitorilor ºi a lui. Saul a plecat
apoi spre propria-i tabãrã în cursul aceleiaºi nopþi.
4. Se cuvine sã lãudãm dãrnicia acestei femei simple. Deºi
r eg el e, f ãr ã s - o v ad ã n i ci o d at ã l a f a þ ã , î i i n t er zi s es e s ã- º i
desfãºoare meseria prin care treburile gospodãriei ar fi mers mai
bine ºi ar fi prosperat, ea n-a þinut seama de faptul cã o
nedreptãþise prin condamnarea ºtiinþei sale, nici nu l-a dispreþuit
ºi alungat ca pe un strãin sau ca pe un necunoscut, ci s-a arãtat
miloasã, l-a mîngîiat, l-a îmbiat sã se înfrupte din mîncarea
privitã multã vreme cu dezgust, ºi din marea-i sãrãcie, i-a dat din
belºug ºi cu dragã inimã ce avea, fãrã sã-ºi punã nãdejdea în
rãsplatã sau recunoºtinþã, ºtiind prea bine cã Saul urma sã moarã.
Firea oamenilor este fãcutã anume sã-ºi arate înclinarea de a face
un bine tuturor celor de la care pot sã primeascã la rîndul lor o
favoare, dîndu-le satisfacþie deplinã. Sã urmãm minunata pildã a
Pag. 210

acestei femei ºi sã dãm sprijinul nostru tuturor celor nevoiaºi ºi

sã socotim cã nimic nu este mai util ºi mai convenabil neamului
omenesc - ºi totodatã mai drag lui Dumnezeu, decît rîvna de a
împãrþi binefaceri. Dar despre aceastã femeie am spus destule
lucruri. Cuvîntarea mea are acum în vedere ceea ce este spre
folosul oraºelor, popoarelor ºi ginþilor ºi pe placul oamenilor
buni, fiindcã îi îndeamnã pe toþi sã susþinã virtutea, sã
dobîndeascã gloria ºi sã-ºi deschidã calea cãtre veºnica lor
dãinuire, stimulînd dorinþa cîrmuitorilor de neamuri ºi
cãpeteniilor de cetãþi sã înfãptuiascã fapte vitejeºti, încît sã
înfrunte primejdiile sau sã moarã pentru patrie, chiar dacã învaþã
sã întîmpine cele mai mari nenorociri. Saul, regele evreilor, mi-a
dat prilejul menþionãrii acestor lucruri. Deºi ºtia ce-o sã se
întîmple, ºi potrivit prezicerii prorocului, moartea lui era aproape,
n-a vrut sã fugã de ea, sau de dragul vieþii, sã-ºi dea oastea în
mîinile vrãjmaºilor ºi astfel sã-ºi înjoseascã demnitatea regeascã,
ci s-a expus de bunãvoie primejdiilor pe sine, întreaga casã ºi pe
copiii sãi, cãci i s-a pãrut mai drept ca împreunã cu ei, sã piarã
luptîndu-se pentru propriul popor. El a preferat sã-ºi hãrãzeascã
morþii feciorii, care erau niºte viteji, decît sã-i pãstreze în viaþã,
fãrã sã fie sigur de soarta lor viitoare: în loc de moºtenitori ºi
urmaºi, lãsa în urma lui faima ºi o amintire veºnicã. De aceea
doar pe el îl cred un bãrbat drept, viteaz ºi înþelept ºi oricine a
fost sau va fi aidoma lui poate sã se bizuie pe unanima
recunoaºtere a virtuþilor sale. Nu mi se pare drept sã fie numiþi
eroi cei care pleacã la rãzboi cu certitudinea victoriei ºi cu
speranþa cã se vor întoarce nevãtãmaþi, oricîte fapte au sãvîrºit ei,
chiar dacã în istorii sau alte scrieri ei sînt menþionaþi ca atare.
Vorb e de laudã, fireºte, meritã ºi aceºtia; totuºi bãrbaþi de
ispravã, foarte curajoºi ºi dispreþuitori de primejdii pot fi numiþi
într-adevãr numai cei ce urmeazã pilda lui Saul. Cel care, strãin
de ceea ce-l aºteaptã în rãzboi, nu ºovãie deloc sã porneascã, ci
se avîntã în luptã, nesigur de viitorul lui, nu dã dovadã de un
deosebit curaj, oricîte isprãvi mari ar sãvîrºi. Îl socotesc un bãrbat
puternic ºi într-adevãr viteaz mai degrabã pe cel ce, atunci cînd
nu se simte animat de gînduri liniºtitoare ºi cunoaºte dinainte cã
se îndreaptã spre o moarte sigurã, se aruncã în iureºul bãtãliei,
fãrã sã se înfricoºeze, fãrã sã se sperie de pericol, ci mergînd cu
bunã ºtiinþã în întîmpinarea lui. Aºa a fãcut Saul, spre a dovedi
cã la fel trebuie sã procedeze toþi cei ce vor sã dobîndeascã gloria
postumã, mai ales regii, care prin faptul cã deþin cel mai înalt
rang al puterii, departe de a putea pricinui vreun rãu supuºilor lor,
au datoria sã parã nespus de buni faþã de ei. Despre Saul ºi
neasemuita lui vitejie mai avem multe de zis în afara acestora, dar
materialul înfãþiºat deja mi se pare îndestulãtor. Ca sã nu dau
impresia cã laudele mele au întrecut mãsura, mã întorc sã-mi duc
povestirea mai departe.
5. Cînd filistenii, cum am spus mai sus, ºi-au aºezat tabãra,
înregistrîndu-ºi trupele dupã neamuri, regi ºi provincii, printre
ultimii a sosit ºi regele Anchus cu oastea lui, cãreia i se alãturase
ceata celor 600 de oºteni ai lui David. Cînd au dat cu ochii de ei,
cãpeteniile filistenilor l-au întrebat pe rege de unde veneau aceºti
 Pag. 211

evrei ºi cine îi chemase. Acesta le-a rãspuns cã era David, care

fugise de la stãpînul sãu, Saul, fiind bine primit la sosirea lui; iar
acum, hotãrît sã-ºi arate recunoºtinþa pentru ospitalitatea ce i se
arãtase ºi sã se rãzbune pe Saul, era gata sã lupte alãturi de
filisteni. Dar cãpeteniile l-au mustrat pe rege cã a chemat în
ajutor un bãrbat cu gînduri duºmane ºi l-au sfãtuit sã-l
îndepãrteze pe David, ca sã nu aducã în chip necugetat mari
daune prietenilor sãi: dacã întîmplãtor puterea lor slãbea, ei îi
ofereau prilejul de a se împãca cu stãpînul sãu. Spre a se arãta
prevãzãtori, cãpeteniile i-au poruncit lui Anchus sã-l trimitã pe
David împreunã cu cei 600 de oameni în locul pe care îl primiserã
drept locuinþã. Cãci despre acest David spuneau fetele în cîntecele
lor cã rãpusese filisteni cu miile. Cînd a auzit aceste vorbe, regele
din Gitta a socotit cã sfatul lor era înþelept, ºi chemîndu-l pe
David, i-a zis: Eu þi-am pus la încercare rîvna ºi credinþa ºi
de-aceea te-am adus ca aliat; cãpeteniile au însã altã pãrere despre
tine. Întoarce-te numaidecît la locul pe care þi l-am oferit în dar,
ºi fãrã sã mi-o iei în nume de rãu, pãzeºte-mi acolo þara, nu
cumva s-o cotropeascã vrãjmaºii, cãci ºi aºa arãþi cã-mi eºti aliat!
David a ascultat porunca regelui din Gitta ºi s-a întors la Secela.
Dar în timp ce el fusese plecat ca sã aducã ajutor filistenilor,
amaleciþii au fãcut o incursiune, au luat cu asalt Secela, au
incendiat-o, ºi aducînd de acolo multe prãzi ºi ce mai rãmãsese
din recolta filistenilor, s-au întors apoi la casele lor.
6. Cînd a aflat cã Secela fusese devastatã ºi jefuitã în întregime
ºi cã soþiile sale, cãci avea douã, împreunã cu nevestele ºi copiii
tovarãºilor lui, purtau jugul sclaviei, David ºi-a sfîºiat numaidecît
veºmintele, bocind ºi plîngînd alãturi de cei dragi pînã ce i-au
secat lacrimile. L-a pîndit chiar ºi primejdia de a fi ucis cu pietre
de cãtre însoþitorii lui, adînc îndureraþi de faptul cã nevestele ºi
odraslele plecaserã în robie: el era socotit vinovat pentru cele
întîmplate. Dupã ce ºi-a mai potolit amãrãciunea, nãdejdea ºi-a
pus-o în Dumnezeu ºi l-a rugat pe Marele Preot Abiatar sã-ºi punã
veºmîntul sacerdotal, ca sã-L întrebe pe Domnul printr-un oracol
dacã se bucurã de sprijinul Lui în urmãrirea amaleciþilor, pentru
redobîndirea nevestelor ºi copiilor ºi pedepsirea duºmanilor.
Primind de la Marele Preot porunca sã plece, David a ºi pornit pe
urmele vrãjmaºilor, cu cei 600 de oºteni ai sãi. Cînd au ajuns la
un torent cu numele Basel, a întîlnit în calea lui un om rãtãcitor,
de obîrºie egipteanã, care era istovit de lipsuri ºi de foame, cãci
vreme de 3 zile ºi 3 nopþi cutreierase deºertul, fãrã sã aibã ce sã
mãnînce. Dupã ce i-a dat hranã ºi apã ºi bãrbatul s-a înzdrãvenit,
David l-a întrebat cine era ºi de unde venea el. Strãinul i-a spus
cã patria lui era Egiptul ºi cã stãpînul sãu îl lepãdase fiindcã nu
l-a mai putut însoþi din pricina sãnãtãþii lui ºubrede. I-a mãrturisit
cã a fãcut parte dintre cei care au incendiat ºi prãdat Secela,
precum ºi alte locuri din Iudeea. David l-a folosit drept cãlãuzã
în urmãrirea amaleciþilor, pe care i-a gãsit întinºi pe pãmînt, fie
cã se ospãtau, fie cã erau ameþiþi de bãuturã, încîntaþi de prãzile
lor. David a nãvãlit peste ei pe neaºteptate, fãcînd un mare mãcel
în rîndurile lor. I-a gãsit neînarmaþi, fãrã sã se aºtepte deloc la un
atac, ºi preocupaþi numai de mîncare ºi bãuturã, amaleciþii au
Pag. 212

putut fi lesne învinºi. Unii dintre ei au fost surprinºi ºi înjunghiaþi

în timp ce prînzeau, astfel cã sîngele lor a mînjit bucatele ºi
proviziile, alþii au fost rãpuºi cînd îºi sorbeau vinul sau în timpul
somnului, moleºiþi de beþie. Cei care apucaserã sã se înarmeze
spre a înfrunta asaltul vrãjmaºilor au fost la fel de lesne trecuþi
prin sabie ca ºi cei neînarmaþi. Oºtenii lui David au desfãºurat
mãcelul din primul ceas al zilei pînã seara, încît n-au scãpat cu
viaþã decît vreo 400 de amaleciþi, care s-au suit pe cãmilele lor ºi
au fugit. Aºadar, David a luat înapoi tot ceea ce îi rãpiserã
duºmanii, nu numai ambele sale soþii, ci ºi pe cele ale propriilor
tovarãºi. Cînd s-au întors la locul unde cei 200 de oameni care nu
fuseserã în stare sã-i însoþeascã rãmãseserã sã pãzeascã bagajele,
ceata celor 400 de biruitori a refuzat sã împartã cu ei rãsplãþile ºi
prada de rãzboi, deoarece n-au fost soþi de drum ºi din laºitate nu
ºi-au urmãrit vrãjmaºii, invocînd cã trebuie sã fie mulþumiþi cã
ºi-au recãpãtat soþiile ºi copiii. Dar David a socotit aceastã pãrere
necinstitã ºi nedreaptã: întrucît Domnul i-a ajutat sã se rãzbune
p e d u º m a n i º i s ã - º i r ecu p er eze î n î n t r e g i m e b u n u r i l e l o r,
cuvine-se ca toþi oºtenii sã aibã parte în mod egal de pradã, cîtã
vreme rãmãseserã sã pãzeascã bagajele. De atunci dateazã legea,
îndreptãþind pe cei rãmaºi sã pãzeascã tabãra, sã primeascã o
pradã egalã cu a celor care au cîºtigat bãtãlia. De îndatã ce a sosit
la Secela, David a trimis o parte din prada de rãzboi tuturor
rudelor ºi prietenilor sãi din seminþia lui Iuda. Aºa s-au petrecut
lucrurile la jefuirea Secelei, precum ºi la mãcelãrirea amaleciþilor.
7. Filistenii s-au înfruntat cu israeliþii într-o crîncenã bãtãlie
ºi izbînda a surîs filistenilor, fãcînd numeroase victime în tabãra
adversã. Saul, regele israeliþilor, ºi fiii sãi au luptat cu multã
îndîrjire ºi dãruire totalã, numai ca sã aibã o moarte frumoasã,
mãsurîndu-se vitejeºte cu vrãjmaºii lor. Mare a fost victoria de
care s-au acoperit, cãci nimeni n-a fãcut mai mult decît ei,
respingînd toate trupele duºmane ºi au rãspîndit moarte în
rîndurile filistenilor, dar au fost copleºiþi de cei din jurul lor. Fiii
lui Saul se numeau Ionatan, Aminadab ºi Melchis. Cînd aceºtia au
cãzu t î n l u p t ã, t r u p el e evreilor au luat-o la fug ã, u r mãr i t e
îndeaproape de vrãjmaºi, în mijlocul lor instaurîndu-se dezordinea
ºi vãrsarea de sînge. ªi Saul se retrãgea înconjurat de puternicele
lui cete, dar filistenii au trimis împotriva lor prãºtiaºii ºi arcaºii,
doborînd o mare parte dintre ei. Saul însuºi care se bãtuse cu
vitejie ºi primise atîtea rãni încît nu mai era în stare nici sã lupte,
nici sã le mai îndure, fiind ºi prea slab ca sã-ºi punã capãt singur
zilelor, a poruncit purtãtorului sãu de arme sã-l strãpungã cu
sabia, altfel încãpea viu pe mîinile propriilor vrãjmaºi. Fiindcã
purtãtorul de arme n-a îndrãznit sã-ºi ucidã stãpînul, Saul ºi-a tras
sabia din teacã, ºi-a îndreptat vîrful spre piept, gata sã se arunce
în ea. Dar, deoarece nu se mai simþea capabil sã-ºi împlînte sabia
î n t r u p ºi sã se strãpungã cu ea, ºi-a purtat priviri l e d e j u r
împrejur. A zãrit atunci un tînãr aflat întîmplãtor în preajma lui,
l-a întrebat cine era, ºi auzind cã era amalecit, l-a rugat sã-i înfigã
sabia în piept, ceea ce mîinile sale nu mai erau în mãsurã sã facã,
ºi sã-i aducã moartea mult doritã. Acesta a îndeplinit dorinþa lui
Saul, i-a smuls brãþãrile de au r de la încheieturi ºi cununa
 Pag. 213

regeascã din creºtet, apoi a fugit cu ele. Cînd a vãzut moartea

regelui, purtãtorul de arme ºi-a luat singur viaþa. Nici unul din
corpul de gardã al lui Saul n-a reuºit sã scape teafãr, ci toþi au
cãzut în luptã pe Muntele Ghelboe. De îndatã ce evreii care
locuiau în valea situatã dincolo de Iordan au auzit cã Saul ºi fiii
sãi fuseserã rãpuºi ºi împreunã cu ei pierise oastea întreagã, ºi-au
pãrãsit oraºele, refugiindu-se în fortãreþele lor. Filistenii s-au
strãmutat în oraºele care fuseserã lãsate în pãrãsire.
8. A 2-a zi, cînd ºi-au jefuit duºmanii cãzuþi în luptã, filistenii
au dat de leºul lui Saul ºi de cele ale fiilor sãi ºi au tãiat capetele
acestora; au trimis apoi soli în întreaga þarã, rãspîndind vestea cã
oastea duºmanã fusese înfrîntã. Armurile lor le-au pus ca ofrandã
în capiºtea lui Astarte, trupurile fiindu-le crucificate pe zidurile
oraºului Bethsana, care azi se numeºte Scythopolis. Dar, dupã ce
locuitorii din Jabis, oraº în þinutul galaadiþilor, au aflat cã leºul
lui Saul ºi cele ale fiilor sãi fuseserã descãpãþînate, au socotit cã
ar fi fost nedemn pentru ei sã le lase neîngropate. S-au ridicat
aºadar oamenii cei mai puternici ºi îndrãzneþi, cãci oraºul acesta
numãrã mulþi bãrbaþi voinici ºi cutezãtori, ºi au mers o noapte
întreagã, fãrã întrerupere, pînã la oraºul Bethsana. Apoi s-au
apropiat de zidurile duºmanilor, au luat trupul lui Saul ºi cele ale
fiilor lui ºi le-au dus la Jabis, fãrã ca duºmanii sã-i împiedice
deloc, fie cã nu erau în stare s-o facã, fie cã nu s-au încumetat
datoritã bãrbãþiei duºmanilor. Toþi iabisenii au deplîns ºi au
înmormîntat leºurile în cel mai frumos loc din þinutul lor, numit
Arura. De-a lungul a 6 zile i-au bocit, împreunã cu soþiile ºi
copiii lor, lovindu-ºi piepturile ºi vãrsînd lacrimi pentru rege ºi
fiii lui, fãrã sã se atingã nici de mîncare, nici de bãuturã.
9. Aºa s-a sfîrºit Saul, întocmai cum prezisese Samuel, fiindcã
nu a îndeplinit poruncile Domnului privitoare la amaleciþi ºi a
ucis tot neamul Marelui Preot Abimelec ºi pe Abimelec însuºi,
nimicind oraºul sãu preoþesc. În timpul cît mai trãia Samuel, a
domnit 18 ani, iar dupã moartea lui, alþi 22 de ani. Saul s-a stins
din viaþã aºa cum am spus mai sus.

Cartea 7

Capitolul 1

1. Întîmplarea a fãcut ca bãtãlia menþionatã mai sus sã se

desfãºoare în ziua în care David se întorcea de la Secela, obþinînd
victoria asupra amaleciþilor. Dupã ce a stat douã zile la Secela, a
3-a zi s-a înfãþiºat la el, scãpat teafãr din bãtãlia cu filistenii, cel
care îl ucisese pe Saul; cu hainele rupte ºi þãrînã presãratã pe cap,
i s-a prãbuºit la genunchii lui David. Cînd l-a vãzut David cum
arãta ºi l-a întrebat de unde venea, oºteanul i-a rãspuns: din lupta
pe care israeliþii au dus-o cu filistenii, cu un deznodãmînt foarte
trist, întrucît au pierit multe mii de evrei, regele Saul însuºi
precum ºi fiii sãi, gãsindu-ºi sfîrºitul. I-a transmis apoi vestea cã
atunci cînd evreii învinºi au luat-o la fugã, l-a întîlnit, grav rãnit
pe regele care aflat în primejdia de a fi capturat de duºmani, l-a
rugat pe el sã-l ucidã. Cãci, deºi zãcea prãvãlit pe sabia lui, din
Pag. 214

pricina rãnilor numeroase, era prea slab sã-ºi curme singur viaþa.
Ca dovezi ale pieirii lui Saul, i-a arãtat brãþãrile de aur de la
încheieturã, precum ºi cununa regeascã, pe care i le-a smuls dupã
moartea lui Saul ca sã le înmîneze lui David. Cînd n-a mai fost
nici un temei sã se îndoiascã, avînd înainte vãditele semne ale
dispariþiei lui Saul, David ºi-a rupt hainele sale, ºi în tovãrãºia
oamenilor apropiaþi, ºi-a petrecut ziua întreagã plîngînd ºi bocind.
Jalea cea mai mare i-a provocat-o însã moartea lui Ionatan, cel
mai credincios prieten ºi izbãvitorul zilelor sale. Acum ºi-a
demonstrat David nobleþea ºi marea-i bunãvoinþã faþã de Saul,
deoarece nu numai cã a fost profund miºcat de moartea lui, în
pofida faptului cã din pricina lui, viaþa i-a fost deseori
ameninþatã, ci l-a executat ºi pe cel care îl ucisese. A invocat
faptul cã singur s-a învinuit de uciderea regelui, iar atunci cînd a
auzit cã se trãgea din neamul amaleciþilor, l-a condamnat pe loc
la moarte. Dupã aceea, David a compus bocetul ºi funebrul elogiu
închinat lui Saul ºi lui Ionatan, care au dãinuit pînã azi.
2. Dupã ce a adus regelui cuvenita cinstire ºi doliul a luat
sfîrºit, David a întrebat, printr-un proroc, pe care dintre cetãþile
seminþiei Iuda i-o hãrãzeºte Domnul drept lãcaº. Cînd acesta i-a
rãspuns cã-i dãruieºte Hebronul, David a pãrãsit Secela,
îndreptîndu-se într-acolo, împreunã cu soþiile, cãci avea douã, ºi
cu ceata lui de oºteni. Atunci întreaga seminþie a venit la el ºi l-a
ales rege. Cum a primit vestea cã jabisenii, locuitorii unui oraº
din þinutul din Galaditis, l-au înmormîntat pe Saul ºi pe fiii lui,
a trimis la ei soli care sã laude ºi sã încuviinþeze fapta lor,
fãgãduind sã le aducã mulþumiri pentru evlavia doveditã faþã de
rãposaþi; totodatã, le-a dat vestea cã seminþia lui Iuda l-a ales
rege.
3. De îndatã ce a primit vestea cã regele, împreunã cu Ionatan
ºi cu alþi doi fii ai sãi, cãzuserã în luptã, Abner, cãpetenia oºtirii
lui Saul, fiul lui Ner, bãrbat întreprinzãtor ºi bine intenþionat, s-a
întors degrabã în tabãrã ºi a pus mîna pe singurul fiu al regelui
rãmas în viaþã, care se numea Iebost, trecînd cu el dincolo de
Iordan, unde l-a proclamat rege al tuturor israeliþilor, cu excepþia
seminþiei lui Iuda. I-a ales ca sãlaº regesc localitatea care în limba
bãºtinaºilor se numeºte Manalis, iar în limba greceascã înseamnã
Tabãrã. De acolo, Abner s-a grãbit sã plece cu o oaste aleasã,
dornic mai întîi de toate sã se ia la harþã cu seminþia lui Iuda,
indignat de faptul cã ea îl proclamase rege pe David. I-a ieºit în
întîmpinare Ioab, fiul Þeruiei ºi al lui Suri, zãmislit de sora lui
David ºi cãpetenia oºtirilor sale, însoþit fiind de fraþii sãi Abiºai
ºi Asael, precum ºi de toate trupele lui David. L-a întîlnit la
izvorul de lîngã oraºul Gabaon ºi ºi-a pregãtit oastea de atac.
Deoarece Abner i-a spus lui Ioab cã ar vrea sã ºtie care dintre cele
douã tabere deþine cei mai buni oºteni, ei au convenit sã fie triaþi
cîte 12 oºteni de fiecare parte. Cei 12 aleºi de ambii conducãtori
de oºti au pãºit în intervalul dintre cele douã oºti, ºi-au tras
sãbiile din teacã, s-au prins de cap unul pe altul, împlîntîndu-ºi
fiecare tãiºul în coastele ºi în mãruntaiele celuilalt, astfel încît
toþi au cãzut la pãmînt, aºa cum fusese înþelegerea. Dupã pieirea
luptãtorilor, ceilalþi rãzboinici din ambele tabere s-au înfruntat
 Pag. 215

într-o bãtãlie aprigã, în urma cãreia oºtenii lui Abner au fost

biruiþi. Ioab n-a încetat sã-i hãrþuiascã pe fugari, îndemnîndu-ºi
o º t e n i i s ã- i u r mãr eas cã, f ãr ã s ã d ea s emn e d e o b o s e a l ã î n
cãsãpirea lor. ªi fraþii lui Ioab luptau vitejeºte, dar cu mult
deasupra celorlalþi s-a ridicat mezinul, Asael, ºtiut ca foarte
sprinten de picior, cãci prin iuþeala lui îi depãºea, zice-se, nu
numai pe oameni, ci pînã ºi caii de curse, care rãmîneau mai
prejos decît el. Acesta îl urmãrea pe Abner din rãsputeri ºi fãrã
înconjur, neuitîndu-se nici în dreapta, nici în stînga. Cînd Abner
a privit înapoi, a cãutat sã-i întrerupã goana ºi sã-l facã sã se
mulþumeascã cu unul dintre oºteni, luîndu-i armura. Nereuºind
sã-l înduplece, l-a rugat stãruitor sã punã capãt urmãririi sale,
spre a nu fi silit sã-l omoare, ceea ce fratele sãu nu i-ar ierta
niciodatã. Fiindcã nici prin aceste vorbe nu l-a convins ºi Asael
a continuat sã-l urmãreascã, Abner ºi-a aruncat din fugã suliþa
înapoia lui ºi l-a strãpuns în aºa fel încît l-a ucis pe loc. Cînd însã
cei ce îl urmãreau deopotrivã pe Abner au ajuns în locul unde
zãcea Asael, ei s-au oprit în dreptul mortului, fãrã sã-ºi mai
hãituiascã vrãjmaºul. Dar Ioab ºi fratele sãu Abiºai, cuprinºi de
o ºi mai crîncenã mînie împotriva lui Abner din cauza uciderii lui
Asael, au trecut dincolo de leºul lui ºi l-au urmãrit pe fãptaº cu
o aprigã rîvnã pînã la asfinþitul soarelui, ajungînd în localitatea
care se numea Ammata. Aici s-au urcat pe o culme, unde Ioab s-a
oprit împreunã cu cei din seminþia lui Beniamin, ºi printre ei l-a
zãrit pe Abner. Acesta ºi-a înãlþat glasul ºi a strigat cã nu se
cuvine ca niºte consîngeni sã se învrãjbeascã ºi sã lupte între ei,
f i i n d c ã d e v i n ã f u s e s e f r a t e l e l o r, c a r e î n p o f i d a r u g i l o r
stãruitoare, nu s-a lãsat convins sã-ºi curme urmãrirea, fiind
strãpuns de suliþã din aceastã pricinã. Ioab a fost de aceeaºi
pãrere ºi a socotit cã avea datoria sã-i asculte cuvintele, ºi prin
sunetul de trîmbiþã, i-a chemat pe ai sãi, încetînd sã-ºi vîneze
semenii. El a înnoptat în locul unde-ºi avea bivuacul, dar Abner
ºi-a continuat drumul în cursul nopþii, ºi trecînd dincolo de
Io r d an , a s o s i t l a t ab ãr a l u i If-Boºet, fiul lui Saul. În ziua
urmãtoare, Ioab ºi-a însãrcinat oamenii sã numere leºurile celor
cãzuþi în luptã ºi sã-i îngroape pe toþi. Din oastea lui Abner
pieriserã vreo 360 de oºteni, iar din cea a lui David numai 19, în
afarã de Asael; Ioab ºi Abiºai i-au dus trupul la Betleem ºi l-au
pus în mormînt alãturi de pãrintele sãu, dupã care amîndoi s-au
întors în Hebron, la David. De atunci s-a înteþit rãzboiul fratricid
dintre evrei, care a durat mult ã v r eme, as tfel încît puterea
susþinãtorilor lui David a sporit mereu, cu toate primejdiile
înfruntate, pe cînd cea a fiului lui Saul ºi a celor care îi dãdeau
ascultare a scãzut de la o zi la alta.
4. În acest rãstimp, numãrul copiilor lui David s-a ridicat la 6,
nãscuþi de tot atîtea neveste. Cel mai mare dintre ei o avea ca
mamã pe Achima ºi se numea Arnon; Daniel, cel de-al 2-lea,
provenea de la soþia lui Abigail; Absalom se chema cel de-al 3-lea
fiu, nãscut de Machama, fiica lui Tholomeus, rege al gessirilor;
celui de-al 4-lea, dãruit de soþia lui Agittha, i se zicea Adonia; cel
de al 5-lea, Sapathias, era de la Abitaal, iar pe cel de-al 6-lea fiu,
numit Gethraamas, îl nãscuse Aegla. A izbucnit un rãzboi fratricid
Pag. 216

în care oºtile celor doi regi s-au înfruntat de multe ori. Abner,
comandant al oºtirii fiilor lui Saul, care era un bãrbat chibzuit ºi
exercita o mare influenþã asupra poporului, a ºtiut sã-i atragã pe
toþi de partea lui Iebost, rãmînîndu-i credincios cîtãva vreme. Mai
tîrziu, cînd a fost însã învinuit cã avusese legãturi de dragoste cu
o concubinã a lui Saul care se numea Raespha, fiica lui Sibath,
ºi-ºi atrãsese asprele dojeni ale lui Iebost, Abner s-a mîhnit ºi s-a
mîniat totodatã pentru faptul cã nu i-a arãtat deplinã recunoºtinþã
dupã meritele sale cel ale cãrui interese le-a apãrat cu toate
puterile lui, ameninþînd atunci cã va transmite domnia lui David,
spre a dovedi cã Iebost n-a obþinut stãpînirea peste þinutul situat
dincolo de Iordan prin propria-i vitejie ºi înþelepciune, ci numai
prin rãzboinica destoinicie de comandant ºi credinþa lui Abner.
ªi-a trimis într-adevãr la Hebron solii cãtre David, pe care l-a
rugat sã se lege prin jurãmînt cã-l va trata ca tovar㺠ºi prieten
dacã va îndupleca poporul sã se lepede de fiul lui Saul,
recunoscîndu-l pe el drept rege al tuturor israeliþilor. Dupã ce
încheiase cu el legãmîntul, fiindcã l-a încîntat nespus de mult
ceea ce îi propusese Abner prin solii sãi, i-a cerut ca dovada cea
dintîi a fidelitãþii sale sã-i fie de folos în redobîndirea soþiei sale
Mical. O cîºtigase prin înfruntarea unor mari primejdii, aducînd
tatãlui ei, Saul, capetele a 100 de filisteni. Abner i-a trimis-o pe
Mical, dupã ce a luat-o de la Pheltia, cu care era atunci mãritatã,
bucurîndu-se chiar de sprijinul lui Iebost. Acesta i-a scris lui
David cã-ºi va reprimi soþia, fiindcã era dreptul lui. Chemîndu-i
la el pe bãtrînii poporului, alãturi de fruntaºi ºi de cãpeteniile
peste 1.000 de oºteni, Abner le-a zis: Voi înºivã aþi avut mai
înainte intenþia sã vã lepãdaþi de Iebost ºi sã treceþi de partea lui
David, dar v-am oprit eu sã faceþi acest lucru. Vã dau acum voie
sã vã duceþi la cine vreþi. Iatã, am aflat cã Dumnezeu, prin glasul
prorocului Samuel, a prezis cã David este sortit sã devinã regele
tuturor evreilor ºi el îi va învinge ºi subjuga pe filisteni. Cînd
bãtrînii din popor ºi cãpeteniile de oºti au auzit cu urechile lor cã
Abner a ajuns la pãrerea pe care o avuseserã ºi ei mai înainte, au
trecut numaidecît de partea lui David. Dupã ce i-a convins pe
aceºtia, Abner i-a chemat ºi pe cei din seminþia lui Beniamin,
fiindcã din acest trib proveneau toþi însoþitorii lui Iebost, ºi le-a
adresat aceleaºi cuvinte. Cînd a constatat cã ºi aceºtia erau de
pãrerea lui, s-a dus la David, alãturi de 20 dintre tovarãºii sãi, ca
sã depunã în faþa lui jurãmîntul, întrucît ceea ce facem chiar noi,
pare mai sigur decît orice obþinem prin intermediul altora,
dezvãluindu-i ºi lui cuvîntarea pe care o þinuse în faþa cãpeteniilor
de oaste ºi a întregii semi n þ i i a l u i Beniamin. Fiind primit
prieteneºte ºi ospãtat regeºte de cãtre David timp de cîteva zile,
A b n er i - a cer u t î n g ãd u i n þ a s ã p l ece s p r e a-i ad u ce o as t ea,
încredinþîndu-i comanda de faþã cu el ºi sub privirile sale.
5. De îndatã ce David îi îngãduise sã plece, iar Abner de abia
pãrãsise Hebronul, a sosit Ioab, comandantul oºtirii, care a aflat
cã Abner tocmai fusese în vizitã la el ºi orînduise lucrurile
privitoare la comanda supremã. Temîndu-se cã acesta va ocupa în
viitor primul loc în ierarhie, dupã David, ca unul care îi asigurase
domnia, pe lîngã faptul cã era înzestrat cu o minte agerã care
 Pag. 217

prevedea lucrurile ºi se adapta vremurilor, precum ºi cã el însuºi

va fi pus în umbrã ºi va pierde comanda oºtirii, Ioab a conceput
un plan mîrºav ºi perfid. Mai întîi l-a defãimat pe Abner în faþa
regelui ºi l-a îndemnat sã nu aibã nici o încredere în el: toate
strãdaniile sale urmãresc sã întãreascã domnia fiului lui Saul. A
venit cu gînduri amãgitoare ºi viclene la David, plecînd apoi de
la el plin de speranþã, dupã ce-ºi desfãºurase deja toate intrigile
sale. Dar fiindcã nu l-a convins deloc pe David ºi n-a avut nici o
înrîurire asupra lui, Ioab a hotãrît sã treacã la fapte ºi mai
îndrãzneþe, suprimîndu-l pe Abner. A trimis aºadar pe urmele sale
niºte soli care primiserã misiunea sã-l întoarcã din drum în
numele lui David, ca ºi cum acesta mai avea sã-i spunã cîteva
lucruri, scãpate din vedere cu prilejul întîlnirii lor precedente.
Cînd a primit aceastã poruncã de la solii lui Ioab, care l-au întîlnit
în localitatea Besira, situatã la douãzeci de stadii de Hebron,
Abner a fãcut cale întoarsã, fãrã sã bãnuiascã nimic. Ioab l-a
întîmpinat la poartã ºi l-a primit binevoitor, ca ºi cum i-ar fi fost
prietenul cel mai apropiat, aºa cum deseori cei ce urzesc în
cugetul lor o nelegiuire, obiºnuiesc sã adopte cu fãþãrnicie o
atitudine cordialã, ca sã nu trezeascã bãnuiala cã urmãresc
altceva. L-a atras departe de însoþitorii sãi, sã-i spunã ceva sub
acoperirea tainei, ºi l-a dus într-un loc singuratic, unde se afla
numai fratele sãu Abiºai, împlîntîndu-i sabia în pîntecul sãu.
Astfel a fost ucis Abner miºeleºte de Ioab, fiindcã dupã spusele
sale, l-a rãzbunat, chipurile, pe fratele sãu Asael, ucis în bãtãlia
de la Hebron de Abner, dupã o îndîrjitã urmãrire. În realitate,
Ioab se temea cã va pierde comanda oºtirii ºi favoarea regelui,
Abner fiind cel ce primea primul rang din partea lui David. De
aici putem sã ne dãm seama cîte anume ºi cel fel de fapte cuteazã
sã sãvîrºeascã oamenii care tind sã cucereascã cu orice preþ cele
mai înalte funcþii ºi sã deþinã puterea, nedîndu-se în lãturi de la
nimic. Ca sã-ºi atingã þelurile lor, ei sînt în stare de nenumãrate
infamii, ºi înfricoºîndu-se cã vor pierde un lucru, în loc sã-l
pãstreze cît mai multã vreme, nu se mai feresc de nici o josnicie.
Aceasta fiind nenorocirea lor cea mai mare, teama cã-ºi vor pierde
toate bunurile îi împinge sã facã orice ºi sã îndrãzneascã orice,
numai sã rãmînã în posesia lor. Puþinele mele poveºti privitoare
la subiectul de mai sus mi se par suficiente.
6. Cînd David a aflat cã a pierit Abner, sufletul sãu a fost
cuprins de o jale adîncã ºi a ridicat mîna dreaptã spre Domnul,
mãrturisind în faþa tuturor cu glas tare cã n-a ºtiut nimic despre
moartea lui Abner ºi cã fapta nu s-a sãvîrºit din porunca lui ºi
p r i n v o i n þ a l u i : p e î n f ã p t u i t o r u l o m o r u l u i l - a b l e s t e ma t ,
ameninþînd cã pedeapsa cu moartea o va primi, împreunã cu
întreaga familie, alãturi de complicii sãi la crimã. Era îngrijorat
sã nu se creadã cã el îl ucisese pe Abner, în pofida legãmîntului
de credinþã dintre ei. A îndemnat apoi întregul popor sã jeleascã
ºi sã-ºi vãdeascã durerea faþã de Abner, sã-i înconjoare trupul cu
cele mai înalte cinstiri, sã-ºi sfîºie hainele ºi sã se acopere cu
saci, fiecare fãcînd aceste lucruri în timpul trecerii sale prin faþa
catafalcului. A mers el însuºi în urma acestuia, împreunã cu
bãtrînii poporului ºi cãpeteniile sale, dovedind prin planºete ºi
Pag. 218

tînguiri cît de drag i-a fost Abner pe cînd mai trãia ºi cît de mult
îl regretã acum pe rãposat, care fusese ucis fãrã voia lui. Dupã ce
Abner a fost înmormîntat cu solemnitate la Hebron ºi i-a închinat
un cîntec funebru, David s-a apropiat cel dintîi de mormînt ºi l-a
stropit cu lacrimile sale, fãcîndu-i ºi pe alþii sã-l jeleascã. Pieirea
lui Abner îl tulburase atît de mult cã n-a vrut sã mãnînce ceva, cu
toate stãruinþele prietenilor sãi, ba chiar s-a jurat cã nu va pune
nici un dumicat în gurã pînã la asfinþitul soarelui. Prin purtarea
lui a cucerit numaidecît inima mulþimii din jur. Cei care îl iubeau
sincer pe Abner au preþuit nespus de mult deosebita cinstire datã
defunctului de David, precum ºi faptul cã l-a socotit demn de
întreaga ceremonie a unei înmormîntãri serioase, de parcã i-ar fi
fost rudã ºi prieten apropiat, fãrã a se învoi sã-l îngroape în chip
josnic, ca pe un duºman odios. Totuºi au fost bucuroºi cã David
avea o fire blîndã ºi bunã ºi fiecare îºi spunea în sinea lui cã
regele îl va trata cu o dragoste asemãnãtoare cu aceea pe care o
vãdise faþã de sãrmanul Abner. Aºadar, David ºi-a dobîndit un
bun renume ºi s-a trudit mult, nevrînd sã lase loc nici unei
bãnuieli cã ar fi ºtiut dinainte de moartea lui Abner. Totodatã, el
a adresat poporului urmãtoarele cuvinte: N-a fost deloc micã
durerea pe care mi-a pricinuit-o moartea acestui bãrbat de seamã,
cum n-o sã fie neînsemnatã nici nãpasta ce se abate asupra
evreilor prin pierderea lui Abner, care i-ar fi putut ocroti ºi izbãvi
de primejdii prin sfatul înþelept ºi braþul sãu puternic la
izbucnirea unui rãzboi. Dumnezeu - a adãugat el, - Cel care are
grijã de toate, nu-l va lãsa nerãzbunat. Aflaþi cã sînt prea slab ca
sã întreprind ceva împotriva lui Ioab ºi a lui Abiºai, fiii Þeruiei,
dar Domnul le va da o pedeapsã pe mãsura nelegiuirii lor! În
acest fel ºi-a gãsit sfîrºitul Abner.

Capitolul 2

1. Cînd a primit vestea morþii lui Abner, If-Boºet, fiul lui Saul,
n-a îndurat-o uºor, fiindcã îºi pierduse o rudã apropiatã, care îl
ajutase sã obþinã domnia, ºi a fost foarte tulburat, pieirea lui
Abner pricinuindu-i o mare tristeþe. Nici el nu i-a supravieþuit
prea mult, cãci a fost ucis prin vicleºug de fiii lui Hieremmon,
dintre care unul se numea Banaothas, iar celãlalt Thannus.
Deoarece erau din neamul lui Beniamin ºi aveau o situaþie
privilegiatã, ei ºi-au închipuit cã David îi va rãsplãti cu daruri
mari ºi le va dãrui comanda oºtirii sau alte funcþii înalte, dacã îl
vor suprima pe If-Boºet. Într-o zi, gãsindu-l pe If-Boºet singur în
iatacul sãu, la ceasul amiezii, cufundat într-un somn adînc, fiindcã
nu erau de faþã nici gãrzile sale de corp, nici portarul casei, care
adormise biruit de obosealã de truda mîinilor sale ºi de arºiþã, ei
au pãtruns în încãperea unde se odihnea fiul lui Saul ºi l-au ucis
în somn. I-au tãiat apoi capul ºi vreme de o zi ºi o noapte întreagã
au strãbãtut în grabã drumul, fugind de pedeapsa urmãritorilor, ca
sã primeascã recompensa regelui ºi un adãpost sigur. La sosirea
în Hebron, au arãtat capul lui If-Boºet ºi s-au fãlit cu isprãvile
lor, ca sã cîºtige favoarea lui David, deoarece l-au înlãturat pe cel
ce-i era duºman ºi rival la tron. Dar David nu s-a arãtat deloc
 Pag. 219

încîntat de fapta lor, aºa cum sperau ei, ci le-a vorbit astfel:
Netrebnicilor, care veþi fi condamnaþi la moarte pentru crima
voastrã! Oare nu ºtiaþi cum l-am pedepsit pe ucigaºul lui Saul,
care mi-a adus cununa dãruitã, convins cã prin acest omor îi fãcea
hatîrul ca sã nu cadã în mîinile duºmanilor sãi? Socotiþi cumva cã
m-am schimbat atît de mult ºi nu mai sînt acela, ºi încît sã fiu
încîntat de niºte ticãloºi ºi sã trag foloase de pe urma unui stãpîn
ucis de voi, care aþi înjunghiat în patul sãu un om nevinovat, cu
toate cã nu v-a pricinuit nici un rãu, ci dimpotrivã, v-a arãtat
deplina lui bunãvoinþã ºi v-a distins cu înalte onoruri? De aceea,
sã înduraþi pedeapsa cu moartea nu numai pentru nelegiuirea
voastrã, ci ºi pentru cã aþi crezut cã pieirea lui mã va face sã
t r esalt de bucurie. Cãci nimic n-ar fi putut sã vã iros eas cã
preþuirea mea decît faptul cã aþi putut gîndi aºa ceva despre mine!
De îndatã ce a cuvîntat astfel, David a poruncit ca amîndoi sã fie
daþi pradã morþii în cele mai cumplite chinuri ºi capul lui Iebost
l-a îngropat în mormîntul lui Abner.
2. În urma acestor întîmplãri, toþi cei aflaþi în fruntea oºtirii
evreilor au venit sã se închine lui David la Hebron, împreunã cu
cãpet en i i l e a peste 1.000 de soldaþi ºi cu conducãtorii lor,
amintindu-i de bunele lor intenþii faþã de el încã din timpul vieþii
lui Saul, precum ºi de deosebita cinstire pe care i-au arãtat-o în
calitatea lui de comandant suprem. Ei au evidenþiat de asemenea
faptul cã prin intermediul prorocului Samuel, Domnul l-a ales
r eg e î mp r eu n ã cu f eci o r i i s ãi º i cã er a s i n g u r u l h ãr ãzi t d e
Dumnezeu sã-i biruie pe filisteni, izbãvind þara de robia lor.
David i-a lãudat pentru neaºteptatul lor zel, i-a îndemnat sã
rãmînã la fel ºi în viitor, deoarece nu se vor cãi vreodatã cã au
fãcut acest lucru, ºi dupã ce i-a ospãtat regeºte, i-a lãsat sã plece,
ca sã li se alãture întregul popor. Din partea seminþiei lui Iuda
s-au adunat 6.800 de oºteni înarmaþi cu scuturi ºi suliþe: ei
fuseserã alãturi de fiul lui Saul, deoarece tribul Iuda îl alesese
rege pe David, împotriva voinþei lui. De la seminþia lui Simeon au
venit 7.100 de oameni; de la seminþia lui Levi, 4.700 de luptãtori,
în frunte cu conducãtorul lor, Iodam. Dupã aceºtia au venit
Marele Preot Sadoc, alãturi de 20 de cãpetenii înrudite cu el. Din
partea seminþiei lui Beniamin s-au înfãþiºat 4.000 de oºteni: cãci
acest trib era încã nehotãrît, aºteptînd sã ajungã la domnie un
membru al familiei lui Saul. Apoi, din seminþia lui Efraim au
sosit 20.800 de oameni dintre cei mai viteji ºi mai de vazã; din
jumãtatea seminþiei lui Manase, au fost 18.000 de oºteni deosebit
de puternici ; d i n s emi n þ i a l u i I s ach ar, 2 0 0 d e oameni care
prevedeau viitorul ºi 20.000 de l u p t ãt o r i ; d i n s emi n þia lui
Zabulon, 50.000 de oºteni aleºi; acest trib a fost singurul care a
trecut în întregime de partea lui David. Toþi aceºtia erau înarmaþi,
la fel ca ºi cei din seminþia lui Gad. Din seminþia lui Neftali au
sosit 1.000 de bãrbaþi însemnaþi ºi cãpetenii, care foloseau scuturi
ºi suliþe, ei fiind însoþiþi de un mare numãr de trupe din tribul lor.
Din seminþia lui Dan au fost 27.600 de oºteni aleºi cu grijã; din
seminþia lui Aser, 40.000. Din ambele seminþii de dincolo de
Iordan, ca ºi din cealaltã jumãtate a seminþiei lui Manase s-au
strîns 120.000 de oºteni înzestraþi cu scut, suliþã, coif ºi sabie.
Pag. 220

Chiar ºi celelalte seminþii purtau sãbii. Aceste mulþimi s-au

adunat în Hebron, la David, cu mari provizii de grîne, vin ºi
bucate pentru hranã zilnicã ºi toþi l-au ales ca rege pe David.
Dupã ce poporul a petrecut 3 zile în sãrbãtori ºi ospeþe, David a
plecat cu întreaga lui oºtire spre Hierosolyma.

Capitolul 3

1. Oraºul era locuit de iebusei, trãgîndu-ºi obîrºia din

canaaneni, care ºi-au închis porþile ºi ºi-au înþesat zidurile de
apãrare cu orbi, ºchiopi ºi tot felul de ciungi, ca sã-ºi batã joc de
rege, strigîndu-i cã mutilaþii îl vor împiedica sã intre în cetate. Ei
fãceau acest lucru din dispreþ, siguri fiind de trãinicia zidurilor.
Plin de mînie, David a început de îndatã asediul. A trecut la atac
cu multã ardoare ºi grabã, spre a-ºi dovedi puterea printr-o
cucerire rapidã, inspirînd astfel teamã celorlalþi, care aveau o
atitudine asemãnãtoare cu a iebuseilor. A reuºit sã cucereascã
partea de jos a oraºului. Cum însã cetãþuia i se mai împotrivea,
regele a hotãrît sã instituie o rãsplatã ºi distincþii militare, pentru
a da imbold vitejiei luptãtorilor sãi, fãgãduind cã-l va numi
comandant al întregii sale oºtiri pe cel ce va înfrunta povîrniºul
abrupt ºi va pãtrunde primul în cetãþuie, ca s-o cucereascã. Toþi
au fost cuprinºi de rîvna întrecerii ºi n-au drãmuit nici un efort,
din apriga dorinþã de a dobîndi promisa conducere a oºtirii.
Înaintea tuturora, Ioab, fiul Þeruiei, a pãtruns cel dintîi în
cetãþuie, strigîndu-i de sus regelui sã-i încredinþeze mult rîvnita
comandã supremã.
2. David i-a izgonit însã pe iebusei din cetate ºi s-a instalat el
însuºi în Hierosolyma, numindu-o Oraºul lui David, ºi cît timp a
deþinut puterea, a locuit acolo. Rãstimpul în care a domnit el la
Hebron numai asupra seminþiei lui Iuda a fost de 7 ani ºi 6 luni.
Dupã ce ºi-a aºezat reºedinþa regalã la Hierosolyma, treburile au
început sã-i meargã din ce în ce mai bine de la o zi la alta, fiindcã
Dumnezeu a avut grijã ca situaþia sã i se îmbunãtãþeascã ºi
puterea sã-i sporeascã. Hiram, regele Tirului, i-a trimis o solie ºi
a încheiat cu el un tratat de alianþã. El i-a trimis aºijderea daruri,
mai ales lemn de cedru, punîndu - i l a î ndemînã ºi lucrãtori
destoinici, dulgheri ºi meºteri zidari, care sã-i construiascã un
palat la Hierosolyma. David a unit oraºul de jos cu cetãþuia, spre
a face un singur corp, pe care l-a înconjurat cu ziduri, avîndu-l
drept apãrãtor al lor pe Ioab. Aºadar, dupã ce i-a alungat pe
iebusei din Hierosolyma, David a dat oraºului numele sãu: cãci,
potrivit strãmoºului nostru Avraam, el se chema Solyma. De
aceea, dupã spusele unora, ºi Homer l-a numit Solyma: în limba
ebraicã, templului i se zicea Solyma, ceea ce înseamnã Siguranþã.
Din vremea cînd comandantul Iesus ºi-a dus oastea împotriva
canaanenilor, ºi dupã înfrîngerea lor, le-a împãrþit þara între evrei
ºi pînã cînd David a înfãptuit ceea ce nu reuºise nimeni pînã la el,
anume sã-i izgoneascã pe canaaneni din Hierosolyma ºi sã le
cucereascã oraºul, au trecut 515 ani.
3. Se cuvine sã amintesc aici pe un anume Oronnas, bogãtaºul
iebuseu care n-a fost ucis de David cînd a cucerit Hierosolyma,
 Pag. 221

pentru marea lui bunãvoinþã faþã de evrei ºi pentru purtarea

prieteneascã ºi îndatoritoare faþã de rege, urmînd sã vorbesc
despre asta mai tîrziu, la momentul potrivit. În afara femeilor
luate în cãsãtorie, David a mai avut alte neveste ºi concubine.
Acestea i-au nãscut 11 fii, care s-au numit: Amnus, Emnus, Eban,
Nathan, Solomon, Iebar, Elien, Phalna, Ennaphen, lenae, Eliphale,
precum ºi o fiicã: Thamara. De la soþiile sale legitime, David a
avut 9 fii, doi dintre ei menþionaþi la u r mã ap ar þinînd însã
concubinelor. Tamara ºi Absalom au fost nãscuþi de aceeaºi
mamã.

Capitolul 4

1. De îndatã ce au auzit cã David a fost ales rege de cãtre

evrei, filistenii ºi-au dus oastea împotriva lui la Hierosolyma,
ocupînd ceea ce se cheamã Valea Uriaºilor, loc aflat nu departe
de oraº, unde ºi-au aºezat tabãra. Dar regele iudeilor, care nu-ºi
îngãduiau sã întreprindã nimic fãrã porunca Domnului sau fãrã
solemna Lui promisiune privind viitorul, a poruncit Marelui Preot
sã-i dezvãluie voinþa lui Dumnezeu ºi deznodãmîntul bãtãliei.
Cînd i s-a prezis izbînda ºi supremaþia, David ºi-a îndreptat
trupele împotriva filistenilor, i-a atacat prin surprindere de la
spate ºi pe unii i-a ucis, iar pe alþii i-a pus pe fugã. Sã nu-ºi
închipuie nimeni cã filistenii au venit sã-i înfrunte pe evrei cu o
oaste neînsemnatã, nici sã tragã concluzia cã ei s-au purtat ca
niºte laºi ºi fricoºi din repeziciunea cu care au fost bãtuþi ºi din
faptul cã nu au înfãptuit nimic demn de semnalat. Trebuie sã se
ºtie cã întreaga Sirie ºi Fenicie, în afarã de multe alte neamuri
rãzboinice, le-au venit în ajutor, luînd parte la luptã. Acesta era
motivul pentru care, deºi fuseserã învinºi de nenumãrate ori ºi
pierduserã atîtea mii de luptãtori, porneau din nou rãzboiul
î m p o t r i v a e v r e i l o r, c u t r u p e º i m a i n u m e r o a s e . C u t o a t e
înfrîngerile suferite în luptã, filistenii s-au îndreptat împotriva lui
David cu o oaste de 3 ori mai mare, aºezîndu-ºi tabãra în acelaºi
loc. Regele israeliþilor L-a întrebat iarãºi pe Dumnezeu cum se va
încheia bãtãlia, iar Marele Preot i-a poruncit sã-ºi ducã oastea în
dumbrava cãreia i se spunea a Gemetelor, situatã nu departe de
tabãra duºmanilor, ºi sã nu se clinteascã din loc, nepornind la
luptã înainte ca dumbrava sã se umple de freamãt, fãrã ca vîntul
sã sufle deloc. De îndatã ce dumbrava s-a frãmîntat ºi momentul
propice, prezis de Dumnezeu sosise, nezãbovind o clipã, David
s-a îndreptat spre o victorie sigurã ºi lipsitã de orice riscuri.
Rîndurile vrãjmaºilor n-au rezistat la asaltul evreilor ºi la prima
ciocnire au luat-o la fugã. A urmat un mãcel cumplit ºi urmãrirea
duºmanilor s-a extins pînã la Gaza, care trece drept ultimul lor
h o t a r. A p o i D a v i d a p r ã d a t t a b ã r a d u º m a n ã , u n d e a g ã s i t
numeroase comori, punînd pe foc idolii lor.
2. La norocoasa încheiere a rãzboiului, dupã ce a convocat
peste 1.000 de oºteni, David a hotãrît sã adune din toate þinuturile
pe acei oameni ai seminþiilor care erau în floarea vîrstei, apoi pe
preoþi ºi leviþi, ca sã meargã împreunã cu ei pînã în oraºul
Cariathiarim, aducînd de acolo Chivotul Domnului în
Pag. 222

Hierosolyma, unde el urma sã fie expus ºi sã primeascã jertfele ºi

celelalte sfinþiri îndrãgite de Dumnezeu. Cãci acolo fusese lãsat
Chivotul din vremea domniei lui Saul, fãrã sã fi îndurat vreo
d au n ã. D u p ã ce î n t r eg u l p o p o r s - a ad u n at p r ecu m p r i mi s e
porunca, regele s-a îndreptat împreunã cu el spre Chivot. Preoþii
l-au scos din casa lui Aminadab, l-au pus într-un car nou, apoi au
înjugat boii, îngãduinþa de a-i mîna primind-o fraþii ºi fiii lui
Aminadab. Regele ºi poporul pãºeau înaintea lor, închinau imnuri
Domnului, intonînd tot felul de cîntece ºi versuri din întreaga þarã
ºi în zumzetul instrumentelor ºi lirelor, în dansuri ºi coruri, în
s u n e t u l t r î mb i þ el o r º i þ i mb al el o r, au d u s C h i v o t u l p î n ã l a
Hierosolyma. Dupã ce au ajuns în Aria lui Chedron, cum se
numea atunci locul acela, Domnul, în mînia Lui, i-a dat lui Ozas
pedeapsa cu moartea. Fiindcã boii erau gata sã rãstoarne Chivotul
ºi el a vrut sã-l sprijine cu mîna, atingîndu-l fãrã sã fie preot,
Dumnezeu l-a fãcut sã moarã pe loc. Regele ºi poporul au fost
adînc întristaþi de sfîrºitul lui Ozas. Locul unde ºi-a dat el duhul
se cheamã pînã azi Lovitura lui Ozas. Întrucît s-a temut cã poate
sã pãþeascã la fel ca Ozas, dacã Chivotul ajungea în cetate ºi în
casa lui, fiindcã acela pierise pentru simplul fapt cã îl atinsese cu
mîna, David n-a vrut sã-l ducã în oraº, ci s-a îndreptat spre ogorul
unui om drept, numit Obed, de neam levit, ºi a lãsat Chivotul la
el. Acolo-a fost gãzduit vreme de 3 luni întregi ºi a sporit avuþia
casei lui Obed, el însuºi alegîndu-se cu mari foloase. Dupã ce a
aflat cã treburile lui Obed mergeau strunã, ºi de unde mai înainte
fusese sãrac ºi umil, acum bogãþia se revãrsa întruna, încît toþi îl
numeau un om norocos, cãci vedeau cum casa lui prospera ºi se
acoperea de faimã, David a prins curaj, convins cã n-o sã i se
întîmple nici un rãu, ºi a luat la el Chivotul. Îl purtau preoþii ºi 7
coruri alese de David pãºeau înainte, în vreme ce el însuºi cînta
din lirã ori bãtea din palme. Vãzîndu-i aºadar conduita, Mical,
soþia lui, fiica primului rege, Saul, l-a batjocorit. Cînd Chivotul
a fost strãmutat în oraº ºi aºezat în cortul dinainte pregãtit, David
a adus solemne jertfe de împãcare prin înjunghierea unor paºnice
victime ºi a ospãtat întreaga mulþime, împãrþind ºi femeilor, ºi
bãrbaþilor, ºi copiilor cîte o pîiniºoarã, o bucatã friptã din carnea
victimelor, precum ºi o turtã. Dupã ce ºi-a sãturat astfel poporul,
David l-a lãsat sã plece acasã, întorcîndu-se el însuºi la palatul
sãu.
3. Acolo i-a ieºit în întîmpinare soþia lui, Mical, fiica lui Saul,
i-a urat mult noroc ºi L-a rugat pe Dumnezeu sã-i hãrãzeascã
toate darurile pe care le împarte cu bunãvoinþã. L-a mustrat cã
totuºi el, marele rege, dãnþuise necuviincios, ºi în timpul jocului,
se descoperise în faþa robilor ºi slujnicelor sale. David i-a rãspuns
cã nu se ruºineazã de ceea ce este pe placul Domnului, care l-a
ales pe el în locul tatãlui ei ºi al tuturor celorlalþi, ºi cã va juca ºi
va dãnþui adesea, fãrã a se sinchisi cã o sã parã necuviincios faþã
de slujnicele lui. Cãci din legãturile sale cu David, Mical n-a
rãmas niciodatã grea, cu toate cã mai tîrziu, dupã ce tatãl ei a
mãritat-o cu alt bãrbat, de la care fusese luatã înapoi, zãmislise 5
copii. Dar despre aceasta vom mai vorbi cu alt prilej.
4. Cînd a vãzut cã prin voinþa Domnului toate treburile îi
 Pag. 223

mergeau din ce în ce mai bine, David a crezut cã el pãcãtuia,

locuind într-o casã de cedru, înaltã ºi împodobitã cu meºteºug, în
timp ce Chivotul zãcea adãpostit într-un cort. A hotãrît aºadar sã
clãdeascã un templu aºa cum prezisese odinioarã Moise. David a
cerut sfatul prorocului Natan, iar acesta l-a încurajat sã facã ceea
ce îºi pusese în gînd, fiindcã Domnul îl va sprijini în toate
p r i v i n þ e l e , º i d o r i n þ a d e a î n ã l þ a t emp l u l a d ev en i t º i m a i
arzãtoare. Dar Dumnezeu i S-a arãtat lui Natan în timpul nopþii ºi
i-a poruncit sã-l vesteascã pe David cã buna intenþie ºi rîvna lui
I-au plãcut, mai ales cã nimeni înaintea lui nu s-a gîndit sã-I
înalþe un templu. Totuºi, chiar dacã în mintea lui s-a înfiripat
acest plan, nu poate sã-i încredinþeze fãurirea templului, deoarece
a purtat multe rãzboaie ºi are mîinile mînjite de sîngele
duºmanilor. Dar, dupã ce va îmbãtrîni ºi moartea va pune capãt
vieþii sale îndelungate, templul va fi construit de un fiu al sãu,
care va domni dupã el ºi se va numi Solomon. Domnul îi promite
cã va avea grijã de Solomon ca de propriul Sãu fiu, astfel încît
domnia va fi pãstratã ºi transmisã urmaºilor sãi. Dacã însã va
greºi cumva el însuºi, drept pedeapsã, se va îmbolnãvi ºi pãmîntul
va fi lipsit de rodnicie. Cînd a aflat acestea de la proroc, David a
fost cuprins de o bucurie fãrã margini, fiindcã ºtia acum cã
domnia lui va fi durabilã ºi trainicã, propria-i casã va avea parte
de strãlucire ºi renume. David s-a îndreptat spre Chivot, a cãzut
cu faþa la pãmînt înaintea lui ºi s-a rugat, mulþumindu-I Domnului
pentru toate binefacerile sale, pe care i le-a arãtat, prin faptul cã
de la umila stare de pãstor l-a ridicat la o aºa de mare putere;
aºijderea, pentru ceea ce a fãgãduit urmaºilor sãi; în sfîrºit, pentru
cã s-a preocupat mereu de evrei ºi de libertatea lor. Dupã ce s-a
rugat astfel ºi a închinat Domnului un psalm, David s-a îndepãrtat
de cort.

Capitolul 5

1. Dupã scurtã vreme David a gãsit de cuviinþã cã trebuie sã se

rãzboiascã cu filistenii ºi sã nu îngãduie faptelor sale nici cel mai
mic pr i l ej d e r ãg az s au l î n cezealã, ci aºa cum îi poruncise
Dumnezeu, sã-ºi înfrîngã vrãjmaºii, lãsînd ca în viitor regii din
neamul sãu sã-ºi cîrmuiascã þara în pace. ªi-a adunat iarãºi oastea,
dîndu-i ordinul sã se înarmeze ºi sã porneascã la rãzboi, ºi cum
a vãzut cã toate pregãtirile trupelor se încheiaserã cu bine, a
pãrãsit Hierosolyma, mãrºãluind împotriva filistenilor. Dupã ce
i-a biruit în luptã, a luat o mare bucatã din þara lor ºi a alipit-o la
þinuturile evreilor, purtînd apoi rãzboi cu moabiþii. În urma
izbîndei sale în luptã, David a strãpuns cu sabia douã pãrþi din
oºtirea lui, iar pe cei rãmaºi în viaþã i-a adus în stare de robie.
Le-a impus un tribut anual, apoi ºi-a dus numaidecît trupele
împotriva lui Adrazar, fiul lui Araus ºi rege din Sophene. În
bãtãlia care s-a dat în preajma Eufratului, David a ucis din oastea
lui vreo 20.000 de filisteni ºi 7.000 de cãlãreþi. A capturat
totodatã 1.000 de care, nepãstrînd pentru el decît 100, ºi a dat
pradã focului cea mai mare parte dintre ele.
2. Cum a aflat cã David purta rãzboi cu Adrazar, Adad, rege
Pag. 224

al Damascului ºi al Siriei întregi, s-a grãbit sã-i vinã în ajutor cu

trupe puternice, fiind vorba de prietenul lui. Confruntarea cu
David a avut loc pe malul fluviului Eufrat, dar contrar aºteptãrilor
sale, el ºi-a pierdut în bãtãlie o mare parte din oaste. Cãci din
trupele lui Adad au cãzut pe cîmpul de luptã 20.000 de oºteni,
uciºi de evrei, toþi ceilalþi cãutîndu-ºi scãparea în fugã. în Cartea
a 4 - a d i n I s t o r i a s a, N i co l ae î l p o men eº t e pe aces t r eg e î n
urmãtorii termeni: Multã vreme dupã aceea, întîietatea asupra
localnicilor a dobîndit-o un bãrbat cu numele de Adad, care a
domnit în Damasc ºi Siria, cu excepþia Feniciei. Într-un rãzboi
purtat cu David, regele Iudeii, înfruntîndu-se în mai multe bãtãlii,
a fost în cele din urmã învins, el, cel mai de seamã dintre regi,
atît prin putere, cît ºi prin vitejie! Autorul îi menþioneazã ºi
succesorii, care dupã stingerea lui din viaþã, au ocupat tronul ºi
i-au pãstrat numele, recurgînd la aceste afirmaþii: Dupã moartea
lui Adad, urmaºii sãi au domnit vreme de 10 generaþii, fiecare
primind de la propriu-i pãrinte, odatã cu puterea, ºi numele, aºa
cum s-a întîmplat ºi cu ptolemeii din Egipt. Cel mai vestit dintre
toþi a fost al 3-lea care, dornic sã refacã cu forþa regatul bunicului
sãu, a pustiit þara numitã acum Samaria. El nu se abate aici de la
adevãr. Este vorba despre Adad, care în timp ce Ahab era regele
israeliþilor, a invadat Samaria: dar despre asta vom vorbi la
momentul potrivit.
3. În expediþia sa împotriva Damascului ºi a restului Siriei,
David a supus în întregime aceastã þarã, a lãsat garnizoane în
þ i n u t u r i l e s a l e , a p u s l o cu i t o r i i s ã- i p l ãt eas cã t r i b u t , º i l a
întoarcerea acasã, a adus tablele de aur ºi armurile gãrzilor de
corp ale lui Adad la Hierosolyma, închinîndu-le Domnului. Mai
tîrziu, Susak, regele egiptenilor, cînd ºi-a dus oastea împotriva
nepotului lui David, Roboam, ºi l-a învins, le-a luat cu el din
Hierosolyma împreunã cu numeroase alte bogãþii. Dar despre
acestea vom vorbi mai pe larg la locul cuvenit. Întrucît Domnul
proteja faptele întreprinse de el ºi avea grijã ca rãzboaiele lui sã
fie încununate de succes, David ºi-a dus oastea ºi împotriva celor
mai frumoase oraºe ale lui Adrazar, Bettaea ºi Machon, pe care
le-a cucerit ºi prãdat. În ele a gãsit o mare cantitate de aur ºi de
argint, aºijderea un soi de aramã care era mai preþioasã decît
aurul. Din ea a fãcut Solomon uriaºul bazin care se numeºte mare,
precum ºi frumoasele vase, împodobind templul.
4. Dupã ce a aflat ce s-a întîmplat cu Adrazar ºi a auzit cã
trupele sale fuseserã nimicite, regele din Amathe s-a temut sã nu-i
împãrtãºeascã soarta, hotãrînd sã încheie un tratat de prietenie cu
David, mai înainte de a fi atacat el însuºi. L-a trimis la el pe
propriu-i fiu Adoram, ca sã-l felicite în numele sãu pentru izbînda
asupra lui Adrazar, care-i era deopotrivã ostil, fãcînd un legãmînt
de prietenie. I-a oferit în dar vase de aur, argint ºi aramã fãcute
în vechime. David i-a încheiat alianþa cu Thaenus, cãci aºa se
numea regele din Amathe, ºi i-a primit darurile, apoi l-a trimis
înapoi pe fiul sãu, tratîndu-l cu toatã cinstea pe care ºi-o datorau
unul altuia. Dupã plecarea lui Adoram, David I-a închinat lui
Dumnezeu darurile sale, împreunã cu restul de aur ºi de argint
adunat de la oraºele ºi popoarele subjugate. Domnul i-a adus
 Pag. 225

victoria în toate bãtãliile nu numai regelui, ci ºi lui Abiºai, fiul

lui Ioab, trimis de David în fruntea oºtii lui împotriva idumeilor:
18.000 dintre ai sãi au cãzut pe cîmpul de luptã în înfruntarea cu
Abiºai. Regele a silit întreaga Idumee sã-i plãteascã bir atît pentru
ogoare, cît ºi pentru fiecare idumean în parte. David avea o fire
dreaptã ºi în judecãþile sale se arãta nepãrtinitor. Cãpetenia oºtirii
sale întregi era Ioab, iar pe Iosafat, fiul lui Achilus, l-a fãcut
cronicarul faptelor sale. Pe Sadok, din casa lui Phinees, împreunã
cu Abiatar, care-i era prieten bun, i-a numit Mari Preoþi. Drept
grãmãtic l-a ales pe Sisas; comanda gãrzilor sale de corp a
încredinþat-o lui Benaia, fiul lui Ioab. Pe fiii cei mai mari i-a
numit în gãrzile sale de corp ºi lor le-a revenit propria-i siguranþã.
5. David a þinut minte chiar ºi legãturile sale cu Ionatan, fiul
lui Saul, ºi jurãmintele lor de credinþã, precum ºi prietenia ºi
rîvna acestuia faþã de el. Cãci tuturor celorlalte virtuþi pe care le
avea, o adãuga ºi pe aceea de a-ºi aminti mereu de cei ce i-au
fãcut un bine. Regele a poruncit sã se facã amãnunþite cercetãri
dacã mai supravieþuise cineva din neamul lui Ionatan, faþã de care
sã-ºi arate recunoºtinþa pentru prietenia lor de odinioarã. Cînd în
faþa lui a fost adus un bãrbat dezrobit de Saul, care putea sã ºtie
dacã mai rãmãsese în viaþã vreunul din familia lui, David l-a
întrebat ce urmaº din sîngele lui Ionatan mai trãia, ca sã-l poatã
rãsplãti pentru binefacerile aduse cîndva de Ionatan. Omul i-a
rãspuns cã mai supravieþuise doar un fiu al sãu, numit Mefiboºet
cel ºchiop de picioare, cãci de îndatã ce a primit vestea cã tatãl ºi
bunicul bãiatului cãzuserã în luptã, doica lui l-a înºfãcat la
r ep ezeal ã º i î n t i m p u l f u g i i p r u n cu l i - a cãzu t d e p e u mãr,
rãmînînd schilod la picioare. Cînd a aflat unde se afla ºi cine
crescuse copilul, David a trimis soli în oraºul Labatha, la un
anume Machir, cum se numea cel care-l crescuse pe fiul lui
Ionatan, ca sã-l cheme la el pe orfan. Odatã ajuns în faþa regelui,
Mefiboºet a cãzut cu faþa la pãmînt ºi i s-a închinat. David i-a
spus sã fie încrezãtor, cãci avea parte de mult bine din partea lui.
I-a dat î n ap o i cas a p ãr i n t eas cã º i t o t ce ap ar þ i n u s e cîndva
bunicului sãu, poruncindu-i sã se aºeze mereu la regeasca masã,
ca sã ia parte la ospãþ, fãrã sã lipseascã mãcar o singurã zi. Dupã
ce bãiatul i-a mulþumit cãlduros pentru frumoasele vorbe ºi
darurile sale, regele l-a chemat pe Sibas ºi i-a spus cã-i oferã lui
Mefiboºet casa pãrinteascã ºi toatã averea lui Saul. I-a cerut sã-ºi
lucreze el însuºi þarinile, aducînd la Hierosolyma întregul venit.
David l-a chemat în fiecare zi la masa lui pe orfan, dãruindu-i lui
Mefiboºet pe Sibas, cu fiii lui, în total 15, împreunã cu slugile
sale care erau în numãr de 20. De îndatã ce regele a orînduit
astfel lucrurile, Sibas s-a despãrþit de el, cu adîncã plecãciune,
spunîndu-i cã va face întocmai tot ce i s-a cerat. Dar fiul lui
Ionatan a rãmas sã locuiascã în Hierosolyma, stînd la masã alãturi
de rege ºi s-a bucurat de întreaga cinstire, ca ºi cum ar fi fost fiul
lui. Mai tîrziu, Mefiboºet a avut un fiu cu numele de Mica.

Capitolul 6

1. În acest fel i-a cinstit David pe cei ce mai rãmãseserã în

Pag. 226

viaþã din familia lui Saul ºi Ionatan. Între timp s-a stins din viaþã
Naases, regele ammaniþilor, prieten cu David ºi la tron a urmat
fiul sãu, cãruia David i-a trimis soli, ca sã-i transmitã
condoleanþele sale, îndemnîndu-l sã nu fie prea îndurerat de
moartea pãrintelui sãu, iar legãturile de prietenie întreþinute cu el
sã dãinuie ºi de acum încolo. Dar cãpeteniile ammaniþilor au
întîmpinat solia cu intenþii rele ºi nu în sensul dorit de David; ei
l-au aþîþat pe noul rege, spunîndu-i cã sub pretextul mîngîierilor,
David îi trimisese pe aceºti bãrbaþi pentru a-i spiona þara ºi
trupele sale. Ei l-au sfãtuit deopotrivã sã fie prevãzãtor ºi sã nu
se încreadã aºa de lesne în cuvintele lui David, cãzînd într-o
nenorocire fãrã leac pentru el. Naases, regele ammaniþilor, a pus
însã în vorbele cãpeteniilor sale mai mult temei decît îi cerea
înþelepciunea, lãsîndu-se convins, ºi i-a batjocorit pe solii lui
David. A pus sã li se radã bãrbile pe o singurã parte ºi sã li se
taie hainele pe jumãtate, apoi le-a dat drumul sã plece astfel, în
loc sã le dea un rãspuns. Cînd a vãzut asta, regele israeliþilor a
fost din cale afarã de mînios ºi a spus cã nu va privi cu braþele
încruciºate asemenea sfidare amestecatã cu batjocura, ci va
declara rãzboi ammaniþilor, spre a-l pedepsi pe regele lor, care-i
supusese silniciilor pe solii sãi. Dupã ce prietenii apropiaþi ai
regelui ºi comandanþii de oºti ºi-au dat seama cã se fãcuserã
vinovaþi de ruperea legãturilor cu David ºi urmau sã-ºi ispãºeascã
nelegiuirea, s-au pregãtit grabnic de luptã ºi au trimis soli la
regele mesopotamienilor, Syrus, ºi i-au fãgãduit 1.000 de talanþi,
dacã va veni în ajutorul lor, fãcînd un legãmînt asemãnãtor ºi cu
Subas. Regii aceºtia aveau 20.000 de pedestraºi. I-au tocmit cu
platã pe regele amaleciþilor ºi pe un al 4-lea, numit Istob, amîndoi
aducînd cu ei 12.000 de oºteni bine înarmaþi.
2. David nu s-a speriat de aceastã tovãrãºie de arme cu trupele
ammaniþilor. Se încredea mai mult în Dumnezeu, cãci el avea de
gînd sã porneascã un rãzboi pentru pedepsirea nedreptãþii care i
s e f ã c u s e , t r i mi þ î n d u - º i î n t r eag a o as t e , î n f r u n t e c u I o a b ,
împotriva vrãjmaºilor. Acesta s-a îndreptat spre oraºul cel mai de
s eamã al amman i þ i l o r, l a R a b a t a , u n d e º i - a a º e z a t t a b ãr a.
Duºmanii au ieºit din oraº, dar nu s-au aºezat laolaltã, ci fiecare
pe linia lui de luptã, trupele chemate în ajutor au rãmas afarã în
cîmp liber, pe cînd oastea ammaniþilor îºi strînsese rîndurile
înaintea porþilor oraºului, drept în faþa evreilor. Cînd a vãzut cum
stau lucrurile, Ioab ºi-a fãcut un plan ce se potrivea cu situaþia:
ºi-a ales oºtenii cei mai viteji ºi i-a grupat în faþa sirienilor ºi a
celorlalþi regi. A încredinþat comanda restului oºtirii fratelui sãu
Abiºai ºi i-a poruncit sã-ºi ducã trupele împotriva ammaniþilor,
sfãtuindu-l ca, în cazul cînd sirienii vor fi mai puternici, sã sarã
cu oastea în ajutorul lui; el însuºi va face acelaºi lucru, dacã va
vedea cã ammaniþii l-au încolþit prea tare. Apoi l-a rugat pe
fratele sãu sã ducã totul pînã la capãt cu bãrbãþie ºi destoinicie,
fãrã sã parã un fricos plin de laºitate, ci un luptãtor cu suflet de
viteaz. Ioab l-a trimis pe Abiºai sã lupte împotriva ammaniþilor,
el însuºi poruncind sã-i înfrunte pe sirieni. Aceºtia au opus o
dîrzã rezistenþã, dar dupã ce Ioab a rãpus o mare parte dintre ei,
pe ceilalþi i-au pus pe fugã. Vãzînd ammaniþii ce s-a întîmplat, de
 Pag. 227

teama lui Abiºai ºi a oºtirii sale, nici n-au început mãcar lupta, ci
au urmat pilda tovarãºilor lor ºi s-au refugiat în oraº. De îndatã
ce ºi-a biruit ºi fugãrit vrãjmaºii, Ioab s-a întors la regele sãu în
Hierosolyma, dintr-o strãlucitã expediþie.
3. Totuºi aceastã înfrîngere nu i-a convins pe ammaniþi nici sã
se astîmpere, nici sã încheie pacea cu evreii mai puternici decît ei;
dimpotrivã, ºi-au trimis solii la Chalamas, regele sirienilor de
dincolo de Eufrat, a cãrui oaste condusã de Sabek numãra 18.000
de pedestraºi ºi 10.000 de cãlãreþi, cumpãrîndu-i alianþa cu bani.
Dupã ce a aflat cã ammaniþii adunaserã iarãºi trupe nespus de
multe împotriva lui, regele evreilor a hotãrît sã nu mai ducã
rãzboiul prin intermediul comandanþilor sãi, trecînd el însuºi
Iordanul în fruntea oºtirii întregi, ºi-a întîmpinat duºmanii, s-a
luptat cu ei ºi a învins. Din rîndurile vrãjmaºilor au cãzut în
bãtãlie vreo 14.000 de pedestraºi ºi 7.000 de cãlãreþi. Chiar ºi
Sabek, comandantul oºtirii lui Chalamas, s-a ales cu ranã grea, în
urma cãreia a ºi murit. În urma norocosului deznodãmînt al luptei,
mesopotamienii s-au su p u s l u i D av i d º i i - au o f er i t daruri.
Deoarece iarna se apropia, David s-a întors la Hierosolyma, iar la
sosirea primãveri, l-a trimis pe Ioab, comandantul suprem al
oºtirii sale, sã se rãzboiascã cu ammaniþii. În timpul acestei
incursiuni, el le-a devastat toate ogoarele, silind locuitorii sã se
adune în oraºul lor de seamã, Rabata, unde i-a supus asediului.

Capitolul 7

1. Chiar ºi David, care avea o fire dreaptã ºi evlavioasã,

respectînd cu stricteþe legile strãmoºeºti, a cãzut atunci într-un
mare pãcat. Pe cînd se afla într-o zi pe acoperiºul casei domneºti,
unde obiºnuia sã se plimbe la ceasul înserãrii, David ºi-a purtat
privirile în jur ºi a vãzut cum în locuinþa ei se scãlda în apã rece
o femeie deosebit de chipeºã ºi desãvîrºitã în toate privinþele,
numele ei era Bat-ªeba, fiind atît de cucerit de frumuseþea ei încît
nu ºi-a mai putut stãpîni patima, ci a chemat-o la el, apoi au
pãcãtuit împreunã. Deoarece a rãmas însãrcinatã, femeia a trimis
ºtirea regelui ºi l-a rugat sã tãinuiascã greºeala lor, cãci potrivit
datinilor strãbune, ea trebuia sã-ºi piardã viaþa pentru adulter.
David l-a chemat de la asediul Rabatei pe soþul femeii, purtãtorul
de arme al lui Ioab, care se numea Urie. Dupã sosirea lui, David
i-a cerut sã-i dea veºti despre oaste ºi despre asediul oraºului.
Urie rãspunzîndu-i cã toate treburile mergeau dupã pofta inimii
lui, David l-a trimis sã mãnînce bucate de la propria-i masã ºi i-a
poruncit sã meargã la soþia lui, sã se culce cu ea. Dar Urie n-a
fãcut aºa, ci a dormit alãturi de ceilalþi purtãtori de arme ai
regelui. Cînd a aflat acest lucru, David l-a întrebat de ce nu s-a
dus acasã dupã ce fusese atîta vreme departe de soþia lui, toþi
oamenii fiind înclinaþi sã tînjeascã dupã vatra lor, atunci cînd au
stat multã vreme pe meleaguri strãine. Urie i-a rãspuns cã nu i s-a
pãrut cuviincios ca el sã aibã parte de desfãtãrile soþiei, pe cînd
soþii lui de arme, în frunte cu comandantul lor, dorm pe pãmîntul
gol în tabãrã. La auzul vorbelor sale, David i-a poruncit sã mai
rãmînã acolo în ziua aceea, pentru ca în urmãtoarea sã plece la
Pag. 228

comandantul oºtirii. Urie a fost poftit apoi la masa regelui, unde

a b ãu t p î n ã s - a î m b ã t a t , D a v i d î n s u º i o f e r i n d u - i d i n ad i n s
numeroase cupe cu vin, astfel cã ºi de astã datã a dormit în faþa
porþii regeºti, fãrã sã se simtã deloc atras de soþia lui. Mîniat de
aceastã purtare, regele l-a însãrcinat printr-o scrisoare pe Ioab sã-l
condamne pe Urie, ceea ce dovedea cã greºise, indicîndu-i ºi felul
cum trebuia îndeplinitã pedeapsa, nu cumva sã reiese cã ea a venit
din dorinþa lui. I-a poruncit sã-l trimi t ã p e U r i e î mpotriva
duºmanului, acolo unde lupta era mai crîncenã, lãsîndu-l sã se
expunã primejdiilor, spre a fi pãrãsit de ceilalþi. De îndatã ce
bãtãlia s-a încins, tovarãºii sãi de luptã sã se tragã deoparte.
David ºi-a pecetluit scrisoarea cu propriul sãu sigiliu ºi i-a dat-o
lui Urie, s-o ducã lui Ioab. De îndatã ce a primit scrisoarea ºi a
aflat din ea dorinþa regelui, Ioab l-a aºezat pe Urie într-un loc
unde ºtia cã vrãjmaºul va lupta cu cea mai mare îndîrjire, dîndu-i
ca însoþitori cîþiva oºteni viteji. Comandantul l-a asigurat cã toate
trupele sale vor veni în ajutorul lor, dacã vor izbuti sã dãrîme o
parte a zidului, ca sã pãtrundã în oraº. Deoarece era un oºtean
destoinic ºi datoritã bãrbãþiei lui se bucura de întreaga preþuire a
regelui ºi a semenilor sãi, l-a sfãtuit sã-ºi îndeplineascã misiunea
cu multã abnegaþie, neprecupeþind nici un efort. Iar cînd Urie a
pornit cu avînt la treabã, Ioab a dat tovarãºilor sãi un semn tainic
ºi le-a spus sã-l lase de izbeliºte atunci cînd vor vedea duºmanii
nãvãlind asupra lor. Aºadar de îndatã ce evreii s-au apropiat de
oraº, ammaniþii s-au temut cã în locul unde se oprise Urie,
duºmanii se grãbeau sã escaladeze zidul. Au pus în faþã luptãtorii
lor cei mai viteji, au deschis poarta cetãþii pe neaºteptate ºi au
dezlãnþuit un atac nãprasnic. Cînd oºtenii lui Urie i-au vãzut
apropiindu-se, au bãtut cu toþii în retragere, aºa cum le spusese
mai î n ai n t e I o a b . L u i U r i e i - a f o s t r u º i n e s ã f u g ã º i s ã - º i
pãrãseascã postul, aºa cã ºi-a aºteptat vrãjmaºii, le-a întîmpinat
cu bãrbãþie asaltul, omorînd pe mulþi dintre ei; în cele din urmã,
a fost însã împresurat, prins la mijloc ºi ucis, împreunã cu el
cãzînd ºi unii dintre tovarãºii sãi.
2. Dupã aceea, Ioab i-a trimis regelui o solie care sã-i ducã
vestea cã el îºi dãduse osteneala sã cucereascã mai degrabã
oraºul, dar cînd a vrut sã se caþere pe ziduri, el a fost silit sã se
retragã cu multe pierderi. I-a mai poruncit solului ca, vãzînd
cumva cã regele se va înfuria la primirea ºtirii, el sã-i anunþe
moartea lui Urie. Cele aflate de la solul sãu l-au supãrat pe rege,
care le-a spus cã au greºit atunci cînd au vrut sã escaladeze
zidurile, în loc sã sape galerii pe sub ele sau sã foloseascã
ºiretlicuri pentru cucerirea oraºului. Le-a dat ca exemplu pe
Abimelec, fiul lui Ghedeon, care vrînd sã ia cu asalt un turn din
Teba, a fost ucis de piatra aruncatã de o bãtrînã, ºi în pofida
faptului cã era un bãrbat foarte viteaz, a avut parte de un sfîrºit
ruºinos din pricina dificultãþilor întîmpinate. La asta trebuiau sã
se gîndeascã mai înainte de a se nãpusti asupra zidurilor oraºului.
Este spre folosul nostru sã þinem minte toate întîmplãrile din
rãzboaiele de odinioarã, ºi pe cele frumoase, ºi pe cele urîte,
învãþînd ce se cuvine sã imitãm ºi ce anume sã evitãm. Cînd însã
solul l-a înºtiinþat pe mîniosul rege cã Urie murise în luptã, furia
 Pag. 229

lui s-a domolit numaidecît. David i-a poruncit apoi solului sã se

întoarcã la Ioab ºi sã-i spunã cã pãþania lui Urie i se pare cît se
poate de omeneascã ºi cã prin însãºi natura lui, rãzboiul face ca
uneori norocul sã surîdã odatã vrãjmaºului, altãdatã taberei
celeilalte. Deci, asediul trebuie sã fie pregãtit de acum încolo cu
g r i j ã , n ici un lucru sã nu fie lãsat deo p ar t e, ci s ã s e î n al þ e
parapete, ºi prin asedierea lui cu maºini de rãzboi, oraºul sã fie
capturat, apoi distrus din temelii, toþi locuitorii fiind uciºi fãrã
excepþie. Cu aceste porunci s-a întors degrabã solul la Ioab. Dupã
ce Bat-ªeba, soþia lui Urie, a aflat de moartea bãrbatului ei, l-a
b o ci t v r eme d e cîteva zile. Cînd însã doliul s-a încheiat ºi
lacrimile vãrsate pentru Urie au încetat sã curgã, regele a luat-o
de soþie ºi a avut de la ea un fiu.
3. Dar aceastã nuntã n-a fost privitã cu ochi buni de
Dumnezeu, care S-a mîniat pe David, ºi arãtînd u - S e în vis
prorocului Natan, i-a adus grave învinuiri regelui. Deoarece era
un bãrbat binecrescut ºi prevãzãtor, Natan ºi-a dat seama cã regii,
cînd sînt cuprinºi de mînie, pun îndeobºte ceea ce simt mai presus
de dreptate, hotãrînd sã treacã sub tãcere ameninþãrile Domnului
ºi sã recurgã la alte vorbe folositoare, adresate lui David, astfel
ca, pe aceastã cale, el sã priceapã singur care erau adevãratele
sale gînduri. El i-a spus lui David: în acelaºi oraº locuiau doi
oameni, dintre care unul era bogat ºi stãpînea multe turme de oi
ºi vite de povarã, celãlalt era foarte sãrac ºi nu avea decît o
mioarã. Aceasta fusese crescutã împreunã cu copiii lui, primind
una ºi aceeaºi hranã, ºi el o îndrãgea la fel ca pe fata lui. Cînd
bogãtaºului i-a venit un oaspete, acesta n-a vrut sã jertfeascã
vreuna dintre vitele sale, ca sã-i gãteascã ceva prietenului sãu, ci
ºi-a trimis oamenii sã ia mioara sãracului, pe care a servit-o la
masã oaspetelui sãu! Cuvîntarea aceasta l-a mîhnit pe rege ºi faþã
de Natan el l-a numit nelegiuit pe omul care a cutezat sã
sãvîrºeascã o asemenea faptã, ºi a spus cã ar fi drept sã plãteascã
de 4 ori preþul oiþei, fiind dupã aceea vrednic sã fie condamnat la
moarte. Atunci Natan s-a slujit de vorbele sale ºi i-a spus cã el
însuºi meritã sã primeascã o atare pedeapsã, rostindu-ºi singur
sentinþa, deoarece cutezase sã sãvîrºeascã o cumplitã nelegiuire.
I-a înfãþiºat apoi ºi i-a dat în vileag mînia Domnului, care l-a pus
rege peste toþi evreii, l-a fãcut stãpîn peste atît de multe ºi mari
popoare învecinate ºi l-a scãpat cîndva din mîinile lui Saul,
lãsîndu-l sã aibã soþii legitime. ªi totuºi el L-a dispreþuit ºi jignit
acum, cînd a luat de nevastã o strãinã, pe al cãrei bãrbat l-a dat
miºeleºte în mîinile duºmanilor, spre a fi ucis. Pentru fapta
aceasta, Domnul îl va osîndi ºi o soþie de-a lui va fi necinstitã de
unul dintre fiii sãi, care va unelti sã-i rãpeascã viaþa, pedepsind
astfel în vãzul lumii pãcatul comis în mare tainã. Chiar ºi copilul
nãscut de soþia lui va muri în scurtã vreme. Regele a fost cuprins
de spaimã ºi tulburare, prin lacrimile ºi gemetele sale recunoscînd
în faþa lui Dumnezeu cã greºise, fiindcã era fãrã îndoialã un
bãrbat pios ºi întreaga lui viaþã rãmãsese curat ºi nepãtat, cu
excepþia purtãrii sale faþã de soþia lui Urie. De aceea, Domnul S-a
îndurat de el, luîndu-l iarãºi sub ocrotirea Lui, ºi i-a fãgãduit cã-i
va cruþa ºi zilele ºi domnia. Ca urmare a faptului cã David se cãia
Pag. 230

sincer, Dumnezeu i-a zis cã nu mai vrea sã fie supãrat pe el. Dupã
ce i-a dezvãluit regelui soarta care-l aºtepta, Natan s-a întors la
casa lui.
4. Asupra copilului pe care David l-a avut de la femeia lui
Urie, a trimis Dumnezeu o boalã grea. Acest lucru l-a întristat pe
David atît de mult, încît cu toate stãruinþele oamenilor de casã,
vreme de 7 zile n-a pus un dumicat în gurã, ci a purtat veºmînt
negru ºi s-a culcat pe pãmînt îmbrãcat într-un sac, rugîndu-L pe
Domnul sã izbãveascã pruncul: mama lui îi era nespus de dragã.
Cînd copilul a murit în a 7-a zi, slujitorii s-au temut sã-i transmitã
lui David ºtirea, închipuindu-ºi cã la aflarea ei, regele se va
sinchisi ºi mai puþin de hranã ºi de îngrijirea trupului, din pricina
doliului dupã fiul sãu, de vreme ce boala lui îl întristase peste
mãsurã. Simþind cã oamenii sãi de casã erau foarte tulburaþi, ca
ºi cum ar fi vrut sã-i ascundã ceva, regele a priceput cã i-a murit
copilul. A chemat pe unul dintre slujitori, ºi cum a aflat adevãrul,
s-a sculat de la pãmînt, s-a spãlat, ºi-a pus veºmînt alb ºi s-a dus
la Tabernacol; apoi a cerut sã i se aducã cina. Aceastã nouã ºi
neaºteptatã purtare a lui a stîrnit n ed u mer i r ea r u d el o r º i a
slujitorilor, deoarece cît timp mai trãia copilul, n-a fãcut nimic
asemãnãtor, iar dupã moartea copilului le împlinea pe toate. Ei
l-au întrebat ce anume a prilejuit schimbarea atitudinii sale, dupã
ce, fireºte, i-au cerut voie sã facã acest lucru. David le-a rãspuns
cã dupã pãrerea lui, ei dovedeau cã sînt lipsiþi de înþelegerea
lucrurilor; cîtã vreme copilul lui era viu ºi mai nutrea speranþa cã
se va însãnãtoºi a fãcut tot ce i-a stat în putinþã, avînd
convingerea cã-L va îndupleca pe Dumnezeu, întrucît copilul a
murit, jalea a devenit nefolositoare, pierzîndu-ºi rostul. La auzul
acestor vorbe, toþi au lãudat înþelepciunea ºi prudenþa regelui.
Dupã ce s-a culcat iarãºi cu soþia lui, Bat-ªeba a rãmas din nou
însãrcinatã ºi a zãmislit un fiu pe care David, ascultînd sfatul lui
Natan, l-a numit Solomon.
5. Între timp, Ioab a înteþit ºi mai mult asediul ammaniþilor ºi
le-a tãiat sursele de aprovizionare cu apã ºi hranã, astfel cã lipsa
bãuturii ºi a mîncãrii îi chinuia amarnic. Ei nu aveau decît o
sãrmanã fîntînã pe care o drãmuiau cu zgîrcenie, ºi nu fãcea faþã
nicidecum nevoilor lor mai mari. Ioab l-a înºtiinþat printr-o
scrisoare pe rege ºi l-a rugat sã-ºi grãbeascã sosirea în vederea
capturãrii oraºului, ca sã-ºi însuºeascã el gloria cuceririi lui.
Regele i-a lãudat bunãvoinþa ºi devotamentul, ºi-a strîns trupele
pe care le mai avea ºi a venit sã ia cu asalt Rabatha, pe care a
cucerit-o repede, îngãduind oºtenilor sãi s-o jefuiascã. Pentru el
ºi-a pãstrat coroana regelui ammaniþilor, care cîntãrea un talant,
avînd în mijloc preþioase pietre de sardonix. David o purta întruna
pe capul lui. În afara ei, a mai gãsit în oraº strãlucite ºi
costisitoare prãzi de rãzboi, iar pe bãrbaþii capturaþi i-a ucis în
chinuri grele. Nu s-a arãtat mai blînd nici cu celelalte oraºe
ammanite, cucerite de el.

Capitolul 8

1. De îndatã ce regele s-a întors la Hierosolyma, casa lui a fost

 Pag. 231

lovitã de o nenorocire, din urmãtoarea pricinã. El avea o copilã,

încã fecioarã, care era înzestratã cu o frumuseþe atît de mare încît
le întrecea ºi pe cele mai chipeºe femei, se numea Tamar ºi avea
aceeaºi mamã cu Absalom. De ea s-a îndrãgostit cel mai vîrstnic
dintre fiii lui David, ºi deoarece era pãzitã cu strãºnicie, cãci era
fatã mare ºi nu putea sã-ºi satisfacã pofta, Arnon s-a îmbolnãvit,
durerea fãcîndu-l sã slãbeascã vãzînd cu ochii ºi ºi-a pierdut
strãlucirea din obraji. Dar Ionadab, ruda ºi prietenul sãu, a bãgat
de seamã acest lucru, el fiind bãrbat deosebit de ºiret ºi ager la
minte. Cînd a vãzut cã zi de zi Arnon se împuþina la trup, contrar
f i r i i l u i , a v en i t l a el º i i - a cer u t s ã- i s p u n ã c a r e - i p r i ci n a
suferinþei lui. Potrivit pãrerii sale, avea convingerea cã de vinã
era numai dragostea. Dupã ce Arnon a recunoscut cã aºa stãteau
lucrurile, i-a mãrturisit cã o iubea pe sora lui, zãmislitã de acelaºi
tatã, Ionadab i-a înfãþiºat calea ºi ºiretlicul în mãsurã sã-l ducã
spre þinta doritã. L-a sfãtuit sã stea întins, fãcînd pe bolnavul; l-a
îndemnat apoi sã-l roage pe tatãl sãu, venit sã-l vadã ce are, sã i-o
trimitã pe sora lui, care sã-l îngrijeascã: aºa nãdãjduia el sã se
facã bine, scãpînd mai repede de boalã. Arnon s-a culcat aºadar
în pat, chipurile, cã ar fi bolnav, precum îl povãþuise Ionadab.
Cînd tatãl sãu a venit sã-l viziteze ºi l-a întrebat de sãnãtate,
Arnon i-a cerut s-o trimitã la el pe sora lui. David a poruncit fãrã
înconjur ca ea sã fie chematã la bolnav. La sosirea Tamarei,
Arnon a rugat-o sã-i facã niºte prãjituri, fiindcã le va mînca mai
cu poftã dacã sînt fãcute de mîna ei. De faþã cu fratele ei, a
frãmîntat fãina, a fãcut turtele, le-a copt ºi le-a adus înaintea lui.
Dar el n-a vrut sã se înfrupte din ele, ci a poruncit ca, mai întîi,
t o at e s l u g i l e s ã p ãr ãs eas cã î n cãp er ea, deo ar ece v o i a s ã s e
odihneascã, scãpînd de forfota ºi larma lor. Dupã ce porunca i-a
fost ascultatã, Arnon i-a cerut surorii sale sã-i aducã mîncarea în
odaia din fund. Cînd fata i-a îndeplinit rugãmintea, a înºfãcat-o
ºi i-a cerut sã se culce cu el. Atunci fata a strigat ºi i-a zis: Nu mã
silnici, frate, ºi nu mã batjocori, fiindcã astfel încîlci legile de
care ar trebui sã te ruºinezi singur. Abþine-te de la satisfacerea
poftei, care n-ar aduce familiei noastre decît dojanã ºi hulã!
Tamara i-a dat sfatul sã vorbeascã cu tatãl lor ºi el nu se va
împotrivi s-o dea dupã el. Prin vorbele sale, fata cãuta sã-i
domoleascã, pînã una-alta, pofta arzãtoare. Fratele nu i-a dat
ascultare ci a obþinut de la ea cu de-a sila ceea ce i-au cerut
imperios iubirea ºi patima. Dupã ce ºi-a siluit sora, Arnon a
început s-o urascã pe loc, ºi împroºcînd-o cu ocãri, i-a spus sã se
scoale ºi sã plece. Cînd Tamara i-a reproºat cã nelegiuirea lui se
agrava, dacã de vreme ce a batjocorit-o, nu-i îngãduia sã rãmînã
mãcar pînã la sosirea nopþii, ci îi cerea sã plece la lumina zilei, ca
înjosirea sã-i fie ºi mai mare, Arnon a dat slugii sale porunca s-o
scoatã pe uºã afarã. Jignirea ºi siluirea ei au îndurerat-o atît de
mult încît ea ºi-a sfîºiat haina, dupã datina strãveche, hainele cu
mîneci lungi, purtate de fete, ajungeau pînã la cãlcîie, ca sã le
acopere în întregime, ºi-a presãrat cenuºã pe cap ºi a trecut prin
mijlocul oraºului, plîngînd ºi strigînd cã fusese siluitã. Fratele ei
Absalom a întîlnit-o întîmplãtor pe drum ºi a întrebat-o ce
nenorocire i s-a întîmplat, cã se poartã aºa. Cînd sãrmana i-a
Pag. 232

descris pîngãrirea pe care o îndurase, a mîngîiat-o, i-a dat sfatul

sã se liniºteascã ºi sã-ºi aline durerea, fãrã sã socoteascã o ruºine
cã fusese necinstitã de fratele ei. Tamara s-a lãsat convinsã ºi a
încetat sã strige ºi sã dezvãluie mulþimii faptul cã fusese siluitã,
stînd multã vreme retrasã la fratele ei Absalom.
2. Cînd ºi tatãl ei a aflat cum s-au petrecut lucrurile, David a
fost foarte supãrat, dar fiindcã þinea mult la Arnon, cãci el era
întîiul sãu nãscut, nu s-a îndurat sã-i facã nici un rãu. În schimb
Absalom îl ura cumplit ºi a aºteptat în ascuns prilejul potrivit spre
a-l pedepsi pentru mîrºãvia lui. Dupã ce trecuserã deja 2 ani de la
întîmplarea trãitã de sora lui, iar Absalom avea de gînd sã se ducã
la Belsephon, un oraº din seminþia lui Efraim, sã-ºi tundã oile,
ºi-a rugat propriul pãrinte, precum ºi pe fraþii sãi, sã vinã la el ca
oaspeþi. Cînd tatãl lui s-a scuzat cã nu poate veni, ca sã nu devinã
o povarã pentru el, Absalom l-a rugat sã-i trimitã barem frãþiorii.
La sosirea acestora, a poruncit slugilor sale, ca de îndatã ce vor
bãga de seamã cã Arnon a adormit, ameþit de vin, sã nu le fie
fricã de nimeni - ºi sã-l ucidã pe loc.
3. Cînd aceastã poruncã i-a fost îndeplinitã, o mare spaimã a
pus stãpînire pe fraþii lui Absalom, care temîndu-se pentru soarta
lor, au încãlecat degrabã pe cai ºi s-au dus la tatãl lor. Cineva s-a
grãbit sã le-o ia înainte ºi l-a vestit pe David cã toþi fiii lui
fuseserã uciºi. Primind aºadar vestea cã-ºi pierduse dintr-odatã
toþi fiii prin fãrãdelegea unuia dintre fraþi, David a fost cuprins de
o jale cumplitã, care a sporit ºi mai mult cînd a auzit cine era
fãptaºul omorului. Fãrã sã se întrebe asupra temeiului infamiei,
fãrã sã mai aºtepte deloc sã mai afle ºi ºtiri proaspete, aºa cum se
ºi cuvenea cînd era vorba de o nelegiuire înspãimîntãtoare ºi atît
de greu de crezut din pricina cruzimii sale, regele ºi-a rupt
hainele ºi s-a aruncat la pãmînt, deplîngîndu-ºi deopotrivã toþi
fiii, atît pe cei uciºi cît ºi pe ucigaºul lor. Dar Ionadab, fiul lui
Samas, fratele regelui, l-a rugat sã-ºi mai stãvileascã lacrimile ºi
sã nu creadã cumva cã toþi ceilalþi au murit; n-avea nici un motiv
sã-ºi închipuie aºa ceva. I-a zis sã facã cercetãri în privinþa lui
Arnon: se prea poate ca Absalom sã fi cutezat sã-l ucidã ca
urmare a faptului cã o siluise pe Tamara. Între timp, s-a ºi auzit
zarva fãcutã de tropotul cailor ºi au zãrit o ceatã care se apropia.
Erau fiii regelui, care fugiserã de la ospãþul fratelui lor. În timp
ce aceºtia plîngeau, i-a întîmpinat pãrintele lor, mîhnit, cu toate
cã împotriva aºteptãrilor lui, îi vedea teferi pe cei despre care
ceva mai înainte aflase cã erau morþi. Toþi vãrsau lacrimi ºi
boceau: ei, pentru fratele lor stins din viaþã, regele, pentru fiul
sãu ucis. Absalom a fugit însã la Gethsura, la bunicul sãu dupã
mamã, care era regele acestei þãri ºi a rãmas acolo vreme de 3 ani.
4. Fiindcã David avea intenþia sã-l aducã acasã pe fiul sãu
Absalom, dar nu în vederea pedepsirii acestuia, ci numai ca sã-l
aibã în preajma lui, cãci între timp mînia lui se mai domolise,
Ioab, comandantul oºtirii, l-a încurajat sã facã ce ºi-a propus. A
trimis la el o femeie împovãratã de ani, îmbrãcatã în haine de jale,
care sã-i spunã cã între cei doi fii ai sãi, aflaþi pe þarinã, a
izbucnit o sfadã împinsã pînã la încãierare, ºi neavînd cine sã-i
despartã, unul l-a lovit pe celãlalt ºi l-a omorît. Ea l-a implorat
 Pag. 233

apoi sã-i cruþe feciorul de rudele care s-au sculat împotriva

ucigaºului ºi urmãreau sã-l omoare ºi sã-i înduplece prin rugile
sale, strunindu-i pe cei ce cereau moartea fiului ei, rãmas ca
sprijin de bãtrîneþe ºi unicã speranþã. Cãci numai prin teamã faþã
de el pot fi împiedicaþi aceºtia sã-ºi ducã la îndeplinire planurile
lor. De îndatã ce a primit încuviinþarea cererii sale, femeia a
adresat regelui urmãtoarele vorbe: îþi sînt recunoscãtoare pentru
bunãtatea ta, prin care þi-ai arãtat mila faþã de bãtrîneþea ºi de
singurãtatea mea. Dar ca sã cred ºi eu aievea în omenia ta faþã de
mine, atunci împacã-te aºijderea cu propriul tãu fiu ºi înceteazã
de a mai fi mînios pe el. Cum altfel ai putea sã mã convingi cã ai
fost într-adevãr îndurãtor cu mine, cîtã vreme îþi urãºti încã
feciorul pentru o nelegiuire asemãnãtoare? La urma urmei, ar fi
o faptã necugetatã ca dupã ce unul dintre feciori a fost ucis fãrã
voia ta, sã doreºti ca ºi al 2-lea sã meargã pe acelaºi drum! Atunci
regele ºi-a dat seama cã povestea fusese nãscocitã de Ioab, din
dragostea lui faþã de Absalom. Dupã ce, din întrebãrile puse
bãtrînei, a aflat cã lucrurile stãteau aºa, regele l-a chemat la el pe
I o a b º i i - a s p u s cã ap r o b ã p r o p u n er ea p e car e i - a f ãc u t - o ,
poruncindu-i sã-l repatrieze pe Absalom: nu mai era supãrat pe el
º i n u - i mai p u r t a n i ci u n fel de duºmãnie s au u r ã. I o ab i - a
mulþumit regel u i , al e cãr u i v o r b e le-a ascultat cu bucurie,
grãbindu-se sã ajungã la Gethsura, de unde l-a readus pe Absalom
la Hierosolyma.
5. Cum a auzit cã i se întoarce fiul, regele a trimis înaintea lui
un sol ºi a poruncit sã i se pregãteascã o casã aparte, deoarece nu
era deloc dispus sã dea ochii cu el chiar la întoarcerea lui. Potrivit
poruncii pãrintelui sãu, Absalom nu l-a vãzut la faþã, ci a stat mai
mult acasã, mulþumindu-se cu semnele de dragoste pe care i le
arãtau ai sãi. În pofida amãrãciunii ºi a faptului cã nu se bucura
de grija cuvenitã îndeobºte unui fiu de rege, frumuseþea lui
Absalom nu scãdea cu nimic, cãci el îi întrecea pe toþi prin
farmecul înfãþiºãrii ºi înãlþimea trupului sãu, fiind mai presus de
cei ce trãiau rãsfãþaþi de numeroase plãceri. Pletele sale erau atît
de încîlcite, încît cu greu puteau fi tunse dupã 8 zile ºi cîntãreau
200: ceea ce înseamnã 5 mine. Absalom a locuit în Hierosolyma
2 ani, rãstimp în care a zãmislit 3 fii ºi o fatã nespus de frumoasã,
ajungînd apoi soþia lui Roboam, fiul lui Solomon; ea i-a dãruit un
fiu cu numele de Abia. Dupã aceea, Absalom a trimis la Ioab un
sol prin care i-a cerut sã-l înduplece pe tatãl sãu, rugîndu-l sã
obþinã de la el îngãduinþa de a-l vedea la faþã ºi a-i vorbi în
sfîrºit. Fiindcã Ioab n-a vrut sã facã acest lucru, el a trimis cîteva
dintre slugile sale sã dea foc þarinei acestuia, vecinã cu a lui. Cînd
a aflat de aceastã nelegiuire, Ioab a venit la Absalom sã se plîngã
ºi l-a întrebat de ce a fãcut acest lucru. El i-a rãspuns: Am pus la
cale acest ºiretlic ca sã te pot aduce la mine, deoarece nu þi-ai
îndeplinit misiunea, împãcîndu-mã cu pãrintele meu. Fiind acum
în faþa mea, te rog, înduplecã-l pe tata sã mã ierte. Cãci dacã
pãrintele meu stãruie în supãrarea lui, la reîntoarcerea acasã mã
aflu într-o situaþie mai rea decît atunci cînd eram în surghiun!
Atunci Ioab s-a lãsat convins, îndurîndu-se de necazul sãu, a
intervenit pentru el pe lîngã rege ºi prin vorbele sale privitoare la
Pag. 234

fiul sãu Absalom l-a înduioºat atît de mult, încît l-a chemat
numaidecît la el. Cînd Absalom a cãzut cu faþa la pãmînt înaintea
regelui, implorîndu-l sã-l ierte, David l-a ridicat de jos ºi i-a
fãgãduit cã o sã dea uitãrii trecutul.

Capitolul 9

1. Dupã reuºita demersului pe lîngã tatãl ºi regele sãu,

Absalom ºi-a procurat în scurtã vreme numeroºi cai ºi multe care,
precum ºi 50 de însoþitori bine înarmaþi. Zilnic se ducea dis de
dimineaþã la palatul regal ºi întreþinea conversaþii amicale cu cei
ce veniserã sã-ºi apere dreptul, dar îºi pierduserã procesul,
spunîndu-le cã tatãl sãu nu avea sfetnici buni ºi de aceea li s-a dat
o sentinþã nedreaptã, ºi pe toþi îi mîngîia cu multã bunãvoinþã,
asigurîndu-i totodatã: dacã puterea îi va fi încredinþatã, el îi va
ajuta sã recapete ceea ce li se cuvenea aievea. Prin aceste linguºiri
ºi-a atras poporul, ºi convins cã de acum se poate bizui pe
sprijinul s i g u r al mu l þ i mi i , cî n d s e î mp l i n i s er ã 4 ani de la
împãcarea cu tatãl sãu, i-a cerut acestuia îngãduinþa de a pleca la
Hebron, ca sã închine Domnului o jertfã pe care i-o fãgãduise din
timpul surghiunului. David a aprobat cererea lui de plecare ºi
Absalom a trimis pretutindeni soli ca sã strîngã laolaltã o uriaºã
mulþime, plecînd apoi spre Hebron.
2. Printre mulþi alþii se aflau acolo ºi sfetnicul lui David,
Ahitofel gelmoneanul, împreunã cu 200 de bãrbaþi veniþi din
Hierosolyma, fãrã sã ºtie nimic de ceea ce se punea la cale, atraºi
fiind de aducerea jertfei. La acest ºiretlic a recurs Absalom, ca sã
fie numit rege de cãtre toþi cei de faþã. Dupã ce David a primit
acesta veste, tulburat peste mãsurã la auzul celor uneltite de fiul
sãu, David s-a speriat ºi deopotrivã a rãmas surprins de cutezanþa
ºi ticãloºia lui Absalom, care nu numai cã dãduse repede uitãrii
iertarea pãcatului sãu, ci î i ad ãu g as e f ap t e mai r el e ºi mai
nedrepte, adicã sã-i smulgã mai întîi domnia dãruitã de
Dumnezeu, rãpind mai apoi pînã ºi viaþa propriului sãu tatã.
David a hotãrît aºadar sã fugã dincolo de Iordan; ºi-a chemat
prietenii cei mai credincioºi cãrora le-a cerut pãrerea referitor la
temeritatea fiului sãu, ºi-a lãsat toate treburile în seama lui
Dumnezeu ºi 10 dintre concubinele sale au rãmas sã pãzeascã
regescul lãcaº. El a plecat din Hierosolyma, însoþit de o
impresionantã mulþime care îl urma de bunãvoie, precum ºi de
600 de oameni din garda lui de corp, fiind nedespãrþiþii lui
tovarãºi în vechile prigoane din timpul domniei lui Saul. Dar pe
Marii Preoþi Abiathar ºi Sadoc, care intenþionau sã-i fie alãturi în
surghiun, precum ºi pe toþi leviþii, i-a convins sã rãmînã acasã,
pentru ca Domnul sã-l ocroteascã de primejdii chiar dacã Chivotul
sãu nu mai cãlãtorea împreunã cu el. David le-a dat misiunea sã-i
transmitã pe ascuns veºti despre fiecare eveniment aparte. Cei mai
credincioºi dintre slujitorii sãi s-au dovedit copiii Marilor Preoþi,
Ahimas, fiul lui Sadoc, ºi Ionatan, fiul lui Abiatar. Împreunã cu
el a plecat ºi Ethi din Gitta, chiar ºi fãrã asentimentul lui David,
care nu l-a putut convinge sã rãmînã; de aici a dedus regele
deosebita lui fidelitate faþã de el. În timp ce cu picioarele desculþe
 Pag. 235

urca pe Muntele Mãslinilor ºi toþi însoþitorii lui aveau ochii

înlãcrimaþi, i-a sosit ºtirea cã Ahitofel se afla împreunã cu
Absalom ºi cã a trecut de partea lui. Primirea acestei veºti i-a
sporit ºi mai mult jalea; L-a rugat pe Dumnezeu sã înstrãineze
cugetul lui Absalom de Ahitofel. David se temea cã prin sfaturile
care-i erau potrivnice, va cîºtiga încrederea lui Absalom, ºtiind cã
era un bãrbat înþelept ºi cu mult discernãmînt în gãsirea
hotãrîrilor celor mai urgente. Dupã ce ajuns în vîrful muntelui,
David ºi-a întors privirea spre oraº ºi rugile pe care le-a înãlþat
lui Dumnezeu au fost stropite cu multe lacrimi, de parcã ºi-ar fi
pierdut deja tronul. În calea lui a ieºit atunci un prieten bun ºi
credincios, care se numea Huºai. Vãzîndu-l cã-ºi sfîºiase hainele,
îºi presãrase cenuºã pe cap ºi deplîngea jalnica lui soartã, David
l-a mîngîiat, ºi i-a cerut sã punã capãt mîhnirii sale. L-a rugat
apoi pe Huºai sã se ducã la Absalom, prefãcîndu-se cã a trecut în
tabãra lui, sã afle ce planuri tainice avea ºi sã zãdãrniceascã
sfaturile lui Ahitofel. Rãmînînd alãturi de el, n-ar putea sã-i fie
mai folositor decît dacã s-ar afla în preajma lui Absalom. Convins
astfel de cãtre David, Huºai l-a pãrãsit pe rege ºi s-a îndreptat
spre Hierosolyma, unde a sosit în scurtã vreme ºi Absalom.
3. Dupã ce David a mai înaintat puþin, l-a întîmpinat Sibas,
sluga lui Mefiboºet, trimis de acesta sã-i îngrijeascã moºia pe care
regele însuºi i-o dãruise, ca fiu al lui Ionatan, la rîndul sãu fiul
lui Saul. El mîna 2 asini încãrcaþi cu merinde necesare traiului
zilnic ºi l-a rugat sã ia din ele atîta cît avea nevoie. Întrebat de
D av i d u n d e îl lãsase pe Mefiboºet, Sib as i - a r ãs p u n s cã el
rãmãsese la Hierosolyma, unde trãgea speranþã sã fie ales rege de
mulþimea intratã în vãlmãºagul tulburãrilor, convins cã va fi
preferat de popor, þinînd minte meritele lui Saul. Mîniat de acest
lucru, regele i-a dãruit lui Sibas tot ceea ce îi oferise mai înainte
lui Mefiboºet: merita mult mai mult decît el sã le stãpîneascã. Iar
Sibas a fost din cale afarã de bucuros.
4. Cînd a ajuns într-un loc denumit Bauris, David a întîlnit o
rudã a lui Saul, care se chema ªimei, fiul lui Geras, iar el a
început sã arunce asupra lui pietre º i v o r b e d e ocarã. Deºi
prietenii regelui l-au înconjurat, ca sã-l ocroteascã, ªimei a
continuat sã-l blesteme ºi mai rãu, strigîndu-i cã era bãutor de
sînge ºi vinovat de toate nenorocirile. Fiindcã era impur ºi
nelegiuit, el îi cerea sã pãrãseascã þinutul ºi-I mulþumea lui
Dumnezeu cã a binevoit sã-i ia domnia ºi prin propriul sãu fiu îl
p ed e p s eº t e pentru pãcatele pe car e l e- a s ãv î r º i t , î n p o f i d a
Domnului. Deoarece împotriva lui s-a dezlãnþuit mînia tuturor,
mai ales a lui Abiºai, care avea de gînd sã-l ucidã pe ªimei, David
a stãvilit elanul celor mînioºi spunînd: Departe fie de noi gîndul
de-a adãuga nenorocirilor de faþã încã una nouã! Nu mã ruºinez
ºi nici nu sînt îngrijorat de lãtrãturile acestui cîine care spumegã
turbat, ci mã plec în faþa Domnului, care l-a asmuþit împotriva
mea. Nu mã mir deloc cã îndur acest lucru, cîtã vreme propriul
meu fiu mã hãituieºte acum. Dar poate cã Domnul κi va arãta
mila faþã de noi, ca prin voinþa Lui sã-i supunem pe duºmanii
noºtri! David ºi-a vãzut de drumul sãu, fãrã sã se sinchiseascã de
ªimei, care alerga pe cealaltã coastã a muntelui ºi-l blestema
Pag. 236

amarnic. Cum a sosit la malul Iordanului, David a îngãduit alor

sãi, istoviþi de marº, sã-ºi împrospãteze puterile.
5. De îndatã ce Absalom ºi sfetnicul sãu Ahitofel, urmaþi de
întregul popor, au ajuns în Hierosolyma, chiar ºi prietenul lui
David ºi-a fãcut apariþia, ºi aruncîndu-se la pãmînt înaintea lui
Absalom, i-a urat o domnie lungã, care sã dãinuie un veac întreg.
Acesta i-a zis atunci: Cum se face cã tu, care te numãrai printre
cei mai buni amici ai tatãlui meu ºi i-ai fost credincios în toate
privinþele, acum nu te mai afli alãturi de el, ci l-ai pãrãsit, trecînd
de partea mea? Rãspunzînd cu înþelepciune, Huºai i-a spus cã
datoria lui era sã meargã pe calea aleasã de Dumnezeu ºi de
întregul popor: Stãpîne, am vãzut aºadar cã amîndoi sînt alãturi
de tine ºi de aceea îi urmez aºa cum se cuvine: cãci tu ai primit
domnia de la Dumnezeu. Socotindu-mã prietenul tãu, te voi sluji
cu credinþa ºi rîvna cu care l-am urmat ºi pe tatãl tãu, aºa cum
bine ºtii tu însuþi. Nici nu se cuvenea sã mã pun de-a curmeziºul
acestei stãri de lucruri. De altfel, domnia nu trece la o altã
familie, ci rãmîne la una ºi aceeaºi, fiul fiind urmaºul tatãlui!
Absalom s-a încrezut în vorbele sale ºi a renunþat la bãnuielile pe
care le avea în privinþa lui. L-a chemat apoi pe Ahitofel, sã
hotãrascã împreunã cu el ce trebuia sã întreprindã. El l-a sfãtuit
sã aibã de-a face cu concubinele lãsate de tatãl sãu spre a-i pãzi
casa. În felul acesta - i-a zis Ahitofel - poporul va auzi ºi va crede
cã nu mai existã nici o cale de împãcare între amîndoi ºi va lupta
cu mai multã dîrzenie împotriva tatãlui sãu. Pînã acum el s-a ferit
sã-i arate o duºmãnie fãþiºã, aºteptînd o eventualã împãcare între
taberele adverse. Absalom a urmat sfatul acesta ºi a poruncit
slugilor sale sã înalþe deasupra casei regale un cort în vãzul
mulþimii: a intrat în el ºi s-a culcat cu concubinele tatãlui sãu.
Aºa s-a adeverit ceea ce prezisese cîndva Natan, anume cã va fi
batjocorit de unul dintre fiii sãi.
6. Dupã ce a urmat întocmai îndemnul lui Ahitofel, Absalom
l-a rugat sã-i dea alte sfaturi privitoare la rãzboiul pe care-l va
purta împotriva tatãlui sãu. Ahitofel i-a cerut 10.000 de oºteni
destoinici, cu ajutorul cãrora plãnuia sã-l ucidã pe propriu-i
pãrinte, David, ºi sã-i captureze pe susþinãtorii lui care n-au cãzut
în luptã. L-a asigurat pe Absalom cã domnia lui va fi sigurã ºi
trainicã, numai dacã David nu va mai fi printre cei vii. Planul
acesta a fost pe placul lui Absalom, care l-a chemat însã ºi pe
Huºai, prietenul lui David, cum obiºnuia el sã-l numeascã, i-a
înfãþiºat pãrerea lui Ahitofel ºi i-a cerut sã-i spunã ce credea în
aceastã privinþã. Huºai ºi-a dat seama cã fãcînd Absalom ceea ce
l-a sfãtuit Ahitofel, David va fi expus primejdiei de a fi prins ºi
ucis, aºa cã ºi-a dat osteneala sã-i insufle o pãrere contrarã. El i-a
zis: O, rege, nu þi-e necunoscutã vitejia tatãlui tãu ºi a
însoþitorilor lui, alãturi de care a purtat nenumãrate rãzboaie, ºi
de fiecare datã a ieºit pînã la urmã biruitor. Dibaci în scornirea
ºiretlicurilor rãzboinice ºi priceput în dejucarea curselor întinse
de duºmani, el stã de pazã, pare-se, ºi acum în tabãra lui. Dar în
timpul nopþii îi pãzeºte pe ai sãi, ca sã se ascundã într-o vale, ori
ca sã pîndeascã pe o stîncã. Iar atunci cînd trupa noastrã porneºte
l a a t a c , o º t e n i i l u i s e r e t r a g p e n t r u s cu r t ã v r eme, ap o i p e
 Pag. 237

neaºteptate se îmbãrbãteazã, întrucît în apropierea lor se aflã

regele, ºi opun o dîrzã împotrivire. Iar cînd lupta e în plinã
desfãºurare, tatãl tãu se iveºte dintr-odatã ºi insuflã oamenilor sãi
curajul de a înfrunta primejdiile, stîrnind în rîndurile noastre
panicã. Cîntãreºte sfatul meu, ºi dacã-l gãseºti mai bun, respinge
planul lui Ahitofel ºi trimite-þi soli în toate þinuturile evreilor,
chemîndu-i la o expediþie împotriva tatãlui tãu. Dupã ce trupele
tale s-au strîns laolaltã, conducerea rãzboiului sã-þi aparþinã în
întregime, neîncredinþînd altuia comanda lor. Te poþi aºtepta la o
victorie uºoarã asupra lui David, dacã-l vei întîlni în cîmp
deschis, avînd în preajma lui oameni puþini, în vreme ce de
ordinele tale vor asculta multe mii de oºteni, care doresc din toatã
inima sã-þi arate rîvna ºi devotamentul lor. Iar dacã pãrintele tãu
va cãuta adãpostul meterezelor spre a fi supus asediului, lesne îi
vom cuceri cetatea cu ajutorul maºinilor de rãzboi ºi al galeriilor
sãpate pe sub ziduri! Vorbele sale au avut mai multã trecere decît
cele rostite de Ahitofel: Absalom a preferat sfatul lui, pãrerii
celuilalt. Vrerea lui Dumnezeu a fãcut ca propunerea lui Huºai
sã-i parã lui Absalom mai bunã.
7. Huºai s-a dus degrabã la Marii Preoþi Sadoc ºi Abiathar, le-a
înfãþiºat pe larg sfatul lui Ahitofel ºi pe cel dat de el ºi le-a spus
cã Absalom l-a socotit cel mai demn de urmat pe ultimul. Apoi
le-a poruncit amîndurora sã-i trimitã soli care sã-i înfãþiºeze lui
David aceste sfaturi ºi totodatã sã-l îndemne sã treacã fãrã
întîrziere dincolo de Iordan, ca nu cumva fiul sãu sã-ºi schimbe
planul, pornind în urmãrirea regelui, ºi sã-l prindã mai înainte ca
el sã se afle în siguranþã. Marii Preoþi se îngrijiserã din vreme ca
fiii lor sã se ascundã în afara oraºului, ca sã-i transmitã lui David
veºti despre ce s-a mai întîmplat între timp. La aceºtia au trimis
preoþii o slujitoare credincioasã, care sã le comunice hotãrîrea
luatã de Absalom, adãugîndu-ºi cererea ca prin grija lor, tainele
acestea sã ajungã cît mai repede la David. Fiii preoþilor n-au
zãbovit deloc, ci s-au dovedit fideli ºi devotaþi slujitori ai
misiunii încredinþate de pãrinþii lor, de îndatã ce au primit-o; de
aceea au ºi pornit numaidecît la drum spre David, dîndu-ºi seama
cã repeziciunea fãrã pereche era meritul lor cel mai mare. Nu se
îndepãrtaserã decît douã stadii de oraº, cînd i-au vãzut întîmplãtor
niºte cãlãreþi, care l-au ºi prevenit pe Absalom, Acesta i-a trimis
numaidecît sã-i prindã pe amîndoi. Cînd fiii preoþilor au prins de
veste, s-au abãtut din drum ºi s-au îndreptat spre un sat situat nu
prea departe de Hierosolyma; satul se numea Bachures. Acolo
s-au rugat de o femeie sã le gãseascã o ascunzãtoare sigurã.
Aceasta i-a coborît pe cei doi tineri într-o fîntînã, acoperindu-i
gura cu niºte lînã agonisitã de ea. Cînd urmãritorii au intrat în
ogradã ºi au întrebat-o dacã nu-i zãrise pe cei doi, ea n-a tãgãduit
cã i-a vãzut, numai cã tinerii s-au odihnit puþin ºi au plecat
imediat. Le-a spus cã-i vor prinde lesne dacã vor porni pe urmele
lor. Dupã ce i-au urmãrit multã vreme pe fugari fãrã sã-i prindã,
cãlãreþii au venit înapoi. Cînd a vãzut cã urmãritorii s-au întors
de unde veniserã ºi primejdia de a fi prinºi nu-i mai pîndea pe cei
doi tineri, femeia i-a scos cu funia din fîntînã ºi le-a cerut sã
plece. Strãduindu-se sã meargã cît mai repede, ei au ajuns la
Pag. 238

David ºi i-au spus pe îndelete ceea ce hotãrîse Absalom în

privinþa lui. Regele a poruncit tuturor însoþitorilor sãi sã treacã
fãrã zãbavã dincolo de Iordan, chiar dacã era noapte.
8. Cum a vãzut cã planul sãu n-a fost urmat, Ahitofel a
încãlecat pe asinul sãu ºi s-a înturnat la Gelmon, în oraºul sãu de
baºtinã, unde ºi-a chemat toate rudele, le-a înfãþiºat sfatul pe care
l-a dat lui Absalom, ºi întrucît nu i-a dat ascultare, moartea lui va
surveni în curînd. Cãci David va ieºi biruitor ºi îºi va redobîndi
domnia. A spus cã mai potrivit era sã-ºi ia de bunãvoie viaþa decît
sã-l condamne la moarte David, deoarece îl sprijinise pe Absalom
împotriva lui. Cum a rostit aceste vorbe, a pãtruns în interiorul
casei, unde s-a spînzurat. Ahitofel luîndu-ºi în felul acesta viaþa
dupã propria-i judecatã, rudele sale l-au scos din ºtreang ºi l-au
înmormîntat. Aºa cum am spus, David a trecut dincolo de Iordan
ºi a ajuns în Parembolai, oraº nespus de frumos ºi fortificat. Toþi
fruntaºii þinutului l-au primit cu dragã inimã, fie cã le-a fost milã
de un biet fugar, fie din respect faþã de uriaºul lui noroc de
odinioarã. Aceºtia erau Berzelaeus galaditeanul, Sipar, regele
ammaniþilor, ºi Machir, fruntaºul þinutului. Ei au pus la îndemîna
lui ºi a însoþitorilor sãi tot ceea ce aveau nevoie pentru traiul
zilnic, avînd grijã s ã n u d u cã l i p s ã d e p ãt u r i , p î i n e º i v i n ,
oferindu-le cu dãrnicie turme mari de vite ºi tot ce aveau nevoie
ca sã se odihneascã ºi sã-ºi refacã puterile sleite.

Capitolul 10

1. Astfel se prezentau lucrurile. Între timp, Absalom a strîns

o mare oaste împotriva prietenului sãu, a trecut fluviul Iordan ºi
tabãra ºi-a instalat-o la Parembolai, în þinutul galadiþilor. În locul
lui Ioab, ruda lui, l-a numit comandant suprem al oºtirii sale pe
Amasa. Tatãl acestuia se numea Jetharsa, iar mama lui, Abigail;
ea, împreunã cu Sarvia, mama lui Ioab, erau surorile lui David. La
numãrarea trupelor sale, David a gãsit 4.000 de oºteni ºi a hotãrît
sã nu mai aºtepte atacul lui Absalom, numind cãpetenii peste
1.000 ºi peste 100 de oameni, pe care i-a împãrþit în 3; comanda
primei pãrþi a încredinþat-o lui Ioab, a celei de-a 2-a, fratelui sãu
Abiºai, iar a celei de-a 3-a, lui Ethi, care-i era amic credincios ºi
locuia în oraºul Gitta. Cînd a vrut sã ia parte el însuºi la bãtãlie,
prietenii sãi l-au împiedicat sã plece, prin mult mai chibzuita lor
înþelepciune. Iatã ce i-au spus: în cazul cînd va fi înfrînt, toate
speranþele lor s-au nãruit pentru totdeauna. Dacã însã a fost
biruitã doar o parte a oºtirii, cu cealaltã parte el s-ar putea
retrage, ca sã-ºi strîngã forþe proaspete. Cum e ºi firesc, duºmanii
ar bãnui cã el mai dispune de o altã oaste. David s-a lãsat convins
de acest sfat ºi a hotãrît sã rãmînã la Parembolai. Atunci ºi-a
trimis la rãzboi prietenii ºi comandanþii de o º t i . D av i d i-a
îndemnat sã fie bravi ºi credincioºi, recunoscînd cã le-a adus
binefaceri odinioarã. Dacã vor obþine victoria, i-a rugat stãruitor
sã-l cruþe pe fiul sãu Absalom, pentru ca moartea lui sã nu-l
împingã ºi pe el la un gest disperat. Dupã ce i-a urat victorie
strãlucitã, a lãsat oºtirea sã plece.
2. Cînd Ioab ºi-a desfãºurat trupele înaintea duºmanului în
 Pag. 239

Marea cîmpie, avînd spatele acoperit de o pãdure, Absalom a adus

împotriva lui oastea ºi ambele tabere s-au înfruntat cu mare curaj
ºi multã dîrzenie. Cei care luptau pentru ca David sã-ºi recîºtige
domnia pierdutã nu se fereau de nici o primejdie ºi de nici un
obstacol, dovedind o vitejie fãrã margini, potrivnicii lor fãceau
tot ce le stãtea în putinþã ca nu cumva sã-l piardã pe Absalom, iar
ei sã cadã în mîinile tatãlui acestuia ºi sã fie traºi la rãspundere
de rege. Aceºtia, fiindcã erau mult mai numeroºi, nu voiau sã se
lase întrecuþi de puþinii luptãtori ai lui Ioab ºi ai cãpeteniilor sale,
cãci asta ar fi însemnat sã se acopere de-o mare ruºine. La rîndul
lor, luptãtorii lui David socoteau cã era o cinste pentru ei sã
învingã atîþia mii de vrãjmaºi. ªi de o parte, ºi de alta, încleºtarea
a fost crîncenã. În cele din urmã, victoria a aparþinut davidienilor,
care erau mai voinici ºi mai pricepuþi în meºteºugul rãzboiului.
Hãituindu-i pe duºmani prin pãduri ºi vãi adînci, pe unii i-au
capturat, dar pe cei mai mulþi i-au ucis, aºa cã mai numeroºi au
fost cei seceraþi în timpul fugii decît cei cãzuþi în luptã. În ziua
aceea au murit vreo 20.000 de oºteni. Toþi davidienii au nãvãlit
asupra lui Absalom: putea fi lesne recunoscut prin frumuseþea ºi
mãreþia lui. Temîndu-se sã nu cadã viu în mîinile vrãjmaºilor, el
a î n cãlecat pe catîrul sãu reges c º i a f u g i t . Î n g o an a aceea
nestãvilitã ºi avîntatã, cãci era un cãlãreþ ager ºi neasemuit,
pletele lui s-au încîlcit în coroana unui copac noduros cu crengi
mari. Absalom a rãmas spînzurat, încît catîrul a fugit sprinten mai
departe, ca ºi cum pe spinarea lui s-ar mai fi aflat stãpînul care
stãtea aninat de copac, fiind înconjurat de vrãjmaºii sãi. Un
oºtean al lui David l-a vãzut ºi i-a adus vestea lui Ioab.
Comandantul i-a fãgãduit 50 de sicii dacã-l va strãpunge pe
Absalom. Dar oºteanul i-a rãspuns: De mi-ai fi dat ºi 1.000 de
sicii, nici atunci nu l-aº fi atins pe fiul regelui meu, mai ales cã
ne-a cerut în auzul tuturor sã-l ocrotim pe tînãr! Ioab i-a cerut
sã-i arate unde anume spînzura Absalom, s-a dus la faþa locului,
ºi strãpungîndu-i inima cu o sãgeatã, l-a ucis. Purtãtorii de arme
ai lui Ioab au înconjurat copacul, smulgînd dintre crengile sale
leºul, pe care l-au azvîrlit într-o rîpã adîncã ºi întunecoasã,
aruncînd în ea o grãmadã de pietre, pînã au astupat-o în
întregime, dîndu-i forma ºi înfãþiºarea unei movile de mormînt.
Apoi Ioab a sunat retragerea ºi ºi-a împiedicat oºtenii sã mai
verse sînge, din compãtimire faþã de adversarul sãu, cu care era
strîns înrudit.
3. La douã stadii distanþã de Hierosolyma, în valea regilor,
Absalom înãlþase o coloanã, cãreia i-a zis înscrisul lui, susþinînd
cã chiar dacã îi vor pieri copiii, numele sãu va dãinui prin acest
monument. A avut 3 odrasle, dintre care doi fii ºi o singurã fatã,
numitã Tamar, aºa cum am mai spus. Ea s-a mãritat cu nepotul lui
David, Roboam, ºi a nãscut un fiu, pe Abia, care a ajuns sã
domneascã dupã aceea. Dar despre el vom vorbi mai pe larg la
momentul potrivit. Ca urmare a morþii lui Absalom, mulþi care
l-au susþinut s-au împrãºtiat, unul cîte unul întorcîndu-se la locul
sãu de baºtinã.
4. Dupã aceea, Achimas, fiul Marelui Preot Sadoc, a venit la
Ioab ºi i-a cerut voie sã-i ducã lui David vestea victoriei ºi sã-i
Pag. 240

dezvãluie cã mulþumitã ajutorului ºi judecãþii lui Dumnezeu, toate

s-au încheiat cu bine. Ioab i-a zis cã nu se cuvenea ca tocmai el,
care i-a dus totdeauna numai veºti bune, sã meargã acum la rege
cu ºtirea morþii fiului sãu, rugîndu-l pe Achimas sã mai
zãboveascã. L-a chemat pe Huºai ºi i-a cerut sã înfãþiºeze regelui
ceea ce vãzuse cu ochii lui. Cînd însã Achimas i-a cerut din nou
voie sã ducã el solia, cãci voia sã menþioneze numai victoria
propriu zisã ºi sã treacã sub tãcere moartea fiului sãu Absalom,
Ioab i-a îngãduit în sfîrºit, sã plece la David. Deoarece a mers pe
un drum mai de-a dreptul, cunoscut doar de el, Achimas a ajuns
la rege înaintea lui Huºai. David ºedea atunci între cele douã porþi
ºi aºtepta sosirea din vãlmãºagul bãtãliei a unui sol, ca sã-i
înfãþiºeze deznodãmîntul. O strajã a lui, care l-a zãrit pe Achimas
fugind, fãrã sã-l recunoascã însã, i-a spus lui David cã a vãzut pe
cineva îndreptîndu-se spre ei. Regele i-a rãspuns cã-ºi dorea mult
sã primeascã o veste bunã. La scurtã vreme dupã aceea, straja a
observat venirea celuilalt sol, avînd grijã ca ºi regele sã afle acest
lucru. Cînd David ºi-a repetat dorinþa privitoare la vestea cea
bunã, straja, care între timp îl recunoscuse pe primul sol, l-a
anunþat cã era vorba de Achimas, fiul Marelui Preot. David a fost
foarte bucuros, exprimîndu-ºi pãrerea cã acesta era neîndoielnic
aducãtorul veºtilor bune pe care spera el sã le primeascã în
legãturã cu bãtãlia.
5. În timp ce-ºi rostea vorbele sale, s-a arãtat Achimas, s-a
închinat adînc în faþa regelui, care cãuta sã afle cum se încheiase
lupta ºi i-a vestit victoria ºi pãstrarea domniei. Cînd regele l-a
întrebat ce se întîmplase cu fiul sãu, Achimas i-a rãspuns cã de
îndatã ce vrãjmaºii au fost puºi pe fugã, el a ºi pornit în mare
grabã la drum, dar a auzit totuºi cum oºtenii îl urmãreau pe
Absalom cu strigãte puternice. În afarã de asta n-a mai putut auzi
nimic, fiindcã Ioab l-a zorit sã-i ducã lui David cît mai repede
ºtirea izbînzii. Între timp a sosit ºi Huºai, s-a înclinat adînc în
faþa regelui ºi i-a vestit la rîndul sãu victoria, fiind întrebat de
David ce s-a întîmplat cu fiul sãu. Solul i-a rãspuns astfel: O,
de-ar avea toþi duºmanii tãi soarta lui Absalom! Acestor vorbe li
s-a datorat faptul cã nici regele ºi nici cei din jurul lui n-au putut
simþi în continuare marea bucurie a victoriei recente. David însuºi
s-a urcat în cel mai înalt foiºor al oraºului, a plîns dupã feciorul
sãu, ºi-a lovit pieptul cu palmele, ºi-a smuls pãrul din cap,
strigînd cu toatã deznãdejdea de care era cuprins: Fiul meu, de ce
n-a dat moartea ºi peste mine, ca sã-mi gãsesc sfîrºitul alãturi de
tine! Deºi îi iubea nespus de mult pe toþi ai sãi, David avea o
deosebitã afecþiune faþã de Absalom. Cînd oastea ºi Ioab au aflat
cã regele îºi compãtimea atît de mult fiul, toþi s-au ruºinat sã
pãtrundã triumfãtor în oraº ºi au intrat doborîþi de jale ºi cu
lacrimi în ochi, de parcã ar fi suferit o înfrîngere. Vãzînd cã
regele avea faþa acoperitã ºi gemea amarnic dupã fiul sãu, Ioab a
pãtruns la el, ºi ca sã-l îmbuneze, i-a vorbit astfel: Stãpîne, prin
purtarea ta te faci singur de ocarã, cîtã vreme se pare cã-i urãºti
pe cei ce te iubesc ºi înfruntã toate primejdiile care te pasc ºi cã
þi-e silã pînã ºi de propria ta familie, în schimb îi îndrãgeºti pe
vrãjmaºii tãi, tînjind dupã cei ce ºi-au primit moartea pe deplin
 Pag. 241

meritatã. Dacã Absalom ieºea învingãtor ºi ar fi fost proclamat

rege, n-ar fi scãpat teafãr nici unul dintre noi, ci pe noi toþi,
împreunã cu tine ºi ai tãi, ne-ar fi sortit pieirii în chip jalnic.
Duºmanii n-ar fi plîns dupã noi, ci dimpotrivã, s-ar fi bucurat
nespus ºi i-ar fi pedepsit aspru pe cei întristaþi de nenorocirea
noastrã. Nu te sfieºti sã cãinezi un om care te-a duºmãnit, ºi în
pofida faptului cã era fiul tãu, ºi-a dovedit nelegiuirea faþã de
tine. Alungã-þi jalea nedreaptã, iveºte-te în faþa oºtenilor tãi ºi
mulþumeºte-le pentru vitejia cu care s-au luptat pentru izbîndã.
Dacã mai faci în continuare acelaºi lucru, chiar azi voi convinge
poporul sã te înlãture ºi sã punã alt rege în locul tãu, pentru ca
abia atunci tristeþea ta sã devinã cu adevãrat amarã! Prin vorbele
sale, Ioab a îndepãrtat tristeþea regelui ºi l-a fãcut sã chibzuiascã
la situaþia lui. David ºi-a schimbat înfãþiºarea exterioarã, aºa cã
a fost în mãsurã sã se arate mulþimii. El s-a ivit în faþa porþii, ºi
cum a aflat vestea, mulþimea a ºi venit sã-l salute. Iatã felul în
care s-a purtat aceasta.

Capitolul 11

1. Evreii care îl susþinuserã pe Absalom ºi scãpaserã teferi din

luptã, odatã întorºi la casele lor, au trimis în oraºele din jur soli
ºi le-au amintit locuitorilor lor cã David le adusese numeroase
binefaceri ºi prin multe ºi grele rãzboaie îi ajutase sã obþinã
libertatea. Lor le pãrea rãu sã-l înlãture pe David din domnie, ca
s-o transmitã altuia, ºi acum, dupã ce-ºi gãsise sfîrºitul cel ales de
ei sã fie rege, îl implorau pe David sã-ºi alunge supãrarea, ºi
rearãtîndu-se plin de bunãvoinþã, sã ia din nou asupra sa grijile
ocîrmuirii, cu rîvna doveditã de el odinioarã. Cu aceleaºi rugi
veneau numeroºi soli la David, care la rîndul lui i-a trimis pe
Marii Preoþi Sadoc ºi Abiatar sã le spunã cãpeteniilor seminþiilor
lui Iuda ce înjositor ar fi pentru ei ca alte seminþii sã propunã
realegerea ca rege a lui David, mai înaintea celor care erau din
acelaºi neam ºi rude de sînge. Dupã aceea a lãsat sã i se transmitã
comandantului de oaste Amasia întrebarea: de ce el, care-i era fiul
surorii sale, nu-ºi îndeamnã poporul sã-l realeagã rege pe David?
El nu trebuie sã se bizuie doar pe faptul cã va fi iertat, ceea ce a
ºi obþinut de altfel, ci cã va deveni chiar comandantul oºtirii
întregi, la fel cum a fost sub Absalom. Marii Preoþi au vorbit cu
cãpeteniile seminþiei, înduplecîndu-l ºi pe Amasia sã se supunã
regelui ºi sã cearã readucerea reg el ui. Acesta ºi-a convins
seminþia sã trimitã de îndatã soli la David, spre a-l ruga sã-ºi ia
înapoi domnia. Lucrul acesta l-au fãcut toþi israeliþii, la îndemnul
lui Amasia.
2. Dupã ce solii au ajuns la el, David s-a îndreptat spre
Hierosolyma. Înaintea tuturor celor de-o seamã cu ea, seminþia lui
Iuda a venit în întîmpinarea regelui la fluviul Iordan, avînd alãturi
pe ªimei, fiul lui Geras, însoþit de o mie de bãrbaþi din propria-i
seminþie, aduºi de el, precum ºi pe Sibas, robul eliberat de Saul,
împreunã cu cei 1 5 f i i ai s ãi º i cu 2 0 d e slujitori. Aceºtia,
împreunã cu cei din seminþia lui Iuda, au fãcut un pod peste
Iordan, pentru ca regele sã-l treacã fãrã a se osteni deloc. Cînd
Pag. 242

David a ajuns la Iordan, i-a urat mai întîi bun venit seminþia lui
Iuda; apoi s-a urcat pe pod ªimei, ºi cuprinzîndu-i picioarele, l-a
rugat pe rege sã ierte greºeala pe care a comis-o faþã de el ºi sã nu
se arate sever, spre a nu-ºi începe recîºtigata domnie printr-o
pedeapsã, ci sã þinã seama cã-i pare rãu de pãcatul sãu ºi a venit
cel dintîi sã-l salute. Pe cînd cerea iertare, cãutînd sã-l înduioºeze
pe rege prin vorbele sale, Abiºai, fratele lui Ioab, i-a zis: Cum
oare sã nu meriþi moartea tu, care l-ai blestemat pe cel urcat de
Dumnezeu pe tron regesc? Dar David s-a întors spre el ºi i-a
rãspuns: Nu vreþi sã vã potoliþi, fii ai Sarviei? Nu mai stîrniþi noi
necazuri, dupã ce abia s-au potolit vechile tulburãri ºi revolte! Nu
trebuie sã ignoraþi faptul cã azi îmi redobîndesc domnia. De
aceea, jur sã-i cruþ de pedeapsã pe toþi cei ce au comis nelegiuiri
împotriva mea ºi sã dau uitãrii pãcatele lor. Tu, ªimei, prinde
curaj ºi nu te teme cã vei primi cîndva pedeapsa cu moartea!
ªimei s-a aruncat la picioarele regelui, ca sã-i mulþumeascã, apoi
a plecat mai departe.
3. În întîmpinarea regelui a ieºit ºi nepotul lui Saul, Mefiboºet,
îmbrãcat în haine murdare ºi cu pãrul neîngrijit. Dupã fuga lui
David nu ºi-a mai tuns pletele ºi nu ºi-a curãþat hainele din
pricina supãrãrii, socotind schimbarea regelui drept o nefericire
personalã. Pe de altã parte, el fusese învinuit pe nedrept de
vechilul sãu, Sibas. De îndatã ce l-a salutat pe rege, arãtîndu-ºi
veneraþia cuvenitã faþã de el, David a început sã-l descoasã de ce
n-a plecat împreunã cu el ºi n-a luat parte la fuga lui. Mefiboºet
i-a rãspuns cã vina o poartã Sibas: De toate ordinele mele ca sã
facã pregãtirile de drum n-a vrut sã þinã seama, dispreþuindu-mi
vorbele, ca ºi cum aº fi fost robul lui! Dacã aº fi avut picioare
sãnãtoase, de bunã seamã, nu m-aº fi despãrþit de tine, cîtã vreme
ele m-ar fi ajutat sã fug. Dar el nu s-a mulþumit sã-mi
zãdãrniceascã strãdania de a-mi arãta credinþa faþã de tine,
stãpîne, ci m-a clevetit ºi a înºirat minciuni pe seama mea. Dar eu
ºtiu cã ele n-au cum sã rãzbatã în cugetul tãu, care este drept ºi
iubeºte adevãrul, potrivit dorinþei lui Dumnezeu. Din cauza
bunicului meu, ai avut de îndurat destule suferinþe care te-ar fi
îndreptãþit sã nimiceºti întreaga noastrã familie; tu te-ai arãtat
totuºi iertãtor ºi generos ºi ai dat uitãrii toate nedreptãþile atunci
cînd puterea îþi îngãduia sã te rãzbuni. Ai avut bunãvoinþa sã mã
t r e c i î n r î n d u l p r i et en i l o r º i zi l n i c m- ai p o f t i t l a m a s a t a ,
cinstindu-mã atît de mult încît n-am rãmas cu nimic mai prejos
decît rudele tale apropiate! Datoritã acestor vorbe, regele nu s-a
mai îndurat sã-l pedepseascã pe Mefiboºet, nici sã-l judece pe
Sibas, pentru minciunile sale. David i-a rãspuns cã deoarece nu
l-a întîlnit pe el mai repede decît pe Sibas, a dãruit acestuia
întreaga-i avuþie; dar acum vrea sã-i dea jumãtate din ea înapoi,
în semn de iertare. Mefiboºet i-a rãspuns: Sibas poate sã-ºi
î n s u º eas cã întreaga mea avuþie; mie mi-e de-ajuns cã þ i - ai
redobîndit domnia!
4. Berzelaeus galaditeanul, bãrbat venerabil ºi prietenos, care
în timpul ºederii regelui la Parembolai îi fusese de mare ajutor
ºi-l însoþise pînã la Iordan, a fost poftit de David sã meargã cu el
la Hierosolyma; i-a fãgãduit sã-i înconjoare bãtrîneþea cu toatã
 Pag. 243

cinstea cuvenitã ºi sã-i poarte de grijã ca unui pãrinte. De dragul

casei vechi ºi al familiei sale, Berzelaeus i-a refuzat invitaþia ºi
a invocat faptul cã era prea bãtrîn ca sã se lase atras de plãceri,
întrucît ajunsese deja la vîrsta de 80 de ani, gîndindu-se mai
degrabã la moarte ºi la mormînt. De aceea, dacã vrea într-adevãr
sã fie pe placul sãu, mai bine l-ar lãsa sã plece acasã. Datoritã
vîrstei înaintate, plãcerile mîncãrii ºi ale bãuturii nu mai au nici
o noimã pentru el, iar urechile sale sînt prea surde ca sã mai audã
sunetele fluierelor ºi viersuirea celorlalte instrumente cu care
îndeobºte se desfatã cei ce trãiesc în preajma regilor. Ascultînd
stãruitoarea lui rugãminte, regele i-a zis: Þie îþi dau voie sã pleci,
dar încredinþeazã-mi barem pe fiul tãu Achiman, ca sã-l rãsplãtesc
pentru binefacerile tale! Berzelaeus i l-a lãsat aºadar pe fiul sãu,
s-a înclinat în faþa regelui ºi i-a urat sã fie încununat de succes tot
ceea ce ºi-a pus în gînd ºi s-a întors apoi acasã. David a ajuns
însã la Galgala, însoþit de jumãtate din întregul popor ºi de
seminþia lui Iuda.
5. În Galgala au venit la David mai marii þãrii, însoþiþi de o
uriaºã mulþime, ºi s-au plîns de seminþia lui Iuda, care s-a dus la
el pe ascuns, deºi trebuiau sã-l întîmpine deopotrivã cu toþii.
Cãpeteniile seminþiei lui Iuda i-au rugat sã nu le ia în nume de
rãu faptul cã le-au luat-o înainte. Întrucît sînt rudele lui apropiate,
de aceea trebuie sã-l îngrijeascã ºi sã-l iubeascã pe David mai
mult decît ceilalþi, dar nu în speranþa de a primi totuºi niscaiva
daruri pentru întîietatea lor, astfel ca ceilalþi sã nu aibã motiv sã
se plîngã cã au sosit mai tîrziu. Prin vorbele acestea, cãpeteniile
seminþiei lui Iuda nu i-au domolit pe fruntaºii celorlalte seminþii,
care le-au rãspuns în felul urmãtor: Sîntem uimiþi, fraþilor, cã voi
îl numiþi pe rege numai ruda voastrã! Deoarece David a primit de
la Domnul puterea asupra tuturora, putem sã socotim ºi noi toþi
cã ne înrudim cu el. Cîtã vreme restul poporului numãrã 11 pãrþi,
iar voi una singurã, ºi pe deasupra sîntem ºi ceva mai vîrstnici,
n-aþi fost oameni drepþi cînd l-aþi primit pe furiº, fãrã ºtirea
noastrã!
6. Pe cînd cãpeteniile se sfãdeau astfel între ei, un om
netrebnic ºi pus pe harþã, numit Sabaeus, fiul lui Bochorias din
seminþia lui Beniamin, a nãvãlit în mijlocul lor ºi a strigat cu glas
tare mulþimii: Nici unul dintre noi nu are nimic de împãrþit cu
David ºi cu soarta fiului lui Iese! Dupã rostirea acestor vorbe, el
a sunat din trîmbiþã ºi i-a declarat rãzboi regelui. Atunci toþi l-au
urmat pe Sabaeus, pãrãsindu-l pe David. Nu i-a pãstrat credinþã
decît seminþia lui Iuda ºi l-a însoþit pînã la casa lui regeascã din
Hierosolyma. Cît priveºte concubinele care se destrãbãlaserã cu
fiul sãu Absalom, David le-a mutat într-o casã deosebitã, le-a pus
pe toate sub supraveghere, a avut grijã sã nu ducã lipsã de nimic,
d ar n u s - a mai d u s l a e l e . L - a n u m i t ap o i p e Amas i a mar e
comandant, dîndu-i funcþia deþinutã pînã atunci de Ioab, ºi i-a
poruncit sã strîngã cît mai multe trupe din mijlocul seminþiilor lui
Iuda, iar dupã 3 zile sã se înfãþiºeze înaintea lui, ca sã-i
încredinþeze comanda oºtirii întregi ºi sã porneascã împotriva
fiului lui Bochorias. Deoarece Amasia a plecat ºi tãrãgãna
adunarea trupelor sale, ºi nu s-a întors la timp, în a 3-a zi, regele
Pag. 244

i-a zis lui Ioab cã nu se cuvine sã-i acorde lui Sabaeus un rãgaz
mai mare, care sã-i înlesneascã sporirea trupelor în stare sã le
provoace mai multe necazuri decît Absalom: Nu întîrzia deloc, ci
ia cu tine oºtenii pe care-i ai la îndemînã, precum ºi ceata celor
600 de luptãtori, plecînd împreunã cu fratele tãu în cãutarea
duºmanului, ºi oriunde îl vei întîlni, treci la atac. Grãbeºte-te sã
i-o iei înainte de a aduce oraºele fortificate în stãpînirea lui,
fãcîndu-ne sã ducem lupte grele!
7. Ioab a hotãrît sã nu mai zãboveascã deloc, luîndu-ºi ºi
fratele ºi pe cei 600 de luptãtori, a poruncit celorlalþi oºteni aflaþi
l a H i e r o s o l y ma s ã - l u r m e z e º i î mp r e u n ã c u e i a p l e c a t î n
urmãrirea lui Sabaeus. Cînd a sosit la Gabaon, un tîrg situat la o
distanþã de 40 de stadii de Hierosolyma, l-a întîlnit pe Amasia,
aducînd cu el o oaste numeroasã. Încins cu sabia la ºold ºi
prevãzut cu o platoºã, Ioab ºi-a lãsat intenþionat sã-i cadã arma
din teacã atunci cînd Amasia s-a apropiat sã-l salute. S-a aplecat
dupã ea s-o ridice de jos, ºi cu cealaltã mînã, l-a apucat de barbã
pe Amasia, care nu bãnuia nimic, chipurile, ca sã-l sãrute, ºi cu
sabia i-a strãpuns pîntecul, omorîndu-l. A sãvîrºit astfel o faptã
nelegiuitã ºi foarte josnicã, întrucît l-a rãpus pe bunul tînãr care-i
era ºi rudã ºi nu-i fãcuse nici un rãu, doar fiindcã îl invidia din
pricina rangului de comandant suprem, egalînd cinstirea arãtatã
ºi lui de cãtre rege. Din acelaºi motiv îl omorîse mai înainte ºi pe
A b e n e r. B a r e m a t u n c i a v u s e s e o n e s t a s c u z ã c ã p e d e p s e a
nelegiuirea celui care îl rãpusese pe fratele sãu Asael. Pentru
as as i n ar ea l u i A ma s i a n u s e m a i p u t ea s l u j i d e u n p r et ex t
asemãnãtor. Dupã moartea comandantului suprem, Ioab a pornit
în urmãrirea lui Sabaeus, lãsînd lîngã leº un paznic cãruia i-a
poruncit sã strige în faþa mulþimii cã Amasia fusese ucis pe drept,
primindu-ºi pedeapsa meritatã; cei care au rãmas credincioºi
regelui trebuie sã se ducã dupã Ioab, care a primit comanda
supremã, ºi dupã fratele sãu, Abiºai. Deoarece trupul neînsufleþit
zãcea în drum ºi întreaga mulþime se îngrãmãdea în jurul lui, ca
sã stea ºi sã se minuneze, cum obiºnuia gloata, paznicul l-a tîrît
pe un cîmp din apropierea drumului, acoperindu-l cu o mantie.
Dupã ce a fãcut acest lucru, toþi au pornit pe urmele lui Ioab.
Acesta l-a cãutat pe Sabaeus în întreaga þarã a israeliþilor, pînã
cînd a aflat în sfîrºit, cã el se refugiase într-un oraº fortificat,
numit Abelmachea. De aceea Ioab s-a dus într-acolo, a împresurat
oraºul, l-a înconjurat cu un val de pãmînt, poruncind oºtenilor sã
sape galerii pe sub ziduri ºi sã le dãrîme. Îndîrjirea împotriva
oraºului se datora cetãþenilor lui, care refuzaserã sã-l primeascã,
aprinzîndu-i mînia.
8. Trãia acolo o femeie cinstitã ºi înþeleaptã, care vãzîndu-ºi
oraºul de baºtinã ameninþat de o mare primejdie, s-a urcat pe
zidul de apãrare, ºi cu ajutorul oºtenilor, l-a chemat pe Ioab, sã
stea de vorbã cu el. La sosirea lui Ioab, femeia a început sã-i
spunã urmãtoarele: Domnul a orînduit regi ºi comandanþi de oºti
ca sã-i izgoneascã pe duºmanii evreilor ºi sã instaureze pacea
între ei. Tu însã te strãduieºti sã cucereºti ºi sã distrugi o cetate,
mama oraºelor din Israel, care nu þi-a greºit cu nimic! Ioab i-a
rãspuns cã-L roagã pe Dumnezeu sã-l fereascã de aºa ceva, cãci
 Pag. 245

el nu are de gînd sã urzeascã pieirea unui singur om din popor,

nici sã nimiceascã un oraº atît de mare. Dar dacã locuitorii
primesc sã-l predea pe Sabaeus, fiul lui Bochorias, care s-a
rãzvrãtit împotriva regelui, ca sã-ºi primeascã pedeapsa cuvenitã,
el va ridica de îndatã asediul ºi-ºi va retrage oastea. Dupã ce a
auzit vorbele lui Ioab, femeia l-a rugat ca, pentru scurtã vreme, sã
se abþinã de la orice atac, cãci capul vrãjmaºului va fi azvîrlit
peste zidul cetãþii, apoi a coborît la concetãþenii ei ºi le-a zis:
Vreþi oare, oameni rãi ce sînteþi, sã pieriþi în chip jalnic, împreunã
cu copiii ºi nevestele voastre, din pricina unui om nelegiuit ºi
aproape necunoscut, proclamîndu-l rege în locul lui David, care
ne-a adus atîtea binefaceri? Credeþi cã un singur oraº poate sã
înfrunte o oaste atît de mare ºi de puternicã? La îndemnurile
femeii, orãºenii i-au tãiat capul lui Sabaeus ºi l-au aruncat
oºtenilor lui Ioab. Atunci cãpetenia ostaºilor regelui, primind ceea
ce ceruse, a pus capãt asedierii oraºului ºi s-a întors la
Hierosolyma, unde a fost numit comandantul oºtirii. Apoi regele
l-a pus în fruntea celor 600 de luptãtori pe Benaia, pe Adoram l-a
fãcut culegãtorul dãrilor, Sabates ºi Achelau erau cronicari, Susas
fiind secretar, iar Sadoc ºi Abiatar, Mari Preoþi.

Capitolul 12

1. Cînd þara a fost bîntuitã dupã aceea de foamete, David L-a

implorat pe Domnul sã Se îndure de popor ºi sã-i dezvãluie
pricina rãului ºi leacul îndreptãrii lui. Prorocul i-a rãspuns cã
Dumnezeu cerea sã fie rãzbunaþi gabaoniþii pe care regele Saul,
prin vicleºug ºi contrar dreptãþii legii, îi mãcelãrise, încãlcînd
jurãmîntul rostit odinioarã de comandantul Iesus ºi de Adunarea
bãtrînilor. Dacã regele gabaoniþilor acceptã acum, ca rãzbunare a
cetãþenilor sãi uciºi cîndva, o satisfacþie, orice ar fi dorit el sã
cearã, Domnul promitea sã se împace cu poporul sãu ºi sã-l scape
de nenorocire. Dupã ce, mulþumitã prorocilor, a aflat voinþa lui
Dumnezeu, David i-a chemat la el pe gabaoniþi ºi i-a întrebat ce
anume doreau în schimb. Deoarece ei au cerut sã li se dea 7 dintre
vlãstarele lui Saul, spre a fi pedepsite cu moartea, regele le-a
încredinþat victimele, cu condiþia ca Mefiboºet, fiul lui Ionatan,
sã fie cruþat. De îndatã ce au primit bãrbaþii pe care-i ceruserã,
gabaoniþii i-au pedepsit cum au gãsit de cuviinþã. Cum s-a
înfãptuit acest lucru, Dumnezeu a trimis ploaia ºi pãmîntul a
început sã dea din nou roade, scãpat de secetã. Peste þara evreilor
s-a revãrsat iarãºi belºugul. La scurtã vreme dupã aceea, regele a
dezlãnþuit un rãzboi împotriva filistenilor, ºi dupã ce i-a pus pe
fugã, în cursul urmãririi lor a rãmas singur. Deoarece David era
obosit, l-a zãrit un duºman cu numele de Acmon, fiul lui Araphas.
El se trãgea din neamul uriaºilor; purta o suliþã al cãrei mîner
cîntãrea 200 de sicii, o cãmaºã de zale ºi o sabie. Luptãtorul ºi-a
întrerupt fuga ºi s-a nãpustit asupra lui cu hotãrîrea nechibzuitã
de a-l ucide pe regele vrãjmaºilor, care era sleit de puteri. A
apãrut deodatã Abiºai, fratele lui Ioab, l-a ocrotit pe regele întins
la pãmînt ºi l-a omorît pe duºman. Faptul cã puþin a lipsit ca
David sã-ºi piardã viaþa, a nemulþumit profund mulþimea, iar
Pag. 246

comandanþii s-au jurat sã-i interzicã regelui de a mai lua parte la

luptã, ca nu cumva, mînat de vitejia ºi rãzboinicul sãu avînt, sã nu
i se întîmple o nenorocire, încît poporul sã rãmînã fãrã
binefacerile sale, nu numai cele primite pînã acum, ci ºi cele pe
care urma sã le aducã viaþa lui îndelungatã.
2. Dar filistenii s-au adunat iarãºi în oraºul Gazara ºi cînd a
auzit cã puneau la cale ceva, regele ºi-a trimis oastea împotriva
lor. A luptat atunci cu îndîrjire ºi s-a acoperit de faimã Sobacches
heteul, unul dintre rãzboinicii cei mai voinici pe care i-a avut
David. El a ucis mulþi duºmani care se lãudau cã se trãgeau din
neamul uriaºilor ºi prin vitejia faptelor sale a contribuit în bunã
mãsurã la izbînda evreilor. Dupã aceastã înfrîngere, filistenii au
d e z l ã n þ u i t u n al t r ãzb o i . D av i d º i - a t r i m i s d i n n o u o a s t e a
împotriva lor ºi în bãtãlie s-a distins mai ales Nephanus, ruda lui
apropiatã. El a luptat atunci de unul singur cu cel mai destoinic
oºtean al filistenilor, l-a ucis, ºi pe ceilalþi i-a pus pe fugã, mulþi
dintre ei pierind în acest rãzboi. Dupã scurtã vreme, ei ºi-au
aºezat tabãra la Gitta, oraº situat nu prea departe de hotarul cu
þara evreilor. Filistenii au adus cu ei un bãrbat care avea înãlþimea
de 6 coþi, iar la ambele picioare ºi la ambele mîini mai multe
degete decît îngãduie firea omeneascã. Pe acesta l-a înfruntat de
unul singur Ionatan, fiul lui Samas, din oastea trimisã de David
împotriva filistenilor, l-a rãpus ºi a adus o mare contribuþie la
întregirea victoriei asupra vrãjmaºilor, obþinînd prin isprãvile sale
vitejeºti o glorie mare. În urma acestei bãtãlii, filistenii nu s-au
mai luptat cu israeliþii.
3. Dupã ce a purtat atîtea rãzboaie ºi a înfruntat atîtea
primejdii, David s-a bucurat de-atunci încolo de o pace deplinã,
închinînd Domnului ode ºi imnuri pe care le-a compus în versuri
diferite: pe unele în trimetru, pe celelalte în pentametru. A pus sã
se construiascã felurite instrumente muzicale ºi i-a învãþat pe
leviþi sã cînte la ele, înãlþînd laude lui Dumnezeu, nu numai cu
prilejul sabatului, ci ºi în celelalte zile de sãrbãtoare. Aceste
instrumente sînt de categorii diferite. Cinyra avea 10 corzi
întinse, care erau mînuite cu plectrul; nabla numãra 12 corzi care
erau atinse cu degetul. Cimbalele fãcute din aramã erau mari ºi
plate. Cele spuse de noi în aceastã privinþã sînt suficiente ca sã ne
facem o pãrere despre natura instrumentelor.
4. Toþi oamenii din imediata apropiere a regelui erau adevãrate
pilde de bãrbãþie. Cei ce s-au distins prin faptele lor de vitejie ºi
se bucurau de un deosebit renume, sînt în numãr de 38, dar dintre
ei voi menþiona pentru eroicele lor isprãvi doar 5, ca sã ofer o
vedere de ansamblu asupra virtuþilor lor. Ei erau înzestraþi cu atîta
putere, încît au izbutit sã supunã þinuturi întregi ºi sã învingã
noroade numeroase. Primul a fost Jessaemus, fiul lui Achemaeus,
care adesea a nãvãlit în mijlocul cetei de vrãjmaºi ºi nu punea
capãt luptei sale pînã nu omora 900 dintre ei. Al 2-lea a fost
Eleazar, fiul lui Dodias, care se afla împreunã cu regele sãu la
Arasa. Odatã, cînd israeliþii se retrãseserã speriaþi de numãrul
mare al duºmanilor, a rãmas singur ºi a ucis atît de mulþi vrãjmaºi
strînºi grãmadã, încît sîngele curs i-a lipit sabia de mîna sa.
Vãzînd cã duºmanii au luat-o la fugã, s-au coborît ºi israeliþii din
 Pag. 247

munþi, au pornit în urmãrirea lor ºi au obþinut o strãlucitoare

victorie, în timp ce Eleazar continua sã mãcelãreascã filistenii, iar
mulþimea îi vîna ºi-i prãda pe cei cãzuþi. Al 3-lea a fost fiul lui
Ilus. care se chema Cesabaeus. În lupta cu filistenii, care s-a dat
în locul numit Fãlcile, ºi acesta a înfruntat trupele duºmane, dupã
ce evreii fugiserã iarãºi înfricoºaþi de mulþimea lor, opunîndu-se
de unul singur, ºi pe unii vrãjmaºi i-a culcat la pãmînt, iar pe alþii
i-a urmãrit ºi i-a pus pe fugã, fiindcã nimeni nu se putea împotrivi
avîntului sãu. Acestea sînt eroicele fapte ale celor 3 bãrbaþi
însemnaþi, cãrora li se mai adaugã cea care urmeazã. Într-o vreme
cînd regele se afla la Hierosolyma ºi oastea filistenilor nãvãlise
pe neaºteptate în þarã, David s-a urcat în cetãþuia oraºului pe care
l-am menþionat mai înainte, ca sã-L întrebe pe Dumnezeu despre
soarta rãzboiului. Fiindcã tabãra vrãjmaºilor era instalatã chiar în
valea care ducea pînã la Betleem, 20 de stadii despãrþind acest
oraº de Hierosolyma, regele le-a zis soþilor sãi: Avem o apã aºa
de bunã în patria noastrã, mai ales cea din fîntîna de la poarta
învecinatã! Dacã cineva mi-ar aduce-o sã mã adãp din ea, mi-ar
face o mare plãcere, ca ºi cum mi-ar dãrui o comoarã de preþ! De
cum au auzit aceste vorbe, cei 3 bãrbaþi au ºi pornit la drum, au
trecut prin mijlocul taberei duºmane, au ajuns la Betleem ºi au
luat apã din fîntînã ºi la întoarcere au strãbãtut iarãºi tabãra,
revenind la regele lor. Uluiþi de cutezanþa ºi tãria lor sufleteascã,
filistenii au pãstrat tãcerea, neîndrãznind sã le facã nimic, deºi
dispreþuiau numãrul lor mic. Cînd i-a fost adusã apa, regele n-a
vrut sã se adape din ea ºi a zis cã fusese adusã cu primejdia
vãrsãrii sîngelui unor oameni ºi de aceea nu se încumeta s-o bea.
Apa a adus-o libaþie în cinstea lui Dumnezeu, ca mulþumire pentru
faptul cã salvase viaþa celor 3 bãrbaþi. Dupã ei venea la rînd
Abiºai, fratele lui Ioab: într-o singurã zi a ucis 600 de vrãjmaºi.
Cel de-al 5-lea era Benaia, ce se trãgea dintr-o familie de preoþi.
Încolþit de doi fraþi care aveau o mare faimã printre moabiþi, i-a
biruit prin puterea lui. Provocat la luptã de un bãrbat de neam
egiptean, avînd o staturã falnicã ºi arme la îndemînã, în timp ce
el era neînarmat, Benaia i-a smuls suliþa ºi l-a ucis cu ea. L-a
rãpus deci cu propria lui armã. În afara acestor isprãvi vitejeºti,
se cade sã mai pomenim o faptã care meritã sã fie pusã alãturi de
cele dintîi, þinînd seama de curajul cu care a fost dusã la capãt.
Cînd Domnul a trimis odatã zãpadã pe pãmînt, un leu a cãzut
într-o fîntînã, ºi întrucît marginile ei erau acoperite cu nea, fiara
se afla în primejdie de moarte. A început aºadar sã urle nãprasnic
dupã ajutor. Benaia a auzit fiara, cãci trecea întîmplãtor pe drum,
s-a îndreptat spre locul de unde venea urletul, a coborît în fîntînã,
ºi respingînd leul cu loviturile bãþului pe care-l avea în mînã, l-a
ucis în cele din urmã. La fel de viteji erau ºi ceilalþi 33 de
bãrbaþi.

Capitolul 13

1. Regele David a vrut sã ºtie cît de multe mii întrunea norodul

sãu, fãrã sã þinã minte porunca lui Moise prin prevederea cãreia
cel care numãra poporul trebuia sã-I ofere lui Dumnezeu cîte o
Pag. 248

jumãtate de siclu pentru fiecare om, ºi i-a dat lui Ioab,

c o m a n d a n t u l o º t i r i i s al e , o r d i n u l s ã c u t r e i e r e þ a r a º i s ã - i
socoteascã întreaga mulþime de locuitori. El a fost de pãrere cã
aceastã numãrãtoare nu-ºi avea rostul, dar nu l-a convins pe rege,
care i-a poruncit sã plece fãrã întîrziere ºi sã facã recensãmîntul
evreilor. Ioab a luat cu el cãpeteniile de seminþii, precum ºi niºte
grãmãtici, ca sã strãbatã þara israeliþilor ºi sã socoteascã mulþimea
lor. Dupã 9 luni ºi 20 de zile, Ioab s-a întors în Hierosolyma la
regele sãu ºi i-a spus cît de numeros era poporul întreg, cu
excepþia seminþiei lui Beniamin: nu-i socotise încã pe ei, ºi nici
pe cei din seminþia lui Levi. Dar regele se cãia acum cã fãcuse
recensãmîntul, fiindcã greºise astfel faþã de Dumnezeu. Numãrul
bãrbaþilor în stare sã mînuiascã armele ºi sã fie oºteni, se ridica
la 900.000, dintre care cei din seminþia lui Iuda însumau singuri
400.000 de mii.
2. Dupã ce prorocii l-au vestit cã stîrnise mînia Domnului,
David a cãutat sã-L roage, sã fie îndurãtor ºi sã-i ierte greºeala.
Atunci Dumnezeu Însuºi l-a trimis pe prorocul Gad cu 3 pedepse,
pentru ca el s-o aleagã pe cea mai potrivitã dintre toate: ori ca
þara lui sã fie bîntuitã de foamete vreme de 7 ani; ori sã ducã un
rãzboi de 3 luni, unde sã sufere numai înfrîngeri; ori ca ciuma sã
facã ravagii în popor 3 zile. Fiindcã era greu sã te decizi între
niºte nenorociri atît de mari, David se afla în grea cumpãnã ºi
mare zbucium. Cînd prorocul i-a explicat cã era obligatoriu sã
facã acest lucru ºi i-a cerut sã-i dea rãspunsul pe loc, deoarece
Domnul aºtepta sã afle preferinþa lui, regele ºi-a zis în sinea lui:
dacã alegea foametea, putea sã reiasã cã a fãcut-o în dauna
supuºilor sãi, de vreme ce teama l-ar fi ocolit pe el, care dispunea
de mari provizii de grîu, fapt privit de toþi cu ochi rãi; dacã se
pronunþa pentru cele 3 luni de luptã, iarãºi i s-ar fi reproºat cã a
fost rãu intenþionat, întrucît îl ocroteau oºtenii viteji ºi îºi gãsea
refugiul în fortãreþe puternice, rãzboiul neavînd deci cum sã-l
înfricoºeze. Tocmai de aceea, David a optat pentru molimã, care-i
lovea deopotrivã ºi pe rege ºi pe supuºii sãi, aºa cã temerile erau
împãrtãºite de toþi; dupã pãrerea lui, mai bine încãpea pe mîinile
Domnului, decît sã ajungã în puterea duºmanilor.
3. Cum a primit acest rãspuns, prorocul l-a ºi dus lui
Dumnezeu. Atunci El a trimis ciuma ºi moartea asupra evreilor.
N-au murit însã toþi în acelaºi fel, aºa cã boala era greu de
recunoscut. Rãul era unul singur, dar pricinile ºi prilejurile
apariþiei sale erau nenumãrate, nimeni neputînd sã-ºi facã o
pãrere. Oamenii piereau rînd pe rînd, ºi de-abia cuibãritã, boala
te ducea repede spre o moarte sigurã. Unii îºi dãdeau dintr-odatã
duhul în dureri ºi chinuri cumplite, alþii slãbeau atît de mult încît
nu mai aveai ce sã îngropi, molima mistuindu-i în întregime.
Peste ochii unora se aºternea întunericul ºi ei scoteau strigãte
puternice, pierind sufocaþi. Asupra altora, care-ºi duceau la
groapã rudele din casã, moartea cobora înainte de terminarea
înmormîntãrii. Ciuma care bîntuise din zorii zilei ºi pînã la
amiazã, a secerat 70.000 de oameni. Atunci îngerul Domnului ºi-a
întins mîna asupra Hierosolymei, ca sã se pripãºeascã molima ºi
acolo. Dar regele, înveºmîntat într-un sac, L-a conjurat pe
 Pag. 249

Domnul sã punã capãt ciumei ºi sã se declare satisfãcut cu cei ce

muriserã deja. Cînd ºi-a ridicat ochii în vãzduh, zãrind îngerul cu
sabia trasã din teacã, îndreptatã împotriva Hierosolymei, regele a
strigat cãtre Domnul cã deºi pãstorul meritã aceastã pedeapsã,
cuvine-se sã-i salveze turma, care nu I-a greºit cu nimic. Apoi a
cerut în genunchi ca mînia Domnului sã se abatã asupra casei
sale, dar sã-i cruþe poporul.
4. Atunci Dumnezeu i-a ascultat ruga, a pus capãt molimei ºi
l-a trimis la el pe prorocul Gad, poruncindu-i sã urce numaidecît
pînã la aria lui Oronnas iebuseul ºi sã înalþe în cinstea Domnului
un altar, unde sã-I aducã o jertfã. La auzul acestei porunci, David
n-a ºovãit sã plece de îndatã la locul indicat. Ocupat cu treieratul
grîului sãu, Oronnas l-a vãzut pe rege îndreptîndu-se spre el,
însoþit de toþi fiii sãi, ºi i-a ieºit înainte, sã i se închine pînã la
pãmînt. El era din neamul iebuseilor, prieten bun al lui David; de
aceea, nu s-a supãrat pentru rãul pe care i l-a pricinuit atunci cînd
i-a dãrîmat oraºul, aºa cum am spus ceva mai înainte. Cînd
Oronnas l-a întrebat de ce vine la sluga lui stãpînul, David i-a
rãspuns cã vrea sã-i cumpere aria, ca sã înalþe un altar, pe care sã
aducã o jertfã Domnului. Oronnas s-a oferit sã-i dãruie aria,
plugul de lemn ºi boii sãi pentru ardere de tot, rugîndu-L pe
Dumnezeu sã-i primeascã cu dragã inimã sacrificiul. Regele i-a
replicat cã-i este nespus de dragã simplitatea ºi dãrnicia lui ºi cã-i
mulþumeºte pentru oferta fãcutã. Dar David a stãruit sã-i spunã ce
preþ cerea pentru toate, fiindcã nu se cãdea sã aducã o jertfã fãrã
plata cuvenitã victimelor. Cînd Oronnas i-a spus cã se mulþumeºte
cu cît îi dã el, regele i-a cumpãrat aria cu 50 de sicii. A clãdit
deasupra un altar pe care a adus arderea de tot a victimelor ºi
jertfele de împãcare; astfel L-a îmbunat pe Dumnezeu, a cãrui
milostivire a recîºtigat-o. Întîmplãtor, aria era locul unde Avraam
venise odinioarã cu fiul sãu, Isaac, ca sã-l aducã ardere de tot lui
Dumnezeu, ºi cînd se pregãtea sã-ºi înjunghie bãiatul, a apãrut din
senin un berbec pe care l-a jertfit în locul propriului vlãstar, aºa
cum am arãtat mai înainte. Vãzînd cã Domnul îi ascultase ruga
ºi-i primise cu bunãvoinþã jertfa, David a hotãrît sã numeascã
locul acela Altarul întregului norod ºi sã clãdeascã un templu
închinat Domnului. Numele acesta l-a dat în vederea viitoarelor
sale destinaþii. Printr-un proroc trimis de el, Dumnezeu l-a vestit
pe David cã fiul sãu, care-i va urma la domnie, va construi în
locul acela un templu falnic.

Capitolul 14

1. Dupã primirea unei prorociri, regele a poruncit sã se facã

numãrãtoarea locuitorilor strãini ºi a gãsit cã ei erau 118.000.
80.000 dintre ei au fost puºi sã ciopleascã pietre, iar ceilalþi sã le
care, 3.500 fiind aleºi supraveghetori ai muncitorilor. A strîns
pentru lucrarea sa o sumedenie de fier ºi de aramã, precum ºi o
grãmadã de trunchiuri de cedru uimitor de înalþi, care-i fuseserã
trimiºi de tirieni ºi sidonieni. Cãci el i-a rugat printr-o scrisoare
sã-i trimitã lemnul acesta ºi a mãrturisit prietenilor sãi cã a
întreprins deja pregãtiri ca sã-i lase fiului ce-i va urma la tron
Pag. 250

materialul necesar construirii unui templu. El îl strînge de pe

acum, pentru ca fiul sãu, care era tînãr ºi n-avea încã experienþã
în acest domeniu, sã nu mai fie nevoit s-o facã, ci sã treacã repede
la înfãptuirea lucrãrii.
2. Apoi David l-a chemat pe fiul sãu Solomon ºi i-a poruncit
ca, de îndatã ce va ajunge rege, sã zideascã un templu închinat
Domnului, spunîndu-i cã el însuºi plãnuise acest lucru, dar
Dumnezeu îl împiedicase s-o facã, deoarece era pîngãrit de
sîngele vãrsat în rãzboaie. El i-a prezis cã templul sãu va fi înãlþat
de fiul sãu cel mai mic, Solomon, care va purta acest nume, ºi a
fãgãduit cã-l va lua sub pãrinteasca lui ocrotire, þara evreilor
bucurîndu-se în timpul ocîrmuirii sale de fericire ºi prosperitate,
precum ºi de ceea ce stã mai presus de toate: pacea din partea
vrãjmaºilor ºi liniºtea din partea concetãþenilor învrãjbiþi. Tu însã
- i-a spus David - cel sortit sã fie rege înainte de a se naºte, dã-þi
osteneala sã te arãþi demn de pronia Domnului, prin slujirea
evlaviei, dreptãþii ºi bãrbãþiei, urmînd poruncile Sale ºi legile pe
care le-a transmis Moise, fãrã sã-i laºi nici pe alþii sã le încalce.
Fã tot ce eºti în stare ca sã isprãveºti templul pe care Dumnezeu
vrea sã-l vadã înãlþat în timpul domniei tale ºi nu te lãsa copleºit
de mãreþia lucrãrii, nici speriat de greutãþile iscate de zidirea ei.
Îþi voi procura tot ce ai nevoie, mai înainte de a-mi da obºtescul
sfîrºit. Aflã cã þi-am adunat deja 1.000 de talanþi de aur ºi
100.000 de talanþi de argint. Þi-am strîns ºi mari grãmezi de
aramã ºi de fier, aºijderea pietre ºi lemn în cantitãþi uriaºe. În
afarã de asta, ai la îndemînã multe mii de pietrari ºi de lemnari,
iar ceea ce-þi mai lipseºte poþi sã întregeºti ºi singur. Dacã-þi
desãvîrºeºti construcþia, vei fi pe placul Domnului ºi te vei bucura
de ajutorul Lui! David i-a îndemnat apoi pe mai marii norodului
sã-l sprijine pe fiul sãu în construirea templului, ºi scutiþi de orice
necaz, sã se dedice cinstirii lui Dumnezeu. Ca atare, ei vor avea
parte de o pace îndelungatã ºi de o guvernare înþeleaptã, cu care
Dumnezeu îi blagosloveºte îndeobºte pe oamenii pioºi ºi drepþi.
Regele a mai poruncit, ca dupã ce templul va fi fost înãlþat, sã fie
aduse înãuntrul lui Chivotul ºi sfintele vase. Ele trebuiau sã aibã
de multã vreme lãcaºul lor sacru, dacã strãmoºii noºtri n-ar fi
neglijat porunca Domnului, care le-a cerut sã înalþe un templu, de
îndatã ce vor fi ajuns stãpînii acestei þãri. Asemenea îndemnuri a
adresat David fruntaºilor norodului ºi propriului sãu fiu.
3. Deoarece regele ajunsese la adînci bãtrîneþe, trupul sãu
suferea de frig din pricina vîrstei înaintate, încît nici numeroasele
haine cu care era acoperit nu-l mai încãlzeau. Atunci, prezicãtorii
lui s-au sfãtuit ºi au prescris cãutarea în întreaga þarã a unei fete
deosebit de frumoase, care sã se culce alãturi de rege, cãci acesta
era leacul cel mai bun împotriva frigului; cãldura revãrsatã de
copilã. A fost gãsitã în oraº o femeie mai chipeºã decît toate
celelalte, cu numele de Abesace, care dormea împreunã cu David
numai ca sã-ºi dãruie cãldura trupeascã: din pricina bãtrîneþii, el
nu mai putea sã aibã legãturi de dragoste cu femeile. Dar despre
aceastã fatã vom vorbi mai încolo.
4. Cel de-al 4-lea fiu al lui David, nãscut cu soþia lui Hagita ºi
numit Adonia, era un tînãr chipeº ºi înalt, asemãnãtor la fire cu
 Pag. 251

Absalom, ºi trãgînd nãdejdea sã ajung, rege a spus prietenilor sãi

cã lui i se cuvenea domnia. ªi-a pregãtit un mare numãr de care
de rãzboi ºi de cai, precum ºi 50 de oameni care sã-i alerge
înainte. Deºi a vãzut acest lucru, tatãl sãu nu i-a spus vorbe de
dojana, n-a stãvilit planurile pe care le urzea în mintea lui, nici nu
l-a întrebat de ce proceda aºa ºi ce scop urmãrea. Adonia avea ca
susþinãtori pe Ioab, comandantul oºtirii, ºi pe Marele Preot
Abiatar, iar împotriva lui erau Marele Preot Sadoc, prorocul
Natan, Benaia ºi comandantul gãrzilor de corp, Semeis, prietenul
lui David ºi ceata bãrbaþilor viteji. În afara oraºului, lîngã fîntîna
unei grãdini regeºti, Adonia a dat un ospãþ la care ºi-a chemat toþi
fraþii, cu excepþia lui Solomon, poftindu-i de asemenea pe Ioab,
comandantul oºtirii, pe Abiatar ºi pe conducãtorii seminþiei lui
Iuda; toþi au rãspuns la invitaþia lui. Adonia nu i-a invitat la
ospãþul lui pe Marele Preot Sadoc, pe prorocul Natan, pe Benaia,
comandantul gãrzilor de corp, ºi pe toþi cei ce fãceau parte din
tabãra adversã. Pe Bat-ªeba, mama lui Solomon a înºtiinþat-o
prorocul Natan cã Adonia se purta ca ºi cum ar fi deja rege, iar
David nu ºtia nimic. A sfãtuit-o sã se îngrijeascã de propria-i
salvare ºi de cea a fiului ei, Solomon, ºi sã intre singurã la David,
spre a-i spune cã deºi el a jurat sã-l facã succesor la tron pe
Solomon, între timp Adonia a ºi pus mîna pe domnie. Prorocul i-a
zis cã în vreme ce ea vorbea regelui despre asta, se va înfãþiºa el
însuºi acolo, sã întãreascã spusele sale. Bat-ªeba a urmat sfatul
lui Natan ºi s-a dus la rege; dupã ce i s-a închinat ºi a primit
îngãduinþa sã vorbeascã, i-a înfãþiºat acestuia tot ceea ce îi
spusese prorocul: cã Adonia dã un mare ospãþ la care i-a invitat
pe Ioab, comandantul oºtirii, pe Marele Preot Abiatar ºi pe toþi
fiii, în afarã de Solomon, precum ºi pe prietenii regelui. I-a arãtat
ap o i cã p o p o r u l aº t eap t ã cu î n c o r d a r e , s ã v a d ã p e ci n e v a
proclama el rege, ºi l-a rugat sã chibzuiascã la faptul cã dacã
Adonia va ajunge la domnie dupã moartea lui, atît ea cît ºi
Solomon erau sortiþi pieirii.
5. În timp ce femeia îi spunea aceste lucruri regelui, cãmãraºul
sãu i-a adus vestea sosirii lui Natan, care dorea sã-l vadã. Cînd
David i-a poruncit sã-l primeascã, Natan a intrat ºi a întrebat dacã
l-a numit rege astãzi pe Adonia, transmiþîndu-i astfel puterea. El
a pregãtit un strãlucitor ospãþ, unde ºi-a poftit toþi fraþii, cu
excepþia lui Solomon, precum ºi pe comandantul oºtirii, Ioab;
aceºtia petrec acum ºi printre aplauze ºi glume nenumãrate ureazã
gazdei o domnie fãrã sfîrºit. Dar nu i-a chemat la ospãþ nici pe el,
nici pe Marele Preot Sadoc, nici pe Benaia, comandantul gãrzilor
de corp. S-ar cuveni sã ºtie toatã lumea cã lucrurile acestea se
desfãºoarã cu încuviinþarea regelui. Dupã ce Natan i-a cuvîntat
astfel, David a chemat-o înapoi pe Bat-ªeba, care la sosirea lui
Natan pãrãsise încãperea unde se odihnea regele. Cum a ajuns
f e me i a î n f a þ a l u i , r e g e l e i - a s p u s u r m ã t o a r e l e : î þ i j u r p e
preamãritul Dumnezeu cã fiul tãu Solomon va domni în mod
sigur, aºa cum am jurat mai înainte, ºi cã el va sta pe tronul meu
chiar de azi! Femeia s-a plecat adînc în faþa regelui ºi i-a urat o
viaþã lungã. David i-a chemat la el pe Marele Preot Sadoc ºi pe
comandantul gãrzilor de corp, Benaia. Le-a poruncit apoi ca,
Pag. 252

împreunã cu prorocul Natan, însoþiþi de toþi oºtenii aflaþi în clipa

aceea la curte, sã-l punã pe propriul sãu fiu Solomon cãlare pe
catîrul domnesc ºi sã-l ducã în afara oraºului, la fîntîna numitã
Geon, unde îl vor unge cu untdelemnul sfînt, proclamîndu-l rege.
U l t i m a s a r c i n ã a f o s t î n cr ed i n þ at ã Mar el u i P r eo t S ad o c º i
prorocului Natan; ceilalþi au primit misiunea sã-l conducã pe
Solomon prin mijlocul oraºului, ºi sunînd din corn de berbec, sã
strige: Trãiascã-n veci regele Solomon! În felul acesta, poporul
va afla cã Solomon fusese fãcut rege de tatãl sãu. Privitor la
propria-i domnie, David i-a recomandat lui Solomon sã fie un
cîrmuitor evlavios ºi drept al poporului evreu ºi al seminþiei lui
Iuda. Benaia i-a menit sã aibã parte de binecuvîntarea Domnului,
ºi fãrã nici o zãbavã, Solomon a fost urcat pe spinarea catîrului,
dus în afara oraºului pînã la fîntînã, uns cu untdelemnul sfinþit ºi
condus din nou în oraº, cu urãri de noroc ºi de rugi ca domnia
sã-i fie lungã. Ajuns iarãºi în casa regelui, a ocupat tronul
pãrintelui sãu. Apoi, întregul popor ºi-a început ziua de
sãrbãtoare cu ospeþe d e bucurie ºi s-a desfãtat cu coruri ºi
cîntecul fluierelor, aºa cã pãmîntul ºi cerul rãsunau de sunetul
nenumãratelor instrumente.
6. Dar, dupã ce Adonia ºi oaspeþii sãi au auzit aceste chiote,
teama a pus stãpînire pe ei ºi comandantul Ioab a spus cã muzica
ºi trîmbiþele nu erau pe placul lui. Aºadar, ospãþul a fost lãsat
deoparte ºi nimeni nu s-a mai atins de bucate, cãci toþi erau
îngînduraþi, ºi atunci s-a ivit pe neaºteptate Ionatan, fiul Marelui
Preot Abiathar. Privirile lui Adonia s-au luminat la vederea
tînãrului ºi el l-a numit aducãtor de veºti bune. Dar cînd acesta a
povestit toate evenimentele trãite de Solomon prin voinþa lui
David, Adonia ºi invitaþii lui s-au ridicat repede de la masã,
grãbindu-se fiecare sã ajungã acasã. Speriat cã l-a supãrat pe noul
rege prin ceea ce fãptuise în dauna lui, Adonia s-a dus sã se roage
Domnului ºi s-a prins cu mîinile de coarnele jertfelnicului, care
ieºeau în afarã. Solomon a aflat de fapta lui Adonia, care îl ruga
sã-i fãgãduiascã cu jurãmînt cã nu va þine minte jignirea pe care
i-a adus-o ºi nu-i va pricinui nici un rãu. Cu multã blîndeþe ºi
înþelepciune, Solomon i-a promis iertarea ºi scutirea de caznã ºi
l-a prevenit cã numai în cazul cînd va mai fi prins cã pune la cale
fapte asemãnãtoare, îºi va primi pedeapsa meritatã. A trimis apoi
pe cineva sã-l ridice din locul unde venise sã cearã îndurarea
divinã. Dupã ce Adonia a venit ºi s-a închinat cu respectul ce i se
cuvenea, Solomon i-a spus sã plece fãrã nici o teamã la casa lui,
dar l-a sfãtuit ca în viitor sã dea dovadã de bunã purtare ºi sã facã
numai ce era în folosul lui.
7. Fiindcã avea intenþia sã-l proclame pe fiul sãu regele
întregului popor, David a chemat la Hierosolyma cãpeteniile ºi
preoþii, alãturi de leviþi. A fãcut prima lor numãrãtoare ºi a gãsit
cã bãrbaþii de la 30 la 50 de ani erau 38.000. Dintre aceºtia,
David a rînduit ca 23.000 sã fie supraveghetori ai construirii
templului, 6.000 sã fie judecãtori ai poporului ºi scriitori; 4.000
sã fie portarii Casei Domnului ºi tot atîþia sã-L slãveascã pe
Dumnezeu, cîntînd în coruri sau din instrumentele lor muzicale.
Dupã ce i-a împãrþit pe familii, i-a separat pe preoþi de celelalte
 Pag. 253

seminþii ºi a gãsit cã erau 24 de familii: 16 din casa lui Eleazar ºi

8 din casa lui Ithamaras. Regele a decis ca fiecare familie sã-L
slujeascã pe Domnul vreme de 8 zile, de la un sabat la celãlalt
sabat. Aºadar, în prezenþa lui David, a Marilor Preoþi Sadoc ºi
Abiatar ºi a tuturor cãpeteniilor, familiile au fãcut tragerea la
sorþi. Familia al cãrui sorþ a ieºit cel dintîi a fost trecutã prima, a
2-a, cea cu sorþul urmãtor ºi aºa mai departe, pînã ce se ajungea
la numãrul de 24. Aceastã împãrþire a dãinuit pînã în zilele
noastre. David a orînduit la fel ºi seminþia leviþilor în 24 de clase
ºi le-a distribuit slujbele prin tragere la sorþi, tot ca la preoþi cîte
8 zile de fiecare. O deosebitã preþuire a fost arãtatã urmaºilor lui
Moise: pe ei i-a pus sã pãzeascã tezaurul Domnului ºi darurile
care i-au fost închinate de regi. Apoi a poruncit ca toþi leviþii ºi
preoþii sã fie zi º i n o apte în slujba lui Dumnezeu, aºa cum
hotãrîse cîndva Moise.
8. David ºi-a împãrþit întreaga oºtire în 12 pîlcuri egale ºi la
fiecare a numit un comandant suprem, cãpeteniile peste sute ºi
cãpeteniile peste miile de oºteni. Fiecare pîlc numãra 24.000 de
oameni ºi David a poruncit ca ele sã fie în slujba lui Solomon,
împreunã cu cãpeteniile peste mii ºi cãpeteniile lor peste sute,
vreme de 30 de zile, de la începutul pînã la sfîrºitul lunii. În
fruntea fiecãrui pîlc a pus oameni destoinici ºi drepþi ºi i-a numit
pe unii tezaurari, epistaþi ai satelor ºi ogoarelor, pe alþii i-a fãcut
slujbaºi peste turme, dar mi s-a pãrut de prisos sã numesc pe
fiecare în parte.
9. Dupã ce a rînduit aceste lucruri pe îndelete, aºa cum am
spus, David a chemat la adunare cãpeteniile evreilor, fruntaºii
seminþiilor, comandanþii de oºti ºi pe toþi slujbaºii care deþineau
ranguri domneºti, ºi urcat pe o tribunã foarte înaltã, regele s-a
adresat mulþimii astfel: Fraþi ºi compatrioþi ai mei, vreau sã vã
destãinuiesc cã am de gînd sã înalþ un templu închinat Domnului
ºi în acest scop am strîns deja mult aur ºi 100.000 de talanþi de
argint. Prin glasul prorocului Natan, Dumnezeu mi-a interzis sã-l
clãdesc eu însumi, deoarece am purtat multe rãzboaie în numele
vostru ºi mîinile îmi sînt mînjite de sînge omenesc. Vrerea Lui a
fost ca fiul ºi urmaºul meu la domnie sã fie fãuritorul acestui
templu. Precum ºtiþi bine voi înºivã, deºi strãmoºul nostru Iacov
a avut 12 fii, numai Iuda a avut cinstea sã domneascã, ºi eu
însumi, care mai aveam alþi 6 fraþi, am fost pus de Dumnezeu pe
tronul regesc, fãrã ca nici unul dintre ei sã-ºi arate nemulþumirea.
Ca atare ºi eu stãrui mult pe lîngã copiii mei sã nu se rãzvrãteascã
pentru cã Solomon a fost proclamat rege, ci dimpotrivã, sã-l
recunoascã drept ales al Domnului ºi sã-l accepte de bunãvoie ca
stãpînul lor. Cãci dacã aºa vrea Dumnezeu, nu este greu sã fii
chiar în slujba unui domn strãin; se cuvine deci sã vã socotiþi
nespus de fericiþi cînd propriul vostru frate a ajuns sã obþinã cea
mai înaltã cinstire, fiind ºi voi pãrtaºi la norocul sãu. În ce mã
priveºte, doresc ca promisiunile Domnului sã se înfãptuiascã ºi
prosperitatea pe care Dumnezeu vrea s-o reverse asupra þãrii în
timpul domniei lui Solomon sã se rãspîndeascã pretutindeni ºi sã
dãinuie de-a pururi! Toate se vor împlini întocmai ºi vor cunoaºte
un fericit deznodãmînt, dacã tu, fiul meu, vei dovedi cã eºti
Pag. 254

evlavios ºi drept, fiind ocrotitorul ºi apãrãtorul legilor strãbune.

Dacã în schimb, eºti împotriva lor, aºteaptã-te sã ai parte doar de
nenorociri!
10. Cu aceste vorbe, regele ºi-a încheiat discursul sãu. Sub
p r i v i r i l e t u t u r o r, i - a î n mî n at l u i S o l o mo n s ch i þ a º i p l a n u l
construcþiei templului, cu temelia ºi încãperile sale inferioare ºi
superioare, aºijderea numãrul, înãlþimea ºi lãþimea acestora; apoi
era menþionatã greutatea aurului ºi argintului necesar obiectelor
de cult. Prin cuvintele sale, David ºi-a îndemnat fiul sã se aplece
asupra lucrãrii cu cea mai mare rîvnã, iar pe mai marii ºi pe cei
din seminþia lui Levi, sã vinã în ajutorul lui Solomon, cîtã vreme
era prea tînãr ºi Dumnezeu l-a ales pe el sã construiascã templul
ºi totodatã sã cîrmuiascã poporul. Le-a arãtat apoi cã nu va
întîmpina dificultãþi ºi osteneli prea mari la înãlþarea templului,
deoarece el a strîns deja mulþi talanþi de aur, ºi mai mulþi talanþi
de argint, de asemenea lemne ºi lemnari, ºi pietrari, ºi smaralde
ºi tot felul de pietre preþioase. Iar acum el va dona din veniturile
Casei domneºti mai întîi 200, mai apoi încã 3.000 de talanþi de
aur curat, atît pentru templu cît ºi pentru heruvimii de la Carul
Domnului, care vor fi puºi deasupra Chivotului, ca sã-l acopere.
Dupã ce David a tãcut, cãpeteniile triburilor, preoþii ºi seminþia
leviþilor au arãtat o mare generozitate, anunþîndu-ºi contribuþia lor
plinã de generozitate ºi strãlucire. Cãci ei s-au oferit sã mai
dãruiascã 5.000 de talanþi de aur ºi 10.000 de stateri, 10.000 de
talanþi de argint, precum ºi multe mii de talanþi de fier. Cine
dispunea de o piatrã preþioasã o aducea la tezaur, a cãrui pãstrare
a fost încredinþatã lui Ialus, un urmaº al lui Moise.
11. Bucuria a cuprins întregul popor, ca ºi pe David, cînd
acesta a vãzut cum cãpeteniile, preoþii ºi toþi ceilalþi se întreceau
cu mult zel sã-ºi aducã obolul la lucrare. Cu glas puternic a
început sã-L slãveascã pe Domnul, numindu-L pãrinte ºi creatorul
lumii întregi ºi fãuritorul lucrãrilor omeneºti, Cel care l-a lãsat sã
aibã grijã de neamul evreilor ºi de fericirea lor atunci cînd i-a
încredinþat lui domnia. Apoi a urat întregului popor mult noroc,
iar fiului sãu, sã aibã parte de o minte sãnãtoasã, dreaptã ºi
înzestratã cu toate virtuþile. Dupã aceea a poruncit prorocului sã
se închine Domnului. Oamenii s-au culcat cu faþa la pãmînt, s-au
rugat lui Dumnezeu ºi i-au mulþumit apoi lui David pentru toate
binefacerile de care au avut parte în timpul domniei sale. În ziua
urmãtoare au închinat prinosuri Domnului, aducînd arderea de tot
a 1.000 de viþei ºi la fel de mulþi berbeci ºi miei, iar ca jertfã de
împãcare au înjunghiat mai multe mii de vite. O zi întreagã regele
ºi tot poporul s-au ospãtat împreunã, iar Solomon a fost uns încã
o d at ã cu u n t d el emn sfînt ºi proclamat r eg e. Mar e P r eo t al
întregului popor a fost ales Sadoc. Apoi mulþimea l-a condus pe
Solomon pînã la regescul lãcaº. L-au pus pe tronul tatãlui sãu ºi
din ziua aceea i s-au supus de voie.

Capitolul 15

1. La scurtã vreme dupã aceea, David a cãzut bolnav la pat din

pricina bãtrîneþii, ºi cînd a vãzut cã se apropia ceasul din urmã,
 Pag. 255

l-a chemat la el pe Solomon ºi i-a spus urmãtoarele cuvinte: Fiul

meu, eu sînt acum silit de soartã sã mã duc la pãrinþii mei ºi sã
pornesc pe drumul pe care trebuie sã-l strãbatã toþi cei ce trãiesc
acum sau vor veni dupã noi, fãrã ca nimeni sã se mai întoarcã
vreodatã pentru a afla ce s-a mai întîmplat în lumea asta dupã
aceea. Dar fiindcã mai sînt în viaþã ºi moartea se apropie repede
de mine, îþi reamintesc încã odatã ceea ce þi-am spus mai înainte:
te sfãtuiesc sã fii drept cu supuºii tãi ºi evlavios faþã de
Dumnezeu, care þi-a dãruit rangul de rege, ºi sã respecþi legile
Sale, date de El prin intermediul lui Moise, fãrã sã treci cu
vederea încãlcarea acestora, lãsîndu-te tentat de favoruri, de
linguºeli, de alte pofte sau slãbiciuni sufleteºti. Pierzi indulgenþa
lui Dumnezeu dacã nu-I asculþi poruncile ºi-þi înstrãinezi singur
toate binefacerile ºi binecuvîntãrile Sale. Cîtã vreme te vei purta
aºa cum se cuvine ºi cum te îndemn eu s-o faci, sceptrul regesc
va fi pãstrat în familie ºi nici o altã casã în afara noastrã nu va
mai domni asupra evreilor, în vecii vecilor. Aminteºte-þi de
nelegiuirea comandantului suprem Ioab, care, mînat de invidie, a
ucis douã bune ºi cinstite cãpetenii ale oºtirii israelite: Abner, fiul
lui Ner, ºi Amasa, fiul lui Itra. Rãzbunã moartea celor doi cum
crezi tu de cuviinþã, cãci Ioab a stat mai presus de puterile mele,
fiind prea influent ca sã-l pot pedepsi pînã acum. Îþi recomand
sã-i ai în vedere mai ales pe fiii lui Berzelaeus galaaditul, cãrora
sã le arãþi toatã cinstea ºi grija, de dragul meu. Îi voi rãsplãti
astfel pentru serviciile pe care mi le-a fãcut tatãl lor, atunci cînd
am fost silit de Absalom sã plec în surghiun. În schimb, pe ªimei,
fiul lui Geras, din seminþia lui Beniamin, care m-a împroºcat cu
ocarã în timpul fugii mele spre Parembolai, urmãrindu-mã pînã la
Iordan, unde a scãpat cu viaþã datoritã mie, pedepseºte-l cînd vei
gãsi momentul potrivit!
2. Înfãþiºînd astfel pe îndelete fiului sãu toate lucrurile
privitoare la domnie, la prieteni, ca ºi la cei pe care i-a socotit
demni sã fie pedepsiþi, David s-a stins din viaþã la vîrsta de 70 de
ani, dupã ce a domnit la Hebron asupra seminþiei lui Iuda 7 ani ºi
6 luni, iar la Hierosolyma, asupra þãrii întregi, vreme de 33 de
ani. El a fost un bãrbat deosebit, înzestrat cu toate virtuþile pe
care trebuie sã le aibã regele hãrãzit sã aducã bunãstare unui
popor atît de numeros. Nimeni nu era mai viteaz decît el, ºi cînd
îºi conducea poporul la rãzboi, înfrunta primejdiile cel dintîi ºi îºi
îmbãrbãta oºtenii la împlinirea unor fapte vitejeºti ºi strãlucite
pilde de eroism, nu prin ordine, aºa cum obiºnuiesc unii
stãpînitori. Cu privirile lui agere pãtrundea ºi desluºea repede atît
lucrurile viitoare, cît ºi pe cele în curs de desfãºurare, ºi era
chibzuit, blînd, înþelegãtor faþã de cei loviþi de nenorociri, drept
º i u man . E l d eþ i n ea a º a d a r c a l i t ãþ i l e p e car e º i l e at r i b u i e
îndeobºte regii ºi n-a abuzat niciodatã de puterea lui, în afarã de
fapta lui privitoare la soþia lui Urie. În plus, el a lãsat în urma lui
atîta avere cît n-a mai agonisit nici un alt rege al evreilor sau al
altor popoare.
3. Fiul sãu Solomon i-a fãcut o înmormîntare fastuoasã la
Hierosolyma, ºi pe lîngã toate ceremoniile care sînt respectate de
obicei la funeraliile regilor, a îngropat cu el nenumãrate bogãþii,
Pag. 256

mãrimea lor putînd fi lesne dedusã din urmãtoarea întîmplare. La

1.300 de ani de la acest eveniment, Marele Preot Hyrcanus,
împresurat de Antioh, cãruia i se spunea cel Pios ºi era fiul lui
Demetrius, s-a arãtat dornic sã-i dea o însemnatã sumã de bani
dacã ridicã asediul ºi îºi retrage oastea. Deoarece nu dispunea de
bani, el a deschis o încãpere a mormîntului lui David, de unde a
scos 3.000 de talanþi, din care a dat o parte lui Antioh, ºi astfel a
scãpat de asediu, aºa cum vom arãta mai departe. Mai tîrziu, dupã
ce s-au scurs iarãºi mulþi ani, regele Irod a deschis din nou o altã
încãpere a mormîntului, scoþînd de acolo mari bogãþii. Nici unul
dintre ei n-a ajuns însã pînã la lãcaºul unde se aflau rãmãºiþele
regelui, care erau atît de bine ascunse în pãmînt încît oricine ar fi
intrat în mormînt, n-ar fi dat de urma lor. Dar spusele mele despre
acest subiect mi se par deocamdatã îndestulãtoare.

Cartea 8

Capitolul 1

1. În cartea anterioarã, l-am înfãþiºat pe David ºi destoinicia

lui, cîte binefaceri a adus concetãþenilor sãi, cîte strãlucite fapte
rãzboinice a sãvîrºit în lupte ºi cum a murit la o vîrstã înaintatã.
Fiul sãu Solomon era încã nespus de tînãr cînd a primit domnia,
fiind proclamat rege al poporului de propriu-i pãrinte încã din
timpul vieþii, potrivit voinþei lui Dumnezeu. La suirea pe tron, aºa
cum se obiºnuieºte la începutul unei ocîrmuiri, întreaga mulþime
i-a urat mult n o r o c º i t o at e s ã- i mearg ã d i n p l i n , t r eburile
regatului sã cunoascã o mare înflorire, iar el sã ajungã la adînci
bãtrîneþe.
2. Dar Adonia, care pe cînd încã mai trãia tatãl sãu avusese de
gînd sã punã mîna pe putere, s-a dus la Bat-ªeba, mama regelui,
i s-a închinat cu adînc respect, ºi spunîndu-ºi pãsul atunci cînd a
fost întrebat ce anume venise sã-i cearã, a primit asigurarea cã
dorinþa îi va fi împlinitã. Ea ºtia bine cã þinînd seama de vîrsta pe
care o avea ºi de voinþa poporului, domnia i s-ar fi cuvenit lui.
D ar, î n t r u cî t aceas t a i - a r ev e n i t f i u l u i e i , p o t r i v i t v o i n þ ei
Domnului, Adonia s-a arãtat gata sã i se supunã ºi sã se împace
cu situaþia de faþã. O ruga doar sã intervinã pe lîngã fratele lui ºi
sã-l convingã sã i-o dea de soþie pe Abiºag, care dormise cu tatãl
lor; datoritã vîrstei sale înaintate, David nu avusese legãturi de
dragoste cu ea, astfel cã rãmãsese fecioarã. Bat-ªeba i-a fãgãduit
lui Adonia cã prin propria-i strãdanie, nunta proiectatã va avea
loc; fratele lui îi va face cu dragã inimã aceastã favoare, mai ales
cã stãruitoarea rugãminte venea chiar din partea ei. Adonia a
plecat legãnat de speranþa cã va ajunge la cãsãtorie, iar mama lui
Solomon s-a îndreptat spre fiul ei, ca sã stea de vorbã despre
cererea lui Adonia. Fiul însuºi i-a ieºit în întîmpinare, a
îmbrãþiºat-o cu dragoste, a condus-o pînã la sala tronului ºi s-a
aºezat pe el, fãcînd mamei sale un semn sã stea în dreapta lui.
Dupã ce a luat loc, Bat-ªeba i-a zis: Fiul meu, îndeplineºte-mi o
singurã rugãminte ºi nu mi-o respinge fãcînd pe morocãnosul ºi
pe urîciosul! Solomon i-a poruncit sã-i vorbeascã deschis, cãci se
 Pag. 257

cuvine sã-i dea unei mame orice îi cere, dupã aceea a mustrat-o
cã nu era sigurã de faptul cã va face aºa cum doreºte ea, ci se
teme cã va fi refuzatã. Atunci Bat-ªeba l-a rugat pe Solomon sã
i-o dea de soþie pe Abiºag lui Adonia.
3. Cuprins de mînie la auzul acestor vorbe, regele ºi-a lãsat
mama sã plece ºi a zis cã Adonia urmãrea þeluri ºi mai
cutezãtoare, ba chiar s-a mirat cã nu-i pretinde ºi domnia, ca frate
mai mare, atunci cînd îi cerea sã i-o dea de nevastã pe Abiºag,
printre prietenii sãi puternici numãrîndu-se comandantul de oaste
Ioab ºi Marele Preot Abiatar. L-a chemat numaidecît pe Benaia,
comandantul gãrzilor de corp, ºi l-a trimis sã-l omoare pe fratele
sãu Adonia. Apoi l-a adus la el pe Marele Preot Abiatar ºi i-a zis:
De pedeapsa cu moartea te salveazã necazurile îndurate alãturi de
t at ãl meu ºi Chiv o t u l p e car e, î mp r eu n ã cu el , l - ai ad u s l a
Hierosolyma. Pentru cã l-ai urmat pe Adonia ºi eºti susþinãtorul
lui zelos, eu îþi dau aceastã pedeapsã potrivit cãreia nu vei mai
rãmîne aici ºi nu te vei mai arãta în faþa ochilor mei, ci vei merge
în patria ta, unde îþi vei lucra moºia, ºi astfel vei trãi pînã la
sfîrºitul vieþii, fiindcã greºeala nu-þi îngãduie sã mai rãmîi în
funcþia pe care o ocupi acum! Din pricina menþionatã mai sus,
casa lui Ithamar a pierdut cinstea de a deþine Marea Preoþie,
întocmai cum îi prezisese Dumnezeu lui Eli, bunicul lui Abiatar,
anume cã ea va reveni lui Sadoc din neamul Fineas. În rãstimpul
cît supremaþia preoþeascã i-a revenit casei lui Ithamar, care a ºi
pãstrat-o, Eli fiind primul ei deþinãtor, au rãmas fãrã mare
demnitate sacerdotalã urmãtorii: Boccias, fiul Marelui Preot Iosif;
apoi fiul lui Boccias, Ioatam; fiul lui Ioatam, Maraiot; fiu l
acestuia, Aropaeus ºi fiul lui Aropaeus, Ahitob. Fiul lui Achitob
a fost Sadoc, care a ajuns Mare Preot în timpul domniei lui David.
4. Auzind de moartea lui Adonia, comandantul de oaste Ioab
s-a înspãimîntat de-a binelea: fusese mai prieten cu el decît cu
regele Solomon. Mînat de primejdia care-l ameninþa, cãci aceastã
înclinare a lui îl fãcuse bãnuitor, Ioab s-a refugiat la jertfelnic,
încredinþat cã acolo va fi pus la adãpost de respectul regelui faþã
de Dumnezeu. De îndatã ce a aflat de la unii hotãrîrea luatã de
Ioab, Solomon l-a trimis pe Benaia la el, poruncindu-i sã se
înfãþiºeze la judecatã, sã-ºi apere cauza. Ioab i-a zis însã cã nu va
pãrãsi cu nici un preþ jertfelnicul, fiindcã preferã sã moarã în acel
l o c, decît în altã parte. Cînd Ben ai a i - a co mu n i cat r eg el u i
rãspunsul, Solomon i-a cerut sã-i împlineascã dorinþa ºi sã-i taie
capul pe loc, pedepsind astfel pieirea celor doi comandanþi de
oºti, pe care el îi ucisese miºeleºte. Apoi sã-i îngroape trupul,
pentru ca pãcatul sã se rãsfrîngã asupra neamului acestuia, el ºi
tatãl sãu rãmînînd neatinºi de moartea lui Ioab. Benaia a executat
misiunea ce-i fusese încredinþatã ºi a fost numit comandant
suprem al oºtirii, Sadoc rãmînînd singurul Mare Preot pus de rege
în locul lui Abiatar.
5. Apoi Solomon i-a cerut lui ªimei sã-ºi facã o casã în
Hierosolyma ºi sã locuiascã în permanenþã acolo, fãrã a cuteza sã
treacã dincolo de pîrîul Chedron. Dacã nu va urma întocmai
aceas t ã p o r u n cã, el v a p r i m i p ed eap s a cu mo ar t ea. N u s - a
mulþumit doar cu marea lui ameninþare, ci l-a pus sã se lege ºi
Pag. 258

prin jurãmînt cã-i va asculta porunca, fãcîndu-l sã-ºi pãrãseascã

locul de baºtinã ºi sã se mute în Hierosolyma. Trecuserã între
timp 3 ani, cînd a primit vestea cã 2 dintre robii sãi fugiserã,
îndreptîndu-se spre Gitta, aºa cã s-a grãbit sã-i readucã înapoi.
Dupã ce a aflat cã el se întorsese împreunã cu aceºtia ºi încãlcase
astfel porunca, fãrã sã þinã seamã de legãmîntul sãu faþã de
Dumnezeu, regele s-a indignat, ºi chemîndu-l la el, i-a zis: Oare
n-ai jurat sã nu te desparþi nicicînd de mine ºi sã te duci în alt
oraº? Nu vei scãpa de pedeapsa ce þi se cuvine pentru sperjur, ca
ºi pentru batjocoririle aduse pãrintelui meu, silit sã fugã în
surghiun, primindu-þi rãsplata pentru nelegiuirile tale! Aflã deci
om ticãlos, cã zadarnicã-i bucuria rãufãcãtorilor cã n-au fost
pedepsiþi pe loc ºi cã întotdeauna, chiar ºi cînd se cred la adãpost
de sancþiuni, vina lor sporeºte ºi osînda devine ºi mai mare decît
în cazul cînd le-ar fi venit în momentul înfãptuirii crimei! La
Porunca regelui, Benaia l-a ucis pe ªimei.

Capitolul 2

1. Cînd ºi-a întãrit astfel domnia prin înlãturarea vrãjmaºilor

s ã i , S o l o mo n a l u a t - o d e s o þ i e p e f i i c a l u i F a r a o n , r eg el e
Egiptului, a consolidat zidurile Hierosolymei, fãcîndu-le sã fie
mai mari ºi mai trainice decît înainte, iar în cîrmuirea þãrii a
pãstrat o pace deplinã. Tinereþea nu-l împiedica nici sã se punã în
slujba dreptãþii ºi a respectãrii legilor, nici sã-ºi aminteascã mereu
de sfaturile pe care le primise de la tatãl sãu cu limbã de moarte.
El se purta la fel ca un om matur ºi plin de chibzuinþã, dovedind
o bunã înþelegere a tuturor lucrurilor. Solomon a hotãrît sã plece
la Hebron ºi pe jertfelnicul de aramã, fãurit de Moise, a închinat
jertfe Domnului, aducîndu-I arderi de tot 1.000 de victime. În
felul acesta el a arãtat cã-L cinstea mult pe Dumnezeu. În noaptea
urmãtoare, Domnul i S-a arãtat în somn ºi i-a poruncit sã-i spunã
ce rãsplatã pretinde pentru pilda lui de evlavie. Solomon I-a cerut
ceea ce era mai frumos ºi mai bun, fiind oferit cu multã plãcere
de Dumnezeu, cãci aducea cel mai mare folos omului. El n-a
pretins sã-i dea nici aur, nici argint, nici alte avuþii pe care ºi
le-ar fi dorit îndeobºte un tînãr, cãci dintre darurile Domnului,
numai acestea sînt socotite cele mai preþioase de majoritatea
o amen i l o r, c i I - a zi s u r mãt o ar el e: Dã- mi D o amn e o mi n t e
sãnãt o as ã º i o g î n d i r e î n þ el eap t ã, ca s ã î mp ar t ad ev ãr u l ºi
dreptatea cînd sînt chemat sã judec poporul! Aceastã rugãminte
I-a plãcut mult lui Dumnezeu, care i-a dat lui Solomon ºi lucrurile
nerîvnite de el, precum bogãþie, glorie, izbîndã asupra
vrãjmaºilor, ºi mai presus de toate, pricepere ºi înþelepciune, atîta
cît n-a mai avut nici un rege ºi nici un alt om. De îndatã ce a aflat
aceasta de la Dumnezeu, Solomon s-a sculat din patul sãu ºi s-a
întors la Hierosolyma, unde a adus numeroase jertfe înaintea
Tabernacolului, ospãtîndu-ºi toþi supuºii.
2. În zilele acelea i-a fost dat sã judece o pricinã încurcatã, a
cãrei dezlegare pãrea de negãsit. Cauza supusã dezbaterii mi s-a
pãrut demnã de a fi descrisã pe larg, pentru ca cititorul sã-ºi dea
seama cît de grea a fost gãsirea soluþiei, iar cei aflaþi într-o
 Pag. 259

situaþie asemãnãtoare sã poatã lua ca pildã agerimea cu care

regele a izbutit sã se descurce în iþele disputei. Au venit în faþa
lui Solomon douã femei desfrînate, dintre care una, socotindu-se
nedreptãþitã de cealaltã, i-a spus urmãtoarele: O, rege, eu locuiesc
împreunã cu ea în aceeaºi î n cãp er e. Î n t î mplarea a fãcut ca
amîndouã sã aducem pe lume în aceeaºi zi ºi la aceeaºi orã cîte un
bãiat. Dar în a 3-a zi femeia a adormit peste fiul ei ºi l-a strivit,
apoi mi-a luat pe ascuns fiul de la sîn, ºi în vreme ce dormeam
adînc, a strecurat în braþele mele pruncul mort. Dimineaþa, cînd
am vrut sã-mi duc copilul la sîn, sã-l alãptez, nu l-am mai gãsit
p e al meu , ci l-am vãzut pe fiul ei mort, zãcînd alãturi. Cã
lucrurile stau într-adevãr aºa, am stabilit prin cercetãri
amãnunþite. De aceea îmi cer copilul înapoi, ºi întrucît ea nu vrea
sã mi-l dea, am venit la tine, stãpîne, sã-þi cer ajutorul. Fiindcã
eram numai noi douã ºi nu se teme de nimeni, care s-o dea de gol,
ea tãgãduieºte fapta cu încãpãþînare ºi obrãznicie! Dupã ce femeia
a vorbit astfel, regele a întrebat-o pe cealaltã ce avea de obiectat.
Aceasta a negat cã ar fi fãcut ceea ce i se imputã ºi a susþinut cã
fiul ei mai trãia, dar cel al reclamantei sale murise. Deoarece
nimeni nu s-a putut pronunþa asupra verdictului ºi toþi îºi bãteau
capul, strãduindu-se ca niºte orbi sã dezlege taina, regele a fost
singurul care a gãsit soluþia. Solomon a cerut sã fie adus pruncul
viu ºi pruncul mort ºi a chemat un oºtean din garda personalã,
cãruia i-a poruncit sã-ºi scoatã sabia din teacã ºi sã taie amîndoi
copiii în pãrþi egale, urmînd ca fiecare mamã sã primeascã o
jumãtate atît din cel viu, cît ºi din cel mort. De aceea, toatã
mulþimea care era de faþã a rîs pe ascuns de hotãrîrea regelui ca
de o copilãrie. Între timp însã, mama adevãratã a strigat, cerînd
în gura mare sã nu se facã una ca asta, ci mai degrabã sã i se dea
celeilalte femei copilul sãu, cãci ea va fi mulþumitã cã-l vedea
viu, chiar dacã era al alteia. Cealaltã mamã s-a arãtat dispusã sã-ºi
vadã fiul tãiat în douã, fiindcã voia sã-i pricinuiascã mamei
adevãrat e ch i n u r i cu mp l i t e. D î n d u - º i s eama d i n cu v i n t ele
amîndurora de adevãratele lor simþãminte, regele a spus cã
pruncul aparþinea celei care strigase, cãci ea era adevãrata mamã;
pe cealaltã femeie a pedepsit-o pentru rãutatea ei, întrucît, dupã
ce-ºi omorîse propriul copil, dorea sã vadã cum moare ºi cel
nãscut de prietena ei. Poporul a vãzut în aceastã judecatã o mare
dovadã ºi adeverire a înþelepciunii ºi agerimii regelui lor; de
atunci încolo, toþi i-au dat ascultare, cãci era înzestrat cu o
chibzuinþã Dumnezeiascã.
3. Cãpeteniile militare erau totodatã ºi dregãtorii unui întreg
teritoriu. În fruntea þinutului Efraim se afla Ures, iar în regiunea
B e t l e e m , D i o c l e r u s . M el eag u l D o r a º i t o t þ ãr mu l mãr i i s e
supuneau lui Aminadab, cãsãtorit cu o fiicã a lui Solomon. Marea
cîmpie ºi regiunea care se întindea pînã la Iordan asculta de
Benaia, fiul lui Achilus. Provinciile Galad ºi Gaulanitis, pînã la
muntele Liban, pe suprafaþa cãrora se gãseau 60 de oraºe mari ºi
fortificate, erau cîrmuite de Gabares. Achinadab, cãsãtorit
aºijderea cu o fiicã a lui Solomon, numitã Basima, guverna
întreaga Galilee pînã la Sidon. Maritimul meleag din preajma
oraºului fenician Arke i-a revenit lui Banachates, iar lui Saphates,
Pag. 260

munþii Itabyrion ºi Cîrmei, precum ºi Galileea, pînã la fluviul

Iordan. Peste tot þinutul acesta a mai venit un cîrmuitor aparte.
Cãci Semeis a fost numit mai mare ºi peste meleagul seminþiei lui
Beniamin, iar Gabares, peste regiunea de dincolo de Iordan. Mai
presus de ei a fost pus un guvernator aparte. Minunatã a fost
prosperitatea atinsã de norodul evreilor ºi mai ales de seminþia lui
Iuda, toþi lãsîndu-se atraºi de cultivarea ogoarelor ºi de grija
acordatã pãmîntului arabil. Întrucît se bucurau de traiul paºnic ºi
erau cruþaþi de rãzboaie ºi tulburãri civile, cãci aveau parte de
mult dorita libertate în faptele întreprinse de ei, fiecare îºi dãdea
î n t r e ag a o s t en eal ã s ã- º i s p o r eas cã av u þ i a, f ãcî n d - o º i mai
preþioasã.
4. Regele avea însã ºi alþi ispravnici, aflaþi în fruntea tuturor
þinuturilor siriene ºi ale celorlalþi strãini de la fluviul Eufrat ºi
pînã în Egipt, adunînd birurile de la noroadele din partea locului.
Acestea trebuiau sã procure zilnic pentru masa regelui ºi ospeþele
sale cîte 30 de korp din cea mai bunã fãinã de grîu, 60 de kore
din preparate de fãinã, 10 boi îngrãºaþi ºi 20 de boi din cei ce
pãºteau iarbã ºi 20 de miei îngrãºaþi. Pe lîngã toate acestea,
Solomon primea zilnic de la regii noroadelor strãine sãlbãticiuni
vînate, cerbi, bivoli, pãsãri ºi peºte. Numãrul carelor lui Solomon
era atît de mare încît avea 40.000 de iesle pentru caii înhãmaþi la
care. Pe lîngã asta, mai dispunea de 12.000 de cai de cãlãrie,
jumãtate dintre ei aflîndu-se la Hierosolyma, în preajma regelui,
iar cealaltã jumãtate era împrãºtiatã prin oraºele domneºti, care îi
slujeau drept adãpost. Ispravnicii care se ocupau de
aprovizionarea cãmãrilor regelui aveau grijã de nutreþul cailor, în
orice loc l-ar fi însoþit pe rege.
5. Dumnezeu i-a dat lui Solomon atîta înþelepciune ºi pricepere
încît i-a depãºit pe oamenii din timpurile vechi ºi nici mãcar
egiptenii, care îi întrec, zice-se, pe toþi prin ºtiinþa lor, nu se pot
asemui cu el, regele dovedindu-se mai ager la minte decît ei. Prin
prestigiul înþelepciunii sale s-a situat mai presus ºi i-a depãºit
chiar ºi pe aceia dintre evreii din vremea lui care au devenit
renumiþi pentru chibzuinþã lor; nu voi trece sub tãcere numele
acestora. Este vorba de Ethan ºi Aeman, Chalkeus ºi Dardan, fiii
lui Emaon. Solomon a scris 1.000 cãrþi de ode ºi cîntãri, precum
ºi 3.000 de pilde ºi proverbe. Fiecãrui arbore în parte i-a închinat
cîte o parabolã, de la isop ºi pînã la cedrul din Liban. A procedat
la fel cu animalele de povarã ºi cu toate celelalte fãpturi, ca ºi cu
cele ce trãiau în apã sau în vãzduh. N-a trecut cu vederea ºi nu a
lãsat necercetat nici un domeniu al naturii, ºi fireºte, despre toate
a vorbit în termeni filozofici, dovedind cã ºi-a însuºit ºtiinþa
însuºirilor lor de cãpãtîi. Dumnezeu l-a învãþat arta de a combate
demonii ºi priceperea de a-i vindeca pe oameni prin îndepãrtarea
lor. El a compus descîntece pentru lecuirea bolii, lãsînd chiar ºi
niºte invocaþii care alungau duhurile rele ºi le împiedicau sã se
întoarcã. Aceastã metodã de vindecare mai are încã mare trecere
la noi. Am vãzut de pildã, cu ochii mei cum concetãþeanul meu,
numit Eleazar, i-a elib erat pe unii care fuseserã în puterea
demonilor, de faþã fi i n d Ves p as i an , f i i i s ãi, tribunii ºi alþi
rãzboinici. Vindecarea s-a fãcut în felul urmãtor. El a apropiat de
 Pag. 261

nasul celui stãpînit de demoni un inel în care era vîrîtã una din
rãdãcinile folosite de Solomon în acest scop, l-a pus pe bolnav s-o
adulmece, silind duhurile rele sã iese pe nãri. Posedatul s-a
prãbuºit la pãmînt ºi a conjurat demonul sã nu se mai întoarcã
vreodatã, a pomenit numele lui Solomon ºi a recitat invocaþiile
compuse de el. Vrînd sã-i convingã pe cei prezenþi cã a stat în
puterea lui sã facã acest lucru, Eleazar a pus în apropiere un
pãhãrel plin cu apã sau un lighenaº ºi a poruncit demonului ca,
atunci cînd va ieºi din omul posedat, sã-l rãstoarne, asigurîndu-ºi
astfel privitorii cã a pãrãsit bolnavul. Ceea ce s-a întîmplat
aievea, ºi astfel s-au adeverit înþelepciunea ºi ºtiinþa lui Solomon.
Am gãsit de cuviinþã sã vorbesc despre aceste lucruri ca sã ºtie
toatã lumea cît de mare a fost înþelepciunea lui ºi cît de mult l-a
îndrãgit Domnul, nimãnui dintre cei luminaþi de soare
nerãmînîndu-i strãine deosebitele lui virtuþi în orice domeniu.
6. Cînd Hiram, regele tirienilor, a aflat cã Solomon s-a urcat
pe tronul pãrintesc, a fost cuprins de bucurie, cãci David îi fusese
bun prieten ºi i-a trimis prin solii sãi urãri de bine ºi felicitãri
pentru norocul de acum. Iar Solomon i-a trimis urmãtoarea
scrisoare: Solomon cãtre regele Hiram, cum ºtii ºi tu, tatãl meu
avea de gînd sã înalþe un templu închinat Domnului, dar
rãzboaiele ºi repetatele sale expediþii l-au împiedicat sã-ºi
îndeplineascã planul. Cãci el n-a încetat sã se lupte cu duºmanii
sãi pînã ce nu i-a constrîns pe toþi sã-i plãteascã tribut. În schimb,
eu Îi mulþumesc Domnului pentru pacea de care mã bucur acum,
ºi întrucît am destul rãgaz pentru aºa ceva, vreau sã-I construiesc
lãcaºul lui Dumnezeu: eu îi voi fi fãuritorul, aºa cum mi-a prezis
tatãl meu. De aceea te rog ca împreunã cu solii mei, sã trimiþi
cîþiva lucrãtori în Munþii Liban, ca sã doboare trunchiuri de cedri.
La tãierea copacilor, sidonienii se pricep mult mai bine decît
oamenii mei. Sînt gata sã plãtesc fiecãrui lemnar simbria pe care
o hotãrãºti singur!
7. Cum a citit aceastã scrisoare, Hiram, încîntat de sarcina pe
care o primise, i-a trimis lui Solomon urmãtorul rãspuns: regele
Hiram cãtre regele Solomon, Domnului I se cuvin laude pentru
faptul cã tatãl tãu þi-a încredinþat domnia þie, un bãrbat înþelept ºi
înzestrat cu toate virtuþile. Cu dragã inimã voi transpune în faptã
tot ce mi-ai cerut sã fac prin scrisoarea ta. Voi pune sã se doboare
o puzderie de copaci, atît de cedru cu trunchi înalt, cît ºi de
chiparos, ºi voi avea grijã ca oamenii mei sã-i ducã pînã la mare,
dîndu-le porunca sã-i poarte cu plutele pînã la un loc de pe þãrmul
tãu ºi sã-i descarce. Apoi oamenii tãi vor putea sã-i ducã la
Hierosolyma. Ia seama ca în schimbul lor sã-mi trimiþi grîne, de
care ducem lipsã, noi, locuitorii unei insule.
8. Pînã astãzi s-au pãstrat copiile acestor scrisori, nu numai în
cãrþile noastre, ci ºi în cele ale tirienilor. Cine vrea sã le vadã
îndeaproape, n-are decît sã se roage de pãstrãtorii arhivelor
publice din Tir ºi sã se convingã singur cã scrisorile reproduse de
noi aici concordã cu cele de acolo. Fac aceste precizãri fiindcã
vreau ca cititorii mei sã ºtie cã intenþia mea a fost sã scriu numai
ºi numai adevãrul, ca sã scap de învinuirea cã am introdus în
opera mea lucruri neverosimile de dragul amãgirii ºi al desfãtãrii
Pag. 262

oamenilor, pretinzînd ca povestirea sã se bucure de încrederea lor.

Nu cer nici sã mi se facã vreo concesie ºi sã fiu scutit de mustrãri,
dacã mã abat de la adevãr în scrierea istoriei ºi stãruitoarea mea
rugãminte este ca nimeni sã nu ia drept bunã relatarea mea, cîtã
vreme ea nu poate fi confirmatã prin dovezi sigure.
9. Cînd a primit scrisoarea de rãspuns a regelui tirienilor,
Solomon i-a lãudat firea îndatoritoare ºi bunãvoinþa, ºi plin de
recunoºtinþã, a hotãrît sã-i trimitã la rîndul lui în fiecare an cîte
20.000 de kore de grîu ºi tot atîþia bath de untdelemn de mãsline.
Un bath cuprinde 72 de sextarii. I-a oferit totodatã ºi aceeaºi
cantitate de vin. Dupã aceste prime semne, prietenia dintre Hiram
ºi Solomon a devenit tot mai mare ºi ºi-au jurat unul altuia cã el
va dãinui veºnic. Regele a poruncit sã se recruteze din întregul
popor 30.000 de lucrãtori, a cãror corvoadã a cãutat s-o facã mai
uºoarã printr-o înþeleaptã împãrþire a lor. A stabilit aºadar ca
10.000 dintre ei sã doboare copacii din Munþii Liban timp de o
lunã, apoi sã se întoarcã acasã ºi sã se întremeze în urmãtoarele
douã luni, pînã cînd ceilalþi 20.000 ºi-au dus la capãt munca lor.
La încheierea acestui rãgaz, primii 10.000 se vor întoarce, în a 4-a
lunã la treabã. Adoram a fost numit sã conducã întreaga corvoadã.
Dintre locuitorii de obîrºie strãinã, lãsaþi de David pentru muncile
grele, 70.000 au fost puºi sã care pietre ºi alte materiale de
construcþie, iar 80.000 erau tãietori de pietre. Supraveghetorii ce
urmãreau munca lor erau în numãr de 3.500. Ei au primit mai întîi
sarcina sã taie mari stane de piatrã pentru temelia templului, sã le
îmbine sus în munþi ºi abia dupã aceea sã le aducã în oraº.
Aceastã treabã era fãcutã nu numai de muncitorii bãºtinaºi, ci ºi
de meºterii trimiºi de Hiram.

Capitolul 3

1. Solomon a început sã zideascã templul, în cel de-al 4-lea an

al domniei sale, în luna a 2-a, numitã de macedoneni Artemision,
iar de evrei Iyar, dupã 593 de ani de la ieºirea israeliþilor din
Egipt, dupã 1.020 de an i d e l a s t r ãmu t ar ea l u i Avraam din
Mesopotamia în Canaan ºi dupã 1.440 de ani de la potop. De la
crearea lui Adam ºi pînã în epoca în care Solomon ºi-a construit
templul, s-au perindat în total 3.102 ani. Atunci cînd Solomon s-a
apucat sã-ºi înalþe templul, Hiram se afla în al 11-lea an al
domniei sale asupra Tirului. De la întemeierea Tirului ºi pînã la
clãdirea templului trecuserã deja 420 de ani.
2. Regele a împlîntat zdravãn temeliile templului, la o foarte
mare adîncime în pãmînt, fãcute din durabilul material al pietrei,
sã reziste vitregiei timpului ºi sã se îngemãneze perfect cu solul,
spre a constitui un temeinic sprijin pentru clãdirea ce urma sã se
înalþe deasupra ºi prin robusteþea suportului sã susþinã mai lesne
nu numai impunãtoarea clãdire, ci ºi frumoasele-i podoabe.
Greutatea acestora nu urma sã fie mai micã decît ansamblul
construcþiei, care fusese conceputã ca în mãreþia ºi graþia ei, sã fie
înaltã ºi întinsã. De la bazã ºi pînã la acoperiº, edificiul era fãurit
din marmurã albã. Înãlþimea lui atingea 60 de coþi, tot atît cît
mãsura ºi lungimea, lãþimea fiind de 20 de coþi. Deasupra se afla
 Pag. 263

o zidire cu dimensiuni identice, astfel cã întreaga înãlþime a

t emp lului însuma 120 de co þ i . E l er a o r i en t at s p r e r ãs ãr i t .
Pridvorul de dinainte avea, potrivit lãþimii edificiului, 20 de coþi
în lungime, 100 coþi în lãþime ºi 120 de coþi în înãlþime. De jurul
împrejurul templului se înãlþau 30 de case mai mici, care îl
împrejmuiau pe dinafarã, ºi prin numãrul ºi strînsa lor alãturare,
aveau menirea sã þinã laolaltã construcþia. Ele erau fãcute sã dea
din una în alta prin niºte uºi. Fiecare cãsuþã avea 5 coþi în lãþime
ºi tot atîþia în lungime, atingînd înãlþimea de 10 coþi. Deasupra lor
s-a mai construit un rînd, apoi încã un alt rînd de încãperi, egale
ca dimensiune ºi numãr, astfel încît toate, împreunã cu catul de
jos, sã atingã înãlþimea pãrþii inferioare a templului, fãrã ca zona
l u i s u p er i o ar ã s ã f i e î n co n j u r at ã d e v r eu n f el d e î n cãp er i .
Acoperiºul lor era fãcut din lemn de cedru. Fiecare cãsuþã avea
propriul ei acoperiº, care nu se unea cu acoperiºurile învecinate,
ºi în afara lor, întregul era ocrotit de un acoperiº comun, sprijinit
de bîrne deosebit de lungi, întinzîndu-se dintr-o parte în alta,
astfel încît pereþii despãrþitori se îmbinau strîns prin aceste lemne
ºi aveau o susþinere mai bunã. Acoperiºurile situate dedesubtul
bîrnelor erau fãcute tot din lemn, fiind cioplite cu barda ºi
ferecate cu aur cizelat. În schimb, pereþii erau acoperiþi cu plãci
din lemn de cedru cu pojghiþã auritã, astfel cã interiorul templului
revãrsa o strãlucire vie, privirile celor ce intrau rãmînînd orbite
de splendoarea aurului, venitã de pretutindeni. Templul era
construit cu atîta meºteºug din pietre cioplite strîns ºi armonios
îmbinate între ele încît ochiul nu putea distinge urma maiului sau
a unei alte unelte, ci îngemãnãrile pãreau a fi fãcute dintr-o
singurã bucatã, dînd impresia cã s-ar fi unit parcã de la sine prin
folosirea sculelor. Pentru urcarea la caturile de sus, regele a
nãscocit o scarã spiralã, împlîntatã în grosimea peretelui. Nu
exista o poartã mare, orientatã spre rãsãrit, ca la catul de jos,
intrarea fãcîndu-se doar prin uºiþe laterale. Nu numai înãuntru, ci
ºi în afarã, templul avea bîrne de cedru, legate între ele cu lanþuri
grele, ca sã dea întregului mai multã trãinicie ºi putere.
3. Regele a împãrþit Templul în douã pãrþi: despãrþitura din
fund, mãsurînd 20 de coþi, a izolat-o ca pe un sanctuar;
despãrþitura din faþã, de 40 de coþi, a hãrãzit-o cultului. În
peretele care separa cele douã despãrþituri a fãcut o uºã din lemn
de cedru, împodobitã cu mult aur ºi gravuri în relief. Înaintea ei
a întins o draperie de pînzã din inul cel mai fin ºi mai moale,
împodobitã cu felurite flori de culoare purpurie, albastrã ca
stînjenelul ºi stacojie. Pentru sanctuar a fãcut 2 heruvimi din aur
curat, care mãsurau 20 de coþi în lungime ºi tot atîþia în lãþime,
înãlþimea amîndurora fiind de 5 coþi. Aripile fiecãruia aveau o
întindere de 5 coþi. Heruvimii erau aºezaþi aproape unul de altul,
deoarece cîte o aripã a lor, desfãºuratã, atingea peretele de
miazãzi, respectiv peretele de miazãnoapte al sanctuarului,
cealaltã pereche de aripi strînse acoperea Chivotul sfînt, pus la
mijloc. Dar cum arãtau aceºti heruvimi, nimeni nu poate s-o spunã
sau sã ºi-o închipuie. Pardoseala templului era acoperitã cu foiþã
de aur. Poarta templului era astfel fãcutã încît sã se potriveascã
cu înãlþimea pereþilor ºi atingea lãþimea de 20 de coþi, ea fiind
Pag. 264

aºijderea împodobitã cu aur. Ca sã scurtãm vorba, Solomon n-a

lãsat nici o parte a templului, atît în exterior cît ºi în interior, care
sã nu fie cãptuºitã cu aur. În afarã de asta, poarta era ocrotitã de
o draperie, la fel ca partea dinãuntru. Poarta pridvorului nu era
prevãzutã cu aºa ceva.
4. Solomon i-a cerut regelui Hiram sã-i trimitã din Tir pe
meºterul cu numele Cheiramos, a cãrui mamã se trãgea din
seminþia Neftali, cãci ea era din acest trib, tatãl sãu, Urie, fiind de
o b î r º i e i s r ael i t ã. E l er a cel mai i s cu sit în or i car e º t i i n þ ã a
fãurarilor, deosebit de priceput îndeobºte în prelucrarea aurului,
argintului ºi a aramei: toate podoabele Templului care þineau de
meºteºugul lui, potrivit voinþei regelui, au fost înfãptuite de el.
Pentru pridvorul sanctuarului, Cheiramos a fãurit doi stîlpi de
aramã cu o grosime de 4 degete. Aceºti stîlpi aveau o înãlþime de
18 coþi, mãsurînd de jur împrejur 12 degete. În vîrful fiecãrui
stîlp a pus un cr eº t et t u r n at î n f o r mã d e cr i n , car e at i n gea
înãlþimea de 5 coþi ºi avea deasupra o împletiturã de aramã, din
mlãdiþe de palmier, ca sã acopere crinul. De jur împrejur atîrnau
douã ºiruri de rodii, 200 la numãr. Stîlpul situat în partea dreaptã
a pridvorului se numea Iachis, iar cel din partea stîngã se chema
Boaz.
5. Meºterul a turnat ºi marea de aramã, sub forma unei
emisfere. Aceastã lucrare a primit numele de mare, datoritã
mãrimii sale. Marginea acestui bazin avea un diametru de 10 coþi,
iar grosimea peretelui sãu era de un lat de palmã. Rezervorul se
s p rijinea la mijloc pe un soclu rãsucit în 10 s p i r al e, av î n d
diametrul de un cot. De jur împrejur erau aºezate 12 juninci cu
faþa spre cele 4 vînturi, cîte 3 în direcþia fiecãrui vînt, ºi spinãrile
îndreptate spre interior, aºa cã emisfera se proptea pe ele, potrivit
adînciturii vasului. Aºa zisa mare conþinea 3.000 de bathuri.
6. Cheiramos a fãcut apoi 10 postamente pãtrate de aramã
pentru lighenele de spãlat. Fiecare dintre ele avea lungimea de 5
coþi, lãþimea de 4 coþi ºi înãlþimea de 6 coþi. Aceste postamente
ale cãror pãrþi erau cizelate separat se asamblau în felul urmãtor.
În tot atîtea colþuri erau aºezate 4 coloane pãtrate între care
tãbliþele adaptate bazei postamentului pãtrundeau în acelaºi timp.
Acestea erau împãrþite în 3, pe fiecare parte fiind înfãþiºat un
munte. La poalele sale fusese gravat cîte un leu, un taur sau un
vultur. Colonetele aveau laturile cizelate ºi împodobite la fel ca
ºi tãbliþele. Toatã lucrarea era aºezatã pe 4 roþi, turnate din acelaºi
metal, osia împreunã cu spiþele lor avînd diametrul de un cot ºi
jumãtate. Îþi încîntau privirea curbura roþilor ºi felul cum spiþele
lor se împlîntau perfect în arcuitele obezi: nu mai întîlneai
nicãieri aºa ceva. Din colþurile superioare ale postamentului
ieºeau 4 suporturi de forma unor braþe de la umãr în sus, unde se
afla o spiralã pe care se proptea fundul vasului de spãlat. Acesta
era sprijinit de gheare de vultur ºi labe de leu, atît de bine
ad aptate la suporturi, încît privitorii av eau i mp r es i a cã s e
contopeau cu ele. Între gheare se zãreau ramuri de palmier
cizelate. Astfel arãtau cele 10 postamente. În afara lor, meºterul
a mai fãcut 10 lighene rotunde de aramã ce se cheamã
cythrogaulos, fiecare cuprinzînd cîte 40 de choe. Fiecare lighean
 Pag. 265

avea o înãlþime de 4 coþi, tot atîta mãsurînd ºi marginea lui de la

u n cap ãt l a cel ãl al t . To a t e a c e s t e l i g h i en e au f o s t p u s e p e
postamentele ce se numesc mechonoth. 5 lighene au fost puse în
partea stîngã a templului, adicã spre miazãnoapte ºi tot atîtea în
partea dreaptã, aºadar spre miazãzi. Marea de aramã a fost aºezatã
tot în dreapta. Apoi, bazinele ºi marea de aramã au fost umplute
cu apã. Marea de aramã fusese fãcutã pentru ca sã-ºi spele în ea
mîinile ºi picioarele preoþii care urcau la jertfelnic. Celelalte
lighene slujeau la spãlarea mãruntaielor ºi a picioarelor de vite
aduse ardere de tot.
7. Meºterul a fãurit apoi jertfelnicul cu lungimea de 20 de coþi,
tot atît cît lãþimea ºi înãlþimea de 10 coþi, el fiind hãrãzit arderilor
de tot. I-a fãcut ºi cuvenitele vase, toate din aramã, oale ºi
lighene. Cheiramos a meºterit pentru jertfelnic cleºti ºi cîrlige, tot
felul de scule lucrate din aramã ºi frumos împodobite cu aur
strãlucitor. Regele a cerut sã se facã o mulþime de mese, dintre
care una era mare ºi de aur, pe care se punea pîinea pentru
Dumnezeu, precum ºi alte multe mii, în diverse scopuri. Deasupra
lor a aºezat ceºti ºi pocale pentru libaþii, 20.000 de aur ºi 40.000
de argint. Lor li s-au adãugat mii ºi mii de candelabre, potrivit
învãþãturilor lui Moise. Unul dintre ele a fost adus în templu,
unde trebuia sã ardã ºi ziua, aºa cum cerea legea. Masa cu pîine
a aºezat-o în latura de miazãnoapte a templului ºi candelabrul în
partea opusã, adicã spre miazãzi. Între amîndouã se afla
jertfelnicul de aur. Toate acestea se gãseau în partea din faþã a
templului, care mãsura 40 de coþi, în faþa draperiei din dreptul
sanctuarului unde urma sã fie adus Chivotul.
8. Regele a avut grijã sã se facã de asemenea ulcioare de vin,
80.000 la numãr, precum ºi cupe de aur, 10.000 de aur ºi 20.000
de argint; aºijderea, tãbliþe de aur, unde se aducea la altar lamura
fãinii de grîu, înmuiatã cu untdelemn, 80.000 de bucãþi, iar
numãrul celor de argint era de douã ori mai mare; în sfîrºit, vase
mari în care lamura fãinii de grîu era amestecatã cu untdelemn,
16.000 fiind de aur ºi de douã ori mai multe, cele de argint. Lor
li s-au adãugat mãsurile pentru lamura fãinii de grîu, 20.000 de
aur ºi de douã ori mai multe de argint, asemãnãtoare celor numite
hin sau assaron de urmaºii lui Moise. Regele a înzestrat templul
ºi cu cãdelniþe de aur pentru buna rãspîndire a miresmelor.
Aidoma lor, erau alte 15.000 de cãdelniþe care aduceau focul de
la jertfelnicul mare la jertfelnicul mic, în interiorul templului.
Solomon a dãruit 1.000 de veºminte pentru Marii Preoþi ºi 1.000
de mantii lungi pînã la glezne, pieptare ºi pietre preþioase. Dar
diadema pe care Moise scrisese cîndva Numele lui Dumnezeu era
una singurã ºi ea s-a pãstrat pînã în zilele noastre. A fãcut
veºminte preoþeºti din cea mai finã pînzã de in, împreunã cu brîie
de purpurã pentru fiecare, în numãr de 10.000, precum ºi 200.000
de trîmbiþe, fãurite la porunca lui Moise; 200.000 era ºi numãrul
v eº mi n t el o r d i n p î n zã f i n ã d e i n p en t r u coriºtii din rîndu l
leviþilor; în sfîrºit, a mai înjghebat ºi 40.000 de instrumente
muzicale din electrum, pentru acompaniamentul cîntãrilor, numele
acestora fiind nabla ºi cinyra.
9. Toate acestea le-a înfãptuit Solomon, care nu ºi-a drãmuit
Pag. 266

ch el t u i el i l e, ci a ar ãt a t o mar e d ãr n i ci e î n î n f r u mu s e þ ar ea
templului, împodobindu-l cu fast ºi strãlucire, ca un depunãtor în
tezaurul lui Dumnezeu. De jur împrejurul templului a ridicat un
zid numit în limba localnicilor geision, iar în cea a grecilor
thrinkos, care avea înãlþimea de 3 coþi, pentru a împiedica
mulþimea sã pãtrundã în el, devenind limpede cã numai pentru
preoþi intrarea era liberã. În afara acestui zid a construit un
templu aparte de forma unui pãtrat cu porticuri mari ºi late ºi
porþi înalte larg deschise spre cele 4 vînturi ºi aurite pe dinafarã.
Acolo puteau sã intre toþi oamenii care nu erau pîngãriþi ºi se
supuneau legilor. Cuvintele nu se arãtau în stare sã descrie ºi
ochilor nu le venea sã creadã cît de minunat era exteriorul acestui
templu, vãgãuni mari în care privirile nu cutezau sã coboare din
pricina adîncimii lor, regele le-a astupat cu grãmezi de pãmînt, ºi
fãcîndu-le sã se ridice cu 400 de coþi, ele au ajuns la nivelul
muntelui, unde a fost clãdit templul. De aceea, împrejurimile
sanctuarului egalau frumuseþea templului. Regele l-a înconjurat
cu o dublã galerie susþinutã de coloane care se sprijineau pe
bucãþi de stîncã din partea locului, fiind acoperite cu lambriuri
din lemn de cedru. Toate porþile templului au fost fãcute din
argint.

Capitolul 4

1. Aceastã lucrare, cuprinzînd vasta ºi frumoasa construcþie ºi

dotarea templului cu zestrea lui interioarã, Solomon a desãvîrºit-o
î n 7 ani ºi a dovedit astfel nu numai uriaºa-i bo g ãþ i e, ci º i
exemplara lui rîvnã, întrucît ceea ce ar fi cerut durata unei vieþi
omeneºti, el a împlinit într-un interval scurt, în comparaþie cu
mãreþia sanctuarului. Apoi a trimis scrisori cãpeteniilor de
seminþii ºi bãtrînilor neamului evreu ºi i-a chemat împreunã cu
întregul popor la Hierosolyma, ca sã vadã cum aratã templul ºi sã
mute Chivotul sfînt înãuntrul lui. Dupã ce s-a rãspîndit ºtirea ca
toþi sã se îndrepte spre Hierosolyma, oamenii au sosit acolo în
luna a 7-a, pe care localnicii o numea Thiºri, iar macedonenii îi
zic Hyperberetaios. În vremea aceea avea loc ºi Sãrbãtoarea
Corturilor, cea mai sfîntã ºi mai mare festivitate a evreilor. Atunci
au fost luate Chivotul sfînt, împreunã cu cortul fãcut de Moise
anume pentru el, dar ºi obiectele de cult, ºi au fost aduse în
templu. În frunte pãºea regele însuºi împreunã cu poporul, mînînd
animalele de jertfã, precum ºi leviþii care turnau pe drum libaþii
ºi sîngele multor victime, arzînd o imensã cantitate de aromate,
astfel încît în întregul aer din jur se rãspîndiserã miresme dulci ºi
se împrãºtiase vestea cã Domnul pornise la drum, ºi dupã pãrerea
oamenilor, era gata sã vinã, spre a locui ºi rãmîne în casa recent
construitã ºi închinatã Lui. Nici imnurile, nici corurile n-au
încetat sã rãsune, pînã ce alaiul a ajuns la templu, fãrã sã dea
semne de obosealã. În acest fel a fost adus Chivotul sfînt. Cînd
urma ca el sã fie introdus în sanctuar, restul mulþimii s-a tras
deoparte, numai preoþii care l-au purtat aºezîndu-l în sanctuar
între cei doi heruvimi. Aripile lor îl atingeau fiindcã ele fuseserã
fãcute anume de meºter, ca sã ocroteascã Chivotul ca un cort sau
 Pag. 267

ca o cupolã de templu. Chivotul sfînt nu conþinea nimic altceva

în afara celor douã table de piatrã pe care erau sãpate 10 porunci,
date lui Moise de Dumnezeu pe Muntele Sinai. Candelabrul, masa
de aur ºi jertfelnicul d e au r au f o s t puse în templu, în faþa
sanctuarului, în acelaºi loc pe care îl ocupaserã odinioarã în
Tabernacol, pe ele aºezîndu-se numaidecît ofrandele. Dar altarul
de aramã ºi-a aflat locul înaintea intrãrii, în partea opusã ieºirii,
astfel încît la deschiderea ei sã aparã în faþa ochilor ceremonia
sacrã ºi marea bogãþie a jertfelor. Toate celelalte obiecte destinate
cultului au fost puse în interiorul templului.
2. Dupã ce preoþii care au orînduit lucrurile din preajma
Chivotului sfînt au ieºit din sanctuar, dintr-odatã s-a lãsat asupra
templului un nor gros, nu atît de dens ºi doldora de ploaie ca în
anotimpul iernii, ci molcuþ ºi liniºtit, ºi o negurã atît de deasã a
acoperit ochii sacerdoþilor, încît ei nu s-au mai putut zãri unul pe
altul. În închipuirea ºi cugetul tuturor s-a cuibãrit gîndul cã
Dumnezeu a coborît în templul ales de El cu dragã inimã drept
lãcaº. Aºa îºi spuneau aceºtia în sinea lor. Atunci regele Solomon,
care stãtea pe un jilþ, s-a ridicat ºi a dedicat Domnului
urmãtoarele cuvinte, socotindu-le potrivite cu natura divinã ºi pe
propria lui mãsurã: Iatã, Doamne, cã ai un veºnic lãcaº pe care
singur Þi l-ai fãurit din vãzduh, aer, pãmînt ºi mare, umplîndu-l
acum în întregime, fãrã ca el sã Te poatã adãposti în interiorul
lui! Am clãdit acest templu în Numele Tãu, ca sã-Þi aducem jertfe
ºi rugãciuni pe care sã le înãlþãm cãtre Tine, avînd convingerea
cã eºti de faþã ºi nu i-ai pãrãsit pe ai Tãi. Cãci dacã le vezi pe
toate ºi le auzi pe toate, cîtã vreme sãlãºluieºti acum printre noi,
Te vei îngriji de ocrotirea tuturora ºi-Þi vei vãdi prezenþa în faþa
oricui va veni sã Te roage! Dupã ce a înãlþat aceste vorbe spre
Domnul, Solomon s-a adresat poporului ºi i-a arãtat puterea ºi
prevestirea lui Dumnezeu: i-a prezis tatãlui sãu toate întîmplãrile
viitoare, dintre care multe s-au ºi înfãptuit, iar celelalte urmeazã
sã se împlineascã; i-a dezvãluit nu numai cã va avea un fiu, ci ºi
cum se va chema, numindu-l pe el drept ziditor al templului, pe
care-l va înãlþa dupã moartea pãrintelui sãu. Întrucît toþi au vãzut
minunata adeverire a prezicerilor, Solomon i-a îndemnat sã-L
binecuvînteze pe Dumnezeu ºi sã nu se îndoiascã de promisiunile
pe care le-a fãcut pentru fericirea lor, întãrindu-ºi credinþa prin
ceea ce au vãzut cu ochii lor.
3. Dupã ce a spus acestea poporului, regele ºi-a întors iarãºi
privirea cãtre templu, ºi cu mîna dreaptã întinsã spre mulþime, a
cuvîntat astfel: Oamenii nu sînt în stare sã-I mulþumeascã lui
Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-au primit de la El cãci
divinitatea nu are nevoie de mulþumiri, fiind prea mare ca sã
primeascã o asemenea rãsplatã. Dar pentru cã ne-ai aºezat,
Stãpîne, deasupra celorlalte fãpturi, datori sîntem sã-Þi proslãvim
m ã r e þ i a º i s ã - Þ i a d u c e m mu l þ u mi r i p en t r u ceea ce a i a v u t
bunãtatea sã dãrui casei mele ºi poporului evreu. Cum am putea
mai lesne sã-Þi îmblînzim mînia ºi sã atragem asupra noastrã
favoarea ºi milostenia Ta, decît prin cuvîntul pe care-l sorbim din
v ã z d u h º i t o t p r i n v ã z d u h î l t r i m i t e m s p r e Ti n e ? P e n t r u
binefacerea Ta trebuie sã-Þi aduc mulþumiri fierbinþi, mai întîi
Pag. 268

pentru tatãl meu, pe care l-ai ridicat în culmea gloriei din starea
lui umilã, apoi pentru faptul cã pînã în ziua de azi mi-ai îndeplinit
toate fãgãduielile Tale. Te rog ca ºi de-acum înainte sã-mi
dãruieºti ceea ce Dumnezeu oferã îndeobºte oamenilor pe care
v r ea sã-i umple de noroc ºi sã Te înduri sã asiguri v eº n i ca
dãinuire a neamului meu, aºa cum i-ai promis tatãlui meu, atît în
timpul vieþii, cît ºi pe patul lui de moarte: anume, cã domnia o
vom pãstra pentru noi, transmiþîndu-se unui mare numãr de
urmaºi. De aceea Îþi cer sã hãrãzeºti copiilor mei virtutea care
Þi-e nespus de dragã. În genunchi Te implor sã-Þi strãmuþi o
parte din duh în templul acesta, ca sã Te simþim pe pãmînt, alãturi
de noi. Deºi cerul, care are o mare adîncime, este un lãcaº prea
mic sã Te cuprindã, cu atît mai puþin acest sanctuar, Te rog sã-l
cruþi de orice prãdãciune duºmanã ºi sã-l ocroteºti, pãstrîndu-l ca
pe un tezaur al Tãu. Dacã însã poporul va greºi cîndva faþã de
Tine ºi pentru pãcatul sãvîrºit vei trimite drept pedeapsã asupra
lui seceta, molima ciumei sau altã plagã, încît singur sã-ºi dea
seama cã a încãlcat legile sfinte, fugind dupã aceea în mare numãr
spre templu, spre a-ºi cãuta scãparea - ascultã rugile lui, ca ºi cum
ai locui în sanctuar, îndurã-Te de el ºi scapã-l de nãpastã! Te rog
sã fii îndurãtor nu numai cu evreii cãzuþi în pãcat, ci chiar ºi cu
cel ce vine la Tine de la capãtul lumii sau din oricare loc, dornic
sã cearã sprijinul tãu, dîndu-i ajutorul cerut. Astfel va deveni
limpede pentru toþi cã Tu Însuþi ai vrut sã înalþi la noi acest
templu, pentru ca nimeni sã nu ne asemuiascã cu cei lipsiþi de
omenie, nedrepþi ºi duºmãnoºi cu strãinii, ci cã toþi primim
laolaltã ocrotirea ºi sprijinul, mulþumitã generozitãþii Tale!
4. Aºa a cuvîntat Solomon ºi s-a aruncat cu faþa la pãmînt stînd
într-o î n d el u n g at ã r u g ãci u n e, ap o i s -a ridicat ºi s-a dus la
jertfelnic. Dupã ce a pus pentru ardere de tot numeroase victime,
ºi-a dat seama din cele mai strãlucite semne cã jertfele erau pe
placul lui Dumnezeu. Din cer a pogorît o flacãrã, ºi sub privirile
tuturor, s-a prãvãlit pe altar, rãpind ºi mistuind în întregime
victimele. Din aceastã vãditã minune, pe care a vãzut-o cu ochii
lui, poporul a dedus cã Dumnezeu ªi-a dat consimþãmîntul sã
locuiascã în templu, ºi cuprins de bucurie, s-a aruncat la pãmînt,
sã se închine Celui de Sus. Regele a început sã-L proslãveascã pe
Dumnezeu ºi ºi-a îndemnat supuºii sã facã acelaºi lucru, cãci au
avut dovada cã Dumnezeu S-a arãtat binevoitor, ºi sã-L roage pe
El sã le îndeplineascã mereu propriile lor dorinþe, sã le pãstreze
cugetul curat ºi ferit de toate pãcatele ºi sã-ºi vãdeascã îndurarea,
încurajîndu-i sã ducã o viaþã cãlãuzitã de dreptate, cinstirea
divinitãþii ºi respectarea legilor date de Dumnezeu prin
intermediul lui Moise. Doar aºa va cunoaºte neamul evreu deplina
prosperitate ºi va fi mai fericit decît spiþa tuturor celorlalþi
oameni. Totodatã le-a amintit cã avuþiile pe care le-au strîns pînã
acum trebuie sã ºi le pãstreze, ba chiar sã le înmulþeascã. Sã nu
li se parã de ajuns cã le-au dobîndit prin evlavie ºi dreptate, ci sã
aibã stãruitoarea grijã de a le asigura stabilitatea. Oamenii nu
întîmpinã mai mari greutãþi la strîngerea unei averi, decît la
menþinerea agoniselii lor ºi la neînjosirea ei printr-un pãcat.
5. Dupã ce a vorbit astfel mulþimii, regele a împrãºtiat
 Pag. 269

adunarea, aducînd mai întîi jertfe în numele Sãu ºi al tuturor

evreilor: a înjunghiat, astfel, 20.000 de viþei ºi 120.000 de oi.
Atun ci a fost stropit p en t r u p r i ma o ar ã t emp l u l cu sîngele
victimelor ºi toþi evreii, împreunã cu soþiile ºi copiii lor, s-au
ospãtat din belºug. Apoi, prãznuind aºa numita Sãrbãtoare a
Corturilor, regele a petrecut împreunã cu întregul popor în ospeþe
strãlucite ºi minunate de douã ori cîte 7 zile.
6. Dupã ce s-au desfãtat în aceastã sãrbãtoare, fãrã sã uite nici
una din cucernicele lor îndatoriri faþã de Dumnezeu, ºi ºi-au luat
rãmas bun de la rege, s-au întors cu toþii acasã, binecuvîntîndu-ºi
mai întîi cîrmuitorul prin osteneala cãruia ei fuseserã înzestraþi cu
o minunatã construcþie, ºi au adresat Domnului rugi fierbinþi ca
Solomon sã rãmînã cît mai multã vreme pe tronul regal. Fãcînd
cale întoarsã, ºi-au dat frîu liber bucuriei ºi veseliei, au cîntat
imnuri de slavã Domnului, astfel încît întregul lor drum spre casã
a fost o adevãratã încîntare, fãrã sã-i simtã oboseala. Cei ce
aduseserã Chivotul în sanctuar ºi avuseserã prilejul sã-i admire
mãreþia ºi frumuseþea interioarã, luînd parte la marile jertfe ºi
prãznuiri, s-au întors ºi ei în oraºul de baºtinã al fiecãruia. Dar,
în timpul somnului sãu de noapte, regele a avut un vis în care
Domnul Însuºi a spus cã i-a auzit rugãciunea ºi vrea sã ia templul
sub pavãza Lui, locuind mereu în el, dacã urmaºii lui ºi întregul
popor vor continua sã meargã pe calea dreptãþii. Dacã va urma
întocmai sfaturile pãrintelui sãu, l-a asigurat cã mai întîi el însuºi
va urca pe culmea fericirii ºi a mãreþiei neasemuite ºi apoi din
neamul sãu ºi din seminþia lui Iuda va fi ales mereu regele întregii
þãri. Dacã însã se va depãrta de legile sale sau le va da uitãrii ºi
se va închina zeilor strãini, El îl va smulge din rãdãcini, încît nu
va mai rãmîne vreo urmã din propria-i familie ºi de pieire nu vor
scãpa nici mãcar israeliþii. Prin rãzboaie ºi mari nenorociri îi va
stîrpi pe aceºtia ºi-i va izgoni din þara pe care a dat-o strãbunilor
lor, trimiþîndu-i în robie pe meleaguri strãine. Templul înãlþat
acum va fi ars ºi prãdat de vrãjmaºi, iar oraºul va fi dãrîmat de
mîinile duºmane. Nenorocirile îndurate de evrei vor ajunge de
pominã ºi vor fi atît de cumplite, încît cu greu vor fi crezute
aievea. Cînd popoarele vecine, care vor rãmîne înmãrmurite la
auzul acestor nenorociri, vor întreba din curiozitate de ce i-a urît
Dumnezeu atît de mult pe evrei, care odinioarã le-a dãruit cinstiri
ºi avuþii, atunci supravieþuitorii sã le dea urmãtorul rãspuns:
Drept pedeapsã pentru pãcatele lor ºi pentru încãlcarea datinilor
strãmoºeºti. Cã Dumnezeu i-a vorbit astfel lui Solomon în vis,
avem mãrturia Cãrþilor sfinte.

Capitolul 5

1. Dupã ce a zidit templul de-a lungul a 7 ani, cum am mai

spus, Solomon a trecut la clãdirea palatului sãu regal, pe care l-a
terminat de-abia în 13 ani. N-a dovedit în aceastã lucrare aceeaºi
rîvnã, ca în cazul templului. Fãurirea lui într-un rãstimp uimitor
de scurt, avînd în vedere mãrimea sanctuarului, se explicã prin
ajutorul lui Dumnezeu, cãruia I-a ºi fost închinat, el fiind cel ce
l-a terminat în anii pe care i-am menþionat. Mãreþia palatului nu
Pag. 270

se putea asemui cu cea a templului, ºi deoarece materialele nu

fuseserã strînse cu zel ºi pregãtite din vreme, nefiind o casã
hãrãzitã Domnului, ci regilor, înãlþarea lui a durat mai mult.
Totuºi construcþia era demnã de toatã lauda ºi grãitoare pentru
bunãstarea þãrii ºi a regelui. Se cuvine sã descriem, pe îndelete,
cum era orînduit ºi împãrþit, pentru ca eventualii mei cititori sã-ºi
facã o pãrere despre somptuozitatea lui.
2. Palatul era mare ºi frumos, sprijinit pe numeroºi stîlpi ºi
destinat sã primeascã poporul, care îºi spunea pãsurile ºi cerea sã
i se judece pricinile, fiind destu l d e î n cãp ãt o r sã cuprindã
mulþimea venitã sã i se facã dreptate. Avea lungimea de 100 de
coþi, lãþimea de 30 de coþi ºi înãlþimea de 30 de coþi. Stîlpii de
susþinere erau pãtraþi, în întregime din lemn de cedru, în stil
corintic, aidoma uºilor care aveau 3 canaturi cizelate, slujind ca
podoabã ºi mijloc de apãrare. Lîngã clãdirea principalã, pe
întreaga ei lãþime, se afla la mijloc o altã casã pãtratã, latã de 30
de coþi, stînd faþã în faþã cu templul ºi susþinutã de coloane înalte.
În interiorul ei era sala tronului magnific pe care se aºeza regele
cînd judeca. Alãturi se înãlþa încã o casã, hãrãzitã sã slujeascã
drept locuinþa reginei, precum ºi alte încãperi pentru ospeþe sau
pentru refacerea regelui dupã terminarea zilnicelor treburi de stat,
toate fiind îmbrãcate în lemn de cedru. Aceste case erau
construite din blocuri de stîncã de 10 coþi, dar pereþii erau
acoperiþi cu bucãþi de piatrã cioplitã ºi costisitoare cu care sînt
împodobite îndeobºte templele ºi încrustate palatele regeºti de pe
faþa pãmîntului, fãlindu-se cu nobleþea înfãþiºãrii lor. Exterioarele
clãdirilor erau înfrumuseþate prin 3 rînduri de coloane ºi cu o a
4-a parte alcãtuitã din admirabile sculpturi ce întruchipau arbori
ºi felurite plante, pe care atîrnau umbroase crengi ºi frunze, toate
lucrate cu atîta mãiestrie, încît aveai impresia cã se miºcã,
ascunzînd astfel piatra. Restul zidurilor pînã la acoperiº era
acoperit cu tencuialã ºi cu tot felul de vopsele sau picturi. În afara
acestora, Solomon a mai fãurit clãdiri unde putea sã se dedea
desfãtãrilor, de asemenea un foarte lung portic, situat într-un
frumos loc al palatului, ºi o fastuoasã salã pentru ospeþe ºi
petreceri, aurul strãlucind pretutindeni. Aºijderea ºi vasele
folosite acolo: tot ceea ce întrebuinþau oaspeþii la mîncare ºi
bãuturã, era numai din aur. Nu-i cu putinþã sã descrii sau sã redai
mãreþia ºi diversitatea curþii regale: cîte case mari avea ºi cîte mai
mici, ce încãperi se aflau sub pãmînt sau prea îndepãrtate ca sã le
vezi; cu atît mai puþin, cele mai frumoase locuri de contemplaþie
ºi dumbrãvile care încîntau ochii sau puneau trupurile la adãpost
de arºiþã, ferindu-le de ea. Într-un cuvînt, întregul edificiu era
înjghebat din piatrã strãlucitoare, lemn de cedru, aur ºi argint.
Faptul cã ºi acoperiºul ºi pereþii conþineau pietre încrustate cu
aur, la fel de împodobite ca ºi templul Domnului, dovedeºte acest
lucru. Regele ºi-a fãcut ºi un uriaº tron de fildeº, ca o tribunã,
numãrînd 6 trepte. De fiecare parte erau cîte doi lei ºi tot atîþia
d eas u p r a t r o n u l u i s ãu . P e l o c u l u n d e s e a º e z a r eg el e er au
întruchipate niºte mîini gata sã-l primeascã pe rege, iar spãtarul
aducea cu o jumãtate de taur cu spinarea înclinatã, deopotrivã
ferecatã în aur.
 Pag. 271

3. Solomon a desãvîrºit aceste construcþii în 20 de ani, fiindcã

pentru înãlþarea lor a primit de la Hiram, regele Tirului, mult aur,
iar argint ºi mai din belºug, precum ºi lemn de cedru, chiparos ºi
p i n . L a r î n d u l l u i, l-a rãsplãtit cu daruri bogate p e H i r am,
oferindu-i în fiecare an grîu, vin ºi untdelemn, de care insula unde
locuia regele ducea mereu lipsã, aºa cum am spus mai înainte. În
afarã de asta, i-a dãruit ºi niºte cetãþi din Galileea, 20 la numãr,
situate în vecinãtatea Tirului. Cînd Hiram s-a dus ºi le-a cercetat,
darul n-a fost pe placul lui; a trimis, aºadar, soli la Solomon ca
sã-i spunã cã el n-avea nevoie de aceste cetãþi ºi de atunci acest
þinut s-a numit Chabalon. Cãci în lumea fenicianã Chabalon
înseamnã neplãcut. Regele Tirienilor i-a trimis aºijderea lui
Solomon subtile vorbe cu tîlc ºi ghicitori, rugîndu-l sã le dezlege
ºi sã-i explice încîlcitul lor conþinut. Înzestrat cu o minte foarte
ascuþitã ºi înþeleaptã, regele nu s-a ferit de ele, ºi dupã ce a biruit
toate dificultãþile lor ºi a înþeles ce urmãreau, le-a lãmurit sensul.
Cei doi regi sînt menþionaþi chiar ºi de Menandru, care a tradus
din limba fenicianã în graiul Elonelen arhivele tirienilor, scriind
urmãtoarele: Dupã moartea lui Abibalos, urmaºul tronului a fost
fiul sãu Hiram, care a domnit 34 de ani, trãind pînã la 53 de ani.
A c o n s t r u i t a º a z i s u l D i g m a r e , a î n ch i n at u n s t î l p d e au r
templului lui Zeus, apoi s-a dus în muntele ce se cheamã Liban,
unde sub supravegherea lui au fost tãiaþi copaci pentru acoperiºul
templelor. A pus sã se dãrîme vechile temple ºi a înãlþat temple
noi pentru Heracles ºi Astarte, cel al lui Heracles fiind clãdit în
luna Peritios. A întreprins o expediþie împotriva jykeilor, fiindcã
nu-i mai plãteau bir, ºi dupã ce i-a subjugat din nou, s-a întors
acasã. În vremea aceea a trãit fiul cel mai mic al lui Abdemon,
care s-a priceput sã dezlege de fiecare datã dificilele ghicitori
trimise de Solomon, regele Hierosolymei, lui Hiram ºi sã le
gãseascã tîlcul. Ei sînt pomeniþi ºi de Dios, prin urmãtoarele
cuvinte: Dupã moartea lui Abibalos, a domnit fiul sãu Hiram, care
a construit un dig în partea de rãsãrit a oraºului ºi a mãrit astfel
cetatea; a umplut cu pãmînt spaþiul care o separa de templul lui
Zeus Olimpianul, situat de cealaltã parte, ºi l-a unit cu oraºul,
înzestrîndu-l cu ofrande din aur. Apoi s-a suit pe Muntele Liban,
unde a tãiat copaci pentru înjghebarea templelor. Dios mai adaugã
cã Solomon, care domnea atunci în Hierosolyma, i-a trimis niºte
ghicitori, cerîndu-i sã trimitã el însuºi cimiliturile sale, cu
condiþia ca primitorul neînstare sã dezlege enigmele sã plãteascã
trimiþãtorului o amendã usturãtoare. Hiram a acceptat condiþia, ºi
fiindcã n-a putut sã tãlmãceascã ghicitoarea lui Solomon, a fost
nevoit sã plãteascã drept ispãºire o sumã mare. Mai tîrziu, el a
reuºit sã gãseascã dezlegarea cu ajutorul lui Abdemon, bãrbat
tirian, ºi i-a trimis, la rîndul lui, o altã ghicitoare lui Solomon.
Acesta n-a reuºit s-o dezlege, aºa cã a trebuit sã-i dea lui Hiram
o amendã substanþialã. Informaþia o deþinem de la Dios.

Capitolul 6

1. Cînd regele a vãzut cã zidurile Hierosolymei nu erau

prevãzute cu turnuri de apãrare, cãci el socotea cã oraºul avea
Pag. 272

nevoie de asemenea întãrituri, pe mãsura numelui sãu, regele a

trecut la faptã ºi a construit deasupra meterezelor foiºoare mari.
Apoi a întemeiat ºi oraºe, care se numãrau printre cele mai
puternice din þarã, precum Asor, Magedo ºi Gazara, situate în
þinutul filistenilor. Împotriva celui de-al 3-lea, Faraon, regele
egiptenilor, a pornit o expediþie, l-a asediat, l-a luat cu asalt, ºi
dupã mãcelãrirea locuitorilor sãi, l-a fãcut una cu pãmîntul,
dãruindu-l apoi fiicei sale, la nunta ei cu Solomon. Regele l-a
înãlþat din nou, deoarece natura însãºi întãrise oraºul care aducea
foloase la izbucnirea rãzboiului, fiind fãcut pentru vremuri de
restriºte. Nu prea departe de Gazara a construit încã douã oraºe,
dintre care unul se numea Betchora, iar celãlalt Baleth. În afara
acestora, a mai înãlþat ºi alte oraºe, situate în locuri hãrãzite sã
ofere desfãtãri ºi delicii prin aerul lor curat, prin abundenþa
fructelor vãratice ºi bogãþia izvoarelor lor. S-a dus apoi în
deºertul ce se întindea mai sus de Siria ºi a întemeiat acolo un
mare oraº, aflat la douã zile de mers faþã de Siria superioarã, la
o singurã zi faþã de Eufrat ºi la 6 zile de drumeþie pînã la mãreþul
Babilon. Ceea ce explicã situarea oraºului atît de departe de
meleagurile locuite ale Siriei, este faptul cã dincolo de el,
pãmîntul nu mai are apã, fiind unicul loc unde se gãsesc izvoare
ºi fîntîni. Regele a înconjurat oraºul cu ziduri puternice ºi l-a
numit Thadamor, cum se cheamã ºi azi printre sirieni, dar grecii
îi spun Palmyra.
2. Cu asemenea treburi s-a îndeletnicit regele Solomon. Pentru
cei ce se întreabã de ce s-au numit Faraon toþi regii Egiptului, de
la Minaios, întemeietorul oraºului Memphis, care a trãit cu mult
înainte de strãmoºul nostru Avraam ºi pînã la Solomon, într-un
rãstimp mai mare de 1.300 de ani, Faraoni chemîndu-se ºi cei ce
au domnit dupã aceea, am gãsit de cuviinþã sã le înlãtur neºtiinþa
ºi sã le explic adevãratul motiv. Faraon la egipteni înseamnã, de
fapt, rege. Socot cã în tinereþe, regii s-au chemat altfel, dar la
urcarea lor pe tron au adoptat acest nume, care în limba þãrii era
acordat funcþiei lor. Aºa li s-a zis ºi regilor din Alexandria, care
au avut mai înainte alt nume, dar dupã urcarea pe tron s-au
chemat la fel ca primul dintre ei, Ptolemeu. Aºijderea, împãraþii
romani, care la naºtere s-au chemat într-un fel sau altul, ºi-au luat
obºtescul titlu de Cezar, atribuit domniei ºi demnitãþii lor,
renunþînd cu totul la numele lor pãrintesc. Asta cred eu cã l-a
fãcut pe Herodot din Halicarnas sã-i numeascã la fel ca pe
Minaios, întemeietorul Memfisului, pe cei 330 de regi care au
domnit în Egipt, fãrã sã le menþioneze numele: toþi se cheamã
deopotrivã: Faraon. Dar de îndatã ce s-a urcat pe tron o reginã,
a ºi spus cã se cheamã Nicaule, evident fiindcã toþi regii bãrbaþi
au putut purta acelaºi nume, ceea ce nu se potrivea cu o femeie,
de aceea i-a ºi dat numele. În cronicile poporului meu am citit cã
dupã Faraon care a fost socrul lui Solomon, nici un rege al
egiptenilor n-a mai primit acest nume ºi cã femeia pomenitã mai
înainte, care l-a vizitat pe Solomon, este denumitã reginã atît a
Egiptului, cît ºi a Etiopiei. Despre ea voi vorbi mai pe larg dupã
aceea. Am menþionat aceste lucruri ca sã arãt cum cronicile
noastre concordã cu cele ale egiptenilor.
 Pag. 273

3. Regele Solomon s-a îndreptat apoi împotriva cananenilor

neascultãtori, care locuiau de la Muntele Liban ºi pînã la oraºul
Amathe, i-a adus sub puterea lui ºi ca tribut i-a silit sã-i fie
slujitori la muncile de corvoadã, trimiþîndu-i în fiecare an
lucrãtori pentru cultivarea ogoarelor. Nici un evreu nu fãcea
atunci treburi de rob, nu era nevoie, ca de vreme ce Dumnezeu
strînsese atîtea popoare sub jugul lor, ei sã mai fie argaþi, cînd
puteau sã-i coboare pe supuºii lor la condiþia de slujitori. Toþi
preferau sã fie în slujba armelor ºi sã meargã la cîmp aduºi de caii
înhãmaþi la carele de lupte, decît sã îndure truda de rob. Peste
canaanenii pe care i-a luat în serviciul lui, Solomon a numit 555
de ispravnici, sã aibã grijã ca toþi sã se subordoneze poruncii
regelui ºi sã-i facã apþi ºi iscusiþi în muncile pe care trebuiau sã
le îndeplineascã în numele lui.
4. Regele a construit numeroase corãbii în limanul egiptean,
într-un loc de lîngã Marea Roºie, aºa zisul Gasiongabel, situat nu
departe de oraºul Aelana, al cãrui nume actual este Berenice.
Odinioarã, acel þinut era în stãpînirea evreilor. Chiar ºi aceastã
flotã a fost înjghebatã prin dãrnicia lui Hiram, regele tirienilor, ºi
prin sprijinul lui nepregetat. I-a pus la îndemînã sute de cîrmaci
ºi corãbieri deprinºi sã cutreiere marea, pe care Solomon i-a
trimis împreunã cu un vistiernic de-al sãu sã navigheze pînã la
Sophira, care azi se numeºte Þara Aurului, ea se aflã în India, ca
sã-i aducã preþiosul metal. Dupã ce au strîns 400 de talanþi de aur,
ei s-au întors la regele evreu.
5. Femeia care domnea în Egipt ºi în Etiopia ºi nãzuia dupã
înþelepciune, remarcabilã ºi în alte privinþe, a auzit despre virtutea
ºi chibzuinþã lui Solomon, dorinþa ei arzãtoare fiind sã-l vadã cu
ochii ei ºi zile în ºir sã întreþinã discuþii privitoare la grijile ce-o
bîntuiau. Preocupatã sã-l cunoascã personal ºi nu pe calea faimei
ºi a zvonurilor, fiindcã cel ce se sprijinã în întregime pe mãrturia
povestitorului, îºi face îndeobºte o pãrere care poate fi greºitã,
adesea contrarã adevãrului, a hotãrît sã-l întîlneascã pe Solomon
cu scopul învederat de a-i pune la încercare înþelepciunea,
înfãþiºînd lucrurile care o puneau în încurcãturã, cu rugãmintea de
a primi cuvenitele lãmuriri. Regina a venit aºadar la Hierosolyma,
însoþitã de glorie mare ºi multe avuþii: în alaiul ei erau cãmile
încãrcate cu aur, felurite mirodenii ºi pietre preþioase. Regele ºi-a
primit vizitatoarea cu braþele deschise, ºi-a plecat urechea la
p ãs u r i l e e i , º i c u a g e r i m e a m i n þ i i s a l e , i - a p r i c e p u t l es n e
necazurile, dînd rãspuns subtilelor întrebãri mai repede decît era
de aºteptat. R eg i n a a r ãmas s u r p r i n s ã d e înþelepciunea lui
Solomon cînd ºi-a dat seama cã ea nu numai cã o întrecea pe a sa,
ci se situa mai presus de faima ce o înconjura. I-a admirat mai
ales palatul regal, pentru frumuseþea ºi mãreþia lui, ºi nu mai
puþin iscusita orînduire a clãdirilor alãturate: cãci ºi în acestea se
î n t r e zãr ea mar ea î n þ e l e p c i u n e a r eg el u i . Î n mo d ap ar t e au
încîntat-o sala denumitã Pãdurea Libanului ºi strãlucirea meselor
zilnice, iar bogãþia mobilierului, ornamentelor ºi veºmintelor
purtate de slujitorii regelui, precum ºi îndemînarea cu care îl
slujeau, o umpleau de o uimire fãrã margini. N-au interesat-o în
mai micã mãsurã nici jertfele închinate zi de zi lui Dumnezeu,
Pag. 274

aºijderea grija ºi rîvna cu care slujeau preoþii ºi leviþii. Vãzînd

mereu aceste lucruri, regina a rãmas atît de impresionatã, încît n-a
mai putut sã se abþinã ºi ºi-a mãrturisit întreaga admiraþie. S-a dus
la Solomon ºi i-a arãtat într-un discurs cã aºteptãrile ei au fost
întrecute în mare mãsurã, spunîndu-i urmãtoarele: O, rege, toate
faimele larg rãspîndite, odatã ajunse la noi, atrag dupã ele o
oarecare îndoialã. Bogãþiile tale, pe care le ai, adicã înþelepciunea
ºi prevederea, precum ºi comorile cu care te-a înzestrat domnia,
nu se dovedesc vorbe goale, iar faima nu este amãgitoare, ci
rãmîne în urma adevãrului, cãci propria-þi fericire, vãzutã acum
cu ochii mei, a rãzbit pînã la mine mult ºtirbitã. Faima poate sã
ne farmece auzurile fãrã sã înfãþiºeze faptele aºa cum sînt ele, dar
eu le-am vãzut cu ochii mei ºi le-am constatat la faþa locului. Aºa
cã veºtile care au ajuns la urechile mele, oricît de minunate ºi de
neverosimile, sînt prea palide în comparaþie cu ceea ce-mi oferã
privirile. Cred cã au parte de fericire poporul evreu, slujitorii ºi
prietenii tãi, cãrora le e dat sã-þi vadã zilnic chipul ºi sã-þi asculte
vorbele înþelepte. Lãudat fie Domnul, care îndrãgeºte atît de mult
aceastã þarã ºi pe locuitorii ei, lãsînd ca tu sã fii regele lor!
6. Pentru ospitalitatea cu care a primit-o, regina ºi-a arãtat
recunoºtinþa faþã de Solomon nu numai prin vorbe, ci ºi-a vãdit
preþuirea faþã de înþelepciunea lui ºi prin daruri. Astfel, i-a dat nu
numai 20 de talanþi de aur, ci ºi o sumedenie de mirodenii ºi de
pietre preþioase. Cicã tot de la aceastã femeie a primit în dar
rãdãcina balsamilor, copãcei care cresc ºi azi pe la noi. La rîndul
lui, Solomon i-a adus daruri multe, potrivit dorinþelor pe care ºi
le-a exprimat. N-a refuzat sã-i dea nimic din ceea ce i-a cerut ºi
s - a g r ãb i t s ã- i o f er e d e l a s i n e o r i ce ar f i r î vni t s ã o b þ i n ã,
dovedindu-ºi astfel firea generoasã. Dupã ce a adus daruri ºi
Solomon i-a urmat pilda, regina egiptenilor ºi a etiopienilor,
despre care am vorbit mai sus, s-a întors în patria ei.

Capitolul 7

1. Regele a primit atunci din aºa numita Þarã a Aurului, pietre

preþioase ºi lemn de pin, întrebuinþat la facerea balustradelor
p e n t r u t e m p l u l D o m n u l u i º i p al a t u l r e g e l u i º i l a f ã u r i r e a
instrumentelor muzicale, precum chitara ºi nabla, cu care leviþii
îºi acompaniau imnurile lor închinate lui Dumnezeu. Ca frumuseþe
ºi mãrime, ele le întreceau pe cele ce fuseserã aduse mai înainte
sau erau folosite în zilele acelea. Nimãnui n-o sã-i vinã sã creadã
cã lemnul de pin de atunci este acelaºi cu cel care se cheamã
astãzi aºa, primind acest nume din partea negustorilor, ca sã
stîrneascã admiraþia cumpãrãtorilor. Cãci el semãna cu lemnul de
smochin, doar cã era mai alb ºi mai strãlucitor. Am socotit
necesar sã fac aceste precizãri pentru ca mintea omeneascã sã
cunoascã lucrurile limpede ºi la momentul potrivit ºi nimeni sã nu
se îndoiascã de adevãrata naturã a lemnului de pin, întrebuinþat de
rege.
2. Aurul primit anual de Solomon cîntãrea 666 de talanþi, fãrã
sã mai punem la socotealã cel pe care el însuºi îl cumpãra de la
negustori ºi cel oferit în dar de cãtre cãpeteniile de þinuturi sau
 Pag. 275

regii Arabiei. A întrebuinþat acest aur la fãurirea a 200 de paveze,

cîte 600 de sicii mãsurînd fiecare pavãzã în parte. A mai fãcut
300 de scuturi care cîntãreau 3 mine de aur. Aceste scuturi le-a
atîrnat în sala denumitã Pãdurea Libanului. Pînã ºi pocalele
folosite la banchete erau fãurite cu multã mãiestrie din aur ºi
pietre preþioase, celelalte vase fiind fãcute în întregime din aur.
Nimeni nu era dornic sã cumpere sau sã vîndã argint. În aºa
numita Mare Tarsis, Solomon avea un mare numãr de corãbii prin
care trimitea popoarelor de pe þãrmurile sale felurite mãrfuri; în
s ch i mb u l l o r, r eg el u i i s e aduceau au r, arg i n t , f i l d eº , r o b i
etiopieni ºi maimuþe. Pentru ca sã se ducã ºi sã se întoarcã,
corãbiile trebuiau sã cãlãtoreascã timp de 3 ani.
3. Faima virtuþii ºi înþelepciunii lui Solomon a sporit ºi s-a
rãspîndit în þinuturile situate de jur împrejur, ºi pretutindeni regii,
care nu aveau prea mare încredere în vorbe, ardeau de nerãbdare
sã-l vadã, cãutî n d s ã- i at r ag ã b u n ãv o i n þ a p r i n d ar u r i le lor
deosebite. Aceºtia îi trimiteau vase din aur ºi argint, veºminte de
purpurã, multe feluri de mirodenii, cai ºi care, precum ºi catîri
pentru poveri mari, prin puterea ºi frumuseþea cãrora sperau sã-l
mulþumeascã pe Solomon. Pe aceastã cale, carele ºi caii aflaþi deja
în stãpînirea lui s-au înmulþit, numãrul carelor crescînd cu 400,
mai înainte avusese el însuºi 1.000, iar cel al cailor, cu 2.000, mai
înainte avusese 20.000 de telegari. Caii fuseserã instruiþi sã se
distingã prin aspectul ºi viteza lor, de aceea semenii lor nu puteau
sã le stea alãturi nici în privinþa frumuseþii, nici în cea a iuþelii,
ci doar ei se dovedeau mai arãtoºi decît toþi ºi mai rapizi. La
aceasta se adãuga ºi distincþia celor care îi încãlecau, tineri în
floarea vîrstei, cu înfãþiºare plãcutã ºi mult mai înalþi la staturã
decît cei de o seamã cu ei, purtînd plete lungi ºi tunici de purpurã
tirianã. Zi de zi îºi pudrau pãrul cu pulbere aurie, astfel încît
creºtetele lor nãpãdite de razele soarelui revãrsau strãlucirea
aurului. Regele i-a înzestrat cu arcuri ºi arme, ºi înconjurat de ei,
obiºnuia sã iese din oraº înveºmîntat în alb ºi mînîndu-ºi singur
carul. Se îndrepta spre un loc situat la douã shoine distanþã de
Hierosolyma, care se n u mea E t h am, f i i n d b o gat în grãdini
încîntãtoare ºi în izvoare. Cu acest alai minunat ieºea regele la
plimbare.
4. Întrucît Solomon îºi orienta suprafireasca înþelepciune ºi
rîvnã în toate direcþiile, fiind mare iubitor de frumos, el s-a arãtat
grijuliu ºi faþã de starea drumurilor, iar pe cele care duceau la
regescul oraº Hierosolyma le-a pavat cu piatrã neagrã, ca sã facã
mai plãcutã drumeþia cãlãtorilor ºi sã-ºi dovedeascã bogãþia ºi
mãreþia puterii sale. ªi-a împãrþit carele ºi le-a distribuit astfel ca
fiecãrui oraº sã-i revinã un numãr oarecare dintre ele, puþine fiind
cele pe care le-a pãstrat pentru folosul sãu. Pe acestea, Solomon
le-a numit Oraºe cu care. A adus în Hierosolyma atîta argint încît
putea sã se ia la întrecere cu pietrele, ºi în cîmpiile Iudeei a
plantat cedri, nemaiîntîlniþi pînã atunci, ºi sicomori. De la
negustorii egipteni cumpãra cu 600 de drahme, care cu doi cai, pe
care le trimitea în dar regilor din Siria ºi de dincolo de Eufrat.
5. Dupã ce a devenit cel mai vestit rege dintre toþi regii ºi cel
mai îndrãgit de Dumnezeu, prin înþelepciunea ºi bogãþiile lui
Pag. 276

întrecîndu-i pe cei ce fuseserã cîrmuitorii evreilor, Solomon n-a

perseverat în purtarea sa pînã la capãt, ci s-a înstrãinat de datinile
strãmoºeºti, astfel cã sfîrºitul lui n-a semãnat cu propria-i viaþã.
Pãtimaºa iubire a nevestelor ºi lipsa de mãsurã în dragoste l-au
fãcut sã nu se mai mulþumeascã cu femeile localnice, ci s-a nuntit
ºi cu cele de alt neam: sidoniene, tiriene, ammanite ºi idumeene,
încãlcînd legea lui Moise, care interzicea cãsãtoriile cu strãinele.
De dragul nevestelor lui, a început totodatã sã se închine idolilor
acestora. De aceea, Legiuitorul n-a privit cu ochi buni ºi a
avertizat cã nuntirile cu femeile strãine nu erau îngãduite, ca nu
cu mv a ev r ei i s ã s e l as e at r aº i d e r i t u r i l e d i n af ar ã º i s ã l e
pãrãseascã pe cele strãbune, de dragul cinstirii idolilor acestora,
încetînd sã se mai închine lui Dumnezeu. Prins în ameþitorul
vîrtej al plãcerilor, Solomon n-a þinut seamã de acest lucru. În
afara fiicei lui Faraon, el a mai avut 700 de soþii ºi 300 de
concubine. Patima l-a fãcut sã ajungã la cheremul lor ºi sã le
adopte obiceiurile, socotind cã pentru a da dovada marii sale
iubiri , era necesar sã treacã la credinþa din þara lor natalã.
Datoritã vîrstei înaintate ºi faptului cã judecata lui era prea slabã
ca sã-i readucã în memorie orînduielile strãmoºilor, a uitat sã se
mai închine Dumnezeului propriu, cinstindu-i pe idolii nevestelor
sale. Solomon pãcãtuise ºi mai înainte ºi se abãtuse de la litera
legilor cînd a modelat junincile de aramã puse în jurul soclului de
la ofranda adusã templului, denumitã Marea de aramã, aºijderea
cînd a fãurit statuile leilor din preajma tronului sãu, cãci nu mai
avea nevoie sã facã chipuri cioplite. Dupã ce a avut în faþã
frumoasa ºi înãlþãtoarea pildã a virtuþii ºi gloriei tatãlui sãu, care
au fost lãsate fiului ca rãsplatã a desãvîrºitei devoþiuni faþã de
Dumnezeu, dupã ce acesta i-a apãrut de douã ori în somn ºi l-a
îndemnat sã meargã pe urmele paºilor pãrinteºti, Solomon s-a
abãtut de la drumul drept, moartea lui fiind lipsitã de glorie. S-a
lovit ºi un proroc trimis de Dumnezeu, care l-a înºtiinþat cã
nelegiuirea lui a ieºit la ivealã, spunîndu-i cã n-o sã se mai bucure
mult de faptele sale. Domnia nu-i va fi rãpitã cîtã vreme mai trãia,
deoarece Domnul fãgãduise sã-l facã urmaºul lui David. Dupã ce
va muri, pedeapsa se va abate asupra fiului sãu, chiar dacã nu
întregul popor i se va arãta necredincios, cãci 10 seminþii îi vor
co n t es t a p u t er ea º i d o ar cel el al t e d o u ã v o r r ãmî n e s u p u s e
nepotului lui David, de dragul bunicului, pe care Domnul l-a
iubit, ºi de dragul Hierosolymei, unde el plãnuise sã-i închine un
jertfelnic.
6. La auzul acestor prevestiri, Solomon a fost cuprins de-o
durere amarnicã ºi sufletul sãu s-a tulburat la gîndul cã toate
lucrurile bune care îl fãcuserã fericit, se vor schimba în
nenorociri. N-a trecut multã vreme de la aflarea veºtilor aduse de
proroc, pînã cînd Dumnezeu i-a scos în cale un duºman, cu
n u mel e d e A d er ; p r i ci n a d u º m ã n i e i a ces t u i a d ecu rg ea d i n
împrejurãrile urmãtoare. El fusese un copil din neamul
idumeenilor, care avea obîrºie regeascã. Atunci cînd Ioab,
comandantul oºtirii lui David, a supus Idumeea ºi vreme de 6 luni
i-a mãcelãrit pe toþi bãrbaþii în stare sã mînuiascã armele, el a fost
singurul care a izbutit sã fugã, ducîndu-se la Faraon, regele
 Pag. 277

Egiptului. Acesta s-a arãtat bucuros sã-l gãzduiascã, i-a dãruit

casã ºi pãmînt care sã-i asigure hrana zilnicã, apoi, dupã ce a
ajuns bãrbat, i-a devenit atît de drag, încît i-a dat-o în cãsãtorie
pe sora soþiei sale, numitã Taphine. Fiul care i s-a nãscut a fost
crescut împreunã cu copiii lui Faraon. Cînd a aflat în Egipt de
moartea lui David, cît ºi de cea a lui Ioab, Ader s-a dus la Faraon,
cerîndu-i sã-i dea voie sã se întoarcã în þara lui. Faraon l-a
întrebat dacã ducea lipsã de ceva, ori a suferit o nedreptate, încît
avea motiv sã-l pãrãseascã. Multã vreme Ader a stãruit sã-l roage
adesea pe rege, dar fãrã nici un folos, aºa cã s-a hotãrît sã rãmînã.
Dar cînd treburile lui Solomon au început sã meargã prost ca
urmare a pãcatelor sale pomenite mai înainte, care stîrniserã mînia
lui Dumnezeu, Faraon i-a permis, în sfîrºit, lui Ader sã se întoarcã
în Idumeea. Aici a încercat zadarnic sã ridice þara împotriva lui
Solomon, cãci ea avea o puternicã garnizoanã, care ar fi înãbuºit
numaidecît orice miºcare de dezrobire. De aceea, Ader s-a dus în
Siria. Acolo s-a întîlnit cu un oarecare Raazar, care fugise de la
stãpînul sãu, regele Adrazar din Sophene, ºi prin jafurile sale
tulbura liniºtea þãrii. A fãcut legãmînt de prietenie cu aceastã
cãpetenie, ºi plecînd cu banda lui de hoþi, a cucerit o parte a Siriei
ºi s-a proclamat rege. Chiar din timpul cînd el a fãcut incursiuni
în þinuturile israeliþilor, pe care le-a prãdat ºi pustiit. Astfel a
devenit Ader o pacoste pentru evrei.
7. Împotriva lui Solomon s-a mai ridicat ºi un om din acelaºi
neam cu el, Ieroboam, fiul lui Nabataeus, care, încrezãtor într-o
prorocire primitã cîndva, trãgea nãdejde sã ajungã rege el însuºi.
Rãmas orfan de tatã pe cînd era copil, fusese crescut de mama lui.
Prin purtarea lui curajoasã ºi nobilã, i-a atras atenþia lui Solomon,
care l-a pus dregãtor peste lucrãtorii de corvoadã atunci cînd
zidurile din jurul Hierosolymei au fost întãrite. El ºi-a îndeplinit
cu atîta rîvnã funcþia, încît regele l-a preþuit ºi lãudat, numindu-l
drept rãsplatã cãpetenia tribului lui Iosif. Cu prilejul despre care
vorbim acum, tocmai cînd pãrãsea Hierosolyma, Ieroboam a
întîlnit un proroc din Silo, numit Ahia. El l-a salutat, l-a dus
alãturi de drum într-un cîmp, unde nu se afla altcineva în afara
lor, ºi-a rupt mantia în 12 bucãþi, ºi poruncindu-i lui Ieroboam sã
ia 10 dintre ele, i-a zis: Potrivit fãgãduinþei pe care i-a fãcut-o lui
David, Dumnezeu vrea sã sfîrtece regatul lui Solomon ºi sã-i dea
fiului sãu un trib, împreunã cu cel învecinat, iar þie sã þi le ofere
pe celelalte 10, fiindcã Solomon a cãzut în mare pãcat, trecînd cu
totul de partea idolilor la care se închinã nevestele sale. Acum,
deoarece cunoºti motivul pentru care Domnul ªi-a schimbat
atitudinea faþã de Solomon, pune-te în slujba dreptãþii ºi respectã
legile, cãci doar pentru evlavia ºi credinþa ta în Dumnezeu þi se
încredinþeazã înalta funcþie pe care a primit-o cîndva David!
8. Tînãr înflãcãrat ºi pus pe fapte mari, Ieroboam n-a mai
cunoscut astîmpãrul dupã ce a auzit vorbele prorocului. De îndatã
ce ºi-a ocupat postul, el ºi-a amintit de ceea ce îi prezisese Ahia
ºi a început sã aþîþe poporul sã se ridice împotriva lui Solomon,
ºi în urma unei rãscoale, sã aducã domnia în mîinile sale. Cînd a
aflat ce anume urmãreºte ºi unelteºte dregãtorul sãu, Solomon s-a
hotãrît sã-l prindã ºi sã-l omoare. Cunoscînd din vreme intenþia
Pag. 278

lui, Ieroboam a fugit la Susak, regele egiptenilor, unde a rãmas

pînã la moartea lui Solomon, ca sã nu pãþeascã nici un rãu,
urmînd ca tronul sã-i revinã lui. Dar Solomon s-a stins din viaþã
la adînci bãtrîneþe, dupã ce a domnit 40 de ani ºi a atins vîrsta de
94 de ani, fiind înmormîntat la Hierosolyma. A fost cel mai
norocos, mai bogat ºi mai înþelept dintre toþi regii, cu singura
vinã cã la bãtrîneþe a greºit, lãsîndu-se tîrît în pãcat de nevestele
sale. Despre aceste lucruri ºi despre ponoasele pe care le-au avut
de tras evreii de pe urma lor, vom mai avea ocazia sã vorbim ºi
cu alte prilejuri.

Capitolul 8

1. Dupã moartea lui Solomon, al cãrui urmaº la tron a fost fiul

sãu Ieroboam, mama lui fiind o femeie ammanitã, cu numele de
Nooma, cãpeteniile poporului au ºi trimis soli în Egipt, ca sã-l
cheme pe Ieroboam. El a venit în oraºul Sicima, unde sosise între
timp Ieroboam; era dorinþa lui sã se înfãþiºeze singur ca rege în
faþa israeliþilor adunaþi acolo. Cãpeteniile, împreunã cu Ieroboam,
l-au rugat sã le uºureze corvezile ºi sã fie mai clement decît
pãrintele sãu. Ei au îndurat cu greu jugul lui; purtîndu-se mai
îngãduitor, îl vor sluji cu mai mult devotament dacã se aratã
milostiv, în loc sã-i constrîngã prin fricã. Roboam le-a zis cã le
va da rãspunsul peste 3 zile, ceea ce a stîrnit bãnuiala cã nu vrea
sã-ºi plece urechea numaidecît la cererile lor. Dupã pãrerea lor,
în tinereþe mintea omeneascã era mai înclinatã spre bunãtate ºi
omenie. Au socotit un semn bun faptul cã le-a cerut un rãgaz de
gîndire ºi nu i-a respins din capul locului.
2. Convocîndu-i pe prietenii tatãlui sãu, Ieroboam i-a întrebat
ce rãspuns trebuie sã dea el poporului. Cum era de aºteptat din
partea unor bãrbaþi bine intenþionaþi, care cunoºteau îndeaproape
firea mulþimii, bãtrînii l-au sfãtuit sã se poarte prietenos cu
poporul, sã-i vorbeascã cu blîndeþe ºi sã fie ceva mai îngãduitor
decît obiºnuiesc sã se arate regii. Pe aceastã cale el va cîºtiga
favoarea mulþimii, cãci prin felul lor de a fi, supuºii nu-i iubesc
decît pe regii binevoitori ºi care îi trateazã de la egal la egal.
Ieroboam a refuzat sã primeascã sfatul lor util, dacã nu pentru
orice prilej, barem pentru cel de acum, cînd urma sã fie ales rege.
Cred cã Dumnezeu l-a fãcut ºi pe el sã respingã ceea ce era în
interesul lui. Ieroboam i-a chemat în schimb pe tinerii care
fuseserã crescuþi împreunã cu el, le-a înfãþiºat sfatul dat de bãtrîni
ºi le-a cerut sã-i spunã propria lor pãrere. Fiindcã nici tinereþea
ºi nici Dumnezeu nu le îngãduia sã vadã lucrurile mai bine, ei
l-au sfãtuit sã rãspundã poporului cã degetul lui mic e mai gros
decît mijlocul tatãlui sãu; dacã în timpul domniei lui Solomon,
mulþimea a simþit cumva apãsarea robiei, mai greu ºi mai apãsãtor
va fi jugul p e car e- l v a p u r t a d e- acu m înainte, ºi dacã el a
mustrat-o cu harapnicele, el însuºi o va pedepsi cu ajutorul
scorpionilor. Sfatul lor a fost pe placul regelui, care a socotit cã
rãspunsul era mai potrivit cu demnitatea lui de suveran. A 3-a zi,
cînd poporul s-a adunat sã-l asculte ºi toþi erau nerãbdãtori sã
audã spusele regelui, convinºi cã vorbele sale vor fi blînde ºi
 Pag. 279

pline de omenie, în rãspunsul lui Ieroboam a lepãdat sfatul

prietenilor vîrstnici, adoptînd pãrerea celor tineri. Aceasta era
dorinþa lui Dumnezeu, pentru ca sã se adevereascã cele prezise de
Ahia.
3. Cuvintele lui Ieroboam au lovit ca o sabie în poporul care,
la auzul vorbelor sale, a rãmas înmãrmurit, de parcã urma sã fie
supus caznelor. Dupã aceea, toþi au fost cuprinºi de indignare, ºi
într-un singur glas, au strigat cã de azi înainte nu vor sã mai aibã
legãturã cu David ºi cu urmaºii lui, ºi adãugînd cã nu-i lasã decît
templul, fiindcã fusese clãdit de pãrintele sãu, l-au ameninþat pe
Ieroboam cã-l pãrãsesc. Ei au fost atît de furioºi ºi de porniþi
împotriva lui, încît atunci cînd regele li l-a trimis pe Adoram,
cãpetenia peste strînsul dãrilor, ca sã-i potoleascã pe rãzvrãtiþi ºi
sã le cearã iertare dacã spusele sale au fost pline de cutezanþã
tinereascã ºi prea aspre, aceºtia nici nu l-au lãsat sã cuvînteze, ci
l-au omorît, aruncînd pietre asupra lui. Cînd a vãzut una ca asta,
Ieroboam ºi-a zis cã pot sã-l loveascã ºi pe el pietrele care l-au
ucis pe dregãtorul sãu, ºi temîndu-se sã nu i se întîmple vreo
nenorocire, s-a urcat degrabã în carul sãu ºi a fugit la
Hierosolyma. Seminþia lui Iuda ºi cea a lui Beniamin l-au ales
rege pe el, dar restul poporului s-a despãrþit de neamul lui David,
proclamîndu-l rege pe Ieroboam. Roboam, fiul lui Solomon, a
chemat sã vinã la adunare cele douã triburi care îi rãmãseserã
credincioase ºi din rîndurile lor a înjghebat o oaste de o 180.000
de luptãtori aleºi ºi s-a pregãtit sã porneascã împotriva lui
Ieroboam ºi a poporului, silindu-l prin forþa armelor sã i se
supunã. A fost împiedicat sã porneascã în expediþie printr-un
proroc trimis de Dumnezeu, care i-a spus cã nu se cãdea sã poarte
rãzboi cu cei din neamul lui, mai ales cã Domnul fusese Cel ce
hotãrîse scindarea poporului, aºa cã Roboam n-a mai pornit la
drum. Intenþionez ca mai întîi sã vorbesc despre ce a întreprins
Ieroboam ºi abia dupã aceea sã înfãþiºez faptele lui Roboam,
regele celor douã seminþii. Aceasta va fi ordinea respectatã în
întreaga noastrã istorie.
4. Ieroboam ºi-a construit atunci în oraºul Sichim un palat
regal ºi a locuit în el; s-a îngrijit apoi sã-ºi mai înalþe unul în
oraºul numit Phanuel. Deoarece nu mai era mult pînã la
Sãrbãtoarea Corturilor, ºi-a zis în sinea lui: dacã poporul se va
duce la Hierosolyma sã se închine Domnului, prãznuirea va avea
loc acolo ºi poate cã ademenitã de strãlucirea templului ºi a
slujbelor divine, mulþimea se va cãi, se va întoarce la regele de
mai înainte ºi-l va pãrãsi, viaþa lui fiind pusã în mare primejdie.
ªi-a întocmit deci urmãtorul plan. A fãcut doi viþei ºi a construit
pentru ei douã capiºti, una în oraºul Bethel, cealaltã în Dan, situat
lîngã izvoarele Iordanului mic. În fiecare din sus numitele oraºe
a pus cîte un viþel de aur. Ieroboam a întrunit cele 10 seminþii
peste care domnea, ºi la adunare a þinut urmãtorul discurs: Bãrbaþi
înrudiþi prin seminþiile noastre, cred cã nu vi-i strãin faptul cã
Dumnezeu Se aflã în orice loc ºi cã nu întîlneºti nici un meleag
u n d e s ã n u f i e d e f a þ ã, cãci E l as cu l t ã p r et u t i n d en i r u g i l e
închinãtorilor sãi. Aºa stînd lucrurile, eu nu vreau sã vã silesc sã
strãbateþi un drum lung pînã la oraºul potrivnic Hierosolyma, spre
Pag. 280

a îngenunchea înaintea Lui. Templul acela a fost construit tot de

un om. Ca atare, am fãcut ºi eu doi viþei din aur, în Numele lui
Dumnezeu, închinîndu-l pe unul oraºului Betel, iar pe celãlalt
oraºului Dan, pentru ca fiecare sã se ducã spre cel mai apropiat
de casa lui, ca sã se roage Domnului. Din rîndurile voastre, voi
numi preoþi ºi leviþi, încît sã nu mai aveþi nevoie de seminþia lui
Levi ºi de urmaºii lui Aaron. Cel ce simte dorinþa sã fie preot,
n-are decît sã jertfeascã Domnului un viþel ºi un berbec, la fel
cum a fãcut ºi cel dintîi preot, Aaron! Prin aceste vorbe, Ieroboam
a înºelat poporul, îndemnîndu-l sã se lepede de credinþa
strãmoºeascã ºi sã-i încalce legile. Aceasta a însemnat pentru
evrei începutul nenorocirilor ºi pricina pentru care au fost ei
biruiþi de popoare strãine ºi duºi în captivitate. Dar despre asta
vom povesti la momentul potrivit.
5. În luna a 7-a, cînd avea loc sãrbãtoarea, Ieroboam a vrut s-o
prãznuiascã la Betel, în acelaºi timp cu cele douã seminþii din
Hierosolyma; a înãlþat aºadar înaintea viþelului un jertfelnic, spre
care a urcat împreunã cu preoþii, el însuºi fiind Mare Preot. Dar,
în clipa cînd se pregãtea, în vãzul mulþimii, sã punã pe jertfelnic
victima pentru arderea de tot, ca trimis al Domnului a venit de la
Hierosolyma un proroc, ce se numea Jadon; s-a aºezat în mijlocul
poporului, ºi cu faþa spre jertfelnic, ca sã fie auzit mai bine de
rege, a cuvîntat astfel: Domnul îþi prevesteºte prin mine cã din
neamul lui David se va naºte un om, numit Iosia, care va jertfi
deasupra ta pe preoþii mincinoºi ai vremii acesteia, arzînd peste
tine oasele lor de înºelãtori, amãgitori ºi nelegiuiþi. Pentru
convingerea celor de faþã cã aºa vor decurge lucrurile, voi prezice
semnul faptelor ce se vor petrece curînd. Acest jertfelnic se va
despica ºi toatã grãsimea victimelor aflate pe el se va scurge în
þãrînã! Vorbele rostite de proroc au stîrnit mînia lui Ieroboam,
care a întins mîna spre el, poruncind sã fie prins. Dar mîna întinsã
a înlemnit pe neaºteptate ºi n-a mai putut sã ºi-o tragã înapoi,
fiind cuprinsã de o toropealã vecinã cu moartea. În scurtã vreme
s-a despicat ºi jertfelnicul ºi tot ce se afla deasupra s-a împrãºtiat,
aºa cum prezisese prorocul. Cînd s-a convins cã omul spusese
adevãrul ºi suflul divin îi inspirase prezicerile, regele l-a implorat
sã intervinã pe lîngã Dumnezeu, sã-i înzdrãveneascã mîna dreaptã.
Prorocul L-a rugat pe Domnul sã îndeplineascã dorinþa regelui.
Cînd a vãzut cã mîna i-a revenit la starea ei fireascã, Ieroboam s-a
bucurat ºi l-a poftit sã prînzeascã cu el. Jadon i-a rãspuns cã nu
cuteazã sã intre în casa lui, nici sã mãnînce pîine sau sã bea apã
în acest oraº, întrucît Dumnezeu Însuºi îi interzisese acest lucru.
I-a spus cã n-avea voie nici mãcar sã se întoarcã pe drumul pe
care venise, la întoarcere urmînd sã aleagã altã cale. Regele a
rãmas mirat de cumpãtarea prorocului, dar l-a îngrijorat soarta
acestuia, temîndu-se sã nu-l pîndeascã vreo nenorocire.

Capitolul 9

1. În oraº trãia pe atunci un bãtrîn ticãlos, fals profet, pe care

Ieroboam îl preþuia nespus de mult, de vreme ce spunea numai
lucruri plãcute, amãgindu-l în felul acesta. El stãtea þintuit la pat,
 Pag. 281

deoarece era sleit de puteri din pricina vîrstei înaintate. Cînd fiii
sãi i-au povestit despre prorocul venit de la Hierosolyma, despre
semnele minunilor ºi felul cum, rugîndu-l pe Dumnezeu, care
înþepenise mîna dreaptã a lui Ieroboam, aceasta s-a îndreptat iarã,
ºi bãtrînul s-a temut cã strãinul va dobîndi o mai mare trecere în
faþa regelui decît o avea el, bucurîndu-se de o deplinã cinstire. A
poruncit fiilor sãi sã punã numaidecît ºaua pe asin, fiindcã voia
sã plece la drum. Aceºtia i-au îndeplinit porunca pe loc, iar el a
încãlecat ºi a pornit pe urmele prorocului, aflîndu-l pe drumeþ sub
un stejar înalt ºi umbros, unde se odihnea. Mai întîi l-a salutat,
apoi l-a dojenit cã nu trecuse pe la el sã-i cearã gãzduire. Cînd
Jadon i-a rãspuns cã Dumnezeu îi interzisese sã se lase ospãtat de
vreunul din locuitorii oraºului, bãtrînul i-a zis: Sînt sigur cã
Dumnezeu nu þi-a interzis sã iei masa la mine, cãci ºi eu sînt
proroc ºi-L cinstesc în aceeaºi mãsurã. M-a trimis adineaori la
tine, sã te aduc oaspete în casa mea! Jadon l-a crezut pe mincinos
ºi s-a întors din drum. În vreme ce stãtea la masã într-o plãcutã
conversaþie cu gazda, Domnul i s-a arãtat lui Jadon ºi i-a spus cã
întrucît nu s-a supus poruncii Sale, îl va pedepsi aspru, arãtîndu-i
ºi cum va face acest lucru. I-a spus cã la întoarcere, va întîlni pe
drum un leu, care îl va ucide, aºadar nu-ºi va gãsi odihna veºnicã
în mormîntul strãmoºilor sãi. Dupã pãrerea mea, Dumnezeu a vrut
sã se întîmple aºa, pentru ca Ieroboam sã nu se încreadã în
vorbele lui Jadon, socotindu-le minciunã sfruntatã. Pe drumul sãu
de întoarcere la Hierosolyma, Jadon s-a întîlnit cu un leu, care l-a
smuls din ºaua animalului sãu de povarã ºi l-a omorît. N-a fãcut
însã nici un rãu asinului. S-a aºezat lîngã leºul prorocului ºi l-a
pãzit pînã cînd niºte drumeþi l-au vãzut, ºi reîntorºi în oraº, l-au
vestit pe falsul profet. Acesta ºi-a trimis fiii sã aducã leºul în oraº
ºi l-a îngropat acolo cu mare cinste. A cerut apoi feciorilor sãi ca
dupã ce va muri el însuºi, sã-l punã în acelaºi mormînt,
asigurîndu-i cã toate prezicerile lui Jadon privitoare la oraº,
jertfelnic, preoþi ºi falºii profeþi, se vor adeveri cîndva. Dupã
moarte nu va mai îndura injurii dacã va fi înmormîntat alãturi de
Jadon ºi oasele sale vor rãmîne neatinse, neputînd fi deosebite de
cele ale prorocului. De îndatã ce a adus cuvenitele cinstirii lui
Jadon ºi le-a transmis fiilor sãi ultima dorinþã, rãu ºi nelegiuit
cum era, s-a dus la Ieroboam ºi i-a zis: Cum de ai rãmas atît de
tulburat de vorbele smintitului acela? Cînd regele i-a povestit ce
a pãþit cu mîna lui la jertfelnic ºi l-a numit pe Jadon drept un
adevãrat ºi mare proroc al Domnului, a început cu ºiretenie ºi
perfidie sã-i clatine convingerile, punînd sub semnul îndoielii
verosimilitatea faptelor în care judecata lui credea. S-a strãduit
sã-l convingã pe rege cã mîna lui a înþepenit vlãguitã de obosealã,
deoarece cãrase jertfele, dar dupã ce s-a odihnit puþin, ea ºi-a
revenit de la sine. Jertfelnicul s-a despicat fiindcã era proaspãt
construit, ºi sub povara victimelor multe ºi mari, n-a mai rezistat
ºi a crãpat în douã. Bãtrînul i-a anunþat apoi cã autorul minunilor
prevestitoare murise sfîºiat de un leu, ceea ce dovedea cã nu era
un proroc adevãrat. Prin aceste vorbe l-a convins pe rege ºi a
atras pe calea nelegiuirii cugetul sãu, care se îndepãrtase tot mai
mult de Dumnezeu, precum ºi de faptele sfinte ºi drepte. Îl sfida
Pag. 282

pe Domnul ºi-L batjocorea într-atît, încît zi de zi cãuta sã-L

întîmpine cu o nouã ticãloºie, mai mare ºi mai respingãtoare.
Ceea ce am spus pînã acum despre Ieroboam mi se pare
îndestulãtor.

Capitolul 10

1. Roboam, fiul lui Solomon, care, aºa cum am arãtat mai

înainte, domnea peste douã seminþii, a întãrit sau a construit
urmãtoarele oraºe mari: Betleem, Etame, Tecoa, Betsura, Socho,
Odollam, Ipan, Marissa, Zipha, Adoraim, Lachis, Azeca, Saraim,
Elom ºi Hebron. Ele au fost înãlþate mai întîi în seminþia lui Iuda.
Dar el a construit apoi oraºe mari ºi în seminþia lui Beniamin, le-a
fortificat ºi a instalat pretutindeni garnizoane ºi comandanþi
aparte, toate fiind înzestrate din belºug cu provizii de grîu,
untdelemn ºi alte mijloace de trai, precum ºi cu scuturi ºi suliþe
pentru multe mii de rãzboinici. La Hierosolyma s-au strîns în
preajma lui Roboam preoþii ºi leviþii din toate þinuturile
israeliþilor, împreunã cu oamenii din popor care rãmãseserã buni
ºi drepþi. Aceºtia ºi-au pãrãsit oraºele de baºtinã ca sã-L poatã
cinsti dupã datinã pe Dumnezeu în Hierosolyma: nu era pe placul
lor sã se închine zilnic viþeilor de aur, cum le cerea Ieroboam.
Timp de 3 ani, aceºtia au sporit puterea lui Roboam. Dupã ce se
cãsãtorise mai înainte cu o rudã de-a lui, care i-a dãruit 3 copii,
el s-a însurat cu o altã rudã, numitã Machane, fiica Tamarei,
avîndu-l ca pãrinte pe Absalom. Aceasta i-a nãscut un fiu ce se
chema Abia. ªi de la celelalte soþii a avut Roboam mai mulþi
copii, dar cel mai mult a iubit-o pe Macane. În total, soþiile sale
legitime au fost în numãr de 18, iar concubinele, în numãr de 30.
De la acestea s-a ales cu 28 de fii ºi 60 de fete. Ca urmaº al sãu,
l-a ales pe Abia, fiul lui Macane, cãruia i-a încredinþat tezaurul ºi
oraºele sale întãrite.
2. Cred cã mãreþia faptelor ºi schimbarea lor în bine sînt
îndeobºte pricina nenorocirilor ºi nedreptãþilor omeneºti. Cãci
atunci cînd a vãzut cã puterea a început sã-i creascã tot mai mult,
Roboam s-a dedat la tot felul de crime ºi fãrãdelegi, dispreþuind
cinstirea lui Dumnezeu, iar poporul n-a cãutat decît sã-i urmeze
exemplul. Aºa se face cã împreunã cu moravurile regilor se
pervertesc ºi obiceiurile supuºilor, care nevrînd sã veºtejeascã
desf r î u l cel o r d intîi prin buna lor purtare, urmeazã viciile
cîrmuitorilor, la fel ca ºi virtuþile. Dacã n-ar fi procedat aºa, s-ar
fi tras concluzia cã ei nu preþuiau destul faptele suveranilor lor.
La fel s-a întîmplat ºi cu supuºii lui Roboam, care atunci cînd
regele lor a început sã calce fãrã sfialã legile divine, s-au strãduit
sã nu-ºi jigneascã cumva cîrmuitorul, rãmînînd ei oameni drepþi.
Spre a-l pedepsi pentru fãrãdelegile sale, Dumnezeu l-a trimis în
þara lui pe Susac, regele egiptenilor. Faptele sale au fost atribuite,
din greºealã, de Herodot lui Sesostris. În al 5-lea an al domniei
lui Roboam, a pornit împotriva acestuia cu o oaste numeroasã.
Era însoþit de 1.200 de care de rãzboi, de 60.000 de cãlãreþi ºi de
40.000 de pedestraºi. Majoritatea lor erau libieni ºi etiopieni.
Împreunã cu ei, a nãvãlit în þara evreilor, a cucerit fãrã luptã
 Pag. 283

cetãþile întãrite ale lui Roboam, lãsînd garnizoane puternice în

fiecare, apoi s-a îndreptat spre Hierosolyma.
3. Cînd Roboam ºi poporul sãu au fost împresuraþi în oraº de
oastea lui Susak, ei L-au rugat pe Dumnezeu sã le dea izbînda ºi
izbãvirea, dar nu L-au putut îndupleca pe Domnul. Prorocul
Samaeas le-a spus cã Domnul le trimite vestea cã-i lasã în mîinile
vrãjmaºilor, aºa cum ei au pãrãsit slujbele Lui. De îndatã ce au
auzit, evreii ºi-au pierdut pe loc curajul, ºi vãzîndu-se fãrã nici o
speranþã de salvare, au început sã recunoascã singuri cã
Dumnezeu îi refuza pe bunã dreptate, fiindcã au pãcãtuit faþã de
El, prin faptul cã I-au încãlcat poruncile ºi legile. Cum i-a zãrit
cã erau abãtuþi ºi se cãiau de greºelile lor, Domnul le-a transmis
prin prorocul Sãu cã nu voia sã-i dea pieirii, ci sã-i supunã
egiptenilor, ca sã simtã ei înºiºi dacã era mai uºor sã slujeascã
unui om decît lui Dumnezeu. Susak a cucerit aºadar Hierosolyma
fãrã luptã, fiindcã Roboam, cuprins de teamã, a deschis porþile
oraºului, n-a mai rãmas însã fidel pactului încheiat, ci a jefuit
templul, a rãpit tezaurul Domnului ºi al regelui, cãrînd o mare
cantitate de aur ºi argint, fãrã sã lase nimic în urma lui. Faraon
ºi-a însuºit ºi pavezele de aur ºi scuturile fãcute de Solomon; n-a
cruþat nici tolbele de aur luate de David de la regele Sophene ºi
închinate Domnului. Apoi s-a întors acasã la el. Herodot din
Halicarnas menþioneazã aceastã expediþie, deºi se înºalã în
privinþa numelui purtat de rege, spunînd cã suveranul a invadat
þãrile multor popoare ºi a cucerit Siria Palestinei, subjugîndu-i pe
toþi oamenii din aceastã regiune, care s-au predat fãrã luptã. E
limpede cã el a vrut sã menþioneze norodul nostru ca fiind
capturat de egipteni. Totodatã povesteºte cã în þãrile pe care le-a
supus, regele a ridicat columne pe care erau sãpate pãrþile ruºinii
femeieºti. Roboam, regele nostru, a fost cel ce a predat oraºul,
fãrã ca mai înainte sã punã mîna pe arme. Mai departe, Herodot
spune cã etiopienii au deprins de la egipteni obiceiul de a-ºi tãia
împrejur mãdularul bãrbãtesc. Cãci ºi fenicienii, ºi sirienii din
Palestina au învãþat de la egipteni sã se taie împrejur. Este
cunoscut faptul cã în Palestina Siriei nimeni nu se mai taie
împrejur, în afara noastrã. Dar în privinþa asta fiecare poate gîndi
cum crede de cuviinþã.
4. Dupã retragerea lui Susak, regele Roboam ºi-a înzestrat
garda regalã cu paveze ºi scuturi fãcute din aramã, la fel de
numeroas e ca º i cele din aur. Fiindcã nu-ºi propunea sã se
distingã prin expediþii rãzboinice ºi strãlucite isprãvi vitejeºti,
cîrmuirea lui a îmbinat pacea deplinã cu teama de Ieroboam, cu
care a trãit într-o perpetuã duºmãnie. A murit la vîrsta de 75 de
ani, dintre care 17 ani au revenit domniei sale. A fost un bãrbat
semeþ ºi necugetat, care a pierdut o mare parte a regatului lãsat de
tatãl sãu, neurmînd sfaturile date de prietenii acestuia. A fost
îngropat la Hierosolyma în mormîntul regilor. I-a urmat la tron
fiul sãu Abia, în al 18-lea an al domniei lui Ieroboam asupra celor
10 seminþii. Iatã care a fost sfîrºitul lui Roboam. Mai rãmîne sã
vorbim despre Ieroboam ºi despre felul cum ºi-a încheiat ºi el
viaþa. Cãci el nu s-a oprit ºi nici n-a încetat sã-L înfrunte pe
Dumnezeu, ci a stãruit sã înalþe jertfelnice pe înãlþimile munþilor
Pag. 284

ºi sã numeascã preoþi din mijlocul poporului.

Capitolul 11

1. La scurtã vreme dupã aceea, Domnul a lãsat sã cadã meritata

pedeapsã pentru fãrãdelegile sale asupra creºtetului lui Ieroboam
ºi a întregii familii. Tocmai atunci s-a îmbolnãvit fiul lui, care se
numea Obimes, ºi Ieroboam i-a cerut soþiei sale sã-ºi lepede
hainele ºi sã punã veºmîntul omului de rînd, spre a se duce la
prorocul Ahia, acest bãrbat avînd minunatul dar de-a prezice
viitorul fãrã greº, cãci el i-a prorocit cã urma sã fie ales rege. I-a
poruncit ca, odatã ajunsã la Ahia, sã se poarte ca o strãinã ºi sã-l
întrebe dacã fiul ei se va lecui de boala lui. Regina ºi-a schimbat
veºmintele, dupã porunca soþului ei, apoi s-a dus în oraºul Silo,
unde locuia Ahia. Pe cînd se pregãtea sã intre în casa prorocului,
care îºi pierduse lumina ochilor din pricina bãtrîneþii, Domnul i
S-a arãtat acestuia ºi l-a vestit nu numai cã soþia lui Ieroboam se
pregãtea sã-l viziteze, ci ºi ce anume trebuia sã rãspundã la
întrebãrile ei. Regina s-a dat drept o strãinã din pãtura de jos. De
îndatã ce a pãtruns în casã, prorocul i-a strigat: Intrã, femeia lui
Ieroboam, de ce te mai ascunzi de mine? Nu poþi sã-I ascunzi
nimic lui Dumnezeu, care mi S-a arãtat ºi m-a prevenit cã vei
veni, învãþîndu-mã ºi ce trebuie sã-þi spun! Cînd femeia se
pregãtea sã se întoarcã la bãrbatul ei, Ahia i-a spus ce anume sã-i
transmitã acestuia: Deºi ai fost om de rînd venit din mijlocul
poporenilor, te-am ridicat la rang înalt, rupînd regatul de la casa
lui David, ca sã þi-l dau þie. Dar tu n-ai þinut seamã de acest lucru,
ai înlãturat cinstirea Mea, þi-ai turnat niºte idoli de aur ºi te-ai
închinat lor. De aceea te voi coborî din nou ºi voi nimici întregul
tãu neam, fãcîndu-l sã ajungã pradã cîinilor ºi pãsãrilor cerului.
Din rîndul israeliþilor voi înãlþa un rege, ce nu va mai lãsa în
viaþã pe nici unul din casa lui Ieroboam. La aspra pedeapsã va fi
pãrtaº ºi poporul, pe care îl voi azvîrli din acest pãmînt bun,
surghiunindu-l în þinuturile de dincolo de Eufrat, fiindcã a devenit
ortacul nelegiuirii regelui ºi s-a închinat zeilor fãuriþi de el, în loc
sã Mã cinsteascã pe Mine. Dar tu femeie, întoarce-te la bãrbatul
tãu ºi du-i veºtile acestea. Feciorul îl vei gãsi fãrã suflare: de
îndatã ce piciorul tãu va cãlca în cetate, copilul se va stinge din
viaþã. Întregul popor va jeli la înmormîntarea lui, onorîndu-l cu
doliul obºtesc: el a fost singurul din casa lui Ieroboam la care s-a
gãsit un dram de bunãtate! Adînc tulburatã de aceste prevestiri ºi
nemîngîiatã de apropiata moarte a fiului ei, regina a plecat repede,
presãrîndu-ºi calea de întoarcere cu planºete ºi tînguiri. Veºtile
rele ºi nenorocirea o hãrþuiau fãrã milã, propria-i grabã dãunînd
fiului ei, cãci cu cît se zorea mai mult, cu atît mai repede aducea
sfîrºitul acestuia, dar se simþea datoare faþã de bãrbatul ei sã-ºi
iuþeascã paºii. La sosirea ei acasã, ºi-a gãsit copilul fãrã suflare
ºi i-a povestit regelui tot ceea ce i-a fost dat sã întîmpine.
2. Ieroboam nu s-a sinchisit de nimic, ci ºi-a strîns o oaste
numeroasã ca s-o ducã într-o expediþie, luptînd împotriva lui
Abia, fiul lui Roboam, care moºtenise tronul pãrintelui sãu,
domnind peste douã triburi. Îl privea cu dispreþ, datoritã faptului
 Pag. 285

cã era prea tînãr. Cînd a auzit de venirea lui Ieroboam, Abia nu

s-a înspãimîntat deloc, ºi dovedind un curaj neobiºnuit pentru
vîrsta lui, mai presus de aºteptãrile vrãjmaºului, el ºi-a înjghebat
din cele douã seminþii o oaste cu care s-a dus sã-l întîmpine pe
I er o b o am într-un loc numit Semaron. ªi-a aºezat tabãra în
preajma lui ºi a fãcut pregãtirile de rãzboi. Trupele sale erau în
numãr de 400.000, oastea lui Ieroboam fiind de douã ori mai
mare. Cînd taberele adverse se aflau faþã în faþã, gata sã înceapã
lupta cu primejdiile ei, ºi sã se înfrunte deschis, Abia s-a urcat pe
o înãlþime ºi a fãcut un semn cu mîna, rugîndu-l pe Ieroboam ºi
mulþimea din jur sã-i dea ascultare. De îndatã ce s-a înstãpînit
liniºtea pretutindeni, el a þinut urmãtoarea cuvîntare: ªtiþi desigur
cã Dumnezeu i-a hãrãzit pentru totdeauna lui David ºi urmaºilor
sãi domnia asupra voastrã. De aceea mã mir, cã pãrãsindu-l pe
tatãl meu, v-aþi înhãitat cu sluga lui, Ieroboam, iar acum veniþi sã
luptaþi împotriva celor pe care Dumnezeu i-a pus sã domneascã,
ca sã le rãpiþi ce le-a mai rãmas din moºtenirea lor. Cea mai mare
parte a regatului a încãput deja pe mîinile lui Ieroboam; trag.
nãdejdea cã nu se va mai bucura de ea multã vreme. Domnul îl va
pedepsi pentru pãcatele pe care le-a comis, ca sã punã capãt
abuzurilor ºi silniciilor sale, dar ºi pentru faptul cã v-a ademenit
sã-i urmaþi pilda, ca sã fiþi pãrtaºi la aceleaºi nelegiuiri. Tatãl meu
nu v-a fãcut nici o nedreptate în afarã de faptul cã prost sfãtuit de
niºte oameni rãuvoitori, a rostit cuvinte neplãcute într-o adunare,
iar voi l-aþi pãrãsit pentru mînia lui trecãtoare, îndepãrtîndu-vã
astfel de Dumnezeu ºi încãlcînd legile Sale. Fie pentru neºtiinþa
tînãrului de a vorbi în întruniri publice, fie pentru binefacerile
aduse de Solomon, pãrintele sãu, frumos ar fi fost sã-i treceþi cu
vederea nu numai cuvintele grele adresate vouã, ci ºi vîrsta
necoaptã ºi lipsa de experienþã care l-au mînat spre o faptã grea
ºi odioasã. Drept este ca meritele pãrinþilor sã scuze greºelile
urmaºilor. Dar voi nu v-aþi preocupat de aºa ceva mai înainte, ºi
nu vã preocupaþi nici acum, cînd aþi urnit împotriva noastrã o
oaste uriaºã. Pe ce se bizuie încrederea voastrã în izbîndã? Pe
viþeii de aur ºi pe jertfelnicele clãdite pe înãlþimi, care sînt dovezi
nu ale evlaviei, ci ale necredinþei? Pe mulþimea trupelor voastre,
mai numeroase ca ale noastre, se întemeiazã speranþa voastrã în
victorie? Ce importanþã are puterea unei oºtiri uriaºe, atunci cînd
ea duce un rãzboi nelegiuit? Cãci numai pe dreptate ºi evlavie se
sprijinã deplina certitudine a biruinþei asupra vrãjmaºilor. Ori ele
sînt de partea noastrã, fiindcã de la început noi am respectat legile
ºi L-am cinstit pe Dumnezeu, care nu poate fi plãsmuit de mîini
omeneºti ºi din materiale ºubrede, nici de un rege nelegiuit, care
îºi amãgeºte poporul, ci existã prin Sine Însuºi, fiind începutul ºi
sfîrºitul tuturor lucrurilor. Ca atare, vã îndemn acum sã vã
dezmeticiþi, ºi dovedind o judecatã mai înþeleaptã, sã renunþaþi la
rãzboi. Gîndiþi-vã la datinile strãbune, care v-au adus atîta fericire
ºi prosperitate!
3. Acestea au fost cuvintele adresate de Abia mulþimii. În timp
ce vorbea, Ieroboam a trimis pe ascuns niºte rãzboinici din tabãra
lui care sã meargã pe cãrãri tainice ºi sã-l învãluie pe Abia. Cînd
s-au trezit în mijlocul duºmanilor înºiraþi de jur-împrejur, oºtenii
Pag. 286

lui s-au înspãimîntat, pierzîndu-ºi curajul. Dar Abia i-a îmbãrbãtat

pe ai sãi ºi i-a îndemnat sã-ºi punã nãdejdea în Dumnezeu :
vrãjmaºii nu puteau sã-i menþinã în încercuirea lor. Toþi L-au
rugat deopotrivã pe Dumnezeu sã-i ajute, ºi în vreme ce preoþii
sunau din trîmbiþe, ei s-au nãpustit cu strigãte asupra
potrivnicilor. Domnul a frînt curajul acestora, le-a slãbit puterea,
lãsîndu-i sã fie prididiþi de oastea lui Abia. Atît de mulþi au cãzut
din trupele lui Ieroboam, încît nu s-a mai pomenit un asemenea
masacru în rãzboaiele grecilor, nici ale barbarilor, minunatã ºi
strãlucitoare fiind victoria obþinutã de oºtenii lui Abia cu sprijinul
lui Dumnezeu. Ei au ucis 500.000 de duºmani, au cucerit ºi prãdat
cetãþile lor întãrite: Betel ºi cu þinutul ce-i aparþinea, aºijderea
Isana cu împrejurimile sale. Dupã aceastã g r ea înfrîngere,
Ieroboam n-a putut sã-ºi mai revinã cîtã vreme a mai trãit Abia.
N-a trecut mult de la izbînda aceasta ºi el a murit, dupã ce a
domnit doar 3 ani, fiind înhumat în mormîntul înaintaºilor sãi. A
lãsat în urma lui 22 de fii ºi 16 fiice; a avut toþi aceºti copii de la
14 soþii. I-au urmat la tron Asanus ºi mama lui, numitã Machaia,
cãci era minor. În timpul domniei lui Asanus, þara israeliþilor s-a
bucurat de 10 ani paºnici.
4. Atîta am gãsit cu cale sã vã spun despre Abia, fiul lui
Roboam ºi nepotul lui Solomon. Ieroboam, rege peste 10 seminþii,
a murit ºi el dupã o domnie de 23 de ani. I-a urmat la tron fiul sãu
Nadab, cînd Asanus era în al 2-lea an al ocîrmuirii sale. Fiul lui
Ieroboam a domnit 2 ani ºi a fost la fel de rãu ºi de nelegiuit ca
ºi tatãl sãu. În aceºti 2 ani, el a asediat Gabatho, oraº din þara
filistenilor, strãduindu-se sã-l cucereascã. A pierit acolo în urma
unei capcane întinse de un prieten al sãu, numit Basanes, fiul lui
Machelus. Dupã moartea lui Nadab, acesta i-a ocupat tronul ºi a
stîrpit î n t r eg u l n eam al l u i I er o b o am. S - au î mp l i n i t as tfel
prezicerile Domnului, cãci aceia dintre rudele lui Ieroboam care
fuseserã uciºi în oraº, au fost sfîºiaþi de cîini, cei rãpuºi pe ogoare
cãzînd pradã pãsãrilor cerului. Aºa ºi-a primit casa lui Ieroboam
pedeapsa cuvenitã pentru fãrãdelegile ºi ticãloºiile ei.

Capitolul 12

1. Asanus, regele din Hierosolyma, era un om cu deprinderi

foarte bune ºi cu fricã de Dumnezeu ºi nu fãcea, nici nu gîndea
nimic care sã nu-i dovedeascã evlavia ºi respectul legilor. În
timpul domniei sale a pãstrat ordinea, a smuls din rãdãcinã rãul
ºi a înlãturat orice lucru necurat. ªi-a înjghebat o oaste de
300.000 de luptãtori aleºi din seminþia lui Iuda, înarmaþi cu
paveze ºi lãnci, precum ºi 230.000 din seminþia lui Beniamin,
înzestraþi cu scuturi ºi arcuri. Cînd a împlinit 10 ani de domnie,
Zaraeus, regele Etiopiei, a pornit într-o expediþie împotriva lui,
î n f r u n t ea u n ei o º t i r i n u meroase, alcãtuitã din 900 . 0 0 0 d e
pedestraºi, 100.000 de cãlãreþi ºi 300 de care de rãzboi. Cînd a
ajuns cu trupele sale la Marissa, situat în seminþia lui Iuda, i-a
ieºit în întîmpinare Asanus, ºi-a desfãºurat oastea pentru bãtãlie
în valea numitã Saphtha, din preajma oraºului, ºi avînd în faþa
ochilor mulþimea etiopienilor, cu glas puternic L-a rugat pe
 Pag. 287

Dumnezeu sã dea cît mai multe mii de duºmani pe mîna lui,

spunîndu-I: în nimeni altul nu-mi pun încrederea decît în Tine
Doamne, Tu care ai fãcut pe cei puþini sã triumfe asupra celor
mulþi ºi pe cei slabi asupra celor tari. Numai cu ajutorul Tãu
îndrãznesc sã lupt cu oastea lui Zaraeus!
2. În timp ce Asanus rostea aceste cuvinte, Dumnezeu i-a
arãtat semnul izbînzii, iar el a pornit vitejeºte la atac, a ucis un
mare numãr de etiopieni, ºi silindu-i pe ceilalþi s-o ia la fugã, i-a
urmãrit pînã în þinutul Gherara. Dupã ce au pus capãt vãrsãrii de
sînge, evreii au pornit sã jefuiascã oraºul, cãci Gherara fusese
cuceritã ºi tabãra duºmanã, unde au pus mîna pe o uriaºã pradã de
aur ºi argint, cãmile ºi vite deprinse cu poverile ºi cu pãºunatul.
Dupã aceastã strãlucitã victorie obþinutã cu deplinul sprijin al lui
Dumnezeu, Asanus s-a îndreptat împreunã cu oastea lui spre
Hierosolyma. Nu prea departe de oraº le-a ieºit în cale un proroc,
numit Azarias, care i-a rugat sã se opreascã puþin ºi le-a zis cã
Dumnezeu le-a dat aceastã victorie deoarece s-au arãtat
întotdeauna drepþi ºi cucernici ºi în toate privinþele s-au supus
voinþei Domnului. A adãugat cã atîta vreme cît vor continua aºa
cum au început, Dumnezeu îi va ajuta sã-ºi biruie vrãjmaºii ºi sã
ducã o viaþã fericitã. Dacã însã se vor lepãda de credinþã, Domnul
va face ca lucrurile sã se întoarcã împotriva lor ºi va veni o vreme
cînd în întregul popor nu se va gãsi un singur proroc adevãrat ºi
nici un preot îndrituit. Le vor fi pustiite oraºele, norodul lor va fi
împrãºtiat în toate colþurile pãmîntului, ducînd o viaþã de oameni
pripãºiþi ºi rãtãcitori. De aceea, prorocul i-a îndemnat, ca atîta
vreme cît dispun de rãgazul necesar, sã stãruie în sãvîrºirea
faptelor bune, atrãgîndu-ºi binecuvîntarea Domnului. Cînd au
auzit cuvintele prorocului, s-au bucurat deopotrivã regele ºi
poporul, care l-au asigurat cã erau dornici sã respecte dreptatea
ºi legea nu numai în viaþa obºteascã, ci ºi în cea personalã, cu
întreaga lor grijã ºi atenþie. Regele a trimis în întreaga þarã
oameni de seamã care sã supravegheze aplicarea legilor.
3. Aºa mergeau treburile lui Asanus, regele celor douã
seminþii. Mã întorc acum la Basanes, regele poporului israelit,
care l-a ucis pe Nadab, fiul lui Ieroboam, ocupîndu-i tronul. El
s-a stabilit în oraºul Tars, unde ºi-a fãcut reºedinþa, a domnit 23
de ani ºi a fost mai necredincios ºi mai nelegiuit decît Ieroboam
ºi fiul sãu, asuprind poporul ºi dispreþuindu-L pe Dumnezeu.
Domnul i l-a trimis pe prorocul Iehu, spre a-l vesti cã-i va stîrpi
familia printr-o plagã aidoma celei care s-a abãtut asupra casei lui
Ieroboam. Cãci Basanes nu i-a rãsplãtit binefacerea de a deveni
rege printr-o cîrmuire dreaptã ºi cucernicã, aºa cum ar fi fost mai
întîi spre binele sãu, mai apoi pe placul Domnului. Mai degrabã
a luat ca model rãutatea lui Ieroboam, al cãrui suflet nelegiuit
retrãieºte în el ºi-ºi vãdeºte ticãloºia. În încheiere, Iehu i-a spus
cã de vreme ce a ajuns sã-i semene leit lui Ieroboam, meritã sã
îndure o pedeapsã asemãnãtoare. Deºi aflase dinainte nenorocirile
de care va avea parte, împreunã cu neamul sãu pentru fãrãdelegile
comise de el, urmînd sã se rãsfrîngã ºi asupra propriilor urmaºi,
Basanes n-a pus capãt mîrºãviilor pînã la sfîrºitul vieþii, nici gînd
sã încerce ca prin cãinþã, sã-ºi atragã îndurarea lui Dumnezeu. La
Pag. 288

fel ca omul momit de un premiu, care dupã ce a pus ochii pe

bunul altuia, se osteneºte necontenit sã-l obþinã, aºa ºi Basanes,
fãrã sã þinã seamã de viitorul prezis de proroc, s-a strãduit sã
sporeascã numãrul miºeliilor, de parcã ar fi fost fapte bune, ºi
sã-ºi tîrascã în prãpastie neamul ºi propria-i casã, adãugînd zi de
zi o nelegiuire la alta, ca un adevãrat atlet al rãului. În cele din
urmã, de îndatã ce ºi-a adunat o nouã oaste, a pornit împotriva
unui oraº nelipsit de importanþã, numit Armathon, care se afla la
o depãrtare de 40 de stadii de Hierosolyma; l-a cucerit ºi l-a
întãrit, propunîndu-ºi dinainte sã instaleze acolo o garnizoanã ºi
prin incursiunile sale sã tulbure regatul lui Asanus.
4. Fapta întreprinsã de vrãjmaº l-a speriat pe Asanus, care
dîndu-ºi seama cîte pagube putea sã aducã întregii sale þãri oastea
adãpostitã în A r mat h o n , a t r i mi s r egelui din Damasc, prin
intermediul solilor, aur ºi argint, ca sã facã cu el o alianþã, în
amintirea legãturilor prieteneºti dintre pãrinþii amîndurora. Regele
a primit bucuros darurile ºi a încheiat alianþa, rupînd legãturile lui
de prietenie cu Basanes. Apoi ºi-a trimis oºtenii, în frunte cu
comandanþii lor, împotriva oraºelor din þinuturile sale, ca sã le
atace. Trupele au pornit în marº ºi fie au invadat, fie au prãdat
oraºele numite Abion, Dana, Abellane ºi multe altele. Aflînd ce
se întîmplase între timp, regele israeliþilor a renunþat sã mai
construiascã ºi sã întãreascã Armathonul ºi s-a întors degrabã, ca
sã vinã în ajutorul supuºilor sãi, puºi la grea încercare. Cu
materialele pregãtite anume pentru întãrirea Armathonului,
Asanus a construit în aceeaºi regiune douã cetãþi puternice: una
numitã Gaba, iar alta Maspha. Dupã aceea, Basanes n-a apucat sã
întreprindã vreo expediþie împotriva lui Asanus: l-a prins din
urmã moartea. A fost înmormîntat la Tars ºi i-a urmat la tron fiul
sãu, Elanus. El a pierit dupã ce a domnit 2 ani, din pricina
uneltirilor lui Zamares, mai mare peste jumãtate din carele de
rãzboi. Odatã, cînd Elanus se ospãta la vistiernicul lui din Orsa,
Zamares ºi-a convins cîþiva cãlãreþi sã-l însoþeascã ºi sã-l omoare,
cãci regele rãmãsese fãrã comandanþi ºi gãrzile sale de corp: toþi
erau ocupaþi cu asedierea Gabathei, oraº al filistenilor.
5. Dupã ce l-a ucis miºeleºte pe Elanus, Zamares, mai mare
peste jumãtate din carele de rãzboi, i-a smuls domnia ºi a stîrpit,
de la primul pînã la ultimul, întregul neam al lui Basanes, aºa
cum prorocise cîndva Iehu. Familia lui a pierit, împãrtãºind soarta
casei lui Ieroboam, descrisã de mine mai înainte. Cînd trupele
care asediaserã Gabatha au aflat ce a pãþit regele ºi cã Zamares,
ucigaºul lui, îi preluase domnia, l-au proclamat rege pe mai
marele oºtirii, Amarinus. Acesta a pãrãsit tabãra din Gabatha, s-a
dus la reºedinþa regalã din Tars, ºi asediind oraºul, l-a luat cu
asalt. Cînd a vãzut oraºul pustiit, Zamares s-a refugiat în odaia
din fund a palatului, ºi dîndu-i foc, a ars împreunã cu el, dupã o
domnie de 7 zile. Atunci poporul israeliþilor s-a împãrþit în douã
tabere, dintre care una îl voia rege pe Thamnaeus, iar cealaltã, pe
Amarinus. Deoarece au învins cei care îl susþineau pe ultimul,
Thamnaeus a fost ucis, ºi rege al întregului popor a devenit
Amarinus. El a urcat pe tron în al 30-lea an al domniei lui Asanus
ºi l-a ocupat vreme de 12 ani, dintre care 6 i-a petrecut în oraºul
 Pag. 289

Tars ºi ceilalþi 6 în oraºul Semareon, numit de greci Samaria.

Amarinus însuºi i-a spus aºa, dupã un anume Semar, cel care i-a
vîndut muntele unde s-au înãlþat clãdirile oraºului. Între el ºi regii
care au domnit înaintea lui, singura deosebire constã în faptul cã
a f o s t mai hain decî t a ceº t i a. To þ i º i - au d at o s t en eal a d e a
înstrãina zi de zi poporul de Dumnezeu prin statornica sãvîrºire
a fãrãdelegilor. De aceea a lãsat Domnul ca unul sã-l ucidã pe
celãlalt ºi nimeni din familia lor nu le-a supravieþuit. Amarinus
a ºi murit în Samaria, urmaºul la tron fiind fiul sãu Ahab.
6. De aici reiese limpede cît de mult Se preocupã Dumnezeu
de treburile omeneºti ºi cã numai cei buni Îi sînt dragi, iar pe cei
rãi îi urãºte, sortindu-i pieirii. Din pricina nelegiuirii ºi
nedreptãþii lor, regii israeliþilor au pierit alãturi de întreaga lor
familie, unul din v i n a cel u ilalt. În schimb, Asanus, regele
Hierosolymei ºi al celor douã seminþii, a ajuns graþie cucerniciei
ºi dreptãþii sale, la adînci bãtrîneþe, avînd o moarte frumoasã,
dupã o domnie de 41 de ani. Cînd s-a stins din viaþã, tronul a fost
ocupat de fiul sãu, Iosafat, zãmislit de Abida. Datoritã virtuþii ºi
evlaviei sale, toþi l-au socotit demn urmaº al strãbunului sãu
David. Despre lucrurile privitoare la acest rege, vom vorbi acum.

Capitolul 13

1. În Samaria ºi-a avut reºedinþa Ahab, regele israeliþilor,

asupra cãrora a domnit vreme de 23 de ani. Nu s-a deosebit cu
nimic de regii care au fost înaintaºii sãi, decît prin faptul cã s-a
dedat celor mai josnice nelegiuiri. A imitat toate batjocurile ºi
jignirile aduse de aceºtia lui Dumnezeu, luîndu-se la întrecere cu
Ieroboam în privinþa mîrºãviilor. Nu numai cã s-a închinat viþeilor
de aur întruchipaþi de acest rege, ci a nãscocit el însuºi alþi idoli
ºi mai nãstruºnici. S-a cãsãtorit cu fiica lui Ithobal, regele Tirului
ºi Sidonului, numitã Izabela, care l-a învãþat sã-i venereze zeii
pãrinteºti. Era o femeiuºcã întreprinzãtoare ºi atît de cutezãtoare,
încît a avut neruºinarea ºi nesãbuinþa de a înãlþa o capiºte zeului
pe care tirienii îl numesc Baal, sãdind în jurul lui o dumbravã cu
tot felul de pomi. Apoi ºi-a înzestrat zeul cu preoþi ºi falºi profeþi.
De multe tagme asemãnãtoare era înconjurat regele, care ºi-a
întrecut toþi premergãtorii în necredinþã ºi fãrãdelege.
2. Un proroc din oraºul Thesbona, situat în þinutul Galaadului,
trimis de Atotpu t er n i c u l D u mn ezeu , a v en i t l a Ah ab ºi i-a
prevestit cã Domnul nu-i va mai trimite ploaie în anii urmãtori ºi
nici roua nu va mai acoperi pãmîntul, pînã ce nu se va ivi el din
nou. Dupã ce ºi-a întãrit vorbele printr-un jurãmînt, s-a îndreptat
spre meleagul de miazãzi ºi a sãlãºluit lîngã un pîrîu care îi
asigura apã de bãut, fiindcã hrana i-o aduceau zilnic corbii. Dar
cînd pîrîul a secat din cauza secetei, Domnul i-a poruncit sã plece
î n oraºul Sarepta, nu departe d e S i d o n º i Ti r, l a j u mãt at ea
distanþei dintre ele: acolo va întîlni o femeie vãduvã, care-l va
hrãni. Odatã ajuns aproape de poarta cetãþii, a vãzut o femeie
truditoare care aduna vreascuri. Întrucît Domnul i-a arãtat cã
aceasta era cea care urma sã-i asigure hrana, prorocul s-a apropiat
de ea, i-a dat bineþe ºi a rugat-o sã-i dea puþinã apã de bãut. Dupã
Pag. 290

ce femeia plecase sã-i aducã ce a cerut, prorocul a rechemat-o,

poruncindu-i sã vinã ºi cu o bucatã de pîine. Ea s-a jurat cã nu
mai avea în casã decît o mînã de fãinã ºi puþin untdelemn - ºi
tocmai plecase sã adune vreascuri, ca sã coacã pentru fiul ei o
pîine. A adãugat apoi cã dupã ce o mîncau, nu le mai rãmînea
decît sã moarã de foame, deoarece altceva nu mai aveau. Atunci
prorocul i-a zis: Nu te teme ºi nãdãjduieºte cã totul va fi bine!
Fã-mi mai întîi mie un dumicat de pîine ºi adu-l încoace. Îþi
prezic cã fãina din vasul tãu nu va scãdea ºi untdelemnul din
ulcior nu se va împuþina, pînã cînd va da Domnul ploaie pe
pãmînt! Aºa i-a vorbit prorocul, ºi femeia a intrat în casã, fãcînd
ceea ce îi spusese el. De atunci încolo, ºi femeia, ºi fiul ei, ºi
prorocul au avut cu ce sã se îndestuleze ºi nici unul n-a îndurat
vreo lipsã pînã la încetarea secetei. Absenþa ploilor o pomeneºte
ºi Menandru, care istorisind faptele lui Ithobal, scrie urmãtoarele:
în timpul domniei sale a bîntuit o mare secetã, care a durat din
luna Hyperberetaios a unui an pînã la celãlalt Hyperberataios al
anului urmãtor. Dupã ce a înãlþat rugi fierbinþi lui Dumnezeu, a
urmat o ploaie cu fulgere puternice. El a întemeiat oraºele Botrys
în Fenicia ºi Auza în Libia. Astfel menþioneazã Menandru seceta
din vremea lui Ahab, cãci pe atunci a domnit ºi Iobal asupra
tirienilor.
3. Cînd femeii despre care am spus mai înainte cã-l hrãnea pe
proroc i s-a îmbolnãvit fiul atît de rãu încît nu mai sufla deloc ºi
pãrea mort, ea a început sã-l boceascã ºi s ã s e l o v eascã cu
palmele, a scos un vaiet dureros ºi a pus nenorocirea pe seama
venirii prorocului, învinuindu-se singurã de pãcatul ce a adus
dupã el pieirea copilului. Prorocul i-a cer u t s ã- º i p ãstreze
cumpãtul ºi sã i-l dea pe fiul ei, fiindcã îl va primi înapoi viu.
Dupã ce l-a primit, l-a dus în foiºorul unde-ºi avea locuinþa ºi l-a
pus pe patul sãu. I-a strigat Domnului cã nu meritã o asemenea
rãsplatã femeia care îl gãzduia ºi îl îngrijea. L-a rugat apoi pe
Dumnezeu sã-i redea copilului viaþa. Domnul S-a milostivit de
nefericita mamã, ºi ca sã-i dovedeascã cã nu-i trimisese prorocul
spre nenorocul ei, i-a reînviat copilul cînd nimeni nu se mai
aºtepta la aºa ceva. Mama i-a mulþumit prorocului ºi a mãrturisit
cã acu m r ecu n o aº t e p e f aþ ã f ap t u l c ã e l v o r b e a î n N u mel e
Domnului.
4. La puþinã vreme dupã aceea, prorocul s-a dus la regele Ahab
ca s ã- i v es t eas cã s osirea ploilor, îndeplinind astfel voinþa
Domnului. O mare foamete bîntuia atunci în întreaga þarã, încît
lipsuri cumplite duceau nu numai oamenii, ci chiar ºi caii ºi vitele
celelalte, care nu aveau ce sã mai pascã pe pãmîntul secãtuit de
secetã. Regele l-a chemat pe mai marele curþii, Obed, ºi i-a
poruncit sã se ducã pînã unde curgeau izvoare ºi pîraie, ºi dacã
gãsea acolo niscaiva iarbã, s-o coseascã ºi s-o aducã, servind
drept nutreþ vitelor. Aºijderea a trimis soli pe tot cuprinsul þãrii,
sã-l caute pe prorocul Ilie, dar aceºtia n-au dat de urma lui. Ahab
i-a cerut lui Obed sã-l însoþeascã. Au pornit aºadar la drum,
împãrþindu-ºi între ei þara, s-o cutreiere: unul a mers pe un drum,
celãlalt pe alt drum. Odinioarã, cînd regina Izabela hotãrîse sã
ucidã prorocii, Obed a apucat sã ascundã 100 dintre ei în peºteri
 Pag. 291

subpãmîntene, hrãnindu-i numai cu apã ºi pîine. De îndatã ce se

despãrþise de rege, Obed l-a întîlnit pe profetul Ilie, ºi aflînd cine
era, a cãzut cu faþa la pãmînt înaintea lui. Prorocul i-a cerut sã se
ducã la rege ºi sã-l anunþe cã el va veni acolo în curînd. Drept
rãspuns, Obed i-a zis: Ce rãu þi-am fãcut cã mã trimiþi acum la cel
care te-a cãutat pe toatã faþa pãmîntului, vrînd sã te dea pe mîna
gîdelui sãu? Oare nu ºtii cã n-a mai rãmas nici un loc unde Ahab
sã nu fi trimis un sol ca sã te prindã ºi sã te aducã degrabã, în
vederea uciderii tale? Acum mã tem - a adãugat el - cã dupã ce
Dumnezeu þi Se va fi arãtat, tu vei pleca în altã parte, iar eu voi
primi pedeapsa cu moartea, fiindcã n-am îndeplinit porunca
regelui ºi n-am putut sã dau de urma ta, cutreierînd pãmîntul. Te
rog aºadar sã mã scoþi din impas ºi sã te gîndeºti la faptul cã
m-am strãduit sã-þi arãt bunãvoinþa mea cînd am salvat de la
pieire 100 de proroci, toþi ceilalþi fiind cãsãpiþi de Izabela, cãci
eu îi hrãnesc ºi acum pe ascuns! Dar prorocul i-a spus lui Obed
cã p o at e sã plece fãrã teamã la regele sãu, l eg î n d u - s e p r i n
jurãmînt sã se arate lui Ahab în aceeaºi zi.
5. Dupã ce Obed i-a indicat regelui locul de întîlnire cu Ilie,
Ahab a ieºit în întîmpinarea prorocului, ºi plin de mînie, l-a
întrebat dacã el era cel ce a adus nenorocirea asupra poporului
evreu, prin seceta pe care a stîrnit-o. Fãrã sã-l linguºeascã deloc,
acesta i-a rãspuns cã el ºi neamul lui poartã vina tuturor
nenorocirilor, fiindcã au adus în þarã zeii strãini, cãrora li se
î n ch i n ã, î n vreme ce L-au pãrãsit p e D o mn u l l o r, s i n g u r u l
Dumnezeu adevãrat, ºi nu se mai sinchisesc de El. I-a cerut acum
s ã p l e c e º i s ã a d u n e p e M u n t e l e C a r m e l î n t r e g u l p o p o r,
chemîndu-i pe prorocii soþiei sale, oricît de mulþi ar fi ei, precum
ºi pe preoþii sãi din dumbrava sacrã, în numãr de 400. Atunci cînd
pe muntele amintit mai înainte, la porunca regelui, s-au strîns toþi
bãrbaþii, împreunã cu soþiile lor, Ilie a pãºit în mijlocul mulþimii
ºi a zis: Cît timp veþi mai sta în cumpãnã pînã sã hotãrîþi ce fel de
viaþã alegeþi? Dacã credeþi cã Domnul strãmoºilor este adevãratul
ºi singurul nostru Dumnezeu, urmaþi-L pe El ºi poruncile Sale;
dacã însã socotiþi cã nu mai e bun de nimic ºi gãsiþi de cuviinþã
sã vã închinaþi zeilor strãini, atunci urmaþi calea acestora! Întrucît
mulþimea n-a dat nici un rãspuns, Ilie le-a propus sã punã la
încercare puterea zeilor strãini ºi a Domnului sãu, în pofida
faptului cã el era singur ºi prorocii în numãr de 400, primind un
juncan pe care sã-l înjunghie ºi sã-l aºeze pe lemne, fãrã sã facã
însã focul. Ceilalþi vor proceda la fel ºi-ºi vor chema zeii sã
aprindã lemnele. Din acest fapt va reieºi care este adevãratul
Dumnezeu. Propunerea lui fiind acceptatã, Ilie a cerut ca mai întîi
p r o r o c i i s ã - º i a l e a g ã v i ct i ma º i s - o p r eg ãt eas cã d e j er t f ã,
invocîndu-ºi apoi zeii. Deoarece nici rugile, nici invocaþiile n-au
dat roadele aºteptate de prorocii care aduceau jertfa, Ilie i-a luat
în derîdere, îndemnîndu-i sã strige mai tare la zeii lor: poate cã
erau plecaþi de acasã, poate cã dormeau. De dimineaþã ºi pînã la
amiazã s-au strãduit ei în felul acesta, ºi dupã datina lor
strãmoºeascã, se înþepau cu sãbiile ºi lãnciile proprii. Cum a fost
adus ºi juncanul sãu pentru jertfã, Ilie a poruncit celorlalþi sã se
tragã deoparte ºi a rugat mulþimea sã se apropie, stînd de veghe
Pag. 292

ca nu cumva sã dea el foc lemnelor pe ascuns. Cînd oamenii s-au

apropiat, a luat 12 pietre, dupã numãrul seminþiilor poporului
evreu, apoi a ridicat din ele jertfelnicul, sãpînd împrejurul lui un
ºanþ adînc. A aºezat deasupra altarului lemnele tãiate, a poruncit
sã se toarne peste jertfelnic cofe atît de pline cu apã de izvor,
încît dãdeau pe dinafarã, ºanþul împrejmuitor umplîndu-se astfel
cu apã în întregime. Dupã aceste pregãtiri, a început sã-L roage
pe Dumnezeu, cãruia I-a strigat sã-ªi arate fãþiº puterea faþã de
poporul Sãu, rãtãcind de multã vreme pe cãi greºite. În timp ce
vorbea, deodatã s-a pogorît focul din cer, în vãzul mulþimii, a
cãzut pe altar ºi a mistuit jertfa, împreunã cu apa din jur, lãsînd
locul uscat.
6. Cînd au vãzut aceastã minune, israeliþii au cãzut cu faþa la
pãmînt ºi s-au rugat Domnului unic, pe care L-au numit Cel mai
mare ºi singurul Dumnezeu adevãrat, în vreme ce pe ceilalþi i-au
proclamat închipuiri deºarte ºi prosteºti ale oamenilor. I-au prins
apoi pe falºii profeþi ºi i-au ucis, aºa cum le-a poruncit Ilie. El l-a
îndemnat apoi pe rege sã plece acasã, sã se ospãteze bine, fãrã
sã-ºi mai facã alte griji: în curînd se va convinge singur cã vine
ploaia. Ahab s-a îndepãrtat, iar Ilie s-a suit în vîrful Carmelului,
s-a aºezat pe pãmînt, ºi-a atins genunchii cu faþa ºi i-a poruncit
ucenicului sãu sã se urce pe o stîncã înaltã, avînd vederea spre
mare, ca sã-l previnã de îndatã ce va vedea norii de ploaie. Dar
cerul era încã senin ºi curat. Ucenicul s-a dus ºi s-a întors în
repetate rînduri cu ºtirea cã nu a zãrit nimic. A 7-a oarã a revenit
ºi i-a spus prorocului cã a desluºit pe cer o patã neagrã, nu mai
mare decît urma unui picior omenesc. La auzul acestor vorbe, Ilie
ºi-a trimis ucenicul la Ahab, spre a-i cere sã plece degrabã spre
oraº, mai înainte ca norii sã deschidã zãgazul ploilor. Regele s-a
îndreptat numaidecît spre Iesraela. N-a trecut mult timp ºi
vãzduhul s-a întunecat, acoperindu-se de nori, s-au dezlãnþuit
vînturi nãprasnice ºi au adus o ploaie torenþialã. Purtat de Duhul
Domnului, prorocul a însoþit carul regelui pînã ce a ajuns în
Iesraela, oraºul Izarei.
7. Cînd Izabela, soþia lui Ahab, a auzit de minunile fãcute de
Ilie ºi de cãsãpirea prorocilor ei, s-a mîniat ºi i-a trimis soli care
sã-i dea vestea cã va fi ucis la rîndul lui, aºa cum i-a ucis el pe
profeþi. Speriat de ameninþare, Ilie a fugit în oraºul Beer-ªeba,
care se aflã la capãtul þinutului seminþiei lui Iuda, lîngã Idumeea,
ºi lãsîndu-ºi ucenicul acolo, s-a dus singur mai departe în pustiu.
El îºi ruga moartea, cãci nesocotindu-se mai bun decît pãrinþii sãi,
dupã moartea acestora nu mai þinea la propria lui viaþã. S-a culcat
sub un copac ºi a adormit. Trezit de o fãpturã nevãzutã, cînd s-a
sculat, a gãsit în preajma lui pîine ºi apã. Dupã ce a mîncat ºi a
bãut, hrana i-a dat puteri noi. Ilie a plecat mai departe spre
Muntele Sinai, locul unde se zice cã Moise a primit legile de la
Dumnezeu. Acolo a dat peste o peºterã adîncã, a intrat ºi s-a
adãpostit în interiorul ei. Deodatã, un glas, tãinuind pe Cel cãruia
Îi aparþinea, l-a întrebat de ce a pãrãsit oraºul venind aici. Ilie a
rãspuns: fiindcã i-a ucis pe prorocii zeilor strãini ºi a convins
poporul cã nu existã decît un singur Dumnezeu, Cel pe care L-a
cinstit de la început, iar pentru fapta lui, soþia regelui cautã sã-i
 Pag. 293

dea pedeapsa cu moartea. Apoi, acelaºi glas i-a poruncit sã iese

a 2-a zi sub cerul liber, aºa va afla ce anume avea de fãcut. Cînd
a pãrãsit peºtera, la ivirea zorilor, a simþit un cutremur puternic
ºi a zãrit un foc orbitor. S-a lãsat o liniºte deplinã, apoi glasul
Domnului l-a îndemnat sã nu se sperie de nimeni, cãci nici un
duºman n-o sã-i facã vreun rãu. Dupã aceea, i-a poruncit sã se
întoarcã acasã ºi sã-l ungã rege peste poporul sãu pe Iehu, fiul lui
Nemessaeus, sã-l proclame rege peste sirienii din Damasc pe
Azael, iar pe Elisei din oraºul Abela sã-l facã proroc în locul lui.
Astfel, nelegiuiþii din mijlocul poporului vor fi uciºi pe de o parte
de Iehu, pe de altã parte de Azael. Auzind aceste cuvinte, Ilie s-a
întors în þara evreilor, unde l-a întîmpinat Elisei, fiul lui ªafat,
care era împreunã cu alþii, avînd 12 perechi de boi înjugaþi la
pluguri. Cum a dat de el, ºi-a aruncat deasupra lui mantia. Elisei
a început numaidecît sã proroceascã, pãrãsindu-ºi boii în brazdã,
ºi l-a urmat pe Ilie. A cerut însã voie acestuia sã-ºi îmbrãþiºeze
pãrinþii înainte de plecare. Cu dezlegarea acestuia, ºi-a luat rãmas
bun de la ai sãi, ºi cît timp a trãit Ilie, l-a urmat ca ucenic ºi
slujitor. Aºa s-au petrecut lucrurile cu acest proroc.
8. Un anume Nabot din oraºul Izreel avea o vie în imediata
apropiere a curþii regelui. Acesta l-a rugat ca la preþul care îi
convine lui, sã-i dea lui via învecinatã, pentru ca unitã cu averea
lui, sã intre sub o singurã stãpînire. Dacã nu voia sã ia bani, era
liber sã-ºi aleagã oricare din viile regale, dupã propriul sãu plac.
Dar Nabot s-a ferit sã cadã la învoialã cu el, spunîndu-i cã era
hotãrît sã culeagã singur roadele viei pe care o primise moºtenire
de la pãrintele sãu. Împotrivirea aceasta l-a mîhnit pe rege, care
s-a simþit jignit de faptul cã învoiala lui n-a fost primitã, refuzînd
sã se spele ºi sã mãnînce ceva. Soþia lui, Izabela, l-a întrebat de
ce era întristat ºi n-a vrut nici sã se îmbãieze, nici sã se ospãteze.
Regele i-a povestit cît de îndãrãtnic a fost Nabot ºi cum, în pofida
faptului cã vorbise prieteneºte ºi aproape cã-ºi înjosise
demnitatea, fusese batjocorit pentru cã propunerea nu i-a fost
primitã. Regina l-a îndemnat sã nu mai fie aºa de abãtut, ci sã-ºi
alunge supãrarea, redînd trupului sãu obiºnuitele îngrijiri zilnice.
Va avea ea grijã ca Nabot sã-ºi primeascã pedeapsa cuvenitã. În
numele lui Ahab, a trimis fruntaºilor israeliþi scrisori prin care le
cerea sã introducã o zi de post ºi sã cheme poporul la adunare, în
care sã i se asigure lui Nabot un loc de cinste, fiindcã era de neam
ales. Trebuiau sã gãseascã 3 bãrbaþi înzestraþi cu mult curaj ca sã
depunã mãrturie împotriva lui Nabot, susþinînd cã L-a hulit pe
Dumnezeu ºi pe rege ºi dupã aceea sã-l ucidã cu pietre ºi sã-l
înlãture dintre cei vii. Nabot a fost într-adevãr învinuit pe
nedrept, aºa cum ceruse regina în scrisoare, cã-L hulise pe
Dumnezeu ºi pe Ahab, fiind ucis cu pietre de mulþime. Cum a
primit vestea bunã, Izabela s-a ºi înfãþiºat regelui ºi i-a spus cã de
acum încolo poate sã-ºi însuºeascã via lui Nabot pe degeaba. Fãrã
sã-ºi mai struneascã bucuria, Ahab a sãrit din patul sãu ºi s-a dus
sã vadã via lui Nabot. Cuprins de mînie, Dumnezeu l-a trimis pe
Ilie la ogorul lui Nabot, ca sã-l întîlneascã pe rege ºi sã-i cearã
socotealã pentru cã l-a ucis pe stãpînul terenului, ca sã devinã pe
nedrept proprietarul moºtenirii. Cînd s-a ivit Ilie, regele l-a
Pag. 294

întrebat ce avea sã-i spunã, fiindcã-i era ruºine sã fie prins asupra
faptului tocmai cînd pãcãtuia. Ilie i-a rãspuns astfel: Chiar în
locul unde leºul lui Nabot a fost mîncat de cîini, va fi vãrsat
sîngele lui ºi al soþiei sale ºi întregul sãu neam va pieri, fiindcã
a cutezat sã comitã mîrºãvia, ca batjocorind legea, sã-ºi ucidã
concetãþeanul. Atunci Ahab a fost cuprins de remuºcãri, s-a
îmbrãcat peste trup în sac ºi s-a abþinut de la mîncare,
recunoscîndu-ºi vina. Dumnezeu l-a iertat, ºi prin intermediul
prorocului, l-a vestit cã pedeapsa nu-l va lovi pe el cît mai avea
de trãit, fiindcã îºi regretã purtarea, ci abia în timpul domniei
fiilor lui Ahab, ameninþãrile Sale se vor adeveri.

Capitolul 14

1. Pe vremea cînd lui Ahab i s-au întîmplat aceste lucruri, fiul

lui Adad, regele sirienilor ºi al Damascului, a strîns toate trupele
þãrii sale, ºi-a luat drept aliaþi 32 de prinþi de dincolo de Eufrat ºi
a mãrºãluit împotriva lui Ahab. Fiindcã nu avea o oaste la fel de
puternicã, acesta n-a cutezat sã-l înfrunte într-o bãtãlie, strîngînd
în oraºe întãrite pe toþi locuitorii þãrii sale, ºi a rãmas el însuºi în
Samaria: zidurile sale pãreau atît de puternice, încît strãpungerea
lor pãrea cu neputinþã. Regele Siriei s-a îndreptat cu trupele sale
spre Samaria, pe care a împresurat-o cu oastea ºi a supus-o
asediului, trimiþîndu-ºi crainicul la Ahab, cu cererea de a-i primi
soli, spre a afla de la aceºtia ce anume dorea de la el. Regele s-a
arãtat de acord sã-i primeascã, ºi dupã sosirea lor, solii i-au spus,
în numele propriului suveran, cã averile, copiii ºi soþiile sale
trebuie sã fie ale lui Adad. Dacã el primeºte aceastã condiþie ºi-i
îngãduie sã ia tot ce pofteºte, atunci el însuºi va retrage oastea
din jurul oraºului ºi va ridica asediul. Ahab a poruncit solilor sã
se întoarcã la regele lor ºi sã-i comunice cã el ºi toþi ai sãi sînt la
dispoziþia lui Adad. Dupã ce i-au transmis mesajul, regele ºi-a
trimis încã odatã solii, sã-i spunã lui Ahab cã de vreme ce a
recunoscut cã toate îi aparþin, sã îngãduie a 2-a zi pãtrunderea în
oraº a trimiºilor sãi, care sã cotrobãiascã palatul regal, precum ºi
casele prietenilor ºi rudelor, permiþîndu-le sã ia cu ei ceea ce li
s-a pãrut mai bun ºi sã lase ce le-a displãcut. Indignat de cea de-a
2-a solie a regelui sirienilor, Ahab ºi-a strîns poporul laolaltã ºi
i-a zis: cã din dorinþa lui de a-ºi salva supuºii ºi pacea, el ºi-a dat
soþiile ºi copiii pe mîinile duºmanului, renunþînd în favoarea lui
la toate avuþiile sale. Cu aceste cereri ºi-a trimis sirianul prima lui
solie. Dar acum el are pretenþia sã-ºi trimitã slujitorii sã ne
scotoceascã toate casele ºi sã nu mai lase nici un lucru de preþ în
stãpînirea noastrã. E limpede cã el urmãreºte sã ne provoace la
luptã, fiindcã ºtie cã de dragul vostru, sînt gata sã-i dau avuþiile
mele, dar nu pot sã dispun de ceea ce vã aparþine, pregãtind în
felul acesta pretextul dezlãnþuirii ostilitãþilor. Eu voi face însã aºa
cum vreþi voi! Poporul l-a îndemnat sã nu accepte propunerile de
supunere, ci sã le respingã, înarmîndu-se de rãzboi. Ahab a lãsat
s o l i i s ã p l ece, d u cî n d r eg el u i l o r rãspunsul cã primeºte s ã
îndeplineascã prima cerere, ca sã asigure liniºtea poporului, fãrã
sã se împace cu cea de-a 2-a.
 Pag. 295

2. Cum a primit neplãcuta veste, Adad ºi-a dat frîu liber mîniei
ºi i-a trimis lui Ahab o a 3-a solie, cu ameninþarea cã va înãlþa în
jurul oraºului un val mai înalt decît zidurile de apãrare, pe care le
socotea jalnice, iar pentru asta era de ajuns ca fiecare oºtean sã
ad u cã un pumn de þãrînã. Astfel îºi vãdea regele mulþimea
trupelor ºi groaza pe care o rãspîndeau ele. Ahab i-a rãspuns cã
mîndria armelor era deºartã, mai preþioasã fiind izbînda în luptã.
Regele benchetuia împreunã cu cei 32 de prinþi, aliaþii lui, cînd
s - a u î n t o r s s o l i i , º i i - a u ad u s r ã s p u n s u l . A d a d a p o r u n c i t
numaidecît ca în jurul oraºului sã se construiascã un val de
pãmînt ºi palisade ºi nici o lucrare privitoare la asediu sã nu fie
lãsatã deoparte. În timpul acestor pregãtiri, Ahab ºi întregul sãu
popor au fost cuprinºi de fricã. ªi-au recãpãtat încrederea ºi au
alungat teama de îndatã ce a venit la ei un proroc care le-a spus
cã Domnul va da pe mîna lor zecile de mii de duºmani. Cînd
regele l-a întrebat prin cine vor obþine ei izbînda, prorocul i-a
rãspuns: Prin fiii cãpeteniilor de peste þinuturi, doar cã trebuie
sã-i conduci chiar tu, fiindcã sînt lipsiþi de experienþã! Ahab i-a
chemat pe fiii cãpeteniilor, numãrul lor s-a ridicat la 232, ºi cînd
a aflat cã sirienii benchetuiau ºi petrecerea lor era în toi, a deschis
p o ar t a t i n er i l o r, l ãs î n d u - i s ã i e s e d i n cet at e. D e î n d at ã ce
iscoadele au vorbit regelui despre ei, Adad a trimis în
întîmpinarea tinerilor gãrzile, cu urmãtoarea poruncã: dacã veneau
sã se rãzboiascã, sã fie aduºi la el înlãnþuiþi; dacã însã veneau cu
gînduri paºnice, sã fie trataþi la fel. Între timp, Ahab ºi-a pregãtit
de luptã întreaga oaste în interiorul oraºului. Fiii cãpeteniilor s-au
ciocnit cu gãrzile, mãcelãrindu-i pe unii, iar pe ceilalþi i-au pus
pe fugã ºi i-au urmãrit pînã în tabãrã. Cînd a vãzut izbînda lor,
regele israeliþilor a poruncit ca toate trupele sã se nãpusteascã
asupra vr ãj maº i l o r. A t acaþ i p r i n s u r p r i n d er e, s irienii s-au
împrãºtiat. Fiindcã nu se aºteptau ca oastea sã nãvãleascã în afara
oraºului, atacul i-a gãsit nepregãtiþi ºi neînarmaþi, fãrã armurile
lor, aºa cã au f u git din tabãrã, regele însuºi scãpînd teafãr
mulþumitã iuþelii cailor sãi. Ahab i-a urmãrit multã vreme pe
sirieni ºi i-a rãpus pe mulþi dintre ei. Apoi a jefuit tabãra duºmanã
care era ticsitã de bogãþii, iar aurul ºi argintul se gãseau din
belºug, ºi capturînd carele de rãzboi ºi caii lui Adad, s-a întors
apoi în oraº. Dar prorocul l-a sfãtuit pe Ahab sã-ºi þinã trupele
bine înarmate, fiindcã în anul urmãtor regele sirienilor va porni
într-o nouã expediþie împotriva lui, înfruntîndu-l iarãºi pe Ahab.
3. Cum s-a vãzut în siguranþã, împreunã cu tot ce a mai putut
salva din oastea lui la terminarea bãtãliei, Adad s-a sfãtuit cu
p r i et en i i s ãi , cu m s ã p o r n eascã iarãºi un r ãzb o i î mp o t r i v a
israeliþilor. Aceºtia n-au fost de pãrere sã lupte cu ei în munþi,
fiindcã acolo era mai puternic Dumnezeul lor. Domnul îi ajutã sã
triumfe în asemenea locuri ºi de aceea au ieºit israeliþii biruitori;
de astã datã, potrivit spuselor lor, ei se vor dovedi cei mai tari
dacã bãtãlia urma sã se dea în vale. Apoi povaþa lor a fost ca sã
îngãduie prinþilor, cu care se aliase în rãzboi, sã se întoarcã acasã,
dar trupele sã rãmînã în preajma lui Adad, urmînd sã fie înlocuiþi
de proprii satrapi. Pierderile suferite de trupele sale, carele de
rãzboi ºi caii, trebuiau sã fie acoperite de el în þara lui. Aceastã
Pag. 296

povaþã a fost pe placul lui Adad, care ºi-a înarmat ºi instruit

oastea, numaidecît, aºa cum se cuvenea.
4. La sosirea primãverii, a pornit cu trupele sale împotriva
israeliþilor, ºi cînd a ajuns la un anume oraº, care se numea
Apheca, ºi-a aºezat tabãra într-o cîmpie întinsã. Ahab ºi-a adus
oastea în întîmpinarea lui, punîndu-ºi tabãra în imediata
apropiere. În comparaþie cu trupele vrãjmaºilor, oastea lui era mai
puþin numeroasã. Prorocul a venit din nou la el ºi i-a spus lui
Ahab cã Dumnezeu îi va dãrui victorie ca sã dovedeascã faptul cã
în pofida pãrerii sirienilor, puterea lui nu era mai micã în cîmpie,
decît la munte. Vreme de 7 zile, ambele oºti au stat liniºtite faþã
în faþã. În ultima din aceste zile, la ivirea zorilor, duºmanul s-a
aºezat în ordine de bãtaie. Ahab ºi-a înarmat la rîndul lui trupele.
Taberele s-au ciocnit, s-a dezlãnþuit o luptã crîncenã ºi oºtile
duºmane au rupt-o la fugã, suferind grele pierderi în timpul
hãrþuirii lor. Cei mai mulþi au fost rãpuºi de roþile carelor de
rãzboi sau de tovarãºii lor de luptã, puþini fiind cei ce ºi-au gãsit
scãparea la Apheca, aflatã în stãpînirea lor. Chiar ºi acolo au
pierit 27.000 de oameni, zidul de apãrare prãbuºindu-se peste ei.
În afara acestora, au mai cãzut pe cîmpul de luptã 100.000 de
oºteni. Adad, regele sirienilor, a fugit împreunã cu slujitorii lui
cei mai credincioºi ºi s-a ascuns într-o cãmarã subpãmînteanã.
Însoþitorii lui i-au spus cã regii israeliþilor erau mãrinimoºi ºi
îndurãtori ºi trãgeau nãdejdea sã obþinã graþierea lor de cãtre
Ahab, dacã îl vor implora cu solemnitate. Au cerut voie lui Adad
sã plece, ºi el le-a dat dezlegarea pe loc. Slujitorii ºi-au încins
saci peste coapsele lor, ºi-au înfãºurat frînghii în jurul capului,
dupã strãvechea datinã a sirienilor atunci cînd cereau îndurare ºi
s-au dus la Ahab, rugîndu-i sã cruþe viaþa lui Adad: pentru aceastã
faptã bunã, ei îi vor pãstra o veºnicã recunoºtinþã. Regele le-a
spus cã-l iartã pentru faptul cã a scãpat teafãr ºi n-a pãþit nici un
necaz în bãtãlie, fãgãduind sã-l primeascã cu cinste ºi prietenie,
ca ºi cum ar fi fratele sãu. Dupã ce au obþinut de la el jurãmîntul
cã lui Adad nu i se va întîmpla vreo neplãcere cînd îºi va face
apariþia, slujitorii l-au scos pe rege din casa unde stãtea ascuns,
aducîndu-l pînã la Ahab într-un car. El s-a prosternat înaintea
acestuia. Ahab i-a întins mîna dreaptã, l-a urcat în carul sãu, l-a
îmbrãþiºat ºi i-a cerut sã-ºi recapete calmul, cãci nu-l pîndea nici
un rãu. Adad i-a mulþumit lui Ahab ºi a promis cã nu va da
uitãrii, cît timp va mai trãi, binele pe care i l-a fãcut. Apoi a
f ãg ãd u i t cã v a r es t i t u i israeliþi l o r o r aº el e p e car e r eg i i d e
dinaintea lui le-au cucerit ºi cã drumul cãtre Damasc va fi deschis
pentru Ahab, la fel cum a fost Samaria la îndemîna pãrinþilor sãi.
Legãmîntul l-au pecetluit amîndoi printr-un jurãmînt, ºi oferindu-i
multe daruri lui Adad, Ahab l-a lãsat sã se întoarcã în regatul lui.
Aºa s-a încheiat rãzboiul lui Adad, regele sirienilor, împotriva lui
Ahab ºi a israeliþilor.
5. A venit atunci prorocul numit Mica la un israelit, ºi i-a cerut
sã-l loveascã la cap: aceasta era dorinþa lui Dumnezeu. Fiindcã
acela nu s-a îndurat sã o facã, prorocul i-a prezis cã va fi sfîºiat
de un leu, deoarece n u L - a as cu l t at p e D u mn ezeu . A º a s - a
întîmplat cu omul acela ºi prorocul a adresat altuia aceeaºi
 Pag. 297

rugãminte. Dupã ce omul l-a lovit zdravãn, rãnindu-l la cap, iar

el ºi-a oblojit creºtetul, prorocul s-a dus la rege ºi i-a spus cã se
luase la harþã ºi cã fusese însãrcinat de comandantul sãu sã
pãzeascã un prizonier. Deoarece acesta a fugit, el s-a temut sã nu
fie executat de comandantul sãu: întrucît lãsase prizonierul sã
scape, pedeapsa cu moartea era ceea ce i se cuvenea. Cînd Ahab
i-a zis cã-ºi meritã pe drept osînda, prorocul ºi-a scos legãtura din
creºtet, astfel ca regele sã-ºi dea seama cã era Mica. El a recurs
la acest ºiretlic pentru ca sã se slujeascã de vorbele lui Ahab. Ca
atare, i-a spus urmãtoarele: Fiindcã ai dat drumul din mîinile tale,
nepedepsit, unui om blestemat de Dumnezeu, Domnul te va
pedepsi fãcînd ca tu sã pieri prin mîna lui Adad ºi poporul tãu sã
fie rãpus de oastea lui! Mînios din cale-afara pe proroc, Ahab a
poruncit ca el sã fie zvîrlit în închisoare. S-a întors la palatul sãu,
foarte tulburat de cuvintele lui Michaeas.

Capitolul 15

1. Aºa îi mergeau treburile lui Ahab. Acum mã întorc la

Iosafat, regele Hierosolymei. Acesta ºi-a mãrit regatul prin
ad u c er ea t r u p el o r p r o p r i i n u n u mai î n cet ãþ i l e p o p o ar el o r
subjugate, ci a instalat garnizoane ºi în oraºele seminþiei lui
Efr ai m, car e f u s es er ã cu cer i t e d e b u n i cu l s ãu , A b i a, d e la
Ieroboam, rege peste 10 triburi. Dumnezeu S-a arãtat binevoitor
ºi milostiv, fiindcã a fost drept ºi cucernic ºi a cãutat sã facã în
fiecare zi numai lucruri pe placul Domnului. Toþi regii din jurul
lui îl onorau prin darurile lor, astfel cã el ºi-a agonisit o mare
bogãþie ºi o glorie strãlucitoare.
2. În al 3-lea an al domniei sale, Iosafat i-a chemat la el pe
fruntaºii regiunilor, împreunã cu preoþii, ºi le-a poruncit sã
cutreiere þara, spre a întreba din oraº în oraº, întregul sãu popor,
despre legile lui Moise, învãþîndu-l sã le urmeze, ºi cu multã
rîvnã, sã-L cinsteascã pe Dumnezeu. Toatã mulþimea a fost atît de
bucuroasã încît nu avea altã preocupare ºi nu îndrãgea altceva
decît supunerea faþã de legi. Vecinii lui Iosafat au continuat sã-l
respecte ºi au pãstrat legãturile de pace. Filistenii îi plãteau un
anumit tribut, iar arabii îi trimiteau an de an cîte 360 de miei ºi
tot atîþia iezi. A luat mãsuri de apãrare a marilor oraºe, pe altele
le-a întãrit deopotrivã, trupele ºi le-a pregãtit ºi înarmat în
vederea confruntãrii cu duºmanul. Din partea seminþiei lui Iuda,
oastea lui primea 300.000 de ostaºi aleºi cãpetenia lor fiind
Ednaeus. 200.000 de oºteni avea în subordinea lui Ioannes, care
era comandant ºi peste 200.000 de pedestraºi-arcaºi din seminþia
lui Beniamin. Altã cãpetenie, numita Ochobatus, dispunea de o
118.000 de oºteni înzestraþi cu armament greu, supuºi regelui, în
afarã de garnizoanele din locurile întãrite.
3. Pe fiul lui, Ioram, l-a cãsãtorit cu Gotholia, fiica lui Ahab,
rege peste 10 seminþii. Cînd s-a dus curînd dupã aceea în Samaria,
Iosaphat a fost bine primit de Ahab, care i-a ospãtat din belºug pe
însoþitorii lui, oferindu-le pîine, vin ºi carne, apoi l-a rugat sã
î n c h e i e a l i a n þ ã c u e l î m p o t r i v a r e g e l u i s i r i e n i l o r, c a s ã
recucereascã de la el oraºul Aramatha din þinutul Galadena, rãpit
Pag. 298

cîndva tatãlui sãu. Iosafat i-a promis sprijinul sãu, oastea lui
nefiind mai micã decît a celuilalt, ºi ºi-a chemat trupele din
Hierosolyma la Samaria. Amîndoi regii au ieºit în afara oraºului,
ºi dupã ce s-au aºezat pe un tron propriu, fiecare a plãtit solda
oºtenilor sãi. Între timp, Iosafat a poruncit sã fie chemaþi niºte
proroci, spre a fi întrebaþi dacã expediþia împotriva sirienilor se
va desfãºura sub auspicii favorabile. Vreme de 3 ani, Ahab trãise
în pace cu sirienii, din ziua cînd el îi lãsase sã plece din
captivitate.
4. Ahab ºi-a chemat prorocii, în numãr de 400, ºi le-a cerut
sã-L întrebe pe Dumnezeu dacã oastea lui va obþine victoria
asupra lui Adad, cucerind oraºul pentru care porneºte acest
rãzboi. Deoarece prorocii l-au sfãtuit sã întreprindã aceastã
expediþie, cãci el îi va birui pe sirieni ca ºi mai înainte, luîndu-i
prizonieri, Iosafat a bãnuit cã aceºtia erau niºte falºi profeþi ºi l-a
întrebat pe Ahab dacã nu avea la îndemînã ºi un proroc al lui
Dumnezeu, de la care sã afle viitorul cu deplinã siguranþã. Ahab
i-a rãspuns cã mai avea unul singur, pe care el îl ura, fiindcã îi
prezisese cã va fi înfrînt de regele sirienilor ºi ucis. De aceea îl
ºi þinea acum închis în temniþã: se numea Mica, fiul lui Imla.
Fiindcã Iosafat a stãruit pe lîngã el sã-l aducã, Ahab ºi-a trimis
famenul sã-l aducã pe Mica. Pe drum, famenul i-a spus cã toþi
ceilalþi proroci au prezis victoria regelui. Mica l-a asigurat cã
nu-ºi putea permite sã atribuie Domnului minciuni, ci va spune
ceea ce i-a destãinuit Dumnezeu despre soarta regelui. Cînd a
ajuns la Ahab, acesta l-a implorat sã dea glas adevãrului. Prorocul
i-a zis cã Dumnezeu i-a arãtat pe israeliþi cum fugeau urmãriþi de
sirieni, risipindu-se prin munþi, la fel ca turmele care nu mai
av eau p ãs t o r i . A mai ad ãu g at cã D o m n u l v o i a s ã- l f acã s ã
înþeleagã cã toþi vor scãpa teferi, el fiind singurul care va cãdea
în bãtãlie. Ca urmare a vorbelor rostite de Mica, Ahab i-a grãit lui
Iosafat astfel: Oare n-am spus eu puþin mai înainte cã omul ãsta
îmi vrea rãul ºi cã proroceºte mereu împotriva mea? Mica i-a
rãspuns cã datoria lui era sã dea ascultare tuturor cuvintelor
Domnului, falºii profeþi fiind cei ce-l îndeamnã sã plece la rãzboi,
cu speranþa izbînzii, chiar dacã îl aºteaptã moartea pe cîmpul de
luptã. Regele a cãzut pe gînduri, dar Zedechia, unul dintre falºii
profeþi, a venit ºi l-a îndemnat sã nu þinã seamã de Mica, cãci
nimic din ceea ce spune nu-i adevãrat. Ca dovadã în sprijinul sãu
l-a luat pe prorocul Ilie, care oricum putea sã prezicã viitorul mai
bine decît Mica. El a zis: Acela þi-a prorocit cã în via lui Nabot,
din preajma oraºului Izara, cîinii îþi vor linge sîngele regesc, aºa
cum au lins sîngele lui Nabot, care a fost lovit cu pietre de
poporul aþîþat de tine. E limpede cã Mica ãsta minte, cãci cuteazã
sã-l contrazicã pe un proroc mai bun decît el, susþinînd cã vei
muri în urmãtoarele 3 zile! Sã dea dovada cã e un proroc adevãrat
ºi cã suflul divin sãlãºluieºte în el! N-are decît sã-mi înþepeneascã
braþul cu care îl voi lovi peste obraz, aºa cum Jadon a înþepenit
braþul drept al regelui Ieroboam, atunci cînd acesta a vrut sã-l
prindã. Sînt convins cã ai auzit de aceastã întîmplare! Deoarece
Zedechia l-a lovit pe Mica fãrã sã pãþeascã nimic, Ahab s-a lecuit
de teamã, pornind vitejeºte cu trupele sale împotriva sirienilor.
 Pag. 299

Biruitoare a ieºit, dupã cum cred eu, soarta, care l-a fãcut sã aibã
mai multã încredere în falºii profeþi decît în cel adevãrat, pentru
ca ursita lui sã se îndeplineascã fãrã ocol. Zedechia ºi-a fãcut
niºte coarne de fier ªi i-a explicat lui Ahab cã Dumnezeu i-a
prezis prin ele nimicirea Siriei. Cînd însã Mica a prorocit cã peste
puþine zile Zedechia va fugi din cãmarã în cãmarã, cãutîndu-ºi o
ascunzãtoare, spre a scãpa de pedeapsa cuvenitã pentru
mincinoasa-i profeþie, regele a poruncit ca el sã fie dus lui
Achamon, cãpetenia oraºului lui, ca sã fie zvîrlit în temniþã, unde
sã nu i se mai dea nimic altceva în afarã de pîine ºi apã.
5. Aºadar, Ahab ºi Iosafat, regele Hierosolymei, au pornit cu
trupele lor, mãrºãluind spre Aramatha, în þinutul Galaadului. Cum
a aflat de aceastã expediþie, regele sirienilor a venit cu oastea în
întîmpinarea lor, aºezîndu-ºi tabãra nu departe de Aramatha. Ahab
ºi Iosafat s-au înþeles ca primul sã-ºi scoatã straiele regeºti ºi
regele Hierosolymei sã poarte în timpul luptei veºmintele lui
Ahab, ca sã zãdãrniceascã nãscocirea lui Mica. Soarta l-a gãsit
însã ºi fãrã însemnele sale. Cãci Adad, regele sirienilor, poruncise
c ã p e t e n i i l o r s al e s ã n u u ci d ã p e n i men i î n af ar ã d e r e g e l e
israeliþilor. La începutul bãtãliei, sirienii l-au vãzut pe Iosafat,
care stãtea în faþa oºtirii, ºi convinºi cã ele era Ahab, s-au
nãpustit asupra lui. L-au înconjurat, dar dupã ce s-au apropiat,
ºi-au dat seama cã nu era el Ahab, aºa cã toþi au dat înapoi. Deºi
lupta a durat de la rãsãritul soarelui ºi pînã seara, avînd victoria
de partea lor, sirienii n-au ucis pe nimeni, aºa cum le poruncise
regele lor. Au cãutat sã-l omoare doar pe Ahab, fãrã sã-l gãseascã
nicãieri. Un paj al regelui Adad, numit Aman, ºi-a încordat arcul
împotriva duºmanului, sãgeata lui pãtrunzîndu-i prin încheietura
armurii, pînã în plãmîn. Ahab a cãutat sã ascundã trupelor sale
nenorocirea care îl lovise, de teamã cã aceºtia o vor lua la fugã.
Apoi a poruncit vizitiului sãu sã retragã caii ºi sã-l scoatã din
luptã, fiindcã fusese grav rãnit. În pofida suferinþei sale cumplite,
regele a rãmas în carul de rãzboi pînã la asfinþitul soarelui, cînd
ºi-a pierdut cunoºtinþa ºi a murit.
6. La sosirea nopþii, oastea sirianã s-a retras în tabãra ei, dar
aflînd de la un crainic vestea morþii lui Ahab, ea s-a întors acasã.
Leºul lui Ahab a fost dus la Samaria, unde a fost înmormîntat.
Cînd a fost spãlat la un izvor din Izara carul sãu care era stropit
de sîngele regelui, s-a adeverit prezicerea lui Ilie. Cãci au venit
cîinii ºi i-au lins sîngele ºi dupã aceea a rãmas obiceiul ca acolo
sã se scalde curtezanele. Regele a murit în Ramathon, aºa cum
prorocise Mica. Întrucît lui Ahab i s-au întîmplat întocmai cele
prezise de cei doi profeþi, se cuvine aºadar sã recunoaºtem
mãreþia lui Dumnezeu ºi sã-L înconjurãm pretutindeni cu întreaga
noastrã cinstire ºi veneraþie. Sã avem grijã ca plãcerea ºi voinþa
proprie sã nu ne parã mai demne de încredere decît adevãrul
însuºi ºi sã socotim cã nimic n u ne slujeºte mai mult decît
prezicerile ºi cunoaºterea de cãtre oameni a viitorului lor, fiindcã
astfel aflãm care este voinþa Domnului ºi de ce trebuie sã ne ferim
mai mult. Din ceea ce a pãþit acest rege, se cuvine sã deducem
forþa destinului, cãci chiar dacã îl ºtim dinainte, nu putem scãpa
de el: în sufletele omeneºti se furiºeazã dulcea speranþã - pînã ce
Pag. 300

le ademeneºte acolo unde dau de nenoroc. În sinea lui, Ahab s-a

înºelat în privinþa ursitei sale, ºi astfel ºi-a pierdut viaþa, fiindcã
nu s-a încrezut în prezicerea sfîrºitului sãu, acordînd mai mult
credit dorinþelor proprii. La tron i-a urmat fiul sãu, Ahazia.

Cartea 9

Capitolul 1

1. Întorcîndu-se acasã dupã ce-l ajutase pe Ahab, regele

israeliþilor, în rãzboiul împotriva lui Adad, regele sirienilor,
despre care am vorbit mai înainte, Iosafat, regele Hierosolymei,
a fost întîmpinat de prorocul Iehu ºi mustrat pentru cã legase
prietenie cu Ahab, un om necredincios ºi nelegiuit. I-a spus cã
nemulþumit de fapta lui, Dumnezeu, cu toate cã pãcãtuise faþã de
el, l-a smuls din mîinile duºmanilor, fiindcã avea o fire bunã ºi
e v l a v i o a s ã . D e aceea, r eg el e i - a mu l þ u mi t º i a ad u s j e r t f e
Domnului. Apoi a început sã cutreiere toate þinuturile de sub
stãpînirea lui, ca sã-ºi instruiascã poporul în legile date de
Dumnezeu, prin intermediul lui Moise, precum ºi în cinstirea
Domnului. Regele a aºezat în fiecare cetate judecãtori, pe care i-a
îndemnat sã dea numai sentinþe corecte poporului ºi sã nu mai
urmãreascã decît dreptatea, fãrã sã se lase influenþaþi nici de
daruri, nici de situaþia celor ce deþineau puterea prin bogãþia ºi
obîrºia lor nobilã. Ei trebuiau sã împartã dreptatea tuturor în mod
egal, þinînd seama de faptul cã Dumnezeu vede orice, chiar ºi
faptele ce se petrec în tainã. Dupã ce a propovãduit acest lucru în
oricare cetate din amîndouã seminþiile, s-a întors la Hierosolyma.
ªi în acest oraº a pus judecãtori din rîndul preoþilor, locuitorilor
ºi fruntaºilor poporului, pe care i-a sfãtuit sã se dovedeascã oneºti
ºi drepþi în toate procesele lor. Dacã însã pricini mai grele din
alte oraºe vor fi supuse dezbaterilor lor, ei sînt datori sã caute cu
º i mai mar e r î v n ã s e n t i n þ a d r e a p t ã , f i i n d c ã s e c u v en ea ca
judecãþile sã fie cît mai cinstite ºi mai juste, în oraºul în care se
aflã templul Domnului ºi reºedinþa regelui. Drept cãpetenii ale
judecãtorilor, regele i-a numit pe arhiereii Amasia ºi Zabadia,
amîndoi din seminþia lui Iuda. Astfel a orînduit Iosafat toate
lucrurile.
2. În vremea aceea, moabiþii ºi ammaniþii, împreunã cu o ceatã
de arabi, i-au declarat rãzboi lui Iosafat ºi ºi-au aºezat tabãra
lîngã Lacul Asfaltitis în Engaddi, distanþa dintre oraº ºi
Hierosolyma fiind la 300 de stadii. Acolo creºteau palmieri
frumoºi ºi copãcei ce produceau balsam. Cînd a auzit cã trecuserã
dincolo de lac ºi se pregãteau sã intre în þara lui, Iosafat s-a
înfricoºat , a ad u n at p o p o r u l d i n Hierosolyma în pridvorul
templului, ºi stînd în faþa sanctuarului, I-a cerut Domnului sã-i
dea puterea ºi tãria de a înfrunta vrãjmaºul ce venea împotriva lui,
cãci l-au rugat ºi cei care au zidit acest templu, sã apere oraºul ºi
sã-i alunge pe cei ce cutezau sã-l atace; acum, adversarul venea
cu intenþia de a-i rãpi þara ce i-a fost încredinþatã de El. Aºa Îl
ruga regele în lacrimi, alãturi de întregul popor, împreunã cu
soþiile ºi copiii. Atunci, un proroc numit Iaziel a pãºit în mijlocul
 Pag. 301

adunãrii, ºi-a ridicat glasul ºi le-a spus regelui ºi poporului cã

Dumnezeu le-a ascultat rugile, fãgãduind sã lupte ºi El împotriva
duºmanului lor. I-a poruncit regelui ca în ziua urmãtoare, însoþit
de oastea lui, sã porneascã împotriva nãvãlitorilor. Va da de ei la
coasta dintre Hierosolyma ºi Engaddi, numitã Coama. Dar nu
trebuie sã intre numaidecît în luptã, ci doar sã stea ºi sã priveascã
cum Dumnezeu Se rãfuia cu strãinii. Dupã ce prorocul a rostit
aceste vorbe, regele, împreunã cu poporul, s-au plecat cu faþa la
pãmînt ºi I-au adus mulþumiri Domnului ºi închinãciuni, în vreme
ce leviþii Îi înãlþau imnuri de slavã, acompaniaþi de instrumentele
lor.
3. Dis de dimineaþã, Iosafat a mãrºãluit pînã în pustiul situat
mai jos de oraºul Tecoa ºi i-a spus mulþimii cã trebuia sã aibã
încredere în cuvintele prorocului ºi nu se cuvenea sã porneascã la
luptã, ci sã-i punã în prima linie pe preoþi cu trîmbiþele lor,
precum ºi pe leviþi ºi pe cîntãreþi, aducînd mulþumiri Domnului,
ca ºi cum þara ar fi scãpat deja de duºmani. Sfatul regelui a fost
pe placul tuturora, aºa cã a fost transpus în faptã. Dumnezeu le-a
inspirat ammaniþilor fricã ºi consternare. Luîndu-i pe ceilalþi
drept duºmani, s-au omorît între ei, astfel cã nimeni din oastea
puternicã n-a scãpat teafãr. Cînd ºi-a aruncat privirea în valea
unde vrãjmaºii îºi fãcuserã tabãra ºi a vãzut-o nãpãditã de leºuri,
Iosafat a fost tare bucuros de ajutorul neaºteptat al lui Dumnezeu,
care le oferise victoria fãrã sã-ºi dea nici o ostenealã, îngãduind
oºtenilor sãi sã pãtrundã în tabãra duºmanã, sã despoaie leºurile.
Dupã ce au prãdat vreme de 3 zile, luptãtorii au fost sleiþi de
puteri, atît de mare era numãrul celor uciºi. În a 4-a zi, poporul
întreg s-a adunat într-un loc scobit ºi rîpos ºi au adus laude
Domnului ºi tocmai de aceea meleagul a fost denumit Valea
Binecuvîntãrii.
4. De îndatã ce ºi-a readus oastea în Hierosolyma, regele a
petrecut mai multe zile în ospeþe ºi jertfe. Dupã aceea, vestea
înfrîngerii vrãjmaºilor a ajuns pînã la popoarele strãine, care s-au
înfricoºat toate de Iosafat, deoarece au recunoscut cã Dumnezeu
era statornicul lui ajutor. De atunci încolo, Iosafat a dus o viaþã
înconjuratã de o mare glorie, pe care o datora cucerniciei sale faþã
de Dumnezeu. A întreþinut legãturi prieteneºti ºi cu fiul lui Ahab,
regele israeliþilor, ºi a încheiat cu el legãmîntul cã vor înjgheba
împreunã corãbii care sã pluteascã pînã la porturile din Pont ºi
Tracia. Din pricina faptului cã erau prea mari, corãbiile au pierit;
de aceea, n-a mai construit alte nave. Astfel s-a purtat Iosafat,
regele Hierosolymei.

Capitolul 2

1. Ahazia, fiul lui Ahab, domnea asupra israeliþilor, avîndu-ºi

reºedinþa în Samaria. El era un bãrbat nelegiuit ºi semãna în toate
privinþele cu ambii sãi pãrinþi, precum ºi cu Ieroboam, cel dintîi
care a avut neruºinarea sã momeascã poporul pe calea rãului. În
al 2-lea an al domniei, regele moabiþilor s-a rãzvrãtit împotriva
l u i , î n cet î n d s ã- i mai d ea b i r u l p e car e î l p l ãt ea îndeobºte
pãrintelui sãu. Cînd cobora odatã din foiºorul casei domneºti,
Pag. 302

Ahazia a alunecat pe trepte ºi s-a îmbolnãvit, aºa cã s-a adresat

zeiþei Musca, aºa se numea aceastã divinitate din Accaron,
cerîndu-i sfaturi privitoare la însãnãtoºirea lui. Dar Domnul
evreilor i S-a arãtat prorocului Ilie ºi i-a poruncit sã iese înaintea
trimiºilor lui Ahazia ºi sã-i întrebe dacã israeliþii n-au ºi ei
propriul lor Dumnezeu, de vreme ce conducãtorul acestora a
recurs la zei strãini ca sã-ºi obþinã vindecarea, îndemnînd solii sã
se întoarcã din drum ºi sã-l vesteascã pe rege cã boala lui nu va
avea leac. Ilie a fãcut ceea ce i-a poruncit Dumnezeu ºi solii s-au
înapoi at n u mai d ecî t l a r eg e, dupã ce au primit prevestirea
prorocului. Uimit de rapida lor întoarcere, Ahazia ºi-a întrebat
solii, care era pricina grabei lor. Aceºtia i-au rãspuns cã pe drum
au întîlnit un om care i-a îndemnat sã nu meargã mai departe, ci
sã se întoarcã la rege, ºi potrivit poruncii Domnului israeliþilor,
sã-i aducã vestea cã boala lui se va agrava. Cînd regele a cerut
solilor sã-i spunã cum arãta cel ce le-a spus astfel, ei au rãspuns
cã era un om pãros ºi încins peste mijloc cu o cingãtoare din
piele. Dîndu-ºi seama din descrierea solilor cã era vorba de Ilie,
Ahazia a trimis o cãpetenie de-a sa cu 50 de oºteni bine înarmaþi,
avînd misiunea sã-l aducã la el pe proroc. Cãpetenia expediatã de
rege l-a gãsit pe Ilie stînd în vîrful muntelui ºi i-a poruncit sã
coboare, ca sã-l însoþeascã pînã la rege, iar dacã se împotrivea
ordinului sãu se vedea nevoit sã-l constrîngã. Ilie i-a spus cã spre
adeverirea faptului cã era adevãratul profet, va invoca cerul sã
trimitã para care sã-l mistuie împreunã cu oºtenii lui. El s-a rugat
apoi ºi focul coborît din vãzduh a preschimbat în scrum cãpetenia,
împreunã cu oºtenii ei. Cum a aflat de aceastã pierdere, regele s-a
mîniat ºi a trimis dupã Ilie o altã cãpetenie, însoþitã de acelaºi
n u mãr d e o º t en i , c a º i c e a d i n t î i . C î n d n o u a cãp et en i e l - a
ameninþat pe proroc cã-l va duce cu sila, dacã nu voia sã coboare
de bunãvoie din vîrful muntelui, Ilie ºi-a înãlþat ruga împotriva
lui, iar focul a mistuit-o ºi pe cealaltã cãpetenie. Deºi auzise ce
i s e î n t î mp l as e aces t ei a, r eg el e a t r i mi s o a 3-a cãpet en i e.
Deoarece era un om chibzuit ºi mai paºnic la fire, dupã ce a ajuns
l a l o cu l u n d e adãsta atunci Ilie, acesta i-a vorb i t cu d u h u l
blîndeþii. Prorocul ºtia sigur cã a venit la el contrar voinþei sale,
la ordinul regelui, ºi spre deosebire de cãpeteniile care l-au
precedat, n - a f ãcu t - o cu dragã inimã, ci silit sã se supunã.
Cãpetenia l-a implorat sã aibã milã d e v i aþ a l u i ºi de cea a
însoþitorilor lui, coborînd de pe munte ca sã-l urmeze pînã la rege.
Cucerit de vorbele ºi de purtarea prevenitoare a cãpeteniei, Ilie
s-a lãsat înduplecat ºi a coborît de pe munte, gata sã-l
întovãrãºeascã pînã la rege. Ajuns în faþa lui Ahazia, i-a prorocit
ceea ce îi încredinþase Domnul: Deoarece M-ai dispreþuit pe
Mine, ca ºi cum n-aº fi fost chiar Eu Dumnezeu, în stare sã fac
preziceri despre starea sãnãtãþii tale, ºi þi-ai trimis solii la zeiþa
din Accaron, ca sã ºtii care va fi deznodãmîntul bolii tale; aflã cã
vei muri în curînd din pricina ei!
2. La scurtã vreme dupã aceea, aºa cum prorocise Ilie, Ahazia
a murit. I-a urmat la tron propriu-i frate, Ioram, cãci el s-a stins
din viaþã fãrã sã aibã copii. Nerãmînînd cu nimic dator faþã de
rãutatea pãrintelui sãu, acest Ioram a domnit 12 ani ºi s-a dedat
 Pag. 303

la toate fãrãdelegile ºi dovezile lipsei de credinþã în Dumnezeu;

a pãrãsit cinstirea Lui spre a se închina zeilor strãini. A fost însã
un bãrbat harnic ºi un cîrmuitor capabil, în vremea lui a dispãrut
din ochii oamenilor Ilie ºi nici pînã azi nu ºtie nimeni care a fost
sfîrºitul lui. A lãsat totuºi în urma lui un ucenic, Elisei, despre
care am vorbit mai înainte. În Cãrþile sfinte stã însã scris cã atît
Ilie cît ºi Enoh, care a trãit înainte de potop, au dispãrut fãrã urmã
ºi nimeni n-a aflat nimic despre moartea lor.

Capitolul 3

1. Cînd s-a suit pe tron, Ioram a hotãrît sã declare rãzboi

regelui moabiþilor, care se numea Misan. Cum am menþionat deja,
el îi trãdase fratele, refuzînd sã mai dea birul de 200.000 de oi
netunse, pe care îl plãtea tatãlui lor. Dupã ce ºi-a strîns trupele
proprii, Ioram a trimis soli la Iosafat, pe care, avînd în vedere cã
fusese de la început prietenul pãrintelui sãu, l-a rugat sã se alieze
cu oastea lui, spre a porni rãzboiul împotriva moabiþilor, care se
ridicaserã împotriva puterii sale. Iosafat nu numai cã i-a fãgãduit
s ã - i v i n ã î n a j u t o r, c i l - a t r a s î n a c e s t r ã z b o i º i p e r e g e l e
i d u m e e n i l o r, c a r e d e p i n d e a d e e l . D e î n d a t ã c e a p r i m i t
promisiunea alianþei lui Iosafat, Ioram a venit cu oastea lui la
Hierosolyma, unde a fost primit cu multã ospitalitate de regele
hierosolymiþilor. Cei 3 suverani întruniþi la Hierosolyma, regele
Hierosolymei, cel al Samariei ºi cel al Idumeei, au hotãrît sã
mãrºãluiascã împotriva duºmanilor prin deºertul idumeean,
fiindcã vrãjmaºii nu se aºteptau ca ei sã aleagã drumul care
strãbãtea pustiul. Dupã ce l-a cutreierat vreme de 7 zile, deoarece
cãlãuzele lor rãtãciserã drumul, au început sã ducã mare lipsã de
apã, atît pentru vite, cît ºi pentru trupe, ºi îngrijorarea i-a cuprins
pe toþi, mai ales pe Ioram, care L-a întrebat cu jale în glas pe
Dumnezeu cu ce I-au greºit cei 3 regi cã-i dãdea pe mîinile
craiului moabiþilor fãrã luptã. Dar Iosafat, fiind un om drept, l-a
mîngîiat ºi încurajat, cerîndu-i sã cerceteze dacã în tabãrã nu se
afla printre însoþitori ºi un proroc al Domnului, ca sã-L întrebe pe
Dumnezeu ce anume trebuiau sã facã. Deoarece un slujitor al
regelui a spus cã-l vãzuse pe Elisei, fiul lui Saphatus, ucenicul lui
Ilie, cei 3 regi au pornit spre el, la îndemnul lui Iosafat. Sosiþi la
cortul prorocului, situat în afara taberei, l-au întrebat despre
soarta care era hãrãzitã oºtirii lor, cel mai dornic sã ºtie fiind
Ioram. Elisei i-a spus sã nu-l mai sîcîie cu asemenea întrebãri, ci
sã se ducã la profeþii tatãlui ºi ai mamei sale, cãci doar ei erau
adevãraþii prezicãtori! Ioram a stãruit mult ca el sã-i proroceascã
ºi sã-i scoatã din impas. Atunci Elisei L-a luat martor pe Domnul
cã n-ar fi dat nici un rãspuns, dacã Iosafat n-ar fi fost un om sfînt
ºi drept. A venit anume un cîntãreþ, care mînuia cu iscusinþã
psalterionul, aºa cum dorise prorocul. În timp ce acesta
psalmodia, Elisei a fost atins de suflul divin ºi le-a poruncit
regilor sã sape în albia torentului mai multe ºanþuri: Fãrã sã se
zãreascã un nor, fãrã sã se stîrneascã vîntul sau sã înceapã ploaia,
veþi vedea cum fluviul se umple de apã, astfel cã oºtenii ºi vitele
voastre vor avea de unde sã se adape. Nu veþi obþine numai asta
Pag. 304

de la Dumnezeu, ci vã veþi bucura de sprijinul Lui în victoria

asupra duºmanului, cãci veþi cuceri cele mai frumoase ºi mai
întãrite cetãþi ale moabiþilor, le veþi tãia pomii roditori, veþi pustii
þara lor, astupîndu-le cu pietre fîntînile ºi rîurile!
2. Dupã ce prorocul a rostit aceste vorbe, a 2-a zi, înainte de
ivirea zorilor, fluviul avea albia plinã; cãci la 3 zile de drum, în
Idumeea, Dumnezeu trimisese ploi abundente, aºa încît oºtenii ºi
vitele au gãsit apã din belºug. Cum a aflat cã 3 regi au pornit
împotriva lui ºi cã mãrºãluiau prin deºert, regele moabiþilor ºi-a
adunat în grabã oastea, aºezîndu-ºi tabãra pe un munte, pentru ca
vrãjmaºul sã nu poatã pãtrunde în þarã neobservat. La rãsãritul
soarelui, cînd au zãrit undele fluviului care curgea nu prea
departe de þara moabiþilor, culoarea lor sîngerie, din pricina
rãsfrîngerii razelor solare i-a fãcut pe localnici sã-ºi închipuie în
mod greºit cã duºmanii se mãcelãriserã între ei, chinuiþi de sete,
ºi de aceea apa se înroºise de sîngele lor. Vrãjiþi de aceastã
amãgire, l-au rugat pe regele lor sã-i trimitã la vrãjmaºii rãpuºi
spre a le jefui oºtirea. ªi toþi, plecaþi cu gîndul la pradã, s-au
apropiat de tabãra duºmanilor, pe care îi socoteau morþi de-a
binelea. Speranþele moabiþilor au fost înºelate amarnic. Adversarii
s-au nãpustit de pretutindeni asupra lor, pe unii i-au ucis, iar pe
alþii i-au împrãºtiat, fugãrindu-i pînã în þinuturile lor. Regii au
nãvãlit aºadar în þara moabiþilor, le-au dãrîmat cetãþile, le-au
prãdat ogoarele, acoperindu-le cu pietre adunate din rîuri, le-au
tãiat copacii cei mai buni, le-au astupat izvoarele de apã ºi au
culcat zidurile la pãmînt. Aliaþii l-au împresurat pe regele
moabiþilor într-un oraº întãrit, unde a fost silit sã se refugieze.
C î n d s - a v ãzu t at î t de ameninþat ºi ased i at , a p u s l a cal e o
strãpungere împreunã cu 700 de luptãtori, ca sã strãbatã cãlare
tabãra duºmanã prin locurile unde strãjile i s-au pãrut mai puþin
numeroase. Tentativa lui de a ieºi din încercuire n-a reuºit,
fiindcã în calea lui a dat de niºte gãrzi puternice. S-a reîntors
aºadar în oraº, ºi în disperarea lui, a recurs la o faptã extremã. L-a
luat deci pe fiul sãu cel întîi nãscut, care urma sã domneascã dupã
el, l-a urcat pe zidul de apãrare, unde putea sã fie mai bine zãrit
de duºmani, ºi l-a jertfit zeului, aducîndu-l ardere de tot. Cînd au
vãzut aceastã faptã, regii au fost cuprinºi de milã ºi evlavie, ºi
îndurîndu-se de nenorocirea lui, au ridicat asediul ºi au plecat
acasã. Iosafat s-a întors la Hierosolyma, unde a trãit în pace, ºi la
scurtã vreme dupã expediþie, ºi-a dat obºtescul sfîrºit în al 60-lea
an al vieþii ºi în al 25-lea an al domniei sale. A fost înmormîntat
cu mare pompã la Hierosolyma, dovedindu-se un zelos
continuator al isprãvilor lui David.

Capitolul 4

1. Iosafat a lãsat dupã el mulþi fii, urmaºul pe care ºi l-a ales

fiind cel mai mare dintre ei: Ioram. Un nume asemãnãtor a purtat
regele israeliþilor, care era fratele mamei sale ºi fiul lui Ahab. La
întoarcerea din Moabitis în Samaria, regele israeliþilor a fost
însoþit de prorocul Elisei, ale cãrui fapte mari ºi demne de a fi
înfãþiºate, le voi descrie aºa cum mi-au parvenit ele din Cãrþile
 Pag. 305

sfinte.
2. Acolo se aratã cã într-o zi, a venit la Elisei soþia lui Obed,
mai marele curþii la Ahab, sã-i spunã cã ºtia el însuºi faptul cã
soþul ei i-a salvat pe prorocii condamnaþi la moarte de Izabela,
soþia lui Ahab. Femeia susþinea cã ascunsese 100 de proroci ºi cã
împrumutase bani pentru întreþinerea lor. Acum însã, dupã ce i-a
murit bãrbatul, au sosit creditorii s-o ducã în robie împreunã cu
fiii ei. L-a rugat aºadar pe Elisei, ca þinînd seama de generoasa
faptã a fostului ei soþ, sã se arate îndurãtor ºi s-o ajute. La
întrebarea prorocului ce anume mai avea în casã, ea a rãspuns cã
nu-i mai rãmãsese decît oleacã de untdelemn într-un ulcior.
Atunci prorocul i-a poruncit sã meargã acasã, sã împrumute cît
mai multe vase goale de la vecini, ºi zãvorînd bine uºa casei, sã
toarne în toate oalele puþin untdelemn: Domnul va avea grijã sã
le umple. Femeia i-a îndeplinit porunca, punînd pe fiecare dintre
fiii ei sã-i aducã vasele goale, ºi dupã ce s-au umplut toate, s-a
d u s l a p r o r o c s ã- i d u c ã v es t ea. E l i s ei a s f ãt u i t - o s ã v î n d ã
untdelemnul ºi sã-i împace pe creditori. Îi va mai rãmîne cîte ceva
din banii încasaþi pe untdelemn încît sã aibã din ce sã trãiascã,
împreunã cu copiii ei. Aºa a stins prorocul datoria vãduvei ºi a
scãpat-o de persecuþia creditorilor ei.
3. Apoi Elisei l-a prevenit din vreme pe Ioram sã se fereascã
de un anume loc, cãci acolo îºi puseserã sirienii oamenii lor la
pîndã, sã-l ucidã. Regele l-a ascultat pe proroc ºi nu s-a mai dus
la vînãtoarea pusã la cale. Cînd a vãzut cã ºiretlicul lui dãduse
greº, Adad a bãnuit cã uneltirea fusese zãdãrnicitã tocmai de
apropiaþii lui, care îl trãdaserã faþã de Ioram. Din cale afarã de
m î n i o s , º i - a ch emat o amen i i l a el , î n v i n u i n d u - i c ã e i i - a u
destãinuit regelui capcana, ºi i-a ameninþat cu moartea, fiindcã
i-au transmis duºmanului secretul pe care li-l încredinþase numai
lor. Unul dintre cei de faþã l-a sfãtuit sã nu îmbrãþiºeze o pãrere
greºitã ºi sã-i bãnuiascã pe ai sãi cã au denunþat vrãjmaºului
primirea de la regele lor a ordinului de a-l suprima. S-ar cuveni
sã ºtie cã prorocul Elisei era cel care-i împãrtãºea regelui duºman
toate planurile sale. Convins de acest sfat, Adad ºi-a expediat
aºadar solii sã cerceteze în ce oraº se afla Elisei. Cei ce primiserã
misiunea lui s-au întors cu ºtirea cã prorocul sãlãºluia în cetatea
Dotan. Adad a trimis atunci o mare ceatã de cãlãreþi ºi care de
rãzboi, sã-l captureze pe Elisei. Ei au înconjurat întregul oraº, ca
sã-l þinã sub supravegherea lor. În zorii zilei, cînd a auzit cã
duºmanii veniserã sã-l prindã pe stãpînul sãu, slujitorul
prorocului s-a speriat, ºi scoþînd strigãte de spaimã, a fugit sã-i
ducã vestea. Acesta l-a îndemnat sã nu-ºi piardã cumpãtul ºi sã-ºi
p ã s t r e z e î n cr ed er ea î n D u mn ezeu , p e car e L - a r u g at s ã- ª i
vãdeascã puterea ºi prezenþa, pentru ca slujitorul sãu sã-ºi
recapete curajul ºi tãria sufleteascã. Domnul a ascultat ruga
prorocului ºi l-a fãcut pe slujitorul lui Elisei sã-ºi vadã stãpînul
înconjurat de o puzderie de cãlãreþi ºi de care, încît el ºi-a
înlãturat frica, recãpãtîndu-ºi calmul, ca martor al puternicei
ocrotiri divine. Apoi Elisei L-a rugat pe Dumnezeu sã învãluie
privirile vrãjmaºilor, acoperindu-le cu negurã, spre a nu fi în stare
sã-l recunoascã. Dupã ce I-a cerut Domnului acest lucru, s-a dus
Pag. 306

în mijlocul duºmanilor ºi i-a întrebat pe cine au venit sã caute.

Cînd sirienii i-au rãspuns cã-l cãutau pe Elisei, acesta le-a promis
cã-l va da pe mîna lor dacã-l vor urma în oraºul în care locuia.
Fiindcã Dumnezeu le întunecase ochii ºi judecata, vrãjmaºii l-au
însoþit pe proroc fãrã ºovãialã. Elisei i-a condus pînã în Samaria
ºi i-a porun ci t l u i I o r am s ã î nchidã porþile oraºului ºi sã-i
înconjoare cu trupele sale pe sirieni. L-a rugat din nou pe Domnul
sã le deschidã ochii, ridicînd negura care îi acoperea. De îndatã
ce orbirea lor s-a destrãmat, ei s-au trezit în mijlocul duºmanilor.
Cînd sirienii au rãmas adînc tulburaþi ºi puºi în mare încurcãturã
de uimitoarea ºi neprevãzuta întîmplare, cum era de aºteptat,
regele l-a întrebat pe proroc dacã era de pãrere sã-i strãpungã cu
suliþele, dar Elisei s-a împotrivit. El i-a spus cã era îndreptãþitã
numai uciderea prizonierilor de rãzboi, totuºi aceºtia n-au
provocat nici o pagubã þãrii, ci, fãrã ºtirea lor, au fost aduºi
încoace de voinþa Domnului. L-a sfãtuit pe rege sã-i primeascã
prieteneºte ºi sã-i ospãteze, lãsîndu-i apoi sã plece nevãtãmaþi.
Ioram a ascultat sfatul prorocului, dîndu-le o masã strãlucitã
sirienilor, dupã care i-a trimis înapoi la regele lor, Adad.
4. Cînd sirienii s-au întors acasã ºi au povestit întîmplãrile
prin care au trecut, Adad a rãmas uimit de aceastã minune, de
puterea ºi perpetua prezenþã a Domnului israeliþilor, precum ºi de
fãþiºa ocrotire a prorocului. Temîndu-se de Elisei, a hotãrît sã nu
mai întreprindã nimic pe ascuns împotriva regelui israeliþilor. A
preferat sã ducã un rãzboi deschis, fiindcã se credea superior
adversarului prin puterea ºi numãrul trupelor sale. ªi-a strîns o
oaste numeroasã, cu care a plecat sã-l înfrunte pe Ioram. Acesta
socotea însã cã nu avea destule forþe sã poatã opune rezistenþã
sirienilor, aºa cã s-a închis în Samaria, încrezãtor în trãinicia
întãriturilor cetãþii. Chiar dacã nu dispunea de maºini de rãzboi
ca sã cucereascã oraºul, Adad nãdãjduia ca barem prin foame ºi
lipsa celor necesare traiului zilnic sã punã stãpînire pe samariteni,
mãrºãluind cu oastea împotriva lor, sã-i asedieze. Supuºii lui
Ioram erau bîntuiþi de o asemenea foamete încît între zidurile
Samariei un cap de asin se vindea cu 80 de sicii de argint, iar
pentru un sextar de gãinaþ de porumbel, care þinea loc de sare,
evreii plãteau 5 sicii de argint. Aºa se face cã Ioram se temea ca
nu cumva vreun hãmesit de foame sã predea oraºul vrãjmaºului.
De aceea, în fiecare zi el cutreiera zidurile cetãþii ºi controla
gãrzile, sã nu se furiºeze cineva printre ele. Regele observa atent
ºi îºi dãdea toatã osteneala sã surprindã pe oricine avea asemenea
planuri sau le ºi înfãptuia, împiedicîndu-l din capul locului sã le
ducã pînã la capãt. Într-un astfel de rond, o femeie i-a strigat:
îndurã-te de mine, Doamne! Convins cã venise sã-i cearã de
mîncare, regele s-a înfuriat, a afurisit-o în Numele Domnului ºi
i-a spus cã nu avea nici arie, nici teasc, sã-i poatã oferi ceva din
prisosul sãu. Femeia i-a rãspuns cã n-aºtepta asemenea lucruri de
la el, cãci nu pentru hranã îl necãjea, ci pentru judecarea unei
pricini pe care o avea cu o altã femeie. Cînd regele i-a cerut sã-i
vorbeascã ºi sã-i dea lãmuriri privitoare la cererea ei, strãina i-a
explicat cã întrucît n-a mai putut sã îndure foamea cumplitã, a
convenit împreunã cu o vecinã ºi prietenã a ei, sã-ºi sacrifice
 Pag. 307

copiii, cãci fiecare avea un bãiat, mîncînd într-o zi pe al uneia

dintre ele, în altã zi pe al celeilalte. Iar eu - a zis femeia - l-am
înjunghiat mai întîi pe fiul meu; ºi ieri ne-am ospãtat amîndouã
d i n el . D ar ceal al t ã n u v r e a s ã f a c ã l a f e l , c i º i - a î n cãl cat
legãmîntul, ascunzîndu-ºi copilul! Rostirea acestor cuvinte l-a
umplut pe Ioram de o durere atît de mare încît ºi-a rupt hainele,
a scos strigãte, apoi ºi-a dezlãnþuit mînia împotriva lui Elisei, pe
care s-a hotãrît sã-l omoare, fiindcã nu L-a rugat pe Dumnezeu sã
lecuiascã suferinþa, înlãturînd nenorocirile lor. Regele a trimis de
îndatã pe cineva, sã-i taie capul. Cãlãul s-a dus repede sã-i
îndeplineascã porunca. Mînia regelui nu i-a rãmas strãinã lui
Elisei, care stînd în casã împreunã cu ucenicii lui, i-a vestit pe
aceºtia cã Ioram, fiul unui ucigaº, a trimis pe cineva sã-i taie
capul. Apoi a strigat: Cînd va veni omul care a primit ordinul, voi
sã închideþi bine uºa ºi sã-l opriþi la intrare. Pe urmele sale va
veni în curînd ºi regele, cu gînduri schimbate! La sosirea omului
însãrcinat de rege sã-l omoare pe Elisei, ucenicii au ascultat
porunca datã de învãþãtorul lor. Ioram a regretat curînd faptul cã
s - a mî n i at p e p r o r o c, º i t emîndu-se cã acest a v a f i u ci s d e
slujitorul trimis sã-i îndeplineascã ordinul, s-a grãbit sã împiedice
omorul ºi sã-l salveze pe Elisei. De îndatã ce a sosit la el, regele
a început sã se plîngã cã prorocul nu-I ceruse Domnului nici un
leac împotriva relelor pe care le întîmpinau acum, fãrã sã se
sinchiseascã de nenorocirile cãzute pe capul lor. Dar Elisei a
promis cã a 2-a zi, la ora sosirii regelui la el, cerealele vor fi din
belºug ºi douã mãsuri de orz vor fi cumpãrate în tîrg cu un siclu,
iar o mãsurã din fãina cea mai curatã va costa tot un siclu. Ioram
ºi cei din suita lui au primit vestea cu mare bucurie, cãci ei nu se
îndoiau de adevãrul prezicerilor prorocului, ºtiind cã ele se
adeveriserã ºi mai înainte. Lipsurile ºi greutãþile zilei aceleia au
fost uºurate de speranþa în ziua urmãtoare. Dar mai marele peste
a 3-a parte a oºtirii, prietenul regelui, al cãrui braþ îl sprijinea, i-a
spus atunci lui Elisei: De necrezut sînt vorbele tale, prorocule!
Cele spuse de tine nu se pot îndeplini, aºa cum nu-i cu putinþã ca
din cascadele cerului sã curgã orzul ºi lamura de fãinã! Prorocul
i-a rãspuns astfel: Cu ochii tãi te vei convinge cã aºa vor sta
lucrurile, dar din roade nu te vei înfrupta deloc!
5. Prezicerile lui Elisei s-au adeverit însã în felul urmãtor.
Potrivit unei legi din Samaria, leproºii care nu aveau trupul
vindecat de aceastã boalã trebuiau sã locuiascã în afara oraºului.
Din aceastã pricinã, 4 oameni adãstau în faþa porþilor cetãþii,
fiindcã din pricina foametei cumplite nimeni din interiorul ei nu
le aducea de ale gurii ºi nici ei nu erau lãsaþi de lege sã pãtrundã
înãuntru. Ei ºi-au zis cã nu se aºteptau decît sã moarã de foame,
cîtã vreme rãmîneau pe loc, sã îndure lipsa hranei, aºa cã s-au
lãsat în seama duºmanilor, deoarece dacã aceºtia îi cruþau, scãpau
cu viaþã, iar dacã îi ucideau, barem aveau parte de o moarte
norocoasã. Odatã ce au luat aceastã hotãrîre, leproºii s-au dus în
timpul nopþii la tabãra duºmanã. Domnul a început sã-i
înspãimînte ºi sã-i îngrijoreze pe sirieni, fãcînd ca în urechile lor
s ã r ãs u n e t r o p o t e d e cai º i v u i et d e arme, ca ºi cum s-ar fi
apropiat de ei o oaste în marº, astfel cã bãnuiala lor s-a
Pag. 308

înrãdãcinat din ce în ce mai adînc. Minþile lor au fost atît de

tulburate încît ºi-au pãrãsit tabãra ºi au fugit la Adad, spunîndu-i
cã Ioram, regele israeliþilor, venea cu trupe auxiliare, însoþit de
regele Egiptului ºi de regii insulelor, sã lupte asupra lor. Ei
desluºiserã limpede vuietul apropierii lor. Au adus aceastã ºtire
lui Adad, care le-a dat crezare, cãci ºi el auzea zgomotele care
rãsunau în urechile oºtenilor sãi. Nespus de rãvãºiþi ºi agitaþi,
sirienii ºi-au pãrãsit tabãra, caii ºi vitele de povarã, precum ºi
averile lor uriaºe, luînd-o la fugã. Cînd leproºii menþionaþi puþin
mai înainte, care plecaserã din Samaria spre oastea sirianã, au
ajuns în tabãrã, au dat acolo de multã tãcere ºi liniºte. Pãtrunzînd
în tabãrã, au intrat într-un cort în interiorul cãruia n-au vãzut pe
nimeni, au mîncat ºi au bãut dupã pofta inimii, luînd cu ei haine
ºi mult aur, dupã care ºi-au ascuns prada în afara taberei. Apoi au
intrat într-un alt cort, de unde au cãrat de asemenea ceea ce au
gãsit înãuntru. Au fãcut la fel a 3-a ºi a 4-a oarã, fãrã sã vadã nici
þipenie de om. De aici au dedus cã duºmanii îºi luaserã tãlpãºiþa
ºi s-au mustrat singuri cã n-au dus aceastã veste lui Ioram ºi
concetãþenilor lor. De îndatã ce au ajuns lîngã zidurile Samariei,
i-au strigat pe strãjeri ºi le-au spus ce se întîmplase cu vrãjmaºii.
Portarii au transmis ºtirea gãrzilor regelui. Cînd Ioram a aflat
acest lucru, ºi-a convocat prietenii ºi cãpeteniile. Celor întruniþi
l a c h e m a r e a l u i , l e - a s p u s c ã î n s p at el e r e t r a g e r i i r e g e l u i
sirienilor, el b ãn u i a cã se ascunde o capcanã. Pierzîndu-ºi
nãdejdea cã vã va subjuga prin înfometare, cu presupusa lui fugã,
el cautã sã vã momeascã în tabãrã, ca s-o jefuiþi, urmînd sã vã
doboare prin surprindere ºi sã vã cucereascã oraºul fãrã luptã. De
aceea, vã sfãt u i es c s ã v ã ap ãr aþ i cet atea fãrã sã o pãrãsiþi,
neîncrezîndu-vã în retragerea vrãjmaºilor! Unul dintre cei de faþã
a afirmat cã socoteºte sfatul regelui drept foarte bun ºi foarte
înþelept, dar a propus sã fie trimiºi totuºi doi cãlãreþi care sã
cerceteze întregul þinut pînã la Iordan. Dacã ei vor fi prinºi cãzînd
în cursa întinsã de vrãjmaºi, oastea va fi avertizatã sã se fereascã
de o ieºire imprudentã din cetate, ca sã nu aibã ºi ea aceeaºi
soartã. Iar dacã duºmanii îi vor ucide pe cãlãreþii luaþi prizonieri,
ei pot fi numãraþi printre cei ce ºi aºa vor muri de foame. Planul
a fost pe placul regelui, ce ºi-a trimis cãlãreþii în recunoaºtere. În
calea acestora s-a aºternut un drum nebîntuit de vrãjmaºi; în
schimb, ei l-au aflat acoperit de nenumãrate provizii ºi arme de
care fugarii se descotorosiserã spre a se uºura, înlesnindu-ºi
goana nestrunitã. Dupã ce a ascultat spusele cãlãreþilor, regele i-a
îngãduit mulþimii sã jefuiascã tabãra. Prada nu era deloc lipsitã de
preþ ºi puþinã, fiind alcãtuitã din mult aur ºi argint ºi din turme de
vite de tot felul; aºijderea, din cereale, în cantitãþi mai mari decît
cele întrezãrite în visele lor. Astfel, samaritenii nu numai cã au
scãpat de lipsurile de mai înainte, ci abundenþa a fost atît de mare
încît pentru douã mãsuri de orz plãteau un siclu, iar pentru o
mãsurã din fãina cea mai curatã dãdeau tot un siclu, aºa cum
prezisese Elisei. O mãsurã cîntãrea o baniþã italicã plus încã
jumãtate. De acest belºug nu s-a putut bucura ºi mai marele peste
a 3-a parte a oºtirii. Pe el l-a pus de pazã regele la poarta cetãþii,
ca sã stãvileascã nãvala mulþimii, sã nu se calce în picioare unul
 Pag. 309

pe altul. A fost strivit în îmbulzealã ºi ºi-a dat duhul, murind aºa

cum îi spusese Elisei, atunci cînd prorocise cã vor veni provizii
îmbelºugate, el fiind singurul care n-a vrut sã-l creadã.
6. Cînd Adad, regele sirienilor, a ajuns teafãr în Damasc ºi a
înþeles cã nu pãtrunderea duºmanilor în tabãrã l-a înfricoºat, ci
Dumnezeu Însuºi inspirase întregii sale oºtiri groaza ºi panica, a
fost întristat de faptul cã Domnul îl duºmãnea, cãzînd bolnav la
pat. În vremea aceea a venit ºi prorocul Elisei din patria lui în
Damasc. De îndatã ce a aflat acest lucru, Adad l-a trimis pe
Azael, cel mai credincios slujitor al sãu, sã-l întîlneascã cu daruri
în mînã ºi l-a însãrcinat sã-l întrebe despre boalã, dacã va scãpa
de ameninþarea ei. Însoþit de 40 de cãmile cu cele mai mari
comori din Damasc ºi cu cele mai preþioase avuþii ale regelui,
Azael a ieºit în întîmpinarea lui Elisei, ºi dupã ce l-a salutat
prieteneºte, i-a spus cã fusese trimis de regele Adad sã-i aducã
daruri ºi sã-l întrebe despre boala lui, dacã se va mai însãnãtoºi
vreodatã. Prorocul l-a vestit pe Azael cã stãpînul sãu va muri
curînd, dar i-a poruncit sã nu-i sufle regelui nici o vorbã despre
asta. Auzind ce-l aºtepta pe rege, slujitorul s-a întristat, dar ºi
Elisei a început sã plîngã ºi sã verse pîraie de lacrimi, întrezãrind
nenorocirile de care era pîndit poporul sãu dupã moartea lui
Adad. Cînd Azael l-a întrebat de ce era atît de abãtut, prorocul i-a
rãspuns astfel: Plîng, fiindcã mã îndurereazã relele care se vor
abate asupra poporului israelit din cauza ta. Cãci tu îi vei rãpune
pe cei mai buni dintre ei, vei da pradã cetãþile întãrite, vei strivi
cu pietre copiii lor de sîn, despicînd cu sabia femeile însãrcinate!
La întrebarea lui Azael: de unde va avea puterea sã facã aºa ceva,
- Elisei i-a rãspuns: Domnul îi dezvãluise cã el va fi regele Siriei.
Reîntors la Adad, Azael l-a anunþat cã se va lecui de boalã. Dar
a 2-a zi i-a pus pe gurã o plasã udatã cu apã, omorîndu-l prin
sufocare, apoi s-a proclamat rege în locul lui. Azael a fost un
bãrbat plin de vigoare, care a ºtiut sã-ºi atragã preþuirea sirienilor
ºi a poporului din Damasc. Atît Adad, cît ºi Azael, care a domnit
dupã el, sînt veneraþi ºi azi ca niºte zei, drept mulþumire pentru
binefacerile lor ºi pentru templele cu care au împodobit
Damascul. Mulþimea orînduieºte zilnic cortegii în onoarea
domniei lor, lãudîndu-le vechimea, fãrã sã ºtie cã ei aparþin unor
vremuri mai noi ºi cã aceºti regi au cîrmuit în urmã cu 1.100 de
ani. Cînd a aflat de moartea lui Adad, Ioram, rege al israeliþilor,
a respirat uºurat, fãrã frica ºi spaima inspirate de el, bucurîndu-se
de binecuvîntarea pãcii.

Capitolul 5

1. Ioram, regele din Hierosolyma, care se numea la fel ca

regele israeliþilor, cum am spus mai înainte, ºi-a început domnia
prin uciderea fraþilor lui, precum ºi a prietenilor tatãlui sãu, avînd
un rang înalt. Prin aceastã faptã ºi-a d o v ed i t cu prisosinþã
rãutatea, fãrã sã rãmînã deloc mai prejos decît regii israeliþilor,
care au renunþat cei dintîi la datinile strãmoºeºti ºi la cinstirea lui
Dumnezeu. Sã înfãptuiascã rele ºi sã se închine zeilor strãini l-a
î n v ã þ a t p r o p r i a- i s o þ i e, Go t h o l i a, f i i ca l u i A h ab . D at o r i t ã
Pag. 310

legãmîntului pe care îl încheiase cîndva cu David, Dumnezeu nu

S-a îndurat sã stingã neamul lui Ioram, în pofida faptului cã zi de
zi el comitea noi fãrãdelegi ºi nu înceta sã ducã spre pieire
credinþa neamului sãu. În vremea aceea s-au rãzvrãtit împotriva
lui idumeenii, care l-au ucis pe regele de mai înainte, fidel tatãlui
sãu, alegînd un alt rege dupã cum au crezut ei de cuviinþã. Cu
cãlãreþii aflaþi atunci sub comanda lui ºi cu niºte care de rãzboi,
Ioram a nãvãlit noaptea în Idumeea ºi i-a nimicit pe cei ce erau în
imediata lui vecinãtate, fãrã sã pãtrundã mai departe. Aºadar,
aceastã expansiune nu i-a adus nici un folos, cãci de stãpînirea lui
s-au dezbãrat toate celelalte populaþii care locuiau în aºa numitul
þinut Laluna. În nebunia lui, a mers pînã acolo încît ºi-a mînat
propriul popor pe vîrful muntelui, silindu-l sã se închine acolo
zeilor strãini.
2. În timp ce comitea aceste fapte mîrºave ºi cãuta sã înlãture
cu desãvîrºire amintirea orînduielilor tatãlui sãu, Ioram a primit
de la prorocul Ilie, aflat atunci încã în þarã o scrisoare care îl
anunþa cã Dumnezeu îl va pedepsi cu grele osînde pentru cã n-a
luat drept model datinile strãbunilor sãi, ci s-a slujit de
nelegiuitele pilde ale regilor din Israel, silindu-i deopotrivã pe
locuitorii din seminþia lui Iuda ºi pe cetãþenii din Hierosolyma sã
pãrãseascã sfînta credinþã strãmoºeascã în Dumnezeu ºi sã se
închine idolilor, la fel cum a fãcut ºi Ahab cu israeliþii. Îl mustra
la fel pentru faptul cã ºi-a ucis fraþii, împreunã cu alþi oameni
buni ºi drepþi. Scrisoarea prorocului dezvãluia ºi pedepsele prin
care îºi va ispãºi aceste pãcate. Poporul sãu va fi mãcelãrit, soþiile
regelui, copiii lui vor pieri, el însuºi va muri în chinuri cumplite,
din pricina unei boli a pîntecelui, în urma cãreia mãruntaiele îi
vor putrezi pe dinãuntru, ieºind de la sine afarã din trup. Astfel,
Ioram îºi va vedea cu ochii lui propria nenorocire, fãrã ca rãul sã
aibã un mijloc de vindecare, dîndu-ºi în cele din urmã duhul.
Aceste lucruri le-a dezvãluit prorocul Ilie în scrisoarea lui.
3. Dupã cîtãva vreme, o oaste a arabilor care locuiau în
vecinãtatea Etiopiei, precum ºi a filistenilor, a fãcut o incursiune
în regatul lui Ioram, a jefuit þara ºi palatul regal, omorîndu-i ºi
copiii ºi soþiile. Doar un singur fiu, numit Ahazia, a scãpat din
mîinile duºmanilor. Dupã aceea regele a fost lovit de boala pe
care i-o prezisese prorocul. S-a zbãtut mult timp în chinuri grele,
cãci Domnul ªi-a abãtut mînia asupra pîntecelui sãu, ºi s-a stins
din viaþã în chip jalnic, vãzînd cum mãruntaiele îi ieºeau afarã.
Pînã ºi leºul lui a fost dispreþuit de popor. Dupã socoteala mea,
acesta a tras concluzia cã nu era demn de funeralii regeºti cel care
ºi-a dat duhul lovit de mînia lui Dumnezeu. Ioram n-a fost aºezat
în groapa pãrintelui sãu, nici n-a primit cinstiri deosebite. A fost
înmormîntat mai degrabã ca un om de rînd. Poporul din
Hierosolyma a transmis domnia fiului sãu Ahazia.

Capitolul 6

1. Dupã moartea lui Adad, Ioram, regele israeliþilor, a tras

nãdejdea sã smulgã Siriei oraºul Aramatha din þinutul Galaaditis,
mãrºãluind într-acolo cu o oaste mare. În timpul asediului,
 Pag. 311

sãgeata unui sirian i-a provocat o ranã care i-a curmat însã viaþa.
S-a întors aºadar în oraºul Iesraela, sã-ºi îngrijeascã rana, ºi ºi-a
lãsat întreaga oaste sub comanda lui Iehu, fiul lui Nemessus, la
Aramatha, oraºul fiind aproape cucerit. Intenþia lui Ioram era ca,
dupã vindecarea rãnii sale, sã se rãzboiascã iar cu sirienii. Între
timp, prorocul Elisei l-a trimis pe un ucenic de-al sãu la
Aramatha, cu untdelemnul sfînt, ca sã-l ungã rege pe Iehu,
spunîndu-i cã Dumnezeu Însuºi l-a ales rege. Printre alte indicaþii
pe care i le-a dat, prorocul i-a cerut sã cãlãtoreascã la fel ca un
fugar ºi sã plece de acolo fãrã sã fie vãzul de nimeni. Cînd a sosit
în oraº, ucenicul l-a gãsit pe Iehu stînd în mijlocul comandanþilor
oºtirii, aºa cum îi prezisese Elisei. De îndatã ce l-a gãsit, i-a zis
cã voia sã-i vorbeascã despre ceva între 4 ochi. Iehu s-a sculat ºi
l-a urmat într-o încãpere, unde tînãrul a turnat untdelemnul pe
capul lui ºi i-a spus cã Domnul l-a ales pe el rege, sã stîrpeascã
neamul lui Ahab ºi sã rãzbune sîngele prorocilor uciºi miºeleºte
de Izabela, spre a desfiinþa casa lui Ieroboam, fiul lui Nabataeus,
ºi cea a lui Baasa, distrugîndu-le din temelie pentru nelegiuirile
lor, fãrã sã lase în viaþã nici o sãmînþã din neamul lui Ahab. Dupã
rostirea acestor vorbe, ucenicul a fugit numaidecît din încãpere,
spre a nu fi vãzut de cineva din oºtire.
2. Iehu a pãrãsit casa ºi s-a întors unde stãtuse împreunã cu
comandanþii sãi. Aceºtia l-au iscodit ºi l-au rugat sã le dezvãluie
în ce scop venise la el tînãrul acela despre care spuneau cã nu
pãrea zdravãn la minte. Iehu le-a rãspuns: Presupunerile voastre
sînt întemeiate, deoarece mi-a înºirat vorbe fãrã nici o noimã!
Cînd ei au stãruit sã afle mai multe lucruri despre asta, Iehu le-a
spus cã potrivit spuselor tînãrului, Dumnezeu l-a ales pe el sã fie
cîrmuitorul poporului. Cum a rostit aceste cuvinte, fiecare ºi-a
scos haina, aºternînd-o înaintea lui, ºi în sunete de corn de
berbec, Iehu a fost proclamat rege. Acesta ºi-a adunat oastea ºi a
plãnuit sã porneascã împotriva lui Ioram, la Iesraela, unde, aºa
cum am menþionat, regele îºi îngrijea rana pe care o primise pe
cînd asedia Aramatha. Într-acolo se îndreptase ºi Ahazia, regele
Hierosolymei, care venise sã vadã starea sãnãtãþii lui Ioram,
datoritã legãturilor lor de rudenie, cãci era fiul surorii lui, cum
am arãtat mai sus. Deoarece voia sã-i ia prin surprindere pe Ioram
ºi pe însoþitorii lui, Iehu a poruncit ca nici un oºtean de-al sãu sã
nu fugã cumva din oraº, mergînd la Ioram sã-l dea de gol. Astfel
puteau sã-i arate limpede bunele lor intenþii ºi faptul cã l-au
proclamat rege cu gînduri cinstite.
3. Porunca lui Iehu a fost primitã cu bucurie de oºtenii care au
pus sub supraveghere drumurile, pentru ca nimeni sã nu poatã
ajunge la Iesraela, trãdînd regelui planul sãu. Iehu ºi-a luat cu el
cãlãreþii cei mai destoinici, s-a urcat în carul sãu ºi a mãrºãluit
spre Iesraela. Cînd s-a apropiat, straja pusã de regele Ioram sã ia
aminte la cei ce urmãreau sã intre în oraº a vãzut trupele lui Iehu,
anunþîndu-l pe Ioram cã sosea un pîlc de cãlãreþi. El a dat ordin
sã plece numaidecît un cãlãreþ, sã-i întîmpine ºi sã vadã cine erau
cãlãreþii. De îndatã ce a ajuns la Iehu, cãlãreþul l-a întrebat ce
veºti avea despre oaste, cãci regele era dornic sã le afle. Iehu i-a
spus sã nu-ºi facã griji în privinþa asta, ci sã-l urmeze. Cum a
Pag. 312

observat acest lucru, straja l-a anunþat pe Ioram cã solul se

alãturase pîlcului, reîntorcîndu-se cãlare. Iehu i-a cerut ºi celui
de-al 2-lea sol al regelui sã procedeze la fel ca primul. Straja a
trimis ºi aceastã veste regelui. În cele din urmã, s-a urcat el însuºi
în car, alãturi de Ahazia, regele Hierosolymei, care aºa cum am
menþionat, venise sã vadã starea rãnii lui, fiindcã-i era rudã, ºi au
pornit împreunã în întîmpinarea lui Iehu. Cu pîlcul lui Iehu, care
înainta mai încet, Ioram s-a întîlnit în þarina lui Nabot ºi l-a
întrebat dacã treburile oºtirii sale mergeau bine. Cînd Iehu l-a
împroºcat cu batjocuri, numind-o pe mama lui vrãjitoare ºi
desfrînatã, regele s-a temut cã Iehu nu venise cu gînduri bune, aºa
cã ºi-a întors repede carul ºi a fugit, dupã ce i-a spus lui Ahazia
cã au cãzut într-o capcanã. Iehu ºi-a întins arcul ºi sãgeata lui l-a
nimerit pe Ioram, strãpungîndu-i inima. Regele a cãzut numaidecît
în genunchi ºi ºi-a dat duhul. Iehu i-a dat ordin lui Badacru,
cãpetenie peste a 3-a parte a oºtirii sale, sã arunce leºul lui Ioram
în þarina lui Nabot, amintindu-ºi de profeþia prorocului Ilie, care-i
prezisese tatãlui lui Ahab, dupã uciderea lui Nabot, cã acolo va
pieri, împreunã cu întreaga familie. El însuºi auzise aceastã
prezicere rostitã de gura prorocului odinioarã, pe cînd ºedea în
car, în spatele lui Ahab. Cînd Ioram s-a prãbuºit, Ahazia s-a temut
p en t r u p r o p r i a l u i viaþã ºi a mînat carul pe un alt drum, î n
speranþa cã va scãpa astfel de Iehu. Acesta l-a urmãrit ºi l-a
surprins pe o colinã, rãnindu-l cu sãgeata lui. Ahazia a pãrãsit
carul, ºi încãlecînd pe un cal, a fugit de Iehu pînã în Mageddo. A
murit dupã scurtã vreme, în timp ce îºi îngrijea rana. Ai sãi i-au
adus leºul la Hierosolyma, unde l-au înmormîntat. Domnia lui a
durat un an, timp în care ºi-a întrecut pãrintele, în privinþa
rãutãþii.
4. Cînd Iehu a pãtruns în Iesraela, Izabela, gãtitã regeºte, s-a
urcat într-un turn ºi i-a strigat: Slugã minunatã, care þi-ai ucis
stãpînul! Iehu ºi-a ridicat ochii spre ea, a întrebat-o cine era ºi i-a
cerut sã coboare, spre a veni pînã la el. Apoi a dat poruncã
famenilor s-o arunce din turn. În cãdere, a stropit zidul de jur
împrejur cu sîngele ei, dupã aceea caii au cãlcat-o în picioare,
sfîrºind în chip jalnic. Dupã împlinirea acestei fapte, Iehu a
pãtruns în palatul regal ºi el însuºi cu prietenii sãi, obosiþi de
marº, ºi-a reîmprospãtat puterile printr-un ospãþ sau alte mijloace
asemãnãtoare. Slujitorilor sãi, care curmaserã viaþa Izabelei, le-a
cerut s-o înmormînteze cu toatã cinstea cuvenitã, fiindcã era de
neam regesc. Dar cei ce fuseserã însãrcinaþi s-o îngroape n-au
gãsit din trupul ei decît extremitãþile: toate celelalte pãrþi fuseserã
devorate de cîini. Cînd a auzit acest lucru, Iehu s-a minunat de
profeþia lui Ilie, care prezisese cã Izabela va avea parte de-o
asemenea moarte.
5. Fiindcã Ahab a lãsat în urma lui 70 de fii, care erau crescuþi
în Samaria, Iehu a trimis douã scrisori: una, îngrijitorilor lor,
cealaltã, cãpeteniilor samaritene. El le-a îndemnat pe acestea, ca
de vreme ce fiii regelui aveau o sumedenie de care, de cai, arme,
trupe ºi chiar oraºe întãrite, sã proclame rege pe cel mai puternic
dintre feciorii lui Ahab, ca sã rãzbune moartea stãpînului lor. Prin
aceste scrisori, Iehu cãuta sã afle care erau sentimentele
 Pag. 313

samaritenilor faþã de el. Dupã citirea scrisorilor, cãpeteniile ºi

îngrijitorii copiilor au fost cuprinºi de teamã, deoarece ºi-au dat
seama cã nu puteau sã facã nimic împotriva ucigaºului celor doi
regi puternici. I-au scris, la rîndul lor, cã s-au înþeles sã-l aleagã
suveran pe el ºi sã ducã la îndeplinire toate poruncile sale. Atunci
Iehu le-a trimis o nouã scrisoare prin care le poruncea sã taie
capetele fiilor lui Ahab ºi sã i le trimitã. Cãpeteniile i-au chemat
pe îngrijitorii fiilor regelui ºi le-au cerut sã le taie capetele, dupã
înjunghierea acestora avînd grijã sã le expedieze lui Iehu. Cei
chemaþi au îndeplinit porunca, fãrã sã omitã nimic, ºi au strîns
capetele în panere împletite, trimiþîndu-le apoi la Iesraela. Iehu
tocmai se ospãta cu prietenii sãi cînd a primit vestea sosirii
capetelor tãiate. El a poruncit ca din aceste capete sã se facã
g r ãmezi aº eza t e î n a m b e l e p ã r þ i a l e p o r þ i i o r aº u l u i . Du p ã
transpunerea vorbelor în faptã, Iehu s-a dus în zorii zilei sã
cerceteze capetele, ºi dînd cu ochii de ele, a început sã spunã
poporului care era de faþã cã îºi dusese oastea împotriva
stãpînului sãu, pe care l-a ºi ucis, dar pe toþi aceºtia nu i-a ucis el.
Voia sã-i convingã pe cei din jur cã neamului lui Ahab i s-a
întîmplat tot ceea ce îi s o r t i se Dumnezeu, pierind aºa cum
prezisese cîndva prorocul Ilie. Dupã aceea, Iehu a ucis ºi toate
rudele lui Ahab pe care le-a gãsit în Iesraela, apoi s-a îndreptat
spre Samaria. Pe drum a întîlnit niºte cãlãreþi, rude apropiate ale
lui Ahazia, regele Hierosolymei, ºi i-a întrebat încotro cãlãtoresc.
Ei i-au rãspuns cã veniserã în vizitã, sã-l salute pe Ioram ºi pe
regele Ahazia, cãci ei nu ºtiau nimic despre moartea amîndurora.
Iehu a pus mîna pe ei ºi a dat poruncã sã fie omorîþi, numãrul
oamenilor ridicîndu-se la 42.
6. A întîlnit apoi un bãrbat bun ºi drept, numit Ionadab, vechi
prieten de-al sãu, care l-a salutat ºi a început sã-l laude pentru tot
ce fãcuse potrivit voinþei lui Dumnezeu, stîrpind casa lui Ahab.
Iehu i-a cerut sã se urce în carul lui ºi sã-l însoþeascã pînã în
S amar i a, s p u n î n d u - i cã v r e a s ã - i ar at e cã n u cr u þ ã n i ci u n
necredincios, ci-i va pedepsi cu moartea pe falºii profeþi ºi pe
preoþii amãgitori, precum ºi pe cei ce au îndemnat poporul sã se
îndepãrteze de cinstirea Atotputernicului Dumnezeu, spre a se
închina zeilor strãini. Cãci va fi un minunat ºi plãcut prilej pentru
un bãrbat bun ºi drept sã asiste la pedepsirea unor nelegiuiþi.
Ionadab i-a dat ascultare ºi s-a urcat în car, ajungînd la Samaria.
Acolo, Iehu a descoperit toate rudele lui Ahab ºi le-a ucis. Ferm
hotãrît cã nici unul dintre falºii profeþi sau preoþi ai lui Ahab sã
nu scape de pedeapsa cu moartea, el a recurs la urmãtorul ºiretlic.
Iehu a chemat poporul la o mare adunare, cãruia i-a zis cã dorea
sã venereze de douã ori mai mulþi zei decît cei pe care-i
introdusese în þarã Ahab, rugîndu-l sã vegheze ca preoþii ºi
profeþii ºi închinãtorii idolilor sã fie de faþã. El plãnuia sã aducã
numeroase ºi strãlucite jertfe zeilor lui Ahab ºi preotul care va
lipsi va fi condamnat la moarte. Zeul introdus de Ahab se numea
Baal. În ziua aleasã pentru celebrarea jertfei, a poruncit sã fie
aduºi preoþii lui Baal din întreaga þarã a israeliþilor. Iehu a avut
grijã ca toþi preoþii sã aibã odãjdiile lor. Cînd acestea s-au
înfãptuit, s-a dus la templu, împreunã cu prietenul sãu Ionadab,
Pag. 314

dînd dispoziþie sã se ia mãsura ca nici un strãin sã nu se afle

printre preoþi: nu dorea ca în rîndul preoþilor sã se infiltreze vreun
intrus. Atunci cînd a fost înºtiinþat cã prezenþa oricãrui strãin era
exclusã ºi cã celebrarea jertfei începuse deja, Iehu a cerut ca
porþile templului sã fie ocupate de 80 dintre cei mai credincioºi
luptãtori ai sãi, cãrora le-a poruncit sã-i ucidã pe falºii profeþi,
rãzbunînd acum îndelung dispreþuitele datini strãbune de cinstire
a lui Dumnezeu. Oºtenii au fost ameninþaþi cã vor plãti cu viaþa
lor dacã va scãpa vreunul dintre ei. Aceºtia i-au rãpus pe toþi
bãrbaþii, au incendiat templul lui Baal ºi au scãpat astfel Samaria
de ceremoniile strãine. Baal era zeul oraºului Tir. Ca sã-i facã
hatîrul socrului sãu Ithobal, regele tirienilor ºi al sidonienilor,
Ahab îi înãlþase în Samaria un templu, îi statornicise profeþi ºi
introdusese toate slujbele cultului sãu. Dupã înlãturarea acestui
idol, Iehu a îngãduit, totuºi israeliþilor sã se închine viþeilor de
aur. Deoarece a înfãptuit aceastã faptã bunã ºi i-a pedepsit cum
se cuvine pe necredincioºi, Dumnezeu i-a prezis printr-un proroc
al sãu cã urmaºii lui vor domni asupra israeliþilor pînã la a 4-a
spiþã. Aºa au stat lucrurile privitor la Iehu.

Capitolul 7

1. Cînd a primit vestea pieirii fiului ei Ahazia, aºijderea a

fratelui Ioram, ca ºi a stingerii propriului neam regesc, Gotholia,
fiica lui Ahab, s-a strãduit sã nu mai lase în viaþã pe nici unul din
familia lui David, încît stîrpind întreaga lui spiþã, nimeni din
rîndurile sale sã nu mai poatã obþine domnia. Ea a ºi înfãptuit
ceea ce ºi-a propus; a scãpat, totuºi teafãr unul dintre fiii lui
Ahazia ºi iatã în ce fel a fost el ocolit de moarte. Ahazia avea o
sorã bunã, numitã Iosabeta; ea era mãritatã cu Marele Preot
Iodaus. Cînd a intrat în palatul regal, sub leºurile celor uciºi
alãturi de doica lui, l-a gãsit ascuns pe Ioas, cãci aºa se numea
bãieþelul de un an. Iosabeta i-a luat pe amîndoi, i-a dus în odaia
de dormit, ºi împreunã cu soþul ei, Iodaus, a crescut bãiatul pe
ascuns în templu, 6 ani, rãstimp în care Gotholia a domnit la
Hierosolyma asupra celor douã seminþii.
2. În al 7-lea an, Iodaus ºi-a dezvãluit taina unor cãpetenii de
sute, 5 la numãr, ºi i-a convins sã contribuie alãturi de el la
înlãturarea Gotholiei ºi la încoronarea copilului. Spre a fi mai
sigur de ajutorul lor, i-a silit sã depunã jurãmînt, ceea ce i-a
sporit nãdejdea în izbînda uneltirii lui împotriva Gotholiei.
Bãrbaþii pe care Marele Preot Iodaus i-a atras de partea lui la
înfãptuirea planului, au strãbãtut întreaga þarã ºi i-au adunat pe
preoþi, pe leviþi ºi pe cãpeteniile seminþiilor, aducîndu-i apoi la
Hierosolyma. Iodaus i-a pus sã jure cã vor pãstra numai pentru ei
taina pe care o vor afla, tãcerea fiind la fel de necesarã ca ºi
acþiunea hotãrîtã. De îndatã ce jurãmîntul a fost rostit ºi a socotit
cã nu mai era primejdios sã le destãinuie planul, Iodaus l-a adus
în faþa lor pe bãiatul din neamul lui David, crescut de el, ºi le-a
spus: Acesta este regele vostru, provenit din casa despre care ºtiþi
prea bine, Dumnezeu a fãgãduit cã va domni de-a pururi peste
voi. Vã sfãtuiesc aºadar ca o treime dintre voi sã rãmînã în
 Pag. 315

templu, spre a-l apãra pe rege; a 4-a parte sã stea de strajã la

poarta templului, avînd mare grijã ºi de poarta, mereu deschisã,
care dã spre palat. Restul mulþimii sã adaste neînarmatã în interior
ºi sã nu îngãduie intrarea în templu a nici unui om înarmat, decît
dacã aparþine preoþimii! Apoi a cerut ca o parte dintre preoþi ºi
leviþi sã se grupeze în jurul regelui cu sãbiile trase din teacã,
aidoma oºtenilor din garda regalã, astfel încît sã ucidã pe oricine
îndrãznea sã intre înarmat în templu, fiecare pãzindu-ºi suveranul
cu strãºnicie, fãrã sã-i fie teamã de cineva. Îndemnurile Marelui
Preot au fost urmate potrivit spuselor sale, voinþa lui fiind
transpusã în faptã. Între timp, Iodaus a deschis cãmara armelor,
care fusese orînduitã în templu din vremea lui David, ºi a împãrþit
cãpeteniilor de peste sute, preoþilor ºi leviþilor toate suliþele ºi
tolbele aflate acolo, precum ºi diferite alte arme. Oameni bine
înarmaþi au fost puºi de jur împrejurul templului, ca sã împiedice
intrarea celor cãrora nu le era îngãduit acest lucru. Dupã aceea,
a fost adus în mijlocul mulþimii copilul, i s-a pus coroana regalã
pe creºtet, în timp ce Iodaus l-a uns cu untdelemn sfînt,
proclamîndu-l rege. Poporul a scos chiote de bucurie, l-a salutat
cu urale ºi a strigat: Trãiascã regele!
3. La auzul zarvei neaºteptate ºi al aplauzelor, Gotholia s-a
înspãimîntat de-a binelea ºi a ieºit din palat, însoþitã de garda ei.
Cînd a sosit la templu, preoþii au lãsat-o sã intre numai pe ea, iar
escorta înarmatã a fost împiedicatã sã treacã de cei ce fuseserã
puºi sã strãjuiascã poarta, din porunca Marelui Preot. Cum l-a
vãzut pe copilul care trona pe o tribunã, gãtit cu coroana regalã,
Gotholia ºi-a rupt hainele sale, a scos un strigãt puternic ºi a dat
ordin sã fie ucis bãiatul, care cãuta sã-i smulgã domnia prin
vicleºuguri. Iodaus le-a chemat atunci pe cãpeteniile cele peste
sute ºi le-a poruncit s-o ducã pe Gotholia în valea Chedron ºi s-o
omoar e aco l o , cãci el n u v o i a s ã p î n g ãr eas cã t emplul prin
uciderea nemernicei femei. A adãugat apoi sã fie sortiþi pieirii ºi
cei ce cãutau sã sarã în ajutorul ei. Cãpeteniile însãrcinate sã
cu r me v i aþ a G o t h o l i ei au p u s mî n a pe ea, au du s - o p î n ã l a
regeasca poartã a catîrilor ºi au omorît-o acolo.
4. Dupã ce uneltirea pusã la cale împotriva Gotholiei a fost
astfel încununatã de succes, Iodaus a strîns poporul ºi pe oºteni
în templu, unde i-a pus sã jure cã se vor supune de bunãvoie
regelui, fãgãduind sã-i ocroteascã prosperitatea domniei ºi sã-i
asigure paza. L-a obligat chiar ºi pe rege prin jurãmînt sã-L
cinsteascã pe Dumnezeu ºi sã nu încalce legile lui Moise. Apoi a
pornit împotriva templului lui Baal, înãlþat de Gotholia ºi de soþul
ei, Ioram, pentru înjosirea lui Dumnezeu ºi cinstirea lui Ahab,
l-au dãrîmat din temelii, ºi l-au ucis pe Maathas, care îi era atunci
preot, slujindu-l cu credinþã. Iodaus le-a încredinþat preoþilor ºi
leviþilor îngrijirea ºi paza templului, dupã tradiþia lui David, ºi
le-a poruncit sã aducã zilnic cîte douã jertfe, arderi de tot,
aprinzînd ºi mirodenii, potrivit legilor scrise. Pe unii dintre leviþi
i-a numit portari la intrãrile templului, pentru ca nici un om
nepurificat sã nu se strecoare în el.
5. De îndatã ce a orînduit astfel fiecare dregãtorie în parte, el
însuºi împreunã cu cãpeteniile ºi cu întregul popor, l-au petrecut
Pag. 316

pe Ioas de la templul Domnului pînã la Casa domneascã. L-au

aºezat pe tron ºi toþi au scos strigãte de bucurie, vreme de cîteva
zile veselindu-se împreunã la ospeþe sãrbãtoreºti. Moartea
Gotholiei n-a pricinuit nici o tulburare în oraº. Cînd a devenit
rege, Ioas abia împlinise 7 ani. Mama lui se numea Sabia ºi locul
ei de baºtinã era Beer-ªeba. Atît timp cît a trãit Iodaus, regele a
urmat cu stricteþe legile, închinîndu-se statornic lui Dumnezeu.
Ajuns la vîrsta însurãtorii, ºi-a luat douã soþii, alese de Marele
Preot, ºi de la ele a avut deopotrivã bãieþi ºi fete. Atîtea am avut
de istorisit despre regele Ioas, privitor la felul cum a scãpat de
urmãrirea Gotholiei ºi cum a dobîndit demnitatea regalã.

Capitolul 8

1. Azael, regele Siriei, a purtat rãzboi cu israeliþii ºi regele

acestora, Iehu, a pustiit regiunea situatã dincolo de Iordan, spre
rãsãrit, ºi locuitã de seminþiile lui Ruben, Gad ºi Manase, precum
ºi þinuturile Galaaditis ºi Batanaea, dînd pradã focului ºi jefuind
totul în lung ºi în lat, fãrã sã cruþe viaþa nici unuia dintre cei ce
c ã d e a u î n m î i n i l e s al e. I e h u n u s - a g r ã b i t s ã - l a l u n g e d i n
meleagurile prãdate de el, care, înfruntîndu-L pe Dumnezeu ºi
dispreþuind sfintele Sale datini ºi legi, s-a stins din viaþã dupã ce
a domnit asupra israeliþilor vreme de 27 de ani. El a fost
înmormîntat în Samaria ºi i-a urmat la tron fiul sãu Ioaz.
2. În schimb, Ioas, regele Hierosolymei, avea arzãtoarea
dorinþã de a restaura templul Domnului ºi l-a chemat pe Marele
Preot, poruncindu-i sã trimitã în întreaga þarã leviþi ºi preoþi care
sã cearã cîte o jumãtate de siclu pe fiecare cap de locuitor pentru
refacerea sanctuarului pãrãginit în timpul domniei lui Ioram, a
Gotholiei ºi a urmaºilor acestora. Dar Marele Preot nu i-a urmat
porunca, fiindcã ºtia cã nimeni n-o sã plãteascã birul în arginþi.
În al 23-lea an al cîrmuirii sale, Ioas i-a chemat la el pe leviþi ºi
i-a dojenit cã nu i-au îndeplinit porunca, ºi întrucît le-a cerut ca
în viitor sã se ocupe serios de repararea templului, Iodaus a
nãscocit un mijloc de colectare a banilor, care a fost pe placul
mulþimii. A dispus sã se facã o ladã din lemn, închisã de jur
împrejur, avînd o singurã deschizãturã. Apoi a pus-o în templu,
lîngã jertfelnic, ºi a poruncit ca fiecare sã arunce în ea prin
deschizãturã oricît gãsea de cuviinþã, pentru refacerea
sanctuarului. Întregul popor a primit bine aceastã noutate ºi a dat
bir pe întrecute mult aur ºi argint ca sã umple lada. Scriitorul ºi
preotul vistiernic deºertau lada plinã ºi în faþa regelui socoteau
banii adunaþi în ea, dupã care o puneau la loc. Fãceau acest lucru
în fiecare zi. De îndatã ce li s-a pãrut cã banii oferiþi de popor
erau îndestulãtori, Marele Preot Iodaus ºi regele Ioas i-au folosit
pentru plata cioplitorilor de piatrã ºi a dulgherilor, precum ºi
pentru procurarea unor mari grãmezi de lemn frumos. Dupã ce s-a
terminat refacerea templului, din aurul ºi argintul rãmas, care nu
era deloc puþin, s-au fãcut vase mari, ulcioare ºi felurite cupe,
aducînd zilnic jertfe strãlucite prin care nãpãdeau altarele cu
grãsimi. Zelul acesta a durat cît a trãit Iodaus.
3. Dar dupã moartea lui, el a atins vîrsta de 130 de ani, a fost
 Pag. 317

un om drept ºi deosebit de virtuos în orice privinþã ºi a fost

înmormîntat în groapa regilor, fiindcã a pãstrat domnia neamului
lui David, regele Ioas a renunþat la cinstirea Domnului. Aidoma
lui, chiar ºi fruntaºii poporului au pornit pe cãi greºite, astfel cã
au încãlcat legile ºi toate le fãceau dupã bunul lor plac.
Neîmpãcîndu-Se cu schimbarea în rãu a regelui ºi a celor ce-l
însoþeau, Dumnezeu le-a trimis proroci care sã-i dojeneascã
pentru faptele lor ºi sã-i abatã de la nelegiuiri. Dar patima
puternicã ºi dorinþa nemãrginitã erau atît de înrãdãcinate, încît
nici nenorocirile îndurate de înaintaºi ca ºi pedepsele abãtute
asupra tuturor familiilor lor pentru dispreþuirea legilor sfinte, nici
avertismentele date de prezicerile vechilor proroci n-au putut sã-i
atragã spre pocãinþã, ei nesimþindu-se dispuºi sã se mai întoarcã
la bunãstarea de unde ajunseserã la nelegiuirile de acum. Fãrã
sã-ºi mai aminteascã de binefacerile tatãlui, Ioas a poruncit sã fie
ucis cu pietre în templu Zaharia, fiul Marelui Preot Iodaus,
fiindcã, pãtruns de suflul profetic al Domnului, într-o adunare a
poporului, l-a îndemnat pe rege sã se punã în slujba dreptãþii,
prezicîndu-i o pedeapsã cumplitã dacã nu se supunea. Cînd ºi-a
dat sfîrºitul, Zaharia L-a chemat pe Dumnezeu ca martor ºi
judecãtor al supliciului pe care-l îndura, pentru un sfat înþelept ºi
pentru serviciul adus de tatãl sãu avînd parte de o moarte amarã
ºi silnicã.
4. N-a trecut multã vreme ºi regele ºi-a primit pedeapsa
cuvenitã, cãci Azael, regele sirienilor, a nãvãlit în þara lui, a
prãdat ºi dãrîmat Gitta, îndreptîndu-ºi oastea împotriva
Hierosolymei. Înfricoºatul Ioas a golit tezaurul templului ºi pe cel
al regilor, rãpind darurile sanctuarului, ºi le-a trimis pe toate în
Siria, ca sã-ºi rãscumpere siguranþa ºi sã scape de asediu, fãrã a
mai fi ameninþat sã piardã totul. Înduplecat de uriaºa sumã
primitã, Azael ºi-a retras oastea din faþa Hierosolymei. Totuºi
Ioas a fost lovit de o boalã grea, iar prietenii lui Zaharia l-au
pedepsit, ºi dornici sã rãzbune moartea fiului lui Iodaus, au
uneltit împotriva regelui ºi l-au ucis. Ioas a fost înmormîntat la
Hierosolyma, nu însã în groapa strãmoºilor sãi, din pricina
nelegiuirilor sale. A atins vîrsta de 47 de ani ºi urmaºul lui la tron
a fost Amasia.
5. În al 21-lea an al domniei lui Ioas, rege al Israelului a
devenit la Samaria Ioaz, fiul lui Iehu, cîrmuirea lui durînd 17 ani.
El n-a urmat pilda bunã a tatãlui sãu, ci s-a dedat aceloraºi
fãrãdelegi sãvîrºite de primii r eg i , car e L - au dispreþuit pe
Dumnezeu. Regele sirienilor l-a biruit ºi i-a nimicit în aºa mãsurã
oastea, cã nu i-au mai rãmas decît 10.000 de pedestraºi ºi 50 de
cãlãreþi, luîndu-i de asemenea multe ºi mari oraºe, dupã mãcelul
comis de oºtirea lui. Aceste nenorocirii s-au întîmplat regelui
israeliþilor potrivit prorocirilor lui Elisei, cînd i-a prezis lui Azael
cã-l va ucide pe regele sirienilor ºi al locuitorilor Damascului,
ocupînd tronul acestuia. Biruit de atîtea rele, ºi-a pus nãdejdea în
închinãciuni ºi rugi, implorîndu-L pe Domnul sã-l scape din
mîinile lui Azael ºi sã nu-l punã sub jugul puterii sale. Dumnezeu,
care îndrãgeºte cãinþa mai mult decît virtutea ºi se mulþumeºte
doar cu dojenirea celor puternici, n-a vrut sã-l hãrãzeascã în
Pag. 318

întregime pieirii, fãcîndu-l sã nu se mai înspãimînte de

primejdiile rãzboiului. Aºa se face cã þara care a obþinut iarãºi
pacea, s-a bucurat iar de vechea-i prosperitate, iar bogãþia i-a
sporit.
6. La moartea lui Ioaz s-a suit pe tron fiul sãu Ioas, în al
37-lea an al domniei lui Ioas din Hierosolyma, ºi vreme de 16 ani
i-a cîrmuit pe israeliþi în Samaria; cãci ºi regele din Hierosolyma
purta acelaºi nume. El era un om drept ºi firea lui era cu totul
deosebitã de cea a tatãlui sãu. În vremea aceea, prorocul Elisei,
care îmbãtrînise, s-a îmbolnãvit ºi regele israeliþilor a venit sã-l
vadã. Cînd a dat de bãtrînul aflat pe patul de moarte, el a început
sã plîngã sub ochii lui ºi sã-l boceascã, numindu-l pãrintele ºi
apãrãtorul sãu. Lui îi datora faptul cã n-a trebuit sã se foloseascã
de arme împotriva duºmanilor sãi, fiindcã, potrivit prezicerilor
sale, a obþinut victoria asupra lor fãrã luptã. Iar acum prorocul
voia sã se despartã de viaþã ºi sã-l lase în seama duºmanilor sãi
înarmaþi, sirienii. Ioas i-a spus cã nici viaþa lui nu va fi mai sigurã
ºi mult mai bine ar fi sã moarã acum, odatã cu el. Elisei l-a
mîngîiat atunci pe înlãcrimatul rege, cerîndu-i sã aducã un arc ºi
sã-l întindã. Cînd regele s-a pregãtit sã tragã cu arcul, prorocul
º i - a p u s mî i n i l e s al e pe mîinil e aces t u i a º i i - a p o r u n ci t s ã
sãgeteze. Regele a tras 3 sãgeþi - apoi s-a oprit. Prorocul i-a zis:
Dacã ai fi tras mai multe sãgeþi, ai fi stîrpit din rãdãcinã puterea
sirianã; fiindcã te-ai mulþumit doar cu 3 sãgeþi, vei ieºi biruitor
în tot atîtea bãtãlii împotriva sirienilor, redobîndind þinuturile
smulse de ei de la înaintaºii tãi! Auzind spusele sale, regele a
plecat, ºi la scurtã vreme dupã aceea, prorocul a ºi murit. El a fost
un bãrbat renumit prin dreptatea lui ºi s-a bucurat de sprijinul
fãþiº al lui Dumnezeu. Ceea ce s-a adeverit prin ulterioarele sale
prorociri, greu de crezut, inspirate de Dumnezeu, a cãror amintire
d ã i n u i e p î n ã a z i î n r î n d u r i l e e v r e i l o r. A a v u t p a r t e d e o
înmormîntare strãlucitã, aºa cum meritã un bãrbat îndrãgit de
Dumnezeu. În vremea aceea s-a petrecut întîmplarea cu drumeþul
ucis de tîlhari ºi aruncat în mormîntul lui Elisei: de îndatã ce a
venit în atingere cu trupul prorocului, mortul a înviat pe loc. Atît
am avut de spus despre prorocul Elisei, despre prezicerile pe care
le-a rostit în timpul vieþii ºi despre divina putere deþinutã chiar ºi
dupã moartea lui.
7. La moartea lui Azael, regele sirienilor, domnia a revenit
fiului sãu Adad, cu care s-a rãzboit Ioas, regele israeliþilor, ºi l-a
biruit de 3 ori, smulgîndu-i regiunea cu toate oraºele ºi satele
rãpite de Azael de la pãrintele sãu. Apoi ºi-a dat sfîrºitul ºi Ioas,
fiind înmormîntat la Samaria, ºi puterea a deþinut-o fiul sãu
Ieroboam.

Capitolul 9

1. În al 2-lea an al domniei lui Ioas, regele israeliþilor, a fost

fãcut rege la Hierosolyma, în seminþia lui Iuda, Amasia, mama lui
numitã Iodada, fiind cetãþeancã a aceluiaºi oraº. Încã din fragedã
tinereþe s-a dovedit un mare iubitor al dreptãþii. De îndatã ce s-a
vãzut stãpîn pe frînele domniei, el a hotãrît mai întîi sã rãzbune
 Pag. 319

propriul sãu pãrinte, pedepsindu-i pe cei ce puseserã mîna pe el,

fãcînd caz de prietenia lor. I-a prins pe toþi ºi le-a dat pedeapsa
cu moartea, fãrã sã întreprindã nimic împotriva copiilor lor, dînd
ascultare legilor lui Moise, care a socotit cã nu era drept ca vina
pãrinþilor sã cadã asupra copiilor. Apoi a recrutat din rîndurile
seminþiilor lui Iuda ºi Beniamin pe cei ce erau în floarea vîrstei
ºi împliniserã deja 20 de ani, adunînd astfel 300.000 de oºteni, ºi
a pus deasupra lor cãpeteniile peste sute. Dupã aceea a trimis la
regele israeliþilor soli care sã tocmeascã cu platã 100.000 de
oºteni pentru 100 de talanþi de argint. Intenþia lui era sã declare
rãzboi amaleciþilor, idumeenilor ºi gabaliþilor. Dar cînd se
pregãtea sã-ºi punã în miºcare oastea împotriva lor, un proroc l-a
îndemnat sã slobozeascã trupele israeliþilor: aceºtia sînt un popor
lipsit de credinþã ºi prezicerea Domnului îi anunþa o înfrîngere,
d acã s e v a sluji de ajutorul lor. El va fi mai puterni c d ecî t
duºmanii, doar dacã va avea încredere în sprijinul lui Dumnezeu,
ducînd lupta numai cu trupele proprii. Deoarece regele ºi-a arãtat
nemulþumirea întrucît plãtise solda israeliþilor, prorocul l-a sfãtuit
sã se supunã voinþei Domnului, cãci El îi va dãrui ºi mai mulþi
bani. Regele i-a slobozit aºadar pe israeliþi, spunîndu-le cã le lasã
solda pe care au încasat-o deja; apoi a plecat cu trupele proprii
împotriva popoarelor menþionate mai înainte. El i-a învins într-o
mare bãtãlie ºi a ucis 10.000 dintre ei, luînd tot atîþia prizonieri,
pe care i-a dus pînã la aºa zisa Stîncã Mare, îndreptatã spre
Arabia, unde i-a aruncat în prãpastie. Din aceastã luptã, regele s-a
ales cu o mare pradã ºi cu multe avuþii ale tuturor popoarelor
învinse, între timp ce Amasia conducea expediþia, israeliþii care
fuseserã lãsaþi slobozi erau porniþi împotriva lui, fiindcã credeau
cã i-a gãsit nedemni de aceastã misiune, cãci asta nu s-ar fi
întîmplat, dacã nu i-ar fi dispreþuit; i-au atacat aºadar regatul ºi
au înaintat pînã la Bethsemera, au jefuit þara ºi au luat cu ei pradã
multe vite, omorînd vreo 3.000 de locuitori.
2. Victoria ºi succesul expediþiei sale l-au fãcut îngîmfat pe
Amasia ºi el a început sã-L neglijeze pe Dumnezeu, care era
fãuritorul lor de fapt, preferînd sã înalþe rugãciuni idolilor aduºi
de el din þara amaleciþilor. A venit însã un proroc ºi i-a spus cã se
mirã de ce îi socoteºte zei pe cei ce nu i-au ajutat deloc pe
închinãtorii lor ºi nu i-au eliberat din mîinile sale, lãsîndu-i sã
piarã pe cei mai mulþi dintre ei ºi sã ajungã ei înºiºi în captivitate;
cãci idolii fuseserã aduºi la Hierosolyma de niºte prizonieri de
rãzboi. Purtarea asta a stîrnit mînia regelui, care i-a poruncit
prorocului sã tacã din gurã, ameninþîndu-l sã-l condamne la
moarte dacã se amestecã în treburi care nu-l priveau deloc. Atunci
prorocul i-a rãspuns cã el va amuþi, dar i-a prezis cã Dumnezeu
nu va lãsa nepedepsite de mîna Lui înnoirile pe care le-a adus.
Fãrã sã fie în stare sã pãstreze mãsura în marele sãu noroc, faptul
cã Îl primise de la Dumnezeu nu l-a împiedicat sã-L sfideze pe
acesta ºi din cale afarã de încrezut, Amasia i-a trimis lui Ioas,
regele israeliþilor, o scrisoare prin care îi cerea sã i se supunã,
împreunã cu întregul sãu popor, fiindcã aºa a fost odinioarã, pe
vremea strãbunilor sãi, David ºi Solomon. Dacã nu catadicsea sã
facã ceea ce se cuvenea, sã afle cã rãzboiul va decide cui îi va
Pag. 320

aparþine puterea. Drept rãspuns Ioas i-a scris urmãtoarele: regele

Ioas cãtre regele Amasia. În Liban a fost odatã un chiparos foarte
înalt, precum ºi un ciulin. Acesta a trimis sã-i spunã chiparosului
sã-i dea fiica fiului sãu de femeie. Dar între timp a trecut pe acolo
o fiarã sãlbaticã ºi l-a cãlcat în picioare. Asta sã-þi fie învãþãturã
de minte sã nu rîvneºti la lucruri prea mari, ca nu cumva, ameþit
de succesul tãu împotriva amaleciþilor, fãlindu-te cu el, sã atragi
primejdia asupra ta ºi a regatului tãu!
3. Dupã citirea acestui rãspuns, dorinþa lui Amasia de a porni
la rãzboi a devenit ºi mai arzãtoare. Dumnezeu, aºa cred eu, l-a
împins sã facã acest lucru, ca sã-ºi primeascã pedeapsa pentru
pãcatele sale. ªi-a dus aºadar trupele împotriva lui Ioas, gata sã
înceapã lupta. Spaima ºi deruta pe care Dumnezeu le-a inspirat în
mînia Lui au cuprins pe loc oastea lui Amasia, care a luat-o la
fugã mai înainte de a se mãsura cu vrãjmaºul. Deoarece ai sãi se
împrãºtiaserã din pricina fricii, lãsîndu-l singur în voia soartei,
Amasia a încãput pe mîinile duºmanilor, iar Ioas l-a ameninþat cu
moartea, dacã nu-i convingea pe locuitorii Hierosolymei sã-ºi
deschidã porþile, îngãduind oºtirii sale sã pãtrundã în oraº.
Constrîns de nevoie ºi temîndu-se cã-ºi pune viaþa în pericol,
Amasia a devenit rãspunzãtor de intrarea în oraº a lui Ioas. Acesta
a pus sã se dãrîme zidul pe o întindere de 400 de coþi ºi prin
aceastã spãrturã a intrat cu carul în Hierosolyma, aducîndu-l pe
Amasia luat prizonier. Aºa a devenit stãpînul Hierosolymei Ioas,
care a rãpit tezaurul Domnului ºi a jefuit tot aurul ºi argintul pe
care l-a gãsit în palatul lui Amasia. Abia dupã aceea l-a eliberat
pe Amasia ºi s-a întors în Samaria. Aceastã nenorocire a lovit
Hierosolyma în al 14-lea an al domniei lui Amasia. Dupã aceea,
proprii lui prieteni cãutînd sã-i ia viaþa, Amasia a fugit în oraºul
Lachisa. Acolo a fost el ucis de oamenii pe care uneltitorii i-au
trimis pe urmele sale. Leºul sãu a fost adus la Hierosolyma, unde
a fost înmormîntat cu onoruri regeºti. Astfel ºi-a sãvîrºit viaþa
Amasia, din pricina semeþiei sale ºi a sfidãrii lui Dumnezeu, dupã
ce a trãit 54 de ani, domnia lui durînd 29 de ani. Urmaºul la tron
a fost fiul sãu, numit Ozia.

Capitolul 10

1. În al 15-lea an al cîrmuirii lui Amasia a început domnia lui

Ieroboam, fiul lui Ioas, asupra israeliþilor, în Samaria ºi ea s-a
încheiat dupã 40 de ani. Acest rege Îi era potrivnic lui Dumnezeu
ºi mare dispreþuitor al legilor, deoarece se închina idolilor ºi era
atras de multe obiceiuri fãrã noimã ºi strãine, aducînd nenumãrate
nenorociri poporului israelit. Prorocul Iona i-a prezis cã în cazul
în care va purta rãzboi cu sirienii, va clãtina din temelii puterea
lor ºi cã-ºi va întinde hotarele regatului sãu înspre partea de
miazãnoapte pînã la oraºul Amathus ºi cãtre miazãzi pînã la Lacul
Asfaltat. Acestea erau graniþele de odinioarã ale Canaanului, dupã
mãsurãtoarea fãcutã de comandantul Iesus. Ieroboam a întreprins
o expediþie împotriva sirienilor ºi a pus stãpînire peste întregul
lor þinut, întocmai cum îi prezisese Ionas.
2. Întrucît mi-am propus sã scriu o istorie fidelã a faptelor
 Pag. 321

poporului meu, am socotit cã se cuvine sã povestesc tot ceea ce

stã scris în cãrþile evreilor despre acest proroc. Cînd Dumnezeu
i-a poruncit sã se ducã în regatul lui Ninive ºi la sosirea lui în
oraº sã strige cã regele îºi va pierde în curînd domnia, - el n-a
mers acolo din pricina fricii. A fugit de Dumnezeu în oraºul Iope,
unde a dat peste o corabie, în care s-a îmbarcat, ca sã plece la
Tars, în Cilicia. Dar dintr-odatã s-a dezlãnþuit o furtunã nespus de
puternicã, încît puþin a lipsit ca nava sã se scufunde, ºi corãbierii,
î mp r eu n ã cu cî r maci u l º i ar mat o r u l , f ãg ãd u i au s ã- º i ar at e
recunoºtinþa faþã de zei, dacã scãpau de primejdiile mãrii. Doar
Iona stãtea ascuns undeva ºi nu întreprindea nimic din ceea ce
vedea cã fãceau ceilalþi. Cînd talazurile s-au înãlþat ºi mai sus ºi
marea s-a învolburat ºi mai mult sub furia vînturilor, ei au bãnuit
cã unul dintre cãlãtori era pricina acestei furtuni ºi au hotãrît sã
tragã la sorþi spre a descoperi cine era vinovatul. Trecîndu-se de
la vorbã la faptã, sorþul a cãzut pe Iona. La întrebarea
corãbierilor, de unde venea ºi ce avea de gînd, el a rãspuns cã era
evreu de neam, prorocul Domnului Atotputernic. I-a sfãtuit apoi
sã-l arunce în mare, dacã vor sã scape de primejdie, cãci din
pricina lui se dezlãnþuise furtuna. La început ei n-au cutezat sã
facã acest lucru, socotind cã era o nelegiuire sã trimitã la o
moarte sigurã un strãin care le-a încredinþat viaþa lui. Totuºi cînd
au vãzut cã furtuna se înteþea mereu ºi corabia era gata sã se
scufunde, îmboldiþi pe de o parte de stãruinþele prorocului însuºi,
înduplecaþi pe de altã parte de teama cã nu vor scãpa de
naufragiu, marinarii l-au aruncat pe Iona în mare. Urgia mãrii s-a
potolit numaidecît, iar prorocul, zice-se, a fost înghiþit de un chit,
dupã 3 zile ºi tot atîtea nopþi fiind zvîrlit pe þãrmul Pontului
Euxin, viu ºi cu trupul nevãtãmat. Rugîndu-L pe Dumnezeu sã-i
ierte pãcatul, Iona s-a dus în oraºul Ninive, s-a oprit într-un loc
unde putea sã fie auzit de toþi ºi le-a prezis locuitorilor cã în
curînd vor pierde supremaþia lor asupra Asiei. Dupã ce le-a dat
aceastã veste, el s-a întors acasã. Istorisirea v-am depãnat-o aºa
cum am gãsit-o scrisã în cãrþi.
3. Regele Ieroboam, care a avut parte de foarte mult noroc în
viaþa lui ºi a domnit vreme de 40 de ani, ºi-a dat duhul. A fost
înmormîntat la Samaria ºi drept urmaº la tron l-a avut pe fiul sãu
Zaharia. În al 14-lea an al domniei lui Ieroboam, Ozia, fiul lui
Amasia, a devenit cîrmuitorul celor douã seminþii la Hierosolyma,
mama lui numitã Achiala, fiind originarã din acest oraº. El însuºi
era un om bun, drept ºi mãrinimos, prevedea lucrurile dinainte ºi
dovedea multã hãrnicie. ªi-a dus oastea împotriva filistenilor, i-a
învins în luptã ºi le-a luat cu asalt oraºele Gitta ºi Iamnia,
dãrîmînd zidurile lor. Dupã aceea a fãcut o expediþie împotriva
arabilor care locuiau în vecinãtatea Egiptului, a zidit un oraº la
Marea Roºie ºi a lãsat acolo o garnizoanã. Apoi i-a subjugat pe
ammaniþi, punîndu-i sã plãteascã un anumit bir, ºi a adus sub
stãpînirea lui întregul þinut, pînã la hotarele Egiptului, în cele din
urmã, a început sã se preocupe ºi de Hierosolyma. A refãcut ceea
ce, datoritã fie vechimii, fie nepãsãrii regilor de dinainte, se
surpase din zidul oraºului. A reclãdit pînã ºi acea parte a zidului
care fusese dãrîmatã de regele israeliþilor, atunci cînd l-a adus pe
Pag. 322

pãrintele sãu prizonier, pãtrunzînd în oraº. A zidit de asemenea

numeroase turnuri, atingînd înãlþimea de 150 de coþi. Posturile de
s t r aj ã din pustiu le-a în co n j u r at cu zi d u r i º i a s ãp at mu l t e
apeducte. Numãrul vitelor de povarã ºi al feluritelor turme era
uriaº, cãci þara era bogatã în pãºuni. Fiindcã îndrãgea agricultura
ºi era foarte preocupat de lucrarea pãmîntului, a sãdit tot felul de
plante ºi seminþe. A strîns în jurul lui o oaste alcãtuitã din
375.000 de ostaºi aleºi în fruntea cãrora a pus mai mari peste sute
ºi mai mari peste mii, bãrbaþi viteji ºi viguroºi la trup, numãrul
lor ajungînd la 2.000. Întreaga oaste era împãrþitã în falange ºi
bine înzestratã cu arme: fiecare luptãtor avea sabie, scut ºi platoºã
de aramã, arcuri ºi praºtii. A fãcut de asemenea multe maºini de
rãzboi, care-ºi aveau rostul la asedierea cetãþilor, aruncãtoare de
pietre ºi de suliþe, pîrghii de ridicat greutãþi, gheare de fier ºi alte
asemenea unelte.
4. Dupã ce a prevãzut ºi pregãtit aceste treburi, mintea lui,
ademenitã de trufie, s-a împãunat cu mulþimea avuþiilor
trecãtoare, dispreþuind lucrurile nemuritoare ºi atotdãinuitoare,
precum ci n s t i r ea l u i D u mn ezeu º i respectarea legilor. Din
înãlþimea succeselor sale a cãzut ºi el pradã aceloraºi vicii, la fel
ca ºi tatãl sãu, care ºi-a datorat pieirea strãlucirii faptelor de
rãzboi ºi puterii, neºtiind sã pãstreze mãsura. Într-o zi solemnã,
cînd la sãrbãtoare lua parte întregul popor, ºi-a pus veºminte
preoþeºti ºi a intrat în templu, sã tãmîieze altarul de aur al
Domnului. Marele Preot Azaria ºi cei 80 de preoþi din jurul lui
s-au împotrivit, cãci i-au zis cã nu avea voie sã se amestece în
treburile divine, care le fuseserã încredinþate numai urmaºilor lui
Aaron. Dar cînd toþi i-au strigat sã iese din templu ºi sã nu
încalce datinile Domnului, regele s-a înfuriat, ameninþîndu-i cu
moartea dacã nu se potoleau. Atunci a avut loc un puternic
cutremur de pãmînt ºi templul s-a crãpat, ºi înãuntrul lui s-a
revãrsat orbitoarea luminã a soarelui, care a cãzut pe faþa regelui,
aceasta fiind nãpãditã dintr-odatã de leprã. În locul din faþa
oraºului, numit Eroge, s-a despicat în douã o creastã ºi jumãtatea
ei situatã spre apus a alunecat vreo 4 stadii spre partea de rãsãrit
a muntelui, astfel încît a acoperit ºi drumul, ºi grãdina regeascã.
Cînd preoþii au remarcat cã faþa regelui fusese cuprinsã de leprã,
i-au dezvãluit nenorocirea care îl lovise ºi i-au poruncit sã
pãrãseascã oraºul, ca un om impur. Ruºinat de rãul care cãzuse
asupra lui ºi pierzîndu-ºi toatã încrederea, a ascultat porunca
preoþilor; fiindcã s-a socotit mai presus de soarta omeneascã ºi
p en t r u l i p s a l u i d e ev l av i e f aþ ã d e Du mn ezeu , º i - a at r as o
pedeapsã jalnicã ºi demnã sã inspire milã. A trãit o bucatã de
vreme în afara oraºului, ca un om de rînd, iar de cîrmuirea þãrii
s-a ocupat fiul sãu Iotam. Cu sufletul mîhnit ºi cu amãrãciunea
pricinuitã de nelegiuirile sale, el º i - a d at î n cel e d i n urmã
sfîrºitul, dupã ce a trãit 68 de ani, cîrmuind vreme de 52 de ani.
A fost înmormîntat aparte, în propria-i grãdinã.

Capitolul 11

1. Zaharia, fiul lui Ieroboam, rege al israeliþilor vreme de 6

 Pag. 323

luni, a fost ucis miºeleºte de un prieten al sãu, numit ªalum, fiul

lui Iabes, care i-a urmat la tron, fãrã sã domneascã nici el mai
mult de 30 de zile. Menahem, cãpetenie de oaste care se afla pe
atunci în oraºul Tarsa, auzind de uciderea lui Zaharia, a pãrãsit
tabãra ºi a mãrºãluit cu toate trupele sale pînã la Samaria, unde
l-a ucis pe ªalum în cursul unei bãtãlii, s-a fãcut rege în locul lui,
apoi s-a întors la Tarsa. Acolo, locuitorii oraºului au zãvorît
porþile în faþa lui ºi n-au vrut sã-l recunoascã drept rege. Dornic
sã se rãzbune pe ei, a trecut prin foc ºi sabie þinutul din jurul
oraºului, pe care l-a asediat ºi l-a cucerit cu forþa, ºi rãbdînd cu
greu jignirea pe care i-o aduseserã tarsienii, i-a ucis pe toþi ºi n-a
cruþat nici copiii, fãrã sã dea înapoi de la nici o dovadã de
cruzime. S-a dezlãnþuit împotriva propriilor concetãþeni cu o
sãlbãticie care nu putea fi iertatã nici dacã s-ar fi revãrsat asupra
unor strãini învinºi în rãzboi. Întocmai cum ºi-a început domnia,
aºa ºi-a dus-o mai departe, cu aceeaºi cruzime, vreme de 10 ani,
Menahem. Cînd a venit sã se rãzboiascã cu el regele asirian
Phullus, nu s-a dus sã se lupte cu asirienii, ci i-a convins cu 1.000
de talanþi de argint sã se retragã, punînd capãt ostilitãþilor.
Menahem a pus aceastã sumã în spinarea poporului, încasînd un
bir de 50 de drahme pe cap de locuitor. Dupã aceea, Menahem
ºi-a sfîrºit viaþa ºi a fost înmormîntat la Samaria, lãsîndu-l ca
urmaº la tron pe fiul sãu Pecahia, care n-a rãmas mai prejos în
cruzime decît tatãl sãu ºi a domnit numai 2 ani. Apoi a fost lovit
miºeleºte la un ospãþ cu prietenii sãi ºi ucis de cãpetenia peste
1.000 de oºteni Pecahia, fiul lui Remalia. Dar ºi acest Pecahia,
care a cîrmuit 20 de ani, a fost nelegiuit ºi nedrept. În timpul
domniei sale, regele numit Tiglatpalasar a fãcut o expediþie
împotriva Israelului ºi a supus întreaga þarã Galadena, þinutul de
dincolo de Iordan, Galileea învecinatã, precum ºi Cydisa ºi Azora,
ducînd locuitorii în robie, cînd s-a întors în regatul sãu. Mi se
pare cã am spus suficiente lucruri privitoare la acest rege al
asirienilor.
2. Iotam, fiul lui Ozia, a domnit la Hierosolyma asupra
seminþiei lui Iuda, mama lui, nãscutã în acel oraº, numindu-se
Hierasa. Acestui rege nu i-a lipsit nici o virtute ºi a fost la fel de
evlavios faþã de Dumnezeu, pe cît d e d r ep t s - a ar ãtat ºi cu
oamenii. ªi spre construcþiile cetãþii ºi-a îndreptat grija, a fãcut
cu dragã inimã toate îndreptãrile ºi decoraþiile care i s-au pãrut
necesare. A construit un portic al templului ºi vestibuluri noi, a
refãcut pãrþile prãbuºite ale zidurilor de apãrare, pe care le-a
întãrit cu turnuri mari ºi greu de cucerit. Tot ceea ce se afla în
regatul sãu într-o stare care lãsa de dorit, a fost restaurat de el cu
multã atenþie. A dus rãzboi împotriva ammaniþilor, ºi dupã ce a
ieºit biruitor în luptã, i-a silit sã plãteascã în fiecare an o dare de
100 de talanþi de argint, 10.000 de care de grîu ºi tot atîtea care
d e o r z. ªi-a întãrit regatul într-atît, încît duºmani i s ã n u - l
dispreþuiascã ºi pe ai sãi sã-i vadã fericiþi.
3. Trãia în vremea aceea un proroc numit Naum, care
prevestind prãbuºirea Asiriei ºi a lui Ninus, a spus urmãtoarele:
Ninive va fi un iaz cu apã biciuitã de vînt! La fel de tulburat va
arãta întregul popor vãlurindu-se în fuga lui ºi unii vor striga
Pag. 324

celorlalþi: staþi ºi împotriviþi-vã, prãdaþi aurul ºi argintul! Dar

nimeni nu se va lãsa convins, cãci fiecare vrea sã-ºi salveze mai
degrabã viaþa decît bogãþiile. Cumplitã va fi învrãjbirea lor,
plînsul ºi bocetul li se vor auzi, mãdularele lor vor lîncezi ºi
feþele tuturor se vor îngãlbeni de spaimã. Unde va fi bîrlogul
leilor, cu mama puilor lor? Te voi dãrîma din temelii, Ninive -
zice Domnul - ºi nu vor mai ieºi din tine lei care vor stãpîni
lumea! Despre Ninive, acest proroc a fãcut multe alte preziceri pe
care n-am gãsit de cuviinþã sã le menþionez aici, ca sã nu-mi
ostenesc prea mult cititorii. Toate prezicerile privitoare la Ninive
s-au adeverit întocmai, dupã 115 ani. Tema aceasta a fost tratatã
îndestulãtor.

Capitolul 12

1. Iotam ºi-a dat obºtescul sfîrºit dupã ce a trãit 41 de ani,

dintre care 16 a fost domnitor, fiind înmormîntat în groapa
regilor. L-a urmat la tron fiul sãu Ahaz, care în privinþa lipsei de
credinþã în Dumnezeu ºi a încãlcãrii legilor strãmoºeºti, a urmat
pilda regilor israeliþi: pe altarele înãlþate de el la Hierosolyma a
închinat prinosuri idolilor, aducînd jertfã ardere de tot pe propriul
sãu fiu, dupã obiceiul canaanenilor, ºi a comis multe asemenea
nelegiuiri. În timp ce se purta astfel ºi se þinea de nebunii, regele
sirienilor ºi al Damascului, Salmanasar, ºi cel al israeliþilor,
P ecah i a car e er au p r i et en i b u n i , i - au decl ar at r ãzb o i , l - au
împresurat la Hierosolyma, unde l-au asediat multã vreme fãrã
folos, datoritã trãiniciei zidurilor de apãrare. Dar regele sirienilor
a cu cer it Ailath, oraº situat la Marea R o º i e, i - a cãs ãp i t p e
locuitori ºi în locul lor a adus coloniºti sirieni. Dupã ce i-a ucis
pe iudeii din garnizoana oraºului, ca ºi pe cei care locuiau în
împrejurimi, el a revenit la Damasc cu oastea lui, aducînd prãzi
bogate. Cînd a aflat cã sirienii s-au întors acasã, regele
israeliþilor, convins cã se putea mãsura cu ei, ºi-a dus trupele
împotriva lor, dar a fost înfrînt în bãtãlie, Domnul fiind mînios pe
el din pricina nelegiuirilor sale multe ºi mari. În ziua aceea au
rãpus 120.000 de iudei israeliþii, al cãror comandant, Zaharia, l-a
ucis în timpul luptei pe fiul lui Ahaz, numit Amasia, luîndu-i
prizonieri pe cãpetenia întregii curþi, Ericas, precum ºi pe
comandantul seminþiei lui Iuda, Elcan. În afara lor, israeliþii au
luat ca robi femei ºi copii din seminþia lui Beniamin, ºi
alegîndu-se cu pradã multã, s-au întors în Samaria.
2. Obed, care era în vremea aceea prorocul Samariei, a
întîmpinat oastea înaintea oraºului ºi i-a strigat cã aceastã izbîndã
a fost obþinutã nu prin vitejia ei, ci ca urmare a faptului cã
Dumnezeu ªi-a revãrsat mînia asupra regelui Ahaz. I-a mustrat pe
ostaºi cã nu s-au mulþumit doar cu uciderea sîngeroasã, ci au
cutezat sã ia prizonieri niºte consîngeni din seminþiile lui Iuda ºi
Beniamin. I-a sfãtuit apoi sã-i trimitã la casele lor, cãci dacã nu
dau ascultare vorbelor sale, îi aºteaptã pedeapsa lui Dumnezeu.
P o p o r u l i s r a e l i þ i l o r, c h e m a t l a a d u n a r e a d e z b ã t u t s o a r t a
p r i z o n i e r i l o r. S - a u r i d i c a t a t u n c i a º a n u m i t u l B a r a c h i a ,
bucurîndu-se de mare trecere în þara lui, împreunã cu alþi 3
 Pag. 325

bãrbaþi, ºi au zis: Noi sîntem de pãrere cã nu trebuie sã le dãm

voie concetãþenilor sã-i primeascã în oraº pe aceºti prizonieri,
pentru ca Dumnezeu sã nu ne sorteascã pe toþi pieirii. ªi aºa
pãcatele noastre sînt destul de mari, dupã spusele prorocilor, aºa
cã nu ne ferim sã le adãugãm noi fãrãdelegi! De îndatã ce au auzit
aceste vorbe, ostaºii i-au fãcut aºa cum au gãsit de cuviinþã.
Bãrbaþii amintiþi mai sus au luat pe robi, le-au scos lanþurile, s-au
îngrijit de trupurile lor, le-au dat merinde de drum ºi i-au trimis
acasã. Toþi 4 i-au ºi însoþit, i-au cãlãuzit pînã la Ierihon, situat nu
prea departe de Hierosolyma, apoi s-au întors la Samaria.
3. Întristat de înfrîngerea pricinuitã de israeliþi, regele Ahaz a
trimis o solie la Tiglatpalasar, cãruia i-a cerut sã se alieze cu el
împotriva israeliþilor, sirienilor ºi damaschinilor, aducîndu-i o
mare sumã de bani; i-a oferit apoi daruri strãlucite. Dupã ce solii
au ajuns la el, Tiglatpalasar s-a grãbit sã vinã în ajutorul lui
A h az. A pornit î n t r- o ex p ed i þ i e î mp o t r i v a S i r i ei , a p u s t i i t
þinuturile ei ºi a luat cu asalt Damascul, omorîndu-l pe regele
Arases. Pe damaschini i-a strãmutat în Media Superioarã ºi în
locul lor a adus în Damasc coloniºti din rîndul neamurilor
asiriene. A prãdat apoi þara israeliþilor ºi pe mulþi dintre ei i-a dus
în robie. Pentru felul cum s-a purtat cu sirienii, regele Ahaz a
strîns aurul ºi argintul pe care l-a gãsit în visteria regalã, ba chiar
ºi în templul Domnului, pe care l-a golit ºi de ofrandele lui cele
mai frumoase, ºi luînd cu el întreag a co mo ar ã, a adus-o la
Damasc, unde, potrivit tratatului încheiat mai înainte, a oferit-o
regelui asirienilor, cu mulþumirile lui pentru toate faptele sale,
apoi s-a întors la Hierosolyma. A fost însã atît de smintit ºi de
nechibzuit ºi cunoscîndu-ºi atît de puþin propriul sãu interes, încît
în pofida faptului cã sirienii luptaserã împotriva lui, n-a încetat
sã se închine zeilor acestora ºi a continuat sã-i cinsteascã, de
parcã ar fi obþinut victoria cu ajutorul lor. Cînd a fost învins din
nou, a început sã se roage zeilor asirieni, ca ºi cum ar fi avut de
gînd sã-i slujeascã mai degrabã pe toþi ceilalþi idoli, ºi nicidecum
pe adevãratul Dumnezeu al strãbunilor sãi, care îi adusese aceastã
înfrîngere, fiindcã era mînios pe el. A mers atît de departe în
dispreþul ºi nepãsarea lui faþã de Dumnezeu, încît a încuiat uºile
templului ºi a interzis aducerea jertfelor, rãpind ofrandele din
sanctuar. În urma unor astfel de jigniri aduse Domnului, Ahaz s-a
stins din viaþã dupã ce a trãit 36 de ani, domnia lui durînd 16 ani,
ºi l-a lãsat ca urmaº la tron pe fiul sãu, Ezechia.

Capitolul 13

1. În vremea aceea a murit Phaceas, regele israeliþilor, ucis

miºeleºte de prietenul sãu numit Osea, care a domnit 9 ani, fiind
un om nelegiuit ºi dispreþuitorul lui Dumnezeu. ªalmanasar,
regele asirienilor, a întreprins o campanie împotriva lui, l-a învins
fiindcã Domnul nu i-a dat binecuvîntarea ºi sprijinul Sãu, l-a
fãcut supusul sãu ºi i-a impus un bir permanent. În al 4-lea an al
cîrmuirii lui Osea, ºi-a început domnia la Hierosolyma Ezechia,
fiul lui Ahaz ºi al Abiei, originarã din acest oraº. Prin firea lui,
s-a dovedit un om bun, drept ºi evlavios. De îndatã ce s-a urcat
Pag. 326

pe tron, n-a socotit nimic mai necesar ºi mai folositor pentru el ºi

pentru supuºii lui decît cinstirea Domnului. De aceea, a strîns
laolaltã poporul, preoþii ºi leviþii ºi le-a adresat urmãtoarele
cuvinte: Nu vi-e strãin faptul, cã datoritã pãcatelor tatãlui meu,
care a fost un uneltitor împotriva credinþei în Dumnezeu, aþi
îndurat ponoase multe ºi mari, fiindcã amãgiþi de el, v-aþi lãsat
ademeniþi sã vã închinaþi idolilor ridicaþi de el la rangul de zei.
De vreme ce aþi constatat singuri cît de primejdios lucru este lipsa
de evlavie, vã îndemn aºadar sã vã dezvãþaþi de aceste deprinderi,
înlãturînd vechile voastre necurãþenii. Mai ales voi, preoþii ºi
leviþii, adunaþi-vã la templu, sã-l redeschideþi, ºi mai întîi prin
jertfe solemne de purificare sã-l readuceþi la strãmoºeasca lui
strãlucire de odinioarã. Astfel Dumnezeu va pune capãt mîniei
Sale ºi va fi îndurãtor cu noi!
2. Sub imboldul vorbelor regelui, preoþii au deschis templul,
au curãþat sfintele vase descoperite de ei, ºi înlãturînd murdãria,
au pus pe altare jertfe solemne. Regele a trimis apoi soli în
întreaga þarã, sã cheme poporul la sãrbãtoarea Prazniculu i
Azimelor: din pricina nelegiuirii de mai înainte, celebrarea fusese
întreruptã de multã vreme. Pînã ºi la israeliþi a trimis soli, prin
care i-a îndemnat sã renunþe la felul lor de viaþã de acum ºi sã se
întoarcã la vechea datinã a cinstirii adevãratului Dumnezeu. El le
îngãduia bucuros sã vinã la Hierosolyma, ca sã sãrbãtoreascã
Praznicul Azimelor, luînd parte alãturi de semenii lor, la solemna
adunare. Regele le-a spus cã nu-i îndemna sã-i dea ascultare, dacã
n u v o i au s ã f acã aces t l u cr u , ci s - a g î n d i t l a i n t er es u l l o r,
urmãrind sã-i facã fericiþi. Solilor sosiþi la ei ca sã expunã
propunerea regelui lor, israeliþii nu le-au dat ascultare, ba chiar
i-au luat în derîdere, socotindu-i niºte nebuni. ªi pe prorocii care
le dãdeau sfaturi bune ºi le preziceau cã vor avea parte de mari
nenorociri dacã nu se întorceau grabnic la venerarea adevãratului
Dumnezeu, ei îi batjocoreau sau le luau în cele din urmã viaþa. Nu
s-au mulþumit numai cu aceste pãcate, ci s-au dedat la nebunii ºi
mai mari, despre care vom vorbi mai departe. N-au încetat sã facã
a s e m e n e a f a p t e p î n ã ce D u mn ezeu n u i - a p e d e p s i t p e n t r u
fãrãdelegile lor, dîndu-i pe mîinile duºmanilor. Dar despre asta
vom vorbi pe îndelete la momentul potrivit. Numai cei din
seminþiile lui Manase, Zabulon ºi Isachar au ascultat îndemnurile
prorocilor ºi s-au convertit la buna credinþã. Toþi aceºtia s-au
îndreptat spre Hierosolyma, la Ezechia, sã se închine acolo
Domnului.
3. De îndatã ce s-a adunat mulþimea, Ezechia, împreunã cu
cãpeteniile ºi întregul popor, s-au dus la templu, unde el a jertfit
în numele sãu 7 tauri ºi tot atîþia berbeci, aºijderea 7 miei ºi tot
atîþia þapi. Dupã ce regele ºi cãpeteniile au pus mîna pe creºtetul
victimelor, preoþii au primit îngãduinþa sã le jertfeascã. Aceºtia
au înjunghiat vitele ºi jertfele au fost supuse arderii de tot. În
jurul lor stãteau leviþii cu instrumente muzicale, înãlþau imnuri
Domnului ºi intonau psalmi, aºa cum îi învãþase David, iar ceilalþi
preoþi îi acompaniau pe cîntãreþi suflînd din trîmbiþe. Cînd au fost
sãvîrºite aceste jertfe, regele ºi mulþimea s-au culcat cu faþa la
pãmînt ºi L-au cinstit pe Domnul. Apoi el a avut grijã sã fie
 Pag. 327

înjunghiaþi 70 de boi, 100 de berbeci, 200 de miei, oferind pentru

îndestularea poporului 600 de boi precum ºi alte 3.000 de vite.
Toate au fost îndeplinite de preoþi aºa cum cereau legile. Aºadar,
regele s-a ospãtat cu poporul în chiot ºi veselie, mulþumind lui
Dumnezeu. Cînd a sosit Praznicul Azimelor, a fost adusã aºa zisa
jertfã a Paºtilor, dupã care jertfele divine s-au repetat timp de 7
zile. În afarã de ceea ce oferise pînã atunci, regele a mai dãruit
mu l þ i mi i 2 .0 0 0 d e tauri ºi 7.000 de vite. L a f el au f ãcu t º i
cãpeteniile: au dat poporului 1.000 de tauri ºi 1.040 de vite.
Sãrbãtoarea Paºtilor s-a desfãºurat cu atîta strãlucire, fiindcã de
pe vremea regelui Solomon ea nu mai fusese celebratã cu un
asemenea fast. De îndatã ce toate datinile sãrbãtorii s-au încheiat,
o amen i i s - au d u s s ã cu r eþ e î ntreaga þarã, oraºul fiind º i el
purificat de murdãria idolilor. Regele a poruncit, ca potrivit
legilor scrise, jertfele zilnice sã fie fãcute pe cheltuiala lui, iar
poporul sã dea preoþilor ºi leviþilor zeciuiala ºi pîrga roadelor lor,
pentru ca ei sã se poatã ocupa mereu de ritual, asigurîndu-ºi traiul
numai din slujirea lui Dumnezeu. De aceea, poporul aducea
preoþilor ºi leviþilor tot soiul de roade. Ca atare, regele a construit
cãmãri de provizii ºi hambare pentru grîne, din care sã se înfrupte
dupã voia lor fiecare preot ºi levit, împreunã cu soþiile ºi copiii
lor. S-a revenit astfel la obiceiul de odinioarã al cinstirii lui
Dumnezeu. Odatã înfãptuite lucrurile despre care am vorbit,
regele a declarat rãzboi filistenilor, i-a învins ºi a ocupat toate
oraºele aflate în stãpînirea duºmanilor, pînã la Gaza ºi Gitta. Dar
regele asirienilor i-a trimis soli prin care l-a ameninþat cã-i va
spulbera întregul regat dacã nu-i va da birul plãtit mai înainte de
t a t ã l s ã u . R e g e l e E zech i a n u s - a l ãs at i n t i m i d a t d e a c e s t e
ameninþãri, ci ºi-a pus nãdejdea în credinþa lui faþã de Dumnezeu
ºi în prorocul Isaia, care i-a prezis limpede viitorul. Spusele mele
privitoare la acest rege mi se pare îndestulãtoare.

Capitolul 14

1. Cînd ªalmanasar, regele asirienilor, a primit vestea cã regele

israeliþilor a trimis în tainã o solie cãtre Soam, regele egiptenilor,
invitîndu-l sã încheie o alianþã împotriva lui, s-a mîniat ºi a fãcut
o expediþie în Samaria, în al 7-lea an al domniei lui Osea. Regele
nu i-a îngãduit sã pãtrundã în oraºul pe care, dupã un asediu de
3 ani, l-a cucerit în al 9-lea an al domniei lui Osea ºi în al 7-lea
an al domniei lui Ezechia, regele Hierosolymei. Astfel a nimicit
el tot regatul israeliþilor ºi a surghiunit întregul popor în Media
ºi în Persia. Împreunã cu aceºtia, l-a prins viu ºi pe regele Osea.
În locul celor îndepãrtaþi a strãmutat alte popoare din þinutul
Chutha, care îºi trãgea numele de la un fluviu din Persia, în
Samaria, trimiþîndu-i sã locuiascã în þara israeliþilor. Aºadar, din
Iudeea au plecat în exil cele 10 seminþii ale israeliþilor, dupã 947
de ani de la cucerirea acestei þãri de cãtre strãmoºii care plecaserã
din robia egipteanã ºi 800 de ani de la domnia lui Iosua. De la
rãscoala lor împotriva lui Roboam, nepotul lui David ºi de la
înscãunarea lui Ieroboam, dupã cum am arãtat mai înainte, s-au
scurs 240 de ani, 7 luni ºi 7 zile. Israeliþii au avut aceastã soartã
Pag. 328

f i i n d cã au î n cãl cat l eg i l e º i n - au d at as cu l t ar e p r o r o ci l o r.
Începutul nenorocirilor lor a fost rãzvrãtirea în urma cãreia l-au
pãrãsit pe Roboam, nep o t u l l u i D av i d , º i l - au al es r ege pe
slujitorul acestuia, Ieroboam, care i-a amãgit prin nelegiuirea ºi
pilda rea datã de el, atrãgînd asupra lor mînia lui Dumnezeu. ªi
el a primit cunoscuta pedeapsã, pe care a meritat-o din plin.
2. Regele asirienilor a invadat cu oastea întreagã Siria ºi
Fenicia. Numele acestui rege figureazã în cronicile tirienilor.
Expediþia împotriva Tirului a fãcut-o cînd peste tirieni domnea
Elulaeus. ªi Menandru, cel care a tradus în limba greacã cronicile
tirienilor, aminteºte acest lucru prin urmãtoarele vorbe: Elulaeus,
numit de tirieni Pias, a cîrmuit vreme de 36 de ani. A înãbuºit
revolta citenilor prin trimiterea unei flote care i-a silit sã i se
supunã din nou. Împotriva lui a trimis o oaste regele Asiriei, care
a purtat rãzboi cu întreaga Fenicie ºi a încheiat apoi pace cu toþi,
întorcîndu-se acasã. De sub stãpînirea tirienilor au ieºit Sidonul,
Ace, Tirul vechi ºi multe alte oraºe, care s-au predat regelui
asirienilor. Fiindcã tirienii n-au vrut sã i se supunã, regele le-a
declarat iarãºi rãzboi, dupã ce a primit de la fenicieni 60 de
corãbii înarmate, avînd 800 de vîslaºi. Tirienii au trimis împotriva
lor 12 corãbii care au împrãºtiat navele duºmane, luînd 500 de
prizonieri. Datoritã faptei lor de vitejie, toþi tirienii s-au bucurat
de o mare faimã. Cînd regele asirienilor s-a reîntors, a pus strãji
în preajma fluviilor ºi apeductelor de la care tirienii se
aprovizionau cu apã. Locuitorii Tirului au trebuit sã rabde vreme
de 5 ani ºi sã bea apã din fîntînile sãpate de ei. Acestea sînt
însemnãrile despre ªalmanasar, regele asirienilor, care au fost
consemnate în cronicile tiriene.
3. Cînd însã au fost strãmutaþi în Samaria chutaeii, care se
cheamã aºa fiindcã au fost aduºi din Chutha, regiune situatã în
Persia, numindu-se la fel ca un fluviu, cu propriul sãu zeu a venit
în Samaria fiecare neam, cãci erau în total 5, ºi l-a cinstit dupã
datina strãmoºeascã, ceea ce a stîrnit mînia Atotputernicului
Dumnezeu. Aºadar, au fost bîntuiþi de ciumã, molimã care i-a
secerat pe mulþi dintre ei, fãrã ca nimeni sã cunoascã un leac al
vindecãrii rãului. O prezicere i-a asigurat cã de îndatã ce se vor
închina Domnului Atotputernic, El î i v a s cãp a d e mo l i mã.
Chutaeii au trimis soli la regele Asiriei, prin care au cerut sã li se
trimitã niºte preoþi dintre israeliþii capturaþi în rãzboi. La sosirea
lor, aceºtia i-au îndrumat spre credinþa în Dumnezeu, ºi cum au
început sã-ºi înalþe rugile spre El, ciuma a ºi dispãrut ca prin
minune. Pînã în zilele noastre au rãmas credincioºi acestor
obiceiuri chutaeii - cum li se spune în limba evreilor, în vreme ce
grecii îi numesc samariteni - ºi ei fac caz de aceastã schimbare ºi
de înrudirea lor, ori de cîte ori le merge bine iudeilor, susþinînd
cã s e t r ag d i n I o s i f ºi au obîrºie comunã. Cînd însã vãd cã
acestora le merge rãu, ei pretind cã n-au cu iudeii legãturi nici de
prietenie, nici de sînge, ºi cã sînt niºte intruºi care provin dintr-un
neam strãin. Despre asta vom gãsi însã prilejul sã mai vorbim pe
îndelete.

Cartea 10
 Pag. 329

Capitolul 1

1. În al 14-lea an al domniei lui Ezechia, regele celor douã

seminþii, regele asirienilor numit Sanherib i-a invadat þara cu o
oaste numeroasã, cucerind toate oraºele seminþiilor lui Iuda ºi
Beniamin. Cînd s-a pregãtit sã mãrºãluiascã cu trupele sale
împotriva Hierosolymei, Ezechia i-a trimis o solie prin care îl
vestea pe rege cã era gata sã i se supunã, plãtindu-i birul impus
de el. Sanherib a dat ascultare solilor, întrerupînd rãzboiul, a
acceptat cererea ºi a fãgãduit cã de îndatã ce Ezechia îi va plãti
300 de talanþi de argint ºi 30 de talanþi de aur, el se va declara
mulþumit ºi se va lega prin jurãmînt sã se retragã imediat, fãrã
sã-i mai aducã nici o pagubã. Încrezîndu-se în cuvîntul sãu,
Ezechia ºi-a golit vistieria ºi i-a trimis banii, ferm convins cã va
scãpa de orice ameninþare a rãzboiului la adresa regatului sãu.
Dupã ce a primit banii, asirianul nu s-a mai sinchisit de
promisiunea lui, ci a plecat el însuºi împotriva egiptenilor ºi a
etiopienilor, lãsîndu-l pe Rabºache, comandantul sãu suprem,
împreunã cu alte douã cãpetenii ºi cu o oaste numeroasã, sã
asedieze Hierosolyma. Numele acestor cãpetenii erau Tharata ºi
Anacharis.
2. Cum au ajuns ºi ºi-au aºezat tabãra în faþa zidurilor
oraºului, ei au trimis la Ezechia un sol ºi l-au chemat sã stea de
vorbã. Temîndu-se sã vinã el însuºi la întîlnire, ºi-a împuternicit
3 dintre prietenii lui cei mai credincioºi: pe cãpetenia curþii
domneºti numitã Eliachim ºi pe cronicarii sãi, ªebna ºi Ioah. Cînd
a dat cu ochii de ei, comandantul Rabºache le-a poruncit sã se
întoarcã la regele lor ºi sã-i spunã urmãtoarele: Slãvitul rege
Sanherib îl întreabã pe ce se întemeiazã ºi în ce-ºi pune nãdejdea
Ezechia, cã fuge de stãpînul sãu, nevrînd sã-i asculte vorbele ºi
sã-l primeascã în oraº pe el, împreunã cu oastea? Nu-s oare de
vinã egiptenii, în speranþa cã aceºtia vor triumfa asupra oºtilor
regelui? Dacã se aºteaptã la aºa ceva, atunci sã ºtie cã a luat-o
razna, aidoma omului care îºi cautã sprijin într-o trestie ruptã ºi
nu numai cã se prãbuºeºte, dar se ºi rãneºte la mînã, fãcîndu-ºi
singur rãu. Regele se cuvenea sã afle cã Sanherib a pornit în
aceastã expediþie potrivit voinþei lui Dumnezeu, care i-a dat
puterea sã dãrîme regatul israeliþilor ºi sã-i nimiceascã poporul
s u b j u gat de el! Deoarece Rabºache º i - a r o s t i t d i s cu r s u l î n
evreieºte, cãci cunoºtea bine aceastã limbã, Eliachim l-a rugat sã
vorbeascã în sirianã, temîndu-se ca mulþimea sã nu se înspãimînte
la auzul cuvintelor sale. Dar comandantul, care pricepuse ce
anume urmãrea el, bãnuind pricina fricii lui, cu un glas ºi mai
puternic i-a rãspuns lui Eliachim astfel: Vorbesc în evreieºte
pentru ca, dupã aflarea poruncilor regelui, toþi sã aleagã ceea ce
este spre binele lor ºi sã se predea nouã. Cãci mi se pare limpede
cã voi ºi regele vostru amãgiþi cu speranþe deºarte poporul ºi-l
îndemnaþi sã reziste. Dacã aveþi curajul ºi vã credeþi în stare sã
respingeþi trupele noastre, sînt gata sã vã pun la dispoziþie 2.000
de cai dintre cei pe care îi am la îndemînã, voi urmînd sã aduceþi
pentru ei tot atîþia cãlãreþi, ca sã vã demonstraþi propriile puteri.
Dar voi nu puteþi oferi cãlãreþi, fiindcã nu-i aveþi, ca sã alcãtuiþi
Pag. 330

o trupã. De ce mai ºovãiþi atunci sã vã predaþi celui mai tare decît

voi, care vã poate captura fãrã voia voastrã? Spre siguranþa
voastrã, este mai bine sã vã predaþi de bunãvoie, decît sã fiþi
subjugaþi cu de-a sila, ceea ce v-ar pricinui numai primejdii ºi
nenorociri!
3. Cuvintele rostite cu glas tare de cãtre comandantul
asirienilor, în auzul solilor ºi al poporului, i-au fost transmise lui
Ezechia. Acesta ºi-a scos veºmintele regeºti, s-a îmbrãcat cu un
sac, ºi în semn de umilinþã, s-a culcat cu faþa la pãmînt, dupã
datina strãbunã, rugîndu-L pe Dumnezeu sã nu-i refuze sprijinul
acum, cînd nu mai avea nici o altã speranþã. Apoi i-a trimis pe
cîþiva dintre prietenii sãi ºi dintre preoþi la prorocul Isaia, spre a-i
cere sã se roage lui Dumnezeu, aducînd o jertfã pentru salvarea
tuturor ºi pentru ca Domnul sã destrame speranþele duºmanilor ºi
sã Se îndure de soarta poporului sãu. Cînd prorocul a fãcut toate
acestea, printr-o prezicere a Domnului, le-a redat curajul regelui
ºi prietenilor sãi, prorocind cã vrãjmaºii vor fi învinºi fãrã luptã,
siliþi sã se retragã ruºinaþi ºi sã renunþe la semeþia lor de acum.
Dumnezeu va avea grijã sã-i hãrãzeascã pieirii. Chiar ºi privitor
la Sanherib, regele asirienilor, prorocul a prezis cã expediþia lui
împotriva Egiptului se va termina prost, ºi la întoarcerea acasã, va
fi rãpus de sabie.
4. În vremea aceea, regele asirian i-a trimis lui Ezechia o
scrisoare unde îl numea smintit, dacã îºi închipuia cã poate scãpa
de robia ce-l aºteaptã din partea lui, care a subjugat popoare
multe ºi mari. Îl ameninþa cã-l va captura pe el ºi pe supuºii lui,
hãrãzindu-i pe toþi pieirii, dacã nu-i va deschide porþile, ca sã-i
primeascã de bunãvoie oastea în Hierosolyma. Ezechia a citit
mes aj u l f ãr ã s ã- ºi piardã cumpãtul, deoarece avea dep l i n ã
încredere în Dumnezeu, ºi a împãturit scrisoarea, depunînd-o în
templu. Cînd L-a implorat iarãºi pe Domnul sã mîntuiascã oraºul
ºi pe toþi locuitorii sãi, prorocul Isaia i-a spus cã ruga lui a fost
ascultatã ºi cã de data asta asirienii vor ridica asediul ºi cã
viitorul îi va fi pe deplin asigurat din partea lor. Oamenii îºi vor
lucra în liniºte ogoarele ºi îºi vor vedea fãrã teamã de treburile
lor. La puþin timp dupã aceea, regele asirienilor, care eºuase în
campania lui împotriva Egiptului, s-a întors acasã fãrã nici un
rezultat din urmãtoarea pricinã. Asedierea oraºului Pelusium i-a
luat foarte multã vreme ºi tocmai cînd digurile ridicate în preajma
zidurilor ajunseserã la înãlþimea acestora, aºa cã se pregãtea sã
porneascã asaltul asupra lor, el a auzit cã Tharsices, regele
etiopienilor, însoþit de o mare oaste trimisã în ajutorul egiptenilor,
îºi croia drumul prin pustiu ca sã nãvãleascã în þara asirienilor.
Sanherib a fost atît de tulburat, încît fãrã nici un rezultat, cum am
mai spus, a ridicat asediul oraºului Pelusium, retrãgîndu-se.
Despre acelaºi Sanherib vorbeºte Herodot în Cartea a doua a
Istoriilor sale cã a pornit într-o expediþie împotriva regelui
eg i p tenilor, care era preotul lui Hefais t o s , º i a î mp r es u r at
Pelusium, fiind silit sã ridice asediul oraºului dintr-o pricinã
asemãnãtoare. Preotul egiptenilor l-a implorat pe zeul sãu, iar
acesta, ascultîndu-i rugãmintea, a cãºunat arabilor o nãpastã.
Herodot se înºalã în aceastã privinþã cînd susþine cã nu era vorba
 Pag. 331

de regele asirienilor, ci de cel al arabilor. Dupã spusele sale, o

mare mulþime de ºoareci au ros într-o noapte arcurile ºi celelalte
arme. Aºa se face cã regele ºi-a retras oastea ce împresura
Pelusium, fiindcã nu mai avea arcuri. În felul acesta înfãþiºeazã
lucrurile Herodot. Dar ºi istoricul caldeean Berosos îl pomeneºte
pe Sanherib, care a fost regele asirienilor ºi a purtat rãzboaie
împotriva Asiei întregi ºi a Egiptului, zicînd urmãtoarele:
5. Întorcîndu-se din campania împotriva Egiptului la
Hierosolyma, Sanherib ºi-a gãsit trupele lãsate sub comanda lui
Rabºache bîntuite de ciumã. Molima trimisã de Dumnezeu asupra
oºtirii, chiar în prima noapte cînd a luat ºi el parte la asediul
oraºului, a secerat 185.000 de mii de luptãtori, împreunã cu
comandanþii ºi mai marii lor peste sute. Aceastã calamitate l-a
umplut de spaimã ºi durere, ºi înfricoºat cã-ºi va pierde întreaga
oºtire, a fugit împreunã cu restul trupelor sale, retrãgîndu-se
grabnic în cetatea lui de scaun, numitã Ninus. Acolo a mai trãit
puþinã vreme ºi ºi-a sfîrºit viaþa în urma uneltirilor lui
Adramalech ºi Sarsar, fiii sãi cei mai mari, care l-au ucis în
propriu-i templu, numit Arasca. Datoritã acestui patricid, ei au
fost alungaþi de concetãþenii lor, ducîndu-se în Armenia. Pe tronul
lui Sanherib s-a urcat însã Assarachodas. Astfel s-a încheiat
campania asirieniior împotriva Hierosolymei.

Capitolul 2

1. Scãpat pe neaºteptate de temerile sale, regele Ezechia, avînd

alãturi întregul popor, a adus o jertfã de mulþumire lui Dumnezeu,
fiindcã ºtia cã nici o altã pricinã, fie ea ciuma, fie frica de moarte,
n-ar fi putut sã-l determine pe duºman sã pãrãseascã Hierosolyma,
decît sprijinul dat de Dumnezeu. ªi cînd, scãpat de orice grijã, s-a
pus cu multã rîvnã în slujba Domnului, curînd dupã aceea a cãzut
pradã unei boli atît de grele, încît nici medicii lui nu mai aveau
nici o speranþã de însãnãtoºire, nici prietenii lui. La aceastã boalã
se adaugã cumplita amãrãciune a regelui, care îºi dãdea seama cã
nu avea copii, ºi aflat în pragul morþii, casa lui rãmãsese fãrã
moºtenitori, iar tronul sãu, fãrã urmaº legitim. Frãmîntat de grija
lui atît de apãsãtoare ºi din cale afarã de trist, L-a rugat pe
Dumnezeu sã-i mai prelungeascã puþin viaþa, barem pînã va
zãmisli un copil, nelãsîndu-l sã-ºi dea duhul mai înainte de a
deveni tatã. Domnul S-a milostivit de soarta lui ºi i-a îndeplinit
cererea, deoarece nu-ºi deplîngea moartea pentru cã era lipsit de
binefacerile domniei, nici n u - L i mp l o r a s ã- i p relungeascã
plãcerile vieþii, ci numai din dorinþa de a avea un copil care sã-i
fie urmaº la tron. Dumnezeu i-a zis lui Isaia sã-l înºtiinþeze pe
Ezechia cã peste 3 zile se va vindeca de boalã, ºi dupã
însãnãtoºire, va mai trãi încã 15 ani, aducînd pe lume copii. Cînd
prorocul i-a transmis vestea încredinþatã de Dumnezeu, regele,
încã þintuit la pat de boalã, a rãmas surprins de promisiunile
f ã c u t e , º i n e v r î n d s ã d e a c r e z a r e v o r b e l o r, i - a c e r u t s ã - i
adevereascã printr-un semn miraculos cã spusele sale veneau din
partea Domnului. Cãci faptel e car e n e î ntrec aºteptãrile ºi
speranþele, doar pe aceastã cale pot fi crezute. Cînd prorocul l-a
Pag. 332

întrebat ce fel de semn îi pretindea, Ezechia i-a cerut ca soarele,

care în asfinþitul sãu acoperise 10 linii pe cadranul ceasului prin
umbra ce-o arunca, sã se întoarcã înapoi, strãbãtîndu-ºi iarãºi
drumul. Prorocul L-a rugat pe Dumnezeu sã-i arate regelui semnul
dorit de el, ºi vãzînd Ezechia ceea ce a vrut sã priveascã, s-a
v i n d ecat n u mai d ecî t d e b o al ã, s - a d u s î n t e mp l u º i a ad u s
cuvenitele mulþumiri.
2. În vremea aceea, împãrãþia asirienilor a fost spulberatã de
mezi. Dar despre asta va fi vorba cu alt prilej. Regele
babilonienilor, numit Baladan, ºi-a trimis solii la Ezechia,
rugîndu-l sã întreþinã cu el legãturi de prietenie ºi alianþã. Regele
ºi-a primit solii cu braþele larg deschise, i-a ospãtat, le-a arãtat
vistieria ºi depozitul sãu de arme, precum ºi strãlucitoarele
comori de pietre preþioase ºi aur, apoi le-a dat daruri pentru
Baladan, lãsîndu-i sã plece la el. A venit atunci prorocul Isaia ºi
l-a întrebat de unde erau solii. Ezechia i-a rãspuns cã aceºtia
veniserã de la regele lor din Babilon ºi cã le-a arãtat tot ce avea,
pentru ca ei, avînd în faþa ochilor bogãþia ºi puterea lui, sã-ºi facã
o pãrere, ca s-o poatã împãrtãºi regelui propriu. Dar prorocul i-a
vorbit astfel: Aflã cã dupã cîtva timp, bogãþiile tale vor fi duse la
Babilon, iar fiii rãsãriþi din tine vor ajunge eunuci, pierzîndu-ºi
bãrbãþia, spre a-l sluji ca robi pe regele Babilonului! Foarte
mîhnit de vorbele prorocului, Ezechia i-a zis cã el ar vrea sã-ºi
fereascã poporul de o asemenea nenorocire. Întrucît nu era cu
putinþã sã schimbi hotãrîrea Domnului, s-a rugat ca barem cît
trãieºte el, sã se bucure de o viaþã paºnicã. ªi Berosos îl aminteºte
pe regele Babilonului, Baladan. Prorocul Isaia însã, inspirat de
suflul divin în dezvãluirile sale ºi dornic sã rosteascã numai
adevãrul, a fost mereu sigur cã nu spune nici un lucru înºelãtor,
lãsîndu-ºi toate prezicerile în scris, pentru ca urmaºii sã le judece
dupã adeverirea lor. Nu numai acest proroc, ci ºi alþi 12 semeni
de-ai lui au fãcut la fel ºi tot ceea ce s-a întîmplat la noi, bun sau
rãu, nu s-a petrecut altfel decît au prezis ei. Dar, despre fiecare în
parte, vom vorbi dupã aceea.

Capitolul 3

1. Regele Ezechia a mai trãit potrivit rãgazului menþionat mai

înainte ºi s-a bucurat în tot acest rãstimp de pace, apoi a murit la
vîrsta de 54 de ani, dintre care a domnit 29 de ani. Fiul sãu
Manase, urmaºul lui la tron, avînd o mamã numitã Achiba,
originarã din Hierosolyma, s-a îndepãrtat de obiceiurile celui ce
i-a fost pãrinte ºi a contrazis felul de viaþã al acestuia. A sãvîrºit
tot felul de nedreptãþi, fãrã sã lase deoparte nici o fãrãdelege,
imitînd ticãloºiile israeliþilor din pricina cãrora Domnul i-a sortit
pieirii ºi a cutezat sã pîngãreascã chiar ºi templul, nu numai
oraºul ºi þara întreagã. Dispreþul lui faþã de Dumnezeu a mers
departe ºi s-a arãtat nemilos cu toþi, astfel cã i-a ucis pe cei mai
drepþi din rîndul evreilor, fãrã sã-i cruþe nici mãcar pe profeþi. A
omorît zilnic atît de mulþi dintre ei încît în Hierosolyma curgeau
pîraie de sînge. Supãrat pe el din aceastã pricinã, Domnul le-a
trimis regelui ºi poporului proroci, ameninþîndu-i cu aceeaºi
 Pag. 333

nenorocire care s-a abãtut asupra fraþilor lor, israeliþii, din cauza
purtãrii lor sfidãtoare. Ei n-au avut încredere în vorbele lui, prin
ascultarea cãrora n-ar mai fi fost loviþi de nici un necaz. Abia
dupã ce s-au adeverit prezicerile prorocilor, s-au convins de
adevãrul vorbelor lor.
2. Deoarece au continuat sã-ºi ducã viaþa lor ticãloasã,
D u mn ezeu i - a s t î r n i t p e r eg el e b a b i l o n i e n i l o r º i p e c e l a l
caldeenilor sã dezlãnþuie rãzboiul împotriva lor. Aceºtia au trimis
în Iudeea o oaste care a devastat þara ºi l-au luat prizonier prin
vicleºug, pe Manase, aducîndu-l cu ei, sã-ºi primeascã pedeapsa
pentru faptele sale. Aºa a recunoscut Manase cît de mare era
nenorocirea lui ºi ºi-a dat seama cã el purta întreaga vinã. L-a
implorat aºadar pe Dumnezeu sã-l facã pe duºman mai omenos ºi
mai milostiv. Domnul i-a ascultat rugãmintea, încuviinþînd
cererea lui. Astfel, Manase a fost pus în libertate de regele
babilonienilor ºi a putut sã se întoarcã în regatul lui. Cum a sosit
în Hierosolyma, a fãcut tot ce a putut ca sã ºteargã amintirea
anterioarelor sale greºeli, cãci se strãduia sã rãmînã evlavios. A
sfinþit iarãºi templul ºi a purificat oraºul, unica lui preocupare
fiind cum sã-I mulþumeascã Domnului pentru salvarea din robie
a lui ºi sã-i atragã bunãvoinþa pentru cît mai avea de trãit. A
învãþat ºi poporul sã facã acelaºi lucru, ca unul care a înþeles ce
nenorocire îºi atrãsese singur prin viaþa nelegiuitã pe care o
dusese. A reconstruit altarul unde se aduceau jertfe legitime, dupã
prescripþiile lui Moise. Dupã ce s-a îngrijit sã orînduiascã ceea ce
þinea de dreapta credinþã, s-a preocupat ºi de siguranþa
locuitorilor din Hierosolyma ºi a refãcut vechiul zid de apãrare,
a înãlþat altele ºi a clãdit turnuri foarte înalte, apoi a înzestrat din
belºug cu cele necesare traiului zilnic ºi altor nevoi, fortãreþele
situate în afara oraºului, care erau pregãtite pentru garnizoane.
Schimbîndu-ºi conduita în bine, Manase ºi-a petrecut restul vieþii
în deplinã cucernicie, încît a fost socotit un om fericit ºi demn de
a sluji drept pi l d ã cel o r l al þ i , d i n cl i p a cî n d a început sã-L
cinsteascã statornic pe Dumnezeu. A trãit 67 de ani, stingîndu-se
din viaþã dupã o domnie de 55 de ani. A fost înmormîntat în
grãdina lui, ºi drept urmaº i-a fost fiul sãu, Amon, a cãrui mamã
se numea Meºulemet, fiind originalã din oraºul Iabata.

Capitolul 4

1. Amon a urmat pilda nelegiuirilor pe care tatãl sãu cutezase

sã le comitã în tinereþe ºi a fost ucis miºeleºte de slujitori, în
propria lui casã, dupã ce a trãit numai 24 de ani, domnind vreme
de 2 ani. Dar poporul a pedepsit fapta ucigaºilor, l-a îngropat pe
Amon lîngã tatãl sãu ºi tronul a fost ocupat de fiul sãu Iosia, care
avea pe atunci 8 ani, trãgîndu-se dintr-o mamã numitã Iedida,
originarã din oraºul Boscheti. Înzestrat cu o fire aleasã ºi fireasca
înclinare spre virtute, l-a luat drept model pe regele David, fãcînd
din el þinta ºi norma vieþii sale. Încã de la împlinirea vîrstei de 20
de ani, a dat dovada cucerniciei ºi setei lui de dreptate. A adus
poporul pe calea înþelepciunii ºi l-a îndemnat sã se
descotoroseascã de idoli, care nu erau aievea zei, cinstindu-L pe
Pag. 334

Dumnezeul strãmoºilor lui. Dupã ce a început sã urmãreascã cu

luare aminte introducerea datinilor strãbune, a îndreptat cu grijã
abaterile descoperite, dînd dovadã de discernãmînt, de parcã ar fi
fost un om în vîrstã ºi cu o chibzuinþã maturã. Doar faptele pe
care le gãsea la locul lor erau reþinute de el ºi imitate. Fãcea
aceste experienþe fãrã sã þinã seama doar de perspicacitatea ºi
agerimea minþii sale, ci ascultînd sfaturile ºi îndemnurile celor
bãtrîni. Cît priveºte respectarea legilor, grija acordatã treburilor
statului ºi evlavia faþã de Dumnezeu, toate îi mergeau din plin,
deoarece nu se mulþumea sã constate nedreptãþile sãvîrºite de
domnitorii dinaintea lui, ci se strãduia sã obþinã deplina lor
înlãturare. Cãci regele însuºi a strãbãtut fiecare oraº ºi þinut în
parte, a tãiat dumbrãvile închinate zeilor strãini ºi le-a dãrîmat
altarele, înlãturînd cu dispreþ darurile închinate lor de strãbuni. În
acest fel a abãtut el poporul de la greºitele-i pãreri privitoare la
cinstirea lui Dumnezeu; astfel au apãrut iar pe jertfelnicul sãu
prinosuri ºi arderi de tot. Iosia a numit judecãtori ºi controlori
care sã supravegheze ca fiecare lucru sã þinã seama de justiþie ºi
de dreptate, chiar dacã îºi punea viaþa în primejdie. A trimis apoi
soli în întregul sãu regat sã rãspîndeascã vestea cã oricine dorea
putea sã aducã aur ºi argint pentru refacerea templului, aºa cum
credea de cuviinþã ºi atît cît dispunea. Dupã ce s-au adunat bani
destui, regele a lãsat grija folosirii cheltuielilor pentru templu lui
Amasia, cãpetenia cetãþii, lui ªafan, scriitorul, ºi lui Ioates,
cronicarul, precum ºi lui Hilchia, Marele Preot. Fãrã delãsare ºi
zãbavã, ei au chemat arhitecþii ºi ceilalþi meºteri trebuincioºi
pentru înnoirea sanctuarului, ºi s-au pus pe treabã. Aceºtia au
refãcut în scurtã vreme templul, ca sã dovedeascã tuturor cuvioºia
regelui.
2. Ajuns între timp în al 18-lea an al domniei sale, regele l-a
chemat pe Marele Preot Hilchia ºi i-a poruncit ca din banii rãmaºi
sã se facã vase, cupe ºi ceºti pentru slujbele sacre, aºijderea aurul
ºi argintul pãstrat în vistieria templului sã fie folosite deopotrivã
la fãurirea de vase ºi scule. Tot umblînd dupã aur, Marele Preot
a dat întîmplãtor de Cartea sfîntã depusã de Moise în templu,
încredinþînd-o spre lecturã scriitorului ªafan. Dupã ce a
parcurs-o, acesta s-a dus la rege sã-l înºtiinþeze cã ºi-a dus la
capãt întreaga misiune, citindu-i de asemenea cartea lui Moise.
Cum a aflat conþinutul ei, regele ºi-a rupt hainele sale. L-a chemat
la el pe Marele Preot Hilchia, pe scriitor, alãturi de cîþiva prieteni
apropiaþi, ºi i-a trimis pînã la prorociþa Hulda, femeia lui ªalum,
bãrbat vestit ºi dintr-un neam mare. Le-a cerut ca sosind la ea, s-o
întrebe dacã putea sã-L înduplece pe Dumnezeu ºi sã-I atragã
bunãvoinþa. Fiindcã el se temea cã din cauza pãcatelor comise de
strãmoºi împotriva legilor lui Moise, va avea de suferit poporul,
care va fi alungat din propria þarã, pãrãsindu-ºi vatra veche ca
sã-ºi sfîrºeascã cu toþii viaþa în chip jalnic. Cînd a primit solia
adusã de trimiºii regelui, prorociþa le-a spus sã se întoarcã ºi sã-l
vesteascã pe rege cã Dumnezeu a luat împotriva iudeilor o
hotãrîre pe care rugãciunile n-o mai pot modifica. Poporul este
sortit pieirii, cãci va fi izgonit din þinuturile sale ºi va fi despuiat
de toate avuþiile sale de pînã acum, întrucît a încãlcat legile ºi în
 Pag. 335

pofida lungului rãgaz avut la dispoziþie, nu s-a cãit, deºi prorocii

l-au sfãtuit sã-ºi schimbe purtarea, prezicîndu-i nenorocirile care-l
aºteptau pentru faptele-i nelegiuite. Aºa se va convinge mulþimea
cã El era Dumnezeu adevãrat ºi cã prorocii nu s-au înºelat deloc
în toate prezicerile fãcute în Numele Sãu. Datoritã faptului cã
regele era un om drept, El nu voia sã aplice totuºi pedepsele pe
care le-a hãrãzit poporului, ci sã le mai amîne, îndeplinindu-le
mai tîrziu, abia dupã ce Iosia nu va mai fi în viaþã.
3. De îndatã ce prorociþa a rostit aceste preziceri, solii s-au
întors la regele lor sã i le transmitã pe toate. El ºi-a trimis
vestitorii pretutindeni ºi a poruncit sã se adune la Hierosolyma
preoþii, leviþii, precum ºi bãrbaþii de orice vîrstã. Cînd aceºtia
s-au strîns laolaltã, le-a citit mai întîi Cartea sfîntã, apoi, stînd pe
un loc înalt în mijlocul lor, i-a pus pe toþi sã jure cã vor pãstra
credinþa în Dumnezeu, respectînd legile lui Moise. Oamenii ºi-au
dat bucuroºi încuviinþarea ºi au fãgãduit sã împlineascã întocmai
hotãrîrea regelui. Au adus jertfe ºi L-au rugat pe Dumnezeu sã le
arate mila ºi îndurarea Lui. Regele a poruncit Marelui Preot ca
dacã s-au pãstrat în templu niºte vase închinate de strãmoºi
idolilor ºi zeilor strãini, sã le scoatã afarã. Pentru cã s-au gãsit
destule vase de acest fel, toate au fost strînse grãmadã, arse ºi
cenuºa lor, rãspînditã în vînt. Apoi, preoþii idolilor care nu erau
din stirpea lui Aaron au fost uciºi.
4. Îndatã ce a înfãptuit acestea în Hierosolyma, regele a
cutreierat þara ºi a distrus din temelie tot ce clãdise Ieroboam în
cinstea zeilor strãini, iar oasele falºilor profeþi le-a ars pe altarele
înãlþate de Ieroboam însuºi. Prorocul Hilchia, care a venit la
Ieroboam cînd aducea jertfe ºi a vorbit în auzul întregului popor,
a prevestit ceea ce urma sã se întîmple: anume, cã un urmaº al lui
David cu numele de Iosia le va îndeplini cîndva, precum am
menþionat mai înainte. Aºa s-au adeverit prezicerile sale, 360 de
ani de la rostirea lor.
5. Dupã aceea, regele Iosia a trecut chiar ºi la aceia dintre
israeliþi care scãpaserã de captivitate ºi nu fuseserã duºi robi în
Asiria, convingîndu-i ºi pe ei sã renunþe la faptele nelegiuite ºi sã
pãrãseascã cinstirea zeilor strãini, spre a-L venera pe
Atotputernicul Dumnezeu al strãmoºilor, cu evlavie ºi statornicã
credinþã. Iosia a scotocit casele, satele ºi oraºele, bãnuind cã în
interiorul lor se mai ascunseserã idoli. A înlãturat din drum chiar
ºi carul soarelui, aºezat înaintea intrãrii templului Domnului ºi
fãurit de strãbuni, precum ºi alte obiecte închinate cinstirii lui
Dumnezeu. Curãþînd în felul acesta întreaga þarã, regele a chemat
la Hierosolyma poporul, sã ia parte la Sãrbãtoarea Azimelor,
numitã ºi a Paºtilor. A dãruit mulþimii ca jertfã pascalã 30.000 de
iezi ºi miei neînþãrcaþi ºi 3.000 de boi pentru ardere de tot. De la
cei mai de vazã dintre iudei, preoþii s-au ales, ca daruri pascale,
cu 2.600 de miei, aºijderea leviþii au primit de la fruntaºii lor
5.000 de miei ºi 500 de boi. Aceastã uriaºã mulþime a victimelor
a fost sacrificatã potrivit legilor lui Moise, preoþii fãcîndu-ºi
datoria lor faþã de popor. De asemenea Paºte nu mai avuseserã
parte evreii din vremea prorocului Samuel, fiindcã totul s-a
desfãºurat dupã cum erau legile ºi respectîndu-se strãvechile
Pag. 336

datini ale þãrii. Dupã ce a trãit în pace deplinã ºi a fost cel mai
rãsfãþat de bogãþie ºi glorie dintre toþi, regele Iosia ºi-a sfîrºit
viaþa în felul urmãtor.

Capitolul 5

1. Neco, regele egiptenilor, ºi-a strîns o oaste ºi a pornit într-o

expediþie spre fluviul Eufrat, ca sã poarte rãzboi cu mezii ºi
babilonienii, care doborîserã împãrãþia asirienilor. Dorinþa lui era
sã-ºi impunã puterea asupra Asiei întregi. Cînd a ajuns la Mendes,
oraº aflat în stãpînirea lui Iosia, regele l-a împiedicat cu trupele
sale sã-i strãbatã þara în campania lui potrivnicã mezilor. Dar
Neco i-a trimis un mesager prin care i-a spus cã n-a pornit cu
oastea împotriva lui, ci cã se îndrepta spre Eufrat. I-a cerut lui
Iosia sã nu-i stîrneascã mînia ºi sã-l provoace la rãzboi,
împiedicînd marºul oºtirii sale. Iosia nu s-a sinchisit de vorbele
lui Neco, ci a hotãrît sã se opunã din rãsputeri acestei treceri prin
þara lui. Pãrerea mea este cã ursita lui l-a împins sã facã acest pas,
spre a-ºi prilejui singur pieirea. În timp ce-ºi punea oastea în linie
de luptã ºi trecea cu carul sãu de la o aripã la alta, un egiptean
care l-a nimerit cu sãgeata lui i-a curmat zelul rãzboinic. Fiindcã
rana îl chinuia mult, a poruncit oºtirii sã se retragã ºi s-a întors la
Hierosolyma. Plaga primitã în luptã i-a adus moartea ºi a fost
înmormîntat cu mare pompã în groapa strãmoºilor lui, dupã ce a
t r ã i t 3 9 d e a n i , d i n t r e car e 3 1 d e an i a f o s t r e g e . C u m a r e
amãrãciune l-a bocit poporul, plîngînd dupã el mai multe zile în
ºir. Prorocul Ieremia a compus cu aceastã ocazie o cîntare de jale
pãstratã pînã azi. Acelaºi proroc a prezis ºi nenorocirile care
trebuiau sã se abatã asupra oraºului, ba chiar ºi distrugerea lui,
p et r ecu t ã î n zi l el e n o as t r e, p o men i n d , î n s cr i e r i l e r ã mas e
urmaºilor, înfrîngerea ºi cucerirea Babilonului. N-a fost singurul
care a prezis-o poporului, cãci ºi prorocul Ezechiel a scris despre
asta douã cãrþi pe care ni le-a lãsat. Amîndoi prorocii se trãgeau
din neam preoþesc. Dar Ieremia a rãmas în Hierosolyma din al
13-lea an al domniei lui Iosia, pînã la distrugerea templului ºi a
oraºului.
2. Dupã moartea lui Iosia, pomenitã mai înainte, i-a urmat la
tron fiul sãu numit Ioahaz, care împlinise atunci 23 de ani, mama
lui, Hamutal, fiind originarã din Libna. A fost un om nelegiuit ºi
desfrînat. Întors din campania lui, regele egiptenilor l-a chemat
pe Ioahaz în oraºul numit Amatha ºi situat în Siria. Cum a ajuns
la el, l-a zvîrlit în lanþuri ºi i-a dat tronul mai vîrstnicului frate
dupã tatã, numit Eliachim, schimbîndu-i numele în Ioiachim. A
impus þãrii un bir de 100 de talanþi de argint ºi unul de aur. L-a
pus pe Ioiachim sã plãteascã aceastã sumã mare, iar pe Ioahaz l-a
dus în Egipt, unde acesta a ºi murit, domnind numai 3 luni de
zile. Mama lui Ioiachim, numitã Zabuda, era originarã din oraºul
Abuma. Prin firea lui era înclinat spre nedreptate ºi silnicie, fãrã
evlavie faþã de Dumnezeu ºi nici blîndeþe fatã de oameni.

Capitolul 6
 Pag. 337

1. În al 4-lea an al domniei lui Ioiachim, rege al babilonienilor

a ajuns un anume Nabucodonosor; în acelaºi timp, a pornit cu o
oaste împotriva oraºului Charchamesa, situat pe fluviul Eufrat,
i n t e n þ i a l u i f i i n d s ã - l p r o v o a c e l a r ã z b o i p e N e co , r e g e l e
egiptenilor, care avea sub stãpînirea lui întreaga Sirie. Cînd a
aflat despre planurile babilonianului ºi despre expediþia care îl
viza pe el, Neco n-a rãmas nepãsãtor, ci a pornit cu o oaste
puternicã spre Eufrat, ca sã-l alunge pe Nabucodonosor. Dar a
fost învins, pierzînd în bãtãlie mii ºi mii dintre ostaºii lui.
Babilonianul a trecut atunci Eufratul ºi a pus stãpînire pe Siria,
pînã la Pelusium, cu excepþia Iudeii. În al 4-lea an al domniei lui
Nabucodonosor ºi în al 8-lea an de cînd Ioiachim îi cîrmuia pe
evrei, babilonianul a nãvãlit în Iudeea cu oaste numeroasã,
cerîndu-i lui Ioiachim sã-i plãteascã bir, ºi l-a ameninþat cã-i
declarã rãzboi dacã se împotrivea cererii lui. Speriat de
ameninþãri, el ºi-a cumpãrat pacea cu bani ºi 3 ani la rînd a dat
birul ce-i fusese impus.
2. Dar în al 3-lea an, cînd a auzit cã egiptenii se pregãteau sã
înceapã rãzboiul cu babilonienii, Ioiachim n-a mai plãtit birul,
vãzîndu-ºi aºteptãrile înºelate: cãci egiptenii n-au mai cutezat sã
întreprindã expediþia plãnuitã. Chiar ºi prorocul Ieremia sfãtuia
zi de zi poporul sã nu-ºi punã zadarnice speranþe în egipteni:
regele babilonienilor le va dãrîma oraºul ºi regele Ioiachim va
încãpea pe mîinile lui. Dar vorbele sale n-au adus nici un folos,
cãci nimeni nu era sortit sã scape. Departe de a se sinchisi de
prezicerile auzite cu urechile lor, atît mulþimea cît ºi fruntaºii au
fost indignaþi de cuvintele lui ºi l-au învinuit pe Ieremia cã
prorocea numai nenorociri, tîrîndu-l în judecatã ca sã obþinã
condamnarea lui. ªi aproape toþi ceilalþi erau gata sã voteze în
defavoarea lui, numai bãtrînii, care aveau mai multã înþelepciune,
l-au achitat ºi l-au scos din sala de judecatã, nelãsînd sã i se
întîmple vreun rãu lui Ieremia. Ei au invocat faptul cã nu era
singurul care prezisese oraºului o soartã vitregã, ci mai înaintea
lui prorocise acelaºi lucru Mica, precum ºi mulþi alþii, fãrã ca
regii din vremea lor sã le cãºuneze vreun necaz, ci arãtîndu-le
cinstea cuvenitã unor profeþi ai Domnului. Prin argumentele lor
au reuºit sã îmblînzeascã mulþimea ºi sã-l scape pe Ieremia de
pedeap s a car e- i f u s es e h ãr ãzi t ã. E l º i - a s cr i s î n î n t r eg ime
p r o r o c i r i l e, º i î n a 9 - a l u n ã d i n al 5 - l e a a n a l d o m n i e i l u i
Ioiachim, a luat cartea unde erau cuprinse toate nenorocirile care
pîndeau oraºul ºi sanctuarul, citind-o în faþa poporului adunat în
templu, sã posteascã. Cînd au aflat conþinutul ei, cãpeteniile i-au
s mu l s car t ea d i n mî n ã º i au p o r u n c i t a t î t p r o r o cu l u i cî t º i
scriitorului sãu sã se îndepãrteze, fãrã sã le dezvãluie încotro se
îndreptau. De fapt, ei au dus cartea regelui. În faþa prietenilor
strînºi în jurul lui, Ioiachim a poruncit scriitorului sãu sã ia cartea
în mînã ºi sã i-o citeascã. Cînd a auzit prezicerile spuse de
Ieremia, regele s-a înfuriat, i-a rupt cartea ºi a aruncat-o în foc.
A poruncit apoi ca Ieremia ºi Baruc sã fie prinºi ºi aduºi la el, ca
sã-ºi primeascã pedeapsa. Dar aceºtia au reuºit sã scape de furia
lui.
3. Cînd însã, dupã scurtã vreme, regele babilonienilor a venit
Pag. 338

sã-l înfrunte cu oastea, Ioiachim a fost atît de înspãimîntat de

prezicerile prorocului încît, spre a se feri de orice necaz, nu ºi-a
zãvorît porþile înaintea lui, nici nu s-a pregãtit de rãzboi. De
î n d at ã ce a p ãt r u n s î n o r aº , n u ºi-a mai þinut cuvîn t u l d at :
Babilonianul i-a ucis pe cei mai voinici ºi mai chipeºi locuitori ai
Hierosolymei, împreunã cu regele Ioiachim, dînd ordin ca el sã fie
zvîrlit de pe meterezele cetãþii, fãrã sã îngãduie înmormîntarea
l u i . Drept rege al oraºu l u i º i al þ ãr i i , l - a n u mi t p e f i u l s ãu
Ioiachin. Pe cei mai de seamã oameni din popor, în numãr de vreo
3.000, i-a dus în captivitate la Babilon. Printre aceºtia se afla ºi
prorocul Ezechiel, care pe atunci era un copil. De acest sfîrºit
tragic a avut parte regele Ioiachin, dupã ce a trãit 36 de ani, dintre
care 11 ani a stat pe tron. Ioiachin, urmaºul lui, a cãrui mamã se
numea Nosta ºi era cetãþeancã a Hierosolymei, a domnit 3 luni ºi
11 zile.

Capitolul 7

1. Dar regele babilonienilor, care-i încredinþase tronul lui

Ioiachin, a regretat curînd propria-i faptã: s-a temut cã
amintindu-ºi de uciderea tatãlui sãu, îi va înstrãina þara. A trimis
aºadar o oaste care sã-l asedieze pe Ioiachin la Hierosolyma.
Întrucît avea o fire blîndã ºi dreaptã, n-a vrut sã-ºi primejduiascã
oraºul din vina lui, ci ºi-a oferit ca ostatici mama ºi rudele
cãpeteniilor de oºti trimise de babilonian, dupã ce a obþinut
jurãmîntul acestuia cã nu vor avea de suferit nici ei, nici oraºul
lui. Acesta n-a rãmas însã credincios legãmîntului nici mãcar un
an. Regele babilonienilor n-a þinut deci seamã de el, ci printr-o
scrisoare a poruncit cãpeteniilor de oºti sã-i facã prizonieri pe toþi
tinerii ºi meºteºugarii aflaþi în oraº, al cãror numãr se ridica la
10.832 ºi sã-i aducã în lanþuri la el, împreunã cu Ioiachin, mama
ºi prietenii lui. Pe toþi aceºtia i-a pus sub pazã severã. L-a numit
apoi rege pe unchiul lui Ioiachin, Zedechia, dupã ce l-a constrîns
prin jurãmînt sã menþinã þara sub stãpînirea lui, sã nu punã la cale
vreo rãzvrãtire ºi nici sã întreþinã legãturi cu Egiptul.
2. Zedechia avea 21 de ani cînd a fost fãcut rege ºi era frate
dupã mamã cu Ioiachin, dovedindu-se un dispreþuitor al dreptãþii
ºi cinstei. Deoarece îl înconjurau numai niºte nelegiuiþi de vîrsta
lui, chiar ºi întregul popor avea o purtare sfidãtoare, dupã bunul
plac al fiecãruia. De aceea, prorocul Ieremia s-a dus la rege sã-l
avertizeze ºi sã-i cearã sã se abþinã de la miºelii ºi fapte
potrivnice legii, îngrijindu-se doar de dreptate, ºi sã nu dea
ascultare cãpeteniilor, printre care se numãrau mulþi rãuvoitori,
nici sã se încreadã în profeþi falºi ºi mincinoºi pentru ca sã nu
mai fie iarãºi asediaþi de babilonieni sau sã-i aþîþe la rãzboi
împotriva acestora pe egipteni în speranþa cã-i vor învinge. Cãci
nu are de-a face decît cu neadevãruri, care nu se vor împlini
niciodatã. De cîte ori îl auzea pe proroc vorbind astfel, Zedechia
avea încredere în el ºi dãdea dreptate spuselor sale, convins cã
acestea erau în folosul sãu. Dar prietenii lui îi schimbau din nou
gîndurile ºi tãlmãceau cuvintele prorocului aºa cum le convenea
lor. Ezechiel chiar a prezis din Babilon nenorocirea care ameninþa
 Pag. 339

poporul ºi cele aflate de el le-a transmis printr-o scrisoare la

Hierosolyma. Z ed ech i a n - a mai av u t î n cr ed er e î n amîndoi
prorocii, din urmãtoarea pricinã. Prin spusele lor, prorocii erau
întru totul de acord în privinþa faptului cã oraºul va fi cucerit ºi
Zedechia însuºi va ajunge prizonier. Dar în timp ce Ezechiel se
deosebea, zicînd cã Zedechia nu va vedea Babilonul, Ieremia
susþinea cã regele babilonienilor îl va aduce acolo în lanþuri.
Fiindcã în ambele privinþe pãrerile lor nu coincideau, el nu voia
sã le socoteascã adevãrate, îndoindu-se chiar ºi de acele preziceri
unde cei d o i p r o r o ci er au î n t r- u n d ep l i n aco r d . Toate s-au
întîmplat însã conform prorocirilor lor, aºa cum vom arãta la
momentul potrivit.
3. Dupã ce a respectat vreme de 8 ani pactul încheiat cu
babilonienii, Zedechia nu le-a mai rãmas credincios, ci a trecut de
partea egiptenilor, trãgînd nãdejdea ca, în alianþã cu ei, sã-i
nimiceascã pe babilonieni. De îndatã ce i-a parvenit aceastã ºtire,
regele babilonian a fãcut o expediþie împotriva lui, a pustiit þara,
i-a cucerit fortãreþele, venind el însuºi la Hierosolyma sã-l
asedieze pe rege. Cum au aflat de situaþia disperatã în care se
zbãtea aliatul lor, Zedechia, egiptenii au adunat trupe numeroase,
pãtrunzînd în Iudeea, ca sã despresoare oraºul. Regele babilonian
a pãrãsit asediul Hierosolymei, a ieºit în întîmpinarea egiptenilor,
pe care i-a înfruntat ºi pus pe fugã, alungîndu-i din Siria. Cînd
regele babilonienilor s-a retras din faþa Hierosolymei, falºii
profeþi s-au strãduit sã-l înºele pe Zedechia, spunîndu-i cã
babilonienii nu-i vor mai ataca pe supuºii sãi, nici n-o sã-i
strãmute din propriile locuinþe în Babilonia, iar captivii se vor
întoarce acasã ºi vor aduce cu ei toate vasele rãpite de rege din
templu. Dar Ieremia a pãºit în mijlocul lor ºi a rostit preziceri
adevãrate, care îi contraziceau: Rãu faceþi cã-l amãgiþi pe rege,
cãci alianþa lui cu egiptenii nu-i aduce nici un folos! Babilonienii
îi vor învinge, apoi vor porni iar împotriva Hierosolymei, îi vor
asedia pe locuitori ºi-i vor stîrpi prin foamete, iar pe
supravieþuitori îi vor duce în captivitate ºi le vor jefui avuþiile,
prãdînd ºi bogãþiile templului, cãruia îi vor da foc, în timp ce
oraºul va fi fãcut una cu pãmîntul. Noi îi vom sluji ca robi pe
rege ºi pe urmaºii lui timp de 70 de ani, dupã care, doborînd
î m p ã r ã þ i a b a b i l o n i e n i l o r, p e r º i i º i m e z i i n e v o r e l i b e r a ,
trimiþîndu-ne înapoi în þara noastrã, spre a reclãdi templul ºi a
restaura Hierosolyma! Aºa a cuvîntat Ieremia ºi i-a convins pe cei
mai mulþi. Dar cãpeteniile ºi nelegiuiþii l-au împroºcat cu vorbe
de batjocurã, ca ºi cum el n-ar fi fost în toate minþile. Cînd însã
a vrut sã se întoarcã în oraºul sãu de baºtinã, numit Anatot, situat
la 20 de stadii distanþã de Hierosolyma, l-a întîlnit pe drum o
cãpetenie, care a pus mîna pe el, învinuindu-l cã voia sã fugã la
babilonieni. Prorocul i-a spus cã-l acuza pe nedrept, invocînd
faptul cã se întorcea în patria lui. Acesta nu l-a crezut pe cuvînt,
ci l-a înºfãcat ºi l-a dus pe Ieremia la dregãtori, sã-l condamne.
Judecãtorii l-au supus la tot felul de torturi ºi l-au zvîrlit în
temniþã. Acolo a trebuit sã rãmînã prorocul, suferind o mare
nedreptate, aºa cum am mai spus.
4. În al 9-lea an al domniei lui Zedechia, în a 10-a zi din luna
Pag. 340

a 10-a, regele babilonienilor ºi-a îndreptat din nou împotriva

Hierosolymei trupele sale, pe care le-a instalat în faþa oraºului,
asediindu-l cu întreaga-i putere timp de 18 luni. Curînd
Hierosolyma a fost bîntuitã deopotrivã de foamete ºi ciumã, douã
nenorociri mari care sînt îndurate cu greu de un oraº asediat. Între
timp, prorocul Ieremia, deºi zãcea în închisoare, nu tãcea din
gurã, ci cu glas puternic îºi îndemna poporul sã deschidã porþile
oraºului, lãsîndu-i pe babilonieni sã intre. Dacã fãceau aºa, erau
salvaþi cu toþii; altfel, vor pieri în întregime. El prezicea cã
oricine rãmînea în oraº urma sã piarã, fie de foame, fie de sabia
duºmanã; doar cei ce fugeau la vrãjmaºi aveau posibilitatea sã
scape de moarte. Cînd auzeau aceste vorbe, cãpeteniile nu aveau
nici o încredere în ele, oricît de mare era primejdia care îi
ameninþa, ci se duceau mînioºi la rege, sã le transmitã ºi sã se
plîngã de proroc, pe care îl învinuiau cã a luat-o razna ºi le
frîngea din capul locului curajul, cãutînd sã slãbeascã avîntul ºi
siguranþa poporului, prin prezicerea unor mari nenorociri. Cãci ei
erau gata sã înfrunte orice pericol de dragul regelui ºi al patriei,
în timp ce Ieremia îi îndemna stãruitor sã fugã la duºmani, zicînd
cã oricum, oraºul va fi cucerit ºi ras din temelii.
5. Prin firea lui blîndã ºi dornicã de dreptate, regele Zedechia
nu era pornit împotriva lui Ieremia, dar cuprins de teama cã-ºi va
supãra în vremuri de restriºte cãpeteniile, împiedicîndu-i sã facã
ceea ce hotãrîserã singuri, l-a dat pe proroc în mîinile lor, sã
dispunã de el cum voiau. De îndatã ce au primit dezlegarea
regelui, aceºtia au pãtruns în temniþã ºi l-au luat pe prizonier,
coborîndu-l cu funiile într-o groapã plinã cu noroi, ca sã moarã
sufocat. Acolo, nãmolul i-a ajuns pînã la gît, aºa cã viaþa lui era
în mare primejdie. Între timp, unul dintre slujitorii regelui, de
obîrºie etiopianã, care se bucura atunci de multã preþuire la curte,
i-a relatat lui Zedechia ce i s-a întîmplat prorocului, zicîndu-i cã
prietenii ºi cãpeteniile sale au sãvîrºit o faptã ruºinoasã cînd l-au
cufundat pe Ieremia în n o r o i º i i - au p r eg ãt i t o mo ar t e mai
cumplitã decît cea pe care ar fi avut-o în închisoare. Cum a primit
aceastã veste, regele s-a cãit cã l-a lãsat pe proroc la cheremul
cãpeteniilor sale ºi a poruncit etiopianului sã ia 30 de slujitori
regeºti, funii ºi tot ce credea el cã avea nevoie ca sã-l scoatã pe
Ieremia din groapa unde fusese afundat. Etiopianul a luat ceea ce
i s-a poruncit ºi l-a smuls pe proroc din noroi, lãsîndu-l liber.
6. Dupã aceea, regele l-a chemat în tainã la el ºi l-a întrebat
dacã Dumnezeu vrea sã-i destãinuie ceva sau are de gînd sã-i dea
sprijinul Sãu. Ieremia i-a rãspuns cã chiar dacã ar avea sã-i spunã
ceva, tot nu l-ar crede, aºa cum n-a dat ascultare nici
îndemnurilor sale. Apoi i-a zis: Oare ce rãu þi-am fãcut, de vreme
ce au hotãrît sã mã ucidã prietenii tãi? Unde sînt acum cei ce
susþineau cã babilonienii nu vor reîncepe rãzboiul cu noi, înºelînd
bunãcredinþa noastrã? În ce mã priveºte, mi-e teamã sã-þi spun
adevãrul, ca nu cumva sã-mi dai pedeapsa cu moartea! Cînd însã
regele s-a legat prin jurãmînt cã n-o sã-l condamne la moarte, nici
nu-l va preda cãpeteniilor lui, prorocul a prins curaj ºi l-a sfãtuit
sã predea oraºul babilonienilor. L-a asigurat cã Dumnezeu i-a
trimis acest oracol, dacã vrea sã rãmînã teafãr ºi sã scape de
 Pag. 341

primejdie, fãrã ca atît oraºul cît ºi templul sã fie distruse din

temelie. Dacã nu se supune, cetãþenii îl vor socoti pe el cauza
acestor nãpaste ºi autorul tuturor nenorocirilor. Cînd a auzit
spusele sale, Zedechia i-a rãspuns cã dorea sã-i urmeze sfatul,
ceea ce era ºi în interesul sãu, dar se temea cã acei concetãþeni
care trecuserã de partea babilonienilor îi vor aduce false învinuiri
în faþa reg el u i d u º man , at rãgînd condamnarea lui. Atunci,
prorocul l-a încurajat ºi i-a zis cã temerile sale în privinþa
condamnãrii la moarte erau neîntemeiate. Cãci dacã va preda
oraºul babilonienilor, nu va pãþi nimic nici el, nici copiii ºi nici
soþiile, iar templul va rãmîne neatins. Dupã rostirea acestor vorbe,
r eg el e l-a lãsat pe Ieremia s ã p l ece, d ar i - a p o r u n ci t s ã n u
destãinuie conþinutul convorbirii lor vreunui concetãþean sau
cãpeteniilor sale, dacã aceºtia vor afla cã fusese chemat de rege
ºi-l vor întreba ce anume i-a zis el. Sã recurgã la prefãcãtorie ºi
sã le rãspundã cã nu l-a rugat pe rege decît sã-l scape de lanþuri
ºi sã-l scoatã din temniþã. Prorocul s-a descotorosit de curioºi aºa
cum îi poruncise regele. Cãci, de îndatã ce au ajuns la proroc, l-au
descusut în privinþa discuþiei cu el. Fireºte cã le-a spus ce trebuia.

Capitolul 8

1. Între timp, babilonianul asedia Hierosolyma din rãsputeri ºi

cu tenacitate; el a construit turnuri pe parapete înalte, de unde
luptãtorii sãi îi alungau pe cei ce se apropiau de ziduri. De jur
î mp r ej u r a r i d i cat v al u r i d e p ãmî n t , c a r e a t i n g e a u n i v el u l
zidurilor. Dar ºi apãrãtorii oraºului se împotriveau cu vigoare ºi
vitejie asediului. Nu-i doborau nici foametea, nici ciuma, ºi în
pofida nãpastelor care îi mãcinau din interior, fãceau faþã asprimii
rãzboiului, fãrã sã se sperie de maºinile de asediu fãurite de
duºmani ºi împinse spre ziduri, nãscocind la rîndul lor tot felul de
maºinãrii, care sã li se opunã. Era o adevãratã întrecere de forþã
ºi iscusinþã militarã între babilonieni ºi locuitorii Hierosolymei,
în care unii, socotindu-se mai destoinici, se credeau în stare sã
cucereascã oraºul, iar alþii îºi puneau speranþa salvãrii în el ºi nu
dãdeau semne de obosealã în inventarea unor lucrãri noi, destinate
sã zãdãrniceascã maºinile de rãzboi ale duºmanilor. Aºa au
rezistat asediaþii vreme de 18 luni, pînã cînd cei mai mulþi au
cãzut pradã foametei ºi sãgeþilor ar u n cat e d e v r ãj maº i din
turnurile lor.
2. Oraºul a fost, aºadar, cucerit în al 11-lea an al domniei lui
Zedechia, în a 9-a zi din luna a 4-a. Asaltul a fost condus de
cãp et en i i l e o º t i l o r b a b i l o n i e n e , c ã r o r a N ab u co d o n o s o r l e
încredinþase continuarea asediului: cãci el se afla atunci în oraºul
Reblata. Numele cãpeteniilor care au capturat Hierosolyma
asediatã, pentru cei dornici sã le cunoascã, sunã astfel: Nergelear,
Aremmantus, Semegar, Nabosaris ºi Echarampsaris. Oraºul a fost
ocupat la miezul nopþii ºi cãpeteniile duºmane au pãtruns în
templu. Cînd a primit aceastã veste, regele Zedechia ºi-a luat
soþiile, copiii, cãpeteniile ºi prietenii, fugind din oraº prin niºte
rîpe întãrite, înspre pustiu. Deoarece unul dintre dezertori i-a
prevenit pe babilonieni la ivirea zorilor, aceºtia au pornit în
Pag. 342

urmãrirea fugarilor, i-au ajuns din urmã în apropierea Ierihonului

ºi i-au înconjurat. Cînd prietenii ºi cãpeteniile care se asociaserã
la fuga lui Zedechia i-au vãzut pe duºmani apropiindu-se, l-au
lãsat singur ºi s-au împrãºtiat, fiecare cu intenþia de a-ºi salva
propria-i viaþã. Ca atare, duºmanii l-au prins viu pe Zedechia,
avînd puþini oameni în jurul lui, ºi împreunã cu copiii ºi soþiile
sale, l-au dus la regele lor. Dupã ce a ajuns la el, Nabucodonosor
a început sã-ºi numeascã prizonierul ticãlos ºi sfidãtor de tratate,
care n-a þinut minte cuvintele rostite mai înainte, nerespectînd
promisiunile de a-ºi pãstra þara sub autoritate babilonianã. I-a
imputat faptul cã a fost nerecunoscãtor, fiindcã obþinînd în
favoarea lui domnia, pe care el însuºi a rãpit-o de la Ioiachin, ca
sã i-o dãruiascã, Zedechia ºi-a folosit puterea în dauna propriului
binefãcãtor. Dar mare este Dumnezeu, care scîrbit de apucãturile
tale, te-a dat pe mîna mea! Dupã ce i-a adresat aceste cuvinte lui
Zedechia, Nabucodonosor a poruncit ca fiii lui, împreunã cu
prietenii ºi ceilalþi captivi, sã fie uciºi pe loc, sub privirile
r e g e l u i . A p o i l - a l i p s i t p e Z e d e c h i a d e l u m i n a o c h i l o r, º i
punîndu-l în lanþuri, l-a dus la Babilon. Astfel s-au adeverit
prezicerile lui Ieremia ºi Ezechiel: anume, cã va ajunge
prizonierul babilonienilor ºi va sta de vorbã cu ei faþã în faþã;
lipsit de lumina ochilor, va fi dus la Babilon, fãrã sã-l vadã,
întocmai cum a prezis Ezechiel.
3. Am istorisit aceste lucruri pentru ca fãptura lui Dumnezeu
sã se dezvãluie celor ce nu o cunosc, cãci ea este feluritã ºi
înþeleaptã ºi prezice toate evenimentele care urmeazã sã se
întîmple la timpul cuvenit ºi în ordinea lor exactã. De aici
deducem nepriceperea ºi nechibzuinþa oamenilor din pricina
cãrora ei nu sînt în stare sã-ºi întrevadã viitorul, ci se îndreaptã
orbeºte spre pieire, fãrã sã cunoas cã n i ci o cal e d e a o coli
primejdia.
4. Aºa ºi-au încheiat viaþa regii din neamul lui David, 21 la
numãr, de la primul pînã la ultimul; ei au domnit împreunã 514
ani, 6 luni ºi 10 zile; acestora li se alãturã Saul, care n-a fost din
seminþia lor ºi a cîrmuit 20 de ani.
5. Babilonianul l-a trimis pe cãpetenia trupelor sale
Nabuzardan la Hierosolyma sã jefuiascã templul, poruncindu-i
sã-l ardã împreunã cu palatul regal, sã facã oraºul una cu pãmîntul
ºi sã strãmute populaþia în Babilon. Nabuzardan a sosit în al
11-lea an al domniei lui Zedechia la Hierosolyma, a prãdat
templul ºi a rãpit vasele de aur ºi argint ale Domnului, precum ºi
marele bazin de spãlat, dãruit de Solomon; aºijderea stîlpii de
aramã cu capitelurile lor, mesele de aur ºi candelabrele. Luînd cu
el toate acestea, cãpetenia a dat foc templului, în prima zi a lunii
a 5-a din al 11-lea an al domniei lui Zedechia, totodatã cel de-al
18-lea al domniei lui Nabucodonosor. Apoi a incendiat palatul
regal ºi a dãrîmat oraºul. Templul a fost mistuit de flãcãri, la 470
de ani, 6 luni º i 1 0 zi l e d e l a co n s t r u i r ea l u i ; d e l a i eº i r ea
poporului din Egipt trecuserã deja 1.062 de ani, 6 luni ºi 10 zile.
To t t i m p u l c a r e s - a s cu r s , d e l a p o t o p p î n ã l a d i s t r u g e r e a
templului, a fost 1.957 de ani, 6 luni ºi 10 zile; de la crearea lui
Adam, pînã la ceea ce s-a întîmplat cu templul au trecut 3.513
 Pag. 343

ani, 6 luni ºi 10 zile. Iatã aºadar numãrul anilor; am explicat cît

d e mu l þ i au f o s t º i fiecar e ev en i men t î n p ar t e p e car e l - au
despãrþit. Dupã ce cãpetenia oºtirii regelui babilonienilor a ras din
temelii Hierosolyma ºi a surghiunit populaþia oraºului, i-a
capturat pe Marele Preot Sareas, pe al 2-lea preot, Sophonias, pe
cãpeteniile strãjilor templului care erau trei la numãr, pe eunucul
mai mare peste gãrzile de corp, apoi pe 7 dintre prietenii lui
Zedechia, pe grãmãticul lui, precum ºi pe alþi 60 de fruntaºi. Pe
toþi aceºtia, împreunã cu vasele rãpite din templu, i-a dus la
regele sãu în Reblatha, oraº din Siria. Nabucodonosor a poruncit
sã se taie capetele Marelui Preot ºi cãpeteniilor, dar pe ceilalþi
prizonieri, în frunte cu Zedechia, i-a dus la Babilon. În afara lor
l-a luat cu el ºi pe Marele Preot Iosadoc, fiul Marelui Preot
Sareas, pe care babilonianul l-a ucis în Reblatha, oraº din Siria,
cum am spus mai înainte.
6. Dupã ce am enumerat neamul regilor, arãtînd însuºirile lor
personale, cîþi ani a trãit ºi a domnit fiecare în parte, socotesc cã
trebuie sã spun ºi numele Marilor Preoþi care s-au perindat în
vremea regilor. Primul Mare Preot al templului de-abia construit
de Solomon a fost Sadoc. I-a urmat în aceastã înaltã funcþie fiul
sãu Achima; dupã Achima, Azaria; dupã acesta, Ioram; dupã
Ioram, Iesus, demnitatea trecînd de la el la Axioram; urmaºul lui
direct a fost Fineas, al lui Fineas, Sudeas, al lui Sudeas, Juel; al
lui Juel, Iotham; al lui Iotham, Urie; al lui Urie, Nerias ºi al lui
Nerias, Odea, dupã el a venit la rînd ªalom, dupã ªalom, Elchia;
dupã Elchia, Sareas, ºi în sfîrºit, dupã el, Iosadoc, dus la Babilon,
în captivitate. Toþi aceºtia au moºtenit demnitatea de Mare Preot
din tatã în fiu.
7. Cînd s-a întors la Babilon, Nabucodonosor l-a þinut pe
Zedechia în închisoare pînã la sfîrºitul vieþii sale. Apoi l-a
înmormîntat el însuºi cu multã pompã. Vasele rãpite din templul
locuitorilor din Hierosolyma le-a închinat zeilor sãi, a statornicit
poporul în þara babilonianã, iar pe Marele Preot l-a slobozit din
lanþuri.

Capitolul 9

1. Cãpetenia Nabuzardanes, care dusese în captivitate poporul

din Iuda, i-a lãsat acolo pe sãraci ºi pe transfugi, iar drept
cãpetenie a lor l-a ales pe cel ce se numea Godolia ºi era fiul lui
Aicami, un bãrbat nobil ºi drept. El a poruncit, ca din rodul
pãmîntului lucrat de ei, oamenii sã-i plãteascã regelui un bir
anumit. Pe prorocul Ieremia l-a chemat din temniþã la el, în
speranþa cã-l va convinge sã-l însoþeascã la Babilon, cãci regele
îi dãduse ordinul sã-i satisfacã orice dorinþã. Dacã n-avea de gînd
sã-l urmeze, trebuia sã-i spunã lui Nabuzardanes unde dorea el sã
se stabileascã, spre a-l putea înºtiinþa pe rege printr-o scrisoare.
Dar prorocul nu voia sã plece, nici sã se aciueze într-un loc
anume, ci se mulþumea sã trãiascã printre ruinele patriei ºi
jalnicele-i rãmãºiþe. Cînd a aflat care era hotãrîrea lui, cãpetenia
i-a poruncit lui Godolia sã aibã grijã de Ieremia ºi sã-i dea tot ce-i
poftea inima. L-a înzestrat apoi cu daruri bogate ºi l-a lãsat sã
Pag. 344

plece încotro poftea. Ieremia s-a hotãrît sã rãmînã în oraºul din

þinutul acela, numit Masphath, ºi l-a rugat pe Nabuzardanes sã-l
elibereze din temniþã ºi pe discipolul sãu, Baruc, fiul lui Nero,
care se trãgea dintr-o casã vestitã ºi stãpînea foarte bine limba
þãrii sale.
2. Dupã încheierea misiunilor sale, Nabuzardanes s-a îndreptat
s p r e B abilon. Cînd însã cei ce fugiserã în timpul as ed i er i i
H i er o s o l ymei º i t r ãi au r i s i p i þ i î n î n t r e a g a þ a r ã a u a f l a t cã
babilonienii s-au retras, lãsînd în urma lor vreo cîþiva evrei în
ogoarele locuitorilor Hierosolymei, cãrora li se încredinþase
cultivarea lor, toþi s-au strîns de pretutindeni la Masphath, în
preajma lui Godolia. Cãpeteniile lor erau Ioannes, fiul lui Careas,
Iezanias, Sareas ºi alþii. Printre ei se afla ºi Ismael, de neam
regesc, un om nel eg i u i t º i f o ar t e v iclean, cãci în vreme ce
H i e r o s o l y m a f u s e s e î m p r e s u r a t ã , f u g i s e l a B aal i s , r e g e l e
ammaniþilor, locu i nd în acest rãstimp la el. La sosirea lor,
Godolia i-a sfãtuit sã rãmînã acolo, înlãturînd orice fel de teamã
faþã de babilonieni: nu li se va întîmpla nici un rãu dacã se vor
ocupa de muncile agricole. ªi-a pecetluit vorbele printr-un
jurãmînt ºi a adãugat cã el va fi ocrotitorul care va veni în
ajutorul lor atunci cînd vor avea o supãrare. Le-a cerut apoi sã se
s t a t o r n i c e a s c ã d u p ã v o i a l o r, î n o r i c a r e o r a º p e c a r e s ã - l
reconstruiascã, spre a putea fi locuit. I-a prevenit sã se
pregãteascã ºi sã-ºi procure din vreme grîu, vin ºi untdelemn, ca
sã nu ducã lipsã la iarnã. De îndatã ce le-a vorbit astfel, i-a trimis
sã-ºi aleagã fiecare þinutul ºi locul unde voiau sã trãiascã.
3. Atunci cînd printre neamurile învecinate cu Iudeea s-a
rãspîndit vestea cã Godolia i-a primit cu multã omenie pe toþi
fugarii reîntorºi la el ºi le-a îngãduit sã ocupe ogoarele ºi sã le
lucreze, cu obligaþia de a plãti bir babilonienilor, mulþi au venit
de-a valma la Godolia ºi au populat Iudeea. Atunci cînd s-au
deprins cu þara, precum ºi cu blîndeþea ºi omenia lui Godolia,
Ioannes ºi cãpeteniile de oºti din jurul lui l-au îndrãgit ºi i-au
spus cã Baalis, regele ammaniþilor, îl trimisese pe Ismael anume
ca sã-l înlãture prin vicleºug ºi pe ascuns, spre a domni asupra
israeliþilor: cãci el se trãgea din neam regesc. L-au asigurat cã-l
vor scãpa de complotul acesta dacã le va îngãdui sã-l ucidã ei
înºiºi pe Ismael, fãrã ca nimeni sã prindã de veste. I-au mãrturisit
temerea lor privitoare la faptul cã prin asasinarea lui de cãtre
Ismael, rãmãºiþele poporului israelit erau sortite sã piarã în
întregime. Godolia le-a rãspuns cã nu-i venea sã creadã cã poate
sã urzeascã împotriva lui asemenea planuri mîrºave cel pe care l-a
copleºit cu atîtea binefaceri. Nu era cu putinþã ca un om aflat la
ananghie, care a primit de la el tot sprijinul necesar, sã fie atît de
nerecunoscãtor faþã de binefãcãtorul sãu ºi atît de nelegiuit încît
sã caute sã-l rãpunã cu propria-i mînã pe cel ce trebuie sã-l apere
împotriva celor ce unelteau împotriva vieþii lui. Chiar dacã
presupunerea lor ar fi întemeiatã, i-a asigurat cã preferã sã fie
omorît de Ismael, decît sã ajungã ucigaºul unui om care s-a
refugiat la el, încredinþîndu-i salvarea, ca ºi cum s-ar fi pus zãlog.
4. Fiindcã n-au putut în nici un chip sã-l înduplece pe Godolia,
Ioannes ºi celelalte cãpetenii de oºti l-au pãrãsit. Dupã 30 de zile,
 Pag. 345

Ismael ºi alþi 10 însoþitori au sosit în Masphath, la Godolia, care

le-a fãcut o primire strãlucitã, dîndu-le un ospãþ unde el s-a
îmbãtat, în timp ce Ismael ºi tovarãºii lui se veseleau straºnic.
Cînd ºi-a vãzut gazda amorþitã de bãuturã ºi cuprinsã de un somn
adînc, Ismael ºi cei 10 prieteni ai lui s-au sculat de la masã ºi l-au
omorît pe Godolia, ca ºi pe cei ce luau parte la ospãþ. Dupã
uciderea lor, au ieºit repede în toiul nopþii, ºi i-au rãpus pe toþi
iudeii din oraº, împreunã cu oºtenii din garnizoana lãsatã de
babilonieni. În ziua urmãtoare au sosit din cuprinsul þãrii 80 de
bãrbaþi, sã-i aducã daruri lui Godolia, nici unul dintre ei neºtiind
ce i se întîmplase între timp. Cum i-a vãzut, Ismael a ºi poruncit
ca ei sã fie introduºi în casa lui Godolia. De îndatã ce au intrat,
i-a închis în încãperea principalã ºi i-a mãcelãrit, apoi le-a
aruncat leºurile într-o groapã adîncã, sã nu le mai vadã nimeni.
Din cei 80 de bãrbaþi n-au scãpat cu viaþã decît cei ce i-au rugat
sã nu-i ucidã, cãci er au g at a s ã l e d ea mo b i l ele, hainele ºi
proviziile de grîu pe care le þineau ascunse pe cîmp. Cînd a auzit
vorbele lor, Ismael a cruþat viaþa acelor bãrbaþi. Locuitorii din
Masphath, împreunã cu soþiile ºi copiii lor, printre care se afla ºi
fiica lui Zedechia, încredinþatã de Nabuzardanes lui Godolia, au
fost duºi în captivitate. Ismael s-a întors la regele ammaniþilor
dupã împlinirea acestor fapte.
5. Cînd au primit vestea mîrºavelor fapte sãvîrºite de Ismael
la Masphath ºi a uciderii lui Godolia, Ioannes ºi cãpeteniile de
oºti din jurul lui s-au mîniat, strîngîndu-ºi trupele ca sã porneascã
lupta împotriva lui Ismael, pe care l-au întîlnit lîngã izvoarele din
Hebron. De îndatã ce i-au zãrit pe Ioannes ºi cãpeteniile lui de
oºti, prizonierii lui Ismael au fost cuprinºi de bucurie, nãdãjduind
cã vor sã sarã în ajutorul lor. Au început sã-l pãrãseascã pe Ismael
ºi s-au întors la Ioannes. Dar Ismael ºi 8 dintre însoþitorii lui au
f u g i t l a r eg el e amman i þ i l o r. I o an n es i - a l u at p e t oþi cei ce
încãpuserã pe mîinile lui Ismael, laolaltã cu eunucii, soþiile ºi
copiii ºi i-au adus pînã la locul ce se numeºte Mandra, rãmînînd
acolo o zi întreagã. Au hotãrît apoi sã plece de îndatã spre Egipt,
de teamã cã rãmînînd în þarã, îi vor ucide babilonienii, supãraþi de
asasinarea lui Godolia, care fusese investit de ei cu puteri depline.
6. Dupã luarea acestei hotãrîri, Ioannes, fiul lui Careas, ºi
cãpeteniile de oºti din preajma lui s-au dus la Ieremia ºi l-au
implorat sã-L roage pe Dumnezeu sã le arate ce anume aveau de
fãcut ca sã iese din impas, jurînd cã vor proceda întocmai cum le
va porunci. Ieremia prorocul le-a promis sã intervinã pentru ei pe
lîngã Dumnezeu, dar a trebuit sã treacã 10 zile pînã sã i Se arate
Domnul, care i-a cerut sã-i dezvãluie lui Ioannes, celorlalte
cãpetenii de oºti ºi poporului, cã dacã rãmîn în þara lor, el le va
purta de grijã, sã nu pãþeascã nici un necaz din partea temuþilor
babilonieni. În schimb, plecarea lor în Egipt va stîrni mînia Lui,
fãcîndu-i sã îndure plãgile de care ºtiu ei înºiºi cã au avut parte
fraþii lor de demult. Cînd Ioannes i-a spus poporului ce sfat le-a
dat prorocul la îndemnul lui Dumnezeu, oamenii n-au crezut cã
porunca prin care li se cerea sã rãmînã în þarã provenea de la
Dumnezeu; doar dorinþa de a fi pe placul lui Baruc, ucenicul sãu,
l-a fãcut sã-I atribuie lui Dumnezeu aceastã nãscocire, spre a-i
Pag. 346

convinge sã rãmînã în þarã, ca sã fie rãpuºi de babilonieni.

Aºadar, poporul ºi Ioannes n-au urmat sfatul care fusese trimis de
Dumnezeu prin gura prorocului, ci s-au dus în Egipt, luîndu-i cu
ei pe Ieremia ºi Baruc.
7. De îndatã ce au ajuns acolo, Domnul l-a înºtiinþat pe proroc
cã regele babilonienilor avea de gînd sã vinã cu oastea împotriva
egiptenilor ºi i-a poruncit sã prezicã poporului cã Egiptul va fi
subjugat ºi pe unii dintre ei îi va ucide, iar pe alþii îi va lua
prizonieri, ducîndu-i la Babilon. Aceste fapte s-au petrecut
întocmai. La 5 ani dupã distrugerea Hierosolymei, în al 23-lea an
al domniei sale, Nabucodonosor a întreprins o expediþie împotriva
Coelesiriei, pe care a ºi cucerit-o, apoi a dezlãnþuit rãzboiul cu
ammaniþii ºi moabiþii. Dupã subjugarea acestor popoare, a nãvãlit
în Egipt, ca sã-l zdrobeascã. Pe regele care domnea atunci l-a ucis
ºi a pus pe altul în locul lui, iar pe evreii aflaþi acolo i-a dus din
nou în captivitate la Babilon. Neamul evreilor, asupra cãruia s-au
abãtut atîtea nenorociri, a trecut de douã ori Eufratul. Cãci cele
10 seminþii din Samaria au ajuns în timpul domniei lui Osea sub
stãpînirea asirienilor; apoi, cei rãmaºi din celelalte douã triburi,
dupã cucerirea Hierosolymei, au fost duºi în captivitate de
N a b u c o d o n o s o r, r e g e l e b a b i l o n i e n i l o r º i a l c a l d e e n i l o r.
ªalamanasar, care i-a alungat din propriile case pe israeliþi, i-a
strãmutat în locul lor pe chuteii care locuiserã pînã atunci în
interiorul Persiei ºi al Mediei, ca se le spunã apoi samariteni,
trãgîndu-ºi numele de la þinutul unde s-au statornicit. Dar regele
babilonienilor, care a dus în surghiun cele douã seminþii, n-a adus
nici un alt popor în þinutul lor. Aºa se face cã toatã Iudeea,
împreunã cu Hierosolyma ºi templul, au rãmas pustii vreme de 70
de ani. Întregul rãstimp dintre capturarea celor 10 triburi ºi
plecarea în captivitate a celorlalte douã triburi, a fost de 130 de
ani, 6 luni ºi 10 zile.

Capitolul 10

1. Nabucodonosor, regele babilonienilor, i-a selecþionat pe fiii

de neam mare ai iudeilor ºi pe cei înrudiþi cu regele Zedechia,
care se distingeau prin robusteþea trupului ºi frumuseþea lor,
dîndu-le multã învãþãturã ºi o creºtere aleasã. Pe unii dintre ei i-a
fãcut eunuci, cum se întîmpla îndeobºte cu bãieþii popoarelor
învinse, la o vîrstã încã fragedã, pe alþii i-a hrãnit cu bucate de la
masa lui, avînd grijã ca ei sã-ºi însuºeascã datinile þãrii ºi
scrierile caldeenilor. Aceºtia au dat dovadã de o mare înþelepciune
în domeniile în care fuseserã instruiþi ºi dintre ei s-au distins 4
tineri din neamul lui Zedechia, prin înfãþiºarea plãcutã ºi mintea
lor ascuþitã. Primul se chema Daniel, al 2-lea, Hanania, al 3-lea,
Miºael ºi al 4-lea, Azaria. Dar babilonianul le-a schimbat numele
ºi le-a cerut sã se cheme altfel. Pe Daniel l-a numit Beltºaþar; pe
Anania, ªadrac; pe Miºael, Meºac, iar pe Azaria, Abed-Nego.
Datoritã firii lor alese, rîvnei cu care se aplecau asupra cãrþilor ºi
dovezilor de înþelepciune, regele îi preþuia nespus ºi-i îndrãgea.
2. Daniel a socotit cã era mai sãnãtos ca el ºi rudele sale sã
ducã o viaþã mai asprã ºi sã se abþinã de la bucatele mesei regelui
 Pag. 347

sãu sã se înfrupte din orice fel din fiinþã înzestratã cu suflul

vieþii. S-a dus aºadar la Aschanes, eunucul care îi avea sub
supravegherea lui, ºi i-a cerut sã-ºi opreascã pentru el bucatele
aduse de la masa regelui, iar lor sã le dea de mîncare numai
legume ºi curmale sau orice fel de hranã lipsitã de viaþã. Cãci se
simþeau atraºi doar de asemenea merinde, pe toate celelalte le
dispreþuiau. El le-a zis cã era gata sã se supunã voinþei lor, dar se
temea, totuºi cã va fi tras la rãspundere ºi expus pedepsei dacã
regele ar deduce acest lucru din fragilitatea corporalã ºi din
culoarea feþei cu trãsãturile schimbate între timp, acest lucru
reieºind din comparaþia cu alþi tineri bine hrãniþi, cãci era firesc
ca trupul sã-ºi schimbe linia ºi coloritul, odatã cu hrana. Cînd l-au
vãzut pe Aschanes cuprins de fricã, l-au convins ca timp de 10
zile sã-i punã la probã, hrãnindu-i astfel. Dacã trupurile lor nu vor
arãta deloc mai rãu decît înainte, sã le dea mai departe aceleaºi
bucate, deoarece ele nu le-au adus nici o vãtãmare. Sã revinã în
schimb la ceea ce mîncaserã mai înainte dacã se va vedea cã au
slãbit sau au rãmas în urma celorlalþi. Deoarece hrana simplã nu
numai cã nu i-a împuþinat, ci trupurile lor au pãrut mai sãnãtoase
ºi mai împlinite decît ale celor ce se înfruptau din dãrnicia mesei
regeºti, putînd sã treacã drept mai sãraci decît ei. Daniel ºi
însoþitorii lui dãdeau impresia cã trãiau în mare belºug ºi bogãþie.
De atunci încolo, Aschanes, scãpat de temerile sale, ºi-a pãstrat
pentru el bucatele pe care regele le trimitea zilnic de la masa lui
pentru tineri, iar lor le dãdea hrana menþionatã mai sus. În felul
acesta ei ºi-au pãstrat minþile mai curate ºi mai apte de a se
îmbiba cu învãþãturi, trupurile lor fiind robuste ºi rezistente la
eforturi. Cugetele lor nu erau delãsãtoare, nici îngreunate de o
hranã variatã, nici nu se moleºeau din aceastã pricinã, aºa cã le
venea uºor sã-ºi însuºeascã întreaga învãþãturã a evreilor ºi a
caldeenilor. Daniel era mai dibaci decît ceilalþi mai ales în
tãlmãcirea viselor, iar acest har al lui era un dar al lui Dumnezeu.
3. La doi ani de la devastarea Egiptului, regele Nabucodonosor
a avut un vis minunat, al cãrui tîlc i l-a dezvãluit Dumnezeu chiar
în timpul somnului, dîndu-l însã uitãrii la trezirea lui. I-a chemat
de îndatã la el pe magii caldei ºi pe prezicãtori ºi le-a povestit cã
a avut un vis, adãugînd cã nu-l mai þinea minte, ºi le-a poruncit
sã-i spunã ce anume a visat ºi ce tîlc avea vedenia. Aceºtia i-au
rãspuns cã aºa ceva nu era în stare sã afle nici un om, dar sã le
spunã ce a vãzut în somn ºi ei îi vor dezlega visul. Atunci el i-a
ameninþat cu moartea dacã nu vor descoperi ce anume a visat.
Nabucodonosor a poruncit sã fie uciºi cu toþii, cãci au recunoscut
cã nu erau capabili sã facã ceea ce le-a poruncit. Cînd a auzit cã
regele ºi-a condamnat la moarte toþi înþelepþii, alãturi de aceºtia
aflîndu-se în primejdie el însuºi ºi rudele lui, Daniel s-a dus la
Ariochus, care era cãpetenia gãrzilor regelui. I-a cerut sã-i spunã
pricina pentru care regele a poruncit sã fie duºi la moarte toþi
caldeii ºi magii. Cînd a primit rãspunsul cã Nabucodonosor se
supãrase pe ei fiindcã avusese un vis ºi le-a poruncit sã i-l
reaminteascã, iar ei au susþinut cã nu erau în stare sã facã aºa
ceva, Daniel l-a rugat pe Ariochus sã se ducã la rege ºi sã-i cearã
sã mai aºtepte o noapte, amînînd pentru a 2-a zi executarea
Pag. 348

magilor. Trãgea nãdejdea ca prin rugi înãlþate Domnului, sã

primeascã dezvãluirea tainei visului cu pricina. ªi Ariochus s-a
dus la rege ºi i-a transmis cererea lui Daniel. Nabucodonosor a
dat ordin sã se amîne uciderea magilor pînã cînd se va înfãptui
promisiunea lui Daniel. Tînãrul s-a dus aºadar acasã, însoþit de
rudele sale, ºi o noapte întreagã L-a rugat pe Dumnezeu sã-i cruþe
pe magi ºi pe caldei, el urmînd sã împãrtãºeascã soarta acestora
ºi sã-i dea la ivealã vedenia pe care a avut-o în somn regele ºi
nu-ºi mai amintea de ea. Înduplecat de primejdia ce-l ameninþa pe
Daniel ºi încîntat de cucernicia lui, Dumnezeu i-a dezvãluit taina
v i s u l u i , î mp r eu n ã cu interpretarea lui, pentru ca r eg el e s ã
înþeleagã ce tîlc avea. De cum a primit de la Domnul aceastã
revelaþie, Daniel s-a sculat foarte bucuros, transmiþînd vestea
fraþilor sãi, care, dupã ce-ºi luaserã rãmas bun de la viaþã ºi
cugetau la moarte, s-au vãzut scãpaþi de teroare ºi nãpãdiþi de
speranþa supravieþuirii. Împreunã cu aceºtia, a adus mulþumiri
Domnului, care Se milostivise de tinereþea lor, ºi la ivirea zorilor,
Daniel s-a dus la Ariochus, cerîndu-i sã-l însoþeascã la rege:
dorea sã-i spunã ce anume vãzuse el în visul din noaptea trecutã.
4. Cînd a fost primit de rege, Daniel i-a cerut mai întîi sã nu-l
socoteascã mai înþelept decît ceilalþi caldei ºi magi fiindcã poate
sã-i dezvãluie visul pe care nici unul dintre aceºtia n-a fost în
stare sã-l întrevadã. Cãci nu priceperea - i-a spus el - nici propria
agerime mai mare decît a altora au înfãptuit totul. Lui Dumnezeu
I-a fost milã cã eram în primejdie de moarte, eu însumi rugîndu-L
pentru viaþa mea ºi a consîngenilor mei, sã-mi destãinuie visul tãu
º i t ãl mãci r ea l u i . L a g r ea î n cer car e m- a p u s n u at î t a j al ea
pricinuitã de condamnarea noastrã la moarte, cît mai ales teama
pentru renumele tãu, fiindcã ai dat porunca sã fie uciºi pe nedrept
niºte oameni buni ºi cinstiþi, cãrora le-ai cerut sã facã un lucru
mai presus de înþelepciunea omeneascã ºi aflat doar la îndemîna
lui Dumnezeu. În vreme ce erai preocupat de gîndul privitor la cel
ce va stãpîni dupã tine lumea întreagã ºi stãteai întins în pat,
Dumnezeu a vrut sã þi-i arate pe toþi regii care vor veni,
trimiþîndu-þi un vis prevestitor. Þi s-a pãrut cã vezi în faþa ta o
uriaºã statuie, al cãrei cap era de aur, umerii ºi braþele, de argint,
pîntecele ºi coapsele, de aramã, iar pulpele ºi picioarele, de fier.
Apoi ai zãrit o stîncã mare care s-a rostogolit dintr-un munte ºi
s-a prãvãlit asupra statuii, a culcat-o la pãmînt, sfãrîmînd-o, aºa
cã n-a mai rãmas din ea nici o parte întreagã: aurul, argintul,
fierul ºi arama s-au preschimbat într-o pulbere mai finã decît
fãina. S-a stîrnit însã un vînt puternic, care a împrãºtiat-o apoi în
lung ºi în lat. În schimb, stînca a crescut atît de mult încît se
pãrea cã acoperã întregul pãmînt. Acesta a fost visul pe care l-ai
avut: tãlmãcirea lui este urmãtoarea. Capul de aur te înfãþiºeazã
pe tine ºi pe regii babilonieni care au domnit înaintea ta. Cele
douã braþe ºi umerii de argint întruchipeazã faptul cã regatul tãu
va fi înlãturat de doi regi. Împãrãþia lor va fi doborîtã de regele
ce va veni din apus, înveºmîntat în aramã. Puterea acestuia va fi
înfrîntã de cineva aidoma cu fierul ºi care va stãpîni întreaga
lume, avînd însuºirile fierului, mai trainic decît aurul, argintul ºi
arama! Daniel i-a dat lãmuriri regelui despre stîncã, dar mie îmi
 Pag. 349

este îngãduit sã scriu doar despre trecut, nu ºi despre cele ce vor

veni. Omul avid de adevãr, care nu-ºi precupeþeºte truda de a
cerceta lucrurile în amãnunþime, dornic sã ºtie ceea ce nu este
sigur sau þine de viitor, sã-ºi dea osteneala sã parcurgã cartea lui
Daniel, aflatã printre scrierile noastre sfinte.
5. Cînd a auzit cuvintele sale, regele Nabucodonosor ºi-a
recunoscut visul, ºi plin de admiraþie faþã de însuºirile lui Daniel,
a cãzu t cu f aþ a l a p ãmî n t º i l-a venerat la fel ca pe un zeu,
poruncind sã i se închine jertfe. Nu s-a mulþumit doar cu atît, ci
i-a pus numele zeului venerat de el ºi l-a fãcut guvernatorul
întregului sãu regat, alãturi de rudele sale. Prin invidia ºi intrigile
strãinilor, aceºti a au f o s t amen i n þ aþ i d e-o mare primejdie,
deoarece l-au jignit pe rege cu urmãtorul prilej: Nabucodonosor
a fãcut o statuie de aur înaltã de 60 de coþi ºi a aºezat-o în marea
cîmpie a Babilonului. La solemna sfinþire a statuii, a chemat toate
cãpeteniile din întregul regat ºi le-a poruncit ca de îndatã ce vor
auzi glasul trîmbiþelor, sã cadã cu faþa la pãmînt ºi sã se închine
statuii. Pe cei ce nu fãceau închinãciunea i-a ameninþat cã-i va
arunca într-un cuptor cu foc arzãtor. La sunetul trîmbiþei, cînd toþi
se închinau statuii, dupã spusele unora, rudele lui Daniel n-au
fãcut acest lucru, nevrînd sã încalce datinile þãrii lor. Prinºi
asupra faptei, ei au fost aruncaþi numaidecît în flãcãri, dar
providenþa divinã i-a salvat, ºi contrar tuturor aºteptãrilor, au
scãpat teferi. Focul nu s-a atins de ei, ci parcã dîndu-ºi seama,
dupã pãrerea mea, cã niºte oameni fãrã nici o patã fuseserã zvîrliþi
în vãpãile sale, nu ºi-a îndreptat suflul spre ei, forþa lui
mistuitoare arãtîndu-se neputincioasã. Cît timp tinerii au stat în
mijlocul focului, Domnul le-a ocrotit trupurile, care n-au fost
deloc vãtãmate de flãcãri. Pe aceastã cale, ei s-au dovedit a fi
niºte bãrbaþi drepþi ºi îndrãgiþi de Dumnezeu, recãpãtîndu-ºi
favoarea regelui, care de atunci încolo le-a arãtat o deosebitã
preþuire.
6. N-a trecut mult ºi regele a avut alt vis care îi prevestea cã-ºi
va pierde tronul ºi va trãi printre fiare sãlbatice, urmînd ca dupã
7 ani petrecuþi în pustiu, sã-ºi redobîndeascã domnia. Datoritã
noului sãu vis, el a strîns iarãºi magii ºi le-a vorbit despre
vedenie, cerîndu-le sã-i dezvãluie înþelesul ei. Nimeni n-a fost în
stare sã afle tîlcul visului ºi sã-l explice regelui. Daniel a fost
singurul care l-a gãsit ºi i-a prezis cã lucrurile se vor desfãºura
întocmai cum a visat. Nabucodonosor a petrecut intervalul pe care
l-am menþionat în pustiu, ºi în rãstimpul de 7 ani, nimeni n-a
cutezat sã-i ocupe tronul. Cînd însã L-a rugat pe Dumnezeu sã-ºi
p r i m e a s c ã d o m n i a î n ap o i , a c e s t a i - a r e d a t - o . S ã n u m i s e
reproºeze faptul cã în scrierile mele înfãþiºez fiecare lucru aparte,
aºa cum l-am întîlnit în cãrþile strãvechi. Cãci încã de la începutul
acestei lucrãri de istorie, m-am pronunþat împotriva celor ce vor
dori sau vor avea pretenþia sã-mi arãt rezerva faþã de
evenimentele povestite, asigurîndu-i cã mã mãrginesc doar sã
deapãn în limba Eladei cãrþile evreilor, cu promisiunea cã în
expunerea întîmplãrilor nu voi adãuga ºi nu voi omite nimic.

Capitolul 11
Pag. 350

1. Dupã ce a domnit 43 de ani, regele Nabucodonosor s-a stins

din viaþã. A fost un om pus pe fapte mari ºi mult mai norocos
d e c î t î n a i n t a º i i s ãi . ª i B er o s o s , î n a Tr ei a car t e a I s t o r i e i
caldeenilor, aminteºte isprãvile sale prin urmãtoarele vorbe: Cînd
Nabopalassar, tatãl sãu, a aflat cã satrapul pe care-l pusese peste
Egipt, Coelesiria ºi Fenicia s-a rãzvrãtit, iar el nu mai putea face
faþã oboselilor, a încredinþat încã tînãrului fiu Nabucodonosor o
parte a trupelor sale, ca sã ducã rãzboi împotriva nesupusului
guvernator. Nabucodonosor s-a întîlnit cu el, l-a înfruntat într-o
bãtãlie, ºi învingîndu-l, a readus în stãpînirea lui þãrile menþionate
mai înainte. Dar Nabopalassar, care se îmbolnãvise între timp,
ºi-a dat obºtescul sfîrºit în Babilon, dupã ce domnise 21 de ani.
Cum a primit vestea morþii tatãlui sãu, la scurtã vreme dupã
aceea, Nabucodonosor a orînduit treburile din Egipt ºi celelalte
þinuturi, ºi lãsînd în seama prietenilor sãi prizonierii luaþi din
Iudeea, Fenicia, Siria ºi din rîndul poporului egiptean, ca sã-i
ducã în Babilonia, alãturi de trupele prevãzute cu armament greu
ºi bagajele lor, s-a dus el însuºi la Babilon, o suitã restrînsã, prin
mijlocul deºertului. Mai întîi a intrat în posesia regatului pe care
cel mai puternic principe caldean îl guverna ºi în absenþa lui ºi-a
primit întreaga împãrãþie a tatãlui sãu. Apoi Nabucodonosor a
poruncit ca prizonierii aduºi de el sã fie colonizaþi în cele mai
potrivite þinuturi ale Babiloniei. Dupã ce a împodobit templul lui
Baal ºi al altor zei cu bogate prãzi de rãzboi, a adãugat la vechea
vatrã a oraºului un cartier nou. Ca sã apere canalul fluviului de
atacurile celor ce plãnuiau sã asedieze Babilonul, a înconjurat atît
partea interioarã, cît ºi partea exterioarã a oraºului cu un întreit
ºir de ziduri, care erau construite fie din cãrãmizi arse ºi smoalã,
fie numai din cãrãmizi arse. De îndatã ce a întãrit bine oraºul ºi
l-a înzestrat cu porþi magnifice, în vecinãtatea palatului pãrintesc
a construit un palat nou, despre mãreþia ºi strãlucirea cãruia mi se
pare de prisos sã mai vorbesc, în pofida faptului cã era întins ºi
impunãtor, el a fost terminat totuºi în 15 zile. În acest palat a
înãlþat t er as e d e p i at r ã car e s e as emu i au cu mu n þ i i º i erau
concepute astfel ca pe ele sã creascã tot felul de arbori. A fãcut
ºi aºa numitele grãdini suspendate, fiindcã soþia lui, care fusese
crescutã în Media, dorea sã-ºi aminteascã de patria ei. În a Treia
carte din Istoria Iudeei, Megasthenes pomeneºte faptele acestea,
strãduindu-se sã dovedeascã prin ele cã acest rege l-a întrecut cu
mult pe Heracles prin vitejia ºi eroicele sale isprãvi. Megasthenes
mai spune apoi cã Nabucodonosor a pustiit o mare parte a Libiei
ºi a Iberiei. În cea de-a Doua carte din Istoria Persiei, Diocles îl
menþioneazã pe acest rege, iar Filostrat, atît în Istoria Indiei, cît
ºi în Istoria Feniciei, spune cã el a asediat 13 ani Tirul, în vremea
domniei lui Ithobal. Acestea sînt relatãrile tuturor istoricilor
despre regele babilonian.
2. Dupã moartea lui Nabucodonosor, i-a urmat la tron fiul sãu
Abilamarodach, care l-a scos din lanþuri numaidecît pe regele
Hierosolymei, Iehonia, l-a socotit ca fãcînd parte dintre prietenii
lui de nãdejde, i-a dat daruri numeroase ºi l-a trecut în rîndul
regilor de seamã, aflaþi la Babilon. Cãci tatãl sãu nu ºi-a þinut
cuvîntul dat ºi nu l-a cruþat pe Iehonia ce se predase de bunãvoie,
 Pag. 351

împreunã cu soþiile, copiii ºi toate rudele sale, de dragul oraºului

de baºtinã, vrînd sã-l fereascã de distrugere, aºa cum am arãtat
mai înainte. Cînd a murit Abilamarodach, dupã ce a domnit 18
ani, sceptrul a revenit fiului sãu Niglisar, care a cîrmuit þara 40
de ani, stingîndu-se apoi din viaþã. Dupã el, succesor îndreptãþit
la tron i-a fost fiul sãu Labosardach, care n-a domnit decît 9 luni.
Urmaº i-a fost Beltºaþar, numit de babilonieni Naboandel. Cu el
au purtat rãzboi Cirus, regele perºilor, ºi Darius, regele mezilor.
În timp ce era asediat de ei în Babilon, a vãzut cu ochii lui o mare
minune. Într-o zi, el stãtea la masa întinsã în sala cea mare, cu
dichisul veseliei regeºti, ºi se ospãta împreunã cu þiitoarele ºi cu
prietenii sãi apropiaþi. În timpul petrecerii, a dat poruncã sã fie
aduse din templul sãu vasele Domnului, pe care Nabucodonosor
le rãpise din templul de la Hierosolyma, însã nu se folosise de
ele, lãsîndu-le expuse în sanctuarul propriului zeu. Dupã ce a avut
îndrãzneala de a întrebuinþa la banchet vasele sacre, întru hulirea
lui Dumnezeu, a vãzut deodatã cum din perete s-a ivit o mînã ºi
a scris pe tencuialã cîteva cuvinte. Tulburat de aceastã vedenie,
Beltºaþar i-a chemat la el pe magi ºi pe caldei, precum ºi pe acei
babilonieni care se pricepeau sã tîlcuiascã minunile ºi visele,
tãlmãcind cuvintele scrise pe perete. Dar, fiindcã nici un mag n-a
fost capabil sã descopere sau sã înþeleagã ceva, regele a fost atît
de speriat ºi tulburat de neaºteptata întîmplare, încît a rãspîndit
în întreaga þarã vestea cã pe omul care-i va citi inscripþia ºi va
lãmuri ce vrea sã-i spunã, îl va face sã poarte împrejurul gîtului
un lanþ de aur ºi sã îmbrace veºminte de purpurã, aidoma regilor
caldeeni, dîndu-i în stãpînire o treime din regatul sãu. Dupã
aceastã solie, a sporit numãrul magilor care s-au luat la întrecere
sã citeascã scrierea, fãrã sã gãseascã însã nici un rãspuns. Atunci,
bunica regelui, vãzînd cît de mult se zbuciuma nepotul ei din
aceastã pricinã, a cãutat s ã- l î n cu r ajeze ºi i-a vorbit de un
prizonier originar din Iudeea, pe care Nabucodonosor îl adusese
cu el dupã distrugerea Hierosolymei. Se numea Daniel ºi era un
bãrbat înþelept, deosebit de priceput în dezlegarea lucrurilor greu
de înþeles, singurul recunoscut de Dumnezeu. Cînd nimeni n-a
putut sã dea rãspuns la o întrebare grea a lui Nabucodonosor, doar
el a scos la luminã firul ghemului încîlcit. L-a îndemnat sã-l
cheme pe el, ca sã cerceteze scrisul acela, sã-i descopere tîlcul pe
care ceilalþi n-au putut sã-l priceapã ºi sã-i destãinuie dacã
Dumnezeu îi prevestea o nenorocire.
3. De îndatã ce a aflat despre Daniel, Beltºaþar l-a chemat ºi i-a
spus cã a auzit cît era de înþelept ºi cã duhul Domnului sãlãºluia
în el, el fiind cel mai în mãsurã dintre toþi sã dezlege taine mai
p r e s u s d e mi n t e a cel o r l al þ i . A p o i l - a r u g at s ã- i ci t eas cã o
inscripþie ºi sã dezvãluie tîlcul ei: dacã va face acest lucru, îl va
îmbrãca în veºmînt de purpurã, îi va pune împrejurul gîtului un
lanþ de aur ºi-i va dãrui o treime din regatul sãu, ca rãsplatã a
înþelepciunii lui, pentru ca toþi cei ce îl vor întîlni sã-l socoteascã
un om de vazã, dorind sã afle din ce motiv a primit asemenea
distincþie. Daniel i-a cerut sã-ºi pãstreze cadourile pentru sine,
cãci înþelepciunea ºi harul prezicerii nu pot fi cumpãrate prin
daruri, ele fiind oferite celor nevoiaºi fãrã bani, arãtîndu-se gata
Pag. 352

sã-i explice inscripþia. Tîlcul ei este cã sfîrºitul vieþii sale s-a

apropiat, fiindcã deºi a avut în faþã pilda bunicului sãu, care a
fost aspru pedepsit pentru nesocotirea lui Dumnezeu, tot n-a
învãþat sã fie smerit ºi sã nu se ridice mai sus de natura
omeneascã. Fiindcã Nabucodonosor a fost nevoit sã trãiascã la fel
ca fiarele din pricina nelegiuirii sale, dar a obþinut îndurarea prin
rugi ºi închinãciuni, redobîndindu-ºi deprinderile vieþii omeneºti,
precum ºi tronul; ca atare, atît cît a mai trãit, L-a preamãrit pe
Dumnezeu Cel ce este Atotputernic ºi are în grija Sa treburile
pãmînteºti, în schimb, Beltºaþar a dat uitãrii toate acestea ºi a
adresat multe vorbe de hulã Domnului, de vasele cãruia a þinut sã
se foloseascã împreunã cu þiitoarele sale. Cînd i-a vãzut faptele,
Domnul S-a mîniat ºi prin cele scrise de El i-a prevestit cum i se
va sfîrºi viaþa. Inscripþia lui are urmãtorul înþeles: Menel în limba
greacã înseamnã Arithmos, adicã Numãr, cãci Dumnezeu a socotit
zilele vieþii ºi ale domniei sale, neacordîndu-i decît un scurt
rãgaz. Tekel înseamnã, la rîndul sãu, Stathmos, adicã Greutate.
Aºadar, Dumnezeu îi spune cã a pus durata domniei lui la cîntar
ºi talgerul acestuia s-a înclinat. Pares înseamnã în greceºte
Klasrna, adicã Fragment. Deci Domnul îi frînge regatul ºi-l
împarte între mezi ºi perºi.
4. Cînd Daniel i-a spus regelui cã acesta era tîlcul cuvintelor
scrise pe peretele sãlii de ospeþe, cum era de aºteptat, Baltazar a
fost nãpãdit de multã amãrãciune ºi tristeþe, primind prezicerea
dezastrului apropiat. Dar n-a ºovãit sã dea fãgãduita rãsplatã
prevestitorului nenorocirilor sale ºi s-a þinut de cuvînt. ªi-a zis în
sinea lui cã ameninþarea legatã de încheierea domniei sale viza
numai propria-i soartã, ºi nicidecum pe prorocul pe care l-a
socotit un om bun ºi drept, în pofida f ap t u l ui cã prevestea
nenorocirea ce-l pîndea numai pe el. Ea s-a ºi adeverit, astfel: la
puþinã vreme dupã aceea, a fost luat prizonier, oraºul fiind
capturat de regele perºilor, Cirus, care ºi-a dus oastea împotriva
lui. Pe cînd era rege Baltazar, a cãrui domnie a durat 17 ani, a
fost cucerit Babilonul. Acesta a fost sfîrºitul urmaºilor regelui
Nabucodonosor. Darius, care a nimicit regatul babilonienilor,
împreunã cu ruda lui, Cirus, atinsese vîrsta de 62 de ani cînd a
cãzut Babilonul. Era fiul lui Astiage ºi grecii i-au dat alt nume.
Acesta l-a luat cu el pe prorocul Daniel, ducîndu-l la reºedinþa lui
din Media, ºi i-a arãtat cea mai înaltã preþuire. El a fost unul
dintre cei 3 mari satrapi, avînd în subordinea lor 360 de satrapii:
atîtea satrapii a întemeiat Darius.
5. Cinstirea multã de care se bucura Daniel ºi marea trecere pe
care o avea în faþa lui Darius, ºi toate acestea pentru simplul
motivã cã duhul Domnului sãlãºluia în el, au stîrnit invidia
celorlalþi. Devin îndeobºte pizmuitori cei ce vãd cã regii acordã
altora mai mare atenþie decît lor înºile. Cãci dregãtorii care
tolerau cu greu faptul cã Daniel exercita atîta influenþã asupra lui
Darius, pîndeau orice ocazie ca sã-l ponegreascã ºi sã-l
î n v i n u i a s c ã f ã r ã t e m e i . F i i n d c ã p r i v ea b an i i d e s u s º i e r a
dispreþuitorul cadourilor, cel mai ruºinos lucru pentru el fiind sã
primeascã de la cineva un dar, chiar ºi din partea celor îndreptãþiþi
sã-l aducã, Daniel nu oferea defãimãtorilor sãi nici un prilej bun
 Pag. 353

s ã- i at r ag ã d o j an a . F i i n d c ã n u g ã s e a u n i c i u n p r et ex t s ã- l
compromitã în faþa regelui, fie întinîndu-i cinstea, fie folosind
calomnia, dregãtorii au nãscocit un alt mijloc sã-l înlãture din
calea lor. Cînd au observat cã Daniel se ruga de 3 ori pe zi lui
Dumnezeu, ºi-au zis cã gãsesc în sfîrºit ocazia sã-l distrugã. S-au
dus deci la Darius ºi i-au spus cã satrapii ºi dregãtorii erau de
pãrere ca în decurs de 30 de zile sã se interzicã poporului sãu sã
se închine atît lui, cît ºi zeilor. Ei au luat hotãrîrea sã arunce în
grota leilor ºi sã sorteascã pieirii, pe oricine încãlca aceastã
hotãrîre.
6. Strãin de rãutatea curtenilor sãi ºi fãrã sã-ºi închipuie cã era
o capcanã întinsã lui Daniel, Darius a spus cã primeºte aceastã
propunere ºi a fãgãduit sã le pecetluiascã vrerea, urmînd ca
poporul sã afle printr-un edict hotãrîrea satrapilor. Toþi ceilalþi se
fereau în liniºte sã încalce porunca, în schimb Daniel nu s-a
sinchisit de ei, ci dupã obiceiul sãu, s-a rugat în vãzul tuturor lui
Dumnezeu. Convinºi cã se ivise prilejul urzit de ei sã-ºi suprime
rivalul, satrapii au mers degrabã la rege ºi au adus învinuirea cã
Daniel a fost singurul care n-a fãcut ce-a poruncit el, cãci nimeni
n-a mai avut curajul sã se închine zeilor. Totuºi nu evlavia le-a
cãlãuzit paºii, mai degrabã invidia i-a mînat sã-l urmãreascã pe
proroc ºi sã spioneze purtarea lui. Temîndu-se cã din marea lui
slãbiciune pentru el, Darius va fi înclinat sã-l ierte pe
dispreþuitorul edictului sãu, fapt care sporea ura lor faþã de
Daniel, dregãtorii n-au devenit mai blînzi, ci au susþinut cu tãrie,
cã potrivit prevederilor legii, vinovatul sã fie aruncat în groapa
leilor. Plin de speranþa cã Dumnezeu îl va scãpa pe Daniel,
nelãsînd fiarele sã-i facã vreun rãu, Darius l-a îndemnat sã
înfrunte cu mult curaj ceea ce îl aºteaptã. Dupã ce l-a aruncat în
grota leilor ºi a pecetluit cu inelul sãu piatra pusã la intrarea
cavernei, regele s-a îndepãrtat. ªi-a petrecut întreaga noapte în
post ºi nesomn, foarte îngrijorat de soarta lui Daniel. S-a sculat
dis de dimineaþã ºi s-a dus la groapã, unde gãsind intact sigiliul
pietrei de la intrare, l-a chemat cu glas tare pe Daniel, sã se
convingã dacã mai era în viaþã. Cînd l-a auzit pe rege ºi i-a spus
cã scãpase teafãr, Darius a poruncit ca prorocul sã fie scos din
groapa fiarelor. Deºi au vãzut cã Daniel nu pãþise nimic, duºmanii
lui n-au vrut sã atribuie providenþei divine salvarea lui, ci au spus
cã leii nu s-au atins de el fiindcã erau ghiftuiþi, susþinînd în faþa
regelui cã aºa s-au întîmplat lucrurile. Fiindcã le-a întrezãrit ura
nelegiuitã, el a cerut sã li se arunce leilor multã carne, sã-i
hrãneascã bine, apoi a dat ordin ca duºmanii lui Daniel sã fie
împinºi în groapã, sã se convingã dacã leii sãtui se vor mai
nãpusti asupra lor. Cînd satrapii au fost aruncaþi în ghearele
leilor, Darius a recunoscut miraculoasa salvarea lui Daniel. Cãci
leii n-au cruþat pe nici unul, ca ºi cum ar fi fost flãmînzi ºi avizi
dupã hranã. Am convingerea cã ceea ce i-a stîrnit n-a fost foamea,
cãci p u þ i n mai î n ainte mî n cas er ã car n e p e s ãt u r at e º i er au
ghiftuiþi, ci rãutatea omeneascã: nimic nu i-a împiedicat ca prin
vrerea Domnului, s-o simtã ºi fiarele, dîndu-le pe loc cuvenita
pedeapsã.
7. Dupã ce au pierit astfel cei ce uneltiserã împotriva lui
Pag. 354

Daniel, regele Darius a trimis în întreaga þarã soli care sã-L

preamãreascã pe Domnul Cel venerat de Daniel, spunînd cã El era
singurul Dumnezeu adevãrat ºi Atotputernic. Apoi i-a arãtat lui
Daniel cea mai mare preþuire ºi i-a oferit primul loc în rîndul
prietenilor sãi. Cum a ajuns în culmea gloriei, Daniel cel îndrãgit
de Dumnezeu a înãlþat în oraºul Ecbatana din Media un turn, o
minunatã zidire construitã cu mare mãiestrie, care mai existã,
dãinuind pînã azi. Privitorul poate sã creadã cã-i o clãdire
recentã, terminatã chiar în ziua cînd a vãzut-o: atît este de nouã,
de strãlucitoare ºi de frumoasã în întregimea ei, fãrã sã fi fost
vãtãmatã de îndelungata perindare a vremii. Fiindcã edificiile, la
fel ca oamenii, îmbãtrînesc ºi odatã cu trecerea anilor îºi pierd o
parte din strãlucirea lor. Regii mezilor, perºilor ºi parþilor zac
înmormîntaþi în acest turn, a cãrui pazã a fost încredinþatã unui
preot evreu - obicei pãstrat pînã în ziua de azi. Se cuvine ca
d es p re acest bãrbat s ã p o v es t i m î n t î mp l ãr i l e car e s t î r n es c
ad mi r aþ i a cel o r ce l e as cu l t ã. Î n t o at e f ap t e l e p e c ar e l e- a
întreprins, ca unul dintre prorocii cei mai mari, norocul i-a surîs
peste aºteptãrile sale, ºi cît i-a fost dat sã trãiascã, a avut parte de
faimã ºi de preþuirea regilor ºi a poporului, amintirea lui dãinuind
veºnic ºi dupã moarte. Cãrþile pe care le-a lãsat urmaºilor sînt
citite la noi ºi acum ºi din acestea reiese cã Daniel a stat de vorbã
cu Dumnezeu. Cãci obiºnuia sã prezicã nu numai evenimentele
urmãtoare, ca ºi ceilalþi proroci, ci preciza ºi timpul cînd ele
u r mau s ã s e î n t î mp l e. S p r e d eo s eb i r e d e al þ i p r o r o ci , car e
preziceau numai nenorociri, - ºi de aceea aþîþau ura regilor ºi a
poporului împotriva lor, Daniel era vestitorul lucrurilor bune ºi
prin profeþii norocoase cucerea favoarea tuturor, ºi datoritã
faptului cã ele se adevereau fãrã greº, poporul îl socotea nu numai
solul adevãrului, ci ºi trimisul lui Dumnezeu. Ne-a lãsat scrieri
din care pot fi desprinse prorociri ce pot fi luate într-o formã
foarte fidelã ºi neschimbatã. El ne spune cã aflat întîmplãtor la
Susa, metropola Persiei, a ieºit cu niºte prieteni în cîmpie, fiind
zgîlþîit pe neaºteptate de un puternic cutremur, încît însoþitorii lui
au luat-o la fugã. El însuºi a cãzut cu faþa la pãmînt, întinzîndu-ºi
ambele braþe; l-a atins atunci cineva ºi i-a poruncit sã se scoale
ºi sã priveascã ce anume hãrãzeºte viitorul poporului. Cînd s-a
ridicat în picioare, i s-a arãtat un berbec uriaº, avînd în fruntea lui
mai multe coarne, dintre care ultimul era cel mai mare. Apoi ºi-a
îndreptat ochii spre apus ºi a vãzut cum plutea prin vãzduh un þap
care s-a nãpustit asupra berbecului, l-a strãpuns cu coarnele sale
ºi l-a trîntit la pãmînt, cãlcîndu-l în picioare. Apoi a vãzut cum
din fruntea þapului a crescut un corn zdravãn, care s-a frînt, în
locul lui apãrînd alte 4 coarne îndreptate spre toate cele 4 vînturi.
Daniel mai zice cã din unul dintre ele a mai ieºit alt corn mic,
care s-a mãrit cu timpul. Domnul i l-a arãtat ºi i-a spus cã acest
corn va purta rãzboi cu poporul sãu, îi va cuceri capitala, va
stînjeni ceremoniile templului, interzicînd jertfele, vreme de
1.296 de zile. Daniel scrie cã a vãzut acestea în cîmpia din
preajma Susei. Dumnezeu Însuºi a þinut sã-i tîlcuiascã în felul
urmãtor vedeniile pe care i le-a dezvãluit. I-a zis cã berbecul
întruchipeazã împãrãþia mezilor ºi perºilor, iar coarnele, pe
 Pag. 355

viitorii sãi regi. Cornul mai nou îl înfãþiºeazã pe ultimul rege,

care îi va întrece pe toþi prin bogãþia ºi faima lui. Þapul sugereazã
cã din Grecia va veni un rege care va triumfa asupra perºilor în
douã bãtãlii, punînd stãpînire pe întreaga lor împãrãþie. Zdravãnul
corn crescut în fruntea þapului îl desemneazã pe primul rege;
celelalte 4 coarne, crescute dupã cãderea celui dintîi ºi îndreptate
spre cele 4 margini ale pãmîntului, sînt urmaºii iviþi dupã moartea
primului rege, care îºi vor împãrþi între ei împãrãþia lui, fãrã sã
fie nici copiii ºi nici rudele sale, devenind stãpînitorii lumii
pentru mulþi ani. Din rîndul acestora se va ridica un rege care va
l u p t a î mp o t r i v a p o porului iudeu ºi a legilor lui, va lovi în
orînduirea þãrii ºi va jefui templul, împiedicînd timp de 3 ani
aducerea jertfelor. Aceste evenimente s-au abãtut într-adevãr
asupra neamului nostru în timpul domniei lui Antioh Epiphanes,
aºa cum le-a întrezãrit Daniel ºi prezis cu mulþi ani înainte în
scrierile sale. Aºijderea a scris Daniel chiar ºi despre împãrãþia
romanã ºi uriaºa ei întindere. Toate acestea le-a aºternut în scris
prorocul sub îndrumarea lui Dumnezeu. Cei care îi vor citi
scrierile ºi vor constata adeverirea prorocirilor, vor fi uimiþi de
marea cinstire cu care l-a onorat Dumnezeu, în timp ce i-a lãsat
sã greºeascã pe epicureicii care au alungat pronia cereascã din
viaþã ºi sînt convinºi cã Dumnezeu nu Se preocupã de treburile
omeneºti, întreaga naturã nu e cãlãuzitã de o fãpturã fericitã,
nemuritoare ºi dãinuind de-a pururi, ci se susþine prin propria-i
purtare, fãrã îndrumãtor ºi ocrotitor. Cei care se lipsesc de un
conducãtor, cum afirmã epicureicii, sînt la fel ca o corabie fãrã
cîrmaci, bãtutã de furtunã, sau la fel ca un car fãrã vizitiu,
bãlãngãnindu-se în goana lui bezmeticã, gata oricînd sã se
ciocneascã ºi sã se destrame. Þinînd seama de prezicerile lui
Daniel, mi s e p ar d ep ar t e d e ad ev ãr cei ce îºi închipuie cã
Dumnezeu nu Se sinchiseºte de ceea ce se întîmplã cu neamul
omenesc. Dacã hazardul ar conduce totul în lume, atunci nici
prorocirile Lui nu s-ar fi adeverit deloc. În ceea ce mã priveºte,
am consemnat tot ceea ce am citit în Scrierile sfinte. Cine vrea sã
aibã o altã pãrere decît a mea, nu are decît sã ºi-o pãstreze.
 Pag. 356

1 Iosif Flaviu - Antichitãþi iudaice Vol 2

2 Cartea 11

3 Capitolul 1

4 1. În primul an al domniei lui Cirus, cel de-al 70-lea al

5 strãmutãrii neamului nostru în Babilon, Domnul S-a înduioºat de

6 robia ºi de suferinþele îndurate de captivi, aºa cum fuseserã ele

7 prezise de prorocul Ieremia înainte de distrugerea oraºului -

8anume cã dupã ce îl vor sluji vreme de 70 de ani pe

9 Nabucodonosor ºi pe urmaºii sãi, ei se vor reîntoarce în patrie ca

10 sã-ºi reclãdeascã templul ºi sã cunoascã prosperitatea de altãdatã.

11 Lucrurile s-au petrecut întocmai. Domnul a deºteptat sufletul lui

12 Cirus ºi l-a fãcut sã trimitã în întreaga Asie urmãtoarea scrisoare:

13 Aºa grãieºte regele Cirus: fiindcã Atotputernicul Dumnezeu m-a

14 proclamat rege al Universului, cred cã El este Cel la care se

15 închinã poporul israeliþilor. Acesta mi-a prevestit numele prin

16 gura prorocilor ºi faptul cã eu Îi voi înãlþa iarãºi templul la

17 Hierosolyma, în þara Iudeei.

18 2. Cirus a aflat aceste lucruri citind cartea de profeþii scrisã de

19 Isaia cu 210 ani mai înainte. El spunea cã Dumnezeu îi dezvãluise

20 în tainã urmãtoarele: Aºa cum vreau Eu, Cirus, pus de Mine rege

21 peste neamuri multe ºi mari, îmi va trimite poporul în propria lui

22 þarã, reclãdind templul Meu. Iatã ce anume a prezis Isaia cu 140

23 de ani înainte de distrugerea templului. Cînd Cirus a citit aceste

24 rînduri, s-a minunat de predicþia lui Dumnezeu ºi a fost cuprins

25 de dorinþa înfãptuirii celor scrise. I-a chemat la Babilon pe cei

26 mai de vazã dintre iudei ºi le-a zis cã le dã împuternicirea sã se

27 întoarcã în patrie, spre a reclãdi oraºul Hierosolyma ºi templul

28 Domnului. Acesta va veni în ajutorul lor ºi el însuºi va scrie

29 comandanþilor ºi satrapilor din þinuturile învecinate cu þara

30 iudeilor, sã le dea aurul ºi argintul de care aveau nevoie pentru

31 clãdirea templului, precum ºi vitele pentru aducerea jertfelor.

32 3. Dupã ce Cirus a dat aceastã dezlegare israeliþilor, cele douã

33 cãpetenii ale seminþiilor Iuda ºi Beniamin, împreunã cu leviþii ºi

34 preoþii, s-au îndreptat numaidecît spre Hierosolyma. Mulþi au

35 rãmas însã la Babilon. neîndurîndu-se sã-ºi pãrãseascã avuþiile.

36 De îndatã ce iudeii au ajuns la Hierosolyma, toþi prietenii regelui

37 le-au venit în ajutor, ºi pentru zidirea templului unii au oferit aur,

38 alþii argint, iar ceilalþi un mare numãr de vite ºi de cai. Ei ºi-au

39 înãlþat atunci rugile cãtre Dumnezeu ºi au înjunghiat animalele

40 dupã datinile strãbune, ca ºi cum oraºul ar fi fost deja construit

41 ºi strãvechea solemnitate a jertfelor ar fi reînviat. Cirus a înapoiat

42 sfintele vase ale Domnului pe care Nabucodonosor le adusese la

43 B a b i l o n c î n d p r ã d a s e t e m p l u l . P e a c e s t e a l e - a î n m î n a t

44 vistiernicului sãu Mitridate, dîndu-i sarcina sã le încredinþeze lui

45 Abassar, care sã le pãstreze pînã la construirea templului ºi abia

46 la sfîrºit sã le transmitã preoþilor ºi conducãtorilor mulþimii,

47 pentru expunerea lor în sanctuar. Apoi Cirus a trimis satrapilor

48 sãi din Siria o scrisoare cu urmãtorul conþinut: regele Cirus cãtre

49 Sisines ºi Sarabazanes: Iudeilor de pe întinsul þãrii mele, care

 Pag. 357

50 doresc acest lucru, le-am îngãduit sã se întoarcã în patria lor, ca

51 sã-ºi refacã oraºul ºi sã clãdeascã iarãºi templul din Hierosolyma

52 pe locul unde s-a înãlþat odinioarã. Pe vistiernicul meu Mitridate

53 º i p e Z o r o b ab el , cî r mu i t o r u l i u d ei l o r, i - am trimis s ã p u n ã

54 temeliile templului ºi sã-l construiascã acolo, încît sã atingã

55 înãlþimea de 60 de coþi iar lãþimea sã aibã tot atîþia coþi, punînd

56 3 rînduri de piatrã cioplitã ºi un rînd din lemn de copaci tãiaþi din

57 þinutul lor, adãugînd totodatã ºi un altar pentru aducerea jertfelor.

58 Vreau ca cheltuiala sã fie fãcutã din tezaurul meu. Vasele sfinte,

59 rãpite din templu de Nabucodonosor, le-am înmînat vistiernicului

60 meu Mitridate ºi lui Zorobabel, cãpetenia iudeilor, sã le ducã la

61 Hierosolyma, pentru ca sanctuarul Domnului sã le reprimeascã

62 spre a fi puse la locul lor. Numãrul vaselor sfinte este urmãtorul:

63 40 de blide de aur ºi 500 de argint; 40 de pocale de aur ºi 500 de

64 argint; 50 de ulcioare de aur ºi 500 de argint; 30 de vase pentru

65 libaþii din aur ºi 30 din argint; 30 de cupe de aur ºi 2.400 de

66 argint, precum ºi 1.000 de alte vase mari. Le acord iudeilor

67 aceleaºi drepturi pe care le-au avut ºi strãmoºii lor. Pentru vite,

68 vin ºi untdelemn le dãruiesc 200 ºi 5.500 de drahme, precum ºi

69 20.500 de aitabe de fãinã de grîu. Poruncesc ca toate acestea sã

70 fie luate din dãrile Samariei. Animalele vor fi sacrificate dupã

71 ritul lui Moise de preoþi ºi în timpul jertfelor, aceºtia sã înalþe

72 rugãciuni Domnului pentru rege ºi familia lui, cerîndu-I ca

73 domnia perºilor sã dãinuie cît mai mult. Vreau ca oricine nu

74 ascultã de poruncile mele sau le încalcã, sã fie þintuit pe cruce, iar

75 avuþia lui sã intre în patrimoniul regelui. Acesta era conþinutul

76 scrisorii sale. Cei care s-au întors la Hierosolyma au fost în total

77 42.462.

78 Capitolul 2

79 1. În vreme ce se puneau temeliile templului ºi locuitorii îºi

80 arãtau întreaga lor rîvnã în înãlþarea lui, noroadele învecinate, mai

81 ales chutheii, pe care regele Asiriei, ªalmanasar, i-a adus din

82 Persia ºi Media ºi i-a strãmutat în Samaria dupã ce a silit poporul

83 israeliþilor sã-ºi pãrãseascã þara, i-au rugat pe satrapi ºi pe cei ce

84 supravegheau lucrãrile sã-i împiedice pe iudei sã-ºi reconstruiascã

85 oraºul ºi sã-ºi înalþe sanctuarul. Aceºtia s-au lãsat corupþi prin

86 bani mulþi ºi au fãcut pe placul chutheilor, tãrãgãnînd cît mai mult

87 construcþia. Absorbit de rãzboaiele sale, Cirus nu ºtia nimic de

88 asta ºi într-una din expediþiile sale împotriva massageþilor ºi-a

89 gãsit singur moartea. Dupã ce Cambise, fiul lui Cirus, i-a urmat

90 la tron, sirienii, fenicienii, ammaniþii, moabiþii ºi samaritenii i-au

91 trimis o scrisoare cu urmãtorul cuprins: Slugile tale, stãpîne,

92 Rathymnus, secretarul tuturor treburilor publice, ºi Semelius,

93 grãmãtic, precum ºi cãpeteniile Sfatului fenician ºi sirian. Se

94 cuvine sã afli de la noi, o, rege, cã iudeii care au fost duºi în

95 captivitate la Babilon s-au întors în þara noastrã sã-ºi reclãdeascã

96 oraºul lor rãzvrãtit ºi nelegiuit, sã-ºi refacã pieþele, sã-ºi repare

97 zidurile de apãrare ºi sã-ºi înalþe iarãºi templul. Odatã ce vor fi

98 terminat toate acestea, sã ºtii cã ei nu-þi vor mai plãti birul ºi

99 nu-þi vor mai asculta poruncile, cãci ei se împotrivesc regilor

 Pag. 358

100 fiindcã sînt obiºnuiþi mai degrabã sã comande decît sã se supunã

101 altora. Aºadar, întrucît templul se aflã în curs de construcþie, am

102 socotit cã e mai bine, o, rege, sã-þi scriem ºi sã te rugãm sã nu

103 treci cu vederea faptele, ci sã cercetezi cronicile strãbunilor tãi.

104 Acolo vei afla cã iudeii sînt niºte rãzvrãtiþi ºi duºmani ai regilor,

105 asemenea oraºului lor, din care pricinã acesta a ºi fost distrus.

106 Urmãrim sã-þi arãtãm ceea ce poate cã nu ºtii: dacã oraºul va fi

107 reclãdit ºi înconjurat de ziduri, nu vei mai avea cale liberã spre

108 Coelesiria ºi Fenicia.

109 2. Cînd a citit aceastã scrisoare, Cambise, care oricum avea o

110 fire rãuvoitoare, a fost mîniat de conþinutul ei ºi le-a rãspuns

111 a s t f e l : R e g e l e C a mb i s e z i c e u r mãt o ar el e s ecr et ar u l u i s ãu

112 Rathymnus, lui Belsemus, grãmãticului Semelius precum ºi

113 tovarãºilor lor din Samaria ºi Fenicia. Citind cu luare aminte

114 scrisoarea trimisã de voi, am poruncit sã fie cercetate cronicile

115 strãbunilor mei ºi am dedus de acolo cã oraºul acesta a fost mereu

116 potrivnic regilor, cã locuitorii lui au fost niºte rãzvrãtiþi ºi ahtiaþi

117 de rãzboaie; proprii lor regi s-au dovedit puternici ºi cruzi ºi au

118 silit Coelesiria ºi Fenicia sã le plãteascã biruri. De aceea am dat

119 ordin ca iudeii sã fie împiedicaþi sã-ºi reclãdeascã oraºul pentru

120 ca nu cumva sã sporeascã rãutatea lor pe care au dovedit-o pînã

121 acum faþã de regi. Îndatã dupã citirea scrisorii, Rathymnus,

122 grãmãticul Semelius ºi tovarãºii lor au încãlecat pe cai, zorindu-se

123 sã ajungã la Hierosolyma împreunã cu o mare mulþime de oameni,

124 º i au i n t erzis iudei l o r s ã- º i r ecl ãd eas cã o r aº u l º i t emp l u l .

125 Lucrãrile au fost întrerupte vreme de 9 ani, pînã în cel de-al 2-lea

126 an al domniei lui Darius asupra perºilor. Dupã ce a cîrmuit vreme

127 de 6 ani, Cambise, care cucerise în acest rãstimp Egiptul, a murit

128 la Damasc pe cînd se întorcea în þara lui.

129 Capitolul 3

130 1. De îndatã ce au fost înlãturaþi Magii, care dupã moartea lui

131 Cambise, deþinuserã puterea timp de un an, cãpeteniile aºa

132 numitelor 7 case ale nobililor perºi l-au ales rege pe Darius, fiul

133 lui Histaspe. Înainte de a ocupa o funcþie publicã, el îi fãgãduise

134 lui Dumnezeu cã de va deveni rege, va înapoia templului din

135 Hierosolyma toate vasele sfinte care se mai aflau la Babilon. În

136 vremea aceea a venit din Hierosolyma la Darius Zorobabel, care

137 fusese ales drept cãpetenie a iudeilor din captivitate. O veche

138 prietenie îl lega pe acesta de rege; ca atare, împreunã cu alþi doi,

139 a avut cinstea de a fi primit în garda de corp a regelui.

140 2. În primul an al domniei sale, Darius a dat un banchet

141 strãlucit ºi fastuos la care au fost poftiþi cei ce-l înconjurau ºi se

142 n ã s c u s e r ã î n c a s a l u i , p r i n ci p i i m e z i l o r, s a t r a p i i p e r s a n i ,

143 cãpeteniile de þinuturi din India pînã în Etiopia, precum ºi

144 comandanþii de oºti din cele 127 de satrapii. Dupã ce invitaþii

145 s - au ospãtat împãrãteºte ºi din belºug º i f i ecar e s - a d u s l a

146 culcuºul lui, regele Darius, care stînd întins în pat, se odihnise o

147 micã parte din noapte, s-a trezit din somn. Fiindcã n-a mai putut

148 sã adoarmã, a stat de vorbã cu 3 dintre gãrzile lui de corp. Celui

149 care îi va da cel mai potrivit ºi mai chibzuit rãspuns, i-a fãgãduit
 Pag. 359

150 sã-i dea ca rãsplatã dreptul sã aibã veºmînt de purpurã, sã bea din
151 cupe de aur, sã doarmã în pat de aur, sã cãlãtoreascã într-un car

152 cu hamuri aurite, sã poarte o tiarã din pînzã finã de in, precum ºi

153 un colan de aur în jurul gîtului, adãugînd cã-l va pune în rangul

154 al 2 - l ea pentru înþ el ep ci u n ea l u i º i - l v a p r i v i ca p e o r u d ã

155 apropiatã. Dupã înfãþiºarea unor asemenea recompense, l-a

156 întrebat pe cel dintîi dacã vinul are supremaþia, pe al 2-lea dacã

157 ea este deþinutã de regi, iar pe al 3-lea dacã femeile sau mai

158 degrabã adevãrul, au întîietate asupra tuturora. De îndatã ce le-a

159 fãcut aceste propuneri, regele s-a dus !a culcare. În dimineaþa

160 urmãtoare a strîns laolaltã pe cei mai puternici din împãrãþie,

161 împreunã cu satrapii ºi cîrmuitorii þinuturilor din Persia ºi Media,

162 s-a aºezat pe tronul de unde obiºnuia sã împartã dreptatea ºi a

163 poruncit fiecãruia dintre cele 3 gãrzi de corp sã-ºi spunã în faþa

164 tuturor ascultãtorilor sãi pãrerile lor privitoare la întrebãrile puse

165 de el.

166 3. Atunci a început cel dintîi sã vorbeascã despre forþa vinului,

167 pe care l-a lãudat astfel: Vouã bãrbaþilor, le-a spus el, vã voi

168 descrie puterea de înrîurire a vinului, dîndu-vã dovada cã el stã

169 mai presus de t o at e l u cr u r i l e. Tu l b u r ã º i r ãt ãceº t e mi nþile

170 bãutorilor încît pînã ºi regii devin aidoma orfanilor care au nevoie

171 de tutori; slobozeºte limba robului, care vorbeºte asemenea

172 omului liber, sãracii fiind puºi pe aceeaºi treaptã cu bogaþii.

173 Schimbã în aºa mãsurã cugetul pe care pune stãpînire, insuflîndu-i

174 o n o u ã t ã r i e , î n c î t d o m o l e º t e t r i s t e þ e a c e l o r c e s e z b a t î n

175 nenorociri; îl face pe datornic sã uite de datoriile sale ºi sã se

176 creadã cel mai bogat dintre toþi, aºa cã nu mai vorbeºte despre

177 sume mici, ci numai despre talanþi, numind numai lucrurile aflate

178 la îndemîna celor fericiþi. În afarã de asta, el nu se mai sinchiseºte

179 de comandanþi ºi de regi ºi nu-ºi mai aminteºte de prieteni ºi de

180 rude. Vinul îi aþîþã pe oameni chiar ºi împotriva celor dragi,

181 fãcîndu-i sã parã duºmanii lor cei mai mari; cum s-au dezmeticit

182 ºi aburii chefului au fost alungaþi de somnul din timpul nopþii, ei

183 dau uitãrii toate poznele comise în stare de beþie. De aici trag

184 concluzia cã vinul este cel mai puternic stãpîn al tuturora ºi nimic

185 nu întrece forþa lui.

186 4. De îndatã ce primul ºi-a terminat cuvîntarea despre virtutea

187 vinului, urmãtorul a început sã vorbeascã despre puterea regilor,

188 pe care o socotise mult mai mare ºi mai copleºitoare decît orice

189 a l t ã f o r þ ã t r u p e a s c ã s a u s u f l e t e a s c ã . E l s - a s t r ã d u i t s ã - º i

190 dovedeascã afirmaþia în felul urmãtor: Oamenii - zise el - îºi

191 întind stãpînirea asupra tuturor lucrurilor ºi pot sã punã cu de-a

192 sila pãmîntul ºi mãrile în slujba lor, aºa cum poftesc, dar regii

193 sînt cei care domnesc peste ei cu deplinã autoritate. Iar cine are

194 sub dominaþia lui cea mai voinicã ºi mai vînjoasã fãpturã din

195 lume, acela deþine pe drept cuvînt neîntrecuta putere care îi sileºte

196 pe toþi sã-l asculte. Dacã regele dã ordin supuºilor sã porneascã

197 la rãzboi ºi sã înfrunte primejdiile, aceºtia i se supun. Dacã îi

198 trimite împotriva duºmanilor, ei au îndatorirea s-o facã din

199 pricina puterii sale regeºti. La porunca lui, munþii sînt mutaþi din

200 loc, zidurile ºi turnurile, culcate la pãmînt. Iar atunci cînd li se

201 cere sã ucidã sau sã se lase uciºi, nimeni nu refuzã, fiindcã

 Pag. 360

202 subordonaþii au datoria sã se supunã poruncilor suveranului. ªi în

203 cazul cînd au învins, ei îºi aduc prada de rãzboi în faþa regelui.

204 Aºijderea cei ce nu se duc la oaste fiindcã lucreazã ogoarele, dupã

205 ce ºi-au încheiat întreaga lor muncã prin biruirea greutãþilor

206 întîmpinate, ajungînd sã secere ce au semãnat ºi sã-ºi strîngã

207 recolta, sînt nevoiþi sã plãteascã bir regelui. Tot ce a spus ºi a

208 poruncit el, trebuie executat fãrã nici o zãbavã. În timp ce acesta

209 doarme dus, ghiftuit de toate poftele ºi plãcerile lumii, strãjile

210 vegheazã în jurul lui, parcã încãtuºaþi de teamã. Dupã ce somnul

211 l-a furat pe rege, nimeni nu cuteazã sã-l pãrãseascã nici mãcar o

212 clipã, spre a-ºi vedea de treburile lui. Paza regelui este singurul

213 lucru asupra cãruia ei îºi îndreaptã atenþia. Prin urmare, regele

214 este cel mai puternic dintre toþi, de vreme ce o mulþime aºa de

215 mare ascultã de ceea ce porunceºte el.

216 5. Cînd ºi acesta a tãcut, Zorobabel, al 3-lea la rînd, a început

217 sã descrie forþa femeilor ºi a adevãrului prin urmãtoarele cuvinte:

218 Multã autoritate au asupra noastrã vinul ºi regele, cãruia i se

219 supun cu toþii, dar ºi mai mare este puterea deþinutã de femei.

220 Cãci o femeie a adus la lumina zilei ºi pe rege, ca ºi pe sãditorul

221 viþei de vie, din care se face vinul, amîndoi fiind nãscuþi ºi

222 crescuþi de femei. Nu se aflã pe lume nici un lucru pe care sã nu-l

223 d at o r ãm l o r. Cãci ele ne þes hainele ºi rostul l o r es t e s ã s e

224 îngrijeascã de bunul mers al gospodãriei: nici nu putem sã trãim

225 fãrã tovãrãºia femeilor. Dãm mult aur ºi argint ºi toate lucrurile

226 care au valoare ºi preþ mare, fãcînd toate acestea cînd zãrim o

227 femeie frumoasã. Renunþãm bucuroºi pînã ºi la avuþiile noastre,

228 numai ca sã ne putem bucura de frumuseþea lor. Ne pãrãsim tatãl

229 ºi mama ºi glia care ne-a hrãnit ºi dãm adesea uitãrii prietenii cei

230 mai scumpi din pricina femeilor, neºovãind deloc sã murim de

231 dragul lo r. R ei es e limpede de aici cît de mare este puterea

232 femeilor. Oare nu muncim din greu ºi nu îndurãm atîtea pe uscat

233 ºi pe mare, pentru ca toatã agoniseala s-o putem oferi soþiilor

234 noastre sub dominaþia cãrora sîntem de fapt? N-am vãzut odatã

235 cum un rege, stãpînitorul atîtor þinuturi, a fost pãlmuit de Apame,

236 fiica lui Rabezac Taumasianul, însãºi þiitoarea lui, fãrã ca el sã se

237 supere nici cînd i-a smuls diadema din cap, punînd-o pe creºtetul

238 ei? Ba chiar zîmbea la zîmbetul ei ºi se întrista cînd era mîhnitã;

239 o mîngîia în fel ºi chip pe femeie, umilindu-se în faþa ei, ca sã-i

240 cîºtige favoarea cînd era prost dispusã!

241 6. În vreme ce guvernatorii ºi satrapii se consultau între ei,

242 Zorobabel a cuvîntat astfel despre adevãr: V-am arãtat aºadar cît

243 de puternice sînt femeile, totuºi la fel de slabe sînt ºi ele, ºi

244 regele, în comparaþie cu adevãrul. Cãci oricît ar fi pãmîntul de

245 întins ºi cerul de înalt, oricît de repede mersul soarelui pe bolta

246 cereascã, toate acestea se miºcã prin voinþa lui Dumnezeu, care se

247 dovedeºte mereu adevãrat ºi drept. Reiese de aici cã adevãrul este

248 cel mai puternic ºi nedreptatea se aratã neputincioasã în faþa lui.

249 Cîtã vreme toate celelalte, care par a fi puternice, sînt muritoare

250 ºi netrainice, adevãrul este nepieritor ºi dãinuie pururi. El nu se

251 distinge prin frumuseþe, care se ofileºte odatã cu trecerea vremii,

252 nici prin bogãþie, rãpitã adesea de soartã, ci prin dreptate ºi

253 legalitate - ºi tocmai de aceea este combãtut cu indignare de cei

 Pag. 361

254 nedrepþi!
255 7. De îndatã ce Zorobabel ºi-a încheiat cuvîntarea de
256 preamãrire a adevãrului, toþi cei de faþã au strigat cã a vorbit cel

257 mai bine ºi cã numai adevãrul este puterea neschimbãtoare, care

258 nu îmbãtrîneºte niciodatã. Regele i-a poruncit ca, în afara celor pe

259 care le fãgãduise dinainte, sã-i exprime ºi propria lui dorinþã. El

260 i-o va îndeplini cu dragã inimã, fiindcã s-a purtat ca un om

261 înþelept, care a întrecut pe ceilalþi prin chibzuinþã lui. I-a spus:

262 Vei sta alãturi de mine ºi te voi numi ruda mea! Atunci Zorobabel

263 i-a reamintit solemnul legãmînt pe care îl fãcuse dacã va ajunge

264 pe tron: fãgãduiala cã el va reclãdi atunci Hierosolyma, va înãlþa

265 aºijderea templul Domnului ºi va înapoia totodatã sfintele odoare

266 jefuite de Nabucodonosor ºi aduse de el la Babilon. Acest lucru

267 þi-l cer acum - a adãugat el - deoarece mi-ai îngãduit sã am o

268 dorinþã a mea, drept rãsplatã cã am fost înþelept ºi chibzuit!

269 8. Regele s-a sculat în picioare vesel, l-a sãrutat pe obraji ºi a

270 scris guvernatorilor ºi satrapilor sãi, poruncindu-le sã dea o

271 escortã lui Zorobabel ºi celor care îl însoþeau, hotãrîþi sã se

272 întoarcã acasã în vederea reclãdirii Hierosolymei. Apoi prin

273 scrisori trimise intendenþilor din Siria ºi Fenicia, i-a însãrcinat pe

274 aceºtia sã expedieze cedri doborîþi în Liban spre Hierosolyma, ca

275 sã slujeascã la construcþia oraºului. În afarã de asta, a scris sã fie

276 eliberaþi din captivitate toþi cei întorºi în Iudeea ºi a interzis

277 intendenþilor ºi satrapilor sã încaseze de la iudei dãrile cuvenite

278 r egelui, îngãduind ca oricare dintre ei s ã cu l t i v e p ãmî n t u l

279 þinutului scutit de bir. Locuitorilor din Idumeea, Samaria ºi

280 Coelesiria le-a poruncit sã pãrãseascã toate tîrgurile iudeilor,

281 ocupate de ei, contribuind cu 50 de talanþi la înãlþarea templului.

282 A permis iarãºi iudeilor sã aducã jertfe dupã datina lor, iar pe

283 cheltuiala lui a fãcut toate sculele ºi veºmintele sfinte pe care le

284 foloseau în slujbele divine Marii Preoþi ºi sacerdoþii. Tot din banii

285 l u i i - a î n z e s t r a t p e l e v i þ i c u i n s t r u men t e mu zi cal e p e n t r u

286 preamãr i r ea D o mn u l u i ; d e as emen ea a cer ut sã se atribuie

287 paznicilor oraºului ºi templului parcele de pãmînt ºi o sumã

288 anualã de bani pentru nevoile traiului zilnic. Cît priveºte toate

289 vasele pe care avusese de gînd Cirus însuºi sã le restituie iudeilor,

290 Darius a fost cel care a înfãptuit acest lucru.

291 9. Cum a primit de la rege rîvnita favoare, Zorobabel a pãrãsit

292 palatul, ºi înãlþîndu-ºi faþa spre cer, a început sã mulþumeascã

293 Domnului fiindcã i-a dãruit înþelepciunea care i-a adus izbînda în

294 faþa lui Darius. N-aº fi obþinut aºa ceva - a zis el - dacã Tu

295 Stãpîne, nu mi-ai fi fost prielnic! Aºadar, dupã ce a mulþumit

296 astfel lui Dumnezeu pentru ceea ce îi oferise, rugîndu-L ca ºi în

297 viitor sã-i arate aceeaºi bunãvoinþã, a plecat degrabã la Babilon

298 ºi a împãrtãºit consîngenilor sãi vestea bunã datã de rege. La

299 aflarea ei, aceºtia au mulþumit aºijderea lui Dumnezeu, care le

300 îngãduia sã se întoarcã iarãºi pe pãmîntul strãmoºesc. Timp de 7

301 zile, iudeii s-au desfãtat în petreceri ºi ospeþe pline de veselie,

302 spre a sãrbãtori cum se cuvine redobîndirea ºi reaºezarea lor în

303 patrie. Apoi ºi-au ales cãpeteniile seminþiilor pentru plecarea spre

304 Hierosolyma, împreunã cu soþiile, copiii ºi vitele lor. Aceºtia au

305 primit de la Darius escorta care urma sã-i ducã la Hierosolyma ºi

 Pag. 362

306 au pornit la drum cu veselie ºi fast, intonînd cîntece de slavã în

307 sunete de flaute ºi cetere. Abia dupã aceea a venit mulþimea

308 iudeilor cu chiote de bucurie.

309 10. Din fiecare familie a plecat aºadar un numãr anumit de

310 oameni. Nu mi se pare oportun sã menþionez aceste familii dupã

311 n u m e l e l o r, c a s ã n u a b a t a t e n þ i a c i t i t o r i l o r d e l a º i r u l

312 întîmplãrilor ºi povestirea sã-ºi urmeze cursul ei firesc. Numãrul

313 tuturor celor plecaþi din seminþiile lui Iuda, ºi Beniamin, care

314 trecuserã de 12 ani, se ridica la 4.628.000; cel al leviþilor, la 74.

315 Mulþimea copiilor ºi a femeilor, socotiþi de-a valma, atingea

316 42.742. În afara lor, mai erau 128 de leviþi cîntãreþi, portarii, o

317 110, iar slujitorii templului, 392. Acestora li se alãturau cei ce

318 susþineau cã sînt israeliþi, fãrã sã poatã numi neamul din care se

319 trãgeau. Unora dintre ei li s-a luat rangul preoþesc deoarece se

320 cãsãtoriserã cu femei a cãror obîrºie n-o puteau indica ºi nici ei

321 nu erau trecuþi în tabelele genealogice întocmite de leviþi ºi

322 sacerdoþi: în total, 525. Gloata slujitorilor din alaiul care i-a

323 însoþit la Hierosolyma se ridica la numãrul de 7.337. Li se

324 adãugau 245 de cîntãreþi ºi cîntãreþe din cetere, 435 de cãmile,

325 precum ºi 5.525 de vite. Conducãtorii acestei mulþimi erau

326 Zorobabel, fiul lui Salathiel din seminþia lui Iuda, urmaºul

327 neamului lui David, ºi Iesus, fiul Marelui Preot Iosadac. În afara

328 lor, poporul ºi-a ales drept conducãtori pe Mardoheu ºi pe

329 Serebaeus, care contribuiserã cu 100 de mine de aur ºi 5.000 de

330 mine de argint. În acest fel, preoþii, alãturi de o bunã parte din

331 întregul popor al iudeilor, locuind pe atunci în Babilon, s-au

332 îndreptat spre Hierosolyma; restul mulþimii s-a întors acasã, dupã

333 ce i-a însoþit o bunã bucatã de drum.

334 Capitolul 4

335 1. În a 7-a lunã de la plecarea din Babilon, Marele Preot Iesus

336 ºi cãpetenia Zorobabel au trimis pretutindeni soli sã cheme la

337 Hierosolyma, din întreaga þarã, poporul care s-a strîns laolaltã cu

338 dragã inimã. Chiar pe locul unde fusese mai înainte, au înãlþat

339 ap o i al t ar u l , ca s ã s e ad u cã p e el s o l emn a j er t f ã î n ch i n at ã

340 Domnului, potrivit legilor lui Moise. Aceastã înfãptuire n-a fost

341 privitã cu ochi buni de popoarele învecinate, întrucît toate erau

342 pornite împotriva lor. Iudeii au celebrat totuºi Sãrbãtoarea

343 Corturilor la data hotãrîtã de Legiuitor, au adus ofrande de

344 cereale ºi aºa numitele arderi de tot, jertfele de Sabat, precum ºi

345 toate celelalte prinosuri sfinte. Ei au înãlþat ºi rugãciunile

346 prescrise de lege, începînd sã aducã iarãºi jertfe odatã cu Luna

347 plinã din luna a 7-a. Dupã aceea s-au apucat sã-ºi construiascã

348 templul ºi au dat bani mulþi cioplitorilor în piatrã ºi dulgherilor,

349 procurînd hrana ºi bãutura de care aveau nevoie lucrãtorii. În

350 sprijinul meºterilor veneau cu plãcere ºi uºurinþã sidonienii, care

351 îmbinau trunchiurile de cedru, alcãtuind plute adunate în portul

352 I o p e. A c e a s t ã p o r u n c ã d a t ã c î n d v a d e C i r u s , e r a a d u s ã l a

353 îndeplinire abia acum, sub domnia lui Darius.

354 2. În cel de-al 2-lea an de la întoarcerea la Hierosolyma, luna

355 a 2-a, iudeii au început construirea templului. I-au pus aºadar
 Pag. 363

356 temelia la Luna nouã din a 2-a lunã a celui de-al 2-lea an, apoi au
357 continuat lucrãrile sub conducerea leviþilor trecuþi de 20 de ani:

358 Iesus cu fiii ºi fraþii lui, precum ºi Zodmiel, fratele lui Iuda, fiul

359 lui Aminadab, împreunã cu proprii sãi fii. Prin întreaga rîvnã ºi

360 hãrnicia cu care se desfãºurau lucrãrile, templul s-a înãlþat

361 nesperat de repede. Dupã terminarea sanctuarului, preoþii ºi-au

362 pus veºmintele lor ºi în sunet de trîmbiþe au pãºit alãturi de leviþi

363 ºi de fiii lui Asap, intonînd cîntece de laudã închinate Domnului,

364 la fel cum David Îl preamãrise cel dintîi. Dar sacerdoþii ºi leviþii

365 ºi cei mai bãtrîni membri ai familiilor, care îºi mai aminteau de

366 frumuseþea ºi mãreþia vechiului templu ºi-l vedeau pe cel de

367 acum, cu mult mai prejos din pricina sãrãciei, constatînd cît de

368 mare le era decãderea lor în comparaþie cu prosperitatea ºi

369 splendoarea sanctuarului de odinioarã, erau mîhniþi, ºi fiindcã

370 nu-ºi puteau stãpîni durerea, suspinau ºi vãrsau lacrimi amare. În

371 schimb, poporul, satisfãcut de ceea ce îi oferea prezentul, era

372 mulþumit cã avea iarãºi un templu ºi nu-i mai pãsa de cel vechi,

373 nu voia nici mãcar sã ºi-l reaminteascã, nesinchisindu-se de

374 comparaþia care dovedea strãlucirea mai micã a templului abia

375 terminat. Sunetul trîmbiþelor ºi veselia mulþimii biruia aºadar

376 gemetele bãtrînilor ºi preoþilor, care socoteau cã templul nou era

377 mult inferior sanctuarului dãrîmat.

378 3. Cum au auzit sunetul trîmbiþelor, samaritenii, care ºi aºa

379 duºmãneau seminþiile lui Iuda ºi Beniamin, au venit în grabã,

380 dornici sã cunoascã pricina acestui zvon de sãrbãtoare. Dupã ce

381 au priceput cã iudeii care fuseserã duºi în captivitate la Babilon

382 îºi reclãdeau templul, s-au dus la Zorobabel ºi la Iesus ºi la

383 cãpeteniile ginþilor, cerîndu-le îngãduinþa sã înalþe templul alãturi

384 de ei ºi sã devinã pãrtaºi la construcþia sanctuarului. Noi -

385 susþineau ei - ne închinãm în aceeaºi mãsurã lui Dumnezeu ºi-L

386 cinstim încã de pe vremea cînd ªalmanasar, regele asirienilor,

387 ne-a strãmutat aici din Chutha ºi Media. Venind în întîmpinarea

388 acestei cuvîntãri, Zorobabel ºi Iesus ºi cãpeteniile ginþilor au

389 rãspuns cã nu era cu putinþã sã-i facã pãrtaºii lor, deoarece

390 sarcina construirii templului le fusese încredinþatã mai întîi de

391 Cirus, iar acum de Darius. Totuºi aveau voie sã se roage în

392 templul Domnului, dacã doreau acest lucru, cãci numai în interior

393 se înfãptuieºte comunitatea iudeilor cu ei ºi cu toþi oamenii care

394 vin la sanctuar sã se închine lui Dumnezeu.

395 4. La auzul acestor vorbe, chutheii, cãci aºa se numeau de fapt,

396 samaritenii, s-au înfuriat ºi au aþîþat popoarele siriene sã cearã

397 satrapilor ca la fel cum se întîmplase mai înainte sub Cirus ºi apoi

398 sub Cambise, sã împiedice construirea templului, punînd piedici

399 în calea strãdaniei iudeilor, ca sã le întîrzie cît mai mult lucrãrile.

400 În vremea aceea a sosit la Hierosolyma Sisines, cîrmuitorul Siriei

401 ºi al Feniciei, împreunã cu Sarabazanes ºi cîþiva însoþitori.

402 A ceº t i a i - au î n t r eb at p e cãp et e n i i l e i u d e i l o r c i n e l e - a d at

403 dezlegarea sã clãdeascã un templu care sã aducã mai degrabã a

404 fortãreaþã decît a lãcaº sfînt - ºi de ce i-au fãcut un portic,

405 înconjurînd oraºul cu ziduri atît de puternice. Zorobabel ºi Marele

406 P r e o t I e s u s l e - a u r ã s p u n s c ã e i e r a u s l u j i t o r i i D o m n u l u i

407 Atotputernic. Templul, înãlþat odinioarã de unul dintre regii lor

 Pag. 364

408 cei mai norocoºi ºi mai înþelepþi, a dãinuit multã vreme neatins.
409 D a r d u p ã c e s t r ã m o º i i l o r a u p ã c ã t u i t f a þ ã d e D u mn e z e u ,

410 Nabucodonosor, regele babilonienilor ºi al caldeenilor, a cucerit

411 oraºul ºi l-a distrus, a prãdat templul ºi l-a incendiat, ducînd

412 poporul în captivitate la Babilon ºi în alte locuri. Între timp,

413 C i r u s , car e a o cupat apoi tronul Babiloniei ºi al P er s i ei , a

414 transmis printr-o scrisoare ordinul ca templul sã fie reclãdit, iar

415 toate ofrandele ºi vasele, luate de Nabucodonosor ca pradã de

416 rãzboi, sã fie încredinþate lui Zorobabel ºi vistiernicului sãu

417 Mitridate, ele urmînd sã fie aduse la Hierosolyma ºi expuse în

418 noul sanctuar. Pentru ca toate acestea sã fie înfãptuite în cel mai

419 scurt timp, el i-a poruncit lui Abassar sã plece la Hierosolyma ºi

420 sã se ocupe de templu. De îndatã ce a primit scrisoarea, acesta a

421 pornit la drum, punînd temeliile templului. Din vremea aceea se

422 tot lucreazã la zidirea lui, dar din pricina rãutãþii duºmanilor, el

423 n-a fost încã terminat. Dacã credeþi cumva cã aºa se cuvine sã

424 faceþi, trimiteþi o scrisoare lui Darius, cerîndu-i sã cerceteze

425 cronicile regale, ca sã se convingã de adevãrul spuselor lor.

426 5. Ca urmare a vorbelor rostite de Zorobabel ºi de Marele

427 Preot, Sisines ºi însoþitorii lui au hotãrît sã nu se punã de-a

428 curmeziºul continuãrii lucrãrilor pînã ce ei îl vor înºtiinþa pe

429 Darius. Numaidecît i-au ºi scris despre cele întîmplate. Întrucît

430 iudeii s-au speriat ºi s-au temut cã regele va regreta reconstruirea

431 Hierosolymei ºi a templului, doi proroci care trãiau în vremea

432 aceea printre ei, Aggaeus ºi Zaharia, i-au îndemnat sã nu-ºi piardã

433 curajul, cãci n-o sã le v i n ã n i ci u n r ãu d i n p artea perºilor,

434 deoarece aºa le prezisese Domnul. Avînd deplinã încredere în ei,

435 iudeii ºi-au continuat cu multã rîvnã munca, fãrã s-o întrerupã o

436 singurã zi.

437 6. Între timp, samaritenii i-au scris lui Darius ºi în epistolele

438 lor îi învinuiau pe iudei cã-ºi întãreau oraºul ºi înãlþau un templu

439 c a r e a d u c e a m a i d e g r a b ã a f o r t ã r e a þ ã d e c î t a l ã c a º d e

440 închinãciune. Susþineau acolo cã nu era spre binele regelui ceea

441 ce fãceau iudeii, trimiþîndu-i de asemenea scrisoarea lui Cambise,

442 prin care acesta interzicea zidirea templului, deoarece nu-i aducea

443 nici un folos, iar rezidirea Hierosolymei îi sporea temerile. Cînd

444 a citit scrisoarea trimisã de Sisines ºi însoþitorii lui, Darius a

445 cerut sã se facã cercetãri în arhivele regale. Într-un turn al

446 Ecbatanei din Media a fost gãsitã o cronicã unde erau scrise

447 urmãtoarele rînduri: în primul an al domniei lui Cirus, regele a

448 dat porunci ca, împreunã cu jertfelnicul sãu, sã se rezideascã

449 templul din Hierosolyma, a cãrui înãlþime sã fie de 60 de coþi ºi

450 lãþimea aceeaºi, cu 3 rînduri de piatrã cioplitã ºi un rînd de lemn

451 din partea locului, urmînd ca cheltuielile sã fie suportate de

452 v i s t i er i a r eg el u i . A cer u t d e as emen ea ca v as el e r ã p i t e d e

453 N a b u c o d o n o s o r º i a d u s e î n B a b i l o n s ã f i e r e t r i m i s e l a

454 H i er o s o l yma. S ar ci n a asta a fost încredinþatã lui A b as s ar,

455 guvernatorul Siriei ºi al Feniciei, precum ºi subordonaþilor sãi.

456 Aceºtia trebuie sã rãmînã departe de oraº ºi sã-i lase pe iudei,

457 slujitorii Domnului, ºi pe cîrmuitorii lor, sã-ºi clãdeascã templul

458 aºa cum doreau ei. A ordonat apoi ca lucrãrile sã fie sprijinite ºi

459 prin birurile provinciilor ai cãror ispravnici erau ºi sã le ofere

 Pag. 365

460 pentru jertfe tauri ºi berbeci, ºi miei, ºi iezi, ºi lamura fãinei, ºi

461 ulei, ºi vin, ca ºi tot ceea ce le cereau preoþii: aceºtia trebuiau la

462 rîndul lor sã se roage lui Dumnezeu pentru sãnãtatea regelui ºi a

463 perºilor. Cirus a dispus ca aceia care se vor împotrivi poruncilor

464 sale sã fie þintuiþi pe cruce, iar averea lor sã intre în vistieria

465 regalã. Aºijderea L-a rugat chiar el pe Dumnezeu sã-l hãrãzeascã

466 pieirii pe oricine va cuteza sã împiedice zidirea templului,

467 Domnul Însuºi ferindu-l astfel sã comitã o fãrãdelege.

468 7. Dupã ce a gãsit însemnãrile din cronica lui Cirus, Darius a

469 trimis lui Sisines ºi însoþitorilor sãi urmãtorul rãspuns: Regele

470 Darius cãtre guvernatorul Sisines ºi însoþitorii lui: Vã trimit

471 alãturat copia scrisorii pe care am gãsit-o în cronica lui Cirus ºi

472 vreau sã se înfãptuiascã întocmai tot ceea ce conþine ea. Rãmîneþi

473 cu bine! Înþelegînd limpede din scrisoare care era voinþa regelui,

474 Sisines ºi însoþitorii lui au hotãrît sã dea ascultarea cuvenitã

475 hotãrîrilor sale. Au încurajat aºadar sfintele lucrãri ºi i-au sprijinit

476 pe bãtrînii iudeilor ºi pe cîrmuitorii lor. Prin marele avînt pe care

477 l-a luat, înãlþarea templului a înaintat repede, precum prorociserã

478 Aggaeus ºi Zaharia la îndemnul lui Dumnezeu, potrivit dorinþei

479 regilor Cirus ºi Darius. Construcþia s-a desfãºurat timp de 7 ani.

480 În al 9-lea an al domniei lui Darius, la cea de-a 23-a zi din luna

481 a 12-a, numitã de noi Adar ºi de macedoneni Dystros, preoþii ºi

482 leviþii, împreunã cu mulþimea israeliþilor, au adus drept jertfe de

483 mulþumire pentru reînnoirea dupã întoarcerea din captivitate a

484 norocului de a avea iarãºi un templu: 100 de tauri, 200 de berbeci,

485 400 de miei ºi 12 þapi, dupã numãrul seminþiilor, cãci atîtea

486 triburi aveau israeliþii, dornici sã obþinã iertarea pãcatelor

487 fiecãreia. Apoi preoþii ºi leviþii au avut grijã ca dupã legea lui

488 Moise, sã asigure portari pentru oricare intrare, fiindcã iudeii au

489 construit de jur împrejurul templului un portic pentru sanctuarul

490 din interior.

491 8. Sãrbãtoarea Azimelor fiind aproape, în prima lunã numitã

492 de macedoneni Xanthicus ºi de noi Nisan, întregul popor din

493 tîrguri a pornit de-a valma înspre oraº. Aici ºi-au început serbarea

494 iudeii, care s-au purificat împreunã cu soþiile ºi copiii, dupã

495 datina strãbunã, apoi au înjunghiat victimele în a 14-a zi a lunii

496 ce se cheamã a Paºtilor ºi s-au ospãtat vreme de 7 zile, fãrã sã-ºi

497 drãmuiascã cheltuielile. Au oferit Domnului arderi de tot ºi jertfe

498 de mulþumire, fiindcã Dumnezeirea i-a readus pe pãmîntul patriei

499 ºi le-a redat legile strãmoºeºti, fãcîndu-l pe regele perºilor sã le

500 fie binevoitor. În vremea care a urmat, locuitorii Hierosolymei au

501 început sã închine iarãºi Domnului jertfe pline de strãlucire,

502 adoptînd o guvernare care îmbina aristocraþia cu oligarhia. Cãci

503 Marii Preoþi au stat în fruntea þãrii pînã cînd neamul Asamoneilor

504 a instaurat monarhia. Mai înainte ca poporul sã fie subjugat ºi

505 tîrît în captivitate, începînd cu Saul ºi David, regii au domnit

506 vreme de 522 de ani, 6 luni ºi 10 zile. Pînã sã aibã parte de regi,

507 poporul a fost condus de cîrmuitori ce se numeau Judecãtori sau

508 cãpetenii unice. Aceastã orînduire a dãinuit de la moartea lui

509 Moise ºi pînã la cea a comandantului Iesus, mai bine de 500 de

510 ani. Aºa au dus-o iudeii care au scãpat din captivitate în timpul

511 domniei lui Cirus ºi Darius.

 Pag. 366

512 9. Dar samaritenii, stãpîniþi de urã ºi invidie ºi sprijinindu-se

513 pe bogãþia ºi pe înrudirea lor cu perºii, din care îºi trãgeau

514 obîrºia, au pricinuit iudeilor nenumãrate necazuri. Ca atare, ei

515 refuzau sã le plãteascã tributul pe care, potrivit ordinului dat de

516 rege, trebuiau sã-l aducã la jertfele lor ºi s-au strãduit sã-i cîºtige

517 de partea lor ºi pe dregãtorii domneºti, fãrã sã piardã nici un

518 prilej de a face rãu iudeilor, fie fãþiº, fie prin intermediul altora.

519 Locuitorii Hierosolymei au hotãrît atunci sã apeleze la Darius ºi

520 sã-i învinuiascã pe samariteni. În acest scop, ei au trimis o solie

521 alcãtuitã din Zorobabel ºi alþi 4 magistraþi. Cum a primit de la

522 aceºti soli plîngerea împotriva îndãrãtniciei samariteni lor, regele

523 i-a trimis înapoi cu o scrisoare adresatã dregãtorilor sãi ºi

524 Senatului Samariei, conþinutul ei fiind urmãtorul: Regele Darius

525 cãtre Tanganas ºi Sambabas, dregãtorii Samariei, Sadracas,

526 Bobelon ºi slujitorii lor din Samaria: Zorobabel, Ananias ºi

527 Mardoheu, solii iudeilor, v-au învinuit cã le-aþi pus piedici în

528 construcþia templului ºi nu le-aþi trimis tributul vostru la jertfele

529 lor, aºa cum v-am poruncit. Vreau aºadar ca dupã citirea scrisorii

530 de faþã, sã se dea din vistieria regeascã a Samariei tot ceea ce

531 socotesc preoþii cã au neapãratã nevoie ca sã nu-ºi întrerupã

532 jertfele zilnice, rugîndu-se lui Dumnezeu pentru mine ºi poporul

533 persan. Acesta era cuprinsul scrisorii.

534 Capitolul 5

535 1. Dupã moartea lui Darius s-a suit pe tron fiul sãu Xerxe, care
536 i-a moºtenit evlavia ºi respectul cuvenit lui Dumnezeu. Cãci

537 aidoma propriului pãrinte, ºi-a revãrsat întreaga grijã asupra

538 cinstirii Lui, arãtînd multã bunãvoinþã faþã de iudei. În vremea

539 aceea, Mare Preot era fiul lui Iesus, numit Ioachim. Dar la

540 B ab i l o n s e af l a u n b ã r b a t d r e p t º i î n c o n j u r at d e p r eþ u i r ea

541 mulþimii, primul preot al poporului, ce se chema Ezra. Era un bun

542 cunoscãtor al legilor lui Moise ºi a cucerit prietenia regelui

543 Xerxe. Deoarece luase hotãrîrea sã plece la Hierosolyma ºi sã ia

544 cu el pe unii dintre iudeii trãitori la Babilon, a cerut regelui sã-i

545 dea o scrisoare cãtre satrapii Siriei, pentru ca aceºtia sã ºtie cu

546 cine aveau de-a face. Regele a adresat satrapilor sãi urmãtoarea

547 scrisoare: Regele regilor, Xerxe, salutã pe Ezra, preotul ºi

548 învãþãtorul legii divine. În regeasca mea omenie am gãsit de

549 cuviinþã ca iudeilor, precum ºi preoþilor ºi leviþilor lor, care

550 locuiesc în regatul meu ºi vor sã se întoarcã la Hierosolyma, sã le

551 îng ãd u i aceas t ã strãmutare. Aºadar, oricare dintre ei are o

552 asemenea dorinþã, poate sã plece acolo cu dezlegarea mea ºi a

553 celor 7 sfetnici ai mei, spre a cerceta îndeaproape cum este

554 aplicatã legea Domnului în Iudeea. Drumeþii vor lua cu ei darurile

555 o f er i t e d e mi n e º i p r i e t e n i i m e i D u mn ezeu l u i i s r ael i þ i l o r,

556 împreunã cu aurul ºi argintul închinat odinioarã Domnului, care

557 s e m a i a f l ã î n þ a r a b a b i l o n i e n i l o r, d u c î n d u - l e p e t o a t e l a

558 Hierosolyma, spre a pune la îndemîna divinitãþii sfintele ofrande.

559 Ceea ce tu însuþi ai de gînd sã fãureºti din aur ºi argint, eºti liber

560 s-o faci cu ajutorul fraþilor tãi. Vasele sacre ce þi-au fost înmînate

561 sã le închini Domnului odatã cu ce intenþionezi sã mai înfãptuieºti

 Pag. 367

562 de-acum încolo, cheltuielile fiind acoperite din veniturile regeºti.

563 Pãstrãtorilor vistieriilor mele din Siria ºi Fenicia le-am scris sã se

564 îngrijeascã de îndeplinirea tuturor cererilor lui Ezra, preotul ºi

565 tãlmãcitorul legilor Domnului. Pentru ca Dumnezeu sã nu fie

566 m î n i o s p e m i n e º i p e u r maº i i mei , v r eau s ã I s e d ãr u i as cã

567 Domnului, dupã datina lui, întreaga cantitate de grîu pînã la o

568 sutã de core. Vã mai previn apoi sã nu puneþi cumva bir ºi orice

569 fel de dãri viclene sau poveri nici preoþilor, nici leviþilor, nici

570 cîntãreþilor, nici portarilor, nici slujitorilor ori scriitorilor

571 templului. Iar tu, Ezra, întrucît eºti înzestrat cu înþelepciunea

572 dãruitã de Dumnezeu, pune sã facã dreptate în întreaga Sirie ºi

573 Fenicie numai judecãtori deprinºi cu legea ta. Fii tu însuþi

574 î n v ã þ ã t o r u l c e l o r c e n - o cu n o s c, p en t r u c a a t u n c i c î n d u n

575 concetãþean de-al tãu va încãlca legea lui Dumnezeu ºi pe cea a

576 regelui, sã nu se poatã apãra cu neºtiinþa lui, ci sã-ºi primeascã

577 pedeapsa, ca unul care a ºtiut-o, dar a avut cutezanþa sã nu-i dea

578 ascultare. Vinovatul sã suporte fie pedeapsa cu moartea, fie numai

579 o amendã. Rãmîi cu bine!

580 2. Cum a primit aceastã scrisoare, Ezra s-a înveselit peste

581 mãsurã ºi a început sã-L preamãreascã pe Domnul, înþelegînd cã-I

582 datora prietenia pe care i-o arãta regele: potrivit spuselor sale, Lui

583 trebuia sã-I aducã cele mai calde mulþumiri. Dupã ce a citit

584 scrisoarea iudeilor aflaþi atunci la Babilon, a pãstrat originalul ºi

585 a trimis copii tuturor celor din neamul sãu care locuiau în Media.

586 Cunoscînd astfel evlavia regelui faþã de Dumnezeu ºi bunãvoinþa

587 lui faþã de Ezra, iudeii s-au bucurat din cale afarã ºi numeroºi au

588 fost cei care au pornit cu avuþiile lor spre Babilon, stãpîniþi de

589 dorinþa reîntoarcerii în Hierosolyma. Dar marea mulþime a

590 israeliþilor a rãmas în þara aceea. Iatã de ce numai douã seminþii

591 d i n A s i a º i d i n Europa sînt supuse romanilor: cel el al t e 1 0

592 seminþii, întrunind atîtea mii ºi mii de oameni încît nici nu-i poþi

593 numãra, locuiesc pînã în ziua de azi dincolo de Eufrat. Au venit

594 sã i se alãture lui Ezra cei mai mulþi dintre preoþii, leviþii,

595 portarii, cîntãreþii ºi slujitorii templului. Adunîndu-se, aºadar,

596 captivii gata de plecare într-un loc situat dincoace de Eufrat, au

597 poposit acolo 3 zile ºi Ezra i-a pus sã posteascã ºi sã-L roage pe

598 Dumnezeu pentru ocrotirea lor, sã nu întîmpine pe drum necazuri

599 pricinuite de duºmani sau greutãþi venite din altã parte. Cãci Ezra

600 îi spusese dinainte regelui cã Domnul le va purta de grijã, ºi de

601 aceea n - a v r u t s ã p r i meas cã o es co r t ã d e cãl ãr eþi care sã-i

602 însoþeascã. Dupã încheierea rugãciunilor, iudeii au plecat de la

603 Eufrat în a 20-a zi a primei luni din al 7-a an al domniei lui

604 Xerxe, ajungînd la Hierosolyma în a 5-a lunã a aceluiaºi an.

605 Pãstrãtorilor vistieriei templului, care se trãgeau din neamul

606 preoþilor, Ezra le-a înmînat sfintele daruri: 615 talanþi de argint,

607 vase de argint în valoare de 100 de talanþi, vase de aur în valoare

608 de 20 de talanþi, aºijderea vase de aramã mai preþioasã decît aurul

609 în valoare de 12 talanþi. Toate acestea fuseserã dãruite de rege ºi

610 de sfetnicii lui, precum ºi de israeliþii rãmaºi la Babilon. De

611 îndatã ce a înmînat aceste daruri, Ezra a adus ardere de tot

612 legiuita jertfã de 12 tauri pentru mîntuirea întregului popor, 90 de

613 b e r b e c i , 7 2 d e m i e i º i 1 2 þ a p i , d r e p t p r i n o s d e i s p ã º i r e .
 Pag. 368

614 Ispravnicilor regeºti ºi dregãtorilor Coelesinei ºi Feniciei le-a dat

615 scrisoarea suveranului lor. Aceºtia au fãcut ceea ce le revenea

616 pentru îndeplinirea întocmai a poruncilor regelui ºi au cinstit cum

617 se cuvenea norodul iudeilor, punîndu-i la îndemînã tot ceea ce

618 avea el nevoie.

619 3. Aceste lucruri le-a pus la cale Ezra însuºi, iar ele i-au reuºit
620 aºa cum ºi le-a dorit, fiindcã dupã pãrerea mea, cunoscîndu-i

621 cinstea ºi spiritul de dreptate, Domnul i-a socotit planurile demne

622 de a fi înfãptuite. Dar ceva mai tîrziu au venit la el cîþiva iudei ºi

623 l-au înºtiinþat cã niºte oameni din popor, printre care se numãrau

624 chiar preoþi ºi leviþi, au uneltit împotriva statului ºi au încãlcat

625 datinile strãbune, luîndu-ºi neveste de neam strãin, spre a înjosi

626 tagma preoþeascã. Aceºtia l-au rugat sã vinã în sprijinul legilor,

627 pentru ca sã nu stîrneascã, fãrã deosebire, mînia lui Dumnezeu

628 împotriva tuturor, fãcîndu-i sã îndure alte nenorociri. Cuprins de

629 mîhnire, Ezra ºi-a rupt veºmîntul, ºi-a smuls pãrul din cap ºi ºi-a

630 sluþit barba, trîntindu-se la pãmînt, fiindcã fruntaºii poporului

631 toleraserã o asemenea nelegiuire. Zicîndu-ºi în sinea lui cã atunci

632 cînd va cere pãcãtoºilor sã-ºi pãrãseascã nevestele ºi copiii,

633 aceºtia nu se vor supune, n-a mai vrut sã se mai ridice de jos. În

634 jurul lui s-au strîns aºadar toþi oamenii drepþi ºi s-au vãitat de

635 asemenea, deplîngînd cele întîmplate. Ezra s-a ridicat în sfîrºit

636 din glia unde zãcea, ºi-a înãlþat mîinile spre cer ºi a strigat celor

637 din jurul lui cã ar trebui sã le fie ruºine sã-ºi ridice ochii la

638 Dumnezeu, întrucît greºise amarnic poporul care, pare-se, dãduse

639 uitãrii pedepsele abãtute asupra strãmoºilor din pricina pãcatelor

640 comise de aceºtia. De vreme ce a scos din captivitate sãmînþa ºi

641 rãmãºiþele lor ºi le-a readus în Hierosolyma, insuflînd regilor

642 Persiei mila pentru soarta lor, L-a rugat pe Dumnezeu sã nu þinã

643 seama nici de greºelile sãvîrºite acum, chiar dacã pentru ele li s-ar

644 fi cuvenit pedeapsa cu moartea, ºi în marea Lui bunãtate, sã-i

645 cruþe de pieire.

646 4. Dupã aceea Ezra a pus capãt rugãciunii sale. Atunci toþi cei
647 ce se strînseserã cu nevestele ºi copiii în jurul lui au izbucnit în

648 plîns ºi un anume Aconius, fruntaºul Hierosolymei, i-a spus cã

649 într-adevãr au pãcãtuit iudeii care convieþuiau cu femeile de alt

650 neam. El i-a propus ca aceºtia sã depunã jurãmîntul cã toþi îºi vor

651 alunga nevestele ºi copiii, iar cei ce nu vor sã se supunã, vor fi

652 traºi la rãspundere. Lãsîndu-se astfel convins, Ezra i-a pus pe

653 cãpeteniile preoþilor, leviþilor ºi ai celorlalþi israeliþi sã jure cã-ºi

654 vor alunga nevestele ºi copiii, potrivit sfatului lui Aconius. De

655 îndatã ce aceºtia au depus jurãmîntul, Ezra a pãrãsit templul ºi s-a

656 dus în chilia lui Ioannes, fiul lui Ilieib, unde a rãmas o zi întreagã

657 fãrã sã se atingã de mîncare ºi de bãuturã din pricina amãrãciunii

658 sale. Apoi s-a rãspîndit ºtirea cã toþi cei întorºi din captivitate

659 trebuie sã se adune la Hierosolyma. Cel care nu se va înfãþiºa în

660 douã sau 3 zile va fi îndepãrtat din obºte, ºi printr-o hotãrîre luatã

661 de sfatul bãtrînilor, averea lui va trece în proprietatea templului.

662 Oamenii din seminþiile lui Iuda ºi Beniamin s-au întrunit în 3 zile:

663 era cea de-a 20-a zi din luna a 9-a, care la iudei se numeºte Kislev

664 ºi la macedoneni Apellaios. S-au aºezat în încãperile din partea

665 de sus a templului, bãtrînii fiind de faþã, ºi tremurau, rãzbiþi de

 Pag. 369

666 frig. S-a sculat atunci Ezra ºi i-a învinuit, spunînd cã au încãlcat
667 legea cei care ºi-au luat neveste de neam strãin. Ei mai pot sã

668 obþinã acum iertarea lui Dumnezeu, scãpînd cu conºtiinþa curatã,

669 doar dacã renunþã la convieþuirea cu nevestele lor. Întreaga

670 adunare a rãspuns într-un glas cã aºa va face. Numai cã numãrul

671 lor era mare ºi între timp a venit iarna, astfel cã treaba nu poate

672 fi înfãptuitã în douã sau 3 zile. Celor care s-au cãsãtorit cu femei

673 de alt neam trebuie aºadar sã li se acorde un rãgaz, permiþînd

674 bãtrînilor întruniþi în locul ales de ei sã stabileascã numãrul

675 bãrbaþilor cu neveste strãine. Întrucît propunerea a fost adoptatã,

676 în prima zi a lunii a 10-a a început identificarea celor ce fãcuserã

677 cãsãtorii nepermise ºi cercetarea a durat pînã în prima zi a lunii

678 urmãtoare. Printre urmaºii Marelui Preot, ca ºi printre preoþi,

679 leviþi ºi israeliþi s-au aflat mulþi care ºi-au pãrãsit numaidecît

680 nevestele ºi copiii, punînd respectarea legilor mai presus de

681 dragostea faþã de familiile lor. Pentru îmblînzirea lui Dumnezeu,

682 aceºtia I-au adus drept jertfã un berbec. Nu mi s-a pãrut util sã

683 î n º i r a i c i n u m e l e l o r. D u p ã c e a î n d r e p t a t a s t f e l p ã c a t u l

684 cãsãtoriilor nelegiuite, Ezra a luat cu acest prilej mãsuri de

685 înlãturare a acestui nãrav ºi în vremurile care au urmat.

686 5. În luna a 7-a, cînd se celebra Sãrbãtoarea Corturilor ºi

687 aproape întregul popor s-a strîns laolaltã, toþi s-au urcat în partea

688 de sus a templului, orientatã spre poarta lui rãsãriteanã, rugîndu-l

689 pe Ezra sã le citeascã legile lui Moise. El s-a aºezat în mijlocul

690 mulþimii ºi din zorii zilei pînã la amiazã a citit fãrã întrerupere.

691 Prin lectura lui Ezra, ascultãtorii au învãþat nu numai cum

692 trebuiau sã ducã o viaþã dreaptã atît în prezent cît ºi în viitor, ci

693 s-au cãit amarnic pentru trecutul lor ºi au izbucnit în plîns,

694 chibzuind în sinea lor cîte nenorociri ar fi putut ocoli dacã s-ar fi

695 supus legilor. Observînd purtarea lor, Ezra le-a poruncit sã se

696 întoarcã acasã ºi sã nu mai verse lacrimi. Cãci era sãrbãtoare ºi nu

697 se cãdea ca într-o asemenea zi, ei sã fie triºti: aºa ceva nu era

698 îngãduit. I-a îndemnat ca mai degrabã sã petreacã în ospeþe ºi sã

699 simtã veselia sãrbãtorii, iar cãinþa ºi tristeþea sã-i ocroteascã de

700 primejdia recãderii în aceleaºi pãcate. Aºadar, la îndemnul lui

701 Ezra, iudeii au început sã petreacã. Dupã ce au locuit vreme de 8

702 zile în corturi, ei s-au îndreptat spre casã înãlþînd cîntece de

703 preamãrire a Domnului ºi au adus mari mulþumiri lui Ezra fiindcã

704 le-a îndreptat abaterile de la legea statului lor. El s-a stins din

705 viaþã la o vîrstã înaintatã, înconjurat de preþuirea mulþimii, fiind

706 înmormîntat la Hierosolyma cu multã pompã. Tot pe atunci a

707 murit ºi Marele Preot loachim ºi fiul sãu Ilieib i-a urmat la

708 pontificat.

709 6. Printre iudeii robiþi se numãra ºi paharnicul lui Xerxe, cu

710 numele de Neemia. Pe cînd se plimba într-o zi în faþa porþilor

711 Susei, capitala perºilor, a auzit niºte strãini care se îndreptau spre

712 oraº dupã o cãlãtorie îndelungatã vorbind între ei în evreieºte, aºa

713 cã i-a întrebat de unde veneau. Aceºtia i-au rãspuns cã plecaserã

714 din Iudeea ºi el i-a întrebat din nou ce se mai întîmplã cu poporul

715 ºi cu capitala lor, Hierosolyma. Ei i-au spus cã toþi o duc foarte

716 rãu ºi cã zidurile de apãrare au fost fãcute una cu pãmîntul, iar

717 noroadele învecinate aduc iudeilor nenumãrate ponoase. Ziua ele

 Pag. 370

718 se nãpustesc asupra þãrii ºi o jefuiesc, noaptea îºi continuã

719 blestemãþiile, astfel cã mulþi dintre locuitorii þinutului sau chiar

720 din Hierosolyma devin robi, ºi la ivirea zorilor, drumurile sînt

721 acoperite cu hoituri. Adînc miºcat de nenorocirile abãtute asupra

722 compatrioþilor sãi, Neemia a izbucnit în plîns, ºi înãlþîndu-ºi

723 p r i v i r i l e s p r e c e r, a z i s : O , D o a m n e , c î t ã v r eme ai s ã m a i

724 nãpãstuieºti poporul nostru? Iatã cã toþi au ajuns sã ne jefuiascã

725 cum ºi cînd vor ei! În timp ce stãtea în faþa porþilor ºi plîngea, a

726 sosit un slujitor care l-a vestit cã regele vrea sã se aºeze la masã.

727 Numaidecît el a plecat aºa cum era, fãrã sã-ºi spele faþa, grãbit

728 sã-ºi îndeplineascã slujba pe care o avea pe lîngã rege. Dupã ce

729 a p r î n zi t , r eg ele er a b i n e d i s p u s º i mai v es el d ecî t î n mo d

730 obiºnuit. Cum a dat cu ochii de Neemia ºi i-a vãzut faþa mîhnitã,

731 l - a î n t r eb at c a r e e r a p r i c i n a s u p ã r ã r i i s a l e . R u g î n d u - L p e

732 Dumnezeu sã-i dea harul vorbirii ºi puterea de a convinge, el a

733 cuvîntat aºa: Cum aº putea oare, stãpîne, sã arãt altfel ºi sã n-am

734 inima îndureratã, cîtã vreme aflu cã la Hierosolyma, oraºul de

735 baºtinã unde zac înmormîntaþi înaintaºii mei, zidurile au fost

736 prãvãlite la pãmînt ºi porþile mistuite de flãcãri? Îngãduie-mi

737 rogu-te, sã mã duc acolo, sã-i înalþ zidurile ºi sã termin clãdirea

738 templului! Regele s-a învoit sã-i îndeplineascã dorinþa ºi a

739 fãgãduit sã-i încredinþeze scrisori adresate satrapilor sãi, pentru

740 ca aceºtia sã-l primeascã cu bunãvoinþã, aºa cum se obiºnuieºte,

741 fãcîndu-i rost de tot ceea ce avea nevoie. Apoi a adãugat: Dar

742 acum alungã-þi tristeþea ºi slujeºte-mã cu obiºnuita ta veselie!

743 Atunci Neemia L-a proslãvit pe Dumnezeu, i-a mulþumit regelui

744 pentru favoarea fãcutã ºi ºi-a îndepãrtat mîhnirea, înãlþîndu-ºi

745 chipul radios, înveselit de ceea ce i se promisese. A 2-a zi, regele

746 l-a chemat la el ºi i-a dat o scrisoare cãtre Adaeus, guvernatorul

747 Siriei, Feniciei ºi Samariei, prin care le trimitea porunca sã-ºi

748 arate respectul faþã de Neemia ºi sã-i ofere ceea ce avea nevoie

749 pentru construcþie.

750 7. Cînd a ajuns aºadar la Babilon ºi mulþi dintre compatrioþii

751 l u i s - a u o f e r i t s ã - l î n s o þ e a s c ã , N e e m i a s - a î n d r e p t a t s p r e

752 Hierosolyma în al 25-lea an al domniei lui Xerxe. Acolo a arãtat

753 scrisoarea domnului, apoi a înmînat-o lui Adaeus ºi celorlalþi

754 guvernatori; chemînd la Hierosolyma întregul popor, a pãºit în

755 mijlocul templului ºi a þinut urmãtoarea cuvîntare: ªtiþi desigur,

756 fraþi iudei, cã Dumnezeu a þinut minte numele strãmoºilor noºtri

757 Avraam, Isaac ºi Iacov, ºi întrucît ei au avut o fire dreaptã, n-a

758 contenit niciodatã sã aibã grijã de noi. Pe mine m-a ajutat sã obþin

759 de la rege împuternicirea de a reclãdi zidurile oraºului nostru ºi

760 de a întregi acea parte a templului care mai lipseºte. Deoarece

761 cunoaºteþi prea bine duºmãnia pe care ne-o poartã noroadele

762 învecinate ºi vã daþi seama cã la aflarea intenþiei noastre de

763 reînãlþare a meterezelor, ele se vor împotrivi, recurgînd la toate

764 mijloacele ca sã ne zãdãrniceascã lucrãrile, vreau sã vã puneþi

765 nãdejdea mai întîi în Dumnezeu, gata sã fie o stavilã în calea urii

766 lor. Apoi nu trebuie sã întrerupeþi reconstrucþia nici ziua, nici

767 noaptea, ci dimpotrivã, sã munciþi cu întreaga voastrã rîvnã, cãci

768 depinde numai de voi sã folosiþi prilejul favorabil de acum! Dupã

769 ce a vorbit astfel, a cerut magistraþilor sã mãsoare lungimea

 Pag. 371

770 zidurilor ºi sã împartã munca întregului popor, pe oraºe ºi tîrguri,

771 deopotrivã, dupã puterile fiecãruia. A promis cã el însuºi ºi

772 însoþitorii lui vor lua parte la lucrãri, apoi a împrãºtiat adunarea.

773 S-au pus numaidecît pe treabã iudeii. Ei au primit acest nume din

774 ziua cînd au pãrãsit Babilonul, de la cei din seminþia lui Iuda,

775 sosiþi primii în þara care poartã aceeaºi denumire ca ºi locuitorii

776 ei.

777 8. Vestea cã zidurile de apãrare se înãlþau într-un ritm susþinut,

778 a s t î r n i t a d î n c a n e m u l þ u m i r e a a m m a n i þ i l o r, m o a b i þ i l o r,

779 samaritenilor ºi a tuturor locuitorilor Coelesiriei, care au fãcut în

780 aºa fel încît sã le întindã capcane, spre a-i abate de la îndeplinirea

781 planurilor lor. Ei au omorît mulþi iudei ºi s-au strãduit sã punã la

782 cale chiar ºi pieirea lui Neemia, tocmind niºte strãini care sã-l

783 ucidã. Apoi au cãutat sã le inspire teamã ºi îngrijorare, rãspîndind

784 zvonul cã o mare oaste alcãtuitã din diferite noroade se pregãtea

785 sã-i invadeze. Spaima iudeilor a fost atît de mare încît puþin a

786 lipsit ca ei sã abandoneze lucrarea. Dar Neemia nu s-a lãsat

787 intimidat de strãdania duºmanilor de a întrerupe construcþia, ci

788 pentru propria-i siguranþã, a pus o gardã de corp în preajma lui,

789 din dorinþa de a nu stingheri deloc strãdaniile lor susþinute. Toate

790 mãsurile de protecþie ºi de prevedere nu ºi le-a luat Neemia

791 fiindcã se temea de moarte, ci din convingerea cã dupã moartea

792 lui, concetãþenii sãi nu vor mai duce construcþia zidurilor pînã la

793 capãt. A dat poruncã aºijderea lucrãtorilor sã vinã la muncã bine

794 înarmaþi. Iatã de ce purtau sabia la cingãtoare chiar ºi cioplitorii

795 în piatrã, precum ºi cei ce aduceau materialul lemnos, obligîndu-i

796 pe aceºtia sã aibã la îndemînã scuturile. Din 500 în 500 de paºi a

797 postat trîmbiþaºi cãrora le-a cerut ca la apropierea duºmanilor, sã

798 dea semnalul de alarmã, astfel ca poporul sã se înarmeze de luptã

799 ºi sã nu ajungã, golaºi ºi nepregãtiþi, pradã vrãjmaºilor. Chiar ºi

800 în cursul nopþii fãcea el însuºi înconjurul oraºului, fãrã sã se

801 plîngã de ostenealã, de nevoia hranei ºi a odihnei. Nu se slujea

802 nici de una, nici de alta, mînat de plãcere, ci ca sã-ºi întreþinã

803 viaþa. Neemia a suportat acest efort neîntrerupt timp de 2 ani ºi

804 4 luni. Cãci atît a durat înconjurarea cu ziduri a Hierosolymei,

805 încheiatã în luna a 9-a din al 28-lea an al domniei lui Xerxe. Cînd

806 înãlþarea meterezelor s-a terminat, Neemia ºi mulþimea au închinat

807 Domnului jertfe de mulþumire pentru înfãptuirea lor ºi sãrbãtoarea

808 a þinut 8 zile. Auzind de terminarea construcþiei zidurilor de

809 apãrare, noroadele care locuiau în Siria s-au revoltat. Cînd a vãzut

810 cît de puþin numeroasã era populaþia Hierosolymei, Neemia a

811 îndemnat preoþii ºi leviþii sã pãrãseascã þinutul din jur ca sã se

812 mute în oraº ºi sã se stabileascã acolo, nedîndu-se în lãturi sã le

813 construiascã locuinþe pe cheltuiala lui. Poporului care lucra pe

814 ogoare i-a poruncit sã trimitã la Hierosolyma a 10-a parte din

815 recoltã, pentru ca preoþii ºi leviþii, avînd mereu la îndemînã

816 suficiente provizii, sã nu neglijeze cumva slujirea lui Dumnezeu.

817 Agricultorii au fãcut cu dragã inimã ceea ce le-a cerut Neemia.

818 Aºa se face cã populaþia oraºului Hierosolyma a crescut de la o zi

819 la alta. Neemia a mai dat încã multe alte rînduieli vestite ºi demne

820 de toatã lauda, murind la adînci bãtrîneþe. A fost un om bun ºi

821 drept, foarte dornic de preþuirea compatrioþilor sãi, cãrora le-a

 Pag. 372

822 lãsat, ca un trainic monument, zidurile Hierosolymei. Acestea sînt

823 faptele care s-au petrecut în timpul domniei lui Xerxe.

824 Capitolul 6

825 1. La moartea lui Xerxe, i-a urmat la tron fiul sãu Cirus, pe
826 care grecii îl numesc Artaxerxe. În timpul domniei sale asupra

827 perºilor, foarte puþin a lipsit ca întregul popor al iudeilor sã piarã,

828 chiar ºi nevestele ºi copiii. Pricina acestei întîmplãri o voi arãta

829 în ceea ce urmeazã acum. Mai întîi trebuie sã vã vorbesc despre

830 rege ºi împrejurãrile în care el a luat de soþie o femeie din Iudeea,

831 d e n e a m r e g e s c , d e s p r e c a r e s e z i c e c ã a f o s t s a l v a t o a r e a

832 poporului nostru. Dupã ce a dobîndit tronul ºi a numit satrapii

833 celor 127 de provincii, începînd din India pînã în Etiopia, în cel

834 de-al 3-lea an al domniei sale, el ºi-a poftit prietenii, supuºii

835 persani ºi pe conducãtorii lor la un strãlucitor festin cu o duratã

836 de 180, aºa cum se cuvenea unui rege dornic sã înfãþiºeze tuturora

837 mãreþia bogãþiilor sale. Dupã aceea, a dat la Susa un ospãþ de 7

838 zile neamurilor strãine ºi ambasadorilor acestora. Ospãþul s-a

839 desfãºurat în felul urmãtor: regele a înjghebat un cort mare

840 susþinut de coloane de aur ºi argint ºi acoperit cu pînzã de in ºi

841 purpurã. Multe mii de oameni încãpeau în cortul acesta. Mesenii

842 foloseau cupe de aur împodobite cu pietre preþioase, hãrãzite

843 deopotrivã desfãtãrii ºi încîntãrii privirilor. Slujitorilor le-a dat

844 porunca sã nu constrîngã pe nimeni sã bea, umplînd mereu cupele

845 dupã obiceiul perºilor, ci sã îngãduie fiecãruia sã se serveascã

846 dupã pofta ºi plãcerea lui. A trimis pretutindeni în þarã soli care

847 sã vesteascã întreruperea lucrãrilor ºi statornicirea unor zile de

848 sãrbãtoare în cinstea domniei sale. Regina Vasti însãºi dãdea în

849 interiorul palatului o petrecere asemãnãtoare pentru femei,

850 întrucît frumuseþea soþiei sale era neasemuitã. Regele vrînd s-o

851 arate invitaþilor, i-a poruncit sã vinã la ospãþul dat de el. Din

852 respect faþã de datinile persane, care interziceau femeilor sã fie

853 vãzute de strãini, aceasta nu s-a prezentat înaintea regelui. Cînd

854 ºi-a trimis de mai multe ori eunucii s-o cheme din nou, regina nu

855 s-a lãsat înduplecatã sã vinã la el. Cuprins pe loc de o furie

856 cumplitã, regele a pus capãt petrecerii. I-a chemat la el pe cei 7

857 înþelepþi persani însãrcinaþi cu tîlcuirea legilor. Faþã de aceºtia

858 ºi-a învinuit propria soþie ºi le-a spus cum a fost jignit de ea: în

859 pofida faptului cã a fost chematã la ospãþ de cîteva ori, nu s-a

860 supus nici mãcar o singurã datã. Le-a cerut aºadar sã i se arate ce

861 mãsurã sã ia împotriva reginei, potrivit datinilor vechi. Unul

862 dintre cei 7 înþelepþi, numit Memucan, i-a zis cã jignirea nu-l

863 atinge numai pe el, pe rege, ci ºi pe toþi persanii care prin acest

864 gest, sînt în primejdia de a fi dispreþuiþi de soþiile lor, cãci nici o

865 nevastã nu-ºi va mai respecta bãrbatul, luînd ca pildã trufia

866 r eg i n ei faþã d e el , car e p o r u n ceº t e t u t u r o r a. Î n þ el ep t u l l - a

867 îndemnat pe rege sã pedepseascã cu asprime îndãrãtnica purtare

868 a reginei faþã de el ºi sã vesteascã tuturor popoarelor supuse lui,

869 verdictul pe care i l-a dat. S-a luat hotãrîrea ca regina Vasti sã fie

870 repudiatã ºi rangul ei sã fie dat altei femei.

871 2. Întrucît o iubea nespus de mult pe Vasti, regele nu se putea

 Pag. 373

872 despãrþi prea uºor de ea, dar de vreme ce datina îi interzicea sã se

873 mai împace, nu-i rãmînea decît sã sufere în continuare ºi sã

874 regrete nenorocul pe care singur ºi l-a pricinuit. Cînd însã au

875 observat zbuciumul lui sufletesc, prietenii sãi l-au sfãtuit sã-ºi

876 alunge din minte chipul soþiei ºi iubirea faþã de ea, care nu-i mai

877 slujea oricum la nimic; apoi sã cearã ca pe întregul întins al

878 împãrãþiei sale sã fie trimiºi cãutãtorii celor mai frumoase ºi mai

879 alese fete, iar el sã se cãsãtoreascã cu cea care le întrecea pe

880 toate. Noua lui soþie va stinge de la sine dragostea faþã de cea

881 dintîi, iar afecþiunea pe care i-o purta se va rãci, revãrsîndu-se

882 asupra acesteia. Cum sfatul a fost pe placul sãu, regele a poruncit

883 sã fie cãutate cele mai chipeºe fecioare din întreaga împãrãþie,

884 spre a fi aduse la el. Printre numeroasele preferate strînse laolaltã

885 se afla ºi o fatã din Babilon, orfanã de ambii pãrinþi, crescutã de

886 unchiul ei Mardoheu, cãci aºa se numea el. Se trãgea din seminþia

887 lui Beniamin ºi fãcea parte dintr-una din cele mai de vazã familii

888 a l e i u d e i l o r. E s t e r a , c ã c i a º a s e n u me a e a - l e î n t r e c e a î n

889 frumuseþe pe toate celelalte, ºi prin fermecãtoru-i chip, atrãgea cu

890 precãdere ochii privitorilor asupra ei. Încredinþatã unui eunuc

891 pentru o aleasã îngrijire, acesta a avut prevederea sã-i dea din

892 belºug balsamuri ºi alifiile scumpe cu care trebuia sã-ºi ungã

893 trupul. De aceeaºi îngrijire s-au bucurat ºi celelalte fete, în numãr

894 de 400, vreme de 6 luni. Cînd trecerea lor a fost socotitã un

895 r ãs t i mp î ndestulãtor pentru ca fetele sã intre în aº t er n u t u l

896 domnesc, în fiecare zi era trimisã cîte una regelui, sã se deprindã

897 cu ea. Dupã ce se desfãta cu ea, regele o înapoia numaidecît

898 eunucului. De îndatã ce a venit la rînd Estera, copila i-a plãcut

899 atît de mult încît s-a îndrãgostit de ea, acceptînd-o drept soþie

900 legitimã; cãsãtoria a fost celebratã în cel de-al 7-lea an al domniei

901 sale, în luna a 12-cea, care se cheamã Adar. A expediat apoi soli,

902 care se numesc curieri, cãtre toate noroadele, ca sã le vesteascã

903 nunta lui. A ospãtat el însuºi timp de o lunã de zile pe perºi ºi

904 mezi ºi pe cãpeteniile popoarelor, cu sãrbãtorescul prilej al

905 cãsãtoriei sale. Cînd noua soþie a fost adusã la palat, regele i-a

906 pus diadema pe frunte. Acolo a locuit Estera, fãrã sã-i dezvãluie

907 neamul din care se trãgea. Unchiul ei s-a mutat din Babilon în

908 Susa persanã, unde ºi-a gãsit o locuinþã, ºi venea zilnic la palat,

909 interesîndu-se de soarta copilei pe care o iubea de parcã ar fi fost

910 fiica lui.

911 3. În vremea aceea, regele a dat o lege potrivit cãreia nici unul
912 dintre supuºii lui nu avea voie sã se apropie nechemat de el atunci

913 cînd stãtea pe tron. Ca atare, avea în jurul lui gãrzi înarmate cu

914 securi, gata sã-i pedepseascã pe cei ce încãlcau legea. Regele

915 însuºi instalat pe tron, þinea în mîna sa o baghetã de aur cu care

916 indica pe cine anume dorea sã cruþe dintre vizitatorii nepoftiþi.

917 Cel atins de bagheta lui era în afara oricãrei primejdii. Atît am

918 avut de spus despre acest subiect.

919 4. Ceva mai tîrziu, au pus la cale un complot împotriva regelui

920 eunucii Bagathous ºi Theodestes. Dar Barnabazus, slujitorul unuia

921 dintre eunuci, de obîrºie evreiascã, a aflat de aceastã uneltire ºi

922 i - a dat de gol unchiului reginei. Mardoheu i-a denunþat pe

923 c o m p l o t i º t i l a r e g e p r i n i n t e r m e d i u l E s t e r e i . R e g e l e s - a
 Pag. 374

924 înspãimîntat ºi a gãsit învinuirea întemeiatã. Ambii eunuci au fost

925 þintuiþi pe cruce. Mardoheu, salvatorul vieþii lui, nu s-a ales

926 atunci cu altã rãsplatã decît faptul cã numele sãu a fost introdus

927 de cronicari în anale ºi i s-a dat o locuinþã în palat, fiind primit

928 în rîndul prietenilor credincioºi ai regelui.

929 5. Pe atunci era obiceiul ca ori de cîte ori venea la rege Aman,
930 fiul lui Amadathas, din neamul amaleciþilor, atît persanii cît ºi

931 strãinii aveau datoria sã-ºi arate veneraþia, aruncîndu-se cu faþa

932 la pãmînt înaintea lui, fiindcã aºa suna porunca datã de Artaxerxe.

933 Datoritã înþelepciunii sale ºi respectului arãtat datinilor strãbune,

934 Mardoheu nu putea sã acorde o asemenea cinstire unui om.

935 Observînd purtarea lui, Aman s-a interesat ce obîrºie avea. Cum

936 a auzit cã era iudeu, s-a indignat, zicîndu-ºi cã de vreme ce

937 persanii îi aduc tributul lor de veneraþie, tocmai el, un rob, nu

938 c a t a d i c s e º t e s ã f a c ã a c e s t l u c r u . D o r n i c s ã s e r ã z b u n e p e

939 Mardoheu, i s-a pãrut prea puþin sã cearã pedepsirea unui singur

940 om, aºa cã Aman a hotãrît sã-i nimiceascã întregul popor. Încã din

941 naºtere, îi ura de moarte pe iudei, fiindcã neamul amaleciþilor, din

942 care se trãgea el, fusese stîrpit de aceºtia. Aman s-a dus sã se

943 plîngã regelui ºi i-a spus cã în întreaga lui împãrãþie, s-a rãspîndit

944 un norod nelegiuit, care nu se amestecã cu nimeni, duce un trai cu

945 totul aparte, fãrã sã se închine acel o r aº i zei ca ºi celelalte

946 neamuri, nici nu se supune legilor, ci luptã prin obiceiurile ºi

947 rînduielile sale împotriva poporului lui, ca ºi a tuturor oamenilor.

948 Dacã vrei sã faci un bine supuºilor tãi - a adãugat el, - porunceºte

949 ca acest neam sã fie stîrpit din rãdãcinã, astfel ca nici unul sã nu

950 supravieþuiascã, fie cã e rob sau prizonier de rãzboi! Totuºi,

951 pentru ca regele sã nu fie pãgubit cumva prin neplata birurilor ce

952 i se cuveneau, Aman s-a obligat singur sã-i trimitã, din avuþia lui,

953 40.000 de talanþi de argint, oriunde doreºte. Îi oferã bucuros

954 aceastã sumã - mai susþinea el, - pentru ca împãrãþia lui sã scape

955 de aceastã pacoste ºi sã trãiascã în pace.

956 6. Dupã ce Aman i-a cerut aceastã favoare, Artaxerxe l-a

957 asigurat cã poate sã-ºi pãstreze banii, iar cu iudeii n-are decît sã

958 facã orice pofteºte. Vãzîndu-ºi strãdania încununatã de succes,

959 Aman a întocmit de îndatã, în numele regelui, un edict cãtre toate

960 popoarele, cu acest conþinut: marele rege Artaxerxe scrie celor

961 127 de satrap, din India pînã în Etiopia, urmãtoarele: Deºi am

962 ajuns sã domnesc peste numeroase popoare ºi mi-am întins

963 stãpînirea cît de mult am vrut peste toate þãrile lumii, n-am comis

964 greºeala de a fi trufaº ºi sever cu supuºii mei, ci m-am arãtat

965 blînd ºi binevoitor, preocupat doar ca ei sã se bucure de pace ºi

966 de ocrotirea legilor, strãduindu-mã sã le obþin toate avantajele

967 acestora pentru totdeauna. Dar Aman, care pentru înþelepciunea

968 ºi dreptatea lui deþine primul rang în preþuirea mea, ºi datoritã

969 credinþei ºi ataºamentului ce mi le aratã, ocupã al 2-lea loc lîngã

970 mine. Cu statornica-i grijã, mi-a atras atenþia cã rãspînditã printre

971 toþi supuºii mei de pe faþa pãmîntului, trãieºte o naþie hainã la

972 suflet. Ea nu se supune legilor, nu dã ascultare regelui ºi este în

973 dezacord cu bunele moravuri, urîndu-ne din cale afarã împãrãþia,

974 cãci urzeºte planuri viclene împotriva noastrã. De aceea decid sã-i

975 aveþi în vedere pe oamenii daþi în vileag de Aman, un al 2-lea

 Pag. 375

976 pãrinte al meu, ca sã-i daþi pieirii pe toþi, împreunã cu nevestele

977 ºi copiii lor, fãrã sã cruþaþi pe nimeni ºi fãrã sã vã lãsaþi cuprinºi

978 de milã mai mult decît se cuvine, opunîndu-vã astfel poruncii

979 regeºti. Vreau ca acest lucru sã se întîmple în a 13-a zi a lunii a

980 12-cea din anul viitor, pentru ca pretutindeni duºmanii noºtri sã-ºi

981 piardã viaþa într-o singurã zi, iar noi sã avem dupã aceea parte de

982 liniºte. Porunca a fost rãspînditã în oraºe ºi pe întinsul împãrãþiei

983 ºi toþi erau pregãtiþi sã-i suprime în întregime pe iudei la sorocul

984 hotãrît. Chiar ºi în Susa se fãceau pregãtiri febrile. În timp ce

985 regele ºi Aman se desfãtau în ospeþe ºi chefuri, oraºul era bîntuit

986 de teamã ºi neliniºte.

987 7. Cînd a aflat de aceastã primejdie, Mardoheu ºi-a rupt

988 hainele sale, ºi-a pus un sac pe el, ºi cu cenuºã pe cap, cutreiera

989 oraºul, strigînd cã era sortit pieirii un neam care nu fãcuse rãu

990 nimãnui. Pe cînd se vãita astfel, a ajuns pînã la palatul regal, unde

991 s-a oprit: acolo nu putea sã pãtrundã cu o asemenea îmbrãcãminte.

992 La fel s-au purtat ºi toþi ceilalþi iudei din cetatea în care edictul

993 fusese fãcut public, tînguindu-se ºi deplîngînd cumplita soartã

994 ce-i aºteaptã. Înºtiinþatã cã la poarta palatului stãtea Mardoheu

995 îmbrãcat în veºmînt jalnic, regina a rãmas înmãrmuritã la primirea

996 veºtii ºi i-a trimis haine de schimb. El a refuzat sã-ºi dezbrace

997 sacul, deoarece nici nu avea de gînd sã facã acest lucru pînã nu

998 se va curma rãul ce-l pîndea. Atunci regina l-a chemat pe eunucul

999 Achrateus, aflat întîmplãtor în preajma ei, ºi l-a trimis sã-l întrebe

1000 ce nenorocire a dat peste el încît nu pune capãt bocetelor sale ºi

1001 la rugãmintea ei nu se îndurã sã-ºi lepede haina pe care o purta.

1002 Mardoheu l-a lãmurit cã pricina acestei mîhniri era edictul

1003 împotriva iudeilor, rãspîndit de rege în toate provinciile, precum

1004 ºi faptul cã pentru a obþine stîrpirea neamului sãu, Aman îi

1005 promisese regelui o sumedenie de bani. El a trimis Esterei o copie

1006 a edictului din Susa ºi a rugat-o sã intervinã pe lîngã rege în

1007 favoarea poporului ei, fãrã sã se socoteascã înjositã, cã pentru

1008 salvarea lui, trebuie sã-ºi implore suveranul cu umilinþã, reuºind

1009 poate astfel sã-i scape pe iudei de pieire. Cãci Aman, al 2-lea pe

1010 scarã ierarhicã dupã rege, i-a ponegrit pe iudei astfel încît a atras

1011 apriga mînie regeascã asupra lor. Aflînd una ca asta, Estera i-a

1012 trimis lui Mardoheu vorbã cã ea nu mai fusese chematã de multã

1013 vreme la rege ºi oricine se duce la rege nechemat, se expune unei

1014 morþi sigure, dacã regele nu atinge cu bagheta de aur pe omul a

1015 cãrui salvare o dorea. Cel cãruia regele îi face acest hatîr, chiar

1016 dacã n-a fost chemat la el, nu numai cã nu moare, ci obþine

1017 iertarea, scãpînd teafãr. Dupã ce eunucul i-a transmis vorbele

1018 Esterei, Mardoheu i-a rãspuns acesteia cã nu se cuvenea sã se

1019 preocupe numai de propria-i siguranþã, ci mai degrabã de salvarea

1020 întregului ei neam. Dacã va pregeta sã facã acest lucru, atunci

1021 Dumnezeu va veni în ajutorul lui, iar regina însãºi, împreunã cu

1022 casa ei, va fi datã pieirii de cãtre cei pe care i-a dispreþuit. Prin

1023 acelaºi slujitor, Estera i-a cerut lui Mardoheu sã se ducã la Susa

1024 ºi sã strîngã laolaltã pe toþi iudeii întîlniþi acolo ºi sã le impunã

1025 un post de 3 zile, timp în care ei sã se abþinã de la orice mîncare

1026 º i b ãuturã. ªi ea va f ace l a f el al ãt u r i d e s l u j i t o ar el e s al e,

1027 fãgãduind cã abia atunci se va duce la rege, împotriva opreliºtii

 Pag. 376

1028 sale, ºi dacã va trebui sã moarã, n-o sã se dea înapoi.

1029 8. Întocmai cum îi poruncise Estera, Mardoheu a fost cel ce a
1030 f ãcu t p o p o r u l sã post eas cã t i mp d e 3 zi l e º i s ã- L r o ag e p e

1031 Dumnezeu sã nu dispreþuiascã neamul sãu sortit acum pieirii, ci

1032 la fel cum l-a scãpat ºi mai înainte adeseori, iertîndu-i pãcatele,

1033 aºa sã-l fereascã ºi cu prilejul acesta de distrugere. Cãci nu numai

1034 din propria-i vinã îºi atrãsese poporul asupra lui primejdia de

1035 moarte, ci el însuºi era cel ce stîrnise furia lui Aman, deoarece,

1036 dupã spusele lui: Nu m-am prosternat în faþa lui la fel cum

1037 obiºnuiesc sã mã închin þie, Doamne, - ºi neprimindu-ºi cuvenita

1038 cinstire, a uneltit împotriva mea, care n-am întreprins nimic

1039 împotriva legilor Tale! Chiar ºi mulþimea, într-un glas L-a invocat

1040 pe Dumnezeu sã Se îngrijeascã de salvarea ei, pentru ca nu cumva

1041 pe capul tuturor israeliþilor sã cadã nenorocirea. Ea plutea

1042 înaintea ochilor lor ºi se apropia necruþãtoare. Aºijderea Estera se

1043 ruga Domnului, dupã obiceiul strãmoºesc, cu faþa la pãmînt.

1044 Îmbrãcatã în veºminte de doliu, abþinîndu-se 3 zile de la orice

1045 mîncare, bãuturã ºi desfãtare. L-a rugat pe Dumnezeu sã Se

1046 milostiveascã de soarta ei, pentru ca atunci cînd se va ivi înaintea

1047 regelui, umila-i închinãciune sã fie convingãtoare ºi înfãþiºarea ei

1048 sã parã mai fermecãtoare ca niciodatã, încît prin ambele mijloace

1049 sã potoleascã mînia pe care o va provoca suveranului, izbutind sã

1050 alunge primejdia ce-i pîndea compatrioþii. Fie ca Domnul sã

1051 inspire regelui ura împotriva duºmanilor de moarte ai iudeilor,

1052 astfel ca ei, odatã cãzuþi în dizgraþie, sã aibã parte de un sfîrºit

1053 grabnic.

1054 9. Dupã ce s-a rugat timp de 3 zile Domnului, Estera ºi-a

1055 lepãdat haina de jale, apoi s-a gãtit ºi înveºmîntatã ca o crãiasã,

1056 ºi însoþitã de douã slujitoare, dintre care una o susþinea uºor, iar

1057 cealaltã þinea între degete capãtul trenei care atingea pãmîntul, s-a

1058 îndreptat spre casa regelui, cu obrajii rumeni, întreaga-i fãpturã

1059 revãrsînd mãreþie ºi vrajã. Abia ajunsã în preajma lui, a fost

1060 cuprinsã de teamã. Cum l-a vãzut stînd pe tron, împodobit cu

1061 haine din þesãturi felurit colorate, cu aur ºi pietre scumpe, Esterei

1062 i s-a pãrut înfricoºãtor. Iar cînd a ºi privit-o cu faþa înroºitã de

1063 mî n i e, i - au s l ãb i t p u t er i l e d at o r i t ã s p ai mei º i º i - a p i er d u t

1064 cunoºtinþa, cãzînd în braþele slujitoarelor din preajma ei. Socot cã

1065 prin vrerea Domnului, purtarea regelui s-a schimbat ca prin

1066 farmec ºi speriat cã i s-a întîmplat ceva rãu soþiei sale, s-a ridicat

1067 de pe tron, ºi strîngînd-o în braþe, a reînviorat-o, i-a vorbit cu

1068 blîndeþe ºi a îndemnat-o sã nu-ºi piardã cumpãtul ºi sã nu se

1069 aºtepte la vreun ponos pentru faptul cã a venit nechematã. Legea

1070 aceasta privea numai pe supuºii sãi, fãrã sã aibã nici o putere

1071 asupra reginei cu care împãrþea puterea. Dupã ce i-a vorbit astfel,

1072 i-a dat sceptrul în mînã, ºi conform legii, a atins-o cu bagheta, ca

1073 sã-i alunge orice umbrã de teamã. De îndatã ce ºi-a venit în

1074 simþuri, Estera i-a zis: Nu-mi vine uºor, stãpîne, sã-þi explic

1075 slãbiciunea care m-a cuprins deodatã. Cînd am vãzut cã eºti mare,

1076 chipeº ºi înspãimîntãtor, mi-au slãbit puterile într-atît încît n-am

1077 mai ºtiut de mine! Ea a rostit aceste cuvinte greu, cu glas vlãguit,

1078 aºa cã a sporit teama ºi tulburarea regelui, care a cãutat s-o

1079 încurajeze pe Estera, sã-ºi vinã în fire ºi sã fie convinsã cã el era

 Pag. 377

1080 gata sã-i dea jumãtate din împãrãþia lui, dacã ar fi dorit-o. Estera
1081 s-a mãrginit sã-l pofteascã la masã, împreunã cu prietenul lui,

1082 A m a n ; z i c e a c ã p r e g ã t i s e c h i a r e a o s p ã þ u l . C î n d º i - a d a t

1083 încuviinþarea ºi amîndoi erau de faþã, înaintea cupelor pline,

1084 regele a poruncit Esterei sã-i spunã ce anume dorea: nimic nu-l

1085 împiedica sã-i dea pînã la jumãtate din împãrãþia lui. Dar Estera

1086 i-a explicat cã-ºi pãstreazã dorinþa pentru ziua urmãtoare, cînd va

1087 fi iarãºi oaspetele ei împreunã cu Aman.

1088 10. Regele ºi-a dat cuvîntul cã va veni, ºi Aman a plecat

1089 nespus de bucuros, fiindcã fusese singurul curtean pe care Estera

1090 îl gãsise demn sã fie invitat alãturi de rege, nimeni nemaifiind

1091 socotit vrednic de o asemenea cinstire. Dar cînd l-a vãzut la

1092 poarta regelui pe Mardoheu, Aman s-a înfuriat din cale afarã: ca

1093 de obicei, nici de astã datã acela nu i-a arãtat barem cel mai mic

1094 semn de respect. Întors acasã, a dat de soþia lui, Zaraza, ºi de

1095 niºte amici. Celor de faþã le-a vorbit despre onoarea de care se

1096 bucurã în faþa reginei ºi a regelui: în ziua aceea fusese chemat

1097 singur de Estera, sã ia masa în prezenþa suveranului, invitaþia

1098 pãstrîndu-se ºi pentru a 2-a zi. Dupã aceea a spus cã i-a displãcut

1099 profund faptul cã a dat cu ochii de Mardoheu în faþa porþilor

1100 palatului. Atunci Zaraza l-a îndemnat ca la porunca lui, sã fie

1101 î n ãl þ at u n s t î l p d e l emn î n al t d e 5 0 d e co þ i ºi în dimineaþ a

1102 urmãtoare sã cearã regelui ca Mardoheu sã fie þintuit pe el.

1103 Plãcîndu-i sfatul, el a poruncit slujitorilor lui sã pregãteascã

1104 stîlpul ºi sã-l împlînte în curtea lui. Acest stîlp a fost fixat

1105 imediat. Domnul a luat în derîdere planul nelegiuitului Aman: ºtia

1106 dinainte ce o sã pãþeascã, bucurîndu-se de ceea ce urma sã i se

1107 întîmple. În noaptea urmãtoare, a alungat somnul regelui. Nevrînd

1108 sã stea de veghe ºi sã-ºi iroseascã vremea degeaba, ci sã se ocupe

1109 d e l u c r u r i l e p e t r e c u t e c î n d v a î n î m p ã r ã þ i e , a d a t o r d i n

1110 grãmãticului sãu sã-i aducã Cronica însemnãrilor zilnice despre

1111 propriile fapte ºi cele ale înaintaºilor lui, în vederea lecturii. În

1112 ceea ce a citit regelui, acesta a dat mai întîi peste unul care, drept

1113 rãsplatã pentru meritele sale deosebite, primise sã cîrmuiascã o

1114 provincie al cãrei nume era menþionat în scris. Apoi a citit despre

1115 altul, rãsplãtit cu daruri pentru credinþa lui. A urmat la rînd

1116 conjuraþia eunucilor Bagathous ºi Theodestes împotriva regelui,

1117 deconspiratã de Mardoheu. Întrucît grãmãticul n-a spus decît atît,

1118 ºi s-a grãbit sã treacã la alt capitol de întîmplãri, regele l-a

1119 întrerupt ºi a întrebat dacã era pomenitã rãsplata primitã de

1120 Mardoheu. Cînd grãmãticul a spus cã cronica nu sufla nici un

1121 cuvînt despre asta, regele i-a poruncit sã se opreascã ºi l-a

1122 întrebat pe strãjer cît de înaintatã era noaptea. Auzind cã se ºi

1123 iveau zorii zilei, s-a interesat dacã nu cumva vreunul dintre

1124 prietenii sãi se ºi prezentase la poarta palatului. Întîmplãtor,

1125 Aman era de faþã: el venise ceva mai devreme ca de obicei, sã

1126 cearã pedeapsa cu moartea pentru Mardoheu. Anunþat de slujitori

1127 cã la poartã aºtepta deja Aman, regele a cerut ca acesta sã fie

1128 chemat la el. Cum a intrat, el i-a vorbit aºa: Deoarece te recunosc

1129 numai pe tine drept cel mai apropiat dintre ceilalþi prieteni ai mei,

1130 sfãtuieºte-mã, rogu-te, ce cinstire se cuvine sã aduc, potrivit

1131 înaltului rang ce-l deþin, omului care mi-e drag? Ferm convins cã
 Pag. 378

1132 pãrerea pe care i-o cerea se referea la propria lui persoanã, cãci
1133 îºi închipuia cã doar el era iubit de rege, Aman i-a propus ceea ce

1134 i s-a pãrut mai presus de orice. I-a spus aºa: Dacã vrei sã dai o

1135 aleasã preþuire omului despre care afirmi cã-l iubeºti, atunci lasã-l

1136 sã se plimbe cãlare pe cal, în veºmintele pe care le porþi tu însuþi,

1137 avînd în jurul gîtului un colan de aur, iar acela dintre prietenii tãi

1138 de nãdejde care va pãºi înaintea lui sã proclame în întregul oraº

1139 cã aceasta este onoarea cuvenitã celui cinstit de rege! Aman

1140 fusese autorul acestei propuneri fiindcã socotea cã lui îi erau

1141 hãrãzite asemenea distincþii. Încîntat de sfatul lui, regele i-a zis:

1142 Du-te deci, cãci îþi pun la îndemînã calul, straiele regeºti ºi

1143 colanul, cautã-l pe iudeul Mardoheu, ºi dîndu-i toate acestea, fã-te

1144 crainicul sãu ºi pãºeºte înaintea lui. Tu - a adãugat el, - prietenul

1145 meu de nãdejde, înfãptuieºte ceea ce m-ai sfãtuit cu înþelepciune

1146 sã fac. Mardoheu sã fie cinstit în felul acesta, întrucît el mi-a

1147 salvat viaþa! La auzul acestor cuvinte care contraziceau toate

1148 aºteptãrile sale, cu mintea buimãcitã, dar fãrã sã poatã da înapoi,

1149 Aman a plecat ducînd cu el calul, veºmîntul de purpurã ºi colanul

1150 de aur. Pe Mardoheu l-a întîlnit în faþa porþilor palatului, îmbrãcat

1151 într-un sac, ºi i-a poruncit sã-l dea jos ca sã-ºi punã veºmîntul de

1152 purpurã. Fãrã sã cunoascã adevãrul ºi crezînd cã-ºi bate joc de el,

1153 Mardoheu i-a zis: O, tu, cel mai josnic dintre oameni, vrei sã iei

1154 în derîdere nenorocirea noastrã! Cînd însã Aman l-a asigurat cã

1155 tocmai regele îi oferise aceastã recompensã pentru cã îi salvase

1156 cîndva viaþa, dînd la ivealã uneltirile eunucilor, Mardoheu s-a

1157 îmbrãcat în veºmîntul de purpurã, purtat îndeobºte de rege, ºi-a

1158 pus la gît colanul de aur, a încãlecat pe cal ºi a cutreierat oraºul,

1159 înaintea lui pãºind Aman, care striga cã aºa se poartã regele cu

1160 cei cinstiþi ºi îndrãgiþi de el. Dupã ce a fãcut înconjurul oraºului,

1161 Mardoheu s-a întors la reg, iar Aman s-a îndreptat abãtut spre

1162 casã, ºi cu lacrimi în ochi, a povestit soþiei ºi prietenilor pãþania

1163 sa. Ei i-au spus cã nu se va mai putea rãzbuna pe Mardoheu, cãci

1164 Dumnezeu era de partea lui.

1165 11. În timp ce prietenii mai vorbeau între ei despre asta, au

1166 s o s i t eu n u ci i E s t er ei , ca s ã - l p o f t e a s cã l a o s p ãþ p e A man .

1167 Sabuchadas, unul dintre eunuci, vãzînd stîlpul împlîntat în curtea

1168 lui Aman, care îl aºtepta pe Mardoheu, a întrebat pe unul dintre

1169 slujitori pentru cine fusese ridicat acolo. Cînd a aflat cã era

1170 hãrãzit unchiului reginei, fiindcã Aman însuºi va cere regelui

1171 execuþia acestuia, eunucul a tãcut mîlc. Dupã ce a fost bine

1172 ospãtat împreunã cu Aman, regele a rugat-o pe reginã sã-i spunã

1173 ce favoare voia sã obþinã de la el, întrucît era oricum gata sã-i

1174 îndeplineascã orice dorinþã. Atunci Estera a început sã deplîngã

1175 primejdia care îi ameninþa propriul popor, deoarece alãturi de

1176 neamul ei, ajunsese în pragul pieirii ºi tocmai de aceea luase

1177 cuvîntul, ca sã-ºi apere compatrioþii. Nu l-ar fi necãjit deloc dacã

1178 ar fi poruncit ca ei sã fie vînduþi, sortindu-i unei robii amarnice,

1179 ceea ce-ar fi fost rãul cel mai mic, dar îl implorã acum sã-i

1180 salveze consîngenii de la o moarte sigurã. Cînd regele a întrebat-o

1181 cine anume urzise o asemenea nelegiuire, regina l-a învinuit fãþiº

1182 pe Aman, denunþîndu-l cã uneltise astfel împotriva iudeilor numai

1183 din rãutate. Atunci regele, ridicîndu-se mînios de la masã, s-a

 Pag. 379

1184 îndreptat grãbit spre grãdinã, iar Aman a cãutat s-o roage pe
1185 Estera sã-i ierte greºeala, dîndu-ºi seama de primejdia care îl

1186 pãºtea. Tocmai se aruncase pe patul unde stãtea regina ca sã-i

1187 cerºeascã îndurarea, cînd regele a intrat pe neaºteptate, ºi vãzînd

1188 ce se petrece, s-a tulburat ºi a zis: Tu, cel mai ticãlos dintre

1189 oameni, vrei sã-mi batjocoreºti acum ºi soþia! Încremenit de

1190 spaimã, Aman n-a mai fost în stare sã îngaime nici un cuvînt.

1191 Chiar atunci a intrat eunucul Sabuchadas ºi l-a pîrît pe Aman cã

1192 a ridicat în curtea lui un stîlp care era pregãtit pentru þintuirea lui

1193 Mardoheu: aflase acest lucru, drept rãspuns la întrebarea lui, de

1194 la un slujitor al lui Aman, cînd s-a dus sã-l cheme pe stãpîn la

1195 ospãþ. A spus cã stîlpul avea o înãlþime de 50 de coþi. Auzind cum

1196 stãteau lucrurile, regele a hotãrît ca Aman însuºi sã îndure

1197 supliciul pe care i-l pregãtise lui Mardoheu. A poruncit aºadar ca

1198 el sã fie þintuit numaidecît pe acest stîlp. Prin urmare, se cuvine

1199 sã admirãm puterea lui Dumnezeu, aºijderea înþelepciunea ºi

1200 dreptatea de care a dat dovadã cu acest prilej, întrucît nu S-a

1201 mãrginit doar sã pedepseascã ticãloºia lui Aman, ci l-a supus

1202 aceluiaºi supliciu pe care el îl pregãtise altuia ºi a dat ca pildã

1203 faptul cã omul care urzeºte planuri viclene împotriva celuilalt,

1204 cade fãrã sã vrea chiar în laþul întins de el.

1205 12. Astfel a pierit Aman, fiindcã a folosit peste mãsurã

1206 trecerea de care se bucura în faþa regelui: acesta a dãruit reginei

1207 avuþiile sale. Apoi l-a chemat pe Mardoheu, cãci între timp Estera

1208 î i dezvãluise legãt u r a l o r d e r u d en i e, º i i - a î n mî n at i n el u l

1209 încredinþat mai înainte lui Aman. Apoi averile lui Aman au fost

1210 trecute de reginã în stãpînirea lui Mardoheu, rugãmintea ei fiind

1211 sã scape neamul iudeilor de teama pentru viaþa lui, inspiratã de

1212 s cr i s o ar ea t r i mi s ã î n î n t r eag a þ ar ã d e c ã t r e A m a n , f i u l l u i

1213 Hamedata: dacã patria îi va fi pustiitã ºi concetãþenii uciºi, nici

1214 ea n-ar mai dori sã r ãmî n ã î n v i aþ ã. R eg el e a p r o mi s s ã nu

1215 îngãduie nici o faptã care sã-i displacã, neavînd de gînd sã se

1216 împotriveascã vreodatã voinþei sale. I-a poruncit ca privitor la

1217 iudei, sã scrie în numele sãu tot ce crede ea de cuviinþã ºi sã

1218 pecetluiascã cu propriul sãu inel mesajul, apoi sã se îngrijeascã

1219 de trimiterea lui în întreaga împãrãþie. Cãci nici unul dintre

1220 cititorii scrisorii purtînd pecetea inelului regal nu va cuteza sã se

1221 opunã conþinutului ei. Estera a chemat atunci pe grãmãticii

1222 regelui ºi le-a ordonat sã scrie în favoarea iudeilor o scrisoare

1223 adresatã tuturor popoarelor, aºijderea satrapilor celor 127 de

1224 provincii, din India ºi pînã în Etiopia, precum ºi guvernatorilor

1225 ºi cîrmuitorilor. Iatã ce cuprindea aceastã scrisoare: marele rege

1226 Artaxerxe cãtre cîrmuitorii ºi supuºii noºtri, cu urãri de bine.

1227 Mulþi dintre cei rãsplãtiþi prin mari favoruri ºi cinstiri ce decurg

1228 din nemãrginita bunãtate a regilor lor, îndrãznesc nu numai sã-ºi

1229 nedreptãþeascã supuºii, ci urzesc uneltiri chiar ºi împotriva

1230 propriilor binefãcãtori; strãini de simþãmîntul recunoºtinþei

1231 omeneºti ºi stãpîniþi de trufia neghiobului lor noroc nesperat, îºi

1232 folosesc belºugul bogãþiilor în dauna celor de la care le-au primit,

1233 închipuindu-ºi cã Domnului pot sã-I rãmînã ascunse asemenea

1234 fapte ºi cã vor scãpa de dreapta Lui rãzbunare. Cîþiva dintre cei

1235 ce, prin legãturile lor prieteneºti, ajung sã deþinã înalte demnitãþi,
 Pag. 380

1236 mînaþi de apriga lor urã faþã de unii oameni, îi amãgesc pe

1237 deþinãtorii puterii, ºi cu ajutorul învinuirilor mincinoase ºi al

1238 calomniilor, stîrnesc mînia acestora împotriva nevinovaþilor,

1239 fãcîndu-i sã înfrunte primejdia morþii. Fapte de felul acesta

1240 decurg nu din niºte întîmplãri petrecute în vremurile de odinioarã

1241 sau pe care faima le-a transmis pe calea auzului: asemenea miºelii

1242 s-au desfãºurat sub privirile noastre cu o neasemuitã îndrãznealã.

1243 De aceea am decis ca de-acum încolo sã nu mai dãm crezare

1244 bîrfelor ºi acuzaþiilor neîntemeiate prin care cautã unii sã ne

1245 c o n v i n g ã , c i s ã j u d e c ã m n u m a i d u p ã c e e a c e c u n o a º t e m

1246 îndeaproape, spre a constata limpede dacã pedepsirea unora este

1247 îndreptãþitã ºi rãsplata altora meritatã, þinînd seama doar de fapte,

1248 nu de vorbele oricui. Aºa se face cã Aman, fiul lui Hamedata, un

1249 amalecit, strãin de sîngele persan, gãzduit de mine, s-a folosit de

1250 ospitalitatea cu care întîmpin pe oricine. Astfel a ajuns mai tîrziu

1251 sã fie numit tatãl nostru, toþi plecîndu-se necontenit înaintea lui

1252 cu faþa pînã la pãmînt, ºi sã aibã parte de onoruri regeºti, ca al

1253 2-lea în rang dupã noi. Dar el n-a ºtiut sã-ºi drãmuiascã norocul,

1254 nici sã-ºi struneascã bine ºi cu înþelepciune uriaºa lui avuþie, ci

1255 s-a strãduit sã ne rãpeascã domnia ºi suflarea, deºi ne datora

1256 puterea, iar pe Mardoheu, binefãcãtorul ºi salvatorul meu, ca ºi pe

1257 Estera, cu care îmi împart viaþa ºi împãrãþia, sã-i înlãture din

1258 drum prin vicleºuguri. În timp ce cãuta astfel sã mã priveze de

1259 prietenii apropiaþi, el urmãrea sã treacã puterea în mîinile altora.

1260 Întrucît ne-am convins cã iudeii, pe care ticãlosul acela i-a sortit

1261 pieirii, nu sînt deloc niºte rãufãcãtori, ci trãiesc dupã cele mai

1262 bune legi ºi se închinã lui Dumnezeu, ocrotitorul împãrãþiei mele

1263 ºi a strãbunilor mei, nu numai cã îi cruþ de pedeapsa decretatã de

1264 scrisoarea trimisã mai înainte de Aman, pe care bine faceþi dacã

1265 n-o luaþi în seamã, ci vreau sã le acord toatã cinstea ce li se

1266 cuvine. Pe cel ce a pus la cale aceastã mãcelãrire a iudeilor am

1267 avut grijã ca împreunã cu întreaga lui familie, sã-l þintuiesc pe

1268 stîlp, în faþa porþilor Susei, Atotvãzãtorul Dumnezeu fiind Cel ce

1269 l-a pedepsit astfel. Vouã vã poruncesc sã rãspîndiþi copii ale

1270 acestei scrisori în toate locurile din împãrãþia noastrã ºi sã-i lãsaþi

1271 pe iudei sã trãiascã în pace dupã datinile lor, ba chiar sã-i ºi

1272 sprijiniþi atunci cînd ei vor dori sã se rãzbune pe cei ce le-au fãcut

1273 o nedreptate, în vremuri potrivnice lor. Aceasta se va întîmpla în

1274 a 13-cea zi din a 12-cea lunã, numitã Adar. Domnul le-a hãrãzit

1275 ca funestul soroc al pieirii sã devinã ziua izbãvirii lor. Ea sã fie

1276 un bun prilej de bucurie pentru cei ce vor binele nostru ºi o

1277 aducere aminte a rãzbunãrii pentru cei ce uneltesc ticãloºiile.

1278 Vrem sã facem cunoscut fiecãrui popor ºi fiecãrui oraº în parte cã

1279 oamenii care nu ascultã de porunca din cuprinsul scrisorii, vor fi

1280 trecuþi prin foc ºi sabie. Acest edict sã fie citit în toate þinuturile

1281 împãrãþiei noastre ºi la ziua sorocitã, toþi iudeii sã fie gata sã se

1282 rãzbune pe vrãjmaºii lor.

1283 13. Cãlãreþii însãrcinaþi sã ducã scrisorile la destinaþie s-au

1284 aºternut degrabã la drum. Cînd l-au zãrit pe Mardoheu al lor

1285 îmbrãcat în straie domneºti, avînd coroanã de aur ºi colan în jurul

1286 gîtului, cinstit ca un rege, iudeii din Susa au socotit cã erau ºi ei

1287 pãrtaºi la norocul lui. Dar în rîndul iudeilor din oraºe ºi din
 Pag. 381

1288 provincii, primirea scrisorilor regelui a rãspîndit, în afara

1289 bucuriei, lumina izbãvirii, astfel încît multe dintre popoarele care

1290 tremurau de frica iudeilor au adoptat tãierea împrejur, ca pe o

1291 mãsurã de prevedere. Cãci în ziua a 13-cea din luna a 12-cea,

1292 numitã de evrei Adar ºi de macedoneni Dystros, potrivit anunþului

1293 fãcut de aducãtorii scrisorilor regelui, iudeii aveau voie ca în ziua

1294 sortitã pieirii lor, sã-ºi poatã rãpune proprii vrãjmaºi. Satrapii,

1295 cîrmuitorii, regii ºi grãmãticii puneau acum mare preþ pe iudei:

1296 t e a ma c e l e - o i n s p i r a M a r d o h e u î i s i l e a s ã a i b ã o p u r t a r e

1297 chibzuitã. Dupã ce scrisorile regelui s-au rãspîndit în toate

1298 meleagurile provinciilor sale, de pildã, numai în cetatea Susei,

1299 iudeii au omorît 500 dintre vrãjmaºii lor. Regele a comunicat

1300 Esterei numãrul celor uciºi spunîndu-i cã nu cunoºtea situaþia

1301 provinciilor, ºi a întrebat-o dacã mai avea vreo altã dorinþã, cãci

1302 ea va fi îndeplinitã pe loc. Regina i-a cerut ca iudeii sã aibã voie

1303 ºi în ziua urmãtoare sã-ºi ucidã potrivnicii ºi cei 10 fii ai lui

1304 Aman sã fie þintuiþi pe stîlpi. Regele a îngãduit iudeilor sã facã

1305 acest lucru, fiindcã nu cuteza s-o contrazicã pe reginã. Ei s-au

1306 strîns iarãºi laolaltã în a 14-cea zi a lunii Dystros ºi au mai rãpus

1307 300 de duºmani. Iudeii care locuiau în provincii ºi în celelalte

1308 oraºe, au suprimat 75.000 dintre potrivnici i l o r. U ci d er i le

1309 sãvîrºite în cea de-a 13-cea zi au fost celebrate prin ospeþe în cea

1310 de-a 14-cea zi. Aºijderea, iudeii din Susa au adãugat la aceasta ºi

1311 pe cea de-a 15-cea ca zi de sãrbãtoare. Iatã de ce iudeii de pe

1312 î n t r e g u l î n t i n s al p ãmî n t u l u i p et r ec aces t e z i l e î n o s p e þ e ,

1313 trimiþîndu-ºi unii altora daruri. Mardoheu a scris iudeilor care

1314 trãiau în împãrãþia lui Artaxerxe sã celebreze ambele zile, pentru

1315 ca sãrbãtoarea sã dãinuie mereu, fãrã sã fie datã uitãrii vreodatã.

1316 Spre a preþui cum se cuvine aceste zile, cînd puþin a lipsit ca sã

1317 piarã cu toþii prin intrigile urzite de Aman, ei trebuie ca acum,

1318 cînd s-au vãzut scãpaþi de primejdii, rãzbunîndu-se pe duºmanii

1319 lor, sã aducã mulþumiri Domnului. De aceea iudeii celebreazã sus

1320 pomenitele zile pe care le denumesc Phrureice. Mare a fost

1321 cinstirea ºi înaltã dregãtoria oferitã de rege lui Mardoheu,

1322 împreunã cu care a împãrþit puterea, viaþa acestuia fiind strîns

1323 legatã ºi de cea a reginei. Din acest concurs de împrejurãri

1324 potrivnice, iudeii au ieºit mai bine decît se aºteptau ei înºiºi.

1325 A ces t ea s î n t î n t î m p l ã r i l e p e t r e c u t e î n t i m p u l d o mn i ei l u i

1326 Artaxerxe.

1327 Capitolul 7

1328 1. Cînd a murit Marele Preot Ilieib, a lãsat pontificatul fiului

1329 sãu Iuda; stingîndu-se ºi acesta din viaþã, înalta demnitate a fost

1330 încredinþatã fiului sãu Ioannes, din pricina cãruia Bagoses,

1331 comandantul oºtirii celuilalt Artaxerxe, a profanat templul,

1332 impunînd iudeilor un bir: înainte de a aduce zilnica jertfã, sã

1333 plãteascã din banii publici cîte 50 de drahme. Pretextul de care

1334 s-a folosit el a fost urmãtorul. Fratele lui Ioannes era Iesus, cãruia

1335 bunul sãu prieten Bagoses îi promisese cã-l va face Mare Preot.

1336 Pe temeiul promisiunii fãcute, Iesus a început sã se certe în

1337 templu cu Ioannes, mîniindu-l în asemenea mãsurã încît acesta l-a

 Pag. 382

1338 omorît pe loc. Prin uciderea fratelui sãu, Ioannes comisese o mare
1339 nelegiuire, de vreme ce ºi el era Mare Preot, ºi cu atît mai abjectã

1340 cu cît nici la greci, nici la barbari nu se mai sãvîrºise o asemenea

1341 infamie. Dumnezeu n-a trecut-o cu vederea ºi tocmai de aceea a

1342 îngãduit ca poporul sã fie înrobit ºi templul lui, profanat de

1343 persani. Cum a aflat cã Marele Preot Ioannes îºi omorîse fratele

1344 în sanctuar, Bagoses, comandantul oºtirii lui Artaxerxe, a venit

1345 numaidecît în mijlocul iudeilor ºi le-a strigat cu mînie în glas: Aþi

1346 îndrãznit sã vãrsaþi sînge omenesc în templul vostru! Cînd a vrut

1347 sã pãtrundã în sanctuar, aceºtia au cãutat sã-l opreascã. Dar el le-a

1348 spus fãrã înconjur: Se mai îndoieºte cineva cã nu sînt mai curat

1349 decît cel ce a fãcut moarte de om în templu? Dupã rostirea acestor

1350 vorbe, el a intrat în templu. Folosindu-se aºadar de binevenitul

1351 prilej, Bagoses, care avea de mult o astfel de intenþie, i-a împilat

1352 vreme de 7 ani pe iudei pentru asasinarea lui Iesus.

1353 2. Dupã moartea lui Ioannes, rangul de Mare Preot a revenit

1354 fiului sãu Iaddus. ªi acesta avea un frate, care se chema Manase.

1355 Sanaballetes din neamul chutheilor, din care îºi trag obîrºia

1356 samaritenii, trimis ca satrap în Samaria de cãtre ultimul Darius,

1357 s-a învoit sã-i dea de soþie pe fiica lui, numitã Nicaso. Vãzuse el

1358 însuºi ce vestit oraº era Hierosolyma, care pricinuise numeroase

1359 necazuri asirienilor ºi locuitorilor Coelesiriei, ºi trãgea nãdejdea

1360 ca prin aceastã cãsãtorie sã-ºi zãlogeascã întregul neam al

1361 iudeilor, cîºtigîndu-i bunãvoinþa.

1362 Capitolul 8

1363 1. În vremea aceea, Filip, regele Macedoniei, a fost ucis la

1364 Aegae de Pausanias, fiul lui Cerastos, cel ce se trãgea din Oreste.

1365 A urmat la tron fiul sãu Alexandru, care traversînd Heliespontul,

1366 s-a întîlnit în bãtãlia de la Granicos cu comandanþii oºtirii lui

1367 Darius ºi i-a biruit. Apoi a atacat Lidia, a subjugat Ionia, ºi

1368 strãbãtînd Caria, a nãvãlit în Pamfilia, aºa cum am spus deja în alt

1369 loc.

1370 2. Bãtrînii din Hierosolyma, nerãbdînd faptul cã fratele

1371 Marelui Preot Iaddus, care avea o soþie strãinã, era pãrtaºul lui la

1372 pontificat, s-au rãzvrãtit împotriva lui. Ei socoteau cãsãtoria lui

1373 drep t u n p r et ex t b i n ev en it pentru ca oamenii dispuºi sã se

1374 împotriveascã legilor matrimoniale sã-ºi ia neveste din afara

1375 graniþelor þãrii. Tocmai cei ce încãlcaserã datinile cãsãtoriei ºi-ºi

1376 luaserã neveste pãgîne erau vinovaþi de robia ºi de numeroasele

1377 nenorociri îndurate de iudei odinioarã. Bãtrînii i-au cerut aºadar

1378 lui Manase, fie sã se despartã de soþia lui, fie sã nu se mai apropie

1379 niciodatã de altar. Întrucît Marele Preot, de comun acord cu

1380 poporul, n-a mai tolerat accesul la altar al propriului frate,

1381 Manase s-a dus la socrul sãu, Sanaballetes, ºi i-a spus cã o iubeºte

1382 mult pe fiica lui, Nicaso, dar nu se îndurã totuºi sã renunþe din

1383 cauza ei la înaltul rang preoþesc, care se bucurã de o mare trecere

1384 în faþa poporului, rãmînînd în sînul aceleiaºi familii. Atunci

1385 Sanaballetes i-a fãgãduit cã doar dacã menþine cãsãtoria cu fiica

1386 lui, îi va asigura nu numai rangul de Mare Preot, ci ºi puterea

1387 pontificalã, cu toate atributele de cîrmuitor al þãrii pe care o

 Pag. 383

1388 guverna el însuºi. A adãugat cã ulterior îi va clãdi pe piscul

1389 Garizim, mai înalt decît ceilalþi munþi din Samaria, un templu

1390 aidoma celui din Hierosolyma, urmînd sã facã acest lucru cu

1391 încuviinþarea regelui Darius. Ademenit de fãgãduielile sale,

1392 Manase a rãmas alãturi de Sanabalietes, trãgînd nãdejdea cã

1393 mulþumitã bunãvoinþei lui Darius, el va dobîndi pontificatul:

1394 Sanaballetes era deja bãtrîn. Deoarece mulþi alþi preoþi israeliþi

1395 erau înglodaþi în asemenea cãsãtorii, tulburãrile survenite în

1396 Hierosolyma n-au fost mici. Întreaga lor ceatã a trecut de partea

1397 lui Manase ºi ei au fost sprijiniþi de Sanaballetes, care le-a dat

1398 bani, terenuri agricole ºi case, toate acestea numai de dragul

1399 ginerelui sãu.

1400 3. Primind între timp vestea cã Alexandru trecuse

1401 Hellespontul, îi învinsese satrapii în bãtãlia de la Granicos ºi-ºi

1402 continua marºul, Darius ºi-a strîns oastea de cãlãreþi ºi pedestraºi

1403 hotãrîndu-se sã iese în întîmpinarea macedoneanului, mai înainte

1404 ca el sã cucereascã Asia întreagã. Dupã ce ºi-a trecut oºtirea peste

1405 f l u v i u l E u f r a t , a s t r ã b ã t u t M u n t e l e Ta u r u s d i n C i l i c i a ,

1406 aºteptîndu-ºi duºmanii între hotarele Ciliciei, ca sã se mãsoare cu

1407 ei într-o bãtãlie. Sanaballetes s-a bucurat cã Darius se urnise din

1408 loc ºi i-a spus lui Manase cã-ºi va împlini promisiunile de îndatã

1409 ce Darius se va fi întors victorios din lupta cu vrãjmaºii. Nu

1410 numai el, ci ºi toþi cei ce trãiau în Asia erau ferm convinºi cã

1411 macedonenii nu vor avea curajul sã-i înfrunte pe persani, din

1412 pricina numãrului lor uriaº. Dar lucrurile s-au petrecut cu totul

1413 altfel decît se aºteptau ei. Cãci regele a fost biruit de macedoneni

1414 ºi a pierdut o mare parte a oºtirii sale, fiind silit sã fugã în Persia,

1415 dupã ce mama, soþia ºi copiii lui au fost capturaþi. Alexandru s-a

1416 îndreptat spre Siria, a cucerit Damascul, a pus stãpînire pe Sidon,

1417 a supus asediului Tirul, apoi a trimis Marelui Preot al iudeilor o

1418 scrisoare, prin care îi cerea sã-i trimitã trupe auxiliare ºi provizii

1419 pentru oºtile sale, urmînd sã-i plãteascã lui birurile cuvenite lui

1420 Darius. Astfel va cîºtiga el prietenia macedonenilor ºi nu se va cãi

1421 de bunãvoinþa arãtatã acestora. Însã Marele Preot a rãspuns solilor

1422 sãi cã se jurase faþã de Darius cã nu va ridica armele împotriva

1423 lui, ºi cîtã vreme Darius trãia, nu putea sã-ºi încalce legãmîntul.

1424 Vorbele sale au stîrnit mînia lui Alexandru, care a hotãrît sã nu

1425 despresoare Tirul, gata sã cadã dintr-o clipã în alta, dar l-a

1426 ameninþat pe Marele Preot, cã dupã cãderea oraºului, îºi va

1427 îndrepta oºtile împotriva lui, spre a dovedi tuturora cã erau datori

1428 sã asculte de jurãmîntul lui. Apoi a înteþit asediul, a cucerit în

1429 sfîrºit Tirul, ºi orînduindu-i o altã conducere, a mãrºãluit spre

1430 cetatea Gaza, apãratã de garnizoana lui Babemeses, supunînd-o

1431 asediului.

1432 4. Sanaballetes a crezut cã sosise momentul potrivit sã-ºi punã

1433 în aplicare planurile sale: l-a trãdat pe Darius, a luat 8.000 de

1434 oºteni dintre supuºii sãi ºi a trecut cu ei de partea lui Alexandru;

1435 gãsindu-l pregãtit sã plece la asediul Tirului, i-a spus cã era

1436 dispus sã-i încredinþeze þinutul cîrmuit de el ºi sã-l recunoascã

1437 drept stãpîn în locul lui Darius. Întrucît Alexandru l-a primit

1438 binevoitor, Sanaballetes a prins curaj ºi i-a vorbit deschis despre

1439 intenþiile lui, arãtînd cã-l avea ca ginere pe Manase, fratele lui
 Pag. 384

1440 Iaddus, Marele Preot al iudeilor, alãturi de care se aflau mulþi

1441 alþii, dornici sã înalþe un templu în provincia sa. Acest lucru era

1442 spre binele regelui, fiindcã despãrþea în douã puterile iudeilor,

1443 cãci ori de cîte ori poporul a fost strîns unit ºi solidar, a dat multã

1444 bãtaie de cap suveranilor strãini, aºa cum s-a purtat mai înainte,

1445 de pildã, faþã de regii asirieni. De îndatã ce a primit aprobarea lui

1446 Alexandru, Sanaballetes a ºi construit în mare grabã un templu ºi

1447 l-a pus acolo Mare Preot pe Manase, închipuindu-ºi cã fãcuse o

1448 mare favoare copiilor fiicei sale. Numai cã dupã scurgerea celor

1449 7 luni irosite cu asediul Tirului ºi a celor douã luni cerute de

1450 împresurarea Gîzei, Sanaballetes a murit. Imediat dupã cucerirea

1451 Gazei, Alexandru s-a îndreptat împotriva oraºului Hierosolyma.

1452 La primirea acestei ºtiri, Marele Preot Iaddus a fost cuprins de

1453 teamã ºi îngrijorare în privinþa felului cum trebuia sã-i întîmpine

1454 pe macedoneni, fiindcã stîrnise mai înainte mînia regelui acestora

1455 prin refuzul sãu de a se supune. A recomandat mulþimii sã se

1456 r o a g e º i a î n c h i n a t j e r t f e D o m n u l u i , p e c a r e L - a r u g a t s ã

1457 ocroteascã poporul, scãpîndu-l de primejdie. Cînd s-a dus la

1458 culcare dupã aducerea jertfei, Dumnezeu l-a îndemnat în vis sã

1459 nu-ºi piardã cumpãtul, ci sã deschidã larg porþile oraºului, gãtite

1460 cu cununi de flori, ºi cu poporul înveºmîntat în alb, el însuºi

1461 împreunã cu preoþii, purtînd îndãtinatele straie sãrbãtoreºti, sã

1462 iese în întîmpinarea regelui, fãrã nici o teamã, cãci Domnul îi

1463 oblãduieºte. Cum s-a trezit din somnul sãu adînc, Iaddus s-a

1464 bucurat nespus de mult, ºi dezvãluind tuturora prevestirea

1465 cereascã, le-a înfãþiºat îndemnurile primite în vis. Apoi s-a

1466 pregãtit sã iese înaintea regelui.

1467 5. Cînd a aflat cã regele nu era prea departe de oraº, el a mers

1468 c u p r e o þ i i º i m u l þ i m e a c o n c e t ã þ e n i l o r, î mb r ã c a t î n s t r a i e

1469 sãrbãtoreºti ºi cu totul deosebite de cele întîlnite la alte noroade,

1470 aj u n g î n d p înã la locul ce se cheamã Sapha. Numele aces t a

1471 înseamnã în greceºte observator, fiindcã de acolo ai în faþa

1472 ochilor Hierosoiyma întreagã, împreunã cu templul. Fenicienii ºi

1473 caldeenii veniþi ca însoþitori erau convinºi cã în apriga lui mînie,

1474 regele le va îngãdui sã jefuiascã oraºul ºi sã-l ucidã pe Marele

1475 Preot, dar întorsãtura lucrurilor a înºelat aºteptãrile lor. De îndatã

1476 ce a zãrit din depãrtare mulþimea în haine albe, preoþimea în

1477 tunici albe din in scump ºi pe Marele Preot, care purta o mantie

1478 de culoarea stînjenelului, împodobitã cu aur, avînd pe creºtet tiara

1479 cu placa auritã, unde era gravat Numele Domnului, Alexandru a

1480 înaintat singur, a venerat numele divin ºi i-a salutat în primul rînd

1481 pe Marele Preot. Dupã ce toþi iudeii, într-un singur glas, au urat

1482 bun venit lui Alexandru ºi i-au cuprins în mijlocul lor, regii Siriei

1483 ºi ceilalþi comandanþi au rãmas muþi de uimire. Închipuindu-ºi cã

1484 suveranul lor îºi pierduse minþile de-a binelea. Parmenion a fost

1485 singurul care s-a dus sã-l întrebe cum se fãcea cã el, cel venerat

1486 de lumea întreagã, l-a venerat pe Marele Preot. Alexandri i-a zis:

1487 Nu pe el l-am venerat, ci pe Dumnezeu, care l-a gãtit cu supremul

1488 sãu strai preoþesc. Pe el, îmbrãcat cu acelaºi strai, l-am mai vãzut

1489 î n t r- u n v i s p e car e l - am av u t p e cî n d mã af l am l a D i o s , î n

1490 Macedonia, ºi chibzuiam deja cum voi reuºi sã supun Asia,

1491 Domnul fiind Cel ce m-a îndemnat sã nu zãbovesc, ci sã pornesc

 Pag. 385

1492 încrezãtor la drum. El Însuºi va pãºi în fruntea oºtilor mele ºi-mi

1493 va încredinþa împãrãþia perºilor. Deoarece n-am mai întîlnit

1494 vreodatã un alt om cu veºmînt asemãnãtor, de cum l-am zãrit,

1495 mi-am ºi reamintit de visul acela ºi de prevestirea lui. Am acum

1496 c o n v i n g e r e a c ã d i n p o r u n c ã d i v i n ã a m î n t r e p r i n s a c e a s t ã

1497 expediþie, cã-l voi întrece pe Darius, nimicind puterea perºilor ºi

1498 cã-mi voi realiza toate planurile mele! Dupã ce a dat acest rãspuns

1499 lui Parmenion, el a întins mîna dreaptã Marelui Preot, ºi însoþit

1500 de alaiul preoþesc, a intrat în oraº. A urcat pînã la templu, unde

1501 a adus Domnului o jertfã aºa cum l-a învãþat Marele Preot, vãdind

1502 faþã de acesta ºi de sacerdoþii sãi cea mai înaltã preþuire. Cînd i

1503 s-a arãtat cartea lui Daniel, în care figura profeþia cã un grec va

1504 nimici puterea perºilor, Alexandru a susþinut cã el însuºi se

1505 socotea grecul acela ºi a împrãºtiat apoi mulþimea stãpînitã de

1506 bucurie. Dar a 2-a zi a strîns-o laolaltã ºi i-a cerut sã-i spunã ce

1507 daruri aºtepta de la el. Cînd Marele Preot i-a cerut voie ca iudeii

1508 sã trãiascã dupã legile lor strãbune ºi în cel de-al 7-lea an sã fie

1509 scutiþi de biruri, Alexandru a admis toate acestea. Rugat fiind sã

1510 îngãduie ºi iudeilor din Babilon ºi din Media sã trãiascã dupã

1511 propriile datini, regele a promis cã va face bucuros ºi asta. A

1512 explicat apoi mulþimii, cã dacã unii vor sã se alãture campaniei

1513 militare, este gata sã-i ia cu el. Aceºtia pot sã-ºi pãstreze ºi în

1514 cadrul oºtirii obiceiurile strãmoºeºti ºi sã trãiascã dupã legile lor.

1515 Mulþi s-au înscris atunci în rîndurile participanþilor la expediþie.

1516 6. Dupã ce a limpezit astfel starea cetãþenilor Hierosolymei,

1517 Alexandru a mers cu oastea mai departe, împotriva oraºelor

1518 învecinate. ªi oriunde s-a dus, a fost primit de toþi cu braþele

1519 deschise. Aºadar, samaritenii, a cãror capitalã era Sichim, oraº

1520 situat pe Muntele Garizim ºi locuit de dezertorii poporului iudeu,

1521 au hotãrît sã se dea drept iudei, vãzînd preþuirea aleasã pe care

1522 le-o arãtase acestora. Prin firea lor, aºa cum am spus ºi anterior,

1523 samaritenii sînt înclinaþi ca ori de cîte ori iudeilor le merge rãu,

1524 sã tãgãduiascã faptul cã aceºtia le sînt rude, ºi atunci ei recunosc

1525 adevãrul; în schimb, atunci cînd constatã cã starea iudeilor s-a

1526 îndreptat întrucîtva, numaidecît li se alãturã ºi susþin rudenia lor

1527 de sînge, ei trãgîndu-ºi, chipurile, obîrºia din urmaºii lui Iosif,

1528 Efraim ºi Manase. În semn de bunãvoinþã ºi plini de însufleþire,

1529 ei au ieºit în întîmpinarea regelui nu prea departe de Hierosolyma.

1530 Cînd Alexandru a avut cuvinte de laudã pentru zelul lor, au venit

1531 la el sichimiþii, însoþiþi de oºtenii care îi fuseserã trimiºi de

1532 Sanaballetes, ºi l-au rugat sã viziteze ºi oraºul lor, onorîndu-le

1533 templul cu preþioasa-i prezenþã. Regele le-a promis cã va sosi la

1534 ei cu prilejul întoarcerii sale. Cînd însã i-au cerut sã-i scuteascã

1535 de bir în al 7-lea an, fiindcã în anul acela nu recoltaserã nimic,

1536 Alexandru i-a întrebat în ce calitate formulau asemenea cerere,

1537 i-au rãspuns cã erau iudei, dar de vreme ce sichimiþilor li se zicea

1538 sidonieni, regele i-a întrebat din nou dacã erau iudei. Cînd ei au

1539 tãgãduit acest lucru, Alexandru le-a spus: Iudeilor le-am acordat

1540 aceastã înlesnire. Totuºi la întoarcerea mea, cînd ne vom cunoaºte

1541 mai bine, voi face aºa cum cred eu! Dupã aceea i-a lãsat pe

1542 sichimiþi sã plece. Dar oºtenilor trimiºi de Sanaballetes le-a

1543 poruncit sã-l urmeze în Egipt, cãci acolo urma sã-i înzestreze cu
 Pag. 386

1544 ogoare. Regele a fãcut într-adevãr acest lucru puþin mai tîrziu în
1545 Tebaida, încredinþîndu-le paza acestui þinut.

1546 7. Cînd Alexandru s-a stins din viaþã, împãrãþia lui a fost
1547 împãrþitã între urmaºii sãi. Templul de pe Muntele Garizim a

1548 dãinuit ºi orice locuitor al Hierosolymei care era acuzat cã se

1549 ospãtase cu bucate interzise sau cã nu cinstise Sabatul, fugea

1550 imediat la sichimiþi, pretinzînd cã era învinuit pe nedrept. În

1551 vremea aceea a murit ºi Marele Preot Iaddus ºi i-a urmat la

1552 pontificat fiul sãu Onias. Aºa stãteau lucrurile la Hierosolyma în

1553 acel moment.

1554 Cartea 12

1555 Capitolul 1

1556 1. Dupã ce a pus capãt dominaþiei perºilor ºi a orînduit

1557 lucrurile în Iudeea, cum am spus mai înainte, Alexandru cel Mare

1558 s-a stins din viaþã. Împãrãþia lui a fost împãrþitã între urmaºii sãi:

1559 Antigonos a primit Asia, Seleucos, Babilonul ºi popoarele

1560 învecinate, Lisimachos, þãrile Hellespontului. Cassandros a ocupat

1561 Macedonia, iar Ptolemeu, fiul lui Lagos, s-a ales cu Egiptul.

1562 Întrucît aceºtia s-au învrãjbit între ei din rîvna fiecãruia pentru

1563 supremaþie, au izbucnit rãzboaie de lungã duratã, care au pricinuit

1564 mari daune oraºelor, fãcînd ca mulþi cetãþeni sã-ºi piardã viaþa.

1565 Aºa a pãþit mai cu seamã Siria în timpul domniei lui Ptolemeu,

1566 fiul lui Lagos, supranumit Soter, adicã Salvatorul, dovedindu-se

1567 contrariul poreclei sale. El a ocupat Hierosolyma prin fraudã ºi

1568 trãdare. Sub pretextul cã voia sã aducã o jertfã, regele a pãtruns

1569 în oraº în ziua Sabatului, fãrã sã-l împiedice iudeii, de vreme ce

1570 nu-l socoteau duºman, pe de o parte fiindcã nu se aºteptau sã le

1571 pricinuiascã vreun rãu, pe de altã parte fiindcã din pricina

1572 sãrbãtorii ºi a rãgazului sfînt, ei nu puteau sã întreprindã nimic.

1573 Regele a subjugat oraºul cu uºurinþã ºi l-a tratat miºeleºte ºi cu

1574 c r u z i m e . Î n s p r i j i n u l s p u s e l o r n o a s t r e v i n e m ã r t u r i a l u i

1575 Agatharchides din Cnidos, care a scris o istorie a Diadohilor lui

1576 Alexandru, confirmînd faptul cã ne-am pierdut libertatea din

1577 pricina superstiþiei noastre, prin urmãtoarele cuvinte: Existã aºa

1578 numitul popor al iudeilor, care locuind în Hierosolyma, oraº mare

1579 ºi fortificat, s-a lãsat subjugat de Ptolemeu, fiindcã a refuzat sã

1580 punã mîna pe arme, supunîndu-se domniei sale crude de dragul

1581 unei superstiþii. Agatharchides a amintit acest lucru despre

1582 poporul nostru. Capturînd aºadar numeroºi oameni, fie din munþii

1583 Iudeii ºi împrejurimile Hierosolymei, fie din Samaria ºi Muntele

1584 Garizim. I-a strãmutat pe toþi în Egipt. Întrucît din rãspunsul dat

1585 solilor lui Alexandru cel Mare dupã victoria lui asupra lui Darius,

1586 a p r i c e p u t c ã l o c u i t o r i i H i e r o s o l y m e i s e d i s t i n g e a u p r i n

1587 respectarea cu sfinþenie a jurãmîntului ºi prin fidelitatea lor, i-a

1588 înrolat pe mulþi dintre ei în garnizoanele fortãreþelor, le-a dat

1589 aceleaºi drepturi ca ºi macedonenilor din Alexandria, punîndu-i

1590 sã facã legãmînt cã atît ei, cît ºi urmaºii lor sã rãmînã mereu

1591 credincioºi. Chiar ºi din rîndul celorlalþi iudei, nu puþini au fost

1592 cei ce dupã aceea au plecat de bunãvoie în Egipt, atraºi fie de

 Pag. 387

1593 fertilitatea pãmîntului, fie de dãrnicia Ptolemeilor. Dar între

1594 samariteni ºi urmaºii iudeilor care erau hotãrîþi sã-ºi pãstreze cu

1595 strãºnicie datinile strãmoºeºti, au izbucnit rãzboaie, deoarece

1596 hierosolymitanii susþineau cã templul lor era sfînt ºi numai acolo

1597 se aduceau jertfe, în timp ce samaritenii pretindeau acelaºi lucru

1598 despre templul lor, situat pe Muntele Garizim.

1599 Capitolul 2

1600 1. Dupã ce Alexandru a domnit 12 ani, iar urmaºul sãu,

1601 Ptolemeu Soter, vreme de 40 de ani, pe tronul Egiptului s-a urcat

1602 Philadelphos, care a cîrmuit 39 de ani. El s-a ocupat de tãlmãcirea

1603 în limba greacã a legilor iudaice ºi a eliberat din robia egipteanã

1604 120.000 de hierosolymitani, din urmãtorul motiv. Demetrius din

1605 Faleron, mai marele bibliotecarilor regelui, s-a strãduit din

1606 rãsputeri sã strîngã laolaltã toate cãrþile din lume, cumpãrîndu-le

1607 de pretutindeni pe cele despre care ºtia cã erau adecvate studiului

1608 ºi desfãtãrii, fireºte, cu dezlegarea regelui stãpînit de pãtimaºa

1609 dorinþã de colecþionare a scrierilor. Întrebat odatã la cîte mii se

1610 ridica numãrul cãrþilor pe care le strînsese deja, el i-a rãspuns cã

1611 erau vreo 200.000, dar trãgea nãdejdea sã ajungã pînã la 500.000.

1612 L-a înºtiinþat cã iudeii deþin multe cãrþi despre legile proprii,

1613 demne sã fie cercetate ºi sã facã parte din biblioteca regalã, dar

1614 ele erau scrise în graiul ºi alfabetul ebraic, aºa cã vor întîmpina

1615 greutãþi serioase la tãlmãcirea lor în limba greacã. Deºi scrierea

1616 iudeilor este aproape la fel cu cea a sirienilor, iar limbile lor se

1617 aseamãnã, graiul ºi scrisul lor au un caracter aparte. Totuºi - a

1618 mai adãugat el - nimeni nu-l împiedicã pe rege, care are ºi

1619 mi j l o acel e b ãn e º t i p e n t r u î n f ã p t u i r e a a c e s t u i l u cr u , s ã s e

1620 îngrijeascã de traducerea cãrþilor ebraice, pentru ca sã le aibã în

1621 biblioteca lui. Rîvna lui Demetrius de a colecþiona cãrþi fiind pe

1622 placul regelui, el a scris Marelui Preot, sã-i facã rost de ele.

1623 2. Un anume Aristeu, prieten care se bucura de o deosebitã

1624 preþuire, datoritã cumpãtãrii sale faþã de suveran, intenþionase

1625 adesea mai demult sã-l roage pe rege sã-i slobozeascã din robie

1626 pe iudeii care se aflau în împãrãþia lui. Socotind cã acum era

1627 momentul potrivit sã-ºi înainteze cererea, ºi-a înfãþiºat mai întîi

1628 p l a n u l c o m a n d a n t u l u i g ã r z i i d e c o r p a r e g e l u i , S o s i b i u s

1629 Tarentinul, ºi lui Andreas, rugîndu-i pe cei menþionaþi de noi sã-i

1630 sprijine demersul. Dupã ce a primit încuviinþarea propunerii sale,

1631 Aristeu s-a dus la Ptolemeu ºi i-a cuvîntat astfel: Nu se cade, o,

1632 r e g e , s ã n e amãg i m s i n g u r i , c i s ã d ã m l a i v e a l ã a d e v ã r u l .

1633 Deoarece ne dãm osteneala ca nu numai sã transcriem, ci sã ºi

1634 tãlmãcim legile ebraice de dragul tãu, cum putem oare sã facem

1635 aºa ceva, cîtã vreme atîþia iudei sînt robi în împãrãþia ta? Nu va

1636 fi greu pentru mãrinimia ºi bunãtatea ta sã-i scapi de aceastã

1637 pacoste, mai ales cã din stãruitoarele cercetãri fãcute de mine am

1638 conchis cã Dumnezeu, care le-a dat legile acestea, este Unul ºi

1639 Acelaºi cu Cel ce-þi cãlãuzeºte domnia. Fiindcã prin Dumnezeu,

1640 Creatorul lumii întregi, la care ne închinãm ºi noi, îl menþionãm

1641 într-adevãr pe Zeus, numit astfel de la Fiinþã, întrucît datoritã lui

1642 fiinþãm cu toþii. Ca sã-l cinstim cum se cuvine pe Zeus, trimite în

 Pag. 388

1643 patria lor pe închinãtorii lui Dumnezeu, ca ei sã poatã trãi acolo

1644 unde s-au nãscut. Sã nu-ºi închipuie Maiestatea Voastrã cã fac

1645 aceastã rugãminte deoarece mã înrudesc cumva cu acest popor sau

1646 sînt odrasla lui! Numai datoritã faptului cã noi, toþi oamenii,

1647 sîntem fãpturile lui Dumnezeu ºi ºtiind bine cã binefãcãtorii sînt

1648 pe placul Lui, te îndemn sã faci bine!

1649 3. De îndatã ce Aristeu a rostit aceste vorbe, regele l-a privit

1650 cu chipul vesel ºi surîzãtor, apoi l-a întrebat: Cîte mii crezi cã

1651 sînt cei ce urmeazã sã fie dezrobiþi? Aflat din întîmplare în

1652 preajma lor, Andreas a rãspuns cã erau cu puþin mai mult de

1653 100.000. Darul pe care mi-l ceri nu este aºadar atîta de mic, a zis

1654 regele. Dar cînd Sosibius ºi cei prezenþi au susþinut cã se cuvenea

1655 sã-ºi arate gratitudinea prin dãrnicia faþã de Dumnezeu, care îi

1656 dãruise domnia, regele ºi-a dat bucuros încuviinþarea ºi a poruncit

1657 ca la urmãtoarea soldã sã se plãteascã suma de 120 de drahme

1658 pentru fiecare captiv supravegheat de ei. Privitor la cererea lor,

1659 Ptolemeu a promis cã va da un decret mãrinimos, care vine în

1660 întîmpinarea propunerii lui Aristeu ºi a voinþei lui Dumnezeu. A

1661 explicat cã el voia astfel sã-i elibereze nu numai pe cei tîrîþi în

1662 captivitate de tatãl lui ºi de oºtenii sãi, ci ºi pe cei ce fuseserã

1663 aduºi mai înainte în regat sau sosiserã abia dupã aceea. Chiar ºi

1664 cînd i s-a comunicat cã aceastã dezrobire va costa mai mult de

1665 400 de talanþi, el s-a învoit numaidecît. Ca sã se dovedeascã

1666 deosebita mãrinimie a regelui, s-a hotãrît sã se pãstreze o copie

1667 a acestui decret. El era formulat în felul urmãtor: Cei care l-au

1668 însoþit pe tatãl meu în expediþia lui împotriva Siriei ºi Feniciei ºi

1669 dupã devastarea Iudeii au adus cu ei robi în oraºele noastre, sau

1670 la sate, - sã le redea libertatea. Sã fie dezrobiþi totodatã ºi toþi

1671 iudeii veniþi mai înainte în regatul meu, aºijderea cei ce au fost

1672 aduºi recent. Stãpînii care fac aceastã dezrobire vor primi pentru

1673 fiecare rob în parte cîte 120 de drahme, pe care oºtenii îi vor

1674 încasa împreunã cu solda, ceilalþi urmînd sã primeascã preþul

1675 rãscumpãrãrii din vistieria regalã. Am convingerea cã ei au fost

1676 luaþi prizonieri prin încãlcarea voinþei tatãlui meu ºi a dreptãþii ºi

1677 cã þara robilor a cãzut pradã bunului plac al oºtenilor, care au tras

1678 mari foloase de pe urma aducerii lor în Egipt. Aºadar, de dragul

1679 dreptãþii ºi din compasiune faþã de niºte nedreptãþiþi, supuºi

1680 asupririlor, decretez ca toþi cei ce au în slujba lor robi iudei sã-i

1681 elibereze, stãpînul primind în schimb rãscumpãrarea menþionatã

1682 mai sus; ºi sã nu îndrãzneascã nimeni sã se împotriveascã prin

1683 vicleºug acestei porunci. Vreau ca în termen de 3 zile de la

1684 emiterea decretului, cei vizaþi de el sã se prezinte la dregãtori spre

1685 a le arãta robii. Socot cã astfel nu mi-am fãcut decît datoria. Cît

1686 priveºte cei ce nu dau ascultare decretului de faþã, numele lor

1687 poate fi denunþat de oricine este dispus s-o facã, iar averile

1688 acestora vor fi confiscate, intrînd în vistieria regalã. Cînd decretul

1689 a fost citit în faþa regelui, singura lui dorinþã a fost sã se asigure

1690 soarta celor care veniserã mai înainte sau fuseserã aduºi dupã

1691 aceea, lãsînd ca ºi ei sã beneficieze de bunãtatea ºi dãrnicia lui.

1692 A poruncit apoi ca suma strînsã pentru plata rãscumpãrãrii sã fie

1693 împãrþitã la fiecare funcþionar ºi trezorier regal. Acestea au fost

1694 înfãptuite numaidecît, aºa cã ordinele regelui s-au îndeplinit

 Pag. 389

1695 într-un rãstimp nu mai mare de 7 zile. Suma cheltuitã cu prilejul

1696 rãscumpãrãrii a depãºit 460 de talanþi: stãpînii au pretins chiar ºi

1697 pentru copii cîte 120 de drahme, întrucît regele poruncise ca suma

1698 sã fie datã nominal cînd scrisese ca plata sã se facã pe cap de om.

1699 4. Cum au fost înfãptuite în chip strãlucit hotãrîrile regelui,

1700 acesta i-a poruncit lui Demetrius sã-ºi formuleze într-o petiþie

1701 cererea sa privitoare la cãrþile iudeilor. Cãci Ptolemeii nu ºi-au

1702 lãsat niciodatã treburile administrative la voia întîmplãrii, ci le-au

1703 înfãptuit pe toate cu multã osîrdie. Am gãsit de cuviinþã sã prezint

1704 nu numai cererea lui Demetrius ºi copia scrisorilor schimbate cu

1705 acel prilej, ci ºi marele numãr al daniilor, cu cheltuielile fãcute

1706 pentru fiecare, astfel ca toþi sã constate neasemuita frumuseþe a

1707 lucrãrilor ºi din mãreþia operelor sã reiese mãiestria fiecãruia

1708 dintre meºterii fãuritori. Copia cererii sale sunã în felul urmãtor:

1709 Demetrius cãtre marele rege: Fiindcã mi-ai dat mie, o, rege,

1710 sarcina sã-þi întregesc biblioteca prin cãrþile care meritã sã facã

1711 parte din ea ºi sã mã îngrijesc de achiziþionarea celor care mai

1712 lipsesc, mi-am dat toatã osteneala în aceastã privinþã ºi te previn

1713 cã printre cele absente figureazã ºi cãrþile de legi ale iudeilor. Dar

1714 acestea folosesc caracterele ebraice, ºi fiind scrise în limba þãrii

1715 lor, nu pot fi înþelese de noi. Ele pot sã parã întrucîtva mai puþin

1716 importante, fiindcã regeasca ta grijã nu s-a revãrsat încã asupra

1717 lor. Se cuvine totuºi ca discernãmîntul tãu sã se aþinteascã chiar

1718 ºi spre ele. Cãci aceastã legislaþie a fost întocmitã cu cea mai

1719 adîncã înþelepciune ºi dovedeºte atîta curãþie a moravurilor, încît

1720 s-ar putea zice cã provine de la Dumnezeu Însuºi. De aceea, aºa

1721 cum mãrturiseºte Hecateu din Abdera, ea n-a fost pomenitã nici

1722 de poeþi, nici de autorii de scrieri istorice ºi nici de cei ce se

1723 cãlãuzesc dupã preceptele sale, fiind atîta de castã încît nu are ce

1724 cãuta în gura pãcãtoºilor. Ca atare, dacã ai în vedere acest lucru,

1725 o, rege, scrie-i Marelui Preot al iudeilor sã-þi trimitã din fiecare

1726 seminþie cîte 6 bãtrîni, care cunosc cel mai bine aceste legi. Dupã

1727 ce am aflat de la ei sincer ºi în deplin acord conþinutul exact al

1728 cãrþilor acelora, vom fi în stare sã-þi îndeplinim dorinþa într-o

1729 mãsurã demnã de tine!

1730 5. Cînd Demetrius a adus petiþia cerutã, regele i-a poruncit sã

1731 scrie despre asta Marelui Preot Eleazar ºi totodatã sã-i vesteascã

1732 eliberarea robilor iudei care slujeau în Egipt. I-a dãruit de

1733 asemenea 50 de talanþi de aur, ca sã facã din ei vase, cupe ºi

1734 p o ca l e p en t r u l i b a þ i i , p r e c u m º i o mar e mu l þ i me d e p i et r e

1735 preþioase, dînd ordin supraveghetorului lãdiþelor de nestemate sã

1736 îngãduie meºterilor sã le aleagã dupã placul lor. Regele a trimis

1737 pentru aducerea jertfelor ºi celelalte trebuinþe ale templului chiar

1738 ºi bani, pînã la 100 de talanþi. Voi descrie daniile ºi felul cum a

1739 fost fãuritã fiecare lucrare în parte, abia dupã ce voi reda copia

1740 scrisorii trimise Marelui Preot Eleazar, are a obþinut înalta sa

1741 funcþie în urmãtoarea împrejurare. Cînd a murit Marele Preot

1742 Onias, i-a urmat fiul sãu Simon, care a fost supranumit Justul,

1743 datoritã pe de o parte smereniei lui faþã de Dumnezeu, pe de altã

1744 parte, bunãvoinþei sale faþã de concetãþeni. La stingerea lui din

1745 viaþã, a lãsat un fiu nevîrstnic, numit Onias, aºa cã pontificatul a

1746 revenit fratelui sãu Eleazar, despre care am vorbit. Ptolemeu i-a
 Pag. 390

1747 scris în felul urmãtor: regele Ptolemeu salutã pe marele preot

1748 Eleazar! În regatul meu locuiesc mulþi iudei, capturaþi de perºii

1749 care au stãpînit mai înainte ºi cinstiþi de tatãl meu cum se cuvine.

1750 Pe unii i-a destinat serviciului militar cu soldã mare, pe alþii,

1751 veniþi îndeobºte în Egipt împreunã cu el, i-a trimis sã pãzeascã

1752 fortãreþele, spre a-i înspãimînta pe egipteni. În timpul domniei

1753 mele, m-am purtat omeneºte cu toþi supuºii mei, mai ales cu

1754 concetãþenii tãi. Am eliberat din robie peste 100.000 dintre ei,

1755 plãtind stãpînilor lor rãscumpãrarea din veniturile mele. Pe

1756 sloboziþii care atingeau vîrsta cînd puteau sã mînuiascã armele,

1757 i-am înrolat în oºtirea mea. Pe cîþiva dintre ei, aflaþi în jurul meu,

1758 care îmi inspirau încredere prin fidelitatea lor, i-am ridicat chiar

1759 º i l a r an g u l de curteni, gîndindu-mã cã î mi at r ag f av o ar ea

1760 Domnului prin daniile mari închinate Lui. Spre a-L mulþumi pe El

1761 ºi pe toþi iudeii din lumea întreagã, am hotãrît sã interpretez ºi sã

1762 tãlmãcesc în limba elenã cãrþile voastre de legi, avîndu-le astfel

1763 în biblioteca mea. Ar fi frumos din partea ta sã-mi alegi din

1764 fiecare seminþie cîte 6 oameni bãtrîni care, datoritã vîrstei

1765 înaintate, sînt buni cunoscãtori ai legilor voastre, putînd sã le

1766 explice pe îndelete. Mã aºtept ca, prin aceastã înfãptuire a mea,

1767 sã dobîndesc fai ma cea mai mare. În vederea unor discuþii

1768 amãnunþite, þi-l trimit pe Andreas, comandantul gãrzii mele de

1769 corp, împreunã cu Aristeu, amîndoi bucurîndu-se de preþuirea mea

1770 deosebitã. Prin ei îþi expediez ºi 100 de talanþi de argint, ca dar

1771 adus templului, ca sã facã faþã jertfelor ºi altor nevoi. Mi-ai face

1772 o neasemuitã plãcere dacã-mi vei scrie ce anume mai doreºti de

1773 la noi!

1774 6. Cînd a primit aceastã scrisoare a regelui, Eleazar i-a dat

1775 urmãtorul rãspuns foarte recunoscãtor: marele preot Eleazar salutã

1776 pe regele Ptolemeu! Dacã tu, deopotrivã cu regina Arsinoe ºi

1777 copiii tãi, sînteþi sãnãtoºi, mã declar mulþumit în toate privinþele.

1778 Þi-am încuviinþat cu mare bucurie hotãrîrea, dupã primirea

1779 scrisorii pe care am citit-o în mijlocul mulþimii chematã anume

1780 s-o asculte, fãcînd-o sã recunoascã pietatea ta faþã de Dumnezeu.

1781 Am arãtat poporului pocalele trimise de tine, 20 de aur ºi 30 de

1782 argint, aºijderea cele 5 vase mari ºi masa hãrãzitã primirii

1783 prinosurilor ºi aducerii jertfelor, ca ºi celelalte daruri folositoare

1784 templului, odatã cu cei 100 de talanþi aduºi de Andreas ºi Aristeu,

1785 nespus de preþuiþii tãi prieteni, bãrbaþi cinstiþi ºi instruiþi, cu

1786 adevãrat demni de virtutea cu care eºti înzestrat. Aflã cã-þi dorim

1787 doar ce este spre binele tãu, aducîndu-þi mulþumiri mai presus de

1788 puterile noastre: concetãþenii mei sînt datori sã-þi mulþumeascã în

1789 fel ºi chip pentru binefacerile tale. Ca atare, am adus numaidecît

1790 jertfe pentru tine, sora, copiii ºi prietenii tãi, iar mulþimea

1791 împreunã cu mine am stãruit pe lîngã Dumnezeu sã-þi împlineascã

1792 tot ce-þi doreºte inima, regatul tãu sã trãiascã mai departe în pace

1793 ºi sã fie încununatã de succes tãlmãcirea legilor noastre, avînd

1794 încheierea doritã de tine. Din fiecare seminþie am ales cîte 6

1795 bãtrîni, urmînd ca ei sã fie trimiºi împreunã cu cãrþile de legi.

1796 Lãsãm în seama evlaviei ºi a spiritului tãu de dreptate, ca dupã

1797 terminarea tãlmãcirii lor, sã ne înapoiezi aceste cãrþi, îngrijindu-te

1798 de sãnãtatea celor care þi le-au adus. Rãmîi cu bine!

 Pag. 391

1799 7. Aceasta a fost scrisoarea de rãspuns a Marelui Preot. N-am

1800 socotit necesar sã arãt cum se chemau cei 72 de bãtrîni pe care

1801 Eleazar i-a trimis împreunã cu cãrþile de legi, cãci scrisoarea

1802 conþinea ºi numele acestora. Nu mi s-a pãrut însã de prisos sã

1803 d e s c r i u s t r ã l u c i r e a º i b o g ã þ i a d a n i i l o r a d u s e d e r e g e l u i

1804 Dumnezeu, deoarece cred cã se cuvine ca evlavia lui Ptolemeu sã

1805 fie cunoscutã de toatã lumea. Regele nu s-a mãrginit sã facã

1806 cheltuieli mari pentru daniile sale, ci a venit el însuºi în mijlocul

1807 artiºtilor, sã supravegheze lucrãrile lor, neîngãduind ca ele sã fie

1808 executate neglijent ºi cu nepãsare. Doresc sã înfãþiºez mãreþia

1809 fiecãrui obiect în parte, nu pentru cã naraþiunea istoricã pretinde

1810 aºa ceva, ci numai ca sã permit cititorilor mei sã-ºi dea seama de

1811 dragostea de frumos ºi de dãrnicia regelui.

1812 8. Þin sã mã ocup mai întîi de descrierea mesei. Intenþia

1813 regelui era sã facã una din cale afarã de mare. A poruncit sã se

1814 afle dimensiunile mesei din Hierosolyma, aºa cum era ea ºi dacã

1815 se putea înjgheba una mult mai mare. Cînd a cunoscut mãrimea ei

1816 ºi faptul cã nimic nu-i împiedica sã fãureascã altã masã mult mai

1817 voluminoasã, a spus cã dorea s-o facã de 5 ori pe atîta. Dar de

1818 teamã cã din pricina supradimensionãrii, ea ar putea deveni de

1819 prisos, deoarece regele voia ca daniile sale închinate Domnului sã

1820 nu fie piese de muzeu, ci sã serveascã aievea la slujbele sfinte, a

1821 socotit cã preferabil era ca noua masã sã nu fie mai mare decît

1822 cealaltã, care cãpãtase proporþii modeste, nu din lipsã de aur. S-a

1823 gîndit sã n-o depãºeascã pe cea dintîi prin mãrime, ci s-o întreacã

1824 cu mult prin varietatea ºi frumuseþea materialelor folosite.

1825 Înzestrat cu o adîncã pãtrundere a tuturor lucrurilor din naturã ºi

1826 priceput în închipuirea unor forme noi ºi minunate, regele însuºi

1827 a desenat cu multã rîvnã schiþele nãscocirilor sale ºi le-a arãtat

1828 meºterilor, cãrora le-a cerut sã lucreze dupã ele, cizelînd întocmai

1829 redarea modelelor decorative.

1830 9. Dupã ce au folosit întocmai îndrumãrile primite, meºterii au

1831 creat o masã fãcutã în întregime din aur curat, lungã de 2 coþi,

1832 latã de un cot ºi înaltã de un cot ºi jumãtate. Marginea care

1833 depãºea suprafaþa mesei era îndoitã la colþuri ºi cu ornamente

1834 împletite, prevãzute în 3 colþuri cu cizeluri minunate. Ele aveau

1835 o formã triunghiularã ºi fiecare colþ pãstra aceeaºi ordine, încît

1836 prin schimbarea poziþiei, de oriunde le-ai fi privit, aspectul lor era

1837 acelaºi. Dacã partea inferioarã a mesei era frumos modelatã, cu o

1838 ºi mai mare iscusinþã fusese lucratã partea ei superioarã, cea mai

1839 aptã de a fi privitã ºi admiratã. Acolo unde îmbinarea ambelor

1840 pãrþi ieºea mai bine în evidenþã, nici unul din unghiurile care erau

1841 în numãr de 3, cum am spus mai înainte, nu pãrea mai mic cînd

1842 se schimba poziþia mesei. În gãurile cordoanelor împletite, prinse

1843 cu agrafe de aur, erau încrustate pietre preþioase, dispuse într-o

1844 ordine schimbatã. În marginea exterioarã, aflatã în raza vederii,

1845 erau înfipte pieziº niºte nestemate împodobite, de formã ovalã,

1846 l e g a t e î n t r e e l e p r i n n i º t e c r e n g u þ e d e s e , s c u l p t at e d e j u r

1847 împrejurul mesei. Dedesubtul medalioanelor ovale ºerpuia o

1848 cununã alcãtuitã din felurite roade, aºa cum apar ele în naturã,

1849 întruchipînd ciorchini de struguri atîrnaþi pe vrejuri, spice de grîu

1850 înmãnuncheate ºi rodii ascunse printre acestea. Pietrele preþioase

 Pag. 392

1851 reproduceau fidel culoarea naturalã a fiecãruia dintre roadele

1852 amintite, fiind fixate împrejurul mesei printr-un chenar de aur.

1853 Dedesubtul cununii se afla un nou ºir de medalioane ovale ºi de

1854 crenguþe împletite, la fel ca deasupra, astfel încît, dacã ai fi privit

1855 lucrarea dintr-o laturã sau alta, ea prezenta aceeaºi varietate ºi

1856 f r u mu s eþ e: n u î n t î l n eai aº ad ar n i ci o d eo s eb i r e în ordin ea

1857 detaliilor la marginea mesei ºi a decoraþiunilor împletite, în

1858 oricare poziþie meºteºugul vãdindu-se acelaºi de la tãblie pînã la

1859 p i ci o ar e. S e mai adãuga o placã de aur, latã de 4 d eg et e º i

1860 s t r ãb ã t î n d u - i l ã þ i mea î n t r eag ã, cãci aco l o er au î mp l î n t at e

1861 picioarele mesei, prinse de tãblie cu cîrlige ºi þinte; de aceea,

1862 noutatea mãiestriei ºi strãlucirea ei se pãstrau oricum ai fi întors

1863 masa. În tãblia mesei erau sãpate meandre care aveau încrustate

1864 în mijlocul lor, aidoma stelelor, pietre preþioase de felurite culori:

1865 rubine ºi smaralde, încîntînd ochii prin strãlucirea revãrsatã de

1866 ele, precum ºi alte nestemate, care datoritã valorii lor deosebite,

1867 erau rîvnite de toþi. De-a lungul meandrelor ºerpuia o împletiturã

1868 ca o leasã care avea în mijlocul ei un fel de romb acoperit cu

1869 cristal ºi chilimbahar, izbutind prin alãturarea lor sã delecteze

1870 sufletele privitorilor. Picioarele mesei întruchipau în capãtul de

1871 sus imitaþia unui crin cu petalele înclinate, astfel cã staminele

1872 galbene ce se înãlþau în interior erau vizibile. Baza picioarelor

1873 mesei era alcãtuitã dintr-un rubin lat de o palmã, care închipuia

1874 un piedestal cu o grosime de 8 degete, unde erau împlîntate

1875 picioarele. Fiecare picior, cizelat cu multã migalã ºi hãrnicie, avea

1876 ornamente reprezentînd iederã, viþã de vie ºi struguri, cu o

1877 lucrãturã atît de iscusitã, încît nu se deosebeau de modelele reale:

1878 prin subtilitatea ºi mãiestria execuþiei lor, ai fi zis cã se miºcau

1879 uºor în bãtaia vîntului, pãrînd sã fie mai degrabã opera naturii,

1880 decît a artei care o imitã. Lucrarea fusese conceputã astfel ca

1881 întreaga masã sã aibã în întregime 3 pãrþi, care erau însã atît de

1882 bine împreunate, încît nu se putea distinge locul îmbinãrii lor.

1883 Grosimea mesei nu era mai mare de o jumãtate de cot. Aceastã

1884 danie dovedea cu prisosinþã dãrnicia regelui prin scumpãtatea

1885 materialului folosit, prin varietatea ornamentaþiei ºi prin iscusita

1886 imitare a firii în arta cizelãrii; ca atare, chiar dacã n-a putut s-o

1887 întreacã în mãrime pe cea dintîi, o depãºea cu mult prin noutatea

1888 lucrãrii, prin strãlucirea decoraþiilor ºi frumuseþea aspectului ei

1889 aparte.

1890 10. Mai erau apoi douã vase de aur voluminoase, care aveau
1891 solzi sculptaþi de la bazã pînã la brîu, în spiralele lor fiind

1892 încrustate felurite pietre preþioase. Deasupra ºerpuiau un meandru

1893 înalt de un cot, alcãtuit din nestemate cu forme variate ºi finisare

1894 iscusitã. De acolo pînã la marginea vasului, erau sculptate niºte

1895 crenguþe în cutele cãrora apãreau romburi. La jumãtate, vasele

1896 aveau paveze de 4 deg et e f ãcu t e d i n p i et r e p r eþ i o as e, care

1897 contribuiau ºi mai mult la frumuseþea ºi gãteala lor. Buza vaselor

1898 era tivitã de jur împrejur cu petale de crin, floricele ºi cîrcei de

1899 viþã de vie, aidoma unor cununi. Aºa au fost fãcute cele douã vase

1900 mari, care mãsurau douã amfore, întrecînd în strãlucire oglinzile

1901 de argint, ele reproduceau mai limpede chipurile decît acestea. În

1902 afara lor, regele s-a îngrijit de procurarea altor 30 de pocale

 Pag. 393

1903 fãcute numai din aur, împodobite cu iederã ºi viþã de vie, iscusit
1904 lucrate, fãrã sã aibã însã pietre preþioase. Aceste obiecte de artã

1905 dovedeau nu numai neasemuitul talent al artiºtilor, ce strãluceau

1906 în meºteºugul lor, ci în ºi mai mare mãsurã deosebita rîvnã ºi

1907 dãrnicie a regelui, care îi ajutase sã atingã culmea perfecþiunii. El

1908 pusese cu prisosinþã la îndemîna meºterilor atît banii necesari, cît

1909 ºi preþiosul sãu timp destinat administrãrii treburilor publice,

1910 luînd parte personal la munca lor, spre a urmãri îndeaproape

1911 realizarea întregii lucrãri. Astfel a fost stimulat zelul meºterilor,

1912 care avînd în faþã pilda regelui, s-au aplecat asupra muncii lor cu

1913 ºi mai mare stãruinþã.

1914 11. Aºadar, acestea au fost daniile trimise de Ptolemeu la

1915 Hierosolyma. Marele Preot Eleazar le-a aºezat în templu, a

1916 acordat cinstea cuvenitã celor care le-au adus, ºi dîndu-le darurile

1917 cuvenite regelui, i-a lãsat sã plece la suveranul lor. Nici nu s-au

1918 întors bine la Alexandria - ºi Ptolemeu, care aflase între timp cã

1919 sosiserã împreunã cu cei 72 de bãtrîni, a chemat de îndatã la el pe

1920 solii sãi Andreas ºi Aristeu. Aduºi înaintea lui, aceºtia i-au

1921 înmînat scrisoarea Marelui Preot, rãspunzînd la toate întrebãrile

1922 care le-au fost puse. Nerãbdãtor sã stea de vorbã cu bãtrînii veniþi

1923 din Hierosolyma spre a tãlmãci legile iudeilor, regele a poruncit

1924 sã plece celor ce aºteptau sã fie primiþi pentru treburi curente,

1925 fapt neobiºnuit, care încãlca tradiþia curþii sale. Cei chemaþi în

1926 a u d i e n þ ã e r a u p r i mi þ i î n a 5 - a zi , i ar s o l i i , d u p ã o l u n ã d e

1927 aºteptare. Atunci el i-a îndepãrtat pe ceilalþi, ca sã-i primeascã pe

1928 trimiºii lui Eleazar. De îndatã ce bãtrînii au intrat la rege ºi i-au

1929 transmis darurile Marelui Preot, aducînd pergamentul pe care

1930 legile erau scrise cu litere de aur, acesta i-a ºi întrebat despre

1931 cãrþi. Cînd ei le-au dat la ivealã, dupã înlãturarea înveliºului,

1932 suveranul a admirat multã vreme fineþea pergamentului ºi iscusita

1933 l o r î n g emãn ar e, at î t d e b i n e e r au î mb i n at e cãr þ i l e. A p o i a

1934 mulþumit celor care veniserã la el, aducînd mulþumiri ºi mai mari

1935 lui Dumnezeu, de la care proveneau aceste legi. Cînd bãtrînii

1936 împreunã cu cei de faþã i-au urat cu glas tare sã aibã parte numai

1937 de bine, regele a vãrsat lacrimi de bucurie. Aºa a hotãrît firea, ca

1938 marea bucurie ºi tristeþea adîncã sã se dezvãluie pe aceeaºi cale.

1939 D i n p o r u n ca r eg el u i , cãrþile au f o s t î n mî n at e d r eg ãt o r i l o r

1940 însãrcinaþi cu pãstrarea lor ºi abia atunci el ºi-a îmbrãþiºat

1941 oaspeþii, spunîndu-le cã se cuvenea ca mai întîi sã le vorbeascã

1942 despre scopul drumeþiei lor ºi dupã aceea sã le dea bineþe. Le-a

1943 fãgãduit cã ziua sosirii lor va cãpãta o însemnãtate aparte, încît o

1944 va sãrbãtori în fiecare an, cît va mai trãi. Soarta a fãcut ca ziua

1945 sosirii lor sã coincidã cu cea în care a obþinut el victoria navalã

1946 asupra lui Antigonos. I-a poftit apoi pe bãtrîni sã ia masa cu el ºi

1947 le-a dat cea mai bunã gãzduire în vecinãtatea reºedinþei regale.

1948 12. Nicanor, dregãtorul însãrcinat cu primirea oaspeþilor, l-a

1949 chemat pe Dorotheus, care se ocupa de întreaga tihnã a acestora,

1950 poruncindu-i sã asigure fiecãrui musafir mijloacele necesare

1951 traiului zilnic. Cu acest prilej, regele a procedat în felul urmãtor.

1952 În fiecare oraº unde bucatele nu erau gãtite identic exista, cîte un

1953 dregãtor care avea grijã ca oaspeþilor sã li se punã la îndemînã

1954 toate bucatele cu care erau obiºnuiþi sã se ospãteze dupã pofta

 Pag. 394

1955 inimii, ca sã nu se simtã deloc ca niºte strãini. Acelaºi lucru s-a

1956 întîmplat ºi cu bãtrînii aceºtia: Dorotheus, care cunoºtea bine

1957 bucatele lor preferate, a avut mare grijã de ei în orice privinþã.

1958 Nicanor a fãcut toate pregãtirile pentru primirea musafirilor,

1959 aºezîndu-i la mese gemene, potrivit dispoziþiilor regelui. A

1960 poruncit ca jumãtate d i n t r e ei sã stea la o masã în preajma

1961 suveranului, cealaltã jumãtate la o altã masã, în faþa lui, fãrã sã se

1962 omitã nimic pentru cinstirea invitaþilor. Dupã ce aceºtia ºi-au

1963 ocupat locurile, i-a cerut lui Dorotheus sã serveascã masa aºa cum

1964 se desfãºoarã ea de obicei în Iudeea, slujindu-i la fel. Aºadar,

1965 crainicii sacri, sacrificatorii ºi cei ce obiºnuiau sã invoce zeii au

1966 fost îndepãrtaþi ºi unul dintre oaspeþi, preotul numit Elisei, a fost

1967 poftit sã rosteascã rugãciunea. Acesta a pãºit în mijlocul adunãrii

1968 ºi s-a rugat pentru rege ºi pentru supuºii lui. Apoi au aplaudat cu

1969 toþii bucuroºi aclamîndu-l pe rege, ºi au început ospãþul. Cînd i

1970 s-a pãrut cã era momentul potrivit, regele a introdus o pauzã în

1971 care a început sã mediteze, punînd fiecãruia întrebãri despre

1972 fenomenele naturii sau despre cercetãrile filozofice. Întrucît la

1973 toate problemele discutate a primit rãspunsuri adecvate, regele a

1974 rãmas încîntat, repetînd ospãþul timp de 12 zile. Cine doreºte sã

1975 cunoascã îndeaproape temele dezbãtute în timpul acestor ospeþe

1976 regeºti, poate sã le afle din cartea scrisã anume de Aristeu.

1977 13. Bãtrînii au stîrnit admiraþia regelui, dar ºi a filozofului

1978 Menedemos, ºi l-au fãcut pe acesta sã recunoascã existenþa

1979 providenþei divine, care îndrumã ºi conduce toate lucrurile,

1980 insuflîndu-le forþa ºi frumuseþea vorbirii. Sfîrºit dezbaterile

1981 filozofice, regele a recunoscut cã sosirea lor i-a adus mari

1982 foloase, întrucît l-a învãþat cum sã-ºi cîrmuiascã regatul. A

1983 poruncit sã se dea cîte 3 talanþi fiecãruia ºi sã fie aleºi oamenii

1984 care sã-i însoþeascã la locul gãzduirii lor. Dupã 3 zile, Demetrius

1985 i-a luat pe oaspeþi ºi a strãbãtut cu ei 7 stadii de-a lungul unui dig

1986 care ducea cãtre o insulã marinã, a trecut peste un pod ºi s-a

1987 îndreptat cãtre latura ei de miazãnoapte, strîngîndu-i într-o casã

1988 clãditã aproape de þãrm, care le oferea dorita liniºte pentru

1989 contemplarea lucrurilor. Cum au sosit acolo, i-a rugat ca dupã ce

1990 li s-a pus la îndemînã tot ce aveau nevoie pentru traducere, sã

1991 treacã neîntîrziat la datoria lor. Bãtrînii au început cu multã rîvnã

1992 treaba de tãlmãcire fidelã a legilor ºi au muncit zilnic pînã la ora

1993 a 9 - a . A t u n c i î º i s a t i s f ãceau n ev o i l e l o r t r u p e º t i c u t o a t e

1994 mijloacele de trai de care dispuneau din belºug. Cãci Dorotheus

1995 era dator sã aducã, la porunca regelui, mîncãruri gãtite pentru

1996 propria lui masã. Dis de dimineaþã veneau la palat, dãdeau bineþe

1997 lui Ptolemeu, fãceau cale-ntoarsã ºi-ºi spãlau mîinile în apa mãrii,

1998 p u r i f i c î n d u - s e , s p r e a t r e c e i a r ã º i l a t ã l m ã c i r e a l e g i l o r.

1999 Transcrierea ºi tãlmãcirea legilor a durat în total 60 de zile.

2000 Întrunind apoi pe toþi iudeii chiar în lãcaºul unde fuseserã traduse

2001 legile, Demetrius le-a citit înaintea traducãtorilor lor. Adunarea

2002 bãtrînilor care interpretaserã legile a încuviinþat traducerea ºi l-a

2003 lãudat pe Demetrius pentru gãselniþa lui, mulþumitã cãreia au

2004 descoperit ei înºiºi multe lucruri deosebit de bune. L-au rugat

2005 apoi ca legile sã fie citite ºi în faþa cîrmuitorilor sãi ºi cu toþii,

2006 atît preoþii cît ºi cei mai bãtrîni dintre tãlmãcitori, precum ºi
 Pag. 395

2007 fruntaºii þinuturilor, ºi-au exprimat dorinþa ca traducerea sã

2008 rãmînã ca acum, fãrã schimbãri, fiindcã era reuºitã. Pãrerea lor a

2009 fost acceptatã de toþi, dar s-a hotãrît ca acolo unde cineva observã

2010 cã s-a adãugat ceva în lege, sau dimpotrivã, s-a strecurat o

2011 omisiune, sã se revadã iarãºi textul, apoi sã se facã îndreptarea

2012 lui. A fost o prevedere înþeleaptã, întrucît, dupã ce era socotitã

2013 corectã, traducerea rãmînea definitivã.

2014 14. Regele era bucuros cã ºi-a vãzut planul îndeplinit, dar
2015 bucuria lui a crescut ºi mai mult cînd i-au fost citite legile,

2016 rãmînînd uimit de discernãmîntul ºi înþelepciunea Legiuitorului.

2017 L-a întrebat aºadar pe Demetrius cum a fost cu putinþã ca o

2018 asemenea legislaþie admirabilã sã nu fie pomenitã nici de istorici,

2019 nici de poeþi. Demetrius i-a rãspuns cã asta se datora faptului cã

2020 nimeni n-a îndrãznit sã se atingã de ele, întrucît erau divine, iar

2021 cei care au încercat aºa ceva, au fost pedepsiþi de Dumnezeu. I-a

2022 arãtat apoi regelui cã Theopompos, care a vrut sã preia ceva din

2023 aceste legi pentru istoria lui, ºi-a pierdut minþile timp de o lunã

2024 de zile. În clipele lui de luciditate, L-a înduplecat pe Dumnezeu

2025 sã-l ierte, cãci a bãnuit de unde îi provenea nebunia. Chiar ºi în

2026 vis a vãzut cã nenorocirea i se întîmplase fiindcã s-a atins de

2027 tainele divine ºi a vrut sã le dezvãluie vulgului profan; ºi-a

2028 recãpãtat judecata de îndatã ce a renunþat la proiectul sãu. A mai

2029 povestit cã poetul tragic Theodectes, atun ci cî n d a v r u t sã

2030 menþioneze într-o piesã a sa ceva din conþinutul Cãrþilor sfinte, a

2031 fost lovit de o boalã de ochi numitã albeaþã, ºi recunoscînd care

2032 era cauza, s-a însãnãtoºit prin mila lui Dumnezeu.

2033 15. Dupã ce a primit de la Demetrius cãrþile de legi despre care

2034 am vorbit mai înainte, regele ºi-a arãtat veneraþia faþã de ele ºi a

2035 poruncit ca acestea sã fie pãstrate cu multã grijã, spre a rãmîne

2036 neatinse. Pe tãlmãcitori i-a invitat sã vinã cît mai des din Iudeea

2037 pînã la el: va fi spre binele lor, atît pentru ospitalitatea cu care îi

2038 va întîmpina, cît ºi pentru darurile ce le vor primi de la el. Acum

2039 se cuvine sã-ºi ia rãmas bun de la ei; dacã vor veni însã din

2040 proprie iniþiativã, pot fi siguri cã vor avea parte de tot ce meritã

2041 înþelepciunea lor ºi atît cît stã la îndemîna dãrniciei sale. Apoi i-a

2042 lãsat sã plece, dupã ce a dãruit fiecãruia 3 rînduri de haine, 2

2043 talanþi, o cupã valorînd un talant ºi aºternutul de pat pe care îl

2044 folosiserã în timpul ospeþelor. Acestea au fost darurile primite

2045 chiar de ei. Prin intermediul lor, regele a trimis Marelui Preot

2046 Eleazar 10 paturi cu picioare de argint împreunã cu garniturile lor

2047 ºi o cupã valorînd 30 de talanþi; aºijderea, 10 mantii, purpurã, o

2048 coroanã minunatã, 100 de coþi de pînzã finã de in, apoi ceºti,

2049 blide, pocale ºi douã vase mari, pentru expunerea lor în templu.

2050 L-a îndemnat chiar ºi printr-o scrisoare adresatã lui sã îngãduie

2051 bãtrînilor sã vinã la el atunci cînd vor ei, cãci îi face o deosebitã

2052 plãcere sã stea de vorbã cu oamenii învãþaþi, arãtîndu-se nespus

2053 de bucuros sã-ºi împartã bogãþia cu aceºtia. Acestea sînt faptele

2054 pe care le-a sãvîrºit Ptolemeu Philadelphos pentru gloria ºi

2055 preþuirea iudeilor.

2056 Capitolul 3
 Pag. 396

2057 1. Iudeii au fost cinstiþi ºi de regii Asiei, fiindcã au luat parte

2058 la expediþiile lor rãzboinice. În oraºele pe care le-a întemeiat în

2059 Asia ºi Siria de jos, ca ºi în propria lui capitalã, Antiohia,

2060 Seleucos Nicator le-a acordat dreptul de cetãþenie, punîndu-i pe

2061 aceeaºi treaptã cu macedonenii ºi grecii care locuiau acolo; ei ºi

2062 l-au pãstrat pînã în zilele noastre. Dovada o constituie faptul cã

2063 iudeii, care nu vor sã foloseascã ulei strãin, primesc în schimbul

2064 uleiului o anumitã sumã de bani de la conducãtorii gimnaziilor.

2065 În cursul ultimului rãzboi, cînd populaþia din Antiohia s-a strãduit

2066 sã le anuleze acest drept, Mucianus, pe atunci guvernator al Siriei,

2067 l - a p ãs t r at î n p o f i d a ei . M ai t î r zi u , cî n d l u mea s e afla sub

2068 stãpînirea lui Vespasian ºi a fiului sãu Titus, locuitorii din

2069 Alexandria ºi Antiohia, care ceruserã ca iudeii sã-ºi piardã dreptul

2070 de cetãþenie, nu ºi-au vãzut rugãmintea îndeplinitã. De aici reiese

2071 limpede cît de drepþi ºi de mãrinimoºi erau romanii, mai cu seamã

2072 Vespasian ºi Titus, deºi întîmpinaserã nenumãrate greutãþi în

2073 rãzboiul lor cu iudeii ºi le purtau picã, deoarece n-au vrut sã se

2074 predea ºi au opus rezistenþã pînã în ultima clipã. Ei n-au vrut sã

2075 împuþineze deloc drepturile acestora, ci s-au împotrivit nu numai

2076 v e c h i l o r l o r s u p ã r ã r i , c i º i r u g ã m i n þ i i l o c u i t o r i l o r º i d i n

2077 Alexandria, ºi din Antiohia, atît de numeroºi - ºi n-au fãcut

2078 c o n c e s i i n i c i b u n ã v o i n þ e i l o r f a þ ã d e a c e º t i o r ã º e n i , n i c i

2079 resentimentelor faþã de niºte supuºi, nemicºorîndu-ºi astfel

2080 bunãvoinþa faþã de iudei. Amîndoi ºi-au zis cã aceia care puseserã

2081 mîna pe arme ºi porniserã rãzboiul, fuseserã pedepsiþi îndeajuns,

2082 iar celorlalþi, care nu greºiserã cu nimic, nu se cãdea sã li se

2083 rãpeascã privilegiile.

2084 2. Se ºtie cã ºi Marcus Agripa a fost animat de aceleaºi bune

2085 intenþii faþã de iudei. Atunci cînd ionienii se ridicasem împotriva

2086 iudeilor, l-au rugat pe Agripa sã le lase numai lor dreptul de

2087 cetãþenie, pe care îl primiserã de la nepotul lui Seleucos, numit de

2088 greci Dumnezeu, cerînd totodatã ca iudeii, dacã pretind cã sînt

2089 niscaiva rude, trebuie sã se închine aceloraºi zei. Procesul unde

2090 s-a judecat aceastã pricinã a fost cîºtigat de iudei, care s-au

2091 bucurat de sprijinul lui Nicolae din Damasc, obþinînd permisiunea

2092 sã-ºi pãstreze datinile lor. Agripa le-a explicat cã el nu avea voie

2093 sã schimbe nimic. Cine doreºte sã cunoascã mai temeinic faptele

2094 întîmplare, sã citeascã el însuºi cãrþile 123 ºi 124 din Istoria

2095 universalã a lui Nicolae din Damasc. Hotãrîrea lui Agripa nu

2096 trebuie sã ne mire deloc, cãci în vremea aceea poporul nostru nu

2097 era în rãzboi cu romanii. În schimb, mãrinimia doveditã de

2098 Vespasian ºi de Titus are darul sã ne surprindã, deoarece, dupã

2099 atîtea rãzboaie ºi bãtãlii purtate cu noi, ºi-au pãstrat totuºi

2100 bunãvoinþa. Dar vreau sã reiau povestirea din locul de unde am

2101 lãsat-o.

2102 3. Sub domnia lui Antioh cel Mare asupra Asiei, þara iudeilor
2103 a fost devastatã, iar locuitorii din Coelesiria au îndurat numeroase

2104 nenorociri. În timpul rãzboaielor sale împotriva lui Ptolemeu

2105 Philopator, precum ºi a fiului sãu denumit Epiphanes, ºi cînd

2106 ieºea biruitor acest rege, ºi cînd era înfrînt, nãpastele îndurate de

2107 localnici erau acelea, ºi încît nu se deosebeau de o corabie lovitã

2108 de talazurile furtunii, ei fiind prinºi la mijloc, între succesele

 Pag. 397

2109 obþinute de Antioh ºi eºecurile sale consecutive. Prin victoria sa

2110 decisivã asupra lui Ptolemeu, Antioh a cucerit Iudeea. Dupã

2111 m o a r t e a l u i P h i l o p a t o r, f i u l a c e s t u i a a t r i m i s î m p o t r i v a

2112 locuitorilor Coelesiriei o oaste puternicã sub comanda lui Scopas,

2113 care pe lîngã multe oraºe ale acestei þãri, a supus ºi poporul

2114 nostru. Nu mult dupã aceea, Antioh l-a învins pe Scopas în bãtãlia

2115 de la izvoarele Iordanului, nimicindu-i o mare parte din trupele

2116 sale. Mai tîrziu, cînd Antioh a subjugat oraºele Coelesiriei,

2117 cucerite de Scopas, precum ºi Samaria, iudeii s-au supus de

2118 bunãvoie ºi l-au primit în oraº, hrãnindu-i din belºug oastea ºi

2119 elefanþii sãi ºi l-au ajutat sã asedieze garnizoana lãsatã de Scopas

2120 în Hierosolyma. Socotindu-se îndreptãþit sã-i rãsplãteascã pe iudei

2121 pentru zelul ºi docilitatea lor, Antioh a scris generalilor ºi

2122 prietenilor sãi, spre a dovedi iudeilor cã aveau mari merite faþã de

2123 el ºi le-a arãtat ce daruri se pregãtea sã le ofere. Voi înfãþiºa o

2124 copie a epistolei pe care a adresat-o generalilor sãi, dar mai întîi

2125 voi reda ce anume a scris Polybios din Megalopolis în sprijinul

2126 vorbelor mele. Cãci în Cartea a 16-a a Istoriilor sale, el afirmã

2127 urmãtoarele: Scopas, generalul lui Ptolemeu, ºi-a îndreptat trupele

2128 împotriva þinuturilor de miazãzi ºi în timpul iernii a supus

2129 poporul iudeu. În aceeaºi carte, el zice mai departe: Dupã ce l-a

2130 biruit pe Scopas, Antioh a ocupat Bataneea, Samaria, Abila ºi

2131 Gadara ºi puþin mai tîrziu i s-au supus iudeii care locuiau în

2132 preajma aºa zisului templu din Hierosolyma. Aº avea multe de

2133 spus despre asta, îndeosebi datoritã celebritãþii templului, dar las

2134 pentru o altã ocazie ceea ce mai am de relatat. Acestea sînt

2135 v o r b el e l u i P o l y b i o s d i n I s t o r i i l e s a l e . N e r eî n t o ar cem l a

2136 povestirea faptelor, dupã ce mai întîi vã prezint scrisoarea lui

2137 Antioh. Regele Antioh îl salutã pe Ptolemeu! De îndatã ce am

2138 pãtruns în þara lor, iudeii mi-au arãtat credinþa lor, mi-au fãcut o

2139 primire strãlucitã, m-au întîmpinat împreunã cu sfatul bãtrînilor,

2140 hrãnindu-mi din belºug pîlcurile de oºteni ºi elefanþii, ºi m-au

2141 ajutat sã asediez garnizoana egipteanã din cetãþuia lor. Mi s-a

2142 pãrut drept sã-i rãsplãtesc pentru faptele lor ºi sã le refac oraºul

2143 lovit de vitregiile sorþii care se abat îndeobºte asupra oamenilor,

2144 readunînd în el locuitorii împrãºtiaþi în lumea largã. Datoritã

2145 evlaviei mele, am hotãrît ca mai întîi sã le procur vitele de care

2146 au nevoie pentru jertfe, vin, ulei ºi tãmîie, în valoare de 20.000

2147 de arginþi, apoi 6 artabe de lamurã de fãinã, dupã datina sfîntã a

2148 acestui þinut, 1.460 de medimne de grîu ºi 375 de medimne de

2149 s ar e. Vr eau ca aces t ea s ã f i e l i v r at e a º a c u m am p o r u n ci t ,

2150 trimiþîndu-li-se cele necesare pentru refacerea templului, a

2151 porticului, precum ºi a altor clãdiri. Materialele de construcþie sã

2152 fie luate din Iudeea propriu-zisã, din alte provincii ºi din Liban,

2153 fãrã sã plãteascã nici un fel d e b i r. M ãs u r a aceasta rãmîne

2154 valabilã ºi pentru celelalte lucrãri de înfrumuseþare a templului.

2155 To þ i c e i c e f a c p a r t e d i n n a þ i a l o r s ã t r ã i a s c ã d u p ã l e g i l e

2156 strãmoºeºti, iar bãtrînii de vazã, preoþii, grãmãticii templului ºi

2157 cîntãreþii sãi sã fie scutiþi de birul pe cap de om, de tributul

2158 pentru coroanã ºi de alte dãri. În vederea grabnicei repopulãri a

2159 o r aºului, decid ca to þ i cei ce l o cu i es c î n el , ca º i cei ce s e

2160 stabilesc acolo pînã în luna Hyperberetaios, sã nu plãteascã biruri

 Pag. 398

2161 timp de 3 ani. Le cedez ºi a 3-a parte a dãrilor, ca sã scape de

2162 nãpasta lor. Pe cetãþenii oraºului care au fost rãpiþi ºi slujesc ca

2163 robi îi eliberez, împreunã cu copiii lor, ºi poruncesc sã li se

2164 restituie averile.

2165 4. Iatã ce conþinea, aºadar, aceastã scrisoare. De asemenea, a

2166 dat în întregul sãu regat un decret care cuprindea urmãtoarele

2167 dispoziþii: Nici un strãin nu poate sã pãtrundã în interiorul

2168 templului, lucru neîngãduit dupã legile strãmoºeºti nici mãcar

2169 iudeilor care nu s-au purificat. Nimeni nu are voie sã aducã în

2170 oraº carne de cal sau catîr, nici mãgari sãlbatici sau domesticiþi,

2171 nici pantere, vulpi, iepuri sau orice alt animal al cãrui consum

2172 este interzis iudeilor. Nici mãcar folosirea pieilor lor nu este

2173 toleratã, sau creºterea unor astfel de animale, cu excepþia celor

2174 hãrãzite jertfelor, Dumnezeu urmînd sã fie înduplecat pentru

2175 pãstrarea lor în oraº. Cel ce încalcã aceste mãsuri trebuie sã

2176 plãteascã preotului o amendã de 3.00 0 d e drahme. Dovada

2177 evlaviei ºi a fidelitãþii noastre a dat-o regele ºi într-o epistolã

2178 scrisã pe vremea cînd se afla în satrapiile de sus ale Persiei,

2179 primind vestea cã în Lidia ºi Frigia izbucnise o rãscoalã. În

2180 aceastã epistolã poruncea generalului Zeuxis, prietenul sãu cel

2181 mai apropiat, sã trimitã pe unii dintre ai noºtri din Babilon în

2182 Frigia. El i se adreseazã astfel: regele Antioh îl salutã pe Zeuxis,

2183 pãrintele sãu. Dacã o duci bine, mã bucur; ºi eu o duc bine.

2184 Întrucît am auzit cã în Lidia ºi Frigia sînt semne de rãscoalã,

2185 socot cã se cuvine sã le acord o mare atenþie. Cerînd amicilor mei

2186 sfaturi privitoare la ceea ce trebuie sã fac, am hotãrît ca în

2187 fortãreþele ºi în locurile cele mai ameninþate sã strãmut din

2188 Mesopotamia ºi Babilonia 2.000 de familii iudaice, împreunã cu

2189 g o s p o d ã r i i l e l o r. C r ed cã ei v o r f i p az n i c i i c r e d i n c i o º i a i

2190 i n t er es el o r n o as t r e, mai î n t î i d at o r i t ã e v l a v i e i l o r f a þ ã d e

2191 Dumnezeu, mai apoi deoarece ºtiu cã înaintaºii mei au primit de

2192 la strãmoºii lor dovezile fidelitãþii ºi supunerii statornice, date de

2193 aceºtia. Deºi cunosc cît de trudnicã este o asemenea strãmutare,

2194 vreau sã-mi þin fãgãduiala cã au voie sã trãiascã dupã legile

2195 proprii. Dupã ce i-ai aºezat pe meleagurile despre care am vorbit,

2196 dã fiecãruia cîte un loc unde sã-ºi clãdeascã o casã ºi pãmîntul

2197 pentru însãmînþarea grîului ºi cultivarea viþei de vie, acordînd ºi

2198 o scutire de 10 ani de la plata impozitelor. Pînã ce nu ºi-au strîns

2199 încã recoltele lor, sã primeascã o cantitate de cereale, la fel ca ºi

2200 slujitorii mei. Tuturor celor care slujesc astfel sã li se dea

2201 lucrurile de care duc lipsã, pentru ca datoritã bunãstãrii lor sã mã

2202 serveascã cu ºi mai multã rîvnã. Ai grijã atît cît stã în puterea ta

2203 c a p o p o r u l s ã n u f i e s u p ãr at d e n i men i . P en t r u ad ev er i r ea

2204 dovezilor de prietenie, arãtate iudeilor de Antioh cel Mare,

2205 spusele mele sînt îndestulãtoare.

2206 Capitolul 4

2207 1. Apoi Antioh a încheiat un tratat de prietenie cu Ptolemeu ºi

2208 i-a dat-o de soþie pe fiica lui, Cleopatra, atribuindu-i ca zestre

2209 Coelesiria, Samaria, Iudeea ºi Fenicia. Întrucît impozitele erau

2210 împãrþite între cei doi regi, oamenii de vazã luau în arendã
 Pag. 399

2211 birurile din fiecare oraº, încasau tributurile ºi plãteau celor doi
2212 regi suma cuvenitã. În vremea aceea samaritenii, cãrora treburile

2213 le mergeau din plin, au pricinuit multe necazuri iudeilor, prãdînd

2214 ogoarele lor sau ducîndu-i în robie. Aceste fapte se întîmplau pe

2215 cînd Mare Preot era Onias. Cînd s-a stins din viaþã Eleazar, i-a

2216 urmat în înalta funcþie unchiul sãu Manase, dupã moartea cãruia

2217 Mare Preot a devenit Onias, fiul lui Simori cel Just: Simon era

2218 fratele lui Eleazar, dupã cum am mai spus. Acest Onias avea o

2219 fire josnicã ºi era lacom de bani: ca atare, n-a mai plãtit birul pe

2220 care îl dãdeau îndeobºte regilor înaintaºii lui pentru propriul

2221 popor, adicã 20 de talanþi. Acest lucru l-a îndîrjit pe Euergetes,

2222 tatãl lui Philopator. El a t r i mi s l a H i er o s o l yma u n sol sã-i

2223 reproºeze lui Onias cã nu plãtise tributul ºi sã-l ameninþe cã dacã

2224 n u v a t r i m i t e b a n i i , v a î m p ã r þ i o g o a r e l e o º t e n i l o r s ã i ,

2225 colonizîndu-i acolo. Cum au aflat de ameninþarea regelui, iudeii

2226 s-au speriat, dar lui Onias nici nu i-a pãsat, datoritã avariþiei sale.

2227 2. Un anume Iosif, fiul lui Tobia ºi al unei surori a Marelui

2228 Preot Onias, care la o vîrstã tînãrã se bucura de renume printre

2229 locuitorii din Hierosolyma, datoritã seriozitãþii înþelepciunii ºi

2230 firii sale drepte, a auzit întîmplãtor de la mama lui despre sosirea

2231 solului, cãci tocmai atunci se afla în cãtunul Phichola, locul sãu

2232 de baºtinã. Ei a venit în oraº ºi l-a mustrat pe Onias cã nu se

2233 sinchiseºte de siguranþa concetãþenilor sãi ºi preferã sã-ºi tîrascã

2234 poporul în prãpastie, decît sã se despartã de bani, de dragul

2235 cãrora, zice-se, s-a ºi strãduit sã obþinã cîrmuirea ºi demnitatea de

2236 Mare Preot. Chiar dacã se dovedeºte avid de averi, datoritã cãrora

2237 este în stare sã-ºi priveascã nepãsãtor patria în primejdie ºi pe

2238 concetãþenii sãi expuºi unei sorþi nedemne, el îl sfãtuieºte sã se

2239 ducã la rege, rugîndu-l sã-i primeascã toþi banii sau barem o parte

2240 din ei. Onias i-a rãspuns cã nu era deloc ahtiat de putere ºi i-a

2241 spus cã ar fi renunþat bucuros la pontificatul sãu, dacã ar fi primit

2242 aceastã dezlegare. Oricum, el nu se va duce la rege, cãci nu-i pasã

2243 de asemenea treburi. Atunci Iosif l-a rugat sã-i dea voie lui sã

2244 intervinã în favoarea poporului pe lîngã Ptolemeu. Cînd Onias i-a

2245 dat încuviinþarea, Iosif a urcat pînã la templu, a convocat poporul

2246 ºi l-a îndemnat sã nu se lase cuprins de tulburare ºi fricã, fiindcã

2247 unchiul sãu nu se sinchiseºte de nimeni. Le-a cerut oamenilor

2248 sã-ºi alunge din minte gîndurile triste: se va duce el însuºi la rege

2249 ºi-l va convinge sã nu le facã nici o nedreptate! Mulþimea i-a

2250 mulþumit lui Iosif pentru mîngîierile sale. Acesta a pãrãsit de

2251 îndatã templul, l-a primit pe solul regelui cu ospitalitate ºi i-a

2252 oferit daruri bogate, dîndu-i o strãlucitã gãzduire, vreme de cîteva

2253 zile. L-a trimis înainte la rege ºi l-a asigurat cã-l va urma în

2254 curînd. Acum þinea mult sã ajungã pînã la rege, întrucît solul îl

2255 încurajase sã întreprindã cãlãtoria în Egipt, promiþîndu-i sã obþinã

2256 de la Ptolemeu tot ce dorea. Dãrnicia ºi firea chibzuitã a lui Iosif

2257 îl încîntaserã pe solul regal.

2258 3. La sosirea lui în Egipt, solul i-a povestit regelui despre

2259 ingratitudinea lui Onias ºi cumsecãdenia lui Iosif, adãugînd cã

2260 u l t i m u l v a v e n i s ã cear ã i er t ar ea p o p o r u l u i , î n cal i t at e d e

2261 guvernator al acestuia. În vorbele rostite de el, a adus atîtea

2262 laude tînãrului, încît a atras simpatia regelui ºi a soþiei lui,

 Pag. 400

2263 Cleopatra asupra tînãrului, mai înainte de a-l vedea la faþã. Cu

2264 ajutorul unor prieteni trimiºi în Samaria, între timp Iosif a

2265 împrumutat bani, ºi-a procurat lucrurile de care avea nevoie în

2266 cãlãtoria lui, precum veºminte, cupe ºi vite de povarã, cheltuielile

2267 pentru pregãtirile sale ridicîndu-se la 20.000 de drahme, apoi s-a

2268 îndreptat spre Alexandria. Cu acest prilej s-a întîlnit cu toþi

2269 fruntaºii ºi dregãtorii din cetãþile Siriei ºi Feniciei care mergeau

2270 ºi ei acolo, ca sã cumpere la licitaþie încasarea birurilor: regele le

2271 vindea în fiecare an celor mai puternici oameni din fiecare oraº.

2272 Cînd aceºtia dãdeau în calea lor de Iosif, rîdeau de calicia lui. Dar

2273 Iosif ºi-a vãzut de drum, ºi ajungînd în Alexandria, a aflat cã

2274 regele se afla la Memphis, aºa cã s-a dus într-acolo. Regele stãtea

2275 tocmai atunci într-un car alãturi de soþia lui ºi de prietenul sãu

2276 Athenion, solul care venise la Hierosolyma ºi fusese gãzduit de

2277 Iosif. De îndatã ce l-a zãrit pe Iosif, Athenion l-a arãtat regelui,

2278 spunînd cã el er a t î n ãr u l d es t o i n i c º i g en er o s , d espre care

2279 povestise la întoarcerea lui din Hierosolyma. Regele l-a salutat

2280 mai întîi ºi l-a poftit sã se suie în carul sãu. Apoi, de îndatã ce

2281 Iosif s-a aºezat, regele i s-a plîns de Onias. Dar Iosif i-a rãspuns:

2282 Fii îngãduitor cu vîrsta lui înaintatã. Nu þi-e strãin faptul, ºtiut de

2283 toþi, cã bãtrînii dau în mintea copiilor. În schimb, noi, tinerii, vom

2284 face tot ce se cuvine ca sã nu te mai plîngi de nimic! Încîntat de

2285 graþia ºi amabilitatea lui Iosif, pe care îl cunoscuse personal,

2286 regele a simþit o ºi mai mare atracþie faþã de el, astfel cã l-a poftit

2287 sã locuiascã în palat ºi sã fie oaspete zilnic la masa lui. Dupã ce

2288 regele s-a întors la Alexandria, fruntaºii din Siria l-au vãzut pe

2289 Iosif stînd lîngã el, fapt cu care ei nu s-au împãcat deloc.

2290 4. În ziua punerii la licitaþie a încasãrii birurilor, au venit sã le

2291 adjudece cei mai de vazã oameni din þara lor. Licitaþia dãrilor

2292 Siriei, Feniciei, Iudeii ºi Samariei se ridicase la 8.000 de talanþi,

2293 cînd a venit Iosif ºi i-a învinuit pe licitatori cã s-au înþeles între

2294 ei sã dea atît de puþin pentru impozitele regelui, el însuºi a

2295 fãgãduit cã oferã regelui de douã ori mai mult, adãugînd ºi

2296 bunurile confiscate de la cei ce se fãcuserã vinovaþi faþã de casa

2297 lui: cãci ºi averile erau vîndute împreunã cu birurile. Regele a

2298 primit bucuros, ºi a spus cã de vreme ce veniturile sale au sporit

2299 mult, îi aprobã majorarea dãrilor. Apoi a întrebat dacã poate sã-i

2300 aducã ºi chezãºii. Iosif s-a grãbit sã-i rãspundã astfel: îþi aduc

2301 drept chezaºi oameni atît de buni ºi de cinstiþi, încît nu mai

2302 încape nici o tîrguialã! Cînd regele i-a cerut sã-i numeascã pe

2303 aceºtia, el i-a zis: Pe tine, o, rege, ºi pe soþia ta vã iau chezaºi

2304 pentru fiecare jumãtate în parte! Regele a zîmbit atunci ºi i-a

2305 încredinþat dãrile fãrã sã-i mai cearã garanþie. Acest lucru a stîrnit

2306 amãrãciunea celor care veniserã din oraºele lor pînã în Egipt,

2307 lãsîndu-i sã se creadã înjosiþi. Aºa cã ei s-au întors ruºinaþi la

2308 casele lor.

2309 5. În sprijinul sãu, Iosif a primit de la rege 2.000 de pedestraºi,

2310 cãci el îi ceruse trupe cu care sã-i constrîngã pe orãºenii care

2311 refuzau sã-ºi plãteascã birurile, ºi împrumutînd de la prietenii

2312 suveranului sãu din Alexandria 500 de talanþi, a pornit spre Siria.

2313 Cînd a sosit în Ascalon sã cearã birul, ascaloniþii nu numai cã

2314 s-au împotrivit, ci l-au ºi sfidat. El a pus mîna pe 20 dintre

 Pag. 401

2315 cãpeteniile lor, i-a ucis, le-a confiscat averile, care se ridicau la
2316 aproape 1.000 de talanþi, ºi i-a trimis regelui, arãtîndu-i cum s-au

2317 desfãºurat evenimentele. Regele s-a minunat de curajul lui, i-a

2318 aprobat faptele ºi i-a permis sã facã tot ce dorea. Cînd sirienii au

2319 primit vestea, s-au înspãimîntat straºnic, ºi uciderea cetãþenilor

2320 din Ascalon slujindu-le drept pildã pentru ce-i aºtepta pe cei

2321 îndãrãtnici, ºi-au desferecat porþile în faþa lui Iosif, primindu-l cu

2322 b r a þ e l e d e s c h i s e, º i au p l ãt i t b i r u r i l e. D o a r l o c u i t o r i i d i n

2323 Scythopolis au cutezat sã-l întîmpine cu ocãri ºi au refuzat sã

2324 achite dãrile pe care pînã atunci le dãduserã fãrã sã crîcneascã. I-a

2325 omorît aºadar pe fruntaºii acestora ºi a trimis regelui averile lor

2326 confiscate. Cînd s-au strîns laolaltã o mulþime de bani dupã

2327 achitarea birurilor, Iosif s-a ales cu un cîºtig însemnat, pe care l-a

2328 folosit ca sã-ºi consolideze puterea, chibzuind cã proceda bine ºi

2329 cu înþelepciune, dacã norocul sãu avea ca temelie bogãþia. A

2330 trimis pe ascuns daruri regelui ºi soþiei sale, Cleopatra, prietenilor

2331 acestora, precum ºi celor ce deþineau puterea la curte, cumpãrînd

2332 astfel bunãvoinþa lor.

2333 6. Norocul acesta i-a surîs lui Iosif vreme de 23 de ani. De la

2334 una din soþiile sale, el a avut 7 feciori, cãrora li s-a alãturat de la

2335 o altã soþie, fiica fratelui sãu Solymius, un alt fiu, cu numele de

2336 Hyrcanos. Cu ultima s-a cãsãtorit datoritã urmãtoarei întîmplãri.

2337 Odatã, cînd se dusese la Alexandria însoþit de fratele sãu, care

2338 venise împreunã cu fata lui bunã de mãritat, în scopul de a-i gãsi

2339 acolo ca soþ un evreu de vazã, Iosif fusese poftit de rege sã ia

2340 m a s a c u e l . C u a c e s t p r i l e j e l a v ãzu t o d a n s a t o a r e f o a r t e

2341 frumoasã, invitatã la ospãþ, ºi s-a îndrãgostit pe loc de ea. ªi-a

2342 împãrtãºit iubirea fratelui sãu ºi l-a rugat ca de vreme ce iudeii nu

2343 aveau voie sã se însoare cu femei de alt neam, sã-i tãinuiascã

2344 barem pofta pãcãtoasã, dîndu-i credinciosul sãu sprijin ca sã-ºi

2345 potoleascã cumva patima. Solymius s-a oferit bucuros sã-i

2346 împlineascã dorinþa, dar ºi-a adus noaptea propria copilã, gãtitã

2347 ca o mireasã, lãsînd-o sã intre în aºternutul lui. Cherchelit cum

2348 era, Iosif n-a bãgat de seamã înºelãtoria ºi a strîns-o în braþe pe

2349 fiica fratelui sãu. Fãcînd de mai multe ori acest lucru, a fost

2350 cuprins de o dragoste pãtimaºã. I-a mãrturisit fratelui sãu cã îl

2351 pîndea primejdia sã-ºi piardã viaþa din pricina iubirii, dacã regele

2352 nu-i va da dansatoarea. Acesta l-a liniºtit ºi i-a spus sã nu se mai

2353 zbuciume atît în aceastã privinþã, cãci el va avea grijã ca Iosif sã

2354 aibã parte de femeia iubitã, luînd-o de soþie. I-a dezvãluit apoi

2355 faptul cã-l înºelase, deoarece preferase sã-ºi necinsteascã fiica,

2356 decît sã-l lase pe el sã încalce legea. Iosif i-a mulþumit pentru

2357 dovada lui de dragoste frãþeascã ºi s-a cãsãtorit cu fiica lui

2358 Solymius, cu care l-a zãmislit pe Hyrcanos, aºa cum am spus mai

2359 înainte. Cînd mezinul sãu a împlinit 13 ani, a dovedit atîta vlagã

2360 trupeascã ºi înþelepciune, încît a stîrnit gelozia fraþilor lui mai

2361 mari, meritele sale deosebite îndreptãþind aceastã invidie. Iosif a

2362 vrut sã vadã care anume dintre fiii sãi era mai înclinat spre

2363 virtute, aºa cã pe toþi, în afarã de Hyrcanos, i-a trimis sã înveþe la

2364 cei mai d e s eamã p r o f es o r i a i v r e m i i . D at o r i t ã l en ev i ei º i

2365 superficialitãþii lor, aceºtia s-au întors acasã nepricepuþi ºi fãrã

2366 ºtiinþã de carte. Atunci l-a trimis pe mezinul sãu Hyrcanos cu 300
 Pag. 402

2367 de boi de jug, la douã zile de d r u m p r i n p u s t i et at e, ca sã-i

2368 însãmînþeze ogoarele, avînd grijã sã ascundã hãþurile jugurilor.

2369 Cînd acesta a ajuns la faþa locului ºi a observat lipsa hãþurilor, el

2370 n-a þinut seama de pãrerea argaþilor care îl îndemnaserã sã trimitã

2371 pe unii dintre ei la tatãl sãu, ca sã-i aducã curelele. El a socotit

2372 sfatul bun numai ca sã piardã vremea, aºteptînd sã-i soseascã

2373 hãþurile. Iscusitul plan pe care l-a urzit era demn de un om mult

2374 mai copt la minte decît el. A sacrificat aºadar zece boi, carnea lor

2375 a împãrþit-o lucrãtorilor, iar din pieile lor a croit hãþurile pentru

2376 înhãmar ea vitelor la jug. A însãmînþat ogoarele aºa cum îi

2377 poruncise tatãl lui, apoi a pornit spre casã. La întoarcere, i-a

2378 devenit ºi mai drag pãrintelui sãu pentru agerimea lui. L-a lãudat

2379 cã a terminat treaba la fel de repede cît se aºtepta el însuºi, ºi s-a

2380 purtat de parcã ar fi fost singurul sãu copil iubit, ceea ce nu

2381 convenea deloc fraþilor sãi mai mari.

2382 7. În vremea aceea, Iosif a primit vestea cã lui Ptolemeu i se

2383 n ã s c u s e u n f i u º i t o a t e c ã p e t e n i i l e d i n S i r i a º i þ i n u t u r i l e

2384 subordonate se îndreptau spre Alexandria ca sã sãrbãtoreascã

2385 evenimentul cu mare fast. Împiedicat de bãtrîneþe sã porneascã ºi

2386 el într-acolo, ºi-a întrebat feciorii dacã vreunul dintre ei vrea sã

2387 meargã la rege. Fiii mai mari l-au refuzat, spunînd cã pentru

2388 simandicoasa întrunire ei erau prea neciopliþi, ºi l-au sfãtuit sã-l

2389 trimitã pe fratele lor mezin, Hyrcanos. Iosif s-a învoit bucuros, ºi

2390 chemîndu-l pe Hyrcanos, l-a întrebat dacã poate ºi este gata sã

2391 plece la rege, în locul lui. Cînd acesta i-a promis cã se duce ºi i-a

2392 zis cã pentru drum n-avea nevoie de prea mulþi bani, cãci va duce

2393 un trai modest, încît o sã-i ajungã 10.000 de drahme, tatãl a fost

2394 încîntat de cumpãtarea copilului sãu. Apoi feciorul ºi-a sfãtuit

2395 pãrintele sã nu trimitã de acasã darul pentru rege, ci sã-i dea o

2396 scrisoare cãtre administratorul sãu din Alexandria, urmînd ca el

2397 sã-i punã la îndemînã banii cu care el sã cumpere ce va socoti cã

2398 era mai frumos ºi mai valoros. Tatãl a apreciat cã 10 talanþi erau

2399 suficienþi pentru darul hãrãzit regelui, ºi-a lãudat feciorul pentru

2400 s f a t u l c u m i n t e p e c a r e i l - a d a t º i a a d r e s a t o s c r i s o a r e

2401 administratorului sãu Arion, pãstrãtorul tuturor banilor sãi din

2402 Alexandria, adicã nu mai puþin de 3.000 de talanþi. Iosif îºi

2403 trimitea toþi banii din Siria la Alexandria ºi în ziua cînd el avea

2404 datoria sã achite dãrile cãtre rege, îi cerea lui Arion sã facã el

2405 acest lucru. Dupã ce a primit de la tatãl sãu scrisoarea cerutã,

2406 Hyrcanos a pornit numaidecît spre Alexandria. Nici nu plecase

2407 bine, cã fraþii sãi au ºi scris tuturor prietenilor regelui sã-l ucidã.

2408 8. Dupã sosirea la Alexandria, Hyrcanos a înmînat scrisoarea

2409 lui Arion, care l-a întrebat cîþi talanþi voia, cãci spera sã-i cearã

2410 vreo 10 sau ceva mai mult, dar el i-a spus cã avea nevoie de

2411 1.000. Arion s-a supãrat, l-a mustrat cã doreºte sã ducã un trai

2412 risipitor ºi i-a amintit cã tatãl sãu îºi agonisise averea cu preþul

2413 m u l t o r o s t e n e l i º i l i p s u r i , î n d e m n î n d u - l s ã u r m e z e p i l d a

2414 pãrinteascã. El nu-i va da decît 10 talanþi, chiar ºi aceia doar

2415 pentru cadoul regelui. Tînãrul s-a înfuriat ºi l-a închis pe Arion

2416 în temniþã. Atunci soþia lui Arion l-a reclamat la Cleopatra, în faþa

2417 cãreia soþul ei avea o mare trecere ºi a rugat-o sã-l mustre pe tînãr

2418 pentru trufia lui. Cleopatra a dezvãluit regelui isprava lui.

 Pag. 403

2419 Ptolemeu ºi-a trimis la Hyrcanos solii, sã-i spunã cã nu-ºi explicã
2420 de ce, în calitatea lui de mesager al tatãlui sãu, nu se îndurã încã

2421 sã i se înfãþiºeze, în schimb ºi-a trimis administratorul la temniþã;

2422 i-a poruncit sã vinã la el ºi sã-i spunã de ce a fãcut-o. Prin

2423 intermediul solilor, tînãrul a rãspuns cã regele însuºi a citit legea

2424 iudaicã potrivit cãreia nici o odraslã nu are voie sã se înfrupte din

2425 jertfã fãrã sã intre mai întîi în templu, aducînd prinosul lui

2426 Dumnezeu. Din acest motiv n-a venit el încã la rege, ci a aºteptat

2427 pînã ce va putea sã aducã darul cuvenit binefãcãtorului tatãlui

2428 sãu. În ceea ce priveºte robul sãu, acesta suferã consecinþa

2429 faptului cã nu i-a îndeplinit porunca. Nu are nici o importanþã

2430 faptul cã stãpînul este mic sau mare. Dacã un asemenea ticãlos

2431 nu-ºi primeºte pedeapsa, regele se poate aºtepta ca în viitor sã fie

2432 batjocorit de supuºii sãi. La auzul vorbelor sale, Ptolemeu a

2433 chicotit ºi a rãmas uimit de îndrãzneala tînãrului.

2434 9. Cînd a priceput ce simþea regele pentru Hyrcanos ºi n-a mai

2435 avut sprijinul nimãnui, Arion a dat tînãrului cei 1.000 de talanþi

2436 ºi a scãpat de lanþurile sale, iar dupã 3 zile, Hyrcanos a venit în

2437 vizitã la rege ºi reginã. Aceºtia l-au primit cu braþele deschise ºi

2438 l-au ospãtat prieteneºte, din respect faþã de tatãl sãu. Apoi el s-a

2439 dus în tainã la negustorii de sclavi ºi a cumpãrat 100 de robi

2440 instruiþi ºi arãtoºi, dînd cîte un talant pentru fiecare, precum ºi

2441 100 de roabe, cu acelaºi preþ. Cînd a fost poftit la masa regelui,

2442 alãturi de cãpeteniile þinuturilor, i s-a atribuit locul cel mai

2443 modest dintre toate, ca dovadã a dispreþului faþã de vîrsta lui,

2444 vãdit de cei ce le distribuiau dupã meritele fiecãruia. Dupã ce toþi

2445 ºi-au ocupat locurile la ospãþ, comesenii au îngrãmãdit oasele pe

2446 c a r e l e g o l i s e r ã e i î n º i º i d e c a r n e î n f a þ a l u i H y r c a n o s ,

2447 a c o p e r i n d u - i m a s a c u e l e . A p o i a f o s t c h e m a t Tr y p h o n ,

2448 mãscãriciul meselor regeºti, care pregãtea pentru asemenea

2449 chefuri glume muºcãtoare ºi vorbe de duh, oaspeþii rugîndu-l sã

2450 meargã înaintea regelui. Acela i-a zis urmãtoarele: Vezi oare,

2451 stãpîne, cîte oase s-au adunat în faþa lui Hyrcanos? De aici poþi

2452 sã-þi dai seama cã tãtîne-sãu a jefuit Siria întocmai cum a golit el

2453 oasele de carne! Cuvîntarea lui Tryphon l-a fãcut pe rege sã rîdã

2454 cu poftã ºi sã-l întrebe pe Hyrcanos cum de s-au strîns în faþa lui

2455 atîtea oase. Tînãrul i-a rãspuns astfel: N-ai de ce sã te miri,

2456 stãpîne! Cîinii au obiceiul sã devoreze carnea împreunã cu oasele,

2457 aºa cum au fãcut aceºtia - ºi a privit cu tîlc spre comeseni, de

2458 vreme ce nu mai vezi nici un oscior înaintea lor. În schimb

2459 oamenii sînt deprinºi sã mãnînce numai carnea ºi sã arunce

2460 oasele. Aºa am procedat acu m º i eu , care mã pun în rîndu l

2461 oamenilor! Plãcut surprins de rãspunsul lui tãios, regele a cerut

2462 celor de faþã sã aplaude, apoi l-a lãudat pentru gluma lui bunã. În

2463 zilele urmãtoare, Hyrcanos s-a dus la toþi prietenii regelui ºi la

2464 atotputernicii curþii, i-a salutat ºi în acelaºi timp a întrebat

2465 slujitorii ce fel de daruri aduseserã stãpînii lor cu prilejul naºterii

2466 odraslei regale. Cînd a aflat cã unii au adus 12 talanþi, suspuºii

2467 dãruind însã mai mult, fiecare dupã mãrimea rangului sãu, el ºi-a

2468 exprimat regretul cã nu poate sã ofere atîta bãnet, întrucît nu avea

2469 la îndemînã mai mult de 5 talanþi. Slujitorii ºi-au informat

2470 numaidecît stãpînii, care s-au ºi bucurat în sinea lor cã Hyrcanos,

 Pag. 404

2471 prin darul sãu sãrãcãcios, va stîrni nemulþumirea regelui, cãzînd

2472 în dizgraþia lui. Cînd a sosit ziua cadourilor, chiar ºi cei mai

2473 bogaþi au adus pînã la cel mult 20 de talanþi; Hyrcanos a dat cei

2474 100 de sclavi cumpãraþi de el precum ºi tot atîtea sclave, fiecare

2475 aducînd cîte un talant, bãieþii fiind dãruiþi regelui, iar fetele,

2476 reginei. În vreme ce toþi, inclusiv maiestãþile lor, se minunau de

2477 nesperata magnificenþã a cadoului, a mai dãruit chiar ºi prietenilor

2478 daruri în valoare de mulþi talanþi, ca sã scape de primejdia ce-l

2479 pîndea din partea lor: cãci fraþii sãi scriseserã acestora sã-l ucidã

2480 pe Hyrcanos. Ptolemeu a rãmas uimit de mãrinimia tînãrului ºi i-a

2481 poruncit sã-i spunã ce dar aºteaptã de la el. Hyrcanos nu l-a rugat

2482 altceva decît sã scrie tatãlui ºi fraþilor sãi despre el. Regele i-a

2483 arãtat aºadar cea mai înaltã preþuire ºi l-a rãsplãtit cu daruri

2484 bogate, lãsîndu-l sã plece cu scrisori adresate tatãlui ºi fraþilor

2485 sãi, precum ºi guvernatorilor ºi dregãtorilor regali. Dar cînd au

2486 auzit cã Hyrcanos fusese primit de rege cu cordialitate ºi acum se

2487 î n t o r c e a a c a s ã î n c ã r c a t d e o n o r u r i ma r i , f r a þ i i a u i e º i t î n

2488 întîmpinarea lui sã-l ucidã, tatãl însuºi ºtiind ce puneau la cale:

2489 suma uriaºã pe care o cheltuise cu darurile îi stîrnise mînia, aºa

2490 cã salvarea mezinului sãu nu-l preocupa cîtuºi de puþin. Totuºi îºi

2491 ascundea ura ce i-o purta fiului sãu, de teama regelui. Cînd însã

2492 s-a luptat cu fraþii sãi, Hyrcanos i-a ucis pe doi dintre ei, în afara

2493 m u l t o r a l t o r î n s o þ i t o r i d e - a i l o r. C e i l a l þ i a u f u g i t s p r e

2494 Hierosolyma, la tatãl lor. S-a îndreptat el însuºi spre oraº, dar,

2495 fiindcã n-a fost primit de nimeni, s-a speriat ºi s-a retras dincolo

2496 de fluviul Iordan, unde s-a stabilit, silindu-i pe barbari sã-i

2497 plãteascã tribut.

2498 10. Pe vremea aceea domnea în Asia Seleucos, supranumit

2499 Philopator, fiul lui Antioh cel Mare. Tot atunci a murit ºi tatãl lui

2500 Hyrcanos, Iosif, bãrbat destoinic ºi mãrinimos, care a ridicat

2501 poporul iudeu din starea lui de sãrãcie ºi slãbiciune la o viaþã

2502 strãlucitã, administrînd timp de 22 de ani încasarea birurilor din

2503 Siria, Fenicia ºi Samaria. A murit de asemenea unchiul sãu Onias,

2504 lãsînd pontificatul în seama fiului sãu Simon. La stingerea din

2505 viaþã a acestuia, funcþia de Mare Preot a moºtenit-o fiul sãu

2506 Onias, la care regele spartanilor, Areios, a trimis un mesager cu

2507 o scrisoare avînd urmãtorul conþinut: regele spartanilor, Areios,

2508 îl salutã pe Onias! Am dat peste o scriere în care am gãsit ºtirea

2509 cã iudeii ºi lacedemonienii fac parte din acelaºi neam ºi îºi trag

2510 obîrºia din casa lui Avraam. Întrucît sînteþi fraþii noºtri, se cuvine

2511 sã ne înºtiinþaþi dacã vreþi ceva de la noi. Vom face noi înºine

2512 acelaºi lucru. Vrem sã socotim bunurile voastre ca fiind ale

2513 noastre, ºi în aceeaºi mãsurã, tot ce ne aparþine nouã, vã aparþine

2514 ºi vouã, ca un bun comun. Demoteles, care vã aduce scrisoarea

2515 aceasta, are împuternicirea noastrã. Ea este pãtratã, iar sigiliul

2516 întruchipeazã un vultur care þine în gheare un balaur.

2517 11. Scrisoarea regelui lacedemonienilor avea acest conþinut.

2518 Dupã moartea lui Iosif au izbucnit neînþelegeri în sînul poporului

2519 din pricina fiilor sãi. Faptul cã bãtrînii duceau rãzboi împotriva

2520 lui Hyrcanos, mezinul acestuia, a dezbinat mulþimea, care într-o

2521 proporþie covîrºitoare era de partea fraþilor mai mari, la fel ca

2522 Marele Preot Simon, deoarece se înrudea cu ei. Hyrcanos a decis

 Pag. 405

2523 sã nu se mai întoarcã în Hierosolyma; ºi-a cucerit prin luptã o

2524 reºedinþã dincolo de Iordan ºi ducea un rãzboi neîntrerupt cu

2525 arabii, pe care fie îi omora în cea mai mare parte, fie îi lua

2526 prizonieri. ªi-a înãlþat un impunãtor palat, construit de la temelie

2527 pînã la acoperiº numai din marmurã albã, pe care erau sculptate

2528 animale neobiºnuit de mari, înconjurîndu-l apoi cu un ºanþ mare

2529 ºi adînc. În proeminentele stînci ale muntelui din partea opusã a

2530 sãpat niºte grote cu o lungime de mai multe stadii; pe unele dintre

2531 ele le-a fãcut încãperi pentru ospeþe, pe altele dormitoare sau

2532 l o c u i n þ e . A c a p t a t î m b e l º u g a t e i z v o a r e c a r e a d u c e a u î n

2533 interioarele lor nu numai desfãtare, ci ºi frumuseþe. Grotele aveau

2534 intrãri în deschizãtura cãrora nu putea sã pãtrundã decît un singur

2535 om, mãsurã de prudenþã pentru siguranþa lui, ca sã nu cadã în

2536 mîinile fraþilor sãi la un eventual asediu. A fãcut ºi întinse curþi

2537 interioare, împodobite cu grãdini spaþioase. Cînd ºi-a terminat

2538 reºedinþa, i-a dat numele de Tirus. Acest loc este situat între

2539 A r ab i a º i I u d eea d e d i n co l o d e I o r d an , n u p r ea departe d e

2540 Essebonitis. Aici a domnit Hyrcanos 7 ani întregi, rãstimp în care

2541 Seleucos cîrmuia Siria. La moartea lui, s-a urcat pe tron fratele

2542 sãu Antioh, supranumit Epiphanes. Între timp s-a stins din viaþã

2543 ºi Ptolemeu, regele Egiptului, supranumit tot Epiphanes, lãsînd în

2544 urma lui doi fii, dintre care cel mare s-a chemat Philometor, iar

2545 cel mic Physcon. Fiindcã a recunoscut marea putere a lui Antioh,

2546 de care se temea pe drept cuvînt din pricina expediþiilor sale

2547 împotriva arabilor, ºi-a pus capãt singur zilelor. Toate averile lui

2548 au încãput pe mîinile lui Antioh.

2549 Capitolul 5

2550 1. Deoarece tot atunci a murit ºi Marele Preot Onias, regele a

2551 dãruit pontificatul fratelui sãu Iesus: fiul lãsat în urma lui de

2552 Onias era la o vîrstã fragedã. Despre faptele privitoare la acest

2553 copil vom vorbi la momentul potrivit. Supãrîndu-se pe Iesus, cãci

2554 el era fratele lui Onias, regele i-a luat repede pontificatul ºi l-a

2555 oferit fratelui sãu mai mic, care se numea tot Onias. Simon a avut

2556 de fapt 3 fii, toþi 3 devenind Mari Preoþi, cum am spus deja. Iesus

2557 ºi-a luat numele de Iason, iar Onias s-a chemat Menelau. Aºadar,

2558 între Marele Preot de mai înainte, Iesus, ºi cel care a obþinut ceva

2559 mai tîrziu aceastã funcþie, Menelau, au izbucnit certurile ºi

2560 mulþimea s-a împãrþit în douã tabere. Fiii lui Tobia s-au pronunþat

2561 în favoarea lui Menelau, dar cea mai parte a poporului l-a urmat

2562 pe Iason, de care Menelau ºi fiii lui Tobia au fost atît de hãituiþi

2563 încît au fugit la Antioh, spunîndu-i cã ei voiau sã renunþe la legile

2564 ºi datinile strãmoºeºti ºi sã adopte tradiþia urmatã de greci ºi de

2565 regele însuºi. Ca atare, l-au rugat sã le dea voie sã construiascã

2566 un gimnaziu la Hierosolyma. Cînd regele le-a aprobat aceastã

2567 cerere, ei ºi-au acoperit tãietura împrejur a pãrþilor ruºinoase,

2568 pentru ca atunci cînd îºi despuiau trupurile, sã nu se distingã de

2569 greci. Renunþînd aºadar la obiceiurile patriei lor, ei imitau tradiþia

2570 celorlalte neamuri.

2571 2. De vreme ce treburile domniei îi mergeau strunã, dupã pofta

2572 inimii, Antioh a hotãrît sã facã o expediþie împotriva Egiptului,
 Pag. 406

2573 ahtiat sã-l cucereascã, dispreþuind pe copiii lui Ptolemeu, care

2574 erau prea plãpînzi ºi incapabili sã facã faþã unor sarcini atît de

2575 g r e l e . A m ã r º ã l u i t a º a d a r c u o o a s t e ma r e l a P e l u s i o n , º i

2576 pãcãlindu-l pe Ptolemeu Philometor, a ocupat Egiptul, apoi, ajuns

2577 în þinuturile din vecinãtatea oraºului Memphis, pe care le-a

2578 cucerit, s-a îndreptat spre Alexandria, ca s-o asedieze ºi sã punã

2579 mîna pe cîrmuitorul ei, Ptolemeu. Totuºi el a fost alungat nu

2580 numai din Alexandria, ci ºi din întregul Egipt, constrîns de

2581 romani sã se abþinã de la supunerea acestei þãri, aºa cum am arãtat

2582 î n a l t ã p a r t e . Î n t r u c î t a m î n f ã þ i º a t d o a r î n t r e a c ã t a c e s t e

2583 evenimente în lucrarea mea anterioarã, am socotit necesar sã

2584 povestesc acum pe îndelete ºi mai amãnunþit cum s-au petrecut

2585 lucrurile.

2586 3. Retrãgîndu-se din Egipt de frica romanilor, regele Antioh

2587 ºi-a îndreptat oastea împotriva Hierosolymei în al 143-lea an de

2588 la instaurarea domniei Seleucizilor. El a cucerit fãrã luptã oraºul,

2589 ale cãrui porþi au fost deschise de sprijinitorii lui. Dupã ce a pus

2590 s t ãp î n i r e p e H i er o s o l yma, a mãc e l ãr i t o mar e p ar t e d i n t r e

2591 susþinãtorii taberei adverse, a prãdat o mulþime de bani ºi s-a

2592 întors la Antiohia.

2593 4. Doi ani mai tîrziu, în al 145-lea an al erei seleucide, în cea

2594 de-a 27-a zi din luna numitã de noi Kislev ºi de macedoneni

2595 Apellaios, la cea de-a 135-cea Olimpiadã, regele s-a întors cu o

2596 oaste numeroasã la Hierosolyma, ºi prefãcîndu-se cã avea gînduri

2597 paºnice, a cucerit oraºul prin vicleºug. De data asta nu i-a mai

2598 cruþat nici mãcar pe cei ce îl lãsaserã sã intre, cãci în lãcomia lui

2599 era atras numai de bogãþiile templului; vãzuse grãmada de bani ºi

2600 celelalte danii scumpe, care împodobeau sanctuarul, ºi pentru

2601 jefuirea lor, a încãlcat pînã ºi acordul încheiat cu susþinãtorii sãi.

2602 A jefuit fãrã milã templul, întrucît a luat cu el vasele sfinte,

2603 sfeºnicul de aur, altarul de aur, masa ºi cãdelniþele, necruþînd nici

2604 catapeteasma fãcutã din pînzã finã de in, vopsitã în culoarea

2605 stacojie. A golit ºi tezaurele tãinuite, fãrã sã lase nici un obiect de

2606 valoare, aºa cã amãrãciunea iudeilor a fost mare. Le-a interzis sã

2607 aducã chiar ºi zilnicele jertfe, pe care potrivit legii lor, la aduceau

2608 Domnului, le-a prãdat întregul oraº ºi i-a cãsãpit pe unii dintre ei,

2609 iar pe alþii i-a tîrît în robie, împreunã cu nevestele ºi copiii lor,

2610 numãrul captivilor ridicîndu-se la vreo 10.000. A mistuit în

2611 flãcãri cele mai frumoase cartiere ale oraºului, dãrîmîndu-i din

2612 temelie zidurile, iar în partea lui de jos a clãdit o cetãþuie.

2613 Aceasta era impunãtoare, domina templul, fiind întãritã cu

2614 metereze înalte ºi turnuri, iar în interiorul ei se afla o garnizoanã

2615 macedoneanã. În fortãreaþã se infiltraserã din rîndurile mulþimii

2616 nelegiuiþi ºi ticãloºi din pricina cãrora concetãþenii lor au avut de

2617 îndurat suferinþe multe ºi cumplite. În locul vechiului altar, regele

2618 a înãlþat un altul, unde se înjunghiau porci, jertfã neîngãduitã ºi

2619 potrivnicã cultului din patria iudeilor. Nu le-a mai îngãduit sã se

2620 mai închine Dumnezeului lor ºi i-a silit sã cinsteascã proprii sãi

2621 zei, punîndu-i sã clãdeascã în oraºe ºi sate altare pe care sã

2622 jertfeascã zilnic purcei. Le-a interzis tãierea împrejur a copiilor

2623 ºi i-a ameninþat cu pedepse aspre pe cei ce-i încãlcau porunca. A

2624 instituit chiar ºi supraveghetori care sã constrîngã poporul sã-i

 Pag. 407

2625 respecte cu stricteþe ordinele. Numeroºi iudei, unii de bunãvoie,

2626 alþii împinºi de fricã, s-au supus, totuºi regeºtilor necazuri. Dar

2627 cei mai de vazã ºi mai nobili dintre ei nu s-au sinchisit de ele, ci

2628 au situat respectarea datinilor strãbune mai presus de teama

2629 inspiratã de pedepsele care-i ameninþau pe cei îndãrãtnici. Ca

2630 atare, în fiecare zi, o parte dintre aceºtia îºi gãseau moartea în

2631 chinuri groaznice. Biciuiþi pînã la sînge, cu trupurile mutilate,

2632 încã în viaþã ºi abia respirînd, erau þintuiþi pe cruce. Nevestele ºi

2633 copiii care fuseserã tãiaþi împrejur, erau sugrumaþi din porunca

2634 regelui, fiii zãcînd cu gîtul legat de crucea taþilor lor. Orice

2635 Scripturã sfîntã sau sul al legilor, gãsite din întîmplare, cãdeau

2636 p r ad ã f o cu l u i , cei car e l e d eþ i n eau f i i n d ex ecu t aþ i ai d o ma

2637 rãufãcãtorilor dupã descoperirea lor.

2638 5. Cînd au vãzut suferinþele îndurate de iudei, samaritenii n-au

2639 mai acceptat din nou legãturile de rudenie cu ei, nici n-au mai

2640 r ecunoscut cã templul de pe mu n t el e G ar i zi m er a î n ch i n at

2641 Atotputernicului Dumnezeu, ci fideli caracterului lor, despre care

2642 am mai vorbit, susþineau cã erau coloniºti mezi ºi persani, cãci

2643 din aceºtia îºi trãgeau de fapt obîrºia. ªi-au trimis aºadar la

2644 Antioh solii, cu o scrisoare avînd urmãtorul conþinut: regelui

2645 Antioh, zeului Epiphanes, din partea locuitorilor Sidonului ºi ai

2646 Sichimului. Adesea loviþi de molima ciumei, care bîntuie þinutul,

2647 strãmoºii noºtri au adoptat strãvechea superstiþie de a sãrbãtori

2648 ziua pe care iudeii o denumesc Sabat. Ei au înãlþat pe Muntele

2649 Garizim un templu neînchinat unui zeu anumit, unde aduceau

2650 jertfe solemne. Întrucît ai gãsit de cuviinþã sã-i pedepseºti aºa

2651 cum ºi meritã pe iudei pentru infamia lor, dregãtorii regali,

2652 convinºi cã facem acelaºi lucru datoritã rudeniei noastre de sînge,

2653 ne dau aceeaºi pedeapsã ºi nouã, deºi sîntem de origine sidonianã,

2654 dupã cum reiese ºi din arhivele noastre. Te rugãm aºadar pe tine,

2655 binefãcãtorul ºi salvatorul nostru, sã binevoieºti a porunci lui

2656 A p o l l o n i u s , c ã p e t e n i a þ i n u t u l u i , p r e c u m º i l u i N i c a n o r,

2657 administratorul treburilor noastre, s ã n u n e mai î n f i er eze,

2658 dîndu-ne pedepse la fel ca iudeilor, de care ne deosebim mult prin

2659 obiceiuri ºi prin origine. Vrem în acelaºi timp ce templul care n-a

2660 f o s t î n cã î n ch i n at n i ci u n u i zeu s ã p o ar t e n u mele lui Zeus

2661 Hellenicus. Prin aceastã mãsurã vom fi scutiþi de orice învinuire

2662 ºi ne vom putea duce munca, feriþi de temeri, fiind în stare sã

2663 plãtim biruri mai mari. În urma cererii samaritenilor, regele a

2664 trimis urmãtoarea scrisoare de rãspuns: regele Antioh cãtre

2665 Nicanor: Sidonienii care locuiesc în Sichim ne-au trimis aceastã

2666 jalbã. Deoarece m-am sfãtuit, cerînd pãrerea prietenilor mei, care

2667 au confirmat spusele solilor trimiºi de sidonieni, anume cã ei n-au

2668 nimic de-a face cu infamia atribuitã iudeilor, ci doresc sã trãiascã

2669 dupã tradiþia greceascã, îi absolv de orice vinã, iar templul lor

2670 urmeazã sã primeascã numele lui Zeus Hellenicus. Nicanor i-a

2671 scris acelaºi lucru lui Apollonius, cãpetenia þinutului, în a 18-a zi

2672 a lunii Hecatombaion din al 146-lea an al erei seleucide.

2673 Capitolul 6

2674 1. În vremea aceea în satul Modiim din Iudeea locuia un om

 Pag. 408

2675 numit Mattathias, fiul lui Ioannes, fiul lui Simeon, fiul lui
2676 A s a m o n e u : e r a p r e o t d i n t a g m a l u i I o a r i b , o r i g i n a r d i n

2677 Hierosolyma. Avea 5 fii: Ioannes, poreclit Gaddes; Simon, care

2678 se mai numea Matthes; Iuda, care se chema Macabeul; Eleazar,

2679 cãr u i a i se zicea Auran º i I o n at as , p o r ecl i t A p p h u s . A ces t

2680 Mattathias a deplîns în faþa fiilor sãi jalnica stare a lucrurilor,

2681 devastarea oraºului, jefuirea templului ºi nenorocirile îndurate de

2682 popor, spunîndu-le cã ar fi preferat mai degrabã sã moarã pentru

2683 legile Domnului, decît sã ducã o viaþã atît de umilitoare.

2684 2. Cînd au sosit în satul Modiim slujbaºii împuterniciþi de rege

2685 sã-i constrîngã pe iudei sã aplice ordinele sale, au cerut celor de

2686 faþã sã înfãptuiascã jertfa aºa cum poruncise suveranul. L-au rugat

2687 pe Mattathias, care datoritã învãþãturii sale dobîndise o mare

2688 f ai mã, s ã î nceapã el j er t f a, cãci co n s ãt en i i l u i î i v o r u r ma

2689 exemplul ºi el se va bucura de preþuirea regelui. Dar Mattathias

2690 a refuzat sã facã acest lucru ºi le-a spus cã indiferent dacã toate

2691 celelalte neamuri se vor supune poruncilor lui Antioh, fie cã le

2692 era fricã, fie cã voiau sã facã hatîrul regelui, el ºi fiii sãi nu se

2693 vor lãsa puºi în situaþia de a pãrãsi datina strãmoºilor lor. Dupã

2694 ce el a tãcut, a ieºit în faþã un iudeu ºi a adus jertfa aºa cum

2695 ordonase Antioh. Vãzînd fapta asta, mîniosul Mattathias ºi fiii sãi

2696 au tãbãrît cu sabia în mînã asupra iudeului ºi l-au rãpus lîngã

2697 altar, apoi l-au ucis pe regescul slujbaº care îl silise sã aducã

2698 jertfa, Apelles, împreunã cu puþin numeroºii lui oºteni. A dãrîmat

2699 apoi altarul ºi a strigat: Cel ce simte rîvna obiceiurilor strãbune

2700 ºi a cinstirii Domnului - sã mã urmeze! Dupã ce a grãit astfel, s-a

2701 refugiat împreunã cu fiii sãi în pustiu, lãsîndu-ºi de izbeliºte

2702 întreaga avuþie în sat. Mulþi alþii i-au urmat pilda ºi au fugit în

2703 deºert, împreunã cu copiii ºi nevestele lor. Cum au primit aceastã

2704 ºtire, comandanþii regelui ºi-au chemat sub arme toþi oºtenii aflaþi

2705 în cetãþuia din Hierosolyma, pornind în urmãrirea iudeilor din

2706 deºert. Dupã ce au dat de urmele lor, au cãutat sã-i convingã mai

2707 întîi sã se cãiascã, fãcînd ceea ce era spre binele lor, pentru ca

2708 oºtenii sã nu fie nevoiþi sã recurgã la legea rãzboiului. Dar iudeii

2709 nu le-au ascultat sfaturile, ci au continuat sã li se împotriveascã.

2710 Rãzboiul cu oºtenii a pornit într-o zi de Sabat ºi ei au ars în

2711 peºterile lor, fãrã sã opunã vreo rezistenþã sau mãcar sã le închidã

2712 intrãrile. Iudeii s-au abþinut de la luptã fiindcã ziua era sfîntã ºi

2713 ei n-au vrut sã pîngãreascã Sabatul, deºi se aflau într-o mare

2714 primejdie: legea le cerea sã pãstreze odihna totalã în ziua aceea.

2715 Au pierit aºadar împreunã cu nevestele ºi copiii lor, 1.000 de

2716 oameni sufocaþi în peºteri. Au scãpat însã mulþi de primejdii ºi

2717 s-au alãturat lui Mattathias, pe care l-au ales comandantul lor.

2718 Acesta i-a învãþat cã trebuie sã lupte chiar ºi în zilele de Sabat,

2719 zicîndu-le cã întrucît ei nu fac acest lucru ºi respectã cu stricteþe

2720 legea, devin proprii lor vrãjmaºi, deoarece duºmanii îi vor ataca

2721 cu precãdere în aceastã zi de odihnã, cînd ei nu se pot apãra, ºi

2722 astfel toþi îºi vor pierde viaþa fãrã sã lupte deloc. El i-a convins

2723 prin vorbele sale ºi de atunci dãinuie obiceiul ca noi sã luptãm

2724 chiar ºi în zilele de Sabat - dacã n-avem încotro. Adunînd în jurul

2725 lui o oaste numeroasã, Mattathias a dãrîmat jertfelnicele ºi i-a

2726 ucis pe renegaþi, atîþia cîþi a putut sã prindã, cãci mulþi dintre ei
 Pag. 409

2727 se refugiaserã de fricã la noroadele învecinate. A poruncit ca

2728 bãieþii încã netãiaþi împrejur sã fie tãiaþi împrejur, alungîndu-i pe

2729 cei ce se împotriviserã cu îndîrjire acestui lucru.

2730 3. Dupã ce a apucat sã cîrmuiascã un singur an, el s-a

2731 îmbolnãvit, ºi de îndatã ce fiii s-au strîns în jurul lui, le-a

2732 cuvîntat aºa: Dragi copii, eu mã duc pe drumul cel fãrã întoarcere:

2733 vã las acum moºtenire cugetul meu ºi vã conjur sã fiþi nu numai

2734 paznicii lui credincioºi, ci sã nu daþi uitãrii nici voinþa celui care

2735 v-a zãmislit ºi hrãnit ºi sã pãstraþi cu sfinþenie datinile strãbune,

2736 salvînd vechea noastrã rînduialã, aflatã în grea cumpãnã. Sã nu vã

2737 lãsaþi ademeniþi de cei care, de bunãvoie sau siliþi de împrejurãri,

2738 o abandoneazã, ci dovediþi-vã niºte vlãstare demne de mine, în

2739 pofida tuturor nevoilor ºi potrivniciilor, arãtîndu-vã pregãtiþi sã

2740 înfruntaþi chiar ºi moartea de dragul legilor, dacã altã ieºire nu

2741 aveþi. Gîndiþi-vã cã dacã aºa a hotãrît Domnul, nu vã va pãrãsi, ci

2742 ca semn de preþuire a virtuþii voastre, vã va înapoia ceea ce aþi

2743 pierdut, restituindu-vã libertatea de a trãi cum vreþi, încît sã

2744 beneficiaþi în siguranþã de datinile proprii. Chiar dacã trupurile

2745 voastre sînt muritoare ºi trecãtoare, amintirea faptelor voastre va

2746 rãmîne veºnicã. Înflãcãraþi de aceastã iubire, vreau ca voi sã

2747 aspiraþi spre fapte de glorie, fãrã sã daþi înapoi în faþa greutãþilor

2748 mari, ºi atunci cînd e nevoie, jertfiþi-vã bucuroºi viaþa. Vã îndemn

2749 mai ales sã pãstraþi armonia frãþeascã ºi fiecare sã-ºi exercite din

2750 plin virtutea, fãrã sã cedaþi în faþa calitãþilor vãdite de ceilalþi.

2751 Fratele vostru Simion, înzestrat cu multã înþelepciune, sã vã þinã

2752 loc de pãrinte, ºi urmaþi sfaturile lui. Drept cãpetenie de oaste în

2753 rãzboi, alegeþi-l însã pe Macabeu, pentru vitejia ºi puterea lui. El

2754 este omul care va rãzbuna umilinþele poporului ºi-i va pedepsi pe

2755 duºmani. În sfîrºit, atrageþi-i de partea voastrã pe bãrbaþii drepþi

2756 ºi evlavioºi, cãci prin ei veþi spori puterile voastre!

2757 4. Aºa a grãit Mattathias fiilor sãi ºi L-a rugat pe Dumnezeu

2758 sã-i ocroteascã pentru ca ei sã fie în stare sã redea poporului

2759 libertatea de a trãi dupã datina lui veche. La puþinã vreme dupã

2760 aceea, el s-a stins din viaþã ºi a fost înmormîntat la Modiim.

2761 Întregul popor l-a plîns cu lacrimi amare ºi conducerea treburilor

2762 þãrii a revenit fiului sãu Iuda, poreclit Macabeul, în al 146-lea an

2763 al erei seleucide. Cu largul sprijin dat benevol de fraþii sãi ºi de

2764 alþii, i-a alungat din þarã pe duºmani, iar pe concetãþenii care

2765 încãlcaserã legile strãmoºeºti i-a strãpuns cu sabia, curãþîndu-ºi

2766 patria de orice pîngãrire.

2767 Capitolul 7

2768 1. Cum a primit ºtirile acestea, Apollonius, cãpetenia Samariei,

2769 ºi-a strîns oºtile, mãrºãluind cu ele împotriva lui Iuda. Acesta i-a

2770 ieºit în întîmpinare, l-a învins în luptã ºi a ucis o puzderie de

2771 duºmani, împreunã cu comandantul lor Apollonius, însuºindu-ºi

2772 din armele sale sabia, de care s-a folosit de atunci încolo, a rãnit

2773 numeroºi alþi vrãjmaºi ºi s-a ales cu o pradã bogatã din tabãra lor.

2774 Atunci cãpetenia Coelesiriei, Seron, auzind cã mulþi trecuserã de

2775 partea lui Iuda, care strînsese între timp destule trupe încît sã

2776 porneascã la rãzboi, a hotãrît sã-ºi ducã oastea împotriva lui, cãci
 Pag. 410

2777 socotea cã era de datoria lui sã pedepseascã aspru pe cei ce

2778 încãlcaserã poruncile regelui. ªi-a strîns aºadar toate forþele aflate

2779 la dispoziþia lui, primindu-i ºi pe iudeii fugari ºi nelegiuiþi, ºi a

2780 pornit sã-l înfrunte pe Iuda. A mers pînã la satul Bethoron din

2781 Iudeea, unde ºi-a fãcut tabãra. Cînd a pornit spre el sã-l înfrunte,

2782 ºi în preajma bãtãliei i-a vãzut pe ai sãi prea puþin dornici de

2783 luptã datoritã numãrului mic ºi epuizãrii lor, cãci rãbdau de

2784 f o a m e , I u d a a c ã u t at s ã- i î m b ã r b ã t e z e , s p u n î n d u - l e c ã n u

2785 superioritatea numericã este cea care le asigurã victoria ºi

2786 triumful asupra duºmanilor, ci credinþa în Dumnezeu. Au în faþa

2787 lor strãlucitele pilde ale strãbunilor, care luptînd pentru dreptatea,

2788 legile ºi copiii lor, au învins adesea mii ºi mii de duºmani. Nu

2789 este mare puterea celor ce se bat pentru nedreptate. Prin cuvintele

2790 sale de încurajare, el i-a înduplecat pe ai sãi sã dispreþuiascã

2791 p u h o i u l d u º man i l o r º i s ã- l înfrunte pe Seron, r eu º i n d s ã- i

2792 împrãºtie pe sirieni. Dupã ce comandantul lor a cãzut în luptã, toþi

2793 au rupt-o la fugã, ca ºi cum acesta era singura lor speranþã de

2794 salvare, Iuda i-a urmãrit pînã în cîmpie ºi a ucis 800 dintre ei;

2795 ceilalþi s-au refugiat în þinutul din preajma mãrii.

2796 2. Primirea veºtii cã fusese învins, a stîrnit cumplita mînie a

2797 lui Antioh, care ºi-a strîns numaidecît toate trupele, recrutînd

2798 mulþi mercenari din insule, ºi s-a pregãtit sã invadeze Iudeea la

2799 începutul primãverii. Dar cînd a vrut sã plãteascã solda oºtenilor

2800 sãi, a constatat cã tezaurele sale duceau o mare lipsã de bani, cãci

2801 nu toate birurile fuseserã încasate, datoritã faptului cã popoarele

2802 se rãzvrãtiserã, iar el era un bãrbat risipitor ºi darnic, care nu-ºi

2803 putea drãmui resursele proprii. A hotãrît sã plece mai întîi în

2804 Persia, sã încaseze birurile din provinciile acesteia. Unui anume

2805 Lys i as, car e s e b u cu r a d e o mar e au t o r i t at e î n f aþ a l u i , i - a

2806 încredinþat la plecare administrarea treburilor publice, conducerea

2807 þ ãr i i d e l a E u f r at ºi pînã l a h o t ar el e E g i p t u l u i º i al e A s i ei

2808 inferioare, precum ºi o parte a oºtirii ºi a elefanþilor, poruncindu-i

2809 ca pînã la întoarcerea lui sã aibã mare grijã de creºterea fiului sãu

2810 Antioh ºi sã pustiascã Iudeea, sã-i ducã în robie locuitorii, sã

2811 distrugã Hierosolyma ºi sã stîrpeascã neamul evreilor. Dupã ce a

2812 lãsat aceste sarcini în seama lui Lysias, regele Antioh a plecat

2813 spre Persia în cel de-al 167-lea an al erei seleucide ºi trecînd

2814 Eufratul, s-a îndreptat spre provinciile de sus.

2815 3. Lysias a numit generali pe Ptolemeu, fiul lui Dorymcdes,

2816 apoi pe Nicanor ºi pe Gorgias, oamenii cei mai influenþi dintre

2817 prietenii regelui, trimiþîndu-i în Iudeea cu 40.000 de pedestraºi ºi

2818 7.000 de cãlãreþi. Aceºtia au mãrºãluit pînã la oraºul Emaus ºi au

2819 tãbãrît în cîmpia din apropiere. Aici le-au venit trupe auxiliare

2820 din Siria ºi þãrile învecinate ºi o mulþime de iudei transfugi. Odatã

2821 cu ei au sosit ºi negustorii dispuºi sã-i achiziþioneze pe cei cãzuþi

2822 în robie, aducînd obezile pentru încãtuºarea sclavilor, precum ºi

2823 argintul ºi aurul necesar cumpãrãrii lor. Cînd a dat cu ochii de

2824 tabãrã ºi de mulþimea duºmanilor, Iuda ºi-a încurajat oºtenii sã

2825 nu-ºi piardã cumpãtul ºi i-a îndemnat sã-ºi punã speranþa victoriei

2826 în Dumnezeu, ºi dupã datina strãbunã, sã se îmbrace în saci ºi sã

2827 se roage aºa cum se întîmpla în vremuri de mare primejdie, pentru

2828 ca Domnul sã le dea puterea de a dovedi vrãjmaºul. Apoi, potrivit

 Pag. 411

2829 vechiului obicei strãmoºesc, ºi-a grupat oºtenii sub comanda unor
2830 cãpetenii peste 1.000, precum ºi a unor fruntaºi peste 100 de

2831 o a m e n i , e l i b e r î n d u - i p e n o i i c ã s ã t o r i þ i c a r e d e - a b i a î º i

2832 înjghebaserã o gospodãrie, ca nu cumva, din prea marea lor

2833 d r ag o s t e d e v i aþ ã, s ã l u p t e cu f r i cã. Du p ã aceea, I u d a º i - a

2834 îmbãrbãtat oºtenii cu urmãtoarea cuvîntare: De-a lungul anilor,

2835 tovarãºii mei d e ar me, n - a mai f o s t n i ci o d at ã o vreme mai

2836 potrivitã pentru fapte de vitejie ºi dispreþuirea primejdiilor, ca

2837 acum! Se cuvine sã luptãm aprig pentru dobîndirea libertãþii mult

2838 rîvnitã de toþi prin însãºi natura ei, cu atît mai mult cu cît ea ne

2839 este mai scumpã, întrucît de aceasta depinde norocul nostru de

2840 a-L cinsti iarãºi pe Dumnezeu. Lucrurile stau acum în felul

2841 urmãtor: ori vã cuceriþi libertatea ºi o viaþã fericitã, aºa cum a

2842 fost ea orînduitã de legile ºi datinile de odinioarã ale patriei, ori

2843 înduraþi cea mai mare ruºine ºi sînteþi sortiþi pieirii împreunã cu

2844 întregul vostru neam, dacã duceþi lupta cu mai puþin curaj.

2845 Gîndiþi-vã cã ºi fãrã aceastã bãtãlie eraþi oricum hãrãziþi morþii,

2846 ºi ferm convinºi cã în afara atîtor rãsplãþi precum libertatea,

2847 patria, legile ºi cinstirea lui Dumnezeu, veþi avea parte ºi de slava

2848 veºnicã, veþi pune mîna pe arme cu ºi mai mult elan, pregãtiþi

2849 sufleteºte ca mîine, la ivirea zorilor, sã vã înfruntaþi vrãjmaºii!

2850 4. Astfel a cuvîntat Iuda spre a spori curajul în pieptul

2851 luptãtorilor sãi. Dar duºmanii l-au trimis pe Gorgias cu 5.000 de

2852 pedestraºi ºi 1.000 de cãlãreþi sã atace prin surprindere tabãra

2853 iudeilor în timpul nopþii, folosind drept cãlãuze niºte transfugi

2854 iudei. Cînd a aflat de planul acesta, fiul lui Mattathias a hotãrît sã

2855 atace el însuºi tabãra duºmanilor, mai ales cã trupele lor erau

2856 acum divizate. Masa de searã fiind luatã la timpul potrivit, în

2857 tabãrã au fost lãsate anume focuri aprinse ºi oastea a mãrºãluit

2858 noaptea întreagã pînã la duºmanii care tãbãrîserã aproape de

2859 Emaus. Negãsind pe nimeni în tabãra adversã, Gorgias ºi-a

2860 închipuit cã vrãjmaºii, cuprinºi de fricã, se retrãseserã ºi se

2861 ascundeau în munþi, aºa cã a hotãrît sã-i caute acolo unde se

2862 gãseau. Dis de dimineaþã, Iuda, însoþit de 3.000 de ostaºi prost

2863 înarmaþi din pricina sãrãciei lor, a dat cu ochii de duºmanii care

2864 p o p o s i s e r ã l a Emau s . C î n d a v ãzu t cã v r ãj maº i i er au b i n e

2865 împlãtoºaþi ºi apãraþi de o tabãrã temeinicã, el i-a îndemnat pe

2866 iudei sã nu se sfiiascã sã se avînte în luptã nici cu trupurile goale

2867 ºi le-a reamintit cã odinioarã Domnul îi ajutase pe rãzboinicii

2868 aflaþi în aceeaºi situaþie sã triumfe asupra unei mulþimi mult mai

2869 bine înarmate. Insuflîndu-le un avînt fãrã pereche, a poruncit sã

2870 sune trîmbiþa. A nãvãlit pe neaºteptate asupra vrãjmaºilor, le-a

2871 s t î r n i t f r i cã º i p an i cã, i - a r ã p u s p e c e i c e s e î m p o t r i v eau ,

2872 urmãrindu-i pe ceilalþi pînã la Gadara ºi în cîmpiile din Idumeea,

2873 Azot ºi Iamnia. Din rîndurile duºmanilor au cãzut vreo 3.000 de

2874 oameni. Iuda a cerut oºtenilor sãi sã nu rîvneascã încã la pradã:

2875 mai aveau de înfruntat lupta cu Gorgias ºi cu trupele sale. Le-a

2876 zis cã dupã ce îi vor fi învins ºi pe aceºtia, abia atunci vor putea

2877 sã strîngã prada în siguranþã, fãcînd acest lucru cînd nu se mai

2878 aºteptau la altceva. În timp ce adresa luptãtorilor sãi aceste vorbe,

2879 Iuda a vãzut pe un munte oastea lui Gorgias care se întorcea în

2880 tabãra strãbãtutã acum de fugari ºi mistuitã de flãcãri. Fumul care

 Pag. 412

2881 se înãlþa deasupra arãta limpede ce se întîmplase. De îndatã ce a

2882 înþeles cum stãteau lucrurile ºi a observat oastea lui Iuda, gata de

2883 luptã, Gorgias s-a înspãimîntat ºi a luat-o la fugã. Aºadar, Iuda,

2884 care biruise fãrã luptã trupele lui Gorgias, a revenit în tabãrã sã

2885 strîngã prada ºi s-a ales cu mult aur ºi argint, pînzã stacojie ºi

2886 purpuri, întorcîndu-se bucuros acasã, în timp ce mulþumea lui

2887 Dumnezeu, care îi dãruise acest noroc. Contribuþia adusã de

2888 obþinerea victoriei de aceastã izbîndã n-a fost aºa de micã.

2889 5. Consternat de înfrîngerea celor pe care îi trimisese chiar el

2890 în expediþie, în anul urmãtor Lysias a strîns laolaltã 60.000 de

2891 luptãtori aleºi cu grijã ºi 5.000 de cãlãreþi, nãvãlind cu ei în

2892 Iudeea, ºi urcînd spre creºtetul muntelui, ºi-a aºezat tabãra în

2893 oraºul iudaic Bethsura. În întîmpinarea lui a venit Iuda cu 10.000

2894 de oºteni, ºi cînd a vãzut uriaºa mulþime a duºmanilor, L-a rugat

2895 pe Dumnezeu sã-i vinã în ajutor. Apoi i-a atacat pe cei ce fãceau

2896 parte din avangarda duºmanilor ºi i-a învins. Omorînd vreo 5.000

2897 dintre ei, a vîrît spaima în ceilalþi. Cînd ºi-a dat seama cã iudeii

2898 erau hotãr î þ i s ã moarã dacã nu li se îngãduia sã trãiascã în

2899 libertate, Lysias s-a temut mai mult de disperarea decît de forþa

2900 lor, ºi strîngîndu-ºi trupele rãmase, s-a întors la Antiohia, ºi cît

2901 a stat acolo, a înrolat o mulþime de mercenari, fiindcã plãnuia sã

2902 întreprindã iarãºi o expediþie împotriva Iudeii.

2903 6. Întrucît îi biruise în multe rînduri pe generalii lui Antioh,

2904 Iuda a convocat o adunare a poporului ºi a spus cã dupã atîtea

2905 izbînzi obþinute cu ajutorul lui Dumnezeu, acum era momentul

2906 potrivit pentru ei sã se ducã la Hierosolyma, ca sã purifice

2907 templul ºi sã aducã jertfele legiuite. De îndatã ce s-a apropiat de

2908 Hierosolyma cu întreaga mulþime ºi a gãsit templul pustiu, cu

2909 porþile arse ºi curtea nãpãditã de tufiºuri crescute de la sine,

2910 datoritã singurãtãþii, el a început sã se tînguiascã împreunã cu ai

2911 sãi, adînc tulburat de înfãþiºarea sanctuarului. Apoi a ales dintre

2912 oºtenii lui o ceatã, care a primit porunca sã asedieze cetãþuia

2913 oraºului, pînã ce curãþa el templul. Dupã aceea, a îndepãrtat cu

2914 multã rîvnã murdãria, a fãurit vasele noi, sfeºnicul, masa ºi

2915 altarul, toate numai din aur, ºi a pus alte draperii la uºi avînd

2916 grijã sã li se punã ºi canaturile. În afarã de asta, a dãrîmat

2917 j e r t f e l n i c u l º i a c l ã d i t u n u l n o u , d i n p i e t r e a d u n a t e d e

2918 pretutindeni, necioplite cu unelte de fier. În a 25-a zi din luna

2919 Kislev, numitã de macedoneni Apellaios, oamenii au aprins

2920 lumînãrile de pe sfeºnic, au tãmîiat altarul, au pus pîinile pe masã

2921 ºi au adus ardere de tot pe noul jertfelnic. Acestea s-au petrecut

2922 chiar în ziua cînd, cu 3 ani înainte, fusese sfinþit, deoarece Antioh

2923 îl devastase, el rãmînînd vreme de 3 ani în starea de profanare. În

2924 cel de-al 145-lea an al erei seleucide, la a 25-a zi a lunii a 153-a

2925 Olimpiadã, s-a abãtut urgia asupra templului, ºi el a fost restaurat

2926 în aceeaºi zi de 25 Apellaios din al 148-lea an al erei seleucide,

2927 în cea de-a 154-a Olimpiadã. Devastarea templului a avut loc

2928 potrivit prezicerii pe care o fãcuse Daniel, cu 408 ani mai înainte;

2929 el a arãtat chiar ºi faptul cã profanatorii lui vor fi macedoneni.

2930 7. Iuda a sãrbãtorit împreunã cu concetãþenii lui reluarea

2931 aducerii sacrificiilor în templu, fãrã sã omitã nici mijloacele de

2932 desfãtare, jertfele bogate ºi strãlucitoare, oferind bucatele pentru

 Pag. 413

2933 ospeþe, iar Dumnezeu era cinstit prin intonarea imnurilor ºi a

2934 psalmilor, spre satisfacþia mulþimii. Atîta de mare a fost bucuria

2935 reintroducerii acestui rit ºi neaºteptata redobîndire dupã multã

2936 vreme a libertãþii religioase, încît s-a dat o lege potrivit cãreia în

2937 viitor reinaugurarea templului trebuia sã fie celebratã în fiecare

2938 an timp de 8 zile. Din vremea aceea ºi pînã azi, celebrãm aºadar

2939 cu solemnitate aceastã sãrbãtoare ce se cheamã festivitatea

2940 Luminii, menþionata denumire, dupã pãrerea mea, însemnînd

2941 faptul cã dezrobirea cultului nostru ne-a sosit prin surprindere, ca

2942 o razã de soare. Apoi Iuda a înconjurat oraºul cu ziduri de

2943 apãrare, a clãdit turnuri înalte, a pus paznici de nãdejde împotriva

2944 incursiunii duºmanilor ºi a fortificat de asemenea oraºul Bethsura,

2945 spre a sluji drept bastion, atunci cînd îl încolþea vrãjmaºul.

2946 Capitolul 8

2947 1. În urma acestor fapte, popoarele vecine n-au mai putut

2948 suporta întãrirea puterii iudeilor ºi au pus la cale comploturi prin

2949 care au ucis pe mulþi dintre ei, cãutînd prin curse ºi vicleºuguri

2950 sã-i aducã sub stãpînirea lor. Aflat într-un neîntrerupt rãzboi cu

2951 acestea, Iuda se strãduia sã le stãvileascã incursiunile ºi sã-i

2952 ocroteascã pe iudei de rele. Pe idumeeni, urmaºii lui Esau, i-a

2953 atacat la Acrabatta, a ucis pe mulþi dintre ei ºi i-a prãdat. Pe fiii

2954 lui Baan, care întindeau capcane iudeilor, i-a zãvorît în turnurile

2955 lor d e apãrare, i-a asediat cu oastea ºi a dat foc turnurilor,

2956 omorînd luptãtorii. Apoi a pornit împotriva ammaniþilor, care

2957 strînseserã o oaste puternicã ºi numeroasã, condusã de Timotheus,

2958 ºi în urma înfrîngerii lor, a luat cu asalt oraºul acestora, Lazor,

2959 ducîndu-le în captivitate soþiile ºi copiii, ºi dupã incendierea

2960 cetãþii, s-a întors la Hierosolyma. Cînd au aflat de întoarcerea lui

2961 acasã, popoarele vecine au pornit spre Galaaditis, împotriva

2962 iudeilor care locuiau la hotarele acestei þãri. Gãsindu-ºi scãparea

2963 în fortãreaþa Dathema, ei ºi-au trimis solii la Iuda, sã-l anunþe cã

2964 Ti m o t h e u s s e g r ãb ea s ã aj u n g ã cu o as t ea î n l o c u l u n d e s e

2965 refugiaserã, spre a-l asedia. Nici nu terminase de citit scrisoarea

2966 lor, cã au ºi sosit niºte soli din Galileea, sã-i dea de veste cã

2967 locuitorii din Ptolemaida, Tir ºi Sidon, precum ºi strãinii din

2968 Galileea, se adunaserã laolaltã.

2969 2. Cînd a înþeles de la solii sãi cã trebuia sã întîmpine

2970 primejdii venite în acelaºi timp din douã pãrþi, Iuda l-a trimis pe

2971 fratele sãu Simon sã plece cu 3.000 de luptãtori aleºi cu grijã,

2972 spre a veni în ajutorul iudeilor care locuiau în Galileea; el însuºi

2973 împreunã cu celãlalt frate al sãu, Ionathas, ºi 8.000 de oºteni, va

2974 porni spre Galaaditis. Drept comandanþi ai trupelor rãmase pe loc,

2975 i-a numit pe Iosif, fiul lui Zaharia, ºi pe Azaria, cu porunca de a

2976 pãzi cu strãºnicie Iudeea ºi sã nu se lase atraºi în rãzboi de

2977 nimeni, înainte de întoarcerea lui. De-abia sosit în Galileea,

2978 Simon s-a luptat cu duºmanii, a ieºit biruitor ºi i-a pus pe fugã,

2979 apoi i-a urmãrit pînã la porþile Ptolemaidei, omorînd vreo 3.000

2980 dintre ei. A desplãtoºat pe cei cãzuþi în luptã ºi s-a întors acasã cu

2981 iudeii eliberaþi din captivitate, aducînd cu el prada de rãzboi.

2982 3. Între timp, Iuda Macabeul, însoþit de fratele sãu Ionathas, a

 Pag. 414

2983 trecut Iordanul, ºi dupã un marº de 3 zile, a ajuns la nabateenii

2984 care l-au întîmpinat cu gînduri paºnice. Aceºtia i-au povestit ce

2985 pãþiserã fraþii lor din Galaaditida ºi ce multe chinuri au de îndurat

2986 cei ce au fost împresuraþi în fortãreþele galaaditiene. Ei i-au

2987 sfãtuit sã porneascã degrabã împotriva duºmanilor, ca sã-ºi ajute

2988 concetãþenii sã scape din mîinile lor. Sudas ºi-a croit aºadar drum

2989 prin pustiu, s-a nãpustit mai întîi asupra locuitorilor din Bosora,

2990 pe care a cucerit-o, omorînd pe toþi bãrbaþii în stare sã mînuiascã

2991 armele, ºi a dat oraºul pradã flãcãrilor. Cu toatã sosirea nopþii, el

2992 ºi-a continuat marºul, ºi s-a îndreptat spre fortãreaþa în care erau

2993 închiºi iudeii, asediaþi de Timotheus ºi trupele sale, sosind acolo

2994 în zorii zilei. De îndatã ce a vãzut vrãjmaºii îngrãmãdiþi în

2995 preajma zidurilor, unii dintre ei cãþãrîndu-se pe scãrile de asalt,

2996 alþii aducînd maºinile de asediu, el a poruncit sã sune goarna ºi

2997 ºi-a îndemnat oºtenii sã înfrunte vitejeºte primejdiile pentru fraþii

2998 ºi rudele lor. Împãrþiþi în 3 cete, au atacat duºmanul din spate.

2999 Cum au priceput cã erau macabeii, despre curajul ºi succesele

3000 rãzboinice ale cãrora aflaserã multe, luptãtorii lui Timotheus au

3001 luat-o la fugã. Iuda a pornit cu oastea în urmãrirea lor ºi a

3002 mãcelãrit vreo 8.000 dintre ei. Dupã aceea a pornit spre aºa

3003 numitul oraº al strãinilor, Mallos, 1-a cucerit ºi a ucis toþi

3004 b ãr b aþ ii, dînd foc cetãþii. Odatã plecat de acolo, a dãrîmat

3005 Chasphoma, Bosora ºi alte multe oraºe din Galaaditis.

3006 4. Dar într-un rãstimp scurt, Timotheus ºi-a adunat iarãºi o

3007 armatã mare, ºi pe lîngã unele trupe auxiliare, a convins ºi cîteva

3008 neamuri de arabi, atraºi de promisiunea cã-i fãcea lefegii, sã ia

3009 parte la rãzboi, ducîndu-ºi oºtirea peste un pîrîu nãvalnic, pînã

3010 aproape de Raphon, care pe atunci era oraº. Apoi el ºi-a îndemnat

3011 soldaþii sã lupte bãrbãteºte împotriva iudeilor, împiedicîndu-i mai

3012 ales sã rãzbeascã dincolo de pîrîu. Le-a spus dinainte: dacã

3013 aceºtia reuºeau sã-l treacã, înfrîngerea era ca ºi pecetluitã. Auzind

3014 cã Timotheus era pregãtit sã înceapã bãtãlia, Iuda ºi-a luat toate

3015 trupele ºi s-a grãbit sã-l întîmpine, a trecut pîrîul ºi s-a nãpustit

3016 asupra vrãjmaºilor ºi i-a ucis pe cei care l-au înfruntat, iar pe

3017 ceilalþi i-a înspãimîntat atît de mult încît ºi-au aruncat armele,

3018 punîndu-ºi nãdejdea în fugã. Puþini dintre aceºtia au scãpat teferi,

3019 dar cei mai mulþi ºi-au cãutat refugiul în aºa numita capiºte

3020 Camaim, unde se credeau la adãpost de primejdii. Iuda a ocupat

3021 oraºul, i-a mãcelãrit ºi a mistuit în flãcãri capiºtea, oferind

3022 duºmanului prilejul de a muri în felurite chipuri.

3023 5. În urma succesului sãu, Iuda i-a strîns pe iudeii din

3024 Galaaditis, împreunã cu copiii ºi nevestele ºi întreaga lor avuþie,

3025 ca sã-i readucã în Iudeea. Dar cînd a ajuns la oraºul numit

3026 Ephron, care îi stãtea în cale ºi nici nu putea sã-ºi croiascã drum

3027 prin altã parte, nici nu voia sã se întoarcã, el a trimis locuitorilor

3028 o solie, rugîndu-i sã deschidã porþile ºi sã-i îngãduie sã strãbatã

3029 cet at ea. A ceº t i a î º i as t u p as er ã p o r þ i l e c u b o l o v an i º i i - au

3030 zãdãrnicit astfel trecerea. Fiindcã ephroniþii n-au vrut deloc sã-l

3031 asculte, Iuda ºi-a îmbãrbãtat oºtenii, a împresurat oraºul ºi l-a

3032 atacat. Dupã ce a asediat oraºul timp de o zi ºi o noapte, l-a luat

3033 cu asalt, a omorît toþi bãrbaþii valizi ºi a dat pradã flãcãrilor

3034 întregul Ephron, înainte de a-ºi continua drumul. Numãrul

 Pag. 415

3035 morþilor era atît de mare încît iudeii trebuiau sã calce numai pe
3036 hoituri. Apoi ei au trecut peste Iordan ºi au ajuns în Cîmpia mare,

3037 situatã în faþa oraºului Bethsana, cãruia grecii îi zic Scythopolis.

3038 Plecaþi de acolo, au sosit în Iudeea. Aici ºi-au celebrat ei victoria

3039 prin cîntece, laude ºi felurite jocuri, aºa cum obiºnuiesc sã facã

3040 cei ce-ºi sãrbãtoresc izbînzile. Au adus ºi jertfe de mulþumire lui

3041 Dumnezeu, p en t r u r eu º i t a expediþiei lor, precum ºi pentru

3042 integritatea oºtirii, cãci nici un iudeu nu cãzuse în luptã.

3043 6. În vreme ce Simon lupta în Galileea cu locuitorii din

3044 P t o l emai d a, I u d a î n s u º i î mp r eu n ã cu fratele sãu Ionat h as ,

3045 înfruntîndu-i pe cei din Galaaditida, Iosif, fiul lui Zaharia, ºi

3046 Azaria, lãsaþi de Iuda sã conducã trupele de acasã, au vrut sã

3047 o b þ i n ã º i e i f a i m a g e n e r a l i l o r d e s e a m ã p r i n m e r i t e l e l o r

3048 rãzboinice ºi au plecat cu oºtenii lor spre Iamnia. Dar Gorgias,

3049 comandantul Iamniei, a ieºit în întîmpinarea lor, i-a învins,

3050 silindu-i sã piardã în luptã 2.000 de oºteni, iar ceilalþi au întors

3051 spatele ºi au fugit pînã la hotarele Iudeii. Aceastã înfrîngere s-a

3052 datorat faptului cã ei n-au dat ascultare poruncii lui Iuda de a nu

3053 porni lupta împotriva nimãnui, mai înainte de reîntoarcerea lui. Pe

3054 lîngã înþelepciunea altor planuri ale sale, trebuie sã admirãm

3055 siguranþa cu care el a întrezãrit înfrîngerea pe care o vor suferi

3056 luptãtorii lui Iosif ºi Azaria, dacã se vor abate cumva de la

3057 îndeplinirea ordinelor sale. Dar Iuda ºi fraþii lui nu ºi-au întrerupt

3058 deloc rãzboaiele lor cu idumeenii, ci îi înfruntau pretutindeni; au

3059 cucerit oraºul Hebron, le-au distrus fortãreþele, au ars turnurile de

3060 apãrare, pustiindu-le þara de jur împrejur. La fel au procedat cu

3061 Marissa ºi Azot. Cu multe arme ºi prãzi de rãzboi, ei s-au întors

3062 în Iudeea.

3063 Capitolul 9

3064 1. Strãbãtînd în vremea asta provinciile de sus, regele Antioh

3065 a au zi t cã î n P er s i a ex i s t a u n o r aº n es p u s d e b o g at , n u mi t

3066 Elymais, cu un somptuos templu al zeiþei Artemis, care adãpostea

3067 tot felul de ofrande; mergea vestea cã ºi Alexandru, fiul lui Filip,

3068 regele macedonenilor, ºi-ar fi lãsat aici armele ºi platoºa. Ispitit

3069 de acest lucru, a pornit numaidecît spre Elymais, împresurîndu-l

3070 cu oºtirea lui. Localnicii nu s-au speriat nici de sosirea lui, nici

3071 d e as ediu, ci au opus o rezistenþã dîrzã ºi au î n º el at as t f el

3072 speranþele sale. L-au alungat din faþa oraºului, nãvãlind în afara

3073 zidurilor sale, apoi l-au urmãrit, astfel cã regele a fost silit sã

3074 fugã spre Babilon, o mare parte a oºtirii fiindu-i nimicitã pe

3075 drum. Dezamãgit de eºecul expediþiei sale, a mai primit ºi vestea

3076 cã generalii lui trimiºi împotriva Iudeii, fuseserã înfrînþi, în timp

3077 ce puterea iudeilor creºtea mereu. Noua supãrare adãugîndu-se la

3078 cea dintîi, zbuciumul i-a pricinuit o boalã grea. Întrucît ea s-a

3079 prelungit ºi chinurile sale sporeau necontenit, ºi-a dat seama cã

3080 va muri. ªi-a chemat aºadar prietenii ºi le-a spus cã boala lui le

3081 va aduce o durere amarã ºi a mãrturisit cã acestea i s-au întîmplat

3082 întrucît a pricinuit multe rele poporului iudeilor ºi le-a jefuit

3083 templul, dispreþuindu-L pe Dumnezeu. Dupã rostirea acestor

3084 vorbe, regele ºi-a dat sufletul. Pe drept cuvînt ne stîrneºte uimirea
 Pag. 416

3085 Polybios din Megalopolis, care deºi este un istoric serios, susþine
3086 cã Antioh ar fi pierit deoarece a vrut sã jefuiascã în Persia

3087 templul Artemidei. Doar pentru cã a plãnuit o nelegiuire, fãrã s-o

3088 înfãptuiascã însã, nu merita o asemenea pedeapsã. Dacã lui

3089 Polybios i se pare cã din acest motiv ºi-a sfîrºit viaþa Antioh,

3090 atunci e mult mai firesc ca moartea lui sã se datoreze jefuirii

3091 t emp l u l u i n o s t r u . D a r î n aceas t ã p r i v i n þ ã n - am d e g î n d s ã

3092 polemizez cu cei care preferã sã punã pãrerea megalopolitanului

3093 mai presus de a mea.

3094 2. Înainte de a-ºi da sfîrºitul, Antioh l-a chemat pe Filip, unul

3095 dintre prietenii sãi de nãdejde, ca sã-i încredinþeze tutela domniei,

3096 ºi i-a dat diadema, mantia ºi inelul cu sigiliu, i-a poruncit sã le

3097 înmîneze fiului sãu, rugîndu-l sã se ocupe de educaþia acestuia ºi

3098 de siguranþa tronului. Antioh s-a stins din viaþã în al 149-lea an

3099 a l e r e i s e l e u c i d e . D u p ã c e a d e z v ã l u i t p o p o r u l u i mo a r t e a

3100 suveranului, Lysias l-a proclamat rege pe fiul acestuia, Antioh

3101 cãci se îngrijea de creºterea lui, pe care l-a denumit Eupator.

3102 3. Între timp, oºtenii garnizoanei din cetãþuia Hierosolymei ºi

3103 transfugii iudei au pricinuit multe necazuri iudeilor din oraº. Cînd

3104 cineva urca pînã la templu, vrînd sã aducã o jertfã, era omorît pe

3105 loc, fiindcã cetãþuia domina templul. Vãzînd cum stau lucrurile,

3106 Iuda a hotãrît atunci sã înlãture garnizoana ºi a chemat întregul

3107 popor sã asedieze cu îndîrjire cetãþuia. Era în al 150-lea an al erei

3108 seleucide. A fãurit aºadar maºini de asediu ºi a înãlþat valuri de

3109 pãmînt, toate puterile încleºtîndu-se ca sã cucereascã cetãþuia. Dar

3110 mulþi dintre transfugii aciuaþi acolo au reuºit sã se strecoare afarã

3111 în timpul nopþii, ºi întrunind-se cu alþi ciraci ºi nelegiuiþi, s-au

3112 d u s l a r eg el e A n t i o h º i l - au r u g at s ã ai b ã g r i j ã d e e i , c ã c i

3113 concetãþenii lor îi vor pedepsi cu asprime. Aºa se va întîmpla

3114 deoarece ºi-au pãrãsit credinþa strãmoºeascã ºi au îmbrãþiºat

3115 religia lui. Acum îi paºte primejdia ca Iuda ºi însoþitorii sãi sã

3116 punã stãpînire pe cetãþuie ºi pe garnizoana pusã de rege, dacã el

3117 nu le va veni în ajutor. Aceste vorbe au stîrnit mînia tînãrului

3118 Antioh, a chemat la el pe generalii ºi prietenii lui ºi le-a cerut sã

3119 recruteze lefegii ºi bãrbaþi din regatul sãu, în stare sã poartã arme.

3120 S-a strîns astfel o oaste de 100.000 de pedestraºi 20.000 de

3121 cãlãreþi ºi 32 de elefanþi.

3122 4. Cu aceste trupe a plecat din Antiohia regele împreunã cu

3123 Lysias, numit de el comandantul oºtirii întregi. Cînd a ajuns în

3124 Idumeea, el s-a îndreptat împotriva Bethsurei, oraº fortificat ºi

3125 g r eu d e cu cer i t , º i î mp r es u r î n d u - l , a î n c e p u t a s e d i u l . D ar

3126 bethsuranii s-au apãrat cu îndîrjire, ºi în timpul incursiunilor, au

3127 dat foc maºinilor de rãzboi aduse de el, prelungind mult asediul.

3128 Aflînd despre campania regelui, Iuda a ridicat asediul cetãþuii ºi

3129 a pornit în întîmpinarea suveranului, tãbãrînd în locul unde se

3130 îngusteazã trecãtoarea denumitã Bethzacharia, la 70 de stadii

3131 distanþã de tabãra duºmanã. Pãrãsind Bethsura, regele ºi-a dus

3132 oastea la defileu, spre tabãra lui Iuda. În zorii zilei ºi-a aºezat

3133 trupele în ordine de bãtaie; fiindcã n-a putut sã-ºi desfãºoare de-a

3134 latul elefanþii din pricina terenului îngust, a poruncit ca aceºtia sã

3135 mãrºãluiascã unul dupã altul. Fiecare elefant avea în jurul sãu

3136 1 . 0 0 0 d e p e d e s t r a º i º i 5 0 0 d e c ã l ã r e þ i , c a r e î i î n s o þ e a u
 Pag. 417

3137 pretutindeni. Elefanþii duceau în spinare înalte turnuri pline cu

3138 arcaºi. A lãsat ca restul oºtirii, împãrþitã în cete puse sub comanda

3139 prietenilor sãi, sã urce pe creste. Apoi Antioh a dat oºtenilor

3140 p o r u n ca s ã s co at ã s t r i g ãt u l d e l u p t ã º i s ã at ace d uº man u l ,

3141 descoperind scuturile de aur ºi de aramã, pentru ca ele sã reverse

3142 o luminã orbitoare, iar ei au fãcut sã rãsune munþii de chiotele

3143 lor. Acestea nu l-au speriat deloc pe Iuda, care a aºteptat vitejeºte

3144 nãvala vrãjmaºilor, omorînd 600 dintre ei, aflaþi în avangardã.

3145 Între timp, fratele sãu Eleazar, denumit Auran, a zãrit un elefant

3146 mai robust decît toþi ceilalþi, care purta platoºã regalã, ºi bãnuind

3147 cã îl purta pe regele însuºi, s-a nãpustit asupra lui. Dupã ce a ucis

3148 mulþi dintre cei ce erau în jurul elefantului, iar pe ceilalþi i-a

3149 împrãºtiat, s-a strecurat sub burta animalului ºi i-a provocat o

3150 ranã mortalã; uriaºul s-a prãbuºit peste Eleazar, strivindu-l sub

3151 povara lui. Astfel ºi-a pierdut viaþa curajosul luptãtor care

3152 rãpusese mulþi duºmani. Însã cînd a remarcat copleºitoarele forþe

3153 ale duºmanului, Iuda s-a retras la Hierosolyma ºi s-a pregãtit sã

3154 facã faþã asediului. Antioh ºi-a lãsat o parte din oºtire sã dea

3155 asaltul asupra Bethsurei, iar el a plecat cu restul trupelor sale spre

3156 Hierosolyma. Speriaþi de puhoiul vrãjmaºilor ºi vãzînd cã duceau

3157 lipsã de provizii, locuitorii s-au predat, dupã ce regele s-a jurat cã

3158 n-o sã le facã nici un rãu. Punînd stãpînire pe oraº, el nu le-a

3159 pricinuit alt necaz decît cã i-a alungat despuiaþi de toate. În oraº

3160 º i - a i n s t a l a t g a r n i z o a n a l u i . D a r a s e d i e r e a t e m p l u l u i d i n

3161 H i e r o s o l y m a i - a l u a t m u l t ã v r e m e , d a t o r i t ã î m p o t r i v i r i i

3162 înverºunate a celor ce-l apãrau: fiecãrei maºini de asediu a

3163 regelui, ei îi opuneau propria lor maºinã. ªi asediaþilor li se

3164 terminaserã proviziile, iar rezerva de cereale se epuizase, cãci

3165 ogoarele rãmãseserã neînsãmînþate, deoarece era anul al 7-lea,

3166 cînd, potrivit legilor noastre, pãmîntul trebuia sã rãmînã pîrloagã.

3167 Mulþi dintre asediaþi au fugit din pricina lipsurilor, puþini fiind

3168 cei ce mai rãmãseserã adãpostiþi în templu.

3169 5. Aceasta era situaþia celor asediaþi în templu. Dar dupã ce

3170 ºi-a vestit suveranul cã Filip venise din Persia ºi ridica pretenþii

3171 la ocuparea tronului, Lysias, cãpetenia oºtilor regelui, a fost de

3172 p ãr er e c ã e r a c a z u l c a e l s ã r i d i ce as ed i u l º i s ã p o r n eas cã

3173 î m p o t r i v a l u i F i l i p , s f ã t u i n d u - l s ã a s c u n d ã t o t u º i a t î t

3174 comandanþilor, cît ºi ostaºilor adevãrata pricinã a retragerii lor.

3175 De altfel, regele i-a ºi ordonat lui Lysias sã se adreseze într-o

3176 adunare comandanþilor ºi ostaºilor, fãrã sã le pomeneascã nimic

3177 de pretenþiile lui Filip, ci doar sã le spunã cã asediul cere prea

3178 multã vreme, obiectivul este fortificat, iar propriile provizii s-au

3179 împuþinat. ªi mai rãmîn multe de fãcut în împãrãþie, aºa cã

3180 preferabil ar fi sã se încheie un tratat de pace ºi alianþã cu

3181 întregul popor iudeu, pentru ca acesta sã poatã sã trãiascã dupã

3182 obiceiurile strãbune, fapt care a dus la izbucnirea rãzboiului, ei

3183 înºiºi urmînd sã se întoarcã acasã. Vorbele acestea, rostite de

3184 Lysias, au fost pe placul comandanþilor ºi al oºtirii.

3185 6. Atunci regele a trimis lui Iuda ºi asediaþilor vestea cã dorea

3186 sã încheie pace cu ei ºi a fãgãduit sã le dea libertatea de a trãi

3187 dupã legile strãbune. Iudeii au încuviinþat bucuroºi vorbele lui, ºi

3188 dupã pecetluirea printr-un jurãmînt a asigurãrilor sale, au ieºit din

 Pag. 418

3189 templu. Dar cînd a intrat înãuntru ºi a vãzut ce bine fortificat era
3190 sanctuarul, ºi-a încãlcat propriul legãmînt, dînd poruncã trupelor

3191 sã radã din temelie zidul de apãrare. Dupã ce a fãcut acest lucru,

3192 regele s-a întors în Antiohia, luîndu-l cu el ºi pe Onias, care se

3193 mai numea ºi Menelau. Cãci Lysias îl sfãtuise sã-l ucidã pe

3194 Menelau, dacã voia sã aibã liniºte din partea iudeilor, fãrã sã mai

3195 aibã de-a face cu ei. eul era pricina tuturor relelor, deoarece îl

3196 co n vinsese pe propri u l l u i t at ã s ã- i co n s t r î n g ã p e i u d ei s ã

3197 pãrãseascã credinþa strãbunilor lor. Regele l-a trimis aºadar pe

3198 Menelau în oraºul Beroe din Siria, poruncind ca el sã fie executat,

3199 dupã ce timp de 10 ani a fost Mare Preot, om ticãlos ºi fãrã

3200 evlavie, care a pus mîna pe putere doar spre a-ºi constrînge

3201 poporul sã se dezicã de legile sale. În urma morþii lui Menelau,

3202 Mare Preot a fost fãcut Alchimus, care se numea ºi Iachim. La

3203 sosirea lui acasã, regele Antioh l-a ºi gãsit pe Filip instalat la

3204 cîrma þãrii. I-a declarat rãzboi, a pus mîna pe el ºi l-a condamnat

3205 la moarte. Cînd fiul Marelui Preot Onias, care la moartea tatãlui

3206 sãu era copil, cum am spus mai înainte, a vãzut cã regele, cãlãul

3207 unchiului sãu, transmisese pontificatul lui Alchimus, care nu avea

3208 obîrºie preoþeascã, ºi ascultînd sfatul lui Lysias, trecuse înalta

3209 demnitate de la familia sa la o altã casã, a fugit la Ptolemeu,

3210 regele Egiptului. Acolo a fost primit cu mare cinste de el ºi de

3211 soþia lui, Cleopatra, care i-au dãruit un domeniu în provincia

3212 Heliopolis, unde Onias ºi-a clãdit un templu aidoma celui din

3213 Hierosolyma. Dar despre asta va fi vorba la momentul potrivit.

3214 Capitolul 10

3215 1. În vremea aceea a fugit din Roma Demetrius, fiul lui

3216 Seleucos, a ocupat oraºul Tripolis din Siria, ºi-a pus diademã pe

3217 frunte, ºi tocmind ºi un mare numãr de lefegii, s-a îndreptat spre

3218 reºedinþa regalã, unde toþi l-au primit bucuroºi ºi l-au recunoscut

3219 ca suveran. Capturînd pe regele Antioh ºi pe Lysias, supuºii i-au

3220 adus vii în faþa tronului, ºi la porunca datã de Demetrius, aceºtia

3221 au fost executaþi pe loc. Dupã cum am mai spus, Antioh apucase

3222 sã domneascã numai 2 ani. La Demetrius au venit numeroºi iudei

3223 nelegiuiþi ºi transfugi, printre care ºi Marele Preot Alchimus, ºi

3224 s-au plîns de întregul popor iudeu, mai ales de Iuda ºi de fraþii

3225 lui, sub pretextul cã ei îi asasinaserã pe toþi prietenii regelui,

3226 precum ºi pe toþi cei ce cãzuserã în mîinile lor, trãgînd nãdejdea

3227 cã el va veni la domnie. Chiar ºi pe ei îi alungaserã din propria

3228 lor þarã, fãcîndu-i niºte drumeþi pe meleaguri strãine, care aveau

3229 nevoie de ocrotirea lui. L-au rugat deopotrivã sã trimitã pe unul

3230 dintre prietenii lui de nãdejde, ca sã afle ce mai punea la cale

3231 Iuda.

3232 2. Clocotind de mînie, Demetrius l-a pus în fruntea trupelor

3233 sale pe amicul lui Antioh Epiphanes, Bacchides, bãrbat chibzuit

3234 care cîrmuise cîndva Mesopotamia întreagã, dîndu-i ca însoþitor

3235 pe Marele Preot Alchimus, ºi i-a poruncit sã-i ucidã pe Iuda ºi pe

3236 sprijinitorii lui. Bacchides a plecat cu oastea din Antiohia, ºi cum

3237 a ajuns în Iudeea, ºi-a mînat solii la Iuda ºi la fraþii sãi, chipurile,

3238 sã ajungã la pace ºi bunã înþelegere cu ei. De fapt, voia sã-i

 Pag. 419

3239 captureze printr-un ºiretlic. Dar Iuda n-a avut încredere în el: din
3240 oastea numeroasã care-l însoþea, a dedus cã venise sã ducã rãzboi,

3241 nu sã încheie pace. Cîþiva oameni din popor au crezut totuºi

3242 vorbele solilor lui Bacchides, ºi trãgînd nãdejdea cã nu-i pîndea

3243 nici un rãu din partea lui Alchimus, compatriotul lor, s-au dus

3244 p î n ã l a e l . A co l o au p r i mi t d e l a amî n d o i , s u b p r es t ar e d e

3245 jurãmînt, promisiunea cã nici ei, nici cei ce le urmeazã pilda, nu

3246 vor pãþi nimic, aºa cã aceºtia s-au predat plini de încredere. Dar

3247 Bacchides ºi-a încãlcat propriul jurãmînt ºi a omorît vreo 60

3248 dintre ei, iar pe ceilalþi, care avuseserã de gînd sã-l urmeze, i-a

3249 îndepãrtat fiindcã înºelaserã aºteptãrile celor dintîi. Dupã ce a

3250 plecat din Hierosolyma ºi a ajuns în satul numit Bethzetho, a

3251 capturat pe mulþi dintre transfugi ºi pe cîþiva dintre poporeni,

3252 mãcelãrindu-i pe toþi. A poruncit celor din partea locului sã dea

3253 ascultare lui Alchimus, ºi lãsînd acestuia niºte oºteni care sã-l

3254 aj u t e s ã- º i ap er e þ i n u t u l , s - a î n t o r s î n A n t i o h i a , l a r eg el e

3255 Demetrius.

3256 3. Cãutînd cu orice preþ sã-ºi consolideze puterea ºi convins cã

3257 domnia lui va fi mai sigurã dacã atrãgea simpatia poporului,

3258 Alchimus îºi mîngîia toþi supuºii cu vorbe blînde ºi discursuri pe

3259 placul fiecãruia. Destul de repede a strîns în jurul lui o vajnicã

3260 trupã de luptãtori încercaþi, alcãtuitã mai mult din nelegiuiþi ºi

3261 transfugi. Împreunã cu ei cutreiera þara ºi-i ucidea pe toþi cei ce

3262 erau de partea lui Iuda. Vãzînd cã puterea lui Alchimus crescuse

3263 mult ºi cã numeroºi oameni drepþi din neamul sãu îºi pierduserã

3264 v i a þ a , I u d a î n s u º i s t r ã b ã t e a þ a r a º i o m o r a p e s u s þ i n ã t o r i i

3265 potrivnicului sãu. Cînd a constatat cã nu putea sã-l biruie pe Iuda,

3266 puterile sale fiind mai mici, Alchimus a hotãrît sã recurgã la

3267 ajutorul lui Demetrius. S-a dus aºadar la Antiohia ºi l-a aþîþat pe

3268 rege împotriva lui Iuda, plîngîndu-se cã acesta îi pricinuise

3269 nenumãrate necazuri ºi cã în viitor ele se vor înmulþi, dacã nu va

3270 fi prins din vreme ºi pedepsit prin trimiterea unei oºtiri puternice

3271 împotriva lui.

3272 4. Întrucît ºi el era de pãrere cã lucrurile puteau sã ia o

3273 întorsãturã primejdioasã dacã privea nepãsãtor la creºterea

3274 neîntreruptã a puterii lui Iuda, Demetrius l-a trimis pe Nicanor,

3275 cel mai bun ºi mai fidel prieten al sãu împreunã cu care fugise din

3276 Roma. I-a dat o oaste pe care a socotit-o îndestulãtoare pentru ca

3277 sã-l învingã pe Iuda ºi i-a poruncit sã nu cruþe pe nimeni din

3278 poporul sãu. Cînd a ajuns la Hierosolyma, Nicanor n-a vrut ca de

3279 la început sã lupte pe faþã împotriva lui Iuda, ci s-a gîndit sã punã

3280 mîna pe el printr-un vicleºug, adresîndu-i cuvinte paºnice. I-a

3281 spus cã nu vede nici un motiv ca sã se lupte între ei ºi cã era gata

3282 sã se jure cã nu-i va face nici un rãu. El venise însoþit de prietenii

3283 lui doar ca sã-i dezvãluie ce gîndeºte regele Demetrius ºi ce

3284 intenþii are faþã de neamul sãu. Aflînd promisiunile fãcute de

3285 Nicanor prin solii sãi, Iuda ºi fraþii lui le-au dat crezare, fãrã sã-l

3286 suspecteze de înºelãciune. Ei au depus jurãmîntul la rîndul lor ºi

3287 l-au primit pe Nicanor împreunã cu oºtirea lui. Dar cînd acesta l-a

3288 salutat pe Iuda, în timp ce vorbea cu el, a fãcut un semn alor sãi,

3289 sã-l înhaþe pe loc. Întrezãrind la vreme cursa ce-i fusese întinsã,

3290 Iuda a sãrit în sus ºi ºi-a gãsit scãparea în tabãra lui. Cum ºi-a
 Pag. 420

3291 vãzut planul zãdãrnicit ºi vicleºugul dat la ivealã, Nicanor a

3292 hotãrît sã lupte fãþiº cu Iuda, care ºi-a pregãtit numaidecît oºtirea

3293 de luptã ºi în bãtãlia datã lîngã satul Capharsalama a obþinut

3294 victoria, silindu-ºi adversarul sã-ºi caute scãparea în cetãþuia

3295 Hierosolymei.

3296 5. Într-o zi, pe cînd cobora din cetãþuie în templu, Nicanor s-a
3297 întîlnit cu unii dintre preoþi ºi cu bãtrînii poporului, care l-au

3298 salutat ºi i-au arãtat victimele, spunîndu-i cã acestea urmau sã fie

3299 închinate lui Dumnezeu pentru prosperitatea regelui. Dar el a

3300 rostit vorbe de ocarã ºi i-a ameninþat cã dacã poporul nu-l va

3301 preda pe Iuda, va dãrîma templul. Dupã ce ºi-a rostit ameninþãrile,

3302 a pãrãsit Hierosolyma. Datoritã mîhnirii pricinuite de spusele lui,

3303 preoþii au vãrsat lacrimi amare ºi L-au rugat pe Dumnezeu sã-i

3304 scape din mîna duºmanilor. Nicanor a pãrãsit aºadar Hierosolyma

3305 ºi a ajuns pînã la satul numit Bethoron, unde a primit o altã oaste

3306 din Siria, aºezîndu-ºi tabãra acolo. Dar Iuda a tãbãrît la Adasa, alt

3307 s at , s i t u at l a 3 0 d e s t ad i i d i s t an þ ã d e Bet h o r o n , o a s t ea l u i

3308 n umãrînd doar 1.000 de oameni. El i-a îndemn at s ã n - ai b ã

3309 s u f l e t e l e î n f r i c o º a t e d e m u l þ i m e a d u º m a n i l o r, f ã r ã s ã f i e

3310 preocupaþi de cîþi oºteni aveau de înfruntat, ci sã cumpãneascã

3311 cine sînt ei înºiºi ºi de dragul cãror rãsplãþi îºi primejduiesc

3312 vieþile, pornind vitejeºte împotriva vrãjmaºilor. Apoi i-a dus în

3313 vãlmãºagul bãtãliei, ºi înfruntîndu-l pe Nicanor, ºi-a biruit

3314 duºmanii, dintre care mulþi au pierit. Pînã la urmã a cãzut în

3315 încleºtare chiar ºi Nicanor, luptîndu-se eroic. Dupã moartea lui,

3316 nici oºtenii n-au mai rezistat, ci dupã pierderea comandantului,

3317 ºi-au aruncat armele ºi au luat-o la fugã. Iuda i-a urmãrit ºi i-a

3318 mãcelãrit, prin sunet de trîmbiþe vestind satele învecinate cã ºi-a

3319 învins potrivnicii. Cînd locuitorii lor i-au auzit semnalul, s-au

3320 înarmat ºi au aþinut calea fugarilor, omorîndu-i rînd pe rînd, astfel

3321 cã n-a mai scãpat cu viaþã nici unul din cei 9.000 de oameni care

3322 luaserã parte la luptã. Aceastã izbîndã a fost obþinutã în cea de-a

3323 13-a zi a lunii pe care iudeii o numesc Adar, iar macedonenii,

3324 Dystros. De atunci încolo, an de an se aduc în aceastã zi jertfe de

3325 mulþumire, spre a sãrbãtori victoria. Cîtãva vreme poporul iudeu

3326 a scãpat de pacostea rãzboaielor ºi s-a bucurat de pace, fiind dupã

3327 aceea tîrît iarãºi în lupte ºi primejdii.

3328 6. Cînd Marele Preot Alchimus a vrut sã dãrîme zidul

3329 sanctuarului, vechi ºi construit de sfinþii profeþi, Domnul i-a

3330 trimis o boalã grea: s-a prãbuºit fãrã glas la pãmînt ºi dupã multe

3331 zile de chinuri a murit, fiind arhiereu vreme de 4 ani. La moartea

3332 lui, poporul a dat funcþia de Mare Preot lui Iuda. El auzise de

3333 puterea romanilor, care s u p u s es er ã º i G alatia, ºi Iberia, ºi

3334 Cartagina din Africa, ºi în afarã de asta, aduseserã sub stãpînirea

3335 lor Grecia, biruindu-i pe regele Perseu, pe Filip ºi pe Antioh cel

3336 Mare. A hotãrît aºadar sã încheie alianþã cu ei. El a trimis la

3337 Roma pe prietenii sãi Eupolemos, fiul lui Ioannes, ºi Iason, fiul

3338 lui Eleazar, ca sã-i roage pe cei de acolo sã încheie un tratat de

3339 alianþã ºi prietenie, scriindu-i lui Demetrius sã nu mai poarte

3340 rãzboaie împotriva iudeilor. Cînd au sosit la Roma solii lui Iuda,

3341 Senatul i-a primit bine, a dus cu ei tratative privitoare la un tratat

3342 ºi a acceptat încheierea lui. O copie a fost trimisã în Iudeea, iar

 Pag. 421

3343 originalul a fost gravat pe tãbliþe de aramã. Iatã cuprinsul lui:

3344 Decretul Senatului privitor la alianþa ºi prietenia cu poporul

3345 iudeu. Nici unul dintre supuºii Romei nu are voie sã poarte rãzboi

3346 împotriva poporului iudeu, nici sã sprijine prin cereale, corãbii

3347 sau bani pe cei ce luptã împotriva acestuia. Dacã cineva îi atacã

3348 p e i u d ei, ro man i i t r eb u i e s ã- i aj u t e p e cî t l e s t ã î n p u t er e.

3349 Aºijderea, dacã romanii sînt atacaþi, iudeii trebuie sã sarã în

3350 ajutorul lor. Dacã poporul iudeu vrea sã adauge sau sã elimine

3351 ceva din tratat, acest lucru sã se facã cu consimþãmîntul poporului

3352 roman. Atunci adãugirile sã fie valabile la fel ca tratatul anterior.

3353 Decretul Senatului a fost semnat din partea iudeilor de cãtre

3354 Eupolemos, fiul lui Ioannes, ºi Iason, fiul lui Eleazar, sub

3355 pontificatul lui Iuda ºi sub comanda lui Simon, fratele acestuia.

3356 Astfel s-a încheiat primul tratat de alianþã ºi prietenie dintre

3357 romani ºi iudei.

3358 Capitolul 11

3359 1. Cînd a primit vestea despre moartea lui Nicanor ºi

3360 masacrarea oºtirii care l-a însoþit, Demetrius ºi-a trimis iarãºi

3361 trupe de-ale sale în frunte cu Bacchides. Plecînd din Antiohia,

3362 acesta a ajuns în Iudeea ºi a tãbãrît la Arabela, un oraº din

3363 Galileea. Î n t r u cî t î n l o cu l acel a s e af l au p eº t eri în care se

3364 refugiaserã mulþi, el a fost nevoit sã le asedieze, ºi dupã cucerirea

3365 lor, a plecat în marº forþat spre Hierosolyma. La aflarea ºtirii cã

3366 Iuda îºi aºezase tabãra în satul Bethzetho, a pornit împotriva lui

3367 cu 20.000 de pedestraºi ºi 2.000 de cãlãreþi. Dar Iuda nu avea în

3368 preajma lui decît 1.000 de oameni. Cînd aceºtia au vãzut puhoiul

3369 oºtilor lui Bacchides, s-au înspãimîntat ºi mulþi au fugit din

3370 tabãrã, nerãmînînd pe loc decît vreo 800 de luptãtori, care urmau

3371 sã-l înfrunte pe Bacchides. Iuda i-a îndemnat sã întîmpine

3372 bãrbãteºte primejdiile ºi le-a poruncit sã mãrºãluiascã în ordine,

3373 spre a da bãtãlia. Dar ai sãi i-au spus cã nu era cu putinþã sã dea

3374 piept cu o oºtire atît de numeroasã ºi l-au sfãtuit sã renunþe acum

3375 la planurile sale, gîndindu-se la salvarea lor, ºi abia mai tîrziu sã

3376 atace duºmanii cu trupe mai puternice. Iuda le-a rãspuns: Soarele

3377 n-o sã apuce sã mã vadã întorcînd spatele duºmanilor mei!

3378 Dacã-mi este scris sã mor azi ºi sînt sortit sã pier oricum în

3379 b ã t ã l i e , m ã v o i l u p t a c u d î r z e n i e , p r e f e r î n d s ã m e r g î n

3380 întîmpinarea sfîrºitului, decît sã-mi pãtez faima dobînditã pînã

3381 acum în rãzboaie printr-o fugã ruºinoasã! Prin aceste cuvinte ºi-a

3382 î n f l ã c ã r a t o º t e n i i r ã m a º i f i d e l i , f ã c î n d u - i c a d i s p r e þ u i n d

3383 primejdiile, sã se lupte cu vrãjmaºii.

3384 2. Între timp, Bacchides ºi-a scos trupele în afara taberei ºi ºi-a
3385 aºezat în linie de luptã oastea, orînduind-o astfel: cãlãreþii stãteau

3386 aliniaþi pe ambele aripi, în vreme ce luptãtorii cu armament uºor

3387 ºi arcaºii erau grupaþi în faþa întregii falange din mijloc. El însuºi

3388 era în aripa din dreapta. În aceastã ordine de bãtaie, ºi-a pornit

3389 oastea împotriva adversarilor sãi ºi a poruncit trîmbiþaºilor sã dea

3390 semnalul de atac, îndemnîndu-i pe ai sãi sã scoatã strigãtul de

3391 luptã. Iuda a fãcut acelaºi lucru ºi s-a ciocnit cu oastea duºmanã,

3392 ambele tabere înfruntîndu-se cu î n v er º u n ar e º i b ãt ãl i a s - a

 Pag. 422

3393 prelungit p î n ã l a as f i n þitul soarelui. Între timp, Iuda, care

3394 observase cã Bacchides se afla în aripa dreaptã, cu grosul oºtirii

3395 sale, i-a strîns pe cei mai viteji dintre ai sãi, atacînd tocmai acea

3396 parte a cîmpului de luptã. Dînd asaltul, a reuºit sã strãpungã

3397 rîndurile falangei. Cum a rãzbit în mijlocul ei, a pus-o pe fugã ºi

3398 a urmãrit-o pînã la Muntele numit Aza. De îndatã ce rãzboinicii

3399 din aripa stîngã au observat cã cei din aripa dreaptã fuseserã

3400 respinºi, l-au urmãrit pe Iuda, l-au înconjurat ºi au cãzut în

3401 spatele lui, prinzîndu-l la mijloc. Întrucît orice cale de fugã îi era

3402 tãiatã, de vreme ce duºmanii îl încercuiserã, Iuda a hotãrît sã

3403 lupte din rãsputeri alãturi de ai sãi. Astfel a mai rãpus pe mulþi

3404 dintre vrãjmaºii lui. Cu puterile sleite, a cãzut în cele din urmã el

3405 însuºi dîndu-ºi sufletul, la fel de glorios în moarte, ca ºi în faptele

3406 de vitejie sãvîrºite mai înainte. Dupã moartea lui Iuda, însoþitorii

3407 sãi, care prin pierderea unui asemenea comandant nu mai aveau

3408 pe cine sã urmeze, ºi-au pus toatã nãdejdea în fugã. Cãzînd la

3409 învoialã cu vrãjmaºii, fraþii sãi Simon ºi Ionathas i-au luat leºul

3410 d i n m î i n i l e l o r º i l - a u d u s î n s a t u l M o d i i m , u n d e î º i

3411 înmormîntaserã pãrintele, îngropîndu-l tot acolo ºi pe el. Poporul

3412 l-a bocit mai multe zile ºi i-a arãtat cinstea care i se cuvenea.

3413 Astfel ºi-a încheiat viaþa Iuda, bãrbatul cutezãtor ºi rãzboinic,

3414 care a rãmas credincios poruncilor date de tatãl sãu Mattathias,

3415 gata sã facã ºi sã îndure orice, pentru libertatea compatrioþilor sãi.

3416 Î n z e s t r a t c u a t î t a v i t e j i e , º i - a e l i b e r a t p o p o r u l d i n r o b i a

3417 macedoneanã, dobîndind gloria supremã ºi o amintire veºnicã.

3418 Pînã la moartea lui, a deþinut timp de 3 ani funcþia de Mare Preot.

3419 Cartea 13

3420 Capitolul 1

3421 1. Cum s-a eliberat din robia macedonenilor poporul iudeilor

3422 ºi felul cum a murit în rãzboi comandantul lor Iuda, ducînd lupte

3423 multe ºi grele, am arãtat în cartea anterioarã. Dupã moartea lui

3424 I u d a, p u zd er i a n el eg iuiþilor ºi a celor care încãl cau l eg i l e

3425 strãmoºeºti au prins iarãºi curaj ºi au pricinuit iudeilor tot felul

3426 de rele. La rãutatea acestora s-a adãugat ºi foametea care bîntuia

3427 în þarã, astfel cã mulþi dintre cei ce se zbãteau în lipsuri mari,

3428 neputînd sã mai îndure îndoitul chin venit din partea duºmanului

3429 ºi a foametei, au dezertat la macedoneni. Bacchides i-a adunat pe

3430 t o þ i i u d e i i c a r e s e d e z b ã r a s e r ã d e d a t i n i l e s t r ã b u n e º i s e

3431 îndreptaserã spre o viaþã pãgînã, încredinþîndu-le conducerea

3432 þinutului. Aceºtia i-au capturat pe prietenii ºi pe susþinãtorii lui

3433 I u d a º i i - a u p r e d a t l u i B a c c h i d e s . E l î i s u p u n e a m a i î n t î i

3434 torturilor, dupã bunul sãu plac, apoi îi executa. Astfel iudeii au

3435 f o s t l o v i þ i d e o n e n o r o c i r e c u m n u m a i c u n o s c u s e r ã d e l a

3436 întoarcerea lor din Babilon. Cînd au vãzut jalnicul sfîrºit al

3437 concetãþenilor lor, credincioºii tovarãºi ai lui Iuda l-au rugat pe

3438 fratele acestuia Ionathas sã urmeze frãþeasca lui pildã ºi sã se

3439 consacre ocrotirii compatrioþilor lui, aidoma celui care îºi jertfise

3440 viaþa eliberãrii patriei sale, nelãsîndu-ºi fãrã apãrãtor neamul, mai

3441 ales acum, în ceas de grea cumpãnã pentru el. Ionathas le-a
 Pag. 423

3442 rãspuns cã era gata sã înfrunte moartea pentru ei, ºi fãrã sã fie
3443 socotit deloc mai prejos decît fratele sãu, a fost ales conducãtorul

3444 iudeilor.

3445 2. Cum a aflat asta, Bacchides s-a temut cã Ionathas va da de

3446 furcã regelui ºi macedonenilor, nu mai puþin decît Iuda înaintea

3447 lui, cãutînd sã-l înlãture din drum prin vicleºug. Dar planul sãu

3448 n-a rãmas ascuns nici lui Ionathas, nici fratelui sãu Simon: cum

3449 au primit ºtirea, aceºtia ºi-au strîns toþi tovarãºii ºi au plecat

3450 degrabã cu ei în deºertul situat nu departe de oraº, ºi sosind la apa

3451 care se numeºte Lacul Asphar, au fãcut popas. Cînd a auzit cã ei

3452 se aciuaserã în locul acela, Bacchides a pornit cu toate trupele

3453 sale împotriva lor, ºi tãbãrînd dincolo de Iordan, ºi-a lãsat oastea

3454 sã se odihneascã. Înºtiinþat cã Bacchides pornise pe urmele sale,

3455 Ionathas l-a trimis atunci pe fratele sãu Ioannes, numit Gaddes,

3456 la arabii nabateeni, care îi erau prieteni, ca sã-ºi punã la adãpost

3457 lucrurile sale, stînjenindu-l la mers, pînã ce se termina lupta cu

3458 Bacchides. În timp ce Ioannes era în drum spre nabateeni, fiii lui

3459 Amaraeus din oraºul Medaba i-au întins o cursã, l-au capturat

3460 împreunã cu însoþitorii lui, i-au rãpit tot ce avea, omorîndu-l apoi

3461 pe Ioannes împreunã cu soþii lui. Dar ei ºi-au primit dupã aceea

3462 pedeapsa meritatã, adusã de fraþii lui, fapt despre care voi vorbi

3463 ceva mai tîrziu.

3464 3. Prinzînd de veste cã Ionathas îºi aºezase tabãra în mlaºtinile

3465 Iordanului, Bacchides a aºteptat Sabatul, spre a porni împotriva

3466 lui, convins cã acesta nu va lupta în ziua aceea, ca nu cumva sã

3467 încalce astfel legea. Dar el ºi-a îmbãrbãtat tovarãºii, avertizîndu-i

3468 cã viaþa lor era primejduitã: sînt prinºi la mijloc, între duºmani ºi

3469 fluviu, încît n-au încotro sã fugã, cãci au vrãjmaºul care îi atacã

3470 din faþã ºi fluviul în spatele lor. L-a rugat apoi pe Dumnezeu sã-i

3471 dea izbîndã, s-a ciocnit cu duºmanii ºi mulþi dintre ei cãzuserã

3472 deja, cînd l-a zãrit pe Bacchides nãpustindu-se asupra lui ºi ºi-a

3473 ridicat mîna dreaptã, ca sã-l pãleascã nãprasnic. Totuºi Bacchides

3474 a prevãzut din vreme lovitura ºi s-a ferit din calea ei. Atunci

3475 Ionathas ºi tovarãºii lui au sãrit în fluviu, l-au trecut înot ºi astfel

3476 au ajuns dincolo de Iordan, în siguranþã. Dar duºmanii n-au trecut

3477 f l u v i u l º i B a c c h i d e s s - a r e t r as n u mai d ecî t î n cet ãþ u i a d i n

3478 Hierosolyma. Pierduse vreo 2.000 de oameni din oastea lui. Dupã

3479 aceea a fortificat multe oraºe din Iudeea, ale cãror ziduri erau

3480 d ã r î m a t e , º i a n u m e I e r i h o n , E m a u s , B e t h o r o n , B e t h e l a ,

3481 Thamnatha, Parathon, Tocoa ºi Gazarã. În fiecare din aceste oraºe

3482 a înãlþat turnuri pe care le-a înconjurat cu metereze puternice ºi

3483 foarte mari ºi a instalat în ele garnizoane, ieºind adesea în afarã,

3484 spre a-i tulbura pe iu dei. A fortificat mai ales cetãþuia din

3485 H i er o s olyma. I-a luat ca ostatici pe fiii frunt aº i l o r I u d ei i ,

3486 þinîndu-i închiºi în cetãþuie.

3487 4. Între timp a venit cineva la Ionathas ºi la fratele sãu Simon

3488 ºi le-a dat vestea cã fiii lui Amaraeus sãrbãtoreau cãsãtoria unuia

3489 dintre ei. Logodnica lui era din oraºul Gabatha, fiica unuia dintre

3490 bãrbaþii cei mai de vazã ai arabilor, mirele urmînd sã aducã acasã

3491 fata gãtitã cu strãlucite ºi bogate straie de mireasã. Ionathas ºi

3492 Simon au socotit cã acum era cel mai potrivit moment sã-ºi

3493 r ã z b u n e f r a t e l e , c o n v i n º i c ã l e v a f i u º o r s ã a b a t ã a s u p r a
 Pag. 424

3494 vinovaþilor pedeapsa uciderii lui Ioannes. S-au dus aºadar la

3495 Medaba, ºi pîndind în ascunzãtorile muntelui, ºi-au aºteptat

3496 duºmanii. Cînd i-au zãrit pe aceºtia, venind cu mireasa, mirele ºi

3497 alaiul prietenilor, au ieºit pe neaºteptate din ascunziºul lor, i-au

3498 ucis pe toþi, ºi luînd ca pradã podoabele miresei ºi darurile aduse

3499 de nuntã, ºi s-au întors acasã. Aºa au devenit aceºtia pãrtaºi la

3500 pedeapsa primitã de fiii lui Amaraeus: cãci au fost uciºi nu numai

3501 ei, ci ºi prietenii care îi însoþeau, împreunã cu nevestele ºi copiii

3502 lor, numãrul victimelor ridicîndu-se la 400.

3503 5. Reîntorºi în mlaºtinile Iordanului, Simon ºi Ionathas au

3504 rãmas acolo. Dupã ce ºi-a întãrit gar n i zo an el e d i n I u d eea,

3505 Bacchides s-a întors. Vreme de 2 ani treburile iudeilor au avut

3506 parte de liniºte. Dar transfugii ºi nelegiuiþii care vedeau cã

3507 Ionathas ºi ai sãi hãlãduiau nestingheriþi sub ocrotirea pãcii, au

3508 trimis la Demetrius o solie, rugîndu-l sã-l trimitã pe Bacchides,

3509 ca sã-l prindã pe Ionathas. Au arãtat cã nu era greu ca într-o

3510 s i n g u r ã n o a p t e , t o þ i s ã f i e c a p t u r a þ i , d a c ã e r a u l u a þ i p r i n

3511 surprindere. Regele l-a ºi trimis pe Bacchides, care odatã sosit în

3512 Iudeea, a scris tuturor prietenilor, iudeilor ºi aliaþilor sãi sã-l

3513 înhaþe pe Ionathas. Dupã ce aceºtia ºi-au dat toatã strãduinþa fãrã

3514 a izbuti sã-l captureze pe Ionathas, care se ferea cu strãºnicie,

3515 dejucînd cursele întinse de ei, Bacchides s-a înfuriat pe transfugii

3516 care îl amãgiserã deopotrivã pe el ºi pe rege, ºi punînd mîna pe

3517 50 dintre cãpeteniile lor, i-a executat. De teama lui Bacchides,

3518 Ionathas, împreunã cu fratele ºi însoþitorii lor, s-au retras la

3519 Bethalaga, un sat situat în deºert, unde au înãlþat turnuri ºi ziduri

3520 de apãrare, ca sã se punã la adãpost de primejdii. Cînd a aflat

3521 despre asta, Bacchides a pornit împotriva lui Ionathas cu trupele

3522 pe care le avea atunci la îndemînã, precum ºi cu iudeii chemaþi în

3523 ajutor. Sosind cu oastea de strînsurã la fortãreaþã, a asediat-o timp

3524 de mai multe zile. Dar Ionathas nu s-a înclinat în faþa asalturilor

3525 îndîrjite ale asediatorilor, ci le-a opus o rezistenþã viguroasã. Pe

3526 f r a t e l e s ã u S i mo n l - a l ãs at î n cet at e , c a s ã c o n t i n u e l u p t a

3527 împotriva lui Bacchides, iar el s-a strecurat afarã ºi a strîns o

3528 ceatã numeroasã din rîndurile susþinãtorilor lui, atacînd în timpul

3529 nopþii tabãra lui Bacchides, unde a ucis mulþi duºmani, încît ºi

3530 fratele sãu Simon a remarcat cã vrãjmaºii erau încolþiþi. Aflînd de

3531 mãcelãrirea lor, el a ieºit din cetate ºi a dat foc maºinilor de

3532 asediu ale macedonenilor, doborînd pe mulþi dintre ei. Cînd s-a

3533 vãzut înconjurat de inamici, dintre care unii îi atacau din faþã, iar

3534 a l þ i i d i n s p a t e , B a c c h i d e s a f o s t c u p r i n s d e n e l i n i º t e º i

3535 consternare, întrucît asediul lua o întorsãturã contrarã aºteptãrilor

3536 sale. ªi-a revãrsat aºadar nãduful asupra transfugilor, care

3537 solicitaserã de la rege trimiterea lui în Iudeea, fiindcã ei îl

3538 înºelaserã, gîndindu-se mai degrabã sã se întoarcã acasã dupã

3539 încheierea cît se poate de bunã a asediului.

3540 6. Ghicind intenþia lui, Ionathas i-a trimis o solie de prietenie

3541 ºi pace, cu condiþia înapoierii prizonierilor din ambele tabere.

3542 Bacchides, care nu avea altã cale de a ieºi onorabil din încleºtare,

3543 i-a acceptat oferta ºi a încheiat un legãmînt de prietenie cu

3544 Ionathas, jurîndu-se cã de-acum înainte nici unul nu va mai ridica

3545 armele împotr i v a cel u i l al t . D u p ã ce s - a f ãcu t s ch i mb u l de

 Pag. 425

3546 prizonieri, el s-a întors în Antiohia, la regele sãu ºi de atunci

3547 încolo n-a mai fãcut într-adevãr nici o incursiune în Iudeea.

3548 Ionathas, care se simþea î n s i g u r an þ ã, ºi-a fãcut din oraºu l

3549 Machma sediul lui, unde cîrmuia treburile publice, ºi condamnînd

3550 la moarte pe ticãloºi ºi pe nelegiuiþi, a curãþat þara de aceastã

3551 patã.

3552 Capitolul 2

3553 1. În cel de-al 160-lea an al erei seleucide, Alexandru, fiul lui

3554 Antioh Epiphanes, s-a întors în Siria ºi a cucerit Ptolemaida, prin

3555 trãdarea oºtenilor ce se aflau acolo: ei erau porniþi împotriva lui

3556 Demetrius, atît pentru trufia lui, cît ºi pentru faptul cã era greu sã

3557 pãtrunzi pînã la el. Demetrius se izolase în reºedinþa sa apãratã de

3558 4 turnuri, pe care o construise nu departe de Antiohia, unde trata

3559 treburile publice cu nepãsare ºi pe apucate. De aici se trãgea ºi

3560 ura pe care i-o purtau supuºii lui, aºa cum am spus mai înainte.

3561 Dar cînd a primit vestea cã Alexandru se cuibãrise în Ptolemaida,

3562 ºi-a adunat toate trupele, pornind împotriva lui. A trimis apoi soli

3563 la Ionathas, ca sã-ºi asigure alianþa ºi fidelitatea lui. De fapt, el

3564 intenþiona s-o ia înaintea lui Alexandru, ca nu cumva acesta sã ia

3565 legãtura cu el ºi sã-i cearã ajutor. Fãcea acest lucru cu atît mai

3566 mult cu cît se temea cã Ionathas va pactiza cu duºmanul lui,

3567 amintindu-ºi de nedreptãþile pe care i le pricinuise cîndva. I-a

3568 poruncit aºadar sã-ºi strîngã oastea ºi s-o înarmeze bine; în

3569 schimb, el va elibera ostaticii pe care îi închisese Bacchides în

3570 cetãþuia Hierosolymei, ca mãsurã de precauþie. De îndatã ce a

3571 primit ordinul de la Demetrius, Ionathas s-a dus la Hierosolyma,

3572 unde a citit scrisoarea regelui în faþa poporului ºi a oºtenilor din

3573 garnizoana cetãþuiei. La auzul celor citite, transfugii ºi nelegiuiþii

3574 s-au înspãimîntat de faptul cã regele îi îngãduia lui Ionathas sã

3575 aibã oaste proprie, eliberîndu-i ostaticii. Pe aceºtia el i-a redat

3576 pãrinþilor lor. De vreme ce locuia acum la Hierosolyma, Ionathas

3577 s-a apucat sã renoveze oraºul ºi sã construiascã dupã placul lui.

3578 A poruncit ca zidurile oraºului sã fie clãdite din pietre de formã

3579 pãtratã, ca sã opunã o rezistenþã mai mare în faþa vrãjmaºilor.

3580 Cînd cei ce fãceau parte din garnizoanele fortãreþelor Iudeii au

3581 vãzut isprava asta, ºi-au pãrãsit posturile ºi au fugit la Antiohia,

3582 cu excepþia celor din Bethsura ºi din cetãþuia Hierosolymei.

3583 Aceste garnizoane erau alcãtuite în cea mai mare parte din iudei

3584 nelegiuiþi ºi transfugi, care nu cutezau sã pãrãseascã fortãreþele.

3585 2. Cînd a primit ºtirea promisiunilor fãcute de Demetrius lui

3586 Ionathas ºi a aflat totodatã ce destoinic bãrbat era acesta, ce

3587 pagube îi aduseserã rãzboaiele purtate cu macedonenii, precum ºi

3588 cîte suferinþe îi pricinuiserã atît Demetrius cît ºi Bacchides,

3589 generalul lui Demetrius, Alexandru a mãrturisit prietenilor sãi cã

3590 deocamdatã nu putea sã-ºi gãseascã un tovar㺠mai potrivit decît

3591 Ionathas: nu numai cã fusese viteaz în lupta cu duºmanii, ci

3592 nutrea ºi o mare urã împotriva lui Demetrius, întrucît îl fãcuse sã

3593 îndure multe necazuri, pricinuite ºi de el acestuia, drept rãspuns.

3594 A º a d a r, d a c ã v o i a s ã º i - l f a c ã p r i e t e n î n d e t r i m e n t u l l u i

3595 Demetrius, acum se ivise ocazia prielnicã sã încheie alianþã cu el.

 Pag. 426

3596 Deoarece ºi lui, ºi prietenilor sãi le-a surîs planul de a se adresa

3597 lui Ionathas, iatã cum suna scrisoarea care i-a fost trimisã: regele

3598 Alexandru transmite salutãri fratelui sãu Ionathas! Despre

3599 bãrbãþia ºi credinþa ta am auzit de multã vreme. De aceea þi-am

3600 trimis solie de prietenie ºi alianþã. Aºadar, te numesc de azi

3601 Marele Preot al iudeilor ºi am hotãrît ca tu sã te numeri printre

3602 prietenii mei de nãdejde. Îþi trimit în dar un veºmînt de purpurã

3603 ºi o coroanã de aur ºi te rog sã mã cinsteºti la fel cum te cinstesc

3604 ºi eu pe tine!

3605 3. Cu prilejul primirii acestei scrisori, Ionathas a îmbrãcat

3606 veºmîntul de Mare Preot la celebrarea Sãrbãtorii Corturilor, dupã

3607 4 ani de la moartea fratelui sãu Iuda, rãstimp în care funcþia de

3608 arhiereu a rãmas neocupatã. ªi-a strîns o oaste numeroasã ºi a

3609 fãurit o mulþime de arme. Aflarea acestei ºtiri l-a mîhnit pe

3610 Demetrius, care ºi-a reproºat propria lui încetinealã, fiindcã n-a

3611 luat-o înaintea lui Alexandru ºi nu-l ademenise pe Ionathas prin

3612 favoruri mai mari, lãsînd adversarului sãu timp suficient s-o facã.

3613 A trimis totuºi l u i I o n at h as º i neamului sãu o scrisoare cu

3614 urmãtorul conþinut: regele Demetrius trimite salutãri lui Ionathas

3615 ºi poporului iudeilor! Deoarece aþi menþinut vechile noastre

3616 l e g ã t u r i d e p r i e t e n i e º i n u a þ i d a t a s c u l t a r e a d e m e n i r i l o r

3617 duºmanului nostru, vã laud pentru aceastã fidelitate ºi vã îndemn

3618 s - o p ã s t r aþ i º i î n v i i t o r, u r mî n d s ã b en ef i c i a þ i d e s e m n e l e

3619 recunoºtinþei mele. Vã voi scuti de cea mai mare parte a birurilor

3620 ºi dãrilor achitate pînã în prezent regilor de dinaintea mea ºi mie

3621 însumi. Vã cruþ acum de impozitele pe care le plãteaþi mereu. De

3622 asemenea renunþ la preþul sãrii ºi al coroanei, cu care îmi sînteþi

3623 datori mie, precum ºi la cuvenita treime din recolta de cereale ºi

3624 la jumãtate din fructele culese anual, pe care de azi înainte vi le

3625 dau vouã. Renunþ apoi ºi la birul pe cap de om, pe care trebuia sã

3626 mi-l dea pînã deunãzi fiecare locuitor al Iudeii ºi al celor 3

3627 þ i n u t u r i î n v eci n at e: S amar i a, G al i leea ºi Peraea. Vr eau ca

3628 Hierosolyma sã fie un oraº sfînt ºi inviolabil ºi feresc teritoriul

3629 ei de zeciuieli ºi de dãri. Cetãþuia oraºului o cedez Marelui vostru

3630 Preot Ionathas, care poate sã-i alcãtuiascã garnizoane din prietenii

3631 ºi oamenii credincioºi lui, apãrînd-o astfel pentru mine. În afarã

3632 de asta, dezrobesc pe iudeii capturaþi în rãzboi, care muncesc pe

3633 ogoarele noastre. Interzic prin ordin ca vitele de povarã ale

3634 i u d ei l o r s ã mai f i e supuse la corv ezi . F i ecar e S ab at , t o at e

3635 sãrbãtorile ºi cele 3 zile care le preced sã fie scutite de orice

3636 îndatoriri. Cer aºijderea ca iudeii care trãiesc în regatul meu sã fie

3637 liberi ºi neînjosiþi, iar cei dornici sã lupte alãturi de mine pot s-o

3638 facã, pînã la cel mult 30.000: ei vor primi la fel ca oºtenii mei

3639 aceeaºi soldã, care le va fi plãtitã oriunde s-ar duce. Pe unii dintre

3640 ei îi voi înrola în garnizoane, pe alþii, în garda de corp ori îi voi

3641 numi comandanþi în reºedinþa mea. Le îngãdui sã-ºi ducã traiul

3642 dupã datinile lor strãmoºeºti ºi sã le pãstreze cu sfinþenie. Doresc

3643 ca aceste legi sã fie respectate ºi în cele 3 þinuturi învecinate cu

3644 Iudeea, iar Marele Preot sã aibã grijã ca nici un iudeu sã nu-L

3645 cinsteascã pe Dumnezeu în alt templu decît cel din Hierosolyma.

3646 De asemenea dau anual din veniturile mele 150.000 de drahme

3647 pentru acoperirea cheltuielilor legate de jertfe ºi vreau ca banii

 Pag. 427

3648 care prisosesc sã vã rãmînã vouã. Renunþ ºi la cele 10.000 de

3649 drahme încasate îndeobºte de regi din tezaurul templului ºi

3650 stipulez ca ele sã revinã preoþilor care se ocupã de slujbele divine

3651 din templu. Oricine se refugiazã în templul din Hierosolyma sau

3652 în incinta lui, fie cã n-a plãtit impozit regelui, fie cã e rãmas în

3653 urmã cu plata datoriilor, sã scape teafãr ºi sã rãmînã în stãpînirea

3654 bunurilor sale. Îngãdui ca templul sã fie reînnoit ºi refãcut,

3655 urmînd ca cheltuielile sã fie suportate din veniturile mele. Chiar

3656 ºi zidurile oraºului sã fie reconstruite ºi prevãzute cu turnuri

3657 înalte, tot pe socoteala mea. Dacã se mai aflã în þara Iudeii un loc

3658 care meritã sã fie întãrit, facã-se cu banii mei ºi aceste lucrãri!

3659 4. Asemenea promisiuni a fãcut în scrisoarea lui Demetrius,

3660 vrînd sã-i atragã pe iudei de partea lui. Dar între timp Alexandru

3661 îºi strînsese o oaste uriaºã, alcãtuitã atît din lefegii, cît ºi din

3662 oºteni care fugiserã din Siria la el, ca sã lupte împotriva lui

3663 Demetrius. Cînd s-a dezlãnþuit lupta, aripa dreaptã a trupelor lui

3664 Demetrius a pus pe fugã luptãtorii din faþa lor, i-au fugãrit multã

3665 vreme, omorînd pe mulþi dintre ei ºi le-au jefuit tabãra. În schimb

3666 aripa stîngã, unde se afla ºi Demetrius, a fost învinsã. Aici toþi

3667 fugeau de-a valma ºi numai Demetrius lupta vitejeºte. El a ucis o

3668 parte dintre vrãjmaºi, pe alþii i-a pus pe fugã, pînã ce a nimerit

3669 într-o mocirlã adîncã, din care n-a mai putut sã iese deoarece

3670 calul lui se prãbuºise, gãsindu-ºi astfel moartea. Cînd au vãzut ce

3671 i se întîmplase, duºmanii au fãcut cale-ntoarsã ºi l-au înconjurat

3672 pe Demetrius, aþintindu-ºi cu toþii suliþele asupra lui. A continuat

3673 sã lupte curajos ca pedestraº, pînã cînd copleºit de rãnile primite,

3674 n-a mai putut sã reziste ºi a cãzut. Astfel ºi-a sfîrºit zilele

3675 Demetrius, dupã o domnie de 11 ani, aºa cu m am s p u s mai

3676 înainte.

3677 Capitolul 3

3678 1. Cînd Onias, fiul Marelui Preot, care avea acelaºi nume ca ºi
3679 pãrintele sãu ºi locuia în Alexandria, ca fugar aciuat pe lîngã

3680 regele Ptolemeu, poreclit Philometor, a vãzut cã Iudeea era

3681 împilatã de macedoneni ºi regii lor, el a vrut sã-ºi asigure propria

3682 faimã ºi amintire veºnicã, trimiþînd regelui Ptolemeu ºi reginei

3683 Cleopatra o scrisoare, spre a le cere permisiunea construirii în

3684 Egipt a unui templu asemãnãtor cu cel din Hierosolyma, slujit de

3685 leviþii ºi preoþii din neamul sãu. Onias dorea acest lucru mai ales

3686 pentru ca sã adevereascã profeþia lui Isaia, care trãise cu mai mult

3687 de 600 de ani mai înainte ºi prezisese cã odatã ºi odatã, un iudeu

3688 v a c o n s t r u i î n E g i p t u n t e m p l u î n c h i n a t A t o t p u t e r n i c u l u i

3689 Dumnezeu. Încrezîndu-se în aceastã prorocire, Onias a adresat lui

3690 Ptolemeu ºi Cleopatrei urmãtoarea scrisoare: Dupã ce, cu ajutorul

3691 Domnului, v-am fost de mare folos în timpul rãzboiului ºi am

3692 strãbãtut Coelesiria ºi Fenicia, am ajuns la iudeii care locuiesc în

3693 Leontopolis din noma Heliopolis, precum ºi la alte naþii, unde am

3694 constatat cã ei au temple care contravin legilor ºi de aceea ei

3695 trãiesc în dezbinare, fapt constatabil ºi în Egipt din pricina

3696 mulþimii sanctuarelor ºi a pãrerilor religioase diferite. Lîngã o

3697 fortãreaþã ce poartã numele zeiþei Bubastis cea sãlbaticã, am

 Pag. 428

3698 descoperit locul foarte potrivit pentru un templu, sanctuar plin de

3699 arbori feluriþi ºi de animale sacre. Vã rog sã-mi încredinþaþi mie

3700 aceastã capiºte neînchinatã nici unei zeitãþi ºi aflatã în paraginã,

3701 ca sã clãdesc un templu Atotputernicului Dumnezeu, aidoma celui

3702 din Hierosolyma, cu aceleaºi dimensiuni, pentru tine, soþia ºi

3703 copiii tãi. Acolo se vor aduna iudeii care locuiesc în Egipt ca sã

3704 ajungã la o mai bunã înþelegere între ei, slujind treburile tale.

3705 Cãci profetul Isaia a prezis cã în Egipt va fi înãlþat un jertfelnic

3706 închinat Domnului, fiind fãcute multe alte asemenea prorociri

3707 privitoare la el!

3708 2. Iatã rîndurile adresate de Onias regelui Ptolemeu. Evlavia

3709 acestuia ºi a Cleopatrei, sora ºi totodatã soþia lui, reiese limpede

3710 din scrisoarea lor de rãspuns. Ei au lãsat ca pãcatul încãlcãrii

3711 legilor sã cadã pe capul lui Onias. I-au scris aºadar urmãtoarele:

3712 regele Ptolemeu ºi regina Cleopatra trimit salutul lor lui Onias!

3713 Am citit petiþia ta prin care ne rogi sã-þi îngãduim purificarea

3714 r u i n at u l u i t emp l u d en u mi t B u b as tis cea sãlbaticã de lîn g ã

3715 Leontopolis, în noma Heliopolis. Se cuvine sã ne mire faptul cã

3716 poate fi pe placul lui Dumnezeu construirea unui templu într-un

3717 loc necurat ºi plin de animale sacre. Dar dacã tu zici cã Isaia a

3718 prezis de multã vreme acest lucru, amîndoi îþi îngãduim sã faci

3719 acest lucru, dar cu precizarea cã nu noi sîntem cei ce pãcãtuim

3720 faþã de Domnul.

3721 3. Pe locul obþinut astfel, Onias a clãdit un templu dupã

3722 modelul celui din Hierosolyma, dar mai mic ºi mai sãrãcãcios.

3723 Despre dimensiunile ºi înzestrarea lui n-am socotit necesar sã mai

3724 vorbesc, fiindcã am scris despre asta în cea de-a 7-a carte a

3725 Rãzboiului iudeilor. Onias a gãsit printre compatrioþii sãi preoþi

3726 ºi leviþi care L-au slujit pe Domnul în sanctuar. Dar cu aceasta,

3727 am spus destule despre templu.

3728 4. La Alexandria a izbucnit între timp o ceartã între iudei ºi

3729 samaritenii care introduseserã ritul templului de pe Muntele

3730 Garizim, clãdit în vremea lui Alexandru. Disputa a devenit atît de

3731 aprigã încît dilema templelor a fost judecatã în prezenþa lui

3732 Ptolemeu. Iudeii susþineau cã templul întemeiat dupã legile lui

3733 Moise era cel din Hierosolyma, samaritenii însã pledau pentru cel

3734 Garizitan. L-au rugat aºadar pe rege sã aducã aceastã pricinã în

3735 dezbaterea sfatului prietenilor sãi, cu condiþia ca învinºii sã fie

3736 condamnaþi la moarte. Discursuri în favoarea samaritenilor au

3737 þinut Sabaeus ºi Theodosius, iar în favoarea hierosolymitanilor,

3738 Andronicus, fiul lui Messalamus. Aceºtia au jurat pe Dumnezeu

3739 ºi pe rege cã-ºi vor scoate dovezile numai din litera legilor ºi au

3740 stãruit pe lîngã Ptolemeu sã dea pedeapsa cu moartea celui ce va

3741 fi prins cã-ºi încãlca jurãmîntul. Dupã ce ºi-a chemat numeroºi

3742 prieteni în juriu, regele a venit la judecatã, dornic sã asculte mai

3743 întîi avocaþii. Iudeii din Alexandria erau foarte îngrijoraþi în

3744 p r i v i n þ a c e l o r c a r e u r m a u s ã a p e r e c a u z a t e m p l u l u i d i n

3745 Hierosolyma, cãci ei nu puteau sã vadã fãrã adîncã mîhnire cã era

3746 sãpatã din temelii autoritatea strãvechiului templu, a cãrui faimã

3747 strãbãtuse întregul pãmînt. Sabaeus ºi Theodosius au dat cuvîntul

3748 mai întîi lui Andronicus: acesta ºi-a extras argumentele numai din

3749 l eg i º i d i n s u cces i u n ea Marilor P r eo þ i car e º i - au mo º t en i t

 Pag. 429

3750 supremaþia în templu de la pãrinþii lor, arãtînd cum regii Asiei

3751 sporiserã strãlucirea sanctuarului cu daruri ºi ofrande, în vreme

3752 ce de sanctuarul din Muntele Garizim nu se sinchisise ºi nu

3753 pomenise nimeni, ca ºi cum nici n-ar fi existat. Prin astfel de

3754 dovezi ºi altele asemãnãtoare, Andronicus l-a convins pe rege,

3755 care a decis cã templul fusese construit dupã tradiþia lui Moise,

3756 Sabaeus ºi Theodosius fiind uciºi. Acestea sînt întîmplãrile prin

3757 care au trecut iudeii din Alexandria în timpul lui Ptolemeu

3758 Philometor.

3759 Capitolul 4

3760 1. De îndatã ce Demetrius a cãzut în luptã, cum am arãtat mai

3761 înainte, Alexandru a luat în stãpînire Siria ºi printr-o scrisoare i-a

3762 cerut lui Ptolemeu Philometor mîna fiicei sale. I-a spus cã se

3763 credea demn de aceastã alianþã întrucît recucerise regatul tatãlui

3764 sãu cu ajutorul proniei divine, dupã ce l-a biruit pe Demetrius,

3765 u r cî n d u - s e p e t r o n u l l u i , º i c ã î n v i i t o r n u v a co mp r o mi t e

3766 î n r u d i r ea l o r. P t o l eme u i - a p r i mi t cu p l ãcer e cer er ea º i î n

3767 scrisoarea lui de rãspuns l-a asigurat cã se bucurã cã Alexandru

3768 ºi-a redobîndit tronul pãrintesc, i-o va da de soþie pe fiica lui ºi

3769 i-a poruncit sã-l întîmpine la Ptolemaida, unde va veni ºi el,

3770 însoþit de copila lui, iar cãsãtoria va avea loc tot acolo. Dupã

3771 trimiterea scrisorii sale, Ptolemeu a sosit degrabã la Ptolemaida,

3772 împreunã cu fiica lui, Cleopatra. Deoarece, potrivit poruncii din

3773 s cr i s o ar ea l u i , c a r e î i c e r e a s ã - l î n t î mp i n e l a P t o l emai d a,

3774 Alexandru sosise deja, Ptolemeu i-a însurat cu copila lui, dîndu-i

3775 drept zestre mult aur ºi argint, aºa cum se cuvenea unui rege.

3776 2. Dupã ce nunta s-a încheiat, Alexandru i-a scris Marelui

3777 Preot Ionathas, poftindu-l sã vinã la Ptolemaida. El s-a ºi înfiinþat

3778 acolo, aducînd minunate daruri pentru regi, fiind primit cu multã

3779 ci n s t e d e amî n d oi. Alexandru l-a pus sã-ºi scoatã h ai n el e,

3780 silindu-l sã poarte veºmînt de purpurã, ºi i-a cerut sã ia loc lîngã

3781 t r o n u l s ãu . A p o r u n ci t ap o i co man d an þ ilor lui s ã- i p l i mb e

3782 oaspetele prin mijlocul oraºului, vestind cã nimeni nu avea voie

3783 sã-l învinuiascã sau sã-l necãjeascã în treburile sale. Cînd însã cei

3784 veniþi cu gînduri duºmãnoase, ca sã-l învinovãþeascã, au vãzut

3785 cum îl cinstea regele, s-au împrãºtiat, speriaþi cã pot s-o pãþeascã.

3786 Alexandru îi arãta atîta bunãvoinþã încît îl socotea primul dintre

3787 prietenii lui.

3788 3. În cel de-al 165-lea an al erei seleucide, Demetrius, fiul

3789 primului Demetrius, a plutit din insula Creta pînã în Cilicia,

3790 însoþit de mulþi mercenari înrolaþi de Lasthenes cretanul. Aceastã

3791 veste stîrnind durerea ºi îngrijorarea lui Alexandru, el a plecat

3792 numaidecît din Fenicia la Antiohia, ca sã punã lucrurile în ordine,

3793 înainte de sosirea lui Demetrius. Cîrmuirea Coelesiriei a fost

3794 lãsatã în seama lui Daus Apollonius, care s-a îndreptat cu o oaste

3795 numeroasã spre Iamnia, de unde i-a trimis Marelui Preot Ionathas

3796 urmãtorul mesaj: ar fi nedrept ca numai el sã stea deoparte,

3797 netulburat, dupã bunul sãu plac, fãrã sã se supunã regelui. ªi-ar

3798 atrage mustrãrile tuturora as u p r a l u i d acã n u l-ar aduce în

3799 subordinea regelui. Nu mai sta cuibãrit în munþii tãi, amãgindu-te

 Pag. 430

3800 cu d eº ar t ã p ãr er e d es p r e p u t er ea t a! D acã eº t i î n t r- ad ev ãr
3801 încrezãtor în trupele tale, coboarã-te la ºes, ca sã te mãsori cu

3802 oºtenii mei: astfel va deveni limpede cã mai puternic este cel ce

3803 iese biruitor. Atunci vei afla cã cei mai destoinici din fiecare oraº

3804 se numãrã printre luptãtorii mei: aceºtia sînt cei ce au triumfat

3805 mereu asupra strãmoºilor tãi. Bãtãlia cu noi o vei da într-un cîmp

3806 unde lupta se dã cu armele, nu cu pietrele, iar învinºii nu mai au

3807 unde sã fugã!

3808 4. Indignat de vorbele acestea, Ionathas a plecat din

3809 H i er o s o l yma cu 10.000 de oºteni aleºi pe sprînceanã º i cu

3810 sprijinul fratelui sãu Simon ºi a ajuns la Iope, unde ºi-a aºezat

3811 tabãra în afara oraºului, fiindcã locuitorii au închis porþile în faþa

3812 lui. Înãuntru se afla o garnizoanã lãsatã de Apollonius. Pe cînd

3813 Ionathas se pregãtea de asediu, ioppenii, temîndu-se cã oraºul va

3814 fi luat cu asalt, ºi-au deschis porþile singuri. De îndatã ce a aflat

3815 cã Ionathas ocupase oraºul, Apollonius a pornit la drum liniºtit ºi

3816 î n me r s d o mo l s p r e A zo t , cu 3 . 0 0 0 d e cãl ãr eþ i º i 8 . 0 0 0 d e

3817 pedestraºi. Ajuns în faþa Ioppei, l-a ademenit pe Ionathas, prin

3818 retrageri simulate, în cîmpie, cãci se încredea în cãlãreþii sãi, în

3819 care îºi pusese speranþa victoriei. Ionathas a înaintat ºi l-a urmãrit

3820 pe Apollonius pînã la Azot. Atrãgîndu-ºi astfel adversarul în

3821 mijlocul cîmpiei, Apollonius a fãcut stînga-mprejur ºi a pornit la

3822 atac. Deºi primise vestea cã vrãjmaºul lãsase într-o ambuscadã la

3823 un pîrîu 1.000 de cãlãreþi, ca sã-i cadã în spate, Ionathas nu s-a

3824 speriat deloc, ci ºi-a îndemnat oastea sã alcãtuiascã un pãtrat, ca

3825 sã-ºi înfrunte duºmanul din ambele pãrþi, aºezîndu-ºi linia de

3826 bãtaie în aºa fel încît sã reziste atacului ºi din spate, ºi din faþã.

3827 Deoarece lupta s-a prelungit pînã seara, Ionathas a încredinþat o

3828 parte din oºtire fratelui sãu Simon, poruncindu-i sã strãpungã

3829 rîndurile adversarului, în vreme ce propriilor sale trupe le-a dat

3830 ordin sã-ºi lipeascã scuturile unul de altul, spre a primi astfel

3831 armele aþintite de vrãjmaºi asupra lor. Acestea au executat ordinul

3832 întocmai. Cãlãreþii inamici ºi-au aruncat suliþele spre duºmani,

3833 pînã le-au isprãvit pe toate, fãrã sã nimereascã pe nimeni. Armele

3834 nu le pãtrundeau în trupuri, cãci erau respinse de scuturile

3835 îngemãnate cît se poate de strîns, fiind lesne învinse ºi fãcute

3836 inofensive. Cînd ºi-a vãzut duº man i i i s t o v i þ i de zadarnica

3837 aruncare a suliþelor de dimineaþa pînã seara, Simon a nãvãlit spre

3838 rîndurile lor cu oºtenii sãi ce se luptau vitejeºte, reuºind sã le

3839 destrame. De îndatã ce au vãzut cã pedestraºii întorseserã spatele

3840 duºmanului, n-au mai rezistat nici cãlãreþii, ci, sleiþi de lupta dusã

3841 din zori pînã-n amurg, pierzîndu-ºi nãdejdea în pedestrime, au

3842 rupt-o la fugã într-o dezordine bezmeticã, încît se împrãºtiaserã

3843 de-a latul întregii cîmpii. Ionathas i-a urmãrit pe învinºi pînã la

3844 Azot, mãcelãrind pe mulþi dintre ei, iar pe ceilalþi i-a silit sã se

3845 refugieze în templul lui Dagon care se afla în Azot. Ionathas a

3846 cucerit oraºul din primul asalt ºi l-a incendiat împreunã cu satele

3847 învecinate, fãrã sã cruþe nici templul lui Dagon, pe care l-a dat

3848 pradã flãcãrilor, fãcîndu-l sã piarã împreunã cu cei adãpostiþi

3849 înãuntrul lui. Numãrul duºmanilor care au murit pe cîmpul de

3850 luptã sau au fost arºi în templu se ridicã la 8.000. Dupã ce a biruit

3851 o oaste atît de puternicã, Ionathas a mãrºãluit de la Azot la

 Pag. 431

3852 Ascalon, poposind în faþa oraºului. Dar ascaloniþii au venit sã-l

3853 întîmpine cu daruri de ospeþie, cinstindu-l cum se cuvine. Dupã

3854 c e i - a l ã u d a t p e n t r u s u p u º e n i a l o r, s - a î n t o r s d e a c o l o l a

3855 Hierosolyma, încãrcat de prãzile luate de la duºmani. Cînd a

3856 primit ºtirea înfrîngerii generalului sãu Apollonius, Alexandru s-a

3857 bucurat, deoarece Apollonius îl atacase fãrã asentimentul lui pe

3858 Ionathas, care îi era prieten ºi aliat. Lui i-a trimis ca dar de seamã

3859 o agrafã de aur, pe care n-o primeau decît rudele regelui, lãsîndu-i

3860 moºtenire Accaronul ºi þinutul împrejmuitor.

3861 5. Atunci a sosit în Siria, cu flota ºi trupele sale, regele

3862 Ptolemeu supranumit Philometor, ca sã-l sprijine pe Alexandru,

3863 care îi era ginere. Toate cetãþile i-au fãcut o bunã primire, aºa

3864 cum le poruncise Alexandru, dîndu-i o escortã pînã la oraºul

3865 Azot, unde a fost întîmpinat cu unanime strigãte de protest pentru

3866 incendierea templului lui Dagon. Locuitorii îl învinuiau pe

3867 Ionathas cã le distrusese templul ºi le pustiise þinutul, omorînd pe

3868 mulþi dintre ei. Ptolemeu a auzit aceste plîngeri, dar n-a scos nici

3869 un cuvînt. Ionathas a ieºit înaintea lui la Iope, unde a primit

3870 daruri bogate ºi cele mai alese semne de preþuire; dupã ce l-a

3871 însoþit pe rege pînã la fluviul ce se cheamã Eleutherus, s-a întors

3872 la Hierosolyma.

3873 6. Cînd a sosit la Ptolemaida, puþin a lipsit ca Ptolemeu sã-ºi

3874 p i a r d ã v i a þ a , d e o a r e c e A l e x a n d r u i - a î n t i n s o c u r s ã p r i n

3875 intermediul lui Ammonius, care-i era prieten apropiat. Adevãrul

3876 ieºind la ivealã, Ptolemeu i-a trimis lui Alexandru o scrisoare prin

3877 care îi cerea sã-l predea pe Ammonius, fiindcã atentase la viaþa

3878 lui ºi merita pe bunã dreptate sã fie pedepsit. Cînd însã Alexandru

3879 a r ef u zat s ã- l ex t r ãd eze, P t o l emeu ºi-a dat s eama ci n e er a

3880 a d e v ã r a t u l a u t o r a l u n e l t i r i i , m î n i i n d u - s e c u m p l i t p e e l .

3881 Antiohienii îl urau pe Alexandru încã de mai înainte datoritã

3882 aceluiaºi Ammonius: pricinuise multora numeroase necazuri. De

3883 la aceºtia ºi-a primit totuºi Ammonius meritata pedeapsã pentru

3884 nelegiuirile sale, pierind în chip ruºinos, ca o femeie, fiindcã a

3885 cãutat sã se ascundã sub veºminte muiereºti, cum am spus mai

3886 înainte.

3887 7. Supãrat de faptul cã-ºi mãritase fata cu Alexandru ºi

3888 unindu-se cu Demetrius împotriva lui, Ptolemeu a rupt legãtura de

3889 ruden i e cu Al ex an d r u . ª i - a ad u s acas ã f i i ca, ap o i a trimis

3890 numaidecît soli la Demetrius ca sã încheie alianþã, fãgãduind cã-i

3891 va da copila de soþie ºi-l va aºeza pe tronul pãrintesc. Demetrius

3892 a p r i mit bucuros solia ºi a înch ei at n u n u mai al i an þ a, ci º i

3893 cãsãtoria. Lui Ptolemeu îi revenea acum dificila sarcinã de a-i

3894 convinge pe antiohieni sã-l accepte pe Demetrius-fiul, ei fiind

3895 porniþi împotriva lui datoritã nedreptãþilor pe care le înduraserã

3896 din partea lui Demetrius-tatãl. Chiar ºi acest lucru i-a reuºit pe

3897 d e p l i n . D eo ar ece î l d e t es t au p e A l ex an d r u d i n p r i c i n a l u i

3898 Ammonius, cum am menþionat deja, antiohienii au fost lesne

3899 convinºi sã-l alunge din Antiohia pe Alexandru. Acesta a fugit

3900 d i n Antiohia în Cilicia. Cînd Ptolemeu a ajuns în mijlo cu l

3901 antiohienilor, ºi cetãþenii, ºi oastea l-au proclamat rege, aºa cã a

3902 fost nevoit sã-ºi punã pe cap douã diademe: una a Asiei ºi alta a

3903 Egiptului. Întrucît avea o fire bunã, dreaptã ºi neahtiatã dupã

 Pag. 432

3904 averea altuia, ºtiind apoi ce-i rezerva viitorul din pricina regatului
3905 asiatic, a renunþat la el, spre a nu stîrni cumva invidia romanilor.

3906 I-a chemat aºadar la o întrunire pe antiohieni ºi i-a îndemnat sã-l

3907 accepte ca rege pe Demetrius ºi le-a spus cã simþindu-se atît de

3908 îndatorat faþã de ei, îi va face sã uite nedreptãþile tatãlui acestuia.

3909 I-a asigurat cã el însuºi va fi un bun dascãl ºi comandantul lui

3910 Demetrius, nepermiþîndu-i sã le pricinuiascã nici un rãu. În ceea

3911 ce-l priveºte personal, se mulþumeºte cu Egiptul. Prin cuvintele

3912 sale, el i-a înduplecat pe antiohieni sã-l primeascã domn pe

3913 Demetrius.

3914 8. Între timp, Alexandru a nãvãlit cu o oaste puternicã ºi mare

3915 în Cilicia ºi Siria ºi a trecut þinutul antiohienilor prin foc ºi sabie.

3916 Ptolemeu ºi ginerele sãu Demetrius, cãci fiica lui îi devenise

3917 soþie, ºi-au adus trupele împotriva lui ºi l-au învins, silindu-l pe

3918 Alexandru sã fugã. Ptolemeu s-a îndreptat spre Arabia. Dar din

3919 întîmplare, în bãtãlie, calul lui s-a speriat de mugetul unui elefant,

3920 zvîrlindu-ºi cãlãreþul la pãmînt. Cînd duºmanii au vãzut acest

3921 lucru, s-au nãpustit asupra regelui ºi i-au pricinuit multe rãni la

3922 cap, punîndu-l în primejdie de a-ºi pierde viaþa. Cînd oºtenii din

3923 garda lui l-au smuls din mîinile duºmanului, era atît de slãbit încît

3924 vreme de 4 zile ºi-a pierdut cunoºtinþa ºi n-a putut sã vorbeascã.

3925 Între timp, prinþul arab Zabelus i-a trimis lui Ptolemeu capul

3926 retezat al lui Alexandru. În cea de-a 5-a zi, cînd s-a reînviorat

3927 dupã rãnile primite ºi ºi-a revenit, vestea morþii lui Alexandru ºi

3928 vederea capului sãu i-au desfundat urechile ºi ochii. Curînd dupã

3929 aceea, el s-a stins din viaþã, bucuros cã Alexandru ºi-a gãsit ºi el

3930 sfîrºitul. 5 ani a domnit asupra Asiei acest Alexandru, denumit

3931 Balaº, cum am spus ºi în altã parte.

3932 9. De îndatã ce s-a suit pe tron, Demetrius supranumit Nicator

3933 ºi-a vãdit rãutatea, începînd sã-i prigoneascã pe oºtenii lui

3934 Ptolemeu. Fãrã sã þinã seama de alianþa cu craiul lor ºi de faptul

3935 cã devenise ginerele acestuia prin cãsãtoria lui cu Cleopatra. Ca

3936 sã scape de rãutatea lui, oºtenii au fugit la Alexandria, dar

3937 elefanþii au rãmas în stãpînirea domnitorului nou. Marele Preot

3938 Ionathas ºi-a strîns atunci o oaste din Iudeea întreagã, cu scopul

3939 de a cuceri cetãþuia din Hierosolyma, ocupatã de garnizoana

3940 macedonenilor ºi de niºte oameni nemernici, care fugeau de

3941 datinile strãbunilor lor. Cînd au vãzut maºinile de rãzboi instalate

3942 de Ionathas în vederea asediului, aceºtia le-au dispreþuit mai întîi,

3943 încrezãtori în fortificaþiile lor. În timpul nopþii, cîþiva nelegiuiþi

3944 au reuºit sã fugã ºi s-au dus la Demetrius, aducîndu-i ºtirea

3945 despre asedierea cetãþuii. Indignat de vestea pe care o primise,

3946 regele a pornit din Antiohia cu oastea împotriva lui Ionathas. La

3947 sosirea în Ptolemaida, el i-a trimis o scrisoare, prin care îi

3948 poruncea sã se înfãþiºeze numaidecît. Fãrã sã întrerupã asediul

3949 cetãþuii, Ionathas a pornit la drum însoþit de bãtrînii poporului ºi

3950 de preoþi, aducînd cu el aur, argint, veºminte ºi multe alte daruri

3951 pentru Demetrius. Cu aceste cadouri nu numai cã a domolit mînia

3952 regelui, ci a fost primit cu mari onoruri ºi suveranul i-a confirmat

3953 r a n g u l d e M a r e P r e o t , a º a c u m f ã c u s e r ã º i î n a i n t a º i i l u i .

3954 Demetrius n-a avut nici cea mai micã încredere în acuzaþiile

3955 transfugilor, ºi la cererea lui Ionathas, s-a declarat mulþumit cu un

 Pag. 433

3956 bir de 300 de talanþi pentru Iudeea întreagã ºi pentru cele 3

3957 þinuturi subordonate: Samaria, Peraea ºi Galileea, dîndu-i ºi

3958 confirmarea sa prin urmãtoarea scrisoare: regele Demetrius

3959 transmite salutãri lui Ionathas ºi poporului iudeu! Îþi trimit

3960 alãturat copia scrisorii pe care am adresat-o rudei mele Lasthenes,

3961 ca sã luaþi cunoºtinþã de ea. Regele Demetrius trimite salutãri

3962 pãrintelui sãu Lasthenes! Întrucît iudeii au pãstrat legãturile

3963 noastre de prietenie ºi ºi-au respectat jurãmîntul de credinþã, am

3964 vrut sã le arãt bunãvoinþa mea recunoscãtoare. Confirm aºadar

3965 i n t r a r e a î n p o s e s i e a cel o r 3 þ i n u t u r i , A p h er i ma, Lyd d a º i

3966 Ramatha, cu toate împrejurimile atribuite lor, care au trecut de la

3967 Samaria la Iudeea. Le las de asemenea ceea ce au primit de la

3968 regii de dinaintea mea pentru buna desfãºurare a sfintelor jertfe

3969 de la Hierosolyma, precum ºi toate dãjdiile luate anual din roadele

3970 pãmîntului ºi din fructele pomilor, aºijderea vama pentru lacurile

3971 sãrate ºi cea pentru coroanã, pe care mi le datorau, hotãrînd ca

3972 nici una din aceste mãsuri sã nu se mai schimbe de-acum înainte,

3973 în toatã vremea. Ai grijã sã se facã o copie a acestei scrisori ºi ea

3974 sã fie trimisã lui Ionathas, care urmeazã s-o expunã într-un loc

3975 din templu, unde poate fi vãzutã. Acesta era conþinutul scrisorii

3976 sale. Cînd a vãzut cã pacea domnea peste tot, cã nu-l mai pîndea

3977 nici o primejdie ºi teama de rãzboi dispãruse, ºi-a slobozit oºtenii

3978 ºi le-a micºorat solda, plãtind aceeaºi sumã numai lefegiilor

3979 strãini ºi celor care veniserã cu el din Creta sau alte insule. Acest

3980 lucru a atras asupra lui ura oºtenilor, fiindcã el n-a mai vrut sã le

3981 dea nimic, spre deosebire de regii de dinaintea lui, care plãteau

3982 s o l d a o º t e n i l o r ch i ar º i î n t i mp d e p ace , c a s ã - º i p ã s t r e z e

3983 bunãvoinþa lor de rãzboinici, fiind gata de luptã oricînd era

3984 nevoie.

3985 Capitolul 5

3986 1. Cînd Diodotos, supranumit Tryphon, originar din Apamea,

3987 unul dintre comandanþii de atunci ai trupelor lui Alexandru, a

3988 observat ura pe care o simþeau oºtenii faþã de Demetrius, s-a dus

3989 la arabul Malchos, însãrcinat cu creºterea fiului lui Alexandru. El

3990 l-a sfãtuit sã i-l încredinþeze pe Antioh, fiindcã voia sã-l facã

3991 r e g e , r e d î n d u - i d o m n i a t a t ã l u i s ã u . L a î n c e p u t a c e s t a s - a

3992 împotrivit, fiindcã nu avea suficientã încredere în el. Mai tîrziu,

3993 Tryphon, care a continuat sã-l asalteze multã vreme cu stãruinþele

3994 sale, a reuºit sã-l înduplece, fãcîndu-l sã-i îndeplineascã dorinþa.

3995 Atîta am avut de spus acum despre acest bãrbat.

3996 2. Fiindcã þinea mult sã-i alunge pe cei ce ocupau cetãþuia din
3997 Hierosolyma, ca ºi pe iudeii transfugi ºi nelegiuiþi care se aflau

3998 în toate garnizoanele din þarã, Marele Preot Ionathas a trimis o

3999 solie cu daruri bogate la Demetrius, spre a-l ruga sã-ºi retragã

4000 trupele sale din fortãreþele Iudeii. Acesta nu numai cã nu s-a opus

4001 împlinirii dorinþei sale, ci i-a fãcut ºi multe alte promisiuni pentru

4002 perioada de dupã încheierea rãzboiului, care îi þinea mîinile

4003 legate, cãci el îl absorbea acum în întregime. În acelaºi timp, l-a

4004 rugat pe Ionathas sã-i trimitã trupe auxiliare, mãrturisind cã toþi

4005 oºtenii lui îl trãdaserã. ªi Ionathas i-a trimis 3.000 de oºteni aleºi
 Pag. 434

4006 cu grijã.
4007 3. Antiohienii îl urau pe Demetrius pentru rãutatea de care
4008 dãduse dovadã ºi erau porniþi împotriva lui ºi pentru nedreptãþile

4009 îndurate din vina tatãlui sãu, aºteptînd prilejul potrivit sã-l

4010 prindã. Cum au constatat cã primise ajutoare multe din partea lui

4011 Ionathas, ºi-au zis în sinea lor cã regele îºi va strînge trupe ºi mai

4012 numeroase dacã nu i-o luau înainte din vreme, aºa cã au pus mîna

4013 pe arme ºi au înconjurat reºedinþa regalã, de parcã ar fi vrut s-o

4014 asedieze, ocupîndu-i intrãrile, dornici sã punã mîna pe suveran.

4015 Vãzînd cã populaþia antiohianã îi devenise ostilã ºi lupta cu

4016 armele în mînã, acesta a alãturat lefegiilor sãi trupele auxiliare ale

4017 iudeilor ºi i-a atacat pe antiohieni, dar n-a putut sã facã faþã

4018 asaltului lor, cãci ei numãrau multe mii de oameni - ºi a dat

4019 înapoi. De îndatã ce au observat cã antiohienii le erau superiori,

4020 iudeii s-au urcat pe acoperiºul palatului, de unde îi împroºcau cu

4021 suliþele lor, aflîndu-se departe de atacatori, datoritã faptului cã

4022 clãdirea era prea înaltã ca ei sã poatã fi vãtãmaþi. Aducînd în

4023 schimb mari daune adversarilor atîta vreme cît luptau de sus,

4024 iudeilor le-a venit uºor sã-i izgoneascã din casele învecinate ºi sã

4025 le dea foc. Flãcãrile s-au rãspîndit repede în întregul oraº, întrucît

4026 casele, construite una lîngã alta, erau fãcute din lemn, ºi le-au

4027 mistuit pe toate. Nefiind în stare nici sã se apere, nici sã stingã

4028 incendiul, antiohienii ºi-au pus nãdejdea în fugã. Iudeii au sãrit

4029 d e p e u n a c o p e r i º p e a l t u l º i º i - a u u r m ã r i t d u º m a n i i c u o

4030 t enacitate greu de crezut. Cînd a vãzut cã an t i o h i en i i ar au

4031 absorbiþi de salvarea copiilor ºi nevestelor lor ºi renunþaserã la

4032 luptã, regele s-a nãpustit asupra lor pe alte uliþe, fãcînd un mare

4033 mãcel în rîndurile lor, încît i-a silit sã arunce armele ºi sã se

4034 predea lui Demetrius. Acesta a iertat fapta lor nelegiuitã ºi a pus

4035 astfel capãt rãscoalei. Pe iudei i-a rãsplãtit cu prãzi bogate, ºi

4036 mulþumindu-le ca unor fãuritori ai victoriei, i-a lãsat sã plece spre

4037 Hierosoiyma, la Ionathas, dîndu-le preþuirea cuvenitã unor aliaþi

4038 credincioºi. Mai tîrziu ºi-a dat rãutatea pe faþã ºi ºi-a uitat

4039 promisiunile, ameninþînd cã va purta rãzboi dacã neamul iudeilor

4040 nu-i va plãti birurile pe care le datora primilor regi sirieni. El

4041 ºi-ar fi pus ameninþãrile în practicã dacã nu l-ar fi împiedicat

4042 Tryphon, care l-a obligat sã trimitã împotriva lui trupele destinate

4043 sã-l înfrunte pe Ionathas. Cãci el a venit cu micul Antioh, care era

4044 un copil la o vîrstã fragedã, din Arabia în Siria, unde i-a pus pe

4045 frunte diadema regalã. Întrucît Demetrius fusese pãrãsit de

4046 întreaga lui oºtire de vreme ce nu-i plãtise solda, Tryphon a

4047 dezlãnþuit rãzboiul împotriva lui Demetrius, l-a învins, luîndu-i

4048 elefanþii ºi a cucerit oraºul Antiohia.

4049 4. Aºadar, dupã înfrîngerea suferitã, Demetrius s-a retras în

4050 Cilicia. Antioh cel nevîrstnic i-a trimis lui Ionathas un sol cu o

4051 scrisoare în care îl numea prieten ºi aliat, i-a confirmat arhieria

4052 ºi i-a cedat cele 4 þinuturi subordonate iudeilor. În afarã de asta,

4053 el i-a dãruit vase de aur, cupe ºi veºminte de purpurã, pe care

4054 avea voie sã le poarte, oferindu-i ºi o agrafã de aur, ºi l-a trecut

4055 în rîndul prietenilor sãi de frunte. Pe Simon, fratele lui Ionathas,

4056 l-a numit cîrmuitor, de la pantele munþilor tirieni pînã în Egipt.

4057 Bucuros de favorurile acordate de Antioh, Ionathas i-a trimis lui

 Pag. 435

4058 Tryphon soli cu promisiunea cã-i va fi prieten ºi aliat ºi cã vrea

4059 sã lupte alãturi de el împotriva lui Demetrius, amintind faptul cã

4060 acesta nu-i mulþumise deloc pentru numeroasele ajutoare pe care

4061 i le adusese, atunci cînd le-a cerut, rãul fiind rãsplata pentru

4062 binele fãcut.

4063 5. Dupã ce Antioh i-a îngãduit sã strîngã o oaste mare din Siria
4064 ºi Fenicia, ca sã lupte cu generalii lui Demetrius, Ionathas s-a

4065 îndreptat împotriva oraºelor. Unele dintre ele i-au fãcut o primire

4066 strãlucitã, dar nu i-au pus la îndemînã lefegii. Cînd a ajuns la

4067 oraºul Ascalon ºi ascaloniþii l-au întîmpinat prieteneºte cu daruri,

4068 el l e- a cer u t º i l o r, º i t u t u r o r l o c u i t o r i l o r C o el es i r i ei s ã- l

4069 pãrãseascã pe Demetrius ºi sã treacã de partea lui Antioh, pentru

4070 ca prin lupta lor împotriva lui Demetrius sã rãzbune nedreptãþile

4071 p r i c i n u i t e d e e l . Av e a u o r i c u m mu l t e m o t i v e s ã d o r e a s c ã

4072 înfãptuirea acestui lucru. Convingînd astfel oraºele sã intre în

4073 rãzboi alãturi de Antioh, el s-a dus la Gaza, sã-i atragã ºi pe

4074 locuitorii acesteia sã se alãture lui Antioh. Dar pe cei din Gaza i-a

4075 gãsit într-o dispoziþie contrarã celei la care se aºtepta: au închis

4076 porþile în faþa lui ºi n-au vrut sã se despartã de Demetrius, nici sã

4077 se alieze cu Antioh. Indignat de purtarea lor, Ionathas le-a asediat

4078 oraºul ºi a devastat þinutul împrejmuitor, în timp ce cu o parte a

4079 oºtirii împresura Gaza, cu cealaltã parte fãcea incursiuni în þarã,

4080 pentru prãdãciuni ºi incendii.

4081 6. Cînd au vãzut cã ajunseserã la ananghie ºi cã nu se aºteptau

4082 la nici un sprijin din partea lui Demetrius, nãpasta fiind în

4083 imediata lor apropiere, iar ajutorul la mare depãrtare ºi sosirea lui

4084 nesigurã, cei din Gaza ºi-au zis cã era mai cuminte sã-l pãrãseascã

4085 pe cel dintîi ºi sã se supunã celuilalt. Au trimis la Ionathas soli

4086 prin care se ofereau sã-i devinã prieteni ºi aliaþi. Cãci aºa pãþesc

4087 îndeobºte oamenii: înainte sã dea de necaz, ei nu întrezãresc ce-o

4088 sã li se întîmple - ºi doar cînd îi încolþeºte nenorocirea, abia

4089 atunci îºi schimbã pãrerea, fãcînd aºadar ceea ce trebuiau sã facã

4090 din capul locului nestingheriþi, fãrã sã se mai supunã unor

4091 încercãri grele. Dupã ce a încheiat alianþa cu locuitorii din Gaza

4092 ºi a primit de la ei ostaticii ceruþi, Ionathas i-a trimis pe aceºtia

4093 la Hierosoiyma, iar el a strãbãtut întreaga þarã pînã la Damasc.

4094 6. Aici a aflat cã generalii lui Demetrius s-au dus cu grosul

4095 trupelor lor spre Cedasa, oraº situat la graniþa dintre þinutul

4096 tirienilor ºi cel al Galileii, cãci aceºtia sperau sã-l atragã în

4097 Galileea, fiindcã el nu putea sã îngãduie ca niºte oameni aflaþi sub

4098 ocrotirea lui sã fie expuºi primejdiei rãzboiului. Ionathas s-a

4099 îndreptat într-adevãr împotriva lor, dar l-a lãsat pe fratele sãu

4100 Simon în Iudeea. El a adunat din þinutul sãu atîta oaste cît a putut

4101 sã strîngã ºi a plecat cu ea spre Bethsura, asediind oraºul, una

4102 dintre cele mai puternice fortãreþe din Iudeea, a cãrei garnizoanã

4103 þinea cu Demetrius, cum am spus mai înainte. Dupã ce el a fãcut

4104 valul de pãmînt ºi ºi-a adus maºinile de asediu, atacînd cu

4105 îndîrjire sporitã, cei din garnizoanã s-au temut cã în cazul cînd

4106 fortãreaþa va fi luatã cu asalt, ei o sã-ºi piardã viaþa ºi au trimis

4107 la Simon soli spre a-l ruga sã-i asigure prin jurãmînt cã n-o sã li

4108 se întîmple nici un rãu: în aceste condiþii, ei erau gata sã predea

4109 fortãreaþa ºi sã se întoarcã la Demetrius. Dîndu-le dovezile de

 Pag. 436

4110 fidelitate cerute de ei, Simon i-a lãsat sã plece ºi ºi-a instalat în
4111 locul lor propria garnizoanã.

4112 7. Între timp, Ionathas a pãrãsit tabãra din Galileea, de lîngã

4113 Lacul Ghenazaret, cãci acolo îºi aºezase tabãra ºi a plecat spre

4114 cîmpia Asor, fãrã sã ºtie cã duºmanul se afla chiar în locul acela.

4115 Generalii lui Demetrius, care auziserã cu o zi înainte cã Ionathas

4116 venea sã-i înfrunte, ºi-au pus într-o ascunzãtoare a muntelui o

4117 trupã, ieºindu-i în întîmpinare cu propria lor oºtire în cîmpie.

4118 Cînd ºi-a vãzut vrãjmaºii gata de luptã, Ionathas ºi-a aºezat ºi el

4119 oºtenii în linie de bãtaie, aºa cu m a p u t u t . C î n d însã trupa

4120 generalilor lui Demetrius a ieºit din ascunzãtoare ºi i-a atacat din

4121 spate, iudeii, temîndu-se cã vor pieri în încercuire, au luat-o la

4122 fugã. Toþi l-au pãrãsit aºadar pe Ionathas, în afarã de vreo 50 de

4123 oameni, printre care se numãrau ºi Mattathias, fiul lui Absalom,

4124 ºi Iuda, fiul lui Chapsaeus, comandanþii întregii sale oºtiri. Cu

4125 îndrãznealã ºi disperare totodatã, aceºtia s-au nãpustit asupra

4126 duºmanilor, ºi dînd dovadã de curaj neclintit, au sãdit frica în

4127 rîndurile lor, braþele voinice silindu-i s-o ia la goanã. Cînd oºtenii

4128 fugari au vãzut cã linia de luptã a vrãjmaºilor se clãtina, s-au

4129 oprit, strîngîndu-ºi rîndurile, i-au înfruntat ºi au pornit în

4130 urmãrirea lor. I-au hãrþuit pe sirieni astfel pînã la Cedasa, unde

4131 era tabãra lor.

4132 8. Dupã aceastã strãlucitã victorie dobînditã cu preþul vieþii a

4133 2.000 de vrãjmaºi, Ionathas s-a întors la Hierosolyma. Cînd a

4134 vãzut cã datoritã providenþei divine, toate îi mergeau dupã voia

4135 inimii lui, a trimis la Roma soli, din dorinþa de a reînnoi alianþa

4136 încheiatã cu ea odinioarã de poporul iudeu. Solilor sãi le-a dat

4137 sarcina ca la întoarcerea din Roma, sã meargã la spartani, ca sã le

4138 reaminteascã despre prietenia ºi înrudirea lor. Cum au sosit la

4139 Roma, au intrat în Senat, unde ºi-au înfãþiºat mandatul încredinþat

4140 de Marele Preot Ionathas, privitor la înnoirea prieteniei dintre

4141 romani ºi iudei. Dupã ce a reconfirmat tratatul de prietenie

4142 încheiat cu iudeii, Senatul a înmînat solilor scrisori cãtre toþi regii

4143 Asiei ºi Europei, precum ºi oraºelor, prin care li se cerea sã aibã

4144 grijã ca aceºtia sã ajungã teferi în patria lor. La întoarcere, ei au

4145 ajuns ºi la Sparta, transmiþînd spartanilor scrisoarea primitã de la

4146 Ionathas. Redãm mai jos o copie a ei: Ionathas, marele preot al

4147 i u d ei lor, sfatul ºi p o p o r u l i u d ei l o r t r i mi t s al u t ãr i ef o r i l o r

4148 lacedemonieni, senatului ºi poporului frate! Dacã sînteþi sãnãtoºi

4149 ºi treburile voastre obºteºti ºi particulare vã merg bine, toate

4150 decurg aºa cum vrem noi; la rîndul nostru, avem parte de sãnãtate.

4151 Î n a i n t e v r e m e , M a r e l e n o s t r u P r e o t O n i a s a p r i m i t p r i n

4152 intermediul lui Demoteles de la regele vostru Areios o scrisoare

4153 privitoare la înrudirea dintre voi ºi noi, trimiþîndu-vã alãturat o

4154 copie a ei. Ne-a bucurat mult primirea acestei scrisori, pentru care

4155 aducem sincerele noastre mulþumiri lui Demoteles ºi Areios, chiar

4156 dacã nu duceam lipsã de aceastã dovadã, întrucît de legãturile

4157 noastre de rudenie ºtiam deja din Scripturile noastre sfinte. N-am

4158 gãsit cu cale ca noi sã fim cei dintîi care sã adevereascã aceastã

4159 înrudire, ca sã nu rãpim cumva gloria întîietãþii voastre. Încã de

4160 multã vreme, chiar de la începutul instaurãrii legãturilor noastre,

4161 în jertfele din zilele de sãrbãtoare, închinate lui Dumnezeu, noi

 Pag. 437

4162 L-am rugat mereu sã vã dea sãnãtate ºi izbîndã în luptã. Deºi

4163 lãcomia vecinilor a dezlãnþuit împotriva noastrã nenumãrate

4164 rãzboaie, n-am vrut sã vã împovãrãm nici pe voi, nici pe vreunul

4165 dintre cei ce ne sînt apropiaþi. Acum însã, reuºind sã ne învingem

4166 duºmanii, cînd am trimis la romani pe Numenius, fiul lui Antioh,

4167 ºi pe Antipater, fiul lui Iason, bãrbaþii cei mai de vazã din Sfatul

4168 nostru de bãtrîni, le-am înmînat ºi o scrisoare adresatã vouã,

4169 privitoare la reîmprospãtarea legãturilor noastre de prietenie. Ar

4170 fi frumos din partea voastrã sã ne scrieþi ce anume vreþi de la noi,

4171 avînd convingerea cã toate dorinþele voastre vor fi grabnic

4172 îndeplinite. Lacedemonienii au primit solii cu braþele deschise, ºi

4173 încheind tratatul de prietenie ºi alianþã cu poporul nostru, i-au

4174 lãsat sã plece acasã.

4175 9. În vremea aceea, existau la iudei 3 secte cu pãreri diferite

4176 despre faptele oamenilor, dintre care una era a fariseilor, a 2-a, a

4177 saducheilor, iar a 3-a, a esenienilor. Fariseii spun cã o parte, dar

4178 nu toate faptele stau la îndemîna sorþii, cãci unele pot sã fie - sau

4179 sã nu fie în puterea noastrã. Dar esenienii susþin cã toate faptele

4180 sînt la cheremul sorþii ºi nimic nu i se întîmplã omului, care sã nu

4181 f i f o s t h o t ã r î t d e d e s t i n . Î n s c h i m b s a d u c h e i i s u p r i m ã c u

4182 desãvîrºire soarta, pretinzînd cã ea nici nu existã ºi cã întîmplãrile

4183 trãite de oameni nu se datoreazã acesteia, ci toate sînt rodul

4184 voinþei noastre, astfel încît noi sîntem autorii atît ai celor bune,

4185 cît ºi ai celor rele, care rezultã din propria noastrã prostie. Despre

4186 acestea am vorbit pe larg în cea de-a 2-a carte a lucrãrii mele

4187 despre rãzboiul dus de iudei împotriva romanilor.

4188 10. Dornici sã-ºi rãscumpere înfrîngerea suferitã, generalii lui

4189 Demetrius au adunat trupe ºi mai numeroase decît cele pe care le

4190 avuseserã mai înainte, pornind cu ele împotriva lui Ionathas. Cum

4191 a primit vestea sosirii lor, el a ºi pornit sã-i întîmpine în þinutul

4192 Ainathe, spre a nu le acorda rãgazul de a pãtrunde în Iudeea. Cînd

4193 a ajuns la 50 de stadii distanþã de duºmani, el a trimis iscoade, sã

4194 le cerceteze tabãra ºi felul cum s-au instalat aceºtia. Iscoadele nu

4195 numai cã i-au transmis toate observaþiile lor, ci au pus mîna în

4196 timpul nopþii pe niºte prizonieri care le-au dezvãluit faptul cã

4197 vrãjmaºii intenþionau sã-i atace prin surprindere. Cum a aflat asta,

4198 Ionathas a luat numaidecît cuvenitele mãsuri de prevedere ºi a pus

4199 strãji în afara taberei, fãcîndu-i pe toþi oºtenii sãi sã vegheze

4200 î n ar maþ i o n o ap t e î n t r eag ã º i i-a î n d emn at s ã n u - º i p i ar d ã

4201 cumpãtul ºi sã fie gata de luptã, chiar ºi în bezna nopþii de va fi

4202 nevoie, ca sã nu cadã în cursa întinsã de duºmani. Cînd au auzit

4203 cã Ionathas ºtia ce puneau ei la cale, generalii lui Demetrius ºi-au

4204 pierdut curajul, pe de o parte ruºinaþi de faptul cã vrãjmaºul

4205 aflase despre intenþiile lor viclene, pe de altã parte fiindcã prin

4206 dezvãluirea planurilor proprii, orice speranþã în izbîndã era

4207 pierdutã. κi dãdeau singuri seama cã într-o luptã fãþiºã, nu erau

4208 în stare sã-l înfrunte pe Ionathas. S-au gîndit aºadar sã se retragã

4209 ºi au aprins multe focuri în tabãrã, ca sã-i facã pe vrãjmaºi sã

4210 creadã cã au rãmas pe loc, plecînd apoi pe furiº. Cînd s-a apropiat

4211 în zorii zilei de tabãra lor ºi a gãsit-o pãrãsitã, Ionathas ºi-a dat

4212 seama cã duºmanii fugiserã ºi a pornit dupã ei, fãrã sã-i mai

4213 p r i n d ã î n s ã d i n u rmã, fiindcã tr ecu s er ã d i n co l o d e f l u v i u l

 Pag. 438

4214 Eleutherus, unde erau în siguranþã. La întoarcere, el s-a îndreptat

4215 spre Arabia ºi s-a rãzboit cu nabateenii, alegîndu-se cu o pradã

4216 bogatã ºi cu o mulþime de prizonieri, pe care i-a dus la Damasc,

4217 vînzîndu-i pe toþi acolo. Între timp, fratele sãu Simon a strãbãtut

4218 Iudeea întreagã ºi Palestina pînã la Ascalon ºi a consolidat

4219 fortãreþele ºi construcþiile, întãrind garnizoanele lor. A mãrºãluit

4220 ap o i s p r e I o p e, p e care l-a cucerit, prevãzîndu-l cu o p azã

4221 puternicã, deoarece auzise cã locuitorii voiau sã predea oraºul

4222 oºtenilor lui Demetrius.

4223 11. Dupã ce ºi-au orînduit astfel treburile, Ionathas ºi Simon

4224 s-au întors la Hierosolyma. Aici Ionathas a adunat întregul popor

4225 în templu ºi l-a îndemnat sã dreagã zidurile Hierosolymei ºi sã

4226 refacã incinta templului, acolo unde ea fusese distrusã, clãdind de

4227 jur împrejur înalte turnuri de apãrare. I-a mai cerut sã înalþe în

4228 mijlocul oraºului încã un zid, care sã taie calea spre piaþã a celor

4229 din garnizoana cetãþii, împiedicîndu-i astfel sã se aprovizioneze

4230 cu alimente. În afarã de asta, chiar ºi fortãreþele þinutului trebuiau

4231 sã devinã mult mai puternice decît fuseserã pînã atunci. Cînd ºi

4232 mulþimea a fost de pãrere cã propunerile sale erau îndreptãþite,

4233 Ionathas a luat asupra lui sarcina înfãptuirii construcþiilor

4234 oraºului, iar pe Simon l-a trimis în þinutul din jur, pentru lucrãrile

4235 de fortificaþie. Între timp, Demetrius a trecut fluviul ºi a mãrºãluit

4236 spre Mesopotamia, în vederea cuceririi acestei þãri împreunã cu

4237 Babilonul, astfel ca, dupã subjugarea satrapiilor din partea de sus,

4238 sã aºtepte momentul potrivit pentru supunerea împãrãþiei întregi.

4239 Cãci grecii ºi macedonenii care locuiau acolo îi trimiseserã adesea

4240 soli prin care îi fãgãduiau cã de îndatã ce va veni acolo, ei se vor

4241 preda de bunãvoie, pornind împreunã cu el împotriva lui Arsaces,

4242 regele parþilor. Atras de aceste perspective, Demetrius a venit la

4243 ei din dorinþa ca dupã înfrîngerea parþilor ºi dobîndirea unor trupe

4244 a u x i l i a r e , s ã d e z l ã n þ u i e r ã z b o i u l î m p o t r i v a l u i Tr y p h o n ,

4245 alungîndu-l din Siria. Întîmpinat cu bucurie de locuitorii þinutului,

4246 el a fãcut rost de trupe, ºi în rãzboiul sãu cu Arsaces, ºi-a pierdut

4247 întreaga oºtire, cãzînd el însuºi viu în mîinile duºmanilor, aºa

4248 cum am spus mai înainte.

4249 Capitolul 6

4250 1. Dupã ce a aflat despre dezastrul suferit de Demetrius,

4251 Tryphon nu i-a mai rãmas credincios lui Antioh, ci s-a preocupat

4252 doar de felul cum sã-l înlãture degrabã, ca sã domneascã el însuºi

4253 în locul lui. Dar în înfãptuirea acestui plan îl stînjenea teama pe

4254 care i-o inspira Ionathas, prietenul credincios al lui Antioh. Ca

4255 atare, a hotãrît sã se descotoroseascã mai întîi de el, ºi abia dupã

4256 aceea sã ridice mîna asupra lui Antioh. Decis sã-l dea pieirii pe

4257 Ionathas prin înºelãciune ºi vicleºug, el a plecat din Antiohia la

4258 Bethsana, pe care grecii o denumesc Scythopolis. Acolo l-a

4259 întîmpinat Ionathas cu 14.000 de oºteni aleºi pe sprînceanã,

4260 întrucît era convins cã Tryphon sosise sã-l provoace la rãzboi.

4261 Cînd a vãzut cã Ionathas era gata de luptã, Tryphon a venit cu

4262 daruri ºi vorbe prieteneºti ºi a poruncit generalilor sã asculte de

4263 I o n a t h a s , cu m a s c u l t ã d e e l . A º a a c ã u t a t s ã - i c u c e r e a s c ã
 Pag. 439

4264 bunãvoinþa ºi sã-i înlãture orice bãnuialã, pentru ca,

4265 îndepãrtîndu-i grijile ºi strãjile, sã-l captureze cînd nu se aºtepta

4266 deloc. L-a sfãtuit sã-ºi împrãºtie oastea, fiindcã nu-ºi mai gãsea

4267 rostul, de vreme ce rãzboiul încetase ºi pacea liniºtise lucrurile.

4268 Pãstrîndu-ºi doar cîþiva oameni pentru paza lui proprie, l-a rugat

4269 sã-l însoþeascã împreunã cu aceºtia pînã la Ptolemaida. Dorinþa

4270 lui era, pasãmite, sã-i încredinþeze acest oraº, ca ºi toate cetãþile

4271 întãrite ale þinutului, cãci el venise tocmai în scopul acesta.

4272 2. Fãrã sã bãnuiascã nimic ºi încrezãtor în Tryphon, de

4273 bunãvoinþa ºi sincerele intenþii ale cãruia nu se îndoia, Ionathas

4274 ºi-a împrãºtiat oastea. ªi-a pãstrat totuºi vreo 3.000 de luptãtori:

4275 a lãsat 2.000 dintre ei în Galileea ºi cu ceilalþi 1.000 s-a îndreptat

4276 cu Tryphon spre Ptolemaida. Acolo locuitorii din Ptolemaida au

4277 închis porþile, aºa cum le poruncise Tryphon, capturîndu-l pe

4278 Ionathas, ºi i-au ucis pe toþi oºtenii care îl însoþeau. Împotriva

4279 celor 2.000 de iudei rãmaºi în Galileea, Tryphon a trimis trupele

4280 sale, ca sã-i mãcelãreascã. Dar aceºtia primiserã deja vestea

4281 privitoare la soarta lui Ionathas ºi s-au retras din þarã cu arma în

4282 mînã încã înainte de sosirea oºtenilor lui Tryphon. Cei trimiºi sã-i

4283 urmãreascã, vãzînd cã aceºtia erau hotãrîþi sã lupte pe viaþã ºi pe

4284 moarte, n-au mai întreprins nimic împotriva lor, ci s-au reîntors

4285 la Tryphon aºa cum veniserã.

4286 3. Cînd au primit vestea capturãrii lui Ionathas ºi a cãsãpirii

4287 oºtenilor care îl însoþeau, locuitorii din Hierosolyma au deplîns

4288 cele ce s-au întîmplat ºi toþi i-au simþit cu amãrãciune lipsa. În

4289 sufletele lor se cuibãrise teama pe deplin justificatã, cã rãmaºi

4290 fãrã de braþul viteaz al lui Ionathas ºi fãrã înþeleptele lui sfaturi,

4291 potrivnicele popoare învecinate îi vor ataca acum, cînd nu mai

4292 tremurau de frica lui Ionathas, dezlãnþuind un rãzboi crîncen

4293 împotriva lor. Lucrurile s-au petrecut cu ei aºa cum se aºteptau.

4294 Cînd au aflat cã a murit Ionathas, popoarele din jur au început

4295 sã-i atace pe iudei, întrucît, dupã pãrerea lor, aceºtia nu mai aveau

4296 conducãtori. Chiar ºi Tryphon îºi înarmase oastea, avînd intenþia

4297 sã mãrºãluiascã cu ea în Iudeea, rãzboindu-se cu cei ce se aflau

4298 între hotarele ei. Cînd a vãzut cã hierosolymitanii erau cuprinºi

4299 d e f r i cã, S i mo n a ad u n at p o p o r u l î n t emp l u , v r î n d ca p r i n

4300 cuvîntarea sa sã le redea curajul de a se împotrivi cu dîrzenie lui

4301 Tryphon ºi a cãutat sã-i mîngîie prin urmãtoarele vorbe: Nu-i cu

4302 putinþã sã nu ºtiþi, dragi compatrioþi, cã aidoma tatãlui nostru, ºi

4303 eu ºi fraþii mei am cutezat sã înfruntãm bucuroºi primejdia morþii

4304 de dragul libertãþii voastre. În afara numeroaselor exemple ce-mi

4305 stau la îndemînã, îl am ºi pe acela cã unii membri ai familiei mele

4306 au îndurat un sfîrºit cumplit pentru lege ºi religie. Nu cunosc deci

4307 nici o teamã care sã-mi alunge din inimã aceastã hotãrîre, spre a

4308 sãdi în locul ei dragostea de viaþã ºi dispreþul faþã de glorie.

4309 Aºadar, întrucît nu mai duceþi lipsã de un conducãtor gata sã

4310 rabde ºi sã facã orice pentru voi, urmaþi-mã bãrbãteºte oriunde vã

4311 voi duce! Nu sînt deloc mai bun decît fraþii mei, ca sã trebuiascã

4312 sã-mi cruþ viaþa, nici mai rãu decît ei, ca sã fug sau sã mã dau în

4313 lãturi de la moartea pentru lege ºi religie, pe care aceºtia o

4314 s o co t eau cea mai f r u mo as ã d i n t r e t o at e . P e n t r u cã a v en i t

4315 momentul sã confirm cã eu sînt fratele lor adevãrat, voi dovedi

 Pag. 440

4316 acest lucru cu prisosinþã. Am ferma convingere cã mã voi rãzbuna

4317 pe duºmani, cã vã voi scãpa pe voi toþi, împreunã cu soþiile ºi

4318 copiii voºtri, de samavolniciile vrãjmaºilor, ºi cu ajutorul lui

4319 Dumnezeu, voi ocroti templul de distrugere. Eu vãd limpede cã

4320 popoarele pãgîne vã dispreþuiesc ºi se înarmeazã împotriva

4321 v o a s t r ã t o c m a i p e n t r u c ã î º i î n c h i p u i e c ã d u c e þ i l i p s ã d e

4322 conducãtori!

4323 4. Vorbele rostite de Simon au redat curajul mulþimii, astfel cã

4324 teama a fost alungatã din suflete ºi ea a respirat uºuratã, privind

4325 spre viitor plinã de speranþe. Întregul popor a cerut într-un glas

4326 ca Simon sã fie conducãtor, ºi aidoma fraþilor sãi Iuda ºi Ionathas,

4327 sã deþinã supremaþia: toþi se vor supune cu dragã inimã poruncilor

4328 sale. Strîngînd în jurul lui pe toþi oºtenii care erau mai destoinici,

4329 s-a grãbit sã repare iarãºi zidurile de apãrare. Dupã ce le-a

4330 consolidat cu turnuri înalte ºi puternice, l-a trimis pe prietenul

4331 sãu Ionathas, fiul lui Absalom, împreunã cu oºtirea pînã la Iope,

4332 dîndu-i porunca sã-i alunge pe locuitori de acolo, cãci se temea

4333 cã aceºtia vor preda oraºul lui Tryphon. El însuºi a rãmas la

4334 Hierosolyma, ca sã apere oraºul.

4335 5. Plecînd între timp cu o oaste numeroasã din Ptolemaida,

4336 Tryphon s-a îndr ep t at s p re Iudeea, aducîndu-l pe Ionathas

4337 înlãnþuit. Simon i-a venit în întîmpinarea lui pînã la oraºul

4338 Addida, situat pe un munte care domina cîmpia Iudeii. Cînd a

4339 aflat cã Simon fusese ales de iudei cãpetenia lor, Tryphon i-a

4340 t r i m i s n i º t e s o l i c a s ã - l î m b r o b o d e a s c ã c u v i c l e º u g u r i º i

4341 înºelãciuni ºi i-a cerut ca, dacã dorea sã-ºi elibereze fratele din

4342 captivitate, sã-i trimitã 100 de talanþi de argint ºi pe 2 dintre fiii

4343 lui Ionathas, ca ostatici, pentru ca de îndatã ce a fost slobozit, sã

4344 nu aþîþe Iudeea împotriva regelui. Ionathas era însã þinut în lanþuri

4345 pentru banii pe care îi datora suveranului. Simon ºi-a dat seama

4346 de ºiretlicul lui Tryphon ºi a întrevãzut cã banii vor fi plãtiþi

4347 degeaba, fãrã ca fratele lui sã fie eliberat, ºi în plus, fiii lui vor

4348 ajunge ºi ei în mîinile duºmanului. Totuºi el s-a temut sã nu fie

4349 socotit de popor cã poartã vina morþii fratelui sãu, fiindcã n-a

4350 vrut sã trimitã banii ºi nici sã predea fiii ca ostatici, în schimbul

4351 propriului sãu frate. ªi-a chemat la o adunare oastea ºi i-a

4352 comunicat propunerea lui Tryphon, dezvãluind capcana ºi frauda

4353 pe care o ascundea, apoi a spus cã era totuºi preferabil sã-i trimitã

4354 banii ºi copiii, pentru ca respingerea ofertei lui Tryphon sã nu dea

4355 naºtere la bãnuiala cã el n-a vrut sã-ºi salveze fratele de la

4356 moarte. Ca atare, Simon a trimis, odatã cu fiii lui Ionathas, ºi

4357 banii de rãscumpãrare. Deºi primise ceea ce ceruse, Tryphon nu

4358 ºi-a þinut cuvîntul ºi nu l-a eliberat pe Ionathas, ci a ocolit þara cu

4359 o a s t e a l u i , p e n t r u c a s t r ã b ã t î n d I d u m e e a , s ã a j u n g ã l a

4360 Hierosolyma. În marºul sãu, el a ajuns la Adora, un oraº din

4361 I d u meea. D ar S i m o n a v e n i t c u t r u p e l e s al e p e u r mel e l u i

4362 Tryphon, aºezîndu-ºi propria tabãrã faþã în faþã cu tabãra acestuia.

4363 6. În vremea asta, garnizoana din cetãþuie a trimis la Tryphon

4364 o solie prin care îl ruga sã vinã cît mai repede, ca sã-i aducã

4365 provizii, iar el ºi-a pregãtit cavaleria de plecare, intenþionînd sã

4366 ajungã la Hierosolyma într-o singurã noapte. Dar în noaptea aceea

4367 a nins din belºug ºi a acoperit drumurile, iar grosimea stratului de

 Pag. 441

4368 zãpadã a îngreunat înaintarea cailor atît de mult, încît el n-a mai
4369 p u t u t aj u n g e p î n ã l a H i e r o s o l y m a . D e a ceea, Tr yp h o n s - a

4370 îndreptat spre Coelesiria, a nãvãlit numaidecît în Galaaditis ºi a

4371 poruncit ca Ionathas sã fie ucis ºi îngropat, întorcîndu-se apoi în

4372 Antiohia. Simon ºi-a trimis oamenii în oraºul Basca, de unde a

4373 adus rãmãºiþele pãmînteºti ale fratelui sãu. Acestea au fost

4374 înmormîntate în patria lui, Modiim, în vreme ce l-a deplîns

4375 întregul popor cu bocete amare. Apoi Simon a construit pentru

4376 pãrintele ºi fraþii lui un falnic monument funerar din marmurã

4377 ºlefuitã. El se ridica la mare înãlþime, încît se zãrea de departe ºi

4378 era înconjurat de un portic cu coloane cioplite dintr-o singurã

4379 piatrã, fiind o lucrare care desfãta privirea. În afarã de asta, a mai

4380 înãlþat 7 piramide pentru pãrinþii ºi fraþii lui, cîte una pentru

4381 fiecare, care er au f ãcu t e cu n es p u s ã f r u mu s eþ e º i mãr eþ i e,

4382 dãinuind pînã în zilele noastre. Atîta grijã a acordat Simon

4383 mormîntului lui Ionathas ºi al membrilor familiei sale. Ionathas

4384 a murit dupã ce timp de 4 ani a fost Mare Preot ºi conducãtorul

4385 poporului sãu. Acestea sînt lucrurile privitoare la sfîrºitul lui.

4386 7. Ales Mare Preot de cãtre mulþime, din primul an al

4387 pontificatului sãu, Simon a eliberat din jugul macedonean poporul

4388 iudeu, care n-a mai fost nevoit sã plãteascã nici un fel de bir.

4389 Libertatea ºi scutirea de dãri au fost obþinute de iudei la 170 de

4390 ani de la dominaþia asirianã, numãrãtoarea fãcîndu-se de la

4391 cucerirea Siriei de cãtre Seleucos supranumit Nicator. Poporul era

4392 atît de dornic sã-l cinsteascã pe Simon, încît toate actele ºi

4393 documentele private erau datate astfel: în primul an al lui Simon,

4394 binefãcãtorul ºi conducãtorul iudeilor. Cãci în timpul domniei

4395 sale, iudeii au avut parte de mult noroc ºi ºi-au biruit duºmanii

4396 din vecinãtatea lor. El a adus sub autoritatea lui oraºele Gazara,

4397 Iope ºi Iamnia. A luat cu asalt cetãþuia din Hierosolyma, pe care

4398 a fãcut-o una cu pãmîntul, ca sã nu mai devinã o ascunzãtoare în

4399 care sã se cuibãreascã vrãjmaºul, ca sã facã iarãºi rãu, ca pînã

4400 acum. Dupã înfãptuirea acestui lucru, s-a ajuns la concluzia cã era

4401 mai bine sã fie dãrîmat ºi muntele pe care fusese înãlþatã cetãþuia,

4402 pentru ca templul sã parã ºi mai maiestuos. Ca atare, el a chemat

4403 poporul la adunare ºi l-a înduplecat sã întreprindã aceastã mãsurã,

4404 amintindu-i cîte nenorociri avuseserã de îndurat iudeii din partea

4405 gãrzilor ºi a iudeilor transfugi ºi cîte ar mai putea ei sã pãþeascã

4406 dacã ar mai veni un nou rege strãin, ca sã instaleze în cetãþuie o

4407 garnizoanã. Prin vorbele sale, el a convins poporul cu atît mai

4408 uºor cu cît era în interesul lui. Toþi ºi-au pus mîinile în miºcare

4409 ºi au înlãturat muntele, fãrã sã-ºi gãseascã tihna nici ziua nici

4410 noaptea timp de 3 ani, pînã ce nu l-au nivelat la fel ca pãmîntul

4411 de la ºes. De atunci încolo, templul a dominat întregul oraº,

4412 întrucît cetãþuia împreunã cu muntele pe care fusese construitã ea

4413 dispãruserã fãrã urme. Acestea sînt deci faptele împlinite de

4414 Simon.

4415 Capitolul 7

4416 1. La scurtã vreme dupã ce Demetrius a fost capturat, Antioh,

4417 fiul lui Alexandru, care era poreclit Zeul, a fost asasinat de
 Pag. 442

4418 Tryphon, tutorele sãu în timpul celor 4 ani de domnie. A rãspîndit

4419 pretutindeni zvonul cã Antioh a murit din vina chirurgilor lui ºi

4420 ºi-a trimis prietenii ºi oamenii sãi de încredere în mijlocu l

4421 oºtenilor, sã le promitã cã vor primi bani mulþi de la el dacã îl vor

4422 proclama rege. Le-a spus cã întrucît Demetrius fusese fãcut

4423 prizonier de parþi, dacã ar veni la domnie fratele sãu Antioh, se

4424 va rãzbuna pe mulþi dintre cei ce provocaserã cãderea acestuia.

4425 Trãgînd nãdejdea cã la urcarea pe tron a lui Tryphon se vor

4426 îmbogãþi de-a binelea, oºtenii l-au proclamat rege într-un singur

4427 glas. De îndatã ce s-a vãzut în culmea puterii, Tryphon ºi-a

4428 dovedit josnicia firii sale. Cîtã vreme fusese simplu dregãtor, el

4429 º t i u s e s ã l i n g u º e a s c ã m u l þ i m e a º i s ã - º i a r a t e , c h i p u r i l e ,

4430 cumpãtarea, reuºind prin aceste mijloace s-o tîrascã încotro voia

4431 el; dar cum a ajuns la cîrma þãrii, ºi-a lepãdat masca de pe faþã,

4432 dînd la ivealã pe adevãratul Tryphon. Acest lucru a fãcut ca

4433 duºmanii lui sã devinã mai puternici. Datoritã urii pe care i-o

4434 purtau, oºtenii lui l-au pãrãsit, trecînd de partea Cleopatrei, soþia

4435 lui Demetrius, care se retrãsese împreunã cu copiii ei în Seleucia.

4436 Deoarece Antioh, fratele lui Demetrius, supranumit Soter,

4437 cutr ei er a þ ar a, n ef i i n d p r i mi t d e n ici un oraº, de teama lui

4438 Tryphon, Cleopatra l-a chemat spre a-i oferi în acelaºi timp mîna

4439 ºi tronul. Antioh a rãspuns invitaþiei sale, pe de o parte datoritã

4440 sfatului dat de prietenii lui, pe de altã parte, datoritã faptului cã

4441 se temea cã unii dintre locuitorii Seleuciei plãnuiau sã predea

4442 oraºul lui Tryphon.

4443 2. Dupã sosirea la Seleucia, puterile lui Antioh au crescut de

4444 la o zi la alta ºi el a dezlãnþuit rãzboiul împotriva lui Tryphon, a

4445 ieºit victorios în luptã ºi l-a izgonit din Siria superioarã în

4446 Fenicia, l-a urmãrit pînã acolo ºi l-a asediat la Dora, unde se

4447 refugiase el, fortãreaþa fiind greu de cucerit. ªi-a trimis solii la

4448 Simon, Marele Preot al iudeilor, cãruia i-a oferit prietenia ºi

4449 alianþa lui. Acesta i-a primit bucuros propunerea, i-a dãruit bani

4450 mulþi ºi provizii, punîndu-i la îndemînã numeroºi oºteni pentru

4451 asedierea Dorei, astfel cã în scurtã vreme s-a numãrat printre

4452 prietenii cei mai credincioºi ai lui Antioh. Dar Tryphon a fugit

4453 din Dora la Apamea, unde a fost prins încã din timpul asediului

4454 ºi ucis dupã ce fusese rege 3 ani.

4455 3. Mînat de trufia ºi meschinãria lui, Antioh a uitat însã repede

4456 faptul cã Simon îl ajutase cînd avea mare nevoie, ºi l-a trimis pe

4457 prietenul sãu Cendebaeus în fruntea trupelor sale, ca sã devasteze

4458 Iudeea ºi sã-l captureze pe Simon. Auzind de nedreptatea care i

4459 se fãcea, în pofida vîrstei sale înaintate, Simon a fost indignat de

4460 miºeleasca purtare a lui Antioh faþã de el, ºi cu un curaj mai

4461 presus de anii lui mulþi, a dovedit o vigoare tinereascã ºi ºi-a dus

4462 oastea la rãzboi. ªi-a trimis înainte feciorii cu oºtenii cei mai

4463 viteji, iar el a venit cu restul oºtirii sale pe cãi diferite. Pe mulþi

4464 dintre ai sãi i-a pus la pîndã în vãgãunile munþilor ºi nu s-a

4465 înºelat deloc în aºteptãrile sale, triumfînd pretutindeni asupra

4466 duºmanului. În rãstimpul cît a trãit a avut parte de pace, încheind

4467 o alianþã ºi cu romanii.

4468 4. Întreaga lui domnie asupra iudeilor a durat 8 ani ºi a pierit

4469 într-un ospãþ, ucis miºeleºte de ginerele sãu Ptolemeu. Acesta i-a
 Pag. 443

4470 luat prizonieri atît pe soþia cît ºi pe 2 dintre fiii lui Simon ºi i-a
4471 zvîrlit în temniþã, trimiþîndu-ºi oamenii sã-l omoare ºi pe cel de-al

4472 3-lea, care se numea Hyrcanos. Dar tînãrul a aflat de venirea

4473 trimiºilor lui ºi ce scop urmãreau ei ºi a scãpat de primejdie,

4474 refugiindu-se în oraº, încrezãtor în mulþimea îndatoratã faþã de

4475 binefacerile tatãlui sãu ºi plinã de urã faþã de Ptolemeu. Cînd

4476 ucigaºii trimiºi de Ptolemeu au încercat sã intre pe o altã poartã,

4477 poporul i-a trimis înapoi, cãci Hyrcanos era deja sub protecþia lui.

4478 Capitolul 8

4479 1. Ptolemeu s-a retras atunci într-o cetate situatã mai sus de
4480 Ierihon, care se numea Dagon. Dupã ce a preluat funcþia de Mare

4481 Preot, deþinutã de tatãl sãu, ºi a cerut mai întîi ajutorul Domnului

4482 printr-o jertfã, Hyrcanos a întreprins o expediþie împotriva lui

4483 Ptolemeu ºi a asediat refugiul sãu, fiindu-i superior în toate

4484 privinþele: doar mila faþã de mama ºi proprii fraþi era cea care îl

4485 stînjenea. Cãci Ptolemeu îi aducea pe metereze, într-un loc aflat

4486 în vãzul tuturor, ºi îi supunea torturilor pe aceºtia, ameninþînd

4487 cã-i va prãvãli de pe ziduri, dacã nu punea capãt asediului. Oricît

4488 de mult þinea sã cucereascã cetatea, el socotea cã trebuia sã aibã

4489 grijã ca fiinþele cele mai dragi lui sã nu îndure chinuri mari, aºa

4490 cã desfãºurarea asediului era încetinitã. Totuºi cu mîinile întinse,

4491 mama lui îl implora sã nu slãbeascã asediul din pricina ei, ci

4492 dimpotrivã, sã-ºi continue cu ºi mai mare îndîrjire lucrãrile, ca sã

4493 ia cu asalt fortãreaþa ºi sã captureze duºmanul, rãzbunîndu-i pe

4494 cei dragi. Moartea în chinuri cumplite i s-ar pãrea o binecuvîntare

4495 dacã vrãjmaºul va primi cuvenita pedeapsã pentru mîrºãviile pe

4496 care le sãvîrºise. Cuvintele mamei sale l-au fãcut pe Hyrcanos sã

4497 reia cu ºi mai mare îndîrjire asediul. Dar cînd a vãzut-o iarãºi

4498 bãtutã ºi sfîrtecatã, ºi-a domolit elanul, învins de chinurile

4499 îndurate de mama lui. Astfel asediul s-a prelungit pînã la sosirea

4500 leatului pe care iudeii trebuie sã-l sãrbãtoreascã prin repaus: cãci

4501 la fiecare 7 ani, ei respectã acest lucru, la fel ca pe cea de-a 7-a

4502 zi a sãptãmînii. Asediul fiind ridicat din aceastã pricinã, Ptolemeu

4503 i-a ucis pe fraþii ºi pe mama lui Hyrcanos. Dupã înfãptuirea

4504 acestei nelegiuiri, el s-a refugiat la Zenon, poreclit Cotylas,

4505 cãpetenia oraºului Philadelphia.

4506 2. Neîmpãcîndu-se deloc cu înfrîngerea pe care i-o pricinuise

4507 Simon, Antioh a invadat Iudeea în cel de-al 4-lea an al domniei

4508 s a l e º i î n p r i mu l a n al cî r mu i r i i l u i H y r c a n o s d i n a 1 6 2 - a

4509 Olimpiadã. Dupã ce i-a prãdat þara, l-a închis în capitala lui, pe

4510 care a înconjurat-o cu 7 tabere, fãrã sã tragã la început nici un

4511 folos, pe de o parte din pricina trãiniciei zidurilor, pe de altã parte

4512 din pricina vitejiei asediaþilor. În sfîrºit, datoritã cumplitei lipse

4513 de apã, de care i-a scãpat doar ploaia îmbelºugatã adusã de

4514 asfinþitul Pleiadelor, întrucît în partea de miazãnoapte a zidului

4515 de apãrare, terenul era neted, Antioh a poruncit sã se construiascã

4516 100 de turnuri cu 3 etaje fiecare, unde ºi-a aºezat trupele sale,

4517 dezlãnþuind de acolo atacuri zilnice împotriva meterezelor.

4518 Totodatã a pus sã se sape un ºanþ dublu, foarte adînc ºi lat, þinînd

4519 astfel locuitorii captivi. Totuºi ei gãseau multe cãi pe unde

 Pag. 444

4520 nãvãleau afarã, îi luau pe duºmani prin surprindere, fãceau prãpãd

4521 în rîndurile lor, ºi de îndatã ce erau observaþi, se retrãgeau lesne

4522 la adãpostul zidurilo r. D u p ã ce º i - a d at s eama cã puzderia

4523 concetãþenilor sãi îl stînjenea, fiindcã îi epuiza repede proviziile

4524 ºi era limpede cã mîinile prea numeroase aduc mai degrabã

4525 ponoase decît foloase, Hyrcanos s-a descotorosit de gloata inutilã

4526 ºi a alungat-o, pãstrîndu-i doar pe cei ce erau viguroºi ºi în stare

4527 sã lupte. Antioh s-a împotrivit retragerii celor alungaþi, astfel

4528 încît aceºtia rãtãceau printre ziduri, ºi chinuiþi de foame, mulþi au

4529 s f î r º i t î n c h i p j a l n i c . A b i a c î n d s - a a p r o p i a t S ã r b ã t o a r e a

4530 Corturilor, cei ce se aflau în oraº au fost cuprinºi de milã,

4531 primindu-i înapoi. Hyrcanos i-a cerut lui Antioh un armistiþiu de

4532 7 z i l e , c u p r i l e j u l s ã r b ã t o r i i s f i n t e . D i n s me r e n i e f a þ ã d e

4533 divinitate, Antioh nu numai cã i l-a acordat, ci i-a ºi trimis în

4534 cetate o jertfã magnificã, adicã tauri cu coarne aurite ºi tot felul

4535 de cupe de aur ºi argint, pline cu mirodenii. Strãjerii de la poartã

4536 au luat în primire jertfa de la cei ce veniserã cu ea ºi au adus-o la

4537 templu. Antioh a ospãtat ºi oºtirea ºi s-a deosebit mult de Antioh

4538 E p i p h an e s , c a r e , d u p ã cu cer i r ea o r aº u l u i , a î n j u n g h i at p e

4539 jertfelnice purcei ºi cu sîngele lor a stropit templul, încãlcînd

4540 astfel legile iudeilor ºi pietatea lor strãmoºeascã, încît poporul i-a

4541 purtat o urã necruþãtoare ºi nu l-a mai iertat niciodatã. Pentru

4542 smerenia lui deosebitã, toþi i-au zis Antioh Piosul.

4543 3. Încurajat de mãrinimia regelui ºi convins de evlavia lui faþã

4544 de divinitate, Hyrcanos i-a trimis o solie prin care îi cerea voie ca

4545 iudeii sã trãiascã dupã legile strãmoºilor lor. Antioh a respins

4546 aºadar sfatul celor din preajma lui, care îl îndemnau sã stîrpeascã

4547 neamul lor pentru cã ducea un trai foarte diferit de al celorlalte

4548 popoare ºi n-a luat aceastã hotãrîre. Decis sã urmeze în toate

4549 privinþele calea pietãþii, el a rãspuns solilor cã dacã asediaþii

4550 depuneau armele ºi îi plãteau birurile încasate de la Iope ºi

4551 celelalte oraºe din jurul Iudeei, primind totodatã ºi o garnizoanã,

4552 va pune capãt rãzboiului în aceste condiþii. În toate privinþele,

4553 solii au fost de acord cu ele, numai garnizoana n-au vrut s-o

4554 accepte, invocînd firea lor neprietenoasã, datoritã cãreia nu

4555 o b i º n u i e s c s ã v i e þ u i a s c ã a l ã t u r i d e s t r ã i n i . Î n s c h i m b u l

4556 garnizoanei, iudeii vor da niºte ostatici, precum ºi 500 de talanþi.

4557 Dintre aceºtia, 300 au fost oferiþi pe loc, împreunã cu ostaticii,

4558 potrivit alegerii fãcute de regele Antioh; în rîndul acestora se

4559 numãra ºi fratele lui Hyrcanos. De asemenea au fost dãrîmate ºi

4560 meterezele zidurilor de apãrare. Ca urmare a înfãptuirii acestor

4561 lucruri, Antioh a ridicat asediul ºi a plecat.

4562 4. Dupã ce a deschis mormîntul lui David, care-i întrecea pe

4563 toþi regii prin bogãþiile sale, Hyrcanos a scos de acolo 3.000 de

4564 talanþi de argint ºi cu aceºti bani a tocmit lefegii, fiind primul

4565 dintre iudei care a înrolat soldaþi strãini. A încheiat apoi un tratat

4566 de prietenie ºi alianþã cu Antioh, pe care l-a primit în oraºul lui,

4567 aprovizionînd din belºug întreaga lui oºtire. Cînd el a pornit

4568 împotriva parþilor, Hyrcanos l-a însoþit în aceastã expediþie.

4569 N i c o l a e d i n D a ma s c n e a d u c e c o n f i r m a r e a l u i , p o v e s t i n d

4570 urmãtoarele: Antioh a înãlþat pe malul fluviului Lycos un trofeu

4571 dupã victoria sa asupra generalului parþilor Indates ºi a mai

 Pag. 445

4572 zãbovit douã zile la rugãmintea iudeului Hyrcanos, fiindcã tocmai

4573 atunci iudeii celebrau o strãmoºeascã sãrbãtoare cînd nu aveau

4574 voie sã mãrºãluiascã. Prin spusele sale, el nu se abate de la

4575 adevãr, cãci sãrbãtoarea Pentecoste cãdea la o zi dupã Sabat: noi

4576 nu avem voie sã cãlãtorim cu prilejul Sabatului ºi al sãrbãtorilor.

4577 Dar în bãtãlia pe care a dat-o cu Arsace, regele parþilor, el ºi-a

4578 pierdut nu numai o mare parte din oºtire, ci ºi propria lui viaþã.

4579 Urmaº la tronul Siriei a fost fratele sãu Demetrius, care a fost

4580 el i b er at d i n cap t i v i t at e d e A r s ac e a t u n c i c î n d An t i o h º i - a

4581 întreprins expediþia împotriva parþilor, cum am spus mai înainte.

4582 Capitolul 9

4583 1. Cum a aflat de moartea lui Antioh, Hyrcanos a ºi pornit

4584 campania sa ostilã oraºelor Siriei, fiindcã credea cã ele erau

4585 lipsite de luptãtori ºi neocrotite de apãrãtori, ceea ce corespundea

4586 adevãrului. Cu preþul multor eforturi depuse de oastea sa, el a

4587 cucerit dupã 6 luni Medaba, apoi Samega ºi þinuturile învecinate,

4588 de asemenea Sichirn ºi Garizim, supunînd neamul chutheiior, care

4589 locuia în preajma unui templu aidoma cu cel din Hierosolyma.

4590 A c e s t a f u s e s e c l ã d i t c u a p r o b ar ea l u i A l e x a n d r u d e c ã t r e

4591 comandantul Sanaballetes pentru ginerele sãu Manase, fratele

4592 Marelui Preot Iaddus, cum am menþionat mai înainte. Templul a

4593 fost pustiit dupã ce a dãinuit 200 de ani. Apoi Hyrcanos a cucerit

4594 ºi în Idumeea oraºele Adora ºi Marissa ºi i-a subjugat pe toþi

4595 idumeenii, cãrora le-a dat voie sã rãmînã în þinutul lor dacã se

4596 învoiau sã se taie împrejur ºi sã trãiascã dupã legile iudeilor. Din

4597 dragoste faþã de patria lor, ei au acceptat tãierea împrejur ºi

4598 celelalte datini ale iudeilor. De atunci încolo, ei au fost socotiþi

4599 iudei.

4600 2. Întrucît voia sã reînnoiascã vechile legãturi de prietenie cu

4601 romanii, Hyrcanos a trimis o delegaþie la Roma. Dupã ce i-a

4602 primit scrisoarea, Senatul ºi-a confirmat prietenia prin urmãtorul

4603 mesaj de rãspuns: Pretorul Fannius, fiul lui Marcus, a convocat

4604 la 6 februarie în for Senatul, de faþã fiind Lucius Manlius, fiul lui

4605 Lucius Mentinas, ºi Gaius Sempronius, fiul lui Gaius Falernas,

4606 pentru a da un rãspuns la scrisoarea înmînatã din partea poporului

4607 iudeilor de cãtre solii lui Simon, fiul lui Dositheus, Apollonius,

4608 fiul lui Alexandru, ºi Diodor, fiul lui Iason, bãrbaþi de vazã ºi

4609 virtuoºi. Scrisoarea trateazã ºi despre legãturile de prietenie ºi

4610 alianþã dintre iudei ºi romani, ºi despre treburile publice, potrivit

4611 cãrora ei cer sã li se restituie Iope împreunã cu portul Gazara

4612 împreunã cu izvoarele, precum ºi celelalte oraºe rãpite de Antioh

4613 p r i n r ãzboi, în pofida hotãrîrii Senatului, fãr ã s ã l i s e mai

4614 îngãduie de asemenea oºtenilor regelui sã strãbatã þara sau

4615 þinuturile supuse lor. Aºijderea sã fie declarate nule ºi neavenite

4616 t o a t e c u c e r i r i l e f ã c u t e d e A n t i o h î n a c e s t r ã z b o i , c o n t r a r

4617 h o t ãr î r i l o r S en at u l u i ; ap o i s ã s e t r i mi t ã s o l i car e s ã cear ã

4618 înapoierea þinuturilor rãpite de Antioh ºi aprecierea pagubelor

4619 fãcute de el prin devastarea þãrii; în sfîrºit, sã li se dea delegaþilor

4620 iudei scrisori de recomandare cãtre regii ºi popoarele libere,

4621 pentru ca sã le asigure întoarcerea lor acasã. Aºadar, în urma

 Pag. 446

4622 dezbaterilor, s-a hotãrît reînnoirea tratatului de prietenie ºi alianþã

4623 cu solii de vazã ai unui popor nobil ºi fidel. Cît priveºte scrisorile

4624 lui Hyrcanos, vorbitorii au spus cã Senatul va cumpãni pe îndelete

4625 rãspunsul de îndatã ce va fi mai puþin asaltat de treburi, garantînd

4626 cã în viitor nu se vor mai întîmpla asemenea nedreptãþi. Pretorul

4627 Fannius a primit sarcina sã dea solilor bani din tezaurul public,

4628 pentru drumul lor de întoarcere. Ca atare, Fannius i-a trimis

4629 înapoi pe delegaþii iudei, dupã ce le-a dat bani din tezaurul

4630 public, precum ºi scrisoarea de recomandare, care conform

4631 hotãrîrii Senatului, le asigura cãlãtoria spre casã.

4632 3. Despre treburile Marelui Preot Hyrcanos atît am avut de

4633 spus. Cît priveºte pe regele Demetrius, dornic sã porneascã lupta

4634 împotriva lui Hyrcanos, n-a avut nici timpul, nici prilejul s-o

4635 facã, deoarece atît poporul sirian cît ºi oºtenii lui îl urau nespus

4636 din pricina cruzimii sale. Aceºtia ºi-au mînat solii la Ptolemeu,

4637 supranumit Physkon, rugîndu-l sã le hãrãzeascã pe cineva din

4638 familia lui Seleucos, care sã domneascã asupra lor. Ptolemeu l-a

4639 trimis atunci pe Alexandru poreclit Zebinas, în fruntea unei oºtiri,

4640 ºi în bãtãlia care s-a dat, Demetrius a fost înfrînt. El a fugit la

4641 Ptolemaida, cãci acolo se afla soþia lui, Cleopatra. Cum ea n-a

4642 vrut sã-l primeascã, s-a îndreptat spre Tir, unde a fost capturat, ºi

4643 supus multor chinuri, a murit în mîinile duºmanilor sãi. Ajungînd

4644 rege, Alexandru a avut legãturi de prietenie cu Marele Preot

4645 Hyrcanos. Dar în rãzboiul dus împotriva lui Antioh, fiul lui

4646 Demetrius, supranumit Gryphos, ºi-a gãsit moartea pe cîmpul de

4647 luptã.

4648 Capitolul 10

4649 1. Cum a ajuns rege al Siriei, Antioh s-a temut sã atace cu

4650 oastea lui Iudeea, auzind cã fratele sãu vitreg, care se numea tot

4651 Antioh, strîngea la Cyzic o oaste, ca sã-l înfrunte. A rãmas aºadar

4652 în þara lui ºi a hotãrît sã se înarmeze în vederea atacului pregãtit

4653 de fratele sãu. El purta porecla de Cyzicenus, datoritã faptului cã

4654 fusese crescut în oraºul Cyzic, tatãl lui fiind Antioh Soter, care

4655 cãzuse în lupta cu parþii: acesta era fratele lui Demetrius, tatãl lui

4656 Gryphos. Cãci Cleopatra fusese cãsãtoritã cu ambii fraþi, cum am

4657 spus mai înainte. Antioh Cyzicenus a venit în Siria ºi a purtat

4658 rãzboi cu fratele sãu mai mulþi ani. În tot acest rãstimp, Hyrcanos

4659 s - a b u cu r at d e p a c e . C h i a r d u p ã m o ar t ea l u i A n t i o h , el s e

4660 descotorosise de macedoneni, fãrã sã mai fie nici supusul, nici

4661 prietenul lor. Treburile sale prosperau ºi au fost înfloritoare.

4662 Rãzboiul fratricid pe car e î l d u ceau aceºtia îi îngãduia lui

4663 Hyrcanos sã punã Iudeea la adãpost ºi sã strîngã o mulþime de

4664 bani. Cum voia Antioh Cyzicenus sã-i pustiascã þara, pornea fãþiº

4665 împotriva lui, iar atunci cînd vedea cã nici celãlalt Antioh nu

4666 primea ajutor din partea Egiptului, aflîndu-se mereu în harþã cu

4667 propriul sãu frate, îi dispreþuia pe amîndoi.

4668 2. A întreprins aºadar o expediþie împotriva Samariei, oraº

4669 fortificat despre care voi mai vorbi la momentul potrivit, întrucît

4670 el se numeºte acum Sebaste, fiind reconstruit de Irod. Ajuns sub

4671 zidurile oraºului, Hyrcanos l-a asediat cu îndîrjire, cãci era

 Pag. 447

4672 supãrat pe samariteni pentru nãpãstuirile pe care le aduseserã

4673 locuitorilor din Marissa, coloniºti iudei ºi aliaþi, îndeplinind astfel

4674 porunca regilor sirieni. De jur împrejurul întregului oraº, a sãpat

4675 u n º a n þ a d î n c º i a î n ã l þ a t u n z i d l u n g d e 8 0 d e s t a d i i º i a

4676 încredinþat asediul fiilor sãi Antigonos ºi Aristobul. Ei ºi-au

4677 îndeplinit sarcinile cu sîrguinþã, aºa cã samaritenii au fost repede

4678 atît de chinuiþi de foame, încît se hrãneau cu cele mai neobiºnuite

4679 mîncãruri, ºi pînã la urmã, l-au chemat pe Antioh Cyzicenus.

4680 Acesta a v en i t b u cu r os în ajutorul lor, dar a fost învins de

4681 Aristobul, ºi urmãrit de cei doi fraþi, a fugit la Scythopolis. La

4682 întoarcere, aceºtia i-au închis iarãºi pe samariteni între zidurile

4683 lor, astfel încît ei ºi-au trimis solii la acelaºi Antioh, implorîndu-i

4684 din nou ajutorul. El l-a rugat pe Ptolemeu Lathurus sã-i dea vreo

4685 6.000 de oameni, pe care i-a ºi obþinut, cu toatã împotrivirea

4686 propriei lui mame, cît pe ce sã-l detroneze din aceastã pricinã. Cu

4687 oºtenii egipteni, s-a mãrginit mai întîi sã jefuiascã ºi sã pustiascã

4688 þara lui Hyrcanos, fãrã a îndrãzni sã-l provoace la o luptã pe faþã,

4689 cãci oricum nu avea trupe îndestulãtoare, sperînd doar ca prin

4690 devastarea ogoarelor sã-l sileascã pe Hyrcanos sã ridice asediul

4691 Samariei. Dupã ce a pierdut mulþi dintre oºtenii lui în cursele

4692 întinse de duºmani, s-a întors la Tripoli ºi a încredinþat lui

4693 Callimandru ºi lui Epicrates continuarea rãzboiului cu iudeii.

4694 3. Callimandru i-a atacat cu mult curaj pe duºmani, dar a fost

4695 pus pe fugã de aceºtia ºi a cãzut în luptã. În schimb Epicrates,

4696 care era lacom de bani, a dat fãþiº Scythopolis ºi þinuturile

4697 împrejmuitoare pe mîinile iudeilor, nefiind în stare sã despresoare

4698 nici Samaria. Dupã un asediu de un an, Hyrcanos a cucerit oraºul

4699 ºi nu s-a mulþumit doar sã-l radã din temelii, ci l-a dat pradã

4700 torentelor: l-a distrus în aºa mãsurã încît ruinele au fost prãvãlite

4701 în vãgãuni, nelãsînd sã se vadã nici mãcar o urmã a cetãþii. Umblã

4702 zvonul cã cu acest prilej, Marelui Preot i s-a întîmplat o minune,

4703 anume cã Dumnezeu ar fi vorbit cu el. Se zice cã tocmai în ziua

4704 în care fiii sãi se luptau cu Cyzicenus, pe cînd se afla singur,

4705 jertfind tãmîie în templu, Marele Preot a auzit un glas care îl

4706 vestea cã Antioh fusese învins. El a ieºit numaidecît din templu

4707 ºi a dezvãluit mulþimii întregi întîmplarea sa. ªi lucrurile s-au

4708 petrecut într-adevãr aºa. Iatã ce se zvonea despre Hyrcanos.

4709 4. În vremea aceea s-au bucurat de mult noroc nu numai iudeii

4710 din Hierosolyma ºi þara lor, ci ºi cei care locuiau în Alexandria,

4711 Egipt ºi Cipru. Cãci regina Cleopatra s-a ridicat împotriva

4712 feciorului ei Ptolemeu, poreclit L athurus, ºi a numit drept

4713 c o m a n d a n þ i p e C h e l c i a s º i A n a n i a , f i i i a c e l u i O n i a s c a r e

4714 construise în noma Hel i o p o l i s u n t emp lu aidoma celui din

4715 Hierosolyma, aºa cum am spus mai înainte. Lor le-a încredinþat

4716 C l eo p at r a co n d u cerea oºtirii ºi nu întreprindea n i mi c f ãr ã

4717 încuviinþarea lor, dupã cum susþine ºi Strabon cappadocianul, prin

4718 urmãtoarele cuvinte: Cei mai mulþi dintre cei ce au sosit împreunã

4719 cu noi în Cipru sau au fost trimiºi acolo mai tîrziu de Cleopatra,

4720 au trecui numaidecît de partea lui Ptolemeu. Nu i-au rãmas

4721 credincioºi decît iudeii care îºi trag numele de la Onias, cãci

4722 concetãþenii lui Chelcias ºi Ananias se bucurau de marea preþuire

4723 a reginei. Asta a spus Strabon.

 Pag. 448

4724 5. Prosperitatea lui Hyrcanos a stîrnit însã invidia iudeilor: cei

4725 care îl detestau mai mult erau fariseii, una dintre sectele iudeilor,

4726 menþionatã deja mai înainte. Aceºtia exercitã atîta influenþã

4727 asupra mulþimii încît orice vorbã spusã de ei împotriva regelui

4728 sau a Marelui Preot, este crezutã din capul locului. Ca discipol al

4729 lor, Hyrcanos le fusese nespus de drag. I-a ºi chemat odatã la un

4730 banchet unde i-a ospãtat din belºug ºi dupã ce i-a vãzut în culmea

4731 desfãtãrilor, a început sã le spunã cã ei ºtiau cã dorinþa lui era sã

4732 fie drept ºi toate faptele sale sã facã plãcere lui Dumnezeu,

4733 întocmai cum îi cereau învãþãturile fariseilor. Aºadar i-a rugat ca

4734 de îndatã ce constatã cã a comis un pãcat ºi s-a abãtut de la

4735 drumul drept, ei înºiºi sã-i atragã atenþia ºi sã-l corijeze. Fariseii

4736 i-au adeverit virtutea ºi laudele lor l-au încîntat. Doar unul dintre

4737 oaspeþi, numit Eleazar, om rãutãcios ºi dornic de zîzanie, i-a zis:

4738 Cîtã vreme vrei sã afli adevãrul, aflã cã spre a fi într-adevãr

4739 drept, renunþã la demnitatea de Mare Preot ºi mulþumeºte-te sã

4740 rãmîi numai cîrmuitorul poporului! Deoarece Hyrcanos a vrut sã

4741 cunoascã temeiul pentru care trebuia sã pãrãseascã arhieria,

4742 Eleazar i-a rãspuns: Fiindcã noi am auzit de la cei mai bãtrîni cã

4743 mama ta a fost captivã în timpul domniei lui Antioh Epiphanes!

4744 Presupunerea lui era o scornealã, ºi ca atare, Hyrcanos s-a mîniat

4745 ºi toþi fariseii erau porniþi împotriva lui Eleazar.

4746 6. Atunci un anume Ionathas, care fãcea parte din secta

4747 saducheilor, cu învãþãturi potrivnice fariseilor, ºi era un prieten

4748 de nãdejde al lui Hyrcanos, i-a sugerat cã prin jignirea adusã de

4749 Eleazar, acesta vorbise de fapt în numele tuturor fariseilor. Acest

4750 lucru va deveni limpede dacã el însuºi îi va întreba pe farisei ce

4751 pedeapsã merita Eleazar pentru afirmaþia lui. Cînd Hyrcanos a pus

4752 fariseilor întrebarea privitoare la pedeapsa ce se cuvenea s-o

4753 primeascã Eleazar, asigurîndu-l cã era convins cã nu aveau nimic

4754 de-a face cu jignirea adusã de el ºi cã ei meditaserã asupra osîndei

4755 care i se cuvenea, rãspunsul primit a fost: biciul ºi lanþurile. Lor

4756 li se pãrea cã o jignire nu merita sã atragã condamnarea la moarte:

4757 prin firea lor, fariseii sînt înclinaþi sã fie blînzi în pedepsele lor.

4758 Prin urmare, Hyrcanos s-a mîniat din cale-afarã, încît a crezut

4759 de-a binelea cã omul îi adusese jignirea cu deplina lor aprobare.

4760 Ionathas l-a aþîþat ºi mai mult ºi a fãcut în aºa fel încît sã se

4761 dezicã de farisei ºi sã treacã de partea saducheilor, contestînd nu

4762 numai valabilitatea dogmelor pe care fariseii le impuseserã

4763 poporului, ci pedepsind chiar pe cei ce le urmau. Astfel ºi-a atras

4764 ura mulþimii atît asupra sa cît ºi asupra fiilor lui, aºa cum voi

4765 arãta ceva mai tîrziu. Deocamdatã vreau sã remarc cã fariseii au

4766 dat poporului prin viu grai multe porunci moºtenite de la strãmoºi

4767 care n-au fost însã înscrise în cartea de legi a lui Moise. De aceea

4768 secta saducheilor le respinge ºi susþine cã numai ce stã scris are

4769 autoritate, pe cînd dogmele lãsate de strãmoºi prin viu grai nu sînt

4770 obligatorii. În aceastã privinþã izbucnesc adesea aprige dispute în

4771 care saducheii au de partea lor pe cei bogaþi, fariseii bucurîndu-se

4772 în schimb de favoarea mulþimii. Despre ambele secte, ca ºi despre

4773 cea de-a 3-a, a esenienilor, am tratat pe larg în cea de-a 2-a carte

4774 a lucrãrii mele despre rãzboiul iudeilor împotriva romanilor.

4775 7. Hyrcanos a pus însã repede capãt dihoniilor ºi a dus o viaþã

 Pag. 449

4776 fericitã ºi a domnit vreme de 31 de ani, lãsînd în urma lui 5 fii.

4777 Dumnezeu i-a oferit 3 mari daruri: domnia asupra poporului,

4778 rangul de Mare Preot ºi harul profeþiei. Cãci Domnul a stat mereu

4779 în preajma lui ºi l-a fãcut în stare sã prevadã faptele viitoare ºi sã

4780 le vesteascã altora. Aºa a putut el prezice cã amîndoi fiii sãi mai

4781 v î r s t n i ci n u v o r r ãmî n e mu l t ã vreme la cîrma þãrii. Meri t ã

4782 osteneala sã depãnãm sfîrºitul lor jalnic, ca sã vedem cît de

4783 departe rãmîn ei de norocul pãrintelui lor.

4784 Capitolul 11

4785 1. Dupã moartea tatãlui lor, Aristobul, cel mai vîrstnic dintre
4786 fiii sãi, a gãsit de cuviinþã, cãci a fãcut-o din proprie iniþiativã, sã

4787 schimbe forma de domnie în monarhie, fiind primul care ºi-a

4788 încins fruntea cu diadema regalã, la 481 de ani ºi 3 luni de la

4789 reîntoarcerea în þarã a poporului iudeu, dupã eliberarea lui din

4790 captivitatea babilonianã. Pe Antigonos, fratele nãscut imediat

4791 dupã el, îl iubea, tratîndu-l de la egal la egal, dar pe ceilalþi îi

4792 þinea în lanþuri. A întemniþat-o pînã ºi pe mama lui, cu care era în

4793 conflict din pricina domniei, cãci Hyrcanos îi încredinþase

4794 întreaga ocîrmuire, ºi a împins cruzimea atît de departe încît a

4795 lãsat-o sã moarã de foame în închisoare. Aceeaºi soartã ca ºi

4796 mama a avut-o fratele sãu Antigonos, pe care se pãrea cã-l

4797 îndrãgeºte ºi-l fãcuse pãrtaº la domnie. Dar de el l-au înstrãinat

4798 calomniile cãrora la început nici n-a vrut sã le dea crezare, în

4799 parte fiindcã îºi iubea într-adevãr fratele, neþinînd seama de

4800 denunþuri, în parte fiindcã socotea cã bîrfele erau provocate de

4801 invidie. Dar întorcîndu-se odatã acasã dintr-o expediþie în þinutã

4802 de galã tocmai la sãrbãtoarea cînd se înãlþau corturi în cinstea lui

4803 Dumnezeu, iar Aristobul era întîmplãtor þintuit la pat de boalã,

4804 Antigonos, gãtit cu cele mai frumoase veºminte, a suit pînã la

4805 templu cu prilejul serbãrii, însoþit de oºtenii sãi înarmaþi, spre a

4806 se ruga din toatã inima pentru grabnica însãnãtoºire a fratelui sãu.

4807 Atunci niºte oameni ticãloºi dornici sã strice armonia dintre fraþi,

4808 s-au slujit de pretextul cortegiului pompos ºi al succeselor lui

4809 rãzboinice ºi s-au dus la rege ca sã-i împopoþoneze din reavoinþã

4810 þinuta de galã ºi sã-l convingã cã purtarea fratelui sãu nu cadra cu

4811 rangul lui de simplu particular, ci prin ceea ce fãcea, dezvãluia

4812 neîndoielnic faptul cã þintea spre tron. Aºadar Antigonos va veni

4813 sigur cu puternica sa ceatã ca sã-l ucidã, fiindcã ar fi dat dovadã

4814 de prostie sã fie mulþumit cã era pãrtaº la domnie, cîtã vreme

4815 p u t ea s ã aj u n g ã r ege el însuºi, atribuindu-ºi astfel cinst ea

4816 supremã.

4817 2. Aristobul s-a lãsat convins fãrã voia lui de aceste vorbe, ºi
4818 c a s ã n u t r e z e a s c ã b ã n u i a l a f r a t e l u i s ã u º i t o t o d a t ã s ã s e

4819 îngrijeascã de propria lui siguranþã, ºi-a postat garda sa personalã

4820 într-o întunecoasã încãpere subteranã, cãci el zãcea bolnav în

4821 turnul ce se chema Antonia, ºi i-a poruncit sã nu se atingã de

4822 oricine va veni neînarmat, dar Antigonos sã fie ucis pe loc dacã

4823 va veni la el înarmat. În acelaºi timp a trimis lui Antigonos un sol

4824 prin care îi cerea sã se prezinte la el neînarmat. Dar regina ºi cei

4825 ce unelteau împotriva lui Antigonos l-au înduplecat pe sol sã-i

 Pag. 450

4826 spunã exact contrariul: întrucît a auzit cã ºi-a procurat alte arme
4827 ºi o armurã nouã, regele îl roagã sã vinã la el înarmat, ca sã-i

4828 admire echipamentul militar. Fãrã sã bãnuiascã deloc cã i se

4829 întindea o cursã ºi convins de buna credinþã a fratelui sãu, s-a dus

4830 la el bine înarmat, ca sã-i arate panoplia. Cînd a ajuns la aºa

4831 numitul Turn al lui Straton, care avea un coridor foarte întunecos,

4832 a fost ucis de gãrzile de corp. Aceastã moarte dovedeºte cã nimic

4833 nu are o putere mai mare decît invidia ºi calomnia ºi cã nimeni în

4834 afara acestor patimi nu poate sã destrame mai repede bunãvoinþa

4835 ºi legãturile naturii. Mare uimire stîrneºte pãþania unui esenian,

4836 numit Iuda, care nu se înºelase niciodatã în prezicerile sale. Cînd

4837 l-a zãrit pe Antigonos ieºind din templu, el a spus cu glas tare

4838 prietenilor ºi însoþitorilor care îl urmau pretutindeni, dornici sã

4839 înveþe cum sã prezicã viitorul, cã ar fi preferat sã fie printre cei

4840 morþi, dupã ce rostise o profeþie falsã, cîtã vreme Antigonos mai

4841 trãia. Cãci el prorocise cã acesta va muri chiar azi în Turnul lui

4842 Straton ºi tocmai îl vãzuse trecînd prin faþa lui cînd locul unde îi

4843 prezisese cã va fi asasinat era situat la o depãrtare de 600 de

4844 stadii, iar cea mai mare parte a zilei trecuse. Îl pîndea deci

4845 primejdia sã se dovedeascã un fals profet. În timp ce rostea aceste

4846 vorbe ºi se cãina, s-a rãspîndit vestea uciderii lui Antigonos în

4847 coridorul subteran, care se numea deopotrivã Turnul lui Straton,

4848 ca ºi Cezareea de lîngã mare. Aceastã coincidenþã l-a derutat pe

4849 prezicãtor.

4850 3. Curînd, Aristobul s-a cãit amarnic de uciderea fratelui sãu

4851 ºi chinurile pricinuite de mustrãrile de conºtiinþã l-au îmbolnãvit

4852 în aºa mãsurã încît mãruntaiele sale, frãmîntate de durere,

4853 sîngerau din abundenþã. Cînd micul sclav care îl îngrijea s-a dus

4854 sã arunce sîngele adunat, cred cã prin providenþa divinã, el a

4855 ajuns pînã la locul unde mai erau petele de sînge ale rãpusului

4856 Antigonos, ºi alunecînd, a vãrsat conþinutul vasului sãu. Cei care

4857 au fost martorii întîmplãrii au scos strigãte de groazã, ca ºi cum

4858 micul sclav ar fi vãrsat dinadins în locul acela sîngele. La auzul

4859 strigãtelor, Aristobul a vrut sã cunoascã pricina lor. Cum nimeni

4860 nu i-a dezvãluit motivul, dorinþa suveranului de a-l afla a devenit

4861 ºi mai mare, cãci prin firea lor oamenii, în situaþii asemãnãtoare,

4862 a p ã s a þ i d e t ã c e r e , d e v i n º i m a i b ã n u i t o r i . C î n d î n s ã , s u b

4863 constrîngerea ameninþãrilor, a smuls de la ei adevãrul, cu sufletul

4864 chinuit de mustrãrile conºtiinþei, a vãrsat ºiroaie de lacrimi, ºi

4865 gemînd adînc, a zis: Faptele mele ruºinoase ºi nelegiuite n-au

4866 rãmas aºadar ascunse lui Dumnezeu ºi degrabã mã ajunge din

4867 urmã pedeapsa pentru uciderea rudelor mele! Cîtã vreme, o,

4868 mîrºavul meu trup, îmi vei reþine sufletul pîngãrit de sîngele

4869 fratelui ºi al mamei mele? Pînã cînd voi mai aduce sîngele, ca

4870 libaþie pentru cei uciºi miºeleºte, picãturã cu picãturã, în loc sã-l

4871 vãrs deodatã, în întregime? În timp ce rostea aceste vorbe, s-a

4872 s t i n s d i n v i a þ ã d u p ã c e d o m n i s e u n s i n g u r an . D eº i n u m i t

4873 Prietenul grecilor, a adus patriei sale multe binefaceri, prin

4874 rãzboiul dus împotriva Ituriei, alipind la Iudeea o bunã parte a

4875 acestei þãri, ºi i-a constrîns pe locuitori sã se taie împrejur ºi sã

4876 trãiascã dupã legile iudeilor, dacã doreau sã mai rãmînã în þinutul

4877 acela. A avut o fire dreaptã ºi sfielnicã, dupã cum atestã ºi

 Pag. 451

4878 Strabon, slujindu-se de autoritatea cuvintelor lui Timagenes: A

4879 fost un om drept ºi s-a dovedit foarte util iudeilor, de vreme ce

4880 le-a mãrit þara; cãci a unit cu ei o parte din neamul iturienilor, pe

4881 care i-a silit sã se taie împrejur.

4882 Capitolul 12

4883 1. Dupã ce Aristobul ºi-a dat obºtescul sfîrºit, vãduva lui,

4884 Salome, denumitã de greci Alexandra, i-a scos din temniþã pe

4885 fraþii acestuia, cãci Aristobul îi þinea înlãnþuiþi, cum am spus mai

4886 înainte, numindu-l ca rege pe Iannaios Alexandru, care pãrea sã-i

4887 întreacã pe ceilalþi prin vîrstã ºi cumpãtare. De-abia venit pe

4888 lume, a ºi stîrnit ura tatãlui sãu, care n-a vrut sã-l vadã în faþa

4889 ochilor cîtã vreme a trãit. Ura pãrintelui a fost pricinuitã de

4890 urmãtoarea întîmplare. Întrucît îi iubea cel mai mult pe fiii sãi cei

4891 mai mari, Antigonos ºi Aristobul, Hyrcanos L-a întrebat pe

4892 Dumnezeu, care i-a apãrut în somn, cine-i va fi urmaº. Cînd

4893 Dumnezeu i-a arãtat chipul lui Alexandru, neîmpãcîndu-se cu

4894 gîndul cã tocmai acesta va fi moºtenitorul tuturor averilor sale, l-a

4895 lãsat sã creascã în Galileea, unde se ºi nãscuse. Domnul nu l-a

4896 înºelat pe Hyrcanos. Aºadar, cum a ajuns pe tron, dupã moartea

4897 lui Aristobul, a poruncit uciderea unuia dintre fraþi, care era ahtiat

4898 de guvernare, iar pe celãlalt, mulþumindu-se sã ducã o viaþã

4899 retrasã, l-a cinstit foarte mult.

4900 2. Dupã ce ºi-a pus temelia domniei sale aºa cum socotea el,
4901 Alexandru a întreprins o expediþie împotriva Ptolemaidei, i-a

4902 învins pe locuitorii ei în luptã ºi i-a mînat în interiorul oraºului,

4903 pe care l-a asediat cu oastea lui. Pe þãrmul mãrii îi mai rãmãsese

4904 sã supunã doar oraºele Ptolemaida ºi Gaza, precum ºi pe tiranul

4905 Zoilus, care stãpînea Turnul lui Straton ºi Dora. Fiindcã acum

4906 Antioh Philometor ºi Antioh, poreclit Cyzicenus, se rãzboiau unul

4907 cu altul ºi-ºi nimiceau astfel forþele proprii, ptolemaizii nu se

4908 puteau aºtepta la un ajutor din partea acestora. În timpul asediului

4909 ºi-a fãcut apariþia Zoilus, stãpînitorul Turnului lui Straton ºi al

4910 Dorei, împreunã cu o trupã de rãzboinici, ºi întrucît spera sã

4911 profite de pe urma conflictelor dintre cei doi regi, tiranul a venit

4912 sã aducã un mic ajutor ptolemaizilor. Cãci regii, oricum, nu-i

4913 favorizau atît de mult ca ei sã se poatã aºtepta la un sprijin din

4914 partea lor. Ambele tabere se comportau ca niºte atleþi, care deºi

4915 simt cã puterile i-au pãrãsit, se ruºineazã sã cedeze, dar dupã ce

4916 se odihnesc ºi-ºi recapãtã suflul, reiau lupta de la început. Singura

4917 l o r n ã d e j d e º i - o p u n eau î n r e g i i E g i p t u l u i º i î n P t o l e m e u

4918 Lathurus, cîrmuitorul Ciprului, care fusese detronat de mama lui,

4919 Cleopatra, fiind silit sã se refugieze în Cipru. Ptolemaizii ºi-au

4920 trimis aºadar solii ºi l-au rugat pe acesta sã vinã în ajutorul lor ºi

4921 sã-i scape din mîinile lui Alexandru, care îi ameninþa. Solii l-au

4922 lãsat sã tragã speranþa, asigurîndu-l cã odatã ajuns în Siria, i se

4923 vor alãtura locuitorii din Gaza ºi Zoilus, care erau de partea

4924 ptolemaizilor, ba chiar ºi sidonienii, precum ºi mulþi alþii, aºa cã

4925 Ptolemeu s-a grãbit sã-ºi pregãteascã trupele de cãlãtoria pe mare

4926 spre Egipt.

4927 3. Între timp, Demainetes, demagog care avea atunci o mare

 Pag. 452

4928 influenþã asupra ptolemaizilor, i-a fãcut sã-ºi schimbe pãrerea,

4929 spunîndu-le cã era mai bine sã lupte împotriva iudeilor, cu urmãri

4930 nesigure, decît sã accepte robia fãþiºã ºi sã intre pe mîna unui

4931 stãpîn, ºi în afara prezentului rãzboi, sã-ºi aducã pe cap unul ºi

4932 mai mare, cel cu Egiptul. Cãci Cleopatra n-o sã rãmînã desigur

4933 atît de nepãsãtoare încît sã-i îngãduie lui Ptolemeu sã-ºi strîngã

4934 trupele în imediata-i vecinãtate, ci va interveni ea însãºi cu o

4935 oaste numeroasã, deoarece oricum urmãreºte sã-ºi alunge fiul din

4936 Cipru. Dacã îºi va vedea speranþele înºelate, fireºte cã Ptolemeu

4937 se va întoarce iarãºi în Cipru, pe cînd ei se vor expune unei

4938 primejdii extreme. În pofida faptului cã la plecare aflase deja cã

4939 ptolemaizii îºi schimbaserã între timp hotãrîrea, Ptolemeu a

4940 î n t r e p r i n s cãl ãt o r i a p e mar e, ºi ajungînd l a l i man u l n u mi t

4941 Sycaminus, ºi-a debarcat acolo trupele. În întregime, oastea lui

4942 n u m ã r a 3 0 . 0 0 0 d e p e d e s t r a º i º i d e c ã l ã r e þ i . E l i - a d u s î n

4943 apropierea Ptolemaidei, unde ºi-a instalat tabãra, dar cînd

4944 cetãþenii ei n-au vrut sã-i primeascã mesagerii ºi nici sã-i asculte

4945 propunerile, a fost foarte îngrijorat.

4946 4. Dar dupã ce Zoilus ºi locuitorii din Gaza au venit la

4947 Ptolemeu, ºi l-au rugat sã le dea ajutor, deoarece þinuturile lor

4948 erau devastate de iudei ºi de Alexandru, acesta a ridicat asediul

4949 de teama lui Ptolemeu, ducîndu-ºi oastea acasã. Apoi a recurs la

4950 duplicitate, chemînd-o într-ascuns pe Cleopatra sã vinã împotriva

4951 lui Ptolemeu, iar pe faþã se prefãcea cã vrea sã obþinã prietenia ºi

4952 alianþa acestuia. A promis cã-i va da 400 de talanþi de argint

4953 dacã-l va înlãtura din drumul sãu pe tiranul Zoilus ºi-i va atribui

4954 þinutul Iudeei. ªi Ptolemeu a întreþinut bucuros legãturi de

4955 prietenie cu Alexandru, punînd mîna pe Zoilus. Cînd a aflat dupã

4956 a c e e a c ã A l ex an d r u t r i mi s es e p e as c u n s s o l i l a m a m a l u i ,

4957 Cleopatra, a rupt înþelegerea cu el, pecetluitã prin jurãmînt, ºi a

4958 asediat Ptolemaida, fiindcã n-a vrut sã-l primeascã. Lãsîndu-ºi

4959 comandanþii sã susþinã asediul împreunã cu o parte din trupele

4960 sale, cu cealaltã parte a plecat spre Iudeea, s-o pustiascã. Dar

4961 Alexandru, care a dibuit planul lui Ptolemeu, a strîns el însuºi o

4962 oaste de 50.000 de oameni, sau dupã informaþiile altor scriitori,

4963 vreo 80.000 ºi cu aceste trupe a mãrºãluit în întîmpinarea lui

4964 Ptolemeu. Între timp, Ptolemeu a atacat prin surprindere într-o zi

4965 de Sabat oraºul Asochis din Galileea, ºi cucerindu-l, a luat 10.000

4966 de prizonieri ºi s-a ales cu o bogatã pradã de rãzboi.

4967 5. Încercînd apoi acelaºi lucru cu Sepphoris, care se afla la

4968 micã distanþã de oraºul devastat, a suferit pierderi grele ºi de

4969 acolo s-a îndreptat spre Ptolemaida, ca sã se rãzboiascã cu

4970 Alexandru. Cu el s-a întîlnit Alexandru la fluviul Iordan, în

4971 localitatea numitã Asophon, situatã nu prea departe de fluviul

4972 Iordan, unde ºi-a aºezat tabãra în apropierea duºmanului. În prima

4973 linie avea 8.000 de rãzboinici, aºa ziºii luptãtori care înfruntã 100

4974 de vrãjmaºi mînuind scuturi acoperite cu aramã. Chiar ºi oºtenii

4975 lui Ptolemeu din prima linie purtau asemenea scuturi acoperite cu

4976 aramã. În toate privinþele, ptolemeenii rãmîneau mai prejos decît

4977 iudeii ºi de aceea înfruntau primejdiile cu teamã, dar tacticianul

4978 lor, Philostephanus, le-a insuflat curaj, poruncindu-le sã strãbatã

4979 fluviul care curgea printre cele douã tabere. Alexandru n-a cãutat
 Pag. 453

4980 sã le împiedice trecerea: el socotea cã era mai uºor sã-ºi învingã

4981 duºmanul cîtã vreme fluviul era în spatele lui, neavînd încotro sã

4982 fugã din toiul luptei. La început, sorþii izbînzii au trecut cînd

4983 într-o tabãrã, cînd în cealaltã, mãcelul fiind mare în fiecare dintre

4984 cele douã oºti. Dar cînd luptãtorii lui Alexandru au avut avantajul

4985 de partea lor, Philostephanus ºi-a împãrþit trupele ºi a trimis

4986 întãriri oportune celor ce bãteau în retragere. Iudeii, cãrora nu le

4987 mai venea nimeni în ajutor, ºi-au pus nãdejdea în fugã, tîrînd cu

4988 ei ºi cel el al t e r î n d u r i, în timp ce ptolemeenii fãceau exact

4989 contrariul. S-au luat dupã iudei, ca sã-i ucidã, ºi în goana lor, i-au

4990 rãpus pe toþi cei ce erau hãituiþi, mãcelãrindu-i peste mãsurã, pînã

4991 cînd armele li s-au tocit ºi mîinile le-au cãzut de obosealã. Se

4992 spune cã în aceastã bãtãlie au pierit 30.000 de iudei, Timagenes

4993 vorbeºte de 50.000; ceilalþi au fost fie luaþi prizonieri, fie s-au

4994 refugiat la casele lor.

4995 6. Dupã acest rãzboi, Ptolemeu a pustiit þinutul, iar seara a

4996 poposit în niºte sate iudaice care erau pline de femei ºi copii. A

4997 poruncit propriilor oºteni sã-i ucidã pe aceºtia, sã-i taie în bucãþi

4998 ºi sã arunce mãdularele lor în cazane cu apã clocotitã, drept

4999 ofrandã. El a ordonat acest lucru pentru ca iudeii scãpaþi teferi din

5000 bãtãlie, care îºi vor cãuta refugiul aici, sã creadã cã duºmanii sînt

5001 mîncãtori de carne omeneascã ºi sã se sperie ºi mai mult la

5002 aceastã priveliºte. De altfel ºi Strabon, ºi Nicolae relateazã

5003 întîmplarea, aºa cum am povestit-o eu. Ptolemeu a luat însã cu

5004 asalt ºi Ptolemaida, fapt pe care l-am pomenit altundeva.

5005 Capitolul 13

5006 1. Cînd a vãzut cã puterea fiului ei creºtea ºi cã devasta Iudeea

5007 dupã bunul sãu plac ºi pusese stãpînire pe oraºul Gaza, Cleopatra

5008 a socotit cã nu se cuvenea sã-i mai tolereze prezenþa, ca sã zicem

5009 aºa, în faþa porþilor, ca sã rîvneascã ºi mai mult sã obþinã domnia

5010 Egiptului, ºi a pornit de îndatã împotriva lui cu o flotã ºi cu trupe

5011 de uscat, punîndu-ºi întreaga oaste sub comanda lui Chelcias ºi

5012 Anania, care erau iudei. Cea mai mare parte a avuþiilor sale,

5013 împreunã cu nepoþii ºi testamentul ei, le-a trimis spre pãstrare

5014 locuitorilor insulei Coos. A poruncit apoi fiului ei Alexandru sã

5015 navigheze cu o flotã uriaºã spre Fenicia, ºi dupã ce a adus-o sub

5016 puterea ei, Cleopatra s-a îndreptat spre Ptolemaida; dar, nefiind

5017 primitã de ptolemaizi, a fost nevoitã sã asedieze oraºul. Între

5018 timp, Ptolemeu a plecat în Siria ºi s-a grãbit sã ajungã în Egipt,

5019 c o n v i n s c ã r ã m a s ã f ã r ã o º t i r e , þ a r a p o a t e f i c u c e r i t ã p r i n

5020 surprindere. Dar speranþele sale au fost înºelate. În vremea aceea

5021 s-a întîmplat ca unul dintre generalii Cleopatrei, Chelcias, trimis

5022 în urmãrirea lui, sã moarã în Coelesiria.

5023 2. De îndatã ce a primit vestea despre expediþia fiului ei ºi a

5024 aflat cã în Egipt el n-a obþinut succesul scontat, ºi-a trimis o parte

5025 din oºtire sã-l alunge din þarã. Aºadar, acesta a trebuit sã se

5026 retragã iarãºi din Egipt ºi a iernat la Gaza. Între timp, Cleopatra

5027 a capturat garnizoana ptolemaizilot, luînd cu asalt oraºul. Cu

5028 acest prilej, Alexandru, care fusese greu lovit de Ptolemeu ºi nu

5029 mai avea nici un alt sprijin, a venit la reginã cu darurile ºi

 Pag. 454

5030 temenelele cuvenite, sã-i cearã ajutor, întrucît îi este ºi rudã. Unii
5031 dintre prietenii ei au îndemnat-o pe Cleopatra sã-i primeascã

5032 darurile ºi sã punã stãpînire cu forþa pe þara lui, pentru ca marea

5033 mulþime a iudeilor viteji sã nu rãmînã la dispoziþia unui singur

5034 o m . Î n s c h i mb A n a n i a i - a d a t u n s f a t c o n t r a r, s p u n î n d u - i

5035 urmãtoarele vorbe: Comiþi o nelegiuire dacã smulgi puterea din

5036 mîna unui aliat, care este ºi ruda noastrã. Nu vreau - a adãugat el

5037 - sã-þi ascund faptul cã sãvîrºind asemenea nedreptate, vei atrage

5038 asupra ta duºmãnia tuturor iudeilor! Aceste avertismente au

5039 convins-o pe Cleopatra, care nu l-a nedreptãþit pe Alexandru, ci

5040 a încheiat cu el o alianþã la Scythopolis, în Coelesiria.

5041 3. De îndatã ce a scãpat de frica lui Ptolemeu, Alexandru ºi-a

5042 dus oastea de-a dreptul în Coelesiria, ºi dupã un asediu de 10

5043 luni, a cucerit Gadara. A capturat ºi Amathus, cea mai mare dintre

5044 fortãreþele situate dincolo de Iordan, unde îºi pãstra deosebit de

5045 frumoasele ºi preþioasele sale comori Theodorus, fiul lui Zenon.

5046 Atacîndu-i prin surprindere pe iudei, acesta a ucis vreo 10.000

5047 dintre ei ºi a prãdat bagajele lui Alexandru. Totuºi Alexandru nu

5048 s-a lãsat descumpãnit de aceastã loviturã, ci a fãcut o expediþie

5049 împotriva oraºelor de pe þãrmul mãrii, Raphia ºi Anthedon, cãruia

5050 regele Irod i-a dat mai tîrziu numele de Agrippiada, ºi le-a

5051 cucerit. Cînd a vãzut cã Ptolemeu s-a întors din Gaza în Cipru ºi

5052 Cleopatra a plecat spre Egipt, supãrat pe locuitorii din Gaza, care

5053 ceruserã ajutorul lui Ptolemeu, a asediat oraºul, pustiindu-i

5054 împrejurimile sale. Generalul lor, Apollodot, însoþit de 2.000 de

5055 lefegii ºi de 10.000 dintre concetãþeni, a atacat în timpul nopþii

5056 tabãra iudeilor, ºi cît timp a domnit întunericul, localnicii au fost

5057 victorioºi, deoarece vrãjmaºii lor erau convinºi cã Ptolemeu

5058 venise din nou. Cum s-a luminat de ziuã, scãpaþi de greºeala lor

5059 ºi cu adevãrul dat la ivealã, iudeii ºi-au strîns rîndurile, ºi

5060 nãpustindu-se asupra celor din Gaza, au ucis cam 1.000 dintre ei.

5061 Dar asediaþii le-au opus o rezistenþã dîrzã, fãrã sã se lase doborîþi

5062 nici de lipsuri, nici de numãrul mare al pierderilor de vieþi

5063 omeneºti, cãci erau hotãrîþi în sinea lor sã îndure orice nãpastã,

5064 decît sã cadã în mîinile duºmanilor. Curajul lor se bizuia pe

5065 speranþa cã în ajutorul lor va veni regele arabilor, Aretas, care le

5066 fãcuse aceastã promisiune. Înainte de sosirea lui a survenit însã

5067 moartea lui Apollodot. L-a ucis chiar fratele sãu Lysimachos, care

5068 era gelos pe el fiindcã avea o mare trecere în faþa concetãþenilor,

5069 ºi adunîndu-ºi o ceatã de oºteni, a predat oraºul lui Alexandru.

5070 Cînd acesta a pãtruns în oraº, s-a arãtat la început îngãduitor.

5071 D u p ã a c e e a a d a t v o i e t r u p e l o r s a l e s ã t ã b ã r a s c ã a s u p r a

5072 locuitorilor din Gaza ºi sã se rãzbune pe ei. Unii s-au dus încoace,

5073 alþii încolo ºi au început sã-i cãsãpeascã. Totuºi aceºtia n-au fost

5074 niºte molatici, ci s-au împotrivit cu înverºunare ºi n-au rãpus mai

5075 puþini iudei decît cei ce pieriserã din rîndurile lor. Cîþiva ºi-au

5076 pãrãsit casele ºi le-au dat foc, ca sã nu mai rãmînã nici o pradã la

5077 îndemîna vrãjmaºilor. Alþii ºi-au ucis cu mîna lor copiii ºi

5078 nevestele, nevrînd sã-i lase sã ajungã robi la duºmanii lor. Toþi

5079 cei 500 de consilieri ai oraºului, cãci în timpul cuceririi Gazei,

5080 Sfatul tocmai se întrunise, s-au refugiat în templul lui Apolo. ªi

5081 pe aceºtia i-a mãcelãrit Alexandru, a dat pradã flãcãrilor oraºul,

 Pag. 455

5082 ºi dupã un asediu care durase un an întreg, s-a întors la

5083 Hierosolyma.

5084 4. În aceeaºi vreme a murit ºi Antioh poreclit Gryphos, ucis

5085 miºeleºte de un anume Heracleon, dupã ce a trãit 45 de ani, fiind

5086 rege timp de 29 de ani. I-a urmat la domnie fiul lui, Seleucos,

5087 care a purtat rãzboi împotriva unchiului sãu Antioh, iar acest

5088 unchi, supranumit Cyzicenus, a ieºit biruitor. Curînd dupã aceea,

5089 Antioh, poreclit cel Pios, a venit la Aradus, unde ºi-a pus diadema

5090 regalã, s-a rãzboit cu Seleucos, ºi învingîndu-l, l-a alungat din

5091 întreaga Sirie. Acesta a fugit în Cilicia, s-a refugiat la Mopsuestia

5092 ºi a cerut iarãºi biruri de la locuitorii oraºului. Mulþimea furioasã

5093 din Mopsuestia a dat foc citadelei regale, aºa cã Seleucos a pierit

5094 împreunã cu prietenii lui. În vreme ce Antioh, fiul lui Cyzicenus,

5095 cîrmuia Siria, Antioh, fratele lui Seleucos, i-a declarat rãzboi, dar

5096 a fost învins ºi ºi-a pierdut viaþa împreunã cu oastea. Dupã aceea,

5097 fratele acestuia, Filip, ºi-a pus diadema regalã ºi a domnit asupra

5098 unei pãrþi a Siriei. Între timp, Ptolemeu Lathurus l-a chemat din

5099 Cnidos pe Demetrius, cãruia i se zicea Eucairos, ºi l-a înscãunat

5100 rege al Damascului. Antioh s-a împotrivit cu mult curaj celor doi

5101 fraþi, dar ºi-a gãsit repede sfîrºitul. Cãci ducîndu-se în ajutorul

5102 Laodicei, regina galaadenilor, care era în rãzboi cu parþii, a cãzut

5103 vitejeºte pe cîmpul de luptã. Cîrmuirea Siriei a revenit astfel

5104 ambilor fraþi, Demetrius ºi Filip, cum am spus în altã parte.

5105 5. Chiar la el acasã, Alexandru s-a confruntat cu o rãscoalã,

5106 cãci poporul s-a rãzvrãtit împotriva lui în timpul unei ceremonii,

5107 cînd el celebra la altar jertfa divinã ºi ai sãi au aruncat spre el

5108 l ãmî i , d eo a r e c e d a t i n a i u d e i l o r, p r i v i t o ar e l a S ãr b ãt o ar ea

5109 Corturilor, cere ca fiecare sã aducã ramuri de palmier ºi de lãmîi,

5110 cum am mai spus ºi cu alt prilej. Oamenii i-au spus în bãtaie de

5111 joc cã s-a nãscut dintr-o captivã ºi cã nu i se cuvenea pontificatul

5112 ºi cinstea de a aduce jertfe. Mîniat de vorbele acestea, a ucis vreo

5113 6.000 dintre ei ºi a construit o îngrãditurã din lemn împrejurul

5114 al t ar u l ui ºi templului, pînã la locul u n d e n u av eau v o i e s ã

5115 pãtrundã decît preoþii, împiedicînd aºadar mulþimea sã intre acolo.

5116 El întreþinea aºijderea oºteni strãini, pisidieni ºi cilicieni: nu-i

5117 folosea ºi pe sirieni, deoarece era duºmanul lor. A supus apoi pe

5118 moabiþi ºi galadiþi, care erau arabi, ºi le-a impus un tribut,

5119 nimicind chiar ºi oraºul Amathus, fãrã ca Theodoros sã i se

5120 împotriveascã. Dar cînd a luptat împotriva regelui Obedas, a cãzut

5121 v i c t i m ã u n ei amb u s cad e î n t r- o r e g i u n e î n v ã l u r a t ã º i g r e u

5122 accesibilã ºi lîngã satul Gadara din Galaaditis a fost împins de

5123 mulþimea cãmilelor spre o vãgãunã adîncã, scãpînd teafãr cu greu

5124 numai el singur. A fugit de acolo ºi s-a dus la Hierosolyma.

5125 Fiindcã ºi acum a fost întîmpinat cu ostilitate de popor, s-a

5126 rãzboit cu el timp de 6 ani, mãcelãrind nu mai puþin de 50.000 de

5127 iudei. ªi oricît i-a îndemnat paºnic sã-ºi astîmpere ura împotriva

5128 lui, aceºtia l-au detestat cu atît mai mult pentru relele pricinuite

5129 de el. Întrebîndu-i ce anume aºteaptã de la el, i-au strigat cu toþii:

5130 s ã mo ar ã m a i r e p e d e ! A p o i au t r i mi s o s o l i e l a Demet r i u s

5131 Eucairos, chemîndu-l în ajutorul lor.

5132 Capitolul 14
 Pag. 456

5133 1. Acesta a venit cu oastea, cuprinzîndu-i ºi pe cei care îl

5134 chemaserã în sprijinul lor, ºi ºi-a aºezat tabãra în oraºul Sichim.

5135 Cu 6.200 de lefegii ºi vreo 20.000 de iudei care erau de partea

5136 lui, Alexandru a venit în întîmpinarea lui Demetrius: el dispunea

5137 de 3.000 de cãlãreþi ºi de 40.000 de pedestraºi. Ambele tabere au

5138 cãutat multã vreme sã se ademeneascã una pe alta: Demetrius sã-i

5139 determine pe mercenari sã dezerteze, întrucît erau greci de-ai lui,

5140 iar Alexandru, pe iudeii care se alãturaserã lui Demetrius. Dar

5141 nici o tabãrã nu a convins-o pe cealaltã, aºa cã s-a ajuns la luptã

5142 fãþiºã, în care a ieºit victorios Demetrius: toþi mercenarii lui

5143 Alexandru au pierit, dînd dovada credinþei ºi vitejiei lor, ºi mulþi

5144 dintre oºtenii lui Demetrius au murit aºijderea.

5145 2. Alexandru a fugit aºadar în munþi ºi 6.000 de iudei,

5146 înduioºaþi de soarta care îl lovise, s-au strîns în jurul lui. De

5147 teama sprijinului primit de el, Demetrius a fãcut cale-ntoarsã.

5148 Ceilalþi iudei l-au înfruntat dupã aceea pe Alexandru, dar au fost

5149 învinºi ºi mulþi dintre ei au cãzut în luptã. Pe cei mai de vazã

5150 dintre iudei i-a silit sã se refugieze în oraºul Bethoma, unde i-a

5151 asediat. Dupã cucerirea oraºului ºi capturarea acestora, i-a dus la

5152 Hierosolyma, unde a sãvîrºit o faptã de o cruzime întrecînd toate

5153 o r o r i l e d e p î n ã a t u n ci . P e cî n d el b en ch et u i a î mp r eu n ã cu

5154 concubinele sale într-un loc vizibil, a poruncit ca 800 dintre

5155 captivi sã fie pironiþi pe cruce, ºi mai înainte ca ei sã moarã, a

5156 pus sã li se ucidã copiii ºi nevestele sub ochii lor. Aceastã cale de

5157 a rãzbuna nedreptãþile care i-au fost aduse, întrece însã prin

5158 severitatea ei tot ceea ce este îndreptãþitã sã facã cruzimea

5159 omeneascã, chiar dacã trebuie sã recunoaºtem cã în luptele duse,

5160 regele a îndurat multe suferinþe, punîndu-ºi în mare primejdie

5161 viaþa ºi domnia, iar ei nu s-au mulþumit sã se rãzboiascã singuri

5162 cu el, ci au chemat în ajutorul lor ºi strãini. În sfîrºit, vinovaþii îl

5163 aduseserã într-o asemenea situaþie grea încît el a trebuit sã cedeze

5164 regelui arabilor cuceririle sale din þara moabiticã ºi þinutul

5165 Galaad, împreunã cu fortãreþele aflate acolo, pentru ca sã nu se

5166 alieze împotriva lui cu iudeii, care ºi aºa îi aduseserã nenumãrate

5167 jigniri ºi batjocuri. Totuºi nimeni nu l-a constrîns sã sãvîrºeascã

5168 astfel de fapte cumplite: ca atare, din pricina cruzimii sale

5169 neasemuite, iudeii l-au poreclit Tracidas. În plus, adversarii lui,

5170 al cãror numãr se ridica la vreo 8.000 de oºteni, au fugit în timpul

5171 nopþii din þarã ºi au vieþuit în surghiun atîta timp cît a mai trãit

5172 Alexandru. Vãzîndu-se în sfîrºit scãpat de aceastã rãscoalã, a avut

5173 parte de o domnie liniºtitã în tot restul vieþii sale.

5174 3. Din Iudeea, Demetrius a plecat spre Beroe ºi l-a asediat pe

5175 fratele sãu Filip, dispunînd de 10.000 de pedestraºi ºi 1.000 de

5176 cãlãreþi. Dar Straton, tiranul din Beroe, aliatul lui Filip, i-a

5177 chemat pe Zizus, comandantul arabilor, ºi pe Mithridate Sinaces,

5178 cãpetenia parþilor. Dupã ce au venit cu oaste multã, aceºtia l-au

5179 asediat pe Demetrius în propria lui tabãrã, unde l-au þinut în frîu

5180 cu ajutorul sãgeþilor ºi al setei ºi i-au silit pe ai lor sã i sã se

5181 predea. Apoi au prãdat regiunea ºi l-au capturat pe Demetrius,

5182 trimiþîndu-l lui Mithridate, care domnea atunci asupra parþilor, iar

5183 pe prizonierii lor antiohieni i-au lãsat sã se întoarcã la Antiohia,

5184 fãrã sã cearã rãscumpãrarea lor. Mithridate, regele parþilor, ºi-a

 Pag. 457

5185 arãtat întregul sãu respect faþã de Demetrius, pînã ce acesta s-a
5186 îmbolnãvit ºi a murit. Îndatã dupã încheierea luptei, Filip a plecat

5187 spre Antiohia, a cucerit oraºul ºi a devenit regele Siriei.

5188 Capitolul 15

5189 1. Dupã aceea Antioh, supranumit Dionysos, fratele lui Filip,

5190 a venit la Damasc sã punã mîna pe domnie, a cucerit oraºul ºi s-a

5191 p r o cl amat r eg e. Dar p e cî n d el er a p l e c a t î n t r- o e x p ed i þ i e

5192 împotriva arabilor, fratele sãu Filip a primit aceastã veste ºi s-a

5193 dus repede la Damasc. Milesius, care rãmãsese sã asigure paza

5194 cetãþii ºi primise încuviinþarea locuitorilor Damascului, i-a predat

5195 oraºul. Dar fiindcã ºi-a arãtat ingratitudinea faþã de Milesius ºi nu

5196 i-a dat nimic din ceea ce spera sã primeascã de la el, preferînd sã

5197 d ea i mp r es i a cã cu cer i s e o r aº u l p r i n i n t i mi d a r e º i n u p r i n

5198 bunãvoinþa lui Milesius, adicã fãrã sã dea acestuia rãsplata

5199 cuvenitã, Filip a trezit antipatie ºi a pierdut iarãºi Damascul. Cînd

5200 a aflat ce pãþise Filip, Antioh s-a întors din Arabia, apoi s-a

5201 îndreptat numaidecît spre Iudeea cu oastea lui alcãtuitã din 8.000

5202 d e p ed es t r a º i 8 0 0 d e cãl ã r e þ i . Te m î n d u - s e d e s o s i r ea l u i ,

5203 Alexandru a dispus sã se sape un ºanþ adînc de la Chabarzaba,

5204 numitã acum Antipatris, pînã la Iope, lîngã þãrmul mãrii, singura

5205 parte a þãrii care rãmãsese descoperitã. A construit de asemenea

5206 un zid ºi a înãlþat turnuri de lemn ºi parapete din 50 în 50 de

5207 stadii, ca sã-l opreascã pe Antioh. Acesta a dat foc tuturor

5208 întãriturilor, trecînd peste ele cu trupele sale spre Arabia. La

5209 î n c e p u t a r a b u l s - a r e t r a s d i n f a þ a l u i , a p o i a r e a p ã r u t p e

5210 neaºteptate cu 10.000 de cãlãreþi, ºi în atacul ce s-a dezlãnþuit,

5211 Antioh a luptat vitejeºte, ieºind aproape biruitor: a cãzut însã în

5212 luptã pe cînd a venit în ajutorul alor sãi, aflaþi în primejdie. Dupã

5213 moartea lui Antioh, oastea lui s-a refugiat în satul Cana, unde cei

5214 mai mulþi au pierit, rãpuºi de foame.

5215 2. Dupã Antioh, rege al Coelesiriei a ajuns Aretas, chemat la

5216 domnie de cei ce stãpîneau Damascul, mînaþi de ura lor împotriva

5217 lui Ptolemeu, fiul lui Mennaei. El ºi-a adus oastea în Iudeea, l-a

5218 învins pe Alexandru lîngã localitatea Addida, ºi încheind cu el o

5219 înþelegere, a pãrãsit Iudeea.

5220 3. Alexandru a pornit iarãºi împotriva oraºului Dion ºi l-a

5221 cucerit, apoi ºi-a dus oastea la Essa, unde Zenon îºi pãstra

5222 comorile sale cele mai mari; a încercuit cetatea cu un zid triplu ºi

5223 a luat-o cu asalt, îndreptîndu-se apoi spre Gaulana ºi Seleucia.

5224 Le-a ocupat ºi pe acestea, punînd stãpînire aºijderea pe aºa numita

5225 Vale a lui Antioh ºi pe fortãreaþa Gamala. L-a demis din funcþia

5226 lui pe Demetrius, comandantul de atunci al acestor locuri, ca

5227 urmare a numeroaselor plîngeri împotriva lui, ºi dupã o campanie

5228 care a durat 3 ani, s-a întors acasã, fiind primit cu mult entuziasm

5229 de iudei, datoritã strãlucitelor sale fapte rãzboinice.

5230 4. În vremea aceea, iudeii stãpîneau deja multe oraºe în Siria,

5231 I d u meea º i F e n i c i a : l î n g ã m a r e a v e a u Tu r n u l l u i St r at o n ,

5232 Apollonia, Iope, Iamnia, Azotos, Gaza, Anthedon, Raphia ºi

5233 Rhinocorura; în þinuturile din interior, învecinate cu Idumeea:

5234 Adora, Marissa ºi Samaria, Muntele Cîrmei ºi Muntele Itabyrion,

 Pag. 458

5235 Scythopolis, Gadara, Gaulanitis, Seleucia ºi Gabala; în Moabitis,

5236 Essebon, Medaba, Lemba, Oronas, Telithon, Zara, Valea Cilicianã

5237 ºi Pella, pe aceasta au dãrîmat-o fiindcã locuitorii n-au vrut sã

5238 promitã cã vor adopta datinile iudaice, precum ºi alte oraºe din

5239 Siria, care fuseserã de asemenea distruse.

5240 5. Mai tîrziu Alexandru s-a îmbolnãvit, cãzînd în patima beþiei,

5241 ºi a fost chinuit de friguri intermitente vreme de 3 ani, fãrã sã

5242 renunþe la îndeletnicirile sale rãzboinice, pînã cînd, epuizat de

5243 eforturile depuse, a murit în Munþii Gerasenici, l a as ed i u l

5244 fortãreþei Ragaba de dincolo de Iordan. Cînd l-a vãzut pe patul de

5245 moarte ºi fãrã nici o speranþã de însãnãtoºire, regina bocea ºi se

5246 tînguia, plîngîndu-ºi copiii care urmau sã rãmînã în curînd orfani

5247 de tatã. A zis atunci soþului ei: De ce ne laºi acum singuri, pe

5248 mine ºi pe fiii tãi, care au mare nevoie de ajutor strãin, cînd ºtii

5249 prea bine cît de mult te urãºte propriul popor? El a îndemnat-o

5250 sã-i asculte sfaturile, sã pãstreze domnia ºi copiii în siguranþã ºi

5251 sã ascundã oºtenilor lui moartea sa pînã la cucerirea fortãreþei.

5252 Apoi, aureolatã de victorie, sã se ducã la Hierosolyma ºi sã

5253 acorde fariseilor oarecare autoritate: lãudînd cinstea care li se

5254 fãcea, aceºtia vor atrage bunãvoinþa poporului faþã de ea. I-a spus

5255 cã fariseii aveau o mare influenþã asupra iudeilor ºi puteau sã

5256 aducã ponoase celor care o urau ºi foloase celor care îi doreau

5257 binele. Mulþimea are deplinã încredere în ei, dacã din invidie,

5258 vorbesc pe cineva de rãu. El ºi-a atras singur ura poporului din

5259 pricina lor, fiindcã n-a vrut sã îndure ocãrile pe care i le-au adus.

5260 Dupã aceea a adãugat: De îndatã ce ai ajuns la Hierosolyma,

5261 adreseazã-þi chemarea fruntaºilor cetãþii: sã-mi arãþi trupul, apoi

5262 spune-le, ca ºi cum ai vorbi din adîncul inimii, cã pot sã dispunã

5263 de el dupã bunul lor plac, fie cã vor sã refuze leºului meu cinstea

5264 înmormîntãrii, întrucît eu le-am pricinuit atîtea suferinþe, fie cã

5265 în mînia lor, vor aduce o altã batjocurã cadavrului. Fãgãduieºte-le

5266 cã în timpul domniei tale nu vei întreprinde nimic fãrã sã le ceri

5267 pãrerea. Dacã le vei vorbi astfel, ei îmi vor hãrãzi desigur o

5268 frumoasã înmormîntare, la fel cum ai fi vrut s-o faci ºi tu. Cãci

5269 dacã vor avea libertatea de a aduce leºului meu batjocura pe care

5270 o doresc, de bunã seamã cã nu se vor folosi de acest drept, iar tu

5271 vei domni în siguranþã! Dînd soþiei sale asemenea sfaturi cu limbã

5272 de moarte, el s-a sãvîrºit dupã ce a domnit 27 de ani, atingînd

5273 vîrsta de 49 de ani.

5274 Capitolul 16

5275 1. Dupã ce a cucerit fortãreaþa, potrivit sfaturilor defunctului

5276 ei soþ, Alexandra s-a adresat fariseilor ºi a lãsat la latitudinea

5277 tuturora sã decidã atît în privinþa leºului cît ºi a domniei, ºi a

5278 domolit astfel mînia lor împotriva lui Alexandru, cucerind

5279 bunãvoinþa ºi prietenia acestora. Rãspîndiþi în mulþime, în

5280 discursurile lor au înfãþiºat faptele de arme ale lui Alexandru ºi

5281 au susþinut cã pierduserã un rege drept, aducîndu-i atîtea laude

5282 încît au determinat poporul sã-l boceascã: drept urmare, rãposatul

5283 a ajuns sã întreacã în strãlucire pe regii de dinaintea lui. Deºi

5284 avea doi fii: pe Hyrcanos ºi pe Aristobul, prin testament el a lãsat

 Pag. 459

5285 domnia Alexandrei. Dintre cei doi copii, Hyrcanos era prea slab
5286 sã conducã treburile statului ºi dornic sã ducã o viaþã liniºtitã;

5287 mezinul în schimb se dovedea energic ºi cutezãtor. Femeia

5288 cîºtigase simpatia mulþimii fiindcã pãrea grav afectatã de greºelile

5289 soþului ei.

5290 2. Regina l-a numit Mare Preot pe Hyrcanos, atît pentru cã era
5291 mai în vîrstã, cît mai ales pentru apatia lui, lãsînd toate treburile

5292 domniei în seama fariseilor: a poruncit chiar ºi mulþimii sã le dea

5293 ascultare. Datinile interzise de socrul ei, Hyrcanos, care fuseserã

5294 transmise de strãmoºi fariseilor, ºi-au redobîndit valabilitatea. Era

5295 aºadar reginã doar cu numele, puterea o deþineau însã fariseii. Ei

5296 îºi rechemau concetãþenii din surghiun ºi scoteau din lanþuri pe

5297 oricine, fãrã sã se deosebeascã cu nimic de niºte cîrmuitori. În

5298 pofida faptului cã era femeie, s-a ocupat de treburile domniei ºi

5299 a strîns o oaste numeroasã de lefegii, ceea ce i-a sporit puterea ºi

5300 astfel a înspãimîntat pe tiranii învecinaþi, primind ostatici de la

5301 aceºtia, întreaga þarã trãia în liniºte, cu excepþia fariseilor. Ei o

5302 tulburau pe reginã, cãci au îndemnat-o sã-i execute pe cei care

5303 l-au sfãtuit pe Alexandru sã ucidã 800 de nesupuºi. Începutul a

5304 fost fãcut cu un anume Diogene, dupã care au urmat alþii ºi alþii,

5305 pînã cînd oamenii cei mai influenþi au venit sã se plîngã la palatul

5306 regal, în frunte cu Aristobul, care arãta cã nu se împacã deloc cu

5307 starea de lucruri ºi recunoºtea fãrã înconjur cã de îndatã ce va

5308 ajunge la putere, va interzice mãsurile luate de mama lui. Aceºtia

5309 au menþionat reginei riscurile pe care le-au înfruntat cu noroc în

5310 rãzboaie, spre a-ºi arãta fidelitatea faþã de stãpînul lor, primind de

5311 la el distincþii mari, ºi au rugat-o sã nu le schimbe speranþele

5312 rãmase în contrariul lor. Iar acum, cînd au scãpat de primejdia

5313 duºmanilor, sînt mãcelãriþi acasã de vrãjmaºii lor ca niºte turme,

5314 fãrã ca nimeni sã le aducã vreun ajutor. Au mai spus cã dacã

5315 potrivnicii lor se mulþumesc acum cu numãrul victimelor lor, ei

5316 vor îndura resemnaþi cele întîmplate din înnãscutul respect pe care

5317 îl au faþã de proprii regi. Dacã aceºtia stãruie în duºmãnia lor, ei

5318 insistã sã fie eliberaþi din funcþiile pe care le deþin. Deoarece n-au

5319 de gînd nicidecum sã-ºi obþinã salvarea în pofida hotãrîrii reginei,

5320 ei preferã sã-ºi gãseascã moartea în palatul regal, dacã nu-ºi vor

5321 primi iertarea. Ar fi ruºinos ºi pentru ei ºi pentru reginã ca ei sã

5322 fie respinºi de ea ºi acceptaþi de înºiºi duºmanii soþului ei.

5323 Deosebit de onoraþi se vor simþi Aretas arabul ºi ceilalþi monarhi

5324 sã gãzduiascã atîþia bãrbaþi al cãror nume era de ajuns sã-i umple

5325 de groazã cînd îl auzeau odinioarã! Dacã nici aceastã favoare nu

5326 le este acordatã, dacã fariseii vor fi cinstiþi atît de mult, barem

5327 sã-i trimitã pe fiecare în garnizoanele fortãreþelor! De vreme ce

5328 un demon s-a abãtut peste casa lui Alexandru, ei n-au decît sã-ºi

5329 tîrascã zilele în posturi umile.

5330 3. Pe cînd ei rosteau asemenea vorbe ºi invocau mila

5331 demonilor lui Alexandru pentru cei uciºi ºi pentru cei aflaþi în

5332 primejdie de moarte, toþi cei ce erau de faþã au izbucnit în lacrimi.

5333 Mai ales Aristobul ºi-a spus deschis pãrerile ºi a adus aspre

5334 mustrãri mamei sale. Singuri purtau vina propriei nenorociri

5335 deoarece, infirmînd tradiþia, dãduserã frînele domniei pe mîinile

5336 unei femei avide de putere, ca ºi cum Alexandru n-ar fi avut

 Pag. 460

5337 urmaºi legitimi. Neavînd aºadar cum sã se descurce onorabil din

5338 a c e a s t ã î n c u r c ã t u r ã , r e g i n a a î n c r e d i n þ a t n e m u l þ u m i þ i l o r

5339 fortãreþele, excepþie fãcînd Hyrcania, Alexandrion ºi Machaerus,

5340 care adãposteau comorile ei cele mai de preþ. Curînd dupã aceea

5341 l-a trimis pe fiul sãu la Damasc, împotriva lui Ptolemeu poreclit

5342 M e n n a e i , c a r e e r a c e l m a i p r i m e j d i o s v e c i n a l o r a º u l u i

5343 Hierosolyma. Dar el s-a întors fãrã sã înfãptuiascã mare lucru.

5344 4. În vremea aceea s-a rãspîndit vestea cã Tigranes, regele

5345 Armeniei, invadase Siria cu 500.000 de oºteni, avînd de gînd sã

5346 atace ºi Iudeea. Cum era de aºteptat, ea a înspãimîntat ºi pe

5347 reginã, ºi poporul. Daruri multe ºi mari au fost trimise printr-o

5348 solie regelui, asediatorul Ptolemaidei. Regina Selene, cum se mai

5349 numea Cleopatra, care stãpînea atunci Siria, dãduse locuitorilor

5350 oraºului porunca sã închidã porþile în faþa lui Tigranes. Solii iudei

5351 s-au dus la Tigranes ºi l-au rugat sã se arate îndurãtori faþã de

5352 reginã ºi de poporul ei. Acesta i-a lãudat pentru cã veniserã de

5353 departe, ca sã-i cîºtige bunãvoinþa, încurajînd speranþele lor.

5354 Tocmai cucerise Ptolemaida cînd Tigranes a fost înºtiinþat cã

5355 Lucullus pornise în urmãrirea lui Mithridate, fãrã a izbuti sã punã

5356 mîna pe el, deoarece se refugiase în Iberia, aºa cã devasta acum

5357 Armenia, avînd intenþia s-o cucereascã. La primirea acestei ºtiri,

5358 Tigranes s-a întors degrabã acasã.

5359 5. Ceva mai tîrziu, regina a fost cuprinsã de o boalã, ºi convins

5360 cã acum sosise momentul sã-ºi realizeze intenþiile, Aristobul a

5361 pãrãsit în timpul nopþii oraºul, însoþit de un singur slujitor,

5362 ducîndu-se la o garnizoanã unde se aflau prietenii pãrintelui sãu.

5363 De multã vreme îl nemulþumiserã mãsurile luate de mama lui, iar

5364 acum era îngrijorat cã la moartea ei, fariseii îºi vor impune

5365 puterea asupra întregului popor. κi dãdea prea bine seama de

5366 slãbiciunea fratelui sãu, destinat sã urmeze la domnie. De urzeala

5367 lui ºtia numai soþia pe care o lãsase acasã împreunã cu copiii lor.

5368 La început, el a sosit la Agaba, unde a fost primit de Galaestes,

5369 cel mai puternic prieten al sãu. Dis d e d i mi n eaþ ã, r eg i na a

5370 observat fuga lui Aristobul, dar nu ºi-a închipuit cã rãzvrãtirea

5371 era þelul care îl îndepãrtase de casã. Dar atunci cînd crainicii au

5372 sosit unul dupã altul sã anunþe cã Aristobul ocupase prima

5373 fortãreaþã, apoi pe a 2-a ºi pe urmãtoarele - cãci de îndatã ce

5374 prima a fãcut începutul, toate celelalte au adoptat hotãrîrea ei, ºi

5375 regina ºi poporul au fost cuprinºi de o mare neliniºte. Vedeau cã

5376 puþin mai lipsea ca Aristobul sã punã mîna pe domnie ºi se

5377 temeau cã el se va rãzbuna pe cei ce îi încãlcaserã casa. S-a luat

5378 hotãrîrea ca soþia lui Aristobul ºi copiii lui sã fie închiºi în

5379 citadela situatã mai sus de templu. Dar cei mai mulþi s-au alãturat

5380 lui Aristobul, care de pe acum era asemuit cu un rege. În doar 15

5381 zile el cucerise 22 de fortãreþe ºi deþinea destule averi sã-ºi

5382 cumpere o oaste din Liban, Trachonitis sau de la regii învecinaþi.

5383 Oamenii trec îndeobºte de partea celui puternic ºi i se supun cu

5384 uºurinþã. De altfel, aceºtia trãgeau speranþa cã ajutîndu-l pe

5385 Aristobul în situaþia lui nesigurã de acum, cu atît mai multe

5386 foloase vor trage de pe urma domniei sale, la cucerirea cãruia

5387 contribuiserã din plin. Iudeii cei mai vîrstnici s-au dus împreunã

5388 cu Hyrcanos la reginã ºi au rugat-o sã le dea un sfat privitor la

 Pag. 461

5389 situaþia de faþã. Cãci Aristobul, prin ocuparea atîtor fortãreþe,

5390 aproape cã pusese stãpînire pe toate lucrurile, în pofida faptului

5391 cã zãcea grav bolnavã, atîta timp cît trãia, ei erau datori sã-i cearã

5392 pãrerea, chiar dacã primejdia le bate la uºã. Regina le-a dat

5393 dezlegarea sã facã ce credeau de cuviinþã. Aveau la îndemînã mai

5394 multe cãi de ieºire din încurcãturã: un popor puternic, oastea sau

5395 tezaurul public. Ea nu se mai putea ocupa de treburile statului,

5396 întrucît boala îi slãbise puterile trupului.

5397 6. A mai rostit aceste vorbe, apoi s-a stins curînd din viaþã
5398 dupã ce a domnit 9 ani ºi a trãit în total 73 de ani, fiind o femeie

5399 car e n - a ar ãt at d el o c s l ãb iciunea caracteristicã sexului ei.

5400 Stãpînitã mai presus de orice de o nesãþioasã sete de putere, prin

5401 faptele sale a dovedit cît de înzestratã era pentru domnie ºi ce

5402 minte nãucã au bãrbaþii care nu ºtiu sã conducã cu fermitate cîrma

5403 þãrii. Preocupatã mai mult de prezent decît de viitor, punea toate

5404 l u crurile pe al 2 - l ea p l an , d u p ã p o f t a d e p u t er e, f ãr ã s ã s e

5405 sinchiseascã nici de cinste, nici de dreptate. Prea puþin potrivitã

5406 cu firea femeilor, domnia rîvnitã cu patimã ºi obþinutã cu preþul

5407 atîtor primejdii ºi osteneli, spre a fi pierdutã ceva mai tîrziu, a

5408 atras nenorocirea asupra casei sale. Singurã s-a lãsat atrasã de

5409 rãuvoitorii casei regale, vãduvindu-ºi chiar ºi patria de puternicii

5410 ei apãrãtori. Din pricina felului cum a cîrmuit în timpul vieþii,

5411 nãpastele ºi tulburãrile i-au nãpãdit regatul dupã moartea ei.

5412 Trebuie sã recunoaºtem însã cã atîta vreme cît a domnit, poporul

5413 a cu n o s cu t p acea. Î n f e l u l a c e s t a º i - a s f î r º i t z i l el e r eg i n a

5414 Alexandra.

5415 Cartea 14

5416 Capitolul 1

5417 1. În cartea precedentã am vorbit despre regina Alexandra ºi

5418 moartea ei; acum voi povesti cele ce s-au petrecut dupã aceea ºi

5419 voi avea mare grijã ca nimic sã nu rãmînã pe dinafarã, de vinã

5420 fiind fie neºtiinþa, fie uitarea. Cãci nu intenþionez altceva decît sã

5421 fac istorie, pentru ca întîmplãrile sã nu fie ignorate din pricina

5422 vechimii lor, iar eu mi-am propus, ca pe cît îmi stã în putinþã, sã

5423 ilustrez faptele prin frumuseþea expresiei, cu ajutorul vorbelor ºi

5424 al stilului, pentru ca descrierea sã parã cititorilor împodobitã,

5425 cunoaºterea lucrurilor împletind astfel farmecul ºi desfãtarea. Mai

5426 presus de orice, marea grijã a naraþiunii istoricilor trebuie sã fie

5427 exactitatea expunerii ºi verosimilitatea vorbelor, pentru ca

5428 neºtiutorii sã aibã încredere în ele.

5429 2. Aºadar, în al 3-lea an al celei de-a 177-a Olimpiade, pe

5430 vremea consulilor romani Quintus Hortensius ºi Quintus Metellus

5431 C r et i cu s , cî n d H y r c a n o s a o b þ i n u t f u n c þ i a d e M ar e P r eo t ,

5432 Aristobul i-a declarat numaidecît rãzboi. În bãtãlia care s-a dat

5433 între ei la Ierihon, mulþi dintre oºtenii lui Hyrcanos au trecut de

5434 partea fratelui sãu. De aceea, Hyrcanos s-a refugiat în cetãþuia

5435 unde soþia lui Aristobul ºi copiii acestuia erau þinuþi ostatici din

5436 ordinul reginei-mame, cum am spus mai înainte. Ceilalþi adversari

5437 ai lui Aristobul s-au retras în incinta templului, dar au fost luaþi
 Pag. 462

5438 prizonieri. Dupã tratativele duse cu fratele sãu, dihonia a fost

5439 aplanatã prin înþelegerea ca Aristobul sã fie rege, iar Hyrcanos sã

5440 ducã o viaþã tihnitã, bucurîndu-se cum poftea de veniturile sale.

5441 Dupã ce pactul încheiat în templu a fost pecetluit prin jurãmînt ºi

5442 s t r î n g er e d e mî i n i , i a r e i s - a u î mb r ãþ i º at f r ãþ eº t e î n v ãzu l

5443 î n t r e g u l ui popor, amîndoi s-au despãrþit paºnic. Aristob u l

5444 mutîndu-se în palatul regal ºi Hyrcanos, ca simplu particular, în

5445 fosta locuinþã a lui Aristobul.

5446 3. Dar Hyrcanos avea un bun prieten idumean cu numele de

5447 Antipater, om foarte bogat, plin de zel ºi nesupus, care din pricina

5448 simpatiei lui faþã de Hyrcanos, era cu totul strãin de Aristobul.

5449 Nicolae din Damasc susþine cã neamul sãu se trãgea din primii

5450 iudei care se întorseserã din Babilon. Dar el spune acest lucru

5451 pentru a fi pe placul fiului sãu Irod, ajuns din întîmplare regele

5452 iudeilor: despre asta vom vorbi la momentul potrivit. Acest

5453 Antipater s-a chemat mai întîi Antiopas, pãrintele sãu avînd

5454 acelaºi nume. Regele Alexandru ºi soþia lui l-au pus conducãtor

5455 peste întreaga Idumee ºi se zice cã în aceastã calitate, el a legat

5456 prietenie cu arabii ºi cu locuitorii din Gaza ºi Ascalon, care aveau

5457 aceleaºi simþãminte, atrãgîndu-i de partea lui prin daruri multe ºi

5458 mari. Aºadar, mai tînãrul Antipater nu vedea cu ochi buni domnia

5459 lui Aristobul, ºi temîndu-se cã ura lui va atrage atenþia acestuia,

5460 a stîrnit împotriva lui prin clevetiri ascunse pe cãpeteniile

5461 iudeilor, cãrora le-a spus cã nu era drept ca ei sã tolereze ca

5462 Aristobul sã deþinã puterea, dupã ce l-a înlãturat pe fratele sãu

5463 mai mare, de vreme ce lui îi revenea tronul pe temeiul vîrstei.

5464 Întreþinea adeseori asemenea discuþii ºi cu Hyrcanos însuºi: îl

5465 speria cã-ºi punea singur viaþa în primejdie dacã nu se ferea din

5466 calea lui Aristobul. Îi zicea cã ºi prietenii lui Aristobul nu

5467 pierdeau nici un prilej sã-i dea sfatul uciderii lui Hyrcanos, ca ºi

5468 cum astfel ºi-ar fi asigurat domnia. Hyrcanos nu avea nici o

5469 încredere în vorbele sale, deoarece era un om cumsecade ºi drept,

5470 care nu admitea uºor asemenea calomnii. Lenea ºi înclinarea spre

5471 tergiversarea lucrurilor îl fãceau sã parã în ochii celor din jur o

5472 fãpturã neînsemnatã ºi nehotãrîtã; Antipater, dimpotrivã, era

5473 energic ºi ager la minte.

5474 4. Cînd a bãgat de seamã cã Hyrcanos nu-ºi pleca urechile la

5475 vorbele sale, n-a lãsat sã treacã nici o zi fãrã învinuiri ºi calomnii

5476 la adresa lui Aristobul, cã acesta plãnuia sã-l omoare. Doar cu

5477 multã trudã a reuºit sã-l convingã în sfîrºit sã fugã la regele

5478 arabilor, Aretas: i-a fãgãduit cã va fi aliatul lui în cazul cînd va

5479 întreprinde ceva. La cele auzite de el, a adãugat faptul cã era în

5480 interesul lui sã fugã la Aretas: mai ales cã Arabia se învecineazã

5481 cu Iudeea. Aºadar, Hyrcanos l-a trimis mai întîi pe Antipater la

5482 regele arabilor, ca sã-i cearã solemnul legãmînt cã nu-l va da pe

5483 mîna duºmanului sãu cînd va veni sã-i cearã ocrotire. Dupã ce a

5484 o b þ i n u t l e g ã m î n t u l a c e s t u i a , A n t i p a t e r s - a î n d r e p t a t s p r e

5485 Hierosolyma, la Hyrcanos. Ceva mai tîrziu, l-a luat cu el, ieºind

5486 împreunã din oraº în miez de noapte, ºi l-a dus într-o lungã

5487 cãlãtorie pînã la oraºul numit Petra, care era cetatea de scaun a lui

5488 A r e t a s . Î n t r u c î t e r a b u n p r i e t e n a l r e g e l u i , l - a r u g a t s ã - l

5489 reîntroneze pe Hyrcanos în Iudeea. Dupã ce zi de zi i-a repetat

 Pag. 463

5490 aceastã rugãminte, fãrã întrerupere, aducîndu-i chiar ºi daruri

5491 bogate, Aretas s-a lãsat convins. Pînã ºi Hyrcanos i-a fãgãduit cã

5492 de îndatã ce îl va readuce în þarã ºi-l va pune pe tron, el îi va

5493 înapoia þinutul, împreunã cu cele 12 oraºe care fuseserã luate de

5494 la arabi de pãrintele sãu Alexandru. Era vorba de Medaba,

5495 Naballo, Livias, Tharabasa, Agalla, Athone, Zoara, Oronae,

5496 Marissa, Rydda, Lusa ºi Oryba.

5497 Capitolul 2

5498 1. Îndatorat de promisiunile fãcute, Aretas a pornit în expediþia

5499 sa împotriva lui Aristobul cu 50.000 de oºteni, atît cãlãreþi, cît ºi

5500 pedestraºi, ieºind biruitor. Dupã aceastã izbîndã, mulþi susþinãtori

5501 l-au pãrãsit pe Aristobul, au trecut de partea lui Hyrcanos ºi l-au

5502 lãsat singur, silindu-l sã fugã la Hierosolyma. Regele arab l-a

5503 urmãrit cu întreaga lui oºtire ºi l-a împresurat pe Aristobul în

5504 templu, în timp ce poporul s-a alãturat lui Hyrcanos ºi sprijineau

5505 asediul, în preajma lui Aristobul rãmînînd numai preoþii. Aretas

5506 a poruncit ca arabii ºi iudeii sã-ºi punã taberele una lîngã alta ºi

5507 a intensificat asediul. În timpul desfãºurãrii acestor evenimente,

5508 a sosit Sãrbãtoarea Azimelor, numitã a Paºtilor, ºi iudeii cei mai

5509 de vazã ºi-au pãrãsit þara, fugind în Egipt. Numai un anume

5510 Onias, bãrbat drept ºi drag lui Dumnezeu, care odinioarã, în

5511 vreme de secetã, Îl rugase pe Domnul sã alunge arºiþa, iar Domnul

5512 i-a ºi ascultat ruga, trimiþînd ploaia, a preferat sã se ascundã,

5513 fiindcã vedea cã gîlceava pãrea fãrã sfîrºit. Dar unii l-au dus cu

5514 de-a sila în tabãra iudeilor ºi i-au cerut ca la fel cum pusese

5515 c î n d v a c a p ã t s e c e t e i c u r u g i l e s al e, aº a º i a c u m s ã a t r a g ã

5516 blestemul asupra lui Aristobul ºi a susþinãtorilor lui. În pofida

5517 îndãrãtniciei ºi stãruinþelor sale, a fost constrîns de mulþime sã se

5518 supunã, ºi stînd în mijlocul adunãrii, el a zis: O, Doamne, Regele

5519 lumii întregi, deoarece cei din jurul meu reprezintã poporul Tãu,

5520 aºijderea asediaþii sînt preoþii Tãi, Te rog sã nu îndeplineºti nici

5521 ruga unora în dauna celorlalþi, nici ruga altora în dauna celor

5522 dintîi! Dupã ce Onias a rostit ruga aceasta, unii rãufãcãtori dintre

5523 iudeii aflaþi în apropiere l-au ucis, aruncînd pietre asupra lui.

5524 2. Dar Dumnezeu ªi-a revãrsat repede rãzbunarea asupra lor

5525 pentru aceastã cruzime, pedepsind uciderea lui Onias în felul

5526 urmãtor. Pe cînd preoþii ºi Aristobul erau supuºi asediului, a sosit

5527 aºa numita Sãrbãtoare a Paºtilor, atunci cînd datina noastrã cere

5528 sã aducem multe jertfe lui Dumnezeu. Cei din jurul lui Aristobul

5529 resimþeau lipsa cuvenitelor animale de jertfã, aºa cã i-au rugat pe

5530 compatrioþii lor sã le procure, urmînd ca ei sã plãteascã atîta

5531 bãnet cît doresc sã le cearã. Întrucît aceºtia au cerut sã li se dea

5532 cîte 1.000 de drahme pentru fiecare animal în parte, dacã þin

5533 neapãrat sã-l aibã, Aristobul ºi preoþii au acceptat bucuroºi

5534 aceastã condiþie, trimiþîndu-le banii printr-o bortã a zidului.

5535 Asediatorii i-au luat fãrã sã le dea animalele de jertfã ºi au mers

5536 cu rãutatea pînã acolo încît ºi-au încãlcat propriul legãmînt,

5537 pãcãtuind faþã de Dumnezeu, de vreme ce au refuzat sã dea

5538 animalele pentru jertfã adversarilor, care aveau mare nevoie de

5539 ele. Atunci preoþii L-au rugat pe Dumnezeu sã-i pedepseascã

 Pag. 464

5540 aspru pentru nerespectarea legãmîntului lor. El nu ªi-a întîrziat

5541 rãzbunarea ºi a trimis un vînt nespus de puternic, care a devastat

5542 lanurile de cereale din întregul þinut, astfel cã în vremea aceea o

5543 bãnicioarã de grîu avea preþul de 11 drahme.

5544 3. Între timp, Pompeius, care se afla în Armenia ºi mai purta

5545 rãzboi cu Tigranes, l-a trimis în Siria pe Scaurus. El a ajuns la

5546 Damasc, unde s-a întîlnit cu Lollius ºi Metellus, care cuceriserã

5547 de curînd oraºul, apoi a plecat degrabã spre Iudeea. Cum a sosit

5548 acolo, s-au ºi înfãþiºat la el atît solii lui Aristobul, cît ºi cei ai lui

5549 Hyrcanos, ambii recurgînd la ajutorul lui. Aristobul i-a fãgãduit

5550 drept rãsplatã 400 de talanþi ºi nici Hyrcanos n-a promis mai

5551 puþin; el a acceptat oferta lui Aristobul, deoarece era un om mai

5552 b o g at º i mai g en er o s , av î n d p r et enþii mai mi ci , î n t i mp ce

5553 Hyrcanos, fiind mai sãrac ºi mai zgîrcit, pentru promisiunile sale

5554 nesigure, cerea mult mai mult. Cãci nu era acelaºi lucru sã

5555 cucereºti un oraº, de departe cel mai fortificat ºi mai puternic, sau

5556 sã alungi niºte fugari ºi o ceatã de nabateeni încã nedeprinºi cu

5557 treburile rãzboiului. De aceea, Scaurus s-a înþeles cu Aristobul,

5558 i-a primit banii ºi l-a scãpat de asediu, poruncindu-i lui Aretas sã

5559 se retragã, ca sã nu fie declarat duºmanul romanilor. Scaurus s-a

5560 întors la Damasc, iar Aristobul a pornit cu oaste mare împotriva

5561 lui Aretas ºi Hyrcanos, i-a întîlnit în locul numit Papyrion, i-a

5562 biruit ºi a ucis vreo 6.000 de duºmani, printre cei cãzuþi fiind ºi

5563 Phallion, fratele lui Antipater.

5564 Capitolul 3

5565 1. Ceva mai tîrziu, cînd Pompeius însuºi a ajuns în Damasc ºi

5566 s-a îndreptat spre Coelesiria, au sosit la el soli din întreaga Sirie,

5567 Egipt ºi Iudeea. Aristobul i-a trimis un dar foarte scump, adicã o

5568 viþã de vie din aur, valorînd 500 de talanþi. Cadoul lui este

5569 menþionat ºi de Strabon din Capadocia, prin urmãtoarele cuvinte:

5570 Din Egipt a venit o solie cu o coroanã fãuritã din 400 de galbeni

5571 ºi din Iudeea un dar care întruchipa o viþã de vie sau o grãdinã:

5572 aceastã lucrare se numea Desfãtarea. Am vãzut darul ãsta expus

5573 în Templul lui Jupiter Capitolinus, cu inscripþia: De la Alexandru,

5574 regele iudeilor. Preþul lui se ridicã la 500 de talanþi. Se zice cã el

5575 a fost trimis de Aristobul, regele iudeilor.

5576 2. Dupã cîtãva vreme, au sosit iarãºi la Pompeius niºte soli:

5577 Antipater, din partea lui Hyrcanos, ºi Nicodemos, din partea lui

5578 Aristobul. Ultimul îi acuza pe cei ce fuseserã mituiþi de el,

5579 Gabinius, primul, al 2-lea, Scaurus: unul primise 500 de talanþi,

5580 altul 300 de talanþi, fãcîndu-ºi-i astfel duºmani pe amîndoi, în

5581 afara celorlalþi. Pompeius a poruncit celor ce se pîrau între ei sã

5582 revinã la primãvarã, ºi ducîndu-ºi oastea la iernat, a pornit spre

5583 Damasc. Pe parcurs, a ruinat cetatea Apamea, fortificatã de

5584 Antioh Cyzicenus, ºi a pustiit þinutul lui Ptolemeu Mennaei, un

5585 om nelegiuit, cu nimic mai prejos decît ruda lui apropiatã,

5586 D i o n y s i o s d i n Tr i p o l i s , d e c a p i t a t c u s e c u r e a ; a c e s t a º i - a

5587 rãscumpãrat totuºi pãcatele cu 1.000 de talanþi, cu care Ptolemeu

5588 a plãtit solda oºtenilor sãi. Generalul roman a cucerit chiar ºi

5589 fortãreaþa Lysias, al cãrei tiran era Silas iudeul. A trecut prin
 Pag. 465

5590 oraºele Heliopolis ºi Chalcis, a traversat muntele care strãbate

5591 dupã spusele oamenilor Coelesiria ºi de la Pella a ajuns la

5592 Damasc. Acolo a dat ascultare iudeilor ºi conducãtorilor lor, care

5593 se certau între ei: Hyrcanos ºi Aristobul, împreunã cu poporul,

5594 care refuza sã se supunã regilor. Acesta susþinea cã în þara lui,

5595 potrivit datinii strãbune, el nu trebuia sã se supunã decît preoþilor,

5596 slujitorii lui Dumnezeu, la care se închinau cu toþii. Dar aceºti

5597 urmaºi ai preoþilor se strãduiau sã schimbe felul de cîrmuire al

5598 poporului, ca sã-l aducã în stare de robie. Hyrcanos se plîngea cã

5599 era mai vîrstnic decît Aristobul, care îi rãpise dreptul întîiului

5600 nãscut, lãsîndu-i doar o micã parte a þãrii, iar partea rãmasã ºi-a

5601 însuºit-o silnic. L-a învinuit apoi cã punea la cale incursiuni pe

5602 uscat, în þinuturile învecinate sau pe mare, ca sã facã piraterie,

5603 afirmînd cã poporul nu s-ar f i rãzvrãtit dacã el n-ar fi fost

5604 asupritor ºi turbulent. ªi-a adeverit spusele prin 1.000 dintre

5605 iudeii cei mai de seamã, pe care îi adusese cu el Antipater. Iar

5606 Antigonos susþinea cu tãrie cã îºi detronase fratele din pricina

5607 firii sale, întrucît era trîntor ºi inspira astfel dispreþul supuºilor.

5608 Zicea cã i-a luat domnia, temîndu-se ca ea sã nu încapã pe mîinile

5609 altora, ºi cîrmuia sub acelaºi nume pe care îl purtase tatãl sãu.

5610 ªi-a chemat drept martori niºte tineri plini de aroganþã, care

5611 stîrneau nemulþumirea prin veºmintele lor de purpurã, pletele

5612 pieptãnate cu grijã, coloanele ºi celelalte podoabe, de parcã ar fi

5613 venit nu sã fie apãrãtori la un proces, ci la o paradã.

5614 3. Dupã audierea acestor acuzaþii, Pompeius l-a mustrat pe

5615 Aristobul pentru abuzul lui, ºi cu vorbe prieteneºti, adresate celor

5616 d i n j u r, s - a d e s p ã r þ i t d e e i , s p u n î n d c ã v a a p l a n a t o a t e

5617 neînþelegerile la sosirea în þara lor, dar mai întîi va pune în ordine

5618 treburile nabateenilor. Le-a poruncit ca între timp sã fie liniºtiþi

5619 ºi s-a purtat frumos cu Aristobul, ca sã nu stîrneascã poporul ºi

5620 sã nu-i închidã cãile de acces. Tocmai acest lucru l-a fãcut

5621 Aristobul: nu s-a sinchisit deloc de vorbele lui Pompeius, ci s-a

5622 dus în oraºul Dion ºi de acolo s-a îndreptat spre Iudeea.

5623 4. Indignat de aceastã purtare, ºi luîndu-ºi oastea hãrãzitã sã-i

5624 înfrunte pe nabateeni, aºijderea trupele auxiliare din Damasc ºi

5625 restul Siriei, precum ºi legiunile romane de care dispunea,

5626 Pompeius a pornit cu ele împotriva lui Aristobul. Dupã ce a trecut

5627 de Pella ºi Scythopolis, a ajuns la Coraea, oraºul de unde începe

5628 Iudeea pentru cei ce merg spre interiorul þãrii, ºi aflînd acolo

5629 minunata fortãreaþã situatã pe creasta unui munte, Alexandrion,

5630 în care se refugiase Aristobul, Pompeius i-a trimis o solie ºi i-a

5631 cerut sã vinã la el. Sfãtuit din mai multe pãrþi sã nu poarte rãzboi

5632 cu romanii, acesta a coborît, ºi dupã ce a dus tratative cu fratele

5633 sãu despre domnie, s-a întors în fortãreaþã cu încuviinþarea lui

5634 Pompeius. A fãcut la fel a 2-a ºi a 3-a oarã, ºi lãsîndu-se amãgit

5635 de speranþa cã va fi împuternicit sã domneascã, s-a prefãcut cã

5636 ascultã cuminte toate poruncile lui Pompeius. Dar de fiecare datã

5637 s-a întors la fortãreaþã, fãrã sã se dezarmeze, ci stînd mereu gata

5638 de rãzboi, astfel ca tronul sã nu-i revinã lui Hyrcanos. Cînd însã

5639 Pompeius i-a cerut sã-i predea fortãreþele ºi l-a constrîns sã

5640 trimitã comandanþilor acestora un ordin scris de mîna lui, cãci

5641 fãrã propriul consemn ei nu aveau voie sã facã aºa ceva, Aristobul
 Pag. 466

5642 s-a învoit de nevoie, dar s-a mîniat ºi a plecat spre Hierosolyma,
5643 pregãtindu-se de luptã. Dupã scurtã vreme, Pompeius ºi-a pus

5644 trupele sã mãrºãluiascã împotriva lui, ºi pe drum, niºte cãlãtori

5645 care veneau din Pont, i-au dat vestea morþii lui Mitridate, ucis de

5646 fiul sãu, Farnace.

5647 Capitolul 4

5648 1. Pompeius ºi-a instalat mai întîi tabãra la Ierihon, unde cresc
5649 p a l m i e r i , º i s e d e z v o l t ã c o p ã c e i i d e b a l s a m i , c u c e a m a i

5650 înmiresmatã unsoare, care se scurge ca un suc din tulpina crestatã

5651 cu o piatrã ascuþitã, apoi a plecat în zorii zilei spre Hierosolyma.

5652 Atunci Aristobul ºi-a schimbat planul ºi s-a dus la Pompeius,

5653 arãtîndu-se gata sã-i dea bani ºi sã-l primeascã în Hierosolyma ºi

5654 l-a rugat sã renunþe la rãzboi ºi sã facã ce vrea el sub semnul

5655 pãcii. La stãruinþele lui, Pompeius l-a iertat, trimiþîndu-ºi trupele

5656 în frunte cu Gabinius, sã ia în primire banii ºi oraºul. Nu s-a

5657 întîmplat totuºi nici una, nici alta, cãci Gabinius s-a întors fãrã sã

5658 fie primit în oraº ºi fãrã sã încaseze banii, oºtenii lui Aristobul

5659 neînvoindu-se sã respecte acordul încheiat. Pompeius s-a mîniat

5660 din aceastã pricinã, ºi dupã ce l-a luat prizonier pe Aristobul, s-a

5661 dus el însuºi pînã la oraº, care era bine apãrat pretutindeni, cu

5662 excepþia pãrþii de miazãnoapte. Ea era înconjuratã de o rîpã latã

5663 ºi adîncã, cuprinzînd la mijloc templul în jurul cãruia se înãlþa un

5664 zid de piatrã.

5665 2. Oamenii din interior erau dezbinaþi în privinþa faptelor pe

5666 care trebuiau sã le întreprindã spre binele lor: unii susþineau cã

5667 oraºul trebuia predat lui Pompeius, alþii, fideli sprijinitori ai lui

5668 Aristobul, cereau ca porþile cetãþii sã fie închise ºi sã se facã

5669 pregãtiri de rãzboi, fiindcã Aristobul era þinut în lanþuri. Aceºtia

5670 au ocupat templul, au distrus podul care îl lega de oraº ºi s-au

5671 pregãtit sã facã faþã unui asediu. Dar ceilalþi, lãsînd cale liberã

5672 oºtirii, i-au predat lui Pompeius oraºul ºi palatul regal. Pompeius

5673 l-a trimis cu oastea pe subcomandantul sãu Pison, ca sã instaleze

5674 gãrzi în oraº ºi în palatul regal, întãrind casele din apropierea

5675 templului ºi toate locurile din jurul lui. Mai întîi, a dus tratative

5676 de pace cu cei aflaþi în interiorul sanctuarului: întrucît aceºtia

5677 n-au accep t at co n d i þ i i l e propuse, el a înconjurat cu un zid

5678 împrejurimile, de unde Hyrcanos îºi primea toate ajutoarele.

5679 Pompeius ºi-a aºezat tabãra în latura de miazãnoapte a templului,

5680 care era mai uºor de cucerit. Acolo se înãlþau turnuri mari ºi un

5681 ºanþ era sãpat lîngã adînca rîpã împrejmuitoare. Dar latura dinspre

5682 oraº a templului, unde se gãsea Pompeius, era abruptã, puntea de

5683 legãturã fiind tãiatã. Valul de pãmînt se înãlþa zi de zi printr-o

5684 muncã grea, în timp ce romanii tãiau copacii din apropiere. Dupã

5685 ce lucrarea s-a terminat ºi rîpa a fost umplutã cu multã trudã, din

5686 pricina faptului cã era foarte adîncã, Pompeius a adus maºini de

5687 asediu ºi baliste din Tir, începînd sã arunce fãrã întrerupere pietre

5688 asupra templului. Dacã n-ar fi fost strãmoºescul nostru obicei

5689 de-a sãrbãtori cea de-a 7-a zi, valul de pãmînt nu s-ar mai fi

5690 înãlþat, datoritã împotrivirii asediaþilor. Cãci legea nu-þi îngãduie

5691 decît sã te aperi de atacul duºmanului, dar nu ºi sã întreprinzi

 Pag. 467

5692 ceva împotriva lui.

5693 3. Aºadar, cînd au priceput acest lucru, în zilele denumite de
5694 noi Sabat, romanii nu-i mai împroºcau cu pietre pe iudei, nici nu

5695 porneau lupta cu ei, ci îºi înãlþau valul de pãmînt ºi turnurile,

5696 aducîndu-ºi maºinile de asediu, ca sã le foloseascã a doua zi. Cît

5697 de neasemuitã este evlavia noastrã faþã de Dumnezeu ºi cu cîtã

5698 rîvnã Îi respectãm legile, reiese limpede din faptul cã în timpul

5699 asediului, preoþii n-au fost împiedicaþi de fricã de la celebrarea

5700 ceremoniilor sacre. De douã ori pe zi, dis de dimineaþã ºi la ora

5701 a 9-a, ei îºi îndeplineau la altare sfînta lor misiune ºi nu-ºi lãsau

5702 deoparte jertfele nici cînd asediul pricinuia o nenorocire. De

5703 pildã, cu prilejul cuceririi oraºului în a 3-a lunã a asediului, într-o

5704 zi de sãrbãtoare, la cea de-a 189-a Olimpiadã, sub consulatul lui

5705 Gaius Antoniu ºi Marcus Tullius Cicero, cînd duºmanii care

5706 nãvãliserã îi ucideau pe toþi cei aflaþi în templu, cei ce aduceau

5707 jertfele continuau sã îndeplineascã întocmai ceremonia sacrã ºi

5708 nici teama pentru propria lor viaþã, nici mulþimea cãsãpiþilor din

5709 jurul lor nu i-a determinat sã fugã, ci au preferat sã-ºi îndure

5710 inevitabilul sfîrºit lîngã altare, decît sã încalce vreun precept al

5711 legilor strãbune. Cã acestea nu sînt numai vorbe menite sã aducã

5712 proslãvire unei evlavii închipuite, ci purul adevãr, o mãrturisesc

5713 toþi cei care au descris faptele lui Pompeius, printre care Strabon,

5714 Nicolae, ºi în afara lor, Titus Liviu, autorul istoriei romanilor.

5715 4. Dupã ce turnul cel mai mare s-a prãbuºit sub loviturile
5716 maºinilor de asediu aduse de romani, ruinarea lui a fãcut o

5717 spãrturã prin care duºmanii au ºi pãtruns înãuntru. Cel dintîi a

5718 sãrit peste zid fiul lui Sulla, Faustus Cornelius, cu oºtenii sãi,

5719 apoi în alt loc centurionul Furius cu însoþitorii lui, ºi alãturi de

5720 amîndoi Fabius, de asemenea centurion, cu puternicele sale trupe.

5721 Baia de sînge s-a revãrsat peste tot. Iudeii au fost mãcelãriþi în

5722 parte de romani, în parte de concetãþenii lor, alþii s-au aruncat în

5723 rîpele abrupte sau au ars în casele incendiate de ei, neputînd sã

5724 îndure soarta care îi aºtepta. Din rîndul iudeilor au pierit vreo

5725 12.000, dar romanii au avut pierderi neînsemnate. A fost capturat

5726 chiar ºi Absalom, unchiul ºi socrul lui Aristobul. N-a fost în

5727 schimb micã pîngãrirea suferitã de templul care nu mai fusese

5728 cãlcat de nici un picior ºi nici vãzut de un ochi profan. Cãci

5729 Pompeius, împreunã cu cîþiva din suita lui, au pãtruns în interior

5730 ºi au vãzut ceea ce nu era îngãduit sã vadã nici unuia dintre

5731 muritori, cu excepþia Marelui Preot. Deºi s-au perindat prin faþa

5732 lui masa de aur, sfeºnicul sfînt, cupele ºi o bogatã provizie de

5733 mirodenii, în afara celor 2.000 de talanþi pãstraþi în sacrul tezaur,

5734 el nu s-a atins, din pioºenie, de nimic din toate acestea, ci s-a

5735 purtat aºa cum lãsa sã întrevadã virtutea lui. A 2-a zi a cerut

5736 slujitorilor sanctuarului sã cureþe templul ºi a poruncit sã se aducã

5737 legiuitele jertfe Domnului. A restituit pontificatul lui Hyrcanos,

5738 pe de o parte pentru însemnatele servicii pe care i le adusese, pe

5739 de altã parte pentru cã i-a împiedicat pe iudeii din împrejurimi sã

5740 ridice armele în sprijinul lui Aristobul. Pe cei ce purtau vina

5741 rãzboiului i-a decapitat cu securea, iar celor care s-au urcat primii

5742 pe zidul de apãrare le-a dat rãsplãþile meritate. Pompeius a silit sã

5743 plãteascã bir romanilor oraºul Hierosolyma, cãruia i-a luat

 Pag. 468

5744 locuitorii oraºelor din Coelesiria, subjugaþi mai înainte, ºi i-a

5745 trecut în subordinea pretorului roman, restrîngînd întregul popor,

5746 atît de mare odinioarã, la graniþele sale. De dragul lui Demetrius

5747 gadareanul, libertul sãu, a reconstruit Gadara, distrusã deunãzi de

5748 iudei. A redat vechilor lor locuitori celelalte oraºe: Hippos,

5749 Scythopolis, Pella, Dion ºi Samaria, aºijderea Marissa, Azot,

5750 Iamnia ºi Arethusa. Cît priveºte localitãþile situate în interiorul

5751 þãrii, cu excepþia celor dãrîmate, precum ºi pe þãrmul mãrii: Gaza,

5752 Iope, Dora ºi Turnul lui Straton, oraº reconstruit cu strãlucire de

5753 Irod, înzestrat cu porturi ºi temple ºi denumit acum Cezareea,

5754 Pompeius le-a dat libertatea, alipindu-le apoi provinciei Siria.

5755 5. Disputa pentru domnie dintre Hyrcanos ºi Aristobul poartã

5756 vina acestei nenorociri care s-a abãtut asupra Hierosolymei. Cãci

5757 atunci ne-a fost rãpitã libertatea ºi am devenit supuºii romanilor,

5758 iar cît priveºte þinutul pe care l-am smuls cu forþa armelor de la

5759 Siria, a trebuit sã-l dãm înapoi. În afarã de asta, romanii au luat

5760 c u j a p c a d e l a n o i î n s c u r t ã v r e m e 1 0 . 0 0 0 d e t a l a n þ i , i a r

5761 demnitatea regalã, care mai înainte revenise doar familiilor de

5762 Mari Pr eo þ i , a f o s t d at ã u n o r o amen i d i n p o p o r. Dupã ce a

5763 încredinþat Coelesiria pînã la fluviul Eufrat ºi pînã în Egipt lui

5764 Scaurus, punînd sub comanda acestuia douã legiuni, Pompeius s-a

5765 îndreptat spre Cilicia, grãbit sã ajungã la Roma. A luat cu el, ca

5766 prizonieri de rãzboi, pe Aristobul ºi pe copiii lui. Erau douã fiice

5767 ºi tot atîþia fii: dintre aceºtia, Alexandru a evadat ºi doar cel mai

5768 mic, Antigonos, împreunã cu surorile lui, au parcurs drumul pînã

5769 la Roma.

5770 Capitolul 5

5771 1. Între timp, Scaurus a întreprins o expediþie împotriva

5772 capitalei arabilor, Petra, dar, întrucît era foarte greu sã ajungi

5773 pînã la ea, el a devastat þarinele din jurul cetãþii. Cînd oastea lui

5774 rãbda de foame, la porunca lui Hyrcanos, Antipater i-a adus din

5775 Iudeea grîne ºi alte provizii necesare traiului zilnic. Trimis de

5776 Scaurus ca sol la Aretas, fiindcã fusese oaspetele lui, Antipater

5777 l-a convins pe acesta sã rãscumpere cu bani prãdarea ulterioarã a

5778 þinutului, punîndu-se el însuºi chezaº pentru 300 de talanþi. În

5779 aceste condiþii, Scaurus a pus capãt rãzboiului, mai degrabã

5780 pentru cã aºa voia el, decît din dorinþa lui Aretas.

5781 2. La cîtãva vreme dupã ce Alexandru, fiul lui Aristobul,

5782 c u t r e i e r a I u d eea, a v en i t d i n Ro ma î n S i r i a ca g u v e r n a t o r

5783 Gabinius: printre faptele sale demne de-a fi amintite se numãrã ºi

5784 marºul lui împotriva lui Alexandru, fiindcã Hyrcanos nu mai

5785 putea sã suporte puterea lui Alexandru, ci a început sã înalþe

5786 iarãºi zidul dãrîmat de Pompeius. Dar romanii aflaþi în oraº l-au

5787 împiedicat sã facã acest lucru. Între timp, Alexandru strãbãtea

5788 þara, chema sub arme mulþi iudei ºi a strîns repede 10.000 de

5789 pedestraºi ºi 1.500 de cãlãreþi, întãrind fortãreþele Alexandrion,

5790 situatã aproape de citadela Coraea, ºi Machaerus din Munþii

5791 Arabiei. Gabinius a pornit aºadar împotriva lui ºi a trimis înainte

5792 pe Marcus Antoniu ºi alþi generali. Cu oºtenii romani conduºi de

5793 ei, aºijderea cu iudeii care li se alãturaserã, sub comanda lui

 Pag. 469

5794 Peitholaus ºi Malichos, adãugîndu-se ºi trupele auxiliare aduse de

5795 Antipater, ei au ieºit în întîmpinarea lui Alexandru. Din urmã

5796 venea ºi Gabinius însuºi cu trupele sale înzestrate cu armament

5797 greu. Alexandru s-a retras pînã în apropierea Hierosolymei: acolo

5798 s-a ajuns la lupta fãþiºã, s-a dezlãnþuit bãtãlia ºi romanii au ucis

5799 vreo 3.000 de duºmani, luînd prizonieri tot atît de mulþi.

5800 3. Apoi Gabinius a venit la Alexandrion ºi i-a îmbiat cu

5801 împãcarea pe cei ce erau în interiorul fortãreþei, promiþîndu-le

5802 i er t ar ea p en t r u g r eº el i l e co mi s e mai înainte. Înt r u cî t er au

5803 numeroºi vrãjmaºii care îºi fãcuserã tabãra în faþa fortãreþei,

5804 romanii s-au nãpustit asupra lor ºi Marcus Antoniu a luptat cu

5805 atîta vitejie încît în mãcelãrirea multor duºmani, ºi-a întrecut toþi

5806 camarazii. Gabinius ºi-a lãsat o parte a trupelor sale sã asedieze

5807 fortãreaþa ºi cu restul oºtirii a strãbãtut Iudeea, poruncind sã fie

5808 refãcute oraºele dãrîmate, întîlnite în calea lui. Aºa au fost

5809 reconstruite Samaria, Azot, Scythopolis, Anthedon, Raphia, Dora,

5810 Marissa, Gaza ºi multe altele. ªi oamenii s-au supus ordinelor lui

5811 Gabinius, aºa cã oraºele au oferit siguranþã locuitorilor lor, dupã

5812 ce multã vreme fuseserã pãrãsite.

5813 4. Fãcînd ordine în cuprinsul þinutului, Gabinius s-a reîntors

5814 la Alexandrion. În timp ce înteþea asediul, Alexandru i-a trimis o

5815 s o l i e p r i n car e î º i cerea iertarea pãcatelor, ap o i i - a p r ed at

5816 fortãreþele Hyrcania, Machaerus, în cele din urmã ºi Alexandrion.

5817 Pe acestea Gabinius le-a dãrîmat. Cînd mama lui Alexandru, ce

5818 trebuia sã-i favorizeze pe romani fiindcã soþul ei ºi ceilalþi copii

5819 erau prizonieri la Roma, a venit sã-l viziteze, a obþinut de la el

5820 ceea ce i-a cerut. Dupã ce a dat cuvenitele ordine, Gabinius l-a

5821 condus pe Hyrcanos la Hierosolyma ºi i-a încredinþat îngrijirea

5822 templului. În sfîrºit, a înfiinþat 5 Curþi de justiþie, distribuite în

5823 despãrþãminte egale pentru întregul popor, astfel cã unii îºi cereau

5824 dreptatea la Hierosolyma, alþii la Gadara, alþii în Amathus, cei ce

5825 veneau în al 4-lea rînd, la Ierihon, ºi la Sepphoris în Galileea

5826 pentru cei din al 5-lea rînd: aºa au scãpat iudeii de regi, avînd o

5827 cîrmuire aristocraticã.

5828 Capitolul 6

5829 1. Deoarece Aristobul fugise între timp din Roma în Iudeea ºi

5830 intenþiona sã refacã Alexandrion, fortãreaþa de curînd dãrîmatã,

5831 Gabinius ºi-a trimis împotriva lui oºtenii ºi pe comandanþii lor

5832 Sisenna, Antoniu ºi Servilius, ca sã-l alunge din locul acela,

5833 punînd mîna pe el. Mulþi iudei s-au strîns de-a valma în jurul lui

5834 Aristobul, pe de o parte datoritã faimei sale, pe de altã parte

5835 d a t o r i t ã f ap t u l u i cã er au d o r n i ci d e r ã z v r ã t i r e . U n a n u m e

5836 Peitholaus, care era subcomandant la Hierosolyma, a trecut de

5837 partea lui cu 1.000 de oameni; dar cei mai mulþi dintre cei ce i se

5838 alãturaserã erau neînarmaþi. Cînd s-a hotãrît sã se retragã la

5839 Machaerus, Aristobul i-a îndepãrtat pe aceºtia, fiindcã erau

5840 neinstruiþi, adicã nefolositori în treburile rãzboinice, ºi luîndu-i

5841 doar pe cei înarmaþi, care erau vreo 8.000 la numãr, a pornit la

5842 drum. Romanii i-au atacat însã cu putere ºi i-au învins, duºmanii

5843 fiind siliþi sã fugã, cu toate cã iudeii s-au luptat vitejeºte. Vreo
 Pag. 470

5844 5.000 dintre ei au fost uciºi iar ceilalþi s-au împrãºtiat ºi fiecare
5845 a cãutat sã scape teafãr cum a putut. Aristobul a fugit cu 1.000 de

5846 oameni la Machaerus, începînd sã întãreascã locul, ºi în pofida

5847 nenorocirii sale, tot nu ºi-a pierdut deloc speranþa. Dar dupã ce a

5848 rezistat asediului douã zile, alegîndu-se cu multe rãni, el ºi cu

5849 Antigonos, fiul sãu, împreunã cu care fugise din Roma, au fost

5850 luaþi prizonieri ºi aduºi în faþa lui Gabinius. Acesta l-a trimis pe

5851 Aristobul, urmãrit de o soartã potrivnicã, iarãºi la Roma, unde a

5852 stat înlãnþuit cu strãºnicie, dupã ce fusese rege ºi Mare Preot timp

5853 de 3 ani ºi 6 luni. Pe fiii sãi i-a eliberat însã Senatul, deoarece

5854 Gabinius i-a scris cã el fãgãduise acest lucru mamei lor, în

5855 schimbul predãrii fortãreþelor. Aºa au ajuns ei dupã aceea în

5856 Iudeea.

5857 2. Pe cînd îºi ducea oastea împotriva parþilor, trecînd dincolo

5858 de Eufrat, Gabinius ºi-a schimbat planul ºi s-a întors în Egipt, ca

5859 sã redea domnia lui Ptolemeu: am arãtat acest lucru în altã parte.

5860 În aceastã expediþie pe care a întreprins-o împotriva lui Achelau,

5861 Gabinius a fost ajutat cu grîne, arme ºi bani de Antipater; tot

5862 acesta i-a adus alianþa cu iudeii care locuiau mai sus de Pelusion,

5863 fiind puºi acolo sã strãjuiascã intrarea în Egipt. La întoarcerea lui

5864 din Egipt, Gabinius a gãsit Siria rãvãºitã de revoltã ºi tulburãri.

5865 Cãci Alexandru, fiul lui Aristobul, care iarãºi pusese mîna pe

5866 putere cu forþa armelor, îi aþîþa pe iudei la rãscoalã ºi strãbãtea

5867 þinutul cu o oaste mare, omorînd pe romanii surprinºi în fuga lor

5868 spre Muntele Garizim, iar pe ceilalþi îi supunea asediului.

5869 3. Cînd a gãsit Siria în aceastã situaþie, Gabinius i-a trimis pe

5870 Antipater, fiindcã era viclean, în tabãra rãzvrãtiþilor, în speranþa

5871 cã le va lecui nebunia ºi-i va readuce la o purtare mai chibzuitã.

5872 Ducîndu-se la ei, i-a stãvilit pe mulþi, readucîndu-i pe calea

5873 raþiunii, numai pe Alexandru n-a reuºit sã-l înduplece deloc. Cu

5874 o a s t e a l u i a l c ã t u i t ã d i n 3 0 . 0 0 0 d e i u d e i , a c e s t a a i e º i t î n

5875 întîmpinarea lui Gabinius, l-a înfruntat, dar a fost învins lîngã

5876 Muntele Itabyrion, pierzînd 10.000 dintre luptãtorii sãi.

5877 4. De îndatã ce a orînduit treburile din Hierosolyma, potrivit

5878 voinþei lui Antipater, Gabinius a pornit împotriva nabateenilor. A

5879 luptat cu aceºtia ºi i-a biruit, iar pe Mitridate ºi Orsanes, niºte

5880 transfugi ai parþilor, care se refugiaserã la el, i-a lãsat sã plece,

5881 rãspîndind zvonul cã evadaserã. Apoi, Gabinius, care înfãptuise

5882 isprãvi strãlucite ºi mari, s-a întors la Roma, lãsînd provincia în

5883 seama lui Crassus. Despre rãzboinicele expediþii întreprinse de

5884 Pompeius ºi Gabinius împotriva iudeilor au scris Nicolae din

5885 Damasc ºi Strabon cappadocianul, fãrã sã se deosebeascã unul de

5886 altul.

5887 Capitolul 7

5888 1. Cînd a plecat în expediþia sa împotriva parþilor, Crassus a

5889 s o s i t î n I u d eea: aco l o a l u at toþi banii d i n t emp l u , d e car e

5890 Pompeius nu se atinsese, erau vreo 2.000 de talanþi, ºi a cutezat

5891 sã jefuiascã chiar ºi tot aurul din sanctuar, preþuind 8.000 de

5892 talanþi. Printre altele ºi-a însuºit ºi o grindã fãcutã din aur curat,

5893 car e cî n t ãr ea 3 0 0 d e mi n e; o mi n ã a r e l a n o i d o u ã l i v r e º i
 Pag. 471

5894 jumãtate. Aceastã grindã i-a fost datã de preotul care pãzea
5895 tezaurul, numit Eleazar, nu din rãutate, cãci era un om pios ºi

5896 drept, ci cu bune intenþii. El avea în grija lui draperiile templului,

5897 care erau de o frumuseþe neasemuitã, avînd o lucrãturã scumpã ºi

5898 atîrnau de aceastã grindã. Cum a vãzut cît de lacom dupã aur era

5899 Crassus, temîndu-se cã va pierde întreaga gãtealã a templului,

5900 Eleazar i-a dat grinda de aur drept rãscumpãrare pentru toate

5901 celelalte ºi l-a pus sã jure cã nu va mai înstrãina nimic din

5902 sanctuar, ci se va mulþumi cu darul primit, care valora singur

5903 multe mii de talanþi. Grinda de aur era închisã într-o altã grindã

5904 de lemn, lucru tãinuit cu grijã faþã de toþi ceilalþi, numai Eleazar

5905 ºtiind de existenþa ei. Ca ºi cum n-ar mai fi primit nimic altceva

5906 din avuþia sanctuarului, Crassus a luat ºi grinda, ºi tot aurul din

5907 templu, încãlcîndu-ºi propriul jurãmînt.

5908 2. Nu trebuie sã mire pe nimeni faptul cã în templul nostru

5909 s - a u s t r î n s a t î t e a b o g ã þ i i , d e o a r e c e t o þ i i u d e i i d e p e f a þ a

5910 pãmîntului, cei din Europa deopotrivã cu cei din Asia, ºi-au adus

5911 de multã vreme darurile lor aici. Pentru adeverirea uriaºei avuþii

5912 de care am vorbit, nu ducem lipsã de martori cã nu este vorba de

5913 lãudãroºenie sau de dorinþa noastrã de-a exagera lucrurile, cãci

5914 mulþi alþi scriitori vin sã ne confirme afirmaþiile. Iatã ce afirmã,

5915 de pildã, Strabon cappadocianul: Mitridate ºi-a trimis oamenii în

5916 insula Cos, ca sã ia banii expediaþi acolo de Cleopatra, împreunã

5917 cu cei 800 de talanþi ai iudeilor. Noi nu avem alþi bani publici în

5918 afara celor care sînt închinaþi lui Dumnezeu. Este limpede cã

5919 iudeii din Asia ºi-au adus banii la Cos, de teama lui Mitridate. Mi

5920 se pare greu de crezut cã iudeii care locuiau în Iudeea, avînd un

5921 oraº atît de bine apãrat ºi un templu, ºi-au trimis banii la Cos. Am

5922 convingerea cã nici iudeii care locuiau în Alexandria n-au

5923 întreprins acest lucru, fiindcã Mitridate nu le inspira nici o fricã.

5924 Într-un alt loc, acelaºi Strabon mãrturiseºte cã pe vremea cînd

5925 strãbãtea Grecia, ca sã lupte împotriva lui Mitridate, Sulla a trimis

5926 pe Lucullus la Cyrene, spre a înãbuºi rãscoala poporului nostru,

5927 care umpluse pãmîntul întreg. El spune urmãtoarele: în Cyrene

5928 erau 4 categorii de oameni: una a cetãþenilor, alta a agricultorilor,

5929 a 3-a a conlocuitorilor ºi a 4-a a iudeilor. Ultimii au ºi nãpãdit

5930 fiecare oraº ºi nu-i deloc uºor sã gãseºti în lumea întreagã un loc

5931 unde sã nu se fi cuibãrit acest popor, devenind stãpîn. Aºa se face

5932 cã Egiptul ºi Cyrene, peste care ºi-a întins stãpînirea, precum ºi

5933 multe alte þinuturi imitã felul lor de viaþã ºi favorizeazã marele

5934 numãr al iudeilor, spre a-ºi spori influenþa împreunã cu ei,

5935 adoptînd obiceiurile lor strãbune. În Egipt, iudeii au primit

5936 dreptul de cetãþenie ºi o mare parte a oraºului Alexandria a fost

5937 at r i b u i t ã an u me aces t u i n eam: benef i ci azã d e p r o p r i u l l o r

5938 guvernator, care administreazã treburile obºtii, rezolvã disputele

5939 judiciare ºi pecetluieºte contractele ºi convenþiile, ca ºi cum ar fi

5940 cãpetenia unui stat, slujindu-se de legile sale. Poporul acesta

5941 deþine o asemenea putere, fiindcã el îºi trage obîrºia din egipteni,

5942 ºi dupã ce s-au despãrþit de ei, s-au statornicit în þinuturile din

5943 preajma lor. De aceea s-au stabilit ºi în Cyrene, întrucît, la fel ca

5944 Iudeea, se învecineazã cu regatul egiptenilor, sub autoritatea

5945 cãrora au ºi stat odinioarã. Strabon a fãcut aceste afirmaþii.

 Pag. 472

5946 3. Îndeplinindu-ºi toate atribuþiile dupã bunul sãu plac,

5947 C r as s u s a p o r n i t î mp o t r i v a P î r t i ei ; aco l o a pierit el însu º i

5948 împreunã cu întreaga lui oºtire. Dar Cassius a fugit în Siria,

5949 opunîndu-se cu îndîrjire invaziilor din Parþia, prin care aduceau

5950 daune provinciei, în urma victoriei parþilor asupra lui Crassus.

5951 Apoi a mãrºãluit pînã la Tir ºi de acolo a urcat spre Iudeea. A

5952 pornit apoi împotriva Taricheei ºi a cucerit oraºul din primul

5953 asalt, luînd 30.000 de prizonieri. L-a executat pe Peitholaus,

5954 instigatorul lui Aristobul la dezlãnþuirea rãscoalei, aºa cum îl

5955 sfãtuise Antipater, care se bucura de deosebita preþuire a lui

5956 Cassius. Aceeaºi mare trecere o avea A n t i p ater ºi pe lîngã

5957 idumeeni, de la care ºi-a luat o soþie dintr-o nobilã familie arabã.

5958 Ea se numea Cypron ºi i-a dãruit 4 fii: Phasael, Irod, regele de

5959 mai tîrziu, Iosif ºi Pheroras, precum ºi o fiicã: Salomeea. Acest

5960 Antipater avea de altfel strînse legãturi de prietenie ºi de ospeþie

5961 ºi cu ceilalþi co n d u cãt o r i , mai al es cu r eg el e ar abilor, sub

5962 ocrotirea cãruia ºi-a pus copiii în timpul rãzboiului cu Aristobul.

5963 Cassius ºi-a ridicat însã repede tabãra ºi a mãrºãluit pînã la

5964 Eufrat, unde a preîntîmpinat nãvãlirile vrãjmaºilor, dupã cum

5965 reiese din alte menþiuni.

5966 4. Ceva mai tîrziu, Cezar, devenit stãpînul Romei dupã ce

5967 Pompeius ºi Senatul fugiserã dincolo de Marea Ionicã, a hotãrît

5968 sã-l elibereze din lanþuri pe Aristobul ºi sã-l trimitã în Siria, cu

5969 douã din legiunile sale, ca sã punã în ordine treburile de acolo.

5970 Dar speranþele lui Aristobul, trezite de puterea lui Cezar, s-au

5971 nãruit repede, cãci mai înainte ca el sã treacã la fapte, partizanii

5972 lui Pompeius l-au rãpus cu ajutorul otrãvurilor, astfel încît

5973 cezarienii s-au ocupat de înmormîntarea lui. Pînã cînd Antoniu l-a

5974 trimis dupã aceea în Iudeea ºi a avut grijã sã-l înmormînteze în

5975 criptele regilor, leºul lui a fost conservat multã vreme în miere de

5976 albine. Scipio, înºtiinþat printr-o scrisoare de Pompeius sã-l ucidã

5977 ºi pe Alexandru, fiul lui Aristobul, l-a adus pe tînãr în faþa

5978 judecãþii, acuzîndu-l de crimele sãvîrºite mai înainte împotriva

5979 romanilor, ºi i-a tãiat capul cu securea. Tragicul sãu sfîrºit a avut

5980 loc la Antiohia. Fraþii lui au trecut sub protecþia lui Ptolemeu, fiul

5981 l u i M e n n aei , d o mn i t o r p es t e þ i n u t u l C h al ci s d e l a p o al e l e

5982 Libanului, care l-a trimis pe feciorul sãu Phillipion la Ascalon,

5983 cerînd vãduvei lui Aristobul sã-i trimitã ºi pe fiul ei Antigonos,

5984 împreunã cu fiicele sale. De una dintre ele, numitã Alexandra, s-a

5985 îndrãgostit Phillipion ºi a luat-o de soþie. Dupã aceea tatãl lui l-a

5986 ucis ºi s-a cãsãtorit el însuºi cu Alexandra, avînd de atunci încolo

5987 o deosebitã grijã faþã de fraþii ei.

5988 Capitolul 8

5989 1. Dupã moartea lui Pompeius, obþinutã prin victoria asupra

5990 lui, Cezar a dus în Egipt rãzboiul în care multe foloase i-a adus

5991 Antipater, conducãtorul iudeilor sub ordinele lui Hyrcanos. Cãci

5992 atunci cînd a vrut sã aducã trupele aliate ale lui Mitridate, regele

5993 Pergamului, ºi acesta zãbovea la Ascalon, neputînd sã forþeze

5994 drumul prin Pelusion, a sosit Antipater însoþit de 3.000 de

5995 pedestraºi iudei înzestraþi cu armament greu ºi a fãcut în aºa fel

 Pag. 473

5996 ca ºi cãpeteniile arabilor sã li se alãture. De dragul lui Antipater,

5997 chiar ºi întreaga Sirie a sãrit în ajutorul lui Cezar, nici unul

5998 nevrînd sã rãmînã mai prejos în zelul de a-l sluji pe Cezar;

5999 aºijderea, cãpetenia Iamblichos ºi fiul sãu Ptolemeu, care locuia

6000 în preajma Libanului, ºi aproape toate oraºele. Mitridate a plecat

6001 aºadar din Siria la Pelusion; deoarece locuitorii de acolo n-au vrut

6002 sã-l primeascã, el a asediat oraºul. Antipater s-a arãtat cel mai

6003 viteaz dintre toþi, ºi printr-o spãrturã fãcutã în porþiunea zidului

6004 care îi revenea, a deschis cel dintîi calea de pãtrundere în oraº a

6005 cel o r l al þ i . A s t f el a fost cucerit P el u s i o n . D ar A n t i p at er º i

6006 Mitridate au fost împiedicaþi sã ajungã la Cezar ºi de iudeii care

6007 sãlãºluiau în aºa zisul Þinut al lui Onias. Acelaºi Antipater i-a

6008 convins sã urmeze pilda compatrioþilor lor, mai ales dupã ce le-a

6009 arãtat o scrisoare a Marelui Preot Hyrcanos, prin care acesta îi

6010 îndemna sã-ºi arate prietenia faþã de Cezar ºi sã-i gãzduiascã

6011 oºtirea, dîndu-i toate proviziile necesare. Cum au vãzut cã

6012 Antipater ºi Marele Preot erau de acord, aceºtia s-au supus.

6013 Aflînd de la ei cele întîmplate, locuitorii din Memphis l-au

6014 chemat la ei pe Mitridate, care s-a dus acolo ºi a primit supunerea

6015 lor.

6016 2. Mitridate ocolise deja aºa zisa Deltã, cînd a dat de duºmani
6017 în þinutul denumit Tabãra iudeilor. Aripa dreaptã a oºtirii era

6018 comandatã de Mitridate, iar aripa stîngã de Antipater. În bãtãlia

6019 care s-a încins, aripa lui Mitridate a bãtut în retragere ºi era

6020 pînditã de o mare primejdie, dacã Antipater ºi oºtenii lui nu i-ar

6021 fi venit în ajutor pe malul fluviului, ca sã-i scape pe cei aproape

6022 învinºi de vrãjmaºii lor, luîndu-i la goanã pe egiptenii victorioºi.

6023 Plecat în urmãrirea lor, a pus stãpînire pe tabãra duºmanã ºi l-a

6024 chemat înapoi pe Mitridate, care fugise departe. Au cãzut în luptã

6025 vreo 800 dintre oamenii acestuia, iar dintre cei ai lui Antipater,

6026 doar 40. Mitridate i-a scris lui Cezar despre desfãºurarea bãtãliei,

6027 atribuind lui Antipater victoria ºi salvarea lui, astfel cã Cezar, în

6028 afara laudelor pe care i le-a adus atunci, l-a folosit apoi de-a

6029 lungul întregului rãzboi în încleºtãrile cele mai primejdioase.

6030 Antipater s-a ºi ales cu rãni primite pe cîmpul de luptã.

6031 3. Cînd Cezar, la cîtãva vreme dupã terminarea rãzboiului, a

6032 cãl ãt o r i t p e mar e p î n ã î n S i r i a, i - a ar ãt at o m a r e p r eþ u i r e,

6033 confirmîndu-l pe Hyrcanos în funcþia de Mare Preot, iar lui

6034 Antipater i-a acordat cetãþenia romanã ºi l-a scutit de plata tuturor

6035 impozitelor. Mulþi susþin cã ºi Hyrcanos l-a însoþit în aceastã

6036 expediþie ºi cã a venit în Egipt, cuvintele mele fiind adeverite de

6037 Strabon cappadocianul, care în numele lui Asinius, spune: Apoi

6038 Mitridate a pãtruns în Egipt împreunã cu Hyrcanos, Marele Preot

6039 a l i u d e i l o r. A c e l a º i S t r a b o n , d e a s t ã d a t ã î n n u m e l e l u i

6040 Hypsicrates, face altundeva urmãtoarea afirmaþie: Mitridate a

6041 plecat singur, iar Antipater, guvernatorul Iudeii, chemat de el la

6042 A s c a l o n , a v e n i t î n a j u t o r u l l u i c u 3 . 0 0 0 d e o º t e n i º i i - a

6043 determinat ºi pe ceilalþi cîrmuitori sã i se alãture la rîndul lor. La

6044 expediþie a luat parte chiar ºi Marele Preot Hyrcanos. Acestea sînt

6045 spusele lui Strabon.

6046 4. În vremea aceea ºi Antigonos, fiul lui Aristobul, s-a înfãþiºat

6047 la Cezar ºi a deplîns soarta tatãlui sãu, fiindcã datoritã lui a pierit
 Pag. 474

6048 Aristobul, rãpus de otravã, ca ºi pe cea a fratelui sãu, rãpus de

6049 secure din porunca lui Scipio, implorîndu-l sã se îndure de el,

6050 alungat din regatul pãrintesc. L-a învinuit apoi pe Hyrcanos ºi pe

6051 Antipater cã supun poporul unei cîrmuiri silnice, nedreptãþindu-l

6052 chiar ºi pe el. Dar Antipater, care era de faþã, s-a apãrat de

6053 acu zaþ i i l e la adresa l u i º i a ar ãt at cã A n t i g o n o s er a u n o m

6054 nepotolit ºi rãzvrãtit, a amintit de asemenea cîte osteneli a avut de

6055 îndurat, precum ºi sfaturile militare pe care le-a dat lui Cezar,

6056 vorbind despre faptele sale, al cãror martor a fost acesta. A mai

6057 zis cã Aristobul a fost readus pe bunã dreptate la Roma, fiindcã

6058 i-a fost un duºman statornic, fãrã sã se arate niciodatã binevoitor

6059 faþã de ro man i ; f r at el e l u i A n t i g o n o s ºi-a primit pedeapsa

6060 cuvenitã pentru propriile jafuri de la Scipio, care n-a dat dovadã

6061 de abuz sau de nedreptate în ceea ce a întreprins împotriva lui.

6062 5. Datoritã acestor vorbe rostite de Antipater, Cezar a

6063 confirmat rangul de Mare Preot al lui Hyrcanos ºi lui Antipater

6064 i - a d at v o i e s ã- ºi aleagã singur funcþia pe car e º i - o d o r ea,

6065 numindu-l procurator al Iudeei, cu libertatea de-a face orice

6066 poftea. I-a îngãduit lui Hyrcanos sã reclãdeascã zidurile de

6067 apãrare ale patriei sale, atunci cînd i-a cerut aceastã favoare: cãci

6068 ele fuseserã ruinate de Pompeius. Cezar a scris consulilor de la

6069 Roma sã consemneze aceastã înþelegere printr-o inscripþie pe

6070 Cap i t o l i u . H o t ãr î r ea l u at ã d e S en at s u n ã î n f el u l urmãtor:

6071 Magistratul Lucius Valerius, fiul lui Lucius, a convocat Senatul

6072 în Templul Concordiei la data de 13 decembrie. Lucius Coponius,

6073 fiul lui Lucius din tribul Collina, ºi Papirius din tribul Quirin au

6074 fost de faþã la scrierea decretului privitor la faptul cã solii

6075 iudeilor, Alexandru, fiul lui Iason, Nutnenius, fiul lui Antiochus,

6076 ºi Alexandru, fiul lui Dorotheus, bãrbaþi de vazã ºi apropiaþi

6077 nouã, au cerut sã se reînnoiascã vechea lor legãturã de bunãvoinþã

6078 ºi prietenie faþã de romani, aducînd drept simbol al acestei alianþe

6079 un scut de aur care valoreazã 50.000 de galbeni. Totodatã au

6080 stãruit sã li se înmîneze scrisori adresate oraºelor libere ºi regilor,

6081 ca sã poatã trece în siguranþã prin þinuturile ºi limanurile lor, fãrã

6082 sã întîmpine nici un necaz. Senatul a hotãrît aºadar sã accepte

6083 oferta lor de prietenie ºi favorizare, precum ºi ceea ce au cerut de

6084 la noi, acceptîndu-le scutul adus. Acest eveniment s-a petrecut în

6085 luna Panemos din cel de-al 9-lea an al pontificatului ºi etnarhiei

6086 sale. Aceleaºi cinstiri le-a primit Hyrcanos ºi din partea poporului

6087 atenian, care trãsese multe foloase de pe urma lui. El i-a trimis un

6088 decret cu urmãtorul conþinut: în a 5-a zi a lunii Panemos, pe cînd

6089 p r i t a n e r a D i o n y s i o s , f i u l l u i As cl ep i ad es , a f o s t î n ai n t at

6090 conducãtorilor decretul atenienilor, întocmit sub arhontele

6091 Agathocles pe data de 11 Munychion, în cea de-a 11-cea zi a

6092 pritaniei, la ºedinþa care s-a þinut în teatru, secretar fiind Eucles,

6093 f i u l l u i Menandru din Alimusia. Dintre proed r i , p o p o r u l a

6094 împuternicit pentru desfãºurarea scrutinului pe Dorotheos din

6095 Ercheia ºi pe colegii lui. Apoi Dionysios, fiul lui Dionysios, a

6096 înfãþiºat cum Hyrcanos, fiul lui Alexandru, Marele Preot ºi

6097 etnarhul iudeilor, ºi-a arãtat mereu bunãvoinþa faþã de poporul sãu

6098 ºi de fiecare cetãþean în parte, dîndu-ºi toatã strãdania în aceastã

6099 privinþã, ca oricare dintre atenienii veniþi la el fie ca soli, fie

 Pag. 475

6100 pentru interese personale, sã fie primit cu ospitalitate ºi s-a

6101 îngrijit ca aceºtia sã fie însoþiþi ºi sã se întoarcã acasã teferi.

6102 P r e c u m s - a r e c u n o s c u t m a i î n a i n t e, aº a a r ei eº i t º i a c u m :

6103 Theodoros, fiul lui Theodosios din Sunion, a vorbit poporului

6104 despre nobleþea acestui om ºi dorinþa lui statornicã de a ne ajuta

6105 atît cît îi stã la îndemînã. S-a hotãrît aºadar ca drept cuvenitã

6106 cinstire, sã i se acorde acestui bãrbat o coroanã de aur ºi sã se

6107 punã statuia lui de bronz în Templul Poporului ºi al Graþiilor.

6108 Decernarea coroanei de aur sã fie anunþatã prin glasul crainicului

6109 în teatru, cu prilejul Serbãrilor Dionysiace, la punerea în scenã a

6110 unei noi tragedii, aºijderea la Panatenee, la celebrarea Eleusiniilor

6111 ºi la întrecerile atletice. Comandanþii de oºti trebuie sã aibã grijã

6112 ca atîta vreme cît acesta va continua sã-ºi arate bunãvoinþa faþã de

6113 noi, sã vãdeascã la rîndul lor toate semnele de cinstire ºi preþuire

6114 de care sînt în stare pentru rîvna ºi generozitatea lui, spre a

6115 dovedi astfel cã neamul nostru ºtie sã-i recunoascã pe oamenii de

6116 merit, fãcîndu-i ºi pe alþii sã fie îndatoritori, aºa cum se cuvine,

6117 ºi stimulaþi de aceastã preþuire, sã se slujeascã de pilda noastrã.

6118 În afarã de asta, din rîndul tuturor atenienilor sã fie aleºi niºte

6119 soli însãrcinaþi sã-i înmîneze acest decret, spre a-l îndemna prin

6120 distincþiile acordate ca ºi de-acum încolo sã-ºi pãstreze meritele

6121 faþã de cetatea noastrã. Socot cã am vorbit destul despre cinstirile

6122 pe care le-au adus lui Hyrcanos romanii ºi poporul atenian.

6123 Capitolul 9

6124 1. Punînd astfel în ordine treburile Siriei, Cezar a pãrãsit-o pe

6125 calea mãrii. Dupã ce l-a însoþit pe Cezar în afara Siriei, Antipater

6126 s-a întors în Siria, unde a refãcut numaidecît zidurile ruinate de

6127 Pompeius, ºi cutreierînd þara, a potolit rãzmeriþa care o bîntuia,

6128 fie prin ameninþãri, fie cu vorbã bunã. Dacã rãmîneau alãturi de

6129 Hyrcanos, aveau parte de fericire ºi se bucurau de bunurile lor,

6130 ducînd un trai scutit de necazuri; dacã, dimpotrivã, îºi legau

6131 speranþa de tulburãri, spre a trage foloase de pe urma lor, vor

6132 avea în el un stãpîn aspru în loc de guvernator, în Hyrcanos un

6133 tiran în loc de rege, iar în romani ºi în Cezar niºte duºmani

6134 înverºunaþi, neîngãduind rãsturnarea unui cîrmuitor înscãunat de

6135 ei. P r i n as emen ea v o r b e, A n t i p at er a r eu º i t cu u º u r i n þ ã sã

6136 potoleascã lucrurile din þarã.

6137 2. Cînd a vãzut cã Hyrcanos era molîu ºi leneº, el ºi-a numit

6138 fiul lui cel mai mare, Phasael, conducãtorul Hierosolymei ºi al

6139 împrejurimilor sale, iar lui Irod, care venea la rînd dupã el, i-a

6140 încredinþat Galileea, deºi era foarte tînãr, cãci abia împlinise 25

6141 de ani. Totuºi acesta n-a arãtat slãbiciunile vîrstei, ºi fiindcã era

6142 un tînãr cu suflet mare, a gãsit repede un prilej de a-ºi dovedi

6143 virtutea. Cînd s-a întîlnit întîmplãtor cu ºeful de bandã Ezechia,

6144 care cu o numeroasã ceatã de tîlhari, devasta þinuturile din

6145 vecinãtatea Siriei, l-a capturat, executîndu-l împreunã cu mulþi

6146 dintre complicii sãi. Pentru aceastã ispravã, sirienilor le-a devenit

6147 nespus de drag: cãci el le-a curãþat þinutul pe care ºi-l doreau

6148 scãpat de tîlhari. De aceea, în sate ºi în oraºe, el era proslãvit ca

6149 aducãtor al pãcii, care i-a fãcut sã se bucure de avuþiile lor. În

 Pag. 476

6150 felul acesta, a fost remarcat chiar ºi de Sextus Cezar, care era o
6151 rudã a marelui Cezar ºi guvernatorul Siriei. Aceastã faptã a lui

6152 Irod a trezit în Phasael dorinþa de a se lua la întrecere cu fratele

6153 sãu ºi celebritatea lui l-a stimulat într-atît încît a vrut ca propria-i

6154 faimã sã nu rãmînã mai prejos ºi ºi-a atras deplina prietenie a

6155 locuitorilor Hierosolymei, el fiind stãpînul unic al oraºului, fãrã

6156 sã recurgã însã nici la mijloace necinstite, nici sã abuzeze de

6157 putere în dauna cuiva. Aceste împrejurãri favorabile au fãcut ca

6158 Antipater sã fie stimat la fel ca un rege ºi sã i se atribuie cinstiri

6159 cuvenite doar unui cîrmuitor. Totuºi aceste strãlucitoare succese

6160 nu i-au ºtirbit cu nimic, aºa cum se întîmplã îndeobºte în cazuri

6161 asemãnãtoare, supunerea ºi fidelitatea sa faþã de Hyrcanos.

6162 3. Dar cînd au observat cît de mult crescuse autoritatea lui

6163 Antipater ºi a fiilor sãi, fie prin favoarea poporului, fie datoritã

6164 l u i H yr can o s º i v en i t u r i l o r I u d eei , f r u n t aº i i i u d e i l o r s - au

6165 dezlãnþuit împotriva lui. Antipater avea de fapt bune legãturi de

6166 prietenie cu autocraþii Romei ºi s-a oferit sã le trimitã banii lui

6167 Hyrcanos, dar ºi-a asumat el însuºi meritul acestui dar: l-a trimis

6168 aºadar în numele sãu ºi nu al lui Hyrcanos. La aflarea isprãvii lui,

6169 Hyrcanos nu s-a supãrat deloc, ci mai degrabã s-a înveselit.

6170 F r u n t a º i i i u d e i l o r s - a u t e m u t d e î n d a t ã ce au v ãzu t cî t d e

6171 impulsiv, îndrãzneþ ºi avid de putere era Irod, ºi s-au dus în sfîrºit

6172 la Hyrcanos, acuzîndu-l fãþiº pe Antipater prin urmãtoarele

6173 cuvinte: Cîtã vreme vei mai privi nepãsãtor la cele ce se întîmplã

6174 în þarã? Oare nu vezi cã Antipater ºi odraslele lui þi-au acaparat

6175 întreaga putere, iar tu ai rãmas rege doar cu numele? Nu trebuie

6176 sã-þi scape faptul cã nici tu nu eºti în afarã de orice primejdie,

6177 c î t ã v r e me n u t e s i n c h i s e º t i d e t i n e º i d e d o m n i a t a . C ã c i

6178 Antipater ºi fiii lui nu sînt acum aºa ziºii guvernatori ai þãrii tale,

6179 precum îþi închipui probabil, ci ei vor deveni pe faþã adevãraþii

6180 regi. Oare Irod, fiul lui, nu a ucis pe Ezechia ºi pe tovarãºii sãi,

6181 fãrã sã þinã seama de legea noastrã, care nu îngãduie execuþia

6182 unui rãufãcãtor, dacã el n-a fost condamnat la moarte printr-o

6183 sentinþã a Sinedriului? Totuºi a cutezat sã facã aceasta, fãrã sã

6184 aibã încuviinþarea ta!

6185 4. Ascultarea acuzaþiilor l-a convins pe Hyrcanos; mînia lui a

6186 fost aþîþatã ºi de mamele celor executaþi de Irod. Cãci în fiecare

6187 zi ele îi rugau în templu, deopotrivã, pe rege ºi poporul, sã-l

6188 cheme pe Irod în faþa Sinedriului, ca sã dea socotealã pentru

6189 faptele sale. Înduplecat de acestea, Hyrcanos l-a chemat pe Irod,

6190 sã se apere de acuzaþiile care i se aduceau. ªi Irod s-a dus acolo

6191 aºa cum l-a sfãtuit pãrintele sãu, adicã nu ca un om de rînd, ci

6192 însoþit de o escortã ºi gãrzi de corp. Dupã ce ºi-a pus la cale

6193 treburile în Galileea, aºa cum se cuvenea înaintea judecãþii, ºi-a

6194 luat atîþia însoþitori cîþi sã-i ajungã pe drum, ca nu cumva sã-l

6195 sperie pe Hyrcanos, dacã aducea cu sine trupe prea numeroase,

6196 nici sã se înfãþiºeze la judecatã descoperit ºi fãrã apãrare. Sextus,

6197 guvernatorul Siriei, l-a îndemnat printr-o scrisoare pe Hyrcanos

6198 sã-l scape pe Irod de proces, aducîndu-i ameninþãri, dacã nu se

6199 supunea. Sosirea scrisorii lui Sextus a fost de bun augur, fiindcã

6200 Hyrcanos dorea oricum sã-l absolve de pedeapsa Sinedriului pe

6201 Irod, pe care îl îndrãgea ca pe fiul lui. Dupã ce Irod s-a prezentat
 Pag. 477

6202 în faþa Sinedriului însoþit de escortã, toþi au amuþit ºi n-a cutezat

6203 sã-l învinuiascã nici unul dintre cei ce susþinuserã mai înainte

6204 acuzaþiile sus ºi tare. În jur domnea o tãcere adîncã ºi nimeni nu

6205 ºtia ce-i de fãcut. În aceastã situaþie stînjenitoare, s-a ridicat un

6206 anume Sameas, om drept ºi strãin de fricã, ºi a rostit urmãtoarele

6207 vorbe: Dragi judecãtori ºi tu, regele meu, nu mi-a mai fost dat sã

6208 cunosc un asemenea om, ºi cred cã nici voi nu vã puteþi aminti de

6209 vreunul, care sã se fi înfãþiºat astfel la proces, chemat de voi sã-ºi

6210 apere cauza! Toþi cei ce s-au prezen t at p î n ã acu m î n aintea

6211 înaltului Sinedriu la judecatã au fost umili ºi au avut o þinutã

6212 sfioasã, cãutînd sã ne inspire milã prin pãrul rãvãºit ºi veºmintele

6213 lor negre. În schimb, acest drãgãlaº Irod, învinuit de omor ºi

6214 chemat pentru o acuzaþie nespus de gravã, stã în faþa noastrã cu

6215 straie de purpurã, pletele pieptãnate cu grijã ºi înconjurat de

6216 oameni bine înarmaþi ca sã ne ucidã în cazul cînd îl condamnãm

6217 în numele legii, scãpînd teafãr prin încãlcarea dreptãþii. Lui Irod

6218 nu-i aduc însã nici o mustrare fiindcã pune siguranþa personalã

6219 mult mai presus de respectul faþã de lege, ci mai degrabã vouã ºi

6220 regelui vã reproºez faptul cã i-aþi îngãduit sã-ºi facã de cap.

6221 Gîndiþi-vã cã mare este Dumnezeu ºi cã acela pe care vreþi sã-l

6222 sloboziþi de dragul lui Hyrcanos, vã va pedepsi într-o zi împreunã

6223 cu regele însuºi! ªi el nu s-a înºelat deloc în prezicerile sale. Cãci

6224 atunci cînd a ajuns rege, Irod i-a ucis pe toþi cei ce au fãcut parte

6225 din Sinedriu, ba chiar ºi pe Hyrcanos, cu excepþia lui Sameas. Pe

6226 acesta l-a cinstit atît de mult pentru spiritul sãu de dreptate ºi

6227 fiindcã mai tîrziu, cînd Irod a asediat oraºul împreunã cu Sosius,

6228 a sfãtuit poporul sã-l primeascã, spunînd cã nu putea sã-l alunge

6229 pentru vechile lui pãcate.

6230 5. Cum ºi-a dat seamã cã membrii Sinedriului aveau de gînd

6231 sã-l condamne la moarte pe Irod, Hyrcanos a amînat judecata

6232 pentru a 2-a zi ºi l-a sfãtuit în tainã pe acuzat sã pãrãseascã

6233 oraºul, cãci doar aºa putea sã scape de pericol. Acesta a plecat

6234 aºadar la Damasc, chipurile, ca sã fugã de rege. De îndatã ce a

6235 ajuns la Sextus Cezar ºi s-a simþit la adãpost de primejdii, ºi-a dat

6236 în vileag intenþia de-a nu se mai pr ezen t a l a j udecatã dacã

6237 Sinedriul îl va chema din nou. Cei ce fãceau parte din Sinedriu

6238 s-au indignat atunci ºi s-au strãduit sã-l convingã cã fãcea toate

6239 acestea în defavoarea lui. Nu scãpa din vedere avertismentul lor,

6240 dar nu se dumirea ce trebuie sã facã, din laºitate ºi nechibzuinþã.

6241 Dupã ce Sextus l-a numit pe Irod guvernatorul Coelesiriei, funcþie

6242 pe care ºi-o plãtise cu banii lui, Hyrcanos s-a temut cã Irod îi va

6243 declara rãzboi. Temerea lui s-a adeverit ceva mai tîrziu. Irod a

6244 pornit într-adevãr cu oastea împotriva lui, mîniat cã fusese dat în

6245 judecatã, fiind chemat sã vinã în faþa Sinedriului. Dar propriu-i

6246 tatã Antipater ºi fratele sãu l-au împiedicat sã se nãpusteascã

6247 asupra locuitorilor Hierosolymei, s-au pus de-a curmeziºul ºi i-au

6248 domolit elanul, implorîndu-l s ã nu dezlãnþuie atacul, ci sã

6249 foloseascã doar ameninþãrile ºi intimidarea împotriva regelui

6250 mulþumitã cãruia a ajuns sã dobîndeascã demnitãþile sale. Chiar

6251 dacã l-a jignit faptul cã a fost chemat la judecatã, trebuie sã þinã

6252 minte cã a fost eliberat ºi sã se arate îndatorat, în loc sã recurgã

6253 la mãsuri silnice, dovedindu-se nerecunoscãtor faþã de cel ce îi

 Pag. 478

6254 salvase viaþa. Se cuvine sã-ºi dea singur seama cã Dumnezeu

6255 m î n u i e º t e s c h i m b ã t o a r e a c u m p ã n ã a r ã z b o i u l u i , a º a c ã

6256 deznodãmîntul expediþiei sale este nesigur ºi nu poate sã-ºi punã

6257 toatã speranþa în izbînda lui, cîtã vreme se rãzboieºte cu propriul

6258 s ã u r e g e º i t o v a r ã º , c a r e i - a a d u s n e n u m ã r a t e b i n e f a c e r i ,

6259 neîngãduind sã i se întîmple nici un rãu. Cît priveºte învinuirile

6260 aduse persoanei sale, Hyrcanos a dat de bãnuit nu atît prin sine

6261 însuºi cît mai ales prin sfetnicii lui proºti, care l-au fãcut sã se

6262 poarte cu el cu mai mare asprime. Aceste sfaturi l-au înduplecat

6263 pe Irod, care a socotit cã pentru planurile sale de viitor, îºi

6264 demonstrase suficient puterea în faþa poporului. Aºa stãteau

6265 lucrurile în Iudeea.

6266 Capitolul 10

6267 1. Dupã ce plutise între timp cu o corabie pînã la Roma, Cezar

6268 pregãtea o expediþie în Africa, unde voia sã poarte rãzboi cu

6269 Scipio ºi Cato. Hyrcanos i-a trimis o solie prin care îl ruga sã

6270 întãreascã vechiul tratat de prietenie ºi alianþã. Mi s-a pãrut cã se

6271 impune acum sã înºir aici t o at e d o v ezi l e d e ci n s t i r e aduse

6272 poporului nostru de cãtre romani ºi autocraþii lor, precum ºi

6273 alianþele încheiate, ca sã cunoascã lumea întreagã cã regii Asiei

6274 ºi ai Europei ne-au preþuit, stimîndu-ne pentru bãrbãþia ºi credinþa

6275 noastrã. Întrucît sînt porniþi împotriva noastrã, mulþi nu vor sã

6276 creadã ceea ce au scris despre noi perºii ºi macedonenii, sub

6277 p r e t e x t u l c ã o p e r e l e a c e s t o r i s t o r i c i n u p o t f i c o n s u l t a t e

6278 pretutindeni, negãsindu-ºi locul nici mãcar în arhivele de stat, ci

6279 se pãstreazã numai la noi ºi la cîteva neamuri strãine. Totuºi mai

6280 presus de orice tãgadã sînt documentele romanilor, cãci ele sînt

6281 pãs t r at e î n bibliotecile publice ale oraºului, ba chiar ºi pe

6282 Capitoliu, gravate pe coloane de aramã; pînã ºi Gaius Iulius Cezar

6283 a înãlþat o coloanã de aramã pentru iudeii din Alexandria ca sã

6284 dezvãluie în scris cã ei sînt cetãþeni alexandrini. Din aceste surse

6285 voi extrage dovezile mele. Voi reproduce decretele emise de

6286 Senat ºi pe cele ale lui Gaius Iulius Cezar, privitoare la Hyrcanos

6287 ºi la poporul nostru.

6288 2. Caius Iulius Cezar, imperator, mare pontif ºi dictator a 2-a

6289 oarã, salutã pe magistraþii sidonieni, Senatul ºi poporul. Dacã

6290 sînteþi sãnãtoºi mã bucur nespus. Eu ºi oºtirea mea ne simþim

6291 bine. Vã trimit alãturat într-un exemplar scris pe o tablã decretul

6292 privitor la Hyrcanos, fiul lui Alexandru, Mare Preot ºi etnarh al

6293 iudeilor, ca sã-l depuneþi în arhiva publicã. Vreau ca el sã fie

6294 gravat pe table de aramã în limba greacã ºi latinã. Iatã conþinutul

6295 l u i : I u l i u s C ezar, d i ct at o r a 2 - a o ar ã º i M ar e P o n t i f , d u p ã

6296 consultarea sfetnicilor mei, am decretat cele ce urmeazã. Deoarece

6297 iudeul Hyrcanos, fiul lui Alexandru, ºi acum ºi mai înainte, atît

6298 în timp de pace cît ºi în timp de rãzboi, ºi-a demonstrat credinþa

6299 ºi rîvna faþã de þelurile noastre, lucru recunoscut de mulþi alþi

6300 dictatori, ba chiar de curînd, cu prilejul rãzboiului alexandrin,

6301 ne-a venit în ajutor cu 1.500 de oºteni, care au întrecut în vitejie

6302 pe toþi cei ce mi-au fost trimiºi de Mitridate, ca atare, decid ca

6303 Hyrcanos, fiul lui Alexandru, precum ºi copiii lui, sã fie etnarhi
 Pag. 479

6304 ai Iudeei ºi sã deþinã pentru totdeauna pontificatul dupã datina lor

6305 strãbunã, iar el ºi feciorii lui sã ne fie aliaþi, urmînd sã se numere

6306 printre prietenii noºtri de nãdejde. Ordon ca avuþiile care revin

6307 Marilor Preoþi prin lege sau au fost dobîndite prin donaþii, sã

6308 rãmînã în posesia lui ºi a fiilor sãi. Dacã izbucneºte vreo ceartã

6309 între iudei, privitoare la rînduielile lor, el însuºi sã fie judecãtorul

6310 care dã verdictul. Nu îngãdui nimãnui sã ierneze la ei sau sã le

6311 cearã bani.

6312 3. Consulul Caius Cezar emite ordine, concesii ºi decrete cu

6313 urmãtoarele prevederi. Fiii lui Hyrcanos sã fie cîrmuitorii

6314 neamului iudeilor ºi sã aibã parte de þinuturile care le revin lor,

6315 iar Marele Preot ºi etnarhul iudeilor sã-i abatã de la sãvîrºirea

6316 nedreptãþilor. La Hyrcanos, fiul lui Alexandru, Marele Preot al

6317 iudeilor, sã fie trimiºi soli care sã încheie tratatul de prietenie ºi

6318 alianþã; conþinutul lui sã fie sãpat pe table de aramã, expuse ºi pe

6319 Capitoliu, ºi în templele din Sidon, Tir ºi Ascalon, cu caractere

6320 latine ºi greceºti. Sã se aibã în vedere ca documentul acesta sã

6321 ajungã la toþi cvestorii ºi pretorii fiecãrui oraº, precum ºi la

6322 prietenii noºtri, pentru ca ei sã ne primeascã solii cu ospitalitate

6323 ºi mandatul lor sã rãzbatã pretutindeni.

6324 4. Caius Cezar, imperator, dictator ºi consul, cãlãuzit de cinste,

6325 virtute ºi bunãvoinþã, ordonã spre fericirea ºi norocul Senatului

6326 ºi poporului roman ca Hyrcanos, fiul lui Alexandru, ºi alãturi de

6327 el, proprii lui fii, sã fie Marii Preoþi ºi sacerdoþii locuitorilor din

6328 Hierosolyma ºi ai întregului popor, avînd aceleaºi drepturi ºi

6329 datini ca ºi preoþii strãbunilor lor.

6330 5. Caius Cezar, consul a 5-cea oarã, decreteazã sã li se

6331 îngãduie iudeilor sã locuiascã în oraºul Hierosolyma ºi sã-l

6332 întãreascã ºi lui Hyrcanos, fiul lui Alexandru, Marele Preot ºi

6333 etnarhul iudeilor, sã cîrmuiascã dupã bunul lui plac; de asemenea,

6334 sã li se scadã iudeilor, la fiecare doi ani, cîte un cor din dijma lor

6335 pentru venituri, fãrã sã se mai perceapã de la ei în viitor biruri

6336 sau sã se încaseze impozite.

6337 6. Caius Cezar, imperator a 2-a oarã, a hotãrît:

6338 l. Întreaga þarã, în afarã de Iope, sã plãteascã tribut locuitorilor
6339 oraºului Hierosolyma, în fiecare an, cu excepþia celui de-al 7-lea,

6340 denumit Sabatic, cînd datina cere sã nu se culeagã fructe ºi nici

6341 sã se facã însãmînþãri.

6342 2. Aºijderea Sidonul trebuie sã le dea, din 2 în 2 ani, drept bir,

6343 o pãtrime din recoltele sale; pe lîngã asta, el va plãti lui Hyrcanos

6344 ºi fiilor sãi zeciuiala pe care au încasat-o ºi strãmoºii lor.

6345 3. Nici un înalt funcþionar, general sau ambasador nu are voie

6346 sã recruteze trupe auxiliare în interiorul hotarelor Iudeei; nici

6347 oºtenilor nu li se permite sã cearã bani pentru iernare sau în alte

6348 scopuri de la localnici, aceºtia fiind scutiþi de orice jecmãnire.

6349 4. Cele ce le vor agonisi, cumpãra sau moºteni în viitor, sã le

6350 pãstreze de-a pururi.

6351 5. Cetatea Iope, care a fost a iudeilor din capul locului, de cînd
6352 au fãcut alianþã cu romanii, sã rãmînã a lor, precum odinioarã. În

6353 numele oraºului stãpînit de ei, Hyrcanos, fiul lui Alexandru, ºi

6354 feciorii sãi sã primeascã drept bir de la proprietarii ogoarelor

6355 pentru cerealele recoltate în împrejurimi ºi trimise anual prin

 Pag. 480

6356 portul lor la Sidon cîte 620.075 de bãnicioare, cu excepþia celui

6357 de-al 7-lea an, denumit Sabatic, cînd nu se fac arãturi ºi nu se

6358 culeg fructele din pomi.

6359 6. Cît priveºte satele din Cîmpia mare, care sînt ale lui
6360 Hyrcanos ºi ale strãmoºilor sãi, Senatul hotãrãºte ca ele sã revinã

6361 lui Hyrcanos ºi iudeilor, menþinîndu-se drepturile pe care le-au

6362 avut mai înainte. Rãmîn neatinse chiar ºi drepturile pe care le

6363 deþin mai de mult iudeii, pe de o parte, Marii Preoþi ºi sacerdoþii,

6364 pe de altã parte, precum ºi binefacerile care le-au fost atribuite de

6365 cãtre poporul roman ºi de Senat. De aceleaºi drepturi se bucurã ºi

6366 locuitorii din Lydda.

6367 7. Localitãþile, þinuturile ºi cãtunele care au aparþinut regilor

6368 Siriei ºi Feniciei, ca aliaþi ai poporului roman, obþinute prin

6369 donaþie pentru uz fructul lor, sînt trecute de Senat în posesia

6370 etnarhului Hyrcanos ºi a iudeilor.

6371 8. Aºijderea Hyrcanos, fiii sãi ºi solii trimiºi de ei au dreptul

6372 sã asiste alãturi de senatori la jocurile de gladiatori ºi luptele cu

6373 animale sãlbatice, iar atunci cînd au cerut voie de la dictator sau

6374 de la comandantul cavaleriei sã ia cuvîntul, ei sînt aduºi la Senat,

6375 urmînd sã primeascã în decurs de 10 zile rãspuns la cererile lor

6376 printr-o hotãrîre senatorialã.

6377 7. Caius Cezar, imperator a 4-a oarã, consul a 5-a oarã ºi

6378 dictator pe viaþã, a fãcut urmãtoarele declaraþii despre drepturile

6379 lui Hyrcanos, fiul lui Alexandru, ºi ale feciorilor sãi. Întrucît

6380 comandanþii care au fost înaintea mea au adus atît în provincie cît

6381 ºi în faþa Senatului ºi a poporului mãrturii favorabile despre

6382 Hyrcanos, Marele Preot al iudeilor, ºi despre iudeii înºiºi, iar

6383 poporul ºi Senatul le-au adus mulþumiri, se cuvine sã þinem minte

6384 ºi sã ne strãduim, la rîndul nostru, ca Senatul ºi poporul sã-ºi

6385 arate cuvenita recunoºtinþã faþã de Hyrcanos, de poporul iudeu ºi

6386 de fiii lui Hyrcanos pentru bunãvoinþa ºi binefacerile pe care ni

6387 le-au adus.

6388 8. Caius Cezar, pretor ºi consul al romanilor, transmite salutãri

6389 magistraþilor, Senatului ºi poporului din Paros. Au venit la mine

6390 iudeii din Delos ºi cîþiva iudei care locuiesc împreunã cu voi, ºi

6391 î n p r ezenþa solilor voºtri, s- au p l î n s cã p r i n t r- u n d ecr et î i

6392 împiedicaþi sã trãiascã dupã datinile lor strãmoºeºti ºi religioase.

6393 N u - m i p l a c d e l o c a s e m e n e a d e c r e t e î n d r e p t a t e î m p o t r i v a

6394 prietenilor ºi aliaþilor noºtri, cãrora le interziceþi sã-ºi ducã traiul

6395 potrivit tradiþiilor proprii ºi sã dea bani pentru ospeþe comune ºi

6396 slujbe divine, mai ales cã nici la Roma nu sînt opriþi sã facã

6397 aceste lucruri. Cãci Cezar, pretorul ºi consulul nostru, cînd a dat

6398 ordinul prin care au fost suprimate la Roma întrunirile publice,

6399 n - a i n t e r z i s t o t o d a t ã º i s t r î n g er ea b an i l o r º i d es f 㺠u r ar ea

6400 ospeþelor. Aºa ºi eu, interzicînd celelalte soiuri de întruniri, le

6401 admit doar pe cele ale iudeilor, care se adunã dupã obiceiurile ºi

6402 orînduirile strãmoºeºti, rãmînînd credincioºi acestora. Ar fi

6403 frumos din partea voastr ã ca d e v r eme ce aþ i d at un decret

6404 îndreptat împotriva prietenilor ºi aliaþilor noºtri, sã-l abrogaþi,

6405 þinînd seama de meritele ºi fidelitatea lor faþã de noi.

6406 9. Dupã moartea lui Gaius Cezar, consulii Marcus Antoniu ºi

6407 Publius Dolabella au convocat Senatul ºi introducînd pe solii lui
 Pag. 481

6408 Hyrcanos, au primit oferta lor de colaborare ºi au încheiat cu ei

6409 un tratat de prietenie. Senatul a hotãrît aºadar sã primeascã toate

6410 cererile pe care le-au adus solii în faþa lui. Reproduc aici decretul,

6411 pentru ca cititorii acestei istorii sã-l aibã la îndemînã, spre

6412 adeverirea spuselor mele. Iatã ce cuprins are el.

6413 10. Hotãrîrea Senatului, extrasã din arhiva de table a

6414 cvestorilor publici, sub cvestorii urbani Quintus Rutilius ºi Caius

6415 Cornelius, la începutul tablei a 2-a. Întocmitã pe data de 11

6416 aprilie în Templul Concordiei, la scrierea ei au fost de faþã Lucius

6417 Calpurnius Piso din tribul Menenia, Servius Papinius Potitus din

6418 tribul Lemonia, Gaius Canius Rebilius din tribul Tarentina,

6419 Publius Tidetius ºi Lucius Apulinus, fiul lui Lucius din tribul

6420 Sergia, Flavius, fiul lui Lucius din tribul Lemonia, Publius

6421 Platius, fiul lui Publius din tribul Papiria, Marcus Acilius, fiul lui

6422 Marcus din tribul Maecia, Lucius Erucius, fiul lui Lucius din

6423 tribul Stellatina, Marcus Quintius Plancillus din tribul Pollia ºi

6424 Publius Serius, propunerea fiind fãcutã de consulii Publius

6425 Dolabella ºi Marcus Antoniu. Aceastã Hotãrîre a Senatului

6426 conþine decretul în favoarea iudeilor, dat de Gaius Cezar, care n-a

6427 avut grijã sã-l predea atunci la arhivã, aºa cum au fãcut acum

6428 Publius Dolabella ºi Marcus Antoniu, care l-au gravat pe table de

6429 aramã ºi l-au predat cvestorilor urbani, sã depunã textul la arhivã,

6430 pe table în dublu exemplar. Actul a fost întocmit la data de 9

6431 februarie, în Templul Concordiei. Au asistat, ca soli ai Marelui

6432 Preot Hyrcanos: Lysimachos, fiul lui Pausanias, Alexandru, fiul

6433 lui Theodoros, Patroclos, fiul lui Chaerea ºi Ionathas, fiul lui

6434 Onias.

6435 11. Hyrcanos a trimis pe unul din solii aceºtia la Dolabella,

6436 care cîrmuia atunci Asia, ºi l-a rugat sã-i scuteascã de serviciul

6437 militar pe iudei, spre a le îngãdu i r es p ectarea obiceiurilor

6438 strãmoºeºti, lãsîndu-i sã-ºi ducã viaþa potrivit acestora. Cum a

6439 p r i mi t ep i s t o l a lui Hyrcanos, fãrã sã mai stea în cu mp ãn ã,

6440 D o l a b e l l a a t r i m i s o s c r i s o a r e p r i v i t o a r e l a i u d e i t u t u r o r

6441 asiaticilor, mai întîi locuitorilor din Efes, care ocupau primul loc

6442 în Asia. Ea conþine urmãtorul decret:

6443 12. Dolabella, imperator, în prima zi din Lenaion, sub pritanul

6444 Artemon, transmite salutãri Senatului efesenilor, magistraþilor ºi

6445 poporului. Alexandru, fiul lui Theodoros, solul lui Hyrcanos, fiul

6446 lui Alexandru, Marele Preot ºi etnarh al iudeilor, m-a înºtiinþat cã

6447 nu pot sã devinã oºteni concetãþenii sãi fiindcã ei n-au voie sã

6448 mînuiascã armele, nici sã cãlãtoreascã în ziua de Sabat ºi nici

6449 sã-ºi procure bucatele strãmoºeºti cu care au obiceiul sã se

6450 hrãneascã. Ca atare, aidoma comandanþilor care au fost înaintea

6451 mea, eu le dau scutirea de serviciul militar ºi le permit sã respecte

6452 d at i n i l e strãbune, cî n d ei s e î n t r u n es c d u p ã t r ad i þ i a l o r s ã

6453 îndeplineascã slujbele divine, în vederea purificãrii lor ºi a

6454 aducerii jertfelor ºi vã ordon sã aveþi grijã ca aceastã scrisoare sã

6455 circule de la un oraº la altul.

6456 13. Aceasta a fost favoarea fãcutã de Dolabella poporului

6457 nostru, atunci cînd Hyrcanos ºi-a trimis solul la el. Mai sînt ºi

6458 alte pilde: Consulul Lucius Lentulus a spus: Pe iudeii care au

6459 cetãþenie romanã ºi trãiesc în Efes dupã ritul iudaic, i-am scutit
 Pag. 482

6460 de serviciul militar din motive religioase în ziua de 20

6461 septembrie, în timp ce consuli erau Lucius Lentulus ºi Gaius

6462 Marcellus. Au fost de faþã solii Titus Appius Balgus, fiul lui

6463 Titus, Titus Tongius, fiul lui Titus din tribul Cmstumina, Quintus

6464 Raesius, fiul lui Quintus, Titus Pompeius Longinus, fiul lui Titus,

6465 tribunul militar Gaius Servilius Bracchus, fiul lui Gaius din tribul

6466 Tarentina, Publius Clusius Gallus, fiul lui Publius din tribul

6467 Veturia, precum ºi Gaius Sentius, fiul lui Gaius Sentius din tribul

6468 Sabatina. Titus Appius Bulbus, fiul lui Titus, sol ºi propretor,

6469 transmite salutãri magistraþilor efeseni, Senatului ºi poporului. La

6470 intervenþia mea, consulul Lucius Lentulus i-a scos din rîndul

6471 o º t e n i l o r p e i u d e i i d i n A s i a . A p o i a m c e r u t a c e l a º i l u c r u

6472 propretorului Fannius ºi procvestorului Lucius Antoniu ºi l-am

6473 obþinut, rãmînînd ca voi sã aveþi grijã sã nu-i supãraþi în aceastã

6474 privinþã.

6475 14. Decretul delienilor. Hotãrîre luatã de pretori în ziua de 20

6476 a lunii Tharghelion, arhonte fiind Boeotos. Solul Marcus Piso,

6477 sosit în oraºul nostru sã conducã recrutarea, ne-a chemat pe noi

6478 ºi pe mulþi alþii ºi ne-a poruncit cã dacã avem iudei care au

6479 cetãþenie romanã, sã nu-i necãjim deloc cu înrolãrile, deoarece

6480 consulul Cornelius Lentulus i-a scutit pe iudei de serviciul militar

6481 din motive religioase. De aceea trebuie sã vã supuneþi pretorului.

6482 U n d ecr et cu acel aº i c o n þ i n u t p r i v i t o r l a i u d e i , au emi s º i

6483 locuitorii oraºului Sardes.

6484 15. Caius Fannius, fiul lui Caius, imperator ºi consul, salutã pe
6485 magistraþii din insula Cos. Þin sã vã înºtiinþez cã au venit la mine

6486 niºte soli ai iudeilor ºi m-au rugat sã primesc decretul întocmit de

6487 Senat pentru ei. Aceste decizii vã privesc ºi pe voi, deopotrivã.

6488 Vreau ca, potrivit Hotãrîrii Senatului, sã-i primiþi pe aceºti soli ºi

6489 sã aveþi grijã ca ei sã treacã nestingheriþi prin meleagurile

6490 voastre, întorcîndu-se teferi în patria lor.

6491 16. Consulul Lucius Lentulus declarã: pe iudeii cu cetãþenie

6492 romanã, despre care ºtiu cã trãiesc în oraºul Efes, respectînd

6493 sfintele slujbe ºi riturile iudaice, îi scutesc de serviciul militar,

6494 d i n mo t i v e r el i g i o as e. A cea s t a s - a î n f ã p t u i t l a d a t a d e 1 9

6495 septembrie.

6496 17. Lucius Antoniu, fiul lui Marcus, procvestor ºi propretor,

6497 transmite salutãri magistraþilor, Senatului ºi poporului sardienilor.

6498 Întrucît iudeii care au primit cetãþenie romanã s-au înfãþiºat la

6499 mine ºi mi-au explicat cã ei au de multã vreme întrunirile ºi legile

6500 lor strãbune, precum ºi un loc anume, unde îºi încheie afacerile

6501 ºi judecã disputele dintre ei. Cerîndu-mi voie sã facã la fel

6502 de-acum încolo, am hotãrît sã le permit acest lucru.

6503 18. Marcus Publius, fiul lui Spurius, Marcus, fiul lui Marcus
6504 ºi Publius, fiul lui Lucius declarã: cînd ne-am dus la proconsulul

6505 L e n t u l u s º i i - a m t r a n s m i s f a p t u l c ã D o s i t h e u s , f i u l l u i

6506 Cleopatrides, a încercat sã scuteascã de serviciul militar pe iudeii

6507 care obiºnuiesc sã celebreze sãrbãtorile iudaice, acesta i-a

6508 îndeplinit dorinþa la data de 19 septembrie.

6509 19. Consulii Lucius Lentulus, fiul lui Quintilius, ºi Caius

6510 Marcelus au condus dezbaterile. Au fost de faþã: solul Titus

6511 Appius Balbus, fiul lui Titus din tribul Horatia, Titus Tongius din
 Pag. 483

6512 tribul Crustumina, Quintus Raesius, fiul lui Quintus, Titus

6513 Pompeius, fiul lui Titus, Cornelius Longinus, tribunul militar

6514 Caius Servilius Bracchus, fiul lui Gaius din tribul Terentia,

6515 Publius Clusius Callus, fiul lui Publius din tribul Veturia,

6516 tribunul militar Caius Teutius, fiul lui Caius din tribul Aemilia,

6517 Sextus Atilius Serranus, fiul lui Sextus din tribul Aesquilina,

6518 Caius Pompeius, fiul lui Caius din tribul Sabatina, Titus Appius

6519 Menander, fiul lui Titus, Publius Servil i u s Strabo, fiul lu i

6520 Publius, Lucius Paccius Capito, fiul lui Lucius din tribul Collina,

6521 Aulus Furius Tertius, fiul lui Aulus ºi Appius Menas. În prezenþa

6522 acestor bãrbaþi, Lentulus a enunþat urmãtorul decret: iudeii cu

6523 cetãþenie romanã care trãiesc în Efes dupã ritul iudaic sînt scutiþi

6524 de serviciul militar din motive religioase.

6525 20. Arhonþii din Laodicea salutã pe consulul Caius Rabirjus,

6526 fiul lui Caius. Sopater, trimisul Marelui Preot Hyrcanos, ne-a

6527 înmînat o scrisoare a ta, vestindu-ne cã niºte soli veniþi din partea

6528 Marelui Preot Hyrcanos au adus un înscris privitor la poporul sãu,

6529 care prevede cã iudeii au voie sã-ºi celebreze zilele de Sabat ºi

6530 ceremoniile statornicite de legile lor strãbune, astfel cã nimeni nu

6531 are dreptul sã-i împiedice, fiindcã ei ne sînt prieteni ºi aliaþi ºi

6532 nici unul din provincia noastrã nu trebuie sã-i stînjeneascã, de

6533 vreme ce ai dat poruncã sã se supunã ordinelor tale trallianilor

6534 care s-au declarat pe faþã ostili acestor ordine contrare dorinþei

6535 lor. Ca atare, ei te-au rugat sã ne scrii ºi nouã despre mãsurile

6536 privitoare la iudei. Iar noi, gata oricînd sã ne supunem ordinelor

6537 tale, am primit scrisoarea ta ºi am depus-o în arhiva noastrã

6538 publicã de documente. Cît priveºte celelalte porunci pe care ni

6539 le-ai dat, ne vom da strãduinþa sã nu te supãrãm deloc.

6540 21. Publius Servilius Galba, fiul lui Publius, proconsul,

6541 transmite s al u t u l s ãu mag i s t r aþ i l o r mi lesieni, Senatului ºi

6542 poporului. Concetãþeanul vostru Prytanis, fiul lui Hermas, a venit

6543 la mine în oraºului Tralles, unde aveam o întrunire, ºi mi-a

6544 dezvãluit cã voi nu-i trataþi pe iudei conform dorinþei noastre, ci

6545 î i î m p i e d i c a þ i s ã - º i s ã r b ã t o r e a s c ã z i l e l e d e S a b a t , s ã - º i

6546 îndeplineascã tradiþionalele jertfe ºi sã trãiascã dupã propriile lor

6547 datini, el însuºi fiind cel ce a alcãtuit decretul pe cãi legale.

6548 Vreau sã vã comunic cã dupã ce am dat ascultare ambelor pãrþi,

6549 am hotãrît: iudeii nu trebuie sã fie împiedicaþi sã trãiascã dupã

6550 obiceiurile lor.

6551 22. Decretul locuitorilor Pergamului. Hotãrîrea pretorilor, luatã

6552 sub pritanul Cratippos în prima zi a lunii Daisios. Romanii, dupã

6553 pilda datã de strãmoºii lor, au înfruntat pieptiº primejdiile pentru

6554 a asigura securitatea comunã a tuturor oamenilor, strãduindu-se

6555 pe întrecute sã chezãºuiascã bunãstarea ºi pacea deplinã a aliaþilor

6556 ºi prietenilor lor. Înfãþiºîndu-se aºadar solii trimiºi de poporul

6557 iudeu ºi de Marele Preot Hyrcanos, aleºii ºi nobilii bãrbaþi

6558 Straton, fiul lui Theodotos, Apollonios, fiul lui Alexandru,

6559 A en eas , f i u l l u i An t i p at er, A r i s t o b u l , f i u l l u i Amyntas, ºi

6560 Sosipater, fiul lui Phillipos, Senatul, dupã ce a ascultat expunerea

6561 fiecãruia în parte, a hotãrît, potrivit spuselor lor, sã-i scrie regelui

6562 Antioh, fiul lui Antioh, cã nu mai are voie sã aducã nici o jignire

6563 iudeilor, aliaþii romanilor, ºi trebuie sã le restituie fortãreþele,

 Pag. 484

6564 limanurile ºi þinuturile pe care le-a luat de la ei. El sã le îngãduie

6565 deopotrivã sã-ºi foloseascã porturile, fãrã ca nimeni sã le cearã

6566 vamã pentru ceea ce exportã din þinuturile iudeilor sau din

6567 limanurile proprii, fie cã-i rege, fie cã-i supus, cu excepþia lui

6568 Ptolemeu, regele alexandrinilor, deoarece este prietenul ºi aliatul

6569 lor. Totodatã, el trebuie sã-ºi retragã garnizoana din oraºul Iope,

6570 aºa cum ni s-a cerut. Senatorul nostru Lucius Pettius, bãrbat ales

6571 ºi nobil, a dat poruncã sã ne ocupãm de îndeplinirea întocmai a

6572 celor hotãrîte de Senat ºi sã avem grijã ca solii sã ajungã în patria

6573 lor vii ºi nevãtãmaþi. L-am introdus în Senat, la adunarea noastrã,

6574 primind de la el scrisoarea ºi hotãrîrea Senatului, apoi el ne-a

6575 spus cu multã rîvnã ce virtuos ºi mãrinimos este Hyrcanos, care

6576 se preocupã ca atît întregul stat cît ºi fiecare cetãþean venit la el

6577 sã propãºeascã deopotrivã. Apoi am depus scrisoarea la arhiva

6578 noastrã publicã ºi am decis ca potrivit hotãrîrii Senatului, sã-i

6579 aj u t ãm p e i u d ei , c a p e n i º t e al i aþ i ai r o man i l o r. Î n s f î r º i t ,

6580 Theodoros, de la care primisem scrisoarea ºi hotãrîrea Senatului,

6581 i-a rugat pe pretorii noºtri sã-i trimitã lui Hyrcanos o copie a

6582 decretului, precum ºi solii care sã cunoascã zelul poporului nostru

6583 ºi sã-l îndemne sã-ºi pãstreze ºi chiar sã sporeascã prietenia, spre

6584 a oferi prilejuri pentru noi binefaceri care sã atragã dupã ele

6585 cuvenitele dovezi de recunoºtinþã, fãrã sã dea uitãrii faptul cã încã

6586 de pe vremea lui Avraam, pãrintele tuturor evreilor, strãmoºii

6587 noºtri le-au fost prieteni, potrivit dovezilor gãsite în arhivele

6588 noastre publice.

6589 23. Decretul locuitorilor din Halicarnas. În luna Anthesterion,

6590 sub preotul Memnon, fiul lui Orestidas ºi al lui Euronymos, prin

6591 adopþiune, norodul a luat urmãtoarea hotãrîre la propunerea lui

6592 Marcus Alexander. Deoarece noi ne-am dovedit totdeauna cu mult

6593 zel evlavia faþã de Dumnezeu ºi de credinþã, slujindu-ne de pilda

6594 poporului roman ºi a oamenilor merituoºi precum ºi de faptul cã

6595 ei au î n g ãd u i t iud ei l o r, al i aþ i i º i p r i et en i i l o r, s ã- º i ad u cã

6596 nestînjeniþi în oraº jertfele sfinte ºi sã-ºi celebreze în adunãri

6597 propriile sãrbãtori, am decis ºi noi sã permitem tuturor iudeilor

6598 care vor, fie bãrbaþi, fie femei, sã-ºi respecte Sabatul, îndeplinind

6599 sfintele slujbe dupã ritul iudaic ºi înãlþînd rugi dupã datina

6600 strãbunã. Oricine îi va împiedica, magistrat sau simplu cetãþean,

6601 sã fie amendat de cãtre oraº.

6602 24. Decretul locuitorilor Sardesului. Senatul ºi poporul, la

6603 propunerea pretorilor, au luat hotãrîrea de mai jos. Întrucît

6604 cet ãþ en i i iudei care locuiesc în o r aº u l n o s t r u s - au b u cu r at

6605 totdeauna de multe binefaceri din partea poporului, iar acum au

6606 adresat Senatului ºi poporului rugãmintea ca în urma recunoaºterii

6607 de cãtre Senat ºi de norodul roman a libertãþii lor de-a se întruni

6608 ºi de-a trãi dupã legile proprii, sã nu li se mai punã piedici în

6609 aceste privinþe, ci sã li se repartizeze un loc unde sã se poatã

6610 î n t î l n i c u s o þ i i l e º i c o p i i i l o r, î n ã l þ î n d r u g i l e r ã m a s e d i n

6611 moºi-strãmoºi ºi închinînd jertfe lui Dumnezeu. Senatul ºi

6612 poporul au decis aºadar cã ei au voie sã se întruneascã în anumite

6613 zile ºi sã înfãptuiascã toate cele orînduite de legile lor ºi în

6614 acelaºi timp sã stabileascã împreunã cu pretorii locul potrivit

6615 pentru construirea locuinþelor proprii, aºa cum vor crede ei de

 Pag. 485

6616 cuviinþã, indicînd ºi agoranomilor oraºului alimentele necesare

6617 traiului lor zilnic, pe care trebuie sã le procure aceºtia.

6618 25. Decretul locuitorilor Efesului. Sub pritanul Menophilos, în

6619 prima zi a lunii Artemisios, la propunerea eforilor, fãcutã prin

6620 vorbele lui Nicanor, fiul lui Euphemos, poporul a hotãrît ceea ce

6621 urmeazã. Dupã ce iudeii care locuiesc în oraºul nostru au adresat

6622 proconsulului Marcus Iulius Pompeius, fiul lui Brutus, rugãmintea

6623 de a li se permite sã respecte zilele de Sabat ºi sã facã toate cele

6624 orînduite de datinile lor strãbune, dar sã nu întîmpine nici o

6625 piedicã, ei au primit încuviinþarea pretorului; aºadar, Senatul ºi

6626 poporul, þinînd seama de faptul cã romanii îngãduie acest lucru,

6627 au decis ca nimeni sã nu mai interzicã iudeilor sã-ºi celebreze

6628 Sabatul, fãrã sã primeascã o amendã, ci fiecare sã le permitã

6629 înfãptuirea tuturor obiceiurilor dupã datinile proprii.

6630 26. Mai existã multe alte asemenea hotãrîri ale Senatului ºi
6631 Imperatorilor, luate în favoarea lui Hyrcanos ºi a neamului nostru,

6632 precum ºi decrete ale oraºelor ºi rãspunsuri ale pretorilor la

6633 scrisorile privitoare la privilegiile iudeilor. Prin conþinutul lor,

6634 toate îl fac pe cititorul cinstit al acestei istorii sã rãmînã ferm

6635 convins de afi rmaþiile noastre. Întrucît am adus limpezi ºi

6636 temeinice dovezi al e p r i et en i ei n o as t r e cu poporul roman,

6637 menþionînd de asemenea coloanele ºi tablele de aramã care se

6638 gãsesc pe Capitoliu, unde vor mai dãinui acolo multã vreme ºi se

6639 aflã pretutindeni, am socotit de prisos ºi de-a dreptul supãrãtoare

6640 folosirea altor probe, omise anume de mine. Nu-l cred pe nimeni

6641 atît de rãuvoitor încît sã punã la îndoialã prietenia noastrã faþã de

6642 romani, pe care am dat-o la ivealã prin numeroasele noastre

6643 decrete, nici sã-ºi închipuie cã în ceea ce am demonstrat nu am

6644 spus purul adevãr. Iatã ce am avut de zis despre prietenia ºi

6645 alianþa încheiatã de noi cu romanii.

6646 Capitolul 11

6647 1. În vremea aceea, Siria a fost bîntuitã de tulburãri din

6648 urmãtoarea pricinã. Bassus Caecilius, unul dintre aderenþii lui

6649 P o m p e i u s , i - a î n t i n s o c u r s ã l u i S e x t u s C e z a r, l - a u c i s ,

6650 acaparîndu-i oºtirea, ºi a pus mîna pe putere. Un crîncen rãzboi

6651 s-a dezlãnþuit la Apamea, unde generalii lui Cezar au tãbãrît

6652 asupra lui cu cãlãreþii ºi pedestraºii lor. Chiar ºi Antipater a

6653 trimis acestora ajutoare prin fiii sãi, fiindcã ºi-a amintit de

6654 binefacerile pe care i le adusese Cezar, socotind cã era drept sã ia

6655 parte la rãzbunarea ºi la pedepsirea ucigaºului acestuia. Întrucît

6656 rãzboiul se prelungea, a venit de la Roma Murcus, sã-l înlocuiascã

6657 pe Sextus, ºi între timp Cassius ºi Brutus l-au asasinat pe Cezar

6658 în Senat, dupã ce acesta a avut o domnie de 3 ani ºi 6 luni. Am

6659 amintit acest lucru ºi în altã parte.

6660 2. Cînd moartea lui Cezar a dezlãnþuit rãzboiul ºi toþi oamenii

6661 de seamã s-au rãspîndit încolo sau încoace, spre a strînge trupele

6662 împrãºtiate, a sosit în Siria Cassius, ca sã preia oastea staþionatã

6663 la Apamea, ridicîndu-i asediul, ºi a realizat reconcilierea dintre

6664 Bassus ºi Murcus. A cutreierat apoi oraºele, sã adune arme ºi

6665 oºteni ºi sã le impunã biruri grele. A asuprit mai ales Iudeea,

 Pag. 486

6666 cãreia i-a cerut un tribut de 700 de talanþi de argint. Asistînd cu

6667 mar e f r i cã ºi tulburare la cele ce se întîmplau, Antipater a

6668 repartizat strîngerea banilor în parte ambilor sãi fii, în parte lui

6669 Malichos, cam pornit împotriva lui, precum ºi altora. Întrucît a

6670 adus din Galileea cel dintîi suma care îi revenea lui, Irod a

6671 devenit foarte bun prieten al lui Cassius. I s-a pãrut mai înþelept

6672 s ã - i a t r a g ã d e p a r t e a l u i p e r o m a n i p r i n a c e s t s e r v i c i u ,

6673 cucerindu-le bunãvoinþa pe spinarea altora. În celelalte oraºe,

6674 guvernatorii au fost zãlogiþi împreunã cu locuitorii ºi Cassius a

6675 vîndut ca robi 4 cetãþi, printre care mai puternice erau Gophna ºi

6676 Emaus, ultimele douã fiind Lydda ºi Thamna. Cassius a mers cu

6677 supãrarea lui atît de departe, încît era gata sã-i facã de petrecanie

6678 lui Malichos, pe care era foarte furios, dacã nu i-ar fi strunit

6679 pornirea Hyrcanos, trimiþîndu-i din partea lui prin Antipater 100

6680 de talanþi.

6681 3. De îndatã ce Cassius a pãrãsit Iudeea, Malichos i-a ºi întins

6682 curse lui Antipater, deoarece avea convingerea cã prin înlãturarea

6683 lui, consolida puterea lui Hyrcanos. Acest plan nu i-a rãmas

6684 ascuns lui Antipater, care s-a retras dincolo de Iordan, sã-ºi

6685 strîngã o oaste alcãtuitã din arabi ºi din localnici. Dar Malichos,

6686 plin de ºiretenie, ºi-a tãgãduit uneltirea, ºi dezvinovãþindu-se prin

6687 jurãminte, a s u s þ i n u t cã n u p u t ea s ã- i treacã prin minte un

6688 asemenea gînd, cîtã vreme Phasael asigura paza Hierosolymei, iar

6689 Irod avea în seama lui toatã oastea. Cînd a vãzut cã nu-ºi poate

6690 d u c e l a î n d e p l i n i r e m i º e l i a , s - a î m p ã c a t c u A n t i p a t e r ,

6691 înþelegîndu-se cu el. Murcus, pretorul de atunci al Siriei, ºi-a dat

6692 seama cã el punea la cale o rãscoalã ºi puþin a lipsit sã-l ucidã,

6693 dar a intervenit Antipater, ºi prin rugãminþile sale, a reuºit sã-i

6694 salveze viaþa.

6695 4. Antipater nici nu bãnuia mãcar cã astfel îl scãpase de la

6696 moarte pe propriul sãu ucigaº. Cãci de îndatã ce ºi-au strîns

6697 laolaltã oastea, Cassius ºi Murcus au pus-o în întregime sub

6698 comanda lui Irod, pe care l-au fãcut guvernatorul Coelesiriei ºi

6699 i-au atribuit o flotã, precum ºi trupe de cãlãreþi ºi pedestraºi,

6700 fãgãduindu-i sã-l numeas cã r eg el e I u d eei d u p ã î n ch eierea

6701 rãzboiului dus de ei împotriva lui Antoniu ºi a tînãrului Cezar.

6702 Tot mai înspãimîntat de ascensiunea lui Antipater, Malichos a

6703 cãutat sã-l înlãture din drumul sãu: cumpãrîndu-l cu bani pe

6704 paharnicul lui Hyrcanos, unde se ospãtau amîndoi, l-a otrãvit pe

6705 Antipater, iar cu oºtenii înzestraþi cu armament greu, pe care îi

6706 avea la îndemînã, a pu s stãpînire p e o r aº . C î n d au aflat de

6707 miºeleasca moarte a pãrintelui lor, Irod ºi Phasael au fost profund

6708 îndureraþi, dar Malichos a negat fãrã înconjur orice amestec în

6709 urzirea acestei crime. Aºa a pierit Antipater, care se distinsese

6710 prin evlavia, spiritul de dreptate ºi zelul cu care ºi-a slujit patria.

6711 Dintre fiii sãi, Irod a hotãrît sã-ºi rãzbune tatãl numaidecît ºi a

6712 pornit cu oaste împotriva lui Malichos; în schimb fiul mai mare,

6713 Phasael, prefera sã-ºi înlãture duºmanul prin vicleºug, ca sã nu

6714 p r o v o ace u n r ãzb o i ci v i l . E l a accep t at d ezv i novãþirea l u i

6715 Malichos, a dat impresia cã era convins de nevinovãþia lui în

6716 uciderea lui Antipater ºi a împodobit mormîntul pãrintelui sãu.

6717 Sosit între timp în Samaria, care era zdruncinatã de o rebeliune,

 Pag. 487

6718 Irod a restaurat ordinea în oraº, domolind certurile oamenilor.

6719 5. Dar, dupã scurtã vreme, cînd Hierosolyma era în ajunul unei
6720 m a r i s ãr b ãt o r i , el s - a î n d r e p t a t s p r e o r a º c u o º t e n i i l u i º i

6721 Malichos, cuprins de fricã, l-a sfãtuit pe Hyrcanos sã nu-l lase sã

6722 intre. ªi Hyrcanos l-a ascultat, invocînd faptul cã nu putea sã

6723 admitã în oraº marea mulþime a strãinilor cînd localnicii se

6724 purificau. Dar Irod nu s-a sinchisit de solii lui ºi a pãtruns

6725 n o a p t ea î n o r aº . Rãzb i t d e f r i cã, M al i ch o s n - a r en u n þ at l a

6726 prefãcãtoria lui, ci îl plîngea pe Antipater, bocindu-l în vãzul

6727 lumii ca pe un prieten bun, în timp ce se îngrijea pe ascuns de

6728 paza lui personalã. Irod s-a ferit sã-i dea de gol fãþãrnicia ºi l-a

6729 primit prieteneºte, ca sã înlãture orice bãnuialã.

6730 6. Între timp, Irod i-a scris lui Cassius despre moartea
6731 pãrintelui sãu . C u n o s cî n d î n d eap r o ap e f i r ea mî r º av ã a lui

6732 Malichos, Cassius i-a scris la rîndul lui sã-ºi rãzbune tatãl ºi a

6733 transmis în tainã tribunilor sãi din Tir ordinul sã-i dea cuvenitul

6734 ajutor lui Irod atunci cînd va veni ceasul rãfuielii. Dupã ce a fost

6735 cu cer i t ã L ao d i cea d e c ã t r e C a s s i u s º i t o þ i v e n e a u l a e l c u

6736 coroanele victoriei ºi cu bani, Irod a socotit cã era momentul

6737 potrivit sã se rãzbune pe Malichos. Ajuns în Tirul fenician, acesta

6738 a bãnuit însã ceva ºi a plãnuit o faptã îndrãzneaþã: întrucît fiul sãu

6739 era ostatic la tirieni, i-a venit gîndul sã pãtrundã în oraº, sã-l

6740 rãpeascã de acolo ºi sã-l ducã repede în Iudeea, apoi, în timp ce

6741 Cassius era absorbit de rãzboiul lui cu Antoniu, sã cheme poporul

6742 la revoltã, punînd el însuºi mîna pe putere. Dar planul sãu a fost

6743 zãdãrnicit de pronia divinã ºi de ºiretenia lui Irod, care i-a ghicit

6744 intenþia ºi a trimis un slujitor în oraº, chipurile, ca sã pregãteascã

6745 cina, cãci îi invitase pe toþi la un ospãþ; în realitate, misiunea lui

6746 fiind sã-i convingã pe tribuni sã-l întîmpine pe Malichos cu

6747 pumnalele lor. Aceºtia au pornit îndatã înaintea lui, l-au întîlnit

6748 aproape de oraº, pe malul mãrii, ºi l-au strãpuns cu jungherele.

6749 Înspãimîntat de aceastã sîngeroasã faptã, Hyrcanos ºi-a pierdut

6750 cunoºtinþa. Dupã ce ºi-a revenit cu chiu cu vai, l-a întrebat pe

6751 Irod ce anume s-a întîmplat ºi cine îl ucisese pe Malichos. Cînd

6752 tribunii i-au spus cã îndepliniserã ordinul dat de Cassius, el a

6753 lãudat fapta lor: era un om ticãlos, care uneltea împotriva patriei

6754 lui. Malichos ºi-a primit astfel dreapta lui pedeapsã pentru

6755 nelegiuita ucidere a lui Antipater.

6756 7. Dupã plecarea lui Cassius din Siria, în Iudeea a izbucnit o

6757 rãscoalã. Un anume Helix, care fusese lãsat la Hierosolyma, în

6758 fruntea unor trupe, l-a atacat pe Phasael, încurajînd poporul sã

6759 punã mîna pe arme. Irod s-a dus atunci la Fabius, comandantul

6760 Damascului, de unde a vrut sã vinã în ajutorul fratelui sãu, dar

6761 boala l-a împiedicat sã porneascã la drum. Între timp Phasael l-a

6762 b i ruit cu f o r þ e p r o p r i i p e H el i x º i l - a as ed i at î n t r- u n t u r n ,

6763 eliberîndu-l în urma unei înþelegeri, apoi l-a mustrat pe Hyrcanos

6764 cã în pofida binefacerilor aduse de rudele sale, el i-a sprijinit pe

6765 duºmanii acestora. De pildã, lãsase ca numeroase fortãreþe, printre

6766 care ºi Masada, cea mai puternicã dintre toate, sã ajungã în

6767 stãpînirea fratelui lui Malichos, spre a pune la cale o revoltã.

6768 Dupã ce s-a însãnãtoºit, în scurtã vreme, Irod a venit ºi l-a

6769 alungat din toate fortãreþele pe care le deþinea, cãzînd cu el la

 Pag. 488

6770 învoialã sã-l elibereze.

6771 Capitolul 12

6772 1. Ptolemeu, fiul lui Menaei, a pornit împotriva Iudeei, ca sã-l

6773 întroneze pe Antigonos, fiul lui Aristobul, care îºi strînsese o

6774 oaste ºi-l atrãsese pe Fabius de partea lui cu ajutorul banilor,

6775 motivul invocat fiind legãturile de rudenie. În ajutorul lor a venit

6776 ºi Marion, numit de Cassius, tiranul tirienilor: omul care cucerise

6777 Siria o lãsase în stãpînirea unor domnitori diferiþi. Marion a

6778 nãvãlit în Galileea, cu care se învecina, ºi a cucerit 3 fortãreþe,

6779 prevãzîndu-le cu garnizoane. Dar Irod l-a atacat, le-a luat pe toate

6780 înapoi ºi i-a eliberat pe oºtenii garnizoanelor tiriene, a dat unora

6781 chiar ºi daruri la plecare, atrãgîndu-ºi astfel simpatia cetãþii

6782 feniciene. Dupã ce a înfãptuit asta, a ieºit în întîmpinarea lui

6783 Antigonos, ºi prin victoria dobînditã în lupta împotriva lui, l-a

6784 alungat în afara hotarelor Iudeei. La întoarcerea lui Irod în

6785 H i er o s o l yma, H yr can o s º i p o p o r u l i - au aco r d at co r o anele

6786 victoriei. Ca logodnic, el era hãrãzit sã devinã ginerele lui

6787 Hyrcanos, ceea ce îl atrãgea cu atît mai mult, cu cît urma sã ia de

6788 soþie pe fiica lui Alexandru, fiul lui Aristobul, nepoata lui

6789 Hyrcanos din partea mamei, care avea sã-i dãruiascã mai tîrziu 3

6790 fiice ºi 2 fii. κi luase mai înainte o nevastã plebeanã, numitã

6791 Doris, din acelaºi neam cu el, cea care l-a zãmislit pe Antipater,

6792 cel mai mare dintre fiii sãi.

6793 2. Între timp, Cassius a fost învins de cãtre Antoniu ºi Cezar

6794 în bãtãlia de la Philippi, aºa cum am spus în altã parte. Dupã

6795 aceastã victorie, Cezar s-a îndreptat spre Italia, iar Antoniu a

6796 pornit spre Asia. Cum a poposit în Bithynia, l-au întîmpinat soli

6797 veniþi de pretutindeni. Printre aceºtia se numãrau ºi fruntaºii

6798 iudeilor, care îi acuzau pe Phasael ºi Irod, susþinînd cã Hyrcanos

6799 domnea doar în aparenþã ºi cã de fapt, ei deþineau întreaga putere.

6800 Dar Antoniu avea o deosebitã stimã faþã de Irod: aºadar, cînd a

6801 venit la el, ca sã se apere de învinuirile care i se aduceau, s-a

6802 ajuns pînã acolo încît adversarii lui n-au fost nici mãcar primiþi

6803 sã ia cuvîntul, cãci Irod a obþinut de la Antoniu acest lucru prin

6804 grãmada lui de bani. Cînd Antoniu a sosit la Efes, Marele Preot

6805 Hyrcanos ºi poporul nostru i-au trimis o solie, care i-a adus o

6806 coroanã de aur ºi l-a rugat sã scrie cãpeteniilor din provincie ºi

6807 sã-i elibereze pe iudeii capturaþi de Cassius prin încãlcarea legilor

6808 rãzboiului, restituindu-le þinutul rãpit în epoca lui Cassius.

6809 Antoniu a socotit cerea lor îndreptãþitã, aºa cã a expediat o

6810 s cr i s o ar e l u i H yr can o s º i i u d e i l o r, i ar t i r i en i l o r u n o r d i n ,

6811 conþinutul documentelor fiind urmãtorul:

6812 3. Marcus Antoniu, imperator, salutã pe marele preot ºi etnarh

6813 Hyrcanos, precum ºi pe iudei. Dacã sînteþi sãnãtoºi îmi pare bine.

6814 Eu ºi oºtirea mea sîntem de asemenea sãnãtoºi. Solii voºtri

6815 Lys i mach u s , f i u l l u i P au s an i as , I o s if, fiul lui Menaeus, ºi

6816 Alexandru, fiul lui Theodoros, au venit la mine în oraºul Efes, ºi

6817 l a f e l c a o d i n i o a r ã l a R o m a , º i - a u r e î n n o i t m a n d a t u l ,

6818 încredinþîndu-mi cu sîrguinþã ceea ce mi-ai transmis acum în

6819 numele tãu ºi al poporului, ca o mãrturie a bunãvoinþei voastre

 Pag. 489

6820 faþã de noi. De vreme ce atît prin fapte, cît ºi prin vorbe, sînt pe
6821 deplin convins de marea prietenie pe care ne-o purtaþi, socotesc

6822 cã-mi revine datoria sã vã recunosc statornicia obiceiurilor ºi

6823 evlavia. Fiindcã vrãjmaºii noºtri ºi ai poporului roman au devastat

6824 întreaga Asie ºi n-au cruþat nici oraºele ºi nici templele, fãrã sã-ºi

6825 respecte barem propriile jurãminte, noi, vajnici luptãtori atît

6826 pentru binele nostru, cît ºi pentru cel al lumii întregi, am dat

6827 pedeapsa cuvenitã celor care au comis mîrºãvii faþã de oameni ºi

6828 nelegiuiri faþã de zei. Credem cã soarele însuºi ºi-a acoperit

6829 chipul ca sã nu fie martor fãrã voia lui la mîrºava moarte a lui

6830 C e z a r ! A m b i r u i t p r o f a n a t o a r e l e u n e l t i r i , c a r e g ã s e a u î n

6831 Macedonia un aer prielnic marilor nelegiuiri, precum ºi liota

6832 o amen i l o r cu sufletele nãpãdite de furia rãului , ad u n aþ i l a

6833 Philippi, în Macedonia, unde au ocupat locuri foarte potrivite,

6834 apãrate pînã la mare cu metereze de munþi, cu o singurã trecãtoare

6835 ca o poartã deschisã, zeii înºiºi hotãrînd pieirea acestora pentru

6836 nelegiuitele lor cazne. Brutus, care se refugiase la Philippi ºi era

6837 asediat de noi, a avut acelaºi sfîrºit ca ºi Cassius. Dupã ce ei ºi-au

6838 primit pedeapsa dreaptã, nãdãjduim sã avem parte de pace în

6839 viitor, lãsînd Asia sã se refacã de pe urma rãzboiului. Pacea

6840 dãruitã nouã de zei vrem s-o oferim ºi aliaþilor noºtri, astfel ca

6841 prin victoria noastrã trupul Asiei sã se înzdrãveneascã aidoma

6842 unui bolnav dupã o boalã grea. Întrucît am de gînd sã sporesc

6843 avuþia ta ºi a poporului tãu, voi avea grijã de ceea ce vã aºteaptã

6844 în viitor. Am scris aºadar fiecãrui oraº în parte sã slobozeascã

6845 fãrã zãbavã atît pe oamenii liberi cît ºi pe sclavii care au fost

6846 vînduþi de Cassius ºi de comandanþii lui. Vreau sã intraþi în

6847 posesia bunurilor pe care le-aþi obþinut de la mine sau de la

6848 Dolabella. Interzic tirienilor sã foloseascã forþa împotriva voastrã

6849 ºi le poruncesc sã restituie în întregime tot ceea ce au smuls pe

6850 nedrept de la iudei. Primesc coroana pe care ai binevoit sã mi-o

6851 trimiþi în dar.

6852 4. Marcus Antoniu, imperator, salutã pe magistraþii tirienilor,

6853 Senatul ºi poporul. Cînd m-au întîmpinat la Efes, solii Marelui

6854 Preot ºi etnarh Hyrcanos mi-au spus cã voi ocupaþi un þinut smuls

6855 din teritoriul lor, pe care l-aþi cucerit atunci cînd potrivnicii noºtri

6856 deþineau puterea. Întrucît noi am pornit rãzboiul pentru autoritatea

6857 legalã ºi în numele dreptãþii ºi al pietãþii i-am pedepsit pe cei ce

6858 au dat uitãrii binefacerile ºi ºi-au încãlcat jurãmintele, vreau ca

6859 º i v o i s ã p ã s t r a þ i p a c e a cu cei ce n e s î n t al i aþ i º i b u n u r i l e

6860 dobîndite de la adversarii noºtri sã le restituiþi celor de la care

6861 le-aþi luat, ca pe o proprietate înstrãinatã pe nedrept. Nici unul

6862 dintre ipochimenii aceia n-au primit de la Senat vreo provincie

6863 sau o oaste, ci ºi le-au însuºit cu forþa, spre a-ºi arãta dãrnicia

6864 faþã de ciracii faptelor lor nelegiuite. De îndatã ce am dat acestora

6865 cuvenita pedeapsã, drept este ca ºi aliaþii noºtri sã deþinã ceea ce

6866 au avut anterior, neîmpiedicaþi de nimeni. Aºadar, toate þinuturile

6867 care au aparþinut etnarhului Hyrcanos mai înainte de dezlãnþuirea

6868 silnicului atac al lui Gaius Cassius împotriva provinciei noastre

6869 ºi sînt în posesia voastrã, sã le restituiþi pãgubaºilor, iar de acum

6870 încolo sã vã abþineþi de la incursiunile în teritoriile aflate sub

6871 stãpînirea lor. Dacã aveþi ceva de spus în apãrarea voastrã, puteþi
 Pag. 490

6872 sã faceþi acest lucru cu prilejul sosirii mele acolo, întrucît sînt
6873 hotãrît sã-mi tratez în mod echitabil toþi aliaþii.

6874 5. Marcus Antoniu, imperator, salutã pe magistraþii tirienilor,

6875 S e n a t u l º i p o p o r u l . V ã t r i m i t a l ã t u r a t d e c r e t u l m e u º i v ã

6876 însãrcinez sã depuneþi în arhiva voastrã de table gravate cîte o

6877 copie a lui în limba elenã ºi latinã, iar originalul sã-l expuneþi

6878 într-un loc aflat în vãzul lumii, ca sã poatã fi citit de toþi. Marcus

6879 Antoniu, membru al triumviratului alcãtuit pentru treburile

6880 publice, proclamã: Cu prilejul ultimei revolte, Gaius Cassius a

6881 devastat o provincie strãinã unde avea garnizoane, a jefuit niºte

6882 aliaþi ºi a purtat rãzboi cu neamul iudeilor, popor prieten al

6883 Romei, dar insolenþa lui a fost biruitã de forþa armelor noastre; ca

6884 atare, prin edicte ºi hotãrîri judecãtoreºti, restituim acestuia ceea

6885 ce i-a fost rãpit, dînd astfel totul înapoi aliaþilor noºtri. Obiectele

6886 vîndute în dauna iudeilor, avînd în vedere fie sclavii, fie avuþiile,

6887 sã fie restituite integral, oamenii, pentru ca sã fie liberi, bunurile,

6888 pentru ca sã revinã stãpînilor de altãdatã. Vreau sã fie supus

6889 amendei oricine nu ascultã de decretul meu, ºi atunci cînd unul va

6890 fi prins asupra faptului, în fiecare caz în parte sã-mi revinã mie

6891 grija stabilirii sumei pe care o va plãti nesupusul.

6892 6. Cîte o copie identicã a acestui decret a fost trimisã

6893 locuitorilor din Sidon, Antiohia ºi Arados. Am citat aceste edicte

6894 la momentul potrivit, pentru a servi ca dovadã a grijii pe care au

6895 arãtat-o romanii poporului nostru.

6896 Capitolul 13

6897 1. Cînd Antoniu a hotãrît sã se ducã dupã aceea în Siria,

6898 Cleopatra a venit înaintea lui în Cilicia, prinzîndu-l în mrejele

6899 iubirii. Atunci s-au întîlnit iarãºi cu el 100 dintre iudeii cei mai

6900 prestigioºi ca sã-l învinuiascã pe Irod ºi ai sãi, iar alegerea lor s-a

6901 oprit la vorbitorii iscusiþi. Împotriva lor ºi în favoarea tinerilor

6902 pleda Messala, de faþã fiind ºi Hyrcanos, socrul lui Irod. Antoniu

6903 a ascul t at p ãs u l amb el o r p ãr þ i l a D ap h n e º i l - a î ntrebat pe

6904 Hyrcanos care dintre ei este cel mai apt sã conducã poporul.

6905 Rãspunsul lui Hyrcanos a fost: Irod ºi ai sãi. Antoniu, care încã

6906 de mai înainte avea o mare prietenie pentru ei, întrucît odinioarã

6907 se bucurase de ospitalitatea pãrintelui tinerilor, atunci cînd tatãl

6908 lor îl gãzduise împreunã cu Gabinius, i-a numit pe amîndoi

6909 tetrarhi, încredinþîndu-le printr-o scrisoare administraþia treburilor

6910 iudaice. Pe 15 dintre adversarii lui i-a pus în lanþuri ºi i-ar fi dat

6911 pe mîna cãlãului, dacã n-ar fi intervenit Irod în favoarea lor.

6912 2. Totuºi iudeii nu s-au potolit nici dupã întoarcerea soliei lor,
6913 cãci alþi 1.000 s-au dus iarãºi la Antoniu, în oraºul Tir, unde el

6914 urma sã soseascã, potrivit zvonurilor. Ademenit cu bani mulþi de

6915 Irod ºi de fratele lui, Antoniu a poruncit înalþilor magistraþi locali

6916 sã-i cãsãpeascã pe solii iudei l o r d o r n i ci sã schimbe starea

6917 lucrurilor din þarã, întãrind domnia lui Irod. Deoarece solii se

6918 adunaserã pe nisiposul þãrm d i n f aþa oraºului, Irod a venit

6919 numaidecît sã-i întîmpine, împreunã cu Hyrcanos, care îl însoþea,

6920 ºi i-a îndemnat sã se îndepãrteze, cãci îi pîndea o soartã rea dacã

6921 ajungeau cumva la încãierare. Aceºtia n-au ascultat de sfatul lui

 Pag. 491

6922 ºi dintr-odatã romanii i-au atacat cu jungherele, omorîndu-i pe

6923 unii, rãnindu-i pe alþii, iar ceilalþi au fugit spre casele lor, unde

6924 teama i-a potolit. Din mijlocul poporului s-au înãlþat vociferãri

6925 împotriva lui Irod, încît furiosul Antoniu ºi-a executat prizonierii.

6926 3. În anul urmãtor, Pacorus, fiul regelui, ºi Barzapharnes,

6927 satrapul parþilor, au nãvãlit în Siria. Atunci a murit Ptolemeu, fiul

6928 lui Mennaei, ºi propriul sãu fiu, Lysanias, moºtenitorul tronului,

6929 s-a împrietenit cu Antigonos, fiul lui Aristobul, cel ce s-a folosit

6930 de satrap, pe lîngã care Antigonos avea o mare trecere. Antigonos

6931 a fãgãduit parþilor o rãsplatã de 1.000 de talanþi ºi 500 de femei,

6932 dacã îi vor dãrui domnia smulsã lui Hyrcanos, omorîndu-i pe Irod

6933 ºi pe susþinãtorii sãi, fãrã sã-ºi þinã însã promisiunea. Totuºi parþii

6934 au întreprins aceastã expediþie împotriva Iudeei, în vederea

6935 înscãunãrii lui Antigonos, ºi Pacorus a mers pe drumul de pe

6936 þãrmul mãrii, iar Barzapharnes a ales calea spre interior. Tirienii

6937 l-au alungat pe Pacorus, în timp ce sidonienii ºi locuitorii din

6938 P t o l emai d a l - au p r i mi t b u cu r o º i . Apoi Pacorus ºi-a trimi s

6939 c ã l ã r i m e a î n I u d e e a , c a s ã c e r c e t e z e þ a r a º i s ã - l a j u t e p e

6940 Antigonos, punînd în fruntea trupelor pe paharnicul regelui, care

6941 se numea la fel ca el. Cînd însã unii dintre iudeii care locuiau pe

6942 Muntele Cîrmei s-au asociat, arãtîndu-se gata sã lupte alãturi de

6943 el, Antigonos a tras nãdejde cã va putea sã cucereascã cu ajutorul

6944 lor þinutul în dreptul cãruia ajunseserã ºi care se chema Pãdurea

6945 cu stejari. Deoarece niºte localnici li s-au împotrivit, aceºti

6946 oameni au ajuns pe cãi ocolite la Hierosolyma; cum numãrul lor

6947 crescuse între timp, devenind o ceatã numeroasã, ei au ajuns pînã

6948 la palatul regal, pe care l-au asediat. Dar Irod s-a grãbit sã aducã

6949 întãriri, ºi în lupta care s-a încins în piaþã, tinerii ºi-au învins

6950 adversarii: i-au îngrãmãdit în templu, postînd în casele învecinate

6951 oºteni înzestraþi cu armament greu, care sã-i pãzeascã. Poporul

6952 rãzvrãtit a tãbãrît asupra lor ºi a asaltat casele, dîndu-le pradã

6953 flãcãrilor împreunã cu cei aflaþi înãuntru. Pentru nedreptatea

6954 aceasta, Irod s-a rãzbunat ceva mai tîrziu pe vrãjmaºii lui, pe care

6955 i-a provocat la luptã, mãcelãrind astfel pe mulþi dintre ei.

6956 4. În timp ce aveau loc zilnice hãrþuieli între cele douã tabere,
6957 duºmanii aºteptau sã se adune mulþimea venitã din întregul þinut

6958 la aºa zisa Pentecoste, cum se numeºte aceastã sãrbãtoare. Cu

6959 prilejul acestei zile s-au adunat în jurul templului, multe mii de

6960 oameni, unii înarmaþi, alþii fãrã arme. Aceºtia stãpîneau templul

6961 ºi oraºul, cu excepþia palatului regal, care era apãrat de Irod ºi de

6962 o mînã de oºteni. În timp ce Phasael asigura paza meterezelor,

6963 I r o d , c u c e a t a l u i d e r ãzb o i n i ci , a p o r n i t at acu l î mp o t r i v a

6964 duºmanilor sãi din cartierele mãrginaºe ºi a luptat cu atîta

6965 îndîrjire încît a alungat mii ºi mii de oameni, unii dintre ei

6966 refugiindu-se în interiorul oraºului, alþii în templu ºi cîþiva chiar

6967 în ºanþurile de apãrare din exterior, fiecare unde a vãzut cu ochii.

6968 Chiar ºi Phasael a venit sã-i ajute pe atacatori. La rugãmintea lui

6969 Antigonos, Pacorus, cãpetenia parþilor, însoþit de puþini cãlãreþi,

6970 a pãtruns atunci în oraº, chipurile, ca sã punã capãt rãscoalei,

6971 urmãrind în realitate sã sprijine venirea acestuia la putere. Cînd

6972 Phasael i-a ieºit în întîmpinare, sã-l primeascã cu ospitalitate,

6973 Pacorus l-a convins sã se ducã la Barzapharnes cu solie de pace:

 Pag. 492

6974 de fapt, el punea la cale un vicleºug. Phasael a acceptat, fãrã sã

6975 b ãn u i as cã n i mi c º i f ãr ã s ã d e a c r e z a r e s f a t u r i l o r l u i I r o d ,

6976 privitoare la perfidia bar b ar i l o r, cer î n d u -i sã nu ia mãsuri

6977 împotriva lui Pacorus ºi a însoþitorilor lui.

6978 5. Au plecat aºadar în aceastã solie de pace Hyrcanos ºi

6979 Phasael; i-a întovãrãºit ºi Pacorus, care a lãsat în preajma lui Irod

6980 200 de cãlãreþi, 10 dintre ei fiind numiþi Liberi. Cînd au sosit în

6981 Galileea, au ieºit înaintea lor cãpeteniile oraºelor, cu oºteni bine

6982 înarmaþi. Barzapharnes i-a primit mai întîi cu bunãvoinþã ºi le-a

6983 oferit daruri, uneltind apoi împotriva lor. Phasael ºi cãlãreþii lui

6984 au fost încartiruiþi pe þãrmul mãrii. Aflînd de cei 1.000 de talanþi

6985 ºi de cele 500 de femei, promise de Antigonos parþilor, au început

6986 sã-i suspecteze pe barbari. Cineva i-a anunþat cã aceºtia le-au

6987 întins capcane în timpul nopþii ºi cã erau pãziþi în tainã de strãji.

6988 S-ar fi zis de multã vreme cu ei, dacã duºmanii n-ar fi aºteptat ca

6989 parþii rãmaºi la Hierosolyma sã-l captureze pe Irod: dacã i-ar fi

6990 ucis mai înainte, acesta putea sã presimtã moartea lor ºi sã fugã.

6991 Aºa stãteau lucrurile, cãci ei îºi zãreau pînã ºi propriile strãji.

6992 Unii chiar îl sfãtuiau pe Phasael sã încalece grabnic pe cal ºi sã

6993 fugã, fãrã sã mai zãboveascã deloc. Cel mai mult stãruia însã

6994 Ophellius, pus la curent cu întregul complot de Saramalla, cel mai

6995 bogat sirian din vremea aceea, care îi dãdea acest sfat, gata sã-i

6996 punã la dispoziþie, pe malul mãrii, corãbiile destinate fugii sale.

6997 Dar Phasael nu s-a învoit sã-l lase singur pe Hyrcanos, nici sã-ºi

6998 expunã primejdiei fratele, ci s-a dus de-a dreptul la satrap,

6999 reproºîndu-i pe faþã cã l-a trãdat, prinzîndu-l în cursã. Dacã era

7000 ah tiat dupã b an i , el i - ar f i d at mai mu l t d ecî t î i p r o p u s es e

7001 A n t i g o n o s ; a p o i , e s t e o c r i m ã o d i o a s ã s ã u c i z i n i º t e s o l i

7002 nevinovaþi care au venit la tine, convinºi de buna ta credinþã. La

7003 auzul vorbelor sale, barbarul s-a jurat cã nimic din ceea ce bãnuia

7004 el nu era adevãrat, ci a cãzut pradã unor zvonuri mincinoase.

7005 Dîndu-i aceste asigurãri, s-a dus la Pacorus.

7006 6. Îndatã dupã plecarea lui Barzapharnes, unii dintre parþi i-au
7007 pus în lanþuri pe Hyrcanos ºi Phasael, care au adus multe mustrãri

7008 parþilor pentru nesocotirea jurãmîntului lor. Paharnicul trimis la

7009 I r o d p r i mi s e mi s i u n ea s ã- l ademeneascã în afara ziduril o r

7010 oraºului, în vederea capturãrii lui. Phasael dãduse unor soli

7011 sarcina sã dea de gol perfidia parþilor, dar ei fuseserã prinºi de

7012 duºmani, aºa cã neºtiutorul Irod s-a adresat lui Pacorus ºi celor

7013 mai puternici dintre parþi, ca unor stãpîni ai acestora. Deºi erau

7014 la curent cu desfãºurarea evenimentelor, ei tãgãduiau totul cu

7015 ipocrizie ºi susþineau cã Irod trebuia sã iese în afara zidurilor,

7016 avînd datoria sã-i întîmpine pe aducãtorii scrisorilor: cãci aceºtia

7017 nu încãpuserã pe mîinile duºmanilor, ci urmau sã soseascã în

7018 curînd cu veºti despre înfãptuirile lui Phasael. Irod n-a avut

7019 încredere în vorbele lor, fiindcã aflase de la alþii despre arestarea

7020 fratelui sãu. El a devenit ºi mai bãnuitor faþã de parþi cînd a fost

7021 avertizat de fiica lui Hyrcanos, a cãrei fatã era logodnica lui. Deºi

7022 ceilalþi nu i-au dat ascultare, el a crezut-o mai întîi pe aceastã

7023 femeie înþeleaptã.

7024 7. Pe cînd parþii cumpãneau asupra a ceea ce aveau de fãcut,

7025 deoarece nu cutezau sã întreprindã ceva fãþiº împotriva unui
 Pag. 493

7026 adversar atît de puternic ºi amînau de la o zi la alta îndeplinirea

7027 planului lor, Irod, ajuns la mare ananghie ºi înclinat sã accepte

7028 mai degrabã vestea cã fratele sãu cãzuse în capcana parþilor decît

7029 sã punã vreun temei pe asigurãrile lor potrivnice, la venirea

7030 nopþii, a hotãrît sã fugã, nezãbovind deloc, ca ºi cum se mai putea

7031 îndoi de ameninþarea duºmanilor. ªi-a strîns aºadar oºtenii, ºi-a

7032 pus pe spinarea vitelor de povarã mama ºi sora, pe fiica lui

7033 Alexandru, fiul lui Aristobul, care urma sã-i devinã soþie, pe

7034 mama aces teia, fiica lui Hyrcanos º i p e f r at el e s ãu mezi n ,

7035 împreunã cu întreaga servitorime ºi mulþimea robilor, pornind la

7036 drum spre Idumeea, fãrã ca duºmanul sã prindã de veste. Nici

7037 mãcar omul cu firea cãlitã, martorul întîmplãrilor de faþã n-ar fi

7038 rãmas nepãsãtor la soarta lor, vãzînd femeile care-ºi strîngeau

7039 pruncii la sîn ºi cu lacrimi în ochi îºi abandonau patria ºi rudele

7040 încãtuºate, ele însele pline de nesiguranþã în privinþa prosperitãþii

7041 lor viitoare.

7042 8. Situîndu-se mai presus de loviturile sorþii potrivnice ºi

7043 pregãtit sã înfrunte pieptiº primejdia, Irod îºi vãdea cu prisosinþã

7044 curajul ºi pe drum adresa fiecãruia îndemnul sã nu-ºi piardã

7045 cumpãtul ºi sã nu se lase doborît de jale: altã cale nu le-a mai

7046 rãmas decît fuga ºi în ea trebuie sã-ºi punã speranþa salvãrii lor.

7047 Spre a da ascultare îndemnurilor lui Irod, aceºtia se strãduiau sã

7048 înd u r e n en o r o ci r ea ab ãt u t ã asupra lor. Dar atunci cînd s-a

7049 rãsturnat o cãruþã ºi mama lui a fost în primejdie de moarte, puþin

7050 a lipsit ca el sã-ºi ia singur viaþa, pe de o parte din pricina durerii

7051 care îl cuprinsese, pe de altã parte datoritã temerii cã din pricina

7052 întîrzierii, va fi prins el însuºi de duºmanii porniþi pe urmele sale.

7053 κi trãsese deja sabia din teacã ºi se pregãtea sã se strãpungã cu

7054 arma, dar l-au împiedicat însoþitorii lui, care erau mai numeroºi,

7055 s p u n î n d u - i cã n u s e cãd ea ca tocmai el sã-i dea p e mî i n i l e

7056 vrãjmaºilor. Nu poate fi un bãrbat cu adevãrat viteaz cel ce se

7057 descotoroseºte singur de primejdie ºi nu se sinchiseºte cã i-a lãsat

7058 pe ceilalþi în ghearele acesteia. Aºa a fost silit Irod sã se abþinã

7059 de la sinucidere, fie cã s-a ruºinat la auzul vorbelor rostite de

7060 însoþitori, fie cã mulþimea lor l-a împiedicat sã înfãptuiascã cu

7061 mîna lui ceea ce îºi pusese în gînd. Între timp mama lui ºi-a

7062 revenit ºi a primit îngrijirile permise de împrejurãri, cãlãtoria

7063 fiind continuatã în mare grabã pînã la fortãreaþa Masada. A

7064 trebuit sã ducã multe lupte împotriva parþilor care îl urmãreau ºi

7065 îl hãrþuiau, dar a ieºit biruitor în toate aceste ciocniri.

7066 9. Dar fuga lui nu s-a desfãºurat fãrã peripeþii ºi din vina
7067 iudeilor: ei i-au aþinut drumul ºi l-au atacat cînd s-a aflat la vreo

7068 60 de stadii de oraº. El i-a înfruntat ºi i-a biruit de parcã n-ar fi

7069 fost hãituit ºi în dificultate, ci ca ºi cum ar fi pornit bãtãlia avînd

7070 la îndemînã trupe bine înarmate ºi numeroase. Chiar pe locul unde

7071 i-a înfrînt atunci pe iudei, mai tîrziu, cînd a devenit rege, a înãlþat

7072 un palat splendid, clãdind în jurul lui un oraº cu numele de Irod.

7073 Cum a sosit în localitatea Thresa din Idumeea, l-a întîmpinat

7074 fratele sãu Iosif, ca sã stabileascã împreunã tot ce avea el de

7075 fãcut. Cãci în afarã de lefegii sãi, Irod era însoþit de un mare alai

7076 care nu încãpea în Masada, unde intenþiona sã se adãposteascã,

7077 fortãreaþa fiind prea micã pentru a cuprinde puhoiul lor. Pe cei
 Pag. 494

7078 mai mulþi dintre ei, circa 9.000 de oameni, i-a eliberat ºi le-a
7079 poruncit sã se împrãºtie în Idumeea, aciuîndu-se pe unde puteau,

7080 ºi le-a dat provizii de drum. I-a pãstrat apoi pe cei mai viguroºi

7081 ºi mai demni de încredere, ºi împreunã cu strictul necesar, a ajuns

7082 cu bine la fortãreaþã. Acolo a lãsat femeile ºi pe însoþitorii lor, în

7083 numãr de 800, fiindcã în locul acela aveau din belºug provizii de

7084 cereale, apã ºi toate cele necesare traiului zilnic, iar el a plecat la

7085 Petra, în Arabia. Între timp, în zorii zilei, parþii au jefuit toatã

7086 Hierosolyma, împreunã cu palatul regal, lãsînd neatins doar

7087 tezaurul lui Hyrcanos: erau vreo 300 de talanþi. Din avuþiile lui

7088 Irod însã nu ºi-au putut însuºi multe lucruri, mai ales cele pe care

7089 Irod avusese prevederea sã le ducã din vreme în Idumeea. Dar

7090 parþii nu s-au mulþumit cu ceea ce au gãsit în Hierosolyma, ci au

7091 prãdat ºi þinutul din jur, distrugînd puternicul oraº Maris.

7092 10. Dupã ce Antigonos a pus astfel stãpînire pe Iudeea cu

7093 ajutorul regelui parþilor, i-a primit ca prizonieri pe Hyrcanos ºi pe

7094 Phasael. Dar era tare îngrijorat, fiindcã îi fugiserã femeile pe care

7095 intenþiona sã le dãruiascã duºmanilor, ca rãsplatã, împreunã cu

7096 b a n i i f ã g ã d u i þ i d e e l . Te m î n d u - s e c ã p o p o r u l d o r e a s ã - l

7097 reîntroneze mai tîrziu pe Hyrcanos, aflat pînã atunci sub paza

7098 parþilor, Antigonos a pus sã i se taie urechile, ca nu cumva sã mai

7099 fie de-acum încolo Mare Preot, întrucît era schilod, iar legea

7100 cerea integritatea corporalã celui ce ocupa înalta funcþie, în

7101 schimb, o admirabilã tãrie sufleteascã a dovedit Phasael, care la

7102 af l ar ea veºtii cã va fi ucis, nu s-a speriat deloc de moarte,

7103 socotind cã era jalnicã ºi foarte ruºinoasã pieirea pricinuitã de

7104 duºmani. Deoarece era înlãnþuit ºi nu avea mîinile libere, sã-ºi

7105 facã singur rãu, ºi-a zdrobit capul de o stîncã, curmîndu-ºi aºadar

7106 viaþa cu multã demnitate în situaþia lui nenorocitã, spre a rãpi

7107 vrãjmaºului plãcerea de a-l rãpune dupã placul lui. Unii zic cã pe

7108 cînd el zãcea grav rãnit, sub pretextul vindecãrii lui, Antigonos

7109 l-a ucis cu ajutorul medicilor sãi, care i-au tratat rana cu leacuri

7110 otrãvite. Totuºi înainte de a-ºi da duhul, cînd a aflat de la o

7111 femeie oarecare cã Irod fugise din mijlocul duºmanilor sãi, a

7112 m u r i t c u i n i m a î m p ã c a t ã , º t i i n d c ã l ã s a î n u r m a l u i p e

7113 rãzbunãtorul morþii sale, capabil sã-i pedepseascã vrãjmaºii.

7114 Capitolul 14

7115 1. Dar Irod nu s-a înspãimîntat de gravitatea primejdiilor care

7116 îl asaltau, ci era cu atît mai hotãrît sã întreprindã orice stãtea în

7117 puterea lui. S-a îndreptat mai întîi spre regele arabilor, Malchos,

7118 cãruia îi adusese mai înainte multe binefaceri, în speranþa cã la

7119 rîndul lui, acesta îi va oferi ajutorul de care avea mare nevoie, fie

7120 cã-i dãdea cu împrumut, fie cã- i d ãr u i a b an i , mai ales cã-l

7121 sprijinise cîndva în atîtea rînduri. Nu aflase încã ce soartã avusese

7122 fratele sãu ºi se grãbea sã-l scape din mîinile duºmanilor, chiar

7123 dacã preþul cerut pentru rãscumpãrare ar fi urcat pînã la 300 de

7124 talanþi. În acest scop îºi luase cu sine pe fiul lui Phasael, în vîrstã

7125 de 7 ani, ca sã-l lase zãlog la arabi. Dar în întîmpinarea lui au

7126 venit solii lui Malchos, prin care acesta îi cerea sã se întoarcã din

7127 drum, cãci parþii îi interziseserã sã se întîlneascã cu Irod, acesta

 Pag. 495

7128 era doar un pretext, invocat pe de o parte pentru cã nu era dispus

7129 sã-ºi respecte obligaþiile proprii, pe de altã parte pentru cã

7130 fruntaºii arabilor urmãreau sã-ºi însuºeascã banii împrumutaþi de

7131 Antipater. El le-a rãspuns cã nu venise cu gîndul de-a supãra, ci

7132 d o ar ca sã cadã de acord cu regele în privinþa unor t r eb u r i

7133 urgente.

7134 2. Gãsind cã întoarcerea lui era indicatã, dupã o înþeleaptã

7135 chibzuinþã s-a îndreptat spre Egipt. A poposit atunci într-un

7136 templu, unde îºi lãsase pe mulþi dintre însoþitorii lui. În ziua

7137 urmãtoare a ajuns la Rhinocorura, primind ºtirea pierderii fratelui

7138 sãu. Cuprins de remuºcãri pentru purtarea lui, Malchos a pornit

7139 pe urmele lui Irod, dar nu l-a mai ajuns din urmã, fiindcã el se

7140 afla deja departe, grãbindu-se sã ajungã la Pelusion. Dupã ce a

7141 ajuns la þintã, corãbiile ancorate acolo n-au vrut sã-l ducã la

7142 Alexandria, aºa cã el s-a adresat conducãtorilor locali, care l-au

7143 primit cu stimã ºi consideraþie, însoþindu-l pînã în oraº, unde a

7144 f o s t primit de Cleopatra. Aceasta nu l-a putut co n v i n g e s ã

7145 zãboveascã acolo, întrucît se grãbea sã ajungã la Roma, deºi

7146 vremea furtunoasã era neprielnicã, iar situaþia din Italia se anunþa

7147 nesigurã ºi zbuciumatã.

7148 3. Din Alexandria a plutit aºadar spre Pamfilia, ºi înfruntînd

7149 o furtunã cumplitã, care l-a silit sã-ºi arunce lucrurile în mare, a

7150 ajuns cu chiu cu vai în Rodos. Acolo l-au gãzduit doi dintre

7151 prietenii sãi, Sappinas ºi Ptolemeu. A gãsit oraºul greu lovit de

7152 rãzboiul dus împotriva lui Cassius, ºi deºi lipsit de resurse

7153 proprii, nu a ºovãit totuºi sã-l ajute, contribuind din rãsputeri la

7154 refacerea lui. ªi-a construit apoi o corabie cu 3 rînduri de vîsle,

7155 pe puntea cãreia a cãlãtorit pînã în Italia, ancorînd la Brundisium.

7156 De aici a plecat spre Roma ºi i-a înfãþiºat mai întîi lui Antoniu ce

7157 i s-a întîmplat în Iudeea, cum fratele sãu Phasael a fost capturat

7158 º i u ci s d e p arþii care îl þineau prizo n i er p e H yr can o s , cu m

7159 Antigonos a devenit rege dupã ce a promis acestora cã la urcarea

7160 lui pe tron le va da 1.000 de talanþi ºi 500 de femei, trãgîndu-se

7161 din fruntaºi ºi din familiile lor; în sfîrºit, cum în timpul nopþii

7162 ºi-a scos propriile femei din mîinile duºmanului, cu preþul multor

7163 suferinþe. I-a mai povestit lui Antoniu despre marile primejdii

7164 care îi ameninþã pe ai sãi, supuºi asediului, despre faptul cã a

7165 strãbãtut marea bîntuitã de furtunã, dispreþuind toate primejdiile,

7166 numai ca sã ajungã mai repede la el, unicul sprijin ºi reazemul

7167 întregii sale speranþe.

7168 4. Antoniu a compãtimit jalnicele schimbãri ale ursitei lui Irod,

7169 oriºicît recunoºtea în sinea lui faptul cã soarta îi rãsturnase chiar

7170 ºi pe cei ce deþinuserã suprema putere a lumii. Pe de o parte, de

7171 dragul lui Antipater, de ospitalitatea cãruia se bucurase din plin,

7172 pe de altã parte, datoritã banilor fãgãduiþi de Irod dacã îl va face

7173 rege, aºa cum mai înainte îl numise tetrarh, dar mai ales datoritã

7174 urii sale faþ ã d e A n t i g o n o s , p e car e î l socotea un rãzvrãtit

7175 împotriva romanilor, el s-a arãtat gata sã aducã la îndeplinire

7176 cererile musafirului sãu. ªi mai favorabil faþã de dobîndirea

7177 funcþiei pe care i-o solicita Irod, dornic sã se afirme, era Cezar,

7178 fie pentru campania întreprinsã de Antipater în Egipt, cînd venise

7179 în ajutorul pãrintelui sãu, precum ºi pentru ospitalitatea ºi deplina

 Pag. 496

7180 bunãvoinþã vãditã de el cu acest prilej, fie pentru a susþine zelul

7181 cu care îl sprijinea Antoniu pe Irod. La convocarea Senatului,

7182 unde fusese poftit ºi Irod, Messala ºi dupã aceea Atratinus au

7183 d e s c r i s î n d i s c u r s u r i l e l o r s e r v i c i i l e a d u s e d e t a t ã l s ã u ,

7184 amintindu-i ºi devotamentul propriu, apoi l-au acuzat ºi l-au

7185 numit duºman pe Antigonos, nu numai pentru erorile lui de mai

7186 înainte, ci ºi pentru cã îºi cucerise tronul cu ajutorul parþilor, fãrã

7187 sã se sinchiseascã de romani. Dupã ce a impresionat astfel

7188 Senatul, Antoniu a pãºit în mijlocul lui ºi a spus cã în perspectiva

7189 rãzboiului cu parþii, ar fi util ca Irod sã fie rege. Toþi ºi-au dat

7190 asentimentul ºi s-a emis un decret.

7191 5. Mai zelos decît atît nu putea sã fie Antoniu faþã de Irod,
7192 izbutind ca peste aºteptãrile sale sã-i obþinã recunoaºterea

7193 domniei, cãci el nici nu nãzuia s-o cearã pentru el, întrucît nu-ºi

7194 închipuia cã romanii îi vor acorda o asemenea favoare, pe care ei

7195 o atribuiau îndeobºte unor oameni de obîrºie regeascã, ci pentru

7196 fratele soþiei sale, Aristobul, nepotul lui Aristobul pe linie

7197 paternã, ºi al lui Hyrcanos, pe linie maternã. Mai mult decît atît:

7198 el l-a fãcut ca doar dupã 7 zile s ã p oatã pãrãsi Italia, unde

7199 dobîndise nesperata lui investiturã. Tînãrul acesta a fost ucis apoi

7200 de Irod, aºa cum voi arãta la momentul potrivit. Dupã ce s-a

7201 terminat ºedinþa Senatului, Antoniu ºi Cezar au ieºit, avîndu-l pe

7202 Irod în mijlocul lor, ºi însoþiþi de consuli ºi de ceilalþi magistraþi,

7203 s-au dus sã aducã o jertfa pe Capitoliu ºi sã depunã decretul

7204 acolo, în prima zi cînd Irod a dobîndit demnitatea de rege,

7205 Antoniu a dat în cinstea lui un ospãþ. El a ajuns dar sã fie rege în

7206 cea de-a 184-a Olimpiadã, sub al 2-lea consulat al lui Gaius

7207 Domitius Calvinus ºi sub primul consulat al lui Gaius Asinius

7208 Pollio.

7209 6. În tot acest rãstimp, Antigonos i-a asediat pe cei din

7210 Masada, care erau aprovizionaþi din belºug cu cele necesare

7211 traiului zilnic, neducînd lipsã decît de apã. De aceea, Iosif, fratele

7212 lui Irod, a hotãrît ca împreunã cu 200 dintre oamenii sãi sã fugã

7213 la arabi: prinsese de veste cã Malchos regreta felul cum se purtase

7214 cu Irod. Dumnezeu l-a fãcut sã renunþe la intenþia lui, trimiþînd o

7215 ploaie în timpul nopþii. Dupã ce rezervoarele de apã s-au umplut,

7216 fuga plãnuitã ºi-a pierdut rostul: deci toþi asediaþii au prins curaj,

7217 cu atît mai mult cu cît dispuneau cu prisosinþã de ceea ce-ºi

7218 doreau, iar providenþa divinã îi ocrotise vãdit. Aºadar ei au pornit

7219 numeroase atacuri, nãpustindu-se asupra trupelor antigoniene,

7220 uneori pe furiº, alteori pe faþã, ºi au omorît pe mulþi dintre ei.

7221 Între timp, comandantul roman Ventidius, care primise misiunea

7222 sã-i alunge pe parþi din Siria, dupã ce a ajuns în Iudeea, chipurile,

7223 pentru a veni în ajutorul lui Iosif, în realitate n-a urmãrit altceva

7224 decît sã-l stoarcã de bani pe Antigonos. ªi-a aºezat deci tabãra în

7225 preajma Hierosolymei, a obþinut o sumã destul de mare de la

7226 Antigonos, apoi a plecat cu majoritatea trupelor sale. Ca sã nu dea

7227 totuºi la ivealã îndrãzneala lui, a lãsat acolo niºte oºteni sub

7228 comanda lui Silo. Antigonos a întreþinut bune legãturi ºi cu

7229 acesta, ca nu cumva sã-l stînjeneascã, sperînd sã primeascã iarãºi

7230 ajutorul parþilor.

 Pag. 497

7231 Capitolul 15

7232 1. Dupã ce a plutit pe mare din Italia pînã la Ptolemaida,

7233 strîngîndu-ºi o oaste numeroasã, alcãtuitã în parte din trupe

7234 strãine, în parte din concetãþenii sãi, Irod a mãrºãluit de zor prin

7235 Galileea, împotriva lui Antigonos. Se bucura de sprijinul lui

7236 Ventidius ºi Silo, pe care Dellius, solul împuternicit de Antoniu,

7237 îi însãrcinase sã contribuie la întronarea lui Irod. Ventidius

7238 tocmai se ocupa de potolirea tulburãrilor izbucnite în oraºele

7239 siriene, ca urmare a invaziei parþilor, pe cînd Silo zãbovea în

7240 Iudeea, cumpãrat de Antigonos. Dar pe mãsurã ce înainta Irod,

7241 trupele sale se înmulþeau de la o zi la alta ºi în scurtã vreme

7242 întreaga Galilee, cu cîteva excepþii, trecuse de partea lui. El

7243 nãzuia sã ajungã pînã la împresuraþii din Masada, cãci avea

7244 datoria sã-i elibereze pe cei asediaþi în fortãreaþã, fiindcã erau

7245 rudele sale, dar i se punea de-a curmeziºul Iope: trebuia cu orice

7246 preþ sã cucereascã acest oraº, care îi era ostil, spre a nu lãsa nici

7247 un bastion al duºmanului în spatele lui atunci cînd va ataca

7248 Hierosolyma. Întrucît Silo s-a slujit de acest prilej pentru a-ºi

7249 pune oastea în marº ºi iudeii îl urmãreau pas cu pas, hãrþuindu-l,

7250 Irod s-a nãpustit asupra iudeilor cu ostaºi puþini la numãr ºi l-a

7251 salvat pe Silo, care se apãra fãrã vlagã. De îndatã ce a cucerit

7252 Iope, s-a grãbit sã-ºi despresoare rudele refugiate la Masada.

7253 Dintre localnici, unii i s-au alãturat acum datoritã prieteniei lor

7254 vechi faþã de tatãl sãu, alþii, atraºi de propria lui glorie, cîþiva, din

7255 recunoºtinþã pentru binele fãcut de amîndoi, majoritatea însã

7256 punîndu-ºi nãdejdea în cel a cãrui urcare pe tron era sigurã.

7257 2. Dupã ce Irod ºi-a adunat astfel o oaste greu de învins, pe

7258 mãsurã ce înainta, Antigonos a presãrat în cele mai potrivite

7259 locuri di n cal ea l u i b l o cad e º i cap can e, f ãr ã s ã aducã însã

7260 duºmanului decît pagube neînsemnate. Irod i-a eliberat pe ai sãi

7261 din Masada, a cucerit aºijderea fortãreaþa Thresa ºi s-a îndreptat

7262 spre Hierosolyma, însoþit de trupele lui Silo ºi de o sumedenie de

7263 iudei înspãimîntaþi de puterea sa. Oastea lui Irod de abia îºi

7264 instalase tabãra în partea apuseanã a oraºului, cã posturile de pazã

7265 au ºi împroºcat-o cu sãgeþile ºi suliþele lor. Cînd cete rãzleþe au

7266 nãvãlit pe neaºteptate ºi i-au atacat avangãrzile, Irod a poruncit

7267 ca de jur împrejurul zidurilor sã se proclame faptul cã el a venit

7268 doar pentru bunãstarea poporului ºi mîntuirea oraºului, fãrã

7269 intenþia vãditã de a-ºi pedepsi adversarii declaraþi, ci doar ca sã

7270 dea iertare pînã ºi celor mai înverºunaþi duºmani pentru greºelile

7271 lor faþã de el. Drept rãspuns la proclamaþiile irodiene, Antigonos

7272 a transmis lui Silo ºi trupelor romane cã s-au abãtut de la dreptate

7273 prin acordarea domniei lui Irod, care este un simplu cetãþean, ºi

7274 ca idumean, doar pe jumãtate iudeu, în vreme ce, potrivit datinilor

7275 þãrii, demnitatea regalã revine numai celor din familia domneascã.

7276 Dacã sînt supãraþi acum pe el ºi au hotãrît sã-i smulgã tronul

7277 fiindcã l-a cucerit cu ajutorul parþilor, mai sînt destui membri ai

7278 familiei îndreptãþiþi sã aspire la rangul de rege, fiindcã n-au

7279 pãcãtuit niciodatã împotriva romanilor, ºi care fac parte din tagma

7280 p r eo þ eas cã, deci nu pot fi trecuþi cu vederea. În timp ce-ºi

7281 spuneau unii altora asemenea vorbe ºi erau gata sã treacã la ocãri,
 Pag. 498

7282 Antigonos a îngãduit oamenilor sãi sã alunge vrãjmaºii din

7283 preajma zidurilor. Aceºtia ºi-au aruncat suliþele cu atîta zel ºi

7284 folos încît le-a venit uºor sã-ºi goneascã potrivnicii de lîngã

7285 turnuri.

7286 3. Atunci a devenit limpede cã Silo fusese mituit. Cãci el i-a

7287 instigat pe mulþi dintre soldaþii sãi, care au strigat cã nu mai

7288 aveau provizii, au pretins bani ºi alimente ºi au cerut sã fie duºi

7289 î n l o c u r i m a i p o t r i v i t e p e n t r u c a n t o n a m e n t u l d e i a r n ã ,

7290 împrejurimile oraºului fiind pustiite, fiindcã trupele lui Antigonos

7291 prãdaserã totul. Tabãra era aºadar în fierbere ºi îºi pregãtea

7292 retragerea. Dar Irod a intervenit ºi le-a cerut comandanþilor

7293 subordonaþi lui Silo, precum ºi oºtenilor, sã nu lase de izbeliºte

7294 un trimis al lui Cezar, al lui Antoniu ºi al Senatului: se va îngriji

7295 personal de întreþinerea lor, cãci îi va fi uºor sã le procure din

7296 belºug ceea ce vor de la el. În urma acestor cereri, a plecat

7297 imediat în sate, fãrã a-i mai lãsa lui Silo nici un motiv sã se

7298 retragã. A adus cu el atîta hranã cît nu se aºtepta nimeni ºi a

7299 transmis prietenilor sãi din Samaria sarcina de-a trimite la Ierihon

7300 cereale, vin, untdelemn ºi vite ºi toate cele necesare traiului,

7301 pentru ca din ziua aceea oºtenii romani sã nu mai ducã lipsã de

7302 nimic. Antigonos n-a rãmas strãin de ºtire, ci ºi-a expediat în

7303 þinutul împrejmuitor trupele care sã aþinã calea convoaielor cu

7304 provizii ºi sã le captureze. Cei cãrora Antigonos le dãduse aceastã

7305 poruncã ºi o mare mulþime de soldaþi bine înarmaþi s-au adunat

7306 l î n g ã I e r i h o n , o c u p î n d p o z i þ i i î n m u n þ i , p e n t r u a p î n d i

7307 transporturile de alimente. În timpul desfãºurãrii evenimentelor,

7308 nici Irod n-a stat degeaba, ci a luat cu el 10 cohorte, dintre care

7309 5 erau alcãtuite din romani ºi 5 din iudei, precum ºi o adunãturã

7310 de lefegii ºi un mic numãr de cãlãreþi, pornind spre Ierihon. A

7311 aflat oraºul pãrãsit ºi a capturat 500 de oameni care ocupau

7312 cetãþuia, împreunã cu soþiile ºi copiii lor, eliberîndu-i dupã aceea.

7313 În schimb, romanii au nãvãlit în oraº, ca sã-i jefuiascã ºi au gãsit

7314 casele pline cu felurite avuþii. Regele a lãsat o garnizoanã la

7315 Ierihon ºi s-a întors, încartiruind în cantonamente de iarnã trupele

7316 romane în þinuturile care i se supuseserã din Idumeea, Galileea ºi

7317 Samaria. Dar, prin mituirea lui Silo, ºi Antigonos a obþinut

7318 permisiunea de-a cantona o parte a oºtirii romane în oraºul Lydda,

7319 sperînd sã cîºtige astfel favoarea lui Antoniu. Romanii au dus prin

7320 urmare un trai îmbelºugat, în vreme ce armele lor au cunoscut

7321 odihna.

7322 4. Irod n-a vrut însã sã stea cu mîinile-n sîn, ci l-a trimis în
7323 Idumeea pe fratele sãu Iosif, cu 2.000 de pedestraºi ºi 400 de

7324 cãlãreþi, iar el a plecat în Samaria ºi ºi-a pus acolo la adãpost

7325 propria mamã ºi celelalte rude care pãrãsiserã de curînd Masada,

7326 apoi s-a îndreptat spre Galileea, ca sã ocupe cîteva localitãþi unde

7327 Antigonos îºi lãsase garnizoanele sale. A sosit la Sepphoris în

7328 t i m p u l u n u i v i s co l d ezl ãn þ u i t d i n s en i n , º i g ar n i zo a n a l u i

7329 Antigonos retrãgîndu-se pe furiº, s-a ales cu o mare cantitate de

7330 provizii. Întrucît în peºterile din împrejurimi sãlãºluia o ceatã de

7331 tîlhari, Irod a trimis împotriva lor un escadron de cavalerie ºi 3

7332 cohorte de pedestraºi bine înarmaþi, poruncindu-le sã punã capãt

7333 raitelor lor banditeºti. Acestea se petreceau aproape de satul

 Pag. 499

7334 numit Arbela. În a 14-a zi ºi-a dus el însuºi grosul oºtirii sale ºi
7335 duºmanii l-au atacat vitejeºte, silind aripa lui stîngã sã batã în

7336 retragere. Dar cum a apãrut ºi cealaltã parte a trupelor sale, i-a

7337 respins pe tîlharii aproape victorioºi chemîndu-ºi înapoi proprii

7338 fugari. A pornit pe diferite cãi în urmãrirea vrãjmaºilor, pînã la

7339 fluviul Iordan. În felul acesta ºi-a subordonat Galileea întreagã,

7340 cu excepþia tîlharilor ce locuiau în peºteri. Apoi a distribuit

7341 fiecãrui oºtean în parte o recompensã de 150 de drahme de argint,

7342 comandanþii primind mult mai mult, ºi i-a trimis pe toþi în

7343 cantonamentul de iarnã. Între timp a venit însã la Irod Silo, însoþit

7344 de comandanþii trupelor trimise la iernat, fiindcã Antigonos nu

7345 voia sã le dea provizii: el le asigura întreþinerea doar pentru o

7346 singurã lunã. Dãduse locuitorilor din întregul þinut ordinul sã

7347 strîngã toate roadele cîmpului ºi sã fugã în munþi, pentru ca

7348 romanii, lipsiþi de strictul necesar, sã moarã de foame. Irod a

7349 poruncit fratelui sãu mezin Pheroras sã împiedice luarea acestei

7350 mãsuri ºi totodatã sã întãreascã din nou fortãreaþa Alexandrion.

7351 Pheroras s-a îngrijit numaidecît ca oºtenii sã aibã iarãºi provizii

7352 din belºug ºi a refãcut ruinatul Alexandrion.

7353 5. Pe atunci Antoniu se afla la Atena ºi în Siria Ventidius,

7354 care, chemîndu-l pe Silo sã ia parte la lupta împotriva parþilor, i-a

7355 poruncit ca mai întîi sã-l ajute pe Irod în rãzboiul sãu, ca abia

7356 dupã aceea sã-l facã soþul lui de arme. Grãbit sã întreprindã

7357 expediþia lui împotriva tîlharilor care sãlãºluiau în peºteri, Irod

7358 l-a lãsat bucuros pe Silo sã plece la Ventidius, ducîndu-se singur

7359 sã dea bãtãlia. Aceste peºteri se aflau în niºte munþi prãpãstioºi

7360 ºi aveau pe la jumãtatea povîrniºului intrãri strîmte, înconjurate

7361 pretutindeni de stînci colþuroase. În asemenea grote se ascundeau

7362 tîlharii cu familiile lor. Întrucît de jos nimeni nu se putea cãþãra

7363 din pricina pantei abrupte ºi nici sã se furiºeze de sus pînã la ele,

7364 regele a înjghebat niºte lãzi încãpãtoare, pe care le-a legat cu

7365 lanþuri de fier ºi le-a coborît din vîrful muntelui cu ajutorul

7366 scripetelor. Lãzile erau pline cu oºteni bine înarmaþi ºi înzestraþi

7367 cu cîrlige lungi, cu care îi agãþau pe cei îndãrãtnici ºi îi omorau,

7368 a r u n c î n d - i î n p r ã p a s t i e . C o b o r î r e a l ã z i l o r e r a e x t r e m d e

7369 primejdioasã, þinînd seama de înãlþimea mare a muntelui; cei

7370 aflaþi înãuntru aveau la îndemînã toate armele necesare. Cînd

7371 lãzile au fost coborîte în abis ºi nimeni dintre cei aflaþi în peºteri

7372 n-a cutezat sã se apropie, ci fiecare a stat deoparte, cuprins de

7373 fricã, oºtenii înarmaþi ºi cu sabia la cingãtoare s-au agãþat cu

7374 ambele mîini de lanþul de care atîrna lada, ducîndu-se la intrare,

7375 cãci nu mai puteau sã suporte întîrzierea celor ce nu se aventurau

7376 sã iese afarã. Oricine izbutise sã se apropie de grote, îi alunga mai

7377 întîi cu suliþa pe numeroºii tîlhari aflaþi acolo, apoi agãþa cu

7378 cîrligele lungi pe cei ce opuneau rezistenþã, prãvãlindu-i în

7379 prãpastie. Abia atunci el intra mai în adîncul peºterii, se nãpustea

7380 spre cei ce se ascunseserã, ucidea pe mulþi dintre aceºtia ºi în

7381 sfîrºit se întorcea calm la ladã, în vreme ce restul tîlharilor, la

7382 auzul þipetelor, se îngrozeau, pierzîndu-ºi speranþa în salvarea lor.

7383 Ven i r e a n o p þ i i a î mp i ed i cat î n s ã co n t i n u ar ea mãcel u l u i º i

7384 numeroºi au fost cei ce s-au predat la anunþul fãcut de rege

7385 p r i n t r- u n crainic al sãu. În dimineaþa urmãtoare atacul s - a

 Pag. 500

7386 desfãºurat dupã acelaºi tipic, cãci mai mulþi oºteni au pornit la
7387 asalt din panerele lor, ºi în lupta datã în faþa intrãrilor, ei au

7388 aruncat fãclii aprinse înãuntru, dînd foc peºterilor: în interiorul

7389 lor erau multe materiale inflamabile. Un bãtrîn baricadat într-o

7390 peºterã împreunã cu cei 7 fii ºi nevasta lui, care îi ceruserã voie

7391 sã iese ºi sã se predea vrãjmaºilor, s-a postat la intrare, ºi pe

7392 mãsurã ce ieºeau, i-a înjunghiat pe fiecare, pînã ce au pierit cu

7393 toþii, lãsîndu-ºi nevasta la urmã, le-a prãvãlit apoi trupurile în

7394 prãpastie ºi s-a aruncat el însuºi dupã ai sãi, ca dovadã cã prefera

7395 sã moarã, decît sã devinã sclav. Mai întîi i-a adresat lui Irod

7396 multe sudãlmi privitoare la originea lui umilã, în ciuda faptului

7397 cã regele, care urmãrea cu ochii lui întreaga întîmplare, îºi

7398 întindea mîna dreaptã spre el, confirmîndu-i siguranþa deplinã. În

7399 felul acesta a pus el stãpînire pe toate peºterile acelea.

7400 6. Dupã ce l-a instalat pe Ptolemeu comandant peste locuitorii

7401 þinutului, regele a plecat în Samaria cu 600 de cãlãreþi ºi 3.000 de

7402 pedestraºi ca sã se lupte cu Antigonos. Guvernarea lui Ptolemeu

7403 s-a dovedit prea puþin norocoasã: cei care provocaserã mai înainte

7404 tulburãri în Galileea l-au atacat prin surprindere ºi l-au ucis, apoi

7405 s-au retras în preajma mlaºtinilor ºi în locuri greu accesibile,

7406 prãdînd ºi pustiind întregul þinut. Dar Irod s-a întors repede ºi i-a

7407 pedepsit: pe unii dintre rãsculaþi i-a omorît; pe alþii, care se

7408 refugiaserã în locuri întãrite, i-a asediat, i-a rãpus ºi le-a distrus

7409 fortãreþele. A amendat oraºele cu 100 de talanþi ºi le-a tãiat astfel

7410 pofta de-a se rãzvrãti.

7411 7. Cum între timp Pacorus cãzuse în luptã ºi parþii suferiserã

7412 o grea înfrîngere, Ventidius a trimis în ajutorul lui Irod pe

7413 Machaeras cu douã legiuni ºi 1.000 de cãlãreþi, ca sã-l înfrunte pe

7414 Antigonos. Fãrã sã adopte pãrerea lui Irod, Machaeras, drept

7415 rãspuns la chemarea lui Antigonos de-a primi de la el mitã, a

7416 pornit la drum, chipurile, ca sã cunoascã singur situaþia la faþa

7417 locului. Dar Antigonos, avînd îndoieli asupra adevãratei lui

7418 intenþii, nu l-a lãsat sã se apropie, ci l-a alungat cu ajutorul

7419 prãºtiaºilor sãi, fãrã sã-ºi ascundã deloc propria voinþã. Înþelegînd

7420 cã sfatul lui Irod fusese cel mai bun ºi cã greºise atunci cînd nu-l

7421 ascultase, Machaeras s-a întors în oraºul Emaus, ºi indignat de

7422 ceea ce i se întîmplase, i-a ucis pe toþi iudeii întîlniþi pe drum, fie

7423 cã erau vrãjmaºi, fie cã erau prieteni. Exasperat de purtarea lui,

7424 Irod a venit în Samaria. Era hotãrît sã se ducã la Antoniu ºi sã-i

7425 cearã sã nu-i mai trimitã asemenea aliaþi care îi pricinuiau mai

7426 mult rãu decît duºmanii înºiºi; mai bine ducea lupta de unul

7427 singur împotriva lui Antigonos. Machaeras a venit la el ºi l-a

7428 rugat sã rãmînã pe loc; iar, dacã þinea neapãrat sã plece, barem

7429 sã-i dea ca însoþitor pe fratele sãu Iosif, ca sã-l atace împreunã pe

7430 Antigonos. Rugãminþile stãruitoare ale lui Machaeras l-au

7431 înduplecat pe Irod: l-a lãsat acasã pe Iosif cu o oaste proprie, dar

7432 l-a sfãtuit sã nu porneascã la luptã ºi sã nu-l contrazicã pe

7433 Machaeras.

7434 8. Cu cãlãreþii ºi cu pedestraºii veniþi în ajutorul lui, Irod s-a

7435 grãbit sã ajungã la Antoniu, care lupta la Samosata, cetatea

7436 puternicã de lîngã Eufrat. Odatã ajuns la Antiohia, a întîlnit o

7437 sumedenie de oameni adunaþi acolo, care doreau sã se ducã la

 Pag. 501

7438 Antoniu, dar nu cutezau sã porneascã la drum întrucît se temeau

7439 cã vor fi atacaþi de barbari ºi mulþi dintre ei îºi vor pierde viaþa;

7440 el i-a îmbãrbãtat, oferindu-se sã le fie conducãtor. Cînd mai erau

7441 2 zile de drumeþie pînã la Samosata, au dat de niºte barbari

7442 postaþi acolo ca sã taie calea convoaielor ce se îndreptau spre

7443 Antoniu, care întindeau curse cu cetele lor nu prea mari de

7444 cãlãreþi, la ieºirile din pãdure spre ºes, pîndind în liniºte pînã cînd

7445 drumeþii ajungeau în cîmp deschis. Dupã trecerea înaintaºilor, au

7446 ieºit din ascunzãtoarea lor vreo 500 de cãlãreþi ºi s-au nãpustit pe

7447 neaºteptate asupra lui Irod, care acoperea ariergarda. Cei din

7448 frunte au luat-o la fugã, dar regele însuºi i-a înfruntat pe duºmani

7449 ºi i-a respins. Astfel a redat el curajul alor sãi, ºi dupã risipirea

7450 fricii celor ce dãduserã bir cu fugiþii, aceºtia s-au întors pe cîmpul

7451 de luptã, fãcînd un mare mãcel în rîndul barbarilor. Regele a

7452 continuat sã-i cãsãpeascã pînã cînd a recuperat de la ei toatã

7453 prada, un însemnat numãr de vite ºi de robi, pornind la drum abia

7454 dupã aceea. Cînd mai mulþi barbari, ascunºi în desiºurile pãdurii

7455 care se întindea pînã la ieºirea în cîmpie, l-au atacat din nou, Irod

7456 i-a înfruntat cu o oaste mai puternicã ºi i-a pus pe fugã, omorînd

7457 pe mulþi dintre ei, apoi ºi-a vãzut de drum în liniºte. Însoþitorii

7458 l-au numit salvatorul ºi ocrotitorul lor.

7459 9. De îndatã ce convoiul a ajuns aproape de Samosata, Antoniu

7460 a trimis în întîmpinarea lui o trupã ºi alaiul servitorilor lui, pentru

7461 a-l cinsti astfel pe Irod ºi deopotrivã pentru ajutorul dat de el:

7462 auzise deja despre atacurile barbarilor. Antoniu s-a bucurat

7463 nespus la ivirea lui Irod, ºi cum a aflat despre isprãvile pe care le

7464 înfãptuise pe drum, i-a acordat o mare at en þ i e, ar ãtîndu-ºi

7465 admiraþia pentru vitejia lui ºi a venit el însuºi aproape, sã-l vadã

7466 ºi sã-l îmbrãþiºeze în semn de salut, ca dovadã a unei preþuiri ºi

7467 mai mari, de vreme ce îl proclamase deunãzi rege. În scurtã vreme

7468 Antioh a predat fortãreaþa, ºi deoarece rãzboiul luase sfîrºit,

7469 Antoniu l-a numit guvernatorul þinutului pe Sosius ºi i-a poruncit

7470 sã-l ajute pe Irod, plecînd el însuºi spre Egipt. Sosius a trimis

7471 numaidecît douã legiuni în Iudeea, în sprijinul lui Irod, spunînd

7472 cã-l va urma în curînd cu grosul oºtirii sale.

7473 10. Între timp, Iosif ºi-a gãsit moartea în Iudeea, dupã cum se
7474 va vedea. El n-a þinut minte ordinul dat de fratele sãu, cînd a

7475 p l ec a t l a A n t o n i u , º i º i - a a º e z a t t a b ã r a p e u n mu n t e, cãci

7476 Machaeras îi încredinþase 5 cohorte, cu care se grãbea sã ajungã

7477 la Ierihon, sã punã mîna pe recoltã. Oastea romanã era alcãtuitã

7478 din soldaþi lipsiþi de experienþã, recrutaþi în majoritatea lor chiar

7479 din Siria, iar duºmanii l-au atacat ºi încercuit pe un teren foarte

7480 dificil, ºi dupã o luptã în care a opus o eroicã rezistenþã, el a

7481 pierit, pierzîndu-ºi întreaga armatã. Antigonos a pus stãpînire pe

7482 leºurile celor uciºi ºi a tãiat capul lui Iosif, pentru care a cerut de

7483 la fratele lui, Pheroras, drept rãscumpãrare, 50 de talanþi. Dupã

7484 aceea ºi galileenii s-au ridicat împotriva guvernatorilor lor,

7485 înecîndu-i pe susþinãtorii lui Irod în lac; chiar ºi în Iudeea au

7486 izbucnit alte asemenea rãscoale. În acest timp, Machaeras întãrea

7487 fortificaþia Gitta.

7488 11. Solii acestor evenimente au dat în scurtã vreme de Irod ºi

7489 la Daphne lîngã Antiohia i-au dezvãluit trista soartã a fratelui sãu.
 Pag. 502

7490 N-a fost luat prin surp rindere, d at o ritã unor vise care i-au
7491 prevestit limpede moartea propriului frate. Înteþindu-ºi aºadar

7492 marºul, dupã ce a ajuns în Muntele Libanon, a luat cu el vreo 800

7493 de oameni din partea locului, ºi împreunã cu legiunea romanã pe

7494 care o avea la dispoziþia lui, s-a dus la Ptolemaida: încã din

7495 timpul nopþii ºi-a pus oastea în miºcare ºi a nãvãlit în Galileea.

7496 Duºmanii i-au ieºit în întîmpinare, dar el i-a învins ºi i-a silit sã

7497 se întoarcã în fortãreaþa din care ieºiserã mai înainte. A început

7498 asediul ei din zorii zilei. S-a dezlãnþuit atunci o furtunã puternicã,

7499 º i n eav î n d ce s ã f a c ã , º i - a d u s o a s t e a l a a d ã p o s t î n s a t e l e

7500 învecinate. Cînd i-a venit în ajutor ºi a 2-a legiune, trimisã de

7501 Antoniu, cei aflaþi în fortãreaþã s-au speriat ºi au fugit în timpul

7502 nopþii. Regele a mãrºãluit repede pînã la Ierihon, dornic sã

7503 rãzbune uciderea fratelui sãu. Dupã ce ºi-a instalat tabãra, a

7504 invitat la cinã bãrbaþii de vazã, ºi la terminarea ospãþului, invitaþii

7505 s-au retras, iar el s-a dus sã se culce în dormitorul lui. Tavanul

7506 sãlii de ospeþe s-a prãbuºit, dar fiindcã întîmplãtor era goalã, n-a

7507 pierit nimeni: de aici se poate deduce cã regele era ocrotit de

7508 pronia divinã. Acest fapt i-a fãcut pe mulþi sã creadã cã Irod Îi era

7509 drag lui Dumnezeu, fiindcã scãpase teafãr dintr-o primejdie atît

7510 de mare.

7511 12. În ziua urmãtoare, vreo 6.000 de duºmani, coborînd din

7512 vîrful muntelui, gata de luptã, i-au ameninþat pe romani. Oºteni

7513 cu armament uºor au avansat ºi au aruncat darde ºi pietre asupra

7514 însoþitorilor regelui, ieºiþi în întîmpinarea lor, ºi l-au rãnit pe Irod

7515 la ºold. Antigonos l-a trimis pe generalul sãu numit Pappus cu

7516 puþine trupe în Samaria, vrînd ca vrãjmaºii sã-ºi închipuie cã duce

7517 rãzboi cu mai mulþi oºteni decît avea nevoie. Acesta þinea mult

7518 sã-l înfrunte pe comandantul Machaeras. Dupã ce a cucerit 5

7519 tîrguri ºi i-a ucis pe cei 2.000 de oameni capturaþi, dînd foc

7520 orãºelelor, Irod a pornit împotriva lui Pappus. Acesta îºi aºezase

7521 tabãra în satul ce se chema Isanas. Strîngîndu-se în jurul lui tot

7522 mai mulþi luptãtori, veniþi atît din Ierihon cît ºi din Iudeea

7523 întreagã, cînd duºmanii s-au apropiat ºi l-au atacat cu furie, Irod

7524 i-a biruit din primul asalt, ºi dornic sã-ºi rãzbune fratele, i-a

7525 urmãrit pe fugari pînã în sat, spre a-i mãcelãri întruna. Întrucît

7526 casele erau arhipline de oºteni înzestraþi cu armament greu ºi

7527 mulþi dintre ei se refugiaserã pe acoperiº, i-a rãpus pe cei din

7528 urmã, ºi smulgînd acoperiºurile caselor, a vãzut cã dedesubt, ele

7529 erau ticsite cu oºteni. Pe aceºtia i-a cãsãpit, strivindu-i de-a

7530 valma, cu stîncile aruncate de sus asupra lor, aºa cã în cursul

7531 rãzboiului n-a fost o mai cumplitã priveliºte decît uriaºa mulþime

7532 a morþilor stivuiþi în afara zidurilor. Baia de sînge a frînt în cea

7533 mai mare mãsurã curajul vrãjmaºilor, hãrãziþi sã aibã o soartã

7534 asemãnãtoare. Cãci în jurul satului puteai sã zãreºti o nesfîrºitã

7535 turmã de oameni fugind în disperare. Dacã asprimea iernii nu i-ar

7536 fi fost potrivnicã, oastea lui Irod, îmbãtatã de victorie, ar fi mers

7537 n u mai d ecî t l a H i e r o s o l y m a , p u n î n d c h i a r d e a t u n c i c a p ãt

7538 r ã z b o i u l u i . A n t i g o n o s er a p e d ep l i n p r eg ãt i t s ã f u g ã º i s ã

7539 pãrãseascã definitiv oraºul.

7540 13. Atunci regele, fiindcã era deja tîrziu, a poruncit ca soldaþii
7541 sã ia masa de searã, în vreme ce el, simþindu-se istovit, s-a dus în
 Pag. 503

7542 odaia lui de dormit, sã facã o baie: acolo a trecut printr-o mare
7543 primejdie, din care numai pronia divinã l-a salvat. Rãmãsese

7544 neînarmat ºi doar cu un bãiat, care era copil de casã, ºi se scãlda

7545 în interiorul locuinþei, unde cîþiva duºmani înarmaþi, cuprinºi de

7546 fricã, fugiserã sã se ascundã în timpul bãtãliei. Pe cînd se îmbãia

7547 Irod, unul dintre duºmani, cu sabia trasã, s-a ivit deodatã din

7548 ascunzãtoarea lui ºi a ieºit pe uºã, urmat de al 2-lea, apoi de al

7549 3-lea, înarmaþi aºijderea, fiind atît de speriaþi încît nu i-au fãcut

7550 nici un rãu regelui, bucuroºi cã pot sã fugã din casã, fãrã sã

7551 pãþeascã nimic. În ziua urmãtoare, Irod a pus sã i se taie capul lui

7552 Pappus, care cãzuse în luptã ºi l-a trimis lui Pheroras, ca sã-ºi

7553 rãzbune astfel fratele: chiar el îl ucisese, cu mîna lui.

7554 14. La sfîrºitul iernii, cînd ºi-a pus oastea în miºcare, Irod a
7555 venit la Hierosolyma, aºezîndu-ºi tabãra în preajma oraºului. Era

7556 al 3-lea an de cînd fusese numit rege din partea Romei. Curînd el

7557 ºi-a ridicat tabãra ºi a adus-o aproape de ziduri, punînd-o în faþa

7558 templului, în partea cea mai uºor de cucerit a oraºului, pe care

7559 avea de gînd sã-l asedieze, aºa cum fãcuse odinioarã Pompeius.

7560 A înãlþat 3 valuri de pãmînt ºi a construit turnuri, folosind pentru

7561 aceas t ã l u cr ar e m u l t ã m î n ã d e l u c r u , º i a t ãi at ar b o r i i d i n

7562 apropiere. A lãsat împlinirea muncilor în seama unor oameni

7563 destoinici, ºi în timp ce oastea rãmãsese în tabãrã, el a plecat în

7564 S a m a r i a s ã s e c ã s ã t o r e a s c ã , l u î n d - o d e s o þ i e p e f i i c a l u i

7565 Alexandru, fiul lui Aristobul: cãci el era logodit de multã vreme

7566 cu ea, aºa cum am spus mai înainte.

7567 Capitolul 16

7568 1. Dupã celebrarea cãsãtoriei, Sosius a ales pentru marºul sãu

7569 calea Feniciei, trimiþîndu-ºi trupele înainte prin interiorul þãrii, ºi

7570 abia apoi a venit ºi comandantul însuºi însoþit de mulþimea

7571 cãlãreþilor ºi a pedestraºilor sãi. Din þinutul samaritenilor s-a

7572 întors ºi Irod cu o însemnatã oaste, care a sporit vechea armatã,

7573 numãrînd acum vreo 30.000 de soldaþi. Toþi aceºtia s-au adunat

7574 în faþa meterezelor Hierosolymei ºi ºi-au aºezat tabãra în partea

7575 de miazãnoapte a zidurilor de apãrare, oºtirea fiind alcãtuitã din

7576 11 legiuni ºi 6.000 de cãlãreþi, pe lîngã alte trupe auxiliare, venite

7577 din Siria. Ea avea 2 comandanþi: pe Sosius, trimis de Antoniu ca

7578 sã dea ajutor, ºi pe Irod, în numele sãu personal, misiunea lor

7579 fiind sã-l detroneze pe Antigonos, declarat de Roma duºmanul ei,

7580 ºi Irod însuºi sã domneascã în locul lui, potrivit unei hotãrîri a

7581 Senatului.

7582 2. Deoarece întregul lor neam se strînsese laolaltã, iudeii

7583 luptau cu mare îndrãznealã ºi dîrzenie împotriva lui Irod; închiºi

7584 între metereze, mulþi rosteau discursuri în jurul templului ºi mulþi

7585 fãceau preziceri bune poporului, ca ºi cum Dumnezeu ar fi avut

7586 datoria sã elibereze oraºul lor. κi însuºeau tot ce se mai gãsea în

7587 afara oraºului, încît nu mai aveau cu ce sã se hrãneascã nici

7588 oamenii, nici vitele, fãcînd ca prin tainicele lor prãdãciuni sã

7589 sufere de foame pînã ºi oastea duºmanã. Cînd a observat acest

7590 lucru, Irod a întins capcane împotriva incursiunilor de jaf în cele

7591 mai potrivite locuri ºi a trimis trupe bine înarmate sã procure

 Pag. 504

7592 provizii, aducînd mãrfuri cumpãrate de la mare depãrtare, astfel

7593 cã în scurtã vreme toate cele strict necesare traiului s-au gãsit din

7594 abundenþã. Multe mîini muncind necontenit la lucrãrile de asediu,

7595 cele 3 valuri de pãmînt au fost lesne terminate: era în toiul verii

7596 ºi nu se iveau piedici pricinuite de capriciile vremii sau de alte

7597 intemperii. Maºinile de asediu fiind aduse la faþa locului, zidurile

7598 au fost supuse izbiturilor ºi toate modalitãþile, folosite din plin.

7599 Cei aflaþi în interiorul oraºului nu au intrat în panicã, ci au

7600 descoperit la rîndul lor numeroase mijloace de contracarare a

7601 asediatorilor, dînd foc în incursiunile lor lucrãrilor fie abia

7602 începute, fie terminate de-a binelea. În lupta corp la corp, nu

7603 rãmîneau mai prejos în privinþa vitejiei faþã de romani, care se

7604 dovedeau mai destoinici prin experienþa lor rãzboinicã. Înaintea

7605 maºinilor de asediu ridicau alte construcþii în locul celor doborîte

7606 ºi din tunelurile lor subterane îi atacau pe duºmanii care lucrau la

7607 tranºee. Luptau mai mult sub imboldul disperãrii decît dupã un

7608 plan bine întocmit ºi duceau rãzboiul pînã la capãt, deºi erau

7609 î mp r es u r aþ i d e o oaste mar e, ch i n u i þ i d e f o ame º i d e l i p s a

7610 strictului necesar: întîmplarea a fãcut ca tocmai atunci sã fie anul

7611 Sabatic. Vrãjmaºii au escaladat în sfîrºit zidurile, mai întîi 20 de

7612 oºteni de elitã, apoi centurionii lui Sosius. Primul zid de apãrare

7613 a fost luat cu asalt dupã 40 de zile, al 2-lea zid, dupã alte 15 zile

7614 ºi cîteva din porticurile templului au cãzut pradã flãcãrilor, dar

7615 Irod l-a acuzat pe Antigonos cã le-a dat foc, aþîþînd ura iudeilor

7616 împotriva lui. Dupã ce au fost cucerite împrejurimile templului ºi

7617 p a r t e a d e j o s a o r aº u l u i , i u d ei i s - au r ef u g i at î n i n t e r i o r u l

7618 templului ºi în partea de sus a oraºului. Deoarece se temeau cã

7619 romanii le vor pune piedici în aducerea zilnicelor jertfe închinate

7620 lui Dumnezeu, ei le-au trimis soli, cerîndu-le sã îngãduie barem

7621 introducerea animalelor hãrãzite sacrificiului. Irod le-a satisfãcut

7622 cererea, în speranþa cã asediaþii se vor preda. Dar cînd a vãzut cã

7623 presupunerile sale nu primeau confirmarea din partea lor ºi cã ei

7624 luptau cu îndîrjire pentru menþinerea domniei lui Antigonos, a

7625 luat cu asalt oraºul, în care vãrsarea de sînge s-a rãspîndit repede

7626 pretutindeni, romanii fiind exasperaþi de îndelungatul asediu iar

7627 irodienii ahtiaþi sã nu ierte pe nici unul dintre iudeii potrivnici. În

7628 s t r ãzi l e î n g u s t e, î n g h es uiþi în cas e s au î n t emp l u l u n d e s e

7629 refugiaserã, ei erau mãcelãriþi ºi nici copiii, nici moºnegii n-au

7630 cunoscut îndurare, fãrã ca mãcar nici femeile neputincioase sã fie

7631 cruþate. Deºi regele îºi trimitea pretutindeni solii ºi cerea sã se

7632 punã capãt masacrului, nimeni nu-ºi strunea braþul, ci într-o furie

7633 turbatã, mãcelãrea oamenii indiferent de vîrsta lor. Atunci

7634 Antigonos, fãrã sã se sinchiseascã de soarta lui din trecut, nici de

7635 soarta lui de acum, a coborît din turnul sãu fortificat ºi s-a

7636 aruncat la picioarele lui Sosius. Deloc înduioºat de jalnica lui

7637 prãbuºire, acesta l-a probozit cu asprime ºi l-a numit Antigonal;

7638 nu l-a lãsat însã sã plece liber, lipsit de însoþitori, ca ºi cum ar fi

7639 fost o femeie, ci l-a pus în lanþuri, sub pazã strictã.

7640 3. Dupã ce a pus cãpãstrul pe duºmanii sãi, preocuparea lui

7641 Irod a fost sã-ºi struneascã proprii aliaþi de alt neam: cãci aceastã

7642 gloatã de oºteni strãini se îngrãmãdea sã vadã templul ºi sfintele

7643 o d o a r e p ã s t r a t e î n s an ct u ar. Reg el e i - a o p r i t , p e u n i i p r i n

 Pag. 505

7644 rugãminþi, pe alþii prin ameninþãri, pe ceilalþi chiar prin forþa

7645 armelor, ferm convins cã victoria ar fi mai rea decît înfrîngerea,

7646 dacã vreunul din acele obiecte interzise privirilor strãine ar fi fost

7647 vãzut de acestea. Tot el a împiedicat jefuirea oraºului, prin faptul

7648 cã l-a întrebat de mai multe ori pe Sosius dacã romanii, prin

7649 golirea oraºului de avuþii ºi de oameni, aveau de gînd sã-l facã

7650 rege peste un deºert: oare prin asasinarea atîtor cetãþeni, nu

7651 socoteºte cumva cã pînã ºi stãpînirea lumii locuite nu constituie

7652 pentru el o recompensã prea micã? Cînd acesta i-a zis cã i se pare

7653 drept sã îngãduie oºtenilor sãi sã se dedea jafurilor ca rãsplatã

7654 pentru truda înduratã în timpul asediului, Irod i-a rãspuns cã el

7655 este gata sã-l recompenseze pe fiecare din propriul tezaur. Cu

7656 acest preþ a rãscumpãrat ceea ce mai rãmãsese din oraº ºi ºi-a

7657 respectat promisiunea. El a recompensat pe fiecare soldat cu

7658 prisosinþã, pe comandanþi în proporþia cuvenitã, iar lui Sosius i-a

7659 fãcut un dar regesc, încît toþi s-au despãrþit de el îmbogãþiþi.

7660 4. Aceastã nenorocire s-a abãtut asupra Hierosolymei sub

7661 consulatul lui Marcus Agripa ºi Caninius Gallus, în luna a 3-a din

7662 cea de-a 185-a Olimpiadã, tot cu prilejul unei sãrbãtori, ca ºi cum

7663 s-ar fi repetat întocmai nãpasta pe care o înduraserã iudeii

7664 odinioarã, datoritã lui Pompeius: cãci Hierosolyma a fost cuceritã

7665 în aceeaºi zi, dupã 27 de ani. Sosius I-a închinat lui Dumnezeu o

7666 coroanã de aur, apoi a pãrãsit Hierosolyma, ducîndu-i lui Antoniu

7667 pe Antigonos în lanþuri. Dar Irod s-a temut cã Antoniu îl va cruþa

7668 pe Antigonos ºi-l va trimite la Roma, sã dea socotealã Senatului,

7669 ºi acolo va ieºi la ivealã cã el se trãgea din neam regesc, în timp

7670 ce Irod era un om de rînd, aºa cã þinînd seama de faptul cã

7671 Antigonos greºise faþã de romani, putea sã revinã fiilor acestuia

7672 tronul moºtenit prin nãscare. Temîndu-se sã nu se întîmple una ca

7673 asta, Irod l-a convins pe Antonius, printr-o mare sumã de bani,

7674 sã-l ucidã pe Antigonos, ºi astfel a scãpat el de orice grijã. Aºa a

7675 luat sfîrºit domnia Asamoneilor, dupã o cîrmuire de 126 de ani.

7676 Aceastã casã domnitoare a fost vestit ã, p e d e o p ar t e, prin

7677 nobleþea neamului ºi înalta demnitate preoþeascã, pe de altã parte,

7678 prin f ap t el e de vitejie sãvîrºite de strãmoºii ei spre binele

7679 poporului. Ea ºi-a pierdut puterea din pricina disputelor dintre

7680 urmaºi, care i-a revenit lui Irod, fiul lui Antipater, om dintr-o

7681 familie de plebei, fãcînd parte din rîndul supuºilor. Acestea sînt

7682 ºtirile transmise de înaintaºii noºtri despre sfîrºitul domniei

7683 Asamoneilor. Protagonista tragediei lui Sofocle, care îi poartã

7684 numele, aluzie care înfiereazã teatralitatea gestului lui Antigonos,

7685 lipsit de demnitatea fiicei lui Oedip, aruncatã de unchiul ei Creon

7686 în temniþã, unde ºi-a pus singurã capãt zilelor.

7687 Cartea 15

7688 Capitolul 1

7689 1. În precedenta mea carte am înfãþiºat cititorilor cum Sosius

7690 ºi Irod au luat cu asalt Hierosolyma; acum vreau sã descriu

7691 faptele care au urmat. Dupã ce a luat în stãpînire Iudeea întreagã,

7692 Irod a pus în funcþii înalte oamen i s i mp l i d i n mu l þimea de

 Pag. 506

7693 locuitori favorabilã lui, în schimb nu lãsa sã treacã o zi fãrã sã-i

7694 pedepseascã ºi sã-i chinuie pe cei ce þinuserã partea adversarilor

7695 sãi. Cea mai mare trecere o aveau înaintea lui fariseul Pollio ºi

7696 discipolul acestuia, Sameas. Cu prilejul asediului Hierosolymei,

7697 ei îºi îndemnaserã concetãþenii sã-l primeascã pe Irod în oraº:

7698 acum îºi arãta aºadar recunoºtinþa faþã de ei. În procesul de

7699 odinioarã, unde Irod fusese pîndit de pedeapsa cu moartea, acelaºi

7700 Sameas adusese mustrãri lui Hyrcanos ºi judecãtorilor, prezicînd

7701 cã Irod îi va pedepsi mai tîrziu pe toþi cei ce îi cruþaserã viaþa.

7702 Vorb ele rostite de el î n t i mp u l p r o ces u l u i s - au ad ev er i t în

7703 decursul timpului prin voinþa lui Dumnezeu.

7704 2. Atunci cînd a cucerit Hierosolyma, Irod a adunat toate

7705 giuvaerurile regeºti, i-a jefuit de asemenea pe cei bogaþi ºi a

7706 strîns laolaltã o mare grãmadã de argint ºi de aur, pe care a

7707 dãruit-o în întregime lui Antoniu ºi prietenilor sãi. A rãpus apoi

7708 45 de fruntaºi din tabãra lui Antigonos ºi a pus strãji la porþile

7709 oraºului, sã nu se strecoare nimic în afarã împreunã cu cei uciºi.

7710 Morþii erau cercetaþi cu de-amãnuntul ºi orice obiect de argint,

7711 a u r s a u o d o r g ã s i t a s u p r a l o r e r a î n m î n a t r e g e l u i , º i r u l

7712 nenorocirilor pãrînd fãrã sfîrºit. De vinã era, pe de o parte,

7713 lãcomia regelui, care avea nevoie de bani, pe de altã parte, faptul

7714 cã pãmîntul trebuia sã rãmînã necultivat, fiind Anul Sabatic: în

7715 acest rãstimp, la noi este strict interzisã însãmînþarea ogoarelor.

7716 Antigonos devenind între timp prizonierul lui, Antoniu avea de

7717 gînd sã-l þinã înlãnþuit pînã la celebrarea triumfului sãu. Dar cînd

7718 a aflat cã poporul se pregãtea de rãscoalã ºi ura lui faþã de Irod îl

7719 fãcea sã þinã la Antigonos, a hotãrît sã-i taie capul cu securea la

7720 Antiohia: era singura cale prin care putea sã-i potoleascã pe iudei.

7721 Î n s p r i j i n u l v o r b e l o r m e l e , a d u c mãr t u r i a l u i St r ab o n d i n

7722 C ap p a d o c i a , car e s p u n e u r mãt o ar el e: A n t o n i u l - a ad u s p e

7723 Antigonos iudeul la Antiohia, scurtîndu-l de cap cu securea,

7724 c o n v i n s c ã n u m a i a º a p u t e a s ã - i î n d u p l e c e p e i u d e i s ã - l

7725 recunoascã pe Irod rege în locul acestuia. Chiar dacã l-ar fi supus

7726 la cazne, tot nu l-ar fi putut constrînge sã-l numeascã rege pe

7727 acesta; atît de mare era devotamentul poporului faþã de regele de

7728 mai înainte. De aceea era de pãrere cã va întuneca amintirea lui

7729 Antigonos printr-o moarte înjositoare ºi va îmblînzi ura lor faþã

7730 de Irod. Acestea le-a zis Strabon.

7731 Capitolul 2

7732 1. De îndatã ce a primit vestea urcãrii pe tron a lui Irod,

7733 Marele Preot Hyrcanos, care era atunci prizonierul parþilor, a

7734 venit la Irod, fiind eliberat din captivitate în felul urmãtor. Cînd

7735 Barzapharnes ºi Pacorus, comandanþii oºtirii parþilor, i-au luat

7736 prizonieri pe Hyrcanos, care a devenit mai întîi Mare Preot ºi

7737 dupã aceea rege, precum ºi pe Phasael, fratele lui Irod, ei i-au dus

7738 în Parþia. Fiindcã nu suporta sã poarte înjositoarele lanþuri ºi a

7739 preferat sã aibã o moarte glorioasã decît sã ducã un asemenea trai,

7740 Phasael ºi-a luat singur viaþa, cum am spus mai înainte.

7741 2. Cînd i-a fost adus captivul Hyrcanos, Phraates, regele

7742 parþilor, l-a tratat cu blîndeþe, întrucît auzise despre nobleþea
 Pag. 507

7743 neamului sãu. I-a scos aºadar lanþurile ºi i-a îngãduit sã trãiascã
7744 în Babilon, unde vieþuiau numeroºi iudei. Ei îl cinsteau ca pe

7745 Marele Preot ºi regele lor, la fel ca întregul neam al iudeilor

7746 avîndu-ºi locuinþele pînã la Eufrat; acest lucru îl încînta pe

7747 Hyrcanos. Dar ºtirea urcãrii pe tron a lui Irod i-a insuflat noi

7748 speranþe, pe de o parte fiindcã de la început se purtase prieteneºte

7749 cu Irod, pe de altã parte fiindcã credea cã acesta mai þinea minte

7750 binefacerea pe care i-o adusese atunci, cînd chemat la judecatã

7751 spre a primi pedeapsa cu moartea, el îl scãpase de primejdie ºi de

7752 caznã. În aceastã privinþã, stãtea adesea de vorbã cu iudeii care îl

7753 vizitau. Dar aceºtia l-au reþinut ºi l-au sfãtuit sã rãmînã acolo,

7754 amintindu-i cã la ei se bucura de laudã ºi de cinstire ºi nu ducea

7755 lipsã de dovezile prin care puteau sã-ºi arate propria preþuire

7756 pentru rangul lui de Mare Preot ºi de rege. Dar cel mai mult conta

7757 faptul cã de ele nu mai putea sã beneficieze ºi la Hierosolyma,

7758 deoarece din porunca lui Antigonos, trupul lui fusese schilodit.

7759 Iar regii nu au bunul obicei de a-ºi mai aminti de binefacerile

7760 primite în viaþa privatã, norocul schimbîndu-le în mare mãsurã

7761 firea.

7762 3. Chiar dacã sfaturile primite slujeau interesele sale, Hyrcanos

7763 þinea totuºi sã plece; ºi prin scrisorile lui, Irod îl îndemna sã

7764 stãruie pe lîngã Phraates ºi iudeii care locuiau acolo, sã nu-l

7765 invidieze fiindcã împãrþea domnia cu Irod. Acum era momentul

7766 prielnic ca regele sã se arate recunoscãtor pentru faptul cã îl

7767 crescuse ºi îi salvase viaþa, iar Hyrcanos sã primeascã la rîndul lui

7768 acest lucru. Irod nu numai cã i-a scris lui Hyrcanos, ci l-a trimis

7769 ca s o l p e S a r a m a l l a c u d a r u r i m u l t e l a P h r aat es ; l - a r u g at

7770 prieteneºte sã nu-l împiedice sã-ºi arate recunoºtinþa faþã de un

7771 om cu merite mari. Dar nu acesta era de fapt adevãratul lui scop;

7772 deoarece îºi cucerise tronul fãrã merite proprii, el se temea sã nu

7773 izbucneascã niscaiva tulburãri ºi cãuta sã-l aibã la cheremul lui pe

7774 Hyrcanos, ba chiar sã-l ºi înlãture din drumul sãu. A avut grijã sã

7775 facã acest lucru mai tîrziu.

7776 4. Dupã ce, plin de speranþe, eliberat din captivitate de

7777 Phraates ºi înzestrat cu mulþi bani de iudei, sosise la Hierosoyma,

7778 Irod l-a primit cu cele mai mari onoruri, i-a acordat primul loc în

7779 adunãri ºi l-a pus în fruntea mesei la ospeþe, ca sã-l amãgeascã,

7780 numindu-l pãrintele sãu, spre a-i înlãtura prin vicleºuguri orice

7781 bãnuialã. Dar Irod a mai înfãptuit ºi alte lucruri ca sã-ºi apere

7782 tronul, stîrnind aprige dispute în sînul familiei sale. Întrucît

7783 urmãrea sã zãdãrniceascã alegerea unui om de vazã în funcþia de

7784 Mare Preot al lui Dumnezeu, a chemat din Babilon un preot

7785 oarecare, cu numele de Ananel, ºi i-a încredinþat pontificatul.

7786 5. Aceastã jignire a supãrat-o numaidecît pe Alexandra, fiica

7787 lui Hyrcanos, soþia lui Alexandru, fiul regelui Aristobul, care

7788 avea de la Alexandru 2 copii: pe bãiatul nespus de chipeº la

7789 înfãþiºare numit Aristobul ºi pe soþia lui Irod, Mariamme, de o

7790 frumuseþe neasemuitã. Fierbea de mînie ºi nu se împãca deloc cu

7791 înjosirea propriului bãiat, deoarece rangul de Mare Preot era

7792 atribuit unui intrus, cîtã vreme el era viu ºi nevãtãmat. Prin

7793 intermediul unui cîntãreþ din lirã, i-a trimis o scrisoare Cleopatrei,

7794 p e c a r e o r u g a s ã i n t e r v i n ã p e l î n g ã A n t o n i u , c a s ã c e a r ã
 Pag. 508

7795 pontificatul pentru fiul ei.

7796 6. În timp ce Antoniu întîrzia sã îndeplineascã aceastã
7797 rugãminte, prietenul sãu Dellius a sosit în Iudeea cu niºte treburi

7798 negustoreºti, ºi vãzîndu-l pe Aristobul, a rãmas uimit de statura

7799 ºi frumuseþea bãiatului, fãrã s-o admire mai puþin pe Mariamme,

7800 soþia regelui; a lãud at ch i ar º i f aþ ã d e A lexandra farmecul

7801 o d r as l el or sale. Venind sã stea de vorbã cu ea, oas p et el e a

7802 convins-o sã-i trimitã lui Antoniu portretele celor doi copii: era

7803 d e - a j u n s s ã l e v ad ã ch i p u l , ca s ã n u - i m a i r e f u z e c e r e r e a .

7804 Alexandra a dat ascultare vorbelor lui ºi i-a expediat lui Antoniu

7805 tablourile amîndurora. Dellius le-a adãugat laudele lui excesive,

7806 fiin d d e p ãr er e cã n u d e o amen i , ci mai d eg r ab ã de un zeu

7807 fuseserã zãmisliþi copiii Alexandrei. El fãcea intenþionat acest

7808 lucru, ca sã stîrneascã patima lui Antoniu. Acestuia i-a fost ruºine

7809 sã cheme copila la el, fiindcã era soþia lui Irod. ºi astfel se punea

7810 la adãpost de reproºurile Cleopatrei. A scris însã sã-i fie adus

7811 bãiatul, adãugînd, ca sã salveze aparenþele: dacã nu era prea

7812 complicat. Cînd i-a parvenit ºtirea, Irod a socotit cã nu se cãdea

7813 sã-i trimitã la Antoniu pe Aristobul, un tînãr chipeº ºi înfloritor,

7814 cãci avea 16 ani, de obîrºie nobilã, dîndu-l pe mîna omului celui

7815 mai puternic dintre romanii din vremea aceea, gata oricînd sã-l

7816 aducã jertfã iubirii ºi poftelor sale josnice, fiindcã putea sã-ºi

7817 permitã tot ce poftea. Irod i-a rãspuns aºadar lui Antoniu cã ar fi

7818 de ajuns ca tînãrul sã facã un singur pas dincolo de hotare, pentru

7819 ca în întreaga þarã sã izbucneascã rãzboiul ºi rãzmeriþa, iudeii

7820 punîndu-ºi speranþele în schimbãrile aduse de un alt rege.

7821 7. Dupã ce s-a scuzat astfel faþã de Antoniu, Irod s-a hotãrît sã
7822 nu-i lipseascã de orice cinstire pe bãiat ºi pe Alexandra, mai ales

7823 cã soþia lui, Mariamme, îl asalta cu cererile sale sã-i încredinþeze

7824 frãþiorului rangul de Mare Preot, dîndu-ºi seama cã avea tot

7825 interesul ca Aristobul sã nu mai poatã pleca din preajma lui de

7826 îndatã ce va deþine aceastã înaltã funcþie. ªi-a chemat prietenii la

7827 o adunare, unde s-a plîns amarnic de Alexandra, spunînd cã ea

7828 u n e l t e a p e a s c u n s î m p o t r i v a d o m n i e i l u i , º i î m p r e u n ã c u

7829 Cleopatra, plãnuia sã-i smulgã tronul, ºi cu ajutorul lui Antoniu,

7830 sã punã în fruntea treburilor publice un adolescent. Ea sãvîrºea

7831 deci o faptã nechibzuitã, deoarece nu numai cã-i rãpea fiicei sale

7832 rangul pe care îl deþinea, ci dãdea pradã tulburãrilor regatul pe

7833 care îl dobîndise el însuºi cu preþul multor chinuri ºi înfruntînd

7834 primejdii grele. Deºi nu uitase ºicanele pe care i le pricinuise, nu

7835 înceta ca în pofida acestora sã opteze pentru dreptate; iar acum o

7836 anunþa cã oferea fiului ei pontificatul, hãrãzit mai înainte anume

7837 lui Ananel, datoritã faptului cã Aristobul era încã un copil.

7838 Întrucît el nu vorbise la voia întîmplãrii, ci cu maturã chibzuinþã

7839 ºi premeditare, ca sã amãgeascã femeile ºi prietenii care erau de

7840 faþã, Alexandra a fost aºa de copleºitã, atît de onoarea venitã pe

7841 neaºteptate, cît ºi de teama bãnuielilor pe care le inspirase, cã a

7842 izbucnit în lacrimi, recunoscînd urmãtoarele: se zbãtuse mult sã

7843 obþinã pontificatul pentru Aristobul, cãci altfel i s-ar fi adus o

7844 jignire; referitor la domnie, ea nu se gîndise cîtuºi de puþin, ºi

7845 chiar dacã i-ar fi revenit, tot n-ar fi vrut s-o accepte. E mulþumitã

7846 de onorurile pe care le are acum ºi de faptul cã domneºte Irod,

 Pag. 509

7847 care garanteazã pe deplin siguranþa familiei, fiindcã prin însãºi

7848 natura lui are darul sã conducã mai bine decît ceilalþi. Prin

7849 cinstirea adusã recent fiului ei, a îndatorat-o foarte mult ºi de aici

7850 înainte îi va da ascultare în toate privinþele; ºi îi cere aºijderea

7851 iertare dacã a abuzat de legãturile de rudenie cu ginerele ei ºi s-a

7852 a r ã t a t p r e a î n c r e z u t ã î n f r ãmî n t ãr i l e s al e, d î n d d o v ad ã d e

7853 nechibzuinþã. Cu o rîvnã mai mare decît pînã în clipa aceea, în

7854 u r ma aces t o r d i s cu þ i i , amî n d o i º i - au d at mî n a , c a s e m n al

7855 împãcãrii lor, ºi orice bãnuialã a fost înlãturatã.

7856 Capitolul 3

7857 1. Aºadar, Irod i-a luat numaidecît rangul de Mare Preot lui
7858 A n an el , car e, aº a cu m am s p u s d ej a, n u f ãcea p ar t e d i n t r e

7859 localnici, ci provenea din iudeii strãmutaþi odinioarã dincolo de

7860 Eufrat. Cãci multe mii de oameni din rîndurile poporului nostru,

7861 duºi în captivitate, locuiau în preajma Babilonului. Din aceºtia,

7862 aparþinînd unei familii sacerdotale, îºi trãgea obîrºia Ananel, care

7863 întreþinea de mult legãturi de prietenie cu Irod. Cum a ajuns sã

7864 domneascã, l-a ºi investit cu înaltul rang preoþesc, anulat tot de

7865 el, ca sã aplaneze certurile familiale, contrazicînd astfel legile.

7866 Odatã primitã aceastã cinstire, nimeni nu mai putea sã þi-o ia

7867 î n a p o i ; p r i m u l c a r e a î n c ã l c a t a c e a s t ã l e g e a f o s t A n t i o h

7868 Epiphanes, atunci cînd a luat pontificatul de la Iesus ºi l-a

7869 transmis fratelui sãu Onias; al 2-lea a fost Aristobul, care l-a

7870 înlãturat din funcþie pe fratele sãu Hyrcanos; Irod, al 3-lea, a

7871 încredinþat slujba de Mare Preot adolescentului Aristobul.

7872 2. Irod a crezut cã astfel îndepãrtase dihonia din sînul familiei

7873 sale. Totuºi nici dupã publica lor împãcare, Irod nu a încetat s-o

7874 bãnuiascã pe Alexandra; aºa cum s-ar fi cuvenit, ci þinînd seama

7875 de precedentele dovezi de duºmãnie, a socotit îndreptãþitã temerea

7876 cã ea va urzi alte rãzvrãtiri cînd se va ivi un nou prilej. I-a

7877 poruncit sã rãmînã în interiorul palatului regal ºi sã nu facã nimic

7878 din proprie iniþiativã. ªi-a pus paznicii s-o supravegheze în aºa

7879 mãsurã, încît în afara îndeletnicirilor zilnice, ea sã nu poatã

7880 întreprinde nimic fãrã ºtirea lui. Treptat, toate aceste mãsuri de

7881 prevedere au îndîrjit-o pe Alexandra ºi i-au sporit ura. Mîndria ei

7882 femeiascã a fost grav rãnitã, cãci ea n-a mai putut sã îndure

7883 nedemna supraveghere, preferînd sã suporte orice consecinþe,

7884 decît lipsitã de libertate, sã trãiascã înrobitã ºi înfricoºatã, sub o

7885 aparentã cinstire. A trimis un sol la Cleopatra, deplîngîndu-ºi

7886 necontenit jalnica soartã, ºi a rugat-o sã-i vinã în ajutor dupã

7887 puterile ei. Aceasta a îndemnat-o sã fugã pe ascuns în Egipt,

7888 alãturi de Aristobul. Alexandra s-a arãtat gata sã-i urmeze sfatul

7889 - ºi iatã ce anume a scornit ea. A cerut sã fie înjghebate 2 racle ºi

7890 s-a ascuns în interiorul lor împreunã cu fiul ei, cãzînd la învoialã

7891 cu slujitorii ca acestea sã fie scoase apoi din palat în timpul

7892 nopþii. Plãnuia sã continue dupã aceea drumul pînã la mare, unde

7893 aºtepta o corabie, pregãtitã sã-i ducã pe amîndoi în Egipt. Dar

7894 slujitorul ei Esop a dat din întîmplare peste prietenul Alexandrei,

7895 Sabbion, ºi convins cã fãcea parte dintre iniþiaþi, i-a dezvãluit

7896 planul. Cînd a primit ºtirea asta, Sabbion, pe care Irod îl urîse
 Pag. 510

7897 pînã atunci, fiindcã bãnuia cã era unul dintre cei ce îl otrãviserã
7898 pe Antipater, a tras nãdejdea cã prin gestul lui de bunãvoinþã, va

7899 scãpa de ura regelui. El i-a descris regelui fapta pusã la cale de

7900 Alexandra. Irod i-a lãsat în pace pe amîndoi, sã-ºi ducã planul la

7901 îndeplinire, ºi atunci cînd se pregãteau sã fugã, i-a înhãþat. Le-a

7902 trecut cu vederea abaterea, ºi oricît de dornic era sã se rãfuiascã

7903 cu Alexandra, n-a îndrãznit sã ia nici o mãsurã mai asprã, cãci se

7904 temea cã ura pe care ºi aºa i-o purta Cleopatra va spori odatã cu

7905 învinuirea ei. A vrut sã arate cã numai din mãrinimie fusese

7906 îngãduitor faþã de greºeala ei. Dar ºi-a propus sã-l înlãture cu

7907 totul pe adolescent din drumul lui. Pentru ca sã nu iese prea

7908 repede la lumina zilei vina lui, a gãsit de cuviinþã sã nu facã asta

7909 i m e d i a t , c ã c i v e n e a p r e a d e v r e m e d u p ã c e l e c e a b i a s e

7910 întîmplaserã.

7911 3. Deoarece între timp sosise Sãrbãtoarea Corturilor, care la

7912 noi este celebratã cu cea mai mare solemnitate, Irod a petrecut

7913 acele zile dedîndu-se desfãtãrilor, alãturi de întregul popor. Dar

7914 tocmai cu acest prilej invidia lui a fost zgîndãritã vãdit, aºa cã el

7915 a hotãrît sã treacã la înfãptuirea omorului mai repede decît

7916 plãnuise la început. Dupã ce Aristobul, tînãrul de 17 ani, s-a suit

7917 la altar ca sã aducã jertfã legii sacre, îmbrãcat în veºmintele

7918 purtate de Marele Preot, ºi a îndeplinit ceremonia religioasã

7919 potrivit ritualului, el ºi-a dovedit nobleþea obîrºiei nu numai prin

7920 multitudinea podoabelor exterioare, ci ºi prin frumuseþea, ºi prin

7921 statura falnicã, mai presus de vîrsta lui, stîrnind admiraþia

7922 mulþimii, pe care a fãcut-o sã-ºi aminteascã de mãreþele isprãvi

7923 înfãptuite de ilustrul sãu bunic, Aristobul. Copleºiþi treptat de

7924 simþãmintele lor, oamenii ºi le-au exteriorizat, bucuroºi ºi

7925 întristaþi deopotrivã, amestecînd urãrile de bine cu rugãciunile,

7926 astfel cã poporul a lãsat sã se întrevadã lesne admiraþia lui faþã de

7927 tînãr, încît ºi-a mãrturisit recunoºtinþa pentru binefacerile primite

7928 în trecut mai zgomotos decît era indicat s-o facã în prezenþa

7929 regelui. Din aceastã pricinã, Irod a hotãrît sã transpunã în faptã

7930 ceea ce plãnuise împotriva tînãrului. Dupã trecerea zilelor de

7931 sãrbãtoare, în timp ce lua parte la un ospãþ dat de Alexandra la

7932 Ierihon, a fãcut în aºa fel încît prin dezmierdãrile sale sã-l atragã

7933 pe tînãr într-un loc sigur, iar acolo l-a îmbiat sã se desfete cu

7934 niºte jocuri copilãreºti. Deoarece în þinutul acela soarele dogorea

7935 mai tare, osteniþi de joacã, s-au îndreptat repede împreunã spre un

7936 eleºteu care împrejmuia prin întinderea lui curtea palatului, ca sã

7937 se rãcoreascã dupã cumplita arºiþã a amiezii. Mai întîi au privit

7938 cum niºte servitori ºi prieteni se zbenguiau în apã; apoi, dupã ce

7939 Irod l-a îndemnat sã se amestece printre ei, prietenii regelui,

7940 instruiþi de acesta sã profite de coborîrea întunericului, au înotat

7941 alãturi de el, ºi s u b ap ar en þ a glumei, l-au cufundat în apã,

7942 nelãsîndu-l slobod pînã ce nu l-au sufocat de-a binelea. Aºa a

7943 murit înecat Aristobul, cel ce a trãit nici 18 ani, deþinînd un

7944 singur an pontificatul, care i-a revenit tot lui Ananel.

7945 4. Cînd femeile au aflat de nefericita întîmplare, bucuria li s-a

7946 preschimbat numaidecît în jale ºi în bocet neîntrerupt, la creºtetul

7947 mortului zãcînd întins sub ochii lor. Rãspîndirea veºtii a îndoliat

7948 întregul oraº ºi fiecare casã deplîngea pierderea de parcã ar fi fost

 Pag. 511

7949 a ei - ºi nu una strãinã. Dar cea mai afectatã, la primirea ºtirii, a

7950 fost în primul rînd Alexandra, durerea ei fiind mai mare cînd a

7951 cunoscut ºi împrejurar ea î n car e s - a p et r ecu t nenorocirea,

7952 vãzîndu-se silitã sã rabde totul în tãcere, de teamã cã va pãþi ceva

7953 ºi mai rãu. Adesea a fost ispititã sã-ºi curme singurã zilele, dar

7954 s-a oprit de fiecare datã la gîndul cã atîta vreme cît trãia, putea

7955 sã-ºi aducã contribuþia la pedepsirea uciderii celui care pierise

7956 miºeleºte, acesta fiind motivul pentru care a mai rãmas în viaþã.

7957 Ascunderea faptului cã aflase despre uciderea premeditatã a fiului

7958 ei, i se pãrea suficientã ca sã se poatã rãzbuna odatã ºi odatã. Ea

7959 îºi înãbuºea propriile simþãminte, nevrînd sã dea de bãnuit. Irod

7960 însuºi se strãduia sã arate tuturor celor din jur cã nu era deloc

7961 vinovat de moartea tînãrului, nu numai prin deplina participare la

7962 doliu, ci ºi prin lacrimile pe care le vãrsa, lãsînd impresia cã

7963 plînsul izvora într-adevãr din inima lui. Poate cã durerea l-a ºi

7964 rãzbit la vederea tînãrului stins în floarea vîrstei ºi a frumuseþii,

7965 dar era foarte limpede cã el socotise moartea lui ca o pavãzã care

7966 îi dãdea siguranþã deplinã. Purtarea lui era doar o mãsurã de

7967 prevedere, ca sã se dezvinovãþeascã. A dovedit o grijã neasemuitã

7968 mai ales faþã de înmormîntarea strãlucitã a lui Aristobul, atît prin

7969 împodobirea sicriului ºi procurarea multor mirodenii scumpe, cît

7970 ºi prin numeroasele nestemate cu care l-a îngropat. Barem aºa a

7971 putut sã ostoiascã mîhnirea ºi tristeþea femeilor, aducîndu-le un

7972 dram de mîngîiere.

7973 5. Dar el n-a putut deloc s-o domoleascã astfel pe Alexandra,

7974 a cãrei durere creºtea tot mai mult, la amintirea cumplitei sale

7975 nenorociri, fãcînd-o sã plîngã ºi sã-i poarte picã. I-a trimis aºadar

7976 Cleopatrei o scrisoare despre uneltirea lui Irod ºi asasinarea fiului

7977 ei. De multã vreme dornicã sã ducã la îndeplinire rugãminþile

7978 Alexandrei ºi înduioºatã de soarta ei, Cleopatra ºi-a însuºit cauza

7979 acesteia ºi n-a încetat sã stãruie pe lîngã Antoniu sã rãzbune

7980 uciderea sãrmanului fiu. În orice caz, nu era drept ca Irod, suit cu

7981 ajutorul lui pe un tron care nici nu i se cuvenea, sã comitã o

7982 asemenea nelegiuire împotriva regilor adevãraþi. Înduplecat de

7983 spusele ei, Antoniu, sosit la Laodicea, i-a cerut lui Irod sã i se

7984 înfãþiºeze, spre a da rãspunsul privitor la moartea lui Aristobul:

7985 dacã era într-adevãr vinovat de uciderea lui premeditatã, aºa cum

7986 e r a î n v i n u i t , î m p o v ã r a t d e c r i m ã º i s p e r i a t d e d u º m ã n i a

7987 Cleopatrei, care nu înceta sã-l aþîþe pe Antoniu împotriva lui, Irod

7988 a hotãrît sã se supunã, nici nu putea sã facã altceva. A încredinþat

7989 domnia ºi treburile þãrii cumnatului sãu Iosif ºi i-a poruncit în

7990 tainã, ca în cazul cînd el va fi executat de Antoniu, s-o ucidã

7991 numaidecît pe Mariamme: îºi iubea atît de mult soþia încît i se

7992 pãrea o infamie ca altul sã profite de frumuseþea ei dupã moartea

7993 lui. Dupã ce a dat aceste ordine, Irod a plecat la Antoniu fãrã sã

7994 fie sigur de soarta lui.

7995 6. În rãstimpul cît a rãspuns de treburile domniei, Iosif a stat

7996 mereu de vorbã cu Mariamme, nu numai pentru îndeplinirea

7997 sarcinilor lui, ci ºi pentru a-ºi arãta cuvenitul respect faþã de

7998 reginã, menþionînd adeseori devotamentul precum ºi marea iubire

7999 pe care i-o purta Irod. Deoarece ºi ea, ºi mai ales Alexandra luau

8000 în derîdere vorbele lui, dupã cum obiºnuiesc femeile, Iosif a

 Pag. 512

8001 împins atît de departe zelul de a adeveri iubirea fierbinte a

8002 regelui, încît i-a dezvãluit tainica lui poruncã, spre a dovedi cã nu

8003 putea sã trãiascã fãrã ea ºi nu admitea sã-i despartã nici moartea.

8004 Acestea au fost vorbele lui Iosif. Cum era lesne de înþeles,

8005 femeile n-au apreciat deloc iubirea pãtimaºã a lui Irod, ci au

8006 reþinut doar sãlbãticia simþãmîntului potrivit cãruia el voia ca

8007 dupã moarte sã le aducã ºi lor pieirea, cu o tiranicã cruzime, ceea

8008 ce le-a fãcut sã priveascã cu adîncã neliniºte spre viitorul lor.

8009 7. Între timp, duºmanii lui Irod au rãspîndit în Hierosolyma

8010 vestea cã regele fusese supus torturilor de Antoniu ºi pedepsit cu

8011 moartea. Cum era ºi firesc, ºtirea a înspãimîntat întreaga Curte,

8012 mai ales pe femei. Alexandra l-a îndemnat pe Iosif sã fugã din

8013 p a l a t u l r e g a l î m p r e u n ã c u e l e º i s ã s e p u n ã s u b o c r o t i r e a

8014 steagurilor legiunii romane, care îºi fãcuserã atunci tabãra sub

8015 comanda lui Iulius, în preajma oraºului, ca sã-l apere. Mai întîi,

8016 d a c ã v a i zb u cn i o r ã s c o a l ã î n p a l a t , s e v o r s i m þ i a s t f e l î n

8017 siguranþã, datoritã bunãvoinþei romanilor. Mai apoi, trãgea

8018 speranþa cã dupã ce Antoniu o va vedea pe Mariamme, ei îºi vor

8019 recãpãta domnia cu ajutorul lui, obþinînd tot ceea ce meritã sã

8020 aibã urmaºii unor strãmoºi de neam regesc.

8021 8. În toiul discuþiei lor, a sosit pe neaºteptate de la Irod o

8022 scrisoare despre tot mersul treburilor sale, susþinînd exact

8023 contrariul zvonurilor anterioare. De îndatã ce a ajuns la Antoniu,

8024 Irod l-a îmbunat cu ajutorul darurilor aduse din Hierosolyma, ºi

8025 în cursul convorbirilor, a reuºit sã-i domoleascã supãrarea, astfel

8026 încît toate vorbele îndreptate împotriva lui au fost zãdãrnicite de

8027 bunãvoinþa gazdei sale. Antoniu a afirmat cã nu se cuvenea ca

8028 domnitorii sã dea socotealã pentru faptele din timpul domniei lor

8029 ºi cã în asemenea condiþii, el n-ar fi acceptat sã fie rege; cei care

8030 le-au dat învestitura ºi puterea trebuie sã-i lase sã le exercite cum

8031 cred ei de cuviinþã. Chiar ºi despre Cleopatra a spus cã nu se cade

8032 ca ea sã se amestece prea mult în treburile principilor. Nu numai

8033 acestea le-a menþionat în scrisoarea lui Irod, ci ºi semnele de

8034 cinstire pe care i le-a arãtat Antoniu în timpul consfãtuirilor ºi

8035 meselor zilnice, desfãºurate în favoarea lui ºi în pofida acuzaþiilor

8036 aduse de Cleopatra, care rîvnind sã punã mîna pe þara lui ºi avidã

8037 sã-i ia tronul, cautã prin orice mijloc sã-l înlãture din drum.

8038 Deoarece Antoniu îi dã dreptate, nu-l ameninþã nici un rãu în

8039 viitor, ºi ca atare, se va întoarce acasã în curînd, fiind mai sigur

8040 de domnia lui prin bunãvoinþa lui Antoniu. Cleopatra nu mai avea

8041 speranþa sã obþinã altceva, cãci Antoniu, în vederea satisfacerii

8042 cererilor sale, i-a dãruit Coelesiria, îmblînzindu-i astfel mînia, ºi

8043 a fãcut-o sã renunþe la pretenþiile asupra Iudeei.

8044 9. Odatã cu citirea scrisorii, propunerea de a se recurge la

8045 ocrotirea romanilor, ca ºi cum Irod ar fi murit deja, a cãzut de la

8046 sine; Irod a aflat totuºi de acest proiect. Dar, dupã ce regele s-a

8047 întors în Iudeea, Antoniu plecînd într-o expediþie împotriva

8048 parþilor, sora ce se numea Salomeea ºi mama lui au dat repede în

8049 vileag fuga pusã la cale de Alexandra. Apoi sora lui a vorbit de

8050 soþul ei Iosif ºi l-a învinuit cã ar fi avut adesea legãturi intime cu

8051 Mariamme. A spus acest lucru datoritã urii vechi pe care i-o

8052 purta, deoarece în desele certuri izbucnite între ele, plinã de

 Pag. 513

8053 îngîmfare, aceasta îi reproºase originea ei umilã. Irod, mereu

8054 mistuit de flacãra iubirii lui pentru Mariamme, a fost cuprins pe

8055 loc de o aprigã mînie, la auzul acestor mãrturisiri, dar s-a stãpînit,

8056 ca sã nu comitã o faptã regretabilã din pricina iubirii, ºi profund

8057 îndurerat ºi chinuit de gelozie, a întrebat-o pe Mariamme despre

8058 legãturile ei cu Iosif. Dar ea a rostit jurãminte de credinþã, a

8059 recurs la toate argumentele care dovedeau cã era nevinovatã, ºi

8060 puþin cîte puþin, l-a convins pe rege de netemeinicia acuzaþiilor,

8061 potolindu-i furia. Învins de dragostea soþiei, ºi-a cerut scuze cã a

8062 crezut lesne bîrfele pe care le auzise ºi i-a adus multe mulþumiri

8063 pentru cinstea ei, mãrturisindu-i sincera iubire ºi recunoºtinþã pe

8064 care i-o poartã. În cele din urmã, cum se întîmplã îndeobºte în

8065 legãturile de dragoste, amîndoi au vãrsat lacrimi ºi au ajuns la

8066 multe îmbrãþiºãri pãtimaºe. Cum însã regele o asigura iarãºi ºi

8067 iarãºi cît de mult o îndrãgea ºi aºtepta ca dragostea sã-i fie

8068 împãrtãºitã, Mariamme i-a spus: Nu este o dovadã de mare iubire

8069 porunca pe care ai dat-o ca eu sã fiu sortitã pieirii fãrã nici o

8070 vinã, dacã Antoniu te-ar fi condamnat la moarte! La auzul acestor

8071 vorbe, regele s-a indignat, a lepãdat-o de îndatã din braþele sale,

8072 a rãcnit ºi ºi-a smuls pãrul din cap, zicînd cã avea dovada cã ea

8073 întreþinuse legãturi intime cu Iosif: acesta nu i-ar fi destãinuit

8074 porunca pe care i-o spusese numai lui, dacã n-ar fi avut deplinã

8075 încredere unul în altul. În cumplita lui mînie, puþin a lipsit sã-ºi

8076 ucidã propria soþie. Biruit de iubirea pe care i-o purta, ºi-a

8077 reprimat aceastã pornire dupã ce ºi-a suportat pînã la capãt

8078 durerea ºi furia. Dar pe Iosif n-a vrut sã-l mai vadã în faþa ochilor

8079 ºi a poruncit sã fie executat, iar pe Alexandra a zvîrlit-o în

8080 temniþã, ca pe urzitoarea tuturor nenorocirilor.

8081 Capitolul 4

8082 1. Între timp au izbucnit iarãºi tulburãri în Siria ºi Cleopatra

8083 nu contenea sã-l aþîþe pe Antoniu la rãzboi împotriva tuturor

8084 vecinilor sãi. Se strãduia sã-l convingã sã punã mîna pe regatul

8085 fiecãruia, ca sã i-l dãruiascã ei, ºi prin marea iubire pe care i-o

8086 inspira, avea o puternicã influenþã asupra lui. Ahtiatã dupã bunul

8087 altuia prin însãºi firea ei, nu lãsa deoparte nici o nelegiuire ca

8088 sã-ºi atingã scopul. Pe fratele ei mezin, în vîrstã de 15 ani, despre

8089 care ºtia cã o sã-i urmeze la domnie, l-a înlãturat din drum cu

8090 ajutorul otrãvii, iar pe sora ei Arsinoe, care îºi cãutase scãparea

8091 în Templul Dianei din Efes, a ucis-o cu ajutorul lui Antoniu. De

8092 d r ag u l b an i l o r, oriunde îi licãrea o slabã speranþã, nu lãs a

8093 neprãdate nici templele, nici mormintele. Nici un lãcaº nu-i pãrea

8094 prea sfînt ca sã scape de silnica jefuire a podoabelor lui ºi nici

8095 unul atît de nelegiuit încît sã nu-l încalce în folosul ei, dacã era

8096 vorba sã-ºi satisfacã dorinþa de a-ºi însuºi tîlhãreºte un bun strãin.

8097 P e s cu r t , n i mi c n - o î n d e s t u l a p e a c e a s t ã f e m e i e b o g a t ã º i

8098 nesãþioasã ºi toate îi lipseau cu desãvîrºire, dacã nu dispunea de

8099 lucrul dupã care tînjea. De aceea îl sîcîia necontenit pe Antoniu

8100 sã ia avuþia altora, ca sã i-o dea ei; aºadar, cînd s-a întîlnit cu el

8101 în Siria, s-a gîndit sã ºi-o însuºeascã. Pe Lysanias, fiul lui

8102 Ptolemeu, l-a ucis sub pretextul cã urmãrea sã provoace rãscoala

 Pag. 514

8103 parþilor; i-a cerut apoi lui Antoniu sã-i dea Iudeea ºi Arabia,
8104 rugîndu-l sã le ia de la regii lor. Antoniu fusese subjugat de

8105 aceastã femeie într-o asemenea mãsurã încît nu numai cã trãia cu

8106 ea, ci cu ajutorul vrãjilor îl fãcea sã îndeplineascã fãrã crîcnire

8107 orice îi cerea. Totuºi sfiala de a nu sãvîrºi nelegiuiri vãdite l-a

8108 împiedicat sã se supunã întru totul voinþei sale, poticnindu-se în

8109 treburile mai importante. Ca sã evite refuzul categoric, pe de o

8110 parte, iar pe de alta, ca sã nu fie prea strãvezie nedreptatea pe

8111 care o fãcea din porunca ei, Antoniu a luat de la fiecare rege cîte

8112 o fîºie de þarã, atribuindu-le pe amîndouã Cleopatrei. I-a dat de

8113 asemenea oraºele situate între fluviul Eleutherus ºi Egipt, cu

8114 excepþia Tirului ºi a Sidonului, întrucît ºtia cã ele fuseserã libere

8115 din moºi-strãmoºi deºi ea stãruise mult pe lîngã el, sã i le ofere

8116 ºi pe acestea.

8117 2. Dupã ce a obþinut acestea ºi l-a însoþit pînã la fluviul Eufrat

8118 pe Antoniu, care pornea într-o expediþie împotriva Armeniei,

8119 Cleopatra a fãcut cale-ntoarsã ºi s-a îndreptat spre Apamea ºi

8120 Damasc, de unde a pornit cãtre Iudeea. Aici s-a întîlnit cu Irod ºi

8121 i-a dat în arendã acea parte a Arabiei, oferitã de Antoniu, precum

8122 ºi veniturile ogoarelor Ierihonului. În teritoriul acela creºte

8123 balsamul, cel mai preþios produs al þinutului, care nu se mai

8124 cultivã în altã parte, precum ºi o mulþime de palmieri minunaþi.

8125 În timpul cît a stat acolo ºi a avut multe treburi cu Irod, a încercat

8126 sã cucereascã iubirea regelui, slujindu-se de firea ei, atrasã de

8127 d e s t r ã b ã l a t e l e d e s f ã t ã r i c e d e c u r g d i n a c e a s t a , f i e c ã s e

8128 îndrãgostise aievea de el, fie cã mult mai probabil, îi întindea o

8129 capcanã, pentru ca prin adulterul în care îl atrãgea, sã gãseascã un

8130 nou prilej de a unelti împotriva lui. Pe scurt, ea þinea mult sã-l

8131 atragã în mrejele iubirii. Dar Irod, care avea o veche aversiune

8132 faþã de Cleopatra ºi ºtia bine cã era dispusã sã facã rãu tuturora,

8133 mai ales acum, cînd era vorba de o patimã nestrunitã, a socotit cã

8134 se cuvenea mai degrabã s-o deteste, ba chiar se gîndea s-o ºi

8135 pedepseascã, dacã pusese la cale un ºiretlic, rãmînînd prin urmare

8136 nepãsãtor la declaraþia ei de dragoste. S-a sfãtuit cu prietenii lui

8137 dacã nu cumva trebuia sã punã la cale uciderea Cleopatrei: avea

8138 p r i l e j u l s ã- i s c a p e d e n e p l ã c e r i p e t o þ i cei ce î i r ãb d as er ã

8139 ponoasele sau puteau sã le întîmpine ºi în viitor. Fãcînd aceasta,

8140 ar fi adus un mare serviciu lui Antoniu, fiindcã ea nu i-ar fi rãmas

8141 credincioasã dacã întîmplarea sau nevoia l-ar fi silit sã-i cearã

8142 sprijinul. Dar prietenii lui l-au împiedicat sã-ºi îndeplineascã

8143 planul, invocînd în primul rînd faptul cã nu se cuvenea sã se

8144 expunã unei mari primejdii, ocupat fiind cu treburi mai serioase.

8145 Au insistat apoi ºi l-au implorat sã nu dea dovadã de nechibzuinþã

8146 în ceea ce face: isprava lui nu va rãmîne oricum nepedepsitã,

8147 chiar dacã Antoniu va fi convins cã aceasta îi poate aduce mari

8148 foloase. Iubirea pe care i-o poartã va fi ºi mai aprinsã la gîndul

8149 cã Cleopatra i-a fost rãpitã silnic ºi cu viclenie. Nici Irod nu va

8150 putea gãsi scuza convenabilã pentru faptul cã s-a atins de femeia

8151 cea mai vestitã ºi mai puternicã din vremea lui. Folosul pe care

8152 pretinde el cã-l aduce, dacã poate fi vorba de aºa ceva, nu are nici

8153 o valabilitate, cãci îndrãzneala faptei se împleteºte cu reprimarea

8154 iubirii lui Antoniu. Reiese limpede cã Irod ar atrage o mare ºi

 Pag. 515

8155 permanentã nenorocire asupra þãrii ºi casei sale ºi nimeni nu-l

8156 împiedicã sã se fereascã de pãcatul spre care îl ademeneºte ea,

8157 s l u j i n d d eo p o t r i v ã p r o p r i u l i n t e r e s º i b u n a cu v i i n þ ã. P r i n

8158 asemenea vorbe înfricoºãtoare ºi prin înfãþiºarea primejdiilor care

8159 îl ameninþau mai mult ca sigur, vorbitorii i-au stãvilit elanul. Irod

8160 a îmbunat-o cu darurile sale pe Cleopatra ºi a însoþit-o pînã în

8161 Egipt.

8162 3. De îndatã ce a subjugat Armenia, Antoniu l-a trimis în Egipt

8163 pe Artabazes, fiul lui Tigranes, alãturi de fiii ºi satrapii lui, luaþi

8164 prizonieri; pe aceºtia i-a dãruit Cleopatrei, împreunã cu toate

8165 podoabele regeºti, capturate cu acest prilej. Domnia Armeniei a

8166 încãput pe mîinile celui mai mare dintre fiii regelui, Artaxias,

8167 care reuºise atunci sã fugã. Mai tîrziu, el a fost alungat de

8168 Achelau ºi de Cezar Nero, care l-au întronat pe fratele lui mai

8169 mic, Tigranes. Dar acestea s-au petrecut mai tîrziu.

8170 4. Cît priveºte arenda care-i revenea reginei pentru þinutul

8171 primit în dar de la Antoniu, ea era plãtitã la termen de Irod,

8172 socotind cã nu era înþelept sã-i dea vreun prilej de nemulþumire

8173 Cleopatrei. Regele Arabiei, de la care încasa dãrile Irod, fiindcã

8174 se pusese chezaº pentru plata lor punctualã, a achitat cîtãva vreme

8175 cîte 200 de talanþi an u al . Mai tîrziu el a devenit trîndav ºi

8176 zãbavnic în plata birului ºi chiar cînd achita cu chiu cu vai o parte

8177 din el, n-o fãcea nici atunci fãrã sã rãmînã dator.

8178 Capitolul 5

8179 1. Deoarece arabii se dovedeau delãsãtori în plata dãrilor ºi în

8180 cele din urmã nu ºi-au mai respectat deloc obligaþia lor, Irod a

8181 vrut sã-i constrîngã cu forþa armelor, dar a fost împiedicat de

8182 rãzboiul civil care tocmai izbucnise între romani. Atunci a avut

8183 loc bãtãlia de la Actium, care s-a desfãºurat în timpul celei de-a

8184 187-a Olimpiade, cînd s-a dat lupta pentru supremaþie între Cezar

8185 ºi Antoniu. De multã vreme stãpîn peste o þarã fertilã ºi adunînd

8186 mari bogãþii din veniturile acesteia, Irod ºi-a strîns o oaste pe care

8187 a înarmat-o cu grijã, ca sã vinã în ajutorul lui Antoniu. Dar

8188 Antoniu i-a spus cã nu avea nevoie de ajutorul lui ºi l-a trimis

8189 împotriva arabilor, despre reaua credinþã a cãrora aflase atît de la

8190 Irod, cît ºi de la Cleopatra. Asta era ºi dorinþa Cleopatrei, care

8191 credea cã era în interesul ei ca amîndoi sã-ºi macine forþele

8192 proprii. Dupã ce Antoniu i-a dat aceastã misiune, Irod a fãcut

8193 c a l e - n t o a r s ã º i º i - a p u s o a s t e a p e p i c i o r d e r ã z b o i , c a s ã

8194 nãvãleascã în Arabia. A mãrºãluit cu trupele sale de pedestraºi ºi

8195 de cãlãreþi ºi a ajuns la Diospolis, unde l-au întîmpinat arabii,

8196 care nu rãmãseserã strãini de aceastã expediþie, ºi în crîncena

8197 bãtãlie care s-a dat, au ieºit biruitori iudeii. La scurtã vreme dupã

8198 aceea, o mare oaste arabã s-a strîns la Cana: aceastã localitate este

8199 situatã în Coelesiria. Cînd a primit ºtirea, Irod a pornit împotriva

8200 duºmanilor cu o mare parte a armatei sale. Cum s-a apropiat de

8201 Cana, a hotãrît sã-ºi înjghebeze o tabãrã pe care s-o întãreascã cu

8202 ºanþuri ºi valuri de pãmînt, ca sã poatã da bãtãlia la momentul

8203 potrivit. Dar de îndatã ce au început pregãtirile, trupele iudeilor

8204 i-au cerut sã le ducã fãrã întîrziere împotriva arabilor. Ele erau
 Pag. 516

8205 stãpînite de-o arzãtoare dorinþã, cãci se credeau mai bine înarmate
8206 ºi toþi cei ce luaserã parte la bãtãlia anterioarã aveau curajul sã-ºi

8207 înfrunte imediat duºmanii. Deoarece scoteau strigãte ºi dovedeau

8208 un mare avînt rãzboinic, regele s-a decis sã foloseascã elanul

8209 mulþimii ºi le-a spus luptãtorilor sãi cã nu va pune stavile vitejiei

8210 lor, conducînd el însuºi oºtirea la bãtãlie, în vreme ce toþi îl

8211 urmau în ordine deplinã. Numaidecît arabii au fost cuprinºi de

8212 spaimã, aºa cã au opus o scurtã rezistenþã, dar cînd au vãzut cã

8213 vrãjmaºii erau imbatabili ºi în plin avînt, cei mai mulþi au luat-o

8214 la fugã ºi ar fi fost înfrînþi dacã Irod ºi iudeii n-ar fi cãzut victimã

8215 unei stratageme a lui A t h en i o n . A ces t A t h en i o n , n u mi t de

8216 Cleopatra comandantul þinutului arabic care îi aparþinea, îl

8217 duºmãnea pe Irod ºi n-a vrut sã pîndeascã deznodãmîntul bãtãliei

8218 cu braþele încruciºate, aºa cã a luat urmãtoarea hotãrîre: dacã

8219 arabii deþineau avantajul, sã rãmînã neutru, iar dacã se dovedeau

8220 mai slabi, ceea ce s-a ºi întîmplat, sã se nãpusteascã asupra

8221 iudeilor, alegînd pentru oºtenii sãi cel mai convenabil teren al

8222 þinutului. I-a atacat prin surprindere pe iudeii epuizaþi ºi siguri de

8223 victoria lor, fãcînd un mare prãpãd în rîndurile acestora. Întrucît

8224 îºi sleiserã deja puterile în confruntarea fãþiºã cu vrãjmaºii ºi erau

8225 prea molatici sã culeagã roadele izbînzii, iudeii au cedat lesne în

8226 faþa proaspeþilor atacatori, suferind pierderi grele în stîncoasa

8227 regiune deloc propice cãlãreþilor lor, dar mai familiarã celor care

8228 îi urmãreau. Cînd au observat situaþia disperatã în care se aflau

8229 duºmanii, arabii au prins curaj, ºi reveniþi pe cîmpul de luptã, i-au

8230 fugãrit ºi mãcelãrit fãrã milã. Astfel au pierit în bãtãlie aproape

8231 toþi iudeii: puþini au scãpat, apucînd sã se adãposteascã în tabãra

8232 lor. De îndatã ce a vãzut cã ai sãi pierduserã lupta, Irod a cãutat

8233 sã aducã repede trupe auxiliare. Dar oricît de mult s-a grãbit, n-a

8234 mai ajuns la vreme: tabãra iudeilor fusese între timp cuceritã.

8235 Arabii n-au fost mai puþin orgolioºi de nesperata lor izbîndã

8236 într-o bãtãlie pe care o crezuserã pierdutã, precum ºi de nimicirea

8237 întregii oºtiri inamice. De atunci încolo Irod s-a mãrginit la

8238 prãdãciuni, ºi în numeroasele incursiuni pe care le-a întreprins, a

8239 devastat Arabia, instalîndu-ºi tabãra în munþi, dar s-a ferit de

8240 atacurile fãþiºe. Pe aceastã cale, el urmãrea nu numai sã-ºi

8241 necãjeascã duºmanii prin hãrþuieli dese, ci ºi sã aline lovitura

8242 primitã de ai sãi.

8243 2. Pe vremea cînd se desfãºura bãtãlia de la Actium dintre

8244 Cezar ºi Antoniu, care a avut loc în al 7-lea an al domniei lui

8245 Irod, s-a abãtut asupra Iudeei un cutremur atît de puternic, cum

8246 nu mai fusese altul pînã atunci, aºa cã în întreaga þarã s-au

8247 prãpãdit o mare mulþime de vite ºi vreo 30. 00 de oameni ºi-au

8248 gãsit sfîrºitul sub ruinele caselor dãrîmate. Totuºi armata, aflatã

8249 sub cerul liber, n-a pãþit nimic, scãpînd nevãtãmatã de calamitate.

8250 C î n d p o p u l a þ i a a r ã b e a s c ã a a f l a t c ã p e s t e I u d e e a a c ã z u t

8251 nenorocirea care a devenit mult mai cumplitã decît fusese în

8252 realitate, datoritã zvonurilor rãspîndite pe seama dezastrului, ca

8253 sã satisfacã ura arabilor, aceºtia au devenit cutezãtori, ca ºi cum

8254 î n u r ma d i s t r u g er i l o r suferite de þ ar a v r ãj maº ã º i a p i ei r i i

8255 oamenilor ei, nu mai rãmãsese nimeni, sã le opunã rezistenþã. Pe

8256 solii iudeilor care veniserã la ei dupã calamitate, ca sã încheie un

 Pag. 517

8257 tratat de pace i-au prins ºi i-au ucis, îndreptîndu-ºi oºtirea cu

8258 întregul lor avînt împotriva lor. Dar iudeii nu se încumetau sã le

8259 opreascã nãvala, cãci descurajaþi de cumplita lor nenorocire,

8260 ºovãiau sã întreprindã fapte rãzboinice, fiindcã erau dezamãgiþi

8261 de înfrîngerile suferite: nu sperau ca dupã atîtea mãceluri, sã

8262 poatã porni iarãºi la luptã cu depline puteri, mai ales cã nu

8263 primeau nici un ajutor ºi patria lor era ruinatã. Aºadar, în aceastã

8264 s i t u a þ i e g r e a , r e g e l e s - a s t r ãd u i t p r i n c u v i n t e l e s a l e s ã - º i

8265 încurajeze conducãtorii, cãutînd sã le redea încrederea pierdutã.

8266 Dupã ce i-a convins ºi a reuºit sã-i facã mai îndrãzneþi pe cei mai

8267 de vazã, el a cutezat sã vorbeascã oºtirii întregi, cãreia se ferise

8268 sã-i cuvînteze mai înainte, socotind cã ar fi fost greu sã procedeze

8269 astfel, întrucît toþi erau prea împovãraþi de calamitate. În faþa

8270 mulþimii pe care cãuta s-o îmbãrbãteze, el a þinut urmãtorul

8271 discurs.

8272 3. N-am cum sã nu ºtiu, oameni buni, cã în ultima vreme s-au

8273 a b ã t u t m u l t e n e n o r o c i r i a s u p r a n o a s t r ã ; î n t r- o a s e m e n e a

8274 î m p r e j u r a r e , c h i a r º i o m u l c a r e d ã d o v a d ã d e m a r e t ã r i e

8275 sufleteascã poate sã-ºi piardã ºi el cumpãtul. Dar fiindcã sîntem

8276 constrînºi sã pornim la luptã, ºi în impasul în care ne aflãm, altã

8277 cale de a ieºi la liman nu avem decît faptele de vitejie, am dorit

8278 neapãrat sã vã încurajez ºi sã vã arãt cum puteþi sã redobîndiþi

8279 bãrbãþia de odinioarã. Vreau mai întîi sã vã arãt, în privinþa

8280 rãzboiului, cã sînteþi pe deplin îndreptãþiþi sã-l duceþi, ca sã

8281 pedepsiþi trufia potrivnicilor care l-au provocat: dacã reþineþi

8282 acest lucru, elanul vostru va spori mult. Apoi vreau sã vã arãt cît

8283 de neînsemnate sînt nenorocirile care ne-au nãpãdit ºi cît de

8284 întemeiate sînt speranþele izbînzii noastre, încep cu prima dovadã

8285 ºi vã iau chiar pe voi martori, ca sã adeveriþi spusele mele. ªtiþi

8286 desigur cît de nedrepþi au fost arabii ºi cît de perfidã a fost

8287 purtarea lor faþã de toþi, pãrînd aidoma unor oameni barbari ºi

8288 fãrã fricã de Dumnezeu. Cele mai multe daune ni le-au adus

8289 avariþia ºi invidia lor, precum ºi atacurile prin surprindere,

8290 dezlãnþuite asupra noastrã în vãlmãºagul luptei. Are rost sã

8291 pomenesc ºi altele? Cine i-a scãpat de fricã atunci cînd îi pîndea

8292 primejdia sã-ºi piardã regatul ºi sã devinã robii Cleopatrei? Oare

8293 nu prietenia mea cu Antoniu ºi bunele lui intenþii faþã de noi

8294 explicã faptul cã arabii n-au avut o soartã mai rea, fiindcã acesta

8295 s-a ferit sã facã ceva care sã atragã bãnuiala asupra noastrã? Iar

8296 atunci cînd a vrut sã-i dãruiascã Cleopatrei cîte o parte din

8297 ambele noastre regate, m-am înhãmat la înfãptuirea treburilor ºi

8298 prin darurile mele bogate am asigurat liniºtea amîndurora, am

8299 fãcut cheltuieli ºi am plãtit primii 200 de talanþi, punîndu-mã

8300 chezaº pentru ceilalþi 200, dãri pentru pãmînturile celui cãruia îi

8301 reveneau veniturile. Iar arabii nici nu ºi-au þinut cuvîntul lor.

8302 Drept era totuºi ca iudeii sã nu plãteascã din avuþia lor tributul ºi

8303 birul nimãnui sau sã dea impozit pentru pãmînturile lor, cu atît

8304 mai puþin pentru cei pe care i-au scãpat de robie; iar arabii care

8305 atunci cînd erau datori sã ne fie recunoscãtori, s-au purtat de

8306 parcã ei erau stãpîni pe situaþie, trebuiau sã nu ne jigneascã ºi sã

8307 nu ne înºele pe noi, prietenii, nicidecum duºmanii lor. Întrucît

8308 cuvîntul de onoare îºi aflã locul cuvenit chiar ºi între duºmanii
 Pag. 518

8309 cei mai înverºunaþi, el este pãstrat cu sfinþenie între prieteni, nu

8310 însã ºi de cei care se cred îndreptãþiþi sã obþinã profit prin orice

8311 mijloc, socotind cã îngemãnarea nedreptãþii cu cîºtigul nu este

8312 condamnabilã. Mai staþi oare la îndoialã dacã se cuvine sã-i

8313 pedepsiþi pe cei nedrepþi, cîtã vreme Dumnezeu porunceºte ºi ne

8314 îmbie sã urîm mereu silnicia ºi injustiþia, mai ales cã este nu

8315 numai drept, ci chiar necesar sã pornim rãzboiul împotriva lor?

8316 Crima care la greci ca ºi la barbari trece drept cea mai infamã, a

8317 fost înfãptuitã de ei în dauna solilor noºtri, înjunghiaþi miºeleºte.

8318 Cãci grecii afirmã cã solii sînt sacri ºi inviolabili, iar noi înºine

8319 am primit o asemenea dogmã atotputernicã ºi sacrosanctã de la

8320 Domnul, care ne-a dezvãluit-o prin îngerii sãi. Cu atîta putere a

8321 î n z e s t r a t n u mel e d e s o l D u mn ezeu , c a r e l - a i m p u s î n f a þ a

8322 oamenilor, fãcînd ca pînã ºi duºmanul sã-ºi cruþe duºmanul. Ce

8323 nelegiuire poate fi mai mare decît uciderea unor soli care vin în

8324 paºnicul nume al dreptãþii? Ce viaþã tihnitã mai poate duce ºi ce

8325 noroc are în rãzboi cel care a comis o asemenea ticãloºie? Mie

8326 nu-mi vine sã cred una ca asta. Cineva poate sã-mi obiecteze

8327 totuºi cã dreptatea este de partea noastrã, în timp ce ei sînt mai

8328 puternici ºi mai numeroºi decît noi. Din capul locului, acest

8329 argument nu vã dezavantajeazã deloc. Cel ce apãrã dreptatea are

8330 de partea lui pe Dumnezeu; acolo unde este Dumnezeu, se aflã

8331 mulþimea trupelor ºi bãrbãþia. Dar sã cercetãm faptele noastre de

8332 mai înainte: în prima bãtãlie noi am ieºit biruitori, în cea de-a 2-a,

8333 duºmanii nu s-au prea împotrivit, ci au luat-o la fugã, nerezistînd

8334 asaltului ºi elanului nostru. Cînd eram deja victorioºi ne-a atacat

8335 Athenion, fãrã sã ne declare rãzboi. Oare asta se cheamã la ei

8336 vitejie - sau mai degrabã miºelie ºi perfidie? De ce trebuie sã ne

8337 pierdem cumpãtul pentru un lucru care este în mãsurã sã ne dea

8338 speranþe mai mari? Cum sã ne inspire fricã niºte oºteni care, ori

8339 de cîte ori n-au recurs la vicleºuguri rãzboinice, au fost totdeauna

8340 învinºi de noi în luptã dreaptã? Cum se pot socoti victorioºi dacã

8341 ei se sprijinã numai pe ºiretlicuri? De ce sã se creadã cineva

8342 într-adevãr viteaz cîtã vreme în pieptul lui nu mocneºte avîntul

8343 rãzboinic? Nu dai dovadã de curaj cînd lupþi cu cei slabi, ci doar

8344 dacã îi învingi pe cei mai puternici decît tine. Cei ce se tem de

8345 n en o r o ci r ea ce s - a ab ãt u t as u pr a l o cu i n þ el o r n o as t r e º i d e

8346 necazurile pricinuite de cutremur, sã priceapã mai întîi cã tocmai

8347 aceasta i-a indus în eroare pe arabi, f ãcîndu-i sã creadã cã

8348 pierderile noastre au fost mai mari decît cele reale. Apoi, nu se

8349 cade ca faptul care dã mai multã îndrãznealã duºmanului sã fie

8350 pentru noi un motiv de îngrijorare. Cãci ei n-au devenit atît de

8351 inimoºi pentru cã a dat norocul peste ei, ci pentru cã sperã cã noi

8352 ne-am lãsat copleºiþi de calamitãþi. Cîtã vreme vom porni noi

8353 împotriva lor, le vom domoli înflãcãrarea ºi vom avea numai de

8354 cîºtigat, dacã nu vom mai lupta cu un vrãjmaº prea îndrãzneþ. Sã

8355 nu ne mistuie jalea ºi nici sã nu socotim, aºa cum cred unii, cã

8356 necazurile pe care le-am întîmpinat constituie cumva semnele

8357 mîniei Domnului: nãpastele sînt doar roadele întîmplãrii. Dacã

8358 acestea s-ar fi datorat într-adevãr voinþei lui Dumnezeu, El ºi-ar

8359 fi schimbat propria vrere, împãcîndu-Se cu cele ce s-au petrecut

8360 deja; dacã voia sã ne admonesteze ºi mai mult, nu-ªi strãmuta

 Pag. 519

8361 lesne hotãrîrea. Domnul Însuºi ne-a arãtat cã vrerea Lui este sã
8362 întreprindem acest rãzboi, pe care îl socoteºte just: mulþi au pierit

8363 pe cuprinsul þãrii în acest cutremur, dar nici un luptãtor nu a avut

8364 de suferit de pe urma lui ºi voi aþi scãpat cu toþii pentru ca

8365 Dumnezeu sã vã arate cã pornind la luptã chiar ºi împreunã cu

8366 copiii ºi soþiile voastre, nu veþi pãþi nimic. Dacã þineþi seama de

8367 t o a t e a c es t ea, º i mai mu l t d ecî t at î t , av eþ i co n v i n g e r e a c ã

8368 Dumnezeu luptã mereu alãturi de voi, îi faceþi sã îndure dreapta

8369 ºi cumplita rãzbunare pe cei ce ºi-au înºelat prietenii, au fost

8370 necruþãtori în rãzboi ºi nelegiuiþi cu solii voºtri, adeverind cã

8371 întotdeauna v-aþi dovedit mult mai viteji decît ei!

8372 4. Ascultînd aceastã cuvîntare, iudeii au fost cuprinºi de un ºi

8373 mai puternic avînt de luptã. Dupã ce, potrivit ritualului, a adus

8374 sãrbãtoreasca jertfã, Irod a trecut cu ei peste fluviul Iordan,

8375 conducîndu-i degrabã împotriva arabilor, ºi ºi-a instalat tabãra în

8376 apropierea duºmanilor. Situatã la mijlocul distanþei dintre cele

8377 douã tabere, se afla o fortãreaþã pe care Irod s-a hotãrît s-o

8378 cucereascã: credea cã asta îl va avantaja atît dacã ciocnirea cu

8379 duºmanul urma sã aibã loc repede, cît ºi dacã lupta se prelungea,

8380 oferindu-i alternativa de a-ºi consolida tabãra. Întrucît ºi arabii

8381 intenþionau sã cucereascã bastionul, în locul acela s-a desfãºurat

8382 bãtãlia. La început ºi-au aruncat de departe suliþele unii asupra

8383 altora, apoi taberele s-au încãierat ºi au cãzut mulþi oºteni de

8384 ambele pãrþi, pînã cînd arabii, învinºi au bãtut în retragere. A

8385 crescut numaidecît încrederea iudeilor în forþele proprii, ºi

8386 convins cã oastea arabilor va face cu totul altceva decît sã

8387 porneascã iarãºi la luptã, regele a început sã smulgã þãruºii

8388 palisadelor, dezlãnþuind atacul asupra taberei adverse. Asaltaþi cu

8389 îndîrjire, duºmanii se retrãgeau în dezordine, neavînd nici un chef

8390 d e l u p t ã º i f ã r ã v r eo s p er an þ ã î n v i ct o r i e. O p u n e a u t o t u º i

8391 rezistenþã, ºi fiindcã aveau superioritatea numericã; s-a dat aºadar

8392 o luptã crîncenã în care au pierit mulþi, ºi dintr-o tabãrã, ºi din

8393 alta. Cedînd în cele din urmã, arabii au luat-o la fugã. Prãpãdul

8394 din rîndurile lor aflate în retragere a fost cu atît mai mare, cu cît

8395 moartea le-a venit nu numai din partea vrãjmaºilor, deoarece

8396 mãcelul a fost înteþit chiar de ei, ºi fie din pricina mulþimii, fie

8397 din pricina vãlmãºagului fugarilor, mulþi au pierit cãlcaþi în

8398 picioare, strãpunºi fiind de suliþele propriilor tovarãºi de luptã.

8399 Vreo 5.000 dintre ei au murit astfel ºi restul mulþimii s-a salvat,

8400 gãsindu-ºi refugiul în tabãrã. Dar nu trãgeau nici o nãdejde cã vor

8401 scãpa cu viaþã, din pricina lipsei proviziilor ºi mai ales a apei.

8402 I u d ei i car e î i u r mãr eau n - au p u t u t i n t r a î mp r eu n ã cu ei î n

8403 interiorul întãriturii ºi i-au împresurat ºi pãzind cu strãºnicie

8404 intrãrile, le-au tãiat calea spre fugã sau evadare.

8405 5. Constrînºi de situaþia lor, arabii ºi-au trimis solii la Irod,

8406 mai întîi, sã ducã tratative de pace, apoi, fiindcã erau chinuiþi de

8407 sete sã-l roage ca oricare ar fi condiþia, sã-i scape de lipsa apei,

8408 ameninþîndu-i acum cu pieirea. Dar stãpînit de dorinþa de a

8409 rãzbuna nedreptatea înduratã din pricina lor, el n-a acceptat nici

8410 solii, nici preþul pentru rãscumpãrarea prizonierilor, nici o altã

8411 propunere venitã din partea lor. Aºadar, arabii au fost siliþi de

8412 sete ºi de alte lipsuri sã se predea de bunãvoie iudeilor, ca sã fie

 Pag. 520

8413 puºi în lanþuri ºi duºi de acolo. Astfel, în decurs de 5 zile, 4.000

8414 dintre ei s-au predat ºi au fost capturaþi. În a 6-a zi, toþi ceilalþi

8415 au hotãrît sã întreprindã o rãzboinicã incursiune împotriva

8416 duºmanului, în care sã-ºi gãseascã mai degrabã moartea în luptã,

8417 decît sã aibã chinuitorul sfîrºit prin înfometare. Întocmai cum

8418 hotãrîserã, au nãvãlit în afara întãriturii lor, dar n-au fost în stare

8419 sã ducã o luptã dîrzã, cu trupurile ºi sufletele lor slãbite, socotind

8420 moartea drept un cîºtig ºi viaþa drept o pacoste. 7.000 dintre ei au

8421 murit astfel în primul atac. Dupã aceastã înfrîngere, arabii ºi-au

8422 p i e r d u t t o a t ã î n c r e d e r e a l o r d e o d i n i o a r ã , º i e d i f i c a þ i d e

8423 destoinicia de comandant al lui Irod prin nenorocirile îndurate de

8424 ei, i s-au supus, denumindu-l protectorul naþiei lor. Mîndru de

8425 rãzboinicul sãu noroc, Irod s-a întors acasã, mult admirat pentru

8426 faptele sale de vitejie.

8427 Capitolul 6

8428 1. Dar tocmai cînd celelalte treburi îi mergeau din plin ºi nu se

8429 mai aºtepta din nici o parte la vreo potrivnicie, Irod a fost în

8430 primejdia de a pierde totul dupã victoria lui Cezar asupra lui

8431 Antoniu în bãtãlia de la Actium. Pãrerea cã totul se terminase

8432 pentru el a avut-o atunci Irod însuºi deopotrivã cu prietenii ºi

8433 duºmanii lui. Cãci era greu de crezut cã va scãpa nepedepsit

8434 regele care avusese strînse legãturi de prietenie cu Antoniu. De

8435 aceea amicii lui îºi pierduserã orice dram de speranþã, pe cînd cei

8436 ce îi purtau duºmãnie afiºau o faþã tristã, dar în sinea lor se

8437 bucurau pe tãcute la gîndul cã soarta putea sã li se schimbe în

8438 bine. Întrucît socotea cã Hyrcanos era singurul în drept sã

8439 domneascã, Irod a crezut cã era în interesul lui sã-l înlãture din

8440 drumul sãu, cãci în cazul cînd ar fi scãpat viu ºi nevãtãmat, se

8441 întrezãrea posibilitatea ca el sã fie bãrbatul cel mai potrivit sã-ºi

8442 ad j u d ece t r o n u l . N u mai d i n i n v i d i e d o r ea s ã- l s u p r i me p e

8443 Hyrcanos, ca sã nu-i dea satisfacþia de a fi urmaºul lui la domnie,

8444 dacã Cezar i-ar fi dat pedeapsa cu moartea.

8445 2. În timp ce Irod avea aceastã preocupare, chiar prietenii lui

8446 Hyrcanos i-au oferit pretextul sã-ºi punã planul în aplicare.

8447 Deoarece acesta avea o fire blajinã, nici atunci, nici înainte vreme

8448 nu se arãtase dispus sã se amestece în treburile statului ºi nu era

8449 dornic de înnoiri, ci lãsîndu-se la voia întîmplãrii, era împãcat cu

8450 tot ce-i hãrãzea soarta. În schimb, Alexandra, femeie ambiþioasã,

8451 neînstare sã-ºi domine nãdejdile pe care ºi le punea în schimbãri,

8452 îl sîcîia pe pãrintele ei Hyrcanos sã nu mai tolereze la nesfîrºit ca

8453 Irod sã urzeascã nelegiuiri împotriva casei sale, ci sã pregãteascã

8454 de pe acum înfãptuirea speranþelor lor într-un viitor mai sigur.

8455 L-a rugat apoi sã-i scrie lui Malchos, cîrmuitorul Arabiei, sã-i

8456 primeascã la el ºi sã le dea o escortã sigurã; dupã plecarea lor,

8457 dacã Irod va avea parte de soarta pe care o meritã ca duºman al

8458 lui Cezar, domnia urmeazã sã le revinã, datoritã nu numai obîrºiei

8459 regale, ci ºi preferinþei poporului. Fãrã sã-i pese de stãruinþele

8460 f i i c e i s a l e , H yr can o s n u º i - a p l ecat u r ech ea l a s p u s el e ei .

8461 Recurgînd însã la încãpãþînarea femeiascã, ea nu s-a oprit nici

8462 ziua, nici noaptea, ci i-a vorbit necontenit despre cursele pe care
 Pag. 521

8463 i le întindea Irod, pînã cînd l-a convins în sfîrºit sã-i încredinþeze
8464 unui oarecare Dositheus o scrisoare adresatã arabului, prin care

8465 sã-i cearã acestuia trimiterea unor cãlãreþi, însãrcinaþi sã-i

8466 întîmpine ºi sã-i conducã pînã la Lacul Asfaltitis, situat la 30 de

8467 stadii depãrtare de Hierosolyma. Hyrcanos se bizuia pe acest

8468 Dositheus, care-i era devotat nu numai lui, ci ºi fiicei sale, avînd

8469 suficiente motive sã-l urascã pe Irod. El era rudã de sînge cu

8470 Iosif, executat din ordinul lui Irod, iar fratele sãu pierise ucis de

8471 Antoniu în preajma Tirului. Motivele acestea nu l-au determinat

8472 totuºi sã-i rãmînã fidel lui Hyrcanos: favoarea pe care spera s-o

8473 obþinã de la rege l-a îmbiat mai mult ºi i-a predat scrisoarea lui

8474 Irod. Regele i-a lãudat devotamentul ºi i-a dat în acelaºi timp

8475 misiunea sã închidã scrisoarea, s-o pecetluiascã ºi sã i-o înmîneze

8476 lui Malchos, aºteptînd scrisoarea lui de rãspuns: þinea nespus de

8477 mult sã ºtie ºi ce intenþii avea acesta. Dositheus a fãcut bucuros

8478 ce i s-a cerut: drept rãspuns, arabul a scris cã-l primeºte cu

8479 braþele deschise pe Hyrcanos împreunã cu toþi însoþitorii sãi,

8480 precum ºi pe iudeii care sînt de partea lui, ºi cã-ºi trimite oamenii

8481 sã-i escorteze în siguranþã, nici una din dorinþele expeditorului

8482 nerãmînînd neîmplinitã. Dupã ce i-a parvenit scrisoarea, Irod l-a

8483 chemat imediat pe Hyrcanos ºi l-a întrebat dacã a fãcut vreo

8484 învoialã cu Malchos. Cînd el a tãgãduit acest lucru, regele a

8485 înfãþiºat adunãrii scrisoarea ºi a poruncit ca Hyrcanos sã fie ucis.

8486 3. Astfel sînt descrise lucrurile în însemnãrile regelui Irod.

8487 Potrivit altor pãreri, lucrurile nu s-au petrecut aºa: Irod nu l-a

8488 acuzat ºi condamnat la moarte din acest motiv, ci datoritã unei

8489 curse pe care i-a întins-o. Ei scriu urmãtoarele: fãrã sã dea

8490 impresia cã bãnuieºte ceva, în timpul unui ospãþ l-a întrebat pe

8491 Hyrcanos dacã a primit vreo scrisoare de la Malchos, iar acesta a

8492 recunoscut cã a primit de la el o scrisoare, care nu avea alt scop

8493 decît sã-i transmitã salutãri. Irod l-a întrebat din nou dacã nu i-a

8494 venit ºi un dar de la el. Hyrcanos a replicat cã Malchos i-a trimis

8495 în dar doar 4 cai de cãlãrie ºi regele a pretins cã era vorba de

8496 corupþie ºi trãdare, poruncind sã fie sugrumat pe loc acuzatul.

8497 Drept argument cã a fost condamnat la moarte fãrã nici o vinã,

8498 aceºti autori invocã faptul cã Hyrcanos a avut o fire blajinã ºi cã

8499 nici în tinereþe n-a dat dovadã de îndrãznealã sau temeritate, chiar

8500 ºi cînd a ajuns la domnie, încredinþîndu-i lui Antipater aproape

8501 întreaga cîrmuire a þãrii. Ei adaugã cã atunci el atinsese vîrsta de

8502 80 de ani ºi cunoºtea bine trãinicia domniei lui Irod. Cînd a trecut

8503 dincolo de Eufrat, i-a pãrãsit pe cei de dincoace de fluviu, care îl

8504 venerau, supunîndu-se de bunãvoie autoritãþii lui Irod. Lucrul cel

8505 mai greu de crezut dintre toate, fiind contrar firii sale, este cã el

8506 a urmãrit rãsturnarea regelui, încît asta pare mai degrabã o

8507 scornire a lui Irod.

8508 4. Aºa ºi-a sfîrºit viaþa Hyrcanos, dupã ce a trãit ºi mai bine,
8509 ºi mai rãu, îndurînd numeroase nenorociri. De îndatã ce mama lui,

8510 Alexandra, a început sã domneascã, a devenit Mare Preot al

8511 neamului iudeilor ºi a ocupat înalta demnitate vreme de 9 ani. La

8512 moartea mamei sale a preluat domnia ºi a deþinut-o 3 luni, fiind

8513 înlãturat de fratele lui, Aristobul, dar i-a redat tronul Pompeius ºi

8514 a primit toate cinstirile, pe care le-a pãstrat 40 de ani; ele i-au
 Pag. 522

8515 fost rãpite iarãºi de Antigonos, ºi cu trupul schilodit de acesta, a

8516 ajuns prizonier la parþi. Dupã cîtãva vreme s-a întors acasã,

8517 ademenit de promisiunile fãcute de Irod; nici una dintre ele nu s-a

8518 îndeplinit, ci a dus o viaþã plinã de suferinþe, ºi ceea ce este mai

8519 trist, a avut la bãtrîneþe sfîrºitul de care am vorbit mai înainte. Se

8520 pare cã a fost blînd ºi moderat în toate privinþele, a lãsat cea mai

8521 mare parte a atribuþiilor regeºti în seama altora, fiindcã nu se

8522 o c u p a d e t r e b u r i l e s t a t u l u i , n ep r i cep î n d u - s e d el o c l a ar t a

8523 guvernãrii. Faptul cã bunãtatea i-a fost atît de mare, le-a îngãduit

8524 lui Antipater ºi lui Irod sã ajungã în culmea puterii ºi de aceea a

8525 trebuit sã îndure o asemenea moarte.

8526 5. Dupã ce s-a descotorosit de Hyrcanos, Irod s-a grãbit sã

8527 ajungã la Cezar, fãrã sã spere cã-l aºtepta cumva o soartã bunã,

8528 din pricina prieteniei lui cu Antoniu. El se temea de asemenea cã

8529 Alexandra, profitînd de lipsa lui, va aþîþa poporul ºi va stîrni o

8530 rãscoalã în regatul lui. I-a încredinþat întreaga putere fratelui sãu

8531 Pheroras, adãpostind-o la Masada pe mama lui, Cypron, împreunã

8532 cu sora ºi toþi copiii, ºi i-a dat acestuia misiunea de a pãstra

8533 frînele puterii, dacã va auzi cã i s-a întîmplat o nenorocire. Pe

8534 soþia lui, Mariamme, neîncumetîndu-se cineva s-o lase împreunã

8535 cu sora ºi mama regelui, datoritã urii pe care le-o purta, a adus-o

8536 cu mama ei, Alexandra, în fortãreaþa Alexandrion ºi le-a lãsat

8537 apoi în seama vistiernicului sãu Iosif ºi a iturianului Soemus,

8538 oameni pe care de la început i-a gãsit demni de încredere ºi de

8539 aceea i-a pus sã pãzeascã femeile. Irod le-a poruncit acestora sã

8540 le ucidã pe amîndouã, de îndatã ce vor afla cã soarta lui a luat o

8541 întorsãturã tristã, pentru ca fiii ºi fratele sãu Pheroras sã pãstreze

8542 puterea.

8543 6. Împãrþind ordinele acestea, s-a grãbit sã porneascã la drum

8544 spre Rodos, la Cezar. La sosirea în oraº, el ºi-a scos diadema, dar

8545 n-a renunþat la nici una din celelalte podoabe regeºti. Cînd a ajuns

8546 înaintea lui Cezar ºi a apucat sã-i vorbeascã, ºi-a vãdit din plin

8547 deosebitul sãu curaj, cãci nu a recurs la umile implorãri, fireºti în

8548 asemenea ocazii, nici n-a rostit vreo rugãciune, cum fac cei ce

8549 cerºesc iertarea, ci a dat socotealã fãrã sfialã pentru faptele sale.

8550 I-a sp u s l u i C ezar d es ch i s cã o mar e p r i et en i e l - a l egat de

8551 Antoniu, pe care l-a sprijinit din toate puterile sale ca sã deþinã

8552 puterea supremã, fãrã sã-l ajute cu armele sale, cãci el era atunci

8553 în rãzboi cu arabii, dãruindu-i însã bani ºi cereale. El crede totuºi

8554 cã nu ºi-a fãcut pe deplin datoria. Cel ce vrea sã fie prietenul de

8555 nãdejde al cuiva despre care ºtie sigur cã i-a vrut numai binele,

8556 trebuie sã-ºi punã la dispoziþia lui nu numai viaþa proprie, ci ºi

8557 puterile ºi întreaga sa avuþie, cînd acesta se aflã în primejdie.

8558 Deºi este de pãrere cã i-a oferit lui Antoniu mai puþin decît ar fi

8559 meritat, are totuºi ferma convingere cã a fãcut o faptã strãlucitã

8560 cînd nu l-a pãrãsit dupã înfrîngerea suferitã în bãtãlia de la

8561 Actium, neaºteptata schimbare a sorþii sale netrezindu-i speranþe

8562 noi puse în slujba altuia. Chiar dacã nu i-a adus un sprijin

8563 folositor în luptã, barem i-a dat lui Antoniu un sfat foarte util

8564 atunci cînd i-a arãtat cã singura cale de a se salva ºi de a-ºi

8565 menþine toate bunurile, era uciderea Cleopatrei. Înlãturînd-o din

8566 drumul lui, i-ar fi rãmas nãdejdea sã pãstreze suprema putere ºi

 Pag. 523

8567 ar f i p u t u t s ã o b þ i n ã mai l es n e i e r t a r e a l u i C e z a r, d ecî t s ã

8568 provoace duºmãnia lui. Întrucît fapta asta i s-a pãrut fãrã noimã,

8569 Antoniu n-a þinut seama de temerarul sãu sfat, ceea ce a fost în

8570 defavoarea lui ºi în folosul lui Cezar. Irod i-a mai zis: Dacã,

8571 s u p ã r a t f i i n d p e A n t o n i u , m ã î n v i n u i e º t i c u m v a p e n t r u

8572 ataºamentul meu faþã de el, îmi recunosc singur vinovãþia ºi nu

8573 mã sfiesc deloc sã spun deschis cã am profitat de binefacerile

8574 sale. Dacã însã faci abstracþie de persoana mea, vrînd sã-mi afli

8575 ºi devotamentul faþã de binefãcãtori ºi ce fel de prieten sînt, ai

8576 prilejul sã mã cunoºti prin faptele mele din trecut. Schimbã doar

8577 numele ºi voi dovedi aceeaºi fermitate a prieteniei ºi faþã de

8578 altcineva!

8579 7. Prin vorbele sale, care dãdeau la ivealã firea lui lealã, Irod
8580 l-a cucerit în bunã mãsurã pe Cezar, bãrbat nobil ºi mãrinimos,

8581 astfel cã acuzaþiile care i se aduceau au atras bunãvoinþa lui.

8582 Acesta i-a pus atunci din nou diadema regalã pe frunte, apoi l-a

8583 îndemnat sã-i fie un prieten la fel de bun cum fusese cu Antoniu

8584 ºi i-a arãtat o deosebitã preþuire, adãugînd cã Quintus Didius îi

8585 scrisese despre întreaga contribuþie pe care a adus-o Irod în lupta

8586 c u g l a d i a t o r i i . D u p ã c e s e b u c u r a s e d e o p r i m i r e f o a r t e

8587 binevoitoare, ºi contrar aºteptãrilor sale, domnia lui fusese iarãºi

8588 pe deplin confirmatã, atît de aprobarea lui Cezar, cît ºi de Senatul

8589 roman, a cãrui hotãrîre avusese grijã s-o primeascã ca sã fie mai

8590 sigur, Irod l-a însoþit în Egipt pe Cezar, oferind acestuia ºi

8591 prietenilor lui nespus de bogate daruri, dovezi ale unei dãrnicii

8592 nemãrginite. A cerut aºijderea iertarea pedepsei lui Alexandru, un

8593 prieten credincios al lui Antoniu, dar n-a putut s-o obþinã,

8594 deoarece Cezar era împiedicat de un jurãmînt al sãu sã facã acest

8595 lucru. Apoi s-a reîntors în Iudeea cu mai mare putere ºi încredere,

8596 fãcîndu-i pe cei ce se aºteptaserã la un deznodãmînt contrar sã

8597 rãmînã înmãrmuriþi, ca ºi cum bunãvoinþa Domnului l-ar fi scãpat

8598 totdeauna de primejdii, spre a-i da o ºi mai mare strãlucire. S-a

8599 pregãtit de îndatã sã-l primeascã pe Cezar, care urma sã invadeze

8600 Egiptul, mãrºãluind din Siria. Cum a sosit, l-a întîmpinat la

8601 Ptolemaida cu întreaga pompã cuvenitã unui rege, omenindu-i ºi

8602 oastea, cãreia i-a dat din belºug toate cele necesare traiului zilnic.

8603 De aceea s-a numãrat printre cei mai apropiaþi prieteni ai lui

8604 Cezar ºi a cãlãrit alãturi de el ori de cîte ori îºi trecea în revistã

8605 oastea, dîndu-i ºi lui ºi prietenilor sãi o escortã de 150 de oameni

8606 iniþiaþi în cele mai solemne ºi mai fastuoase servicii. Cînd romanii

8607 au trecut printr-o zonã aridã, i-a cruþat în aºa mãsurã de lipsa

8608 proviziilor care bîntuia acolo, încît ei n-au dus lipsã nici de vin,

8609 nici de apa de care aveau mai mare nevoie oºtenii. Lui Cezar

8610 însuºi i-a dat 800 de talanþi ºi opinia tuturora a fost cã el a fãcut

8611 cheltuieli mai mari ºi mai pretenþioase decît resursele regatului

8612 sãu. Pe aceastã cale le-a sporit cu atît mai mult încrederea în

8613 bunãvoinþa ºi credinþa lui, iar dãrnicia de care a dat dovadã Irod

8614 i-a fost de mare folos, potrivindu-se de minune cu împrejurãrile

8615 vremii aceleia. Chiar ºi la întoarcerea romanilor din Egipt,

8616 ospitalitatea cu care i-a primit n-a rãmas deloc mai prejos de cea

8617 arãtatã mai înainte.

 Pag. 524

8618 Capitolul 7

8619 1. Cînd a revenit în regatul sãu, Irod ºi-a gãsit casa rãvãºitã,
8620 iar pe soþia lui, Mariamme, ºi pe mama ei, Alexandra, într-o

8621 dispoziþie proastã. Fiindcã erau de pãrere cã potrivit bãnuielilor

8622 lor, nu din motive de siguranþã se aflau în locul acela, ci fuseserã

8623 închise în fortãreaþã, pentru a fi þinute ca într-o temniþã, fãrã sã

8624 dispunã de lucrurile strãine ca ºi de cele proprii, ele nu erau deloc

8625 împãcate cu aceastã situaþie. Mariamme socotea cã iubirea pe care

8626 i-o arãta regele era doar o prefãcãtorie sau chiar o înºelãtorie

8627 curatã ºi se temea cã dacã Irod îºi gãsea cumva sfîrºitul, pierdea

8628 ºi ea orice speranþã de a mai rãmîne în viaþã. ªi-a amintit de

8629 ordinul primit odinioarã de Iosif, aºa cã a cãutat sã-ºi cumpere

8630 paznicii, mai ales pe Soemus, în mîinile cãruia stãtea soarta ei. La

8631 început Soemus a fost credincios ºi nu a încãlcat nici unul din

8632 ordinele lui Irod. Dar cînd femeile, tot mai stãruitoare, l-au

8633 ademenit cu linguºelile ºi darurile lor, puþin cîte puþin el a cedat

8634 ºi în cele din urmã le-a dezvãluit toate dispoziþiile regelui, mai

8635 ales cã trãgea nãdejdea cã la întoarcere, acesta nu va mai avea

8636 aceeaºi autoritate. Aºadar, pentru cã din partea lui nu-l pîndea

8637 vreo primejdie serioasã, ºi-a propus pe de altã parte sã cîºtige

8638 deplina favoare a femeilor, mai ales cã i se pãrea firesc ca ele

8639 sã-ºi pãstreze rangul ºi sã-l rãsplãteascã bine, fie cã Mariamme va

8640 fi ea însãºi reginã, fie cã va fi în imediata apropiere a viitorului

8641 rege. Soemus nãdãjduia în egalã mãsurã cã n-o sã-i meargã rãu

8642 nici în cazul cînd Irod revenea acasã încununat de succes, cãci nu

8643 putea sã contrazicã voinþa soþiei lui: ºtia cã regele o iubea pe

8644 Mariamme din cale-afarã. Aceste motive l-au determinat sã

8645 dezvãluie ordinele regelui. Mariamme a aflat cu stupoare cã Irod

8646 o expunea mereu la noi primejdii. În amãrãciunea ei, ºi-a dorit din

8647 adîncul inimii ca totul sã-i meargã în rãspãr lui Irod, deoarece era

8648 convinsã cã nu mai putea sã trãiascã alãturi de el. Nu i-a ascuns

8649 mai tîrziu acest lucru, spunîndu-i deschis cã nu-l mai suferea.

8650 2. De îndatã ce s-a întors cu bine acasã, contrar aºteptãrilor

8651 sale, Irod, dupã cum se cuvenea, i-a împãrtãºit veºtile norocoase

8652 în primul rînd soþiei sale: numai pe ea o saluta, punînd-o înaintea

8653 tuturora, cãci o iubea nespus. Cînd i-a descris fericita desfãºurare

8654 a cãlãtoriei lui, ea a pãrut mai mult mîhnitã decît încîntatã, fãrã

8655 sã-ºi poatã ascunde durerea, ºi animatã de demnitatea ºi nobleþea

8656 ei personalã, a întîmpinat salutãrile lui cu gemete, iar în timpul

8657 povestirii a lãsat sã i se citeascã pe faþã mai degrabã tristeþea

8658 decît bucuria, fãcîndu-l pe Irod sã fie nu numai bãnuitor, ci de-a

8659 dreptul tulburat. Se frãmînta cînd vedea neaºteptata ºi deloc

8660 ascunsa aversiune a soþiei sale. Nu putea sã îndure acest lucru din

8661 pricina iubirii ce i-o purta ºi ba se mînia, ba se îmbuna, trecînd

8662 mereu de la o atitudine la alta, fãrã sã ºtie încotro s-o apuce.

8663 ªovãia la rãspîntia dintre dragoste ºi urã, ºi ori de cîte ori mîndria

8664 îl îndemna s-o condamne, biruit de iubire, se dovedea prea slab

8665 ca sã se despartã de femeie. Se temea cã luînd mãsuri aspre

8666 împotriva ei, sã nu se pedepseascã pe sine însuºi fiindcã nu-ºi

8667 putea închipui ceva mai cumplit decît faptul ca moartea sã i-o

8668 rãpeascã.
 Pag. 525

8669 3. Cînd au observat cã Irod era pornit împotriva Mariammei,

8670 mama ºi sora lui au socotit cã acum li se oferea ocazia cea mai

8671 bunã de a-ºi revãrsa duºmãnia asupra ei. În discuþiile pe care le

8672 aveau cu el, cãutau prin clevetiri josnice sã-l aþîþe pe Irod, ca sã-i

8673 at r ag ã u r a º i g el o zi a as u p r a M ar i amn ei. Acesta asculta cu

8674 neplãcere vorbele lor, ºi ca ºi cum refuza sã le dea crezare, nu

8675 cuteza sã-ºi bruftuluiascã soþia. Zi de zi, înstrãinarea i se furiºa

8676 în inimã ºi rãul sporea de-o parte ºi de alta, întrucît ea nu-ºi

8677 ascundea deloc propriile simþãminte, aºa cã iubirea lui s-a

8678 preschimbat necruþãtor în urã: pînã la urmã, Irod a luat hotãrîrea

8679 s-o ucidã. Între timp i-a sosit însã ºtirea cã dupã moartea lui

8680 Antoniu ºi a Cleopatrei, Cezar ieºise biruitor în rãzboi, supunînd

8681 Egiptul. A pornit grabnic în întîmpinarea lui Cezar ºi casa ºi-a

8682 lãsat-o pradã tulburãrilor. La plecare a încredinþat-o pe Mariamme

8683 lui Soemus, faþã de care ea ºi-a arãtat recunoºtinþa pentru faptul

8684 cã-i îndatorase mult prin rîvna lui de pãzitor, obþinîndu-i de la

8685 rege un post de guvernator. În timp ce acela ºi-a dobîndit astfel

8686 funcþia, Irod a sosit în Egipt, unde a stat de vorbã deschis cu

8687 Cezar, ca un bun prieten, primind strãlucite daruri din partea

8688 acestuia. Cezar i-a dat 400 de gali, garda personalã a Cleopatrei,

8689 ºi i-a restituit þinutul care îi fusese rãpit tot de Cleopatra. A

8690 anexat la regatul lui Irod Gadara, Hippos, Samaria, precum ºi

8691 oraºele de pe þãrmul mãrii: Gaza, Anthedon, Iope ºi Turnul lui

8692 Straton.

8693 4. Mulþumitã acestor daruri, Irod a devenit mai puternic ºi l-a

8694 însoþit pe Cezar pînã la Antiohia. Dar pe cît de prospere se arãtau

8695 treburile lui exterioare, pe atît de mari erau nãpastele care îl

8696 aºteptau în sînul familiei, la întoarcerea acasã, mai ales în relaþiile

8697 lui conjugale, car e mai î n ai n t e p ãr eau at î t d e ar mo n i o ase.

8698 Înflãcãrata lui iubire pentru Mariamme nu rãmîne, pe drept

8699 cuvînt, cu nimic mai prejos decît dragostea bãrbaþilor din cãrþile

8700 de istorie. Era o soþie înþeleaptã ºi credincioasã, dar avea o fire de

8701 femeie cam nesuferitã, care trata cu asprime pe cel încãtuºat de

8702 dragostea ei, ºi fãrã sã þinã seama cã trãia într-un regat ºi trebuia

8703 sã se supunã altuia, adopta o atitudine sfidãtoare în faþa soþului,

8704 silindu-l sã se resemneze ºi sã simuleze cã n-a observat nimic. Le

8705 batjocorea fãþiº pe mama ºi pe sora regelui ºi rostea vorbe de

8706 ocarã despre obîrºia lor modestã, ºi drept urmare, certurile ºi

8707 duºmãniile dintre femei erau înverºunate, fãcînd sã rãsarã cele

8708 mai josnice calomnii. Suspiciunea crescutã a regelui a dãinuit un

8709 an întreg dupã întoarcerea lui Irod de la Cezar. În sfîrºit, pacostea

8710 care mocnise multã vreme a izbucnit în urmãtoarea împrejurare.

8711 Într-o zi, cînd îºi fãcea tabietul de dupã amiazã, regele a chemat-o

8712 pe Mariamne, cãci o iubea la fel de mult. Aceasta a venit în

8713 încãperea lui, dar nu s-a culcat cu el, n-a vrut s-o facã, ci l-a

8714 dispreþuit ºi jignit, învinuindu-l de uciderea pãrintelui ºi a fratelui

8715 ei. Întrucît soþul n-a mai putut îndura amarnica insultã ºi era gata

8716 sã loveascã temerara fãpturã, Salomeea, sora regelui, alarmatã de

8717 zarva cumplitã, l-a trimis la suveran pe paharnicul sãu, cu care se

8718 înþelesese mai înainte, dîndu-i porunca sã dezvãluie faptul cã

8719 Mariamme îi ceruse sã-i dea un filtru de dragoste. Dacã regele va

8720 intra în panicã ºi-l va întreba cu ce bãuturã avea de-a face, sã-i
 Pag. 526

8721 rãspundã cã era vorba de un filtru de dragoste pe care regina

8722 însãºi îi ceruse sã i-l dea. Dacã însã regele nu se va speria de

8723 menþionarea filtrului de dragoste, sã tacã din gurã ºi sã-ºi vadã de

8724 treabã, cãci e în afarã de orice pericol. Dupã ce l-a dãdãcit astfel,

8725 Salomeea l-a trimis pe paharnic la momentul potrivit în încãperea

8726 regelui, ca sã-i vorbeascã. Paharnicul a intrat la rege cu aerul cã

8727 avea sã-i des t ãi n u i e cev a i mp o r t an t ºi tainic ºi i-a spus cã

8728 Mariamme îi înmînase un filtru de dragoste, cãutînd sã-l convingã

8729 sã i-l dea regelui. Cînd suveranul s-a neliniºtit, el i-a zis cã filtrul

8730 de dragoste era o licoare otrãvitoare, dar el nu ºtie care sînt

8731 efectele ei. De aceea venise anume sã-l previnã, dornic sã aibã

8732 grijã de siguranþa regelui sãu. La auzul acestor vorbe, Irod, prost

8733 dispus încã de mai înainte, s-a tulburat ºi mai tare; l-a întrebat

8734 despre otrãvitoarea licoare pe eunucul în care Mariamme avea

8735 deplinã încredere, sigur cã fãrã ºtirea lui, nu se putea pune la cale

8736 nici un lucru, bun sau rãu. Ajuns la ananghie, bietul om n-a putut

8737 sã spunã nimic privitor la taina pentru care era supus torturilor;

8738 a recunoscut doar cã ura femeii pornea de la vorbele pe care le

8739 aflase de la Soemus. În timp ce el încã mai rostea aceste cuvinte,

8740 regele a strigat din rãsputeri ºi a zis cã Soemus, care pînã atunci

8741 fusese atît de credincios lui ºi regatului sãu, n-ar fi putut sã-i

8742 divulge deloc ordinele, dacã n-ar fi avut legãturi nepermise cu

8743 Mariamme. De aceea a poruncit ca Soemus sã fie numaidecît

8744 înºfãcat ºi ucis. A intentat soþiei sale un proces la care ºi-a

8745 chemat prietenii cei mai apropiaþi ºi acuzaþia susþinutã cu mare

8746 rîvnã se referea la filtrul de dragoste sau licoarea otrãvitoare,

8747 prepararea ei fiindu-i atribuitã prin clevetiri. Irod nu-ºi modera

8748 vorbele ºi tonul lui prea mînios nu-ºi avea locul într-o dezbatere

8749 judiciarã, aºa cã cei prezenþi, vãzîndu-l cît era de pãtimaº, au

8750 condamnat-o pe acuzatã la moarte. Totuºi regele însuºi ºi unii

8751 d i n t r e cei d e f aþ ã a v eau d e g î n d s ã n u d u cã p r ea r ep ed e l a

8752 îndeplinire sentinþa capitalã, ci s-o þinã pe Mariamme sub pazã

8753 strictã într-una din fortãreþele regatului. Dar Salomeea ºi-a dat

8754 osteneala ca femeia sã fie executatã imediat ºi l-a înduplecat pe

8755 r e g e , s f ã t u i n d u - l s ã s e f e r e a s c ã d e r e v o l t a c a r e p u t e a s ã

8756 izbucneascã în mijlocul poporului, dacã ea ar fi rãmas în viaþã.

8757 Astfel a fost dusã la moarte Mariamme.

8758 5. Cînd a înþeles cum stãteau lucrurile, vãzînd cã-i rãmîneau

8759 slabe speranþe dacã la rîndul ei nu i se supunea lui Irod fãrã sã

8760 crîcneascã, Alexandra a lãsat deoparte vechiul ei curaj de a se

8761 rãzvrãti împotriva lui ºi s-a schimbat dintr-odatã în chip jalnic.

8762 Spre a dovedi cã nu ºtia nimic despre fapta de care era învinuitã

8763 Mariamme, a ieºit în stradã ºi înaintea tuturora ºi-a mustrat fiica,

8764 strigînd cã fusese infamã ºi nerecunoscãtoare faþã de soþul ei ºi

8765 cã-ºi meritã cu prisosinþã pedeapsa pentru ceea ce a cutezat sã

8766 facã: tuturor binefacerilor pe care i le-a adus nu le-a arãtat

8767 cuvenita recunoºtinþã. În timp ce se prefãcea astfel fãrã pic de

8768 ruºine ºi îndrãznea sã se repeadã la pãrul fiicei sale, mulþi o

8769 învinuiau de ipocrizie, acesta fiind ºi adevãrul. Dar cea care pãrea

8770 sã-i aducã cea mai asprã învinuire era însãºi fãptura sortitã sã

8771 moarã în curînd. Nu a rostit nici un cuvînt de apãrare ºi nici

8772 insultele aduse de mama ei n-au tulburat-o deloc, ci ºi-a arãtat

 Pag. 527

8773 indignarea faþã de purtarea vãdit înjositoare a acesteia, doar

8774 printr-o privire profund dispreþuitoare. Cu o liniºte sufleteascã

8775 strãinã de teamã ºi fãrã sã-ºi schimbe culoarea feþei, s-a îndreptat

8776 spre moarte, arãtînd nobleþea neamului sãu înaintea tuturor celor

8777 din jurul ei.

8778 6. Aºa a murit Mariamme, femeie cuminte ºi neasemuit de

8779 mãrinimoasã; dar lipsitã de moderaþie ºi de aceea avea o fire cam

8780 arþãgoasã. Prin frumuseþea trupeascã ºi prin prestigiul pe care îl

8781 avea în public, ea îºi întrecea semenele din vremea aceea, mai

8782 mult d ecî t s e p o at e s p u n e. A ces t a era principalul motiv al

8783 ingratitudinii sale faþã de rege, aºa cã viaþa lor conjugalã n-a fost

8784 scutitã de neplãceri. Fiindcã din prea marea iubire a lui Irod, era

8785 tratatã cu prea multã indulgenþã ºi nu se aºtepta la nici o asprime

8786 din partea lui, s-a folosit fãrã mãsurã de libertatea ei. În afarã de

8787 asta, asasinatele cãrora le-au cãzut pradã ai sãi au mîhnit-o nespus

8788 ºi n-a ºovãit sã vorbeascã deschis de suferinþele îndurate de ei. În

8789 sfîrºit, le-a devenit odioasã mamei ºi surorii regelui, ba chiar ºi

8790 lui Irod, singurul ei scut împotriva necazurilor pricinuite de ele.

8791 7. Dar de îndatã ce a fost executatã Mariamme, regele a dorit-o

8792 cu o înflãcãrare ºi mai mare decît cea pe care am descris-o mai

8793 înainte. Fãrã sã fie lipsitã de unele frãmîntãri, iubirea pe care i-o

8794 purta nu era asemenea cu cea întîlnitã îndeobºte la ceilalþi: l-a

8795 cuprins o nebuneascã dragoste pentru ea de la început, ºi în

8796 pofida faptului cã în zilnicele lor legãturi Mariamme a arãtat o

8797 mai mare libertate, pasiunea lui n-a descrescut nici dupã aceea.

8798 Patima tot mai arzãtoare de acum a fost socotitã de Irod drept o

8799 pedeapsã trimisã din cer pentru uciderea Mariamnei ºi ba o striga

8800 pe nume, ba o bocea amarnic; apoi a cãutat ca dedîndu-se tuturor

8801 desfãtãrilor oferite de ospeþe ºi zaiafeturi, sã nu mai sufere de

8802 dorul ei. Încercãrile sale au fost zadarnice. Aºadar a refuzat sã se

8803 mai ocupe de treburile domniei ºi durerea l-a rãzbit în aºa mãsurã

8804 încît a poruncit slujitorilor lui s-o cheme pe Mariamme, ca ºi cum

8805 ea mai era în viaþã ºi putea sã-l audã. În timp ce se petreceau

8806 a c e s t e a , î n þ a r ã a b î n t u i t o m o l i m ã c a r e n - a s e c e r a t d o a r

8807 majoritatea oamenilor de rînd, ci i-a rãpus pe o puzderie dintre

8808 prietenii regelui, fãcîndu-i astfel pe mulþi sã presupunã cã asupra

8809 lor se abãtuse mînia lui Dumnezeu, ca sã pedepseascã nedreapta

8810 soart ã a Mariamnei. Asta a înrãutãþit ºi mai mult starea de

8811 indispoziþie a regelui, care s-a retras în pustietate spre a se

8812 îndeletnici, chipurile, cu vînãtoarea, ceea ce nu l-a împiedicat sã

8813 cadã grav bolnav dupã cîteva zile. Dureroasa inflamaþie de la

8814 ceafã se îngemãna cu mintea lui rãtãcitã ºi nici un leac nu aducea

8815 o oarecare ameliorare a bolii, ci mai degrabã agravarea ei,

8816 nãdejdea ca regele sã scape cu viaþã fiind micã. Întrucît nici rãul

8817 nu dãdea deloc înapoi în faþa leacurilor, nici dieta recomandatã în

8818 as emen ea cazu r i n u s l u j e a l a n i mi c, t o þ i med i ci i d i n j u r u l

8819 bolnavului au fost de pãrere sã i se dea regelui orice poftea,

8820 lãsînd speranþa vindecãrii sale prin tratament numai pe seama

8821 întîmplãrii. Aºadar, Irod zãcea bolnav în oraºul Samaria, care azi

8822 se numeºte Sebaste.

8823 8. Cînd a primit aceastã veste, Alexandra, care locuia atunci în

8824 Hierosolyma, s-a strãduit sã ocupe fortãreþele oraºului. Erau douã
 Pag. 528

8825 la numãr, una se afla chiar în oraº, cealaltã, lîngã templu ºi cine
8826 punea mîna pe ele, avea sub stãpînirea lui întregul popor: acesta

8827 nu admitea sã stea fãr ã o f r an d e. Cãci nimeni nu poate sã-i

8828 împiedice pe iudei sã aducã sfintele jertfe, întrucît ei sînt înclinaþi

8829 sã renunþe la viaþã, decît sã înceteze de a mai închina prinosuri

8830 Domnului. Alexandra a vorbit aºadar cu cãpeteniile garnizoanelor,

8831 cãrora le-a demonstrat cã trebuie sã i se supunã ei ºi fiilor lui

8832 Irod, pentru ca dacã acesta va muri cumva, sã nu punã mîna

8833 vreunul dintre ei pe cîrmuirea fortãreþelor; iar dacã regele se va

8834 însãnãtoºi nimeni nu era mai indicat sã-l îngrijeascã decît cei din

8835 familia lui. Vorbele acestea n-au fost pe placul comandanþilor,

8836 care ºi-au pãstrat atunci credinþa arãtatã mai înainte lui Irod, pe

8837 de o parte datoritã aversiunii lor faþã de Alexandra, pe de altã

8838 parte fiindcã li se pãrea nedemn sã se lepede de regele lor atîta

8839 vreme cît el mai era în viaþã. Erau vechi prieteni ai lui Irod, unul

8840 dintre ei, Achiab, fiind chiar nepotul regelui. I-au trimis de îndatã

8841 soli, sã-l punã la curent cu planurile Alexandrei. Irod a dat fãrã

8842 întîrziere ordinul ca ea sã fie executatã pe loc. Dar dupã ce, cu

8843 mare greutate ºi fãrã sã fie cruþat de multe suferinþe, a scãpat

8844 treptat de boalã, a fost atît de iritat deopotrivã de vãtãmãturile lui

8845 sufleteºti ºi trupeºti, încît fãrã temeinice motive i-a ucis pe cei

8846 dintîi care l-au nemulþumit sau au fost condamnaþi pentru o vinã

8847 oarecare. I-a executat chiar ºi pe prietenii lui cei mai buni:

8848 Costobar, Lysimachus, Gadias, poreclit Antipater, precum ºi pe

8849 Dositheus, în împrejurãrile pe care le vom arãta mai jos.

8850 9. Costobar, idumean de origine, era cel mai distins om al þãrii

8851 sale ºi se trãgea din familia preotului Coze, care trecea drept zeu

8852 în faþa idumeenilor. Dupã ce Hyrcanos i-a silit pe aceºtia sã

8853 trãiascã dupã datinile ºi legile iudeilor, Irod, ajuns rege, l-a fãcut

8854 guvernatorul Idumeei ºi al Gîzei, dîndu-i ca soþie pe sora lui,

8855 Salomeea, al cãrei soþ fusese executat, aºa cum am menþionat

8856 a n t e r i o r. C u m s - a v ã z u t p e n e a º t e p t a t e î n ã l þ a t î n r a n g d e

8857 nesperatul sãu noroc, Costobar a întrecut puþin cîte puþin mãsura

8858 ºi a socotit cã nu se cãdea sã mai asculte de ordinele lui Irod ºi

8859 nici idumeenii sã rãmînã sub jugul iudeilor, slujindu-se de

8860 obiceiurile lor. El a trimis deci o solie Cleopatrei ºi i-a spus cã

8861 din moºi-strãmoºi Idumeea i s-a supus mereu ei ºi ar fi fost drept

8862 sã cearã înapoi de la Antoniu acest þinut. Costobar fãcea acest

8863 lucru nu fiindcã prefera ca Idumeea sã ajungã sub autoritatea

8864 Cleopatrei, ci fiindcã credea cã slãbind puterea lui Irod, el ar fi

8865 putut ajunge mai lesne în fruntea poporului idumean ºi sã se

8866 î n al þ e p e s i ne. Speranþele sale erau încurajate de faptul cã

8867 descindea dintr-o familie nobilã ºi era bogat, deoarece prin

8868 neasemuita lui avariþie izbutise sã agoniseascã o avuþie mare,

8869 dovedind perseverenþã în tot ceea ce fãcea. Cleopatra a stãruit pe

8870 lîngã Antoniu sã-i înapoieze þinutul idumean, dar nu l-a obþinut

8871 d e l a el . C î n d I r o d a af l at d e u n el t i r ea aceas t a, a v r u t s ã-l

8872 condamne la moarte pe Costobar, dar, înduplecat de rugãminþile

8873 surorii ºi ale mamei sale, s-a îmbunat ºi l-a iertat pînã la urmã. De

8874 atunci încolo a început sã-l suspecteze Irod pe Costobar din

8875 pricina planului acesta.

8876 10. Dupã cîtãva vreme, a izbucnit o ceartã între Salomeea ºi

 Pag. 529

8877 Costobar, iar ea a trimis o scrisoare de despãrþire soþului ei, ceea

8878 ce contravenea legilor iudaice. La noi numai bãrbatul are voie sã

8879 facã acest demers, în schimb nici o femeie care a divorþat din

8880 proprie iniþiativã nu are voie sã se mãrite cu altul dacã ea nu s-a

8881 despãrþit mai întîi de primul ei soþ. Dar Salomeea n-a þinut seama

8882 nicidecum de legile neamului sãu, ci de dorinþa ei, renunþînd la

8883 cãsnicie, ºi i-a spus fratelui sãu Irod cã l-a pãrãsit de bunãvoie pe

8884 s o þ u l e i f i i n d c ã º i - a d a t s e a ma c ã î mp r eu n ã c u A n t i p a t e r,

8885 Lysimachus ºi Dositheus, Costobar punea la cale o rãscoalã. Ca

8886 sã-i inspire încredere în afirmaþiile sale, ea a menþionat faptul cã

8887 de 10 ani încoace, Costobar adãposteºte la el pe fiii lui Babas.

8888 ªtirea era adevãratã; regele a rãmas înmãrmurit cînd i-a fost dat

8889 sã audã ceea ce n-ar fi bãnuit niciodatã, fiind cu atît mai tulburat

8890 cu cît vestea era greu de crezut. În privinþa fiilor lui Babas, el

8891 plãnuise de multã vreme sã-i ucidã, deoarece îºi dãduserã pe faþã

8892 duºmãnia lor. Trecuse însã atîta timp încît uitase cu totul de ei.

8893 Ura ºi duºmãnia pe care le-o purta Irod avea urmãtorul motiv. Pe

8894 vremea domniei lui Antigonos, cînd Irod împresurase cu trupele

8895 sale Hierosolyma, mulþi concetãþeni, apãsaþi de grijile ºi nãpastele

8896 asediului, erau dornici sã-l primeascã în oraº pe Irod, punîndu-ºi

8897 toate speranþele în el. Dar fiii lui Babas, care exercitau o mare

8898 influenþã asupra mulþimii, au perseverat în credinþa lor faþã de

8899 Antigonos ºi îl învinuiau mereu pe Irod, în timp ce-ºi îndemnau

8900 concetãþenii sã dea sprijin regilor, þinînd seama de faptul cã ei

8901 deþineau puterea de la strãmoºii lor. Acest sfat a fost urmat de cei

8902 care credeau cã-ºi slujeau astfel interesele lor. Dupã cucerirea

8903 oraºului ºi urcarea pe tron a lui Irod, Costobar, care zãvorîse

8904 porþile ºi asigura paza oraºului, ca nu cumva sã evadeze cei

8905 vinovaþi ºi adversarii regelui, i-a sustras ºi i-a ascuns într-un loc

8906 sigur pe fiii lui Babas, deºi cunoºtea respectul ºi trecerea de care

8907 se bucurau ei în faþa întregii mulþimi, gîndindu-se cã dacã îi

8908 salva, p u t ea s ã t r ag ã mar i f o l o as e î n cazul unei revolte. A

8909 pecetluit atunci printr-un jurãmînt de credinþã cã nu ºtia nimic

8910 despre ei ºi a alungat bãnuielile lui Irod, care întrezãrise dinainte

8911 adevãrul. Ulterior, cînd regele a instituit un premiu pentru

8912 denunþurile privitoare la fiii lui Babas ºi i-a cãutat în toate pãrþile,

8913 nici atunci Costobar n-a vrut sã mãrturiseascã adevãrul; întrucît

8914 tãgãduise prima oarã, s-a temut sã nu pãþeascã ceva dacã bãrbaþii

8915 erau prinºi, vãzîndu-se constrîns sã-i ascundã în continuare, nu

8916 din bunãvoinþã, ci din prudenþã. Cînd a primit de la sora lui

8917 aceastã ºtire, regele ºi-a trimis oamenii în localitãþile în care

8918 potrivit zvonurilor, se aciuaserã fiii lui Babas ºi i-a executat pe

8919 ei ºi pe toþi cei învinuiþi de tãinuirea lor. N-a mai rãmas aºadar în

8920 viaþã nici una dintre rudele lui Hyrcanos ºi regele avea în mîinile

8921 sale puterea deplinã, fãrã sã mai supravieþuiascã nimeni care sã se

8922 împotriveascã nelegiuirilor lui.

8923 Capitolul 8

8924 1. Acesta a fost motivul pentru care Irod s-a abãtut din ce în
8925 c e m a i m u l t d e l a d a t i n i l e s t r ã b u n e º i p r i n i n t r o d u c e r e a

8926 moravurilor strãine a clintit din temelii vechea stare a lucrurilor,

 Pag. 530

8927 pe care s-ar fi cuvenit s-o pãstreze neºtirbitã. Înlãturarea bunelor

8928 deprinderi care cãlãuzeau odinioarã poporul spre pietate a atras

8929 asupra noastrã o sumedenie de nenorociri în decursul vremii. El

8930 a introdus mai întîi atleticele întreceri statornicite de Cezar din 5

8931 în 5 ani ºi a construit la Hierosolyma un teatru, apoi în cîmpie un

8932 mare amfiteatru, ambele fiind edificii frumoase ºi costisitoare, dar

8933 strãine de tr ad i þ i i l e i u d ei l o r. Aceºtia nu moºteniserã de la

8934 s t r ãbunii lor obiceiul de a asista la spectacole teatrale sau

8935 sportive. Irod a celebrat cu mare strãlucire Jocurile care aveau loc

8936 din 5 în 5 ani ºi ºi-a poftit vecinii sã ia parte la ele, chemînd

8937 popoarele din orice þarã. Atleþi ºi feluriþi actori au venit din toate

8938 meleagurile, atraºi de speranþa cã vor dobîndi premii ºi faima

8939 izbînzii, strîngîndu-se laolaltã cei mai exersaþi în asemenea

8940 Jocuri. S-au înfãþiºat acolo nu numai participanþii la întrecerile

8941 atletice, ci ºi cei ce se îndeletniceau cu muzica ºi se numeau

8942 thymelici, atraºi deopotrivã de laurii victoriei ºi de premiile

8943 o f e r i t e b i r u i t o r i l o r, p r e o c u p a r e a t u t u r o r a f i i n d c a n u m a i

8944 destoin i ci i s ã i n t r e î n co n cu r s u r i l e acestea. Irod a ºtiut sã

8945 stabileascã bogate recompense pentru întrecerile carelor trase de

8946 2 sau de 4 telegari, precum ºi pentru cursele de cai, avînd grijã sã

8947 asigure orice stimula mãreþia ºi valoarea competiþiei, în aºa fel ca

8948 t o a t e s ã c o n t r i b u i e d i n p l i n l a f r u m u s e þ e a º i r e n u m e l e

8949 spectacolului. Teatrul avea podoabe strãlucitoare ºi de jur

8950 împrejurul lui erau întruchipate în lucrãri fãurite numai din aur ºi

8951 argint curat faptele de arme ale lui Cezar ºi trofeele popoarelor

8952 supuse de el. Cît priveºte fastul, nu lipsea nici un veºmînt scump

8953 ºi nici o piatrã preþioasã, ca sã încînte privirile, împreunã cu

8954 actorii concurenþi. Erau aduse ºi fiare, numeroºi lei capturaþi din

8955 ordinul regelui, precum ºi alte sãlbãticiuni care stîrneau vîlvã prin

8956 puterea sau raritatea lor. Acestea erau puse fie sã se batã între ele,

8957 fie sã lupte cu oameni condamnaþi la moarte. Risipa asta îi uimea

8958 pe strãini ºi luptele primejdioase erau un prilej de desfãtare a

8959 ochilor, dar localnicii vedeau în ea o decãdere a moravurilor, care

8960 se bucurau de suprema lor preþuire. Sã arunci în ghearele fiarelor

8961 niºte oameni pentru ca semenii lor sã se distreze, - li se pãrea o

8962 nelegiuire, ca de altfel ºi înlocuirea datinilor þãrii cu obiceiurile

8963 s t rãine. Dar, mai presus de toate, p e au t o h t o n i î i i n d i g n au

8964 trofeele: acestea le apãreau drept niºte oameni ascunºi sub arme

8965 ºi de aceea nu le tolerau, avînd în vedere cã legile strãbune nu

8966 îngãduiau cinstirea unor chipuri.

8967 2. Irod nu putea sã ignore faptul cã iudeii erau revoltaþi de

8968 acest lucru, dar a crezut cã nu era momentul potrivit sã recurgã la

8969 forþã ºi s-a strãduit sã-i domoleascã cu vorbe bune, spre a înlãtura

8970 superstiþia lor. Asta nu i-a folosit la nimic ºi lucrul care îi

8971 nemulþumea profund, fiindcã socoteau cã era o adevãratã infamie,

8972 ei îl dezvãluiau prin strigãte unanime, susþinînd cã dacã erau

8973 dispuºi sã se împace cu toate celelalte, nu vor tolera ca oraºul lor

8974 sã gãzduiascã niºte chipuri omeneºti, adicã buclucaºele trofee.

8975 Cînd a vãzut cã protestatarii erau îndîrjiþi ºi cã nu vor ceda cu

8976 uºurinþã, dacã nu-i va potoli într-un fel sau altul, i-a chemat la

8977 teatru pe cei mai de seamã reprezentanþi ai poporului ºi le-a arãtat

8978 trofeele, întrebîndu-i ce anume socoteau cã sînt ele. Întrucît

 Pag. 531

8979 aceºtia au rãspuns cu glas tare cã erau chipuri de oameni, Irod a

8980 despuiat trofeele de podoabele lor ºi a dat la ivealã niºte stîlpi

8981 goi. Dupã rapida lor dezgolire au izbucnit cu toþii în hohote de

8982 rîs, prin care ºi-au înseninat sufletele, ca ºi cum aceste momîi

8983 împopoþonate li s-ar fi pãrut dinainte pline de haz.

8984 3. Pe aceastã cale a reuºit Irod sã îmbuneze deocamdatã

8985 mînioasa pornire a poporului, aºa cã cei mai mulþi s-au potolit,

8986 pãrînd schimbaþi în bine ºi supuºi. Dar unii dintre ei au continuat

8987 sã invoce ofensa adusã de schimbarea moravurilor, ºi fiindcã

8988 credeau cã pîngãrirea orînduirii strãbune va fi pricina unor mari

8989 nenorociri, au socotit cã datoria fiecãruia era sã-ºi asume mai

8990 degrabã orice risc, decît sã-i îngãduie lui Irod ca prin schimbarea

8991 stãr i i l u cr u r i l o r, sã introducã cu forþa moravuri strãine, ºi

8992 purtîndu-se chipurile ca un rege, sã se dovedeascã de fapt cel mai

8993 aprig duºman al întregului sãu popor. Aºadar, 10 concetãþeni au

8994 conspirat împotriva lui, fãrã sã þinã seama de primejdii, ºi ºi-au

8995 ascuns pumnalele sub haine. Printre ei se numãra ºi un orb, care

8996 mîniat de ceea ce i-a fost dat sã audã, a intrat în conjuraþia lor. El

8997 n-a fãcut acest legãmînt ca sã le fie de mare folos în fapta pe care

8998 au pus-o la cale, ci ca sã înfrunte alãturi de ei riscurile, dacã li se

8999 întîmpla vreo nenorocire. Prin acest gest i-a încurajat pe ceilalþi

9000 sã-ºi înfãptuiascã planul.

9001 4. Dupã ce au luat aceastã hotãrîre, ei s-au dus împreunã la

9002 teatru, trãgînd speranþa cã Irod nu putea sã scape cu viaþã dacã îl

9003 atacau prin surprindere, convinºi cã i-ar fi ucis pe mulþi dintre

9004 însoþitorii lui în cazul cînd dãdeau greº. Conjuraþii îi ofereau

9005 astfel regelui prilejul de a medita asupra nedreptãþii pe care o

9006 fãcea poporului sãu, chiar dacã ei ºi-ar fi pierdut viaþa. Se

9007 pregãtiserã dinainte temeinic ºi au trecut la faptã cu mult avînt.

9008 Unul dintre spionii însãrcinaþi de Irod sã se ocupe de asemenea

9009 treburi ºi sã-l previnã asupra lor, a descoperit întregul complot ºi

9010 l-a înºtiinþat pe rege, care se ºi pregãtea sã pãtrundã în teatru. Iar

9011 Irod, gîndindu-se la ura pe care o inspira multora ºi la tulburãrile

9012 provocate de fiecare faptã întreprinsã de el, nu s-a îndoit cã ºtirea

9013 era adevãratã, s-a întors la palatul lui ºi a cerut sã i se dezvãluie

9014 numele conjuraþilor. Cînd gãrzile de corp ale regelui i-au prins în

9015 flagrant delict ºi ºi-au dat seama cã nu vor scãpa de pedeapsã, ei

9016 ºi-au dat osteneala ca barem sã-ºi înfrumuseþeze moartea, pe care

9017 ºi aºa n-o puteau evita, primindu-ºi sfîrºitul cu mult curaj. Nu

9018 s-au cãit de fapta lor ºi n-au tãgãduit-o, iar atunci cînd au fost

9019 înºfãcaþi, ºi-au arãtat singuri pumnalele ºi au mãrturisit cã au

9020 fãcut frumoasa ºi pioasa lor conjuraþie împotriva lui Irod, nu de

9021 dragul vreunui cîºtig, nici pentru a-ºi satisface patimile proprii,

9022 ci pentru ceva mai mare, adicã pentru prosperitatea publicã pe

9023 care se cuvine s-o protejãm cu toþii ºi sã ne dãm ºi viaþa pentru

9024 ea. Dupã ce ºi-au recunoscut cu deplinã sinceritate complotul, ei

9025 au f o s t î nconjuraþi de oºtenii regelui, care i-au capturat ºi

9026 executat, supunîndu-i tuturor torturilor. Dar ºi denunþãtorul lor,

9027 care îºi atrãsese ura unora, a fost prins dupã cîtãva vreme de

9028 aceºtia, fiind nu numai ucis, ci ºi tãiat în bucãþi, spre a servi drept

9029 hranã cîinilor. Mulþi concetãþeni au vãzut cum s-au petrecut

9030 lucrurile, dar nimeni nu i-a divulgat pe fãptaºi pînã cînd Irod,
 Pag. 532

9031 dînd poruncã sã se facã cercetãri severe, a supus torturilor niºte

9032 femei, care au mãrturisit ceea ce vãzuserã cu ochii lor. Autorii

9033 nelegiuirii ºi-au primit pedeapsa ºi au fost uciºi împreunã cu

9034 propriile familii pentru cutezãtoarea lor faptã. Perseverenþa

9035 poporului ºi cutezãtoarea statornicie cu care ºi-a apãrat legile,

9036 l-au fãcut pe Irod sã aibã temeri serioase dacã nu lua mãsuri de

9037 siguranþã. A cãutat sã îngrãdeascã din toate pãrþile mulþimea, ca

9038 sã-i zãdãrniceascã tulburãrile sau revoltele fãþiºe.

9039 5. Cum în oraº avea deja ca întãrituri palatul în care locuia ºi

9040 puternica fortãreaþã a templului, numitã Antonia ºi construitã

9041 chiar de el, Irod s-a gîndit sã-ºi facã un al 3-lea bastion împotriva

9042 poporului în Samaria, cãruia i-a zis Sebaste. Întrucît i s-a pãrut

9043 adecvat scopului de a þine în frîu provincia, el a fortificat bine

9044 locul, o singurã zi de mers despãrþindu-l de Hierosolyma, ca sã

9045 aducã foloase în egalã mãsurã atît þinutului împrejmuitor, cît ºi

9046 oraºului propriu zis. Apoi, pentru a supune constrîngerii întregul

9047 popor, a construit o fortificaþie, care se chema înainte Turnul lui

9048 Straton ºi el a numit-o Cezareea. Aºijderea în Cîmpia mare a

9049 clãdit o cetãþuie în care a pus o garnizoanã alcãtuitã din cãlãreþi

9050 aleºi prin tragere la sorþi ºi a fortificat deopotrivã localitãþile

9051 G ab a d i n G al i l eea º i E s eb o n i t i s d i n P e r a e a . P e m ã s u r ã c e

9052 înfãptuia toate acestea, Irod îºi întãrea mereu siguranþa proprie,

9053 înconjurînd astfel întregul popor cu bastioane de supraveghere,

9054 hãrãzite sã preîntîmpine rãscoalele care izbucneau adesea din

9055 senin, fãrã sã le scape nici tulburãrile aflate abia la început, astfel

9056 încît sã fie totdeauna unii gata sã intervinã pentru a sugruma

9057 miºcãrile î n cã d i n f aº ã. A t u n ci cî n d s - a d u s î n S amar i a sã

9058 întãreascã oraºul, a adus cu el o colonie alcãtuitã ºi din foºtii lui

9059 luptãtori în rãzboaie, ºi din trupe ai cãror oºteni aparþineau

9060 neamurilor vecine, mînat pe de o parte de intenþia de a înãlþa

9061 acolo un templu, pe de altã parte gîndindu-se la slabul renume de

9062 p î n ã a t u n c i a l c e t ã þ i i , d a r c e l m a i m u l t s - a p r e o c u p a t d e

9063 evidenþierea siguranþei ºi a dãrniciei sale. A schimbat numele

9064 oraºului în Sebaste ºi ogoarele din imediata vecinãtate, cele mai

9065 fertile din þinutul acela, le-a împãrþit locuitorilor, pentru ca

9066 aceºtia sã se bucure de prosperitate chiar de la sosirea lor. De jur

9067 împrejurul oraºului a construit un zid pentru fortificarea cãruia

9068 s-a folosit de teren u l abrupt, dar spaþiul încercuit de el nu

9069 corespundea celui anterior, ci era atît de mare încît se lua la

9070 întrecere cu cel deþinu t de oraºe renumite. Zidul mãsura în

9071 lungime 20 de stadii. În mijlocul oraºului, Irod a lãsat o incintã

9072 sacrã de un stadiu ºi jumãtate, cea mai adecvatã acestui scop,

9073 unde a clãdit un templu de o mãreþie ºi o frumuseþe neasemuitã.

9074 A împodobit mereu ºi fiecare cartier al oraºului ºi a întãrit în aºa

9075 mãsurã zidurile, încît centrul lui semãna cu o cetãþuie, fãcîndu-ºi

9076 un titlu de glorie din grija de a lãsa posteritãþii un monument al

9077 nobleþei ºi al dãrniciei sale.

9078 Capitolul 9

9079 1. În acelaºi an, cel de-al 13lea al domniei lui Irod, o mare
9080 n e n o r o c i r e s - a a b ã t u t a s u p r a þ ã r i i , f i e d a t o r i t ã m î n i e i l u i
 Pag. 533

9081 Dumnezeu, fie datoritã periodicei reîntoarceri a rãului. A bîntuit

9082 mai întîi o secetã persistentã, ºi ca urmare a sterpiciunii sale,

9083 pãmîntul n-a mai dãruit nici mãcar roadele care cresc îndeobºte

9084 de la sine. Dupã aceea, felul de viaþã schimbîndu-se din pricina

9085 absenþei alimentelor, trupurile s-au ºubrezit ºi au fost nãpãdite de

9086 morbul ciumei, aºa cã nãpastele au tãbãrît asupra lor. Deoarece

9087 bolnavii nu aveau parte de îngrijirile cuvenite ºi de hranã, ciuma

9088 s - a a g r a v a t º i a f ã c u t p r ã p ã d î n j u r u l e i , r ã p i n d p î n ã º i

9089 supravieþuitorilor orice speranþã, deoarece nu mai puteau sã-ºi

9090 îndestuleze nici mãcar nevoile urgente. Dupã ce mîncaserã recolta

9091 anului întreg ºi consumaserã proviziile puse deoparte mai înainte,

9092 oamenii rãmãseserã fãrã nici o nãdejde, iar rãul creºtea peste

9093 aºteptãri de la o zi la alta, întrucît nu mai dispuneau de nimic

9094 pentru partea care mai era din anul acela, isprãvindu-se chiar ºi

9095 seminþele recoltei viitoare, aºa cã pãmîntul nu mai avea de unde

9096 sã le dea ceva în anul urmãtor. Aºadar, nevoia i-a silit sã se

9097 gîndeascã la noi cãi de ieºire din impasul acesta ºi nici mãcar

9098 regele nu era cruþat de lipsuri. El nu mai primea obiºnuitele dãri

9099 ce i se cuveneau pentru venitul ogoarelor, iar tezaurul ºi-l golise

9100 d emu l t p r i n d ã r n i c i a a r ã t a t ã f a þ ã d e c e i a l e cãr o r o r aº e l e

9101 restaurase. Nimeni nu i se pãrea demn de a primi ajutorul lui,

9102 datoritã calamitãþilor care stîrneau ura supuºilor împotriva lui:

9103 cum se întîmplã îndeobºte cînd lucrurile merg prost, vina cade

9104 mereu asupra conducãtorilor.

9105 2. Deºi aºa stãteau lucrurile, s-a gîndit cum sã scape din
9106 cumplita situaþie. Era greu sã gãseascã o cale, fiindcã pe de o

9107 parte nici vecinii nu aveau de unde sã ofere provizii, cãci ºi ei se

9108 zbãteau în aceleaºi nevoi, iar pe de altã parte nici el nu dispunea

9109 de banii cu care sã cumpere minima hranã pentru atît de mulþi

9110 oameni. Convins cã nu se cuvenea sã renunþe la nici o încercare

9111 de a înlãtura lipsurile, Irod a poruncit sã se topeascã toate

9112 podoabele de argint ºi de aur aflate în palatul lui, fãrã sã cruþe

9113 nici mãcar vasele fãurite cu cea mai aleasã artã. A trimis apoi

9114 banii în Egipt, a cãrui guvernare fusese încredinþatã de Cezar lui

9115 Petronius. Deºi nu era mic numãrul celor siliþi sã vinã degrabã la

9116 el, totuºi ca bun prieten al lui Irod, s-a arãtat gata sã-i salveze

9117 supuºii. A fost cel dintîi cãruia i-a expediat cereale ºi în toate

9118 privinþele, atît la cumpãrarea cît ºi la transportarea lor, l-a ajutat

9119 mult, aºa cã Irod îºi datoreazã mîntuirea lui Petronius în mare

9120 parte, dacã nu chiar în întregime. Îndatã ce au sosit la destinaþie

9121 grînele, Irod a avut grijã ca poporul sã-i atribuie lui meritul

9122 exclusiv, încît i-a fãcut sã-ºi schimbe pãrerea despre el nu numai

9123 pe cei ce-l denigraserã mai înainte, ci i-a determinat pe toþi sã

9124 recunoascã deschis cã-ºi datorau salvarea binefacerilor lui. Mai

9125 întîi a distribuit cu cea mai mare conºtiinciozitate grîul celor ce

9126 se pricepeau sã prepare pîinea. Apoi, fiindcã mulþi nu mai erau în

9127 stare sã-ºi pregãteascã singuri mîncarea, datoritã fie bãtrîneþii, fie

9128 altor slãbiciuni, le-a trimis brutari care sã le ofere pîinea gata

9129 fãcutã. S-a preocupat sã nu cadã pradã iernii aspre cei ce nu-ºi

9130 mai puteau procura haine din pricina lipsurilor, deoarece îºi

9131 pierduserã sau îºi mîncaserã între timp turmele, neavînd la

9132 îndemînã lînã sau ceva cu care sã-ºi acopere trupul. Dupã ce a
 Pag. 534

9133 fãcut faþã tuturor lipsurilor, s-a gîndit sã vinã în ajutorul oraºelor
9134 megieºe, împãrþind grîu de sãmînþã locuitorilor Siriei. Mãsura

9135 aceasta a fost extrem de folositoare, cãci fertilitatea solului a fost

9136 asiguratã, astfel încît mijloacele de trai au ajuns sã-i îndestuleze

9137 pe toþi. Cînd a sosit vremea recoltei, a trimis în întregul þinut

9138 50.000 de oameni, hrãniþi de el, ºi prin marea lui grijã a contribuit

9139 la redresarea regatului sãu greu lovit de soartã, sprijinindu-i chiar

9140 ºi pe toþi vecinii lui, care se zbãteau în aceleaºi nevoi. A ajutat

9141 dupã pu t er i l e s al e p e f i ecar e n ev oiaº venit la el, aºijderea

9142 popoare, oraºe sau persoane private, oricît de mulþi au fost cei

9143 constrînºi de lipsuri, care s-au refugiat la el, sã-ºi spunã pãsurile.

9144 Ceea ce a distribuit Irod în afara regatului sãu se ridicã la cifra de

9145 10.000 de core de grîu, un cor are zece baniþe atice, iar ceea ce a

9146 dat în propriul sãu regat însumeazã 80.000 de core. Prin grija ºi

9147 binefacerea lui, venitã la momentul potrivit, Irod ºi-a atras în aºa

9148 mãsurã simpatia iudeilor, care l-au lãudat mult în faþa altora, încît

9149 vechea urã pe care i-o purtaserã pentru încãlcarea datinilor

9150 strãmoºeºti din timpul domniei sale, a fost ºtearsã din inima

9151 întregului popor, supuºii avînd convingerea cã prin ajutorul

9152 benevol, dat pentru înlãturarea relelor, el îºi rãscumpãrase cu

9153 prisosinþã pãcatele proprii. Faima lui s-a rãspîndit ºi în mijlocul

9154 strãinilor: se pãrea cã greutãþile de nespus, care se nãpustiserã

9155 asupra regatului sãu, fuseserã trimise mai degrabã ca sã-i glorifice

9156 numele. Neasemuita dãrnicie pe care o dovedise în vremuri de

9157 grea cumpãnã a cucerit opinia publicã ºi poporul îºi schimbase

9158 atitudinea faþã de el, fãrã sã-l mai vadã aºa cum fusese mai

9159 înainte, ci socotindu-l drept omul care sãrise în ajutorul semenilor

9160 sãi nevoiaºi.

9161 3. În vremea aceea, Irod a trimis în ajutorul lui Cezar 500 de

9162 rãzboinici aleºi din gãrzile lui de corp, care au fost duºi de Aelius

9163 Gall u s l a M ar ea R o º i e, u n d e i - au f o st de mare folos. Cînd

9164 treburile i-au mers iarãºi bine ºi bunãstarea lui a crescut, el ºi-a

9165 construit în partea de sus a oraºului un palat cu spaþioase încãperi

9166 împodobite cu aur, marmurã ºi tencuieli în felurite culori, fiecare

9167 dintre ele prevãzutã cu paturi capabile sã gãzduiascã mulþi

9168 oameni, denumindu-le dupã mãrimea lor: cãci una se chema

9169 Cezar, alta Agripa. Subjugat de dragoste, ºi-a luat apoi o nouã

9170 soþie, ceea ce dovedea cã el nu avea scrupule în satisfacerea

9171 poftelor sale. Nunta lui a avut loc în urmãtoarea împrejurare. Un

9172 anume Simon din Hierosolyma, fiul alexandrinului Boethos, preot

9173 cu vazã, era pãrintele unei fete, socotitã drept cea mai frumoasã

9174 f emei e d i n v r emea ei. Înt r u cî t aj u n s es e d e p o mi n ã p r i n t r e

9175 locuitorii din Hieroso l yma, a au zit de ea Irod ºi i-a stîrnit

9176 interesul, inima lui fiind cuceritã de aceastã fatã de îndatã ce i-a

9177 vãzut cu ochii lui frumuseþea. N-a vrut sã se foloseascã de puterea

9178 lui ca sã-ºi satisfacã poftele, cãci s-a temut, cum era de aºteptat,

9179 sã nu se compromitã, recurgînd la forþa tiranicã, aºa cã i s-a pãrut

9180 mai indicat s-o ia în cãsãtorie. Deoarece Simon avea un rang prea

9181 mic ca sã se înrudeascã cu un rege, dar ºi prea mare pentru a fi

9182 demn de dispreþ, Irod a ales cea mai bunã cale de a-ºi împlini

9183 dorinþa, înnobilîndu-i familia printr-o deosebitã cinstire. A luat

9184 aºadar pontificatul de la Iesus, fiul lui Phabes, ºi a oferit înalta

 Pag. 535

9185 funcþie lui Simon, intrînd astfel în legãturi de rudenie cu el.

9186 4. Dupã celebrarea cãsãtoriei sale, Irod a înãlþat o fortãreaþã
9187 chiar în locul unde îi învinsese odinioarã pe iudei, atunci cînd

9188 f u s e s e al u n g at d e A n t i g o n o s , car e p u s es e mî n a p e p u t er e.

9189 Bastionul acesta era situat la 60 de stadii distanþã de Hierosolyma,

9190 avînd excelente condiþii de apãrare oferite chiar de naturã. În

9191 imediata lui apropiere se aflã o mãruntã colinã care pare înãlþatã

9192 de mîna omeneascã ºi prin conturul ei seamãnã cu un sîn de

9193 femeie. Irod a înzestrat colina cu turnuri rotunde, greu accesibile,

9194 pînã la care duceau 200 de trepte fãcute din pietre cubice. În

9195 interiorul turnurilor se gãseau încãperi regeºti care emanau

9196 deopotrivã siguranþã ºi frumuseþe. La poalele colinei se înãlþau

9197 locuinþe demne de a fi admirate ºi pentru priveliºtea pe care o

9198 ofereau, ºi pentru apeductele care, avînd în vederea ariditatea

9199 locului, aduceau apa de la mare distanþã ºi cu multe cheltuieli.

9200 Chiar ºi cîmpia din jur era acoperitã cu edificii, încît aveai

9201 perspectiva unui mare oraº, deasupra cãruia se profila colina

9202 semãnînd leit cu o cetãþuie.

9203 5. Cînd ºi-a vãzut îndeplinite astfel toate speranþele, Irod nu

9204 s-a temut deloc cã în regatul sãu va mai izbucni vreo rãscoalã,

9205 deoarece îºi þinea supuºii sub ascultarea lui prin douã mijloace:

9206 frica, inspiratã de faptul cã nimeni nu scãpa nepedepsit, ºi grija

9207 faþã de ai sãi, pe care o dovedise în chip strãlucit cu prilejul

9208 foametei. Dar el s-a strãduit sã-ºi afle siguranþa ºi în exterior, de

9209 parcã ar fi avut nevoie de-o asemenea pavãzã împotriva supuºilor

9210 sãi. Cãci el se purta binevoitor ºi omeneºte cu cetãþile strãine,

9211 cinstindu-i la momentul potrivit pe prinþii acestora, ºi îi atrãgea

9212 de partea lui prin darurile oferite fiecãruia, ca ºi prin multe alte

9213 dovezi de bunãvoinþã, întrucît natura îl înzestrase cu o fire

9214 generoasã, aºa cum se cuvine sã aibã un rege. Prin toate aceste

9215 s u cces e o b þ i n u t e î n ac es t s co p , el a r e u º i t s ã- º i s p o r eas cã

9216 pretutindeni autoritatea. Rîvna ºi strãdania cu care cultiva

9217 prietenia lui Cezar ºi a celor mai influenþi dintre romani, îl sileau

9218 pe Irod sã se abatã de la obiceiurile strãbune ºi sã încalce legile

9219 patriei, de vreme ce cu fãloasa lui ambiþie întemeia cetãþi ºi înãlþa

9220 temple în alte þinuturi ºi oraºe, pe care le împodobea astfel,

9221 excepþie fãcînd Iudeea, cãci iudeii n-au admis niciodatã aºa ceva,

9222 fiindcã la noi este strict interzisã cinstirea statuilor ºi a chipurilor,

9223 dupã obiceiul grecilor. El se dezvinovãþea faþã de iudei, susþinînd

9224 cã n-o fãcea de bunãvoie, ci la îndemnurile ºi poruncile venite de

9225 sus, ca sã-ºi atragã simpatia lui Cezar ºi a romanilor, prin faptul

9226 cã nu se ocupã de datinile patriei sale decît prin cinstirea lor.

9227 Dorea sã-ºi slujeascã propriul interes cît mai bine, dîndu-ºi

9228 osteneala sã lase urmaºilor lui ca amintire monumente strãlucite

9229 ale domniei sale. Ãsta era aºadar motivul care l-a determinat sã

9230 ctitoreascã oraºe ºi sã cheltuiascã în acest scop sume uriaºe.

9231 6. O localitate situatã pe þãrmul mãrii, care se numise

9232 odinioarã Turnul lui Straton, i s-a pãrut foarte potrivitã pentru

9233 clãdirea unui oraº ºi a trecut de îndatã la înfãptuirea mãreþului sãu

9234 proiect. Casele, în întregimea lor, n-au fost reconstruite cu

9235 nepãsare, ci din marmurã albã, la fel ca minunatul palat regal,

9236 precum ºi edificiile hãrãzite adãpostirii cetãþenilor. Dar lucrarea

 Pag. 536

9237 cea mai mare ºi mai greu de înfãptuit a fost limanul cu care a fost
9238 înzestrat oraºul, foarte sigur ºi la fel de mare ca portul Pireu,

9239 c o r ã b i i l e p u t î n d s ã p ã t r u n d ã º i s ã t r a g ã l a þ ã r m î n t i h n ã .

9240 Construirea oraºului s-a fãcut cu mare greutate, fiindcã locul nu-þi

9241 punea deloc la îndemînã lucrurile de care aveai neapãratã nevoie,

9242 i ar t o at e mat er i al ele t r eb u i au s ã f i e ad u s e d e al t u n d ev a º i

9243 modelate fãrã cusur, cu multe cheltuieli. Oraºul se aflã în Fenicia,

9244 pe þãrmul prin dreptul cãruia navighezi pînã în Egipt, de la Iope

9245 la Dora. Aceste orãºele maritime duc lipsã de porturi din pricina

9246 vîntului care suflã puternic dinspre Africa ºi învolburã nisipul de

9247 la malul mãrii, neoferind nici un liman sigur, aºa cã majoritatea

9248 negustorilor se vãd siliþi sã arunce ancora în largul mãrii. Ca sã

9249 înlãture neajunsurile acelui þinut, Irod a croit în jurul portului un

9250 spaþiu atît de larg, încît sã cuprindã în interiorul lui o flotã mare,

9251 prãvãlind în mare pînã la adîncimea de 20 de coþi, imense blocuri

9252 de piatrã. Dimensiunile lor erau de 50 de picioare în lungime, nu

9253 mai puþin de 18 coþi în lãþime ºi 9 picioare în înãlþime, unele

9254 dintre blocuri fiind mai mari, altele mai mici. Digul acesta, menit

9255 sã struneascã marea, avea o lungime de 200 de picioare. Prima lui

9256 jumãtate slujea drept stavilã valurilor furioase, respingînd asaltul

9257 talazurilor împrejmuitoare, de aici ºi denumirea sa de Prokymia

9258 (Preval); cealaltã jumãtate susþinea un zid de piatrã, prevãzut cu

9259 turnuri semeþe. Cel mai mare ºi mai frumos se chema Drusius,

9260 purtînd numele lui Drusus, fiul vitreg al lui Cezar, care s-a stins

9261 din viaþã tînãr. A fãcut de asemenea numeroase bolþi, adãposturi

9262 pentru corãbieri; de la aceste bolþi se întindea împrejurul portului

9263 o terasã, loc potrivit pentru o plimbare deosebit de plãcutã.

9264 Intrarea portului avea gura situatã în partea de unde bãtea Boreas,

9265 cel mai friguros dintre vînturi. La marginea circumferinþei întregi,

9266 în partea stîngã a intrãrii portului, se afla un turn masiv ºi destul

9267 de rezistent sã înfrunte talazurile, iar în partea dreaptã erau douã

9268 b l o cu r i de piatrã, drepte ºi l eg at e î n t r e el e, car e d ep 㺠eau

9269 înãlþimea turnului din faþa lor. De jur împrejurul portului, într-un

9270 colan neîntrerupt, se înºirau case construite din marmurã bine

9271 ºlefuitã ºi în mijlocul lor se afla o colinã, pe care se înãlþa un

9272 templu al lui Cezar, întrezãrit de corãbieri de la mare distanþã,

9273 avînd douã statui: una a Romei ºi alta a lui Cezar. Acest oraº se

9274 numea Cezareea, atît pentru materialul din care era fãurit, cît ºi

9275 pentru desãvîrºirea clãdirilor sale. Cît priveºte construcþiile

9276 subpãmîntene, galeriile cu guri înguste erau lucrate cu aceeaºi

9277 iscusinþã ca ºi casele de deasupra. O parte dintre acestea, situate

9278 la intervale egale, ajungeau pînã la þãrmul mãrii, în timp ce una

9279 le traversa pe toate, astfel ca apa de ploaie ºi lãturile oraºului sã

9280 s e s cu rg ã l es n e î n v al u ri ºi fluxul mãrii sã spele o r aº u l p e

9281 dedesubt. Irod a mai construit în oraº un teatru din piatrã cubicã

9282 ºi în partea de miazãzi a portului a înãlþat un amfiteatru, care

9283 putea sã cuprindã un mare numãr de oameni, fiind aºezat într-un

9284 loc foarte potrivit pentru a fi zãrit din largul mãrii. Deoarece nu

9285 ºi-a cruþat osteneala ºi nici nu ºi-a precupeþit cheltuielile, regele

9286 a desãvîrºit construcþia oraºului în 12 ani.

9287 Capitolul 10
 Pag. 537

9288 1. Terminînd acest oraº, precum ºi Sebaste, construit mai

9289 înaintea lui, Irod a hotãrît sã-i trimitã pe fiii sãi Alexandru ºi

9290 Aristobul la Roma, ca sã aibã întrevederea lor cu Cezar. Dupã ce

9291 au ajuns acolo, s-au dus la casa lui Pollio, un prieten foarte bun

9292 al lui Irod, deºi ei ar fi putut sã locuiascã ºi în palatul lui Cezar.

9293 Augustus i-a primit cu deplinã bunãvoinþã ºi i-a îngãduit lui Irod

9294 sã-ºi aleagã urmaº pe cine doreºte el dintre cei doi fii. I-a adus de

9295 asemenea plocon þinuturile Trachon, Batanea ºi Auranitis, pe care

9296 i le-a dãruit, din urmãtoarea pricinã. Un anume Zenodorus luase

9297 în arendã domeniul lui Lysanias. Dar el nu s-a mulþumit cu marile

9298 venituri care îi reveneau, ci cãuta sã le sporeascã prin tîlhãreºtile

9299 sale incursiuni întreprinse din Trachon. Þinutul acela era locuit

9300 d e oameni fãrã cãpãtîi, care jefuiau o d o ar el e Damas cu l u i ;

9301 Zenodorus nu le împiedica raidurile, ba chiar se fãcea pãrtaº la

9302 prada lor. Vecinii care îndurau jecmãneala asta i-au adresat

9303 protestele lor lui Varro, guvernatorul lor de atunci, ºi i-au cerut

9304 stãruitor sã-i scrie lui Cezar despre nedreptãþile lui Zenodorus. De

9305 îndatã ce a primit aceste plîngeri, drept rãspuns, a scris ca tîlharii

9306 sã fie alungaþi ºi þinutul sã fie dat lui Irod: acesta va avea grija ºi

9307 preocuparea ca trachoniþii sã nu mai întîmpine necazuri din partea

9308 vecinilor lor. Alungarea tîlharilor era o misiune deloc uºoarã, cãci

9309 ei se îndeletniceau cu jafurile ºi numai din asta trãiau; nu aveau

9310 aºadar oraºe ºi nici ogoare proprii, ci numai vizuini subpãmîntene

9311 ºi peºteri unde vieþuiau alãturi de vitele lor. κi procurau din

9312 vreme bogate rezerve de apã ºi provizii de cereale, aºa cã puteau

9313 sã reziste multã vreme în ascunzãtorile acelea. Intrãrile în peºteri

9314 erau atît de înguste încît nu puteau sã pãtrundã decît unul cîte

9315 unul, în schimb interioarele, incredibil de mari, fiind în stare sã

9316 adãposteascã o sumedenie de oameni. Casele nu rãzbeau însã la

9317 suprafaþã, unde dãdeai cu ochii doar de pãmînt neted. Întregul

9318 teritoriu era stîncos, aspru ºi greu de strãbãtut, dacã nu aveai

9319 înaintea ta o cãlãuzã care sã-þi arate drumul, deoarece cãrãrile nu

9320 aveau o linie dreaptã, fiind foarte întortocheate. Atunci cînd nu

9321 puteau sã punã la cale nelegiuiri împotriva vecinilor lor, aceºti

9322 oameni se jefuiau între ei, fãrã sã se dea înapoi de la nici o

9323 ticãloºie. De îndatã ce l-a primit în dar de la Cezar, Irod s-a dus

9324 în þinutul acela luînd cu el conducãtori pricepuþi, ºi i-a fãcut pe

9325 localnici sã se abþinã de la tîlhãrii, garantînd pacea ºi siguranþa

9326 vecinilor lor.

9327 2. Mîhnit mai întîi de faptul cã-ºi pierduse provincia, urîndu-l

9328 apoi în ºi mai mare mãsurã pe Irod fiindcã pusese stãpînire pe ea,

9329 Zenodorus s-a dus la Roma sã-l pîrascã. S-a întors acasã fãrã sã

9330 o b þ i n ã n i ci u n r ezultat; î n t r e t i mp , A g r i p a a f o s t t r i mi s s ã

9331 guverneze în numele lui Cezar provinciile situate dincolo de

9332 Marea Ionicã. Pe cînd ierna la Metilene, a venit în vizitã la el

9333 Irod, care îi era prieten foarte apropiat ºi drag, apoi s-a întors în

9334 Iudeea. Unii locuitori din Gadara s-au dus la Agripa sã-l acuze pe

9335 Irod, dar el nu le-a dat nici un rãspuns, trimiþîndu-i regelui

9336 încãtuºaþi. Chiar ºi arabii, de multã vreme ostili domniei lui Irod,

9337 s-au pus în miºcare ºi au cãutat sã-i provoace felurite dificultãþi,

9338 cauza purtãrii lor de acum pãrînd sã fie aceasta. Zenodorus, lipsit

9339 de speranþa de a-ºi recãpãta puterea, a vîndut arabilor pe 50 de

 Pag. 538

9340 talanþi o parte din provincia sa, Auranitis. Dar fiindcã ea intra în
9341 componenþa þinutului dãruit de Cezar lui Irod, arabii luptau sã

9342 ºi-o însuºeascã, de parcã le-ar fi fost rãpitã pe nedrept, ºi prin

9343 numeroasele lor incursiuni, cãutau sã-ºi obþinã dreptul lor

9344 recurgînd la forþã sau apelînd uneori la justiþie. I-au atras de

9345 partea lor pe oºtenii sãraci ai lui Irod ºi erau foarte porniþi

9346 împotriva lui, punîndu-ºi mereu mari speranþe în tulburãri ºi

9347 schimbãri, aidoma celor cãrora lucrurile le merg prost. Deºi

9348 cunoºtea de mult aceastã situaþie, Irod n-a pornit totuºi împotriva

9349 lor, ci i-a îmbunat cu înþelepciune, cãci nu voia sã-i provoace

9350 fãþiº la rãscoalã.

9351 3. În cel de-al 17-lea an al domniei lui Irod, a sosit în Siria

9352 Cezar. De acest prilej s-au slujit majoritatea locuitorilor din

9353 Gadara, care au vociferat împotriva lui Irod, spunînd cã era prea

9354 aspru în poruncile sale ºi cu apucãturi de tiran. Acest curaj

9355 deosebit le venea de la Zenodorus, care îi aþîþa sã se plîngã de

9356 Irod, jurîndu-se cã va face tot ce-i stã în putinþã ca sã-i scape de

9357 domnia lui Irod ºi sã ajungã sub autoritatea nemijlocitã a lui

9358 Cezar. Înduplecaþi astfel, gadarenii îºi strigau pãsul în gura mare,

9359 bazîndu-se pe faptul cã aceia dintre concetãþenii lor care fuseserã

9360 înlãnþuiþi ºi predaþi de Agripa, în loc sã fie pedepsiþi, fuseserã

9361 eliberaþi de Irod, fãrã sã pãþeascã nici un necaz. Cãci regele, care

9362 trecea drept necruþãtor atunci cînd pedepsea greºelile alor sãi, era

9363 înclinat sã se arate mãrinimos ºi sã ierte lesne pãcatele comise de

9364 strãini, în timp ce aceia îl acuzau de silnicie, jafuri ºi distrugerea

9365 templelor, Irod se pregãtea nepãsãtor sã-ºi apere cauza; dar Cezar

9366 i-a întins mîna, ºi cu toatã agitaþia mulþimii, nu ºi-a schimbat

9367 deloc atitudinea prietenoasã faþã de el.

9368 4. Despre aceste lucruri a fost vorba în prima zi, ºi în ziua

9369 urmãtoare cercetãrile n-au mai continuat. Cînd au vãzut încotro

9370 înclina balanþa lui Cezar ºi a juriului ºi ferm convinºi cã vor fi

9371 predaþi regelui, cum era de aºteptat, gadarenii ºi-au curmat singuri

9372 viaþa în noaptea aceea de teama torturilor, unii aruncîndu-se în

9373 gol, alþii înecîndu-se în fluviu. Fapta lor lãsa sã se înþeleagã cã ei

9374 îºi recunoscuserã propria nechibzuinþã ºi vinã: ca atare, Cezar l-a

9375 achitat fãrã ºovãialã pe Irod. În afarã de asta, întîmplarea a fãcut

9376 ca norocul sã-i surîdã lui Irod: lui Zenodorus i-a plesnit un

9377 intestin, ºi pierzînd mult sînge, puterile l-au pãrãsit ºi a murit la

9378 Antiohia, în Siria. De aceea, Cezar i-a dãruit lui Irod domeniul

9379 acestuia, care nu era aºa de mic, fiind situat între Trachon ºi

9380 Galileea, împreunã cu Ulathas, Panias ºi regiunea din jurul lor.

9381 L-a unit prin legãturi de prietenie cu conducãtorii Siriei, cãrora

9382 le-a poruncit sã nu ia nici o hotãrîre fãrã sã cearã pãrerea lui Irod.

9383 Ca sã scurtãm vorba, norocul i-a surîs pînã într-atît încît cei doi

9384 stãpînitori ai Imperiului roman, în uriaºa lui întindere, Cezar

9385 alãturi de Agripa, îi arãtau o mare preþuire, cãci Cezar nu þinea la

9386 nimeni mai mult, dupã Agripa, decît la Irod, iar Agripa îi atribuia

9387 lui Irod primul loc în rîndul prietenilor lui, dupã Cezar. Datoritã

9388 favorii de care se bucura, a crescut încrederea de sine a lui Irod,

9389 care i-a cerut lui Cezar o tetrarhie pentru fratele sãu Pheroras,

9390 acordînd acestuia din veniturile regatului sãu 100 de talanþi în

9391 eventualitatea cã el însuºi va muri, pentru ca Pheroras sã aibã

 Pag. 539

9392 situaþia asiguratã, fãrã sã mai depindã astfel de fiii fratelui sãu.
9393 Dupã ce l-a însoþit pe Cezar pînã la mare, Irod s-a întors ºi a

9394 construit în cinstea lui un strãlucitor templu de marmurã albã în

9395 þinutul lui Zenodorus, aproape de locul numit Panium. Muntele

9396 adãposteºte o frumoasã peºterã ºi mai jos de ea se aflã o crãpãturã

9397 ºi o foarte adîncã prãpastie plinã cu apã stãtutã. Deasupra se

9398 p r o f i l eazã mu n t el e s emeþ º i d i n i n teriorul peºteri i þ î º n es c

9399 izvoarele Iordanului. Irod a împodobit acest loc renumit cu un

9400 templu închinat lui Cezar.

9401 4. Atunci ºi-a scutit Irod supuºii de o treime din biruri,

9402 pretinzînd cã voia sã le dea rãgazul sã se refacã dupã lunga secetã

9403 p e car e o î n d u r as er ã; î n r ea l i t a t e , e l u r mãr ea s ã l e cî º t i g e

9404 favoarea. Mãsurile luate de rege, care pãreau menite sã nãruiascã

9405 religia ºi datinile strãbune, puneau la grea încercare rãbdarea

9406 acestora ºi întregul popor vorbea mereu despre ele cu indignare

9407 ºi amãrãciune. Dar pentru a preîntîmpina orice încercare de

9408 revoltã, Irod a rãpit supuºilor sãi prilejurile prielnice ºi i-a înjugat

9409 la o muncã neîntreruptã, spre a nu mai permite concetãþenilor sãi

9410 sã se întruneascã, sã se plimbe împreunã sau sã convieþuiascã,

9411 punîndu-i peste tot sub supravegherea unor spioni. Cei surprinºi

9412 cã încãlcau aceste dispoziþii primeau pedepse aspre; mulþi dintre

9413 ei, în vãzul lumii sau în tainã, au fost duºi în fortãreaþa Hyrcania

9414 º i ex ecu t aþ i . A t î t în oraº cî t º i p e d r u mu r i l e þ ãr i i mi º u n au

9415 p r et u t i n d en i an u mi þ i o amen i c a r e - i u r m ã r e a u p e c e i c e s e

9416 întîlneau. Se zice cã el însuºi nu dispreþuia aceastã îndeletnicire,

9417 ci, îmbrãcat adesea în veºmintele omului de rînd, se amesteca

9418 noaptea în mulþime, ca sã afle ce pãrere aveau oamenii despre

9419 domnia lui . C ei ce r ef u zau î n t r- u n f el s au al t u l s ã accepte

9420 asemenea obiceiuri erau hãrþuiþi prin toate mijloacele. Pe ceilalþi

9421 i-a îndemnat sã-i jure credinþã, silindu-i printr-un sacru legãmînt

9422 sã-ºi pãstreze fidelitatea faþã de el ºi de regatul lui. Mulþi dintre

9423 supuºii lui, fie cã îl respectau, fie cã se temeau de el, s-au supus

9424 ordinului sãu. Pe cei ce fãceau nazuri sau nu se lãsau înduplecaþi

9425 nici prin constrîngeri, îi înlãtura din calea lui. Dar cînd a vrut sã

9426 impunã cu de-a sila jurãmîntul de credinþã fariseului Pollio ºi lui

9427 Sameas, precum ºi multora dintre susþinãtorii lor, aceºtia au ezitat

9428 sã primeascã. Totuºi Irod n-a luat mãsuri aspre împotriva lor, la

9429 fel ca în cazul celor care nu depuseserã jurãmîntul, þinînd seama

9430 de consideraþia lui faþã de Pollio. De obligaþia asta au fost scutiþi

9431 chiar ºi aºa numiþii esenieni. Aceºtia fac parte din categoria celor

9432 care îºi duc viaþa dupã reguli adoptate de pithagoreici la greci.

9433 Dar despre ei am vorbit mai pe larg în altã parte. S-ar cuveni sã

9434 arãtãm de ce a fãcut Irod esenienilor aceastã favoare, punîndu-i

9435 mai presus de natura muritorilor. O asemenea discuþie nu mi se

9436 pare strãinã de rostul unei naraþiuni istorice, mai ales cã ea

9437 confirmã preþuirea de care se bucurau esenienii în vremea aceea.

9438 5. Trãia pe atunci un esenian numit Manahem, a cãrui faimã se

9439 întemeia pe viaþa lui evlavioasã ºi era înzestrat de Dumnezeu cu

9440 harul prezicerii. Vãzîndu-l într-o zi pe Irod, pe cînd era copil ºi

9441 mergeau împreunã la ºcoalã, i-a spus cã va fi cîndva regele

9442 iudeilor. Încredinþat cã ori nu-l cunoºtea, ori glumea pe socoteala

9443 lui, Irod l-a avertizat cã se trãgea dintr-o familie de rînd. Dar
 Pag. 540

9444 Manahem i-a surîs, ºi lovindu-l cu mîna la fund, i-a zis: ªi totuºi
9445 vei fi rege, avînd parte de o domnie fericitã. Domnul te socoteºte

9446 demn de ea, dar aminteºte-þi atunci de palma pe care þi-a dat-o

9447 Manahem, ca de un semn care îþi prevesteºte cît de schimbãtor e

9448 norocul. Aceastã cugetare îþi va fi de mare folos, dacã faþã de

9449 Dumnezeu vei îndrãgi dreptatea ºi evlavia, iar faþã de supuºi

9450 clemenþa. Dar, ca bun cunoscãtor al lucrurilor, eu ºtiu sigur cã nu

9451 vei fi aºa. Vei duce o viaþã norocoasã, ca nimeni altul, ºi vei avea

9452 parte de o glorie veºnicã, în schimb vei da uitãrii evlavia ºi

9453 dreptatea. Dumnezeu nu va scãpa din vedere aceste fapte ºi la

9454 sfîrºitul vieþii te va pedepsi pentru ele! Irod n-a luat aminte la

9455 vorbele acestea, cãci pe atunci nu nutrea o asemenea speranþã.

9456 Dupã ce ºi-a dobîndit treptat domnia, ºi încã una norocoasã, odatã

9457 ajuns în culmea puterii, l-a chemat la el pe Manahem, întrebîndu-l

9458 cîþi ani va mai cîrmui. Manahem n-a scos nici un cuvînt. În vreme

9459 ce tãcea, Irod l-a întrebat dacã va mai domni 10 ani. Atunci

9460 M an ah em i - a r ãspuns cã probabil 20 sau 30 de ani, fãrã s ã

9461 precizeze data cînd îºi va sfîrºi viaþa. Irod s-a arãtat satisfãcut ºi

9462 a dat mîna cu el, lãsîndu-l sã plece, iar de atunci înainte ºi-a

9463 arãtat preþuirea faþã de toþi esenienii. Chiar dacã aceastã povestire

9464 nu ne inspirã nici o încredere, am socotit cã e bine s-o înfãþiºez

9465 cititorilor mei ºi sã adeveresc faptul cã datoritã vieþii virtuoase pe

9466 care o duceau, mulþi dintre ei au ajuns sã cunoascã treburile

9467 divine.

9468 Capitolul 11

9469 1. Dupã înfãptuirea construcþiilor menþionate mai sus, în cel

9470 de-al 18-lea an al domniei sale, Irod a plãnuit o lucrare mai grea:

9471 sã treacã la reconstruirea templului lui Dumnezeu, cãruia sã-i

9472 c o n f e r e u n p e r i m e t r u m a i a m p l u º i o î n ã l þ i m e m u l t m a i

9473 impunãtoare. Opera fusese astfel conceputã, încît dacã apuca s-o

9474 desãvîrºeascã, cum se ºi cuvenea negreºit, urma sã fie mai

9475 renumitã decît tot ce fãcuse pînã atunci, asigurîndu-i o glorie

9476 veºnicã. Dar fiindcã a priceput cã poporul nu era prevenit ºi nu va

9477 fi lesne înduplecat sã se înhame la o întreprindere atît de mare,

9478 Irod s-a gîndit cã mai înainte de a trece la treabã, sã-l pregãteascã

9479 sufleteºte printr-un discurs. ªi-a chemat aºadar supuºii ºi le-a

9480 v o r b i t î n f e l u l u r m ã t o r : M i s e p a r e c ã n - a r e r o s t , d r a g i

9481 compatrioþi, sã vã vorbesc despre lucrãrile înfãptuite de mine la

9482 începutul domniei, mai ales cã ele au fost fãcute mai degrabã

9483 pentru a spori siguranþa voastrã decît pentru a fi podoabele

9484 renumelui meu. De vreme ce în vremuri grele n-am ºovãit sã sar

9485 î n a j u t o r u l v o s t r u , c a s ã v ã u º u r e z n e v o i l e , º i n i c i p r i n

9486 construcþiile mele n-am urmãrit decît sã vã pun la adãpost de

9487 primejdii, am convingerea cã prin voinþa lui Dumnezeu am

9488 condus poporul iudeu pînã la prosperitatea pe care n-a mai

9489 cunoscut-o vreodatã mai înainte. Gãsesc cã este de prisos sã vã

9490 amintesc pe îndelete ceea ce am realizat în þarã ºi faptul cã prin

9491 construirea de oraºe atît în þinutul vostru cît ºi în provinciile

9492 megieºe, am sporit mult prestigiul neamului iudeu, deoarece

9493 acestea vã sînt bine cunoscute. Vreau sã vã arãt acum pe scurt cã

 Pag. 541

9494 ºi lucrarea pe care o plãnuiesc, este cea mai pioasã dintre toate ºi
9495 vã va da aureola gloriei. Acest templu închinat Atotputernicului

9496 Dumnezeu a fost clãdit de strãbunii noºtri la întoarcerea lor din

9497 Babilon: din înãlþimea lui lipsesc însã 60 de coþi, cãci cu atît mai

9498 înalt era primul templu construit de Solomon. Nu trebuie sã ne

9499 învinuim înaintaºii cã au fost lipsiþi de evlavie: n-a stat la

9500 îndemîna lor sã egaleze mãrimea acestuia. Cirus ºi Darius, fiul lui

9501 Hystaspe, le-au dictat în scris felul cum sã-ºi construiascã

9502 templul: ca supuºi ai lor ºi ai fiilor lor, apoi ai macedonenilor, ei

9503 n-au avut posibilitatea sã dea aceeaºi înãlþime edificiului lor, aºa

9504 cum le cerea evlavia. Fiindcã am ajuns sã cîrmuiesc acum, prin

9505 voia Domnului, am parte de pace ºi am agonisit mari bogãþii, dar

9506 mai presus de toate, mã bucur de prietenia ºi favoarea romanilor,

9507 cei ce sînt, ca sã zic aºa, stãpînii lumii, mã voi strãdui sã duc la

9508 capãt opera pe care strãmoºii n-au putut s-o desãvîrºeascã din

9509 pricina lipsurilor ºi a stãrii de robie, aducînd astfel piosul tribut

9510 de mulþumire lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care mi le-a

9511 fãcut în timpul domniei mele!

9512 2. Aºa grãit-a Irod poporului ºi mulþi au rãmas uluiþi, deoarece

9513 nu se aºteptau la o asemenea cuvîntare. Nu-ºi puneau nici o

9514 speranþã în planul de realizarea cãruia se îndoiau, nefiind deloc

9515 bucuroºi, ci mai degrabã temãtori ºi îngrijoraþi ca nu cumva, dupã

9516 dãrîmarea construcþiei întregi, regele sã nu mai fie în stare sã facã

9517 ce ºi-a propus. Primejdia era cu atît mai mare cu cît lucrarea li se

9518 pãrea extrem de grea ºi uriaºã. Cînd a vãzut cã erau abãtuþi,

9519 regele ºi-a îmbãrbãtat supuºii, spunîndu-le cã nu se va apuca de

9520 demolarea templului mai înainte de a pregãti tot ce avea nevoie

9521 pentru reclãdirea lui. Dupã ce a spus asta, el s-a þinut de cuvînt.

9522 Cãci a fãcut rost de 1.000 de care pentru aducerea materialelor de

9523 construcþie ºi a ales 10.000 de meºteri destoinici, cumpãrînd

9524 veºminte pentru 1.000 de preoþi, unii fiind pricepuþi în arta

9525 cioplirii pietrelor, alþii la tîmplãrie, ºi s-a apucat de treabã de

9526 îndatã ce a procurat toate cele necesare.

9527 3. Dupã ce înlãturat vechile temelii ºi în locul lor le-a pus pe

9528 cele noi, Irod a înãlþat deasupra lor un templu cu o lungime de

9529 100 de coþi ºi o înãlþime de 120 de coþi, din care s-au redus 20 de

9530 coþi, datoritã faptului cã s-a lãsat temelia; am hotãrît sã le punem

9531 la loc în vremea domniei lui Nero. Templul a fost construit din

9532 marmurã albã ºi durã; fiecare piatrã avea o lungime de 25 de coþi,

9533 o lãþime de 8 coþi ºi o înãlþime de 12 coþi. Aidoma porticurilor

9534 regale, întregul templu era mai scund pe ambele laturi, mijlocul

9535 fiind în schimb mai înalt, încît putea fi zãrit de la cîteva stadii de

9536 cãtre oamenii þinutului, mai ales de cei ce locuiau vizavi sau se

9537 în d r ep t au s p r e s an ctuar. Porþile de la intrare, împreunã cu

9538 lintourile lor, erau împodobite, la fel ca interiorul templului, cu

9539 draperii multicolore, pe care erau þesute flori de purpurã ºi

9540 columne. Deasupra lor, sub coronamentul zidului, ºerpuia viþa de

9541 vie fãcutã din aur, cu ciorchini de struguri care atîrnau la mare

9542 înãlþime, fiind întruchipaþi din materiale atît de scumpe, încît

9543 stîrneau uimirea privitorilor prin mãrimea ºi arta lor desãvîrºitã.

9544 Templul era înconjurat de uriaºe porticuri, armonios proporþionate

9545 d e f i e c a r e p a r t e c u e d i f i c i u l º i m u l t m a i f r u m o a s e d e c î t
 Pag. 542

9546 predecesoarele lor, lãsînd impresia cã nici un alt sanctuar nu mai

9547 fusese gãtit cu o as emen ea mãi es t r i e. A mb el e p o r t i cu ri se

9548 sprijineau pe un zid imens; zidul însuºi era rodul unei lucrãri de

9549 o mãrime cum nu mai auziserã oamenii niciodatã. Era vorba de o

9550 c o l i n ã s t î n c o a s ã º i a b r u p t ã c a r e u r c a l e n t d i n s p r e p a r t e a

9551 rãsãriteanã a oraºului, pînã ce ajungea o culme înaltã. Solomon,

9552 primul nostru rege, inspirat de Dumnezeu, a înconjurat creºtetul

9553 acestei culmi cu un zid construit cu trudã. Colina, mãrginitã în

9554 latura ei de miazãnoapte de o rîpã adîncã, a fortificat-o apoi de la

9555 poalele ei cu stane de piatrã bine legate cu bucãþi de plumb,

9556 lãsînd mereu un oarecare spaþiu interior, ºi astfel a avansat spre

9557 culme, încît a obþinut o construcþie a cãrei mãrime era egalã cu

9558 adîncimea ei, de forma unui patrulater. În exterior se vedeau doar

9559 dimensiunile stanelor de piatrã, dar în interior ele fuseserã prinse

9560 cu scoabe de fier, parcã pentru a nu se mai desprinde în vecii

9561 vecilor. Cînd lucrarea a ajuns în vîrful colinei, culmea a fost

9562 netezitã iar golurile din perimetrul zidurilor, acoperite, pãrþile

9563 þuguiate fiind nivelate pînã s-a îndreptat toatã suprafaþa, întreaga

9564 incintã mãsura 4 stadii, fiecare laturã avea lungimea unui stadiu.

9565 În interior s-a mai înãlþat în jurul culmii un alt zid de piatrã care

9566 în partea lui rãsãriteanã avea un portic dublu, la fel de lung ca ºi

9567 zidul ºi orientat spre intrarea templului construit la mijloc. Mulþi

9568 dintre regii de mai înainte au împodobit porticurile. De jur

9569 împrejurul templului erau atîrnate armurile popoarelor strãine,

9570 luate ca pradã de rãzboi; Irod le-a pus acum înapoi ºi le-a adãugat

9571 pe cele obþinute de el de la arabi.

9572 4. În partea de nord a sanctuarului se înãlþa o fortãreaþã

9573 pãtratã, bine întãritã. Ea fusese construitã de înaintaºii lui Irod

9574 d i n n e a m u l a s a mo n e i l o r, r eg i º i p r eo þ i d eo p o t r i v ã, c a r e o

9575 denumiserã Baris, þinîndu-ºi acolo veºmîntul sacerdotal, purtat de

9576 Marele Preot numai cu prilejul jertfelor divine. Irod a pãstrat

9577 veºmintele în acelaºi loc, care dupã moartea lui, a încãput în

9578 mîinile romanilor pînã în vremea lui Cezar Tiberiu. Atunci cînd

9579 Vitellius, guvernatorul Siriei din timpul domniei acestuia, a sosit

9580 la Hierosolyma ºi a fost primit de popor cu cele mai înalte

9581 onoruri, fiindcã iudeii au cer u t sã li se restituie veºmîntul

9582 sacerdotal, el a fost dornic sã-i dea satisfacþie. I-a scris despre

9583 asta lui Cezar Tiberiu, care a încuviinþat cererea, aºa cã veºmîntul

9584 sacerdotal a stat la îndemîna iudeilor pînã la moartea regelui

9585 Agripa. Dupã aceea Cassius Longinus, care cîrmuia Siria, ºi

9586 Cuspius Fadus, guvernatorul de atunci al Iudeei, au dat iudeilor

9587 ordinul sã depunã veºmîntul sacerdotal în fortãreaþa Antonia: el

9588 trebuia sã reintre în posesia romanilor, ca mai înainte. De aceea,

9589 iudeii au trimis soli la Claudius Cezar, ca sã-ºi cearã veºmîntul

9590 înapoi. Cînd aceºtia au sosit la Roma, tînãrul rege Agripa, care

9591 tocmai era acolo, a intervenit pe lîngã împãrat în favoarea

9592 restituirii veºmîntului sacerdotal, acesta trimiþîndu-i ordinul

9593 corespunzãtor lui Vitellius, cîrmuitorul Siriei. Pînã atunci

9594 veºmîntul era primit sub pecete de Marele Preot ºi de vistiernicul

9595 templului, ºi cu o zi înaintea unei sãrbãtori, vistiernicii se duceau

9596 la comandantul garnizoanei romane, ca sã ia veºmîntul dupã

9597 prezentarea pecetei. Cum trecea sãrbãtoarea, ei aduceau veºmîntul

 Pag. 543

9598 în locul de unde îl luaserã, dîndu-l în pãstrare comandantului,

9599 dupã recunoaºterea pecetei. Aºa se explicã numeroasele peripeþii

9600 prin care a trecut veºmîntul sacerdotal. Irod, regele iudeilor, a

9601 î n t ãr i t º i mai mu l t t u r n u l , h ã r ã z i n d u - l p a z e i º i s i g u r an þ ei

9602 templului, ºi de dragul lui Antoniu, prietenul sãu ºi comandantul

9603 romanilor, l-a numit Antonia.

9604 5. În partea apuseanã a zidului incintei erau 4 porþi: una ducea

9605 spre palatul regal, drumul trecînd printr-o vale despãrþitoare; 2

9606 duceau spre periferie, iar ultima, spre restul oraºului, coborînd în

9607 vîlcea prin nenumãrate trepte, care urcau iarãºi în cealaltã parte.

9608 S i t u at f aþ ã î n f aþ ã cu templul, oraºul avea înfãþiºarea unu i

9609 amfiteatru, o rîpã adîncã înconjurîndu-l în partea de miazãzi. A

9610 4-a laturã a incintei templului, orientatã spre miazãzi, avea ea

9611 însãºi la mijloc o poartã, precum ºi un triplu portic regal, care se

9612 întindea de la valea apuseanã la cea rãsãriteanã: nici nu putea sã

9613 meargã mai departe. Era cea mai remarcabilã lucrare care a vãzut

9614 lumina zilei. Cãci în mijlocul vãii, de o adîncime în stare sã

9615 înceþoºeze privirile celui dornic sã-i zãreascã fundul, fusese

9616 construit un uriaº portic, care se ridica deasupra ei, astfel încît cel

9617 ce încerca de pe acoperiºul porticului sã cuprindã cu ochii ambele

9618 înãlþimi deodatã, era cuprins de ameþealã, mai înainte ca sã dea de

9619 capãtul genunii de sub el. 4 rînduri de coloane se înºirau de la un

9620 capãt la celãlalt al porticului, aºezate una în faþa celeilalte, cel

9621 de-al 4-lea rînd fiind inclus într-un zid de piatrã. Grosimea

9622 coloanelor era aºa de mare încît 3 oameni, þinîndu-se de mînã, nu

9623 izbuteau sã le cuprindã cu braþele lor întinse. Înãlþimea lor atingea

9624 27 de picioare ºi ele se sprijineau pe ciubuce duble. Erau în total

9625 162 de coloane, care aveau capiteluri în stil corintic, lucrate cu o

9626 artã des ãv î r º i t ã. ª i r u l co l oanelor fiind 4 la numãr, spaþiul

9627 porticului era împãrþit în 3 galerii. Douã dintre ele, aºezate faþã

9628 în faþã, erau identice, astfel cã fiecare mãsura 30 de paºi în

9629 lãþime, un stadiu în lungime ºi mai mult de 50 de paºi în înãlþime.

9630 Galeria din mijloc avea o lãþime odatã ºi jumãtate mai mare,

9631 înãlþimea fiind dublã: ca atare, le întrecea pe celelalte douã.

9632 A c o p e r i º u l e r a î m p o d o b i t c u a d î n c i c i o p l i t u r i î n l e m n ,

9633 împrumutînd forme felurite; acoperiºul din mijloc le întrecea pe

9634 celelalte douã. Zidul care se înãlþa la mijloc, în faþa triglifelor, era

9635 prevãzut cu colonete lustruite cu atîta mãiestrie, încît cine nu le

9636 zãrea, nu putea sã-ºi facã o pãrere despre frumuseþea lor, dar cine

9637 le vedea, era cuprins de admiraþie. Astfel arãta prima incintã. La

9638 mijloc, se afla, nu prea departe, o altã incintã, la care ajungeai

9639 urcînd cîteva trepte. Ea era împrejmuitã de un zid pe care stãtea

9640 scris cã strãinilor le era interzisã intrarea sub ameninþarea

9641 pedepsei cu moartea. Îngrãditura interioarã avea în partea de

9642 miazãzi ºi în cea de miazãnoapte 3 porþi, iar în partea rãsãriteanã,

9643 o poartã mare, pe unde puteau sã intre cei purificaþi, împreunã cu

9644 soþiile lor. Dar înãuntrul sanctuarului femeile nu aveau voie sã

9645 pãtrundã deloc. În interior exista un al 3-lea lãcaº în care nu

9646 aveau acces decît preoþii. Acesta era templul propriu zis ºi în faþa

9647 lui se afla jertfelnicul pe care se fãceau arderile de tot. În nici

9648 unul dintre cele 3 spaþii interioare n-a putut pãtrunde regele Irod,

9649 i s-a interzis acest lucru fiindcã nu era preot; el s-a ocupat totuºi
 Pag. 544

9650 de construirea porticului ºi a incintelor exterioare, a cãror înãlþare

9651 a durat 8 ani.

9652 6. Dupã ce templul însuºi a fost clãdit de preoþi într-un an ºi

9653 6 l u n i , s - a b u c u r a t î n t r e g u l p o p o r º i a ad u s mu l þ u mi r i l u i

9654 Dumnezeu, mai întîi pentru cã a fost terminat atît de repede, apoi

9655 pentru rîvna de care a dat dovadã regele lor, încununînd sfinþirea

9656 sanctuarului cu ceremonii ºi binecuvîntãri. Regele a jertfit

9657 Domnului 300 de boi, celelalte prinosuri fiind fãcute de fiecare,

9658 dupã puterile sale. Numãrul sacrificiilor nu pot sã-l precizez: îmi

9659 lipsesc datele, ca sã spun adevãrul. Întîmplarea a fãcut ca ziua

9660 urcãrii lui pe tron, pe care regele o celebra îndeobºte cu pompã,

9661 sã coincidã cu cea în care a fost terminat templul. Sãrbãtorirea a

9662 avut aºadar îndoite motive sã fie mai strãlucitoare.

9663 7. În afarã de asta, s-a mai sãpat o tainicã galerie care ducea
9664 de la fortãreaþa Antonia pînã la poarta rãsãriteanã a templului.

9665 Deasupra acesteia, regele a înãlþat un turn, ca sã poatã urca din

9666 g al er i e î n v îrful lui, punîndu-se la adãpost d e p o p o r, d acã

9667 izbucnea cumva vreo rãscoalã împotriva cîrmuitorului þãrii. Se

9668 zice cã în timpul cît a durat construcþia templului n-a cãzut nici

9669 un strop de ploaie în timpul zilei, ci a plouat numai noaptea, ca

9670 sã nu se întrerupã lucrãrile. Aceastã legendã, transmisã de

9671 strãmoºii noºtri, nu mi se pare greu de crezut, dacã þinem seama

9672 de prilejurile prin care Dumnezeu ªi-a dezvãluit prezenþa. Astfel

9673 s-a desfãºurat construirea noului templu.

9674 Cartea 16

9675 Capitolul 1

9676 1. Dupã ce se strãduise ca prin instaurarea ordinii în stat sã

9677 punã stavilã tuturor nelegiuirilor comise în oraº ºi la þarã, regele

9678 a dat o l eg e î n d ezaco r d cu r î n d u i al a an t er i o ar ã, lege care

9679 prevedea ca hoþii sã fie vînduþi, cu condiþia ca ei sã devinã sclavi

9680 în afara hotarelor regatului sãu. Aceastã mãsurã nu numai cã era

9681 prea asprã pentru rãufãcãtori, dar ducea chiar ºi la înlãturarea

9682 datinilor strãbune. Cãci a fi sclav în slujba unor strãini care trãiau

9683 dupã alte obiceiuri ºi obligaþia de a te supune tuturor poruncilor

9684 date de stãpîni, aducea preceptelor religioase prejudicii mai mari

9685 decît binele pe care l-ar fi adus sancþionarea celor ce ispãºeau o

9686 condamnare, mai ales cã în vechea lege erau prevãzute pedepse

9687 pentru asemenea delicte. Cãci hoþul avea datoria sã plãteascã

9688 împãtrit paguba adusã proprietarului, iar dacã nu era solvabil,

9689 urma sã fie vîndut ca sclav, dar nu unor strãini, spre a fi rob la

9690 nesfîrºit: dupã 6 ani el trebuia sã fie eliberat. Pedeapsa stabilitã

9691 acum a fost socotitã prea asprã ºi nedreaptã, plinã de trufie, datã

9692 de parcã Irod n-ar fi fost rege, ci un tiran, fãrã sã þinã seama de

9693 orînduirea iudeilor. Deoarece fapta asta amintea de comportarea

9694 lui obiºnuitã, ea i-a oferit prilejul sã-ºi atragã singur mustrãri ºi

9695 duºmãnia supuºilor sãi.

9696 2. În vremea aceea, Irod a întreprins o cãlãtorie în Italia, mînat

9697 de dorinþa lui de a se întîlni cu Cezar ºi de a-ºi vedea feciorii care

9698 hãlãduiau la Roma. Cezar l-a primit prieteneºte, ºi întrucît fiii sãi
 Pag. 545

9699 tocmai îºi terminaserã învãþãtura, a plecat cu ei spre casã. La

9700 întoarcerea lor din Italia, poporul i-a întîmpinat pe cei doi tineri

9701 cu multã bucurie, fiind priviþi cu încîntare de toþi, atît pentru

9702 darurile cu care îi înzestrase din belºug norocul, cît ºi pentru cã

9703 nu le lipsea deloc expresia mãreþiei regale. Numaidecît au început

9704 sã-i urascã ºi Salomeea, sora regelui, ºi cei ce prin calomniile lor

9705 pricinuiserã moartea Mariamnei. Aceºtia erau convinºi cã dacã cei

9706 d o i a j u n g e a u l a d o m n i e , e i î n º i º i v o r f i p e d e p s i þ i p e n t r u

9707 nedreptatea fãcutã mamei lor. Teama le dãdea aºadar imboldul

9708 sã-i ponegreascã ºi sã pretindã cã tinerilor nu le fãcea nici o

9709 plãcere sã stea în tovãrãºia propriului pãrinte, din pricina morþii

9710 mamei lor, crezînd cã nu era decent sã aibã de-a face cu ucigaºul

9711 ei. Datoritã faptelor reale pe care se bazau, aceste presupuneri

9712 pãreau verosimile ºi era de aºteptat ca ele sã înlãture bunãvoinþa

9713 tatãlui faþã de fiii sãi. Ponegritorii nu spuneau asta în prezenþa

9714 regelui, ci rãspîndeau zvonuri în rîndul mulþimii. Ele ajungeau la

9715 urechile lui Irod ºi i-au stîrnit ura pe care firea lui n-a mai putut-o

9716 înãbuºi mai tîrziu. Deocamdatã dragostea pãrinteascã a regelui era

9717 totuºi mai puternicã decît suspiciunile ºi calomniile ºi el i-a

9718 c i n s t i t c u m s e c u v i n e , c ã c i a t u n c i c î n d a u a j u n s l a v î r s t a

9719 însurãtorii, i-a dat de soþie lui Aristobul pe Berenice, fiica

9720 Salomeei, iar lui Alexandru, pe Glaphyra, fiica lui Achelau,

9721 regele Cappadociei.

9722 Capitolul 2

9723 1. Între timp, dupã ce a aflat cã Marcus Agripa a navigat a 2-a

9724 oarã din Italia pînã în Asia, Irod s-a dus degrabã la el ºi l-a rugat

9725 sã-i viziteze regatul, dîndu-i prilejul de a-l gãzdui ca oaspete ºi

9726 ca prieten. Agripa s-a lãsat convins de rugãminþile insistente ale

9727 lui Irod ºi a venit într-adevãr în Iudeea. Irod n-a omis nici un

9728 lucru care sã-i facã plãcere musafirului sãu ºi l-a poftit sã viziteze

9729 oraºele pe care le înãlþase recent, ºi în timp strãlucite, atît în

9730 Sebaste cît ºi în portul Cezareea, construit de el, precum ºi în

9731 fortãreþele Alexandrion, Herodion ºi Hyrcania, înjghebate

9732 aºijderea cu multe cheltuieli. L-a dus ºi în oraºul Hierosolyma,

9733 unde poporul l-a primit îmbrãcat în veºminte de sãrbãtoare ºi cu

9734 urãri de bun venit. Agripa a jertfit Domnului 100 de vite ºi a

9735 ospãtat mulþimea, fãrã sã se abþinã de la nici o cheltuialã. Ar mai

9736 fi rãmas cu dragã inimã încã multe zile, dar anotimpul îl zorea:

9737 t r e b u i a s ã s e î n t o a r c ã î n L i n i a º i g ã s e a c ã e r a r i s c a n t s ã

9738 cãlãtoreascã pe mare în timp de iarnã.

9739 2. Oaspetele s-a îmbarcat dupã ce el ºi vestiþii sãi însoþitori au

9740 primit daruri bogate de la Irod, pornind la drum. Dar regele ºi-a

9741 petrecut iarna în þara lui, ºi la începutul primãverii, s-a grãbit sã-l

9742 r e î n t î l n eas cã, º t i i n d cã A g r i p a s e p r eg ãt ea s ã p l ece î n t r- o

9743 expediþie în Bosfor. A navigat pe lîngã Rodos ºi Cos pînã în

9744 i n s u l a L e s b o s , c r e z î n d c ã a c o l o p u t e a s ã d e a d e A g r i p a .

9745 Potrivnicul vînt de miazãnoapte l-a împiedicat însã sã intre cu

9746 corãbiile în port. Din aceastã pricinã el a zãbovit cîteva zile în

9747 Chios, unde a primit cu bunãvoinþã o mulþime de cereri, lãsîndu-ºi

9748 solicitanþii sã plece cu daruri regeºti. Cînd a vãzut cã porticul

 Pag. 546

9749 oraºului era pãrãginit, cãci fusese ruinat în timpul rãzboiului

9750 mithridatic, ºi datoritã mãrimii ºi frumuseþii sale, refacerea lui

9751 p ã r e a m a i d i f i c i l ã d e c î t a c e l o r l a l t e c o n s t r u c þ i i , e l a d a t

9752 l o cal n i ci l o r b an i d es t u i î n v ed er ea r eco n s t r u i r i i aces t u i a,

9753 îndemnîndu-i sã nu mai întîrzie, ci sã redea mai repede oraºului

9754 vechea lui podoabã. Cînd în sfîrºit vîntul ºi-a domolit suflarea,

9755 Irod s-a îndreptat mai întîi spre Metilene, apoi spre Bizantion,

9756 unde a aflat cã Agripa trecuse între timp dincolo de Stîncile

9757 Cyanee, pornind pe urmele sale cît a putut de repede. A dat de el

9758 în Pontul Euxin, la Sinope, unde apariþia flotei lui a provocat o

9759 surprizã, prilejuind însã o deosebitã bucurie ºi o întîlnire foarte

9760 prieteneascã ºi de o parte, ºi de alta. Agripa a interpretat gestul

9761 lui drept o dovadã de mare bunãvoinþã ºi de iubire faþã de el,

9762 deoarece regele fãcuse o cãlãtorie atît de lungã pe mare, ca sã-i

9763 vinã în ajutor la momentul potrivit, lãsîndu-ºi deoparte domnia ºi

9764 treburile þãrii sale pentru o vreme îndelungatã, cum nu mai fãcuse

9765 pînã atunci. Irod a contribuit aºadar din plin la întreaga expediþie

9766 ºi a luat parte la lupte alãturi de Agripa, ca tovar㺠ºi aliat, la

9767 nevoie ºi ca sfãtuitor, soþ plãcut în momentele de destindere,

9768 împãrþind toate pe din douã, dificultãþile din bunãvoinþã ºi

9769 desfãtãrile din respect reciproc. Dupã ce s-a încheiat rãzboinica

9770 misiune din Pont, pentru îndeplinirea cãreia fusese trimis Agripa,

9771 întoarcerea pe calea mãrii n-a fost pe placul lor, aºa cã ei au

9772 strãbãtut Paflagonia ºi Cappadocia ºi au mãrºãluit prin Frigia

9773 Mare pînã la Efes, trecînd cu corãbiile în insula Samos. În fiecare

9774 oraº, prin intermediul lui Irod au fost înlesnite binefacerile de

9775 care aveau nevoie solicitanþii. El nu s-a dat în lãturi sã împartã

9776 bani în stînga ºi în dreapta, ca sã-ºi facã noi prieteni, cheltuind

9777 din veniturile sale. Pentru unii, care i-au cerut acest lucru, a

9778 intervenit pe lîngã Agripa ºi a obþinut satisfacerea doleanþelor lor.

9779 Cãci ºi Agripa era darnic ºi împãrþea cu mãrinimie lucrurile care

9780 puteau fi folositoare solicitanþilor sãi, cu condiþia ca ele sã nu

9781 aducã daune celorlalþi, ºi i se datora mai mult intervenþiei regelui

9782 faptul cã Agripa îºi vãdea înclinaþia spre binefaceri. Irod l-a

9783 împãcat cu troienii pe Agripa, curmînd supãrarea lui, ºi tot el a

9784 plãtit datoriile locuitorilor din Chios faþã de vistiernicii lui Cezar,

9785 scutindu-i de taxele de import, ºi a ajutat îndeobºte pe fiecare

9786 nevoiaº în parte.

9787 3. Cînd amîndoi au sosit în Linia, mulþi dintre iudeii care

9788 locuiau în oraºele de acolo au venit la Agripa, ca sã se slujeascã

9789 de acest prilej favorabil. Ei i s-au plîns de nedreptãþile ce li se

9790 fãceau: cã erau împiedicaþi sã trãiascã dupã legile lor; cã erau

9791 chemaþi sã se prezinte în faþa judecãtorilor în zilele lor de

9792 sãrbãtoare; cã li se rãpeau banii pe care voiau sã-i trimitã la

9793 Hierosolyma; cã li se impuneau serviciul militar ºi corvezile

9794 publice, deturnîndu-li-se sumele încasate în scopuri religioase.

9795 Dar ei fuseserã pururi scutiþi de toate aceste angarale, cîtã vreme

9796 romanii le-au îngãduit sã trãiascã dupã legile lor strãmoºeºti. Pe

9797 cînd ei spuneau asta cu glas tare, Irod l-a rugat sã le asculte

9798 plîngerile ºi l-a ales pe un prieten al sãu, numit Nicolae, sã fie

9799 apãrãtorul cauzei lor. Agripa i-a convocat în juriu pe cei mai de

9800 vazã dintre romani, precum ºi pe regii ºi principii de faþã, ºi

 Pag. 547

9801 Nicolae a începu sã cuvînteze în favoarea iudeilor astfel:

9802 4. Ajunºi la ananghie, mãrite Agripa, nevoia ne-a silit pe toþi
9803 sã ne refugiem sub scutul celor ce pot sã ne scape de necazuri, iar

9804 cei de faþã, veniþi sã se plîngã, au deplinã încredere în tine.

9805 Întrucît mai înainte am avut adesea prilejul sã-þi constatãm

9806 solicitudinea faþã de rugãminþile noastre, dorim de astã datã doar

9807 sã nu ni se smulgã avantajele pe care le-am obþinut odinioarã,

9808 cerere înaintatã celor care le-au oferit, mai ales cã noi le-am

9809 primit de la un popor, singurul în mãsurã sã ni le dea, iar ele

9810 ne-au fost rãpite nu de niºte oameni suspuºi, ci de cãtre cei ce ºtiu

9811 cã au datoria sã-þi fie supuºi. Dacã binefacerile primite cîndva

9812 sînt mari, cuvine-se sã aducem laude celor care au avut meritul sã

9813 le obþinã. Dacã în schimb ele sînt mici, ar fi de-a dreptul ruºinos

9814 ca binefãcãtorii sã nu le menþinã. Nu încape nici o îndoialã cã cei

9815 ce îi asupresc pe iudei ºi îi desconsiderã, aduc jigniri ambelor

9816 pãrþi: celor ce au beneficiat de binefaceri, fiindcã nu preþuiesc

9817 darurile unor oameni atît de vestiþi care dovedesc recunoaºterea

9818 meritelor lor; fãcãtorilor de bine, fiindcã socotesc cã sînt de

9819 prisos favorurile date de ei. Întrebîndu-i pe iudei dacã preferã sã

9820 aibã parte mai degrabã de viaþã decît de obiceiurile strãmoºeºti,

9821 procesiunile, jertfele, ºi sãrbãtorile prin care Îl cinstesc pe

9822 Domnul lor, îi cred în stare sã îndure orice, numai sã nu fie

9823 ameninþate obiceiurile înaintaºilor lor. Ei poartã ºi acum cele mai

9824 multe rãzboaie doar ca sã apere integritatea acestora. Marele

9825 noroc de care se bucurã datoritã vouã, romanilor, întregul neam

9826 omenesc constã în faptul cã fiecare provincie în parte poate sã-ºi

9827 respecte ceremoniile sacre ºi sã trãiascã dupã datina ei. Unii vor

9828 sã le impunã cu de-a sila altora ceea ce n-ar suporta sã li se facã

9829 lor, ca ºi cum n-ar fi aceeaºi nelegiuire sã neglijeze venerarea

9830 pr o p r i i l o r zei s au s ã i n t er zi cã cel o r l al þ i , p e n edrept, sã-ºi

9831 îndeplineascã datoriile religioase. Sã avem însã în vedere ºi alt

9832 aspect. Existã oare un popor, o cetate sau un neam care sã nu

9833 socoteascã drept bunul lor suprem protecþia împãrãþiei voastre ºi

9834 puterea poporului roman? Existã vreun om care sã renunþe de

9835 bunãvoie la binefacerile voastre? Nici unul, fireºte, doar dacã nu

9836 e zdravãn la minte. Nu vei gãsi nicãieri o comunitate sau un

9837 simplu particular care sã nu rîvneascã la favoarea voastrã. Oricine

9838 vrea sã lipseascã pe altul de desfãtarea darurilor voastre, trebuie

9839 sã se priveze de binefacerile pe care vi le datoreazã, dar nici aºa

9840 nu va aprecia cum se cuvine foloasele pe care le oferiþi. Cãci dacã

9841 ar fi sã comparãm regatele de odinioarã cu împãrãþia de acum,

9842 între multele avantaje pe care le asigurã aceasta se cuvine sã

9843 semnalãm înainte de toate faptul cã supuºii nu mai sînt robi, ci

9844 oameni liberi. Oricît de bine ne merg treburile, situaþia noastrã nu

9845 este chiar aºa de strãlucitã încît sã ne pizmuim unii pe alþii. Vouã

9846 vã datorãm faptul cã alãturi de toþi, ducem o viaþã fericitã ºi

9847 singurul lucru pe care vrem sã-l avem în comun cu ceilalþi, este

9848 sã fim lãsaþi sã ne respectãm nestingheriþi religia strãbunã.

9849 Cererea noastrã nu este lipsitã de temei, fiind în interesul celor ce

9850 ne-o aprobã. Dacã lui Dumnezeu Îi face plãcere sã fie cinstit, pe

9851 placul Lui sînt ºi cei ce mijlocesc aceastã cinstire. De altfel,

9852 practicile noastre religioase nu se îndepãrteazã de omenie, ci sînt

 Pag. 548

9853 în deplinã concordanþã cu evlavia, îmbinîndu-se cu justiþia

9854 salutarã. Noi nu þinem ascunse preceptele dupã care ne cãlãuzim

9855 în viaþã, ele fiind niºte dovezi ale pietãþii faþã de semenii noºtri.

9856 Dedicãm cea de-a 7-a zi cercetãrii obiceiurilor ºi legilor noastre

9857 pentru ca meditînd asupra lor cum se cuvine, sã le urmãm ºi sã ne

9858 ferim de pãcate. Dacã mi se îngãduie sã vorbesc despre asta,

9859 vreau sã arãt cã sacrele noastre precepte sînt frumoase prin ele

9860 însele ºi au o vechime remarcabilã, chiar dacã unii au o altã

9861 pãrere. Vechimea lor este pusã în valoare de cei ce le cinstesc cu

9862 o inimã pioasã, urmîndu-le aºa cum le-au primit. Cu silnicie ºi

9863 nedreptate, tocmai s-a pus la cale înlãturarea acestor legi: ni s-au

9864 luat tîlhãreºte banii pe care i-am strîns pentru cinstirea Domnului,

9865 trebuie sã plãtim biruri necuvenite, sîntem chemaþi în zi de

9866 sãrbãtoare la procese sau la alte treburi, dar nu pentru încheierea

9867 unor înþelegeri, ci numai ca sã fim loviþi în convingerile noastre

9868 religioase, pe care ei le cunosc, purtîndu-ne o urã nelegiuitã ºi

9869 mistuitoare. Împãrãþia romanã este astfel fãcutã încît încurajeazã

9870 bunãvoinþa reciprocã ºi stãvileºte vrajba, dacã cineva înclinã mai

9871 mult spre cea de-a 2-a decît spre cea dintîi. Te implorãm, aºadar,

9872 mãrite Agripa, sã ai grijã ca noi sã nu mai îndurãm necazuri, sã

9873 nu mai fim jigniþi, sã nu ni se interzicã respectarea obiceiurilor

9874 noastre, sã nu ni se rãpeascã bunurile ºi nici sã nu mai fim

9875 o p r i m a þ i d e cei f aþ ã d e c a r e n u s c h i þ ã m v r e o î m p o t r i v i r e .

9876 Rugãmintea noastrã este nu numai îndreptãþitã, ci ºi încurajatã

9877 prin bunãvoinþa pe care ne-ai arãtat-o mai înainte. Putem sã

9878 invocãm în sprijinul nostru numeroasele decrete ale Senatului,

9879 sãpate pe tablele de aramã expuse pe Capitoliu, de unde rezultã

9880 cã voi ne-aþi onorat astfel spre a consfinþi faptul cã v-am fost

9881 credincioºi ºi cã vom beneficia de favoarea voastrã ºi în viitor,

9882 chiar dacã nu vor mai precumpãni meritele noastre. Cãci nu numai

9883 nouã, ci tuturor oamenilor le-aþi conservat avuþiile ºi le-aþi oferit

9884 atît de multe ºi nesperate binefaceri încît oricine ar spune pe

9885 îndelete foloasele pe care le-aþi adus altora, n-ar mai termina

9886 niciodatã enumerarea lor. Pentru a arãta cã n-am primit fãrã unele

9887 merite sumedenia de favoruri pe care ni le-aþi acordat, ar fi

9888 suficient ca, trecîndu-le sub tãcere pe toate cele de dinainte, sã

9889 spunem doar cã regele nostru stã acum alãturi de tine. A mai

9890 rãmas vreun serviciu nefãcut de el familiei domnitoare? Credinþa

9891 lui v-a dezamãgit vreodatã? Mai existã un semn de cinstire a

9892 voastrã, care a fost omis de el? La care ceas de primejdie n-a fost

9893 cel dintîi gata sã vã ajute? Cine poate tãgãdui cã binefacerile

9894 voastre nu sînt pe mãsura meritelor sale? Poate cã nu se cuvine sã

9895 trecem sub tãcere nici vitejia tatãlui sãu, Antipater, care atunci

9896 cînd Cezar ºi-a întreprins expediþia în Egipt, a venit în ajutorul

9897 lui cu 2.000 de luptãtori ºi n-a rãmas mai prejos atît în luptele

9898 terestre cît ºi în bãtãliile navale. Dar ce rost are sã vorbim despre

9899 concursul dat de trupele sale auxiliare lui Cezar cu acest prilej

9900 sau despre darurile primite de Cezar de la el? Mai întîi ar fi

9901 trebuit sã menþionez scrisorile trimise atunci de Cezar Senatului,

9902 precum ºi cinstirile obþinute de Antipater pentru poporul nostru,

9903 împreunã cu cetãþenia romanã. Acestea dovedesc cu prisosinþã cã

9904 favorurile date de voi au fost meritate ºi nu fãrã temei îþi cerem
 Pag. 549

9905 confirmarea drepturilor, care dacã nu le-am fi cãpãtat dinainte,

9906 tragem nãdejdea cã ni le dãruiai din proprie iniþiativã, avînd în

9907 vedere strînsele legãturi dintre tine ºi regele nostru. Am aflat de

9908 la locuitorii Iudeei cã ai venit la ei plin de bune intenþii, cã ai

9909 a d u s c u v e n i t el e j er t f e l u i D u mn ezeu , cã L - ai p r o s l ãv i t cu

9910 rugãciuni, ospãtînd poporul, fãrã sã-i dispreþuieºti darurile de

9911 ospeþie. Toate dovezile de cinstire cu care a fost primit un bãrbat

9912 de rangul tãu de cãtre popor ºi oraºul Hierosolyma, pledeazã în

9913 favoarea prieteniei înfiripate între tine ºi poporul iudeilor, prin

9914 intermediul casei lui Irod. Amintindu-þi acestea ºi cu degetul

9915 arãtãtor îndreptat spre regele nostru, care este de faþã ºi stã alãturi

9916 de tine, noi nu-þi cerem altceva decît sã nu îngãdui ca alþii sã ne

9917 r ã p e a s c ã s a m a v o l n i c º i c u t ezãt o r î n l e s n i r i l e p r i m i t e p r i n

9918 bunãvoinþa ta.

9919 5. Privitor la discursul þinut de Nicolae, grecii n-au adus nici

9920 o obiecþie, mai ales cã nu era vorba de judecarea unui litigiu, ci

9921 de o plîngere împotriva unui abuz de putere. Ei nu tãgãduiau cã

9922 au comis aceste fapte ºi susþineau cã iudeii se aflau pe teritoriul

9923 lor, nedîndu-se în lãturi de la nici o nedreptate. La rîndul lor,

9924 iudeii demonstrau cã erau bãºtinaºi, cã-ºi respectau tradiþiile

9925 strãbune ºi cã nu i-au nedreptãþit deloc pe greci, înþelegînd cã

9926 primii erau oprimaþi, Agripa a rãspuns cã datoritã bunãvoinþei ºi

9927 prieteniei lui faþã de Irod, este gata sã accepte cererile iudeilor ºi

9928 sã le socoteascã îndreptãþite: chiar dacã ei mai emiteau ºi alte

9929 pretenþii, era dispus sã le satisfacã ºi pe acelea, dacã nu aduceau

9930 prejudicii împãrãþiei romane. Aºadar, întrucît iudeii cer doar sã-ºi

9931 pãstreze drepturile pe care le-au primit mai înainte, el le confirmã

9932 ºi precizeazã cã nimeni nu are voie sã le interzicã pãstrarea

9933 datinilor strãbune. Dupã rostirea acestei decizii, Agripa a dizolvat

9934 adunarea. Irod s-a oprit în faþa lui, s-a înclinat ºi i-a mulþumit

9935 cãlduros pentru amabilitatea lui. Acesta i-a rãspuns cu aceeaºi

9936 cordialitate ºi l-a îmbrãþiºat în semn de salut. Dupã aceea, el a

9937 plecat din Lesbos. Regele a hotãrît sã se întoarcã acasã strãbãtînd

9938 marea, ºi-a luat rãmas bun de la Agripa ºi a pornit la drum. Dupã

9939 cîteva zile, a acostat la Cezareea, adus de un vînt prielnic. De

9940 acolo a plecat la Hierosolyma ºi a chemat la o adunare întregul

9941 popor, cãruia i s-a alãturat o mare mulþime de oameni veniþi de la

9942 þarã. A pãºit în mijlocul adunãrii ºi i-a fãcut expunerea întregii

9943 sale cãlãtorii, arãtînd cã intervenise pentru iudeii din Asia, ca

9944 de-acum înainte ei sã se bucure în liniºte de drepturile lor. A

9945 vorbit apoi pe larg despre norocoasa lui ocîrmuire ºi a descris

9946 rîvna cu care asigurã prosperitatea tuturora, apoi, din cale-afarã

9947 de bucuros, a renunþat la o pãtrime din birul cuvenit pentru anul

9948 anterior. Încîntatã de favoarea care i s-a fãcut ºi de minunatul

9949 discurs, mulþimea s-a împrãºtiat nespus de voioasã, urînd regelui

9950 multe succese.

9951 Capitolul 3

9952 1. În sînul familiei lui Irod vrajba îºi înfiripa cuibul de la o zi

9953 la alta ºi îndîrjirea ei creºtea în intensitate. Pe de o parte, ura

9954 Salomeei împotriva celor 2 tineri avea rãdãcini ereditare ºi

 Pag. 550

9955 succesul pe care îl avusese intriga urzitã de ea împotriva mamei

9956 lor îi dãdea atîta temeritate ºi aroganþã încît a hotãrît sã nu mai

9957 lase în viaþã pe nici unul dintre fiii ei, în stare sã-i rãzbune

9958 moartea. Pe de altã parte, ºi adolescenþii erau tot mai porniþi ºi

9959 rãuvoitori faþã de tatãl lor, fie fiindcã îºi aminteau de batjocura

9960 înduratã de mama lor, fie fiindcã îi aþîþa setea de putere. Curînd

9961 rãul a semãnat cu cel de altãdatã, cînd prinþii îi ponegreau în gura

9962 mare pe Salomeea ºi pe Pheroras, iar aceºtia unelteau împotriva

9963 tinerilor, recurgînd la abile intrigi ºi vicleºuguri. Ura era la fel de

9964 mare ºi de o parte, ºi de cealaltã, diferea doar felul în care ieºea

9965 la ivealã. Unii împrãºtiau bîrfe ºi ocãri fãrã sã se fereascã,

9966 deoarece nu ºtiau sã-ºi ascundã duºmãnia, datoritã obîrºiei nobile

9967 ºi lipsei lor de experienþã; ceilalþi, în schimb, preferau alte cãi,

9968 c ã c i f o l o s e a u c a l o m n i i l e p e r f i d e º i l o v i t u r i l e n e c i n s t i t e ,

9969 provocîndu-i pe cei doi tineri cu fiecare prilej, în speranþa cã

9970 îndrãzneala lor va merge pînã la violenþa îndreptatã împotriva

9971 propriului pãrinte. Întrucît contestau învinuirea adusã mamei lor

9972 ºi credeau cã aceasta fusese condamnatã pe nedrept, nu existau

9973 îndoieli asupra faptului cã ei îi vor pedepsi totuºi cu mîna lor pe

9974 autorii asasinatului. Pînã la urmã, întregul oraº s-a umplut de

9975 zv o n u r i , º i aº a c u m s e o b i º n u i e º t e î n a s e m e n e a î n t r ecer i ,

9976 n ai v i t at ea ad o l es cen þ i l o r s t î r n e a m i l a m u l t o r a, î n t i mp ce

9977 Salomeea avea grijã sã gãseascã în comportarea lor pretexte de-a

9978 rãspîndi minciuni lesne de crezut. Profund îndureraþi de jalnicul

9979 s f î r º i t al mamei l o r, cãci s e s i mþ eau î n j o s i þ i al ãt u r i de ea,

9980 A l ex a n d r u º i A r i s t o b u l n u co n t en eau s ã- i co mp ãt i meas cã

9981 c o n d a m n a r e a l a m o a r t e , c u m s e º i c u v e n e a d e a l t f e l ,

9982 deplîngîndu-ºi soarta proprie, deoarece erau siliþi sã convieþuiascã

9983 cu ucigaºul celei care îi adusese pe lume.

9984 2. Aceste zavistii au crescut cu atît mai mult cu cît profitau din
9985 plin de absenþa temporarã a regelui. De îndatã ce Irod s-a întors

9986 acasã ºi a þinut în faþa poporului discursul menþionat mai înainte,

9987 Pheroras ºi Salomeea i-au ºi spus cã o mare primejdie îl pîndea

9988 din partea tinerilor, care rostiserã fãþiº ameninþarea cã nu vor lãsa

9989 nepedepsitã moartea mamei lor. Au mai adãugat de la ei cã

9990 amî n d o i t r ãg eau n ãd ej d ea ca p r i n intermediul lui Achelau

9991 cappadocianul, sã ajungã pînã la Cezar, spre a se plînge de

9992 pãrintele lor. Primirea acestor veºti l-a tulburat adînc pe Irod, mai

9993 ales cã le aflase ºi de la alþii. Nãpasta asta i-a reamintit de cele ce

9994 se întîmplaserã odinioarã, cînd certurile izbucnite între membrii

9995 familiei sale nu-i îngãduiserã sã se bucure de cei apropiaþi ºi de

9996 scumpa lui soþie, ºi bãnuind cã în viitor se putea aºtepta la lucruri

9997 ºi mai rele, era pus în grea încurcãturã. De fapt, majoritatea

9998 treburilor domneºti, graþie proniei divine, îi mergeau strunã, peste

9999 aºteptãrile sale, dar în privinþa vieþii casnice, marile nenorociri îl

10000 nãpãdeau, aºijderea peste aºteptãrile sale. Aflat la cumpãna dintre

10001 noroc ºi nefericire, Irod zãbovea între talerele balanþei ºi se

10002 întreba ce sã prefere: traiul domnesc plin de succese, îngemãnat

10003 cu necazurile sale casnice, sau fuga de marile nãpaste care îi

10004 bîntuiau casa, prin renunþarea la domnia înconjuratã de admiraþia

10005 oamenilor.

10006 3. Cuprins de zbucium ºi frãmîntãri interioare ºi dornic sã-i

 Pag. 551

10007 intimideze pe cei doi tineri, regele l-a chemat pe un alt fiu al sãu,
10008 zãmislit pe cînd era simplu particular, el se numea Antipater,

10009 hotãrînd sã-i dea privilegii. Acestea nu erau încã pe mãsura celor

10010 d e m a i t î r zi u , î n cî t s ã- º i d ep 㺠eas cã f r aþ i i , p r el u î n d t o a t e

10011 prerogativele, ci erau menite numai sã struneascã cutezanþa fiilor

10012 Mariamnei, mai degrabã sã-i punã în gardã. Cãci a crezut cã ei

10013 vor deveni mai puþin aroganþi dacã vor fi convinºi cã nu sînt

10014 singurii ºi nici indubitabilii urmaºi la tron. De aceea l-a adus Irod

10015 în casa lui pe Antipater, ca un rival al lor, convins cã va limpezi

10016 situaþia cu înþelepciune, ºi înãbuºind trufia tinerilor, purtarea lor

10017 se va ameliora la momentul potrivit. Dar lucrurile au ieºit cu totul

10018 altfel decît îºi închipuise el. Copiii i-au interpretat gestul ca pe o

10019 jignire la adresa lor, iar Antipater, om abil, dupã ce s-a vãzut

10020 î n t r- o s i t u aþie pe car e n i ci n - o s p er as e mai î n ai n t e, n u s - a

10021 mulþumit sã-ºi înfrunte fraþii ºi sã le rãpeascã întîietatea. S-a þinut

10022 scai de tatãl lui spre a-l înstrãina de Alexandru ºi de Aristobul cu

10023 ajutorul calomniilor ºi i-a fost uºor sã obþinã ceea ce urmãrea,

10024 întãrîtîndu-l tot mai mult împotriva lor de la o zi la alta prin

10025 bîrfele cu care îi împuia urechile. Antipater se mãrginea sã

10026 lanseze zvonurile, cãci se ferea sã le transmitã tatãlui sãu ºi

10027 folosea în acest scop niºte oameni asupra cãrora nu plana nici o

10028 bãnuialã, lãsînd impresia cã fãceau aceasta doar din fidelitatea lor

10029 faþã de rege. Mulþi îl susþineau pe Antipater datoritã frumoaselor

10030 lui perspective ºi Irod punea temei pe aceste denunþuri deoarece

10031 socotea cã ele porneau dintr-o dragoste sincerã faþã de el. În timp

10032 ce susþinãtorii se întreceau între ei sã-ºi slujeascã în chip ºi fel

10033 idolul cu credinþã, tinerii înºiºi le ofereau din plin pretextele

10034 dorite. Ei vãrsau adesea lacrimi pentru batjocura pe care o

10035 îndurau ºi strigau numele mamei lor, ba chiar cutezau sã-ºi

10036 învinuiascã de crimã pãrintele în cercul prietenilor lor. Mînat de

10037 rãutatea lui, Antipater surprindea aceste pozne la momentul

10038 potrivit ºi le prezenta lui Irod, nu fãrã sã adauge, fireºte, ºi de la

10039 el, aºa cã dihonia din sînul familiei s-a înteþit. Ofensat de aceste

10040 calomnii ºi hotãrît sã-i înjoseascã pe fiii Mariamnei, Irod i-a

10041 sporit zilnic prerogativele lui Antipater, încît i-a fãcut hatîrul de-a

10042 o chema pe mama lui la palat. A trimis numeroase scrisori lui

10043 Cezar ºi a primit rãspunsuri cordiale din partea lui. Cînd Agripa

10044 s-a întors acasã dupã ce guvernase timp de 10 ani Asia, Irod a

10045 p l ecat d i n I u d eea º i a n av i g at p î n ã l a e l , î n s o þ i t n u ma i d e

10046 Antipater, ducîndu-l la Roma împreunã cu multe daruri, ca sã

10047 cîºtige prietenia lui Cezar. Potrivit aparenþelor, Antipater deþinea

10048 deja întreaga putere, ºi ca atare, tinerii pierduserã orice speranþã

10049 de-a mai domni.

10050 Capitolul 4

10051 1. Aceastã cãlãtorie a fost fructuoasã atît pentru prestigiul lui

10052 Antipater, cît ºi pentru recunoaºterea întîietãþii asupra fraþilor sãi:

10053 de vreme ce Irod scrisese tuturor prietenilor lui din Roma, el a

10054 fost primit pretutindeni cu multã curtenie. Nu-i convenea totuºi

10055 absenþa tatãlui sãu, deoarece nu mai avea ocazia sã-ºi calomnieze

10056 mereu fraþii vitregi ºi se temea cu atît mai mult cã pãrintele îºi va
 Pag. 552

10057 schimba simþãmintele, purtîndu-se mai blînd cu fiii Mariamnei.

10058 Frãmîntat de asemenea gînduri, n-a renunþat la planul sãu, ci a

10059 trimis din Roma scrisori, ori de cîte ori spera sã-ºi aþîþe tatãl

10060 împotriva fraþilor lui; simula o deosebitã îngrijorare, pusã de fapt

10061 în slujba rãutãþii ºi ambiþiei lui, în speranþa cîºtigului pe care ºi-l

10062 asigura, sporind indignarea ºi amãrãciunea lui Irod atît de mult,

10063 încît tinerii îi vor deveni nesuferiþi. Întrucît ºovãia sã dea frîu

10064 liber patimii sale de teamã cã poate greºi dovedind neglijenþã ºi

10065 nechibzuinþã, regele a socotit cã era mai bine sã cãlãtoreascã pe

10066 mare pînã la Roma ºi acolo sã-ºi acuze fiii în faþa lui Cezar,

10067 pentru a nu-ºi permite sã atragã asupra lui bãnuieli din pricina

10068 gravei nelegiuiri. Cum a sosit la Roma, s-a ºi îndreptat spre

10069 Aquileia, grãbit sã-l întîlneascã pe Cezar. Cînd acesta l-a primit

10070 în audienþã, el l-a rugat sã aibã bunãvoinþa de a da ascultare

10071 marelui ºi neplãcutului sãu necaz. Apoi ºi-a adus feciorii în faþa

10072 împãratului ºi s - a p l î n s d e t emer i t at ea º i d e n el egiuita lor

10073 tentativã, spunînd despre ei cã sînt duºmãnoºi ºi cã ºi-au arãtat în

10074 fel ºi chip ura faþã de propriul lor tatã. Ei chiar plãnuiesc sã-l

10075 omoare ºi printr-o crîncenã faptã sã punã mîna pe tronul lui, cu

10076 toate cã el deþine de la Cezar puterea de a-ºi alege nu dupã lege,

10077 ci dupã bunul plac ca urmaº pe acela dintre fiii sãi al cãrui

10078 devotament faþã de el i se pare mai mare. De fapt, amîndoi nu þin

10079 atît de mult la putere ºi s-ar lipsi bucuroºi de ea, pierzîndu-ºi

10080 chiar ºi viaþa, numai ca sã-ºi poate ucide tatãl: atît de adînc ºi de

10081 miºeleºte s-a înrãdãcinat ura în sufletele lor. A rãbdat destul

10082 aceastã ticãloºie, iar acum se vede constrîns s-o dezvãluie lui

10083 C e z a r, p î n g ã r i n d u - i a u g u s t e l e u r e c h i c u a s e m e n e a v o r b e

10084 înjositoare. Luat-a el vreodatã o mãsurã asprã împotriva lor? Pot

10085 ei sã se plîngã cã a comis o faptã gravã ºi greu de îndurat? Li se

10086 pare drept ca tocmai cel care a cîrmuit vreme îndelungatã,

10087 înfruntînd multe primejdii, sã nu fie lãsat sã domneascã, sã

10088 dispunã de tron ºi sã-l transmitã urmaºului care îl meritã cu

10089 adevãrat? Cãci rãsplata evlaviei o primeºte numai cel ce-ºi

10090 propune sã fie asemenea înaintaºului sãu, încît sã spere cã

10091 primeºte recompensa ce i se cuvine. Ori, este limpede cã în

10092 faptele tinerilor nu se întrezãreºte nici un dram de evlavie.

10093 Oricine este mereu preocupat de domnie, se gîndeºte negreºit la

10094 uciderea pãrintelui sãu, cãci numai dupã moartea lui poate sã-i

10095 ocupe tronul. Atît supuºii lui cît mai ales fiii regelui nu se pot

10096 plînge cã i-a privat de ceva, fie de podoabe, fie de slujitori, fie de

10097 desfãtãri; el a avut grijã sã-i însoare cu soþii de vazã: pe unul cu

10098 fata surorii lui, iar pe Alexandru cu fiica regelui Achelau. Mai

10099 mare importanþã are însã faptul cã nu s-a folosit de puterea lui, ci

10100 i-a adus pe amîndoi la obºtescul binefãcãtor, Cezar, ºi renunþînd

10101 la tot ce ar fi putut sã întreprindã un pãrinte ultragiat ºi un rege

10102 pîndit de primejdii, a venit cu ei, sã-i supunã justiþiei împãrãteºti.

10103 Îl roagã pe Cezar sã nu lase total nesancþionatã nelegiuirea, spre

10104 a nu-l sili sã-ºi ducã viaþa stãpînit de-o mare fricã, pentru ca fiii

10105 lui, scãpaþi acum de pedeapsã, sã poatã trãi mai departe, pregãtind

10106 în continuare cea mai neomeneascã faptã pusã la cale vreodatã.

10107 2. Acestea sînt învinuirile, pline de indignare, aduse de Irod

10108 feciorilor sãi în faþa lui Cezar. Tinerii, care vãrsau lacrimi chiar
 Pag. 553

10109 ºi în timp ce el vorbea, au izbucnit în hohote de plîns dupã ce

10110 Irod ºi-a terminat discursul. Cu buna lor credinþã puteau sã

10111 probeze cît de strãinã le era nelegiuirea pe care le-o atribuia

10112 propriul lor tatã, dar ei îºi dãdeau seama cã le va veni greu, cum

10113 era de aºteptat, sã se apere convingãtor de cumplita acuzaþie, cãci

10114 deºi era momentul potrivit, nu credeau cã se cuvenea sã ia

10115 cuvîntul, spre a arãta cum, sub impulsul patimii ºi al grabei, Irod

10116 fusese indus în eroare. Singuri nu ºtiau ce trebuie sã spunã,

10117 podidiþi de lacrimi, dar scoteau suspine adînci, cuprinºi de teama

10118 cã dacã tãceau, ºovãiala lor pãrea tacita recunoaºtere a vinovãþiei;

10119 p e d e a l t ã p a r t e , n u a v e a u n i c i p r i c e p e r e a d e a - º i s u s þ i n e

10120 pledoaria, datoritã tinereþii ºi frãmîntãrilor sufleteºti. Observînd

10121 tulburarea lor, Cezar a înþeles fireºte cã tãcerea lor era impusã

10122 mai degrabã de lipsa de experienþã ºi de sfialã, decît de conºtiinþa

10123 lor încãrcatã. Nici unul dintre cei de faþã nu putea sã nu-i cãineze

10124 ºi Irod însuºi îºi stãpînea cu greu înduioºarea pãrinteascã.

10125 3. Cînd tinerii au vãzut cã pînã ºi pãrintele lor se mai înmuiase

10126 ºi cã nu numai Cezar, ci ºi toþi cei prezenþi, fie cã îi compãtimeau

10127 sincer, fie cã nu-ºi mai ascundeau lacrimile, Alexandru, unul

10128 dintre ei, s-a adresat lui Irod, ca sã-i combatã acuzaþia, cuvîntînd

10129 astfel: Tatã, dragostea pe care ne-o porþi o dovedeºte cu prisosinþã

10130 chiar judecata aceasta: dacã ne puneai gînd rãu, de bunã seamã cã

10131 n u n e - a i f i a d u s î n a i n t e a s a l v a t o r u l u i t u t u r o r a . A t î t p r i n

10132 autoritatea ta regalã, cît ºi prin cea pãrinteascã, tu ai fi putut sã-i

10133 execuþi pe cei vinovaþi; faptul cã ne-ai adus la Roma, luîndu-l ca

10134 judecãtor pe Cezar, dovedeºte cã vrei sã ne cruþi. Nimeni nu duce

10135 pe cel pe care vrea sã-l ucidã într-un templu sau în sanctuar.

10136 Situaþia noastrã este cu mult mai ingratã decît dacã am fi niºte

10137 condamnaþi la moarte. Am avea ferma convingere cã nu mai

10138 meritã sã trãim dacã s-ar crede despre noi cã am atentat la viaþa

10139 unui asemenea tatã. Pentru noi ar fi un lucru mai puþin cumplit sã

10140 murim nevinovaþi, decît sã trãim cu bãnuiala crimei planînd

10141 asupra noastrã. Dacã fidelitatea noastrã faþã de adevãr mai are

10142 vreo valoare, aflã cã noi am fi foarte bucuroºi sã-þi cîºtigãm

10143 încrederea ºi sã scãpãm de aceastã primejdie: biruind astfel

10144 calomnia, oare nu ni s-ar pãrea insuportabilã chiar ºi ziua de faþã,

10145 pentru a nu mai fi suspectaþi de nelegiuire? Pretinzi cã noi îþi

10146 r î v n i m c o r o a n a , c ã c i u n o r t i n er i l i s e p o at e ad u ce l es n e o

10147 asemenea acuzaþie, pe care dacã o adãugãm la jalnicul sfîrºit al

10148 mamei noastre, nenorocirii vechi i se alãturã cea de acum. Dar te

10149 implor sã chibzuieºti dacã ea nu este invocatã în cazurile similare.

10150 Nimeni nu-l împiedicã pe un rege ai cãrui fii tineri au supravieþuit

10151 mamei lor sã-i suspecteze cã urzesc înlãturarea lui. O simplã

10152 bãnuialã nu este însã suficientã ca învinuirea de ticãloºie, adusã

10153 cuiva, sã fie crezutã. Trebuie sã gãseºti pe cineva care sã susþinã

10154 cã noi am cutezat sã punem la cale o treabã necuratã, pentru ca

10155 fapta noastrã greu de închipuit sã cîºtige încrederea oamenilor.

10156 Poate sã dovedeascã cineva cã am preparat noi vreo otravã, cã am

10157 complotat împreunã cu semenii noºtri, cã þi-am corupt slujitorii

10158 cu bani sau cã am scris scrisori împotriva ta? Ori, tocmai referitor

10159 la lucrurile acestea, calomnia nu nãscoceºte nimic. Discordia este

10160 o grea pacoste pentru curþile regale ºi domnia, pe care tu o

 Pag. 554

10161 denumeºti rãsplata fidelitãþii, aprinde speranþele celor mai josnici,

10162 fãcîndu-i sã nu se dea în lãturi de la nici o mîrºãvie. Nu ni se

10163 poate imputa cã am comis vreo nelegiuire. Cum sã ne apãrãm de

10164 calomniile care ni se aduc, dacã nimeni nu vrea sã ne asculte? Am

10165 fost vreodatã ceva mai slobozi la gurã? Asta nu te vizeazã pe tine

10166 - cãci nu se cade sã-þi aducem mustrãri - ci pe cei care nu sînt în

10167 stare sã treacã sub tãcere orice cuvînt rostit de noi. A deplîns

10168 vreunul dintre noi pe sãrmana noastrã mamã? N-a fãcut-o desigur

10169 fiindcã a pierit, ci pentru simplul fapt cã ºi dupã moartea ei a fost

10170 ponegritã de niºte oameni neruºinaþi. Rîvnim cumva la tronul

10171 despre care ºtim cã aparþine oricum tatãlui nostru? Ce rost ar avea

10172 acest lucru? Cîtã v r eme o n o r u r i l e r eg eº t i n e sînt hãrãzite,

10173 strãdania noastrã n-ar fi zadarnicã? Zbãtîndu-ne mai puþin,

10174 speranþele ni se diminueazã? Dacã am pune mîna pe tron cu preþul

10175 uciderii tale, dupã o asemenea faptã odioasã oare n-ar trebui sã ne

10176 luãm lumea-n cap, cutreierînd pãmîntul ºi rãtãcind pe mãri?

10177 Cucernicia supuºilor noºtri ºi credinþa întregului popor ar tolera

10178 ca niºte patricizi sã deþinã puterea supremã ºi sã pãtrundã în

10179 p r eas f î n t u l t emp l u co n s t r u i t d e t i n e? P resupunînd cã ar f i

10180 dispreþuit de toþi ceilalþi, asasinul tãu ar putea scãpa nepedepsit,

10181 cîtã vreme Cezar este în viaþã? N-ai zãmislit niºte copii atît de

10182 nelegiuiþi ºi de smintiþi precum înclini sã crezi, doar probabil mai

10183 puþin norocoºi! Întrucît nu ne-ai gãsit nici o vinã ºi încã n-ai

10184 descoperit niºte capcane întinse de noi, cum poþi sã dai crezare

10185 unei asemenea infamii? Mama noastrã a plecat pentru totdeauna.

10186 Dar nenorocirea asta nu poate sã ne îndîrjeascã, ci doar sã ne

10187 cuminþeascã. Mai avem multe de spus în apãrarea noastrã, dar ce

10188 rost are sã te dezvinovãþeºti de ceea ce n-ai fãcut? De aceea, în

10189 faþa lui Cezar, puternicul stãpîn ºi intermediarul nostru, sã

10190 încheiem pacea cu tine. Poate poþi sã-þi recapeþi, dragã tatã,

10191 iubirea pãrinteascã faþã de noi, eliberatã de orice suspiciune, ºi

10192 lasã-ne sã trãim, chiar dacã nu vom fi prea fericiþi, cîtã vreme ni

10193 se imputã, fie ºi pe nedrept, niºte nelegiuiri mari. Dacã te mai

10194 temi cumva de noi, ia-þi mãsurile de prevedere, satisfacþia noastrã

10195 fiind faptul cã ne-am disculpat. Viaþa nu ni se pare atît de dragã

10196 încît s-o pãstrãm în dauna celui care ne-a dãruit-o!

10197 4. Dupã aceastã cuvîntare, Cezar, care nici înainte nu avusese

10198 încredere în grava învinuire, a fost ºi mai în dezacord cu ea ºi ºi-a

10199 aþintit privirea asupra lui Irod, acesta pãrînd la rîndul lui oarecum

10200 nehotãrît ºi tulburat. Atunci cei de faþã s-au arãtat neliniºtiþi ºi

10201 impresionaþi de cei doi tineri ºi în salã s-au rãspîndit murmure

10202 dezaprobatoare la adresa regelui. Întrucît acuzaþia nu convinsese

10203 pe nimeni, tinerii în floarea vîrstei ºi cu trupuri frumoase au trezit

10204 compãtimirea celor prezenþi ºi mila i-a îndemnat pe toþi sã sarã în

10205 ajutorul lor, mai ales dupã ce Alexandru rãspunsese cu atîta

10206 iscusinþã ºi înþelepciune învinuirilor pãrinteºti. Dar tinerii nu se

10207 puteau stãpîni, ci stãteau înlãcrimaþi ºi cu privirile aþintite spre

10208 pãmînt. Le-a licãrit însã o razã de speranþã, cãci regele, care

10209 vãzuse cã acuzaþiile aduse tinerilor nu erau fondate, neconvingînd

10210 pe nimeni, cãuta o scuzã, sã iese din încurcãturã, fãrã sã ºtie ce

10211 rãspuns sã dea discursului de apãrare. Dupã o scurtã pauzã, Cezar

10212 ºi-a dat seama cã deºi nu erau împovãraþi de grelele învinuiri care
 Pag. 555

10213 li se aduceau, tinerii pãcãtuiserã într-o oarecare mãsurã prin

10214 purtarea faþã de pãrintele lor, încît sã-i ofere prilejul de-a avea

10215 unele îndoieli. Dar pe Irod l-a îndemnat sã-ºi lase deoparte toate

10216 bãnuielile ºi sã se împace cu copiii lui: nu era firesc sã-i creadã

10217 capabili de crimã pe cei zãmisliþi de el. Doar o schimbare de

10218 opinie ºi de o parte, ºi de alta, ar putea duce nu numai la o

10219 îndreptare a faptelor care s-au petrecut, ci ºi la restabilirea

10220 bunãvoinþei reciproce, cu condiþia ca ambele tabere sã renunþe la

10221 suspiciuni, socotind cã trebuie sã nãzuiascã cît mai mult spre

10222 afecþiunea mutualã. În timpul acestor admonestãri, Cezar a fãcut

10223 un semn cu mîna tinerilor ºi tocmai cînd ei se pregãteau sã cadã

10224 la picioarele tatãlui lor, spre a-i cere iertare, acesta a venit cu

10225 b r a þ e l e d e s c h i s e î n î n t î m p i n a r e a c o p i i l o r î n l ã c r i m a þ i ,

10226 îmbrãþiºîndu-i pe amîndoi cãlduros, încît nici unul dintre cei

10227 prezenþi, om liber sau rob, nu ºi-a putut stãpîni înduioºarea.

10228 5. Toþi trei i-au mulþumit atunci lui Cezar ºi s-au îndepãrtat
10229 împreunã, însoþiþi de Antipater, care se prefãcea cã era foarte

10230 bucuros de aceastã împãcare. În zilele urmãtoare, Irod i-a oferit

10231 300 de talanþi lui Cezar, care celebra Jocurile publice ºi împãrþea

10232 daruri poporului roman. La rîndul lui, ºi Cezar i-a dat o jumãtate

10233 d i n v e n i t u r i l e m i n e l o r d e c u p r u d i n C i p r u , l ã s î n d u - l s ã

10234 administreze cealaltã jumãtate, ºi de asemenea l-a onorat cu

10235 cadouri ºi cu gãzduirea l u i . Î n p r i v i n þ a d o mn i ei , a l ãsat la

10236 latitudinea lui sã aleagã urmaº pe care dintre fiii lui doreºte sau

10237 sã-ºi împartã regatul între ei. Cînd Irod a vrut sã facã pe loc acest

10238 lucru, Cezar i-a interzis sã renunþe la tron cît trãieºte, transmiþînd

10239 domnia fiilor sãi.

10240 6. Dupã aceea, Irod s-a întors în Iudeea. Cît lipsise de acasã,
10241 împotriva lui se rãsculaserã trachoniþii, locuitorii uneia dintre

10242 provinciile sale deloc lipsitã de însemnãtate, dar cãpeteniile lãsate

10243 în fruntea oºtirii i-au supus, readucîndu-i la ascultare. Pe cînd

10244 cãlãtorea pe mare împreunã cu fiii sãi, Irod a debarcat în preajma

10245 þãrmului cilician la Elaeusa, al cãrei nume este acum Sebastº.

10246 Acolo l-a întîlnit pe regele Cappadociei, Achelau, care l-a gãzduit

10247 prieteneºte, bucuros cã Irod se împãcase cu fiul sãu, fiindcã nu-l

10248 crezuse vinovat de acuzaþia care i se aducea pe Alexandru,

10249 cãsãtorit cu fiica lui. ªi-au fãcut unul altuia daruri, aºa cum

10250 obiºnuiesc sã facã regii, apoi Irod s-a întors în Iudeea. A intrat în

10251 templu ºi acolo a vorbit despre ce s-a întîmplat în timpul absenþei

10252 lui din þarã, descriind generozitatea lui Cezar ºi fiecare faptã a

10253 lui, pe care a socotit-o demnã de fi comunicatã celorlalþi. În

10254 finalul discursului sãu, ºi-a admonestat feciorii, îndemnîndu-ºi

10255 curtenii ºi restul poporului sã pãstreze concordia. I-a numit ºi pe

10256 fiii sãi, care îi vor urma la tron: mai întîi pe Antipater, apoi pe

10257 copiii Miariamnei, Alexandru ºi Aristobul. Deocamdatã i-a

10258 îndemnat pe toþi sã-l aibã în vedere pe el ºi sã-l recunoascã drept

10259 regele ºi stãpînul tuturora, în pofida bãtrîneþii, cea mai potrivitã

10260 vîrstã pentru conducerea þãrii, fiindcã lui nu-i lipsesc nici

10261 celelalte daruri necesare, fiind în stare sã-ºi cîrmuiascã regatul ºi

10262 sã dea porunci odraslelor lui. A mai spus cã generalii ºi oºtenii,

10263 atîta vreme cît îºi au privirile aþintite asupra lui, pot sã ducã o

10264 viaþã liniºtitã, asigurîndu-ºi unii altora prosperitatea. Dupã

 Pag. 556

10265 rostirea acestor vorbe, a împrãºtiat adunarea. Discursul lui a fost

10266 pe placul multora, pe al unora însã nu; stimulaþi de rivalitatea ºi

10267 speranþele lor de domnie, fiii lui vor provoca multe schimbãri pe

10268 care le doresc din toatã inima.

10269 Capitolul 5

10270 1. În vremea aceea, Cezareea Sebaste, Augusta, oraºul

10271 întemeiat de Irod, a fost terminat, construcþia fiind dusã la capãt

10272 dupã 9 ani de muncã, iar inaugurarea lui a avut loc în al 28-lea an

10273 al domniei sale, pe cînd era în plinã desfãºurare cea de-a 192-a

10274 Olimpiadã. Acest eveniment a fost celebrat de îndatã printr-o

10275 sãrbãtoare mare ºi plinã de fast. Regele a anunþat întreceri

10276 muzicale ºi jocuri gimnastice ºi a pregãtit un mare numãr de

10277 gladiatori ºi de fiare sãlbatice, cai de curse ºi alte asemenea

10278 desfãtãri care sînt îndrãgite la Roma ºi pretutindeni. I-a dedicat

10279 aceste întreceri lui Cezar ºi a stabilit ca ele sã aibã loc din 5 în 5

10280 ani. Dar sãrbãtoritul a vrut ca toate pregãtirile jocurilor sã fie

10281 fãcute pe cheltuiala lui, pentru ca dãrnicia lui sã-i atragã laude ºi

10282 mai mari. Chiar ºi soþia lui, Iulia, a avut grijã sã-i trimitã lui Irod

10283 lucrurile cele mai preþuite din Italia, pentru ca fastul sã nu ducã

10284 lipsã de nimic: întregul lor cost s-a ridicat la 500 de talanþi.

10285 Uriaºa mulþime care s-a strîns în oraº de dragul spectacolelor,

10286 precum ºi trimiºii fiecãrui popor în parte, spre a aduce solia lor

10287 de recunoaºtere a binefacerilor împãrãteºti, au avut parte cu toþii

10288 de gãzduire, mese ºi distracþii: oamenii se delectau zilnic cu

10289 spectacole, iar în timpul nopþii cu chefuri ºi petreceri costisitoare,

10290 aºa cã generozitatea lui Irod s-a bucurat de laude unanime. În tot

10291 ce întreprindea, el se strãduia sã depãºeascã cu mult ceea ce se

10292 realizase pînã atunci. Cezar însuºi ºi Agripa au afirmat adeseori

10293 cã regatul lui Irod era prea mic în comparaþie cu mãrinimia lui ºi

10294 cã ar fi meritat sã stãpîneascã întreaga Sirie ºi Egiptul.

10295 2. Dupã terminarea acestei sãrbãtori ºi a festivitãþilor sale, Irod

10296 a fondat un alt oraº în cîmpia Capharsaba, pentru care a ales un

10297 loc scãldat de ape ºi un teren cu o vegetaþie abundentã, cetatea

10298 fiind înconjuratã de un fluviu ºi de jur împrejur strãjuiau crînguri

10299 cu copaci uimitori prin mãrimea lor. I-a dat numele de Antipatris,

10300 dupã pãrintele sãu Antipater. Într-o regiune situatã mai sus de

10301 Ierihon, la fel de sigurã pe cît era de plãcutã, a clãdit un oraº care

10302 a primit numele mamei sale, Cypron. Din frãþeasca lui iubire faþã

10303 d e P h as a e l , i - a î n c h i n a t u n f r u m o s mo n u men t , î n ãl þ î n d l a

10304 Hierosolyma un turn la fel de mare ca ºi cel din Pharos, pe care

10305 l-a denumit Phasael. Acest turn nu contribu i e mai puþin la

10306 apãrarea oraºului decît la pãstrarea amintirii fratelui rãposat prin

10307 numele pe care îl poartã. La fel s-a chemat ºi oraºul construit de

10308 Irod în partea de miazãnoapte a vãii Ierihonului. Mulþumitã lui,

10309 þinutul învecinat, care mai înainte fusese pustiu, a devenit fertil

10310 prin strãdania locuitorilor sãi. Oraºul se numeºte Phasaelis.

10311 3. Ar fi de altfel dificil sã enumerãm toate binefacerile fãcute

10312 de Irod atît în oraºele din Siria, cît ºi în cele din Grecia sau pe

10313 unde a mai umblat. Se pare cã a cheltuit într-adevãr sume uriaºe

10314 pentru numeroase lucrãrile publice, precum ºi pentru clãdirile

 Pag. 557

10315 începute mai înainte, pe care localnicii nu le-au putut termina din
10316 lipsa fondurilor necesare. Cele mai mari ºi mai renumite investiþii

10317 al e l u i au f o s t u r mãt o ar el e: p entru rhodieni a const r u i t p e

10318 socoteala lui un templu închinat lui Apolo Pythyanul ºi le-a oferit

10319 multe sute de talanþi, ca sã-ºi poatã înjgheba o flotã proprie; i-a

10320 ajutat pe locuitorii din Nicopolis, oraº fondat de Cezar dupã

10321 izbînda lui de la Actium, sã-ºi clãdeascã majoritatea lãcaºurilor

10322 lor publice; în Antiohia, oraºul cu cei mai mulþi locuitori din

10323 Siria, a construit o stradã largã, care îl strãbãtea în întreaga lui

10324 lungime, ºi a înzestrat-o pe ambele laturi cu un portic, pavînd-o

10325 cu marmurã ºlefuitã, atît pentru împodobirea cetãþii cît ºi pentru

10326 folosul trecãtorilor. În afarã de asta, pentru cã nu se mai înãlþau

10327 la gloria lor de odinioarã, din lipsa mijloacelor bãneºti, Irod a

10328 alocat un venit anual jocurilor olimpice, spre a le spori prestigiul,

10329 redîndu-le prin jertfe ºi cheltuieli strãlucirea care le asigurase

10330 faima. Datoritã dãrniciei sale, prin asentimentul celor mai mulþi,

10331 a figurat pe liste ca perpetuu preºedinte al locurilor publice.

10332 4. Surprinzãtoare, printre altele, rãmîne la Irod diversitatea

10333 însuºirilor reunite în unul ºi acelaºi caracter. Dacã avem în vedere

10334 mãrinimia ºi generozitatea de care a dat dovadã faþã de toþi, chiar

10335 ºi cel mai puþin dispus sã-i atribuie asemenea merite, nu poate

10336 contesta înclinarea spre binefacere a fãpturii sale. Dacã þinem însã

10337 seama de chinurile ºi silniciile pe care au fost siliþi sã le îndure

10338 supuºii ºi rudele cele mai apropiate, datoritã firii sale aspre ºi

10339 neclintite, trebuie sã recunoaºtem cã a fost un om sãlbatic ºi lipsit

10340 d e o r i c e m o d e r a þ i e . D e a c e e a m u l þ i s o c o t e s c c ã a t r ã i t î n

10341 contradicþie ºi dezacord cu sine însuºi. Fiind de aceeaºi pãrere cu

10342 aceºtia, eu cred cã ambele tendinþe ale caracterului sãu au o

10343 singurã cauzã. Faptul cã era foarte avid de glorie ºi înrobit de

10344 aceastã patimã i-a dat înclinaþia spre magnificenþã, în speranþa cã

10345 va obþine o recunoaºtere imediatã ºi dãinuirea în amintirea

10346 urmaºilor; cu cît era mai mare largheþea în cheltuielile sale, cu

10347 atît mai mult trebuia sã-ºi asupreascã supuºii. Ceea ce împãrþea cu

10348 dãrnicie unora, era nevoit sã obþinã cu de-a sila de la alþii. Deºi

10349 era conºtient cã prin nedreptãþile pe care le fãcea îºi atrãgea ura

10350 supuºilor lui ºi pricepea singur cã nu era în stare sã-ºi îndrepte

10351 metehnele, asta nu s-ar fi putut întîmpla fãrã sã-i micºoreze

10352 veniturile, Irod cãuta sã profite de aversiunea poporului pentru

10353 a-ºi spori resursele proprii. Cît priveºte membrii familiei, era vai

10354 ºi amar de cel ce nu spunea ce-i plãcea lui, precum ºi de sclavul

10355 care nu i se supunea orbeºte sau era suspectat cã uneltise cumva

10356 împotriva domniei sale: incapabil sã-ºi struneascã patima, îºi

10357 urmãrea rudele ºi prietenii, rãzbunîndu-se pe ei ca pe niºte

10358 duºmani, ºi nu tolera nici o greºealã, cãci þinea neapãrat sã i se

10359 aducã cinstire numai lui. Cît de puternicã era aceastã pasiune a

10360 r eg el u i , r ei es e d u p ã o p i n i a mea, d i n g r ija cu care a apãrat

10361 onorurile aduse lui Cezar, Agripa ºi altor amici suspuºi. Aºa cum

10362 îi adula el pe cei mari, la fel voia sã fie adulat de cei mici ºi sînt

10363 vãdite indicii cã dorea acest lucru, fiindcã socotea cã i se cuvenea

10364 un tratament egal. Dar poporul iudeilor avea oroare de toate

10365 aceste apucãturi, cãci era deprins sã preþuiascã mai mult dreptatea

10366 ºi legea, decît gloria deºartã. Ca atare, nu s-a îndurat ºi nici n-a
 Pag. 558

10367 putut sã linguºeascã ambiþia regelui prin statui ºi temple sau alte
10368 lucruri asemãnãtoare. Aceasta mi se pare mie pricina pentru care

10369 Irod s-a purtat atît de urît cu rudele ºi sfetnicii sãi, în timp ce faþã

10370 de strãini s-a arãtat plin de bunãvoinþã.

10371 Capitolul 6

10372 1. Între timp, iudeii care locuiau în Asia ºi în Libia cyrenaicã

10373 ºi dobîndiserã drepturi acordate de regii de mai înainte, au vãzut

10374 cum ele fuseserã încãlcate de unele cetãþi, grecii fiind atunci

10375 asupritorii lor, deoarece le rãpeau banii strînºi pentru templu ºi le

10376 vãtãmau proprietãþile. Copleºiþi de aceastã nãpastã, cãci grecii nu

10377 voiau sã punã capãt cruzimii lor, iudeii ºi-au trimis solii la Cezar.

10378 El i-a repus în drepturile lor ºi a adresat provinciilor scrisorile

10379 care sã le adevereascã. Reproducem aici conþinutul acestora, spre

10380 a dovedi bunãvoinþa primilor suverani faþã de noi.

10381 2. Cezar August, marele pontifice cu putere tribunicianã

10382 vesteºte urmãtoarele. Întrucît neamul iudeilor ºi-a arãtat buna

10383 credinþã faþã de poporul roman nu numai cu prilejul acesta, ci ºi

10384 mult mai înainte, îndeobºte în timpul domniei tatãlui meu adoptiv,

10385 pe cînd era Mare Preot Hyrcanos, am hotãrît, cu asentimentul

10386 sfetnicilor mei ºi solemna încuviinþare a norodului roman, ca

10387 iudeii sã-ºi pãstreze obiceiurile strãmoºeºti ºi legile respectate

10388 sub arhieria lui Hyrcanos, Marele Preot al Atotputernicului

10389 D u m n e z e u . N i m e n i s ã n u s e a t i n g ã d e b a n i i d o n a þ i d e e i

10390 sanctuarului, ci sã permitã trimiterea lor la Hierosolyma, spre a

10391 fi predaþi tãinuitorilor templului; nici unul dintre ei sã nu fie

10392 chemat sã se prezinte la judecatã în timpul Sabatului sau de la a

10393 9-a orã a zilei precedente. Oricine le furã cãrþile sfinte sau banii,

10394 fie din locul de celebrare a Sabatului, fie din lãcaºurile de

10395 adunare ale bãrbaþilor, sã fie declarat jefuitor de temple, iar

10396 bunurile lui sã intre în patrimoniul public al poporului roman.

10397 Decretul acesta, scris în cinstea mea pentru a-mi dovedi blîndeþea

10398 f aþ ã d e toþi oamenii, precum ºi meritele lui Gaius Mar ci u s

10399 Censorinus, sã fie aduse împreunã cu edictul în celebrul sanctuar

10400 pe care Asia întreagã mi l-a închinat la Ancyra. Dacã cineva

10401 nesocotea cele decretate aici, sã fie pedepsit cu asprime. Aceastã

10402 inscripþie figureazã pe o coloanã a templului lui Cezar.

10403 3. Cezar transmite salutãri lui Norbanus Flaccus. Indiferent de

10404 oraºul în care locuiesc, iudeii care dupã vechiul lor obicei, vor

10405 sã-ºi trimitã banii donaþi pentru templu la Hierosolyma, sã fie

10406 lãsaþi s-o facã, fãrã sã fie împiedicaþi de nimeni. ªi acest text îi

10407 aparþine lui Cezar.

10408 4. Dupã aceea, Agripa însuºi a scris privitor la iudei

10409 urmãtoarele rînduri: Agripa cãtre magistraþii, senatul ºi poporul

10410 efesenilor. Hotãrãsc sã asiguraþi adunarea ºi ocrotirea banilor

10411 sacri, hãrãziþi templului din Hierosolyma de cãtre iudeii din Asia,

10412 dupã datina lor strãbunã. Hoþii care au furat banii iudeilor ºi s-au

10413 adãpostit într-un azil sã fie scoºi de acolo ºi sã fie daþi pe mîna

10414 iudeilor, spre a fi pedepsiþi ca niºte jefuitori de temple. Am scris

10415 de asemenea comandantului Silanus ca nici un iudeu sã nu fie

10416 adus la judecatã cu prilejul Sabatului.

 Pag. 559

10417 5. Marcus Agripa cãtre magistraþii, senatul ºi poporul din

10418 Cirene. Deºi Augustus a scris deja lui Flavius, comandantul

10419 Libiei, precum ºi administratorilor provinciei, sã nu-i stînjeneascã

10420 p e i u d e i i c i r e n i e n i s ã t r i m i t ã b a n i i s a c r i t e m p l u l u i d i n

10421 Hierosolyma dupã obiceiul lor strãmoºesc, aceºtia mi s-au plîns

10422 cã au fost urmãriþi de niºte denunþãtori vicleni ºi împiedicaþi sã-i

10423 expedieze, sub închipuitul pretext cã ar avea de plãtit biruri pe

10424 care nu le datoreazã deloc. Ordon ca ei sã fie scutiþi de orice

10425 neplãceri ºi fiecare oraº sã restituie integral banii prãdaþi de la

10426 oamenii însãrcinaþi cu strîngerea ºi pãstrarea fondurilor sacre,

10427 avînd grijã ca situaþia iudeilor de acolo sã se îmbunãtãþeascã în

10428 viitor.

10429 6. Proconsulul Gaius Norbanus Flaccus cãtre senatul ºi

10430 magistraþii din Sardes. Cezar mi-a scris cã porunca lui este ca

10431 iudeii sã nu fie împiedicaþi sã-ºi trimitã la Hierosolyma banii

10432 pentru templu, pe care s-au deprins sã-i strîngã dupã obiceiul lor

10433 strãmoºesc. V-am transmis aceasta ca sã ºtiþi ºi voi care este

10434 vrerea lui Cezar ºi totodatã a mea.

10435 7. Proconsulul Iulius Antoniu n-a scris nici el altceva. Cãtre

10436 magistraþii, senatul ºi poporul din Efes. Iudeii care locuiesc în

10437 Asia m-au înºtiinþat la judecata þinutã la data de 13 februarie cã

10438 Cezar Augustus ºi Agripa le-au îngãduit sã trãiascã dupã legile ºi

10439 obiceiurile lor, ºi fãrã î mp o t r i v i r ea n i mãn u i , s ã trimitã de

10440 bunãvoie la Hierosolyma primele lor roade lui Dumnezeu, ca un

10441 prinos al cucerniciei proprii. Ei m-au rugat ca în conformitate cu

10442 ceea ce le-au acordat Cezar ºi Agripa, sã-mi dau ºi eu aprobarea

10443 mea. Vreau sã ºtiþi cã vrerea mea, aidoma celei a lui Cezar ºi a lui

10444 Agripa, este sã li se îngãduie iudeilor, fãrã nici o împotrivire, sã

10445 vieþuiascã dupã datinile lor strãmoºeºti.

10446 8. Am socotit necesar sã reproduc aceste decrete pentru a

10447 dovedi grecilor, în mîinile cãrora va ajunge cu precãdere scrierea

10448 mea despre faptele noastre, cã ºi mai devreme am avut parte de

10449 întreaga cinstire ºi cã înalþii magistraþi nu ne-au împiedicat

10450 niciodatã sã trãim dupã obiceiurile strãmoºeºti, noi pãstrînd chiar

10451 sub autoritatea lor credinþa în Dumnezeu ºi slujirea Lui. Voi

10452 menþiona adesea aceste tradiþii ca sã deprind cu ele neamurile

10453 strãine ºi sã înlãtur ura pe care sînt înclinaþi sã ne-o poarte unii

10454 oameni neînþelegãtori. Nu existã nici un popor care sã pãstreze

10455 mereu aceleaºi moravuri, cu atît de multe diferenþe de la oraº la

10456 oraº: drept este ca toþi oamenii sã se obiºnuiascã cu acestea, ele

10457 fiind deosebit de utile atît barbarilor cît ºi grecilor. Faptul cã

10458 legile noastre se întemeiazã în orice privinþã pe înþelepciune, ne

10459 o b l i g ã s ã le respectãm cu s t r i ct eþ e º i s ã f i m b i n ev o i t o r i º i

10460 prietenoºi cu toþi pãmîntenii. Ca atare, este firesc sã ne aºteptãm

10461 la acelaºi tratament din partea lor: nu trebuie sã ne considere niºte

10462 strãini pentru cã moravurile noastre se deosebesc de ale lor, ci sã

10463 constate mai degrabã compatibilitatea lor cu cinstea. Ea este cea

10464 cãtre care trebuie sã tindem cu toþii deopotrivã, fiind ºi singura

10465 care ocroteºte viaþa oamenilor. Dupã aceastã digresiune, mã întorc

10466 la povestirea mea.

10467 Capitolul 7
 Pag. 560

10468 1. Irod, care irosise sume uriaºe atît în interiorul, cît ºi în

10469 exteriorul propriului regat, auzise deja cã Hyrcanos, precursorul

10470 sãu la domnie, deschisese mormîntul lui David, de unde scosese

10471 3.000 de talanþi de argint, acolo mai rãmînînd încã destui bani, ca

10472 sã-i acopere cheltuielile. El însuºi plãnuise demult sã facã acelaºi

10473 lucru; prin urmare, a deschis într-o noapte mormîntul ºi a pãtruns

10474 înãuntru împreunã cu prietenii lui cei mai apropiaþi, avînd grijã

10475 s ã n u s e af l e n i mi c î n o r aº . N- a g ãs i t a c o l o b a n i , l a f el ca

10476 Hyrcanos, ci obiecte de aur ºi multe bijuterii, luîndu-le pe toate.

10477 Ca sã nu lase nimic nescotocit, a vrut dupã aceea sã pãtrundã în

10478 cripta în care zãceau trupurile lui David ºi Solomon. Se zice cã a

10479 pierdut astfel douã dintre gãrzile sale de corp, rãpuse de o flacãrã

10480 care le-a ieºit înainte la intrarea lor în tainiþã. Înspãimîntat, Irod

10481 s-a grãbit sã iese din cavou, ºi ca sã obþinã iertarea divinã, a

10482 înãlþat la intrarea mormîntului un foarte costisitor monument din

10483 marmurã albã. Acesta este pomenit ºi de istoricul Nicolae, care a

10484 trãit în vremea lui Irod; totuºi el nu aminteºte de descinderea

10485 regelui în mormînt, socotind cã nu se cuvenea ca fapta lui sã fie

10486 cunoscutã. Aceastã manierã de-a scrie istoria este folositã de

10487 Nicolae în mod constant. Întrucît a vieþuit în regatul lui Irod ºi a

10488 avut relaþii bune cu el, el a scris doar ceea ce putea sã-i placã ºi

10489 sã-i fie de folos, stãruind numai asupra celor care îi sporeau

10490 faima. A prezentat multe dintre vãditele sale nedreptãþi într-o

10491 luminã favorabilã sau le-a trecut pur ºi simplu sub tãcere. Dornic

10492 sã înzorzoneze adevãratul motiv al uciderii Mariamnei ºi a fiilor

10493 ei, rãpuºi cu cruzime de rege, pe ea a ponegrit-o cã s-a purtat ca

10494 o destrãbãlatã, iar pe tineri, cã au complotat împotriva lui. În

10495 întreaga lui operã, Nicolae n-a fãcut altceva decît sã ridice în

10496 slava cerului faptele bune ale regelui, strãduindu-se în schimb sã-i

10497 justifice nelegiuirile. S-ar putea sã-i iertãm lesne aceste cusururi,

10498 cum am mai spus: el nu ºi-a propus sã scrie istoria pentru alþii, ci

10499 doar ca sã-l satisfacã pe regele sãu. Dar eu, ca rudã apropiatã a

10500 regilor din spiþa Asamoneilor, care tocmai de aceea deþine ºi

10501 funcþia de preot, socotesc cã sînt dator nu sã spun lucruri false de

10502 dragul cuiva, ci sã redau cu acurateþe ºi cinste faptele întîmplate.

10503 Cinstesc desigur pe mulþi dintre urmaºii regilor, care au ajuns

10504 între timp pe tron, dar, întrucît adevãrul stã mai presus de toate

10505 acestea, accept riscul de-a atrage mînia celor puternici asupra

10506 mea.

10507 2. Dupã profanarea mormîntului lui David, legãturile familiale

10508 ale lui Irod s-au deteriorat de la o zi la alta, fie cã un demon al

10509 rãzbunãrii s-ar fi abãtut asupra unui cãmin unde bîntuise cu furie

10510 ºi mai înainte, încît rãul a cãpãtat proporþiile unei nenorociri

10511 insuportabile, fie cã ursita îl urmãrea nemiloasã, deoarece pînã

10512 acum el avusese parte doar de noroc ºi nu trebuia sã creadã cîtuºi

10513 de puþin cã nelegiuirea îi va rãmîne nepedepsitã. Disputa aprigã

10514 din palatul regal semãna cu un rãzboi civil, unde ura creºtea în

10515 ambele tabere ºi se calomniau unii pe alþii. Mereu punea ceva la

10516 cale împotriva fraþilor sãi Antipater, care era neîntrecut în

10517 blestemãþii ºi avea grijã sã-i învinuiascã prin intermediul altora,

10518 în timp ce el se prefãcea cã-i apãrã, sub aparenta bunãvoinþã

10519 u r z i n d u - º i p e r f i d e l e p l a n u r i î m p o t r i v a l o r. R e u º i s e s ã - º i
 Pag. 561

10520 îmbrobodeascã cu atîta dibãcie pãrintele încît îl fãcuse sã creadã

10521 cã el era singurul preocupat de salvarea tatãlui sãu. Irod i-a

10522 recomandat chiar ºi intendentului treburilor sale domneºti,

10523 P t o l e m e u , s ã a s c u l t e d e A n t i p a t e r, i a r p e n t r u p r o b l e mel e

10524 importante s-o consulte pe mama lui Antipater. Pe scurt, aceastã

10525 tabãrã punea totul la cale, aºa cã fãcea orice poftea ºi îndrepta

10526 aversiunea regelui împotriva cui voia ea. În schimb fiii Mariamnei

10527 erau din ce în ce mai abãtuþi, fiindcã nobleþea originii lor era

10528 dispreþuitã ºi nu mai puteau îndura diminuarea prestigiului lor.

10529 Cît priveºte femeile, Glaphyra, fiica lui Archelau, soþia lui

10530 Alexandru, pe de o parte o duºmãnea pe Salomeea, fiindcã îºi

10531 iubea soþul, pe de altã parte îi vorbea de rãu copila: aceasta era

10532 mãritatã cu Aristobul, Glaphyrei neconvenindu-i sã aibã acelaºi

10533 rang cu ea.

10534 3. S-a ivit atunci un alt motiv de discordie, cel care a provocat
10535 tulburarea fiind chiar fratele regelui, Pheroras. El era îndrãgostit

10536 de o sclavã de-a lui ºi o iubea cu atîta patimã, încît o neglija cu

10537 totul pe fiica regelui, cu care se însurase, prins în mrejele roabei

10538 sale. Irod s-a simþit profund jignit de purtarea fratelui sãu, pe care

10539 îl rãsplãtise cu multe binefaceri, renunþînd la o parte din putere,

10540 spre a-l face pãrtaº la domnie. Cînd a vãzut cum a rãspuns iubirii

10541 lui, l-a socotit un om neisprãvit. ªi-a luat înapoi copila de care

10542 Pheroras nu se arãtase demn ºi a dat-o de soþie fiului lui Phasael.

10543 Ceva mai tîrziu, convins cã vechea lui iubire se rãcise, Irod i-a

10544 amintit lui Pheroras cã-i rãmãsese dator ºi i-a cerut sã se însoare

10545 cu a doua lui fiicã, numitã Cipron. Chiar ºi Ptolemeu l-a sfãtuit

10546 atunci sã rupã legãtura lui de iubire, ca sã nu-ºi mai jigneascã

10547 fratele: este ruºinos sã-ºi piardã capul de dragul unei sclave ºi sã

10548 se priveze de prietenia regelui, stîrnind ura lui prin supãrarea pe

10549 care i-o aducea. Conºtient aºadar de faptul cã fusese deja iertat

10550 pentru greºeala lui anterioarã, Pheroras s-a despãrþit de femeia

10551 aceea, cu toate cã avea de la ea un fiu, ºi i-a fãgãduit regelui cã

10552 se va însura cu a doua fiicã a lui ºi a fixat data nunþii peste 30 de

10553 zile, legîndu-se prin jurãmînt sã nu mai aibã de-a face cu sclava

10554 de care divorþase. Dar dupã scurgerea celor 30 de zile, el a fost

10555 biruit de vechea lui iubire ºi nu ºi-a mai respectat legãmîntul

10556 solemn, reîntorcîndu-se la roaba lui. Irod nu s-a mai putut abþine

10557 ºi a dat frîu liber furiei sale: lãsa mereu sã-i scape unele vorbe de

10558 mînie, supãrarea regelui oferind multora prilejul de a-l ponegri pe

10559 Pheroras. Iatã de ce n-a mai trecut o zi ºi nici mãcar o orã fãrã sã

10560 izbucneascã mereu noi certuri între rude ºi între prietenii lui

10561 apropiaþi. Împinsã de cumplita ei urã faþã de fiii Mariamnei,

10562 Salomeea a mers pînã acolo încît a atras-o pe fiica ei, mãritatã cu

10563 A r i s t o b u l , u n u l d i n t r e t i n e r i , co n v i n g î n d - o s ã d e a d e g o l

10564 convorbirile intime cu soþul ei ºi sã i le transmitã întocmai. Cum

10565 era de aºteptat, certurile n-au lipsit, trezind nenumãrate bãnuieli

10566 soþiei. Aºa se face cã Salomeea nu numai cã a aflat toate secretele

10567 fiilor Mariamnei, ci ºi-a înstrãinat chiar ºi fiica de propriul ei soþ.

10568 Spre a face hatîrul mamei sale, ea îi povestea adesea cum aceºtia

10569 o pomeneau pe Mariamme cînd erau singuri, cum îl urau pe tatãl

10570 l o r º i d ecl ar au d eo p o t r i v ã cã d acã v o r a j u n g e v r e o d at ã s ã

10571 domneascã, îi vor face pe fiii lui Irod de la celelalte soþii niºte
 Pag. 562

10572 scribi ai satelor, luînd în derîdere educaþia pe care, chipurile, o

10573 primiserã; cît priveºte femeile care se gãtiserã cu rochiile mamei

10574 lor, le ameninþau cã drept pedeapsã, vor purta straiele pocãinþei,

10575 þesute din pãr de caprã, fãrã sã mai vadã deloc lumina soarelui.

10576 Prin intermediul Salomeei, toate acestea ajungeau numaidecît la

10577 urechile regelui, care le asculta cu mîhnire, dîndu-ºi osteneala sã

10578 le îndrepte pe toate. Suspiciunile permanente îl tulburau în aºa

10579 mãsurã încît treptat ajunsese sã ia drept bune toate cele care

10580 v e n e a u d e l a t o þ i . C î n d º i - a c h e m a t f e c i o r i i , s ã - i t r a g ã l a

10581 rãspundere ºi a ascultat scuzele lor, a devenit pentru o clipã mai

10582 îndurãtor, spre a fi tîrît dupã aceea într-o nãpastã ºi mai mare.

10583 4. Pheroras a venit în vizitã la Alexandru, care, aºa cum am

10584 arãtat, era însurat cu fiica lui Achelau, ºi i-a mãrturisit cã aflase

10585 de la Salomeea faptul cã Irod se îndrãgostise de Glaphyra atît de

10586 tare încît nu-ºi mai putea struni patima. Auzind una ca asta,

10587 ardoarea tinereascã ºi gelozia soþului s-au înflãcãrat; deoarece

10588 Irod îºi arãta preþuirea faþã de nora lui, cãci îi aducea adesea

10589 felurite atenþii, Alexandru a privit lucrurile cu ochi rãi ºi a

10590 devenit bãnuitor în urma celor aflate. Cînd n-a mai putut sã-ºi

10591 stãpîneascã durerea, s-a dus la tatãl lui, ºi cu lacrimi în ochi, i-a

10592 transmis vorbele lui Pheroras. Mînios din cale-afarã, fiindcã nu

10593 suporta sã fie învinuit pe nedrept de o patimã ruºinoasã, Irod s-a

10594 tulburat ºi a deplîns rãutatea alor sãi, reproºîndu-le ingratitudinea

10595 faþã de marile binefaceri venite din partea lui. L-a chemat de

10596 îndatã pe Pheroras, ºi împroºcîndu-l cu multe ocãri, i-a zis: Tu,

10597 cel mai ticãlos dintre toþi, þi-ai împins nerecunoºtinþa atît de

10598 departe încît sã crezi ºi sã spui asemenea lucruri despre mine? Nu

10599 r e i e s e l i m p e d e c ã c e e a c e u r m ã r e º t i n u e s t e d o a r s ã m ã

10600 batjocoreºti prin vorbe urîte transmise fiului meu, ci sã-l aþîþi pe

10601 acesta sã urzeascã moartea mea ºi sã-mi prepare otrava? Cine

10602 oare, în afara acestui fiu care-L are în faþa ochilor pe Dumnezeu,

10603 nu s-ar rãzbuna pe tatãl sãu suspectat de-o astfel de nelegiuire?

10604 Voiai sã-þi strecori vorbele în sufletul lui sau sã-i vîri în mînã

10605 sabia cu care sã-ºi strãpungã pãrintele? Ce altceva ai vrut tu, care

10606 îl urãºti pe el ºi pe fratele lui ºi ai adoptat masca bunãvoinþei ca

10607 sã mã calomniezi ºi sã le spui vorbe infame, pe care numai un om

10608 josnic ca tine le-a putut gãzdui în inima ºi gura ta? Piei din faþa

10609 mea, de vreme ce te porþi astfel cu binefãcãtorul ºi fratele tãu! Cît

10610 vei mai trãi, sã te mustre conºtiinþa încãrcatã de nelegiuiri! Eu nu

10611 voi conteni sã-i copleºesc pe ai mei cu favoruri, ºi în locul

10612 pedepselor care li se cuvin, sã le aduc binefaceri mai mari decît

10613 ar merita sã primeascã!

10614 5. Aºa a cuvîntat regele. Pheroras, a cãrui mîrºãvie ieºise la

10615 ivealã, a susþinut cã Salomeea nãscocise povestea ºi din vorbele

10616 sale aflase de ea. La auzul spuselor lui, Salomeea, care era

10617 întîmplãtor de faþã, a strigat cu o vãditã indignare cã n-a fãcut

10618 niciodatã o asemenea afirmaþie ºi cã toþi cautã sã atragã ura

10619 regelui asupra ei, ca s-o hãrãzeascã pieirii pentru bunãvoinþa pe

10620 care i-a arãtat-o lui Irod, dezvãluindu-i mereu ce primejdii îl

10621 pîndeau. Înverºunarea cu care este urmãritã acum are urmãtoarea

10622 explicaþie: a fost singura care ºi-a sfãtuit fratele sã-ºi pãrãseascã

10623 nevasta ºi sã se cãsãtoreascã cu fiica regelui. Aºa cã ura pe care

 Pag. 563

10624 i-o poartã fratele ei nu trebuie sã surprindã pe nimeni. În timp ce

10625 vorbea, îºi smulgea pãrul din cap, se bãtea cu pumnii în piept ºi

10626 a t î t p r i n v i u g r a i , c î t º i p r i n e x p r e s i a f e þ e i s e s t r ã d u i a s ã

10627 tãgãduiascã totul, pe cînd fãþãrnicia caracterului ei era adeveritã

10628 de fapte. Între timp, Pheroras stãtea în mijlocul adunãrii ºi nu

10629 gãsea nici o scuzã, fãrã a nega cã rãspîndise calomniile, dar faptul

10630 cã le auzise de la alþii, nu era crezut de nimeni. Apriga disputã ºi

10631 schimbul de cuvinte duºmãnoase au mai durat cîtãva vreme; în

10632 sfîrºit, Irod ºi-a pãrãsit furios fratele ºi sora, lãudîndu-ºi fiii cã se

10633 stãpîniserã ºi-ºi aduseserã pãsurile la tatãl lor, apoi s-a dus sã-ºi

10634 satisfacã cerinþele trupeºti. În urma acestui incident a cãpãtat o

10635 faimã proastã Salomeea, cãci nimeni nu se mai îndoia cã ea

10636 rãspîndise calomnia. Soþiile regelui erau demult pornite împotriva

10637 ei, întrucît cunoºteau bine firea ei afurisitã, care se schimba cu

10638 uºurinþã, devenind cînd duºmãnoasã, cînd prietenoasã, dupã

10639 scopul pe care îl urmãrea. De la ele a auzit Irod acuzaþii împotriva

10640 Salomeei, gãsind alte pretexte în urmãtoarea întîmplare.

10641 6 . O b o d a s , r e g e l e a r a b i l o r, a v e a o f i r e l e n e º ã º i
10642 neînþelegãtoare: cele mai multe dintre îndatoririle sale erau

10643 îndeplinite de Syllaeus, un bãrbat aprig, în floarea vîrstei ºi

10644 arãtos. Cînd acest Syllaeus a venit odatã cu diverse treburi la Irod

10645 ºi a vãzut-o la un ospãþ pe Salomeea, i-a devenit dragã, ºi ºtiind

10646 cã era vãduvã, a intrat în vorbã cu ea. Salomeea, pe care fratele

10647 ei n-o mai iubea ca înainte, s-a înamorat de tînãr ºi a consimþit

10648 sã-l ia de bãrbat. Dupã aceea, în timpul meselor, amîndoi îºi

10649 fãceau multe semne, dînd la ivealã reciprocitatea lor. Regele a

10650 atras atenþia soþiilor sale, care au luat în derîdere aceastã purtare

10651 necuviincioasã. Irod a recurs atunci la Pheroras ºi i-a poruncit sã

10652 fie cu ochii pe ei, cînd se aflau la masã, ca sã vadã purtarea unuia

10653 faþã de celãlalt. Din privirile ºi gesturile amîndurora, acesta a

10654 dedus lesne atracþia lor reciprocã. Arabul a plecat însoþit de

10655 bãnuiala gazdelor, dar a revenit peste 2 sau 3 luni, ca sã stea de

10656 vorbã cu Irod despre ea ºi s-o cearã în cãsãtorie. Aceastã înrudire

10657 n-o sã-l dezavantajeze deloc, cãci va avea relaþii strînse cu

10658 ocîrmuirea arabilor, asupra cãrora el are o autoritate putînd sã

10659 devinã în viitor ºi mai mare. De îndatã ce Irod ºi-a înºtiinþat sora

10660 ºi a întrebat-o dacã vrea sã se mãrite, ea a acceptat numaidecît.

10661 Dar cînd lui Syllaeus i s-a cerut sã treacã la religia iudaicã, spre

10662 a s e c ã s ã t o r i , c ã c i a l t f e l n u s e p u t e a , e l n u º i - a d a t

10663 consimþãmîntul, spunînd cã ar fi fost ucis cu pietre de arabi dacã

10664 fãcea aºa ceva, apoi a plecat. Pheroras a blamat-o pe Salomeea cã

10665 fusese necuviincioasã, iar femeile au mers mai departe, susþinînd

10666 cã se încurcase cu arabul. Cînd Salomeea a vrut sã-ºi însoare fiul

10667 pe care-l avea de la Costobar cu fiica regelui, logoditã de acesta

10668 cu fratele sãu Pheroras, fãrã s-o cunune cu el fiindcã acesta nu s-a

10669 îndurat sã-ºi pãrãseascã fosta nevastã, cum am arãtat mai înainte,

10670 Irod a fost înclinat sã primeascã. Dupã aceea ºi-a schimbat

10671 pãrerea, convins de Pheroras, care îl avertizase cã tînãrul n-ar fi

10672 putut sã-i îndrãgeascã fata cîtã vreme el îi ucisese tatãl. Era mai

10673 potrivit s-o mãrite cu fiul lui, cel ce trebuia sã-i fie urmaº la

10674 tetrarhie. Copila a fost logoditã a 2-a oarã cu fiul lui Pheroras, cu

10675 care s-a ºi cununat, primind de la rege o zestre de 100 de talanþi.

 Pag. 564

10676 Capitolul 8

10677 1. Casa lui Irod n-a avut parte nici acum de liniºte, dezbinarea
10678 crescînd mereu de la o zi la alta. Totul a pornit de la o întîmplare

10679 necuratã, dar care a pricinuit ulterior mari necazuri. Regele avea

10680 3 eunuci pe care îi îndrãgea pentru frumuseþea lor. Unul era

10681 paharnic, al 2-lea îi servea masa, iar al 3-lea îl slujea la culcare

10682 ºi se ocupa deopotrivã de principalele treburi ale domniei. Cineva

10683 l-a denunþat regelui pe ultimul cã s-a lãsat corupt cu o sumã mare

10684 de fiul sãu Alexandru. La interogatoriu, ei au recunoscut cã aveau

10685 strînse legãturi cu prinþul, dar despre complotul pe care-l urzise

10686 acesta împotriva tatãlui sãu au spus cã nu ºtiau nimic. Dar în timp

10687 ce îndurau torturi ºi chinuri amarnice, fiind supuºi unor cazne tot

10688 mai grele de ajutoarele cãlãului, dornice sã facã hatîrul lu i

10689 Antipater, eunucii au consimþit de nevoie cã Alexandru era foarte

10690 pornit împotriva pãrintelui sãu ºi cã avea o urã înnãscutã faþã de

10691 el. El i-a sfãtuit sã nu-ºi punã mari speranþe într-o domnie mai

10692 l u n g ã a l u i I r o d , c a r e a d e v e n i t d e p r i s o s º i c a u t ã s ã - º i

10693 cocoloºeascã bãtrîneþea înaintatã, cãnindu-ºi pãrul, spre a-ºi

10694 ascunde vîrsta adevãratã. Dar dacã vor trece de partea lui, dupã

10695 ce se va urca pe tronul care îi va reveni chiar ºi în pofida voinþei

10696 lui Irod, vor face parte dintre fruntaºii domniei. Îi va veni uºor sã

10697 deþinã puterea, nu numai datoritã obîrºiei lui, ci ºi susþinãtorilor

10698 sãi, cãci printre oamenii de vazã, el are mulþi prieteni capabili,

10699 gata sã facã ºi sã înfrunte orice pentru el.

10700 2. Aceste declaraþii l-au umplut de mînie ºi fricã pe Irod, care

10701 suporta cu greu ofensa adusã ºi era bîntuit de bãnuiala cã-l pîndea

10702 o primejdie ºi mai mare: zgîndãrit ºi de una, ºi de alta, se temea

10703 sã nu se punã la cale împotriva lui ceva de care el sã nu se poatã

10704 feri la vreme. Aºadar n-a admis sã se facã cercetãri pe faþã, ci ºi-a

10705 trimis oamenii sã-i supravegheze pe cei suspectaþi de el. Întrucît

10706 ºi-a revãrsat bãnuiala ºi ura asupra tuturora, i s-a pãrut mai sigur

10707 sã-ºi extindã suspiciunea asupra multora, ajungînd sã se îndoiascã

10708 chiar ºi de credinþa celor nevinovaþi. Într-un cuvînt, întrecea orice

10709 mãsurã: se temea de cei ce îl frecventau des, fiindcã aveau mai

10710 multe prilejuri sã-i facã rãu; cît priveºte cei care îl vizitau

10711 arareori, era suficient ca sã-i numeascã în treacãt cineva, pentru

10712 ca el sã creadã de cuviinþã cã pentru siguranþa lui, era mai bine

10713 sã-i ucidã. Pînã la urmã s-au schimbat ºi curtenii, deoarece nu

10714 trãgeau nici o nãdejde sã scape teferi, aºa cã recurgeau la uneltiri,

10715 socotind cã era în interesul lor ca unul sã-l învinuiascã mai repede

10716 p e celãlalt, ca sã se p o at ã s al v a. C ei ce- º i î n l ãt u r au as t f el

10717 semenul, erau compromiºi ºi se expuneau unei pedepse meritate,

10718 fiindcã fãcuserã rãu altora, avînd precauþia doar sã le-o ia înainte.

10719 Þelul lor nu era sã rãzbune duºmãnii personale: toþi se hãrþuiau ºi

10720 se sancþionau reciproc, folosind orice ocazie ca pe o capcanã

10721 întinsã adversarului, pînã cînd fiecare cãdea singur în laþul pe

10722 care îl pregãtise celuilalt. Regele se cãia repede cã ucisese pe

10723 cineva fãrã dovadã; mai grav era faptul cã nu se folosea de

10724 aceastã cãinþã pentru a evita o asemenea greºealã în viitor, ci doar

10725 pentru a-i pedepsi pe acuzatori.

 Pag. 565

10726 3. Curtea era frãmîntatã de aceste convulsii. Cãci regele ºi-a

10727 anunþat mulþi dintre prieteni cã nu trebuie sã mai aparã de-acum

10728 încolo înaintea lui, pentru a-ºi îndeplini îndatoririle lor, sau sã

10729 intre în palat; a dat aceastã poruncã, întrucît din respect faþã de ei,

10730 ar fi cutezat sã greºeascã mai puþin. Irod i-a îndepãrtat atunci pe

10731 Andromachos ºi Gemellus, vechii lui prieteni, care aduseserã mari

10732 servicii curþii, fie prin administrarea treburilor regeºti, fie prin

10733 solii sau sfaturi, ºi se ocupaserã de instruirea fiilor sãi, deþinînd

10734 un loc de frunte pe scara ierarhicã. Primul era pedepsit pentru cã

10735 fiul lui, Demetrius, avea legãturi cu Alexandru; iar Gemellus,

10736 fiindcã ataºamentul lui faþã de Alexandru era arhicunoscut. Se

10737 ocupase de educaþia lui din fragedã copilãrie ºi în timpul petrecut

10738 de el la Roma, îi fusese însoþitor. Irod i-a alungat aºadar, deºi

10739 le-ar fi dat bucuros o pedeapsã mai drasticã, totuºi deoarece i s-a

10740 pãrut cã nu se cuvenea sã-ºi arate cruzimea faþã de asemenea

10741 bãrbaþi distinºi s-a mulþumit sã-i priveze de putere, spre a-i feri

10742 de neomenia lui.

10743 4. Adevãratul autor al tuturor acestor mãsuri era însã

10744 Antipater, care remarcînd smintita samavolnicie a tatãlui sãu, îi

10745 ºi devenise sfetnic ºi îl aþîþa necontenit, convins cã-i va veni uºor

10746 s ã f acã o r i ce p o f t ea, d acã î i î n l ãt u r a p e c e i c e s e o p u n eau

10747 planurilor lui. De îndatã ce i-a izgonit aºadar pe Andromachos ºi

10748 Gemellus, pentru ca aceºtia sã nu-l mai poatã stingheri cu vorba

10749 ºi sfatul lor, regele a început sã-i supunã caznelor pe toþi cei pe

10750 care îi credea credincioºi lui Alexandru, sperînd sã stoarcã de la

10751 ei informaþii privitoare ia uneltirile sale. Aceºtia mureau cu zile,

10752 fãrã sã poatã destãinui nimic. Ei stîrneau ºi mai mult furia regelui,

10753 fiindcã nu putea sã le smulgã mãrturiile pe care le aºtepta.

10754 Antipater era atît de mîrºav, încît deºi torturaþii îºi dovedeau

10755 nevinovãþia, el susþinea cã nu erau inocenþi, ci încãpãþînaþi ºi

10756 fideli, instigîndu-l pe Irod sã-i iscodeascã mai departe, ca sã afle

10757 cît mai multe dintre ascunsele lor uneltiri. Unul dintre numeroºii

10758 oameni supuºi caznelor a susþinut cã ºtie cã Alexandru obiºnuia

10759 sã spunã cã frumuseþea lui trupeascã ºi iscusinþa lui de-a nimeri

10760 þinta cu sãgeata, precum ºi celelalte virtuþi care i-au atras atîtea

10761 laude, sînt daruri ale naturii, mai degrabã decorative decît

10762 folositoare, deoarece ele stîrnesc invidia pãrintelui sãu. De cîte

10763 ori se plimbã cu tatãl lui, este nevoit sã meargã aplecat ºi sã se

10764 cocoºeze, ca sã nu parã mai înalt, iar cînd vîneazã împreunã cu el,

10765 trebuie sã-ºi greºeascã intenþionat þinta, fiindcã ºtie cît de avid de

10766 glorie îi este pãrintele, dorind sã atragã laudele asupra lui. Luat

10767 la întrebãri dupã slãbirea torturilor, cel scãpat de cazne a adãugat

10768 cã Alexandru ºi fratele sãu Aristobul au plãnuit sã-ºi ucidã

10769 miºeleºte tatãl la vînãtoare, ºi dupã sãvîrºirea crimei, sã fugã la

10770 Roma, ca sã cearã tronul. S-a descoperit apoi o scrisoare a lui

10771 Alexandru, adresatã fratelui sãu, unde tînãrul se plîngea de tatãl

10772 lor pentru faptul cã îi dãduse pe nedrept lui Antipater un þinut

10773 care îi aducea un venit de 200 de talanþi. Convins cã deþinea în

10774 sfîrºit dovada care îi adeverea bãnuielile inspirate de fiul sãu,

10775 Irod l-a înºfãcat pe Alexandru, punîndu-l în lanþuri. Dar nici dupã

10776 aceea nu ºi-a alinat necazul, întrucît nu se baza prea mult pe ceea

10777 ce auzise, cãci dacã cumpãnea lucrurile, nu vedea de ce fiii sãi

 Pag. 566

10778 trebuiau sã recurgã la un complot, întrezãrind în asta ambiþia lor

10779 tinereascã, ºi nici nu credea cu putinþã ca niºte patricizi sã

10780 întreprindã o cãlãtorie legalã la Roma. El dorea sã aibã o probã

10781 mai temeinicã a vinovãþiei fiului sãu ºi se temea sã nu fie acuzat

10782 cã-ºi înlãnþuise cu prea mare uºurinþã feciorul. I-a supus aºadar

10783 torturilor pe prietenii de vazã ai lui Alexandru ºi a omorît mulþi

10784 dintre ei, fãrã sã le smulgã mãrturiile pe care le aºtepta. Asta îi

10785 stimula ºi mai abitir rîvna ºi palatul era cuprins de consternare ºi

10786 spaimã. A apãrut în sfîrºit un tînãr, care supus caznelor cumplite,

10787 a mãrturisit cã Alexandru a trimis prietenilor sãi de la Roma o

10788 scrisoare prin care îi ruga sã intervinã pentru el, ca sã fie primit

10789 repede de Cezar: avea veºti noi ºi þinea sã-i comunice cã tatãl sãu

10790 voia sã încheie cu Mitridate, regele parþilor, o alianþã împotriva

10791 romanilor. Tînãrul a adãugat cã Alexandru pregãtise la Ascalon

10792 o otravã.

10793 5. Irod a dat crezare acestor denunþuri ºi gãsea în ele o

10794 mîngîiere pentru precipitarea lui, închipuindu-ºi cã primejdiile

10795 care îl ameninþau erau mai mari decît îi fuseserã înfãþiºate. Deºi

10796 cãutatã cu mare rîvnã, presupusa otravã n-a fost gãsitã nicãieri.

10797 Ca ºi cum ar fi vrut anume ca nenorocirile sã întreacã orice

10798 mãsurã, Alexandru n-a tãgãduit totuºi acuzaþiile puse pe seama

10799 lui, ci a cãutat sã zgîndãreascã nesãbuinþa tatãlui sãu printr-o

10800 nedreptate ºi mai strigãtoare le cer, fie pentru a umili uºurinþa cu

10801 care credea Irod în calomnii, fie, ca în cazul de faþã, pentru a tîrî

10802 în prãpastie, alãturi de el, întreaga curte. A scris 4 scrisori în care

10803 p r et i n dea cã nu-ºi mai aveau rostul torturile º i cer cet ãr i l e

10804 ulterioare, de vreme ce a uneltit el însuºi în cîrdãºie cu Pheroras

10805 ºi cu cei mai credincioºi prieteni ai regelui, iar Salomeea s-a

10806 strecurat noaptea în odaia lui de dormit, silindu-l sã se culce cu

10807 e a ; s - a u s t r ã d u i t a º a d a r c u t o þ i i s ã - i v i n ã d e h a c r e g e l u i ,

10808 eliberîndu-se pentru totdeauna de spaimã. Între alþii erau implicaþi

10809 în complot chiar ºi Ptolemeu ºi Sappinius, care treceau drept cei

10810 mai fideli susþinãtori ai regelui. Într-un cuvînt, de parcã ar fi fost

10811 cuprinºi de turbare, cei mai buni prieteni de odinioarã tãbãrau

10812 unii asupra altora, fiindcã nimeni nu avea rãgazul sã se apere sau

10813 sã acuze în vederea gãsirii adevãrului, ci toþi erau hãrãziþi pieirii

10814 fãrã judecatã. În timp ce unii zãceau în lanþuri ºi alþii urmau sã

10815 moarã, ceilalþi aºteptau sã aibã aceeaºi soartã ºi umpleau cu

10816 singurãtatea ºi jalea lor curtea, în pofida fericitelor vremuri din

10817 trecut. Irod îºi învenina singur întreaga lui viaþã, ºi deoarece nu

10818 avea încredere în nimeni, era neliniºtit în privinþa viitorului sãu.

10819 Adesea îºi închipuia cã-ºi vedea propriul fiu cu sabia trasã din

10820 teacã, stînd lîngã el, ºi în timp ce cugetul îi era bîntuit zi ºi

10821 noapte de griji, mintea lui pãrea stãpînitã de furie ºi delir. Aceasta

10822 era starea lui sufleteascã.

10823 6. Cum a aflat în ce situaþie era Irod, Achelau, regele

10824 Cappadociei, îngrijorat de soarta fiicei lui ºi a tînãrului ºi

10825 îndurerat totodatã de multele necazuri ale prietenului drag, a

10826 hotãrît sã plece la Hierosolyma, ca sã îndrepte lucrurile. Veºtile

10827 primite s-au adeverit numaidecît la faþa locului, dar a socotit cã

10828 nu era momentul potrivit sã-l dezaprobe pe rege, învinuindu-l de

10829 cruzime: ar fi însemnat sã-i provoace o mare supãrare, cãci apriga

 Pag. 567

10830 lui dorinþã de a se apãra i-ar fi stîrnit ºi mai mult mînia. A ales
10831 aºadar o altã cale, ca sã punã capãt rãului. S-a arãtat foarte pornit

10832 împotriva tînãrului ºi l-a declarat pe Irod un om drept, care nu

10833 sãvîrºise nici o faptã necugetatã. A adãugat apoi cã intenþiona

10834 chiar sã destrame cãsnicia lui Alexandru, nefiind dispus sã-ºi

10835 cruþe nici mãcar fiica, dacã aceasta ºtia vreun lucru pe care nu-l

10836 dezvãluise lui Irod. Cînd a vãzut cã Achelau, pe care îl credea

10837 adversar, i se alãturase, contrar aºteptãrilor sale, ºi de dragul lui

10838 îi împãrtãºea atît de convingãtor amãrãciunea, regele ºi-a mai

10839 domolit înverºunarea, ºi de vreme ce prin faptele sale slujise

10840 dreptatea, treptat, inima lui de tatã s-a înduioºat. Era într-adevãr

10841 d e m n d e m i l ã : p e d e o p a r t e , f a p t u l c ã c i n e v a d e z m i n þ e a

10842 calomniile la adresa lui Alexandru îl umplea de mînie; pe de altã

10843 parte, faptul cã Achelau îi lua apãrarea lui Irod, îl fãcea pe acesta

10844 sã plîngã, inspirîndu-i o mare durere. De aceea l-a rugat pe

10845 Achelau sã nu destrame cãsãtoria lui Alexandru ºi sã nu-i poarte

10846 picã tînãrului pentru nedreptãþile sale. Cînd a vãzut cã Irod

10847 devenise mai îndurãtor, Achelau a abãtut calomniile asupra

10848 prietenilor lui Alexandru, zicînd cã aceºtia îl corupseserã pe tînãr,

10849 datoritã nevinovãþiei lui, apoi a fãcut ca bãnuiala sã-l vizeze pe

10850 fratele regelui. Cãci Pheroras cãzuse în dizgraþia lui Irod, ºi

10851 întrucît el nu avea pe nimeni care sã-i recîºtige bunãvoinþa

10852 regelui, vãzînd marea influenþã pe care o avea Achelau, s-a dus la

10853 el îmbrãcat în straie negre ºi cu toate semnele omului ajuns în

10854 pragul disperãrii. Achelau i-a acceptat rugãmintea de a-l salva,

10855 dar i-a spus cã nu-i stãtea în putere sã potoleascã repede apriga

10856 mînie a regelui. L-a îndemnat sã meargã singur sã-i cearã iertare,

10857 dîndu-se drept autorul tuturor relelor: doar aºa îi va curma

10858 nemãsurata mînie regeascã ºi abia atunci Achelau va putea sã-i

10859 vinã în ajutor. Pheroras i-a urmat sfatul ºi au fost atinse douã

10860 þeluri: tînãrul a scãpat de bãnuiala nelegiuirii sale, iar Achelau l-a

10861 î m p ã c a t p e P h e r o r a s c u I r o d . A p o i r e g e l e s - a î n t o r s î n

10862 Cappadocia, cîºtigînd ca nimeni altul din vremea sa, favoarea lui

10863 Irod, care l-a rãsplãtit cu daruri scumpe ºi dovezi de cinstire, cãci

10864 l-a socotit cel mai bun prieten al sãu. I-a promis cã va merge cu

10865 el la Roma, fiindcã îi scrisese lui Cezar despre necazurile sale.

10866 Regii au mers împreunã pînã la Antiohia. Acolo Irod a aplanat

10867 conflictul dintre Achelau ºi Titus, conducãtorul de atunci al

10868 Siriei, îndreptîndu-se apoi spre Iudeea.

10869 Capitolul 9

10870 1. De îndatã ce s-a întors de la Roma, între Irod ºi arabi a

10871 izbucnit un rãzb o i , d i n u r mãt o ar ea p r i ci n ã. L o cuitorii din

10872 Trachonitis, þinut care fusese luat de Cezar de la Zenodorus ºi

10873 atribuit lui Irod, nu mai puteau sã trãiascã din tîlhãrie, fiind

10874 nevoiþi sã cultive ogoarele ºi sã ducã un trai tihnit. Dar asta nu

10875 e r a p e p l a c u l l o r º i n i c i p ã m î n t u l n u e r a p r o p i c e p e n t r u

10876 agriculturã. La început, regele i-a constrîns sã nu mai provoace

10877 daune vecinilor lor, grija arãtatã de Irod aducîndu-i multe laude

10878 din partea acestora. Dupã ce el a plecat la Roma, ca sã-l acuze pe

10879 fiul sãu Alexandru ºi sã-l recomande pe Antipater lui Cezar,

 Pag. 568

10880 locuitorii din Trachonitis au rãspîndit zvonul cã Irod a murit, s-au

10881 rãsculat ºi au început sã devasteze iarãºi ogoarele învecinate, pe

10882 care mai înainte le cruþau. Comandanþii regelui, în absenþa

10883 acestuia, au izbutit sã-i domoleascã. Vreo 40 de cãpetenii ale

10884 tîlharilor, temîndu-se sã nu aibã soarta celor care fuseserã luaþi

10885 prizonieri, ºi-au pãrãsit þinutul ºi au trecut în Arabia, unde

10886 Syllaeus, dupã ce cãsãtoria lui cu Salomeea eºuase, i-a primit

10887 bucuros ºi le-a pus la dispoziþie o întãriturã. Din adãpostul lor, ei

10888 ºi-au pornit jafurile, fãcînd incursiuni nu numai în Iudeea, ci ºi în

10889 Coelesiria întreagã, cu îndemnul ºi sprijinul acordat de Syllaeus

10890 nelegiuirilor lor. Reîntors de la Roma, Irod a aflat de marile

10891 pagube suferite de supuºii lui, dar fiindcã nu putea sã se mãsoare

10892 cu cei ce trãiau sub paza sigurã a arabilor, s-a dus în Trachonitis,

10893 unde le-a provocat pierderi grele, omorînd mulþi dintre tîlharii

10894 înrudiþi cu ei. Interpretatã ca o gravã injurie, fapta asta i-a

10895 întãrîtat cu atît mai mult cu cît tîlharii aveau o lege potrivit cãreia

10896 erau datori sã se rãzbune cu orice preþ pe ucigaºii rudelor lor.

10897 Aºadar, fãrã sã þinã seama de primejdiile la care se expuneau, ei

10898 n-au încetat sã bîntuie prin întregul þinut. Irod a dus tratative în

10899 aceastã privinþã cu Saturninus ºi Volumnius, comandanþii lui

10900 Cezar, ºi a cerut sã-i fie predaþi jefuitorii, în vederea pedepsirii

10901 lor. Aceastã cerere a sporit ºi mai mult îndrãzneala tîlharilor, ºi

10902 în urma creºterii simþitoare a numãrului lor, ei pustiau totul,

10903 prãdînd localitãþile ºi cãtunele din regatul irodian, fãrã sã-i cruþe

10904 pe cei luaþi prizonieri. Incursiunile acestea semãnau cu niºte

10905 campanii rãzboinice, iar ceata lor cuprindea 1.000 de oameni.

10906 Neîmpãcîndu-se cu aceastã situaþie, Irod a cerut insistent predarea

10907 tîlharilor ºi restituirea celor 60 de talanþi, pe care-i împrumutase

10908 lui Obodas prin intermediul lui Syllaeus, întrucît sosise termenul

10909 de platã. Dar Syllaeus, care îl înlãturase de la putere pe Obodas

10910 ºi domnea de unul singur, dezminþea faptul cã tîlharii s-ar afla în

10911 Arabia ºi amîna plata datoriei, pînã cînd judecarea acestui litigiu

10912 a ajuns în faþa lui Saturninus ºi a lui Volumnius, care guvernau

10913 atunci Siria. Sentinþa datã în sfîrºit de aceºtia a prevãzut ca Irod

10914 sã-ºi primeascã banii în termen de 30 de zile ºi fiecare sã restituie

10915 supuºii celuilalt aflaþi în regatul lor. În þinutul lui Irod n-a fost

10916 gãsit nici un arab, venit fie sã jefuiascã, fie din alte motive; în

10917 schimb s-a dovedit cã arabii purtau vina adãpostirii tîlharilor pe

10918 teritoriul lor.

10919 2. Termenul stabilit de judecãtori pentru executarea sentinþei

10920 trecuse deja cînd Syllaeus a plecat la Roma, mai înainte ca el sã

10921 se achite de datoriile ce-i reveneau. Irod, care urmãrea restituirea

10922 banilor ºi extrãdarea tîlharilor ocrotiþi de arabi, le-a cerut lui

10923 Saturninus ºi lui Volumnius permisiunea de a-i urmãri pe rebeli

10924 cu arma în mînã. A pãtruns cu oastea lui în Arabia ºi a parcurs în

10925 3 zile o distanþã care presupunea 7 zile de marº. Cum a ajuns la

10926 fortãreaþa unde se cuibãriserã tîlharii, a cucerit-o în întregime de

10927 la primul asalt, distrugînd din temelie localitatea care se numea

10928 Raiptis, fãrã sã mai facã vreun rãu nimãnui. Cînd au venit în

10929 ajutorul tîlharilor arabii în frunte cu Naceb, a avut loc o ciocnire

10930 în care au pierit doar cîþiva irodieni. Din rîndurile arabilor au

10931 cãzut în luptã 25 de oºteni, împreunã cu comandantul lor, Naceb,

 Pag. 569

10932 ceilalþi luînd-o la fugã. Dupã ce s-a rãzbunat astfel asupra lor,
10933 Irod a strãmutat în Trachonitis 3.000 de idumeeni ca sã-i þinã în

10934 frîu pe localnicii puºi pe jaf. Apoi a trimis scrisori celor doi

10935 guvernatori aflaþi în Fenicia, prin care i-a înºtiinþat cã n-a fãcut

10936 altceva decît sã-i pedepseascã aºa cum se cuvenea pe arabii

10937 nesupuºi. În urma temeinicelor cercetãri fãcute de ei, amîndoi au

10938 adeverit afirmaþiile sale.

10939 3. Între timp, au fost trimiºi în mare grabã la Roma soli care
10940 i-au dus lui Syllaeus vestea celor întîmplate, dar aºa cum se

10941 obiºnuieºte, aceºtia au umflat fiecare faptã în parte. El avusese

10942 grijã sã-i fie recomandat lui Cezar, ºi aºteptînd sã fie primit în

10943 audienþã, era chiar în preajma palatului. Cum a primit ºtirea,

10944 numaidecît ºi-a pus veºminte negre ºi astfel s-a prezentat la

10945 Cezar, cãruia i s-a plîns cã Arabia era bîntuitã de rãzboi ºi cã Irod

10946 pustiise þara, decimînd întreaga oaste a regelui. Cu lacrimi în ochi

10947 îi cãina pe cei 2.000 de nobili arabi, cãzuþi în luptã, care pieriserã

10948 alãturi de comandantul Neceb, prietenul ºi ruda lui apropiatã. Au

10949 fost prãdate bogãþiile pãstrate la Raiptis, dispreþuit fiind Obodas,

10950 prea plãpînd pentru a îndura truda rãzboiului, deoarece nu erau de

10951 faþã nici Syllaeus, nici adevãrata oaste arabã. Acestea erau

10952 vorbele rostite de Syllaeus, care spre a-l face ºi mai odios pe Irod,

10953 a adãugat cã n-ar fi întreprins cãlãtoria dacã n-avea convingerea

10954 cã Cezar era preocupat de pãstrarea pãcii tuturora, cãci dacã el ar

10955 fi fost prezent, de bunã seamã cã rãzboinicul noroc al lui Irod

10956 scãdea simþitor. Înfuriat de cuvintele sale, Cezar i-a întrebat pe

10957 prietenii lui Irod, aflaþi întîmplãtor acolo, precum ºi pe proprii sãi

10958 oameni veniþi din Siria, numai ºi numai dacã oastea irodianã

10959 fusese plecatã în expediþie. Întrucît cei întrebaþi au trebuit sã dea

10960 un rãspuns afirmativ ºi Cezar nu s-a mai interesat de motivul ºi

10961 împrejurãrile rãzboiului, mînia împãratului s-a aprins ºi mai mult:

10962 s-a adresat lui Irod pe un ton mai aspru ºi conþinutul scrisorii

10963 preciza cã în pofida faptului cã i-a fost cîndva prieten, de-acum

10964 încolo îl va trata ca pe un subaltern. Syllaeus a scris despre asta

10965 arabilor. Aceºtia nu i-au mai predat pe tîlhari, nici n-au achitat

10966 datoria, ba chiar ºi pentru pãºunile pe care le luaserã în arendã nu

10967 plãteau nici un ban, deoarece Cezar era supãrat pe regele iudeilor.

10968 Pînã ºi trachoniþii au folosit prilejul favorabil pentru a se rãzvrãti

10969 împotriva garnizoanei idumeene ºi se înhãitau, cu tîlharii arabi,

10970 care devastau ogoarele idumeenilor nu numai de dragul cîºtigului,

10971 ci ºi din apriga lor dorinþã de rãzbunare.

10972 4. Irod trebuia sã îndure toate acestea resemnat, fiindcã nu mai

10973 beneficia de favoarea lui Cezar, pierzînd astfel ceea ce îndrãgea

10974 din toatã inima. Cãci Cezar n-a vrut sã primeascã solii trimiºi de

10975 Irod ca sã-l dezvinovãþeascã, ºi cînd au revenit, i-a trimis acasã

10976 cu misiunea neîmplinitã. Din aceste pricini, el era stãpînit de

10977 descurajare ºi teamã, dar mai grav i se pãrea faptul cã Syllaeus,

10978 aflat atunci la Roma, se bucura de o mare încredere ºi nãzuia

10979 arunci spre þeluri mai îndrãzneþe. Între timp Obodas îºi dãduse

10980 obºtescul sfîrºit, iar peste arabi domnea acum Aeneas, care ºi-a

10981 schimbat apoi numele în Aretas. Syllaeus se strãduia prin intrigile

10982 sale sã-l înlãture din drum spre a-i ocupa tronul ºi împãrþea

10983 bogate daruri curtenilor, fãcîndu-i mari promisiuni lui Cezar.

 Pag. 570

10984 Acesta era deja supãrat pe Aretas, care ocupase tronul fãrã sã-i
10985 cearã mai întîi încuviinþarea. El i-a trimis lui Cezar o scrisoare

10986 însoþitã de daruri, între care figura ºi o coroanã de aur care valora

10987 mai mulþi talanþi. În scrisoarea lui, Aretas îl acuza pe Syllaeus cã

10988 era un sclav ticãlos, care îl otrãvise pe Obodas, dupã ce în timpul

10989 vieþii ºi-a arogat puterea lui, cã seduce nevestele arabilor ºi cã

10990 împrumutã bani, ca sã cumpere tronul. Cezar n-a þinut seama de

10991 toate acestea, ci i-a trimis solii înapoi, fãrã sã primeascã nici unul

10992 dintre cadourile sale. În regatul Iudeii ºi în cel al Arabiei, situaþia

10993 se înrãutãþea mereu, atît datoritã frãmîntãrilor de care erau

10994 bîntuite, cît ºi faptului cã nimeni nu era în stare sã opreascã

10995 n ãv a l a nãpastelor. D i n t r e cei d o i r eg i , u n u l n u er a d e f ap t

10996 r ecu n o s cu t , d eci nici nu avea cãderea s ã- i p ed ep s eas cã p e

10997 nelegiuiþi, în timp ce Irod, care cãzuse în dizgraþia lui Cezar

10998 tocmai fiindcã se rãzbunase prea repede, trebuia sã îndure în

10999 tãcere toate batjocurile. Cînd a vãzut cã nu se mai terminau relele

11000 cãzute pe capul lui, s-a hotãrît sã trimitã o nouã solie la Roma, ca

11001 sã încerce, cu ajutorul prietenilor ºi al rugãminþilor, sã recîºtige

11002 favoarea lui Cezar. A încredinþat aceastã solie lui Nicolae din

11003 Damasc.

11004 Capitolul 10

11005 1. Între timp, legãturile lui Irod cu familia ºi cu fiii lui se

11006 înrãutãþiserã din ce în ce mai mult, tulburãrile întrecînd orice
11007 mãsurã. Ceea ce nu trecuse neobservat nici mai înainte, anume cã
11008 nenorocirile care sînt trimise de soartã asupra oamenilor ameninþã
11009 la fel de mult ºi de grav domniile, s-a adeverit cu prisosinþã.
11010 Nãpastele s-au n ãp u s t i t º i au cr es cu t atunci în urmãtoarea
11011 împrejurare. Om de viþã nobilã, dar nemernic, atras de plãceri ºi
11012 de linguºeli, totodatã priceput sã-ºi ascundã bine metehnele,
11013 lacedemonianul Eurycles a cerut gãzduire la curtea lui Irod, ºi
11014 prin darurile pe care i le-a oferit, primind altele mai mari în
11015 schimbul lor, a izbutit sã cîºtige prietenia regelui prin manierele
11016 sale distinse. Deºi oaspete al lui Antipater, el se ducea adesea la
11017 Alexandru, stînd multã vreme în preajma lui, ºi pretindea cã era
11018 un vechi tovar㺠al lui Achelau, regele Cappadociei. Se prefãcea
11019 cã o cinsteºte pe Glaphyra ºi o linguºea în toate ocaziile, lua
11020 mereu aminte la orice spunea ºi fãcea ea, ca s-o ponegreascã,
11021 atrãgînd astfel bunãvoinþa oamenilor faþã de calomnii. A ajuns
11022 pînã acolo încît socotea drept prieten drag orice om cu care
11023 întreþinea legãturi amicale, fãrã sã mai frecventeze pe altul, spre
11024 a fi pe placul celui dintîi. Pe tînãrul Alexandru l-a atras de partea
11025 lui ºi l-a convins cã poate sã-i destãinuie liniºtit numai lui
11026 necazurile sale, fiindcã nu le va comunica nimãnui. Aºadar,
11027 Alexandru i-a destãinuit cã-l durea faptul cã propriul pãrinte se
11028 înstrãinase de el, a povestit despre ce pãþise mama lui ºi despre
11029 Antipater, care îºi însuºise întreaga putere, înlãturîndu-l de la
11030 onoruri ºi pe el, ºi pe fratele sãu. A spus cã suportã greu toate
11031 acestea, mai ales cã tatãl lor îi ura atît de mult încît refuza sã mai
11032 ia masa împreunã, cum s-ar fi cuvenit, ºi sã le adreseze vreo
11033 vorbã. Asemenea mãrturisiri erau de bunã seamã rãbufniri ale
 Pag. 571

11034 durerii tînãrului. Eurycles i-a transmis lui Antipater cuvintele sale
11035 ºi i-a zis cã n-a fãcut-o ca sã-i fie pe plac, cãci situaþia i s-a pãrut
11036 atît de serioasã încît n-a putut pãstra tãcerea, ca sã-l apere pe
11037 Alexandru. Tot ce-a spus el nu i s-a pãrut lipsit de tîlc, vorbele
11038 sale ascunzînd vãdita dorinþã de-a face rãu. În urma acestui gest,
11039 Antipater l-a socotit pe Eurycles prietenul sãu credincios ºi l-a
11040 rãsplãtit cu dãrnicie, ca în atîtea rînduri, dar l-a sfãtuit sã dea la
11041 ivealã totul lui Irod. Auzind cuvintele rostite de Alexandru, care
11042 dovedeau rãutatea acestuia, regele le-a crezut cu uºurinþã, ºi prin
11043 iscusita lui cuvîntare Eurycles a izbutit sã-l incite în aºa mãsurã
11044 încît ura pãrintelui faþã de fiu a devenit implacabilã. Ea s-a arãtat
11045 chiar cu prilejul acela: Irod i-a dat numaidecît 50 de talanþi lui
11046 Eurycles. De îndatã ce i-a primit, el s-a dus la Achelau, regele
11047 Cappadociei, ºi l-a lãudat pe Alexandru, pretinzînd cã-i fãcuse un
11048 mare bine lui Irod prin faptul cã-l împãcase cu fiul sãu. Prin
11049 ºiretlicul lui, a stors bani ºi de la Achelau, apoi a plecat mai
11050 înainte ca perversitatea lui sã iese la ivealã. Deoarece nici mãcar
11051 în Lacedemona n-a încetat sã fie ºarlatan, dupã multe nelegiuiri
11052 a fost surghiunit ºi din patria lui.
11053 2. Regele iudeilor nu s-a mai mulþumit ca pînã atunci sã-ºi
11054 plece urechea la învinuirile aduse lui Alexandru ºi Aristobul, ci
11055 ura lui era atît de clocotitoare, încît dacã nu-i acuza nimeni, o
11056 fãcea el însuºi cercetînd pretutindeni ºi venind în întîmpinarea
11057 tuturor celor care aveau ceva sã le reproºeze. I s-a spus astfel cã
11058 ºi Evaratus din Cos a urzit împreunã cu Alexandru o conspiraþie
11059 împotriva lui. Irod a primit aceastã veste cu o deosebitã plãcere,
11060 la fel ca pe toate celelalte.
11061 3. În vreme ce noi calomnii roiau întruna în jurul lor ºi toate,
11062 ca sã zic aºa, se întreceau sã ajungã mai repede la rege, ca sã-l
11063 avertizeze asupra primejdiei ce-l pãºtea, una dintre ele le-a adus
11064 tinerilor cele mai mari daune. Irod avea doi oºteni în garda regalã,
11065 la care þinea mult, pentru trupeasca vigoare ca ºi pentru statura lor
11066 înaltã, anume Iucundus ºi Tyrannus. Cãzuþi în dizgraþia regelui
11067 din pri ci n a u n ei ab at er i , cãl ãr eau al ãt u r i d e Alexandru, ºi
11068 deoarece erau oameni iscusiþi, fiind preþuiþi ca atare, au primit aur
11069 ºi alte daruri. Au trezit astfel bãnuiala regelui, care i-a tras la
11070 rãspundere. Dupã ce au rezistat multã vreme torturilor, în cele din
11071 urmã au recunoscut cã Alexandru a vrut sã-i convingã sã-l ucidã
11072 pe rege atunci cînd acesta va merge sã vîneze fiare sãlbatice; le
11073 venea uºor sã rãspîndeascã zvonul cã el cãzuse de pe cal, fiind
11074 strãpuns de propria lui suliþã, aºa cum era sã i se întîmple chiar
11075 ºi mai înainte. Amîndoi au mãrturisit cã aurul primit în dar fusese
11076 îngropat în grajdul cailor ºi l-au învinuit pe maestrul de vînãtoare
11077 cã le-a dat suliþe regeºti, primind armele de la slujitorii lui
11078 Alexandru, potrivit poruncii sale.
11079 4. Dupã aceea a fost prins ºi supus caznelor comandantul
11080 f o r t ã r e þ e i A l e x a n d r i o n , acu zat cã f ãg ãd u i s e t i n er i l o r s ã - i
11081 adãposteascã în cetãþuie ºi sã le dãruiascã vistieria regelui, aflatã
11082 sub paza lui. Acesta n-a vrut sã recunoascã nimic. A venit însã
11083 fiul sãu, care a spus cã aºa stãteau într-adevãr lucrurile. Ca
11084 dovadã, a arãtat un mesaj scris, pare-se, de mîna lui Alexandru,
11085 cu urmãtorul conþinut: Dacã înfãptuim, cu ajutorul lui Dumnezeu,
 Pag. 572

11086 tot ce ne-am propus, venim la voi. Aveþi însã grijã sã ne primiþi
11087 în fortãreaþã, aºa cum ne-aþi fãgãduit. Dupã ce a vãzut scrisoarea,
11088 Irod nu s-a îndoit deloc cã fiii sãi puneau la cale înlãturarea lui.
11089 Alexandru a spus atunci cã secretarul regelui, Diophantus, îi
11090 imitase scrisul ºi cã Antipater a plãsmuit scrisorica în scopuri
11091 duºmãnoase. ªtia acest Diophantes sã imite cu abilitate scrierea
11092 oricui; a primit în cele din urmã pedeapsa cu moartea, fiindcã a
11093 fost prins cu alte plastografii.
11094 5. Pe cei ce, în timpul torturilor, îºi recunoscuserã vina, Irod
11095 i-a adus în faþa poporului la Ierihon, ca sã-ºi înfiereze feciorii.
11096 Mulþimea i-a ucis, aruncînd cu pietre asupra lor. Aceasta era gata
11097 sã tabere ºi asupra lui Alexandru ºi Aristobul, dacã nu s-ar fi
11098 împotrivit Irod, care i-a trimis pe Ptolemeu ºi pe Pheroras sã
11099 stãvileascã zelul poporului. A avut grijã sã-ºi întemniþeze copiii
11100 ºi sã-i þinã sub pazã strictã, pentru ca nimeni sã nu ajungã la ei,
11101 ºi a pus sub observaþie fiecare faptã ºi vorbã a lor, fãcîndu-i sã nu
11102 se deosebeascã deloc de condamnaþii nelegiuiþi ºi înspãimîntaþi.
11103 Celãlalt frate, Aristobul, era atît de îndurerat încît a cãutat s-o
11104 înduplece pe Salomeea, mãtuºa ºi totodatã soacra lui, sã fie
11105 pãrtaºã la nenorocirea lor, stîrnindu-i ura împotriva celui care îi
11106 împilase prin urmãtoarele vorbe: Nu te simþi în primejdie de
11107 moarte ºi tu, care poþi sã-i dezvãlui tot ce se întîmplã aici lui
11108 Syllaeus, trãgînd nãdejdea sã te mãriþi cu el? Salomeea a transmis
11109 numaidecît aceste vorbe fratelui ei. Acesta nu s-a mai putut
11110 stãpîni ºi a poruncit ca amîndoi feciorii lui sã fie înlãnþuiþi fãrã
11111 întîrziere, ºi despãrþiþi unul de altul, fiecare sã dezvãluie într-o
11112 scrisoare adr es at ã l u i Cezar toate nelegiuirile puse la cale
11113 împotriva pãrintelui lor. Ca atare, fiindcã aºa li se cerea, tinerii
11114 au scris cã nu au plãnuit ºi nici n-au întins capcane tatãlui lor, ci
11115 ºi-au pregãtit doar fuga, neavînd încotro, întrucît duceau o viaþa
11116 împovãratã de suspiciuni ºi intrigi.
11117 6. Între timp a sosit din Cappadocia solul lui Achelau, cu
11118 numele de Melas, unul dintre principii lui. Deoarece a vrut sã
11119 dovedeascã duºmãnia pe care i-o purta Achelau, Irod l-a adus din
11120 temniþã pe înlãnþuitul Alexandru, ºi privitor la plãnuita lui fugã,
11121 l-a întrebat încotro ºi în ce fel voia sã plece. Alexandru i-a
11122 rãspuns: la Achelau, care îi promisese sã-l ducã de la curtea lui la
11123 Roma. Împotriva tatãlui sãu nu urzise însã nici o mîrºãvie sau
11124 nelegiuire ºi toate ticãloºiile pe care adversarii lui i le-au pus în
11125 cîrcã sînt niºte minciuni sfruntate. Dacã Tyrannus ºi tovarãºii lui
11126 ar mai fi trãit, ºi-ar fi dorit ca aceºtia sã fie supuºi unui
11127 interogatoriu mai temeinic, dar din pãcate, ei au pierit prea
11128 repede, din pricina lui Antipater, care ºi-a strecurat susþinãtorii în
11129 mulþime.
11130 7. Ca urmare a spuselor sale, Irod a poruncit ca Melas ºi
11131 Alexandru sã fie duºi la Glaphyra, fiica lui Achelau, ca s-o
11132 întrebe dacã ºtia ceva de conspiraþia urzitã împotriva lui Irod. Au
11133 ajuns la ea, ºi de îndatã ce l-a vãzut pe Alexandru în lanþuri,
11134 Glaphyra s-a bãtut cu pumnii în cap, consternatã ºi cu inima
11135 nãpãditã de o tristeþe atît de mare încît a izbucnit în plîns. Chiar
11136 ºi pe tînãr l-au podidit lacrimile, iar cei de faþã, martori la jalnica
11137 scenã, nu ºi-au mai dat multã vreme seama de ce veniserã acolo,
 Pag. 573

11138 nefiind î n s t ar e s ã s p u nã sau sã facã ceva. Cînd, în sfîrºit,

11139 Ptolemeu, care fusese trimis cu aceastã misiune i-a poruncit
11140 femeii sã spunã dacã ºtia ceva în legãturã cu faptele soþului ei,
11141 Alexandru a spus: Cum sã nu ºtie nimic fãptura pe care o iubesc
11142 din tot sufletul, mama copiilor mei? Atunci Glaphyra a zis cu glas
11143 tare: Nu cunosc nici o nelegiuire de-a lui! Dar dacã ar trebui sã
11144 mint cu bunã ºtiinþã ca sã-l salvez, sînt gata sã recunosc orice!
11145 Alexandru a adãugat: Eu nu am urzit ºi nici tu nu cunoºti vreo
11146 uneltire dintre toate cele care mi-au fost atribuite fãrã temei, în
11147 afarã de faptul cã noi am hotãrît sã fugim la Achelau, iar de acolo
11148 sã plecãm la Roma! Recunoscînd Glaphyra cã aºa stau lucrurile,
11149 lui Irod i-a fost de-ajuns sã se convingã de reaua voinþã a lui
11150 Achelau. Le-a încredinþat lui Olympus ºi lui Volumnius niºte
11151 scrisori ºi le-a poruncit ca în cãlãtoria lor pe mare, sã facã un
11152 popas în insula Elaeusa, ca sã înmîneze una dintre epistole lui
11153 Achelau, ºi declarîndu-l complice la conspiraþia fiului sãu,
11154 amîndoi sã-ºi continue navigaþia pînã la Roma. Dacã vor constata
11155 acolo cã solia lui Nicolae a fost încununatã de succes ºi cã Cezar
11156 nu mai era supãrat pe el, sã-i înmîneze acestuia cealaltã scrisoare,
11157 împreunã cu dovezile trimise sã confirme nelegiuirea tinerilor.
11158 Achelau s-a disculpat însã de bãnuiala pe care mãrturia tinerilor
11159 o a r u n c a a s u p r a l u i , r ecu n o s cî n d cã a v r u t s ã- i p r i m e a s c ã
11160 într-adevãr pe amîndoi, dar o fãcea în interesul lor ºi al pãrintelui
11161 lor, ca nu cumva mînia acestuia sã-i loveascã necruþãtor ºi sã-i
11162 pedepseascã pentru suspiciunile pe care le inspiraserã. Nu avea de
11163 gînd sã-i trimitã la Cezar ºi nici nu promisese tinerilor ceva care
11164 sã dovedeascã intenþiile lui rele faþã de Irod.
11165 8. Cînd Olympus ºi Volumnius au ajuns la Roma, ei au avut
11166 prilejul sã-i înmîneze scrisoarea lui Cezar, fiindcã acesta se
11167 împãcase între timp cu Irod. Nicolae ºi-a atins aºadar þelul soliei
11168 sale în felul urmãtor. De îndatã ce a sosit la Roma ºi a fost primit
11169 la palat, ºi-a dat seama cã nu trebuia sã-ºi urmãreascã doar scopul
11170 pentru care venise, ci totodatã sã-l acuze pe Syllaeus. Mai înainte
11171 de-a sta de vorbã cu ei, între arabi avuseserã loc certuri fãþiºe, aºa
11172 cã unii dintre susþinãtorii lui Syllaeus au trecut de partea lui
11173 Nicolae ºi i-au dezvãluit toate nelegiuirile acestuia, aducîndu-i
11174 dovezi sigure privitoare la uciderea multora dintre oamenii de
11175 încredere ai lui Obodas; în timpul unei încãierãri, ei reuºiserã sã-i
11176 rãpeascã unele scrisori pe baza cãrora puteau sã-l înfunde.
11177 Socotind cã aceastã ocazie era binevenitã, Nicolae s-a hotãrît s-o
11178 punã în slujba misiunii sale diplomatice, dornic sã-l împace cu
11179 orice preþ pe Cezar cu Irod. Era sigur cã dacã ar fi pledat pentru
11180 faptele lui Irod, n-ar fi trezit nici un interes; dar dacã îl acuza pe
11181 Syllaeus, avea prilejul sã apere mai bine cauza lui Irod. L-a dat
11182 aºadar în judecatã, s-a fixat ziua procesului, ºi în prezenþa solilor
11183 lui Aretas, Nicolae l-a învinuit printre altele pe Syllaeus cã a
11184 uneltit pieirea regelui sãu ºi a multor arabi ºi cã a împrumutat
11185 sume mari, în scopuri necurate; l-a denunþat cã a sedus femei nu
11186 numai în Arabia, ci ºi la Roma, adãugînd cã vina lui cea mai
11187 gravã era faptul cã l-a înºelat pe Cezar, ascunzîndu-i adevãrul
11188 despre faptele lui Irod. Cînd a atins ultimul subiect, Cezar l-a
11189 întrerupt ºi i-a cerut ca despre Irod sã-i spunã doar dacã regele a
 Pag. 574

11190 pãtruns cu oastea lui în Arabia, unde a ucis 2.000 de oameni,

11191 devastînd þara ºi luînd prizonieri. Nicolae i-a rãspuns cã el poate
11192 sã-i demonstreze prin suficiente dovezi cã afirmaþiile acestea sînt
11193 în parte neadevãrate ºi în parte nu stau aºa cum le-a aflat, aºa cã
11194 s-ar cuveni ca el sã nu-ºi mai reverse supãrarea pe Irod. Surprins
11195 de spusele sale, Cezar a devenit ºi mai atent cînd Nicolae a
11196 menþionat împrumutul de 500 de talanþi, precum ºi zapisul care
11197 prevedea cã dupã trecerea sorocului, Irod avea voie sã ia zãlog
11198 orice avuþie din întreaga þarã arãbeascã. Vorbitorul a spus dupã
11199 aceea cã aºa zisa incursiune n-a fost propriu-zis o expediþie
11200 rãzboinicã, ci o îndrituitã recuperare a unei datorii, deºi Irod n-a
11201 g rãbit executarea ei silitã, chiar dacã g ar an þ i a d i n zap i s î i
11202 îngãduia acest lucru. A fãcut-o dupã ce s-a dus de cîteva ori la
11203 comandanþii Siriei, Saturninus ºi Volumnius. În faþa lor, la
11204 Berytus, împricinatul a jurat pe norocul lui Cezar cã în termen de
11205 30 de zile va plãti datoria ºi îi va preda pe supuºii care fugiserã
11206 din regatul lui Irod. Fiindcã Syllaeus nu a fãcut nimic din ceea ce
11207 a promis, Irod s-a dus din nou la cei doi comandanþi, ºi primind
11208 de la ei dezlegarea de a-ºi recupera datoria prin zãloguri, abia
11209 atunci a pornit cu ai sãi spre Arabia. Vorbitorul a adãugat: Iatã
11210 aº ad ar ex p ed i þ i a car e a f o s t d en u mi t ã r ãzb o i d e act o r i i d e
11211 tragedie! Cum poþi sã socoteºti rãzboi incursiunea legalã fãcutã
11212 cu aprobarea datã de comandanþii tãi pentru nerespectarea unui
11213 zapis, dupã ce au fost ofensaþi nu numai ceilalþi zei, ci chiar ºi
11214 numele tãu, o, Cezar! Mai rãmîne sã vorbesc ºi despre acuzaþiile
11215 privitoare la prizonieri. Niºte tîlhari trachoniþi, la început 40 la
11216 numãr, apoi ºi mai mulþi, au fugit în Arabia, pentru a scãpa de
11217 pedeapsa lui Irod. Ei au fost gãzduiþi de Syllaeus, care aducînd
11218 daune tuturor oamenilor, le-a atribuit un loc unde sã stea ºi a
11219 primit o parte din prada adunatã prin jafurile lor. Pe tîlharii
11220 aceºtia s-a legat prin jurãmînt Syllaeus sã-i predea chiar în ziua
11221 fixatã pentru achitarea datoriei sale. El nu poate sã aducã dovada
11222 cã a mai fost luat din Arabia un singur om, în afara tîlharilor ºi
11223 nici mãcar toþi aceºtia, ci numai cei ce nu ajunseserã în
11224 ascunzãtorile lor. Ca sã te convingi singur cã flecãreala despre
11225 prizonieri n-a fost decît purã calomnie, te rog, o, Cezar, sã
11226 recunoºti cã mijlocul la care a recurs el ca sã-þi stîrneascã mînia
11227 a fost o minciunã gogonatã. Pot sã dovedesc cã doar dupã ce
11228 oastea arãbeascã s-a nãpustit asupra trupelor noastre ºi unul sau
11229 doi dintre cei care îl apãrau pe Irod ºi-au pierdut viaþa, abia
11230 atunci ºi nu mai înainte, regele a ripostat ºi în luptã a cãzut astfel
11231 comandantul arabilor, Naceb, împreunã cu cel mult 25 dintre
11232 oºtenii sãi, numãrul lor însutit ajungînd la 2.500!
11233 9. Tulburat de acest discurs, Cezar s-a întors plin de mînie spre
11234 Syllaeus ºi l-a întrebat cîþi arabi au murit în realitate. În timp ce
11235 el dãdea din colþ în colþ, dînd vina pe cei care îl informaserã
11236 greºit, au fost supuse lecturii zapisul împrumutului, scrisorile
11237 comandanþilor ºi jalbele oraºelor pãgubite de tîlhari. Cezar s-a
11238 edificat în aºa mãsurã cã pînã la urmã l-a condamnat la moarte pe
11239 Syllaeus ºi s-a reconciliat cu Irod, regretînd scrisorile mai aspre
11240 pe care i le adresase, aþîþat de calomnii. Pe Syllaeus însuºi l-a
11241 mustrat pentru cã prin vorbele sale mincinoase îl fãcuse sã-ºi
 Pag. 575

11242 încalce îndatoririle prieteneºti faþã de un om drag. Pe scurt, el a

11243 fost trimis acasã, sã-ºi respecte obligaþia de a-ºi plãti datoria ºi
11244 abia apoi sã i se aplice pedeapsa cu moartea. Cezar nu-i era deloc
11245 favorabil lui Aretas, deoarece, fãrã sã aºtepte încuviinþarea lui, îºi
11246 însuºise puterea samavolnic. Era hotãrît sã-i dea Arabia lui Irod,
11247 dar s-a rãzgîndit dupã ce a primit scrisoarea trimisã de rege. De
11248 îndatã ce au aflat cã Cezar se îmbunase iarã, ºi Olympius ºi
11249 Volumnius au socotit cã se cuvenea ca potrivit poruncii lui Irod,
11250 sã-i înmîneze acestuia scrisoarea ºi dovezile care adevereau
11251 uneltirile fiilor sãi. Dupã citirea scrisorii, Cezar n-a mai fost de
11252 acord sã dea al 2-lea regat unui pãrinte bãtrîn, aflat în conflict cu
11253 fiii sãi. Ca atare, i-a primit în audienþã pe solii lui Aretas, dar i-a
11254 d o j en i t pentru temeritatea stãpînului, care nu aº t ep t as e s ã
11255 primeascã domnia de la el, apoi le-a acceptat darurile,
11256 recunoscîndu-l pe Aretas ca rege.

11257 Capitolul 11

11258 1. Dupã ce s-a împãcat cu Irod, Cezar i-a scris cã-l

11259 compãtimeºte pentru cã are asemenea copii, pe care dacã au urzit
11260 într-adevãr o crimã împotriva lui, se cuvine sã-i trateze ca pe
11261 niºte patricizi, cãci el îi îngãduie sã facã orice vrea; dar dacã n-au
11262 vrut decît sã fugã, ei pot fi corijaþi pe altã cale, fãrã sã se ajungã
11263 la pedeapsa extremã. Îl sfãtuieºte totodatã ca judecata sã aibã loc
11264 într-o întrunire þinutã la Berytus, unde locuiesc mulþi romani,
11265 co n v o cî n d u - i l a ea p e co man d an þ i º i p e A r c h e l au s , r eg el e
11266 Cappadociei, precum ºi pe prietenii sãi socotiþi demni de aceastã
11267 cinste, cu condiþia ca sentinþa datã de aceºtia sã fie respectatã.
11268 Despre toate astea i-a scris aºadar Cezar. Primirea scrisorii lui l-a
11269 bucurat mult pe Irod, pe de o parte pentru cã redobîndise favoarea
11270 lui Cezar, pe de altã parte pentru cã îi dãdea libertatea sã facã
11271 orice dorea cu fiii sãi. Dar mã nedumereºte faptul cã dupã ce mai
11272 întîi nenorocul l-a fãcut sã fie un pãrinte sever, totuºi nu atît de
11273 cutezãtor încît sã-ºi condamne fiii la moarte, tocmai atunci cînd
11274 soarta lui s-a schimbat în bine, recãpãtîndu-ºi încrederea de sine,
11275 în noua situaþie ura lui ºi-a pierdut cumpãtul, i-a chemat la
11276 dezbaterea procesului pe toþi care i-au fost pe plac, dar nu ºi pe
11277 Achelau: fie datoritã duºmãniei pe care i-o purta, fie pentru cã se
11278 temea cã el se va împotrivi voinþei sale.
11279 2. Dupã ce s-au adunat la Berytus comandanþii ºi juraþii
11280 convocaþi din celelalte oraºe, Irod i-a lãsat pe fiii sãi, fiindcã n-a
11281 vrut sã-i aducã la tribunal, într-un sat sidonian din preajma
11282 oraºului, numit Platana, ca sã-i poatã chema oricînd. A intrat
11283 singur în sala de judecatã, cu 150 de juraþi, ºi conform obiceiului,
11284 ºi-a înaintat acuzaþia, nu pentru a deplînge nenorocirea care se
11285 abãtuse asupra lui, ci mai degrabã pentru a se înjosi ca pãrinte
11286 prin înfierarea fiilor sãi. Tulburat din cale-afarã, îºi susþinea
11287 acuzaþiile cu vehemenþã ºi gesturile sale arãtau cu prisosinþã
11288 semnele unei mari mînii ºi ale unei cruzimi cumplite. Nu permitea
11289 juraþilor sã cunoascã probele ºi sã le cîntãreascã, ci doar îºi apãra
11290 punctul de vedere, fapt compromiþãtor pentru un tatã aflat în
11291 litigiu cu fiii lui. A citit apoi documentele acuzatoare, care nu
 Pag. 576

11292 conþineau nici o dovadã palpabilã de complot sau uneltire, în

11293 afara fugii puse la cale de tineri ºi a unor grave ofense aduse
11294 pãrintelui lor, provocate însã de severitatea lui Irod. Cînd a ajuns
11295 la acest subiect, el a strigat ºi mai tare, a dat amploare vorbelor
11296 ºi le-a pus în legãturã cu presupusa conjuraþie, jurîndu-se cã
11297 prefera sã moarã decît sã le mai audã vreodatã. În cele din urmã,
11298 a afirmat cã potrivit dreptului natural ºi încuviinþãrii lui Cezar, el
11299 deþine puterea, invocînd legea strãbunã, care prevede ca atunci
11300 cînd pãrinþii îºi acuzã fiul ºi pun mîna pe creºtetul lui, cei din jur
11301 trebuie sã punã mîna pe pietre ºi sã ucidã progenitura. Deºi s-ar
11302 fi putut prevala de autoritatea lui paternã ºi regalã, el preferã sã
11303 aºtepte verdictul juraþilor: aceºtia nu sînt propriu zis judecãtori,
11304 deoarece uneltirile sînt atît de evidente încît puþin a lipsit ca el sã
11305 cadã victimã fiilor sãi, ci niºte mart o r i ai î n d r ep t ãþ i t ei lui
11306 indignãri, sosiþi la momentul potrivit, întrucît nimeni, nici mãcar
11307 un strãin, nu poate sã asiste nepãsãtor la asemenea comploturi.
11308 3. Dupã ce regele a vorbit astfel, fãrã sã-i aducã ºi pe tineri, ca
11309 sã-ºi apere cauza lor, juraþii ºi-au dat seama cã el era prea furios,
11310 neputînd fi vorba de moderaþie ºi împãcare, aºa cã i-au recunoscut
11311 deplina putere. Primul a cuvîntat Saturninus, consulul de atunci,
11312 cu mare autoritate, care a avut o pãrere cumpãtatã, pe mãsura
11313 rangului sãu. A spus aºadar cã îi socoteºte vinovaþi pe fiii lui
11314 Irod, dar nu i se pare dreaptã condamnarea lor la moarte, deoarece
11315 el însuºi are copii, pedeapsa capitalã fiind prea asprã pentru toate
11316 greºelile pe care le comiseserã. De aceeaºi pãrere au fost ºi fiii
11317 lui, care erau delegaþii sãi. În schimb, Volumnius s-a pronunþat
11318 p e n t r u c o n d a m n a r ea l a mo ar t e a cel o r car e a u f o s t a t î t d e
11319 nelegiuiþi cu tatãl lor. Ceilalþi vorbitori, în marea lor majoritate,
11320 au avut o opinie asemãnãtoare, încît nimeni nu s-a mai îndoit cã
11321 tinerii erau sortiþi sã moarã. Curînd dupã aceea Irod s-a îndreptat
11322 împreunã cu fiii lui spre oraºul Tir, unde l-a întrebat pe Nicolae,
11323 recent întors de la Roma, care era pãrerea prietenilor din cetatea
11324 romanã despre copiii sãi, povestindu-i mai întîi ce se întîmplase
11325 la Berytus. Nicolae i-a rãspuns cã aceºtia erau de pãrere ca atîta
11326 vreme cît îi socoteºte niºte nelegiuiþi pe fiii lui, el trebuie sã-i
11327 punã în lanþuri, sub strictã supraveghere. Mai tîrziu, dacã vrea
11328 sã-i sancþioneze mai drastic, poate sã le aplice pedeapsa cu
11329 moartea, lãsînd impresia cã a dat ascultare mai degrabã raþiunii,
11330 decît mîniei. Dacã însã vrea sã fie mai îngãduitor faþã de tineri,
11331 n-are decît sã-i elibereze, ca sã nu-ºi atragã o nenorocire fãrã
11332 leac. Aceasta era opinia majoritãþii prietenilor lui, care locuiau la
11333 Roma. Irod a rãmas multã vreme tãcut ºi îngîndurat, apoi i-a
11334 poruncit sã-l urmeze.
11335 4. De îndatã ce a sosit la Cezareea, mulþimea a ºi început sã
11336 vorbeascã de copiii lui ºi pe cuprinsul regatului sãu supuºii
11337 aºteptau cu încordare sã vadã ce-o sã se întîmple cu aceºtia. Toþi
11338 se temeau cã înrãdãcinatele certuri de familie vor atinge punctul
11339 culminant ºi erau profund îndureraþi de jalnica soartã a tinerilor.
11340 N i me n i n u a v e a v o i e s ã s c a p e u n c u v î n t n e c u g e t a t s a u s ã
11341 întreprindã ceva fãrã sã se expunã primejdiei ºi fiecare trebuia
11342 sã-ºi ascundã în suflet mila, întristat de fapta cumplitã, dar
11343 pãstrînd tãcerea. Doar un bãtrîn oºtean al regelui, cu numele de
 Pag. 577

11344 Teron, care avea un fiu de aceeaºi vîrstã cu Alexandru, fiindu-i

11345 acestuia prieten de nãdejde, spunea în gura mare tot ceea ce alþii
11346 tãinuiau în sinea lor ºi nu se mai putea abþine sã cuvînteze adesea
11347 înaintea mulþimii, susþinînd cã adevãrul a pierit, dreptatea a
11348 dispãrut din lumea largã, în schimb minciuna ºi rãutatea prosperã
11349 ºi toate sînt atît de învãluite, încît pãcãtoºii nu-ºi mai recunosc
11350 nelegiuirile pe care le pricinuiesc oamenilor. Slobodele cuvinte
11351 nu erau rostite fãrã ca el sã-ºi primejduiascã viaþa, dar dreptatea
11352 lor cucerea, oferind oricui prilejul sã recunoascã remarcabilul sãu
11353 curaj pentru jalnica lor vreme. De aceea, toate cuvintele sale erau
11354 ascultate cu multã plãcere de toþi, ºi în pofida faptului cã fiecare
11355 pãstra tãcerea, încrederea lui era lãudatã: aºteptîndu-se la o
11356 nenorocire atît de mare, fiecare ar fi trebuit sã vorbeascã liber, la
11357 fel ca el.
11358 5. Cum era plin de curaj, Teron s-a dus la rege ºi a vrut sã-i
11359 vorbeascã între 4 ochi. Cererea fiindu-i îndeplinitã, el a cuvîntat
11360 astfel: Nu mai pot îndura, o, rege, zbuciumul sufletului meu! Îþi
11361 fac aceastã mãrturisire îndrãzneaþã, care-þi este folositoare în
11362 mãsura în care þii seama de utilitatea ei, punîndu-mi viaþa în
11363 primejdie. Mai eºti zdravãn la minte? Unde-i acum cugetul tãu
11364 luminat, care te-a ajutat sã împlineºti atîtea fapte mãreþe? Cum
11365 de-ai rãmas oare fãrã rude ºi prieteni? Deºi sînt de faþã, eu nu pot
11366 sã-i socotesc rude ºi prieteni pe cei care tolereazã atîtea nelegiuiri
11367 într-un regat odinioarã fericit. Chiar nu-þi dai seama ce faci?
11368 Ucizi doi tineri nãscuþi de regeasca ta soþie, înzestraþi cu toate
11369 virtuþile, ºi-þi încredinþezi bãtrîneþea unui singur fiu, care nu þi-a
11370 îndreptãþit speranþele, sprijinindu-te pe rudele tale de sînge,
11371 condamnate de atîtea ori la moarte? Nu te g î n d eº t i cã d eºi
11372 pãstreazã tãcerea, mulþimea îþi vede pãcatul ºi îþi detestã infamia
11373 ºi cã întreaga oºtire, dar mai cu seamã comandanþii, compãtimesc
11374 soarta nefericiþilor tineri, urîndu-i pe autorii nenorocirii lor! La
11375 început regele l-a ascultat fãrã sã-ºi piardã deloc stãpînirea de
11376 sine; dar cînd Teron a vorbit deschis de nelegiuirea lui ºi de
11377 perfidia curtenilor sãi, el s-a înfuriat. Teron n-a fost prevãzãtor ºi
11378 a întrecut mãsura, abuzînd de libertatea sa soldãþeascã, cãci n-a
11379 ºtiut sã se opreascã la momentul potrivit. Irod s-a indignat atît de
11380 mult ºi a luat cuvintele sale drept jigniri în loc de sfaturi, încît
11381 atunci cînd a auzit de nemulþumirea oºtenilor ºi de supãrarea
11382 comandanþilor, a poruncit ca toþi cei numiþi de Teron ºi el însuºi
11383 sã fie puºi în lanþuri ºi supravegheaþi.
11384 6. De acest prilej s-a folosit un oarecare Tryphon, bãrbierul
11385 regelui, care a venit la el sã-i spunã cã Teron a vrut adeseori sã-l
11386 convingã ca atunci cînd îl bãrbierea pe Irod, sã-l ucidã cu briciul,
11387 pentru a-ºi atrage favoarea lui Alexandru, alegîndu-se cu o
11388 rãsplatã mare. Datoritã vorbelor sale, regele a poruncit ca el sã fie
11389 întemniþat împreunã cu Teron ºi cu fiul sãu ºi sã fie torturaþi.
11390 Întrucît Teron n-a recunoscut nimic, tînãrul, vãzîndu-ºi pãrintele
11391 supus caznelor grele, fãrã nici o speranþã de salvare, dornic sã-l
11392 scape de chinurile cumplite, i-a spus regelui cã-i va dezvãlui
11393 adevãrul dacã îi va promite cã îi va cruþa de torturi pe el ºi pe
11394 tatãl lui. Cînd regele ºi-a dat cuvîntul de onoare, el a zis cã Teron
11395 urma sã-l rãpunã pe rege cu mîna lui, lucru lesne de înfãptuit în
 Pag. 578

11396 cursul întîlnirii lor între 4 ochi. Dupã îndeplinirea planului, chiar
11397 dacã i se întîmpla vreun necaz, se acoperea de glorie, avînd
11398 asiguratã rãsplata lui Alexandru. În urma declaraþiei sale, fiul ºi-a
11399 scãpat tatãl de cazne; nu se ºtie însã dacã el a spus adevãrul sau
11400 a fãcut-o împins de nevoie, ca sã fie scutiþi de chinuri ºi el ºi
11401 pãrintele sãu.
11402 7. Chiar dacã înainte Irod avusese totuºi unele îndoieli în
11403 privinþa executãrii propriilor progenituri, acum ºovãielile nu mai
11404 ocupau nici un loc în sufletul lui, ºi refuzînd toate sfaturile de
11405 îndreptare a situaþiei, el s-a grãbit sã-ºi ducã planul la îndeplinire.
11406 A adus într-o întrunire publicã 300 de comandanþi învinuiþi,
11407 aºijderea pe Teron ºi pe fiul lui, împreunã cu bãrbierul care îi
11408 denunþase, punîndu-i sub acuzare pe toþi. Poporul a aruncat asupra
11409 lor ceea ce a avut la îndemînã, pînã ce i-a omorît. Alexandru ºi
11410 Aristobul au fost duºi la Sebaste ºi strangulaþi pe loc din ordinul
11411 t at ãl u i l o r. Tr u p u r i l e n e î n s u f l e þ i t e a u f o s t t r an s p o r t at e l a
11412 Alexandrion, unde au fost înmormîntaþi alãturi de unchiul lor
11413 dupã mamã ºi de mulþi alþi strãbuni.
11414 8. Unora s-ar putea sã nu li se parã bãtãtor la ochi faptul cã
11415 îndelung întreþinuta urã a regelui a crescut în asemenea mãsurã
11416 încît sã înãbuºe în Irod glasul naturii. Dar se cuvine pe drept
11417 cuvînt sã ne îndoim cã tinerii au oferit temeinice motive pentru
11418 supãrarea tatãlui lor, stîrnindu-l dupã aceea prin propria rãutate
11419 din cale-afarã, astfel ca mînia sã-i devinã implacabilã. Poate cã
11420 Irod era realmente atît de aspru ºi crud încît setea lui de glorie ºi
11421 de putere nu-i îngãduia sã mai suporte pe nimeni în preajma lui,
11422 ca sã poatã face tot ceea dorea voinþa lui neclintitã. Oare nu
11423 cumva ºi-a arãtat aici influenþa destinul, care se dovedeºte mult
11424 mai puternic decît orice chibzuire prudentã? Credem îndeobºte cã
11425 faptele omeneºti sînt cãlãuzite de o necesitate stabilind dinainte
11426 ce-o sã se întîmple, pe care o numim ursitã, fiindcã fãrã de ea nu
11427 se înfãptuieºte nimic. Socotesc cã este suficient sã deosebim
11428 aceastã opinie de cea care admite o oarecare înrîurire asupra
11429 noastrã, dar nu scuteºte pe nimeni de ispãºirea proastelor sale
11430 moravuri, aºa cum încã de mai înainte prevede cu înþelepciune
11431 legea noastrã. Printre altele, existã douã vini imputabile fiilor lui
11432 Irod: aroganþa tinereascã ºi fastul obîrºiei regale, datoritã cãrora
11433 ei n-au dat ascultare pãrintelui lor, au fost nedrepþi iscoditori ai
11434 faptelor ºi vieþii sale, cu viclene suspiciuni, ºi nici n-au ºtiut sã-ºi
11435 struneascã vorbele, oferind din ambele pricini adversarilor lor,
11436 gata oricînd sã-i spioneze, prilejul de a-i spune totul lui Irod, ca
11437 sã-i cîºtige bunãvoinþa. Nici tatãl n-a oferit temeinica scuzã
11438 pentru nelegiuita-i purtare faþã de proprii copii, cãci n-a gãsit
11439 convingãtoarea dovadã a vinovãþiei lor, în stare sã înlãture orice
11440 îndoialã, justificîndu-ºi exterminarea odraslelor sale. Aºadar, Irod
11441 a u c i s n i º t e o amen i cu î n f ãþ i º ar e al eas ã, i n s t r u i þ i î n t o a t e
11442 privinþele, cãrora nu le lipsea nici învãþãtura, nici exerciþiul, fie
11443 în îndeletnicirile vînãtoreºti, fie în destoinicia rãzboinicã, fie în
11444 întreþinerea conversaþiei în felurite domenii. Ei erau versaþi în
11445 toate acestea, mai ales Alexandru, fiul cel mai mare. Chiar dacã
11446 îi condamna, ar fi fost de-ajuns sã le cruþe viaþa, þinîndu-i
11447 înlãnþuiþi, sau sã-i surghiuneascã undeva, în regatul lui, întrucît
 Pag. 579

11448 puterea romanã îi oferea deplinã siguranþã ºi îl ocrotea de orice

11449 atac sau silnicie. Rapida lor executare, doar din dorinþa de a-ºi
11450 satisface o nestãpînitã patimã, este dovada nelegiuitei sale
11451 cruzimi, cu atît mai mult cu cît a pãcãtuit la o vîrstã înaintatã.
11452 N i ci mãcar nu are scuza cã a º o v ãi t s ã ap l i ce s au a amî n at
11453 execuþia fiilor lui. Sã faci o cumplitã nelegiuire la prima rãbufnire
11454 de mînie este o faptã gravã, care se mai întîmplã uneori. Dar,
11455 dupã o maturã chibzuinþã, dupã numeroase porniri ºi numeroase
11456 opriri, sã accepþi ºi sã comiþi în cele din urmã o asemenea crimã,
11457 este dovada unui suflet sîngeros ºi aservit rãului. Acelaºi lucru l-a
11458 dovedit Irod dupã aceea, cînd n-a mai cruþat nici fiinþele care îi
11459 erau dragi; chiar dacã nu meritau sã inspire milã ºi au plãtit
11460 pentru vina lor, cruzimea regelui n-a fost mai micã atunci cînd nu
11461 s-a abþinut de la uciderea lor. Dar despre acestea vom vorbi în
11462 cele ce urmeazã.

11463 Cartea 17

11464 Capitolul 1

11465 1. Dupã ce ºi-a înlãturat din drum fraþii ºi ºi-a îndrumat tatãl
11466 spre culmea cruzimii, lãsîndu-l pradã mustrãrii de conºtiinþã
11467 pentru executarea copiilor sãi, Antipater n-a rãmas cu mari
11468 speranþe pentru restul vieþii sale. Chiar dacã scãpase de orice
11469 teamã în privinþa domniei, cãci nu mai întîmpina concurenþa
11470 fraþilor sãi, el a recunoscut totuºi cã pînã la obþinerea tronului, îl
11471 mai aº t ep t a u d es t u l e o b s t aco l e, f i i n d cã p o p o r u l î i p u r t a o
11472 statornicã urã. Ca ºi cum greutatea asta nu i-ar fi fost suficientã,
11473 o îngrijorare ºi mai mare îi inspirau oºtenii, care erau foarte
11474 porniþi împotriva lui, cãci de fidelitatea acestora depindea
11475 siguranþa tuturor conducãtorilor, mai ales cînd poporul tindea sã
11476 rãstoarne starea lucrurilor din þarã. Asemenea primejdii îºi
11477 atrãsese Antipater prin moartea propriilor fraþi. Totuºi el domnea
11478 împreunã cu pãrintele sãu ºi nu ducea lipsã de nimic pentru a fi
11479 un rege adevãrat. Avea mai mare trecere în faþa lui, trãdãtoarea
11480 faptã pentru care merita mai degrabã sã piarã atrãgîndu-i favoarea
11481 regelui, ca ºi cum el ºi-ar fi acuzat fraþii de dragul siguranþei lui
11482 Irod ºi nu datoritã urii pe care o purta acestora ºi propriului sãu
11483 tatã. Acestea erau blestemãþiile care îl preocupau, mai ales cã
11484 Antipater fãcea tot ce putea ca sã-l înlãture din drumul sãu pe
11485 Irod. κi închipuia cã procedînd aºa, nimeni nu va putea sã-l tragã
11486 la rãspundere pentru isprãvile sale ºi cã Irod nu va mai gãsi un
11487 refugiu ºi nici nu va primi vreun ajutor atunci cînd Antipater se
11488 va declara duºmanul lui fãþiº. Ura pe care o purta tatãlui sãu îl
11489 îndemnase sã unelteascã împotriva fraþilor lui ºi tocmai ea îl
11490 stimula sã ducã la capãt ceea ce începuse. Moartea lui Irod îi
11491 croia un drum sigur spre domnie: cu cît trãia mai mult, cu atît mai
11492 mare era primejdia sã iese la iveala intrigile urzite de el, avînd în
11493 pãrintele sãu un duºman înverºunat. De aceea nu-ºi precupeþea
11494 cheltuielile ca sã-i cîºtige pe prietenii lui Irod ºi prin mari
11495 binefaceri voia sã înlãture aversiunea oamenilor ºi cãuta sã-i
11496 atragã de partea lui, îndeobºte pe protectorii din Roma,
 Pag. 580

11497 t r i mi þ î n d u - l e d aruri bogate, în primul rînd lui Satur n i n u s ,

11498 guvernatorul Siriei. Antipater spera ca prin marile sale cadouri sã
11499 ºi-i apropie pe fratele lui Saturninus ºi pe sora regelui, care se
11500 mãritase cu cel mai bun prieten al lui Irod. Printr-o dibace
11501 prefãcãtorie, cîºtiga încrederea celor cu care avea de-a face,
11502 simulînd o prietenie sincerã, ºi se pricepea de minune sã-ºi
11503 ascundã ura pe care le-o purta. Nu ºi-a amãgit mãtuºa care îl
11504 cunoºtea bine dinainte ºi n-a putut s-o pãcãleascã, cãci ea avea
11505 pregãtite toate mijloacele cu care sã-i preîntîmpine perfidia. O
11506 fiicã a Salomeei fusese luatã în cãsãtorie de unchiul dupã mamã
11507 al lui Antipater, chiar el fiind cel care pusese la cale aceastã nuntã
11508 cu fosta soþie a lui Aristobul; cealaltã fiicã era mãritatã cu
11509 Callias, fiul actualului soþ al Salomeei. Aceste încuscriri nu l-au
11510 fãcut pe Antipater sã-ºi dezvãluie mai puþin rãutatea, nici n-au
11511 putut sã-i stingã ura pe care o purta de mai înainte rudelor sale.
11512 Salomeea, dornicã sã se cãsãtoreascã din dragoste cu arabul
11513 Syllaeus, fusese constrînsã sã se mãrite cu Alexas de cãtre Irod,
11514 mai al es c ã î n a j u t o r u l l u i v en i s e I u l i a, car e o s f ãt u i s e p e
11515 Salomeea sã nu refuze aceastã cãsãtorie, ca sã nu stîrneascã
11516 duºmãnia fãþiºã a lui Irod. Acesta se jurase cã n-o va mai iubi
11517 de-acum înainte dacã nu se mãrita cu Alexas. Ea a urmat sfatul
11518 Iuliei ºi pentru cã era vorba de soþia lui Cezar, ºi pentru cã era în
11519 interesul ei s-o facã. Tot în vremea aceea Irod a trimis-o înapoi la
11520 tatãl ei pe fiica lui Achelau, vãduva lui Alexandru, ºi a restituit
11521 din veniturile lui zestrea ei, ca sã evite orice neînþelegere între
11522 regi.
11523 2. Copiii fiilor sãi au fost crescuþi cu mare grijã de Irod, cãci
11524 Alexandru a avut de la Glaphyra doi bãieþi, iar Aristobul de la
11525 Berenice, fata Salomeei, 3 fii ºi 2 fiice. De cîte ori prietenii
11526 veneau sã-l viziteze, Irod înfãþiºa musafirilor aceºti copii,
11527 deplîngea soarta fiilor sãi ºi se ruga ca barem nepoþilor sã nu li se
11528 întîmple acelaºi lucru, ci sã creascã în virtute, în ºtiinþã ºi în
11529 dreptate, recompensînd astfel grija lui deosebitã pentru educaþia
11530 lor. Cînd copiii au atins vîrsta potrivitã, el l-a logodit pe fiul mai
11531 mare al lui Alexandru cu o fiicã a lui Pheroras ºi pe un fiu al lui
11532 Aristobul cu o fiicã a lui Antipater, apoi a promis-o pe una din
11533 fiicele lui Aristobul unui fiu al lui Antipater ºi pe cealaltã fiicã,
11534 propriului sãu fiu Irod, pe care regele îl avea de la fata Marelui
11535 Preot. Cãci la noi avem din moºi-strãmoºi obiceiul ca un bãrbat
11536 sã aibã în acelaºi timp mai multe soþii. Regele a logodit aceºti
11537 copii din mila lui faþã de orfani, pentru ca prin înrudire, ei sã
11538 atragã iubirea lui Antipater. Dar Antipater n-a încetat sã le
11539 pãstreze aceeaºi urã pe care a avusese faþã de fraþii lui. Afecþiunea
11540 pe care le-o arãta tatãl sãu îl indigna pe Achelau, fiindcã era
11541 convins cã aceºtia vor ajunge mai puternici decît fraþii lui, mai
11542 ales cã atunci cînd vor fi mari, Achelau, graþie rangului sãu
11543 regesc, va veni în sprijinul propriilor nepoþi ºi una dintre orfane
11544 se va mãrita cu fiul lui Pheroras, el însuºi tetrarh. Cel mai mult
11545 îl supãra însã faptul cã datoritã milei faþã de orfanii princiari ºi
11546 duºmãniei faþã de el, poporul nu pierdea nici un prilej ca sã-i
11547 dezvãluie toatã rãutatea cu care îºi urmãrise fraþii. Antipater a
11548 cãutat aºadar sã-ºi determine pãrintele sã anuleze ordinele date de
 Pag. 581

11549 el, argumentîndu-i cã era primejdios ca orfanii sã devinã atît de

11550 puternici prin încheierea acestor legãturi de rudenie, ºi înduplecat
11551 d e r u g ãminþile lui Antipater, Irod ºi-a schimbat hot ãr î r ea,
11552 permiþînd ca Antipater sã se cãsãtoreascã cu fiica lui Aristobul ºi
11553 fiul lui Antipater cu fiica lui Pheroras. În felul acesta au fost
11554 schimbate logodnele, contrar voinþei regelui.
11555 3. În vremea aceea, Irod avea 9 soþii: mai întîi pe mama lui
11556 Antipater ºi pe fata Marelui Preot, care i-a dãruit un fiu purtîndu-i
11557 numele; apoi pe fiica fratelui sãu ºi pe una dintre fiicele surorii
11558 lui, de la care nu a avut copii. Între soþiile sale era o
11559 samariteancã, zãmislitoarea lui Antipa ºi Achelau, precum ºi a
11560 unei fiice, Olympia, mãritatã dupã aceea cu fiul fratelui sãu Iosif.
11561 Antipa ºi Achelau au fost crescuþi la Roma de cãtre un prieten
11562 bun. S-a cãsãtorit ºi cu Cleopatra din Hierosolyma, mama fiilor
11563 sãi Irod ºi Philippos, ultimul fiind ºi el crescut la Roma. Din ºirul
11564 soþiilor sale a fãcut parte ºi Pallas, care l-a nãscut pe fiul sãu
11565 Phasael. În afara acestora, i-au mai fost soþii Phaedra ºi Elpis, de
11566 la care a avut 2 fiice: pe Roxana ºi pe Salomeea. Cît priveºte
11567 fiicele sale mai vîrstnice, surorile bune ale fiului sãu Alexandru,
11568 pe cea a cãrei mînã fusese refuzatã de Pheroras, a mãritat-o cu
11569 nepotul de sorã Antipater, iar pe cealaltã, cu nepotul de frate
11570 Phasael.

11571 Capitolul 2

11572 1. Din dorinþa lui de a-ºi asigura liniºtea din partea

11573 trachoniþilor, Irod a hotãrît atunci sã întemeieze în mijlocul
11574 þinutului lor un tîrg care sã nu rãmînã mai prejos de un oraº,
11575 împãmîntenind acolo niºte iudei, ca sã-i apere þara împotriva
11576 nãvãlitorilor ºi sã-i atace din imediata apropiere pe duºmani cu
11577 prilejul surprinzãtoarelor lor incursiuni de jaf. Între timp a prins
11578 de veste cã un iudeu din Babilonia, însoþit de 500 de cãlãreþi, cu
11579 toþii fiind deopotrivã destoinici arcaºi precum ºi de un alai de o
11580 100 de rude, a trecut Eufratul ºi a poposit în oraºul sirian Daphne,
11581 în apropierea Antiohiei, iar Saturninus, comandantul de atunci al
11582 provinciei, i-a adãpostit în localitatea numitã Valatha. L-a chemat
11583 la el, împreunã cu ceata însoþitorilor lui, ºi a promis cã-i dã o
11584 bucatã de pãmînt în toparhia Batanea, învecinatã cu Trachonitis,
11585 ca sã locuiascã acolo, apãrîndu-l de duºmani. I-a zis cã vrea sã-i
11586 dea regiunea fãrã sã-i cearã dãri, sã ºi-o facã vatrã statornicã,
11587 scutit de orice bir ºi de angaralele care se cer pentru cultivarea
11588 pãmîntului.
11589 2. Atras de aceste promisiuni, babilonianul a venit ºi a ocupat
11590 bucata de pãmînt, unde a construit o fortãreaþã ºi un tîrg pe care
11591 l-a denumit Bathyra. Acest bãrbat era un apãrãtor atît al
11592 locuitorilor împotriva trachoniþilor, cît ºi al iudeilor care veneau
11593 din Babilonia la Hierosolyma, ca sã aducã jertfe, ocrotindu-i de
11594 jafurile tîlharilor trachoniþi. Ca atare, i s-au alãturat mulþi oameni,
11595 mai ales cei care cinsteau toate datinile strãbune ale iudeilor. De
11596 aceea regiunea a devenit foarte populatã, datoritã faptului cã
11597 garanta siguranþa ºi scutirea de orice biruri, barem cîtã vreme a
11598 mai trãit Irod. Fiul sãu Philippos, care a ajuns la domnie dupã el,
 Pag. 582

11599 a impus locuitorilor pentru scurtã vreme dãri neînsemnate. Agripa

11600 cel Mare ºi fiul sãu, care purta acelaºi nume, i-au oprimat mult,
11601 fãrã sã le rãpeascã totuºi libertatea. Cînd au ajuns sã deþinã
11602 puterea, romanii au respectat demnitatea ºi libertatea localnicilor,
11603 dar le-au impus biruri mari ºi i-au asuprit. Dar despre acestea voi
11604 vorbi pe îndelete la momentul potrivit.
11605 3. Cînd Zamaris babilonianul, chemat de Irod sã stãpîneascã
11606 þinutul, ºi-a dat obºtescul sfîrºit, dupã ce a avut o viaþã glorioasã,
11607 el a lãsat în urma lui copii buni, în primul rînd pe Jakim, renumit
11608 pentru vitejia lui, cel care ºi-a deprins babilonienii cu arta
11609 cãlãriei: un escadron recrutat din rîndurile acestor luptãtori a fost
11610 folosit de cãtre regi drept gardã de corp. Cînd ºi Jakim a murit la
11611 adînci bãtrîneþe, urmaº i-a devenit fiul sãu Philippos, bãrbat
11612 energic care s-a ridicat prin v i t ej i a l u i d eas u p r a cel o r l alþi
11613 conducãtori. De aceea el a cîºtigat încrederea, prietenia ºi
11614 statornica preþuire a lui Agripa: oastea pe care o întreþinea regele
11615 era mereu instruitã în meºteºugul rãzboiului de el, atribuþia lui
11616 fiind s-o conducã în fiecare expediþie.
11617 4. Ca sã revenim la ceea ce am spus despre Irod, toate treburile
11618 statului încãpuserã pe mîinile lui Antipater, care avea posibilitatea
11619 sã facã orice poftea, cu asentimentul pãrintelui sãu, acesta
11620 punîndu-ºi depline speranþe în bunãvoinþa ºi devotamentul lui.
11621 Fiul a cutezat sã-ºi atribuie puteri sporite, deoarece ºtia sã-ºi
11622 ascundã caracterul perfid faþã de tatãl sãu, pe care îl convingea
11623 lesne prin cuvintele lui. Ajunsese astfel sã-i înspãimînte pe toþi,
11624 nu atît prin marea lui autoritate, cît mai ales prin rãutatea mascatã
11625 cu abilitate. Slujitorul lui cel mai credincios era Pheroras ºi el
11626 însuºi se slujea de Pheroras, pe care Antipater îl prinsese într-o
11627 capcanã întinsã cu ajutorul femeilor. Pheroras era aservit propriei
11628 soþii, soacrei ºi cumnatei sale, chiar dacã le ura pentru
11629 nedreptãþile fãcute fiicelor lui nemãritate. El se împãca totuºi cu
11630 aceastã situaþie ºi nu putea sã facã nimic fãrã ajutorul acestor
11631 femei, omul fiind prins în mrejele lor, deoarece ele se înþelegeau
11632 perfect în toate privinþele ºi se ajutau reciproc. Chiar ºi Antipater
11633 li se supunea, fie din vina lui, fie de dragul mamei sale: cãci cele
11634 4 f e m e i s u s þ i n eau acel aº i l u cr u . Aº ad ar, î n t r e P h er o r as º i
11635 Antipater a izbucnit o ceartã aparentã din urmãtoarea pricinã.
11636 Sora regelui li s-a împotrivit, a dibuit întreaga înþelegere, ºi
11637 pricepînd cã aceastã concordie îi aducea daune lui Irod, n-a ºovãit
11638 sã-l înºtiinþeze. Cînd cei 2 ºi-au dat seama cã prieteºugul lor îi
11639 displãcea profund regelui, au hotãrît sã nu mai întreþinã relaþii
11640 bune în public, ci sã simuleze ura ºi antipatia reciprocã, mai ales
11641 în prezenþa regelui sau a unui curtean, care sã-i spunã ce s-a
11642 întîmplat între ei, urmînd ca întîlnirile lor sã aibã loc de-acum
11643 înainte în mare tainã. Ei au ºi fãcut ceea ce ºi-au propus. Pentru
11644 Salomeea n-a rãmas un secret ceea ce puneau amîndoi la cale, nici
11645 n-a fost strãinã de scopurile pe care le urmãreau în realitate: le-a
11646 spionat pe toate, ºi adãugînd multe înflorituri, i-a înfãþiºat fratelui
11647 ei tainicele întîlniri, chiolhanurile ºi misterioasele consfãtuiri,
11648 care potrivit spuselor sale, nu aveau de ce sã rãmînã ascunse, dacã
11649 nu urzeau pieirea lui. În faþa lumii ei apãreau acum dezbinaþi ºi
11650 îºi aruncau unul altuia tot felul de ocãri jignitoare; de îndatã ce
 Pag. 583

11651 se sustrãgeau privirilor mulþimii, amîndoi se înþelegeau de

11652 minune, ºi rãmaºi singuri, îºi fãureau planurile ca niºte prieteni
11653 buni, fãrã a ºovãi sã punã la cale comploturi împotriva celor de
11654 c a r e c ã u t a u s ã s e a s c u n d ã p r i n î n þ el eg er ea l o r p r eal a b i l ã .
11655 Salomeea a descoperit totul, ºi la prima ocazie, îºi informa cu
11656 conºtiinciozitate fratele, care ºtia ºi el cîte ceva, dar nu cuteza sã
11657 întreprindã nimic, fiindcã nu punea prea mare temei pe spusele
11658 surorii sale. În rîndurile iudeilor se cuibãrise o sectã ai cãrei
11659 adepþi susþineau cã-ºi însuºiserã o profundã cunoaºtere a legilor
11660 strãbune ºi cã se bucurau de dragostea lui Dumnezeu, reuºind sã
11661 atragã femeile de partea lor. Ei erau fariseii care îndrãzneau sã se
11662 opunã cu îndîrjire regilor, sfidãtori ºi gata oricînd sã-i înfrunte
11663 fãþiº ºi sã-i pãgubeascã. Întregul popor juruise cã se vor supune
11664 lui Cezar ºi regelui lor, aceºtia n-au depus jurãmîntul de credinþã,
11665 numãrul lor ridicîndu-se la vreo 6.000. Ca atare, regele i-a
11666 amendat ºi soþia lui Pheroras a plãtit amenda în locul lor. În semn
11667 de recunoºtinþã faþã de binefacerea ei, fariseii care pretindeau cã
11668 suflul divin îi ajutã sã ghiceascã viitorul, i-au prezis cã prin
11669 vrerea lui Dumnezeu Irod ºi urmaºii lui vor pierde puterea, care
11670 îi va reveni ei, lui Pheroras ºi copiilor lor. Regele a aflat acest
11671 lucru, care nu putea sã scape Salomeei, împreunã cu faptul cã ei
11672 îi corupseserã ºi pe unii dintre curtenii sãi. De aceea, Irod i-a
11673 executat pe cei mai mulþi dintre fariseii învinuiþi, pe eunucul
11674 Bagoas ºi pe pajul Carus, socotit drept cel mai frumos bãiat din
11675 vremea aceea. I-a ucis pe toþi slujitorii de la curtea lui care se
11676 încrezuserã în vorbele fariseilor. Bagoas fusese ademenit de ei
11677 fiindcã i se prezisese cã va fi numit pãrinte ºi binefãcãtor de cel
11678 ce va deveni rege potrivit profeþiei lor. Acest rege va avea
11679 întreaga putere în mîinile sale ºi Bagoas va fi în stare sã se
11680 uneascã iarãºi cu o femeie ºi sã zãmisleascã copii.

11681 Capitolul 3

11682 1. Dupã ce i-a pedepsit pe fariseii vinovaþi, Irod ºi-a convocat

11683 prietenii la o adunare unde a acuzat-o pe soþia lui Pheroras ºi s-a
11684 plîns de temeritatea acestei femei care îºi jignise fetele, lãsîndu-le
11685 nemãritate, întrucît considerã fapta ei o injurie la adresa lui. Ea
11686 a provocat dihonia dintre el ºi fratele lui, a spus regele, cãci atît
11687 prin fapte, cît ºi prin vorbe a stîrnit cum a putut duºmãnia dintre
11688 ei ºi a plãtit amenda pe care o primiserã fariseii, nefiind strãinã
11689 de orice s-a petrecut la curte. Pheroras ar face bine ca, fãrã sã mai
11690 aºtepte rugãmintea sau avertismentul lui, sã repudieze singur
11691 aceastã femeie, care n-a semãnat între ei decît sãmînþa vrajbei.
11692 Regele a zis în încheiere: Acum, dacã mai ai pretenþia sã pãstrãm
11693 legãturile frãþeºti, desparte-te de aceastã nevastã. Doar aºa poþi
11694 sã-mi fii frate bun ºi sã te mai bucuri de afecþiunea mea! Deºi
11695 profund miºcat de vorbele lui Irod, Pheroras i-a rãspuns cã nu
11696 poate renunþa la dreptul lui de frate al regelui ºi nici sã-ºi refuze
11697 iubirea soþiei sale: preferã sã moarã decît sã trãiascã fãrã scumpa
11698 lui soþie. Oricît de jignit se simþea, Irod ºi-a înãbuºit furia
11699 împotriva lui Pheroras, dar le-a interzis lui Antipater ºi mamei
11700 sale sã mai stea de vorbã cu Pheroras, sau sã se întîlneascã cumva
 Pag. 584

11701 cu soþia acestuia. Amîndoi au fãgãduit solemn sã-i respecte

11702 porunca, ceea ce nu înseamnã deloc cã ei nu s-au mai întîlnit
11703 uneori cu Pheroras ºi n-au mai petrecut împreunã cu el. S-a
11704 rãspîndit zvonul cã Antipater avea întîlniri clandestine cu soþia lui
11705 Pheroras, puse la cale de mama lui Antipater.
11706 2. Nevoit sã ia mãsuri de prevedere, fiindcã se temea sã mai
11707 stîrneascã mînia tatãlui sãu, el însuºi a scris prietenilor sãi din
11708 Roma sã-l îndemne pe Irod sã-l trimitã cît mai repede la Cezar pe
11709 Antipater. Aºa a ºi fãcut Irod: l-a expediat acolo nu numai cu
11710 cadouri bogate, ci ºi cu testamentul sãu, care prevedea ca dupã
11711 moartea lui sã-i urmeze la tron Antipater, ºi în eventualitatea cã
11712 acesta se va stinge din viaþã înaintea lui, fiul sãu Irod, nãscut de
11713 fiica Marelui Preot. În acelaºi timp cu Antipater, a sosit la Roma
11714 ºi arabul Syllaeus, care nu fãcuse nimic din ceea ce îi poruncise
11715 Cezar. Antipater i-a adus tot acuzaþiile pe care le formulase deja
11716 N i co l ae. C h i ar º i A r e t as a î n ai n t at î mp o t r i v a l u i S yl l aeu s
11717 plîngerea cã asasinase la Petra, fãrã porunca lui, mulþi bãrbaþi de
11718 vazã, mai ales pe Soemus, demn de preþuirea tuturora pentru
11719 neasemuita lui destoinicie, la care se adaugã ºi Fabatus, slujitorul
11720 lui Cezar. Ultima acuzaþie se întemeia pe urmãtoarea împrejurare.
11721 Irod avea în garda lui de corp pe un anume Corinthus, care se
11722 bucura de încrederea lui. Pe acesta l-a îmbiat cu sume mari sã-i
11723 facã de petrecanie lui Irod, iar el s-a învoit. Chiar de la Syllaeus
11724 a aflat despre complot Fabatus ºi l-a anunþat pe rege. Irod l-a
11725 arestat pe Corinthus, care dupã ce a fost supus caznelor, ºi-a
11726 recunoscut întreaga vinã. În urma denunþului lui Corinthus, el a
11727 mai înºfãcat doi arabi, dintre care unul era ºef de trib, iar altul,
11728 prietenul lui Syllaeus. Supuºi torturilor, ºi aceºtia au mãrturisit cã
11729 veniserã ca sã-l încurajeze pe Corinthus, spre a nu da înapoi,
11730 fãgãduindu-i sã-l ajute la înfãptuirea crimei, dacã era nevoie. Irod
11731 i-a înfãþiºat toate acestea lui Saturninus, care i-a expediat la
11732 Roma.
11733 3. Deoarece Pheroras continua sã rãmînã credincios soþiei sale,
11734 Irod i-a poruncit sã plece din regatul lui. El s-a retras bucuros în
11735 tetrarhia sa, fãcînd solemnul jurãmînt cã nu se va întoarce la curte
11736 mai înainte de a primi vestea morþii lui Irod. Atunci cînd regele
11737 s-a îmbolnãvit ºi l-a rugat sã vinã la cãpãtîiul sãu, întrucît voia
11738 sã-i încredinþeze unele sarcini cu limbã de moarte, Pheroras nu l-a
11739 ascultat, nevrînd sã-ºi încalce jurãmîntul. Irod nu a imitat pilda
11740 datã de fratele sãu, ci ºi-a schimbat hotãrîrea luatã anterior, ºi
11741 dupã ce Pheroras a cãzut la pat, s-a dus sã-l vadã, fãrã sã fie
11742 chemat. De îndatã ce el a murit, Irod l-a pus pe nãsãlie ºi l-a dus
11743 la Hierosolyma, unde l-a înmormîntat cu pompã, proclamînd un
11744 mare doliu în rîndul poporului. În pofida faptului cã era plecat la
11745 Roma, aceastã moarte a marcat începutul nenorocirilor lui
11746 Antipater, cãci Dumnezeu l-a pedepsit în sfîrºit pentru fratricidul
11747 sãu. Voi depãna pe îndelete întreaga poveste, pentru ca oamenii
11748 din generaþiile viitoare sã se convingã cã în viaþa tuturora,
11749 virtutea iese mereu biruitoare.

11750 Capitolul 4
 Pag. 585

11751 1. Dupã moartea ºi înmormîntarea lui Pheroras, 2 dintre liberþii

11752 sãi, care îl preþuiserã mult pe rãposat, au venit la Irod ºi l-au
11753 rugat sã nu lase nerãzbunatã pieirea propriului frate, ci sã facã
11754 cercetãri privitoare la jalnicul lui sfîrºit. Aceste vorbe au atras
11755 atenþia regelui, cãci ele pãreau demne de toatã încrederea. Liberþii
11756 spuneau cã cu o zi înainte de îmbolnãvirea lui, Pheroras cinase la
11757 soþia lui ºi la masã i s-a servit o otravã amestecatã în mîncare, din
11758 care i s-a tras moartea. Aceastã otravã fusese procuratã de o
11759 femeie din Arabia, chipurile ca o bãuturã fermecatã de dragoste,
11760 de aceea i se zice filtru, în realitate, ca sã-l înlãture din drum pe
11761 P h er o r as . A r ãb o ai cel e s î n t f o a r t e p r i c e p u t e î n p r ep ar ar ea
11762 leacurilor vrãjitoreºti. Despre femeia acuzatã se ºtia sigur cã
11763 întreþinea legãturi cu o foarte bunã prietenã a lui Syllaeus;
11764 aºijderea, cã mama ºi sora soþiei lui Pheroras se duseserã la ea,
11765 s-o convingã sã le vîndã otrava, întorcîndu-se la casa lor cu o zi
11766 înainte de cina fatalã. Indignat de dezvãluirile acestea, Irod a
11767 supus caznelor sclavele acelor femei ºi pe cîteva liberte; n-a aflat
11768 nimic de la ele, întrucît nimeni n-a recunoscut ceva, pînã cînd, în
11769 sfîrºit, una dintre roabe, doborîtã de torturi, a strigat cã-L roagã
11770 p e D u m n e z e u s ã h ã r ã z e a s c ã a s e me n e a c h i n u r i m a m e i l u i
11771 A n t i p at er, car e p o ar t ã vina tuturor nenoroci r i l o r. A s t a l - a
11772 determinat pe Irod sã supunã femeile la cazne mai grele ºi astfel
11773 toate au ieºit la ivealã: chiolhanurile ºi întîlnirile clandestine,
11774 secretele încredinþate de el însuºi doar lui Antipater, care le
11775 trãdase femeilor lui Pheroras, de pildã, Antipater primise în tainã
11776 de la tatãl sãu 100 de talanþi în schimbul promisiunii de a nu se
11777 mai î n t î l n i cu P h er o r a s , u r a p e care o p u r t a p ãr i n t el u i s ãu
11778 Antipater, plîngîndu-se mamei lui cã Irod trãieºte prea mult, în
11779 timp ce el îmbãtrîneºte, astfel încît, chiar dacã va ajunge sã
11780 domneascã, n-o sã mai aibã nici o plãcere. Zicea cã pe de o parte,
11781 avea mulþi fraþi, pe de altã parte, fraþii aveau feciori pe care îi
11782 creºteau în speranþa cã ei vor fi urmaºii lui Irod, clãtinînd
11783 nãdejdile sale; chiar ºi acum, dacã i se întîmpla vreo nenorocire,
11784 fratele - ºi nu fiul sãu - urca pe tronul lui Irod. De asemenea, tot
11785 Antipater deplîngea cumplita cruzime a regelui ºi uciderea fraþilor
11786 lui, susþinînd cã teama de a nu avea aceeaºi soartã l-au fãcut pe
11787 el sã plece la Roma ºi pe Pheroras sã se retragã în tetrarhia lui.
11788 2. Toate acestea se potriveau cu spusele surorii lui Irod ºi
11789 numeroasele informaþii aduse de femei înlãturau orice îndoialã în
11790 privinþa lor. Întãrindu-ºi convingerea cã în uneltirea lui Antipater
11791 era implicatã ºi Doris, mama lui, regele i-a luat înapoi toate
11792 bijuteriile, valorînd nespus de mulþi talanþi, apoi a alungat-o din
11793 palat, ºi cu soþiile lui Pheroras s-a purtat prietenos. Mînia regelui
11794 faþã de fiul sãu a fost aþîþatã mai ales de samariteanul Antipater,
11795 administratorul lui Antipater, fiul regelui, care, torturat în timpul
11796 anchetei, a mãrturisit, printre altele, urmãtorul fapt: Antipater a
11797 procurat o bãuturã mortalã pe care i-a încredinþat-o lui Pheroras
11798 ºi i-a dat sarcina s-o ofere regelui în timp ce el va fi plecat din
11799 þarã, ca sã nu cadã nici o bãnuialã asupra persoanei sale. Aceastã
11800 otravã fusese adusã din Egipt de Antiphilus, unul dintre prietenii
11801 lui Antipater, ºi Theudion, unchiul dinspre mamã al lui Antipater,
11802 a înmînat-o lui Pheroras; ºi aºa a ajuns ea la soþia lui Pheroras,
 Pag. 586

11803 soþul însuºi dîndu-i sarcina s-o pãstreze cu mare grijã. Cînd regele
11804 a luat-o la întrebãri, soþia lui Pheroras a recunoscut totul, ºi
11805 pãrãsind încãperea, sã aducã, chipurile, otrava cerutã, ea s-a
11806 aruncat de pe acoperiº, dar a cãzut în picioare ºi n-a murit. De
11807 îndatã ce femeia ºi-a revenit, regele i-a promis iertarea atît ei, cît
11808 ºi slujitorilor, dacã nu va ascunde nici o fãrîmã de adevãr,
11809 ameninþînd-o cu cele mai cumplite torturi, dacã va trece ceva sub
11810 tãcere. Ea s-a jurat cã va înfãþiºa lucrurile aºa cum s-au petrecut
11811 ºi s-a þinut de cuvînt, rostind întregul adevãr, dupã opinia celor
11812 mai mulþi, atunci cînd a spus urmãtoarele: Antiphilus a adus din
11813 E g i p t o t r av a o b þ i n u t ã d e l a f r at ele lui, care e med i c. A p o i
11814 Theudion a adus-o la noi ºi mie mi-a dat-o în pãstrare Pheroras,
11815 veninul fiind pregãtit de Antipater pentru tine. Cînd Pheroras
11816 zãcea bolnav ºi tu ai venit sã-l îngrijeºti, vãzînd solicitudinea ta,
11817 ºi-a pierdut curajul, m-a chemat la patul sãu ºi mi-s zis: Nevastã,
11818 aflã cã Antipater m- a ad emen i t p r i n vrãji, atunci cînd m-a
11819 înduplecat sã-l ucid pe pãrintele sãu ºi fratele meu, dîndu-mi
11820 otrava pe care trebuia s-o folosesc în acest scop. Dar acum,
11821 deoarece fratele meu mi-a dovedit cu prisosinþã cã vechea lui
11822 dragoste faþã de mine n-a scãzut deloc, iar eu simt cã nu mai am
11823 mult de trãit, nu vreau sã întinez cu un fratricid duhul strãbunilor
11824 mei, aºa cã du-te ºi adu-mi otrava, ca s-o arzi pe loc în faþa
11825 ochilor mei! M-am grãbit s-o aduc, ca sã-i îndeplinesc porunca
11826 numaidecît, ºi am ars cea mai mare parte a otrãvii, pãstrînd numai
11827 oleacã din ea, pentru ca, dupã moartea lui Pheroras, s-o folosesc,
11828 dacã regele va fi prea aspru cu mine ºi sã-mi curm singurã viaþa!
11829 Dupã ce a grãit aºa, a adus fiola cu otravã. ªi fratele lui
11830 Antiphilus, ºi mama lui, supuºi caznelor, au spus acelaºi lucru ºi
11831 au recunoscut fiola. Chiar ºi fiica Marelui Preot, soþia regelui, a
11832 fost acuzatã cã ºtia toate acestea, dar a tãinuit nelegiuirea. De
11833 aceea, Irod a repudiat-o ºi a ºters numele fiului ei din testamentul
11834 unde el era trecut ca urmaº la tron. Apoi l-a destituit din funcþia
11835 de Mare Preot pe socrul sãu Simon, fiul lui Boethos, ºi a acordat
11836 aceastã cinste lui Matthias, fiul lui Theophilos, originar din
11837 Hierosolyma.
11838 3. Între timp a sosit de la Roma Bathyllus, libertul lui
11839 Antipater, ºi din caznele la care fusese supus, a reieºit cã adusese
11840 cu el otrava, pe care urma s-o transmitã mamei lui Antipater ºi lui
11841 Pheroras, pentru ca, în cazul cînd prima n-a avut efect asupra
11842 regelui, cea de-a 2-a sã-l dea gata. Au sosit de la Roma ºi niºte
11843 scrisori de la prietenii lui Irod, trimise la sugestia ºi rugãmintea
11844 lui Antipater, în care Achelau ºi Philippos erau acuzaþi cã-ºi
11845 învinuiau tatãl de uciderea lui Aristobul ºi Alexandru, deplîngînd
11846 pieirea lor; amîndoi îºi exprimau deschis temerea cã pãrintele lor
11847 îi va chema acasã numai cu intenþia ca ºi ei sã aibã acelaºi sfîrºit.
11848 Antipater a obþinut de la prietenii lui susþinerea acestor calomnii
11849 cu ajutorul unor sume mari de bani. Antipater însuºi a trimis
11850 tatãlui sãu o scrisoare în care le aducea grave învinuiri fraþilor
11851 sãi, dar în acelaºi timp îi scuza, invocînd cã erau niºte copii ºi
11852 atribuia vorbele lor vîrstei crude. În aceastã vreme, el a continuat
11853 sã se judece cu Sillaeus, ºi pentru a-i atrage de partea lui pe
11854 bãrbaþii de vazã, le-a dãruit strãlucite podoabe, valorînd 200 de
 Pag. 587

11855 talanþi. Surprinzãtor rãmîne faptul cã în rãstimpul celor 7 luni de

11856 absenþã, el n-a avut nici cea mai vagã bãnuialã privitoare la ceea
11857 ce se petrecea în Iudeea. Explicaþia constã în strãºnicia cu care
11858 e r a u s u p r a v e g h e a t e d r u m u r i l e º i î n u r a o amen i l o r f aþ ã d e
11859 Antipater: nimeni nu era dispus sã se ocupe de siguranþa lui ºi cu
11860 atît mai puþin sã-ºi riºte viaþa pentru el.

11861 Capitolul 5

11862 1. Cînd Antipater i-a scris din nou cã ºi-a terminat toate
11863 treburile ºi cã se va întoarce în curînd acasã, Irod, fãrã sã-ºi
11864 trãdeze mînia, i-a rãspuns, poruncindu-i sã plece neîntîrziat la
11865 drum, ca sã nu i se întîmple vreun necaz în timpul absenþei lui.
11866 S-a referit în treacãt la nemulþumirea faþã de mama lui ºi i-a
11867 promis cã dupã ce se va întoarce el, îºi va retrage plîngerea
11868 împotriva ei. Pe toate cãile, Irod cãuta sã-ºi manifeste pãrinteasca
11869 dragoste, ca sã nu trezeascã suspiciunea lui Antipater, fãcîndu-l
11870 sã nu-ºi grãbeascã plecarea, ci sã rãmînã la Roma, unde putea sã
11871 stea la pîndã ºi sã unelteascã împotriva regelui. Antipater a primit
11872 aceastã scrisoare în Cilicia, dupã ce la Tarent a primit vestea
11873 morþii lui Pheroras. ªtirea l-a întristat mult, nu pentru cã-l iubea
11874 pe Pheroras, ci datoritã faptului cã acesta nu-ºi îndeplinise
11875 promisiunea de a-l ucide pe Irod înainte de a muri el însuºi. Cînd
11876 a debarcat la Celenderis în Cilicia, a început sã aibã îndoieli în
11877 privinþa întoarcerii în patrie, cãci alungarea mamei lui îl îngrijora
11878 foarte mult. Unii dintre prieteni îl sfãtuiau sã aºtepte undeva
11879 desfãºurarea evenimentelor, alþii îl îndemnau sã se întoarcã
11880 grabnic acasã. Doar dacã era prezent, putea sã respingã acuzaþiile
11881 care i se aduceau, în timp ce absenþa lui sporea curajul
11882 calomniatorilor. Convins de acest argument, ºi-a continuat
11883 cãlãtoria ºi a acostat în portul ce se cheamã Sebaste, construit cu
11884 mari cheltuieli de Irod ºi denumit de el Sebaste în cinstea lui
11885 Cezar. Aici ºi-a putut da seama Antipater de nenorocirea care îl
11886 aºtepta, întrucît nu l-a întîmpinat nimeni, n-a venit nimeni sã-l
11887 salute, în timp ce la plecare primise toate urãrile de drum bun. În
11888 schimb acum, deoarece nu era împiedicat de nimeni, poporul îl
11889 afurisea, convins fiind cã va fi pedepsit pentru uciderea fraþilor
11890 lui.
11891 2. În vremea aceea se afla la Hierosolyma Quintilius Varus,
11892 trimis ca succesor al lui Saturninus la cîrmuirea Siriei; venise la
11893 rugãmintea lui Irod, ca sã discute situaþia din þara sa. În timpul
11894 consfãtuirii, a sosit Antipater, strãin de evenimentele petrecute în
11895 lipsa lui. S-a înfãþiºat la palat în veºminte de purpurã. Portarii
11896 l-au lãsat sã intre, dar i-au oprit pe prietenii lui. Tulburat de
11897 aceastã mãsurã, el ºi-a dat seama ce-l aºtepta, mai ales cã atunci
11898 cînd s-a dus sã-ºi îmbrãþiºeze tatãl, Irod l-a oprit, învinuindu-l
11899 cã-ºi ucisese fraþii ºi atentase la viaþa pãrintelui sãu, apoi l-a
11900 anunþat cã Varus va veni a 2-a zi ca sã asculte plîngerea ºi sã
11901 judece toate faptele sale. La aflarea nenorocirilor cãzute din
11902 senin, cu sufletul zdrobit de mãrimea acestora, Antipater a plecat
11903 ºi s-a întîlnit cu mama ºi cu soþia lui, fiica lui Antigonos, cel ce
11904 domnise în Iudeea înainte de Irod, care l-au pus la curent cu toate
 Pag. 588

11905 evenimentele, lãsîndu-l sã-ºi pregãteascã apãrarea.

11906 3. În ziua urmãtoare ºi-au ocupat locurile în sala de judecatã
11907 Varus ºi regele, alaiul de prieteni ai amîndurora, rudele lui Irod
11908 ºi sora lui, Salomeea; erau de faþã toþi descoperitorii complotului,
11909 cei ce fuseserã supuºi torturilor, precum ºi slujitorii mamei lui
11910 Antipater, care fuseserã prinºi de curînd, avînd asupra lor o
11911 scrisoare cu urmãtorul mesaj: Nu te întoarce acasã, cãci tatãl tãu
11912 a aflat tot ce ai pus la cale împotriva lui ºi nu þi-a rãmas altceva
11913 de fãcut, decît sã fugi ºi sã-þi cauþi adãpostul la Cezar, ca sã nu
11914 încapi pe mîinile regelui. La început, Antipater s-a aruncat la
11915 picioarele pãrintelui sãu ºi l-a rugat sã nu-l condamne dupã niºte
11916 pãreri preconcepute, ci sã-i asculte apãrarea ca un tatã, rãmînînd
11917 integru. Irod i-a cerut sã-ºi ocupe locul în mijlocul adunãrii ºi a
11918 deplîns soarta copiilor zãmisliþi de el, care i-au pricinuit atîtea
11919 suferinþe, chiar mai înainte ca nelegiuirea lui Antipater sã-i
11920 întunece bãtrîneþea. Apoi a amintit cîtã ostenealã ºi-a dat sã-ºi
11921 creascã ºi sã-ºi educe odraslele, cîte comori nu le-a dãruit la
11922 momentul potriv i t , o r i cî n d º i l e- au d o r i t , f ãcî n d u - l e toate
11923 plãcerile. Drept recunoºtinþã n-a avut parte decît de uneltirile prin
11924 care ei îi puneau în primejdie viaþa, doar ca sã-i smulgã miºeleºte
11925 domnia, mai repede decît hotãrîse soarta, decît îngãduiau legile
11926 naturii sau v o i n þ a t at ãl u i l o r. S e mi n u n a s i n g u r d e avîntul
11927 speranþelor lui Antipater ºi de curajul cu care n-a ºovãit sã
11928 meargã atît de departe pe calea infamiei. Era urmaºul tronului
11929 menþionat în testament - ºi încã din timpul vieþii tatãlui sãu nu
11930 rãmînea mai prejos decît el prin strãlucire ºi prin putere, de vreme
11931 ce avea un venit anual de 50 de talanþi, primind 300 de talanþi
11932 bani de drum pentru cãlãtoria lui la Roma. Regele i-a mai reproºat
11933 lui Antipater calomnierea fraþilor sãi, pe care îi imitã prin
11934 propria-i nelegiuire, dacã aceºtia au fost într-adevãr vinovaþi, iar
11935 dacã n-au avut nici o vinã, nu s-a sfiit sã-i ponegreascã, deºi erau
11936 rude de sînge. Tot ceea ce ºtie despre condamnaþi, el a aflat doar
11937 din gura lui Antipater ºi n-a luat nici o hotãrîre în privinþa lor
11938 fãrã sã-i cearã pãrerea. Îi absolvã aºadar de orice vinã pe amîndoi,
11939 întrucît moºtenitorul tronului sãu s-a dovedit a fi adevãratul
11940 paricid.
11941 4. Dupã rostirea acestor vorbe, pe Irod l-au podidit lacrimile
11942 ºi n-a mai putut sã-ºi ducã la capãt cuvîntarea. Ca atare, l-a rugat
11943 sã adauge ceea ce se referea la dovedirea sau combaterea acuzaþiei
11944 pe Nicolae din Damasc, care era prietenul regelui ºi oaspetele lui
11945 zilnic, cunoscînd îndeaproape majoritatea treburilor sale ºi felul
11946 cum decurgeau ele. Gata sã-ºi apere cauza, s-a adresat atunci
11947 tatãlui sãu Antipater, ºi slujindu-se de dovezile bunãvoinþei
11948 paterne, menþionate de Irod, a enumerat onorurile ce-i fuseserã
11949 oferite, pe care nu le-ar fi primit niciodatã, dacã n-ar fi fost
11950 dobîndite prin propria lui virtute. Toate lucrurile de care trebuia
11951 sã se îngrijeascã au constituit statornica lui preocupare, ºi oricînd
11952 a fost nevoie sã-ºi punã mîinile la treabã, ºi-a adus contribuþia. E
11953 greu de crezut ca unul care ºi-a salvat pãrintele de uneltirile
11954 altora, sã unelteascã el însuºi împotriva lui ºi sã-ºi întunece
11955 propria nobleþe, confirmatã de pedepsirea nelegiuiþilor, prin
11956 infamia unei ticãloºii asemãnãtoare. Mai ales cã neîntîmpinînd
 Pag. 589

11957 opoziþia nimãnui, el fusese numit de mai înainte urmaºul tronului

11958 ºi a primit din partea tatãlui cinstirile de care se bucurã ºi acum.

11959 E d e n e co n cep u t ca o m u l c a r e d e þ i n e f ã r ã p r i me j d i e º i c u

11960 demnitate jumãtate din zestrea domniei, sã aibã condamnabila ºi

11961 riscanta ambiþie de-a intra în stãpînirea întregului, obþinerea lui

11962 nefiind deloc sigurã dupã ce a asistat la pedepsirea fraþilor sãi. Cu

11963 at î t mai mu l t cu cî t , atunci cînd aceºtia au greºit, el a fost

11964 denunþãtorul ºi acuzatorul, ba chiar ºi autorul supliciului lor,

11965 primul care ºi-a convins tatãl cît de nelegiuite erau odraslele sale.

11966 Gravele dispute din sînul familiei constituie cea mai bunã dovadã

11967 a devotamentului sãu faþã de propriul pãrinte. Cît priveºte ºederea

11968 lui la Roma, cel mai sigur martor este Cezar, care poate fi înºelat

11969 la fel de greu ca Dumnezeu. Certe dovezi sînt scrisorile trimise de

11970 el de acolo, care au oricum o pondere mai mare decît calomniile

11971 rãuvoitorilor, ahtiaþi dupã tulburãri, avînd la dispoziþie pentru

11972 uneltiri duºmãnoase lunga lui absenþã de acasã, cãci în prezenþa

11973 lui n-ar mai fi fost în stare de aºa ceva. Apoi Antipater s-a

11974 pronunþat împotriva torturilor în cursul cãrora se fac declaraþii

11975 false, deoarece oamenii ajunºi la ananghie sînt ispitiþi sã spunã

11976 multe lucruri dupã bunul plac al stãpînilor. La sfîrºit, a afirmat cã

11977 era gata sã se supunã ºi el caznelor.

11978 5. Aceste cuvinte au avut darul sã schimbe sentimentele

11979 întregii adunãri, cãci cei prezenþi îl compãtimeau pe Antipater, a

11980 cãrui faþã era rãvãºitã ºi brãzdatã de ºiroaie de lacrimi, încît pînã

11981 ºi adversarii lui au fost cuprinºi de milã, ba chiar ºi Irod pãrea

11982 înduioºat, dar nu voia sã se dea de gol. Nicolae a continuat cu mai

11983 mare asprime cuvîntarea începutã de rege, a înfãþiºat toate probele

11984 ºi acuzaþiile care erau confirmate de declaraþiile torturaþilor ºi de

11985 dovezi neîndoielnice. A menþionat mai întîi virtutea regelui ºi

11986 meritele sale în creºterea ºi educarea copiilor lui, pentru care n-a

11987 obþinut nici o rãsplatã, ci a nimerit dintr-o nenorocire în alta. S-a

11988 minunat apoi de temeritatea primilor sãi fii: erau prea tineri,

11989 ademeniþi de sfetnici proºti ºi încãlcaserã legile firii, nãzuind sã

11990 se bucure de domnie mai repede decît se cuvenea. Pe Nicolae îl

11991 uluiau în schimb la Antipater nelegiuirea ºi nepãsarea faþã de

11992 binefacerile tatãlui sãu, dovedindu-se veninos ca o reptilã, în

11993 vreme ce chiar ºi fiarele sãlbatice se îmblînzesc ºi se poartã

11994 prieteneºte cu binefãcãtorii lor. Pe Antipater nu l-a speriat deloc

11995 soarta fraþilor lui, întrucît a urmat fãrã sã clipeascã pilda acestora.

11996 N i c o l a e a m a i s p u s u r m ã t o a r e l e : T u a i f o s t , A n t i p a t e r,

11997 d en u n þ ãt o r u l n elegiuirii fraþil o r t ãi , t u ai ad u n at d o v ezi l e

11998 împotriva lor, ºi dupã pronunþarea sentinþei, le-ai supravegheat

11999 execuþia! Nu te blamãm pentru ura pe care ai revãrsat-o asupra

12000 lor, dar ne uimeºte iuþeala cu care ai cãutat sã le imiþi infamia.

12001 Din ceea ce ai fãcut mai înainte, putem sã ne dãm seama cã n-ai

12002 dorit de fapt salvarea propriului pãrinte, ci pieirea fraþilor tãi.

12003 Prin dîrza urmãrire a rãutãþii fraþilor tãi þi-ai creat faima de fiu

12004 iubitor de tatã, numai pentru ca sã treci cu mai multã vlagã ºi

12005 putere la înfãptuirea nelegiuirii îndreptate împotriva lui: fapta ta

12006 vorbeºte de la sine. Þi-ai înlãturat din drum fraþii cu ajutorul

12007 învinuirilor aduse de tine ºi nu le-ai atribuit complici ºi tovarãºi,

12008 astfel ca toþi sã aibã convingerea cã înainte de acuzare, între voi

 Pag. 590

12009 a existat o înþelegere pentru ca t u s ã culegi singur roadele

12010 patricidului, de pe urma ambelor nelegiuiri alegîndu-te cu o

12011 îndoitã satisfacþie, demnã de spiritul tãu. În public ai dat impresia

12012 cã prin condamnarea fraþilor tãi, ai fãcut o faptã de vitejie, care

12013 sã-þi atragã cuvenitele laude. Dacã nu le meriþi cu adevãrat, atunci

12014 eºti mai rãu decît ei, întrucît ai uneltit pe ascuns împotriva vieþii

12015 tatãlui, pentru a pune la cale uciderea pãrintelui, nu fiindcã îl

12016 u r ã º t i , c ã c i d a c ã l u c r u r i l e s t a u a º a , n u s ã v î r º e º t i a c e e a º i

12017 nelegiuire, ci fiindcã ai fost numit urmaºul lui la tron. Ai vrut

12018 sã-þi ucizi pãrintele de teama fraþilor tãi, spre a scãpa de primejdia

12019 reprezentatã de grabnica descoperire a calomniilor tale împotriva

12020 lor, fãcînd ca þie sã þi se cuvinã moartea pe care o hãrãzeºti

12021 nefericitului tatã. Nu doreai sã comiþi un paricid obiºnuit, ci unul

12022 de care omenirea n-a mai auzit pînã acum. N-ai fost pur ºi simplu

12023 fiul care cãuta sã ia viaþa pãrintelui sãu, ci l-ai urmãrit pe cel ce

12024 te iubea, îþi aducea binefaceri, împãrþea cu tine puterea, te numise

12025 urmaºul sãu la tron, nu te-a împiedicat deloc sã guºti mai devreme

12026 voluptatea domniei ºi prin voinþa lui, consemnatã în scris, îþi

12027 asigura speranþele de viitor. Bunãtatea lui Irod ai drãmuit-o cu

12028 rãutatea minþii tale, fãcînd în aºa fel încît sã pui mîna ºi pe partea

12029 de domnie care mai aparþinea celui mai indulgent tatã, iar tu,

12030 vrînd sã devii salvatorul lui prin vorbe, dar strãduindu-te sã-l

12031 ucizi prin fapte. Ca ºi cum nu þi-ar fi ajuns propria rãutate, þi-ai

12032 atras ºi mama în mrejele uneltirilor ºi ai sãdit discordia între fraþi.

12033 Ai cutezat sã-þi asemuieºti pãrintele cu o fiarã, tu, fãpturã mai

12034 ticãloasã decît ºerpii, care nu te-ai mulþumit sã-þi arunci veninul

12035 asupra consîngenilor ºi a marilor tãi binefãcãtori, ci te-ai aliat cu

12036 tagma gãrzilor de corp, cu bãrbaþii vicleni ºi cu femeile împotriva

12037 unui bãtrîn plãpînd, de parcã nu þi-ar fi fost suficiente ura

12038 nedreaptã ºi cugetul nãpãdit de ticãloºie. Dupã ce au fost torturaþi

12039 din vina ta oameni liberi ºi sclavi, bãrbaþi ºi femei, dupã atîtea

12040 dovezi aduse de cei care au conspirat împreunã cu tine, - mai ai

12041 curajul sã vii ºi sã sfidezi adevãrul? Ca ºi cum ar fi un fleac

12042 faptul cã ai vrut, prin suprimarea propriului pãrinte, sã rãvãºeºti

12043 d eprinderile omeneºti, încerci sã in f i r mi l eg i l e î n d r ep t at e

12044 împotriva ta, spiritul de dreptate al lui Varus ºi puterea justiþiei

12045 însãºi. Mergi cu neruºinarea atît de departe încît ai cutezanþa sã

12046 te supui caznelor. Dupã ce mai înainte ai pus la îndoialã anchetele

12047 fãcute, ca ºi cum au spus minciuni torturaþii care au vrut sã

12048 salveze viaþa tatãlui tãu, mai pot avea încredere anchetatorii în

12049 rãspunsurile date de tine? Cînd oare, Varus, vei scãpa pe rege de

12050 infamia rudelor lui apropiate? Cînd îl vei stîrpi pe acest monstru

12051 cu chip de om care ºi-a hãrãzit pieirii fraþii printr-o ipocritã iubire

12052 faþã de pãrintele sãu, iar dupã aceea, ca sã poatã domni mai

12053 repede singur, plãnuieºte cu orice preþ uciderea propriului tatã?

12054 ª t i i d es i g u r cã p at r i ci d u l e o i n j u r i e l a a d r e s a n at u r i i º i a

12055 neamului omenesc ºi cã premeditarea nu stã mai prejos decît

12056 înfãptuirea nelegiuirii propriu-zise. Cel ce nu-l pedepseºte cu

12057 asprime, sfideazã firea însãºi!

12058 6. Nicolae a mai pomenit apoi despre mama lui Antipater

12059 cîteva lucruri care au reieºit din trãncãnelile ei muiereºti, arãtînd

12060 cã ea a consultat prezicãtorii ºi a adus jertfe ca sã afle ce o sã i se

 Pag. 591

12061 mai întîmple lui Irod; aºijderea, despre neruºinarea lui Antipater,
12062 care a chefuit ºi s-a destrãbãlat cu nevestele lui Pheroras. El a

12063 menþionat declaraþiile date de torturaþi ºi de martori: erau multe

12064 ºi variate, unele fãcute cu chibzuinþã, altele cu premeditare ºi

12065 confirmate în bunã parte între timp. Oamenii care pãstraserã

12066 tãcerea, de teamã cã-ºi vor atrage rãzbunarea lui Antipater, vãzînd

12067 c ã s o a r t a n u - i m a i s u r î d e , a u î n c e p u t s ã - l î n v i n u i a s c ã d e

12068 nelegiuirile pe care le toleraserã cîndva. Mai ales adversarii care

12069 îi purtau o urã neînduplecatã i-au dat la ivealã toate faptele rele,

12070 tãinuite pînã atunci. Antipater s-a prãbuºit însã nu atît datoritã

12071 duºmãniei acuzatorilor sãi, cît mai ales gravitãþii nelegiuirilor pe

12072 care cutezase sã le comitã ºi rãutãþii pe care o dovedise faþã de

12073 tatãl ºi de fraþii lui. κi umpluse casa cu vrajbã ºi moarte, iar ura

12074 lui nu era dreaptã, nici prietenia lui fidelã, ci doar aºa cum îi

12075 dicta interesul personal. Toate acestea fuseserã deja remarcate de

12076 mulþi oameni prevãzãtori ºi înzestraþi cu o minte capabilã sã

12077 judece faptele, care nu erau influenþaþi de o urã pãrtinitoare, dar

12078 fuseserã pînã atunci împiedicaþi sã se plîngã, începînd sã spunã ce

12079 ºtiau abia acum, cînd se simþeau în siguranþã. S-au adus felurite

12080 dovezi ale crimelor care nu puteau fi infirmate sau suspectate de

12081 necinste, întrucît cei ce le aduceau nu vorbeau ca sã facã hatîrul

12082 regelui, nefiind siliþi sã tacã spre a nu se expune primejdiilor.

12083 Acuzatorii erau convinºi de nelegiuirea faptelor ºi socoteau cã

12084 Antipater merita orice pedeapsã, nu pentru a garanta siguranþa lui

12085 Irod, ci pentru infamia lui propriu-zisã. Mulþi veneau ºi fãrã sã fie

12086 chemaþi ºi formulau grave învinuiri, încît Antipater, foarte

12087 priceput sã scorneascã orice fel de minciuni, fãrã sã roºeascã la

12088 faþã de ruºine, nu era în stare sã le dea un rãspuns ºi nici nu

12089 îndrãznea s-o facã. Dupã ce Nicolae ºi-a încheiat cuvîntarea ºi

12090 rechizitoriul, Varus i-a cerut lui Antipater sã respingã acuzaþiile

12091 care i s-au adus, dacã era pregãtit sã dovedeascã faptul cã nu era

12092 vinovat de crimele ce i se imputau; el ar fi tare bucuros, ºtiind

12093 sigur cã ºi tatãl sãu vrea acelaºi lucru, ca nelegiuirea fiului sã nu

12094 fie doveditã. Dar Antipater, care stãtea întins cu faþa la pãmînt, Îl

12095 lua ca martor al nevinovãþiei lui pe Dumnezeu, ca sã arate prin

12096 semnele sale cã n-a plãnuit nici o rãutate împotriva propriului

12097 pãrinte. Toþi cei lipsiþi de virtute obiºnuiesc îndeobºte, ca de cîte

12098 ori pun la cale o nelegiuire, sã acþioneze dupã bunul lor plac,

12099 n eg î n d f ap t u l cã D u mn ezeu c u n o a º t e î n d e a p r o ap e f ap t el e

12100 oamenilor. Atunci cînd sînt prinºi ºi ameninþaþi sã aparã în faþa

12101 judecãtorilor, infractorii Îl cheamã pe Dumnezeu ca martor care

12102 sã dezmintã orice crimã a lor. La fel a procedat ºi Antipater. Dupã

12103 ce a înfãptuit toate grozãviile, ca ºi cum n-ar mai fi pe lumea asta

12104 bunul Dumnezeu, cînd teama de pedeapsã l-a pîndit pretutindeni

12105 º i a f o s t t r a s l a r ã s p u n d e r e d e a p ã r ã t o r i i d r e p t ã þ i i p e n t r u

12106 nelegiuirile comise, s-a încumetat sã recurgã iarãºi la puterea

12107 divinã ºi I-a cerut sã-i vinã în ajutor, implorînd-o sã-l cruþe, ca sã

12108 poatã continua ceea ce a fãcut pînã acum pentru salvarea tatãlui

12109 sãu.

12110 7. Dupã ce, în pofida repetatelor sale întrebãri, Varus n-a

12111 obþinut de la Antipater decît invocarea lui Dumnezeu ºi a vãzut

12112 cã judecata nu se mai termina, a poruncit sã fie adusã otrava, ca

 Pag. 592

12113 sã se constate pe loc ce efect avea. Cînd aceasta a fost adusã, a

12114 dat ordinul ca ea sã fie datã unui condamnat la moarte, care ºi-a

12115 pierdut viaþa numaidecît. Atunci Varus s-a ridicat, a pãrãsit

12116 adunarea ºi a 2-a zi a plecat la Antiohia; acolo obiºnuia sã-ºi

12117 petreacã vremea, deoarece palatul lui era în Siria. Irod s-a grãbit

12118 sã-ºi punã fiul în lanþuri. Poporul nu ºtia ce a discutat el cu

12119 Varus, înainte de plecarea acestuia. Mulþi erau de pãrere cã acesta

12120 convenise cu Irod ce mãsuri sã se ia împotriva lui Antipater. Dupã

12121 întemniþarea fiului, Irod a trimis la Roma scrisori adresate lui

12122 Cezar, cerînd solilor sã înfãþiºeze ºi prin vorbe rãutatea lui

12123 Antipater. În zilele acelea a fost interceptatã o scrisoare trimisã

12124 lui Antipater de Antiphilus din Egipt, fiindcã locuia acolo. Regele

12125 a deschis-o ºi ea avea urmãtorul conþinut: îþi trimit scrisoarea lui

12126 Acme, riscîndu-mi viaþa. ªtii desigur cã pun în primejdie 2

12127 familii, dacã sînt prins. Îþi urez mult succes în ceea ce pui la cale!

12128 Acesta era cuprinsul scrisorii. Regele a cãutat cealaltã scrisoare,

12129 dar n-a dat de urma ei; sclavul lui Antiphilus, care adusese

12130 epistola, nega faptul cã a primit-o pe cea de-a 2-a. În timp ce

12131 regele era pus în încurcãturã, unul dintre prietenii lui a observat

12132 o cusãturã la tunica de dedesubt, cãci sclavul avea douã veºminte,

12133 ºi a presupus cã scrisoarea era ascunsã în faldul ei. Aºa stãteau

12134 lucrurile. Scrisoarea a fost scoasã din cusãtura tunicii ºi ea avea

12135 conþinutul urmãtor: Acme cãtre Antipater. Am scris tatãlui tãu

12136 epistola doritã de tine ºi îi trimit acum o copie a scrisorii adresate

12137 chipurile de Salomeea stãpînei mele, dupã lectura cãreia sînt

12138 sigurã cã Salomeea va fi condamnatã la moarte pentru tentativã

12139 d e a s a s i n a t . E r a v o r b a d e o s c r i s o a r e t r i mi s ã p e s e m n e d e

12140 Salomeea stãpînei lui Acme, conceputã de Antipater în numele

12141 Salomeei, sub raportul conþinutului, dar redactatã de Acme cu

12142 cuvintele ei. Aceastã scrisoare suna astfel: Acme cãtre regele

12143 Irod. Strãduindu-mã sã nu-þi rãmînã ascunsã nici o uneltire pusã

12144 la cale împotriva ta, cu riscul vieþii mele, dar în folosul tãu, am

12145 copiat o scrisoare potrivnicã þie, adresatã de Salomeea stãpînei

12146 mele, ºi þi-o trimit acum. Ea a scris-o pe cînd voia sã se mãrite cu

12147 Syllaeus. Te rog sã rupi scrisoarea, ca sã nu-mi pui viaþa în

12148 primejdie. Antipater însuºi îi scrisese lui Acme, ca potrivit

12149 indicaþiilor date de el, sã-i adreseze lui Irod o scrisoare îndreptatã

12150 împotriva acestuia, prin care Salomeea se arãta, chipurile, în stare

12151 sã facã orice, ca sã-l distrugã. Trebuia sã aibã grijã apoi ca sã-i

12152 parvinã lui Irod epistola adresatã de Salomeea stãpînei sale.

12153 Aceastã Acme avea o obîrºie iudaicã, find în slujba Iuliei, soþia

12154 lui Cezar; ea fãcuse acest lucru de dragul lui Antipater, care o

12155 plãtise cu bani mulþi, ca sã-l ajute sã-ºi ucidã mai repede tatãl ºi

12156 mãtuºa.

12157 8. Exasperat de neobiºnuita rãutate a lui Antipater, Irod a fost

12158 tentat sã-l execute numaidecît, fiindcã a provocat mari tulburãri

12159 în sînul familiei ºi a complotat nu numai împotriva lui, ci ºi a

12160 surorii sale, cãutîndu-ºi complici chiar ºi la curtea lui Cezar. Îl

12161 instiga necontenit Salomeea, care se lovea cu pumnii în piept,

12162 cerîndu-i ea însãºi s-o ucidã dacã putea sã-i aducã o dovadã

12163 demnã de încredere împotriva ei. Irod ºi-a chemat aºadar fiul ºi

12164 i-a poruncit ca fãrã sã-i ascundã nimic, sã-i destãinuie ce avea de
 Pag. 593

12165 spus în apãrarea lui. Deoarece acesta a rãmas mut, el i-a cerut ca
12166 dupã ce ºi-a dat de gol nelegiuirea cu fiecare prilej, barem sã

12167 spunã acum neîntîrziat numele complicilor lui. Antipater l-a

12168 nominalizat ca autor al tuturor relelor pe Antiphilus, fãrã sã mai

12169 menþioneze pe altcineva. În adînca lui mîhnire, Irod a vrut sã-ºi

12170 t r i mi t ã d eg r ab ã f i u l l a R o ma, ca s ã p r i m e a s cã d e l a C ezar

12171 pedeapsa pentru ticãloºiile pe care le pusese la cale. Temîndu-se

12172 însã cã acolo va scãpa de primejdii cu ajutorul prietenilor lui, l-a

12173 menþinut în temniþã, la fel ca mai înainte. ªi-a trimis solii la

12174 C e z a r, c u s c r i s o r i î n c a r e î º i a c u z a f i u l , º i c a o d o v a d ã a

12175 complicitãþii lui Acme la nelegiuirea lui Antipater, a expediat ºi

12176 copii ale scrisorilor ei.

12177 Capitolul 6

12178 1. Aºadar, solii, instruiþi mai înainte ce rãspunsuri sã dea la

12179 î n t r e b ã r i , s e g r ãb eau s ã aj u n g ã l a R o ma, ca s ã d u cã aco l o

12180 s c r i s o r i l e . Î n t r e t i m p , r e g e l e s - a î m b o l n ã v i t º i º i - a f ã c u t

12181 testamentul, în care a lãsat domnia fiului sãu mezin, în dauna lui

12182 Achelau ºi Philippos, pe care îi ura atunci din pricina calomniilor

12183 lui Antipater; lui Cezar i-a lãsat 1.000 de talanþi ºi 500 de talanþi

12184 Iuliei, soþia lui Cezar, fiilor lui Cezar, prietenilor ºi liberþilor sãi.

12185 A împãrþit apoi fiilor precum ºi nepoþilor lui bani, venituri anuale

12186 ºi teritorii. Cu o bogatã moºtenire s-a ales ºi sora lui Salomeea,

12187 care i-a arãtat în toate ocaziile cea mai statornicã fidelitate ºi n-a

12188 cutezat niciodatã sã urzeascã intrigi împotriva lui. Deoarece avea

12189 slabe speranþe de însãnãtoºire, cãci împlinise aproape 70 de ani,

12190 Irod era stãpînit de furie ºi amãrãciune faþã de toþi, mai ales

12191 fiindcã socotea cã poporul îl dispreþuia, boala lui umplîndu-l de

12192 bucurie. De altfel, iatã cã unii dintre cei care aveau o mare

12193 influenþã asupra mulþimii, s-au rãzvrãt i t î mp o t r i v a l u i din

12194 urmãtoarea pricinã.

12195 2. Iuda, fiul lui Sariphaeus, ºi Matthias, fiul lui Margaloth,

12196 erau cei mai dibaci vorbitori ºi mai buni tãlmãcitori ai legilor

12197 strãmoºeºti din rîndul iudeilor, bãrbaþi foarte dragi poporului,

12198 fiindcã fãceau educaþia tineretului. Zilnic veneau în casa lor cei

12199 ce erau dornici sã-ºi desãvîrºeascã virtutea. De îndatã ce au aflat

12200 cã boala regelui era fãrã leac, ei au cerut tinerilor sã distrugã

12201 toate lucrãrile pe care le fãcuse, dispreþuind datinile strãmoºeºti,

12202 ºi în respectul legilor, sã caute rãsplata luptei pe care o duceau în

12203 n u m e l e e v l a v i e i . To c m a i d a t o r i t ã f ap t u l u i cã a cu t e z a t s ã

12204 întreprindã ceea ce nu îngãduie legile, s-au abãtut asupra lui Irod

12205 aceastã boalã ºi celelalte nenorociri prin care sînt pedepsiþi

12206 îndeobºte oamenii. Prin cîteva dintre înfãptuirile sale, Irod

12207 încãlcase într-adevãr legile, aºa cã învinuirile aduse de Iuda ºi

12208 Matthias erau întemeiate. Cãci deasupra porþii mari a templului,

12209 el aºezase un uriaº ºi costisitor vultur de aur. Legile interzic celor

12210 ce-ºi duc viaþa dupã cerinþele lor sã se gîndeascã la expunerea

12211 unei statui sau sã închine templului întruchiparea unei fiinþe vii.

12212 Învãþãtorii au spus tinerilor cã vulturul acela trebuie sã fie

12213 îndepãrtat; chiar dacã unii îºi vor pune în primejdie viaþa, se

12214 cu v i n e ca o amen i i , î n v ed er ea apãrãrii legilor, sã înfrun t e

 Pag. 594

12215 moartea, pe care trebuie s-o socoteascã mult mai frumoasã decît
12216 plãcerea oferitã de traiul zilnic, fiindcã ea le asigurã o faimã

12217 durabilã dupã ce vor pãrãsi viaþa, fiind proslãviþi deopotrivã în

12218 era noastrã cît ºi în toate veacurile care vor veni de-acum înainte.

12219 Întrucît chiar ºi cei ce duc o viaþã lipsitã de riscuri, nu sînt feriþi

12220 d e p aco s t ea mo r þ i i , s e cad e ca o amen i i car e n ãzu i es c s p r e

12221 adevãrata virtute sã-ºi dea obºtescul sfîrºit doar atunci cînd soarta

12222 le îngãduie sã piarã încununaþi de laude ºi renume. Ca atare,

12223 marea lor mîngîiere trebuie sã fie gîndul cã mor datoritã unor

12224 fapte mãreþe, înfãptuite în condiþii primejdioase, pentru ca gloria

12225 sã li se rãsfrîngã asupra fiilor lor, fãcînd sã fie pãrtaºi la ea toate

12226 rudeniile, atît femeile cît ºi bãrbaþii.

12227 3. În timp ce înflãcãrau tinerii cu asemenea cuvîntãri, s-a

12228 rãspîndit ºtirea morþii regelui, ceea ce le-a convenit de minune

12229 ambilor învãþãtori. Aºadar, discipolii lor s-au urcat la amiazã pe

12230 acoperiºul templului ºi au prãvãlit la pãmînt vulturul de aur,

12231 sfãrîmîndu-l cu securile în vãzul mulþimii adunate în jurul

12232 sanctuarului. Comandantul regelui, la primirea veºtii celor

12233 întîmplate, temîndu-se cã avea de-a face cu o rãscoalã mai mare

12234 decît era în realitate, a venit la faþa locului cu trupe numeroase,

12235 destul de puternice sã struneascã mulþimea care se apucase sã

12236 distrugã dania regelui. Întrucît revolta izbucnise din senin, cãci

12237 gloata cuteazã îndeobºte sã se dezlãnþuie la voia întîmplãrii, fãrã

12238 sã-ºi ia chibzuite mãsuri de prevedere, cei mai mulþi au intrat în

12239 panicã ºi n-au ºtiut ce sã facã, de aceea au luat-o la fugã. N-au

12240 fost prinºi decît vreo 40 de tineri, rãmaºi sã o p unã o dîrzã

12241 rezistenþã, împreunã cu capii rãscoalei, Iuda ºi Matthias, socotind

12242 cã nu era demn sã se retragã din faþa oºtenilor. Aºadar, aceºtia au

12243 fost duºi de comandant la rege. Cînd au ajuns în faþa lui ºi Irod

12244 i-a întrebat dacã au îndrãznit sã doboare dania lui, ei au rãspuns

12245 astfel: Ceea ce s-a pus la cale, noi am pus, ceea ce s-a fãcut, noi

12246 am fãcut, aºa cum se cuvenea sã procedeze niºte bãrbaþi cucernici.

12247 Deoar ece am v en i t s ã o cr o t i m l ãcaº u l Domnului ºi sã dãm

12248 ascultare legilor ce provin de la El, nu-i de mirare cã am socotit

12249 firesc sã ne supunem poruncilor încredinþate lui Moise, care le-a

12250 învãþat de la Dumnezeu ºi ni le-a lãsat în scris, mai degrabã decît

12251 ordinelor tale. Sîntem bucuroºi cã ne aºteaptã moartea, chiar dacã

12252 vom fi supuºi torturilor, convinºi cã o întîmpinãm de dragul

12253 virtuþii - ºi nu ca niºte rãufãcãtori! Aceste cuvinte întruneau

12254 consimþãmîntul tuturor prizonierilor ºi curajul cu care îºi rosteau

12255 rãspunsurile dovedea cã ei nu ºovãiserã deloc sã treacã la fapte.

12256 Regele i-a pus în lanþuri, trimiþîndu-i la Ierihon, unde au fost

12257 chemaþi iudeii cei mai de seamã. Dupã ce s-au strîns laolaltã,

12258 adunarea lor a avut loc într-un teatru. Întins pe o lecticã, deoarece

12259 nu putea sã stea în picioare, regele le-a zis ce multã ostenealã ºi-a

12260 dat de dragul lor ºi ce mari cheltuieli a fãcut ca sã construiascã

12261 templul, pe cînd cei din neamul asamoneilor n-au putut ca de-a

12262 l u n g u l d o m n i e i l o r d e 1 2 5 d e a n i , s ã î n a l þ e î n c i n s t e a l u i

12263 Dumnezeu un asemenea sanctuar. El l-a împodobit cu minunate

12264 danii, pentru care sperã ca dupã moarte, sã se aleagã cu glorie ºi

12265 cuvinte de laudã. A început sã strige apoi cã încã din timpul vieþii

12266 lui, ei nu s-au abþinut sã-l batjocoreascã, ci au cutezat în plinã zi

 Pag. 595

12267 sã-i atingã dania cu mîinile lor ºi s-o doboare la pãmînt. Deºi
12268 jignirea pare sã-l aibã în vedere numai pe el, dacã ar fi sã spunem

12269 lucrurilor pe nume, atunci avem de-a face cu un sacrilegiu.

12270 4. De teama cruzimii regelui, în stare sã-ºi dezlãnþuie crîncena

12271 rãzbunare asupra lor, iudeii s-au dezis de fapta sãvîrºitã fãrã

12272 acordul lor, cerînd aspra pedepsire a nelegiuirii. Irod a dat dovadã

12273 de blîndeþe în toate privinþele, dar l-a scos din funcþia de Mare

12274 Preot pe Matthias, socotindu-l într-o oarecare mãsurã autorul

12275 moral al incidentului, ºi a atribuit pontificatul cumnatului sãu

12276 Joazar. Pe cînd pãstorea acest Matthias, s-a întîmplat ca altul sã-l

12277 suplineascã în funcþia de Mare Preot într-o zi cînd iudeii trebuiau

12278 sã posteascã. Iatã care a fost motivul invocat. Cu o noapte

12279 înaintea zilei de post, Matthias visase cã se culcase cu nevasta lui.

12280 Datoritã faptului cã nu mai putea sã celebreze jertfa, în locul lui

12281 a oficiat Iosif, fiul lui Ellem, care-i era rudã de sînge. Irod l-a

12282 silit pe acest Matthias sã-ºi pãrãseascã funcþia, iar pe celãlalt

12283 Matthias, dezlãnþuitorul rãscoalei, l-a ars de viu, împreunã cu

12284 cîþiva dintre tovarãºii lui. În aceeaºi noapte a avut loc o eclipsã

12285 de lunã.

12286 5. Boala lui Irod s-a agravat însã din ce în ce mai mult ºi
12287 Dumnezeu l-a pedepsit pentru nelegiuirile sale. Un foc interior îl

12288 mistuia încet, dar febra nu era aºa tare încît sã rãzbeascã în afarã,

12289 stîrnind dureri în adîncul vinelor. La aceasta se adãuga o foame

12290 nesãþioasã pe care nu putea s-o satisfacã deloc. Viscerele sale

12291 aveau ulceraþii, dar cel mai mult îl chinuia suferinþa pe care o

12292 resimþea în intestinul gros. Picioarele îi erau nãpãdite de un lichid

12293 apos ºi strãlucitor, iar în jurul abdomenului avea o inflamaþie,

12294 pãrþile ruºinoase fiind atît de putrede, încît colcãiau de viermi.

12295 Bolnavul gîfîia cînd se scula ºi i se tãia respiraþia, iar duhoarea pe

12296 care o revãrsa rãsuflarea lui precipitatã, îi supãra pe cei din jur.

12297 Convulsiile trupului sãu rãzbeau în toate mãdularele, dîndu-le o

12298 putere aproape de neînvins. Ghicitorii ºi cei ce se ocupau cu

12299 ºtiinþa prezicerii viitorului, care fuseserã consultaþi de el, i-au

12300 spus cã Dumnezeu îl pedepsea pentru numeroasele sale nelegiuiri.

12301 Deºi copleºit de cele mai grele chinuri pe care le poate îndura un

12302 om, Irod trãgea totuºi nãdejdea cã se va însãnãtoºi ºi chema

12303 medicii, urmîndu-le sfaturile. Astfel a fost dus dincolo de fluviul

12304 Iordan spre a urma tratamentul apelor termale de la Callirhoe,

12305 care în afara tuturor celorlalte daruri, au ºi meritul cã pot fi bãute

12306 cu folos. Ele se varsã în lacul despre care se zice cã produce

12307 asfalt. Cînd tãmãduitorii, vãzînd cã s - a mai î n t r emat , l - au

12308 cufundat într-o cadã plinã cu ulei, mulþi au crezut cã Irod ºi-a dat

12309 duhul. Gemetele scoase de slujitorii sãi l-au readus la viaþã.

12310 Pierzîndu-ºi aºadar orice speranþã de vindecare, regele a poruncit

12311 s ã s e d i s t r i b u i e f i ecãr u i a d i n t r e o º t en i cî t e 5 0 d e d r ah me.

12312 Comandanþilor ºi prietenilor sãi le-a dat sume mult mai mari, apoi

12313 s-a întors la Ierihon. Dar fierea lui neagrã i-a provocat atîta

12314 amãrãciune, încît înainte de a muri a pus la cale urmãtoarea

12315 mîrºãvie neasemuitã. A ordonat ca iudeii de vazã din toatã Iudeea,

12316 indiferent unde locuiau, sã vinã la el. Acolo s-a adunat o uriaºã

12317 mulþime, de faþã fiind întregul popor, cãci toþi se supuseserã

12318 ordinului, care prevedea pedeapsa cu moartea pentru oricine nu-i

 Pag. 596

12319 dãdea ascultare. Supãrat în egalã mãsurã ºi pe vinovaþi, ºi pe

12320 nevinovaþi, regele i-a adunat de-a valma într-un hipodrom, apoi

12321 chemînd-o pe sora lui Salomeea ºi pe soþul ei Alexas, le-a spus cã

12322 atîtea dureri îl asalteazã de pretutindeni, încît simte cã în preajma

12323 lui bîntuie moartea; ea este o nãpastã suportabilã ºi preferabilã

12324 tuturor celorlalte. Cel mai mult îl supãrã faptul cã va muri fãrã sã

12325 f i e p l î n s ºi cãinat de nimeni, aºa cum se cuvine u n u i r eg e.

12326 Cunoscînd bine ce gîndesc iudeii despre el, ºtie bine cã nimic nu

12327 poate sã-i satisfacã ºi sã-i delecteze mai mult decît moartea lui,

12328 mai ales cã din timpul vieþii sale, ei s-au rãsculat ºi i-au batjocorit

12329 daniile. Iar ei au sarcina sã-i uºureze ºi sã-i îmbuneze aceastã

12330 durere. Dacã vor sã adopte planul lui, pot sã-i asigure atunci

12331 strãlucita înmormîntare de care nu a mai avut parte nici un alt

12332 rege, întregul popor urmînd sã poarte un doliu sincer, în loc sã-l

12333 boceascã în glumã ºi batjocurã. De îndatã ce vor fi aflat cã el ºi-a

12334 d a t d u h u l , S a l o m e e a º i A l e x a s a u d a t o r i a s ã î n c o n j o a r e

12335 hipodromul cu oºteni ºi sã-i ucidã pe oamenii care n-au aflat încã

12336 de moartea lui, sã nu se spunã asta decît dupã ce s-a încheiat

12337 atacul, poruncind ca toþi iudeii sã fie strãpunºi de sãgeþi. Printr-o

12338 asemenea faptã, dupã ce captivii vor fi pierit în felul acesta, ei îi

12339 vor hãrãzi îndoita bucurie de a-ºi vedea îndeplinitã ultima dorinþã

12340 de muribund ºi de a fi cinstit prin bocete demne de el. Irod a dat

12341 aceastã sarcinã surorii ºi cumnatului sãu ºi cu lacrimi în ochi i-a

12342 implorat ca în numele iubirii faþã de o rudã apropiatã ºi în numele

12343 credinþei în Dumnezeu, sã nu-i refuze aceastã cinstire. Amîndoi

12344 i-au promis sã facã acest lucru.

12345 6. Chiar dacã felul cum s-a purtat mai înainte Irod cu rudele
12346 sale îºi gãseºte scuza în grija pe care trebuia s-o aibã faþã de

12347 propria lui viaþã, oricum, ultimul ordin pe care l-a dat trebuie sã

12348 ne aparã ca strãin de orice simþãmînt omenesc. Cãci dorinþa lui

12349 era sã-ºi constrîngã întregul popor sã poarte doliu dupã fãpturile

12350 cele mai dragi, poruncind ca în fiecare familie sã fie ucis cîte un

12351 membru care nu-i adusese nici o jignire ºi nici nu putea fi acuzat

12352 de o nelegiuire. Cei care mai pãstreazã un dram de omenie în ei,

12353 mai ales atunci cînd au ajuns în pragul morþii, renunþã îndeobºte

12354 chiar ºi la îndreptãþita lor urã faþã de orice duºman al lor.

12355 Capitolul 7

12356 1. Executatã de Cezar, indignat de complicitatea ei la

12357 n el eg i u i r ea l u i An t i p at er, º i c ã p e A n t i p at er î n s u º i î l l ãs a

12358 deocamdatã în viaþã, rãmînînd la îndemîna lui, ca pãrinte ºi rege,

12359 fie sã-l surghiuneascã, fie sã-l ucidã. La aflarea noutãþilor, Irod

12360 s-a simþit ceva mai bine, bucuros de vestea morþii lui Acme ºi de

12361 puterea pe care o avea de a-ºi condamna feciorul. Chinuit apoi de

12362 dureri ºi mai mari, a lîncezit, ºi cuprins de foame, a cerut un mãr

12363 ºi un cuþit: era obiºnuit de mai înainte sã-ºi cureþe singur mãrul

12364 ºi sã-l mãnînce, tãiat în felii. Cînd dorinþa i-a fost îndeplinitã, s-a

12365 uitat în jur ºi a vrut sã se strãpungã cu cuþitul. Ar fi fãcut acest

12366 lucru, dacã nu i-ar fi înºfãcat braþul vãrul sãu Achiab, scoþînd un

12367 strigãt. Numaidecît palatul a rãsunat de vaiete ºi s-a stîrnit atîta

12368 zarvã, ca ºi cum regele ar fi murit de-a binelea. Antipater, convins

 Pag. 597

12369 cã tatãl sãu se stinsese din viaþã, a prins curaj, de parcã ar fi fost
12370 slobod ºi urma sã punã mîna pe domnie, fãrã sã întîmpine piedici,

12371 º i a î n c e p u t s ã v o r b e a s c ã c u t e m n i c e r u l , s p r e a - º i o b þ i n e

12372 eliberarea, fãcîndu-i multe promisiuni, atît pentru prezent, cît ºi

12373 pentru viitor. Dar lucrurile s-au întors împotriva lui. Temnicerul

12374 nu numai cã a refuzat sã facã ce voia Antipater, ci i-a dezvãluit

12375 regelui intenþia acestuia, dupã ce fusese supus diverselor ispite.

12376 Irod, care ºi aºa era foarte pornit împotriva fiului sãu, de îndatã

12377 ce a primit vestea adusã de temnicer, a scos un strigãt ºi ºi-a dat

12378 cu pumnii în cap, deºi era în agonie. S-a ridicat, proptindu-ºi

12379 coatele de pat, ºi a trimis gãrzile de corp sã-l execute numaidecît

12380 pe Antipater, trupul lui fiind înmormîntat fãrã pompã în fortãreaþa

12381 Hyrcania.

12382 Capitolul 8

12383 1. În timp ce Irod dãdea acest ordin rudelor sale, au sosit de la

12384 Roma scrisorile solilor pe care îi trimisese la Cezar. El a aflat din

12385 cuprinsul lor cã Acme fusese condamnatã la moarte. A atribuit

12386 Gaulanitis, Trachonitis, Batanea ºi Panias fiului sãu Philippos,

12387 fratele lui Achelau, ca tetrarhie, iar surorii lui Salomeea i-a dat

12388 Iamnia, Azot ºi Phasaelis, precum ºi 500.000 de monede de argint

12389 marcate. ªi de celelalte rude ale sale a avut grijã Irod, care a dat

12390 fiecãruia în parte bani ºi venituri anuale, din belºug. Lui Cezar i-a

12391 l ã s at mo º t en i r e 1 0 .0 0 0 . 0 0 0 d e mo n ed e d e a rg i n t ma r c a t e ,

12392 împreunã cu vase de aur ºi argint, precum ºi veºminte scumpe;

12393 I u l i e i , s o þ i a l u i C ezar, d ar º i al t o r p er s o an e, l e - a î m p ãr þ i t

12394 5.000.000. A înfãptuit toate acestea, ºi la 5 zile de la execuþia lui

12395 Antipater, Irod s-a stins din viaþã, dupã ce trecuserã 34 de ani de

12396 la decapitarea lui Antigonos ºi dupã 37 de ani de la numirea lui

12397 ca rege de cãtre romani. A fost un om care ºi-a arãtat cumplita lui

12398 cruzime faþã de toþi, deopotrivã, ºi nu ºi-a stãpînit mînia, a

12399 dispreþuit dreptatea ºi justiþia, bucurîndu-se de un noroc cum nu

12400 a mai avut nimeni pînã la el, cãci din simplu poporan, el a ajuns

12401 l a r an gul de rege, a trecut prin nen u mãr at e p r i mej d i i , l e- a

12402 înlãturat pe toate ºi a pãrãsit viaþa la o vîrstã înaintatã. Cît

12403 priveºte legãturile de familie, în special cu fiii lui, ºi aici s-a

12404 socotit norocos, deoarece credea cã în persoana lor el a biruit

12405 niºte duºmani, dar dupã pãrerea mea, a fost în realitate un om

12406 nenorocos ºi demn de milã.

12407 2. Mai înainte ca ºtirea morþii regelui sã fie divulgatã,

12408 Salomeea ºi Alexas i-au eliberat pe iudeii închiºi în hipodrom ºi

12409 au spus cã Irod le-a poruncit sã se întoarcã în þinuturile lor,

12410 vãzîndu-ºi de treburile casnice. Aºa au fãcut ei întregului popor

12411 o mare binefacere. Între timp, vestea cã regele nu mai trãia s-a

12412 rãspîndit pretutindeni. Salomeea ºi Alexas au adunat întreaga

12413 oºtire în amfiteatrul din Ierihon ºi au citit mai întîi scrisoarea

12414 adresatã oºtenilor, prin care regele le aducea mulþumiri pentru

12415 credinþa ºi dãruirea cu care l-au slujit ºi îi ruga totodatã sã se

12416 supunã aºijderea lui Achelau, fiul ºi urmaºul sãu la domnie. Apoi

12417 Ptolemeu, cãruia i se încredinþase sigiliul regal, a dat citire

12418 testamentului, urmînd ca el sã fie validat abia dupã parcurgerea

 Pag. 598

12419 lui de cãtre Cezar. Aclamaþii puternice în favoarea domniei lui

12420 Achelau au rãsunat numaidecît atît în mulþimea oºtenilor, cît ºi în

12421 rîndul comandanþilor, care au promis cã-l vor servi cu credinþa ºi

12422 devotamentul arãtate tatãlui sãu, rugîndu-se ca el sã aibã parte de

12423 binecuvîntarea lui Dumnezeu.

12424 3. S-a trecut dupã aceea la pregãtirea înmormîntãrii regelui ºi

12425 Achelau a avut grijã ca pãrintele lui sã aibã parte de funeralii

12426 magnifice, acordîndu-i toate podoabele, precum ºi pompa cuvenitã

12427 defunctului. Irod a fost dus pînã la mormînt pe o litierã de aur,

12428 împodobitã cu numeroase ºi felurite pietre preþioase. Draperia

12429 avea strãlucire purpurie ºi trupul îi era înveºmîntat în purpurã,

12430 creºtetul cu diademã fiindu-i acoperit de o coroanã de aur, în timp

12431 ce sceptrul stãtea în mîna-i dreaptã. Litiera era înconjuratã de

12432 mulþimea fiilor ºi rudelor regelui. Ei erau urmaþi de oºtenii

12433 grupaþi dupã naþia din care fãceau parte ºi dupã denumirea lor,

12434 într-o anumitã ordine. Mai întîi pãºeau gãrzile de corp; urmau la

12435 rînd tracii, germanii ºi galii, toþi înzestraþi cu î n t r eg ul lor

12436 armament. Venea apoi restul oºtirii, înarmatã ca pentru rãzboi, în

12437 frunte cu comandanþii ei. Ultimii erau cei 500 de slujitori care

12438 d u ce au mi r o d en i i l e. C o r t eg i u l a s t r ã b ã t u t 8 s t a d i i p î n ã l a

12439 Herodion, unde a fost înmormîntat regele, dupã porunca lui.

12440 Acesta a fost sfîrºitul lui Irod.

12441 4. Achelau a decretat un doliu de 7 zile în onoarea tatãlui sãu,

12442 cãci atîta cere datina þãrii. Dupã aceea a ospãtat poporul, ºi la

12443 încheierea doliului, s-a îndreptat spre templu. Oriunde trecea, toþi

12444 îl urmau cu urãri de noroc ºi elogii, de parcã s-ar fi luat la

12445 întrecere unii cu alþii, sã scoatã strigãte de bucurie. Urcat pe o

12446 înãlþime ºi aºezat pe un jilþ de aur, Achelau a salutat iarãºi

12447 p o p o r u l , a r ã t î n d u - º i r e c u n o º t i n þ a f a þ ã d e d o v e z i l e l u i d e

12448 bunãvoinþã ºi bucurie. I-a mulþumit apoi pentru repeziciunea cu

12449 care a dat uitãrii silniciile comise de tatãl sãu, fãgãduind cã se va

12450 strãdui sã-i rãsplãteascã cum se cuvine devotamentul. Deocamdatã

12451 se fereºte sã adopte titlul de rege; va primi onorifica denumire

12452 dacã Cezar va pecetlui cu autoritatea lui testamentul scris de

12453 pãrintele sãu. Din acest motiv, atunci cînd oºtirea i-a cerut sã-ºi

12454 aºeze pe creºtet diadema regalã, el n-a vrut sã accepte cinstirea

12455 care l-ar fi onorat, cîtã vreme nu ºtie sigur ce va hotãrî cel

12456 îndreptãþit s-o încuviinþeze. Fie îndatã ce va obþine domnia, nu va

12457 neglija sã recompenseze prin blîndeþe bunãvoinþa supuºilor sãi:

12458 îºi va d a o s t en eal a s ã f i e mai b u n d ecî t t at ãl lui. Înclinatã

12459 îndeobºte sã creadã cã din primele zile, cei care ajung sã deþinã

12460 puteri depline sînt gata sã-ºi dezvãluie sincer gîndurile, mulþimea

12461 îl lãuda cu atît mai mult pe Achelau, cu cît acesta îi vorbea mai

12462 dulce ºi mai prietenos, formulîndu-ºi pe loc dorinþele sale. Unii

12463 îi strigau sã le micºoreze birurile anuale, alþii, sã-i elibereze pe

12464 deþinuþii lui Irod; mulþi fiind închiºi de multã vreme. Cîþiva au

12465 insistat sã înlãture taxele pentru punerea în vînzare a mãrfurilor,

12466 care fuseserã încasate în ultima vreme cu strãºnicie. Achelau n-a

12467 ridicat nici o obiecþie, fiindcã nu urmãrea decît sã împace gloata

12468 ºi sã atragã asupra lui simpatia poporului, pe care o socotea

12469 necesarã pentru confirmarea domniei sale. Dupã aceea, aducînd

12470 jertfa cuvenitã, el s-a ospãtat cu prietenii lui.

 Pag. 599

12471 Capitolul 9

12472 1. Între timp, s-au adunat niºte iudei dornici sã tulbure ordinea
12473 d i n þ a r ã º i d e p l î n g e a u a m a r n i c m o a r t e a l u i M a t t h i a s º i a

12474 tovarãºilor lui, uciºi de Irod; erau cei executaþi pentru distrugerea

12475 vulturului de aur, pe care frica inspiratã de rege îi privase în

12476 vremea aceea de cinstea înmormîntãrii. Ei recurgeau la strigãte ºi

12477 bo cet e, ca º i cu m p r i n zar v a l o r ad u ceau al i n ar e mo r þ i l or,

12478 batjocorindu-l pe rege. S-au strîns apoi laolaltã ºi i-au cerut lui

12479 Achelau ca pentru aceastã nelegiuire sã-i pedepseascã pe oamenii

12480 care s-au bucurat de preþuirea lui Irod. Dar mai întîi de toate sã-l

12481 schimbe iarãºi pe Marele Preot numit de Irod ºi sã punã în locul

12482 lui un om mai îndreptãþit ºi mai indicat sã ocupe aceastã funcþie.

12483 Deºi nu se împãca deloc cu îndîrjirea rãzvrãtiþilor, Achelau nu

12484 voia sã le respingã fãþiº cererile, fiindcã intenþiona sã întreprindã

12485 cît mai repede o cãlãtorie la Roma, ca sã-ºi asigure confirmarea

12486 lui Cezar. A trimis la ei pe unul dintre comandanþii sãi spre a-i

12487 convinge sã renunþe la pretenþia rãzbunãrii, avîndu-se în vedere

12488 faptul cã moartea prietenilor lor trebuie pedepsitã conform

12489 legilor. Dar aceste revendicãri conþineau deopotrivã mari sfidãri

12490 ºi veneau într-un moment nepotrivit, întrucît þara avea nevoie de

12491 c o n c o r d i e , p î n ã c î n d A c h e l a u s e î n t o r c e a d e l a R o m a , c u

12492 încuviinþarea datã de Cezar. Abia atunci va gãsi el rãgazul sã

12493 dezbatã împreunã cu nemulþumiþii cererile lor. Între timp, ei sã se

12494 liniºteascã ºi sã nu se împovãreze cu nelegiuirea rãzvrãtirii.

12495 2. Achelau a dat aceste sugestii ºi instrucþiuni comandantului

12496 pe care l-a trimis la rãzvrãtiþi. Ei l-au primit cu vociferãri ºi nu

12497 i-au dat voie sã vorbeascã, ameninþîndu-l cu moartea atît pe el, cît

12498 ºi pe cei ce vor cuteza sã spunã pe faþã ºi cu bunã ºtiinþã ceva

12499 care se abate de la lucrurile convenite, încît sã ducã tratative nu

12500 dupã vrerile lor, ci dupã ce le-a impus superiorul. Li se pare

12501 intolerabil ca fãpturile dragi, pe care le-au pierdut în timpul vieþii

12502 lui Irod, sã nu le poatã rãzbuna dupã moartea regelui. Din pricina

12503 înverºunãrii, socoteau cã era legal ºi îndreptãþit numai ceea ce

12504 stabilea bunul lor plac, fãrã sã fie în stare sã prevadã primejdiile

12505 care îi ameninþau. Chiar ºi cei care le întrezãreau cumva nu

12506 scãpau de vraja prezentului, ascunzîndu-se în spatele dorinþei de

12507 rãzbunare asupra duºmanului lor de moarte. Deºi Achelau a trimis

12508 mulþi soli sã ajungã la înþelegere cu rãzvrãtiþii ºi încã mulþi alþi

12509 cet ã þ e n i s - a u d u s l a e i , n u d i n p o r u n c a l u i , c i d i n p r o p r i e

12510 iniþiativã, nici unul n-a fost lãsat sã vorbeascã. Dezlãnþuita

12511 rãzvrãtire s-a învolburat tot mai mult ºi era lesne de ghicit cã

12512 agitaþia se va înteþi, un mare numãr de oameni fiind atraºi spre ea.

12513 3. În vremea aceea se apropia sãrbãtoarea cînd iudeii, potrivit

12514 datinilor strãbune, mãnîncã pîine nedospitã. Paºtele se numeºte

12515 aceastã sãrbãtoare care aminteºte de plecarea strãmoºilor din

12516 Egipt ºi este celebratã cu mare bucurie, cãci atunci se aduc mai

12517 multe jertfe decît la oricare altã festivitate, o mare mulþime de

12518 oameni strîngîndu-se laolaltã din întreaga þarã, ba chiar ºi din

12519 afara hotarelor ei. În templu se afla ºi ceata rãzvrãtiþilor care

12520 deplîngeau moartea lui Iuda ºi Matthias, tãlmãcitorii legilor, fãrã

12521 sã ducã lipsã de provizii, fiindcã aceºti zavergii nu se sfiau sã

 Pag. 600

12522 cerºeascã de la alþii. Teama cã insolenþa rãzvrãtiþilor va deveni

12523 mai dãunãtoare, l-a fãcut pe Achelau sã trimitã un tribun militar

12524 însoþit de o cohortã de oºteni, care sã-i stãvileascã pe rebeli, mai

12525 înainte ca furia lor sã molipseascã ºi restul mulþimii, avînd

12526 misiunea sã punã mîna pe cãpeteniile rãzvrãtiþilor ºi sã le aducã

12527 la el. Cei ce fãceau parte din tabãra tãlmãcitorilor legii, împreunã

12528 cu mulþimea, i-au înfruntat pe agresori, îmbãrbãtîndu-se prin

12529 strigãte ºi încurajãri reciproce; s-au nãpustit asupra oºtenilor ºi

12530 i-au ucis cu pietre pe cei ce se aflau în apropierea lor. Puþini au

12531 fost cei ce au reuºit sã fugã, împ r eu n ã cu t r i b u n u l mi litar,

12532 acoperiþi de rãni. Dupã aceastã ispravã, poporul s-a întors la

12533 cer e m o n i a j e r t f e l o r. A ch el au º i - a d at s eama cã- º i p u n e î n

12534 primejdie întreaga lui putere, dacã nu reprimã cu acest prilej

12535 iureºul mulþimii. ªi-a trimis aºadar toþi oºtenii ºi cãlãreþii, sã-i

12536 împiedice pe cei din afarã sã vinã în ajutorul celor din interiorul

12537 t e m p l u l u i , i a r r ã z v r ã t i þ i i c a r e s c ã p a s e r ã d e p e d e a p s ã , º i

12538 crezîndu-se în siguranþã, sã fie trecuþi prin tãiºul sãbiei. Astfel au

12539 fost uciºi de cãlãreþi vreo 3.000 de oameni, iar ceilalþi s-au

12540 refugiat în munþii din apropiere. Achelau a dat ordinul ca toþi sã

12541 se întoarcã la casele lor: aºa au fãcut, ºi în pofida curajului pe

12542 care îl arãtaserã din lipsa lor de experienþã, au pãrãsit sãrbãtoarea,

12543 temîndu-se sã n-o pãþeascã ºi mai rãu. Apoi Achelau s-a îndreptat

12544 spre mare cu mama lui, împreunã cu Ptolemeu ºi mulþi prieteni,

12545 lãsînd întreaga casã ºi grijile domniei în seama fratelui sãu

12546 Philippos. Era însoþit de Salomeea, sora lui Irod, de copiii lui ºi

12547 de numeroase rude, chipurile, pentru a-l ajuta sã obþinã tronul, dar

12548 d e f a p t p e n t r u c a s ã i s e o p u n ã º i m a i a l e s p e n t r u c a s ã - l

12549 învinovãþeascã de nelegiuirea din templu. La Cezareea, Achelau

12550 s-a întîlnit cu Sabinus, trezorierul lui Cezar din Siria, care se

12551 pregãtea sã plece în Iudeea, spre a lua în pãstrare comorile lui

12552 Irod. Sosit însã la vreme, l-a împiedicat pe Sabinus sã-ºi continue

12553 drumul Varus, care fusese chemat de Achelau prin intermediul lui

12554 Ptolemeu. Fãcîndu-i hatîrul lui Varus, Sabinus n-a mai ocupat

12555 citadelele din Iudeea ºi n-a mai sigilat comorile, lãsîndu-le lui

12556 Archelaus pînã cînd Cezar va hotãrî soarta lor. A promis lui

12557 Varus sã rãmînã la Cezareea. Dar dupã ce Achelau a pornit cu o

12558 corabie spre Roma ºi Varus a plecat la Antiohia, Sabinus s-a

12559 îndreptat spre Hierosolyma, luînd în stãpînire palatul regal. I-a

12560 chemat la el pe comandanþii fortãreþelor ºi pe toþi vistierii, le-a

12561 cerut evidenþa bunurilor pe care le deþineau ºi a hotãrît apoi

12562 trecerea citadelelor sub controlul sãu. Comandanþii n-au încãlcat

12563 totuºi ordinele lui Achelau, ci au pãzit cu strãºnicie toate lucrurile

12564 care le fuseserã încredinþate: spuneau cã pãstreazã fiecare obiect

12565 pentru Cezar.

12566 4. Cu acelaºi prilej a sosit la Roma ºi Antipa, fiul lui Irod, spre
12567 a-ºi revendica tronul, cãci speranþele lui de domnie erau susþinute

12568 de Salomeea, care îl socotea mult mai îndreptãþit decît Achelau sã

12569 deþinã puterea, deoarece el fusese desemnat rege în primul

12570 testament, avînd mai mare valabilitate decît cel întocmit mai

12571 tîrziu de Irod. Îi aducea cu el pe mama lui ºi pe Nicolae, fratele

12572 lui Ptolemeu, prietenul cel mai drag al lui Irod, care îi acorda

12573 s p r i j i n u l s ãu . Dar cel mai mu l t î l î n d emn a s ã cear ã t r o n u l

 Pag. 601

12574 Irenaeus, orator care cîºtigase încrederea curþii regale datoritã

12575 elocvenþei sale neîntrecute. Cînd sfetnicii i-au cerut sã-i dea

12576 întîietate lui Achelau, fiindcã era mai în vîrstã ºi fusese numit

12577 rege în ultimul testament al tatãlui sãu, el n-a vrut sã-i asculte.

12578 Dupã ce a sosit la Roma, toate rudele sale au trecut de partea lui,

12579 nu fiindcã îl iubeau, ci fiindcã îl detestau pe Achelau, dorinþa

12580 tuturora fiind sã rãmînã liberi, sub conducerea unui guvernator de

12581 provincie roman. Dacã nu reuºeau sã obþinã acest lucru, ei

12582 nãdãjduiau cã rege le va fi mai degrabã Antipa decît Achelau,

12583 dîndu-ºi toatã silinþa ca Antipa sã ajungã la domnie. De altfel ºi

12584 Sabinus, într-o scrisoare a sa, îl acuza pe Achelau în faþa lui

12585 Cezar.

12586 5. Achelau i-a înmînat lui Cezar o scrisoare în care îºi apãra
12587 drepturile, împreunã cu testamentul tatãlui sãu, cu docladul lui

12588 Ptolemeu despre averile lui Irod ºi cu sigiliul lãsat de el, aºteptînd

12589 sã primeascã rãspunsul. Dupã ce a cercetat aceste documente,

12590 scrisorile lui Varus ºi Sabinus, totalul veniturilor anuale, precum

12591 ºi scrisoarea prin care Antipa revendica domnia, Cezar ºi-a

12592 convocat prietenii, sã le cearã pãrerea. Printre ei se numãra ºi

12593 Gaius, fiul lui Agripa ºi al Iuliei, fiica lui Cezar, adoptat de el,

12594 cãruia i-a acordat locul de onoare, îndemnîndu-i apoi pe toþi sã

12595 spunã ce voiau sã facã în situaþia de faþã. Mai întîi Antipater, fiul

12596 Salomeei, iscusit vorbitor ºi cel mai mare duºman al lui Achelau,

12597 a susþinut cã Achelau vorbea acum în glumã despre domnie,

12598 întrucît el a ºi pus mîna pe putere, fãrã sã mai aºtepte confirmarea

12599 lui Cezar. Dovada acestui fapt este curajul cu care a ucis atîþia

12600 oameni într-o zi de sãrbãtoare. Chiar dacã ei fuseserã vinovaþi,

12601 pedepsirea lor trebuia sã revinã autoritãþii legitime din afarã,

12602 nefiind lãsatã în seama unui om, care dacã se socoteºte rege, îl

12603 jigneºte pe Cezar, cîtã vreme nu cunoaºte încã decizia acestuia.

12604 Dacã a fãcut-o ca simplu particular, fapta lui devenea mult mai

12605 gravã, deoarece nu era drept sã atribui tronul unui om ahtiat dupã

12606 domnia pe care nici nu a primit-o încã de la Cezar, smulgînd

12607 puterea cu de-a sila. Antipater l-a mai mustrat pe Achelau,

12608 învinuindu-l cã a avansat în grad pe unii comandanþi din armatã,

12609 cã s-a instalat pe tron ºi a împãrþit dreptatea aidoma unui rege ºi

12610 a promis fãþiº poporului înfãptuirea revendicãrilor sale, într-un

12611 cuvînt, a fãcut tot ce putea sã-i treacã prin cap, doar dacã domnia

12612 lui ar fi fost confirmatã de Cezar. I-a imputat apoi faptul cã i-a

12613 eliberat pe cei închiºi în hipodrom din ordinul lui Irod, precum ºi

12614 multe alte lucruri, unele adevãrate, altele verosimile, fiindcã sînt

12615 îndeplinite îndeobºte de tinerii nerãbdãtori sã domneascã,

12616 întinzîndu-ºi prea repede mîna spre putere. L-a acuzat aºijderea

12617 cã n-a respectat doliul pãrintelui sãu ºi a chefuit în prima noapte

12618 dupã moartea acestuia; de aceea poporul s-a ridicat împotriva

12619 puterii lui. Dacã pînã ºi faþã de propriul tatã, care i-a adus atîtea

12620 binefaceri ºi l-a preþuit foarte mult, a fost atît de nerecunoscãtor

12621 la moartea lui încît în timpul zilei bocea ca un adevãrat actor de

12622 teatru iar noaptea ºi-o petrecea în desfãtãri regeºti, desigur cã la

12623 fel se va purta ºi cu Cezar, dacã el îi va dãrui tronul moºtenit de

12624 la pãrintele sãu. Cãci el s-a delectat cu cîntece ºi dansuri, ca la

12625 pieirea unui duºman, nicidecum ca la moartea celui mai scump

 Pag. 602

12626 binefãcãtor al sãu. ªi mai supãrãtor era însã faptul cã Achelau

12627 venea acum la Cezar ca acesta sã-i dãruiascã rangul de rege. Cîtã

12628 vreme mai înainte a fãcut toate lucrurile dupã bunul sãu plac, deºi

12629 ar fi trebuit sã procedeze aºa abia dupã ce primea depline puteri

12630 de la suveranul lui. Antipater a dat în cuvîntarea sa cea mai mare

12631 amploare nelegiuirii sãvîrºite în interiorul t emp l u l u i : l a o

12632 sãrbãtoare solemnã au fost cãsãpiþi ca victimele aduse la altar, atît

12633 localnicii cît ºi strãinii ºi sanctuarul s-a umplut de leºuri. Era o

12634 mîrºãvie îndeplinitã nu din ordinul unui duºman, ci din cel al

12635 regelui legitim, pentru ca, sub pretextul suveranitãþii, el sã poatã

12636 comite nedreptatea detestatã de toþi oamenii, satisfacîndu-ºi

12637 capriciul sãu de tiran. Întrucît cunoºtea prea bine firea lui

12638 Achelau, Irod nu l-ar fi ales urmaº nici mãcar în somn, numindu-l

12639 succesor pe adversarul sãu Antipa, în testamentul cel mai valoros.

12640 Pe acesta l-a încoronat tatãl sãu atunci cînd puterile sufleteºti ºi

12641 trupeºti nu-i slãbiserã încã, ci mai avea mintea întreagã ºi corpul

12642 destul de viguros, ca sã poatã face faþã unor asemenea sarcini.

12643 Dar chiar dacã ºi mai înainte Irod ar fi avut aceeaºi pãrere despre

12644 Achelau ca în ultimul sãu testament, acesta ar fi trebuit sã ºtie de

12645 atunci cum trebuie sã se poarte ca rege, avînd în vedere cã numai

12646 Cezar era în mãsurã sã-i acorde înalta funcþie, fãrã sã ºi-o atribuie

12647 ca simplu particular, mãcelãrindu-ºi în templu proprii concetãþeni.

12648 6. Dupã ce a vorbit astfel, chemîndu-ºi rudele sã certifice

12649 adevãrul afirmaþiilor sale, Antipater ºi-a încheiat discursul. S-a

12650 ridicat apoi Nicolae, apãrãtorul cauzei lui Achelau, ºi a spus cã

12651 incidentele din templu au fost cauzate mai degrabã de îndãrãtnicia

12652 celor ce ºi-au cãutat singuri moartea, decît de samavolnicia lui

12653 Achelau. Cei ce se dedau la asemenea fapte nu numai cã-i instigã

12654 pe cei nevinovaþi, ci îi determinã ºi pe iubitorii de pace sã se

12655 rãzbune. Prin vorbele lor, aceºti oameni ºi-au dezvãluit duºmãnia

12656 faþã de Achelau, dar în realitate, ei au uneltit împotriva lui Cezar

12657 însuºi. Avem dovada cã rãzvrãtiþii au tãbãrît asupra oºtenilor

12658 trimiºi de Achelau împotriva lor sã înãbuºe agitaþia lor ºi i-au

12659 cãsãpit, fãrã sã-L respecte pe Dumnezeu, nici sãrbãtoarea noastrã

12660 strãmoºeascã. Tocmai pe ei nu se sfieºte sã-i ia sub ocrotirea lui

12661 Antipater, fie cã astfel îºi aratã ura faþã de Achelau, fie cã detestã

12662 virtutea ºi dreptatea. Cei ce pornesc împotriva altora, aducîndu-le

12663 daune neaºteptate, îi silesc pe cei atacaþi sã punã mîna pe arme

12664 fãrã voia lor. Toate celelalte învinuiri aduse lui Achelau îi privesc

12665 în egalã mãsurã pe acuzatorii care au fost sfetnicii sãi: nimic din

12666 ceea ce a fost prezentat aici ca o nedreptate nu s-a înfãptuit fãrã

12667 sfatul lor. Nu avem de-a face propriu-zis cu nedreptãþi, ci cu niºte

12668 fapte pe care ura împotriva lui Achelau le-a fãcut sã fie nedrepte.

12669 Este vãditã patima pe care o pun acuzatorii în înfierarea rudei lor,

12670 care are mari merite faþã de propriul lor tatã, aducîndu-le lor

12671 înºile toate dovezile de prietenie. Cînd regele ºi-a întocmit

12672 testamentul era întreg la minte ºi nu încape îndoiala cã ultima

12673 datã are prioritate asupra celei dintîi, întrucît a scris cu mîna lui

12674 cã îl lasã pe Cezar sã fie judecãtorul tuturor faptelor. Nu trebuie

12675 sã ne temem cã Cezar va imita cumva nedreptatea acuzatorilor

12676 faþã de Irod, neputînd ca, dupã ce în timpul vieþii lui a tras multe

12677 f o l o as e d e p e u r m a p u t er i i s al e, acu m s ã s e o p u n ã v o i n þ ei
 Pag. 603

12678 defunctului. De altfel, Cezar ºtie bine cã nici o rudã nu are mai
12679 mari merite faþã de Irod decît Achelau. Nu este el omul care sã

12680 respingã testamentul prezentat spre validare de un bun prieten,

12681 tovar㺠de arme, gata sã se supunã mereu, în toate privinþele,

12682 voinþei lui Cezar. Departe de rãutatea duºmanilor lui Achelau

12683 rãmîne Cezar, a cãrui virtute ºi credinþã sînt binecunoscute în

12684 lumea întreagã ºi el nu se va lãsa convins sã proclame cã nu era

12685 în toate minþile regele care mai întîi ºi-a lãsat moºtenitor un fiu

12686 destoinic, implorîndu-l apoi sã-i confirme testamentul. Cîtã

12687 vreme, la întocmirea testamentului, a avut înþelepciunea sã-l

12688 supunã pe de-a-ntregul judecãþii lui Cezar, Irod nu se putea înºela

12689 în privinþa alegerii urmaºului sãu.

12690 7. Dupã rostirea acestor vorbe, Nicolae a pus capãt cuvîntãrii

12691 sale. Cezar, la picioarele cãruia stãtea întins Achelau, l-a ridicat

12692 cu blîndeþe ºi i-a spus cã era demn sã domneascã ºi l-a lãsat sã

12693 înþeleagã cã era dispus sã nu facã altceva decît ceea ce hotãrîse în

12694 testamentul sãu regele, pronunþîndu-se în favoarea lui Achelau.

12695 Cînd a observat cã datoritã dovezilor lui de bunãvoinþã, Achelau

12696 îºi recãpãtase în bunã mãsurã încrederea, a socotit cã era înþelept

12697 sã nu ia deocamdatã nici o hotãrîre. Dupã aceea, Cezar a dizolvat

12698 adunarea ºi s-a retras sã chibzuiascã dacã se cuvenea sã dea tronul

12699 lui Achelau sau sã împartã în mod egal regatul între toþi fiii lui

12700 Irod, care aveau mare nevoie de ajutorul lui.

12701 Capitolul 10

12702 1. Dar pînã sã se ia vreo hotãrîre în aceastã problemã, s-a

12703 îmbolnãvit ºi a murit Malthake, mama lui Achelau, ºi de la Varus,

12704 guvernatorul Siriei, a venit o scrisoare care aducea vestea revoltei

12705 iudeilor. Cãci dupã ce Achelau plecase cu o corabie la Roma,

12706 întregul popor se rãsculase: Varus, sosit la faþa locului, i-a

12707 pedepsit pe cei vinovaþi ºi a înãbuºit în bunã parte rãscoala, care

12708 nu fusese lipsitã de gravitate, apoi a plecat la Antiohia, lãsînd la

12709 Hierosolyma o legiune, sã-i struneascã pe iudei dacã se rãsculau

12710 d i n n o u . Totuºi el nu reuºi s e s ã p u n ã cap ãt r ev o l t ei . Du p ã

12711 plecarea lui Varus, Sabinus, vistierul lui Cezar, care îi þinea locul,

12712 i-a asuprit amarnic pe iudei, sperînd sã-i aducã la cheremul lui cu

12713 trupele sale, în numãr destul de mare. Pretutindeni era însoþit de

12714 mulþi oºteni bine înarmaþi prin care îi împila pe iudei, cãci

12715 aþîþîndu-i, îi constrîngea sã se rãzvrãteascã. Se strãduia din

12716 rãsputeri sã cucereascã citadelele ºi cãuta sã punã mîna cu orice

12717 preþ pe comorile regelui, mînat de lãcomia ºi setea lui de cîºtig.

12718 2. Cînd se apropiau Penticostalele, cãci aºa a fost numitã de

12719 strãbuni aceastã sãrbãtoare, iudeii s-au strîns la Hierosolyma nu

12720 numai din pricina ceremoniei divine, ci ºi a faptului cã erau

12721 indignaþi de samavolniciile lui Sabinus. S-au adunat aºadar o

12722 mulþime de galileeni, idumeeni ºi ierihonieni, care se numãrau cu

12723 miile, alãturi de locuitorii de dincolo de Iordan ºi de uriaºa

12724 grãmadã a iudeilor, dornici mai mult decît alþii sã se rãfuiascã cu

12725 Sabinus. Ei s-au împãrþit în 3 grupe, apoi s-au instalat în 3 tabere:

12726 prima a ocupat hipodromul, a 2-a dintre ele, partea de rãsãrit a

12727 templului, de la miazãnoapte la miazãzi, iar a 3-a, partea de apus

 Pag. 604

12728 a templului, unde se afla palat u l r eg al . S co p u l l o r era sã-i

12729 împresoare din toate pãrþile pe romani ºi sã-i supunã asediului.

12730 Atunci Sabinus, înspãimîntat de mulþimea lor ºi de curajul

12731 oamenilor dispuºi mai degrabã sã moarã decît sã nu obþinã

12732 victoria, biruinþa ocupînd locul virtuþii, i-a trimis numaidecît lui

12733 Varus scrisori prin care îl îndemna fãrã încetare sã-i vinã cît mai

12734 repede în ajutor, altfel legiunea aflatã acolo era în mare primejdie,

12735 fiindcã puþin mai lipsea ca ea sã fie capturatã ºi mãcelãritã. El

12736 însuºi s-a urcat în cel mai înalt turn al citadelei, care a primit

12737 numele lui Phasael, în cinstea fratelui lui Irod, dupã ce acesta

12738 fusese ucis de parþi, ºi de sus a fãcut un semn romanilor sã

12739 porneascã atacul împotriva duºmanilor. Sabinus nu avea curajul

12740 sã coboare în mijlocul prietenilor ºi dãdea ordin altora sã înfrunte

12741 moartea de dragul lãcomiei lui. Cînd romanii au dezlãnþuit atacul,

12742 s-a încins o luptã crîncenã în care ei s-au dovedit mai destoinici

12743 decît duºmanii, fãrã ca iudeii sã-ºi piardã însã curajul în faþa

12744 primejdiei, dupã ce mulþi dintre ai lor cãzuserã pe cîmpul de

12745 onoare. Ei au fãcut un ocol ºi au escaladat porticurile din jurul

12746 incintei exterioare a templului, dînd o mare bãtãlie, ºi au aruncat

12747 de acolo pietre, fie cu mîna, fie cu praºtiile, pe care ºtiau sã le

12748 foloseascã cu iscusinþã în luptã. ªi toþi arcaºii ce li se alãturaserã

12749 provocau mari pierderi romanilor, cãci se cãþãraserã în locuri

12750 înalte ºi greu de cucerit, unde nu puteau sã-i ajungã cei ce se

12751 strãduiau sã-i strãpungã cu suliþele lor, în timp ce ei îi sãgetau cu

12752 uºurinþã pe duºmani. Bãtãlia s-a desfãºurat astfel multã vreme.

12753 Indignaþi de aceastã hãrþuialã, romanii au dat dupã aceea foc

12754 porticurilor, fãrã ca iudeii urcaþi deasupra sã prindã de veste. Au

12755 pus multe materiale care aþîþã lesne flãcãrile ºi focul s-a aprins

12756 repede pe acoperiºul de lemn al porticurilor. Cu ajutorul lemnelor

12757 bine îmbibate cu smoalã ºi cearã, precum ºi al aurãriilor unse cu

12758 cearã, vãpãile s-au rãspîndit numaidecît. Acele mari opere de artã,

12759 demne de toatã admiraþia, au fost mistuite de incendiu ºi cei

12760 surprinºi deasupra porticurilor au pierit pe neaºteptate. Unii s-au

12761 prãbuºit odatã cu acoperiºul care se nãruia, alþii au fost cãsãpiþi

12762 de duºmanii din jur. Mulþi care îºi pierduserã orice nãdejde de

12763 salvare, îngroziþi de dezastrul din jur, fie cã s-au aruncat în foc,

12764 fie cã ºi-au curmat viaþa cu propriile lor sãbii, ca sã scape de

12765 flãcãri. Cei care au cãutat sã fugã, alegînd la coborîre drumul

12766 folosit la urcare, dezarmaþi ºi cu minþile rãvãºite, au fost lesne

12767 uciºi cu toþii de romani, disperarea neajutîndu-i deloc pe cei

12768 rãmaºi fãrã arme. N-a scãpat aºadar cu viaþã nici unul dintre cei

12769 ce se urcaserã pe acoperiºul porticurilor. Dar romanii au trecut

12770 cum au putut prin foc ºi s-au nãpustit asupra tezaurului, punînd

12771 stãpînire pe comorile templului. Multe dintre ele au fost prãdate

12772 de oºteni, în timp ce Sabinus însuºi în vãzul tuturor, a luat 400 de

12773 talanþi.

12774 3. Nenorocirea care se abãtuse asupra prietenilor cãzuþi în

12775 luptã, precum ºi jefuirea comorilor ºi ofrandelor, i-au umplut pe

12776 iudei de o adîncã amãrãciune. Cei mai viteji dintre ei s-au strîns

12777 laolaltã ºi au asediat palatul regal, ameninþîndu-i pe toþi cã-i vor

12778 da pradã flãcãrilor, ºi au poruncit asediaþilor sã plece cît mai

12779 repede. Le-au fãcut solemna promisiune cã nici ei, nici Sabinus
 Pag. 605

12780 nu vor pãþi nimic. Cei mai mulþi dintre oºtenii regelui trecuserã
12781 în tabãra iudeilor. Au trecut însã de partea romanilor Rufus ºi

12782 G r a t u s , c a r e a v e a u s u b c o m a n d a l o r 3 . 0 0 0 d i n t r e c e i m a i

12783 destoinici oºteni ai lui Irod, luptãtori zdraveni la trup. La fel au

12784 procedat ºi cãlãreþii care ascultau de ordinele lui Rufus, ceea ce

12785 a dus la sporirea numãrului romanilor. Iudeii n-au slãbit totuºi

12786 asediul, ci au sãpat galerii pe sub ziduri ºi au strigat asediaþilor

12787 sã plece, fiindcã nu e departe vremea cînd ei îºi vor elibera patria.

12788 Sabinus s-ar fi retras bucuros împreunã cu trupele sale, dar nu

12789 putea sã aibã încredere în iudei din pricina abuzurilor comise

12790 împotriva lor. Ceea ce l-a fãcut sã respingã oferta lor n-a fost

12791 numai faptul cã neobiºnuita blîndeþe a duºmanilor i s-a pãrut

12792 suspectã: întrucît spera sã primeascã ajutorul lui Varus, el a

12793 prelungit asediul.

12794 4. În acelaºi timp, în Iudeea au izbucnit o sumedenie de

12795 tulburãri în numeroase locuri, rãzboaiele fiind provocate fie de

12796 setea de cîºtig, fie de ura împotriva iudeilor. Astfel, 2.000 de

12797 oºteni care slujiserã sub Irod ºi fuseserã lãsaþi la vatrã de cîtãva

12798 vreme s-au strîns laolaltã ºi au început sã lupte cu trupele regeºti.

12799 Lor li s-a opus Achiab, vãrul regelui, care n-a cutezat sã-i aºtepte

12800 în cîmp deschis pe aceºti oºteni pricepuþi în treburi rãzboinice, ci

12801 s-a retras în locuri înalte, greu accesibile, sã salveze ce se mai

12802 putea salva.

12803 5. Aºijderea s-a ridicat un anume Sudas, fiul lui Ezechia,

12804 cãpetenia unei puternice bande de tîlhari, pe care Irod izbutise cu

12805 greu s-o înãbuºe. Acest Sudas a strîns în oraºul Sephoris din

12806 Galileea o ceatã de oameni depravaþi, a nãvãlit în palatele regale

12807 ºi a luat întregul lor armament, cu care ºi-a înzestrat ciracii,

12808 jefuind banii gãsiþi acolo. A sãdit spaima în inima tuturora ºi a

12809 jefuit pe oricine îi ieºea în cale, ducîndu-l cu el. Pus pe fapte

12810 mari, a dorit ºi domnia, pe care spera s-o obþinã nu cu preþul

12811 vitejiei, ci cu nesãþioasa lui poftã de a face rãu.

12812 6. Pînã ºi Simon, un sclav al regelui Irod, bãrbat chipeº,

12813 încrezãtor în mãrimea ºi puterea trupului sãu, a vrut sã ajungã

12814 rege. Dornic sã tragã foloase de pe urma vremurilor nesigure, a

12815 cutezat sã-ºi punã singur diadema, a strîns în jurul lui o mulþime

12816 de aventurieri ºi a fost proclamat rege de smintita lor ceatã,

12817 socotind cã era demn sã domneascã. El a prãdat ºi a ars scrum

12818 palatul din Ierihon ºi a dat foc multor citadele regale situate în

12819 diferite pãrþi ale þinutului, împãrþind ciracilor sãi toatã prada

12820 gãsitã acolo. Ar fi comis, fireºte, nelegiuiri ºi mai mari dacã n-ar

12821 fi fost pedepsit la vreme. Cãci strîngîndu-i laolaltã pe oºtenii

12822 regelui ºi pe romani, Gratus a ieºit înaintea lui Simon cu toate

12823 trupele sale; dupã o bãtãlie aprigã ºi îndelungatã, a fost nimicitã

12824 ºleahta lui Simon, alcãtuitã îndeobºte din peraeeni, care luptau

12825 fãrã sã pãstreze ordinea, bazîndu-se mai mult pe curaj decît pe

12826 priceperea lor ostãºeascã. Gratus l-a prins din urmã pe Simon

12827 într-o strîmtoare, unde îºi cãuta scãparea prin fugã, ºi i-a retezat

12828 capul. Chiar ºi în Amatha, oraº situat pe fluviul Iordan, un palat

12829 a fost preschimbat în cenuºã de o bandã aidoma celei a lui Simon.

12830 De atîta nebunie era bîntuit atunci întregul popor, fiindcã nu avea

12831 propriul sãu rege care sã cîrmuiascã cu dreptate ºi autoritate

 Pag. 606

12832 mulþimea, iar strãinii, în loc sã-i pedepseascã pe rãzvrãtiþii

12833 infiltraþi în þarã, nu fãceau decît sã sporeascã rãul prin trufia ºi

12834 lãcomia lor.

12835 7. Dupã aceea a îndrãznit sã aspire la coroanã un oarecare

12836 Athronges, bãrbat fãrã o obîrºie ilustrã, lipsit ºi de virtute ºi de

12837 averi, simplu cioban, neînsemnat în toate privinþele, fãlindu-se

12838 numai cu vigoarea trupului ºi cu tãria braþelor lui. El nãzuia atît

12839 de sus doar din dorinþa de a face rãu, ºi cu primejdia morþii mereu

12840 în faþa ochilor, nu punea n i ci u n preþ pe viaþa lui, hãrãzitã

12841 nelegiuirilor. Avea 4 fraþi, ei înºiºi înalþi la staturã ºi cu mîinile

12842 atît de atrase de samavolnicii încît pãreau anume fãcuþi sã-i

12843 netezeascã drumul spre domnie. Fiecare îºi comanda trupa de

12844 neisprãviþi, cãci mare era mulþimea celor strînºi în jurul lor. Erau

12845 cãpeteniile bandelor care îi urmau pretutindeni, sã lupte pentru

12846 Athronges. Acesta ºi-a pus singur diadema ºi în sfatul oºtirii

12847 hotãra ce misiune avea fiecare, toate desfãºurîndu-se dupã bunul

12848 sãu plac. Multã vreme a deþinut puterea ca un rege, fãcînd orice

12849 voia. Cu ajutorul fraþilor lui, pricinuia mari pierderi de vieþi

12850 omeneºti atît romanilor, cît ºi trupelor regelui, întrucît prigoneau

12851 cu aceeaºi înverºunare ambele tabere: pe cei din urmã, pentru

12852 neruºinarea lor din timpul domniei lui Irod, iar pe romani, pentru

12853 ofensele aduse atunci. În perioada ce a urmat, ei s-au dezlãnþuit

12854 pretutindeni împotriva tuturora cu o furie egalã, astfel cã nimeni

12855 nu scãpa cu viaþã din mîinile lor, cãzînd victimã fie lãcomiei, fie

12856 setei de sînge. Într-o zi, jefuitorii au atacat aproape de Emaus o

12857 cohortã romanã care aducea cereale ºi arme pentru soldaþi,

12858 împresurînd-o în întregime, l-au doborît cu suliþele pe centurionul

12859 Arius, totodatã comandantul legiunii, ºi pe vreo 40 dintre cei mai

12860 viteji pedestraºi. Ceilalþi, înmãrmuriþi de pierderile suferite, au

12861 fost ajutaþi de Gratus, ºi cu ajutorul trupelor regelui, au scãpat

12862 teferi, lãsînd în mîinile duºmanilor leºurile tovarãºilor lor.

12863 Luptele au continuat astfel multã vreme ºi jefuitorii au adus mari

12864 pagube romanilor, supunînd poporul unei crîncene asupriri. Pînã

12865 la urmã au fost capturaþi toþi 4: unul într-o încãierare cu Gratus,

12866 altul într-o ciocnire cu Ptolemeu; cel mai vîrstnic a cãzut în

12867 mîinile lui Achelau. Ultimul care mai era liber, mîhnit de soarta

12868 fraþilor lui, vãzîndu-se fãrã nici o speranþã de salvare, deoarece

12869 rãmãsese singur, epuizat de neîntreruptele eforturi ºi lipsit de

12870 trupele sale, s-a predat lui Achelau, dupã ce acesta a jurat cã-l va

12871 cruþa. Dar acestea s-au întîmplat mai tîrziu.

12872 8. Iudeea era bîntuitã aºadar de tîlhari: pe mãsurã ce se

12873 înjghebau, cetele de rãzvrãtiþi îºi alegeau imediat un rege ºi toate

12874 acþionau în defavoarea statului, aducînd puþine daune romanilor,

12875 dar rãspîndeau în lung ºi în lat moartea printre compatrioþi.

12876 9. De îndatã ce a aflat dintr-o scrisoare a lui Sabinus cum

12877 s t ãt e au l u cr u r i l e, Var u s , î n g r i j o r at de soarta l eg i u n i i car e

12878 rãmãsese la Hierosolyma, a luat cu el celelalte 2 legiuni, cãci erau

12879 3 în întreaga Sirie, cele 4 escadroane de cãlãreþi, precum ºi toate

12880 trupele auxiliare ale regilor ºi tetrarhilor, plecînd degrabã sã-i

12881 ajute pe cei asediaþi în Iudeea. Toate trupele trimise înainte

12882 primiserã porunca sã se îndrepte repede spre Ptolemaida. Cînd a

12883 trecut prin Berytus, locuitorii oraºului i-au pus la îndemînã 1.500
 Pag. 607

12884 de luptãtori, sã-l sprijine. Aretas, regele din Arabia Petraea care
12885 duºmãnia lui faþã de Irod îl fãcuse prietenul romanilor, i-a trimis

12886 lui Varus însemnate ajutoare, nu numai pedestraºi ºi cãlãreþi. Cînd

12887 s-au adunat la Ptolemaida toate trupele, a încredinþat o parte

12888 dintre ele fiului sãu ºi unui prieten apropiat, trimiþîndu-i pe

12889 amîndoi sã poarte rãzboi cu galileenii, care se învecineazã cu

12890 ptolemaizii. Aceste trupe au pornit atacul asupri duºmanului, au

12891 cucerit ºi incendiat Sepphoris, locuitorii oraºului fiind vînduþi ca

12892 sclavi. Varus însuºi împreunã cu ceea ce-i rãmãsese din oºtire, a

12893 mãrºãluit spre Samaria, dar a cruþat oraºul, fiindcã nu luase parte

12894 la rãscoalã, instalîndu-ºi tabãra în preajma satului cu numele de

12895 Arus, care era în proprietatea lui Ptolemeu. Arabii, care îl urau pe

12896 I r o d , r e v ã r s î n d u - º i d u º m ã n i a a s u p r a p r i e t e n u l u i s ã u , a u

12897 preschimbat în scrum satul. De aici au mers pînã la un alt sat,

12898 numit Sampho, pe care l-au cucerit ºi incendiat, în pofida faptului

12899 cã era fortificat. Nici una dintre localitãþile întîlnite de arabi în

12900 drumul lor n-a scãpat, toate fiind trecute prin foc ºi sabie. Chiar

12901 ºi Emaus, oraº pãrãsit între timp de locuitorii sãi, a fost ars din

12902 temelii la porunca lui Varus, ca o jertfã funerarã, adusã oºtenilor

12903 m a s a c r a þ i î n a c e s t l o c . D e a i c i , Va r u s a p o r n i t î m p o t r i v a

12904 Hierosolymei. De îndatã ce iudeii care împresurau din partea

12905 aceea legiunea au dat cu ochii de oastea lui Varus, apropiindu-se

12906 de ei, au rupt-o la fugã ºi au lãsat de izbeliºte asediul. Cînd Varus

12907 i-a dojenit aspru pe iudeii din Hierosolyma, aceºtia s-au scuzat,

12908 spunînd cã datoritã sãrbãtorii, se adunase multã lume ºi rãzboiul

12909 n-a pornit din îndemnul lor, cei din afarã fiind cei ce au cutezat

12910 sã-l porneascã. Au fost asediaþi împreunã cu romanii mai abitir

12911 decît dacã asediul ar fi fost pus la cale de ei. În întîmpinarea lui

12912 Varus au ºi venit Iosif, vãrul lui Irod, Gratus ºi Rufus, cu oºtenii

12913 lui, precum ºi romanii asediaþi. Sabinus n-a avut curajul sã dea cu

12914 ochii de Varus, ci a ieºit pe ascuns din oraº, îndreptîndu-se spre

12915 malul mãrii.

12916 10. Varus ºi-a trimis o parte din trupele sale de-a lungul ºi
12917 de-a latul þãrii, sã punã mîna pe aþîþãtorii la rãscoalã. Potrivit

12918 ordinului sãu, au primit pedepse doar cãpeteniile care au fost mai

12919 vinovate, pe cînd ceilalþi au fost eliberaþi, numãrul celor þintuiþi

12920 pe cruce din aceastã pricinã ridicîndu-se la vreo 2.000. Dupã

12921 aceea, s-a descotorosit de oºtenii de care a vãzut cã nu mai avea

12922 nevoie: mulþi dintre ei au pãcãtuit, deoarece nu s-au supus

12923 ordinelor ºi voinþei lui Varus, setea lor de jaf fiind cea care îi

12924 îndemnase sã comitã numeroase nelegiuiri. Cum a aflat cã vreo

12925 10.000 de iudei se strînseserã iarãºi laolaltã, el a ºi pornit

12926 împotriva lor, sã-i biruiascã. Aceºtia nu au cutezat sã se încaiere

12927 în luptã, ci s-au predat cu toþii, urmînd sfatul dat de Achiab.

12928 Varus s-a arãtat îngãduitor cu mulþimea rãzvrãtiþilor, trimiþîndu-i

12929 la Cezar pe toþi conducãtorii lor. Cezar i-a eliberat pe cei mai

12930 mulþi dintre ei, dar i-a trimis la moarte numai pe consîngenii lui

12931 Irod care se alãturaserã rãzvrãtiþilor, fiindcã ridicaserã armele

12932 împotriva rudelor lor, fãrã sã asculte de glasul dreptãþii.

12933 Capitolul 11
 Pag. 608

12934 1. Dupã înãbuºirea revoltei, Varus s-a întors la Antiohia,

12935 lãsînd ca garnizoanã a Hierosolymei legiunea care staþionase ºi

12936 mai înainte acolo. La Roma, Achelau a avut un nou proces, din

12937 urmãtorul motiv. O solie a iudeilor, care primise dezlegarea lui

12938 Varus, a fost trimisã la Roma, sã dobîndeascã îngãduinþa de a trãi

12939 dupã legile neamului. Solia împuternicitã de întregul popor

12940 numãra 50 de delegaþi. Dar la Roma li s-au alãturat mai mult de

12941 8.000 de iudei. În templul lui Apolo, construit de el cu mari

12942 cheltuieli, Cezar a convocat atunci Sfatul, alcãtuit atît din

12943 prietenii sãi, cît ºi din romanii de vazã, dar la adunare au luat

12944 parte ºi delegaþii, împreunã cu iudeii stabiliþi la Roma, precum ºi

12945 Achelau, însoþit de amicii lui. Cît priveºte rudele regelui Irod, ele

12946 nu voiau sã se pronunþe în favoarea lui Achelau, pe care îl urau,

12947 fãrã sã fie nici împotriva lui, fiindcã socoteau cã nu era cuviincios

12948 ca în prezenþa lui Cezar, sã-ºi dezvãluie duºmãnia lor faþã de o

12949 rudã foarte apropiatã. A venit acolo din Siria chiar ºi Philippos,

12950 trimis de Varus, chipurile, sã-ºi ajute fratele, cãci Varus îl

12951 î n d r ã g e a p e P h i l i p p o s , d a r d e f a p t , p e n t r u a c o n t r i b u i l a

12952 schimbarea conducerii regatului, întrucît Varus bãnuia cã domnia

12953 va fi împãrþitã, de vreme ce mulþi iudei erau dornici sã trãiascã

12954 dupã propriile lor legi, nepierzînd ºansa de a primi ºi el o parte.

12955 2. Cînd li s-a dat cuvîntul, solii iudeilor nu s-au sfiit sã

12956 vorbeascã de destrãmarea regatului ºi au început sã se plîngã de

12957 nelegiuirile lui Irod. Dupã pãrerea lor, el fusese rege numai cu

12958 numele, dar în realitate s-a purtat mai rãu decît orice tiran,

12959 strãduindu-se sã urzeascã pieirea iudeilor, ºi nu s-a dat înapoi sã

12960 introducã o sumedenie de înnoiri. A pus aºadar la cale uciderea

12961 multor oameni, ceea ce nu se mai întîmplase pînã atunci. Cei

12962 rãmaºi în viaþã au fost ºi mai nefericiþi, nu numai fiindcã erau

12963 înspãimîntaþi de chipul ºi sufletul sãu plin de rãutate, ci ºi pentru

12964 cã se temeau sã nu-ºi piardã avuþia din pricina lui. Nu contenea

12965 sã înfrumuseþeze oraºele învecinate, locuite de strãini, iar pe cele

12966 aflate în regatul sãu le secãtuia prin biruri grele, ducîndu-le de

12967 rîpã. ªi-a împins în prãpastia sãrãciei poporul, care cunoscuse

12968 prosperitatea înainte de venirea lui, ºi pentru pricini neînsemnate

12969 i-a ucis pe oamenii de vazã, iar celor rãmaºi în viaþã le-a rãpit

12970 avuþiile. În afara dãrilor anuale, plãtite de fiecare în parte,

12971 oamenii aveau datoria sã-i aducã chiar ºi daruri bogate, nu numai

12972 l u i , c i º i r u d e l o r º i p r i e t e n i l o r s ã i , p r ecu m º i s l u j i t o r i l o r

12973 însãrcinaþi cu strîngerea birurilor, cãci nimeni nu putea sã rãmînã

12974 la adãpost de împilãri, fãrã sã ofere aur ºi argint. Sã nu mai

12975 vorbim de marea neruºinare cu care atenta la castitatea fecioarelor

12976 ºi la cinstea femeilor mãritate, singura consolare pe care o mai

12977 aveau batjocoritele, fiind ca faptele sã rãmînã ascunse, ca ºi cum

12978 nu s-ar fi întîmplat deloc. Iudeii au îndurat atîtea cazne din

12979 pricina lui Irod, cîte n-ar fi fost în stare sã le aducã nici mãcar o

12980 sãlbãticiune, dacã ar fi ajuns sã punã stãpînire pe oameni. De

12981 bunã seamã cã poporul a avut parte ºi mai înainte de distrugeri ºi

12982 de strãmutãri silnice, dar nici una dintre nãpastele date ca pildã

12983 de istorie nu se comparã cu prezentul dezastru, cãºunat de Irod

12984 neamului nostru. De aceea aveau temeinice motive sã salute cu

12985 bucurie urcarea pe tron a lui Achelau, întrucît erau convinºi cã nu

 Pag. 609

12986 i-ar fi fost uºor urmaºului lui Irod, oricare ar fi fost acela, sã-l
12987 î ntreacã în cruzime. Ei ar f i r es p ect at p u b l i cu l d o l i u d u p ã

12988 pãrintele sãu, ca sã-i facã hatîrul lui Achelau, strãduindu-se sã-i

12989 atragã bunãvoinþa, dacã el îºi adeverea întrucîtva blîndeþea. Dar,

12990 ca ºi cum s-ar fi temut cã nu va fi socotit adevãratul fiu al lui Irod

12991 dacã nu-l întrecea, Achelau ºi-a vãdit numaidecît ostilitatea faþã

12992 de popor, mai înainte de a fi sigur de tronul pe care Cezar putea

12993 l a f e l d e b i n e s ã i - l a c o r d e - s a u s ã i - l r ef u ze. C h i ar d e l a

12994 începutul domniei sale, el a dat supuºilor lui pilda virtuþii,

12995 moderaþiei ºi spiritului sãu de dreptate, prin nelegiuirea pe care

12996 a comis-o faþã de cetãþeni ºi de Dumnezeu, cînd a masacrat în

12997 templu 3.000 dintre proprii lui compatrioþi. Nu sînt ei pe deplin

12998 îndreptãþiþi sã-l urascã pe Achelau, care dupã ce a dovedit o

12999 c u m p l i t ã c r u z i m e , v i n e s ã - i a c u z e c ã s e r ã z v r ã t e s c º i s e

13000 împotrivesc domniei lui? În concluzie, ei nu cer altceva decît sã

13001 s c a p e d e o a s e m e n e a c î r m u i r e º i s ã f i e a l i p i þ i S i r i e i ,

13002 subordonîndu-se nemijlocit guvernatorilor romani. Aºa va reieºi

13003 l i mp ed e d acã ei s î n t î n t r- a d e v ã r r ã z v r ã t i þ i º i ah t i aþ i d u p ã

13004 s ch i mb ãri, sau ascultãtori ºi cumpãtaþi, cîn d au p ar t e d e o

13005 conducere dreaptã.

13006 3. De îndatã ce iudeii ºi-au încheiat cuvîntarea, Nicolae a

13007 cãutat sã-l disculpe pe rege de acuzaþiile care i-au fost aduse.

13008 De-a lungul existenþei sale, Irod n-a primit nici o învinuire ºi nu

13009 este drept ca el sã fie acuzat dupã moarte de cãtre cei ce trebuiau

13010 sã-l cheme în faþa unor judecãtori drepþi atunci cînd mai era în

13011 viaþã ºi putea sã fie tras la rãspundere. De faptele atribuite lui

13012 Achelau se fac vinovaþi cei ce au fost nelegiuiþi ºi s-au ridicat

13013 împotriva lui: cei care încãlcaserã legile ºi au început sã-i

13014 masacreze pe oamenii de ordine, veniþi sã punã capãt nelegiuirilor

13015 lor, se plîng acum de nedreptatea pedepsirii lor. Vorbitorul le-a

13016 reproºat apoi acuzatorilor cã sînt dornici de schimbãri, fiind

13017 încîntaþi de rãzvrãtiri, fãrã sã ºtie sã se supunã dreptãþii ºi sã

13018 asculte de legi, deoarece vor sã iese biruitori de fiecare datã. Aºa

13019 a cuvîntat Nicolae.

13020 4. Dupã ce a ascultat cu luare aminte aceste cuvîntãri, Cezar a

13021 dizolvat adunarea ºi dupã cîteva zile l-a numit pe Achelau nu

13022 rege, ci etnarh peste jumãtate din þinuturile aflate sub stãpînirea

13023 lui Irod, fãgãduind sã-i acorde rangul de rege dacã se va arãta

13024 demn sã domneascã. Cealaltã jumãtate a împãrþit-o în 2 pãrþi, pe

13025 care le-a dat celorlalþi doi fii ai lui Irod, Philippos ºi Antipa, care

13026 îºi disputau împreunã cu fratele lor Achelau întregul regat. Lui

13027 Antipa i-au revenit Peraea ºi Galileea, care îi aduceau împreunã

13028 un venit anual de 200 de talanþi. Batanea cu Trachonitis ºi

13029 A u r a n i t i s , p r e c u m º i o p a r t e d i n a º a z i s u l d o m e n i u a l l u i

13030 Zenodorus, le-a obþinut Philippos, avînd un venit anual de 100 de

13031 t al an þ i . L u i A ch el au i-au fost atribuite Idumeea, Iudeea ºi

13032 Samaria; printr-un decret al lui Cezar, samaritenii au fost scutiþi

13033 de plata unei pãtrimi din impozitele lor, fiindcã nu luaserã parte

13034 la rãscoalã alãturi de ceilalþi. Au fost puse sub autoritatea lui

13035 A c h e l a u o r a º e l e T u r n u l l u i S t r a t o n º i S e b a s t e , I o p e º i

13036 Hierosolyma, cãci cetãþile greceºti Gaza, Gadara ºi Hippos, pe

13037 care Cezar le separase de celelalte, au fost alipite la Siria. Venitul

 Pag. 610

13038 anual obþinut de Achelau din partea lui de regat, era de 600 de
13039 talanþi.

13040 5. Aºa au fost împãrþite posesiunile lui Irod între fiii lui. Cezar
13041 i-a dat un palat la Ascalon Salomeei, în afara localitãþilor pe care

13042 i le lãsase moºtenire fratele ei, adicã Iamnia, Azot ºi Phasaelis,

13043 precum ºi a celor 500.000 de monede de argint marcate. Avea un

13044 venit anual de 60 de talanþi, iar casa ei se afla în þinutul stãpînit

13045 de Achelau. ªi celelalte rude ale regelui ºi-au primit avuþiile

13046 lãsate prin testament de Irod. Celor 2 fiice ale sale, rãmase

13047 nemãritate, Cezar le-a dat cîte 250.000 de monede de argint

13048 marcate, pe lîngã ceea ce primiserã de la tatãl lor, cãsãtorindu-le

13049 cu fiii lui Phasael. Cezar a împãrþit fiilor regelui ºi ceea ce Irod

13050 îi lãsase prin testament, adicã 15.000 de talanþi, pãstrînd doar

13051 cîteva dintre vasele primite în dar, nu însã pentru valoarea lor

13052 deosebitã, ci pentru a cinsti amintirea regelui rãposat.

13053 Capitolul 12

13054 1. Cînd Cezar a pus aceste treburi în ordine, a venit un om de

13055 obîrºie iudaicã, crescut în oraºul Sidon de un libert roman, ºi a

13056 pretins cã fãcea parte din familia lui Irod, bazîndu-se pe faptul cã

13057 semãna leit cu Alexandru, fiul lui Irod, care fusese executat la

13058 ordinul acestuia. Toþi cei care îi vãzuserã pe amîndoi, atestau

13059 izbitoarea lor asemãnare. Din acest motiv, el a fost stimulat sã

13060 a s p i r e l a o c u p a r e a t r o n u l u i . ª i - a l u a t d r e p t c o m p l i c e a l

13061 înºelãciunii pe un compatriot, bun cunoscãtor al intrigilor de la

13062 curte, care pe lîngã faptul cã era ticãlos, avea ºi darul de a

13063 provoca mari tulburãri, devenind astfel dascãlul sãu în domeniul

13064 artelor rele. Tînãrul se dãdea drept fiul lui Irod, care fusese

13065 sustras pe furiº de cei ce fuseserã trimiºi sã-i curme viaþa: aceºtia

13066 i-au ucis pe alþii în locul lor, ca sã-i amãgeascã pe cei ce asistau

13067 la execuþie, salvîndu-l pe el ºi pe fratele sãu Aris t o b u l . Î n

13068 înfumurarea lui, a reuºit sã-i înºele cu scornelile sale pe oamenii

13069 cu care se întîlnea. Cînd a ajuns în Creta, toþi iudeii care locuiau

13070 acolo i-au dat crezare, punîndu-i la îndemînã bani mulþi, ceea ce

13071 i-a permis sã treacã în insula Melos. Aici a strîns sume ºi mai

13072 mari, fiindcã localnicii credeau cã în vinele lui curgea sînge

13073 regesc ºi trãgeau nãdejdea sã-ºi recupereze banii din vistieria

13074 p ãr i n t e a s c ã , f ã c î n d u - l s ã - º i r e c o mp e n s e z e c u m s e c u v i n e

13075 binefãcãtorii. S-a grãbit aºadar sã ajungã la Roma, însoþit de

13076 gazdele lui, ºi a debarcat la Dicaiarchia, unde lucrurile i-au mers

13077 la fel de bine, fiindcã ºi iudeii din partea locului au avut deplinã

13078 încredere în frauda lui. L-au însoþit în alai ca pe un rege, mai ales

13079 cei ce fuseserã oaspeþii ºi prietenii lui Irod. De vinã era firea

13080 omeneascã, înclinatã sã creadã orice se spune, lãsîndu-se înºelatã

13081 de înfãþiºarea exterioarã. Chiar ºi cei ce mai înainte întreþinuserã

13082 strînse legãturi cu Alexandru aveau ferma convingere cã era el

13083 însuºi ºi nu un altul, fiind gata sã jure ºi faþã de alþii cã aºa

13084 stãteau lucrurile. De îndatã ce vestea s-a rãspîndit la Roma, uriaºa

13085 mu l þ i me a iudeilor stabiliþi acolo a v en i t s ã- l î n t î mp i n e º i

13086 mulþumea proniei divine cã mai presus de aºteptãrile ei, l-a

13087 pãstrat teafãr, primindu-l cu bucurie, mai ales pentru ascendenþa

 Pag. 611

13088 lui maternã, oriunde se ivea purtat de carul sãu, în þinutã de galã.
13089 I se aduceau, în semn de regeascã cinstire, costisitoare daruri de

13090 ospeþie ºi mare a fost afluenþa poporului, care n-a lãsat deoparte

13091 nici una din dovezile respectului cuvenit celor ce scãpaserã teferi

13092 din ghearele morþii, cînd nu rãmãsese nici o speranþã.

13093 2. De îndatã ce a primit aceastã ºtire, Cezar n-a vrut sã-i dea
13094 crezare, fiindcã ºtia prea bine cã Hercades nu putea fi atît de lesne

13095 înºelat într-o treabã importantã, unde era în joc interesul lui

13096 personal. Avînd anumite îndoieli, l-a trimis pe libertul sãu

13097 Celados, cel ce avusese strînse legãturi cu adolescenþii, sã-l aducã

13098 la el pe pretinsul Alexandru. Acesta a fãcut ce i s-a cerut, dar în

13099 cuno aº t erea tînãrului nu a dovedit mai mare agerime decît

13100 mulþimea. În schimb, Cezar nu s-a lãsat amãgit. Exista o certã

13101 asemãnare, dar ea nu era atît de mare încît deosebirile sã treacã

13102 neobservate la o cercetare mai atentã a amãnuntelor. Cãci falsul

13103 Alexandru avea mîinile bãtãtorite de muncã, iar trupul lui, în loc

13104 sã aibã delicateþea caracteristicã omului cu o educaþie finã ºi

13105 aleasã, era dimpotrivã, mai grosolan. Dupã ce a constatat cã

13106 discipolul nu rãmînea mai prejos decît maestrul sãu în privinþa

13107 minciunilor pe care le debita cu aceeaºi cutezanþã, Cezar l-a

13108 întrebat pe aºa zisul Alexandru de ce Aristobul, salvat împreunã

13109 cu el, nu-l însoþise, de vreme ce prin strãlucita lui obîrºie putea

13110 sã cearã aceleaºi drepturi. Impostorul a rãspuns cã de teama

13111 primejdiilor mãrii, acesta rãmãsese în insula Cipru, pentru ca, în

13112 cazul cînd i se întîmpla o nenorocire lui Alexandru, neamul

13113 Mariamnei sã nu rãmînã fãrã urmaºi, Aristobul supravieþuind ca

13114 sã-ºi înfrunte potrivnicii. Cînd cel care nãscocise scuza a adeverit

13115 spusele tînãrului, Cezar l-a luat deoparte pe ultimul ºi i-a zis

13116 urmãtoarele: Dacã îmi vei destãinui adevãrul, sînt gata sã-þi iert

13117 înºelãciunea ºi sã-þi dãruiesc viaþa. Spune-mi numai cine eºti ºi

13118 cine te-a convins sã pui la cale cutezãtoarea faptã. Cãci ceea ce ai

13119 urzit ºi ai realizat dovedeºte o perfidie care întrece vîrsta ta!

13120 Neavînd de ales, tînãrul i-a dezvãluit totul lui Cezar, ºi ce a

13121 plãnuit, ºi cine l-a încurajat. Cezar, care nu voia sã-ºi încalce

13122 cuvîntul, l-a trimis sã vîsleascã la galere, cãci a vãzut cã avea

13123 trupul vînjos, capabil sã facã faþã muncilor grele, dar pe autorul

13124 înºelãciunii l-a condamnat la moarte. Cît priveºte melienii, ei

13125 fuseserã pedepsiþi îndeajuns prin pierderea banilor cheltuiþi cu

13126 falsul Alexandru. Acesta a fost jalnicul deznodãmînt al temerarei

13127 fapte întreprinse de falsul Alexandru.

13128 Capitolul 13

13129 1. Dupã ce Achelau, devenit etnarh, s-a întors în Iudeea, l-a

13130 scos din funcþia de Mare Preot p e Ioazar, fiul lui Boethos,

13131 î n v i n u i t c ã t r ecu s e d e p ar t ea r ãzv r ãt i þ i l o r, º i i - a t r a n s m i s

13132 pontificatul fratelui sãu Eleazar. A refãcut în chip magistral

13133 palatul din Ierihon ºi a luat jumãtate din apa care aproviziona

13134 satul Neara, abãtînd-o spre un cîmp unde erau plantaþi palmieri.

13135 A î n t emei at º i o l o cal i t at e p e car e a n u mi t - o A r chelais, º i

13136 încãlcînd legile strãmoºeºti, s-a cãsãtorit cu fiica lui Achelau,

13137 Glaphyra, care fusese soþia fratelui sãu Alexandru, dãruindu-i

 Pag. 612

13138 cîþiva copii. Nici Eleazar n-a deþinut prea multã vreme rangul de
13139 Mare Preot, fiind înlocuit încã din timpul vieþii cu Iosua, fiul lui

13140 Sie.

13141 2. În al 10-lea an al domniei lui Achelau, oamenii cei mai de

13142 seamã din Iudeea ºi din Samaria n-au putut sã suporte cruzimea

13143 ºi tirania lui ºi l-au reclamat lui Cezar, mai ales cînd au aflat cã

13144 acesta îi poruncise sã se poarte blînd cu ei. Cînd aceastã acuzaþie

13145 a ajuns la urechile sale, Cezar a fost atît de furios, încît l-a

13146 chemat pe Achelau, intendentul treburilor regelui la Roma, care

13147 se numea tot Achelau, ºi fãrã a catadicsi sã-i scrie lui Achelau, i-a

13148 spus slujitorului acestuia: îmbarcã-te de îndatã pe o corabie ºi

13149 du-te pînã la el, sã-l aduci degrabã în faþa mea! Intendentul

13150 Achelau a cãlãtorit pe mare cît a putut de repede, ºi cînd a ajuns

13151 în Iudeea, l-a gãsit pe Achelau petrecînd cu prietenii lui. I-a

13152 înfãþiºat voinþa lui Cezar ºi l-a zorit sã porneascã la drum. Abia

13153 apucase sã poposeascã la Roma ºi Cezar, dupã ce dat ascultare

13154 învinuirilor pe care i le aduceau acuzatorii lui, i-a fixat locul de

13155 surghiun la Viena, oraº din Galia, confiscîndu-i averile.

13156 3. Înainte de a fi chemat la Roma, Achelau a avut un vis pe

13157 care l-a povestit astfel prietenilor sãi. I s-a pãrut cã vede 10 spice

13158 de grîu, cu bobul plin ºi copt, care au fost pãscute de niºte boi.

13159 Cînd s-a trezit, dîndu-ºi seama de importanþa viziunii sale, el a

13160 chemat prezicãtorii care se pricepeau sã tãlmãceascã visele.

13161 Întrucît pãrerile lor se deosebeau mult între ele, cãci orice tîlcuire

13162 n u s e m ã n a c u t o a t e c e l e l a l t e , u n a n u m e S i m o n d i n s e c t a

13163 esenienilor a cerut voie sã vorbeascã nestingherit ºi i-a spus lui

13164 Achelau cã visul prevestea o schimbare, din pãcate în defavoarea

13165 lui. I-a explicat cã boii întruchipeazã nenorocirea, fiindcã sînt

13166 animale care trudesc din greu ºi totodatã aduc dupã ei schimbarea,

13167 fiindcã pãmîntul arat de ei nu poate rãmîne în starea de mai

13168 înainte. Spicele, care au fost 10, indicã numãrul anilor, cãci spicul

13169 este rodul unei veri: aºadar, domnia lui Achelau va lua sfîrºit.

13170 Aceasta a fost interpretarea datã visului sãu. La 5 zile dupã visul

13171 prevestitor, a sosit celãlalt Achelau, trimis de Cezar în Iudeea,

13172 sã-l cheme la Roma, spre a fi judecat.

13173 4. Ceva asemãnãtor i s-a întîmplat ºi Glaphyrei, fiica regelui

13174 Achelau, pe care, fecioarã fiind, a luat-o de soþie Alexandru, fiul

13175 lui Irod º i f ratele lui Achelau. Mai tîrziu, Alexandru fiind

13176 executat din ordinul pãrintelui sãu, ea s-a remãritat cu regele

13177 Libiei, Iuba, la moartea cãruia s-a întors ca vãduvã la casa tatãlui

13178 ei, în Cappadocia. Acolo a luat-o în cãsãtorie Achelau, dupã ce a

13179 repudiat-o pe soþia lui, Mariamme: atît de mult o iubea el pe

13180 Glaphyra. Aºadar, cînd era deja mãritatã cu Achelau, ea a avut

13181 urmãtorul vis. I s-a pãrut cã Alexandru stãtea în faþa ei, ºi nespus

13182 de bucuroasã, l-a îmbrãþiºat. Dar el i s-a plîns ºi i-a zis: Dragã

13183 Glaphyra, tu adevereºti zicala potrivit cãreia nu trebuie sã te

13184 încrezi în femei, cãci, fecioarã fiind, te-ai mãritat cu mine, mi-ai

13185 dãruit copii, apoi ai dat uitãrii dragostea mea ºi te-ai cãsãtorit cu

13186 altul. Ca ºi cum aceastã sfidare n-ar fi fost de-ajuns, ai cutezat sã

13187 te arunci în braþele unui al 3-lea bãrbat ºi ai pãtruns în familia

13188 mea cu o car ã º i n er u º i n ar e, l u î n d u - l ca s o þ p e f r at el e meu

13189 Achelau. Dar eu nu voi uita totuºi iubirea pe care þi-o port, ºi
 Pag. 613

13190 eliberîndu-te de nelegiuire, voi face sã fii din nou a mea, ca mai
13191 înainte! De-abia a apucat sã depene acestea prietenelor sale - ºi

13192 s-a stins din viaþã dupã cîteva zile.

13193 5. Am socotit cã trebuie sã cuprind asemenea lucruri în

13194 povestirea mea, deoarece vorbeam despre regi - mai ales cã

13195 acestea sînt o dovadã cã sufletele sînt nemuritoare ºi cã pronia

13196 divinã se ocupã de treburile omeneºti, - avînd convingerea cã

13197 meritã din plin sã fie amintite. Oricine crede cã astfel de fapte par

13198 neverosimile, n-are decît sã-ºi menþinã pãrerea, fãrã sã fie un

13199 obstacol în calea celor care nãzuiesc spre virtute. De altfel,

13200 þinuturile lui Achelau au fost alipite la Siria ºi Cezar l-a trimis pe

13201 fostul consul Quirinius sã facã recensãmîntul bunurilor siriene ºi

13202 sã punã în vînzare averea lui Achelau.

13203 Cartea 18

13204 Capitolul 1

13205 1. Între timp, Quirinius, unul dintre senatorii romani care

13206 parcursese întregul curs al magistraturilor ºi suise toate treptele

13207 onorurilor pînã la rangul de consul, aºa cã se bucura de o mare

13208 influenþã prin înalta lui poziþie, a sosit în Siria împreunã cu cîþiva

13209 însoþitori, primind de la Cezar sarcina de a împãrþi dreptatea ºi de

13210 a face recensãmîntul averilor. Împreunã cu el a fost trimis ºi

13211 Coponius, bãrbat din ordinul cavalerilor, investit cu drepturi

13212 depline asupra Iudeii. Curînd a ajuns Quirinius ºi în Iudeea, unitã

13213 cu Siria, ca sã facã recensãmîntul bunurilor ºi sã vîndã avuþiile lui

13214 Achelau. Deºi la început nici n-au vrut sã audã de catagrafie,

13215 iudeii au renunþat treptat la împotrivirea lor, urmînd îndemnul

13216 Marelui lor Preot Ioazar, fiul lui Boethos. Ei au ascultat aºadar

13217 sfaturile lui Ioazar ºi au îngãduit ca recensãmîntul averilor sã se

13218 desfãºoare nestingherit. Dar gaulanitul Iuda, originar din oraºul

13219 Gamala, împreunã cu fariseul Sadduc, aþîþau poporul sã se

13220 rãzvrãteascã, amîndoi susþinînd cã recensãmîntul nu aducea dupã

13221 sine decît sclavia fãþiºã, iar datoria întregului neam era sã-ºi apere

13222 libertatea. Acum li se oferea prilejul ca în caz de reuºitã, sã-ºi

13223 punã avuþiile la adãpost, iar dacã li se întîmpla vreo nenorocire,

13224 sã-ºi asig u r e slava ºi lauda pentru mãreþia lor sufleteascã.

13225 Dumnezeu Se va arãta gata oricînd sã-i ajute doar în mãsura în

13226 care vor trece cu multã rîvnã la realizarea planurilor lor, mai ales

13227 dacã se vor gîndi la lucruri mari ºi nu-ºi vor precupeþi deloc

13228 eforturile. A º ad ar, o amen i i car e as cu l t ã cu mar e aviditate

13229 asemenea vorbe, au început sã înfãptuiascã cu temeritate aceste

13230 proiecte. N-a rãmas nici o nãpastã care sã nu se abatã asupra

13231 poporului nostru, ca urmare a instigãrilor celor 2 bãrbaþi, vorbele

13232 situîndu-se mai prejos de fapte. Rãzboaiele porneau unul dupã

13233 altul ºi nu era cu putinþã ca iudeii sã nu îndure suferinþe din

13234 pricina necontenitelor ciocniri. Adevãraþii lor prieteni, care sã le

13235 aline chinurile, pieriserã. În iureºul atacurilor date de tîlhari au

13236 fost rãpuºi numeroºi bãrbaþi de frunte, pretextul invocat fiind

13237 lupta pentru libertate, dar adevãratul motiv era setea de cîºtig. De

13238 aceea au izbucnit rãscoale care au provocat mãceluri publice,

 Pag. 614

13239 îndreptate fie împotriva concetãþenilor, cãci oamenii aveau

13240 ambiþia de a nu-ºi lãsa în viaþã nici un adversar, fie împotriva

13241 duºmanilor. Au urmat foametea, care dãdea frîu liber nelegiuirilor

13242 neruºinate, devastarea oraºelor ºi distrugerile, pînã cînd, datoritã

13243 rãscoalelor, flãcãrile au cuprins chiar ºi sfîntul lãcaº al Domnului.

13244 Mania înnoirilor cu o r i ce p r eþ º i a s ch i mb ãr i i orînduirilor

13245 strãmoºeºti a dus la pieirea rãufãcãtorilor, Sudas ºi Sadduc, care

13246 au întemeiat la noi cea de-a 4-a ºcoalã filozoficã ºi au avut

13247 nenumãraþi adepþi, au tulburat cu rãzvrãtirea lor întregul stat, nu

13248 numai în clipa aceea, ci au pus rãdãcinile viitoarelor nenorociri,

13249 sãdind niºte dogme necunoscute mai înainte de oameni. Vreau sã

13250 spun cîteva cuvinte despre secta asta, mai ales cã aceste învãþãturi

13251 ale ei, îmbrãþiºate de tineri, au dus la prãbuºirea instituþiilor

13252 noastre.

13253 2. Încã din vremuri mai vechi, iudeii au avut 3 secte filozofice:
13254 u n a a e s e n i e n i l o r, a l t a a s a d u c h e i l o r º i a 3 - a , d e n u mi t ã a

13255 fariseilor. Deºi m-am pronunþat deja asupra lor în Cartea a 2-a din

13256 Istoria rãzboiului iudeilor împotriva romanilor, nu ºovãi sã spun

13257 cîteva cuvinte despre ele.

13258 3. Fariseii nu dispreþuiesc cumpãtarea ºi nu se lasã moleºiþi de

13259 plãceri; urmeazã cu sfinþenie ceea ce în matura lor chibzuinþã

13260 socotesc cã e bine ºi cautã sã înfãptuiascã tot ce le-a prescris

13261 judecata. Ei îi respectã pe oamenii în vîrstã ºi nu au aroganþa de-a

13262 contrazice afirmaþiile lor. Întrucît susþin cã toate se desfãºoarã

13263 dupã cum a hotãrît soarta, fariseii nu vor sã priveze voinþa

13264 omeneascã de ardoarea de a împlini ceea ce depinde de ea, ci ne

13265 învaþã cã Dumnezeu a dorit ca forþa destinului ºi judecata omului

13266 sã acþioneze împreunã, astfel ca fiecare sã încline dupã placul sãu,

13267 fie spre viciu, fie spre virtute. Au convingerea cã sufletele sînt

13268 nemuritoare ºi cã sub pãmînt ele au parte de rãsplãþi sau de

13269 pedepse, dupã felul cum oamenii au dus o viaþã virtuoasã sau

13270 desfrînatã: ultimii vor rãmîne închiºi într-o temniþã veºnicã,

13271 numai cei dintîi avînd voie sã reînvie. Datoritã învãþãturii lor,

13272 fariseii au atîta influenþã asupra poporului, încît tot ceea ce þine

13273 de cultul divin, de rugãciune sau de jertfe, se sãvîrºeºte sub

13274 îndrumarea lor. O convingãtoare dovadã a virtuþile acestora au

13275 dat-o cetãþile, deoarece au socotit cã ei urmãresc numai binele,

13276 atît prin vorbã, cît ºi prin faptã.

13277 4. Învãþãtura saducheilor lasã ca sufletul sã piarã împreunã cu

13278 trupul ºi nu recunoaºte altã doctrinã în afara Legii sacre. Ei

13279 socotesc un mare merit sã întreþinã dispute despre înþelepciune cu

13280 dascãlii proprii. Aderenþii lor sînt puþin numeroºi, dar aceºtia au

13281 o condiþie bunã. Nu întreprind nimic în afara vorbelor; atunci

13282 cînd ajung magistraþi, fãrã voia lor ºi constrînºi de nevoie, adoptã

13283 opiniile fariseilor, fiindcã altfel nu sînt toleraþi de popor.

13284 5. În schimb, esenienii sînt de pãrere cã toate trebuie sã rãmînã

13285 în seama proniei divine. Ei cred în nemurirea sufletului ºi rãsplata

13286 dreptãþii li se pare bunul suprem. Cînd trimit ofrande templului,

13287 nu aduc ºi jertfele cuvenite, deoarece au mijloace de purificare

13288 mult mai sfinte. De aceea, nu li se îngãduie sã intre în templu ºi

13289 au ceremoniile lor religioase. Sînt oameni cu moravuri exemplare

13290 ºi se îndeletnicesc cu agricultura. Mai presus de toþi cei ce-ºi

 Pag. 615

13291 atrag laudele prin propria virtute, esenienii meritã sã fie admiraþi
13292 pentru dreptatea lor, prea puþin cultivatã de greci sau de barbari,

13293 cîtã vreme ei o respectã nu de scurtã vreme, ci de mulþi ani în

13294 urmã. Ca atare, au acþionat în aºa fel ca nimic sã nu-i împiedice

13295 sã-ºi foloseascã bunurile în comun, încît bogaþii nu se bucurã mai

13296 mult de averea lor decît cei ce nu posedã nimic. Sînt vreo 4.000

13297 de oameni care fac acest lucru. Nu vor sã audã de soþii ºi nici sã

13298 aibã slujitori, socotind cã s-ar dovedi nedrepþi faþã de ultimii ºi

13299 cã cele dintîi sînt certãreþe, aºa cã ei trãiesc separat ºi se ajutã

13300 unii pe alþii. Pentru administrarea veniturilor obþinute din munca

13301 cîmpului, îºi aleg oameni cinstiþi din rîndul preoþilor, care le

13302 procurã provizii ºi le pregãtesc hrana. Ei îºi duc viaþa în felul

13303 acesta ºi traiul lor seamãnã cu cel al dacilor, care se numesc

13304 Poliºti.

13305 6. Pe lîngã cele 3 ºcoli filozofice, un anume Sudas galileanul

13306 a întemeiat a 4-a sectã, ai cãrei aderenþi sînt în toate privinþele de

13307 aceeaºi pãrere cu fariseii. Dar ei iubesc atît de mult libertatea,

13308 încît o apãrã cu înverºunare, recunoscîndu-L pe Dumnezeu drept

13309 unicul lor stãpîn ºi rege. Sînt gata sã înfrunte orice fel de moarte

13310 ºi nu se dau în lãturi de la suprimarea rudelor ºi prietenilor lor,

13311 spre a nu recunoaºte vreun om ca stãpîn. Întrucît mulþi oameni au

13312 fost martori oculari ai acestor fapte, mã feresc sã vorbesc mai pe

13313 larg despre îndãrãtnicia lor. Nu mã tem deloc cã vorbele mele nu

13314 vor fi crezute, ci mai degrabã cã nu voi gãsi destule cuvinte ca sã

13315 le înfãþiºez cum trebuie curajul ºi dispreþul lor faþã de durere.

13316 Aceastã nebunie a fãcut poporul sã se revolte sub cîrmuirea lui

13317 Gessius Florus, care a abuzat de puterea lui, încît disperarea l-a

13318 împins sã se rãscoale împotriva romanilor. Atît am avut de spus

13319 despre ºcolile filozofice ale iudeilor.

13320 Capitolul 2

13321 1. Dupã ce a vîndut averile lui Achelau ºi a încheiat

13322 recensãmîntul, înfãptuit în cel de-al 37-lea an de la victoria de la

13323 Actium a lui Cezar asupra lui Antoniu, Quirinius l-a scos din

13324 funcþia de Mare Preot pe Ioazar, care fusese de partea poporului

13325 în timpul rãscoalei, pontificatul fiind preluat de Ananus, fiul lui

13326 Set. Irod ºi Phillipos au rãmas însã stãpîni peste acele tetrarhii

13327 care le reveniserã. Irod a întãrit Sepphoris, podoaba Galileii

13328 întregi, ºi a închinat-o lui Cezar. De asemenea, a înconjurat cu

13329 ziduri Betharamphtha, care era deja un oraº ºi i-a zis Iuliada,

13330 dupã numele soþiei lui Cezar. La rîndul lui, Phillipos a întemeiat

13331 l a i zvoarele Iordanului oraºul Paneas, pe car e l - a d en u mi t

13332 Cezareea. A ridicat apoi la rangul de oraº tîrguºorul Betsaida, de

13333 lîngã Lacul Ghenazaret, i-a asi g u r at mai mulþi locuitori ºi

13334 celelalte înlesniri, dîndu-i numele de Iuliada, dupã fiica lui Cezar.

13335 2. În timp ce Iudeea era administratã de Coponius, cel care, aºa

13336 cum am spus, fusese trimis împreunã cu Quirinius, s-a petrecut

13337 urmãtorul lucru. La Sãrbãtoarea Azimelor, numitã de noi Paºtele,

13338 preoþii aveau obiceiul sã deschidã porþile templului dupã miezul

13339 nopþii. De îndatã ce ele au fost deschise, niºte samariteni care se

13340 strecuraserã pe ascuns în Hierosolyma, au împrãºtiat oseminte

 Pag. 616

13341 omeneºti în portic ºi în interiorul întregului templu. De aceea,

13342 contrar datinilor legate de aceastã sãrbãtoare, accesul tuturora în

13343 templu a fost interzis ºi s-a prevãzut ca în viitor sã se ia mãsuri

13344 de pazã mai aspre. La scurtã vreme dupã aceea, Coponius s-a

13345 întors la Roma ºi urmaºul lui la cîrmuirea þãrii a fost Marcus

13346 Ambivius, sub mandatul cãruia s-a stins din viaþã Salomeea, sora

13347 lui Irod, lãsînd moºtenire Iuliei întregul þinut al Iamniei, aºijderea

13348 Phasaelis cel situat în cîmpie ºi oraºul Archelais, unde creºteau

13349 o mulþime de palmieri cu fructe foarte gustoase. Acestuia i-a

13350 urmat Annius Rufus, sub administraþia cãruia a murit cel de-al

13351 2-lea autocrat al Romei, Cezar, care a domnit timp de 57 de ani,

13352 6 luni ºi 3 zile, dintre care timp de 14 ani a domnit împreunã cu

13353 Antoniu, trãind 77 de ani - Cezar l-a avut ca urmaº la tron pe

13354 Tiberiu Nero, fiul soþiei sale Iulia. El a fost al 3-lea autocrat al

13355 Romei, ºi dupã rechemarea lui Annius Rufus, l- a t r i mi s s ã

13356 administreze Iudeea pe Valerius Gratus. Acesta a pus capãt

13357 pontificatului lui Ananus ºi l-a numit Mare Preot pe Ismael, fiul

13358 lui Phabi. Puþin mai tîrziu, l-a demis ºi i-a încredinþat funcþia lui

13359 Eleazar, fiul Marelui Preot Ananus. Dupã un an de zile, i-a luat

13360 ºi acestuia pontificatul ºi l-a pus în locul lui pe Simon, fiul lui

13361 Camith. N-a deþinut funcþia mai mult de un an ºi urmaºul lui a

13362 f o s t I o s i f , c a r e s e n u m e a º i C a i a p h a s . C î n d G r a t u s , c a r e

13363 administrase Iudeea vreme de 11 ani, a fost chemat la Roma,

13364 succesorul lui a fost Pilat din Pont.

13365 3. Tetrarhul Irod, care era bun prieten al lui Tiberiu, a

13366 c o n s t r u i t î n c e a m a i f e r t i l ã p a r t e a G a l i l e i i , l î n g ã L a c u l

13367 Ghenazaret, un oraº, dîndu-i numele de Tiberia. Nu prea departe

13368 de acest oraº se aflã izvoarele termale din localitatea care se

13369 cheamã Emaus. În oraº locuiau ºi strãini ºi numeroºi galileeni,

13370 adunaþi din þinutul lor ºi strãmutaþi cu de-a sila acolo, chiar dacã

13371 fãceau parte din rîndul celor cu o situaþie bunã. Chiar ºi sãracii

13372 culeºi de pe toate drumurile, printre ei fiind ºi unii despre care nu

13373 se ºtia sigur dacã sînt oameni liberi, au fost admiºi sã locuiascã

13374 în oraº ºi li s-au dat mari înlesniri ºi unele privilegii. Ca sã-i þinã

13375 strîns legaþi de oraº, Irod le-a construit case ºi le-a dat pãmînturi,

13376 cãci era cunoscut faptul cã potrivit datinilor strãmoºeºti, ei nu

13377 aveau voie sã locuiascã pe meleagurile acelea. Asta fiindcã,

13378 pentru întemeierea oraºului, au fost înlãturate multe morminte

13379 aflate acolo, iar legea noastrã prevede cã cei ce rãmîneau în

13380 asemenea locuri vreme de 7 zile, - erau profanaþi.

13381 4. În vremea aceea a murit ºi regele parþilor Phraates, datoritã

13382 uneltirilor urzite de fiul sãu Phraataces, din urmãtorul motiv. Deºi

13383 nu ducea lipsã de copii legitimi, Phraates a avut mai întîi ca

13384 þiitoare o sclavã de obîrºie italicã, numitã Thermusa, care îi fusese

13385 trimisã de Iulius Cezar, împreunã cu alte daruri. Robit de marea

13386 ei frumuseþe, mai ales cã dupã cîtãva vreme îi dãruise un fiu,

13387 numit Phraataces, a luat-o în cãsãtorie, ridicînd-o la rangul de

13388 soþie. Cînd a observat cã toate vorbele ei aveau o mare înrîurire

13389 asupra regelui, hotãrîtã sã facã orice era în stare ca sã-ºi urce

13390 feciorul pe tronul parþilor, ea ºi-a dat seama cã nu va înfãptui

13391 n i mi c d acã nu-i înlãtura din d r u m p e co p i i i l eg i t i mi ai l u i

13392 Phraates. ªi-a convins aºadar soþul sã-ºi trimitã fiii legitimi ca
 Pag. 617

13393 ostatici la Roma. El, fiindcã nu era chip ca regele sã încalce

13394 voinþa Thermusei, ºi-a trimis aºadar odraslele la Roma. Dar

13395 Phraataces, care fusese crescut ca sã domneascã, nu s-a împãcat

13396 cu faptul cã trebuia sã aºtepte atîta vreme pînã la urcarea lui pe

13397 tronul pãrintesc. A pus la cale pieirea tatãlui sãu, ajutat de mama

13398 lui, cu care întreþinea, zice-se, legãturi nepermise. Ambele

13399 nelegiuiri l-au fãcut aºadar odios în faþa supuºilor, care înfierau

13400 incestul cu mama lui mai mult decît patricidul propriu-zis, ºi mai

13401 înainte ca puterile lui sã creascã, el a fost alungat din regatul sãu

13402 printr-o rãscoalã, gãsindu-ºi sfîrºitul. Cei mai de vazã dintre parþi

13403 împãrtãºeau unanima pãrere cã þara lor nu putea fi cîrmuitã decît

13404 de un rege care sã coboare din sîngele Arsacizilor, cãci acesta nu

13405 avea voie sã se tragã din alt neam, cîtã vreme regatul trãsese de

13406 curînd ponoase de pe urma unei nunþi cu o þiitoare italicã, precum

13407 ºi a copilului ei. Prin solii lor, l-au chemat pe Orodes, care era de

13408 neam regesc, dar ºi-a atras ura poporului din pricina cumplitei

13409 sale cruzimi, cãci avea o fire insuportabilã, fiind iute la mînie. El

13410 a cãzut deci victimã unui complot ºi a fost ucis, dupã spusele

13411 unora, cînd aducea libaþii sau benchetuia, cãci toþi parþii umblau

13412 îndeobºte înarmaþi, sau cum susþin cei mai mulþi, a fost lichidat

13413 la o vînãtoare. A plecat apoi spre Roma o ambasadã, care sã le

13414 ad u c ã p e u n u l d i n t r e p r i n þ i i o s t at i ci ca r ege. A fost trimi s

13415 Vonones, întrucît el a fost preferat fraþilor lui. Se pãrea cã va

13416 avea parte de o domnie norocoasã, deoarece întrunea în persoana

13417 lui douã dintre cele mai puternice împãrãþii din lume: a lui ºi a

13418 romanilor. Dar barbarii ºi-au schimbat repede simþãmintele, cãci

13419 aveau o fire nestatornicã ºi înclinatã spre trufie, li se pãrea

13420 înjositor faptul cã ascultau poruncile date de sclavii unei puteri

13421 strãine, aºa ziºii robi fiind prinþii ostatici ºi declarau cã alegerea

13422 l u i ca r eg e er a o r u º i n e. Vonones fusese impus p ar þ i l o r n u

13423 printr-un rãzboi drept, ci mult mai rãu decît atît, printr-o pace

13424 umilitoare. De aceea, l-au chemat numaidecît pe Artabanos, care

13425 domnea în Media ºi era din neamul Arsacizilor, cerîndu-i sã le fie

13426 rege. Artabanos a acceptat bucuros ºi a venit cu oastea lui. I-a

13427 ieºit în întîmpinare Vonones, ºi fiindcã cei mai mulþi parþi l-au

13428 susþinut la început, Artabanos a pierdut bãtãlia, cãutîndu-ºi

13429 scãparea în munþii din Media. În scurtã vreme, Artabanos ºi-a

13430 strîns o oaste mare, cu care l-a înfruntat din nou pe Vonones,

13431 reuºind de astã datã sã-l învingã. Aºadar, Vonones a fost silit sã

13432 fugã în Seleucia, însoþit de cîþiva cãlãreþi. Artabanos a fãcut un

13433 mare mãcel în rîndurile parþilor, care se împrãºtiaserã cuprinºi de

13434 panicã, apoi a pornit în marº cu trupele sale spre Ctesiphon.

13435 Astfel a devenit el regele parþi l o r. Î n s ch i mb, Vonones s-a

13436 refugiat în Armenia, ºi ca sã-ºi punã în valoare dreptul la tron,

13437 ºi-a trimis solii la Roma. Tiberiu i-a respins cererea atît datoritã

13438 fugii sale ruºinoase, cît ºi datoritã presiunilor venite din partea

13439 parþilor prin ameninþãrile de rãzboi, aduse de solii regelui.

13440 Pierzînd ºi cealaltã cale de-a ajunge la tron, deoarece puternicele

13441 neamuri ale armenilor care locuiau în preajma Muntelui Niphates

13442 se aliaserã cu parþii, Vonones s-a pus sub ocrotirea lui Silanus,

13443 guvernatorul Siriei. Acesta l-a primit în Siria, þinînd seama de

13444 faptul cã fusese educat la Roma, în timp ce Artabanos a atribuit

 Pag. 618

13445 Armenia fiului sãu Orodes.

13446 5. În vremea aceea s-a stins din viaþã ºi regele Commagenei,
13447 Antioh. Dupã moartea lui au izbucnit certuri între popor ºi

13448 nobilime, astfel cã fiecare tabãrã ºi-a trimis solii la Roma.

13449 Fruntaºii cereau ca regatul sã fie transformat într-o provincie

13450 romanã, în timp ce mulþimea voia sã fie cîrmuitã de regi, dupã

13451 obiceiul strãmoºesc. De aceea, printr-o hotãrîre a Senatului,

13452 privitoare la limpezirea acestei neînþelegeri, a fost trimis în Orient

13453 Germanicus, destinul oferindu-i astfel prilejul sã-ºi gãseascã

13454 acolo sfîrºitul. Dupã ce a aplanat toate conflictele din Orient, a

13455 fost otrãvit datoritã uneltirilor lui Piso, aºa cum s-a arãtat în altã

13456 parte.

13457 Capitolul 3

13458 1. Cînd Pilat, guvernatorul Iudeii, ºi-a dus oastea din Cezareea
13459 la Hierosolymaâ ca sã ierneze, el a încãlcat fãþiº datinile iudeilor,

13460 avînd grijã sã aducã în oraº efigiile lui Cezar, care fuseserã prinse

13461 de prãjinile steagurilor, deºi legile noastre interzic cu desãvîrºire

13462 introducerea chipurilor. Din aceastã pricinã, predecesorii lui

13463 obiºnuiau sã-ºi despoaie de podoabe steagurile la intrarea trupelor

13464 în oraº. Pilat a fost cel dintîi care fãrã ºtirea poporului, sub

13465 o b r o cu l n o p þ i i , a h o t ãr î t s ã ad u cã º i sã ex p u n ã p o r t r et e î n

13466 Hierosolyma. De îndatã ce a prins de veste, mulþimea a pornit

13467 de-a valma spre Cezareea ºi timp de cîteva zile l-a implorat pe

13468 Pilat sã mute portretele acelea în altã parte. El n-a vrut sã accepte

13469 acest lucru, ca sã nu-i aducã o jignire lui Cezar. Întrucît poporul

13470 nu contenea sã stãruie pe lîngã el, în ziua a 7-a, Pilat ºi-a înarmat

13471 în tainã oºtenii, apoi s-a urcat pe tribuna unei arene de circ,

13472 punîndu-ºi la pîndã oastea în spatele acesteia. Cînd iudeii au

13473 început sã insiste din nou, el a fãcut un semn oºtenilor, care i-au

13474 înconjurat, ameninþîndu-i cu moartea pe cei prezenþi, dacã nu

13475 plecau liniºtiþi la casele lor. Dar iudeii s-au aruncat cu faþa la

13476 pãmînt, ºi-au dezvelit cefele ºi au spus cã preferau sã moarã pe

13477 loc, neîndrãznind sã se abatã de la înþelepciunea legilor lor. Uluit

13478 de fermitatea cu care îºi apãr au l eg ile, Pilat a dat ordin ca

13479 portretele sã fie duse numaidecît de la Hierosolyma la Cezareea.

13480 2. Pilat s-a pregãtit sã aducã apa la Hierosolyma prin captarea

13481 unor izvoare situate la o distanþã de 200 de stadii, folosind în

13482 acest scop banii din tezaurul sacru. Proiectul sãu n-a fost pe

13483 placul iudeilor, care utilizau apa din jurul oraºului. S-au strîns

13484 grãmadã multe mii de oameni care au cerut prin strigãte ca el sã

13485 renunþe la planul sãu. Cum se întîmplã îndeobºte într-o adunãturã,

13486 unii au rostit vorbe de ocarã la adresa distinsului bãrbat. Pilat a

13487 îmbrãcat aºadar în straie iudaice o mare ceatã de oºteni care-ºi

13488 ascundeau sub veºmînt niºte ciomege ºi i-a trimis în locul unde

13489 puteau sã-i încercuiascã mai lesne pe iudei, dîndu-le porunca sã-i

13490 împrãºtie dupã aceea. De îndatã ce iudeii au început sã-i arunce

13491 insultele lor, el a dat semnalul convenit oºtenilor sãi: aceºtia au

13492 nãvãlit deopotrivã peste cetãþenii paºnici ca ºi peste rãzvrãtiþi,

13493 pedepsindu-i mai aspru decît le poruncise Pilat. Iudeii n-au vrut

13494 sã renunþe deloc la încãpãþînarea lor, dar cum întîmpinau cu

 Pag. 619

13495 mîinile goale niºte oameni înarmaþi, mulþi dintre ei au murit

13496 acolo, iar alþii au fost rãniþi. În felul acesta a fost înãbuºitã

13497 rãzvrãtirea.

13498 3. În vremea aceea a trãit Isus, un om înþelept, dacã poate fi

13499 numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni ºi

13500 învãþãtorul oamenilor care erau bucuroºi sã afle adevãrul. A atras

13501 de partea Lui o mulþime de iudei, dar ºi o mulþime de pãgîni.

13502 Acesta a fost Hristos. Chiar dacã Pilat, datoritã acuzaþiilor aduse

13503 de fruntaºii poporului nostru, L-a þintuit pe cruce, n-au încetat

13504 sã-L iubeascã cei ce L-au îndrãgit de la început. Cãci li S-a arãtat

13505 a 3 - a z i i a r ã º i v i u , a º a c u m a u p r e z i s p r o f e þ i i t r i m i º i d e

13506 Dumnezeu, înfãptuind ºi 1.000 de alte miracole. De atunci ºi pînã

13507 azi dãinuie poporul creºtinilor, care îºi trage numele de la El.

13508 4. În aceeaºi vreme s-a abãtut asupra iudeilor o altã nenorocire

13509 ºi în templul lui Isis din Roma s-a petrecut o faptã plinã de

13510 neruºinare. Voi povesti mai întîi nelegiuirea comisã în sanctuarul

13511 isiac, ºi abia dupã aceea voi aduce vorba despre necazurile

13512 îndurate de iudei. Trãia la Roma o anume Paulina, celebrã pentru

13513 obîrºia ei nobilã ºi pentru rîvna cu care urmãrea ca prin virtute sã

13514 egaleze marele ei nume. Avea averi multe, o frumuseþe fãrã

13515 pereche ºi atinsese vîrsta cînd femeile sînt pline de farmec ºi

13516 cautã sã ducã o viaþã cuviincioasã. Era mãritatã cu Saturninus,

13517 î n z e s t r a t c a º i e a c u t o a t e c a l i t ã þ i l e a l e s e . D e P a u l i n a s e

13518 îndrãgostise Decius Mundus, un bãrbat care ocupa un rang înalt

13519 î n o r d i n u l c a v a l e r i l o r. F i i n d c ã s e s t r ã d u i s e z a d a r n i c s - o

13520 ademeneascã prin daruri bogate pe care ea le respinsese în pofida

13521 mãrimii lor, patima lui deveni atît de arzãtoare încît era gata sã

13522 dea 200.000 de drahme atice pentru o singurã noapte de dragoste.

13523 Cum nici mãcar aºa nu ºi-a înduplecat idolul, el n-a mai putut sã

13524 îndure chinul iubirii ºi a socotit cã cel mai bine era sã moarã de

13525 foame, scãpînd astfel de rãul pe care i-l pricinuia Paulina. A

13526 hotãrît sã-ºi punã astfel capãt zilelor, fãrã a zãbovi sã treacã la

13527 îndeplinirea planului sãu. Dar în casa lui se afla un libert al

13528 tatãlui sãu, numit Ide, priceput în toate vicleºugurile. Acestuia i-a

13529 displãcut încãpãþînarea cu care tînãrul îºi pregãtea singur moartea,

13530 cãci era vãdit cã se veºtejea de la o zi la alta. S-a dus aºadar la el,

13531 i-a alinat suferinþa prin vorbele sale ºi i-a insuflat speranþa cã-i va

13532 oferi prilejul sã se bucure de îmbrãþiºãrile Paulinei. Întrucît

13533 Mundus a ascultat bucuros rugãminþile lui, Ide i-a spus cã avea

13534 nevoie doar de 50. 00 de drahme, ca sã învingã pudoarea femeii.

13535 Dupã ce a ridicat moralul tînãrului ºi a primit suma pe care o

13536 ceruse, el a mers pe o cale diferitã de cea aleasã de îndrãgostit,

13537 dîndu-ºi seama cã femeia nu putea fi cumpãratã cu bani. ªtia însã

13538 cît de devotatã era Paulina cultului zeiþei Isis ºi a urzit urmãtorul

13539 plan. Ide s-a dus la unul dintre preoþii lui Isis ºi l-a atras cu

13540 ajutorul vorbelor, fãrã sã-i vinã greu sã-i cîºtige bunãvoinþa, mai

13541 ales cã i-a arãtat banii, dînd u - i av an s 2 5 . 000 de drahme ºi

13542 promiþîndu-i cealaltã parte a sumei în cazul cînd planul lui reuºea.

13543 I-a vorbit apoi de iubirea tînãrului ºi l-a rugat pe preot sã facã tot

13544 ce era în stare ca sã-i satisfacã dorinþele. Subjugat de marea

13545 putere a aurului, sacerdotul a fãgãduit sã-i îndeplineascã vrerea.

13546 Cel mai vîrstnic dintre preoþi s-a dus la Paulina, ºi dupã ce a fost
 Pag. 620

13547 primit de ea, a cerut sã-i vorbeascã fãrã martori. Cînd dorinþa i-a
13548 fost îndeplinitã de Paulina, a pretins cã vine în numele lui

13549 Anubis, cãci zeul s-a îndrãgostit de ea, poruncindu-i sã vinã la el.

13550 Paulina s-a arãtat încîntatã de vorbele lui ºi s-a lãudat faþã de

13551 prietenele sale cu onoarea pe care i-o fãcea Anubis. L-a anunþat

13552 ºi pe soþul ei cã fusese poftitã sã cineze ºi sã se culce cu Anubis.

13553 Acesta i-a dat încuviinþarea, cunoscînd prea bine cinstea soþiei

13554 sale. Ea s-a dus aºadar la templu, ºi dupã ce a luat cina, preotul

13555 a închis poarta, ºi sosind ora de culcare, lampa din interiorul

13556 sanctuarului a fost stinsã. Mundus, care se ascunsese din vreme

13557 acolo, n-a întîrziat sã se întîlneascã cu ea ºi o noapte întreagã s-a

13558 bucurat de îmbrãþiºãrile ei, dîndu-se drept zeul Anubis. Înainte sã

13559 se urneascã preoþii care nu ºtiau nimic despre uneltirea pusã la

13560 cale, Mundus a plecat acasã, iar Paulina s-a întors în zorii zilei la

13561 soþul ei, cãruia i-a vorbit despre apariþia zeului, fãlindu-se apoi ºi

13562 faþã de prietenele sale cu onoarea de care avusese parte. Unele au

13563 refuzat s-o creadã, întrezãrind cum stãteau lucrurile, altele ºi-au

13564 reprimat uimirea, fiindcã, aºa cum se cuvenea, nu puteau sã-i

13565 punã la îndoialã cinstea, avînd în vedere pudoarea ºi nobleþea ei.

13566 La 3 zile de la aceastã pãþanie, Mundus a întîlnit-o din întîmplare

13567 ºi i-a zis: Dragã Paulina, tu mi-ai fãcut o economie de 200.000 de

13568 drahme, pe care puteai sã le încasezi tu însãþi, cãci uite cã totuºi

13569 te-ai supus voinþei mele. Puþin îmi pasã acum cã l-ai împroºcat pe

13570 Mundus cu insultele tale, deoarece mi-a fãcut o mare plãcere

13571 faptul cã am þinut locul zeului Anubis! Dupã ce i-a vorbit astfel,

13572 ºi-a vãzut de drum. Dar de îndatã ce a aflat de batjocura pe care

13573 o îndurase, Paulina ºi-a rupt veºmintele de pe ea, a dezvãluit

13574 s o þ u l u i ei j o s n i ca u n el t i r e º i l - a i mp l o r a t s ã n u l a s e f a p t a

13575 nerãzbunatã. Saturninus a reclamat împãratului pricina sa. Tiberiu

13576 a cercetat îndeaproape întreaga mîrºãvie, i-a luat la întrebãri pe

13577 preoþi, ºi înþelegînd ce se petrecuse, i-a þintuit pe cruce împreunã

13578 cu Ide, uneltitorul nelegiuirii, fiindcã puseserã la cale întreaga

13579 înjosire a unei femei. Apoi a poruncit ca templul sã fie dãrîmat ºi

13580 statuia Isidei sã fie zvîrlitã în apele Tibrului. Pe Mundus l-a

13581 trimis însã în surghiun, socotind cã nu merita o pedeapsã mai

13582 m a r e , î n t r u c î t d r a g o s t e a p ã t i m a º ã î l î m p i n s e s e s ã c o m i t ã

13583 nelegiuirea. Aºa a fost dezonorat templul zeiþei Isis de cãtre

13584 preoþii ei. Mã întorc acum sã povestesc ce nenorocire s-a abãtut

13585 asupra iudeilor stabiliþi la Roma, despre care am vorbit mai

13586 înainte.

13587 5. Un bãrbat de obîrºie iudaicã îºi pãrãsise patria, de teamã cã

13588 va fi pedepsit pentru încãlcarea legilor strãmoºeºti, fiindcã era un

13589 nelegiuit în toate privinþele. S-a pripãºit la Roma, unde s-a dat

13590 drept tãlmãcitor al legilor lui Moise, înhãitîndu-se cu 3 oameni de

13591 teapa lui. Toþi 4 au intrat în vorbã cu o nobilã femeie, numitã

13592 Fulvia, care îmbrãþiºase religia lui Moise, lãsîndu-se îndrumatã de

13593 ei , º i au co n v i n s - o sã trimitã p u r p u r ã º i au r t emp l u l u i d i n

13594 Hierosolyma. Le-au preluat pe amîndouã, dar le-au pãstrat pentru

13595 propria lor folosinþã, risipindu-le, cãci acesta era scopul pe care

13596 l-au urmãrit din capul locului. Aºa se face cã Tiberiu, prieten bun

13597 c u S a t u r n i n u s , s o þ u l F u l v i e i , c a r e l a î n d emn u l s o þ i ei s al e

13598 reclamase cazul împãratului, a dat ordin ca toþi iudeii sã fie

 Pag. 621

13599 alungaþi din Roma. Consulii au ales vreo 4.000, i-au înrolat ºi
13600 i-au trimis ca oºteni în Insula Sardinia. Cei mai mulþi au refuzat

13601 sã-ºi îndeplineascã serviciul militar, ca sã nu încalce legile patriei

13602 lor, ºi au fost supuºi unor amenzi usturãtoare. Iatã aºadar cã

13603 datoritã celor 4 nelegiuiþi, iudeii au fost alungaþi din cetate.

13604 Capitolul 4

13605 1. Între timp s-a rãsculat ºi neamul samaritenilor. Pe ei îi aþîþa

13606 un bãrbat pentru care minciuna era un fleac ºi orice mijloc i se

13607 pãrea bun ca sã-ºi atragã favoarea mulþimii. Acesta a îndemnat

13608 poporul sã urce pe piscul Garizim, care se bucura în rîndurile

13609 samaritenilor de faima unui munte sfînt: el le va arãta vasele

13610 sacre, îngropate de Moise în locul acela. Localnicii au avut

13611 încredere în vorbele lui, au pus mîna pe arme ºi s-au adunat

13612 într-un tîrg numit Tirathaba, unde s-au strîns din ce în ce mai

13613 mulþi oameni, pentru ca oastea care fãcea ascensiunea muntelui sã

13614 se înmulþeascã. Dar Pilat le-a ieºit în întîmpinare, ocupînd cu

13615 cãlãreþii ºi pedestraºii lui bine înarmaþi drumul pe care ºi-l

13616 aleseserã. Trupele sale s-au întîlnit cu cei ce se adunaserã în jurul

13617 tîrgului, ºi la prima ciocnire, unii dintre rãsculaþi au fost uciºi

13618 alþii au luat-o la fugã, dar cei mai mulþi au fost capturaþi. Pilat i-a

13619 executat pe cei mai de seamã ºi mai influenþi dintre fugari.

13620 2. Dupã înãbuºirea rãscoalei, Sfatul samaritenilor ºi-a trimis

13621 solii la Vitellius, fost consul ºi guvernatorul Siriei, ca sã se plîngã

13622 de mãcelul comis împotriva lor de Pilat. Ei nu s-au adunat la

13623 Tirathaba ca sã-i înfrunte pe romani, ci pentru a se apãra de

13624 samavolniciile lui Pilat. Vitellius l-a trimis pe prietenul sãu

13625 Marcellus sã se ocupe de guvernarea Iudeii ºi i-a poruncit lui

13626 Pilat sã se ducã la Roma, ca sã fie tras la rãspundere de împãrat

13627 pentru acuzaþiile care i-au fost aduse de samariteni. Aºadar, dupã

13628 10 ani de administrare a Iudeii, Pilat a pornit spre Roma la

13629 porunca lui Vitellius, fiindcã nu putea sã se opunã ordinului sãu.

13630 Dar Tiberiu s-a stins din viaþã mai înainte ca el sã ajungã la

13631 Roma.

13632 3. Vitellius a plecat în Iudeea ºi a sosit la Hierosolyma în

13633 vremea cînd acolo se celebra aºa numita sãrbãtoare a Paºtilor.

13634 Fiindcã a avut parte de o primire strãlucitoare, Vitellius i-a scutit

13635 pe hierosolymitani de întregul bir pentru roadele puse în vînzare

13636 ºi a decis ca talarul Marilor Preoþi, împreunã cu toate odãjdiile

13637 lor, sã fie þinute în templu, ca odinioarã, sub paza sacerdoþilor.

13638 Ele erau pãstrate atunci în Antonia, cum i se zicea acelei fortãreþe

13639 d i n u r m ã t o r u l m o t i v. U n a n u m e H y r c a n o s , p r i m u l d i n t r e

13640 numeroºii pontifi cu acest nume, care construise turnul din

13641 vecinãtatea templului, îºi petrecea cea mai mare parte a vieþii ºi

13642 þinea acolo sub propria lui supraveghere talarul purtat numai de

13643 el, dezbrãcîndu-l ori de cîte ori îºi punea veºmintele cu care

13644 obiºnuia sã meargã în oraº. Pilda lui a fost urmatã de fiii ºi

13645 nepoþii sãi. Cînd a ajuns rege, Irod a consolidat cu mari cheltuieli

13646 acest turn, care avea o poziþie strategicã, ºi i-a dat numele de

13647 Antonia, în cinstea bunului sãu prieten Antoniu. Dar talarul

13648 pontifical a rãmas la dispoziþia lui, aºa cum l-a gãsit, avînd
 Pag. 622

13649 convingerea cã din acest motiv, poporul nu va întreprinde nimic

13650 împotriva lui. La fel a fãcut ºi Achelau, fiul lui, care i-a urmat la

13651 tron. Cînd au pus stãpînire pe regatul acestuia, romanii au gãsit

13652 ºi talarul pontifical, pãstrat într-un lãcaº de piatrã, care purta

13653 sigiliul preotului ºi al trezorierului, cãpetenia turnului avînd

13654 datoria sã aprindã zilnic o lampã în faþa lui. Cu 7 zile înaintea

13655 sãrbãtorilor, cãpetenia turnului încredinþa preoþilor straiul, care

13656 era curãþat ºi purtat de Marele Preot, apoi în prima zi de dupã

13657 ceremonie, el era pus din nou în lãcaºul unde se aflase mai

13658 înainte. Aºa se proceda în fiecare an, la cele 3 sãrbãtori ºi cu

13659 prilejul zilelor de post. Vitellius a hotãrît ca talarul pontifical sã

13660 fie pãstrat dupã datina strãmoºeascã ºi a dat ordin cãpeteniei

13661 turnului sã nu se mai preocupe de locul unde era þinut, nici de

13662 ziua cînd era el f o l o s i t . A t rãgîndu-ºi prin aceastã poruncã

13663 favoarea neamului, l-a scos din arhierie pe Iosif, care se mai

13664 numea ºi Caiaphas, ºi l-a numit în locul lui pe Ionathas, fiul

13665 Marelui Preot Ananus, apoi s-a întors la Antiohia.

13666 4. Între timp, Tiberiu i-a trimis lui Vitellius o scrisoare prin
13667 c a r e î i d ã d e a s a r c i n a s ã î n t r e þ i n ã l eg ãt u r i d e p r i e t e n i e c u

13668 Artabanos, regele parþilor. El se temea de el, fiindcã îi purta

13669 duºmãnie ºi cucerise deja Armenia, fiind în stare sã-i provoace

13670 daune ºi mai mari. Singura cale prin care parþii puteau sã-ºi

13671 adevereascã prietenia faþã de romani era sã trimitã ostatici, mai

13672 ales pe fiul lui Artabanos. Tiberiu i-a scris lui Vitellius ca prin

13673 uriaºe sume de bani, sã-i convingã pe regii iberilor ºi albanilor sã

13674 porneascã fãrã întîrziere rãzboiul împotriva lui Artabanos. Regii

13675 acestora au dat înapoi, dar i-au aþîþat pe sciþi sã tãbãrascã asupra

13676 lui Artabanos ºi i-au lãsat sã mãrºãluiascã pe meleagurile lor,

13677 deschizîndu-le Porþile Caspiene. De aceea, parþii au pierdut iarãºi

13678 Armenia ºi þara le era bîntuitã de rãzboi, cei mai nobili dintre ei

13679 pieriserã, toate þinuturile lor fuseserã devastate, chiar ºi fiul

13680 regelui cãzînd în luptã, împreunã cu multe mii de oºteni. Puþin a

13681 lipsit ca Vitellius sã scape ºi de tatãl lui, Artabanos, graþie banilor

13682 pe care i-a trimis rudelor ºi prietenilor acestuia, spre a-l asasina

13683 cu ajutorul celor care primiserã darurile sale. Dar cum ºi-a dat

13684 seama cã nu putea scãpa de capcanele întinse pretutindeni ºi s-a

13685 convins cã cei mai mulþi dintre pretinºii lui susþinãtori fuseserã

13686 corupþi, iar bunãvoinþa pe i-o arãtau era o prefãcãtorie curatã, ei

13687 aºteptînd doar prilejul potrivit ca sã treacã de partea celor ce

13688 trãdaserã mai înainte, Artabanos s-a salvat ºi a fugit în satrapiile

13689 sale superioare. Acolo ºi-a recrutat o mare oºtire, alcãtuitã din

13690 dani ºi din saci, ºi prin victoria lui asupra duºmanilor, ºi-a

13691 consolidat din nou domnia.

13692 5. Aflînd toate acestea, Tiberiu a hotãrît sã-ºi atragã prietenia

13693 lui Artabanos. Dupã ce a fost invitat la tratative ºi a acceptat

13694 bucuros, regele ºi Vitellius s-au întîlnit în preajma Eufratului.

13695 Malurile fluviului au fost unite printr-un pod, la jumãtatea cãruia

13696 s-au întîlnit amîndoi, fiecare cu alaiul gãrzilor lui. Cînd s-a

13697 încheiat tratatul de prietenie, tetrarhul Irod a dat în cinstea lor un

13698 ospãþ care a avut loc la mijlocul podului, într-un cort ridicat de el

13699 cu mari cheltuieli. La scurtã vreme, Artabanos l-a trimis pe fiul

13700 sãu Darius ca ostatic al lui Tiberiu, însoþit de numeroase daruri.

 Pag. 623

13701 Printre ele figura ºi un bãrbat înalt de 7 coþi, de obîrºie iudaicã,

13702 numit Eleazar, dar poreclit Uriaºul, pentru deosebita lui înãlþime.

13703 Vitellius s-a întors apoi la Antiohia, iar Artabanos, la Babilon.

13704 Dornic sã fie primul care îi dãdea lui Cezar vestea obþinerii

13705 ostaticilor, Irod ºi-a trimis mesagerii cu o scrisoare în care i-a

13706 înfãþiºat pe îndelete cu m au decurs lucrurile; prin urmare,

13707 consulul n-a mai avut ce veºti noi sã-i mai aducã împãratului.

13708 Cînd ºi-a trimis la rîndul lui propria scrisoare ºi Cezar i-a rãspuns

13709 cã aflase deja toate veºtile din scrisoarea trimisã mai înainte de

13710 Irod, Vitellius a fost profund nemulþumit ºi a vãzut în fapta

13711 aceasta o jignire mai mare decît era cazul. ªi-a înãbuºit însã

13712 supãrarea, aºteptînd prilejul de se rãzbuna pe Irod pînã la venirea

13713 pe tron a lui Gaius.

13714 6. În vremea aceea, Philippos, fratele lui Irod ºi-a dat obºtescul
13715 sfîrºit în cel de-al 20-lea an al domniei lui Tiberiu, dupã ce a

13716 cîrmuit vreme de 37 de ani Trachonitis, Gaulanitis ºi Batanea. A

13717 fost un principe care s-a purtat blînd cu supuºii lui ºi a îndrãgit

13718 liniºtea, cãci ºi-a dus întreaga viaþã în þara lui. Ori de cîte ori

13719 pleca de-acasã, lua cu el doar cîþiva aleºi ºi un jilþ pe care se

13720 aºeza ca sã împartã dreptatea în timp ce-ºi vedea de drum. Dacã

13721 întîlnea pe cineva ajuns la ananghie, care-i cerea ajutorul, nu

13722 zãbovea deloc, ci îºi aducea jilþul, ºi instalîndu-se în el, cerceta

13723 pricina: vinovaþii primeau pedeapsa pe loc iar nevinovaþii erau

13724 puºi în libertate. S-a sãvîrºit la Iuliada ºi a fost îngropat cu mare

13725 pompã în mormîntul pe care ºi-l pregãtise din vreme. Tiberiu i-a

13726 luat domeniul, fiindcã murise fãrã sã aibã copii ºi l-a alipit la

13727 p r o v i n c i a S i r i a, d ar a p o r u n ci t ca t et r a r h i a s ã - º i p ã s t r e z e

13728 veniturile.

13729 Capitolul 5

13730 1. În aceeaºi vreme a izbucnit rãzboiul dintre Aretas, regele

13731 din Petraea, ºi Irod, din urmãtoarea cauzã. Tetrarhul Irod se

13732 cãsãtorise cu fiica lui Aretas ºi trãia cu ea de mulþi ani. Dar cînd

13733 s-a dus la Roma, a poposit la fratele sãu vitreg, Irod. Acest Irod

13734 fusese zãmislit de fiica Marelui Preot Simon. El s-a îndrãgostit de

13735 soþia acestuia, Irodiada, fiica lui Aristobul, fratele amîndurora, ºi

13736 sora lui Agripa cel Mare, îndrãznind s-o cearã în cãsãtorie.

13737 Irodiada i-a primit propunerea ºi au convenit împreunã ca sã vinã

13738 în casa lui îndatã dupã ce el se va întoarce de la Roma; i-a pus

13739 însã condiþia s-o alunge din cãminul sãu pe fiica lui Aretas.

13740 Învoindu-se cu ea, Irod ºi-a continuat cãlãtoria la Roma. Dupã ce

13741 ºi-a dus la îndeplinire treburile pentru care venise la Roma ºi s-a

13742 întors acasã, soþia lui, care ºtia de înþelegerea lui cu Irodiada, n-a

13743 mai aºteptat sã afle de la el toate acestea, ci i-a cerut voie sã plece

13744 la Machaerus, fortãreaþa situatã la graniþa dintre regatul lui Irod

13745 ºi cel al lui Aretas, netrãdîndu-ºi propriile intenþii. Ea fusese

13746 trimisã ºi mai înainte la Machaerus, care era atunci în stãpînirea

13747 tatãlui ei. De îndatã ce a ajuns acolo, comandantul fortãreþei i-a

13748 ºi pus la îndemînã tot ce avea nevoie ca sã-ºi continue cãlãtoria.

13749 S - a g r ã b i t a º a d a r s ã p l ece s p r e A r ab i a, º i co n d u s ã d e l a o

13750 fortãreaþã la alta de comandanþii lor, a ajuns în scurtã vreme la

 Pag. 624

13751 pãrintele ei, cãruia i-a dezvãluit intenþia lui Irod. Au început
13752 numaidecît ostilitãþile dintre ei, aþîþate de certurile privitoare la

13753 trasarea hotarelor oraºului Gamala; dupã aceea, amîndoi regii

13754 ºi-au strîns trupele, ajungîndu-se la rãzboiul pe care nu l-au purtat

13755 prin comandanþii lor. De la începutul bãtãliei, oastea lui Irod a

13756 fost învinsã ºi nimicitã în întregime, fiindcã a fost trãdatã de niºte

13757 transfugi din tetrarhia lui Philippos, care erau lefegiii regelui.

13758 Irod l-a înºtiinþat imediat pe Tiberiu printr-o scrisoare. Indignat

13759 de atacul lui Aretas, împãratul i-a scris lui Vitellius sã-i declare

13760 rãzboi arabului, cerîndu-i fie sã-l captureze ºi sã-l aducã înlãnþuit,

13761 fie sã-i trimitã capul regelui. Aceasta a fost misiunea pe care

13762 Tiberiu a dat-o comandantului Siriei.

13763 2. Unii dintre iudei au fost de pãrere cã Dumnezeu hãrãzise

13764 pieirii oastea lui Irod, ca sã-i dea îndreptãþitã pedeapsã pentru

13765 executarea lui Ioan Botezãtorul. Irod a poruncit ca el sã fie ucis,

13766 deºi era un om ales, care îi îndemna pe iudei sã cultive virtutea ºi

13767 s ã f i e d r ep þ i u n u l f aþ ã de altul, arãtîndu- º i ev l av i a f aþ ã d e

13768 Dumnezeu prin intermediul botezului. Atunci botezul va fi pe

13769 placul Domnului, fiindcã el va fi folosit nu numai pentru iertarea

13770 pãcatelor, ci ºi pentru curãþirea trupului de murdãrie, ca ºi cum

13771 sufletele ar fi fost purificate mai înainte prin dreptate. Deoarece

13772 mulþimea se aduna de pretutindeni în jurul lui, aºa de uimitoare

13773 era puterea de înrîurire a cuvintelor sale, Irod s-a temut cã prin

13774 marea lui autoritate asupra oamenilor poate sã-i ademeneascã pe

13775 supuºii lui spre revoltã, cãci ei erau în stare sã facã orice le zicea

13776 el. I s-a pãrut mai cuminte ca mai înainte de-a vedea încotro se

13777 îndreptau lucrurile, sã-l înlãture din drum, fãrã sã mai aºtepte ca

13778 schimbãrile sã ia o întorsãturã primejdioasã ºi abia dupã aceea sã

13779 aibã remuºcãri, dîndu-ºi seama cã era prea tîrziu sã intervinã.

13780 Datoritã acestei suspiciuni, Irod l-a pus pe Ioan în lanþuri ºi l-a

13781 trimis la fortãreaþa Machaerus, despre care am vorbit adineauri,

13782 spre a-l ucide. Iudeii erau convinºi cã pedepsirea omorului a dus

13783 la pieirea oºtirii, pentru ca Dumnezeu sã-ªi reverse mînia asupra

13784 lui Irod.

13785 3. Pregãtit sã dezlãnþuie rãzboiul împotriva lui Aretas,

13786 Vitellius a luat 2 legiuni de oºteni bine înarmaþi, precum ºi acele

13787 trupe cu armament uºor ºi cãlãreþii care-i însoþeau pe regii aliaþi,

13788 apoi a pornit în marº spre Petra, ajungînd la Ptolemaida. Dar cînd

13789 a vrut sã strãbatã cu oºtirea lui Iudeea, i-au ieºit în întîmpinare

13790 fruntaºii þãrii ºi l-au implorat sã nu-ºi croiascã drum pe acolo,

13791 fiindcã legile nu îngãduiau ca meleagurile lor sã fie strãbãtute de

13792 portretele aflate în numãr mare pe steagurile romane. Înduplecat

13793 de rugãminþile lor, Vitellius ºi-a schimbat planul ºi a poruncit

13794 trupelor sale sã treacã prin cîmpia mare, în vreme ce el, însoþit de

13795 tetrarhul Irod ºi de prietenii lui, s-a îndreptat spre Hierosolyma,

13796 ca s ã ad u cã j er t f ã Domnului, la strãmoºeasca s ãr b ãt o ar e a

13797 iudeilor, în ajunul cãreia se aflau. Cu prilejul sosirii lui, poporul

13798 iudeu l-a primit cu onoruri deosebite. A stat acolo 3 zile, rãstimp

13799 în care l-a înlãturat din funcþia de Mare Preot pe Ionathas ºi l-a

13800 înlocuit cu fratele lui, Theophilus. În a 4-a zi, cînd a primit de la

13801 Roma o scrisoare care anunþa moartea lui Tiberiu, el i-a cerut

13802 imediat poporului sã-i jure credinþã lui Gaius. Vitellius ºi-a întors
 Pag. 625

13803 din drum oºtenii ºi i-a trimis la iernat, fiindcã nu socotea cã mai
13804 avea acum împuternicirea de-a duce rãzboi, dupã urcarea pe tron

13805 a lui Gaius. Zice-se cã atunci cînd a primit vestea marºului

13806 întreprins de Vitellius împotriva lui, ºi Aretas a fost prevenit de

13807 un cititor în zborul pãsãrilor cã armata acestuia nu va putea sã

13808 ajungã la Petra: în curînd va muri un comandant, fie cel ce a dat

13809 porunca dezlãn þ u i r i i r ãzb o i u lui, fie cel ce se grãbeºte sã-l

13810 porneascã, fie cel ce aºteaptã sã primeascã atacul oºtirii duºmane.

13811 Vitellius s-a întors atunci la Antiohia. Dar Agripa, fiul lui

13812 Aristobul, sosise cu un an înainte de moartea lui Tiberiu la Roma,

13813 ca sã ducã tratative cu Cezar de îndatã ce s-ar fi ivit un prilej

13814 favorabil. Ca atare, vreau acum sã vorbesc pe îndelete despre Irod

13815 ºi despre membrii familiei sale. Fie pentru cã unii joacã un rol

13816 important în faptele care vor fi povestite aici, fie pentru cã ei

13817 aduc dovada cã nici numãrul mare de urmaºi nici puterea deþinutã

13818 d e o a m e n i n u s î n t f o l o s i t o a r e a t u n c i c î n d e v l a v i a f a þ ã d e

13819 Dumnezeu lipseºte cu desãvîrºire. În mai puþin de un secol,

13820 urmaºii atît de numeroºi ai lui Irod au pierit aproape cu toþii.

13821 Precizez cã întregul neam omenesc poate sã tragã învãþãminte din

13822 atenta cercetare a sorþii lor vitrege. Mai ales cînd voi adãuga

13823 povestirea mea despre Agripa, un bãrbat demn de toatã admiraþia

13824 noastrã, care în pofida unei vieþi retrase ºi întrecînd aºteptãrile

13825 tuturor cunoscuþilor sãi, a ajuns în culmea puterii. Am tratat ºi

13826 mai înainte aceste subiecte, dar revin acum asupra lor cu multã

13827 osîrdie.

13828 4. Irod cel Mare a avut de la Mariamme, fata lui Hyrcanos, 2

13829 fiice: pe Salampsio, una dintre ele, a dat-o de nevastã vãrului ei

13830 Phasael, fiul fratelui lui Irod, Phasael; pe cealaltã, Cypros, a

13831 mãritat-o aºijderea cu vãrul ei Antipater, nepotul lui Irod din

13832 partea surorii lui Salomeea. Salampsio ºi Phasael au zãmislit 5

13833 copii: Antipater, Irod, Alexandru, precum ºi fiicele Alexandra ºi

13834 Cypros, ultima fiind cãsãtoritã cu fiul lui Aristobul, Agripa. La

13835 rîndul ei, Alexandra s-a mãritat cu Timius, distins bãrbat din

13836 Insula Cipru, ºi a murit fãrã sã aibã copii. Cypros, în schimb, i-a

13837 dãruit lui Agripa 2 fii ºi 3 fiice: Berenice, Mariamme ºi Drusilla.

13838 Bãieþii se numeau Agripa ºi Drusus, cel care a murit înainte sã-i

13839 dea tuleiele fiind Drusus. Tatãl lor, Agripa, mai avea 2 fraþi: Irod

13840 ºi Aristobul. Toþi 3 erau fiii pe care Aristobul, fiul lui Irod cel

13841 Mare, i-a avut împreunã cu Berenice; Berenice era fiica lui

13842 Costobar ºi a Salomeei, sora lui Irod însuºi. Acest Aristobul, care

13843 ºi-a lãsat copiii orfani la o vîrstã fragedã, a fost ucis împreunã cu

13844 fratele sãu Alexandru de pãrintele lor, cum am spus mai devreme.

13845 Dupã ce orfanii au ajuns în floarea tinereþii, Irod, fratele lui

13846 Agripa, s-a însurat cu Mariamme, fata Olympiadei, fiica regelui

13847 Irod ºi a lui Iosif, fiul lui Iosif, care era fratele regelui Irod.

13848 Rodul cãsniciei lor a fost un fiu, numit Aristobul. Al 3-lea frate

13849 al lui Agripa, care se chema tot Aristobul, s-a cãsãtorit cu Iotape,

13850 fiica regelui Sampsigeram din Emesa, lor nãscîndu-li-se o fiicã

13851 surdã, numitã ºi ea Iotape. Aceºtia au fost urmaºii copiilor de

13852 parte bãrbãteascã. Irodiada, sora celor 3 fraþi, s-a mãritat cu Irod,

13853 fiul lui Irod cel Mare ºi al Mariamnei, fata Marelui Preot Simon,

13854 ºi a avut o fiicã, numitã Salomeea. Dupã naºterea acesteia, n-a

 Pag. 626

13855 ºovãit sã î n cal ce d atinile strãbune ºi s-a cãsãtorit cu Irod ,

13856 tetrarhul din Galileea, fratele vitreg al soþului ei, de care s-a

13857 despãrþit cît mai era în viaþã. Fata ei Salomeea a fost mãritatã cu

13858 fiul lui Irod, Philippos, tetrarhul din Trachonitis. Cînd acesta a

13859 murit fãrã sã aibã copii, ea l-a luat de bãrbat pe Aristobul, fiul lui

13860 Irod, fratele lui Agripa, dãruindu-i 3 fii: Irod, Agripa ºi Aristobul.

13861 Aceºtia au fost aºadar urmaºii lui Phasael ºi Salampsio. Cypros,

13862 cealaltã fatã a Mariamnei, i-a zãmislit lui Antipater o fiicã,

13863 numitã Cypris, care s-a mãritat la rîndul ei cu Alexas Helcias, fiul

13864 lui Alexas: ºi fiica lor s-a chemat Cypros. Irod ºi Alexandru, fraþii

13865 lui Antipater, au murit fãrã sã aibã odrasle. În ce-l priveºte pe

13866 Alexandru, executat din ordinul tatãlui sãu, el a avut de la fiica

13867 lui Achelau, regele din Cappadocia, 2 fii: Alexandru ºi Tigranes.

13868 Ca rege al Armeniei, venit la Roma sã se apere de o învinuire,

13869 Tigranes a murit fãrã sã aibã copii. În schimb, lui Alexandru,

13870 fratele lui Tigranes, i s-a nãscut un fiu, cãruia el i-a dat numele

13871 unchiului sãu, iar Nero l-a trimis sã domneascã în Armenia. Acest

13872 Tigranes a avut de asemenea un fiu, numit Alexandru. A luat-o de

13873 s o þ i e p e I o t a p e, f i i c a l u i A n t i o h , r e g e l e d i n C o m m a g e n e ;

13874 Vespasian l-a numit regele insulelor ciliciene. Urmaºii lui

13875 Alexandru au renunþat încã din copilãrie la strãmoºeasca religie

13876 iudaicã, trecînd la datinile grecilor. Celelalte fiice ale lui Irod au

13877 murit fãrã sã aibã copii. Deoarece urmaºii lui Irod, al cãror

13878 recensãmînt l-am întocmit, mai trãiau atunci cînd Agripa cel Mare

13879 a ajuns la putere ºi am fãcut deja genealogia lor, îmi rãmîne sã

13880 înfãþiºez soarta lui ºi sã arãt cum a izbutit sã ajungã la o putere

13881 atît de mare.

13882 Capitolul 6

13883 1. Cu cîtãva vreme înainte de moartea lui Irod, Agripa hãlãduia

13884 la Roma, fiind oaspete zilnic ºi tovar㺠nedespãrþit al lui Drusus,

13885 fiul împãratului Tiberiu, ºi cultiva aºijderea prietenia Antoniei,

13886 soþia lui Drusus cel vîrstnic, pe care o respecta mult mama lui,

13887 Berenice, în speranþa cã va spori astfel prestigiul fiului ei.

13888 Deoarece avea o fire mãrinimoasã ºi darnicã, Agripa a cãutat sã-ºi

13889 ascundã bunul plac atîta timp cît a trãit mama lui, ca nu cumva

13890 sã-i stîrneascã mînia maternã. Dar de îndatã ce Berenice s-a

13891 pristãvit ºi a devenit propriul lui stãpîn, el ºi-a cheltuit avuþia, fie

13892 prin costisitorul trai zilnic pe care îl ducea, fie prin nechibzuita

13893 lui generozitate, mai ales prin darurile pe care le fãcea liberþilor

13894 lui Cezar, nãdãjduind sã-ºi asigure pe aceastã cale sprijinul lor.

13895 Repede a ajuns atît de strîmtorat, încît n-a mai putut sã rãmînã la

13896 Roma. S-a adãugat ºi faptul cã Tiberiu le-a interzis prietenilor

13897 fiului sãu, care decedase de curînd, sã mai aparã în faþa lui,

13898 întrucît prin chipurile lor îi reînnoiau durerea pricinuitã de

13899 pierderea odraslei scumpe.

13900 2. Din aceste motive, Agripa n-a avut încotro ºi s-a îmbarcat
13901 pe o corabie, plecînd spre Iudeea. Era într-o stare jalnicã, profund

13902 dezamãgit de faptul cã-ºi cheltuise toþi banii ºi nu-i mai rãmãsese

13903 cu ce sã-ºi plãteascã datoriile faþã de creditorii care erau mulþi,

13904 pîndindu-i fiecare miºcare, sã nu fugã. Ajuns în situaþia sã nu mai

 Pag. 627

13905 ºtie ce avea de fãcut ºi sã se ruºineze de faptele sale, s-a îndreptat

13906 spre fortãreaþa Malatha din Idumeea, cu intenþia de a-ºi pune

13907 capãt vieþii. Planul i-a fost însã dibuit de soþia lui, Cypros, care

13908 ºi-a dat toatã osteneala sã-l facã sã-ºi schimbe hotãrîrea. S-a

13909 adresat printr-o scrisoare surorii sale Irodiada, mãritatã cu

13910 tetrarhul Irod, ºi i-a dezvãluit ce-ºi pusese în gînd Agripa ºi ce

13911 anume îl d u s es e l a an an g h i e. Apoi a rugat-o ca, în numele

13912 legãturilor lor de rudenie, s-o ajute, convingîndu-ºi ºi soþul sã

13913 facã la fel, mai ales cã ea însãºi cãutase pe t o ate cãile sã-l

13914 sprijine, deºi nu dispunea de atîtea averi ca ei. Drept urmare, sora

13915 ºi soþul ei l-au chemat pe Agripa ºi l-au trimis sã locuiascã în

13916 Tiberias, asigurîndu-i suma de bani din care sã trãiascã, împreunã

13917 cu cinstea de-a fi agoranomul oraºului. Dar Irod n-a perseverat

13918 mult în binefacerea lui, mai ales cã nici mãcar aºa nu satisfãcea

13919 cerinþele lui Agripa. Cãci la un ospãþ care a avut loc la Tir, în

13920 toiul chefului a izbucnit între ei o ceartã, în care Irod i-a reproºat

13921 lui Agripa cã era sãrãntoc ºi cã-i oferea cele necesare traiului

13922 zilnic. Agripa n-a putut sã rabde aceastã ocarã ºi s-a dus la

13923 Flaccus, consulul care guverna atunci Siria, avînd în vedere faptul

13924 cã marea lor prietenie se înfiripase mai înainte, la Roma.

13925 3. Flaccus l-a primit cu braþele deschise ºi l-a gãzduit, deºi la

13926 el se afla ºi Aristobul, fratele cu care Agripa era certat. Acest

13927 lucru nu-l împiedica pe consul sã-ºi dovedeascã prietenia faþã de

13928 amîndoi, arãtîndu-le aceleaºi semne de respect. Dar Aristobul n-a

13929 vrut sã-ºi înãbuºe în acest rãstimp duºmãnia lui faþã de Agripa ºi

13930 nu s-a potolit pînã ce nu l-a întãrîtat pe Flaccus împotriva lui,

13931 prilejul favorabil fiind oferit de urmãtoarea împrejurare. Deoarece

13932 se judecau cu sidonienii pentru trasarea unor hotare într-un proces

13933 al cãrui verdict urma sã-l dea Flaccus, locuitorii Damascului, care

13934 ºtiau cîtã influenþã avea Agripa asupra guvernatorului, l-au rugat

13935 pe acesta sã intervinã în favoarea lor, fãgãduindu-i în schimb o

13936 mare sumã de bani. De aceea Agripa s-a strãduit din rãsputeri sã-i

13937 sprijine pe damaschini. Aristobul, care aflase despre banii

13938 fãgãdui þ i drept recompensã, l-a reclamat pe fratele sãu lui

13939 Flaccus. Deoarece în urma cercetãrilor fãcute a reieºit cã aºa

13940 stãteau lucrurile, Flaccus a stricat prietenia cu Agripa. Ajuns

13941 iarãºi în neagrã sãrãcie, acesta s-a dus la Ptolemaida, ºi fiindcã nu

13942 avea din ce sã trãiascã, a hotãrît sã plece cu o corabie în Italia.

13943 Punga goalã împiedicîndu-l sã facã acest lucru, a poruncit

13944 libertului sãu Marsyas sã recurgã la întreaga lui iscusinþã, ca sã-i

13945 împrumute de undeva niºte bani. Marsyas s-a dus atunci la Petrus,

13946 libertul mamei lui Agripa, Berenice, care trecuse prin testament

13947 sub autoritatea Antoniei, cerîndu-i sã-i împrumute niºte bani lui

13948 Agripa, printr-un zapis. Dar Petrus, care l-a învinuit pe Agripa

13949 cã-i împrumutase niºte bani fãrã sã-i mai vadã înapoi, i-a cerut lui

13950 Marsyas un zapis de 20.000 de drahme atice, în pofida faptului

13951 cã-i dã cu 2.500 mai puþin. Aºa a ºi fãcut acela, fiindcã nu avea

13952 încotro. Dupã primirea banilor, Agripa s-a dus la Anthedon, unde

13953 a gãsit o corabie, hotãrînd sã se îmbarce pe ea. A aflat despre asta

13954 Herennius Capito, comandantul Iamniei, ºi a trimis imediat niºte

13955 oºteni, sã încaseze cei 300.000 de sesterþi, pe care Agripa îi

13956 datora lui Cezar din timpul ºederii lui la Roma. Acesta a fost silit
 Pag. 628

13957 sã rãmînã pe loc. S-a prefãcut cã era dispus sã se conformeze

13958 somaþiei de platã, iar în timpul nopþii a tãiat odgonul care lega

13959 corabia de þãrm, navigînd spre Alexandria. Acolo l-a cãutat pe

13960 alabarhul Alexander, ca sã-i împrumute 200.000 de sesterþi.

13961 Acesta i-a spus cã nu-l va credita pe el, dar nu se împotrivea sã-i

13962 dea împrumutul lui Cypris, pe care o admira pentru dragostea ei

13963 conjugalã ºi pentru toate celelalte virtuþi ale sale. Cypris s-a fãcut

13964 garantul lui ºi Alexander i-a dat la Alexandria 5 talanþi, urmînd

13965 ca Magistratul iudeilor din Alexandria, Agripa sã primeascã restul

13966 banilor de îndatã ce va sosi la Dicaiarchia, fiindcã se temea de

13967 darul lui de a-ºi risipi banii. Cypris s-a despãrþit aºadar de soþul

13968 ei, care a plecat iarãºi pe mare, spre Italia, ea întorcîndu-se apoi

13969 cu copiii în Iudeea.

13970 4. Cum a sosit la Puteoli, Agripa i-a trimis lui Tiberiu Cezar,
13971 retras în anii aceia la Capreae, o scrisoare prin care îl anunþa cã

13972 a sosit ºi aºtepta sã-ºi facã datoria de a-l omagia, rugîndu-l sã-i

13973 acorde favoarea de-a veni la Capreae. Tiberiu nu a întîrziat sã-i

13974 rãspundã cu multã prietenie ºi sã-ºi exprime bucuria cã se vor

13975 reîntîlni la Capreae. Cînd a ajuns acolo, Agripa a fost îmbrãþiºat

13976 ºi gãzduit cu o strãlucire nerãmînînd mai prejos de cãldura

13977 epistolei pe care o primise ca rãspuns. Dar a 2-a zi, Cezar a fost

13978 anunþat în scris de Herennius Capito cã Agripa împrumutase

13979 300.000 de sesterþi pe care nu i-a înapoiat la data scadentã, ºi

13980 somat sã-ºi achite datoria, a fugit din þara lui, astfel încît au

13981 rãmas slabe speranþe ca suma sã fie recuperatã de la el. De îndatã

13982 ce a citit scrisoarea, Cezar a devenit furios ºi i-a interzis lui

13983 Agripa sã mai calce la curtea lui, pînã ce nu-ºi va plãti datoria.

13984 Fãrã sã se sperie de mînia lui Cezar, a cerut împrumut 300.000 de

13985 sesterþi de la Antonia, mama lui Germanicus ºi a lui Claudius, cel

13986 care a fost proclamat dupã aceea Cezar, deoarece nu voia sã

13987 piardã prietenia lui Tiberiu. Amintindu-ºi de mama lui, Berenice,

13988 cãci aceastã femeie îi fusese prietenã intimã, ºi de faptul cã

13989 Agripa î n s u º i cr es cu s e î mp r eu n ã cu Claudius, Antonia i-a

13990 împrumutat banii ceruþi. Dupã ce ºi-a plãtit datoria, calea spre

13991 prietenia lui Tiberiu i s-a deschis din nou. Dupã aceea Tiberiu

13992 Cezar ºi-a încredinþat nepotul lui Agripa, care a primit sarcina

13993 s ã - l î n s o þ e a s c ã o r i u n d e s e d u c e a t î n ã r u l . D a r î n s e m n d e

13994 recunoºtinþã faþã de bunãvoinþa Antoniei, Agripa a început sã-l

13995 cultive pe Gaius, care era nepotul ei, bucurîndu-se de aleasa

13996 preþuire a tuturora, datoritã iubirii pe care o purtau tatãlui sãu. La

13997 curte se afla ºi un anume Thallus, samaritean de obîrºie, libertul

13998 lui Cezar. De la acesta a împrumutat 1.000.000 de sesterþi din

13999 care a achitat ceea ce datora Antoniei ºi a pãstrat restul, ca sã-l

14000 cucereascã pe Gaius, ºi a ajuns sã aibã un mare prestigiu în faþa

14001 lui.

14002 5. Intrînd tot mai mult în graþia lui Gaius, într-o zi, cînd se
14003 plimbau împreunã într-o cãruþã ºi a venit vorba despre Tiberiu,

14004 Agripa, fiindcã erau singuri, L-a rugat pe Dumnezeu sã ia mai

14005 repede împãrãþia de la Tiberiu ºi sã i-o dea lui Gaius, care o

14006 meritã în mai mare mãsurã. Eutychus, libertul lui Agripa, vizitiul

14007 cãruþei, a auzit aceste vorbe ºi a tãcut mîlc. Mai tîrziu Agripa l-a

14008 acuzat cã i-a furat o hainã, cum s-au petrecut lucrurile în realitate,
 Pag. 629

14009 ºi Eutychus a fugit, dar a fost prins. Cînd Piso, prefectul oraºului,
14010 a v r u t s ã af l e mo t i v u l f u g i i s al e, el a r ãs p u n s cã av ea s ã - i

14011 comunice lui Cezar o tainã legatã de siguranþa persoanei sale.

14012 Prefectul l-a încãtuºat aºadar, trimiþîndu-l la Capreae. Dupã

14013 o b i c e i u l s ã u , Ti b e r i u l - a þ i n u t î n l ã n þ u i t , c ã c i î i p l ã c e a s ã

14014 zãboveascã aºa cum n-ar fi fãcut nici un rege sau tiran. Soliile

14015 erau lãsate sã aºtepte multã vreme ºi nu avea grijã ca guvernatorii

14016 º i a d m i n i s t r a t o r i i t r i m i º i d e e l î n p r o v i n c i i s ã p r i m e a s c ã

14017 înlocuitori, dacã nu mureau. De aceea nu se grãbea sã-i audieze

14018 nici pe cei ce zãceau în lanþuri. Ca atare, întrebat de niºte prieteni

14019 de ce recurgea mereu la amînãri, el le-a rãspuns cã lãsa soliile sã

14020 zãboveascã deoarece dacã le accepta prea repede, altele ar fi fost

14021 trimise numaidecît în locul acestora, fãcîndu-l sã se osteneascã

14022 mereu cu pompa primirii ºi expedierii lor. Pe cei cãrora le-a dat

14023 puterea îi lasã sã conducã multã vreme pentru ca ei sã dea dovadã

14024 de sfialã faþã de supuºii lor. Prin firea lor sînt puºi pe cãpãtuialã

14025 toþi oamenii care ocupã o funcþie înaltã: dacã aceasta nu este

14026 trainicã, ci de scurtã duratã, ei neºtiind sigur cînd li se va lua

14027 puterea, pofta lor de jaf creºte. Dacã deþin slujba mai multã

14028 vreme, ei devin jecmãnitori mai leneºi, de îndatã ce ºi-au potolit

14029 setea de înavuþire, întrucît se mulþumesc cu ceea ce au agonisit.

14030 Atunci cînd înlocuirea are loc mai des, magistraþii nu mai pot

14031 jefui dupã bunul plac avuþiile supuºilor lor, fiindcã rapida

14032 schimbare nu le-a dat rãgazul sã se îndestuleze, satisfãcîndu-ºi

14033 rapacitatea la fel ca predecesorii lor, cãci au fost înlãturaþi

14034 numaidecît din funcþie. În sprijinul spuselor sale, împãratul a dat

14035 un exemplu convingãtor. Un om grav rãnit zãcea întins pe pãmînt

14036 în timp ce un roi de muºte îi nãpãdise vãtãmãtura. Un cãlãtor care

14037 a trecut întîmplãtor prin preajma lui s-a milostivit de el, ºi

14038 socotindu-l prea lipsit de vlagã ca sã le alunge, s-a pregãtit sã-i

14039 vinã în ajutor. Rãnitul l-a rugat sã-l lase de izbeliºte - ºi drumeþul

14040 l-a întrebat de ce nu vrea sã-ºi elibereze plaga de necazul pe care

14041 era silit sã-l îndure. Acesta i-a cuvîntat astfel: îmi pricinuieºti o

14042 suferinþã ºi mai mare, dacã îmi alungi muºtele. Cãci acestea s-au

14043 ghiftuit deja cu sîngele meu ºi de aceea nu mã supãrã ca mai

14044 înainte, ci au devenit ceva mai suportabile. Dacã le izgoneºti ºi

14045 alte muºte flãmînde vor veni în locul celor care m-au sleit de

14046 puteri, de bunã seamã cã mã vor suge pînã mor de-a binelea!

14047 Tocmai de aceea, a continuat Tiberiu, avea grijã de supuºii sãi,

14048 sleiþi de numeroasele jafuri îndurate, ºi nu-ºi trimitea repede

14049 magistraþii, unul dupã altul, ca sã nu-i sugã la fel ca muºtele, mai

14050 ales cã fireasca sete de cîºtig inspira asupritorilor teama cã în

14051 curînd nu vor mai avea deosebita plãcere de-a se îmbogãþi.

14052 Spusele mele despre firea lui Tiberiu sînt adeverite de faptul cã

14053 în timpul domniei sale de 22 de ani, el n-a trimis sã guverneze

14054 treburile tuturor iudeilor decît 2 magistraþi: pe Gratus ºi pe Pilat,

14055 prefectul care i-a fost urmaº. Împãratul nu s-a purtat aºa numai cu

14056 iudeii, ci ºi cu toþi ceilalþi supuºi ai lui. De aceea îºi pleca atît de

14057 tîrziu urechile ºi la vorbele întemniþaþilor, ca nu cumva sã-i scape

14058 de închisoare printr-o condamnare rapidã pe niºte nelegiuiþi care

14059 nu meritau aºa ceva, lãsîndu-i pradã nesiguranþei, pentru ca chinul

14060 lor sã sporeascã printr-o captivitate îndelungatã.

 Pag. 630

14061 6. Din acelaºi motiv, nici Eutychus n-a fost adus sã fie audiat,
14062 ci a rãmas mai departe înlãnþuit. Ceva mai tîrziu, Tiberiu a venit

14063 din Capreae la Tusculanum, orãºel situat la 100 de stadii distanþã

14064 de Roma. Acum a rugat-o Agripa pe Antonia sã intervinã ca

14065 Eutychus sã fie în sfîrºit anchetat în legãturã cu plîngerea depusã

14066 împotriva lui. Antonia se bucura de întreaga preþuire a lui Tiberiu

14067 ºi datoritã faptului cã se înrudeau, fusese soþia fratelui sãu

14068 Drusus, ºi datoritã castitãþii de care dãdea dovadã. Rãmasã vãduvã

14069 în floarea vîrstei, ea a refuzat sã se mãrite a 2-a oarã, în pofida

14070 faptului cã Augustus o îndemnase sã se recãsãtoreascã, ducînd o

14071 viaþã curatã ºi ireproºabilã. În afarã de asta, ea avea un merit

14072 personal prin care l-a îndatorat mult pe Tiberiu. Cãci Seianus,

14073 prietenul defunctului soþ al Antoniei, care deþinea atunci puterea

14074 supremã, ca prefect al gãrzilor pretoriene, a pus la cale un

14075 complot, ademenind mulþi senatori ºi liberþi, dupã ce atrãsese de

14076 partea lui ºi armata. Conjuraþia cuprinsese cercuri influente ºi

14077 u n e l t i r e a l u i S e i a n u s a r f i r e u º i t , d a c ã A n t o n i a n u s - a r f i

14078 î n c u m e t a t , p r i n t r- o m a t u r ã c h i b z u i n þ ã , s ã z ã d ã r n i c e a s c ã

14079 nelegiuirea lui Seianus. De îndatã ce a aflat despre complotul

14080 urzit împotriva lui Tiberiu, i-a relatat pe îndelete toate detaliile ºi

14081 a încredinþat scrisoarea celui mai credincios sclav al ei, Pallas, s-o

14082 ducã împãratului, la Capreae. Cînd a primit vestea, Tiberiu i-a

14083 condamnat la moarte pe Seianus ºi pe complotiºti, iar pe Antonia

14084 a p r eþ u i t -o º i mai mu l t ca î n ai n t e, aco r d î n d u - i d ep l i n a l u i

14085 încredere. Ea l-a rugat aºadar pe Tiberiu sã asculte mãrturia lui

14086 E u t y ch u s , i ar î mp ãr at u l i - a zi s : D acã v o r b e l e at r i b u i t e d e

14087 Eutychus sînt mincinoase, el va fi pedepsit aspru, aºa cum se

14088 cuvine. Dar dacã prin supunerea la cazne, mãrturia lui se va

14089 d o v ed i ad ev ãr at ã, atunci Agripa sã i a ami n t e ca n u cu mv a

14090 pedeapsa hãrãzitã libertului sã cadã pe capul lui! Antonia i-a

14091 repetat aceste cuvinte lui Agripa, care a stãruit ºi mai mult ca

14092 procesul sã se judece odatã. La rîndul ei, Antonia, deoarece

14093 A g r i p a n u î n c e t a s - o r o a g e , i n s i s t î n d º i m a i m u l t , a g ã s i t

14094 momentul potrivit, cãci Tiberiu stãtea întins într-o lecticã,

14095 precedat de nepotul sãu Gaius ºi de Agripa, dupã ce prînzise, ºi

14096 mergînd alãturi de lectica lui, i-a cerut împãratului sã-l cheme pe

14097 Eutychus, ºi sã-l cerceteze. Tiberiu i-a rãspuns astfel: Iau ca

14098 martor zeii cã nu din proprie iniþiativã, ci la rugãminþile tale sînt

14099 nevoit sã fac ceea ce urmeazã acum! Dupã ce a rostit aceste

14100 cuvinte, i-a poruncit lui Macro, succesorul lui Seianus, sã-l aducã

14101 la el pe Eutychus. Acesta i-a înfãþiºat prizonierul numaidecît.

14102 Tiberiu l-a întrebat ce anume are sã-i spunã împotriva omului care

14103 i-a dãruit libertatea. Acesta i-a zis urmãtoarele: Stãpîne, Gaius

14104 împreunã cu Agripa se plimbau odatã într-o cãruþã, ºi eu stãteam

14105 la picioarele lor. Dupã ce au schimbat multe vorbe între ei,

14106 Agripa a exclamat: De-ar veni mai repede ziua care va aduce

14107 moartea acestui moºneag, numindu-te pe tine conducãtorul

14108 întregului pãmînt! Nepotul lui Tiberiu nu va mai fi un obstacol în

14109 calea noastrã, dacã-l dai deoparte. Atunci va fi fericitã toatã

14110 lumea, iar eu i-o voi lua înainte! Tiberiu a avut deplinã încredere

14111 în mãrturia lui ºi numaidecî t a r ãb u f n i t v ech ea lui pornire

14112 împotriva lui Agripa, întrucît acesta, deºi primise sarcina sã se

 Pag. 631

14113 ocupe de nepotul lui Tiberiu, fiul lui Drusus, n-a vrut sã þinã
14114 seama de porunca pe care o primise, ci a trecut cu totul de partea

14115 lui Gaius. S-a întors aºadar la Macro ºi i-a spus: Pune-l în lanþuri!

14116 Deoarece pe de o parte nu pricepuse pe cine voia sã înlãnþuie

14117 Tiberiu ºi pe de altã parte nu-ºi închipuia cã luase aceastã mãsurã

14118 împotriva lui Agripa, Macro a aºteptat sã înþeleagã mai bine

14119 ordinul împãratului. Dupã ce a fãcut înconjurul hipodromului ºi

14120 l-a vãzut pe Agripa stînd nestingherit, Cezar a strigat: Dar þi-am

14121 ordonat, Macro, sã-l pui în lanþuri! Macro a întrebat: Pe cine

14122 a n u m e ? C e z a r i - a r ã s p u n s : P e A g r i p a ! A g r i p a a r e c u r s l a

14123 rugãminþi, i-a amintit cã fusese crescut împreunã cu fiul lui ºi cã

14124 se ocupase de educaþia lui Tiberiu. Nu i-a folosit la nimic, ci aºa

14125 cum era îmbrãcat în veºminte de purpurã, a fost pus în lanþuri.

14126 Atunci, fiindcã era foarte cald ºi la prînz bãuse oleacã de vin, el

14127 a fost cuprins de o sete puternicã ºi chinurile ei l-au rãzbit, încît

14128 nu s-a simþit prea bine. Dar l-a vãzut pe unul dintre sclavii lui

14129 Gaius, numit Thaumastus, care ducea un vas cu apã ºi i-a cerut

14130 sã-i dea de bãut. Dupã ce acesta i-a întins vasul ºi el bãuse pe

14131 sãturate, a spus: N-o sã fie spre paguba ta, sclavule, faptul cã

14132 mi-ai fãcut aceastã plãcere. De îndatã ce voi fi eliberat din

14133 lanþuri, prima mea grijã va fi sã cer lui Gaius sã te dezrobeascã,

14134 deoarece, cu toate cã eram înlãnþuit, tu m-ai slujit cu bunãvoinþã,

14135 ca în vremea cînd mai aveam parte de cinstire! Nu l-a amãgit cu

14136 vorbele acestea, ci ºi-a adeverit recunoºtinþa lui. Cum a devenit

14137 rege, l-a cerut pe Thaumastus de la Gaius, care ajunsese între

14138 timp Cezar, apoi l-a eliberat, fãcîndu-l administratorul averilor

14139 sale. Chiar ºi dupã moartea sa, libertul a fost menþinut în funcþie

14140 de Agripa ºi d e B erenice, fiul ºi fiica lui, pãstrînd aceastã

14141 demnitate pînã ce a murit la o vîrstã înaintatã. Fireºte cã toate

14142 lucrurile s-au petrecut mai tîrziu.

14143 7. Într-o zi, Agrippa stãtea alãturi de alþi încãtuºaþi în faþa

14144 palatului, rezemîndu-se cu amãrãciune de un pom. Cînd pe acest

14145 pom de care se proptea Agripa s-a oprit o zburãtoare, aceastã

14146 pasãre se numeºte la romani bubo, adicã buhã, u n u l d i n tre

14147 întemniþaþi, de obîrºie germanicã, observînd orãtania, l-a întrebat

14148 pe un oºtean cine era prizonierul cu veºminte de purpurã. Aflînd

14149 cã se numea Agripa, era originar din Iudeea ºi fãcea parte din cea

14150 mai nobilã familie a þãrii, l-a rugat pe oºteanul care îl þinea

14151 înlãnþuit sã-l ducã mai aproape de el, ca sã-i poatã vorbi ºi sã-l

14152 întrebe de soarta patriei lui. La împlinirea dorinþei sale, stînd

14153 lîngã el, i-a spus cu ajutorul unui tãlmaci urmãtoarele: Tinere, te

14154 întristeazã adînc neaºteptata schimbare a sorþii, care þi-a adus

14155 a c e a s t ã ma r e n en o r o ci r e . N u c r e d c ã v e i d a l e s n e c r e z a r e

14156 cuvintelor mele, car e î þ i ad u c v es t ea cã p r o v i d en þ a d i v i n ã

14157 vegheazã asupra ta ºi cã în curînd vei scãpa de nãpastã. Chem

14158 aºadar ca martori pe zeii strãmoºilor mei ºi pe zeii acestei þãri,

14159 prin voinþa cãrora purtãm aceste cãtuºe de fier, cã vorbele mele

14160 nu au menirea sã-þi linguºeascã urechile cu trãncãneli fãrã noimã

14161 ºi nici sã te hrãneascã cu speranþe deºarte. Cãci acele preziceri

14162 care nu sînt adeverite de fapte, aduc mai multã amãrãciune decît

14163 dacã nu le-ai fi auzit niciodatã. Am crezut cã punîndu-mi viaþa în

14164 primejdie, se cuvine sã-þi dezvãlui ce þi-au hãrãzit zeii în viitor.

 Pag. 632

14165 Nu încape îndoialã cã în scurtã vreme vei fi eliberat din lanþuri.

14166 Dupã aceea vei dobîndi multã cinstire ºi o mare putere ºi te vor

14167 socoti fericit toþi cei ce deplîng acum soarta ta. Vei avea parte de

14168 o moarte bunã ºi copiii zãmisliþi de tine îþi vor moºteni puterea.

14169 Þine minte cã atunci cînd vei vedea pasãrea din nou, vei mai avea

14170 doar 5 zile de trãit. Pronia divinã a binevoit sã-þi trimitã aceastã

14171 zburãtoare ca sã-þi dea de veste cã aºa se vor petrece lucrurile.

14172 Cîtã vreme am ºtiut dinainte ce soartã te aºteaptã, mi s-a pãrut

14173 nedrept sã-þi tãinuiesc viitorul, pentru ca, punîndu-te la curent cu

14174 norocul ce-þi este hãrãzit, sã înduri mai lesne necazurile prin care

14175 treci acum. Iar cînd vei fi în culmea fericirii, aminteºte-þi de noi,

14176 ca sã scãpãm din mizeria în care ne zbatem! Lui Agripa i s-a pãrut

14177 atunci ridicolã prezicerea germanului, ca pînã la urmã sã constate

14178 cu uimire cã ea s - a ad ev er i t î n t o cmai . Profund afectatã de

14179 nenorocirea lui Agripa, Antonia ºi-a dat seama cît de greu era sã

14180 intervinã în favoarea lui pe lîngã Tiberiu, mai ales cã rugãminþile

14181 sale s-ar fi dovedit zadarnice. L-a înduplecat însã pe Macro ca sã

14182 fie omenoºi ºi înþelegãtori soldaþii însãrcinaþi sã-l pãzeascã,

14183 precum ºi centurionul de ordinele cãruia ascultau, ºi sã-i dea voie

14184 lui Agripa sã se îmbãieze zilnic, lãsîndu-i pe liberþi ºi pe prietenii

14185 lui sã vinã la el, ca sã-i înlesneascã satisfacerea nevoilor trupeºti.

14186 Aveau permisiunea sã-l viziteze prietenul sãu Silas ºi liberþii

14187 M a r s y a s º i St o e c h e u s , c a r e î i a d u c e a u b u c a t e l e f a v o r i t e ,

14188 dovedindu-se cît se poate de folositori. Veneau chiar ºi cu

14189 covoare, chipurile, ca sã i le vîndã, în realitate, ca sã le aºtearnã

14190 sub el, cu ajutorul soldaþilor, care primiserã ordinul lui Macro, sã

14191 facã acest lucru. Aºa au trecut 6 luni, fãrã ca situaþia lui Agripa

14192 sã se schimbe.

14193 8. Reîntors în insula Capreae, Tiberiu a cãzut la pat ºi boala i

14194 s-a agravat în aºa mãsurã încît n-a mai tras speranþa cã se va

14195 însãnãtoºi. L-a trimis aºadar pe Evodus, libertul în care avea cea

14196 mai mare încredere, sã-i cheme pe fiii lui, fiindcã voia sã le

14197 vorbeascã, înainte de a-ºi da sufletul. De fapt, copiii lui nu mai

14198 erau în viaþã, cãci unicul sãu fiu, Drusus, murise. Mai trãiau însã

14199 fiul acestuia, Tiberiu, poreclit Gemellus, Geamãnul, precum ºi

14200 fiul fratelui sãu Germanicus, un tînãr cu educaþie aleasã, care era

14201 iubit de popor, de dragul tatãlui sãu. Acesta fusese foarte preþuit

14202 d e m u l þ i m e p e n t r u m o r a v u r i c u r a t e º i p e n t r u f i r e a l u i

14203 comunicativã ºi prietenoasã, socotindu-se la fel cu toþi, în pofida

14204 faptului cã avea rang princiar. Ca atare, el era adorat pentru

14205 p u r t ar ea l u i af ect u o asã atît de S en at , cî t º i d e maj o r i t at ea

14206 poporului, ba chiar ºi neamurile strãine, care trãiau în provinciile

14207 supuse, unele fiind cucerite de farmecul persoanei ºi al vorbelor

14208 sale, altele pentru cã aflaserã de ele din spusele altora. Prin

14209 moartea lui, i-a mîhnit pe toþi, nu fiindcã se prefãceau cã deplîng

14210 calamitatea care se abãtuse asupra împãrãþiei, ci fiindcã îl boceau

14211 cu o sincerã durere, ca ºi cum pieirea lui l-ar fi afectat pe fiecare

14212 în parte. Datoritã acestui fapt, fiul a captat adeziunea tuturora,

14213 mai ales a oºtenilor, care s-ar fi dus bucuros sã moarã, dacã prin

14214 jertfa lor i-ar fi la netezit calea spre putere.

14215 9. Apoi Tiberiu i-a dat lui Evodus sarcina aducerii copiilor sãi
14216 în zorii zilei urmãtoare ºi i-a rugat pe zeii strãbunilor sã-i arate
 Pag. 633

14217 printr-un semn pe care dintre ei îl aleg ca urmaºul lui la domnie.

14218 Þinea mai presus de orice sã-ºi aducã pe tron nepotul, dar voia sã

14219 se încreadã mai mult în semnul proniei divine decît în propria lui

14220 dorinþã. Fãcuse solemnul legãmînt sã încredinþeze puterea celui

14221 care va veni la el a 2-a zi primul. Adoptînd aºadar acest plan, a

14222 dat ordin ca învãþãtorul nepotului sãu sã se înfãþiºeze cu tînãrul

14223 discipol dis de dimineaþã la el, sperînd cã pronia divinã îi va

14224 dãrui lui tronul. Dar divinitatea a fãcut ca porunca sã-i fie

14225 zadarnicã. De vreme ce aºa hotãrîse dinainte, cînd s-a luminat de

14226 ziuã, i-a poruncit lui Evodus sã-l cheme la el pe copilul care va

14227 veni cel dintîi. Cînd a ieºit, acesta a dat de Gaius, care aºtepta la

14228 poarta camerei de dormit a împãratului, cãci Tiberiu nu sosise

14229 încã, deoarece luase tîrziu micul dejun ºi Evodus nu ºtia cã pe el

14230 voia sã-l cheme, de fapt, stãpînul sãu, i-a spus: Te cheamã tatãl

14231 tãu! - ºi l-a lãsat sã intre. Cum l-a vãzut pe Gaius, Tiberiu ºi-a dat

14232 s eama d e p u t er ea d i v i n ã , î n f aþ a cãr ei a au t o r i t at ea l u i er a

14233 neputincioasã, ºi a priceput cã nu mai putea sã facã ce ºi-a

14234 propus. A regretat mult cã nu mai avea posibilitatea sã ducã la

14235 îndeplinire ceea ce hotãrîse mai înainte, precum ºi faptul cã

14236 nepotul sãu Tiberiu, nu numai cã pierduse orice speranþã de-a mai

14237 dobîndi tronul prin tragere la sorþi, ci îºi pusese în primejdie ºi

14238 viaþa, siguranþa lui depinzînd acum de cel ce era mai puternic ºi

14239 nu putea sã-i tolereze existenþa alãturi de-a lui. Gradul de rudenie

14240 nu-l punea la adãpost de teama ºi de ura stãpînitorului, pe de o

14241 parte fiindcã era cel mai apropiat de tron, pe de altã parte fiindcã

14242 Gaius, pentru propria siguranþã ºi setea lui de putere, nu putea sã

14243 nu-i întindã curse, ca sã scape de el. Tiberiu era foarte ispitit de

14244 p r ezi cer i l e h o r o s co p u l u i º i î º i cãl ãu zea v i aþ a n u mai d u p ã

14245 indicaþiile lui, încrezîndu-se în ele mai mult decît cei ce se ocupã

14246 de toate aceste lucruri. Într-o zi, cînd l-a vãzut venind spre el pe

14247 Galba, le-a spus prietenilor sãi de nãdejde: Iatã bãrbatul care va

14248 avea cîndva cinstea sã domneascã asupra romanilor! Era ferm

14249 convins de temeinicia tuturor prezicerilor, mai mult decît ceilalþi

14250 împãraþi, ºi fiindcã nu s-a înºelat îndeobºte în privinþa lor, îºi

14251 îndruma cîrmuirea dupã ele. ªi acum era îngrijorat, de ceea ce

14252 trebuia sã se întîmple ºi suferea amarnic, ca ºi cum nepotul sãu ar

14253 fi murit deja, învinuindu-se singur cã a vrut sã iscodeascã soarta

14254 ca s ã a f l e c e v a u r m a . P u t e a s ã p ã r ã s e a s c ã v i a þ a s cu t i t d e

14255 suferinþe, dacã rãmînea strãin de viitorul pe care a vrut sã-l

14256 descopere, fãrã sã fie nevoit sã moarã cu presimþirea nenorocirilor

14257 hãrãzite fãpturilor celor mai scumpe. Fiindcã îl mîhnea gîndul cã

14258 nu va avea urmaºul pe care ºi l-a dorit, i-a vorbit lui Gaius fãrã

14259 bunãvoinþã ºi cu silã în glas: Fiul meu, în pofida faptului cã

14260 Ti b e r i u î m i e s t e o r u d ã m a i a p r o p i a t ã , î þ i l a s þ i e h ã þ u r i l e

14261 împãrãþiei romanilor, prin propria mea vrere ºi cu încuviinþarea

14262 zeilor. Te conjur sã nu dai uitãrii bunãtatea cu care te-am numit

14263 într-o funcþie atît de înaltã ºi nici înrudirea ta cu Tiberiu. Ia

14264 aminte cã þi s-a dat aceastã mare binefacere cu ºtirea ºi prin

14265 voinþa zeilor ºi rãsplãteºte-mi favoarea pe care þi-am fãcut-o cu

14266 drag, întreþinînd relaþii bune cu Tiberiu, ruda ta. În afarã de asta,

14267 aflã cã atîta timp cît va trãi, Tiberiu va fi temeinicul meterez al

14268 d o mn i ei º i s i g u r an þ ei t al e º i c ã p i e i r ea l u i v a f i î n cep u t u l
 Pag. 634

14269 nenorocirilor. Singurãtatea este primejdioasã la o înãlþime atît de

14270 mare ºi nici zeii nu te vor lãsa nepedepsit, dacã printr-o faptã

14271 nedreaptã vei încãlca legea, fãcînd ceea ce ea îþi interzice! Aºa a

14272 vorbit Tiberiu, fãrã sã-l impresioneze pe Gaius, care a promis cã-i

14273 va împlini dorinþa. Dar de îndatã ce a deþinut puterea, l-a ucis pe

14274 Tiberiu, aºa cum presimþise bunicul lui, pentru ca puþin mai tîrziu

14275 sã cadã el însuºi victimã unui complot.

14276 10. Numindu-l pe Gaius urmaºul sãu la tron, în rãstimp de

14277 cîteva zile Tiberiu s-a stins din viaþã, dupã ce a domnit 22 de ani,

14278 5 luni ºi 3 zile. Gaius a fost aºadar al 4-lea împãrat. ªtirea morþii

14279 lui Tiberiu a fost întîmpinatã cu bucurie de romani, ca o veste

14280 bunã, pe care n-au vrut s-o creadã, nu pentru cã n-ar fi dorit-o,

14281 cãci erau în stare sã plãteascã cu bani grei aceastã veste, numai sã

14282 fie adevãratã, ci pentru cã se temeau ca ea sã nu se dovedeascã un

14283 zvon care le stîrnea prea devreme bucuria, aducînd învinuirea ºi

14284 e x e c u t a r e a l o r. N e n u m ã r a t e s u f e r i n þ e p r i c i n u i s e Ti b e r i u

14285 patricienilor romani, un om din cale-afarã de mînios, care nu

14286 putea sã-ºi struneascã furia chiar ºi cînd ura lui nu avea motive

14287 întemeiate, firea lui fiind înclinatã spre sentinþe aspre, întrucît

14288 pronunþa condamnãri la moarte pentru vinile cele mai uºoare.

14289 Deºi îºi plecau cu mare plãcere urechile la zvonul morþii lui,

14290 romanii nu se încumetau sã-ºi dea în vileag bucuria cum ar fi

14291 vrut, de teamã cã îi pîndea nenorocirea în cazul cînd întrezãriserã

14292 o speranþã înºelãtoare. Aflînd cã Tiberiu nu mai era în viaþã,

14293 Marsyas, libertul lui Agripa, s-a grãbit sã-i aducã acestuia vestea

14294 cea bunã. L-a întîlnit pe Agripa în timp ce se îndrepta spre baie,

14295 i-a fãcut un semn cu capul ºi i-a zis în limba ebraicã: Leul a

14296 murit! Agripa a înþeles cum se cuvine tîlcul vorbelor lui, ºi

14297 cuprins de bucurie, i-a spus: Pentru ºtirea bunã pe care mi-o dai,

14298 ca ºi pentru celelalte binefaceri ale tale, îþi voi aduce toate

14299 mulþumirile cuvenite, cu condiþia ca tu sã vesteºti adevãrul!

14300 Atunci centurionul care-l avea sub paza lui pe Agripa, observînd

14301 graba cu care-l vestise Marsyas ºi bucuria cu care a întîmpinat

14302 Agripa cuvintele sale, a bãnuit cã ei au conversat despre un

14303 ev en i men t i mp o r t an t º i i - a î n t r e b a t d e s p r e c e d i s cu t as er ã

14304 împreunã. Amîndoi au cãutat mai întîi sã ocoleascã rãspunsul dar,

14305 la insistenþele centurionului, Agripa, care se împrietenise cu el,

14306 n-a ºovãit sã-i dezvãluie totul. Centurionul a împãrtãºit încîntarea

14307 lor, fãrã sã se bucure mai puþin decît Agripa, ceea ce l-a fãcut sã

14308 dea un ospãþ. Aºadar, în timp ce ei petreceau ºi cheful era în toi,

14309 a sosit un sol care a anunþat cã Tiberiu mai trãia ºi cã în cîteva

14310 zile se va întoarce în oraº. Centurionul s-a înspãimîntat de

14311 vorbele acestuia, temîndu-se cã va plãti cu viaþa faptul cã primind

14312 vestea morþii împãratului, chefuise împreunã cu întemniþaþii. În

14313 tulburarea lui, l-a smuls pe Agripa din patul pe care stãtea întins

14314 ºi i-a zis: îþi închipui cã poþi sã mã pãcãleºti cu vestea morþii

14315 împãratului ºi sã nu plãteºti cu capul neruºinarea limbii tale?

14316 D u p ã r o s t i r e a a c e s t o r v o r b e , a p o r u n c i t s ã f i e î n c ã t u º a t

14317 prizonierul, cãruia îi scosese lanþurile, punîndu-l sub o pazã mai

14318 mare ca înainte. Astfel a petrecut Agripa o noapte jalnicã. Dar a

14319 2-a zi vestea morþii lui Tiberiu s-a rãspîndit în oraº ºi oamenii nu

14320 se mai temeau s-o divulge, unii dintre ei aducînd chiar jertfe de
 Pag. 635

14321 mulþumire. Curînd au sosit ºi scrisorile din partea lui Gaius: una
14322 adresatã Senatului, care anunþa cã Tiberiu murise - ºi el era

14323 urmaºul lui la tron, alta adresatã lui Piso, prefectul oraºului, care

14324 conþinea acelaºi anunþ ºi îi transmitea ordinul sã-l mute pe Agripa

14325 din închisoarea pãzitã de soldaþi în casa unde locuia înainte de-a

14326 fi întemniþat. Acolo putea sã-ºi întîmpine viitorul scutit de teamã.

14327 Deºi rãmînea deocamdatã captiv, el putea sã trãiascã totuºi aºa

14328 cum dorea. Dupã ce a sosit la Roma, aducînd trupul neînsufleþit

14329 al lui Tiberiu, pe care l-a înmormîntat cu deosebita pompã cerutã

14330 de datina þãrii, Gaius a vrut sã-l elibereze din lanþuri în aceeaºi zi

14331 pe Agripa. S-a împotrivit însã Antonia, nu din pricina faptului cã

14332 îl ura pe întemniþat, ci fiindcã avea în vedere reputaþia lui Gaius.

14333 Nu dorea ca Gaius sã dea impresia cã eliberînd imediat pe cel

14334 încãtuºat de predecesorul sãu, ar fi fost bucuros de vestea morþii

14335 lui Tiberiu. Dupã cîteva zile, el l-a adus în palatul lui pe Agripa

14336 ºi i-a tuns pletele, poruncind sã i se facã haine noi. Gaius i-a pus

14337 apoi pe frunte diadema, l-a numit rege peste fosta tetrarhie a lui

14338 Philippos, la care a adãugat tetrarhia lui Lysanias, dãruindu-i un

14339 lanþ de aur la fel de greu ca lanþul sãu de fier. Comandant peste

14340 trupele de cãlãreþi staþionate în Iudeea a fost ales Marullus.

14341 11. În al 2-lea an al domniei lui Gaius Cezar, Agripa i-a cerut
14342 voie sã cãlãtoreascã pe mare pînã în regatul sãu, ca sã facã ordine,

14343 promiþînd ca de îndatã ce-ºi va fi pus la punct toate treburile, sã

14344 se întoarcã la el. Cu permisiunea împãratului, el s-a întors în

14345 p a t r i e , u n d e a f o s t p r i m i t c a u n r e g e n e s p e r a t d e c e i c a r e

14346 comparînd sãrãcia de odinioarã cu norocul lui de acum, au avut

14347 prilejul sã se convingã ce mare putere avea destinul asupra

14348 oamenilor. Unii îl preamãreau pentru norocul lui, fiindcã nu le

14349 înºelase speranþele, în vreme ce altora le venea greu sã creadã cã

14350 lucrurile s-au petrecut aievea.

14351 Capitolul 7

14352 1. Irodiada, sora lui Agripa ºi soþia lui Irod, tetrarhul Galileii
14353 ºi al Peraeei, invidia puterea propriului frate, fiindcã îl vedea

14354 instalat pe un tron mai acãtãrii decît cel al soþului ei, cãci în

14355 p o f i d a f ap t u l u i cã f u g i s e d i n þ a r ã d e o a r e c e n u p u t ea s ã- º i

14356 plãteascã datoriile, se întorsese acasã cu un rang mai înalt,

14357 dovedindu-se mult mai norocos. Ea nu se împãca deloc cu aceastã

14358 rãsturnare a situaþiei, mai ales cã-l vedea pe Agripa cum trecea

14359 prin mijlocul mulþimii, gãtit cu podoabe regeºti. ªi-a îndemnat

14360 aºadar soþul sã navigheze pînã la Roma, ca sã obþinã o demnitate

14361 asemãnãtoare, spunîndu-i urmãtoarele vorbe: Nu pot sã îndur

14362 aceastã viaþã, fiindcã Agripa, fiul lui Aristobul cel condamnat la

14363 moarte de tatãl sãu, care se zbãtea într-o sãrãcie neagrã, încît

14364 trebuia sã cearã de la alþii cele necesare traiului zilnic ºi dupã

14365 aceea a fugit în largul mãrii, de teama creditorilor sãi, s-a întors

14366 înapoi cu coroana regalã, în vreme ce tu, vlãstar de rege, hãrãzit

14367 de rudele sale sã se urce pe tron, te mulþumeºti sã duci o viaþã

14368 modestã. Dacã mai înainte, o, Irod, nu þi-a pãsat cã ai rãmas mai

14369 prejos de tatãl care te-a nãscut, strãduieºte-te barem acum sã

14370 dobîndeºti demnitatea cuvenitã ºi nu te lãsa întrecut în disputa

 Pag. 636

14371 pentru onoare de un om care nu s-a sfiit sã se foloseascã de

14372 averea ta. Nu tolera ca sãrãcia lui sã parã mai puternicã decît

14373 toatã bogãþia ºi prosperitatea noastrã ºi înroºeºte-te la faþã cã ai

14374 fost întrecut de un biet sãrãntoc, care ieri-alaltãieri a trãit din mila

14375 t a. S ã merg em aº ad ar l a Ro ma, f ãr ã s ã n e p r ecu p eþ i m n i ci

14376 osteneala, nici mai cu seamã banii de aur sau argint, care pot fi

14377 cheltuiþi cel mai bine spre a sluji la cucerirea coroanei regale!

14378 2. La început, Irod a fost împotriva acestui plan, deoarece

14379 îndrãgea tihna ºi liniºtea, temîndu-se de frãmîntãrile de la Roma,

14380 ºi se strãduia sã-i dea soþiei sale sfaturi mai înþelepte. Dar pe cît

14381 bãtea el în retragere, pe atît de mult insista ea, fãrã sã lase

14382 neîncercatã nici o cale care ducea spre domnie. Irodiada nu s-a

14383 lãsat pînã nu l-a înduplecat pe Irod, cu de-a sila, sã accepte planul

14384 ei, fiindcã nu ºi-ar fi putut permite sã-i încalce hotãrîrea. El a

14385 fãcut preparative strãlucite, fãrã sã se abþinã de la cheltuieli, ºi a

14386 navigat pînã la Roma, însoþit de Irodiada. Aflînd de intenþia ºi de

14387 pregãtirile acestora, Agripa ºi-a luat propriile sale mãsuri de

14388 prevedere. Dupã ce a primit vestea plecãrii lor, l-a trimis ºi el la

14389 Roma pe Fortunatus, unul dintre liberþii lui, sã-i ducã împãratului

14390 daruri ºi o scrisoare îndreptatã împotriva lui Irod, misiunea lui

14391 fiind sã-l înºtiinþeze ºi prin viu grai pe Gaius, la momentul

14392 potrivit. Solul s-a îmbarcat imediat dupã Irod ºi a avut parte de

14393 vînturi prielnice. L-a ajuns din urmã pe Irod, astfel cã atunci cînd

14394 acesta a fost primit în audienþã la Gaius, a venit el însuºi sã

14395 înmîneze scrisoarea. Amîndoi au debarcat la Dicaiarchia ºi l-au

14396 gãsit pe Gaius la Baiae. Acesta este un orãºel din Campania,

14397 situat la 5 stadii distanþã de Dicaiarchia. Aici se aflã minunate ºi

14398 împodobite palate de varã, fiecare împãrat cãutînd sã-l întreacã pe

14399 celãlalt prin splendoarea construcþiei lui. Localitatea are izvoare

14400 termale, care þîºnesc din pãmînt ºi te ajutã sã-þi recapeþi sãnãtatea,

14401 fãcîndu-þi totodatã viaþa mai plãcutã. Pe cînd stãtea de vorbã cu

14402 Irod, primit mai înainte în audienþã, Gaius citea în acelaºi timp

14403 scrisoarea lui Agripa, cu acuzaþii la adresa lui Irod, pe care îl

14404 învinuia cã întocmai cum a uneltit odinioarã împreunã cu Seianus

14405 împotriva lui Tiberiu, aºa comploteazã ºi acum împreunã cu

14406 Artabanos, regele parþilor, împotriva domniei lui Gaius, aducînd

14407 ca probã doveditoare faptul cã tetrarhul adunase în arsenalele sale

14408 arme suficiente pentru echiparea a 70.000 de oºteni. Surprins de

14409 aceastã dezvãluire, Gaius l-a întrebat pe Irod dacã informaþia

14410 privitoare la depozitarea armelor era realã. Deoarece acesta a

14411 recunoscut cã deþinea aceste arme, cãci nu putea sã spunã altceva,

14412 fãrã sã ocol eas cã ad ev ãr u l , Gai u s a cr ezut cã primise deja

14413 confirmarea conjuraþiei, ºi luîndu-i tetrarhia, a alipit-o la regatul

14414 lui Agripa, iar pe Irod l-a exilat pentru totdeauna, fixîndu-i ca

14415 reºedinþã o r aº u l L u g d unum din Galia. Cînd a aflat apoi cã

14416 Irodiada era sora lui Agripa, a lãsat în posesia ei proprietãþile care

14417 îi aparþineau, ºi fãrã sã creadã cã-ºi va urma soþul în surghiun, a

14418 p u s - o s u b o cr o t i r ea p r o p r i u l u i f r a t e . D a r I r o d i a d a i - a d at

14419 urmãtorul rãspuns: Cuvintele rostite de tine, o, Cezar, sînt demne

14420 de rangul tãu înalt! Dar ceea ce mã împiedicã sã beneficiez de

14421 generozitatea ta, este drago s t ea f aþ ã d e s o þ u l meu , pe care

14422 socotesc cã nu se cuvine sã-l pãrãsesc cînd a ajuns la ananghie,

 Pag. 637

14423 de vreme ce am fost pãrtaºã la fericirea lui. Mãrinimosul gest a

14424 dezlãnþuit însã furia cumplitã a împãratului, care a exilat-o

14425 împreunã cu soþul ei, dãruind avuþiile sale lui Agripa. Aºa a

14426 pedepsit-o Dumnezeu pe Irodiada pentru cã-ºi invidiase fratele,

14427 ºi pe Irod pentru cã-ºi plecase urechile la înfumuratele vorbe ale

14428 soþiei lui. În primul ºi al doilea an de domnie Gaus a guvernat cu

14429 mãrinimie treburile obºteºti, ºi prin zarea ºi bunãvoinþa lui ºi-a

14430 atras dragostea romanilor ºi a celor supuºi. Mai tîrziu, mãreþia

14431 împãrãþiei sale l-a fãcut sã-ºi piardã capul, ºi încetînd sã se mai

14432 creadã om, s-a lamentat ºi a cutezat sã aducã divinitãþii toate

14433 batjocurile cu putinþã.

14434 Capitolul 8

14435 1. În vremea aceea, a izbucnit în Alexandria o aprigã disputã

14436 între iudeii care locuiau în oraº ºi greci ºi fiecare tabãrã ºi-a

14437 trimis solii ei la curtea lui Gaius. Unul dintre solii alexandrinilor

14438 era un anume Apion, care a adus în scris grele insulte iudeilor,

14439 reproºîndu-le printre altele faptul cã neglijau cultul lui Cezar. În

14440 vreme ce toþi supuºii imperiului roman clãdeau altare ºi temple

14441 închinate lui Gaius, pe care îl cinsteau ca pe un zeu, numai iudeii

14442 socoteau cã era înjositor pentru ei sã-i facã statui sau sã jure în

14443 numele sãu. Prin asemenea acuzaþii extrem de grave, Apion spera

14444 sã-l aþîþe pe Gaius împotriva iudeilor ºi era evident cã va izbuti.

14445 Ca atare, s-a pregãtit sã rãspundã la învinuirile ce li se aduceau

14446 c o n d u cãt o r u l s o l i e i i u d e i l o r, F i l o n , b ã r b a t v e s t i t , f r a t e l e

14447 alabarhului Alexander, foarte priceput în domeniul filozofiei. Dar

14448 Gaius l-a împiedicat sã vorbeascã ºi i-a poruncit sã plece, fiind

14449 atît de furios încît nu mai încãpea îndoialã cã îi va pedepsi aspru

14450 pe iudei. Filon s-a retras, simþindu-se jignit, ºi i-a îndemnat pe

14451 iudeii din jurul lui sã nu-ºi piardã cumpãtul, deoarece Gaius ºi-a

14452 d e z v ã l u i t m î n i a p r i n c u v i n t e , d a r º i - a a t r a s d u º m ã n i a l u i

14453 Dumnezeu.

14454 2. Indignat de faptul cã iudeii care îl desconsiderau, Gaius l-a

14455 trimis ca sol în Siria pe Petronius, sã guverneze în locul lui

14456 Vitellius. I-a cerut sã nãvãleascã cu trupe numeroase ºi fie sã

14457 aºeze în templul Domnului propria lui statuie, dacã iudeii o

14458 p r i mes c d e b u n ã v o i e , f i e s ã - i b i r u i e d a c ã s e î mp o t r i v es c,

14459 d u c î n d u - i l a î n d e p l i n i r e p o r u n c a . D e î n d a t ã c e a p r e l u a t

14460 guvernarea Siriei, Petronius s-a grãbit sã execute ordinul dat de

14461 Cezar. A adunat trupele auxiliare de care dispunea, le-a alãturat

14462 celor 2 legiuni romane ºi le-a dus la Ptolemaida, ca sã ierneze

14463 aco l o , u r mî n d ca î n p r i mãv ar ã s ã d ezl ãn þ u i e r ãzboiul. L-a

14464 înºtiinþat pe Cezar printr-o scrisoare despre stadiul pregãtirilor

14465 sale. Împãratul a lãudat zelul de care a dat dovadã ºi i-a poruncit

14466 sã treacã la fapte cu hotãrîre, purtînd rãzboi cu cei ce nu se

14467 s u p u n eau o r d i n el o r. M u l t e mi i d e i u d ei au v en i t î n o r aº u l

14468 Ptolemaida la Petronius ºi l-au rugat sã nu le impunã obligaþia de

14469 a-ºi încãlca legile strãmoºeºti, zicîndu-i: Dacã þii cu orice preþ sã

14470 aduci statuia ºi s-o instalezi în templu, omoarã-ne pe noi mai

14471 întîi, ºi dupã aceea fã ce pofteºti! Cãci atîta vreme cît mai sîntem

14472 în viaþã, nu putem accepta sã înfãptuim ceea ce ne este interzis,

 Pag. 638

14473 cãci noi ne sprijinim pe autoritatea legiuitorului ºi a precursorilor

14474 noºtri, care au socotit cã virtutea înseamnã stricta respectare a

14475 datinilor. Petronius le-a rãspuns atunci cu mînie în glas: Dacã ar

14476 sta în puterea mea sã fac ce gîndesc ºi sã-mi înfãptuiesc propriile

14477 hotãrîri, aº socoti cã cererea voastrã este justã ºi lãudabilã. Dar

14478 acum trebuie sã duc la îndeplinire ceea ce mi-a poruncit Cezar ºi

14479 am datoria sã ascult toate deciziile sale, ca sã nu-mi atrag aspra

14480 lui pedeapsã prin nesupunerea mea! Iudeii i-au zis la rîndul lor:

14481 Deoarece tu, Petronius, ai luat hotãrîrea fermã sã nu treci cu

14482 vederea nici unul din ordinele date de Cezar, atunci se cuvine ca

14483 ºi noi sã nu facem ceea ce contravine legilor noastre, cãrora le-am

14484 rãmas pînã acum fideli, bizuindu-ne pe bunãtatea Domnului ºi pe

14485 statornicia strãbunilor. Nu putem sã dovedim josnicie încît,

14486 temîndu-ne de moarte, sã încãlcãm legile, cîtã vreme Dumnezeu

14487 pune capãt norocului nostru de îndatã ce nu þinem seama de ele.

14488 Noi îndurãm cu dragã inimã orice nãpastã pentru ca datinile

14489 noastre strãmoºeºti sã rãmînã neatinse. ªtim sigur cã în pofida

14490 primejdiilor, speranþa în victorie ne rãmîne, fiindcã Domnul este

14491 cu noi atunci cînd ne încredem în norocul nesigur al armelor ca

14492 s ã ap ãr ãm ci n s tea Lui. Dacã dorim sã-þi d ãm as cu l t ar e, n e

14493 împovãrãm cu cea mai mare ruºine, întrucît prin violarea legilor

14494 noastre ne atragem mînia lui Dumnezeu, care, aºa cum te vei

14495 convinge singur, este mai puternic decît Gaius al tãu!

14496 3. Cînd a întrezãrit din vorbele acestea firea îndãrãtnicã a

14497 iudeilor ºi a priceput cã nu va izbuti sã execute ordinul de-a

14498 aduce statuia lui Caius în templu fãrã rãzboi, ci doar cu preþul

14499 multor victime omeneºti, Petronius ºi-a luat cu el prietenii ºi

14500 slujitorii ºi s-a dus la Tiberiada, sã cunoascã la faþa locului

14501 situaþia iudeilor. Temîndu-se de iminenta primejdie a rãzboiului

14502 cu romanii, fãrã sã se gîndeascã însã deloc la încãlcarea legilor

14503 strãmoºeºti, multe mii de iudei l-au întîmpinat iarãºi pe Petronius,

14504 aflat în drum spre oraºul Tiberiada, ºi l-au rugat sã-i fereascã de

14505 nenorocire ºi sã nu profaneze oraºul prin aducerea statuii în

14506 templu. Petronius i-a întrebat: Vreþi oare sã duceþi lupta cu Cezar,

14507 fãrã sã þineþi seama de armamentul lui ºi de slãbiciunea voastrã?

14508 Ei i-au rãspuns: Nu ne gîndim cîtuºi de puþin la rãzboi, dar vrem

14509 mai degrabã sã murim decît sã facem ceva potrivnic legilor

14510 noastre! S-au aruncat apoi cu faþa la pãmînt ºi ºi-au dezgolit

14511 cefele ºi au afirmat cã erau pregãtiþi sã moarã pe loc. Timp de 40

14512 de zile au procedat la fel ºi au încetat sã mai cultive pãmîntul, cu

14513 toate cã era vremea însãmînþãrilor. Iudeii au stãruit în hotãrîrea

14514 lor de-a muri, mai degrabã decît sã vadã statuia lui Cezar tronînd

14515 în templul lor.

14516 4. Deoarece aºa stãteau lucrurile, Aristobul, fratele lui Agripa,

14517 Helcias cel Mare, împreunã cu alþi nobili din familia lui ºi cu

14518 fruntaºii iudeilor, s-au dus la Petronius ºi l-au implorat ca þinînd

14519 seama de neclintita voinþã a poporului, sã nu întreprindã nimic

14520 împotriva lui, care sã-l exaspereze, ci mai degrabã sã-i scrie lui

14521 Gaius cã iudeii se opun categoric aducerii statuii sale; cã au lãsat

14522 ogoarele sã stea necultivate ºi nesemãnate: cã nu vor sã ducã nici

14523 un fel de rãzboi, fiindcã sînt prea slabi ºi cã doresc mai degrabã

14524 sã moarã decît sã-ºi încalce legile strãmoºeºti; de asemenea, cã

 Pag. 639

14525 oprirea însãmînþãrilor va duce la rãspîndirea jafurilor, oamenii

14526 nefiind în stare sã-ºi mai plãteascã birurile. Poate cã astfel Gaius

14527 se va lãsa înduplecat sã nu ia mãsuri aspre ºi nu se va mai gîndi

14528 sã nimiceascã poporul. Dacã el va þine cu orice preþ sã dezlãnþuie

14529 rãzboiul, lui Petronius îi rãmîne timp destul sã treacã la faptã.

14530 Aristobul ºi însoþitorii lui încercau sã-l îmbuneze astfel pe

14531 Petronius. Pe de o parte, Aristobul ºi ceilalþi fruntaºi stãruiau

14532 necontenit, ºi dîndu-ºi seama de gravitatea situaþiei, îºi adãugau

14533 rugãminþile lor ºi cãutau sã-l implore în fel ºi chip; pe de altã

14534 parte, Petronius însuºi a vãzut îndîrjita opoziþie a iudeilor ºi i s-a

14535 pãrut nedemn ca, de dragul nebuniei lui Gaius, sã hãrãzeascã

14536 pieirii atîtea mii ºi mii de oameni ºi prin batjocorirea divinitãþii

14537 sã încalce evlavia ºi credinþa, pregãtindu-ºi o viaþã nefericitã. Ca

14538 atare, guvernatorul s-a hotãrît sã-i scrie lui Gaius, deºi ºtia

14539 dinainte cã el se va înfuria cã a amînat executarea poruncii sale,

14540 avînd totuºi speranþa cã poate îl va convinge cumva. Dupã aceea,

14541 dacã împãratul nu va renunþa la planul sãu nebunesc, va avea timp

14542 destul sã înceapã rãzboiul împotriva iudeilor. Chiar dacã mînia

14543 imperialã se va abate asupra lui, nu se cãdea ca el sã fugã din

14544 calea morþii, nepunîndu-se în slujba virtuþii ºi a ocrotirii unei

14545 mulþimi uriaºe. De aceea, Petronius s-a decis sã þinã seama de

14546 rugãmintea localnicilor.

14547 5. El i-a chemat aºadar la Tiberiada pe iudei, adunaþi acolo în

14548 numãr foarte mare, a pãºit în mijlocul lor ºi le-a arãtat cã n-a

14549 întreprins aceastã expediþie de bunãvoie, ci pentru cã împãratul

14550 i-a poruncit sã-i atace cu furie fiindcã au cutezat sã refuze

14551 îndeplinirea ordinului sãu. Datoria îi cerea sã se supunã, fiindcã

14552 Cezar i-a fãcut favoarea de a-l numi în înalta funcþie. A adãugat

14553 apoi: Totuºi nu mi se pare drept, ca pentru a-mi salva onoarea, sã

14554 jertfesc mîntuirea voastrã, fiindcã sînteþi mulþi la numãr ºi slujiþi

14555 cu rîvnã învãþãtura legii pe care aþi moºtenit-o de la strãmoºi,

14556 fiind hotãrîþi s-o respectaþi cu sfinþenie. În ce mã priveºte, am

14557 deplinã încredere în suprema autoritate ºi putere divinã ºi mi se

14558 pare o fãrãdelege sã profanez un templu pentru capriciul unui

14559 suveran. Îi voi comunica lui Gaius hotãrîrea pe care aþi luat-o,

14560 sprijinindu-vã în mãsura în care pot, ca sã dovedesc cîtã preþuire

14561 pun pe comportarea voastrã demnã. Sã vã ajute Dumnezeu, cãci

14562 f o r þ a L u i s t ã m a i p r e s u s d e î n t r e a g a d e s t o i n i c i e º i p u t er e

14563 omeneascã, ºi sã facã în aºa fel ca voi sã puteþi respecta datinile

14564 strãbune ºi Cezar sã nu-ºi piardã tronul, drept pedeapsã pentru

14565 omeneasca lui îndãrãtnicie. În cazul cînd Gaius se va înfuria ºi-ºi

14566 va revãrsa mînia asupra mea, voi înfrunta resemnat primejdia ºi

14567 toatã urgia ce se va abate peste trupul ºi sufletul meu, ca sã nu vã

14568 vãd pierind într-un numãr mare pentru fapta voastrã cucernicã.

14569 Întoarcã-se fiecare la treburile lui ºi însãmînþaþi ogoarele! În

14570 scrisorile pe care le voi trimite la Roma voi apãra interesele

14571 voastre, intervenind fie personal, fie prin intermediul prietenilor

14572 mei!

14573 6. Dupã ce a cuvîntat aºa, Petronius a împrãºtiat adunarea

14574 iudeilor ºi a cerut bãtrînilor sã trimitã poporul la munca cîmpului

14575 ºi prin vorbele lor sã-i trezeascã speranþa într-un viitor mai bun.

14576 Cel de Sus S-a grãbit sã îmbãrbãteze mulþimea: Dumnezeu i-a

 Pag. 640

14577 dovedit lui Petronius cã era de faþã, arãtîndu-Se gata sã κi aducã
14578 întregul ajutor. Abia se terminase discursul lui adresat iudeilor ºi

14579 iatã cã Domnul a trimis o ploaie torenþialã, nesperatã de oameni,

14580 fiindcã ziua întreagã fusese seninã, fãrã ca dimineaþa sã dea un

14581 semn prevestitor. Tot anul bîntuise o secetã mare ºi oamenii îºi

14582 pierduserã nãdejdea sã mai cadã de sus un strop de apã, chiar dacã

14583 vedeau cerul acoperit de nori. Deoarece ploaia abundentã venise

14584 spre surprinderea tuturora, iudeii au tras speranþa cã intervenþia

14585 lui Petronius în favoarea lor nu va fi zadarnicã. Petronius însuºi

14586 a rãmas înmãrmurit cînd a vãzut cu ochii lui cã Dumnezeu Se

14587 îngrijea de treburile iudeilor ºi cã-ªi vãdea fãþiº prezenþa, fãrã sã

14588 fie recunoscut de nimeni, chiar dacã ar fi vrut. I-a scris despre

14589 asta ºi lui Gaius. iar scrisoarea lui a fost astfel întocmitã, încît

14590 cãuta pe toate cãile sã-i schimbe pãrerea. Îndemnîndu-l sã renunþe

14591 la a mai înspãimînta mii de oameni, prin uciderea cãrora, cãci

14592 numai rãzboiul i-ar fi putut constrînge sã-ºi schimbe religia, ºi-ar

14593 fi micºorat singur veniturile primite de la acest popor ºi ar fi atras

14594 asupra lui blestemul veacurilor viitoare. De altfel, Dumnezeu,

14595 care îi ajuta pe iudei fãþiº, ªi-a dovedit puterea, fãrã sã existe nici

14596 o îndoialã cã El o va folosi la momentul potrivit. Toate acestea au

14597 fost înfãþiºate de Petronius.

14598 7. Între timp, regele Agripa, care se mai afla la Roma, a

14599 acaparat tot mai mult prietenia lui Gaius. L-a poftit odatã la un

14600 banchet pe care l-a pregãtit cu mare osîrdie, ca sã fie mai presus

14601 de costurile ºi desfãtãrile oricãrui ospãþ, încît nimeni, nici mãcar

14602 Gaius, n-ar fi putut sã-l egaleze, cu atît mai puþin sã-l depãºeascã,

14603 deoarece el fãcuse toate preparativele festinului ca sã fie pe placul

14604 lui Cezar. Încîntat de largheþea ºi mãrinimia gazdei, care cheltuise

14605 mai presus de puterile sale spre a-i da satisfacþie deplinã, Gaius

14606 a vrut sã se ia la întrecere cu generozitatea ºi politeþea lui Agripa.

14607 Sub înrîurirea vinului ºi a veseliei care îl cuprinsese, cînd Agripa

14608 l-a îmbiat sã bea în timpul ospãþului, împãratul a zis: Îþi sînt

14609 îndatorat de multã vreme pentru cinstea pe care mi-ai arãtat-o,

14610 precum ºi pentru bunãvoinþa doveditã, în pofida primejdiilor

14611 venind din partea lui Tiberiu. Chiar ºi acum nu conteneºti sã-mi

14612 aduci desfãtãri care stau mai presus de posibilitãþile tale. Nu pot

14613 îngãdui ca tu sã mã întreci prin prieteºugul ºi mãrinimia de care

14614 ai dat dovadã ºi vreau sã-mi înlãtur toate vechile lipsuri faþã de

14615 tine. Trebuie sã recunosc cu uºurinþã cã pînã acum þi-am fãcut

14616 puþine daruri. Cu atît mai mult þin sã-þi arãt din toate puterile

14617 mele, cît pot sã-þi ofer pentru deplina împlinire a norocului tãu!

14618 Cînd a rostit aceste vorbe, Gaius s-a aºteptat ca Agripa sã-i cearã

14619 domenii întinse sau birurile mai multor oraºe. Deºi ºi-a dat seama

14620 cã putea sã dobîndeascã tot ce-i dorea inima, el s-a abþinut mai

14621 întîi ºi i-a spus lui Gaius cã întocmai cum mai înainte, în pofida

14622 ordinului dat de Tiberiu, nu trecuse de partea lui din dorinþa de-a

14623 obþine anumite avantaje, aºa ºi acum nu se simþea atras de cel mai

14624 neînsemnat cîºtig. Marile binefaceri care au venit cîndva din

14625 partea lui Gaius i-au întrecut aºteptãrile, ºi chiar dacã ele erau

14626 mai prejos de ceea ce putea el sã-i ofere, rãmîneau mai presus de

14627 speranþele ºi demnitatea primitorului lor. Atunci Gaius, plãcut

14628 surprins de cumpãtarea lui Agripa, a stãruit ºi mai mult sã-i spunã
 Pag. 641

14629 totuºi ce anume dorea de la el. Cel întrebat i-a dat urmãtorul
14630 rãspuns: Fiindcã din marea ta bunãvoinþã, mã socoteºti, stãpîne,

14631 demn sã primesc ºi alte daruri, nu-þi cer ceva care sã-mi sporeascã

14632 avuþiile, mai ales cã se cuvine sã-þi fiu mai recunoscãtor decît

14633 ceilalþi pentru ceea ce am primit deja. Te rog sã-mi faci o favoare

14634 car e î þ i v a ad u ce r ep u t aþ i a cu cer n i c i e i , c o n v i n g î n d u - L p e

14635 Dumnezeu sã-þi divin ocrotitor ºi sprijinitor, iar pe cei ce vor afla

14636 de ea sã strige cã am obþinut tot ce mi-am dorit, numai datoritã

14637 puterii tale. Aºadar, te implor sã renunþi la instalarea statuii tale

14638 în templul iudeilor, anulînd misiunea încredinþatã lui Petronius!

14639 8. Agripa era perfect conºtient de primejdia la care se expunea

14640 prin cererea sa, cãci cel ce nu-l convingea pe Gaius sã-i accepte

14641 doleanþa, era pîndit de o moarte sigurã, dar situaþia era atît de

14642 gravã încît el a dorit sã-ºi încerce norocul. Întrucît se simþea

14643 îndatorat faþã de dãrnicia gazdei sale, lui Gaius i-a fost ruºine sã

14644 respingã ca nefondatã o favoare pe care o provocase el însuºi,

14645 obligîndu-l pe Agripa s-o formuleze faþã de atîþia martori, chiar

14646 dacã imediat dupã aceea ºi-ar fi regretat promisiunea. Pe de altã

14647 parte, el admira nobleþea lui Agripa, care fãrã sã se gîndeascã

14648 deloc la propriul tron ºi la sporirea veniturilor ºi a puterii sale,

14649 s-a preocupat mai degrabã de liniºtea publicã, pronunþîndu-se în

14650 favoarea legilor ºi a lui Dumnezeu. Gaius i-a încuviinþat prin

14651 urmare cererea ºi i-a scris lui Petronius, lãudîndu-l pentru faptul

14652 cã ºi-a înjghebat oastea ºi prin scrisorile sale i-a cerut sfaturi

14653 privitoare la acþiunile lui îndreptate împotriva iudeilor: Acum,

14654 dacã statuia mea a fost pusã în templu, las-o la locul ei; dacã n-ai

14655 introdus-o între timp, nu-þi mai da osteneala s-o faci. Vreau sã dai

14656 drumul oºtirii sã plece ºi sã renunþi la misiunea pe care þi-am

14657 dat-o mai înainte. Am luat decizia sã nu mai aduc statuia, ca sã

14658 dau satisfacþie lui Agripa, bãrbatul pe care îl preþuiesc mult,

14659 îndeplinindu-i astfel dorinþa ºi rugãmintea. Gaius a scris toate

14660 acestea lui Petronius, neapucînd sã citeascã mai înainte scrisoarea

14661 prin care era anunþat cã iudeii se rãsculaserã din pricina statuii

14662 lui: hotãrîrea lor vãditã era sã-i ameninþe pe romani cu rãzboiul.

14663 Durerea lui era aºadar nemãrginitã, de parcã puterea i-ar fi fost

14664 pusã la îndoialã. Omul acesta nu se ruºina de nimic, cinstea îi

14665 lipsea cu desãvîrºire ºi se înfuria lesne, luînd mereu drept arbitru

14666 mînia, care nu cunoºtea nici o mãsurã, ºi pentru el fericirea

14667 însemna satisfacerea acceselor de furie. I-a adresat lui Petronius

14668 urmãtoarea scrisoare: Întrucît ai pus darurile primite de la iudei

14669 mai presus de ordinele mele ºi ai cutezat sã le faci hatîrul,

14670 purtîndu-te cu ei altfel decît þi-am poruncit, te numesc propriul

14671 tãu judecãtor, hotãrîndu-þi aºadar soarta pe care trebuie sã þi-o

14672 al eg i , ca s ã î mp a c i d e z l ã n þ u i r e a m î n i e i m e l e , s p r e a o f er i

14673 prezentului ºi viitorului o pildã pentru ceea ce înseamnã sã încalci

14674 voinþa unui împãrat!

14675 9. Acesta era conþinutul scrisorii pe care Gaius i-a trimis-o lui
14676 Petronius. Totuºi Petronius n-a primit-o cînd Gaius mai era în

14677 viaþã, deoarece cãlãtoria pe mare a mesagerului sãu a întîrziat atît

14678 de mult, încît cealaltã scrisoare, care anunþa moartea împãratului,

14679 a ajuns mai înainte. Dumnezeu n-a dat uitãrii primejdia la care s-a

14680 expus Petronius ca sã-i ocroteascã pe iudei ºi sã-L cinsteascã pe

 Pag. 642

14681 El, ci i-a înlesnit misiunea, înlãturîndu-l din drumul sãu pe Gaius,
14682 cãci supãrarea lui era datoratã faptului cã acesta cutezase sã-ºi

14683 revendice cultul divin. Cei ce s-au înveselit, alãturi de Petronius,

14684 au fost toþi romanii, precum ºi locuitorii întregului imperiu, mai

14685 cu seamã cei ce aveau rangul de senatori, fiindcã asupra lor se

14686 dezlãnþuise furia lui Gaius. El a murit la scurtã vreme dupã ce a

14687 scris epistola prin care îi cerea lui Petronius sã-ºi curme singur

14688 viaþa. Cauza morþii lui Gaius ºi complotul pus la cale împotriva

14689 lui vor fi înfãþiºate într-un capitol viitor. Prin urmare, Petronius

14690 a primit mai întîi scrisoarea cu vestea pieirii lui Gaius ºi dupã

14691 aceea a sosit cea care îi poruncea sã-ºi ia viaþa cu mîna lui.

14692 Bucuria pe care i-a adus-o moartea lui Gaius a fost la fel de mare

14693 ca º i uimirea pricinuitã de providenþa divinã, fiindcã ea î l

14694 rãsplãtise fãrã întîrziere pentru cinstirea adusã templului ºi pentru

14695 sprijinul acordat iudeilor. Astfel a scãpat Petronius cu uºurinþã de

14696 moartea care îl ameninþa.

14697 Capitolul 9

14698 1. În vremea aceea, iudeii care locuiau în Mesopotamia ºi mai

14699 ales în Babilon au fost loviþi de o mare nenorocire, care nu avea

14700 asemãnare, mulþi dintre ei cãzînd victimã unui mãcel cum nu mai

14701 cunoscuse pînã atunci istoria. Dar pentru a înfãþiºa ce a stat la

14702 o r i g inea acestui mãcel, trebuie sã d es cr i u amãn u n þ i t t o at e

14703 împrejurãrile în care a avut loc. În Babilonia se aflã oraºu l

14704 Naarda, extrem de populat ºi înzestrat cu un þinut fertil ºi întins,

14705 oferind ºi multe alte avantaje locuitorilor lui. El nu poate fi lesne

14706 cucerit de duºmani, cãci are de jur împrejur apele Eufratului, fiind

14707 apãrat de ziduri puternice. Înconjurat de acelaºi fluviu este ºi

14708 oraºul Nisibis. Încrezãtori în fortificaþia naturalã a acestor locuri,

14709 iudeii îºi pãstreazã acolo drahmele duble închinate de fiecare lui

14710 Dumnezeu, precum ºi alþi bani de jertfã: folosesc aceste oraºe ca

14711 p e t e zau r el e l o r. D e ai c i p l e a c ã l a mo men t u l p o t r i v i t s p r e

14712 Hierosolyma banii sub paza strictã a multor mii de oameni, de

14713 teama jafurilor din Parþia, cãreia îi plãtea bir Babilonia. Din

14714 Naarda se trãgeau Asinaeus ºi Anilaeus, care erau fraþi buni.

14715 Mama lor, fiindcã îºi pierduserã tatãl, i-a trimis în ucenicie, sã

14716 înveþe arta þesutului, deoarece localnicilor nu li se pãrea ruºinos

14717 ca ºi bãrbaþii sã toarcã lînã. Meºterul lucrãtorilor de la care

14718 învãþau meseria i-a dojenit într-o zi cã întîrziaserã la muncã, ºi

14719 drept pedeapsã, le-a dat o bãtaie. Ei au socotit lovirea lor drept o

14720 insultã, ºi strîngînd toate armele gãsite în casa lor, s-au dus

14721 într-un loc unde fluviul se bifurca ºi se aflau pãºuni bune ºi multe

14722 fructe care puteau fi pãstrate în timpul iernii. În jurul fugarilor

14723 s-au strîns tinerii cei mai sãraci: fraþii le-au pus la îndemînã arme,

14724 s - a u p r o c l a m a t c ã p e t e n i i l e l o r º i n u l e - a f o s t g r e u s ã s e

14725 evidenþieze ca înfãptuitori de nelegiuiri. Deºi locul era greu de

14726 cucerit, ºi-au construit o cetãþuie. Apoi ºi-au trimis oamenii la

14727 pãstorii din jur, sã le cearã ca bir atîtea vite cîte aveau nevoie

14728 pentru hranã, punînd condiþia, ca dacã voiau sã le fie prieteni, ei

14729 erau gata sã-i apere de duºmani, iar dacã nu le dãdeau ascultare,

14730 turmele lor urmau sã fie mãcelãrite. Pãstorii care nu mai aveau
 Pag. 643

14731 altã ieºire din impas, au acceptat cererile zvînturaþilor ºi au avut

14732 grijã sã le trimitã atîtea oi cîte li se cereau. De aceea ceata lor ºi-a

14733 sporit puterea ºi putea sã facã orice poftea, fãrã temerea cã va fi

14734 luatã prin surprindere. Ei nu întîmpinau nicãieri vreo împotrivire,

14735 fiindcã ºtiau sã rãspîndeascã groazã pretutindeni ºi astfel faima

14736 lor a ajuns pînã la regele parþilor.

14737 2. Dupã ce a aflat despre aceste isprãvi, satrapul Babiloniei a

14738 vrut sã-i nimiceascã de la început pe zvînturaþi, fãrã sã mai

14739 aºtepte ca plaga lor sã se rãspîndeascã. A înjghebat o oaste din

14740 cîþi parþi ºi babilonieni a putut sã adune ºi a pornit în marº forþat

14741 împotriva lor, sã-i gãseascã nepregãtiþi, mai înainte ca vestea

14742 pregãtirilor de rãzboi sã ajungã la ei. Dupã ce a împresurat

14743 mlaºtina, a pãstrat tãcerea ºi nu a întreprins nimic. El a socotit cã

14744 a 2-a zi, cãci era Sabatul, cînd iudeii se abþin de la orice treabã,

14745 duºmanii nu vor îndrãzni sã opunã nici o rezistenþã, ci se vor

14746 preda fãrã luptã, aºteptînd puþin, pînã sã atace prin surprindere.

14747 Dar Asi n aeu s , car e d i n î ntîmplare se odihnea împreunã cu

14748 tovarãºii sãi, avînd armele lîngã el, a zis deodatã: Oameni buni,

14749 au ajuns la urechile mele niºte nechezaturi, scoase nu de caii care

14750 au ieºit la pãscut, ci de armãsari încãlecaþi de cãlãreþi, fiindcã mi

14751 se pare cã am auzit sunetul scos de hamurile lor! Teamã mi-e cã

14752 a u v e n i t v r ã j m a º i i s ã n e î n c o n j u r e . S ã p l e c e i m e d i a t î n

14753 recunoaºtere unul dintre voi, sã ne anunþe în mod sigur dacã se

14754 apropie cineva de noi. Aº fi tare bucuros sã mã înºel! Aºa a

14755 cuvîntat acesta. Au plecat numaidecît niºte iscoade, sã vadã ce se

14756 întîmplã, ºi întorcîndu-se repede, i-au spus: Bãnuiala ta privitoare

14757 la intenþiile vrãjmaºilor noºtri nu te-a înºelat deloc. Se pare cã ei

14758 nu vor sã mai lase nepedepsite nelegiuiril e n o astre. Ne-au

14759 încercuit miºeleºte ºi vom fi cãsãpiþi ca turmele: cãlãreþii sînt atît

14760 de mulþi, iar noi nu putem sã punem mîna pe arme, cãci legile

14761 strãmoºeºti ne obligã sã stãm liniºtiþi! Dar Asinaeus n-a fost de

14762 acord cu iscoadele sã stea cu mîinile-n sîn, ci i s-a pãrut mai

14763 înþelept ca ei sã nu-ºi piardã cumpãtul în faþa primejdiei ºi sã

14764 încalce legea, rãzbunîndu-ºi mai degrabã pieirea, chiar dacã merg

14765 la o moarte sigurã, decît sã dea vrãjmaºilor satisfacþia cã mor fãrã

14766 sã se apere. A înºfãcat el însuºi armele, ºi-a îndemnat însoþitorii

14767 sã prindã curaj, strigîndu-le sã loveascã cu aceeaºi bãrbãþie. Au

14768 început lupta cu vrãjmaºii ºi au ucis mulþi dintre cei ce veniserã

14769 cu îngîmfare, de parcã ar fi obþinut victoria, silindu-i pe ceilalþi

14770 sã fugã.

14771 3. Cînd ºtirea despre aceastã bãtãlie a ajuns la regele parþilor,

14772 el a admirat curajul celor doi fraþi, arãtîndu-se dornic sã-i vadã la

14773 faþã ºi sã-i cunoascã. L-a trimis la ei pe cel mai credincios oºtean

14774 din garda lui, care le-a spus: Regele Artabanos, cu toatã jignirea

14775 pe care i-aþi adus-o prin încãlcarea regatului sãu, îºi ostoieºte

14776 supãrarea de dragul curajului vostru ºi m-a trimis pe mine ca prin

14777 strîngere de mînã sã vã asigur cã este de bunã credinþã ºi vã

14778 pofteºte la el, garantîndu-vã o cãlãtorie lipsitã de primejdii,

14779 fiindcã doreºte sã facã legãmînt de prietenie cu voi, fãrã sã aveþi

14780 a vã teme de viclenia ºi înºelãciunea lui. Vã fãgãduieºte de

14781 asemenea daruri bogate ºi ci n s t irea, care vã va face ºi mai

14782 puternici, avînd în vedere autoritatea lui. Asinaeus însuºi n-a vrut
 Pag. 644

14783 sã întreprindã aceastã cãlãtorie, ci l-a trimis pe fratele sãu

14784 Anilaeus, cu darurile care se potriveau cu rangul lor. El a pornit

14785 la drum ºi regele l-a primit numaidecît. Vãzînd însã cã Anilaeus

14786 sosise singur, Artabanos l-a întrebat de ce n-a venit ºi Asinaeus.

14787 Cînd rãspunsul pe care l-a primit a fost cã teama îl fãcuse pe

14788 acesta sã rãmînã în mijlocul mlaºtinilor, regele s-a jurat pe zeii

14789 þãrii sale cã nu pãþesc nici un necaz cei ce au încredere în el. Apoi

14790 i-a întins lui Anilaeus mîna dreaptã, ceea ce pentru toþi barbarii

14791 d i n þ i n u t u l a c e l a î n s e m n a s o l e m n a d o v a d ã d e c r e d i n þ ã l a

14792 încheierea unui legãmînt. Nimeni nu se mai aºtepta acolo la o

14793 înºelãciune din partea regelui, atunci cînd a dat mîna cu el; nici

14794 mãcar cel ce era bîntuit de o neagrã bãnuialã nu se mai îndoia de

14795 siguranþa lui, primind o asemenea garanþie. Dupã ce a fãcut asta,

14796 Artabanos l-a trimis pe Anilaeus înapoi, sã-ºi convingã fratele sã

14797 vinã împreunã cu el la el. Regele a procedat aºa fiindcã voia sã

14798 întrebuinþeze vitejia fraþilor iudei ca pe un frîu cu care sã-i

14799 struneascã pe satrapii sãi, împiedicîndu-i sã-ºi încalce credinþa,

14800 cãci ei erau înclinaþi sã-l trãdeze atunci cînd era plecat într-o

14801 expediþie. El se temea de fapt cã în cazul cînd era nevoit sã lupte

14802 împotriva rãzvrãtiþilor, sã nu creascã puterea lui Asinaeus ºi a

14803 b ab i l o n i en i l o r : p r i mi n d v es t ea r ãscoalei, aceº t i a f i e cã s e

14804 pronunþau la rîndul lor în favoarea rãzboiului, fie, dacã nu puteau

14805 sã facã acest lucru, se apucau sã devasteze în lung ºi-n lat þinutul

14806 învecinat.

14807 4. Regele l-a lãsat pe Anilaeus sã plece în acest scop. Acesta

14808 ºi-a convins fratele sã porneascã la drum, dupã ce i-a vorbit pe

14809 larg despre bunãvoinþa ºi prietenia regelui, pecetluite printr-un

14810 legãmînt de credinþã. Apoi s-au grãbit sã ajungã împreunã la

14811 Artabanos. La sosirea lor, regele i-a primit cu multã plãcere, dar

14812 nu ºi-a putut ascunde uimirea cã Asinaeus, care sãvîrºise mari

14813 fapte de vitejie, avea o staturã atît de micã ºi cã la prima vedere,

14814 stîrnea dispreþul celor care îl întîlneau, fãcîndu-i sã nu punã nici

14815 un preþ pe el. Gazda a spus prietenilor lui cã Asinaeus avea un

14816 suflet mult mai mare decît trupul sãu. În timpul chefului, l-a adus

14817 în faþa oaspetelui pe Abdagases, unul dintre comandanþii gãrzii

14818 sale de corp, ºi i-a povestit ce bãrbat viteaz era ºi cu cît curaj se

14819 avînta în toiul luptei. Dar cînd Abdagases a cerut voie sã-l ucidã

14820 pe Asinaeus, ca sã rãzbune jignirile aduse de el împãrãþiei

14821 parþilor, regele i-a rãspuns astfel: Nu pot îngãdui sã faci de

14822 petrecanie unui om care se încrede în fidelitatea mea, mai ales cã

14823 i-am strîns mîna dreaptã ºi m-am legat prin jurãmînt sã-mi respect

14824 cu v î n t u l . D acã v r ei s ã t e p o r þ i ca u n r ãzb o i n i c p r i cep u t º i

14825 puternic, nu trebuie sã mã faci sã-mi încalc jurãmîntul pentru ca

14826 tu sã pedepseºti insultele aduse împãrãþiei parþilor. N-ai decît sã-l

14827 ataci cînd se va întoarce acasã ºi sã-l dobori la pãmînt prin

14828 puterea ta, cu condiþia ca eu sã nu aflu nimic! A 2-a zi l-a chemat

14829 pe Asinaeus ºi i-a zis: A sosit vremea sã te întorci la treburile

14830 tale, pentru ca sã nu dai unora dintre cãpeteniile aflate la curte

14831 prilejul sã te ucidã în pofida voinþei mele. Îþi încredinþez þara

14832 babilonianã, pentru ca prin grija ta, sã rãmînã nebîntuitã de jafuri.

14833 Se cuvine sã-þi arãþi bunãvoinþa faþã de mine, aºa cum fidelitatea

14834 mea te-a pãstrat nevãtãmat atunci cînd n-a fost vorba de fleacuri,
 Pag. 645

14835 ci de propria ta viaþã! Dupã ce a cuvîntat aºa, Artabanos i-a dat

14836 lui Asinaeus daruri, ºi fãrã sã zãboveascã, l-a lãsat sã se întoarcã

14837 teafãr. Cînd a ajuns acasã, Asinaeus fie cã ºi-a construit fortãreþe

14838 noi, fie cã le-a întãrit pe cele vechi. În scurtã vreme, puterea lui

14839 a urcat pînã la o culme pe care n-a mai atins-o nici unul dintre cei

14840 care au cutezat sã porneascã de la începuturi aºa de modeste.

14841 Chiar ºi comandanþii parþilor, trimiºi în provinciile vecine, îl

14842 respectau. Semnele de cinstire pe care i le-au arãtat babilonienii

14843 au fost mici, rãmînînd mai prejos de meritele sale. Puterea lui era

14844 atît de cuprinzãtoare încît toate treburile din Mesopotamia

14845 primeau încuviinþarea lui, ºi vreme de 15 ani, norocul lui a

14846 crescut de la o zi la alta.

14847 5. Dar tocmai cînd fraþii atinseserã deplina prosperitate, asupra

14848 domniei lor s-au abãtut nenorocirile, din urmãtorul motiv: dupã

14849 ce s-au îndepãrtat de virtutea mulþumitã cãreia dobîndiserã atîta

14850 putere, au început s-o sfideze, ºi dispreþuind datinile strãbune, au

14851 cãzut în braþele plãcerilor. Unul dintre parþi, numit sã guverneze

14852 o provincie, ºi-a adus cu el soþia, care pe lîngã celelalte merite

14853 atrãgînd laudele tuturora, era aºa de chipeºã cã nu-ºi mai gãsea

14854 pereche nicãieri. Fie cã auzise de frumuseþea ei, fie cã o vãzuse

14855 cu ochii lui, Anilaeus, fratele lui Asinaeus, i-a devenit înflãcãrat

14856 admirator ºi propriul sãu inamic, pe de o parte, pentru cã nu spera

14857 s-o cucereascã decît dacã o aducea cu forþa în stãpînirea lui, pe de

14858 altã parte, pentru cã nu era în stare sã-ºi înãbuºe dragostea

14859 pãtimaºã. L-a proclamat duºman pe bãrbatul femeii aceleia, ºi de

14860 îndatã ce el a cãzut pe cîmpul de luptã, soþia lui s-a ºi cãsãtorit cu

14861 propriul adorator. Nu fãrã sã-ºi atragã singuri o mare nãpastã, au

14862 i n t r o d u s aceas t ã f e m e i e î n c a s a l o r A s i n aeu s º i A n i l aeu s ,

14863 nenorocirea avînd urmãtoarea pricinã. Dupã moartea primului

14864 bãrbat, prizoniera a ascuns statuile zeilor pe care îi cinstea

14865 împreunã cu soþul ei, ºi dupã tradiþia þãrii sale, i-a luat cu ea, cãci

14866 în þinutul acela, toþi obiºnuiesc sã-ºi ia idolii casei, atunci cînd

14867 pleacã la drum. La început, femeia s-a închinat zeilor pe ascuns.

14868 Cum a devenit însã soþia lui Anilaeus, ºi-a venerat pe faþã idolii

14869 dupã datina ei, folosind riturile pe care le practica împreunã cu

14870 soþul defunct. Atunci tovarãºii celor doi fraþi, care aveau o

14871 deosebitã influenþã asupra lor, i-au reproºat lui Anilaeus mai întîi

14872 în treacãt, faptul cã n u r es p ect ã deloc obiceiurile ºi legile

14873 iudeilor, luînd de soþie o strãinã, care încãlca regulile stricte ale

14874 jertfei ºi ale slujbelor divine. Sã ia aºadar aminte ca, de dragul

14875 plãcerii simþurilor, sã nu-ºi piardã cumva puterea de altãdatã, pe

14876 care a dobîndit-o cu sprijinul Domnului. Pe aceastã cale n-au

14877 obþinut nimic, ci dimpotrivã, Anilaeus l-a ucis pe unul dintre ei,

14878 care fusese prea slobod la gurã. Cel ce agoniza de dragul legilor

14879 L-a rugat pe Dumnezeu sã reverse pedeapsa uciderii sale asupra

14880 lui Asinaeus ºi Anilaeus, dar ºi toþi ceilalþi însoþitori sã cadã

14881 rãpuºi de duºmani, primii fiindcã au fost vinovaþi de crimã,

14882 ceilalþi fiindcã n-au sãrit în ajutorul lui atunci cînd a venit sã

14883 apere legile. S-au întristat cu toþii, dar s-au resemnat, întrucît

14884 ºi-au dat seama cã prosperitatea lor de acum ºi-o datorau vitejiei

14885 celor 2 fraþi. Cînd au auzit însã de venerarea idolilor parþi, ºi-au

14886 zis cã nu mai puteau sã rabde sfidarea legilor de cãtre Anilaeus.

 Pag. 646

14887 Au mers de-a valma la Asinaeus, ridicîndu-ºi glasul împotriva lui

14888 Anilaeus, ºi i-au spus cã chiar dacã a întrezãrit ºi mai înainte ce

14889 era de fãcut, acuma trebuia sã intervinã neapãrat ºi sã îndrepte

14890 situaþia, mai înainte ca el însuºi ºi ei cu toþii sã fie pedepsiþi

14891 pentru pãcatele acestuia. Nemulþumiþii s-au plîns apoi de cãsãtoria

14892 lui Anilaeus cu o strãinã, faptã ce nu se împãca cu datinile lor,

14893 nici cu legile strãbune, precum ºi de închinarea la idoli, prin care

14894 femeia Îl batjocorea pe Domnul, venerat de neamul lor. Asinaeus

14895 ºtia prea bine cã pãcatul comis de fratele lui le-a adus deja mari

14896 necazuri ºi cã ele se vor înmulþi în viitor; tãcuse totuºi din gurã,

14897 toleranþa lui þinînd seama de faptul cã avea de-a face cu o rudã

14898 apropiatã, ºi l-a iertat pe Anilaeus, care era înrobit de dragostea

14899 lui pãtimaºã. Dar pentru cã zi de zi, mulþimea se aduna în jurul lui

14900 ºi strigãtele ei deveneau mai puternice, i-a adus în sfîrºit lui

14901 Anilaeus cuvenitele reproºuri, l-a mustrat cu asprime pentru

14902 faptele anterioare ºi i-a poruncit sã nu se mai poarte ca pînã

14903 acum, trimiþîndu-ºi soþia acasã, la rudele ei. Aceste avertismente

14904 n-au avut nici o urmare. Cînd ºi-a dat seama cã mulþimea o

14905 osîndea vehement, temîndu-se cã Anilaeus va fi în mare primejdie

14906 din pricina dragostei pe care i-o purta, femeia a pus otravã în

14907 mîncarea lui Asinaeus ºi l-a înlãturat din drumul ei. Nu-ºi fãcea

14908 griji cã va trage ponoase pentru nelegiuirea ei, pentru cã avea ca

14909 judecãtor un soþ care o iubea pãtimaº.

14910 6. Anilaeus, care ajunsese sã domneascã singur, ºi-a dus oastea

14911 împotriva satelor stãpînite de Mitridate, unul dintre fruntaºii

14912 parþilor, cãsãtorit cu fiica regelui Artabanos, alegîndu-se cu o

14913 mare pradã din jefuirea moºiilor sale. Acolo a gãsit o mulþime de

14914 bani ºi de sclavi, dar ºi numeroase turme ºi alte bunuri care

14915 puteau sã-i facã viaþa mai plãcutã. De îndatã ce Mitridate, aflat

14916 din întîmplare în þinutul acela, a auzit de jefuirea tîrgurilor sale,

14917 a fost indignat de faptul cã Anilaeus, pe care nu-l provocase pînã

14918 atunci, a început sã-ºi arate duºmãnia faþã de el. Punîndu-ºi

14919 demnitatea mai presus de orice, a strîns atîþia cãlãreþi cîþi a putut

14920 sã adune ºi ºi-a înjghebat o oaste alcãtuitã în întregime din tineri

14921 în floarea vîrstei, apoi a pornit împotriva lui Anilaeus, ca sã-i

14922 întîmpine trupele. Cum a dat de unul din satele sale, Mitridate s-a

14923 oprit, aºteptînd în liniºte, sã atace în dimineaþa urmãtoare, cînd

14924 era Sabat, zi de sãrbãtoare hãrãzitã odihnei de cãtre iudei.

14925 Anilaeus a fost însã înºtiinþat la timp de un sirian care locuia

14926 într-un sat învecinat, descriind amãnunþit locul unde Mitridate se

14927 pregãtea sã se ospãteze cu trupele sale. A servit cina devreme ºi

14928 a mãrºãluit toatã noaptea, ca sã-i înfrunte pe parþii care nu se

14929 aºteptau la aºa ceva. La a 4-a strajã a nopþii, el a dezlãnþuit atacul

14930 ºi pe unii i-a rãpus în somn, iar pe ceilalþi i-a pus pe fugã. Pe

14931 Mitridate, care a fost prins viu, l-a luat cu el ºi l-a pus gol goluþ

14932 pe spinarea unui mãgar, ceea ce constituia cea mai mare înjosire

14933 pentru oricare dintre parþi. În aceastã jalnicã stare, l-a dus într-o

14934 pãdure, unde prietenii l-au îndemnat stãruitor pe Anilaeus sã-i

14935 curme viaþa lui Mitridate. Adoptînd o pãrere contrarã, Anilaeus

14936 le-a explicat cã nu era în interesul lui sã-l ucidã pe Mitridate, care

14937 se bucura de înalta preþuire a parþilor ºi în afarã de asta avea

14938 strînse legãturi de rudenie cu regele. Lui Mitridate nu-i va veni

 Pag. 647

14939 greu sã îndure ce a pãþit acum, ºi chiar dacã a fost amarnic

14940 batjocorit, trebuia sã admitã faptul cã voi i-aþi cruþat viaþa,

14941 n eu i t î n d s ã f i e r ecunoscãt o r f aþ ã d e cei car e l - au t r at at cu

14942 bunãvoinþã. Dacã prizonierul lui va avea o soartã nefericitã,

14943 fireºte cã nu se va liniºti pînã ce nu-i va scãlda într-o baie de

14944 sînge pe iudeii din Babilonia suveranul de care ei trebuie sã se

14945 fereascã de vreme ce le sînt rude, deoarece nu vor avea nici o

14946 scãpare în cazul unei mari nenorociri, cei mai mulþi dintre tinerii

14947 lor ajungînd în mîinile regelui parþilor. Adresînd mulþimii

14948 gîndurile ºi vorbele acestea, Anilaeus i-a înduplecat pe ai sãi ºi

14949 astfel Mitridate a fost lãsat sã plece nestingherit. Odatã ajuns

14950 acasã, soþia lui l-a dojenit aspru ºi l-a întrebat dacã el, ginerele

14951 regelui, expus dispreþului ºi înjosirii, se împacã cu batjocura pe

14952 care a îndurat-o ºi este mulþumit cã a scãpat teafãr, dupã ce a fost

14953 p r i z o n i e r u l u n u i b ã r b a t i u d e u . A p o i i - a z i s : A c u m o r i î þ i

14954 redobîndeºti vitejia, ori mã jur pe zeii care respectã demnitatea

14955 regilor, cã voi destrãma legãmîntul cãsãtoriei noastre! Fie cã nu

14956 mai putea sã mai îndure ocãrile zilnice, fie cã se temea de faptul

14957 cã trufia femeii lui putea s-o împingã la divorþ, Mitridate n-a avut

14958 încotro ºi a strîns fãrã sã vrea atîtea trupe cîte a putut sã adune.

14959 În fruntea lor, s-a îndreptat împotriva duºmanilor, hotãrît sã aducã

14960 victoria parþilor asupra iudeilor, chiar dacã risca sã-ºi piardã

14961 viaþa.

14962 7. Cînd a aflat cã Mithridate se pregãtea sã-l înfrunte cu o

14963 oaste numeroasã, lui Anilaeus i s-a pãrut nedemn de faima lui sã

14964 rãmînã ascuns în þinuturile sale mlãºtinoase ºi sã nu-i aþinã calea.

14965 Sperînd cã norocul lui de odinioarã îl va ajuta ºi de astã datã sã-ºi

14966 pedepseascã duºmanii, a pornit în întîmpinarea acestora cu trupele

14967 sale, care nu erau lipsite de obiºnuitul lor curaj. Propriei sale

14968 oºtiri i s-au alãturat multe trupe strãine, ademenite de obþinerea

14969 prãzii, avînd darul sã înspãimînte vrãjmaºul doar prin simpla lor

14970 apariþie. Întrucît mãrºãluiserã 90 de stadii, strãbãtînd terenuri

14971 aride în toiul amiezii, rãzboinicii erau din cale-afarã de însetaþi.

14972 Tocmai atunci s-a ivit pe neaºteptate Mitridate ºi s-a nãpustit

14973 asupra lor, cînd erau chinuiþi de sete, nefiind în stare sã mai þinã

14974 armele în mîini din pricina arºiþei. Deoarece nu mai erau în

14975 plenitudinea forþelor lor, Anilaeus ºi ai sãi au rupt-o la fugã fãrã

14976 pic de ruºine, aºa cã în marea lor majoritate au pierit pe loc,

14977 multe mii de oameni gãsindu-ºi moartea. În debandada generalã,

14978 Anilaeus ºi însoþitorii lui ºi-au gãsit refugiul într-o pãdure, în

14979 timp ce Mitridate saluta prin strigãte victoria obþinutã asupra

14980 duºmanului. Curînd s-a adunat însã o mare mulþime de oameni

14981 fãrã cãpãtîi, care nu se sinchiseau de viitorul lor, mulþumiþi cã

14982 scãpaserã de grijile prezentului, ºi adaosul acesta a acoperit

14983 numãrul celor uciºi de duºmani. Totuºi noii veniþi nu se puteau

14984 co mp ar a cu cei ce cãzu s er ã î n l u p t ã, d at o r i t ã l i p s ei l o r de

14985 experienþã. Cu ajutorul acestora, Anilaeus a întreprins însã o

14986 expediþie împotriva satelor babiloniene, pe care le-a devastat fãrã

14987 milã, prãdînd toate avuþiile lor. Atunci babilonienii ºi trupele

14988 staþionate în cîmp ºi-au trimis solii la iudeii care locuiau în

14989 Naarda ºi le-au cerut sã-l predea pe Anilaeus. Dorinþa lor nefiind

14990 îndeplinitã, cãci localnicii, chiar dacã ar fi vrut, tot nu puteau sã

 Pag. 648

14991 punã mîna pe rãufãcãtori, ei au stãruit ca barem sã încheie pacea

14992 cu zvînturaþii. Întrucît ziceau cã vor sã ajungã la armistiþiu, au

14993 trimis împreunã cu babilonienii oameni din mijlocul lor, care sã

14994 ducã tratative cu Anilaeus. Dupã ce au cercetat îndeaproape toate

14995 l u c r u r i l e p r i v i t o a r e l a l o c u l u n d e e r a a º e z a t ã t a b ã r a l u i ,

14996 babilonienii s-au nãpustit asupra însoþitorilor lui, care dormeau

14997 adînc, ameþiþi de bãuturã, ºi au izbutit sã-ºi ucidã fãrã împotrivire

14998 duºmanii, printre ei aflîndu-se ºi Anilaeus însuºi.

14999 8. Babilonienii au scãpat astfel de teama lui Anilaeus, singura

15000 stavilã î n calea urii lor asupra iudeilor, cu care se aflau în

15001 permanent conflict, datoritã profundelor deosebiri dintre religiile

15002 lor, cele 2 tabere cãutînd din toatã inima sã se batjocoreascã una

15003 pe alta. Dupã uciderea lui Anilaeus ºi a ciracilor sãi, ei au tãbãrît

15004 asupra iudeilor. Aceºtia îndurau cu greu duºmãnia babilonienilor,

15005 cãci nu puteau sã-i înfrunte cu armele ºi nici sã mai trãiascã

15006 alãturi de ei, aºa cã s-au strãmutat în Seleucia, principalul oraº al

15007 þinutului, întemeiat de Seleucos, fiul lui Nicator. El era locuit de

15008 mulþi macedoneni ºi de greci ºi mai numeroºi cãrora li se alãtura

15009 un numãr nu prea mic de sirieni. Aici ºi-au gãsit adãpost iudeii ºi

15010 vreme de 5 ani au dus o existenþã paºnicã. În al 6-lea an de la

15011 primul mãcel, a izbucnit o ciumã în rîndurile iudeilor rãmaºi la

15012 Babilon, ceea ce a fãcut ca mulþi dintre ei sã se statorniceascã în

15013 Seleucia. Asupra lor s-a abãtut o mare nãpastã din urmãtoarea

15014 pricinã.

15015 9. Între grecii ºi sirienii din Seleucia aveau loc necontenite

15016 certuri ºi neînþelegeri, supremaþia fiind deþinutã de greci. Dar cînd

15017 au venit iudeii, sã locuiascã împreunã cu ei, a izbucnit o rãscoalã

15018 din care au ieºit biruitori sirienii, fiindcã s-au aliat cu iudeii, care

15019 ºtiau sã înfrunte primejdiile ºi erau obiºnuiþi cu rãzboiul. Cînd

15020 grecii, puºi în dificultate de rãscoalã, ºi-au dat seama cã nu-ºi

15021 puteau redobîndi autoritatea de altãdatã decît dacã îi despãrþeau

15022 pe iudei de sirieni, au trimis pe unii dintre ai lor la sirieni, cu care

15023 întreþinuserã legãturi amicale, cãutînd sã se împace cu ei. Aceºtia

15024 au acceptat bucuroºi. Dupã discuþiile care au avut loc de-o parte

15025 ºi de alta, fruntaºii ambelor tabere au dus tratative, ajungîndu-se

15026 la reconcilierea deplinã. Cînd ºi-au dat aºadar consimþãmîntul, ºi

15027 unii ºi alþii au socotit cã nu puteau sã-ºi dovedeascã mai bine

15028 prietenia reciprocã decît urîndu-i pe iudei. S-au nãpustit pe

15029 neaºteptate asupra lor ºi au cãsãpit 50.000 dintre ei. Au pierit toþi

15030 iudeii, în afara celor pe care prietenii ºi vecinii lor miloºi i-au

15031 lãsat sã fugã. Cei ce scãpaserã astfel s-au refugiat în Ctesiphon,

15032 oraº grec învecinat cu Seleucia, unde regii îºi petreceau an de an

15033 iernile, adunîndu-ºi grãmadã pro v i zi i l e. Nici aici nu ºi-au

15034 înjghebat locuinþe stabile, deoarece seleucienii nu-ºi aratã

15035 respectul faþã de regii lor. În cele din urmã, toþi iudeii s-au

15036 înspãimîntat de babilonieni ºi de seleucieni, groaza lor fiind

15037 sporitã de faptul cã sirienii care locuiau în þinutul acela puneau la

15038 cale un rãzboi de exterminare a iudeilor. Cei mai mulþi dintre ei

15039 s-au reîntors de aceea la Naarda ºi Nisibis, care le inspirau

15040 încredere prin poziþia lor fortificatã, fiind în acelaºi timp locuite

15041 în întregime numai de oameni rãzboinici. Atît am avut de spus

15042 despre iudeii din Babilonia.

 Pag. 649

15043 Cartea 19

15044 Capitolul 1

15045 1. Gaius ºi-a revãrsat smintita lui cruzime nu numai asupra

15046 iudeilor care locuiau în Hierosolyma ºi în þinuturile megieºe, ci

15047 ºi asupra tuturor celor ce cutreierau pãmîntul ºi mãrile, de-a

15048 lungul ºi de-a latul Imperiului roman, umplîndu-l cu nenumãrate

15049 nenorociri de care nu mai auzise nimeni pînã atunci. Cele mai

15050 multe dintre cruzimile sale s-au desfãºurat însã la Roma, pe care

15051 trebuia s-o cinsteascã mai mult decît pe celelalte cetãþi, ºi ele au

15052 fost îndurate de cetãþenii acesteia, mai ales de cãtre senatori,

15053 îndeobºte cei ce se trãgeau din patricieni, fãlindu-se cu strãmoºii

15054 l o r v es t i þ i . A n ã s c o c i t mi i d e b l es t emãþ i i º i î mp o t r i v a aº a

15055 numiþilor cavaleri care se distingeau prin faima ºi bogãþia lor ºi

15056 se bucurau de acelaºi renume cu senatorii, cãci din ordinul lor

15057 erau aleºi chiar ºi membrii Senatului. Aducea cavalerilor înjosiri

15058 ºi îi îndepãrta din funcþiile lor, îi priva de viaþã ºi de bani, þelul

15059 urmãrit prin uciderea lor fiind de regulã jefuirea averilor pe care

15060 le deþineau. Gaius ºi-a atribuit ºi prestigiul divin ºi a pretins

15061 supuºilor lui sã-i aducã onoruri ce nu se cuveneau oamenilor.

15062 Vizita adesea mai ales Templul lui Jupiter, denumit Capitolinul,

15063 cel mai vestit dintre toate sanctuarele, cutezînd sã se proclame

15064 fratele lui Jupiter. ªi alte fapte ale sale dovedeau cã era aproape

15065 nebun. Cînd s-a plictisit sã cãlãtoreascã cu triremele de la portul

15066 Dicaiarchia din Campania pînã la Misenum, celãlalt oraº maritim,

15067 situat tot pe þãrmul Campaniei, socotindu-se stãpînul mãrii aºa

15068 c u m c e r e a p ã m î n t u l u i s ã i s e s u p u n ã , G a i u s a p u s s ã s e

15069 c o n s t r u i a s c ã u n p o d l u n g d e 3 0 d e s t a d i i , c a r e u n e a u n

15070 promontoriu de altul, ºi astfel a trecut cu carul sãu peste întregul

15071 golf. I-a convenit acest soi de cãlãtorie, demnã de un zeu. El nu

15072 s-a îndurat sã lase nici unul dintre templele grecilor nedespuiat de

15073 operele lor de picturã ºi sculpturã, poruncind sã i se aducã statuile

15074 ºi ofrandele care le mai rãmãseserã. Nu se cãdea ca asemenea

15075 capodopere sã stea altundeva decît în locul cel mai frumos din

15076 lume, adicã oraºul Roma. Cu lucrãrile rãpite de acolo, ºi-a

15077 împodobit casele ºi grãdinile sale, precum ºi vilele proprii,

15078 rãspîndite în întreaga Italie. A cutezat sã dea ordin sã fie adusã la

15079 Roma statuia lui Zeus din Olympia, cea mai veneratã de greci ºi

15080 supranumitã Olympicã, opera atenianului Phidias. Ordinul n-a

15081 putut fi totuºi îndeplinit, deoarece arhitectul lui, Memmius

15082 Regulus, însãrcinat cu executarea lucrãrii, a declarat cã statuia se

15083 va frînge dacã va fi urnitã din locul ei. Se zice cã din acest motiv,

15084 ca ºi din pricina unor minuni greu de crezut, care au avut loc

15085 atunci, Memmius a renunþat sã mai transporte statuia. I-a scris

15086 despre acestea lui Gaius ºi ºi-a cerut iertare cã nu poate sã-i ducã

15087 ordinul la îndeplinire. Era cît pe ce sã plãteascã cu viaþa pentru

15088 asta, doar moartea lui Gaius, care a survenit între timp, scãpîndu-l

15089 de primejdie.

15090 2. Nebunia lui Gaius a mers atît de departe încît atunci cînd i
15091 s - a n ãs cu t o f at ã, s - a d u s c u e a p e C a p i t o l i u º i a p u s - o p e

15092 genunchii statuii, spunînd cã odrasla este a lui ºi a lui Jupiter,

 Pag. 650

15093 cãci amîndoi au dreptul paternitãþii ºi rãmîne de vãzut care dintre

15094 ei deþine superioritatea. Oamenii tolerau însã lucrurile acestea. El

15095 le-a îngãduit sclavilor sã-ºi acuze stãpînii ºi sã-i învinuiascã de

15096 orice crimã. Se aduceau cele mai grave acuzaþii, spre a face

15097 hatîrul împãratului, cel care încuraja aceastã nelegiuire. Pe

15098 Claudius a cutezat sã- l î n v i n u i as cã sclavul sãu, Pollux, în

15099 sprijinul cãruia a venit sã ia parte la proces Gaius, avînd în vedere

15100 cã era judecat unchiul lui, cãci nãdãjduia sã-l înlãture din drum

15101 cu acest prilej. Dar speranþele sale au fost înºelate. Cînd a umplut

15102 cu calomnii ºi rãutãþi împãrãþia aflatã sub cîrmuirea lui ºi a pus

15103 în mîinile sclavilor o armã cu care sã-ºi ameninþe stãpînii, s-au

15104 urzit numeroase comploturi împotriva lui, unii împinºi de furia de

15105 a rãzbuna nedreptãþile îndurate de ei, alþii cãutînd sã-l suprime

15106 mai înainte ca sã se abatã asupra lor mari nenorociri. Ca atare,

15107 moartea lui a venit ca o binecuvîntare pentru pãstrarea legilor ºi

15108 siguranþa tuturor, în mod deosebit pentru neamul nostru, care ar

15109 fi fost stîrpit în întregime dacã el n-ar fi fost ucis atît de repede.

15110 Vreau sã înfãþiºez cu grijã toate amãnuntele legate de pieirea lui,

15111 mai ales cã ea are darul sã aducã celor asupriþi încredere în

15112 atotputernicia lui Dumnezeu ºi mîngîiere, precum ºi un serios

15113 avertisment adresat celor ce cred cã norocul lor dãinuie veºnic,

15114 nebãnuind cã sînt pîndiþi de nenorocire, dacã nu se cãlãuzesc dupã

15115 virtute.

15116 3. Moartea lui Gaius era pusã la cale de 3 comploturi urzite

15117 fiecare de oameni curajoºi ºi întreprinzãtori. Aemilius Regulus,

15118 originar din Corduba Iberiei, cãzuse la învoialã cu cîþiva tovarãºi

15119 ºi voia sã-l înlãture pe Gaius cu ajutorul lor sau cu propriile lui

15120 mîini. O altã conjuraþie îl avea în frunte pe tribunul Cassius

15121 Chaerea; un anume Annius Minucianus pregãtise ºi el o ceatã

15122 pentru suprimarea tiranului. Ura era motivul care îi fãcea sã

15123 conspire împotriva lui Gaius, mobilul lor fiind diferit: Regulus,

15124 deoarece avea o fire irascibilã ºi detesta orice fel de nedreptate,

15125 cãci era puternic ºi mãrinimos, slobod la gurã, aºa cã nu-ºi

15126 ascundea intenþiile, ci vorbea deschis cu alþii ºi cu prietenii lui,

15127 pe care îi vedea gata sã treacã la fapte; Minucianus, deoarece pe

15128 de o parte urmãrea sã rãzbune moartea bunului sãu prieten

15129 Lepidus, unul dintre nobilii cetãþeni care fusese ucis de Gaius, iar

15130 pe de altã parte, deoarece se temea cã Gaius, ce-ºi dezlãnþuia

15131 mînia de-a valma asupra tuturora, sã nu-l condamne la moarte,

15132 mai ales cã pusese ochii pe el; în sfîrºit, Chaerea, deoarece fusese

15133 batjocorit de Gaius, care îl numise laº ºi molatic, ºi în pofida

15134 prieteniei ºi amabilitãþii lui faþã de Gaius, era oricînd expus

15135 primejdiilor, aºa cã socotea uciderea lui Cezar o faptã demnã de

15136 un om liber. Toþi 3 socoteau cã era indicat sã se înþeleagã cu cei

15137 care vedeau nedreptãþile zilnice, avînd ºi arzãtoarea dorinþã de a

15138 le înlãtura prin suprimarea lui Gaius. Dupã pãrerea lor, nu încãpea

15139 îndoialã cã tentativa lor va reuºi ºi în acest caz nu putea decît sã-i

15140 bucure faptul cã aveau de partea lor atîþia oameni care erau gata

15141 sã-ºi jertfeascã viaþa pentru salvarea oraºului ºi a împãrãþiei. Cel

15142 mai zelos dintre toþi era Chaerea, pentru cã pe de o parte, putea

15143 sã-ºi sporeascã faima, iar pe de altã parte, pentru cã lui îi venea

15144 mai la îndemînã sã-l ucidã pe Gaius, de vreme ce, în calitatea lui
 Pag. 651

15145 de tribun, se putea apropia nestingherit de el.

15146 4. Între timp se sãrbãtoreau Jocurile de circ, un spectacol
15147 urmãrit cu patimã de romani. Ei se îndreptau cu multã rîvnã spre

15148 Circ, unde mulþimea se strîngea grãmadã atunci cînd voia sã

15149 obþinã ceva de la împãrat , ex p r i mî n d u - º i p e l o c d o rinþele;

15150 respingerea acestor cereri nu era echitabilã ºi ele îºi cãpãtau

15151 îndeobºte aprobarea. De astã datã, poporul îl ruga stãruitor pe

15152 Gaius sã mai scadã întrucîtva impozitele, care erau apãsãtoare, ºi

15153 sã uºureze dãrile. Nevrînd sã audã de aºa ceva, de îndatã ce

15154 strigãtele au întrecut mãsura, el le-a poruncit oºtenilor din garda

15155 de corp sã punã mîna pe gãlãgioºi ºi sã-i ucidã fãrã sã zãboveascã

15156 o clipã. Cei care primiserã acest ordin s-au grãbit sã-l aducã la

15157 î n d ep l i n i r e, aº a cã mu l þ i º i - au p i er d u t viaþa. M ar t o r cel o r

15158 întîmplate, poporul s-a potolit, curmîndu-ºi strigãtele cînd a vãzut

15159 cu ochii lui cum fuseserã osîndiþi la moarte cei ce ceruserã

15160 scãderea impozitelor. Cu atît mai arzãtoare a fost dorinþa lui

15161 Chaerea de a urzi pieirea lui Gaius, spre a scãpa omenirea de

15162 cruzimea lui fãrã margini. A fost adesea ispitit sã-l ucidã pe

15163 împãrat în timpul prînzurilor sale ºi doar chibzuinþã maturã l-a

15164 oprit, nu pentru cã ºovãia cumva sã-l asasineze, ci pentru cã

15165 aºtepta momentul potrivit cînd putea sã facã cu mîna lui ce ºi-a

15166 propus, fãrã sã dea greº.

15167 5. Chaerea ducea de multã vreme viaþa ostãºeascã, dar

15168 legãturile sale cu Gaius nu-i fãceau nici o plãcere. Dupã ce a fost

15169 pus de Gaius sã strîngã impozitele ºi sã perceapã dãrile de la cei

15170 ce rãmãseserã datori faþã de vistieria lui Cezar, taxele au fost

15171 dublate ºi el nu s-a ostenit sã încaseze birurile, ci a ascultat mai

15172 mult de firea lui bunã decît de ordinele împãratului. Dar fiindcã

15173 cei loviþi de soartã îl fãceau sã fie moderat ºi lui îi era milã de

15174 oamenii de la care trebuia sã cearã plata angaralelor, Chaerea a

15175 stîrnit mînia lui Gaius, care l-a dojenit cã era molatic ºi leneº în

15176 strîngerea banilor. I-a fost dat sã audã ºi alte vorbe de ocarã, ºi

15177 ori de cîte ori îi dãdea o parolã pentru ziua cînd deþinea funcþia

15178 de tribun, împãratul alegea un cuvînt jignitor, care se potrivea

15179 unei femei. Fãcea acest lucru deºi nu era strãin de misterioasele

15180 ceremonii intime pregãtite din porunca lui: acolo apãrea îmbrãcat

15181 în straie femeieºti, avînd pe creºtet cîrlionþi în coafura inventatã

15182 de el, încît semãna la chip cu o muiere. Cu toate acestea nu se sfia

15183 sã-l batjocoreascã pe Chaerea. La primirea parolei, Chaerea

15184 devenea furios, mai ales cînd trebuia s-o transmitã mai departe,

15185 stîrnind îndeobºte rîsul celor care o auzeau: ajunsese aºadar

15186 batjocura celorlalþi tribuni. Ori de cîte ori Chaerea urma sã le

15187 încredinþeze parola, ei se bucurau dinainte, fiindcã aveau iarãºi

15188 p r i l e j u l s ã- l i a î n r ãs p ãr. C h aer ea a p r i n s atu n ci cu r aj º i a

15189 mãr t u r i s i t u n o r p r i et eni cã nu va lãsa nerãzbun at ã aceas t ã

15190 hãrþuialã. Printre aceºtia se numãra ºi un anume Pompedius, de

15191 rang senatorial, care urcase toate treptele magistraturilor, ºi

15192 aidoma celorlalþi epicureici, îndrãgea liniºtea ºi tihna. Pe el l-a

15193 acuzat duºmanul sãu Timidius cã îl insultase pe Gaius, luînd-o ca

15194 martorã pe Quintilia, care ap ãr ea p e scenã. Fiind o femeie

15195 frumoasã, avea numeroºi amanþi, printre care se numãra ºi

15196 Pompedius. Deoarece ea nu voia sã-ºi înfiereze amantul printr-o

 Pag. 652

15197 depoziþie mincinoasã, cum ºi era de fapt, cãci aceastã mãrturie

15198 aducea dupã sine condamnarea lui la moarte, Timidius a insistat

15199 ca Quintilia sã fie pusã la cazne. Atunci exasperatul Gaius a

15200 poruncit ca Chaerea s-o tortureze fãrã întîrziere pe Quintilia, cãci

15201 era convins cã acesta se va dovedi neînduplecat, ca sã înlãture

15202 învinuirea de moliciune. În timp ce Quintilia era dusã la camera

15203 de torturã, un conspirator a mers în urma ei ºi i-a spus sã nu-ºi

15204 piardã cumpãtul, temîndu-se de cazne, fiindcã va fi în stare sã le

15205 îndure dacã era curajoasã. Chaerea a torturat-o cu asprime, nu de

15206 bunãvoie, ci fiindcã era silit s-o facã pentru a-ºi salva pielea.

15207 Cum ea nu s-a lãsat biruitã de cazne, Chaerea a adus-o în faþa lui

15208 Gaius cu trupul schilodit, încît nimeni n-ar fi putut s-o priveascã

15209 fãrã sã-i plîngã de milã. Cînd a vãzut-o sfîrtecatã de torturi pe

15210 Quintilia, chiar ºi neînduplecatul Gaius a fost impresionat,

15211 eliberîndu-l pe Pompedius. I-a dat ºi Quintiliei bani pentru a-i

15212 rãscumpãra suferinþa trupeascã, rãsplãtind tãria ei sufleteascã.

15213 6. Chaerea a fost foarte afectat de faptul cã el însuºi ajunsese

15214 sã pricinuiascã mari suferinþe unei persoane pe care Gaius a

15215 catadicsit s-o consoleze. Le-a adresat aºadar urmãtoarele cuvinte

15216 lui Clemens ºi lui Papinius, ultimul fiind tot tribun, iar primul,

15217 prefectul pretoriului: De bunã seamã cã n-am omis nimic, o,

15218 Clemens, din tot ce trebuia sã facem, ca sã asigurãm salvarea

15219 împãratului nostru. Cît priveºte cei ce au complotat împotriva

15220 împãrãþiei, unii au fost uciºi prin grija ºi osîrdia noastrã, iar alþii

15221 au fost supuºi torturilor, stîrnind mila lui Gaius însuºi. Ne-am

15222 slujit oare cu cinste virtutea militarã? Clemens a pãstrat tãcerea,

15223 dar prin roºeaþa obrajilor sãi dovedea cît de mult se ruºina de

15224 ordinele primite de sus, fãrã sã creadã cã era înþelept sã condamne

15225 prin cuvinte nebunia împãratului, dacã avea în vedere propria lui

15226 siguranþã. Devenit mai încrezãtor, Chaerea a vorbit deschis, ºi

15227 nesinchisindu-se de primejdiile care îl ameninþau, a spus despre

15228 chinurile îndurate de oraº ºi de imperiu: Mulþimea susþine

15229 îndeobºte cã vina o poartã Gaius. Dar dacã cercetãm temeinic

15230 ad ev ãr u l , v i n a î mi r ev i n e mie, dragul meu Clemen s , º i l u i

15231 Papinius ãsta; dar mai mult decît noi, tu eºti cel ce hãrãzeºte

15232 aceste cazne romanilor ºi întregului neam omenesc! Ele se

15233 datoreazã nu atît poruncilor date de Gaius, cît însãºi voinþei

15234 noastre de a le îndeplini. Deºi sîntem în mãsurã sã curmãm

15235 nenumãratele chinuri ale concetãþenilor ºi supuºilor noºtri, de

15236 dragul disciplinei acceptãm ca din oºteni ai gãrzilor de corp sã

15237 fim transformaþi în cãlãi ºi sã ne punem armele nu în slujba

15238 libertãþii ºi a împãrãþiei romanilor, ci în folosul unui om care le-a

15239 înrobit trupurile ºi sufletele ºi zilnic ne pãteazã mîinile cu sîngele

15240 celor uciºi ºi torturaþi, pînã cînd, la ordinul lui, alþii ne vor face

15241 sã avem aceeaºi soartã vitregã! Se aratã binevoitor nu pentru cã

15242 are de-a face cu noi, ci mai degrabã pentru cã ne suspecteazã, de

15243 vreme ce numãrul celor uciºi este mare, cãci mînia lui nu se va

15244 potoli niciodatã, întrucît ea se dezlãnþuie nu în numele dreptãþii,

15245 ci al bunului sãu plac. ªi noi vom fi victimele cruzimii sale, aºa

15246 cã se cuvine sã avem grijã de siguranþa ºi libertatea tuturora,

15247 punîndu-ne ºi pe noi înºine la adãpost de primejdii!

15248 7. ªi Clemens a aprobat fãþiº pãrerea lui Chaerea, dar a

 Pag. 653

15249 recomandat discreþia, pentru ca discuþia sã nu ajungã la urechile

15250 mulþimii, divulgînd ceea ce trebuie sã stea sub pecetea tãcerii,

15251 cãci prin dezvãluirea prematurã a hotãrîrii ºi a conjuraþiei, ei riscã

15252 sã-ºi piardã viaþa. Totul trebuie sã rãmînã în seama scurgerii

15253 timpului ºi a speranþei în viitor, cãci norocul poate sã vinã în

15254 ajutorul lor pe neaºteptate. El nu se mai încumeta sã facã aºa ceva

15255 din cauza vîrstei înaintate, precizînd cã: La planurile ºi spusele

15256 t a l e , C h a e r e a , p o t s ã a d a u g c e l m u l t l u c r u r i m a i p u þ i n

15257 primejdioase, nu însã ºi mai oneste! Apoi Clemens s-a dus acasã,

15258 ºi în disputã cu sine însuºi a meditat asupra vorbelor pe care le

15259 auzise sau le rostise. Chaerea s-a zbuciumat mai departe ºi s-a

15260 grãbit sã ajungã la Cornelius Sabinus, el însuºi tribun, pe care îl

15261 º t i a d r e p t u n o m d e s t o i n i c º i i u b i t o r d e l i b e r t a t e , a v î n d

15262 convingerea cã nu era deloc mulþumit de felul cum stãteau

15263 lucrurile. Voia sã-i dezvãluie acestuia planul sãu, fiindcã socotea

15264 cã era bine sã ºi treacã de îndatã la înfãptuirea lui, de teamã cã va

15265 fi trãdat de Clemens, dîndu-ºi seama cã pierduse timp preþios.

15266 8. Sabinus a primit bucuros toate propunerile sale, cãci ºi el

15267 fusese frãmîntat de aceleaºi gînduri, dar pînã acum pãstrase

15268 tãcerea, neavînd cui sã le împãrtãºeascã. Acum, cînd dãduse peste

15269 omul care nu-i cerea sã-ºi tãinuiascã gîndurile îndrãzneþe, ci îºi

15270 spunea deschis pãrerea, el a devenit mai curajos ºi l-a rugat pe

15271 Chaerea sã nu mai zãboveascã deloc. S-au dus aºadar amîndoi la

15272 Minucianus, atras în egalã mãsurã de virtute ºi însufleþit de

15273 aceeaºi generozitate, aidoma lor, fiind aºijderea foarte pornit

15274 î m p o t r i v a l u i G a i u s , d i n p r i c i n a e x e c u t ã r i i l u i L e p i d u s .

15275 Minucianus ºi Lepidus erau strîns uniþi prin prietenie, ca ºi prin

15276 teama de primejdia care îi ameninþa. Cãci cei ce urcaserã treptele

15277 magistraturilor erau îngroziþi de Gaius, care îºi revãrsa ura asupra

15278 tuturora dupã bunul sãu plac. Fireºte cã cei nemulþumiþi de starea

15279 lucrurilor se fereau unul de altul, ºi de teama trãdãrii, evitau sã

15280 spunã pe ºleau ce simþeau sau sã-ºi dea de gol ura lor faþã de

15281 Gaius. Asta nu-i împiedica sã rãmînã în relaþii prieteneºti, fiindcã

15282 era cunoscutã ura pe care i-o purtau lui Cezar.

15283 9. Cînd s-au întrunit laolaltã, toþi 3 s-au salutat, ºi aºa cum se
15284 obiºnuia la asemenea întîlniri, primul a luat cuvîntul Minucianus,

15285 care se bucura de mult respect, cãci fãcea parte din rîndul celor

15286 mai nobili cetãþeni ºi atrãsese laudele tuturor, avînd îndeobºte

15287 întîietate în cursul discuþiilor. El l-a rugat pe Chaerea sã-i spunã

15288 ce parolã primise în ziua aceea. Întregul oraº ºtia cã la primirea

15289 parolei, toþi se distrau pe socoteala lui. Chaerea a gustat gluma ºi

15290 i-a mulþumit lui Minucianus pentru faptul cã îi permitea sã

15291 înceapã discuþia cu el, spunîndu-i urmãtoarele vorbe: Dã-mi ca

15292 parolã Libertatea - ºi îþi sînt recunoscãtor cã mi-ai stîrnit un elan

15293 care întrece aºteptãrile mele ºi nu mai am nevoie de alte cuvinte

15294 ca sã prind curaj, dacã tu eºti de aceeaºi pãrere cu mine, cãzînd

15295 de acord chiar ºi mai înainte de aceastã întîlnire. Am la cingãtoare

15296 o singurã sabie, dar ea este suficientã pentru amîndoi. Sã trecem,

15297 aºadar la acþiune: ori conduci tu, dacã asta þi-e vrerea, ºi eu îþi

15298 ascult ordinele, ori merg eu înainte, cu ajutorul tãu, încrezãtor în

15299 sprijinul pe care mi-l dai! Nu duc lipsa armei de fier oamenii cu

15300 vitejia în suflet, cãci ºi fierul îºi datoreazã tãria tãiºului sãu! Am
 Pag. 654

15301 deplinã încredere în fapta mea ºi nenorocirile care mã pîndesc

15302 n u - mi i n s p i r ã nici o teamã. Nu am vreme sã mã g î n d es c l a

15303 primejdiile care mã ameninþã atîta timp cît sufãr pentru patria

15304 mea, prãvãlitã din culmea libertãþii în prãpastia sclaviei, cu

15305 a u t o r i t a t e a l e g i l o r c ã l c a t ã î n p i c i o a r e , t o þ i o a m e n i i f i i n d

15306 ameninþaþi cu pieirea din pricina lui Gaius! O, de-aº fi demn sã-þi

15307 cîºtig încrederea ºi sã mã bucur de întregul tãu sprijin!

15308 10. Minucianus, care înþelesese tîlcul vorbelor sale, l-a strîns
15309 cu drag la piept, i-a lãudat curajul ºi îmbrãþiºãrile i-au fost

15310 însoþite de încurajãri, lãsîndu-l sã plece cu urãri de succes ºi

15311 rugãminþi adresate zeilor. Unii afirmã cã ºi-a susþinut speranþele

15312 sale de viitor prin ceea ce i-a povestit lui Minucianus. Cînd se

15313 îndrepta odatã spre sediul Senatului, un glas din mulþime l-a

15314 chemat ºi l-a îndemnat sã ducã la capãt ceea ce a început, cu

15315 sprijinul zeilor. În primul moment, Chaerea a bãnuit cã a fost

15316 trãdat de unul dintre conjuraþi ºi cã va fi capturat. Apoi ºi-a dat

15317 seama cã era o încurajare venitã fie din partea unui conspirator,

15318 ca un avertisment, fie din partea divinitãþii, care avea privirile

15319 aþintite asupra faptelor omeneºti, îndemnîndu-l sã fie încrezãtor.

15320 Mulþi deveniserã complici la uneltirea lui, senatori ºi cavaleri,

15321 bine înarmaþi cu toþii, despre conspiraþie aflînd ºi unii oºteni. Nu

15322 era nici unul care sã nu socoteascã asasinarea lui Gaius un mare

15323 noroc ºi fiecare, dupã puterile sale, se strãduia ca în aceastã

15324 întrecere sã nu dea dovadã de mai puþinã rîvnã decît celãlalt,

15325 vorbele ºi faptele lor fiind puse în slujba grabnicei înlãturãri a

15326 tiranului. Printre ei se numãra ºi Callistus, libertul lui Gaius,

15327 bãrbat care ajunsese în culmea puterii mai sus decît oricare altul

15328 ºi deþinea o autoritate aproape egalã cu cea a lui Gaius, fiindcã

15329 inspira teamã tuturora, strîngînd o avere uriaºã. El primea daruri

15330 d e p r e t u t i n d e n i º i n u s e a b þ i n e a d e l a n i c i o n e l e g i u i r e ,

15331 subordonînd totul puterii sale, care nu se sinchisea de dreptate.

15332 D eo ar ece cu n o º t ea f i r ea i mp l acab i l ã a l u i G a i u s , car e er a

15333 încãpãþînat ºi nu-ºi schimba niciodatã propria hotãrîre, libertul se

15334 simþea ameninþat de multe primejdii, marea lui avere nefiind cea

15335 mai neînsemnatã. De aceea, Callistus s-a pus bine cu Claudius ºi

15336 a trecut de partea lui în speranþa cã dacã acesta se suia pe tron

15337 dupã înlãturarea lui Gaius, se va bucura de preþuirea lui, avînd în

15338 vedere faptul cã ºi mai înainte îºi oferise benevol serviciile sale.

15339 A cutezat sã afirme cã Gaius i-a poruncit sã-l otrãveascã pe

15340 Claudius , i ar el a amî n at executarea ordinului sub diverse

15341 pretexte. Mie mi se pare cã aceastã tentativã a fost nãscocitã de

15342 Callistus, ca sã-ºi atragã favoarea lui Claudius. Cãci dacã ar fi

15343 vrut într-adevãr sã-l suprime pe Claudius, Gaius n-ar fi luat în

15344 considerare scuzele lui Callistus, nici acesta n-ar fi cutezat sã

15345 tergiverseze ordinul lui Gaius, decît fãcîndu-ºi singur rãu. Prin

15346 încãlcarea ordinului dat de stãpînul lui, îºi atrãgea pedeapsa pe

15347 care o merita cu prisosinþã. Pãrerea mea este cã pronia divinã l-a

15348 apãrat pe Claudius de nebunia lui Gaius, iar Callistus ºi-a atribuit

15349 un merit care nu i se cuvenea deloc.

15350 11. Dar înfãptuirea planului lui Chaerea era amînatã de fiecare
15351 datã, din pricina nehotãrîrii celor mai mulþi dintre conjuraþi. El

15352 însuºi nu se împãca deloc cu aceastã nehotãrîre, deoarece fiecare

 Pag. 655

15353 clipã i se pãrea potrivitã pentru a porni atacul. De cîte ori Gaius
15354 venea pe Capitoliu, sã aducã jertfe pentru sãnãtatea fiicei sale, se

15355 iveau numeroase prilejuri sã-l arunce din vîrful bazilicii, cãci

15356 acoperiºul ei dãdea în For, atunci cînd împãratul arunca mulþimii

15357 bani de aur ºi de argint. Putea sã-l ucidã ºi cînd celebra Misterele

15358 instituite de el, de vreme ce nu-ºi fãcea nici un fel de griji, unica

15359 lui preocupare fiind buna desfãºurare a riturilor. Chiar dacã zeii

15360 nu i-ar fi dat nici un indiciu cã încuviinþau acest omor, el însuºi

15361 avea suficientã tãrie sã-l suprime pe Gaius ºi fãrã ajutoru l

15362 armelor. De aceea era Chaerea foarte supãrat pe conjuraþi, fiindcã

15363 se temea cã ei vor pierde prilejul potrivit. Aceºtia îºi dãdeau

15364 seama cã mînia lui era îndreptãþitã ºi avea temeinice motive sã

15365 g r ã b e a s c ã t r e c e r e a l a f a p t ã . E r a u t o t u º i d e a c o r d s ã m a i

15366 zãboveascã, deoarece în eventualitatea eºuãrii complotului, se

15367 aºteptau ca întregul oraº sã fie rãvãºit de cãutarea vinovaþilor, iar

15368 Gaius sã nu mai fie la dispoziþia conjuraþilor, în pofida vitejiei

15369 lor, toate drumurile care duceau la el fiind pãzite cu strãºnicie.

15370 Dupã pãrerea lor, era mai bine ca ei sã treacã la înfãptuirea

15371 p l an u l ui cu prilejul Jo curilor care se desf㺠u r au p e co l i n a

15372 Palatinului, acestea erau închinate lui Cezar, primul care a luat în

15373 mîinile sale puterea poporului, ºi patricienii romani veneau sã

15374 asiste la spectacol cu copiii ºi soþiile lor, în corturi ridicate în

15375 preajma palatului, Cezar însuºi fiind de faþã. Conjuraþii socoteau

15376 cã le va veni uºor ca în mijlocul atîtor mii de oameni, sã se

15377 nãpusteascã asupra împãratului chiar de la intrare, încît gãrzile

15378 personale, oricît s-ar strãdui, nu i-ar fi de nici un folos.

15379 12. Cherea aºtepta de la o zi la alta începutul spectacolelor,

15380 decis sã treacã la înfãptuirea planului din prima zi. Dar soarta,

15381 care mai îngãduise o amînare, a fost mai puternicã decît hotãrîrea

15382 conspiratorilor, împotrivindu-se realizãrii ei imediate. A trebuit

15383 sã treacã 3 zile de sãrbãtoare pînã cînd, în sfîrºit, tentativa sã

15384 reuºeascã în cea de-a 4-a zi. Chaerea i-a strîns aºadar laolaltã pe

15385 conjuraþi ºi le-a zis atunci: A trecut destulã vreme ºi trebuie sã ne

15386 mustram singuri pentru încetineala cu care îndeplinim demna

15387 noastrã faptã. Ce cumplit ar fi ca acum planul nostru sã fie

15388 zãdãrnicit printr-o trãdare ºi furia lui Gaius sã-ºi atingã apogeul!

15389 Oare nu vedeþi cã punem în primejdie zi de zi libertatea ºi lãsãm

15390 ca tirania lui Gaius sã creascã la nesfîrºit, cîtã vreme nu sîntem

15391 preocupaþi decît de asigurarea viitorului nostru, cînd sîntem în

15392 situaþia de a garanta prosperitatea tuturora, dobîndind o glorie

15393 veºnicã? Întrucît ceilalþi n-au fost în stare sã-i dea un rãspuns

15394 onest ºi nici n-au încuviinþat înfãptuirea planului, ci pãstrau

15395 tãcerea înmãrmuriþi, Chaerea le-a spus urmãtoarele: Bãrbaþi viteji,

15396 de ce mai zãbovim oare? Nu vedeþi cã e ultima zi a Jocurilor ºi

15397 Gaius este gata sã-ºi înceapã cãlãtoria pe mare, fiindcã el se

15398 pregãtea sã plece la Alexandria, spre a vizita Egiptul? Frumos

15399 este din partea voastrã sã îngãduiþi sã vã scape din mîini ticãlosul

15400 acesta, lãsîndu-l sã cutreiere pãmîntul ºi marea cu mãrinimoasa

15401 încuviinþare a romanilor? Nu ne vom acuza singuri, pe bunã

15402 dreptate, ºi nu vom roºi de ruºine dacã el va fi ucis în Egipt de

15403 cineva care socoteºte cã este nedemn de un om liber sã tolereze

15404 nebuneasca lui cruzime? Eu nu mã mai împac cu tergiversarea

 Pag. 656

15405 voastrã, ci iau astãzi asupra mea primejdia, înfruntînd bucuros tot
15406 ce mã aºteaptã! Nu mai las nimic pentru ziua de mîine, orice mi

15407 s - ar î n t î mp l a! C e- ar p u t ea mîhni mai mult un om v i t eaz º i

15408 mãrinimos ca mine, decît sã vãd cu ochii mei cum altul îl ucide

15409 pe Gaius, rãpindu-mi gloria unei asemenea fapte?

15410 13. Cu aceste cuvinte a insuflat Chaerea tovarãºilor lui

15411 propriul sãu avînt ºi le-a redat încrederea, încît toþi s-au arãtat

15412 dornici sã treacã neîntîrziat la îndeplinirea planului lor. Dis de

15413 d i mi n ea þ ã , e l s - a î n f ã þ i º a t l a p a l a t , c u s a b i a d e cav al er l a

15414 cingãtoare. Era obiceiul ca tribunul sã se prezinte înarmat la

15415 împãrat, ca sã cearã parola, ºi în ziua aceea îi venise rîndul sã

15416 primeascã cuvîntul de ordine. Mulþimea începuse deja sã se adune

15417 g r ãmad ã pe colina Palatinului, cu mare zarvã, º i f i ecar e î l

15418 împingea pe celãlalt, în cãutarea unui loc mai bun. Gaius asista cu

15419 mare plãcere la îmbulzeala poporului ºi de aceea nu îngãduia sã

15420 se pãstreze locuri speciale pentru senatori sau cavaleri, ci toþi

15421 stãteau de-a valma: bãrbaþii ºi femeile, sclavii ºi oamenii liberi.

15422 O cale liberã, pãstratã anume pentru el, avea Gaius, care i-a adus

15423 o jertfã lui Cezar Augustus, Jocurile fiind orînduite în cinstea lui.

15424 Cînd victima s-a prãvãlit înjunghiatã, a stropit cu sîngele ei toga

15425 unui senator, numit Asprenas. Pentru Gaius, a fost un prilej de

15426 rîs, dar pentru Asprenas, un semn rãu: el a fost ucis împreunã cu

15427 Gaius. Se zice cã în ziua aceea, Gaius a fost mai accesibil decît

15428 era îndeobºte ºi a vorbit atît de prieteneºte, încît i-a uimit pe toþi

15429 cei din jurul sãu. Dupã aducerea jertfei, a venit la spectacol,

15430 ocupîndu-ºi locul în teatru, înconjurat de prietenii lui credincioºi.

15431 Acest teatru reînjghebat în fiecare an, arãta în felul urmãtor. Avea

15432 2 intrãri, dintre care una era liberã, iar alta oferea accesul din ºi

15433 spre un portic, ca sã nu-i tulbure pe cei aflaþi înãuntru, astfel încît

15434 actorii ºi muzicanþii, adãpostiþi într-un cort în care mai exista o

15435 îngrãditurã, sã poatã ieºi ºi reveni nestingheriþi. Cînd poporul s-a

15436 potolit ºi Chaerea împreunã cu tribunii stãteau în preajma lui

15437 Gaius, cãci Cezar se afla în partea dreaptã a teatrului, Vatinius,

15438 bãrbat de rang. senatorial ºi fost pretor, l-a întrebat pe vecinul sãu

15439 Cluvius, care era consul, ce noutãþi avea, vorbind cu prudenþã, ca

15440 sã nu-i audã nimeni. Cluvius i-a rãspuns cã n-a aflat nimic ºi

15441 atunci Vatinius i-a ºoptit: Azi, dragã Cluvius, vom vedea o piesã

15442 care aduce în scenã uciderea unui tiran! Acesta i-a replicat: Taci,

15443 o, viteazule, sã nu ne-audã aheii din preajmã! Apoi s-au împãrþit

15444 spectatorilor daruri aruncate din ordinul împãratului, constînd din

15445 fructe numeroase ºi pãsãri foarte preþuite pentru raritatea lor.

15446 Gaius privea încîntat învãlmãºeala pricinuitã de aceste daruri, pe

15447 care spectatorii ºi le disputau cu ardoare. S-au petrecut ºi 2 fapte

15448 socotite drept prevestiri. Au fost aduse pe scenã o piesã urde era

15449 þintuitã pe cruce o cãpetenie de tîlhari, precum ºi o pantomimã cu

15450 subiect cinyrian, în care îºi pierdeau viaþa nu numai Cinyras, ci

15451 ºi fiica lui, Myrrha. Atît la þintuirea pe cruce a tîlharului, cît ºi la

15452 uciderea lui Cinyras, a curs pe scenã mult sînge întruchipat cu

15453 mãiestrie. S-a constatat cã era tocmai ziua în care Filip, fiul lui

15454 Amyntas, a fost ucis de prietenul sãu Pausanias atunci cînd voia

15455 sã se ducã la teatru. În timp ce Gaius se întreba dacã va rãmîne

15456 pînã la sfîrºitul spectacolului, fiind vorba de ultima zi a Jocurilor,

 Pag. 657

15457 sau se va duce sã facã baie ºi sã prînzeascã, pentru a se întoarce

15458 dupã aceea, cum fãcuse mai înainte, Minucianus, stînd în preajma

15459 lui Cezar, l-a vãzut pe Chaerea care ieºea ºi a vrut sã-l zoreascã

15460 ºi sã-l îmbãrbãteze. Dar Gaius l-a apucat prieteneºte de capãtul

15461 togii ºi l-a întrebat: Unde te duci, dragul meu? El s-a aºezat pe

15462 locul lui, chipurile, din respect faþã de Cezar, dar adevãrul e cã se

15463 temea. Dupã cîtãva vreme, s-a sculat totuºi fãrã ca Gaius sã-l mai

15464 opreascã de data ast a, f i i n d cã a cr ezu t cã er a ch emat sã-ºi

15465 împlineascã datoria. Asprenas, cãci era ºi el în preajma lui, l-a

15466 sfãtuit pe Gaius sã iese pe furiº, ca sã se îmbãieze ºi sã ia prînzul,

15467 cum fãcuse mai înainte, întorcîndu-se dupã aceea. El spera sã

15468 grãbeascã în felul acesta încununarea complotului.

15469 14. Între timp, Chaerea ºi-a aºezat tovarãºii în ordinea cea mai
15470 avantajoasã, fiecare avînd datoria sã pãstreze postul care îi

15471 revenea. Nu mai putea sã suporte tãrãgãnarea ºi mîinile lui nu-ºi

15472 mai gãseau locul, deoarece era deja a 9-a orã a zilei. Datoritã

15473 faptului cã Gaius întîrzia, Chaerea s-a hotãrît sã se întoarcã ºi sã-l

15474 ucidã chiar la locul pe care îl ocupa în teatru. El îºi dãdea seama

15475 cã planul lui nu putea fi înfãptuit fãrã prealabila suprimare a

15476 multor cavaleri ºi senatori aflaþi în preajma împãratului. Deºi ºtia

15477 acest lucru, dorea cu ardoare sã treacã la faptã, socotind cã nu

15478 merita sã aibã în vedere cîteva omoruri, atîta timp cît în cumpãnã

15479 erau siguranþa ºi libertatea tuturora. Tocmai se pregãtea împreunã

15480 cu tovarãºii lui sã reintre în teatru, cînd niºte zgomote neaºteptate

15481 l-au anunþat cã Gaius se ridicase. Ca atare, conjuraþii s-au grãbit

15482 sã dea deoparte mulþimea, ca ºi cum asta l-ar fi deranjat pe Gaius,

15483 d a r d e f a p t e i s e g î n d e a u l a s i g u r a n þ a l o r, c ã c i v o i a u s ã - i

15484 îndepãrteze gãrzile, pentru a trece la uciderea lui. Înaintea

15485 împãratului pãºeau unchiul sãu Claudius ºi Marcus Vinicius, soþul

15486 surorii lui, aºijderea Valerius Asiaticus, care n-ar fi putut sã se

15487 despartã de el, chiar dacã ar fi vrut, fiindcã nu-i permitea rangul

15488 sãu. Abia dupã aceea urmau Gaius însuºi ºi Paulus Arruntius.

15489 Cînd a ajuns la palat, el s-a abãtut de la drumul drept, unde îl

15490 aºteptau sclavii care îl slujeau, acesta fiind deja parcurs de

15491 Claudius ºi de precursorii lui ºi a pãtruns pe o galerie lateralã, ca

15492 sã ajungã la încãperile de baie. Þinea totodatã sã-i vadã pe copiii

15493 sosiþi din Asia, care îi fuseserã trimiºi pe de o parte pentru a

15494 intona imnurile Misterelor orînduite de el, pe de altã parte, pentru

15495 a executa pe scena teatrului dansuri rãzboinice. Aici l-a întîmpinat

15496 Chaerea ºi i-a cerut parola. Cînd acesta i-a spus iarãºi un cuvînt

15497 b a t j o c o r i t o r, e l n - a m a i s u p o r t a t o c a r a º i º i - a t r a s s a b i a ,

15498 provocîndu-i lui Gaius o ranã adîncã, fãrã sã fie mortalã. Unii

15499 pretind cã Chaerea a fãcut intenþionat aºa pentru ca sã nu-l rãpunã

15500 pe Gaius dintr-o singurã loviturã, ci sã-l chinuiascã prin rãni

15501 repetate. Nu am nici o încredere în aceastã afirmaþie întrucît nu

15502 poþi sã judeci la rece cînd acþionezi sub imperiul fricii. Dacã a

15503 gîndit într-adevãr aºa, atunci Chaerea a fost un mare neghiob,

15504 care a preferat sã-ºi satisfacã ura, în loc sã înlãture mai repede

15505 primejdia planînd asupra lui ºi a tovarãºilor sãi! Erau destule cãi

15506 prin care oamenii puteau sã vinã în ajutorul lui Gaius, dacã acesta

15507 nu-ºi dãdea duhul. Puþin a lipsit ca Chaerea sã-i provoace daune

15508 nu numai împãratului, ci atît lui cît ºi tovarãºilor sãi, cãci în

 Pag. 658

15509 eventualitatea reuºitei, îi scãpa lesne pe aceºtia de primejdia

15510 rãzbunãrii, deoarece nimeni nu putea sã ºtie din ai n t e d acã

15511 lucrurile vor merge strunã. Prin nechibzuinþa lui putea aºadar

15512 sã-ºi iroseascã viaþa ºi ocazia care i se oferea. În aceastã privinþã,

15513 fiecare poate sã aibã pãrerea lui. Chinuit de durerea rãnii, cãci

15514 sabia îl lovise între gît ºi umãr, clavicula împiedicînd-o sã

15515 pãtrundã mai adînc, consternatul Gaius n-a strigat, nici nu ºi-a

15516 chemat în ajutor prietenii, fie cã nu avea încredere în nimeni, fie

15517 cã nu s-a gîndit la aºa ceva. A scos doar un geamãt provocat de

15518 c u m p l i t a l u i d u r e r e º i a î n c e r c a t s ã f u g ã . N u m a i d e c î t l - a

15519 întîmpinat Cornelius Sabinus, care stãtea la pîndã ºi l-a silit sã

15520 cadã în genunchi. Atunci numeroºii conjuraþi, aflaþi în apropiere,

15521 s-au nãpustit în urma unui ordin asupra lui ºi l-au strãpuns cu

15522 sãbiile, îndemnîndu-se unul pe altul cu strigãtele: Repetaþi!

15523 Potrivit mãrturiei tuturora, Gaius a primit lovitura de graþie de la

15524 Aquilas, dupã care ºi-a dat ultima suflare. Dar Chaerea trece pe

15525 bunã dreptate drept autorul atentatului. În pofida faptului cã i s-au

15526 alãturat mai mulþi, el l-a pus la cale cel dintîi. Tribunul l-a urzit

15527 înaintea tuturora, fiind primul care a avut curajul sã dezvãluie

15528 celorlalþi planul sãu. Cînd propunerea lui privitoare la asasinat a

15529 fost încuviinþatã, i-a adunat pe cei rãzleþi la un loc, a pregãtit

15530 întregul complot cu pricepere, întrecîndu-i pe toþi prin sfaturile

15531 pe care le-a dat, apoi i-a sprijinit pe conjuraþi prin vorba ºi

15532 îndemnul sãu, astfel încît a îmbãrbãtat inimile tuturora sã treacã

15533 la faptã. Cum a venit momentul recurgerii la forþã ºi la braþul

15534 curajos, atunci tot Chaerea ºi-a înflãcãrat tovarãºii cel dintîi, a

15535 pus arma în slujba faptei ºi a deschis celorlalþi calea spre uciderea

15536 lui Gaius, dupã ce i-a fãcut o ranã care putea sã-i curme viaþa.

15537 Aºadar, ceea ce au realizat conjuraþii poate fi atribuit pe merit

15538 prevederii, curajului ºi braþului destoinic al lui Chaerea.

15539 15. Trupul neînsufleþit al lui Gaius zãcea astfel întins pe

15540 pãmînt, acoperit de rãni numeroase. Dupã înfãptuirea atentatului,

15541 Chaerea ºi tovarãºii lui au priceput cã nu se mai puteau întoarce

15542 teferi, alegînd calea pe care veniserã, cãci îºi dãdeau seama de

15543 gravitatea crimei lor, nu era o nimica toatã sã ucizi un împãrat pe

15544 care poporul îl iubea nebuneºte ºi oºtenii voiau sã-l rãzbune nu

15545 fãrã vãrsare de sînge. Galeria unde fusese sãvîrºit omorul era

15546 îngustã ºi pãzitã de o mare mulþime de slujitori, precum ºi de

15547 oºtenii care-l strãjuiau în ziua aceea pe împãrat. Aºadar, ºi-au

15548 croit alt drum ºi au plecat prin casa lui Germanicus, tatãl lui

15549 Gaius, ucis de ei, locuinþa era unitã cu palatul, care constituia un

15550 singur tot, întregit de fiecare împãrat cu edificii adãugate sau

15551 împodobite, purtînd felurite denumiri, fie dupã cel ce terminase

15552 partea respectivã, fie dupã cel ce începuse doar o parte a clãdirii.

15553 Astfel au scãpat conspiratorii de vãlmãºagul mulþimii, punîndu-se

15554 la adãpost atîta vreme cît moartea împãratului nu era cunoscutã.

15555 Primii care au primit vestea pieirii lui Gaius au fost germanii,

15556 oºtenii din corpul de gardã, numiþi aºa dupã neamul din rîndurile

15557 cãruia era alcãtuitã legiunea celticã. Aceºtia erau, la fel ca

15558 strãmoºii lor, oameni iuþi la mînie, defect întîlnit ºi la alte

15559 popoare barbare, care nu dau dovadã de chibzuinþã în faptele lor,

15560 ci se bizuie pe trupurile lor robuste ºi îi atacã îndeobºte cei dintîi

 Pag. 659

15561 pe duºmani, obþinînd o mare victorie de fiecare datã. Cînd au aflat

15562 vestea morþii lui Gaius, germanii s-au mîniat nu atît pentru

15563 d eo s eb i t a v i r t u t e a l u i C ezar, cî t mai al es p entru ap ãr ar ea

15564 propriilor interese, deoarece Gaius ºtiuse sã le cîºtige bunãvoinþa

15565 prin daruri generoase. Cu sãbiile trase din teacã, ei cotrobãiau

15566 casa în cãutarea asasinilor lui Cezar, sub comanda tribunului

15567 Sabinus, care obþinuse aceastã funcþie nu pentru meritele lui ºi ale

15568 strãmoºilor sãi, cãci fusese gladiator, ci pentru vigoarea lui

15569 trupeascã. L-au cãsãpit pe Asprenas fiindcã au dat mai întîi de cel

15570 ce avea toga stropitã de sîngele victimei, aºa cum am spus mai

15571 înainte, prevestindu-i nenorocirea care îl pîndea. Dupã aceea l-au

15572 întîlnit pe Norbanus, un foarte nobil cetãþean care numãra printre

15573 strãmoºii lui mulþi generali, ºi întrucît germanii nu i-au arãtat

15574 cuvenitul respect, încrezãtor în puterea lui deosebitã, el a smuls

15575 o sabie din mîinile primului oºtean care i-a aþinut drumul. Lãsa sã

15576 se întrevadã cã nu-ºi va lãsa moartea nepedepsitã, pînã cînd,

15577 înconjurat de mulþi germani care îl atacau, s-a prãbuºit în urma

15578 numeroaselor rãni primite. Cel de-al 3-lea, Anteius, bãrbat din

15579 rîndul senatorilor, a cãzut în mîinile germanilor, împreunã cu

15580 cîþiva însoþitori, nu din întîmplare, precum primii 2, ci din

15581 curiozitatea ºi din plãcerea de a-l vedea cu ochii lui pe Gaius,

15582 întins la pãmînt, satisfãcîndu-ºi astfel ura ce i-o purta. Tatãl lui

15583 Anteius, care se chema la fel ca fiul sãu, fusese surghiunit de

15584 Gaius, dar acesta nu s-a mulþumit cu atît ºi a trimis niºte oºteni,

15585 sã-l ucidã. Senatorul se afla acolo tocmai pentru a se delecta,

15586 privind leºul împãratului rãpus. Atunci cînd casa a fost rãvãºitã,

15587 Anteius s-a gîndit sã se ascundã, dar germanii au scotocit peste

15588 tot cu grijã, omorîndu-i cu aceeaºi furie pe cei vinovaþi ºi pe cei

15589 nevinovaþi. Aºa au pierit cei 3 bãrbaþi.

15590 16. Cînd ºtirea morþii lui Gaius s-a rãspîndit în teatru, toþi
15591 spectatorii au încremenit, nevrînd sã-i dea crezare. Unii i-au

15592 întîmpinat cu bucurie sfîrºitul ºi ar fi fost în stare sã dea oricît, ca

15593 sã aibã acest noroc, de teamã cã se va întîmpla altfel decît sperau

15594 ei. Alþii nu aveau deloc încredere în aceastã veste, deoarece nu

15595 d o r e a u s ã i s e î n t î mp l e l u i G a i u s o a s e m e n e a n e n o r o c i r e ,

15596 îndoindu-se cã aceastã faptã stãtea la îndemîna puterilor omeneºti.

15597 Aºa gîndeau numai femeile, tinerii sau sclavii ºi unii dintre

15598 oºteni. Ultimii, care îºi primiserã solda de la Cezar, slujindu-i

15599 tirania ca niºte unelte ale trufiei sale, ajunseserã prin executarea

15600 celor mai nobili dintre cetãþeni sã dobîndeascã cinstiri ºi averi.

15601 Femeile ºi tinerii îndrãgeau nespus de mult spectacolele, luptele

15602 cu gladiatori ºi sfîrtecarea victimelor, aºa cum obiºnuieºte

15603 mulþimea. Deºi fãcute, zice-se, pentru desfãtarea poporului,

15604 acestea erau menite mai degrabã sã satisfacã smintita cruzime a

15605 lui Gaius. În sfîrºit, sclavii primiserã de la Cezar libertatea de a-ºi

15606 înfunda stãpînii ºi învinuirile aduse acestora se bucurau de largul

15607 sãu sprijin. Falsele acuzaþii la adresa stãpînilor erau crezute cu

15608 uºurinþã ºi dezvãluirea lor aducea sclavilor nu numai libertatea,

15609 ci ºi o recompensã bãneascã ca rãsplatã pentru denunþ, primind a

15610 8-a parte din avuþia care fusese confiscatã. În schimb, patricienii

15611 aveau încredere în vestea primitã, pe de o parte fiindcã ºtiau de

15612 complot, pe de altã parte, fiindcã o doreau cu ardoare. Totuºi ei

 Pag. 660

15613 nu numai cã-ºi ascundeau bucuria, ci se ºi prefãceau cã nu

15614 aflaserã nimic. Unii se temeau ca speranþele lor înºelate sã nu le

15615 atragã pedeapsa pentru faptul cã ºi-au mãrturisit prea devreme

15616 adevãratele sentimente; alþii, prin însuºi faptul cã erau complici

15617 la atentat, aveau ºi mai temeinice motive sã-ºi ascundã pãrerile;

15618 iar ceilalþi, necunoscîndu-i pe conspiratori, t r eb u i au sã se

15619 p ãzeas cã s ã n u c u mv a s ã s e d e a d e g o l f a þ ã d e cei ce er au

15620 interesaþi în continuarea tiraniei ºi sã-ºi atragã condamnarea în

15621 cazul cînd Gaius mai trãia. Se mai rãspîndise un zvon potrivit

15622 cãruia Gaius era rãnit, dar nu murise încã ºi se afla sub îngrijirea

15623 doctorilor. Nu te puteai bizui pe nimeni, de vreme ce fiecare

15624 cuteza sã spunã ce-i convenea lui. Cel ce trecea drept prietenul lui

15625 Gaius era suspectat de pãrtinire, întrucît era de partea tiranului;

15626 cel care îl detesta ºubrezea încrederea celorlalþi în spusele sale

15627 d a t o r i t ã f a p t u l u i c ã î l u r a . U n a l 3 - l e a z v o n , c a r e r ã p e a

15628 patricienilor ultima razã de speranþã, anunþa cã dispreþuind

15629 primejdia ºi fãrã sã se preocupe de îngrijirea rãnilor sale, Gaius

15630 venise în For, plin de sînge, ºi vorbea în faþa poporului. Acestea

15631 erau nãscocirile nechibzuite ale celor dornici sã stîrneascã panica,

15632 spunînd fiecãruia ce dorea sã audã. Dar nici un spectator nu a vrut

15633 sã-ºi pãrãseascã locul, de teamã cã va fi acuzat pe nedrept la

15634 ieºire. Era de presupus cã oricine pleca de la teatru era cîntãrit nu

15635 dupã adevãrata lui opinie, ci dupã bunul plac al denunþãtorului ºi

15636 al judecãtorului sãu.

15637 17. Atunci cînd gloata germanilor cu sãbiile scoase din teacã
15638 a înconjurat teatrul, toþi spectatorii ºi-au pierdut speranþa cã vor

15639 scãpa teferi ºi s-au înspãimîntat la apariþia oºtenilor, ca ºi cum ar

15640 fi fost cãsãpiþi. Erau incapabili sã ia o hotãrîre, necutezînd nici sã

15641 pãrãseascã teatrul în liniºte, nici sã mai rãmînã in interiorul lui

15642 fãrã sã fie maltrataþi. De îndatã ce germanii au nãvãlit înãuntru,

15643 teatrul a rãsunat de strigãtele spectatorilor cãzuþi în genunchi,

15644 c a r e i - au as i g u r at p e o º t en i cã er au cu t o þ i i s t r ãi n i a t î t d e

15645 izbucnirea rãscoalei, dacã ea a fost pusã într-adevãr la cale, cît ºi

15646 de ceea ce s-a întîmplat. Ei trebuie sã fie cruþaþi ºi nu sã tragã

15647 ponoase fãrã un motiv temeinic pentru cutezanþa altora, ci sã fie

15648 cãutaþi fãptaºii care comiseserã nelegiuirea. Aºa sau într-un fel

15649 asemãnãtor se lamentau spectatorii ºi prin tînguiri implorau zeii

15650 sã-i punã la adãpost de primejdii, de parcã s-ar fi aflat în pragul

15651 morþii. Pe aceastã cale, au reuºit sã înfrîngã dîrzenia oºtenilor. Ei

15652 î n º i º i a u r e g r e t a t f a p t u l c ã s e d e z l ã n þ u i s e r ã î m p o t r i v a

15653 spectatorilor. Se purtaserã cu cruzime ºi de asta ºi-au dat seama

15654 mînioºii oºteni cînd au vãzut þintuite pe altar capetele celor care

15655 fuseserã executaþi împreunã cu Asprenas. Jalnica priveliºte i-a

15656 întristat în mare mãsurã ºi pe spectatorii care se gîndeau cu

15657 amãrãciune la înaltul rang al victimelor ºi la cumplita lor soartã.

15658 M ai r ãmãs es e p u þ i n ca sã înfrunte ºi ei aceleaºi primejdii,

15659 deoarece nu era micã temerea lor cã nu vor scãpa în cele din urmã

15660 de nãpasta care îi pîndea. Aºa se face cã toþi cei care aveau

15661 temeinice motive sã-l urascã pe Gaius ºi-au vãzut compromisã

15662 bucuria pricinuitã de moartea lui, întrucît ºi ei erau în pericol

15663 sã-ºi piardã viaþa, neavînd nici o certitudine cã vor scãpa teferi.

15664 18. Nesiguranþei i-a a pus capãt Evaristus Arruntius, un crainic

 Pag. 661

15665 al mãrfurilor puse în vînzare, care avea un glas puternic ºi se

15666 numãra printre cei mai bogaþi oameni ai Romei, fãcînd tot ce

15667 dorea în cetate atît în vremea aceea cît ºi mai tîrziu. Acesta a

15668 cãutat sã parã din cale-afarã de trist, cãci, deºi era foarte pornit

15669 împotriva lui Gaius, a cãutat sã-ºi ascundã bucuria, aºa cum îl

15670 învãþase teama, recurgînd la vicleºug, ca sã scape teafãr. ªi-a pus

15671 veºminte de doliu, de parcã ºi-ar fi pierdut fãptura cea mai dragã,

15672 ºi a intrat în teatru, unde a anunþat moartea lui Gaius, pentru ca

15673 mulþimea sã nu mai fie strãinã de ceea ce se întîmplase. Curînd

15674 s-a ivit ºi Paulus Arruntius, spre a-i chema pe soldaþi, ºi împreunã

15675 cu el, au venit tribunii, care le-au dat ordin sã-ºi vîre sãbiile în

15676 teacã, vestind sfîrºitul lui Gaius. În felul acesta au fost salvaþi

15677 oamenii adunaþi în teatru, precum ºi toþi cei care ar mai fi încãput

15678 pe mîinile germanilor. Ei nu s-ar fi abþinut de la nici o nelegiuire,

15679 cîtã vreme aveau speranþa cã Gaius mai trãia. Devotamentul lor

15680 mergea atît de departe încît ºi-ar fi dat bucuroºi viaþa pentru el,

15681 dacã ar fi fost în stare sã-l pãstreze nevãtãmat, la adãpost de

15682 nenorocire. Cum au fost siguri de moartea lui Gaius, setea de

15683 rãzbunare a oºtenilor s-a potolit ca prin farmec, fiindcã pe de o

15684 parte nu erau deloc interesaþi sã-ºi arate dependenþa faþã de cineva

15685 care tot nu mai putea sã le fie recunoscãtor, de vreme ce murise,

15686 pe de altã parte, se temeau cã în cazul continuãrii silniciilor, vor

15687 fi pedepsiþi de Senat sau de noul Cezar. Aºadar, germanii ºi-au

15688 strunit fãrã voia lor furia pricinuitã de moartea lui Gaius.

15689 19. Între timp, Chaerea, foarte îngrijorat cã Minucianus va

15690 pieri, cãzînd victimã mîniei germanilor, l-a rugat pe fiecare oºtean

15691 în parte sã-l cruþe, avînd grijã de salvarea lui, ºi s-a interesat dacã

15692 nu pierise deja. Clemens l-a eliberat pe Minucianus care îi fusese

15693 predat, ºi asemenea altor numeroºi senatori, au recunoscut

15694 dreptatea ºi meritul faptelor petrecute, preþuind mult curajul celor

15695 ce se încumetaserã sã ia o asemenea hotãrîre pe care ei înºiºi n-au

15696 ºovãit deloc s-o înfãptuiascã. Tiranii se pot desfãta cîtãva vreme

15697 cu plãcerea oferitã de samavolnicia lor, fãrã ca viaþa lor sã aibã

15698 un sfîrºit norocos, cum s-a întîmplat cu Gaius, care ºi-a atras

15699 nenorocirea pe capul sãu prin odiosul dispreþ faþã de toate

15700 lucrurile drepte, cîtã vreme chiar înainte de urzirea conjuraþiei a

15701 pus-o la cale el însuºi, întrucît nepermisa sfidare a legilor a fãcut

15702 ca prietenii de nãdejde sã-i devinã duºmani aprigi. Aºadar, Gaius

15703 ºi-a pregãtit singur asasinii de acum, fiind propriul sãu cãlãu.

15704 20. Atunci s-au ridicat de pe locurile lor cei ce se aflau în

15705 teatru ºi în rîndul spectatorilor domnea o adîncã tulburare, fiecare

15706 strãduindu-se sã plece cît mai repede cu putinþã. Pilda le-a dat-o

15707 d o c t o r u l H a l c y o n , c ar e a i eº i t s u b p r et ex t u l c ã t r e b u i a s ã

15708 îngrijeascã niºte rãniþi, trimiþîndu-ºi înainte însoþitorii, chipurile,

15709 ca sã-i aducã cele necesare pansamentelor, în realitate, pentru a

15710 se pune în afara primejdiei. Între timp, Senatul s-a strîns în sala

15711 de întruniri, iar poporul, în Forul unde obiºnuia sã þinã adunãrile.

15712 Numaidecît a început cãutarea asasinilor lui Cezar, pe care

15713 mulþimea o dorea cu seriozitate, iar Senatul numai de formã. De

15714 faþã era ºi consulul Valerius Asiaticus. Acesta a pãºit în mijlocul

15715 poporului agitat, ºi indignat de faptul cã ucigaºii împãratului nu

15716 fuseserã descoperiþi ºi la întrebãrile numeroºilor curioºi care

 Pag. 662

15717 voiau sã afle cine era vinovatul, consulul a rãspuns: Aº da orice

15718 sã fiu eu acela! Consulii au dat un edict în care-i aduceau grave

15719 învinuiri lui Gaius ºi au poruncit poporului ºi oºtenilor sã se

15720 întoarcã la vetrele lor. Apoi au promis poporului o importantã

15721 scãdere a dãrilor, iar oºtenilor, o recompensã, dacã pãstreazã

15722 ordinea cuvenitã ºi se abþin de la orice nelegiuire. Era întemeiatã

15723 temerea cã în cazul unei revolte, aceºtia vor devasta oraºul,

15724 apucîndu-se sã jefuiascã ºi sã goleascã templele. În scurtã vreme,

15725 întreaga mulþime a senatorilor ºi mai ales cei ce puseserã la cale

15726 atentatul, au cãpãtat multã îndrãznealã ºi încredere, ca ºi cum

15727 puterea ar fi încãput deja pe mîinile lor.

15728 Capitolul 2

15729 1. În timp ce se petreceau aceste evenimente, Claudius a fost

15730 luat pe neaºteptate din casa lui. Cãci oºtenii s-au strîns laolaltã,

15731 º i d ezb ãt î n d î n f el º i ch i p mãs u r i l e p e car e u r ma u s ã l e i a

15732 împreunã, au ajuns la concluzia cã domnia poporului nu va face

15733 faþã atîtor sarcini ale cîrmuirii ºi cã nu era în interesul lor ca el sã

15734 deþinã puterea. Dacã unul dintre cei aflaþi în fruntea Senatului va

15735 ajunge împãrat, asta ar fi în detrimentul lor, fiindcã nu i-au

15736 acordat deloc sprijinul. Întrucît nu s-a luat nici o hotãrîre anume

15737 în aceastã privinþã, cel mai avantajos pentru ei ar fi sã-l aleagã

15738 stãpînitor pe Claudius, unchiul defunctului Cezar, ºi nici unul

15739 dintre senatori nu-l întrece în privinþa obîrºiei nobile, nici în

15740 privinþa pregãtirii sale. Dacã va fi proclamat împãrat, el îi va

15741 rãsplãti, dîndu-le daruri. De îndatã ce ºi-au fãcut acest plan, au

15742 trecut la înfãptuirea lui. Astfel a fost luat de acasã Claudius.

15743 A t u n ci C n aeu s S en t i u s Saturninus, car e p r i mi s e v es t ea cã

15744 chipurile, el nu era dornic sã ajungã la domnie, dar în realitate o

15745 dorea din toatã inima, s-a ridicat în adunarea senatorilor, ºi fãrã

15746 sã se lase înfricoºat, i-a încurajat pe bãrbaþii destoinici ºi nobili

15747 prin urmãtoarele cuvinte:

15748 2. Cetãþeni romani, oricît de uimitor ºi de contrar aºteptãrilor

15749 noastre pare acest lucru, dupã atîta amar de vreme avem parte

15750 iarãºi de libertate, dar nu ºtim deocamdatã cît va dura ea, cãci

15751 asta stã în puterea zeilor, care ne-au dãruit-o! Sã ne bucurãm

15752 aºadar de ea, ºi chiar dacã o vom pierde din nou, este chezãºia

15753 fericirii noastre. Chiar ºi o singurã orã are mare preþ pentru un

15754 bãrbat nobil, de vreme ce el o trãieºte cu tot sufletul într-o þarã

15755 liberã, dupã legile care i-au adus gloria de altãdatã. Fãrã sã

15756 amintesc deloc libertatea anterioarã, care a fost pierdutã înainte

15757 de venirea mea pe lume, mã înfrupt cu nesãþioasã plãcere din cea

15758 de acum, fericindu-i pe cei ce au norocul sã se nascã ºi sã creascã

15759 în acest rãstimp. De aceea, trebuie sã aducem cuvenita cinstire

15760 zeilor, care au fãcut în aºa fel încît chiar ºi la o vîrstã tîrzie, sã

15761 gustãm din ea. Fie ca libertatea sã rãmînã veºnicã ºi neºtirbitã!

15762 Noi însã, atît tinerii cît ºi bãtrînii, sã ne mulþumim cu aceastã

15763 singurã zi. Bãtrînii vor socoti un veºnic noroc faptul cã au avut

15764 parte de libertate înainte de a muri. Pentru tineri, ea va rãmîne

15765 dovada virtuþii cultivate spre lauda lor de bãrbaþii din care ne

15766 tragem obîrºia. În prezent ca ºi în viitor trebuie sã avem drept þel

 Pag. 663

15767 suprem al vieþii noastre virtutea, cãci ea este singura în stare sã

15768 aducã ºi sã asigure oamenilor libertatea. Din faptele petrecute

15769 odinioarã, aflate de la alþii, ca ºi din propria mea experienþã, ºtiu

15770 cîte nãpaste au cãºunat cet ãþ i l o r t i r an i i , care detestã toate

15771 virtuþile, rãpesc libertatea celor mãrinimoºi, constrîng oamenii

15772 sã-i linguºeascã ºi sã tremure de spaimã, cîrmuirea înlocuind girul

15773 legilor înþelepte cu bunul lor plac. De cînd Cezar ºi-a propus sã

15774 smulgã puterea din mîinile poporului ºi sã încalce ordinea

15775 î n t emei at ã p e l eg i , ca s ã cl i n t eas cã d i n t emel i i r e p u b l i ca,

15776 crezîndu-se mai presus de dreptate ºi supunînd lumea poftelor

15777 sale, n-a rãmas nici o pacoste care sã nu se abatã asupra cetãþii,

15778 iar cei care i-au urmat la conducere s-au luat la întrecere cu toþii

15779 sã înlãture datina strãbunã ºi sã goleascã atît cît au putut oraºul

15780 de cetãþenii ei puternici ºi destoinici. Au socotit cã-ºi întãresc

15781 siguranþa dacã adunã în jurul lor oamenii corupþi, în schimb pe

15782 cei ce se distingeau prin virtute nu numai cã îi asupreau, ci îi ºi

15783 stîrpeau fãrã sã cruþe pe nimeni. Oricît de mulþi la numãr au fost

15784 cei ce ºi-au dovedit d i n p l i n cu mp l i t a v r ãj m㺠i e î n t i mp u l

15785 cîrmuirii lor, Gaius acesta, mort în cursul zilei de azi, i-a întrecut

15786 pe toþi prin cruzimile pe care le-a exercitat nu numai împotriva

15787 concetãþenilor, ci chiar ºi a rudelor ºi propriilor prieteni, fãcîndu-i

15788 s ã cad ã v i ct i m ã f u r i e i s a l e n e s t r u n i t e . A l ã s a t s ã s e ab at ã

15789 nenorocirile asupra tuturora fãrã deosebire prin pedepsele

15790 nedrepte pe care le-a ordonat, dezlãnþuindu-ºi mînia, în egalã

15791 m ã s u r ã , a s u p r a z e i l o r º i a s u p r a o a m e n i l o r. Ti r a n i i n u s e

15792 mulþumesc sã-ºi satisfacã patima, îmbinatã cu sfidarea de a aduce

15793 d a u n e a v u þ i e i º i s o þ i e i a l t o r a , c i a u s u p r e m a p l ã c e r e d e a

15794 extermina întreaga familie a adversarilor lor. Orice om liber este

15795 vrãjmaºul tiranilor; bunãvoinþa lor nu pot s-o dobîndeascã nici

15796 mãcar cei care le îndurã cu seninãtate capriciile. Deºi cunoaºte

15797 faptul cã i-a copleºit cu nedreptãþi pe unii oameni, siliþi sã îndure

15798 cu seninãtate nefericirea batjocurilor primite, tiranul crede cã mai

15799 sigur este sã înlãture din drumul lui pe cei nãpãstuiþi de el. De

15800 aceste rele am scãpat acum ºi nu mai sîntem dependenþi de

15801 puterea altuia. Dar pentru ca aceastã guvernare a statului sã

15802 contribuie cît mai mult, nu numai la pacea prezentã, ci ºi la

15803 siguranþa viitoare, precum ºi la temeinica glorie a cetãþii, avem

15804 datoria sã ne preocupãm de bunãstarea obºteascã, sau cînd cineva

15805 s e a r a t ã n e m u l þ u m i t d e a n t e r i o a r a s t a r e d e l u c r u r i , s ã n e

15806 pronunþãm fãrã sfialã împotriva lui, la adãpost de orice primejdie.

15807 A zi n u mai ex i s t ã n i ci u n d es p o t care sã aducã nep ed ep s i t

15808 prejudicii cetãþii, înlãturînd din drumul lui pe oricine are o pãrere

15809 diferitã. Ceea ce a permis odinioarã tiraniei sã se dezvolte, a fost

15810 slãbiciunea oamenilor, care n-au îndrãznit sã se împotriveascã

15811 deloc voinþei stãpî n i t o r i l o r. D ep r inºi cu dulceaþa tihnei ºi

15812 obiºnuiþi sã trãim la fel ca robii, am îndurat chiar ºi cele mai

15813 grave ocãri ºi am privit nepãsãtori la chinurile rudelor noastre,

15814 t emî n d u - n e d e o mo arte demnã, car e ar f i f o s t o r i cu m mai

15815 onorabilã. Mai presus de orice, se cuvine sã-i cinstim pe cei ce au

15816 înlãturat tiranii, mai ales pe Chaerea. Cãci ajutat de zei, el a

15817 alãturat chibzuinþei braþul cutezãtor ºi ne-a dãruit libertatea. Nu

15818 trebuie sã uitãm faptul cã în vremea tiranilor, el s-a hotãrît

 Pag. 664

15819 înaintea tuturora sã ne elibereze ºi a înfruntat cel dintîi primejdia,

15820 aºa cã meritã sã i se acorde onorurile libertãþii recîºtigate,

15821 oferindu-ne sã facem acest lucru de bunãvoie. Oamenii liberi au

15822 frumoasa datorie de a aduce mulþumiri binefãcãtorilor lor. În faþa

15823 noastrã, a tuturora, se aflã eroul, ce se deosebeºte mult de Cassius

15824 ºi de Brutus, asasinii lui Gaius Iulius, fiindcã ei au sãdit în oraº

15825 sãmînþa rãzboaielor civile, în timp ce el ne-a eliberat cetatea de

15826 nenorociri prin uciderea unui tiran!

15827 3. Aºa a cuvîntat Sentius ºi cuvintele sale au fost ascultate cu

15828 mare plãcere de senatorii ºi cavalerii care erau de faþã. Atunci a

15829 sãrit de la locul lui un anume Trebellius Maximus ºi i-a smuls din

15830 deget un inel pe care era încastratã o piatrã preþioasã, unde era

15831 gravat chipul lui Gaius. Se pare cã în zelul sãu de vorbitor, dornic

15832 sã dea glas gîndurilor sale, uitase sã-l scoatã din deget. În aceeaºi

15833 clipã, piatra s-a sfãrîmat. Cînd tratativele s-au încheiat, în toiul

15834 nopþii, Chaerea a venit sã cearã consulilor parola de trecere ºi ei

15835 i-au dat cuvîntul Libertate. Aceasta a stîr n i t uimirea celo r

15836 prezenþi, cãrora nu le-a venit sã creadã. Acum, la 100 de ani dupã

15837 ce puterea fusese luatã din mîna poporului, consulii au primit

15838 iarãºi atribuþia de a da parola: mai înainte ca oraºul sã ajungã sub

15839 dominaþia suveranilor, oºtirea se afla sub comanda lor. De îndatã

15840 ce a primit parola, Chaerea a transmis-o oºtenilor postaþi în

15841 preajma sãlii Senatului. Erau în total 4 cohorte care preferau sã

15842 se dezicã de Cezar, spre a nu fi în slujba tiranilor. Acestea au

15843 plecat împreunã cu tribunii lor ºi au împrãºtiat repede poporul

15844 înveselit ºi plin de speranþe, fiindcã îºi recãpãtase puterea

15845 supremã, fãrã sã se mai supunã unui împãrat. Chaerea se bucura

15846 acum de întreaga lui preþuire.

15847 4. Dar Chaerea a socotit cã nu era drept ca soþia ºi fiica lui

15848 Gaius sã-i supravieþuiascã, ci întreaga familie trebuia sã piarã în

15849 acelaºi timp cu Cezar, cãci fiecare membru al ei, rãmas în viaþã,

15850 constituia o primejdie pentru cetate ºi legile sale. Întrucît era

15851 grãbit sã ducã la îndeplinire planul sãu, satisfãcîndu-ºi ura pe care

15852 i-o purta lui Gaius, l-a trimis pe Iulius Lupus, unul dintre tribuni,

15853 sã le ucidã pe soþia lui Gaius ºi pe fiica acestuia. Rudã apropiatã

15854 a lui Clemens, Lupus primise aceastã misiune ca sã devinã

15855 complice la uciderea tiranului ºi sã-ºi atragã preþuirea ºi laudele

15856 c o n c e t ã þ e n i l o r l u i , c a º i c u m a r f i f o s t p ã r t a º l a î n t r e a g a

15857 conjuraþie. Unora dintre conjuraþi li s-a pãrut cumplitã cruzimea

15858 uciderii unei femei, mai ales cã nu instigat de ea, ci din propria

15859 lui iniþiativã comisese Gaius greºelile care au adus þãrii pagube ºi

15860 nenorociri, provocînd moartea celor mai vajnici cetãþeni ai sãi.

15861 Alþii, dimpotrivã, puneau pe seama soþiei hotãrîrile luate de Cezar

15862 ºi îi atribuiau în întregime iniþiativa relelor sãvîrºite de Gaius,

15863 suspectînd-o cã a dat soþului ei un filtru, ca sã-i suceascã mintea

15864 ºi sã-l subjuge prin dragostea pe care i-o purta. Provocîndu-i

15865 aºadar nebunia, ea uneltise pe toate cãile împotriva norocului

15866 romanilor, sub stãpînirea cãrora se aflã întreaga lume. Datoritã

15867 faptului cã s-a impus pãrerea celor care ceruserã moartea ei, cãci

15868 strãdaniile moderaþilor nu i-au folosit la nimic, Lupus a fost

15869 trimis sã ducã la îndeplinire ordinul. El n-a întîrziat deloc sã

15870 treacã la faptã, cãutînd sã întîrzie cît mai puþin executarea

 Pag. 665

15871 ordinului, ca sã nu-ºi atragã vina cã se abþinea sã facã ceea ce era

15872 s p r e b i n el e p o p o r u l u i . C î n d a i n t r a t î n p a l a t , a g ã s i t - o p e

15873 Caesonia, soþia lui Gaius întinsã lîngã leºul bãrbatului ei, pe care

15874 îl privase de toate îngrijirile acordate îndeobºte unui mort, mînjitã

15875 de sîngele scurs din rãnile sale ºi scoþînd nenumãrate suspine la

15876 vederea fiicei, culcatã în apropiere. Printre bocetele sale se

15877 auzeau reproºuri aduse lui Gaius, privitoare la faptul cã nu

15878 avusese încredere în puzderia avertismentelor ei. Aceste cuvinte

15879 au fost î n þ el es e at u n ci º i î n t r- u n f el , º i î n t r-altul, opiniile

15880 ascultãtorilor fiind ºi azi împãrþite, cãci fiecare tabãrã le poate

15881 interpreta cum îi convine. Dupã afirmaþiile unora, Caesonia a vrut

15882 prin vorbele sale sã-l îndemne pe Gaius sã punã capãt nebuniilor

15883 ºi sã ia mãsuri mai blînde ºi înþelepte faþã de supuºi ca sã nu piarã

15884 el însuºi din pricina acestora. Dupã afirmaþiile altora, la aflarea

15885 zvonurilor privitoare la conjuraþi, ea l-a instigat pe Gaius sã-i

15886 ucidã fãrã întîrziere pe toþi cei suspectaþi, chiar dacã n-au comis

15887 încã o nelegiuire, punîndu-se astfel la adãpost de orice primejdie.

15888 Tîlcul reproºurilor sale era cã el acþionase prea încet dupã ce

15889 fusese avertizat de ea. Acestea au fost aºadar cuvintele rostite de

15890 Caesonia ºi felul cum le-au tîlcuit oamenii. De îndatã ce l-a vãzut

15891 pe Lupus intrînd în palat, sãrmana femeie i-a arãtat leºul lui Gaius

15892 ºi cu gemete ºi lacrimi în ochi l-a implorat sã se apropie. Dar cînd

15893 a vãzut cã Lupus nu a fãcut ce-l rugase, de parcã i-ar fi fost silã

15894 sã se apropie, ea a priceput cã venise s-o înjunghie. ªi-a dezgolit

15895 repede gîtul în faþa lui, a invocat zeii ºi oamenii, dupã obiceiul

15896 celor care s-au resemnat sã-ºi încheie socotelile cu viaþa, i-a

15897 poruncit sã nu mai întîrzie, ducîndu-ºi la capãt planul sãu. Cu

15898 mult curaj, ºi-a primit moartea din mîinile lui Lupus, dupã care a

15899 venit rîndul plãpîndei sale fiice. Lupus s-a grãbit sã se întoarcã la

15900 Chaerea, ca sã-l anunþe cã ºi-a îndeplinit misiunea ce-i fusese

15901 încredinþatã.

15902 5. Astfel a murit Gaius, dupã ce a domnit asupra romanilor

15903 timp de 4 ani, fãrã vreo 4 luni. Încã mai înainte de a se urca pe

15904 tron a fost brutal ºi nebun, din cale-afarã de rãu, robul plãcerilor

15905 ºi ami cu l d el at o r i l o r. S e s p er i a d e l u cr u r i l e t er i b i l e º i era

15906 totdeauna pregãtit sã verse sîngele celor de care nu se temea.

15907 Zestrea puterii sale o folosea cu prosteascã trufie împotriva celor

15908 care mer itau cel mai puþin sã-i simtã urgia ºi prin omoruri

15909 nelegiuite cãuta sã strîngã bogãþii. Dorea sã fie socotit mai presus

15910 de zei ºi de legi, dar se înclina în faþa linguºelilor poporului.

15911 Toate lucrurile pe care legea le socotea ruºinoase ºi le înfiera i se

15912 pãreau mai de preþ decît virtutea. Nu era deloc recunoscãtor faþã

15913 de prieteni, oricît de devotaþi ºi de încercaþi ar fi fost aceºtia,

15914 arãtîndu-le cumplita lui mînie prin aspre pedepse pentru greºeli

15915 dintre cele mai uºoare. Considera drept duºmanii lui personali toþi

15916 oamenii virtuoºi ºi îºi impunea voinþa cu o patimã nestãvilitã. Nu

15917 s-a sfiit sã întreþinã legãturi imorale cu propria lui sorã, ceea ce

15918 a stîrnit profunda dezaprobare ºi ura romanilor, care nu mai

15919 vãzuserã demult aºa ceva, ei fiind înclinaþi sã-ºi arate vrãjmãºia

15920 faþã de autorul desfrîului. Nimeni nu poate sã aminteascã o mare

15921 l u c r a r e a l u i , d emn ã d e u n î mp ãr at , c a r e s ã a d u c ã f o l o a s e

15922 oamenilor din prezent sau din viitor, poate cu excepþia docurilor
 Pag. 666

15923 construite în preajma oraºului Rhegium ºi a þãrmului Siciliei,

15924 avînd în vedere corãbiile de transportat grîne care veneau din

15925 Egipt. Trebuie sã recunoaºtem cã ele sînt extrem de folositoare

15926 pentru corãbieri, dar au rãmas neterminate, datoritã ritmului lent

15927 al lucrãrilor. Vina o purta Gaius, care se strãduia sã facã treburi

15928 n e f o l o s i t o a r e , º i î n t r u c î t î º i c h e l t u i a b a n i i n u m a i p e n t r u

15929 satisfacerea plãcerilor personale, nu mai putea sã-ºi arate dãrnicia

15930 pentru þeluri mai nobile. Era un orator neîntrecut ºi stãpînea la fel

15931 de bine limba greacã ºi limba strãmoºilor lui romani. Pricepea

15932 lesne tot ce se discuta ºi rãspundea pe loc la discursurile trudnic

15933 întocmite de ceilalþi pe îndelete, avînd darul de a-ºi convinge

15934 ascultãtorii mai mult ca oricare altul, datoritã talentului sãu

15935 înnãscut, pe care ºi l-a consolidat prin multe exerciþii îndelungate.

15936 Trebuia sã se aplece cu mare rîvnã asupra studiului, ca nepot de

15937 frate al lui Tiberiu, al cãrui urmaº la tron a devenit, deoarece ºi

15938 acesta, în aspiraþia lui spre glorie, era foarte instruit, Gaius

15939 strãduindu-se sã-i întreacã elocvenþa, pentru a îngemãna legãtura

15940 de rudenie cu voinþa împãratului. Între romanii din vremea lui,

15941 ocupa locul cel dintîi. Dar educaþia strãlucitã n-a fost în stare sã-l

15942 scape de pieirea pe care ºi-a adus-o singur, prin bunul sãu plac.

15943 Greu îi vine sã se stãpîneascã celui ce nu ºtie sã pãstreze mãsura

15944 atunci cînd are voie sã facã orice vrea, fãrã sã dea socotealã

15945 nimãnui. La început, cînd ºi-a ales prietenii din rîndul oamenilor

15946 celor mai nobili ºi a luat drept exemplu erudiþia ºi gloria lor,

15947 Gaius s-a bucurat de favoarea supuºilor sãi. Dupã ce a renunþat la

15948 bunãvoinþa pe care le-a arãtat-o, dovedindu-se din ce în ce mai

15949 sfidãtor faþã de ei, le-a stîrnit ura, cãzînd victimã îndîrjirii

15950 crescînde a poporului.

15951 Capitolul 3

15952 1. Dupã cum am spus mai înainte, Claudius s-a abãtut de la

15953 drumul parcurs de Gaius, despãrþindu-se de el, ºi întrucît casa a

15954 fost rãvãºitã de moartea Cezarului ºi avea motive sã fie preocupat

15955 de propria lui salvare, s-a ascuns într-un coridor îngust. Bãnuia

15956 cã nimic nu putea sã-l punã în mai mare primejdie decît nobila lui

15957 obîrºie. În ultima vreme, Claudius dusese o viaþã retrasã, de

15958 simplu particular, împãcat cu starea de atunci a lucrurilor, ºi se

15959 îndeletnicea cu studierea scriitorilor, mai ales a grecilor, ºi cãuta

15960 sã evite orice fel de necazuri. În timp ce mulþimea rãmãsese

15961 consternatã, soldaþii cutreierau furioºi întregul palat, iar oºtenii

15962 corpului de gardã se purtau de parcã erau pãrtaºi la spaima ºi

15963 deruta civililor. Cei ce se numeau pretorieni ºi alcãtuiau partea

15964 cea mai cinstitã a oºtirii s-au întrunit ca sã hotãrascã ce aveau de

15965 fãcut. Cei prezenþi se gîndeau prea puþin la rãzbunarea lui Gaius,

15966 despre care credeau cã-ºi merita cu prisosinþã soarta, cãci ei voiau

15967 sã dezbatã cum sã-ºi punã mai bine la cale treburile, avînd în

15968 vedere cã germanii cereau pedepsirea asasinilor, preocupaþi doar

15969 de satisfacerea cruzimii lor ºi nu de interesul obºtesc. Toate

15970 acestea sporeau neliniºtea lui Claudius, mai ales cînd a vãzut cum

15971 erau purtate pretutindeni capul lui Asprenas ºi cele ale tovarãºilor

15972 sãi executaþi pe loc. Stãtea mereu ascuns într-un loc mai înalt,
 Pag. 667

15973 unde ajungeai urcînd cîteva trepte, învãluit de obscuritatea din

15974 jur. L-a observat însã Gratus, un oºtean din garda palatului, care

15975 nu i-a recunoscut chipul din pricina întunericului, ºi convins cã

15976 avea de-a face cu un om cu intenþii rele, s-a dus spre el. Claudius

15977 l-a rugat sã nu se apropie, dar oºteanul a insistat, ºi cînd a întins

15978 mîna, l-a identificat numaidecît, zicînd însoþitorilor lui: iatã-l pe

15979 Germanicus. Haide sã-l proclamãm împãrat! Cînd a vãzut cã

15980 oºtenii se pregãteau sã-l ia cu forþa, Claudius s-a temut cã voiau

15981 sã-l omoare la fel ca pe Gaius ºi i-a rugat sã-l cruþe, amintindu-le

15982 cã în viaþa lui nu nedreptãþise pe alþii ºi cã nu ºtia nimic de

15983 faptele întîmplate. Dar Gratus i-a apucat surîzãtor mîna dreaptã

15984 ºi i-a zis: Terminã cu palavrele astea despre salvare, cãci se

15985 cuvine sã te gîndeºti serios la domnie, fiindcã zeii au luat-o de la

15986 Gaius sã þi-o acorde drept rãsplatã pentru virtutea ta, spre binele

15987 lumii întregi. Vino cu noi, sã te urcãm pe tronul strãbunilor tãi!

15988 Apoi l-a sprijinit pe Claudius, care era cuprins deopotrivã de fricã

15989 ºi de bucurie, la auzul spuselor sale, încît nu se mai þinea pe

15990 picioare.

15991 2. În jurul lui Gratus s-au adunat atunci mulþi oºteni din corpul
15992 de gardã, care vãzînd cã Claudius era luat cu forþa, s-au întristat,

15993 închipuindu-ºi cã era dus sã primeascã pedeapsa cu moartea,

15994 datoritã ultimelor evenimente. De-a lungul întregii sale vieþi,

15995 Claudius se þinuse departe de nedreptãþi, ºi în timpul domniei lui

15996 Gaius trecuse prin cele mai mari primejdii. De aceea, unii erau de

15997 pãrere cã datoria de a-i asigura paza revenea consulilor. Între timp

15998 li s-au alãturat din ce în ce mai mulþi oºteni ºi mulþimea s-a

15999 împrãºtiat r ep ed e. Cl audius nu mai era în stare sã meargã,

16000 deoarece îi slãbiserã puterile: purtãtorii lecticii sale, cînd au vãzut

16001 cã fusese luat pe sus, au rupt-o la fugã, îndoindu-se de salvarea

16002 stãpînului lor. Cînd au ajuns lîngã colina Palatinului, prima

16003 porþiune a oraºului care fusese locuitã, dupã afirmaþiile istoricilor

16004 care au scris despre începuturile sale, unde avea sã se decidã

16005 viitorul statului, s-a adunat o ºi mai mare mulþime de oºteni, care

16006 în clipa cînd l-au vãzut pe Claudius, au vrut sã-l proclame

16007 împãrat, din marea lor admiraþie faþã de Germanicus. Era de fapt

16008 fratele viteazului, a cãrui mare faimã se revãrsa ºi asupra tuturor

16009 celor din imediata lui apropiere. Oºtenii s-au gîndit la lãcomia

16010 fruntaºilor Senatului ºi la ce nelegiuiri au comis aceºtia atîta timp

16011 cît au deþinut puterea. În afarã de asta, ºi-au dat seama cã ei s-ar

16012 fi aflat într-o situaþie ingratã în cazul cînd puterea supremã era

16013 deþinutã de un altul în afarã de Claudius, care vãzîndu-se urcat pe

16014 tron cu ajutorul lor, trebuia sã le recunoascã meritele ºi sã-i

16015 rãsplãteascã pentru serviciile aduse.

16016 3. La acestea chibzuiau oºtenii adunaþi ºi îºi împãrtãºeau

16017 pãrerile noilor veniþi. De îndatã ce le cunoºteau, aceºtia îºi

16018 mãrturiseau deplina adeziune la planurile lor, ºi strîngîndu-se

16019 înarmaþi în jurul lui Claudius, l-au condus pînã în tabãrã, pentru

16020 ca sã nu punã nimeni piedici intenþiilor ostãºeºti. Între timp au

16021 intrat î n co n f l i ct p o p o r u l º i Senatul, care aspira la vechea

16022 autoritate, dornic sã scuture jugul tiranilor trufaºi, folosindu-se de

16023 momentul prielnic. Dar poporul, pornit împotriva prosperitãþii

16024 senatorilor, convins cã puterea imperialã þinea în frîu poftele

 Pag. 668

16025 acestora, s-a bucurat de capturarea lui Claudius, sperînd cã prin

16026 urcarea sa pe tron, el va izbuti sã evite rãzboiul civil, gata sã

16027 izbucneascã la fel ca pe vremea lui Pompeius. Cînd a primit

16028 vestea cã oºtenii l-au dus în tabãra lor pe Claudius, senatorii i-au

16029 trimis ca soli pe cei mai vestiþi din rîndurile lor, care le-au cerut

16030 soldaþilor sã nu întreprindã nimic pentru silnica ocupare a

16031 tronului, ci sã se supunã Senatului. Întrucît Claudius va fi singur

16032 împotriva atîtor bãrbaþi, urmînd ca mai tîrziu sã facã parte dintre

16033 ei. Legile au datoria sã aibã grijã de buna desfãºurare a treburilor

16034 obºteºti, iar oºtenii trebuie sã ia aminte la nenorocirile pe care

16035 le-au provocat cetãþii tiranii de mai înainte ºi la ce primejdii au

16036 avut de înfruntat ei înºiºi în timpul domniei lui Gaius. Deºi

16037 detestã cruzimea tiraniei, de care celãlalt s-a slujit fãrã mãsurã, el

16038 însuºi poate cuteza s-o reverse asupra patriei sale. Dacã se lasã

16039 înduplecat ºi ia hotãrîrea fermã sã ducã viaþa tihnitã de mai

16040 înainte, îngemãnatã cu virtutea, concetãþenii sãi liberi îl vor

16041 rãsplãti din plin cu cele mai înalte onoruri, cãci va dobîndi

16042 î n t r- a d e v ã r f a i m a d e b ã r b a t n o b i l , î n s t a r e d e o p o t r i v ã s ã

16043 c î r m u i a s c ã n e î n c ã l c î n d l e g i l e , º i î n a c e l a º i t i m p s ã l i s e

16044 subordoneze. Dacã Claudius nu vrea sã renunþe, fãrã sã tragã

16045 învãþãminte din sfîrºitul lui Gaius, senatorii i se vor împotrivi: ei

16046 se bucurã de sprijinul unei însemnate pãrþi a oºtirii, au arme din

16047 belºug ºi dispun de o mulþime de sclavi, care pot sã se slujeascã

16048 repede de ele. Dar speranþa lor se întemeiazã pe soartã ºi pe zeii

16049 care-i sprijinã îndeobºte pe cei ce apãrã dreptatea ºi cinstea;

16050 aceºtia sînt vajnicii luptãtori pentru apãrarea patriei.

16051 4. Dupã ce au rostit aceste vorbe, Veranius ºi Brocchus,

16052 amîndoi erau tribunii plebei, solii Senatului au îngenuncheat în

16053 faþa lui Claudius ºi l-au implorat sã nu abatã asupra cetãþii

16054 r ãzboiul ºi nenorocirile sale. Cînd au vãzut î n s ã mu l þ i mea

16055 oºtenilor, cu care trupele consulare nu se puteau compara, ei l-au

16056 rugat ca dacã rîvneºte la tronul imperial, sã-l obþinã barem cu

16057 aprobarea Senatului. Cãci cîrmuirea lui va fi mai norocoasã cîtã

16058 vreme va fi datã cu încuviinþarea Senatului.

16059 Capitolul 4

16060 1. Claudius, conºtient de îngîmfarea cu care veniserã solii la

16061 el, a fost înclinat la început sã adopte o atitudine mai moderatã,

16062 ca urmare a sfaturilor ce i se dãduserã. Nu mai pãstra nici o urmã

16063 din frica de mai înainte, pe de o parte pentru cã îl îmbãrbãta

16064 curajul oºtenilor sãi, pe de altã parte pentru cã regele Agripa îl

16065 îndemna sã nu lase din mînã hãþurile unei puteri atît de mari.

16066 Regele, care-i era atît de îndatorat lui Gaius, îi arãtase toatã

16067 cinstea cuvenitã unui om drag, cãci îi ridicase trupul neînsufleþit

16068 ºi îl aºezase pe un pat mortuar, acoperindu-l cum a putut ºi a

16069 rãmas de strajã lîngã el, dupã ce a rãspîndit vestea cã Gaius mai

16070 trãia, dar era chinuit de rãnile lui ºi avea nevoie de îngrijiri

16071 medicale. Aflînd cã oºtenii îl rãpiserã pe Claudius, a cãutat sã

16072 ajungã grabnic la el; cînd a vãzut cã era nehotãrît ºi gata sã se

16073 supunã Senatului, l-a încurajat ºi l-a îndemnat sã nu renunþe la

16074 domnie. Dupã ce i-a spus acestea lui Claudius, el s-a întors în
 Pag. 669

16075 locul de unde pornise la drum. La chemar ea Senatului, s-a

16076 înfãþiºat cu pãrul nãclãit cu pomezi, de parcã ar fi venit de la o

16077 petrecere, ºi i-a întrebat pe senatori ce fãcea Claudius. Aceºtia

16078 l-au pus la curent cu mersul evenimentelor, apoi l-au rugat sã-ºi

16079 spunã pãrerea despre impasul în care se gãsea acum statul. Agripa

16080 le-a zis cã era gata sã-ºi jertfeascã viaþa pentru onoarea Senatului

16081 ºi i-a sfãtuit sã aibã în vedere tot ce era spre binele lor, lãsîndu-ºi

16082 deoparte propria plãcere. Dacã revendicã puterea supremã, ei au

16083 nevoie de arme ºi de oºtenii care sã le mînuiascã, îngrijindu-se

16084 din timp sã nu ducã lipsã de nimic. Senatul a rãspuns cã avea

16085 arme din belºug, cã va strînge lesne banii necesari ºi cã nu se va

16086 mulþumi cu oastea de care dispune deja, sporind-o cu trupe noi,

16087 alcãtuite din sclavi eliberaþi. Atunci Agripa a þinut urmãtorul

16088 discurs: Vã urez, senatori, ca lucrurile sã vã meargã din plin!

16089 Totuºi nu ºovãi sã vã vorbesc deschis, fiindcã discursul meu are

16090 în vedere siguranþa voastrã. Dar gîndiþi-vã cã din trupele care

16091 luptã pentru Claudius fac parte oºteni încercaþi, care mînuiesc de

16092 multã vreme armele. În schimb, trupele noastre, alcãtuite dintr-o

16093 adunãturã de strãini ºi din turma sclavilor care ºi-au dobîndit

16094 libertatea pe neaºteptate, vor fi greu de stãpînit, împotriva unor

16095 oºteni destoinici care sînt deprinºi cu rãzboiul, noi aducem pe

16096 cîmpul de luptã niºte recruþi neinstruiþi care nu ºtiu sã tragã sabia

16097 din teacã! Cel mai înþelept lucru ar fi sã-i trimitem la Claudius pe

16098 cei în stare sã-l convingã sã renunþe la domnie, iar eu sînt gata sã

16099 mã pun în fruntea soliei!

16100 2. Acestea au fost cuvintele rostite de Agripa ºi ele au fost pe

16101 placul Senatului, care l-a trimis la Claudius, împreunã cu cîþiva

16102 însoþitori din rîndurile sale. Cum a sosit la el, i-a dezvãluit în

16103 tainã frãmîntarea Senatului ºi l-a îndemnat sã-ºi formuleze

16104 rãspunsul cît mai împãrãteºte, pentru ca sã-ºi dovedeascã mãreþia

16105 puterii sale. Claudius a spus aºadar cã nu-l surprinde deloc faptul

16106 cã Senatul nu vrea sã recunoascã nici un cîrmuitor, cîtã vreme a

16107 tras atîtea ponoase de pe urma cruzimii celor care au fost ridicaþi

16108 mai înainte pe tron. Dar acum senatorii vor avea parte de vremuri

16109 mult mai blînde, cãci el va fi împãrat numai cu numele, dar în

16110 r eal i tate va împ ãr þ i p u t er ea cu t o þ i . E i p o t s ã ai b ã d ep l i n ã

16111 încredere în vorbele sale, întrucît au avut în faþa ochilor lor

16112 multele ºi feluritele lui fapte de pînã acum. Dupã ce au auzit cu

16113 urechile lor rãspunsul, solii au fost lãsaþi sã plece. Apoi, Claudius

16114 s-a adresat oºtirii, pe care a strîns-o laolaltã, obligîndu-ºi trupele

16115 sã-l slujeascã prin depunerea unui jurãmînt de credinþã. A dãruit

16116 fiecãrui strãjer din garda personalã cîte 5.000 de drahme, iar

16117 comandanþilor le-a împãrþit cadouri proporþional mai mari,

16118 fãgãduind ºi celeilalte pãrþi a oºtirii aceeaºi rãsplatã, oriunde s-ar

16119 afla acum.

16120 3. Consulii au convocat în timpul nopþii Senatul în templul lui

16121 Jupiter Biruitorul. Unii dintre senatori s-au ascuns în oraº, cu

16122 sufletul înfricoºat la auzul rãspunsului dat de Claudius. Alþii s-au

16123 dus la proprietãþile lor de la þarã, dornici sã scape de ceea ce urma

16124 sã se întîmple, deoarece îºi pierduserã nãdejdea în libertate,

16125 socotind cã era mult mai sigur sã ducã un trai tihnit, într-o robie

16126 scutitã de primejdii, decît sã-ºi riºte viaþa pentru prestigiul

 Pag. 670

16127 patriei. S-au întrunit aºadar nu mai mult de 100 de senatori. În

16128 timp ce participanþii la adunare dezbãteau ce mãsuri trebuiau sã

16129 adopte, din mijlocul oºtenilor care îi susþineau s-au ridicat

16130 neaºteptate strigãte, solicitînd Senatului sã aleagã drept împãrat

16131 un comandant cu bogatã experienþã rãzboinicã. Conducerea

16132 încredinþatã multor bãrbaþi contribuie la pieirea sigurã a statului

16133 ºi ei sînt de pãrere cã puterea nu poate fi atribuitã cu folos

16134 tuturora, ci unui autocrat. Lor le revine sarcina de a alege pe cel

16135 ce meritã sã ocupe înalta funcþie. Devenea astfel tot mai ingratã

16136 situaþia Senatului, fiindcã el îºi vedea periclitatã rîvnita libertate

16137 ºi se temea foarte mult de Claudius. Nu lipseau din rîndurile sale

16138 cei ce aspirau la tron atît pentru gloria strãmoºilor lor, cît ºi

16139 pentru înrudirea lor matrimonialã. De pildã, Marcus Minucianus,

16140 care avea o obîrºie nobilã ºi era cãsãtorit cu sora lui Gaius, Iulia,

16141 dorea nespus de mult sã se urce pe tron, dar consulii aduceau tot

16142 felul de pretexte împotriva înscãunãrii sale. Pe Valerius Asiaticus

16143 cãuta sã-l abatã de la un asemenea gînd celãlalt Minucianus, unul

16144 dintre cei ce atentaserã la viaþa lui Gaius. Nu încãpea nici o

16145 îndoialã cã ar fi avut loc un mare mãcel, dacã cei ce rîvneau sã se

16146 încoroneze s-ar fi luptat cu Claudius pentru obþinerea puterii.

16147 Cãci gladiatorii, mulþimea lor era mare, oºtenii care asigurau

16148 straja de noapte a oraºului ºi vîslaºii, se revãrsau spre tabere. Aºa

16149 cã dintre pretendenþii la tron, unii au renunþat pentru a cruþa

16150 oraºul, alþii, temîndu-se pentru siguranþa lor personalã.

16151 4. Dis de dimineaþã a venit la Senat Chaerea, însoþit de

16152 tovarãºii lui, sã þinã o cuvîntare în faþa oºtenilor. Dar cînd l-a

16153 vãzut cã a fãcut un semn cu mîna, cerînd sã se facã tãcere, ca

16154 sã-ºi înceapã discursul, mulþimea a început sã vocifereze ºi n-a

16155 lãsat pe nimeni sã vorbeascã, fiindcã toþi doreau sã se supunã

16156 unui singur conducãtor. Ei strigau sus ºi tare sã li se dea un

16157 comandant, cãci s-au sãturat sã aºtepte zadarnic. Senatul nu ºtia

16158 cum trebuia sã cîrmuiacã ºi dacã va cîrmui, deoarece oºtenii nu

16159 voiau sã-i recunoascã autoritatea, iar atentatorii lui Gaius nu

16160 catadicseau sã accepte pretenþiile militarilor. Aºa stînd lucrurile,

16161 Chaerea, cuprins de mînie, a promis cã le va da împãratul pe care

16162 ºi-l doresc dacã va primi un semnal din partea lui Eutychus. Acest

16163 Eutychus era conducãtorul al aºa zisei partide a Verzilor, cel mai

16164 credincios slujitor al lui Gaius, care îi dezonorase pe oºteni la

16165 construirea grajdurilor sale de cai, punîndu-i la munci umilitoare.

16166 Aceastã batjocurã ºi multe altele, asemenea ei, le-a adresat-o

16167 oºtenilor Chaerea, care i-a ameninþat cã le va aduce în dar capul

16168 lui Claudius. Le-a spus cã era o faptã josnicã sã-ºi aleagã acum

16169 drept conducãtor un nãtîng, dupã ce au avut unul smintit. Oºtenii

16170 n-au þinut însã seama de vorbele sale, ci cu sãbiile trase din teacã

16171 ºi ridicîndu-ºi stindardele, s-au avîntat spre tabãra lui Claudius,

16172 sã i se alãture ºi sã-i jure credinþã. Astfel Senatul a rãmas fãrã

16173 s p r i j i n i t o r i i l u i , c o n s u l i i t r e c î n d î n r î n d u l p ar t i cu l ar i l o r.

16174 Pretutindeni se instauraserã consternarea ºi amãrãciunea, cãci

16175 oamenii nu ºtiau cum sã se punã la adãpost de mînia lui Claudius,

16176 batjocorindu-se unii pe alþii sau mustrîndu-se singuri pentru

16177 faptele lor. Atunci Sabinus, unul dintre asasinii lui Gaius, a pãºit

16178 în mijlocul mulþimii ºi a zis cã prefera sã-ºi curme singur zilele

 Pag. 671

16179 decît sã accepte urcarea pe tron a lui Claudius, vãzînd cum statul
16180 ajungea iarãºi în sclavie. Apoi i-a reproºat lui Chaerea cã þinea

16181 prea mult la viaþa lui, întrucît el, care a urzit cel dintîi conspiraþia

16182 împotriva lui Gaius, socotea cã mai merita sã rãmînã în viaþã cîtã

16183 vreme nu a putut sã deschidã þãrii sale calea spre libertate.

16184 Chaerea i-a rãspuns cã teama de moarte i-a rãmas strãinã, dar vrea

16185 sã cunoascã mai înainte intenþia lui Claudius.

16186 5. În felul acesta decurgeau evenimentele. Venind de

16187 pretutindeni, toatã lumea se îndrepta spre tabãrã, sã se punã în

16188 slujba lui Claudius. Oºtenii îi învinuiau mai ales pe unul dintre

16189 consuli, Quintus Pomponius, cã îndemnase Senatul sã respecte

16190 libertatea ºi s-au nãpustit asupra lui cu sãbiile scoase din teacã ºi

16191 l-ar fi ucis fãrã îndoialã, dacã nu i-ar fi împiedicat Claudius.

16192 Scãpîndu-l astfel de primejdie, Claudius l-a aºezat pe consul lîngã

16193 el. Dar senatorii care-l însoþiserã pe Quintus nu s-au bucurat de

16194 aceeaºi consideraþie. Unii dintre ei s-au ales cu vînãtãi ºi au fost

16195 împiedicaþi sã-l salute pe Claudius, Aponius fiind dus de acolo

16196 grav rãnit, iar toþi ceilalþi au fost în primejdie de moarte. Atunci

16197 regele Agripa s-a dus la Claudius ºi l-a îndemnat sã se poarte mai

16198 blînd cu senatorii: dacã se abãtea o nenorocire asupra Senatului,

16199 nu i-ar mai fi rãmas cu cine sã guverneze. Claudius s-a înduplecat

16200 ºi a convocat Senatul la palat, cãtre care s-a îndreptat el însuºi

16201 dus prin oraº într-o lecticã, escortat fiind de oºteni, fãrã ca aceºtia

16202 sã se abþinã de la multe jigniri aduse poporului. În vãzul lumii

16203 s-au plimbat asasinii lui Gaius. Chaerea ºi Sabinus, încãlcînd

16204 ordinul dat de Pollio, recent numit de Claudius comandantul

16205 gãrzilor sale de corp, care le interzisese sã mai aparã în public.

16206 Dupã ce a ajuns la palat, Claudius ºi-a chemat prietenii, cãrora

16207 le-a cerut sã-l judece pe Chaerea. Aceºtia au avut cuvinte de laudã

16208 pentru fapta lui, dar l-au acuzat de trãdare pe autorul ei ºi au fost

16209 de pãrere cã merita pedeapsa cu moartea, spre a fi o temutã pildã

16210 pentru nelegiuiþii de mai tîrziu. A fost dus aºadar sã fie executat,

16211 împreunã cu Lupus, alãturi de mulþi alþi romani. Despre Chaerea

16212 se zice cã ºi-a întîmpinat moartea cu mult curaj, încît nu numai cã

16213 nu ºi-a schimbat culoarea feþei, ci chiar l-a mustrat aspru pe

16214 Lupus pentru lacrimile pe care le-a vãrsat. Cînd Lupus ºi-a

16215 lepãdat veºmîntul ºi s-a plîns de frig, Chaerea i-a zis cã lupul nu

16216 este îndeobºte friguros. Mulþi oameni l-au urmat sã asiste la

16217 execuþia lui, ºi cînd a ajuns la eºafod, l-a întrebat pe oºtean dacã

16218 a mai tãiat capul cuiva sau mînuia sabia pentru prima oarã. Apoi

16219 a cerut sã se aducã sabia cu care îl rãpusese el însuºi pe Gaius. O

16220 singurã loviturã norocoasã a pus capãt zilelor sale. Dar Lupus nu

16221 s-a despãrþit aºa lesne de viaþã ºi lovitura s-a repetat, deoarece nu

16222 ºi-a întins gîtul cum se cuvenea.

16223 6. Dupã cîteva zile, la sãrbãtoarea în care poporul roman

16224 aducea ofrande pãrinþilor rãposaþi, a fost cinstit ºi Chaerea prin

16225 turte sfinþite, date pradã flãcãrilor, oamenii rugîndu-l sã nu fie

16226 mînios ºi sã le ierte ingratitudinea. Claudius nu numai cã l-a

16227 eliberat pe Sabinus, ci i-a ºi permis sã-ºi reia vechea funcþie. Dar

16228 f i i n d c ã a s o c o t i t c ã e r a n ed r ep t s ã- º i î n cal ce cu v î n t u l d a t

16229 conjuraþilor, acesta ºi-a curmat viaþa, împlîntîndu-ºi în trup sabia

16230 pînã în plãsele.

 Pag. 672

16231 Capitolul 5

16232 1. Claudius i-a înlãturat repede din trupele sale pe toþi oºtenii
16233 nedemni de încrederea lui ºi a dat apoi un edict prin care a

16234 recunoscut domnia atribuitã de Gaius lui Agripa, aducînd regelui

16235 cu v i n t e d e l au d ã. I - a î n t r e g i t r e g a t u l c u t o t c e a v u s e s e î n

16236 stãpînirea lui bunicul sãu Irod: Iudeea ºi Samaria. Claudius i-a

16237 restituit lui Agripa aceste þinuturi pe temeiul gradului de rudenie.

16238 A mai ad ãu g at d e l a el A b i l a, car e- i ap ar þ i n u s e cî n d v a l u i

16239 Lysanias, precum ºi teritoriul din Muntele Libanului. Amîndoi au

16240 încheiat apoi un tratat de alianþã în forul din mijlocul oraºului

16241 Roma. Lui Antioh, cãruia îi luase regatul de odinioarã, i-a dat o

16242 parte din Cilicia ºi Commagene în întregime. Aºijderea, Claudius

16243 l-a eliberat pe alabarhul Alexander Lysimachos, vechiul sãu

16244 prieten, care fusese administratorul mamei sale Antonia, avînd în

16245 vedere faptul cã el fusese întemniþat de mîniosul Gaius. Fiul lui

16246 Alexander s-a cãsãtorit cu Berenice, fiica lui Agripa. Mai tîrziu,

16247 Agripa, dupã ce Marcus, fiul lui Alexander, murise, lãsînd-o

16248 vãduvã, a mãritat-o pe Berenice cu propriul lui frate, Irod,

16249 obþinînd pentru el de la Claudius regatul Chaicis.

16250 2. În vremea aceea, a izbucnit o aprigã disputã între iudeii ºi

16251 grecii din oraºul Alexandria. Dupã moartea lui Gaius, neamul

16252 iudeilor, care fuseserã greu asupriþi în timpul domniei sale ºi

16253 înduraserã multe nedreptãþi din partea alexandrinilor, a prins

16254 curaj, punînd mîna pe arme. Atunci Claudius l-a însãrcinat

16255 printr-o scrisoare pe guvernatorul Egiptului sã potoleascã aceastã

16256 r ãscoalã. La rugãmintea regilor Agripa º i I r o d , a t r i mi s î n

16257 Alexandria ºi Siria un edict cu urmãtorul conþinut: Tiberiu

16258 C l a u d i u s C e z a r G e r m a n i c u s , m a r e l e p o n t i f i c e c u p u t e r e

16259 t r i b u n i c i a n ã , d e c i d e : N o i a m c o n s t a t a t c ã i u d e i i a f l a þ i î n

16260 Alexandria ºi denumiþi alexandrini, au fost trimiºi acolo imediat

16261 d u p ã î n t emei er ea o raºului, în acelaºi timp cu alex an d r i n i i

16262 indigeni, primind împreunã cu ei dreptul de cetãþenie din partea

16263 regilor, dupã cum reiese din rescriptele ca ºi din edictele acestora.

16264 Dupã ce Alexandria a fost alipitã la împãrãþia noastrã, prin

16265 c o n t r i b u þ i a l u i A u g u s t u s , i u d e i i º i - a u p ã s t r a t n e º t i r b i t e

16266 privilegiile, iar ele au rãmas neatinse de conducãtorii care au fost

16267 trimiºi în diferite epoci sã cîrmuiascã aceste locuri, fãrã sã se

16268 aducã modificãri vreunui drept nici mãcar cînd Aquila a fost

16269 guvernatorul Alexandriei. Atunci cînd a murit etnarhul iudeilor,

16270 Augustus nu s-a opus alegerii unui nou etnarh, vrînd ca fiecare sã

16271 rãmînã sub scutul lui, astfel încît iudeii sã-ºi pãstreze datinile ºi

16272 nimeni sã nu le profaneze credinþa. Alexandrinii s-au ridicat

16273 împotriva iudeilor care locuiau împreunã cu ei încã din timpul

16274 domniei lui Gaius Cezar, care în nebunia mare ºi în sminteala lui,

16275 a asuprit poporul iudaic, fiindcã n-a vrut sã se abatã de la religia

16276 lui, recunoscîndu-l pe el ca zeu. Ca atare, nu vreau ca de dragul

16277 rãtãcirii lui Gaius sã suprim nici una dintre concesiile fãcute

16278 p o p o r u l u i i u d e i l o r, c i m e n þ i n i n t a c t e d r ep t u r i l e d e car e a

16279 beneficiat el cîndva, lãsîndu-l sã trãiascã dupã datinile lui

16280 strãmoºeºti. Poruncesc ambelor tabere sã se abþinã de la orice

16281 s i l n i ci i , ca sã nu mai izbucneascã o rãscoalã dupã apariþ i a

 Pag. 673

16282 edictului de faþã.

16283 3. Aºa a fost întocmit edictul în favoarea iudeilor din
16284 Alexandria, trimis de împãrat. Totodatã el a adresat celorlalte þãri

16285 ale lumii aceastã scrisoare: Tiberiu Claudius Cezar Augustus

16286 Germanicus, marele pontifice cu putere tribunicianã, ales consul

16287 a 2-a oarã, decide urmãtoarele: Dupã ce bunii mei prieteni, regii

16288 Agripa ºi Irod, m-au rugat stãruitor sã atribui iudeilor care trãiesc

16289 în întreaga împãrãþie romanã drepturile acordate alexandrinilor,

16290 le-am împlinit cererea bucuros, nu doar de dragul celor ce mi-au

16291 cerut aceastã favoare, ci pentru cã am crezut cã meritau acest

16292 lucru cei pentr u car e au i n t er v en i t ei , datoritã credinþei ºi

16293 prieteniei lor faþã de romani, socotindu-i pe deplin îndreptãþiþi.

16294 Mai ales cã n-am lipsit nici un oraº ºi nici o cetate a grecilor de

16295 drepturile care i-au fost acordate de Divinul Augustus. Mi se pare

16296 drept ca iudeii din întreaga noastrã împãrãþie sã se slujeascã fãrã

16297 nici o piedicã de obiceiurile lor strãmoºeºti ºi îi îndemn sã se

16298 mulþumeascã cu aceastã favoare ºi sã dea dovadã de cumpãtare,

16299 nedispreþuind credinþele altor popoare, ºi sã-ºi pãzeascã propriile

16300 legi. Vreau ca fruntaºii oraºelor, coloniilor ºi municipiilor, atît

16301 din Italia cît ºi în afara ei, precum ºi regii ºi cãpeteniile sã

16302 rãspîndeascã edictul prin solii lor ºi în termen de 30 de zile sã-l

16303 graveze pe tãbliþe de aramã în asemenea locuri încît sã poatã fi

16304 citit cu uºurinþã.

16305 Capitolul 6

16306 1. Prin aceste edicte trimise la Alexandria ºi în lumea întreagã,

16307 Claudius Cezar ºi-a arãtat simpatia faþã de iudei. Curînd dupã

16308 aceea, l-a lãsat sã plece pe Agripa, ca sã aibã grijã de regatul sãu,

16309 revãrsînd asupra lui cele mai strãlucitoare semne de cinstire, ºi a

16310 poruncit prin scrisori guvernatorilor ºi administratorilor din

16311 provincii sã-l primeascã prieteneºte. Aºa cum se cuvenea sã facã

16312 un om pe care soarta îl rãsfãþase mai mult ca oricînd, Agripa s-a

16313 s t r ã d u i t s ã a j u n g ã c î t m a i r e p e d e a c a s ã . C u m a a j u n s l a

16314 Hierosolyma, el a adus o jertfã de mulþumire, fãrã sã lase deoparte

16315 nici una din prescripþiile legilor. De aceea a pus sã fie tunºi mulþi

16316 n azi r ei º i a at î r n at î n i n ci n t a t emp l u l u i , d eas u p r a cãmãr i i

16317 tezaurului, lanþul de aur, la fel de greu ca ºi cel de fier, purtat de

16318 rege la mîna lui, pe care îl primise în dar de la Gaius. Mãrturie a

16319 felului cum s-a schimbat în bine trista lui soartã, el îi amintea de

16320 faptul cã mãrirea omeneascã se poate surpa lesne, Dumnezeu

16321 obiºnuind sã-i înalþe pe cucernicii care s-au prãbuºit. Sfinþirea

16322 lanþului dovedeºte cu prisosinþã cã dintr-o pricinã neînsemnatã,

16323 Agripa a fost silit sã schimbe tronul cu temniþa ºi cã la scurtã

16324 vreme dupã aceea, eliberat din lanþuri, a ajuns la o putere mai

16325 mare ca înainte. De aici putem sã tragem învãþãtura cã oamenii

16326 sînt astfel fãcuþi încît se prãvãlesc cu uºurinþã din culmea puterii,

16327 înãlþîndu-se iarãºi din prãpastia lor la cea mai înaltã demnitate.

16328 2. Dupã ce a înfãptuit toate riturile legate de cinstirea lui

16329 D u m n e z e u , A g r i p a l - a s c o s d i n f u n c þ i a d e M a r e P r e o t p e

16330 Theophilus, fiul lui Ananus, ºi l-a numit în locul lui pe Simon,

16331 fiul lui Boethos, poreclit Cantheras. Acest Simon avea doi fraþi ºi
 Pag. 674

16332 pe pãrintele sãu Boethos, a cãrui fiicã a fost mãritatã cu regele

16333 Irod, cum am spus mai înainte. Aidoma lui Simon ºi tatãlui sãu,

16334 ºi cei doi fraþi au obþinut pontificatul, la fel ca toþi 3 fiii lui

16335 Simon, feciorul lui Onias, în timpul cîrmuirii macedonenilor, fapt

16336 pe care l-am pomenit în cãrþile noastre anterioare.

16337 3. Dupã ce a orînduit astfel treburile legate de pontificat,

16338 regele ºi-a arãtat recunoºtinþa faþã de credinþa ºi devotamentul

16339 locuitorilor Hierosolymei. Deoarece a socotit cã nu se cuvenea sã

16340 rãmînã mai prejos de dragostea ºi bunãvoinþa lor, el le-a scãzut

16341 dãrile cuvenite pentru fiecare casã în parte. Pe Silas, care fusese

16342 p ã r t a º l a m u l t e d i n t r e p o n o a s e l e î n d u r a t e d e e l , l - a p u s

16343 comandantul tuturor trupelor sale. Ceva mai tîrziu, niºte tineri din

16344 oraºul Doris, care cutezau sã înfrunte lucrurile sfinte, temeritatea

16345 fiind o trãsãturã a firii lor, au introdus o statuie a lui Cezar în

16346 sinagoga iudeilor. Aceasta a stîrnit mînia lui Agripa, deoarece ei

16347 încãlcaserã flagrant legile strãmoºeºti. S-a dus fãrã întîrziere la

16348 Publius Petronius, guvernatorul de atunci al Siriei ºi a înaintat o

16349 plîngere împotriva locuitorilor din Doris. ªi el a fost profund

16350 nemulþumit de fapta doriþilor, cãci i s-a pãrut o ocarã adusã

16351 l e g i l o r s f i n t e , º i p l i n d e mî n i e , i - a m u s t r a t c u a s p r i m e î n

16352 urmãtoarea scrisoare: Publius Petronius, trimisul lui Tiberiu

16353 Cezar Augustus Germanicus, transmite magistraþilor din Doris:

16354 am aflat de nelegiuirea comisã de voi împotriva edictului dat de

16355 Claudius Cezar Augustus Germanicus privitor la libertatea

16356 iudeilor de a trãi dupã legile lor strãmoºeºti, pe care nu numai cã

16357 nu l-aþi respectat, ci l-aþi contrazis fãþiº, împiedicîndu-i pe iudei

16358 sã se întruneascã în sinagoga lor, unde aþi adus o statuie a lui

16359 Cezar. Prin fapta voastrã aþi adus o jignire nu numai iudeilor, ci

16360 ºi împãratului, a cãrui statuie îºi are locul în propriul lui templu,

16361 n u î n t r- u n u l s t r ã i n , m a i a l e s î n l ã c a º u l u n d e s e î n t r u n e s c

16362 credincioºii, ºi potrivit poruncii lui Cezar, fiecare este stãpîn în

16363 casa lui, cãci ar fi de prisos sã menþionez aici ordinele mele, dupã

16364 edictul lui Cezar, care permite iudeilor sã-ºi foloseascã datinile

16365 proprii, el acordîndu-le dupã aceea dreptul de cetãþenie, la fel ca

16366 ºi grecilor. Dau ordin aºadar ca prin intermediul centurionului

16367 Vi t el l i u s P at er cu l u s s ã f i e ad u º i l a mi n e, s p r e a f i t r aº i l a

16368 rãspundere, cei ce au îndrãznit sã încalce edictul lui Augustus,

16369 provocînd dezaprobarea propriilor fruntaºi care susþin cã acestea

16370 n u au f ost fãcute din iniþiativa lor, ci pentru a fi pe p l acu l

16371 poporului. Pentru a nu fi suspectaþi de complicitate la nelegiuire,

16372 î i î n d emn p e mag i s t r aþ i i d e s eamã s ã- i p r ed ea p e v i n o v aþ i

16373 centurionului ºi sã nu provoace vreo tulburare sau larma care a

16374 fost de fapt scopul acestei diversiuni, astfel ca pe mine ºi pe

16375 dragul meu rege Agripa sã ne scutiþi de griji, pentru a nu oferi

16376 poporului iudeilor prilejul ca invocînd pretextul cã se apãrã, sã se

16377 adune ºi sã se rãzvrãteascã. Ca sã înþelegeþi mai bine care sînt

16378 intenþiile lui Augustus în aceastã privinþã, vã trimit alãturat o

16379 copie a edictului privitor la situaþia din Alexandria, pe care bunul

16380 meu prieten, regele Agripa, mi l-a citit, chiar dacã este cunoscut

16381 de toþi, atunci cînd dezbãteam împreunã faptul cã iudeii nu

16382 trebuiau sã fie privaþi de drepturi, prin bunãvoinþa lui Cezar.

16383 Pentru viitor vã previn sã evitaþi orice prilej de neliniºti ºi

 Pag. 675

16384 tulburãri ºi sã-l lãsaþi pe fiecare sã cinsteascã divinitatea dupã

16385 datinile proprii.

16386 4. Aºa s-a îngrijit Petronius sã înlãture greºelile care fuseserã

16387 comise ºi sã-i fereascã de acum încolo pe iudei de asemenea

16388 necazuri. Regele Agripa a luat însã pontificatul de la Simon

16389 Cantheras ºi l-a dãruit lui Ionathas, fiul lui Ananus, socotindu-l

16390 mai p o t r i v i t p en t r u î n al t a f u n cþ i e. A cesta a refuzat - o p r i n

16391 urmãtoarea cuvîntare: Mã bucur, o, rege, cã ai binevoit sã mã

16392 onorezi, acordîndu-mi din proprie iniþiativã o mãgulitoare

16393 demnitate care nu mi se cuvine prin voinþa lui Dumnezeu. Sînt

16394 mulþumit cã am îmbrãcat odinioarã veºmintele sacre. Le-am primit

16395 atunci cu o sfinþenie mai mare decît cea cu care aº fi în stare sã

16396 le primesc acum. Dacã vrei sã acorzi aceastã cinste unuia mai

16397 demn decît mine, lasã-mã sã-þi dau un sfat. Am un frate care atît

16398 faþã de Dumnezeu cît ºi faþã de tine, o, rege, s-a purtat fãrã cusur.

16399 Pe el þi-l recomand, fiindcã este demn de aceastã funcþie. Aceste

16400 vorbe au fost pe placul regelui, care a urmat sfatul lui Ionathas,

16401 dãruindu-i fratelui sãu Matthias rangul de Mare Preot. Dupã

16402 cîtãva vreme, Marsus l-a înlocuit pe Petronius în funcþia de

16403 guvernator al Siriei.

16404 Capitolul 7

16405 1. Deoarece îi rãmãsese fidel regelui în toate peripeþiile sale ºi

16406 nu ºovãise sã fie pãrtaº la fiecare primejdie prin care trecuse, ci

16407 luase asupra lui multe dintre muncile cele mai grele, Silas,

16408 comandantul trupelor regale, socotea cã i se va da cinstirea pe

16409 care o merita statornica lui prietenie. Ca atare, voia sã fie în toate

16410 privinþele egal cu regele ºi de fiecare datã dãdea frîu liber

16411 vorbelor sale. Devenise nesuferit în convorbirile intime, cãci se

16412 fãlea peste mãsurã ºi rememora adeseori trista soartã a regelui,

16413 s p r e a d o v e d i c î t d e d e v o t a t î i f u s e s e î n v r e m u r i l e g r e l e ,

16414 neobosind niciodatã sã pomeneascã ostenelile pe care le îndurase

16415 de dragul lui. Întrucît nu ºtia sã pãstreze mãsura, Agripa i-a

16416 interpretat purtarea ca pe un reproº, iar nestrunita libertate a

16417 omului n - a mai fost pe placul regelui: devine plictisitoare

16418 reamintirea unor neplãcute fapte din vremuri lipsite de glorie ºi

16419 numai un nebun îºi poate închipui cã trebuie sã vorbeascã la

16420 nesfîrºit despre binefacerile pe care le-a adus cuiva odinioarã. În

16421 cele din urmã, Silas l-a întãrîtat pe rege atît de mult încît, dînd

16422 ascultare mai degrabã mîniei decît înþelepciunii, nu numai cã i-a

16423 luat funcþia de comandant lui Silas, ci l-a pus ºi în lanþuri,

16424 trimiþîndu-l în patria lui. Odatã cu trecerea timpului, mînia lui

16425 Agripa s-a domolit, ºi cînd a putut sã cîntãreascã fãrã prejudecãþi

16426 faptele omului, a trebuit sã recunoascã marile servicii pe care i le

16427 adusese. Atunci cînd ºi-a sãrbãtorit ziua de naºtere, prilej pentru

16428 supuºii din regatul sãu sã petreacã în ospeþe, Agripa a dat poruncã

16429 sã fie rechemat Silas, spre a lua loc la masa lui. Acesta, animat de

16430 spiritul sãu liber, a socotit cã venise momentul sã-ºi dezvãluie

16431 îndreptãþitã lui supãrare, pe care n-a ascuns-o faþã de cei ce

16432 fuseserã trimiºi la el, spunîndu-le urmãtoarele: Oare regele mi-a

16433 fãcut onoarea de a mã chema ca sã mi-o ia imediat? Chiar ºi

 Pag. 676

16434 semnele de bunãvoinþã pe care mi le-a arãtat mai înainte, n-au

16435 durat multã vreme, ci mi-au fost retrase cu brutalitate. Crede

16436 cumva cã-mi va rãpi astfel libertatea de a vorbi? Conºtient cã nu

16437 am n i ci o v i n ã, cu at î t mai mu l t v o i v es t i acu m s u s º i t ar e

16438 nenorocirile din care i-am scãpat, precum ºi eforturile pe care

16439 le-am fãcut pentru salvarea ºi apãrarea demnitãþii sale. Mai ales

16440 cã pentru asemenea servicii am fost rãsplãtit cu cãtuºele ºi bezna

16441 temniþei. Eu nu voi uita niciodatã toate acestea. Chiar ºi dupã ce

16442 sufletul îmi va pãrãsi trupul, glorioasele fapte vor rãmîne gravate

16443 în amintirea mea! Dîndu-ºi seama cã sminteala lui era fãrã leac,

16444 Agripa l-a lãsat pe Silas sã zacã în temniþã.

16445 2. Apoi regele a pus sã se reclãdeascã pe cheltuiala statului

16446 zidurile Hierosolymei aparþinînd Oraºului Noul, pe care le-a fãcut

16447 pe de o parte mai late ºi pe de altã parte mai înalte ca înainte.

16448 Construcþia lor ar fi devenit atît de puternicã încît ar fi putut sã

16449 reziste oricãrui atac duºman dacã Marsus, guvernatorul Siriei, nu

16450 i-ar fi scris lui Claudins despre efortul î n t r ep r i n s d e rege.

16451 Deoarece n-a avut deloc încredere în înnoirea aceasta, Claudius

16452 i-a poruncit lui Agripa sã sisteze imediat construcþia zidului ºi

16453 acesta a socotit cã era mai înþelept sã-i dea ascultare.

16454 3. Regele avea o fire generoasã ºi bunãvoinþa de a aduce daruri

16455 b o g at e p o p o r u l u i s ãu , d o r i n d ca p r i n ch el t u i el i mar i s ã- º i

16456 sporeascã faima. Îi plãcea mult sã ofere cadouri ºi era bucuros sã

16457 trãiascã în aºa fel încît sã atragã laudele tuturora, deosebindu-se

16458 prin obiceiurile sale de Irod, care domnise înaintea lui. Acesta

16459 avea o fire neiertãtoare ºi înclinatã spre rãzbunare ºi ura lui era

16460 lipsitã de mãsurã, recunoscînd singur cã simþea o mai mare

16461 atracþie faþã de greci decît faþã de iudei. A cheltuit o sumedenie

16462 de bani ca sã gãteascã cetãþile strãine, pe unele cu bãi ºi teatre, pe

16463 altele cu temple ºi porticuri, fãrã sã onoreze însã vreun oraº al

16464 iudeilor mãcar cu o p o d o abã sau cu un dar mai acãtãrii. În

16465 schimb, Agripa avea o fire blîndã ºi cãuta sã aducã binefaceri

16466 fiecãruia în parte, fãrã deosebire. Se purta omeneºte cu toþi

16467 strãinii, care nu puteau sã se plîngã de dãrnicia lui, dar îºi arãta

16468 generozitatea faþã de supuºii sãi, avînd mai mare grijã de ei. De

16469 aceea, locuia cu plãcere ºi asiduitate în Hierosolyma, respectînd

16470 cu stricteþe riturile strãmoºeºti. De o desãvîrºitã puritate a

16471 moravurilor, nu lãsa sã treacã o zi fãrã sã aducã jertfa îndãtinatã.

16472 4. Un locuitor oarecare din Hierosolyma, cu numele de Simon,

16473 care trecea drept un bun cunoscãtor al legilor, a profitat de o

16474 cãlãtorie a lui Agripa la Cezareea ºi a cutezat sã adune mulþimea,

16475 spre a-l învinui pe rege cã era lipsit de evlavie, nemeritînd sã

16476 pãtrundã în templul accesibil doar celor de obîrºie iudaicã.

16477 Comandantul oraºului i-a trimis regelui o scrisoare, transmiþîndu-i

16478 vorbele pe care le-a adresat mulþimii Simon. Regele l-a chemat pe

16479 acesta, l-a poftit sã ia loc lîngã el, cãci se afla atunci într-un

16480 teatru ºi l-a întrebat cu glas blînd: Te rog sã-mi spui dacã aici se

16481 petrece ceva potrivnic legilor? Simon nu a ºtiut ce rãspuns sã-i

16482 dea ºi i-a cerut sã-l ierte. Mai repede decît s-ar fi aºteptat oricine,

16483 Agripa s-a împãcat cu el, fiindcã era de pãrere cã regilor li se

16484 potriveºte mai degrab ã cl emen þ a d ecî t v eh emen þ a, d at oria

16485 bãrbaþilor de vazã fiind sã prefere mîniei indulgenþa. Aºadar

 Pag. 677

16486 Agripa l-a lãsat pe Simon sã plece acasã, încãrcat cu daruri

16487 bogate.

16488 5. Dupã ce înãlþase deja numeroase clãdiri, Agripa a fost

16489 deosebit de darnic cu locuitorii din Beirut. Le-a construit un

16490 teatru care le întrecea pe celelalte prin strãlucire ºi frumuseþe,

16491 aºijderea un amfiteatru magnific, precum ºi bãi ºi porticuri, fãrã

16492 sã-ºi cruþe banii pentru splendida lor împodobire. Inaugurarea

16493 acestor edificii s-a desfãºurat cu mare pompã. Astfel, în teatru au

16494 avut loc spectacole, tot soiul de concursuri muzicale ºi felurite

16495 distracþii care sînt mult gustate de public. În amfiteatru, Agripa

16496 ºi-a dovedit dãrnicia prin marele numãr de gladiatori, ºi dornic

16497 sã-ºi delecteze spectatorii cu lupte de masã, a pus sã se încaiere

16498 douã cohorte alcãtuite fiecare din cîte 700 de oameni. La aceastã

16499 bãtãlie au luat parte nelegiuiþii care erau condamnaþi la moarte,

16500 ispãºindu-ºi pedeapsa printr-o luptã menitã sã fie o desfãtare a

16501 pãcii. Toþi ºi-au gãsit în felul acesta moartea.

16502 Capitolul 8

16503 1. Dupã ce festivitãþile din Beirut au luat sfîrºit, Agripa s-a

16504 d u s î n o r aº u l Ti b er i as din Galileea. El se bucura de marea

16505 admiraþie a regilor învecinaþi. Au venit sã-l viziteze Antioh,

16506 regele din Commagene, Sampsigeram din Emessa, Cotys, care

16507 d o mn e a î n A r men i a M i cã, º i P o l emo n , p r i n þ u l d i n r eg at u l

16508 Pontului, precum ºi propriul sãu frate Irod, regele din Chalcis. El

16509 i-a primit pe toþi aceºtia cu ospitalitate ºi curtenie, dovedindu-ºi

16510 deosebita lui înþelepciune, prin care confirma preþuirea arãtatã de

16511 regii veniþi sã-l viziteze. În timp ce oaspeþii se aflau la el, s-a ivit

16512 ºi Marsus, guvernatorul Siriei. Pentru a-ºi vãdi cuvenitul respect

16513 faþã de romani, regele a venit sã-l întîmpine la 7 stadii distanþã de

16514 oraº. Atunci a început vrajba dintre Marsus ºi Agripa. Cãci el i-a

16515 luat în carul sãu ºi pe ceilalþi regi. Dar Marsus n-a privit cu ochi

16516 buni înþelegerea ºi prietenia dintre ei, socotind cã reuniunea atîtor

16517 principi puternici nu slujea interesele romanilor. A trimis degrabã

16518 pe cîþiva dintre prietenii lui la fiecare rege în parte ºi a poruncit

16519 ca ei sã se întoarcã numaidecît în þãrile lor. Acest lucru l-a mîhnit

16520 adînc pe Agripa ºi de atunci încolo relaþiile lor s-au înrãutãþit, în

16521 vremea aceea a luat pontificatul de la Matthias ºi i-a încredinþat

16522 funcþia de Mare Preot lui Elionaeus, fiul lui Cantheras.

16523 2. Dupã ce a trecut ºi al 3-lea an de cînd domnea peste Iudeea

16524 întreagã, Agripa s-a dus la Cezareea, care mai înainte s-a numit

16525 Turnul lui Straton. Acolo a dat spectacole în cinstea lui Cezar,

16526 ºtiind cã sãrbãtorile erau închinate sãnãtãþii împãratului. La aceste

16527 festivitãþi luau parte în numãr mare iudeii, care se bucurau de

16528 preþuirea semenilor lor, întreaga provincie dîndu-ºi întîlnire

16529 acolo. În a 2-a zi de sãrbãtoare, Agripa a venit îmbrãcat într-un

16530 veºmînt meºteºugit în întregime din argint, intrînd în teatru dis de

16531 dimineaþã. La atingerea razelor de soare, argintul a cãpãtat o

16532 strãlucire orbitoare, înfricoºîndu-i pe spectatori, care trebuiau

16533 sã-ºi fereascã privirile din calea lui. Linguºitorii regelui, care nu-i

16534 voiau cu-adevãrat binele, l-au strigat din toate pãrþile ºi l-au

16535 numit zeu, spunîndu-i: îndurã-te de noi! Te-am privit pînã acum
 Pag. 678

16536 ca pe un om, dar de-acum încolo te vom socoti o fãpturã situatã

16537 mai presus de muritori! Regele nu le-a adus nici o mustrare ºi nu

16538 le-a respins linguºirea care jignea divinitatea. Dar de îndatã ce

16539 ºi-a înãlþat privirile, a vãzut deasupra capului o buhã aºezatã pe

16540 o frînghie ºi a înþeles cã ea era vestitoarea nenorocirilor, cea care

16541 î i p r e z i s e s e o d i n i o a r ã m a r e l e s ã u n o r o c , o g r e a s u f e r i n þ ã

16542 pãtrunzîndu-i în adîncul inimii. Pîntecul i-a fost cuprins de niºte

16543 dureri care au devenit cumplite de la declanºarea bolii. ªi-a întors

16544 capul spre prietenii lui ºi le-a zis: iatã cã zeul vostru se vede silit

16545 sã pãrãseascã viaþa ºi soarta dã la ivealã plãsmuirile voastre de

16546 adineauri, iar cel numit de voi nemuritor, cade acum pradã morþii.

16547 Dar trebuie sã îndur soarta ce mi-a fost hãrãzitã, aºa cum a vrut

16548 Dumnezeu. N-am dus un trai jalnic, ci am atins strãlucirea pe care

16549 o cunosc doar oamenii foarte norocoºi! În timp ce rostea aceste

16550 vorbe, chinurile sale au crescut peste mãsurã. A fost aºadar adus

16551 repede la palat ºi în întregul oraº s-a rãspîndit zvonul cã regele

16552 era în pragul morþii. Oamenii din popor, împreunã cu nevestele ºi

16553 copiii lor, s-au întins de îndatã pe pãturi aspre din pãr de caprã

16554 cilicianã, dupã obiceiul strãbunilor, rugîndu-se lui Dumnezeu

16555 pentru însãnãtoºirea regelui, ºi întregul oraº era plin de gemete ºi

16556 de bocete. Din încãperea de sus a palatului, unde zãcea bolnav,

16557 regele îºi vedea supuºii care stãteau întinºi pe pãmînt ºi nu se

16558 putea stãp î n i s ã v er s e el î n s u º i l acr i mi . 5 zi l e a î n durat el

16559 groaznicul chin din mãruntaiele sale, pînã s-a stins din viaþã la

16560 vîrsta de 34 de ani, domnind timp de 7 ani. 4 ani a cîrmuit sub

16561 Cezar Gaius; 3 ani, numai tetrarhia lui Philippus, iar în al 4-lea

16562 an, ºi pe cea a lui Irod. Ultimii 3 ani a domnit sub oblãduirea lui

16563 Claudius Cezar ºi a stãpînit, în afara þinuturilor menþionate mai

16564 înainte, Iudeea, Samaria ºi Cezareea. Încasa venituri mari de pe

16565 urma regatului sãu, adicã vreo 12.000.000 de drahme. Trebuia sã

16566 facã totuºi multe împrumuturi. Deoarece avea o fire foarte

16567 generoasã, veniturile nu-i acopereau cheltuielile, cãci nu era în

16568 stare sã facã economii.

16569 3. Mai înainte ca poporul sã primeascã vestea morþii sale, Irod,

16570 domnitorul din Chalcis, ºi comandantul Helcias, prietenul regelui,

16571 au cãzut de acord ºi l-au trimis pe credinciosul lor slujito r

16572 Ariston, care l-a ucis pe Silas, acesta le era vrãjmaº, ca ºi cum

16573 regele le-ar fi dat o asemenea poruncã.

16574 Capitolul 9

16575 1. Aºa s-a stins din viaþã regele Agripa. A lãsat în urma lui pe
16576 fiul sãu Agripa, în vîrstã de 17 ani, precum ºi 3 fiice, dintre care

16577 Berenice s-a mãritat la 16 ani cu unchiul ei, Irod. Celelalte 2,

16578 Mariamne ºi Drusilla, erau fetiºcane: Mariamne avea 10 ani ºi

16579 Drusilla 6 ani. Cu toate acestea, ele fuseserã logodite de cãtre

16580 pãrintele lor: Mariamne cu Iulius Archelaus, fiul lui Helcias, ºi

16581 Drusilla cu Epiphanes, fiul lui Antioh, regele din Commagene.

16582 D u p ã ce au p r i mi t v es t ea mo r þ i i l u i A g r i p a, l o cu i t o r i i d i n

16583 Cezareea ºi Sebastos au dat uitãrii binefacerile aduse de rege,

16584 purtîndu-se mai rãu decît niºte duºmani. L-au împroºcat pe

16585 rãposat cu vorbe de ocarã ºi oºtenii aflaþi întîmplãtor acolo, care

 Pag. 679

16586 erau în numãr mare, s-au dus la palatul lui Agripa ºi au rãpit
16587 statuile fiicelor sale, ducîndu-le la niºte lupanare, unde le-au urcat

16588 pe acoperiº ºi le-au batjocorit cu o neruºinare greu de descris. În

16589 l o cu r i l e p u b l i ce ei au l u at p ar t e l a mari festine cu o as p eþ i

16590 numeroºi avînd cununi pe creºtet ºi pletele unse cu pomezi, ºi

16591 între timp îi aduceau libaþii lui Charon, bucuroºi cã regele îºi

16592 dãduse duhul. Localnicii s-au arãtat nerecunoscãtori nu numai faþã

16593 de Agripa, care fusese atît de darnic cu ei, ci ºi faþã de Luntraºul

16594 care ducea sufletele morþilor dincolo de Acheron în Infern.

16595 Bunicul lui, Irod, cel ce construise oraºele lor, le-a înzestrat cu

16596 porturi ºi le-a înãlþat temple strãlucitoare pe cheltuiala lui.

16597 2. Fiul defunctului Agripa se afla atunci la Roma, unde

16598 Claudius Cezar se ocupa de educaþia lui. Cînd a aflat cã a murit

16599 Agripa ºi cã locuitorii din Sebaste ºi Cezareea ºi-au bãtut joc de

16600 el, Cezar a fost profund afectat de vestea tristã ºi supãrat din

16601 cale-afarã de ingratitudinea oamenilor din partea locului. A avut

16602 de gînd sã-l trimitã numaidecît pe tînãrul Agripa, sã fie urmaºul

16603 la tron al pãrintelui sãu, vrînd sã împlineascã promisiunea

16604 pecetluitã prin jurãmînt, fãcutã acestuia. Dar liberþii ºi prietenii

16605 care aveau o mare influenþã asupra lui l-au fãcut sã-ºi schimbe

16606 hotãrîrea, spunîndu-i cã era primejdios sã dai pe mîinile unui

16607 bãiat aflat încã la vîrsta adolescenþei un regat atît de întins, cãci

16608 n-ar fi fost în stare sã se descurce, întrucît grijile cîrmuirii ar fi

16609 fost o grea povarã chiar ºi pentru un om matur. Cezar a socotit cã

16610 ei vorbiserã cu înþelepciune. L-a trimis aºadar pe Cuspius Fadus

16611 sã guverneze Iudeea ºi întregul regat, acordînd cuvenita cinstire

16612 defunctului, pentru ca Marsus, vrãjmaºul lui Agripa, sã nu

16613 domneascã î n l ocul lui. Fadus a primit mai întîi sarcina sã

16614 pedepseascã ocãrile aduse rãposatului rege de cãtre locuitorii din

16615 Cezareea ºi Sebastos, precum ºi batjocurile îndurate de fiicele

16616 sale. Apoi a primit ordinul sã expedieze în Pont trupele alcãtuite

16617 d i n caes ar i en i º i s eb esteni, împreunã cu 5 cohorte, p en t r u

16618 serviciul militar, urmînd ca în locul lor sã aducã tot atîþia oºteni

16619 aleºi din efectivele legiunilor romane staþionate în Siria. Aceºtia

16620 n-au îndeplinit însã ordinul împãratului. Ei au trimis o solie ºi

16621 l-au înduplecat pe Claudius sã-i lase sã rãmînã în Iudeea. Aici au

16622 urzit ei în vremurile care au urmat marile nenorociri care s-au

16623 abãtut asupra Iudeii, aruncînd seminþele rãzboiului izbucnit sub

16624 guvernarea lui Florus. De aceea, Vespasian, dupã ce a învins

16625 Iudeea, aºa cum voi arãta ceva mai încolo, i-a îndepãrtat pe

16626 aceºtia din provincia lor.

16627 Cartea 20

16628 Capitolul 1

16629 1. Dupã ce regele Agripa s-a stins, aºa cum am arãtat în cartea
16630 precedentã, Claudius Cezar l-a trimis în locul lui Marsus pe

16631 Cassius Longinus, spre a cinsti memoria defunctului suveran: pe

16632 cînd mai era în viaþã, acesta îi rugase deseori prin scrisorile sale

16633 sã nu-l mai lase pe Marsus sã fie guvernatorul Siriei. La sosirea

16634 lui în Iudeea, i-a gãsit pe iudeii care locuiau în Peraea luptîndu-se
 Pag. 680

16635 pe faþã cu philadelphienii, pentru hotarele tîrgului denumit Mia,

16636 plin de bãrbaþi viteji. Peraeenii, fãrã ºtirea cãpeteniilor lor,

16637 puseserã mîna pe arme ºi uciseserã mulþi dintre locuitorii oraºului

16638 Philadelphia. Cînd a af l at d e i s p r av a lor, Fadus s-a mîniat

16639 cumplit, datoritã faptului cã nu au lãsat judecarea pricinii în

16640 seama lui, cîtã vreme se socoteau nedreptãþiþi de philadelphieni,

16641 c i a u r e c u r s l a f o r þ a ar mel o r. C ap t u r î n d 3 d i n t r e f r u n t a º i i

16642 peraeenilor, care stîrniserã rãzmeriþa, a dat ordin ca ei sã fie puºi

16643 în lanþuri. Apoi a poruncit ca unul dintre ei, care se numea

16644 Annibas, sã fie ucis, iar pe Amaram ºi pe Eleazar i-a surghiunit

16645 deopotrivã. Dupã scurtã vreme, cînd Tholomaeus, cãpetenia

16646 bandei care adusese pagube mari idumeenilor ºi arabilor, a fost

16647 adus încãtuºat în faþa lui. L-a executat ºi pe el. Prin grija ºi rîvna

16648 lui Fadus, întreaga Iudeie a fost repede curãþatã de tîlhari. În

16649 vederea îndeplinirii ordinului dat de împãrat, Fadus i-a chemat

16650 apoi pe preoþii ºi pe sus-puºii Hierosolymei ºi le-a cerut ca talarul

16651 ºi stola pontificalã, care erau purtate numai de Marele Preot, sã

16652 f i e r ead u s e î n f o r t ã r e a þ a A n t o n i a, ca s ã f i e s u b s t ãp î n i r ea

16653 romanilor, cum fusese odinioarã. Cei convocaþi n-au îndrãznit sã

16654 i se împotriveascã, dar i-au rugat pe Fadus ºi pe Longinus, care

16655 venise la Hierosolyma însoþit de trupe numeroase, fiindcã se

16656 temea cã mulþimea iudeilor se va rãscula împotriva lui Fadus la

16657 aflarea cererii sale, ca mai întîi sã le dea voie sã-ºi trimitã solii la

16658 Cezar, cerînd acestuia sã le lase sacrele veºminte sub propria

16659 oblãduire; ei urmau sã aibã aºadar puþinã rãbdare, pînã cînd

16660 Claudius va da rãspuns cererii lor. Amîndoi au spus cã erau de

16661 acord ca iudeii sã trimitã solia la împãrat, dacã ei le vor da în

16662 schimb, drept ostatici, copiii lor. Iudeii s-au supus bucuroºi ºi

16663 le-au dat copiii, apoi solii lor au pornit numaidecît la drum. Cînd

16664 aceºtia au ajuns la Roma, tînãrul Agripa, fiul regelui defunct,

16665 aflat atunci la curtea lui Claudius Cezar, cum am zis mai înainte,

16666 de îndatã ce a cunoscut motivul sosirii lor, l-a rugat pe Cezar sã

16667 nu se împotriveascã dorinþei iudeilor privitoare la veºmintele

16668 sacre, transmiþînd lui Fadus deplina încuviinþare a doleanþei lor.

16669 2. Atunci Claudius i-a chemat la el pe soli ºi le-a spus cã era

16670 gata sã le aprobe cererea, recomandîndu-le sã-i aducã mulþumiri

16671 lui Agripa, cãci acesta intervenise în favoarea lor, ºi în afara

16672 rãspunsului pe care l-au primit, le-a dat ºi urmãtoarea scrisoare:

16673 Claudius Cezar Germanicus, a 5-a oarã tribun, a 4-a oarã consul,

16674 a 10-a oarã imperator, pãrintele patriei, cãtre magistraþii, Sfatul

16675 º i l o cu i t o rii din Hiero solyma, precum º i î n t r eg u l p o p o r al

16676 iudeilor: Fiindcã scumpul meu Agripa, copilul crescut de mine,

16677 educat în spiritul deplinei cucernicii, a venit cu solii trimiºi de

16678 voi ºi aceºtia mi-au adus mulþumiri din partea naþiei voastre

16679 pentru grija pe care i-o port, rugîndu-mã stãruitor sã las în

16680 posesia voastrã sacrul veºmînt ºi turbanul pontifical, eu procedez

16681 acum la fel ca nobilul bãrbat, mult îndrãgitul Vitellius. Mã supun

16682 voinþei voastre, mai întîi pentru cã mã sfãtuieºte propria mea

16683 evlavie sã vreau ca toþi supuºii sã cinsteascã divinitatea dupã

16684 datina lor strãmoºeascã; mai apoi, pentru cã doresc sã fiu pe

16685 placul regelui Irod ºi al tînãrului Aristobul, întrucît am în vedere

16686 devotamentul pe care îl au faþã de mine, precum ºi dãruirea faþã

 Pag. 681

16687 de voi, fãcînd asta de dragul unor oameni nobili ce m-au îndatorat
16688 prin prietenia lor. Am scris despre asta ºi procuratorului Cuspius

16689 Fadus. Aducãtorii acestei scrisori se numesc: Cornelius, fiul lui

16690 Ceron, Tryphon, fiul lui Theudion, Dorotheus, fiul lui Nathanael,

16691 º i I o a n n e s , f i u l l u i I o a n n e s . D a t ã l a 2 8 i u n i e , î n t i m p u l

16692 consulatului lui Rufus ºi al lui Pompeius Silvanus.

16693 3. Dupã aceea, Irod, fratele defunctului Agripa, care domnea

16694 atunci la Chalcis, l-a rugat pe Claudius sã-i dea dreptul de a

16695 supraveghea sfînta vistierie a templului ºi puterea de a-i numi pe

16696 Marii Preoþi. Cezar i-a acordat aceste privilegii; ele au fost

16697 p ã s t r a t e î n î n t r e g i m e d e t o þ i u r m a º i i l u i , p î n ã l a s f î r º i t u l

16698 rãzboiului iudeilor împotriva romanilor. Ca atare, Irod l-a

16699 înlãturat pe Marele Preot numit Cantheras ºi locul lui în înalta

16700 funcþie a fost luat de Iosif, fiul lui Camus.

16701 Capitolul 2

16702 1. În vremea aceea, , regina din Adiabene, ºi fiul ei Izates ºi-au

16703 dus viaþa dupã legile iudeilor, din urmãtorul motiv. Monobazus,

16704 regele adiabenilor, poreclit Bazaeus, s-a îndrãgostit de propria lui

16705 sorã, , ºi s-a cãsãtorit cu ea, lãsînd-o dupã aceea gravidã. Odatã,

16706 pe cînd dormea alãturi de ea, cu braþul pe burta femeii, i s-a pãrut

16707 cã aude în vis un glas care i-a cerut sã-ºi retragã mîna, sã nu

16708 dãuneze fãtului din pîntecul mamei, fiindcã pronia divinã îl va

16709 aduce pe lume, hãrãzindu-i o soartã norocoasã. Înspãimîntat de

16710 glasul acesta, s-a trezit brusc din somn, povestind soþiei pãþania

16711 lui, ºi cînd pruncul s-a nãscut, i-a dat numele de Izates. Mai avea

16712 de la un fiu mai mare, Monobazus, precum ºi alþi copii cu

16713 celelalte soþii. Totuºi el îºi revãrsa pe faþã asupra lui întreaga

16714 iubire, de parcã i-ar fi fost unica odraslã. Fireºte, fraþii vitregi nu

16715 puteau sã-l sufere pe bãiat, ºi într-un rãgaz scurt, pizma lor s-a

16716 preschimbat în urã deschisã, fiindcã toþi deplîngeau faptul cã era

16717 favoritul tatãlui. Deºi cunoºtea ura acestora, regele a trecut-o cu

16718 vederea, deoarece a socotit cã rãutatea nu izvora din inima lor, ci

16719 din dorinþa de a se bucura în mod egal de dragostea pãrinteascã.

16720 L-a înzestrat pe tînãr cu daruri bogate, cãci se temea cã ura

16721 f r a þ i l o r l u i p u t e a s ã - i p r i c i n u i a s c ã u n r ãu , º i l - a t r i m i s l a

16722 Abennerig, regele din Charax Spasini, cãruia i-a încredinþat

16723 mîntuirea copilului sãu. Abennerig l-a primit bucuros pe tînãrul

16724 musafir ºi l-a înconjurat cu atîta ospitalitate încît i-a dat-o de

16725 soþie pe fiica lui care se numea Symacho, oferind ca zestre o

16726 provincie cu venituri mari.

16727 2. Cînd Monobazus a îmbãtrînit, simþind cã nu mai avea mult

16728 de trãit, a dorit ca înainte de a-ºi da obºtescul sfîrºit, sã-ºi mai

16729 vadã încã odatã feciorul. L-a chemat aºadar la el, ºi primindu-l cu

16730 toatã dragostea, i-a dãruit þinutul numit Carra. În aceastã regiune

16731 creºte din belºug amomul; acolo se gãsesc rãmãºiþele arcei cu

16732 ajutorul cãreia a scãpat de potop Noe ºi ele pot fi vãzute pînã în

16733 zilele noastre de oricine este dornic sã le vadã cu ochii lui. Iatã

16734 aºadar, þinutul în care a hãlãduit Izates pînã la moartea pãrintelui

16735 sãu. În ziua cînd Monobazus s-a stins din viaþã, i-a convocat pe

16736 mai-marii ºi satrapii regatului, precum ºi pe comandanþii trupelor.

 Pag. 682

16737 De îndatã ce au sosit cu toþii, le-a grãit aºa: Nu vã ascund faptul

16738 c ã s o þ u l m e u l - a a l e s p e I z a t e s d r e p t m o º t e n i t o r l a t r o n ,

16739 socotindu-l demn sã cîrmuiascã. Totuºi aºtept sã aflu pãrerea

16740 voastrã. Fericit este cel ce primeºte domnia nu de la unul singur,

16741 ci prin voinþa majoritãþii. Ea a cuvîntat astfel ca sã afle care era

16742 pãrerea celor pe care îi convocase. La auzul vorbelor sale, aceºtia

16743 s-au prosternat mai întîi în faþa reginei, precum cerea datina

16744 þinutului; apoi au zis cã datoria lor era sã aducã la îndeplinire

16745 ultima dorinþã a regelui, ei fiind bucuroºi sã dea ascultare lui

16746 Izates, pus mai presus de toþi fraþii lui pe bunã dreptate de

16747 propriul pãrinte ºi de supuºii sãi. Dupã aceea au susþinut cã voiau

16748 în primul rînd sã-i ucidã pe fraþii ºi pe rudele regelui, pentru ca

16749 I zates sã domneascã în deplinã siguranþã. P r i n î n l ãt u r ar ea

16750 rivalilor, el scãpa de orice teamã pe care putea sã i-o inspire ura

16751 ºi invidia acestora. le-a mulþumit pentru bunãvoinþa lor faþã de

16752 ea ºi de Izates, dar i-a rugat totodatã sã amîne planul lor de

16753 ucidere a fraþilor pînã, ce va veni Izates sã-ºi dea încuviinþarea.

16754 Întrucît cei ce plãnuiserã omorul colectiv nu ºi-au impus opinia,

16755 ei au sfãtuit-o ca pentru a-ºi asigura propria persoanã, sã-i punã

16756 între timp în lanþuri pe fraþii lui Izates, pînã la sosirea acestuia.

16757 Au îndemnat-o apoi ca în lipsa ei, sã lase domnia în seama cuiva

16758 în care avea totalã încredere. s-a lãsat convinsã de ei ºi l-a fãcut

16759 rege pe fiul ei cel mai mare, Monobazus, i-a pus diadema pe

16760 frunte, i-a dat inelul cu sigiliu al tatãlui sãu, precum ºi aºa numita

16761 Sampsera. I-a poruncit sã cîrmuiascã regatul pînã la sosirea

16762 fratelui sãu. Izates a venit repede, aflînd cã-i murise tatãl, ºi

16763 Monobazus a renunþat de bunãvoie la tron în favoarea lui.

16764 3. În rãstimpul petrecut de Izates la Charax Spasini, un

16765 negustor iudeu, numit Ananias, care putea sã intre în palat, le-a

16766 învãþat pe femeile de acolo sã-L cinsteascã pe Dumnezeu dupã

16767 obiceiul strãmoºesc al iudeilor. Prin intermediul femeilor de la

16768 curte, Izates a intrat în legãturã cu negustorul iudeu, fiind el

16769 însuºi atras spre religia lui. Cînd a fost chemat de pãrintele sãu la

16770 A d i a b e n e , A n a n i a l - a î n s o þ i t , d î n d cu r s n u m e r o a s e l o r l u i

16771 rugãminþi. Între timp, chiar ºi fusese iniþiatã de alt iudeu, trecînd

16772 la credinþa acestuia. De îndatã ce Izates a venit la Adiabene sã

16773 preia domnia, vãzîndu-ºi fraþii ºi rudele puse în lanþuri, nu s-a

16774 arãtat deloc mulþumit. I s-a pãrut pe de o parte nedrept sã-i ucidã

16775 s au s ã- i þ i n ã î n t emn i þ aþ i ; p e d e al t ã p ar t e, a s o c o t i t cã er a

16776 primejdios sã-i lase liberi, ca sã-ºi aminteascã de ocara pe care o

16777 înduraserã, aºa cã pe unii i-a trimis împreunã cu copiii lor la

16778 Roma, sã fie ostatici la Claudius Cezar, iar pe alþii i-a surghiunit

16779 din acelaºi motiv la Artabanos, regele parþilor.

16780 4. Cum a aflat cã mama lui îndrãgea mult obiceiurile iudeilor,

16781 Izates s-a grãbit sã se deprindã cu ele cît mai bine, ºi socotind cã

16782 n-ar fi fost un iudeu adevãrat dacã nu s-ar fi tãiat împrejur, era

16783 pregãtit sã înfãptuiascã acest rit. Dupã ce vestea a ajuns la

16784 urechile sale, mama lui s-a strãduit sã-l împiedice, gîndindu-se cã

16785 fiul ei îºi atrãgea astfel o mare primejdie. De vreme ce era rege,

16786 i-ar fi nemulþumit profund pe supuºii lui dacã aceºtia ar fi auzit

16787 cã el a îmbrãþiºat niºte datini strãine ºi detestate de ai sãi, care

16788 n-ar fi acceptat sã fie conduºi de un adevãrat iudeu. Acestea i le-a

 Pag. 683

16789 spus regina ºi a cãutat în fel ºi chip sã-i schimbe gîndul. Izates i-a
16790 comunicat obiecþiile lui Anania. El a sprijinit pãrerile Helenei ºi

16791 l-a ameninþat cã dacã nu i se supune, va pleca numaidecît de la

16792 curtea lui. Anania i-a spus cã se temea sã nu-ºi punã în mare

16793 primejdie viaþa în cazul cînd convertirea lui va fi cunoscutã,

16794 deoarece va fi socotit autorul ei, fiind cel care l-a învãþat pe rege

16795 sã întreprindã ruºinoasa faptã. I-a spus apoi cã poate sã cinsteascã

16796 Dumnezeirea ºi fãrã sã se taie împrejur, dacã s-a hotãrît sã urmeze

16797 datinile iudeilor; acest lucru era mai important decît circumcizia

16798 propriu zisã. A adãugat cã Dumnezeu îi va ierta faptul cã s-a

16799 abþinut s-o facã, nevoia fiind cea care l-a împiedicat, ºi teama

16800 inspiratã de supuºii lui. Regele s-a lãsat aºadar convins de vorbele

16801 sale. Ceva mai tîrziu, întrucît n-a renunþat definitiv la planul lui,

16802 un alt iudeu plecat din Galileea, cu numele de Eleazar, care trecea

16803 drept un desãvîrºit cunoscãtor al obiceiurilor strãbune, l-a

16804 îmboldit iarãºi sã treacã la îndeplinirea intenþiei sale. Dupã ce a

16805 fost primit de Izates ºi l-a salutat, Eleazar l-a surprins citind legea

16806 lui Moise ºi i-a zis: Nici nu ºtii, o, rege, cît de mult greºeºti ºi

16807 faþã de lege, ºi faþã de Dumnezeu Însuºi! Nu este suficient sã

16808 citeºti legea, ci trebuie sã pui în practicã învãþãturile ei. Cîtã

16809 vreme o sã mai stai netãiat împrejur? Dacã n-ai citit încã legea

16810 privitoare la circumcizie, fã-o barem acum, ca sã vezi cît de

16811 departe eºti de evlavia adevãratã. Cînd regele a auzit vorbele sale,

16812 s-a hotãrît sã nu mai zãboveascã deloc: s-a dus aºadar într-o altã

16813 încãpere ºi a poruncit medicului sãu sã-i aplice prescripþia legii

16814 iudaice. Apoi ºi-a chemat mama ºi pe învãþãtorul sãu Anania ºi

16815 le-a spus cã a fãcut aºa cum a vrut el. Amîndoi s-au înspãimîntat,

16816 cãci aveau serioase temeri cã de îndatã ce poporul va afla fapta

16817 aceasta, tronul regelui va fi în primejdie, fiindcã supuºii nu vor

16818 îngãdui sã fie conduºi de un bãrbat care a îmbrãþiºat obiceiuri

16819 strãine, ei înºiºi urmînd sã fie traºi la rãspundere pentru vina lor.

16820 Dumnezeu a avut însã grijã ca temerile lor sã se dovedeascã

16821 neîntemeiate. Cãci în pofida nenumãratelor primejdii care îl

16822 pîndeau pe Izates, Domnul l-a salvat, împreunã cu copiii lui,

16823 atunci cînd ei erau în cumpãnã, ºi le-a arãtat calea spre mîntuire,

16824 astfel încît cei ce ºi-au înãlþat privirile spre Dumnezeu sã-ºi poatã

16825 primi cu siguranþã rãsplata cucerniciei lor. Dar despre asta vom

16826 vorbi mai tîrziu.

16827 5. Cînd a vãzut cã în regat domnea pacea, cã fiul ei era fericit,

16828 ºi datoritã proniei divine, se bucura ºi în afarã de preþuirea

16829 tuturora, regina mamã Elena a dorit sã plece în pelerinaj la

16830 Hierosolyma, spre a se închina în templul lui Dumnezeu, vestit în

16831 întreaga lume, aducîndu-I jertfe de mulþumire pentru binefacerile

16832 Lui. I-a cerut voie fiului ei sã porneascã la drum. Acesta a

16833 încuviinþat bucuros cererea mamei sale, a fãcut mari pregãtiri

16834 pentru cãlãtorie, înzestrînd-o cu bani mulþi, ºi cînd a plecat spre

16835 Hierosolyma, fiul ei a însoþit-o multã vreme. Sosirea ei a fost cît

16836 se poate de oportunã pentru locuitorii din Hierosolyma. În vremea

16837 aceea, oraºul lor era bîntuit de foamete, lipsa hranei aducînd

16838 pieirea multor concetãþeni. Regina i-a trimis pe unii din suita ei

16839 la Alexandria, sã cumpere o mare cantitate de grîu, iar pe alþii în

16840 Cipru, sã aducã corãbii încãrcate cu smochine uscate. Cînd aceºtia

 Pag. 684

16841 s-au întors, procurînd repede proviziile, ea le-a împãrþit celor

16842 hãmesiþi. Pentru aceastã binefacere, întregul nostru popor i-a

16843 p ã s t r a t o f r u mo a s ã a m i n t i r e. D e î n d at ã ce a p r i mi t v e s t e a

16844 foametei, ºi fiul ei Izates a trimis foarte mulþi bani cãpeteniilor

16845 din Hierosolyma, care i-au împãrþit celor nevoiaºi ajutîndu-i pe

16846 mulþi sã nu moarã de foame. Dar despre binefacerile pe care le-a

16847 adus familia regalã oraºului nostru, precum ºi despre foloasele pe

16848 care le-a tras aceasta de pe urma lor, voi mai vorbi ºi mai tîrziu.

16849 Capitolul 3

16850 1. Între timp, Artabanos, regele parþilor, a ajuns la convingerea

16851 cã satrapii sãi au pus la cale un complot împotriva lui, ºi fiindcã

16852 a socotit cã nu mai era în siguranþã dacã mai rãmînea pe loc, a

16853 hotãrît sã se ducã la Izates; acolo spera sã-ºi punã viaþa la adãpost

16854 ºi cu ajutorul lui sã-ºi recapete tronul, dacã va fi cu putinþã. A

16855 pornit deci la drum, însoþit de rudele ºi servitorii lui, 1.000 la

16856 numãr, ºi s-a întîlnit întîmplãtor cu Izates, pe care îl cunoºtea

16857 bine, rãmînîndu-i însã cu desãvîrºire strãin lui Izates. Cînd a

16858 ajuns aproape de el, Artabanos a îngenuncheat mai întîi în faþa

16859 lui, dupã obiceiul þãrii, apoi i-a zis: Nu dispreþui pe slujitorul tãu,

16860 o, rege, nici nu respinge rugãmintea mea! Cãci soarta mi s-a

16861 schimbat în rãu ºi din rege am ajuns un om de rînd, avînd mare

16862 nevoie de ajutorul tãu. Vezi cît de nestatornic este norocul, cãci

16863 nãpasta pîndeºte pe oricine, ºi prin faptul cã ai grijã de mine, te

16864 salvezi pe tine: dacã nu mã rãzbuni pe mine, mulþi vor deveni ºi

16865 mai cutezãtori faþã de alþi regi! Oaspetele a rostit aceste cuvinte

16866 cu lacrimi în ochi ºi cu capul plecat. De îndatã ce i-a aflat numele

16867 ºi l-a vãzut pe Artabanos prosternat, Izates a sãrit de pe calul sãu

16868 ºi a zis: Nu-þi pierde cumpãtul, rege, ºi nu te lãsa doborît de

16869 necazul prin care treci, ca ºi cum ar fi fãrã leac! Supãrarea ta se

16870 va schimba repede în bucurie ºi vei gãsi în mine un prieten ºi un

16871 aliat mai bun decît te-ai fi aºteptat. Cãci ori îþi dau înapoi tronul

16872 parþilor, ori þi-l cedez pe al meu!

16873 2. Rostind aceste vorbe, l-a ajutat pe Artabanos sã se urce pe

16874 cal, iar el l-a urmat pe jos, ca sã-ºi arate astfel respectul cuvenit

16875 unui rege mai mare. Cînd a vãzut fapta asta, Artabanos nu s-a

16876 împãcat cu ea ºi s-a jurat pe norocul lui de acum ºi pe cinstea pe

16877 care i-o arãta Izates, cã dacã el nu încãleca ºi nu cãlãrea în faþa

16878 lui, va descãleca numaidecît. Gazda s-a supus ºi l-a condus pe

16879 Artabanos pînã la palatul regal, unde l-a primit cu toatã onoarea

16880 cuvenitã ºi i-a oferit locul de frunte în întruniri ºi ospeþe, fãrã sã

16881 þinã seama de situaþia lui prezentã, ci potrivit cu demnitatea lui de

16882 altãdatã, chibzuind în sinea lui cã toþi oamenii sînt supuºi în egalã

16883 mãsurã schimbãrilor sorþii. El a trimis ºi o scrisoare prin care a

16884 cãutat sã-i convingã pe parþi sã-l reprimeascã pe Artabanos,

16885 jurîndu-se pe mîna dreaptã cã toate evenimentele anterioare vor

16886 fi date uitãrii, ºi s-a oferit sã fie intermediar. Parþii nu s-au codit

16887 sã accepte reîntoarcerea regelui lor, dar au susþinut cã nu mai

16888 dispuneau de soarta tronului, deoarece puterea era deþinutã de

16889 altcineva; cel care preluase puterea se numea Cinnamus, iar ei se

16890 temeau sã nu izbucneascã o rãscoalã. Cînd a aflat hotãrîrea

 Pag. 685

16891 parþilor, Cinnamus i-a scris lui Artabanos însuºi, cãci era fiul lui
16892 adoptiv ºi avea o fire nobilã ºi dreaptã, ºi l-a rugat sã aibã deplinã

16893 încredere în cuvîntul lui ºi sã se întoarcã, spre a-ºi recãpãta

16894 tronul. Artabanos s-a bizuit pe promisiunea lui ºi s-a întors în

16895 þarã. Cinnamus i-a ieºit în întîmpinare, l-a salutat ºi l-a numit

16896 rege, ºi scoþîndu-ºi diadema de pe frunte, i-a pus-o pe creºtet.

16897 3. Astfel a izbutit Artabanos, cu ajutorul lui Izates, sã-ºi

16898 r e c a p e t e t r o n u l d e p e c a r e f u s e s e a l u n g a t m a i î n a i n t e d e

16899 cãpeteniile sale. El n-a dat uitãrii meritele gazdei sale, ci l-a

16900 rãsplãtit pe Izates cu cele mai înalte cinstiri: a avut voie sã poarte

16901 tiara dreaptã ºi sã doarmã în pat de aur, onoare ºi distincþie de

16902 care se bucurau numai regii parþilor. I-a dãruit ºi un þinut întins

16903 ºi fertil, rãpit de la regele Armeniei. Regiunea se numea Nisibis;

16904 acolo au întemeiat odinioarã macedonenii oraºul Antiohia, care se

16905 mai chema Mygdonia. Prin asemenea distincþii l-a onorat regele

16906 parþilor pe Izates.

16907 4. Curînd a survenit moartea lui Artabanos, care ºi-a lãsat

16908 regatul fiului sãu Vardanes. Acesta a venit la Izates, spre a-l

16909 convinge sã porneascã împreunã rãzboiul împotriva, romanilor ºi

16910 sã încheie alianþã cu el, trimiþîndu-i trupe auxiliare. Dar nu a

16911 reuºit sã-l înduplece pe Izates, care cunoº t ea b i n e p u t er ea

16912 romanilor, norocoºi în rãzboaie, nevrînd sã întreprindã ceva ce

16913 era peste puterile lui. În schimb, el ºi-a trimis cei 5 fii aflaþi la

16914 vîrsta copilãriei sã le înveþe limba ºi sã-ºi însuºeascã temeinic

16915 datinile þãrii noastre, lãsînd-o pe mama lui sã se roage în templu,

16916 cum am spus mai înainte. Izates tergiversa pregãtirile de luptã ºi

16917 între timp îi povestea mereu lui Vardanes despre puterea ºi faptele

16918 de vitejie ale romanilor, ca sã-i inspire teamã, strunind belicosul

16919 l u i a v î n t . A s t î r n i t i n d i g n a r e a p a r þ u l u i , c a r e i - a d e c l a r a t

16920 numaidecît rãzboi lui Izates. Expediþia plãnuitã de el n-a avut însã

16921 loc, cãci Dumnezeu i-a spulberat toate speranþele. Cînd au aflat

16922 cã Vardanes avea intenþia sã porneascã r ãzb o iul împotriva

16923 romanilor, parþii i-au fãcut de petrecanie ºi au încredinþat tronul

16924 fratelui sãu Cotardes. A cãzut curînd ºi el victimã unui complot

16925 ºi l- a av ut drept succesor pe fratele lui, Vologeses. El ºi-a

16926 împãrþit întregul regat celor 2 fraþi zãmisliþi de acelaºi tatã: lui

16927 Pacorus, care era mai mare, i-a dat Media, ºi lui Tiridates, care

16928 era mai mic ca el, Armenia.

16929 Capitolul 4

16930 1. Cînd fratele regelui, Monobazus, ºi rudele sale au vãzut cã

16931 Izates, prin credinþa lui în Dumnezeu ºi prin puritatea moravurilor

16932 sale, devenise cel mai fericit om din lumea întreagã, s-au hotãrît

16933 sã renunþe la obiceiurile strãmoºeºti ºi sã adopte datinile iudeilor.

16934 Aºa au ºi fãcut în cele din urmã. Dar au fost descoperiþi de

16935 magnaþii care au fost profund nemulþumiþi de purtarea lor, dar

16936 ºi-au ascuns mînia, aºteptînd prilejul potrivit, cînd vor putea sã

16937 le dea pedeapsa cuvenitã. Au scris aºadar o scrisoare regelui

16938 arab i l o r A b i as º i i-au promis o mare sumã de bani dacã va

16939 întreprinde o expediþie împotriva regelui lor. Au promis cã la

16940 p r i m u l a t a c î º i v o r p ã r ã s i s u v e r a n u l , d e o a r e c e v o i a u s ã - l
 Pag. 686

16941 pedepseascã pentru faptul cã ºi-a urît propria credinþã, ºi se arãtau

16942 gata sã-ºi pecetluiascã învoiala prin jurãmînt, rugîndu-l sã nu

16943 zãb o v eas cã mu l t . A r abul s-a conformat ºi a venit cu t r u p e

16944 numeroase împotriva lui Izates, fãrã sã întîrzie deloc. Atunci cînd

16945 bãtãlia urma sã înceapã, înainte sã se ajungã la lupta corp la corp,

16946 la semnalul convenit, Izates a fost pãrãsit de toþi oºtenii lui, ca ºi

16947 cum aceºtia ar fi fost cuprinºi de panicã; întorcînd spatele

16948 duºmanului, ei s-au împrãºtiat. Izates nu s-a lãsat descumpãnit de

16949 isprava lor, ci dîndu-ºi seama cã fusese trãdat de magnaþi, s-a

16950 retras în tabãra lui. Cînd a cercetat motivul dezertãrii ºi a ieºit la

16951 ivealã învoiala cu arabul, el i-a executat pe principalii autori ai

16952 nelegiuirii ºi a 2-a zi, în lupta dusã împotriva duºmanilor, a fãcut

16953 prãpãd în rîndurile lor, silindu-i pe toþi sã fugã. A pornit pe

16954 urmele regelui lor ºi l-a împresurat în fortãreaþa numitã Arsamus,

16955 pe care a cucerit-o dupã un aprig asediu. Încãrcat cu întreaga

16956 pradã gãsitã acolo, care era bogatã, s-a întors cu ea în Adiabene,

16957 fãrã sã-l prindã viu pe Abias; cînd a fost încolþit din toate pãrþile,

16958 acesta ºi-a luat singur viaþa, înainte sã cadã în mîinile lui Izates.

16959 2. Dupã ce prima lor uneltire eºuase, Dumnezeu dîndu-i pe

16960 vinovaþi în mîinile regelui lor, magnaþii din Adiabene tot nu s-au

16961 potolit, ci i-au scris de astã datã lui Vologeses, regele parþilor, pe

16962 care l-au rugat sã-l ucidã pe Izates ºi sã le aducã drept domnitor

16963 un principe din neamul parþilor. Susþineau cã regele lor de acum

16964 le-a devenit odios fiindcã voia sã înlãture obiceiurile strãmoºeºti,

16965 dorind sã aducã în locul lor credinþe strãine. Cînd a aflat despre

16966 ce era vorba, pariul a fost ispitit sã-i declare rãzboi lui Izates, ºi

16967 întrucît nu putea sã invoce nici un motiv temeinic, i-a cerut sã

16968 renunþe la cinstirile acordate de pãrintele lui, în caz contrar îl

16969 provoacã la luptã. Auzind una ca asta, Izates s-a speriat foarte

16970 tare: socotea cã era ruºinos sã ren u n þ e l a d ar u r i l e primite,

16971 deoarece asta ar fi fost o dovadã de laºitate. Fiind sigur cã partul

16972 nu s-ar fi potolit dupã renunþarea lui la aceste cinstiri, s-a hotãrît

16973 c a î n p r i m e j d i a c a r e î i a m e n i n þ a v i a þ a s ã c e a r ã o c r o t i r e a

16974 Domnului. Încrezãtor în atotputernicul sprijin divin, el ºi-a

16975 adãpostit copiii ºi soþiile sale într-o fortãreaþã greu de cucerit,

16976 strîngînd în fortãreþe rezervele de cereale, ºi a dat pradã focului

16977 fînul ºi nutreþurile. Dupã ce ºi-a luat aceste mãsuri de prevedere,

16978 a ieºit în întîmpinarea duºmanului sãu. Regele parþilor a venit cu

16979 numeroasele lui trupe de pedestraºi ºi cãlãreþi mai repede decît

16980 era de aºteptat, cãci strãbãtuse în marº un drum lung, instalîndu-ºi

16981 tabãra lîngã fluviul care slujea drept hotar între Adiabene ºi

16982 Media. Nu departe de el a tãbãrît ºi Izates cu oastea lui, numãrînd

16983 vreo 6.000 de cãlãreþi. La Izates a venit un sol al lui Vologeses,

16984 care i-a înfãþiºat trupele parþilor, cu întreaga lor mulþime, greu de

16985 numãrat, de la fluviul Eufrat pînã la munþii bactrienilor, înºirînd

16986 ºi regii supuºi parþilor. Apoi l-a ameninþat cã va fi aspru pedepsit,

16987 deoarece nu dãduse ascultare stãpînului sãu, ºi cã nici mãcar

16988 Dumnezeul la care se închinã nu-l va scãpa din mîinile regelui. Ca

16989 replicã la palavrele solului, Izates a zis cã avea ºtire despre faptul

16990 cã forþele parþilor erau mult mai mari decît ale lui, adãugînd cã

16991 ºtia ºi mai bine cã Dumnezeu era mult mai puternic decît toþi

16992 oamenii laolaltã. Lãsînd sã plece solul cu acest rãspuns, ºi-a

 Pag. 687

16993 înãlþat rugile sale spre Domnul, s-a trîntit la pãmînt, ºi-a presãrat
16994 cenuºã pe creºtet, a postit împreunã cu soþiile ºi copiii lui ºi L-a

16995 rugat pe Dumnezeu astfel: Doamne, Atotputernic Suveran, dacã

16996 nu m-am bizuit zadarnic pe bunãtatea Ta ºi Te cinstesc pe bunã

16997 dreptate ca pe singurul stãpîn al tuturora ºi deopotrivã ocrotitorul

16998 meu, adu-mi sprijinul Tãu ºi nimiceºte-mi duºmanii, nu ca sã-mi

16999 faci o favoare, ci pentru cã au cutezat sã se ridice împotriva

17000 puterii Tale, nesfiindu-se sã-ºi ascutã limba lor fãloasã! Aºa s-a

17001 rugat lui Dumnezeu Izates, cu lacrimi în ochi ºi cu gemete triste.

17002 Domnul l-a ascultat ºi în aceeaºi noapte Vologeses a primit o

17003 scrisoare care îl anunþa cã încurajaþi de absenþa lui, dacii ºi saºii

17004 au nãvãlit cu trupe nenumãrate în Parþia, devastînd ºi prãdînd

17005 totul. Aºadar, regele a fãcut cale-ntoarsã, fãrã sã-ºi ducã treaba la

17006 capãt. Providenþa divinã l-a scãpat astfel pe Izates de o cumplitã

17007 ameninþare.

17008 3. Nu a trecut multã vreme ºi a murit Izates, la vîrsta de 55 de

17009 ani, în al 25-lea an al domniei sale. A avut 24 de fii ºi 24 de fiice,

17010 dar l-a lãsat ca urmaº la tron pe fratele sãu Monobazus, drept

17011 recunoºtinþã pentru cã i-a pãstrat domnia, cît timp a lipsit din

17012 þarã, dupã moartea tatãlui sãu. Cînd a primit vestea morþii fiului

17013 ei, a rãmas adînc îndureratã, cum era firesc la o mamã care

17014 pierduse un fiu atît de evlavios. S-a simþit consolatã de îndatã ce

17015 a aflat cã domnia a revenit fiului ei mai mare, la care s-a grãbit sã

17016 ajungã. Reîntoarsã la Adiabene, n-a mai trãit mult dupã dispariþia

17017 l u i I zat es , ci º i - a d at d u h u l , r ãp u s ã d e bãtrîneþe ºi durere.

17018 Osemintele ei ºi ale fratelui lui au fost trimise la Hierosolyma de

17019 Monobazus, care a poruncit ca ele sã fie depuse în cele 3 piramide

17020 pe care mama lui le construise la 3 stadii distanþã de oraºul

17021 hierosolymitanilor. Vom povesti mai tîrziu ce a fãcut Monobazus

17022 în restul vieþii lui.

17023 Capitolul 5

17024 1. Pe cînd Fadus mai era procuratorul Iudeii, un ºarlatan cu

17025 numele de Teuda a convins o uriaºã mulþime de oameni sã-l

17026 însoþeascã împreunã cu avuþiile lor pînã la Fluviul Iordan. El s-a

17027 dat drept profet ºi pretindea cã prin magicul sãu cuvînt era în

17028 stare sã despartã apele Iordanului, înlesnind trecerea însoþitorilor

17029 lui pe celãlalt mal. Prin asemenea cuvîntãri a reuºit sã amãgeascã

17030 mulþi oameni. Dar Fadus nu s-a împãcat cu cei ce au fost atraºi de

17031 n eb u n i a l u i , ci a trimis împotriva aces t o r a u n es cad r o n d e

17032 cavalerie, care i-a atacat pe neaºteptate ºi mulþi dintre ei au fost

17033 uciºi ºi la fel de mulþi au fost capturaþi. Teuda însuºi a cãzut

17034 prizonier, fiind scurtat de cap, care i-a fost dus la Hierosolyma.

17035 Iatã aºadar întîmplãrile prin care au trecut iudeii în timpul cît le-a

17036 fost procurator Fadus.

17037 2. Dupã Fadus a urmat Tiberiu Alexander, fiul lui Alexander,

17038 fostul alabarh al Alexandriei, care-i întrecuse pe toþi locuitorii

17039 oraºului prin nobleþea ºi averea lui, depãºindu-l cu mult în

17040 cucernicie pe fiul sãu; acesta n-a rãmas fidel credinþei propriilor

17041 strãbuni. Sub guvernarea lui, Iudeea a fost bîntuitã de marea

17042 foamete în timpul cãreia regina a cheltuit bani mulþi, cumpãrînd

 Pag. 688

17043 din Egipt grîu, spre a-l împãrþi nevoiaºilor, aºa cum am spus mai
17044 sus. Apoi au fost executaþi fiii lui Iuda galileianul, cel care, aºa

17045 c u m a m a r ã t a t î n t r- u n a d i n c ã r þ i l e a n t e r i o a r e , î n t i m p u l

17046 recensãmîntului fãcut de Quirinius, aþîþase poporul împotriva lui,

17047 Alexander dînd poruncã sã fie þintuiþi pe cruce Iacov ºi Simon. Iar

17048 Irod, regele din Chalcis, l-a scos atunci din funcþia de Mare Preot

17049 pe Iosif, fiul lui Cemede, ºi drept urmaº l-a numit pe Anania, fiul

17050 lui Nebedaeus. Tiberiu Alexander a fost înlocuit în scurtã vreme

17051 de Cumanus. În aceeaºi vreme a survenit ºi moartea lui Irod,

17052 fratele lui Agripa cel Mare. El a murit în al 8-lea an al domniei

17053 lui Claudius ºi a lãsat în urma lui 3 fii: pe Aristobul, nãscut de

17054 p r i m a l u i s o þ i e , M a r i a m n e , p r e c u m º i p e B e r e n i c i a n o s º i

17055 Hyrcanos, pe care i-a avut de la Berenice, fiica fratelui sãu.

17056 Regatul sãu a fost dãruit de Cezar Claudius tînãrului Agripa.

17057 3. În timp ce Cumanus era guvernatorul Iudeii, a avut loc

17058 rãscoala locuitorilor din oraºul Hierosolyma, în cursul cãreia au

17059 pierit mulþi iudei. Vreau sã arãt mai întîi pricina care a dus la

17060 izbucnirea ei. Cu prilejul aºa numitei sãrbãtori a Paºtilor, atunci

17061 cînd la noi se mãnîncã îndeobºte numai pîine nedospitã, s-au

17062 strîns de pretutindeni o mulþime de oameni la aceastã ceremonie;

17063 ca atare, Cumanus s-a temut sã nu aibã loc tulburãri, poruncind

17064 unei cohorte bine înarmate sã ocupe porticul templului, spre a

17065 potoli orice fel de rãzmeriþã izbucnitã din senin. Aºa obiºnuiau sã

17066 facã la celebrarea sãrbãtorilor ºi procuratorii de mai înainte ai

17067 Iudeii. În a 4-a zi a festivitãþilor, un oºtean roman a cutezat sã-ºi

17068 descopere în faþa mulþimii pãrþile ruºinoase. Cei care au vãzut una

17069 ca asta au fost cuprinºi de indignare ºi mînie, strigînd cã ocara

17070 nu-i avea în vedere numai pe ei, ci era o gravã jignire adusã lui

17071 Dumnezeu. Cei mai înverºunaþi adresau injurii lui Cumanus ºi

17072 susþineau cã el ordonase oºteanului sã comitã aceastã nelegiuire.

17073 Aflînd despre acest incident, s-a simþit insultat de batjocurile care

17074 i s-au adus, dar i-a rugat pe iudei sã-ºi reprime pofta lor de

17075 revanºã, ca sã nu stîrneascã o rãscoalã în timpul unei sãrbãtori.

17076 Întrucît n-a reuºit sã-i convingã, cãci ei îºi înteþeau ocãrile,

17077 Cumanus a dat ordin ca oºtirea înzestratã cu tot armamentul de

17078 luptã sã se adune în Antonia, fortãreaþa care aºa cum am spus mai

17079 înainte, era în imediata vecinãtate a templului. Cum a dat cu ochii

17080 de mulþimea oºtenilor, poporul a intrat în panicã ºi a luat-o la

17081 fugã. Deoarece ieºirile erau înguste ºi fugarii se credeau urmãriþi

17082 de duºmani, îmbulzeala a fost atît de mare încît mulþi au murit

17083 striviþi sub presiunea celorlalþi. Numãrul celor care ºi-au pierdut

17084 viaþa în vãlmãºagul acela s-a ridicat la 20.000. Astfel sãrbãtoarea

17085 s-a transformat într-un prilej de doliu, ºi dînd uitãrii rugãciunile

17086 ºi jertfele, toþi le-au înlocuit cu bocete, - iatã ce mare nenorocire

17087 a adus asupra iudeilor neruºinarea unui singur oºtean.

17088 4. Nici nu s-a ostoit bine aceastã suferinþã, cã a ºi apãrut o altã

17089 nãpastã. Unii aþîþãtori la revoltã, aflaþi pe drumul public, la 100

17090 de stadii distanþã de oraº, au tãbãrît ca niºte tîlhari asupra lui

17091 Stephanus, sclavul lui Cezar, furîndu-i tot ce au gãsit la el. Cînd

17092 a primit aceastã veste, Cumanus ºi-a trimis de îndatã oºtenii ºi

17093 le-a dat ordinul sã jefuiascã satele învecinate, aducîndu-i pe

17094 fruntaºii lor înlãnþuiþi, spre a fi traºi la rãspundere. În timpul

 Pag. 689

17095 jafului, un oºtean oarecare a dat de Legile lui Moise, pãstrate

17096 într-un sat, ºi în vãzul tuturora, a rupt sulul, aducîndu-i multe

17097 ocãri ºi injurii. Auzind de aceastã întîmplare, iudeii s-au strîns

17098 grãmadã ºi s-au dus la Cezareea, cãci acolo hãlãduia Cumanus ºi

17099 l-au implorat ca nu de dragul lor, ci în Numele lui Dumnezeu, sã

17100 dea satisfacþie legilor Sale, care au fost înjosite. Ei preferau sã-ºi

17101 piardã viaþa decît sã tolereze ca legile strãmoºeºti sã fie expuse

17102 atîtor batjocuri. Temîndu-se cã mulþimea se va rãzvrãti din nou,

17103 la sfatul prietenilor sãi, Cumanus l-a adus pe oºteanul care

17104 insultase legea ºi i-a tãiat capul cu securea, înãbuºind în faºã

17105 rãscoala gata sã izbucneascã.

17106 Capitolul 6

17107 1. Dupã aceea a izbucnit un conflict între iudei ºi samariteni,

17108 d i n u r mãt o area p r i ci n ã. Î n zi l el e d e s ãr b ãt o ar e, g al i l een i i

17109 obiºnuiau sã se îndrepte spre Hierosolyma, trecînd prin þinutul

17110 Samariei. Aºadar, în timp ce aceºtia strãbãteau drumul ales, au

17111 fost atacaþi de niºte locuitori ai satului Ginaea, situat la hotarul

17112 dintre Samaria ºi Cîmpia Mare, mulþi dintre ei fiind uciºi. Cînd

17113 au aflat de nelegiuirea aceasta, cãpeteniile galileenilor s-au dus la

17114 Cumanus ºi l-au rugat sã-i rãzbune, pedepsindu-i pe autorii

17115 omorului. Dar Cumanus s-a lãsat ademenit de banii samaritenilor

17116 ºi nu le-a dat nici o atenþie iudeilor. Indignaþi de acest lucru,

17117 galileenii au chemat mulþimea iudeilor sã se înarmeze, spre a-ºi

17118 apãra libertatea. Ei ziceau cã robia, ºi aºa greu de îndurat,

17119 devenea cu t o t u l i n s u p o r t abilã atunci cînd era agravatã de

17120 nedreptãþi. Magistraþii s-au strãduit sã-i potoleascã, stãvilind

17121 rãscoala, ºi le-au promis cã îl vor convinge pe Cumanus sã-i

17122 pedepseascã pe vinovaþi. Rãzvrãtiþii nu i-au ascultat, ci au pus

17123 mîna pe arme, ºi cu ajutorul lui Dinaeus, fiul lui Eleazar, un tîlhar

17124 care sãlãºluia de mulþi ani în munþi, au prãdat ºi au dat foc satelor

17125 samaritene. Cum a primit vestea despre aceste isprãvi, Cumanus

17126 a pornit cu corpul de cavalerie din Sebaste, cu 4 cohorte de

17127 pedestraºi, ba chiar ºi cu samariteni înarmaþi, împotriva iudeilor.

17128 A pornit în urmãrirea lor ºi a ucis mulþi dintre ei, luînd ºi mai

17129 mulþi prizonieri. Cînd au vãzut ce mare necaz se abãtuse asupra

17130 poporului lor, locuitorii din Hierosolyma care se distingeau prin

17131 obîrºie ºi onoare, îmbrãcaþi în straie aspre din pãr de caprã ºi cu

17132 cenuºã pe cap, i-au implorat în fel ºi chip pe toþi rãzvrãtiþii sã se

17133 astîmpere. Aducîndu-le în faþa ochilor patria distrusã, templul

17134 mistuit de flãcãri ºi tîrîrea în sclavie nu numai a lor, ci ºi a

17135 soþiilor ºi copiilor fiecãruia, ei i-au îndemnat sã-ºi schimbe

17136 hotãrîrea, sã arunce armele din mînã ºi sã-ºi gãseascã în sfîrºit

17137 liniºtea prin întoarcerea la casele lor. Prin astfel de cuvinte,

17138 cãpeteniile au reuºit sã-ºi înduplece concetãþenii. Aceºtia s-au

17139 împrãºtiat, pe cînd tîlharii s-au retras iarãºi în ascunzãtorile lor

17140 întãrite. În vremea aceea, întreaga Iudeie era devastatã de bande

17141 de hoþi.

17142 2. Fruntaºii samaritenilor s-au dus la Ummidiu Quadratus,

17143 guvernatorul Siriei, aflat întîmplãtor la Tir, sã-i învinuiascã pe

17144 iudei cã le jefuiau ºi incendiau satele. Ei ziceau cã nu se plîngeau

 Pag. 690

17145 atît de nedreptatea care li se fãcea, cît mai ales de dispreþul faþã
17146 de romani, la judecata cãrora ar fi trebuit sã recurgã iudeii, chiar

17147 dacã verdictul le era def av o r ab i l , în loc sã facã incursiuni

17148 rãzboinice, ca ºi cum n-ar fi fost supuºi acum puterii romane. De

17149 aceea au venit la el, sã le facã dreptate. Astfel ºi-au formulat

17150 acuzaþiile lor samaritenii. Iudeii susþineau însã cã vinovaþi de

17151 r ãs co al ã º i d e o s t i l i t ã þ i e r a u s a m a r i t en i i º i î n p r i mu l r î n d

17152 Cumanus, care se lãsase corupt de darurile lor, ca sã treacã sub

17153 tãcere uciderea galileenilor. Ascultînd plîngerile ambelor tabere,

17154 el a amînat dezbaterile procesului ºi a zis cã va pronunþa verdictul

17155 dupã ce va veni în Iudeea, ca sã cunoascã mai bine adevãrul la

17156 faþa locului. Pãrþile rivale s-au despãrþit fãrã sã primeascã

17157 deocamdatã rãspunsul. Curînd a sosit Quadratus în Samaria; dînd

17158 ascultare tuturora, a fost de pãrere cã samaritenii purtau vina

17159 tulburãrilor. De îndatã ce a prins de veste cã iudeii puneau la cale

17160 noi rãzvrãtiri, i-a þintuit pe cruce pe cei capturaþi de Cumanus. De

17161 acolo a plecat în tîrgul numit Lydda, care rivaliza prin mãrime cu

17162 un oraº, ºi aici, instalat pe o tribunã, a cercetat iar pricina

17163 s amar i t en i l o r. D e l a u n s amaritean a aflat cã u n f r u n t aº al

17164 iudeilor, numit Dortus, împreunã cu cîþiva rãzvrãtitori, 4 la

17165 numãr, au cãutat sã ridice poporul împotriva romanilor. Quadratus

17166 i-a condamnat la moarte pe toþi aceºti instigatori. Dar pe Marele

17167 Preot Anania ºi pe pretorul Ananus i-a pus în lanþuri, trimiþîndu-i

17168 la Roma, sã dea socotealã în faþa lui Claudius Cezar pentru

17169 faptele lor. A poruncit apoi ca fruntaºii samaritenilor ºi ai

17170 iudeilor, împreunã cu procuratorul Cumanus ºi cu Celer, care era

17171 tribun, sã plece în Italia la împãrat, spre a supune judecãþii

17172 acestuia disputele lor. Stãpînit de teama cã iudeii pun la cale o

17173 nouã rãscoalã, s-a dus el însuºi la Hierosolyma, unde a gãsit

17174 poporul cinstindu-L pe Dumnezeu la strãmoºeasca lui sãrbãtoare.

17175 Convins cã nu vor mai avea loc noi tulburãri, Quadratus a pãrãsit

17176 solemna ceremonie, întorcîndu-se la Antiohia.

17177 3. Lui Cumanus ºi fruntaºilor samariteni, trimiºi la Roma, li

17178 s-a stabilit ziua în care disputele lor vor fi judecate de împãrat.

17179 Liberþii ºi prietenii lui Cezar s-au strãduit mult sã intervinã în

17180 favoarea lui Cumanus ºi a samaritenilor ºi desigur cã iudeii ar fi

17181 pierdut procesul. Dar tînãrul Agripa, aflat atunci la Roma,

17182 dîndu-ºi seama cã fruntaºii iudeilor erau într-o mare încurcãturã,

17183 a rugat-o stãruitor pe Agrippina, soþia împãratului, sã-ºi convingã

17184 s o þ u l c a l a r o s t i r e a s e n t i n þ e i , s ã d e a c u v e n i t a p e d e a p s ã

17185 ad ev ãr aþilor provocatori ai tul b u r ãr i l o r. P r ev en i t as t f el º i

17186 înduplecat de rugãminþile sale, dupã ce a dat ascultare ambelor

17187 pãrþi ºi s-a convins cã principalii provocatori ai relelor erau

17188 samaritenii, Claudius i-a condamnat la moarte pe aceºtia, l-a

17189 surghiunit pe Cumanus ºi a poruncit ca tribunul Celer sã fie trimis

17190 înapoi la Hierosolyma, urmînd sã fie tîrît prin întregul oraº ºi

17191 scurtat de cap.

17192 Capitolul 7

17193 1. Claudius l-a trimis apoi pe Felix, fratele lui Pallas, sã

17194 guverneze Iudeea. În al 12-lea an al domniei sale, i-a dat lui
 Pag. 691

17195 Agripa tetrarhia lui Phillipos ºi Batanaea, la care a adãugat

17196 Trachonitis ºi Abila, fosta tetrarhie a lui Lysanias, luîndu-i însã

17197 Chalcis, unde domnise timp de 4 ani. Primind bogatele daruri ale

17198 lui Cezar, Agripa a mãritat-o pe sora lui Drusilla cu Azizus,

17199 r e g e l e d i n E m e s a , c a r e a a c c e p t a t t ã i e r e a î m p r e j u r. C ã c i

17200 Epiphanes, fiul regelui Antioh, renunþase sã se însoare cu ea,

17201 fiindcã nu a vrut sã îmbrãþiºeze credinþa iudaicã, în pofida

17202 promisiunii pe care o fãcuse cîndva tatãlui fetei. Apoi Agripa a

17203 dat-o de soþie pe Mariamne lui Archelaus, fiul lui Helcias, cu care

17204 fusese logoditã de tatãl ei, Agripa. Din aceastã cãsãtorie a rezultat

17205 o fiicã numitã Berenice.

17206 2. La scurtã vreme dupã aceea s-a destrãmat cãsnicia Drusillei

17207 cu A zi zu s, din urmãtorul motiv. De în d at ã ce a v ãzu t - o p e

17208 Drusilla, care întrecea toate femeile prin frumuseþea ei, Felix,

17209 procuratorul de atunci al Iudeii, s-a îndrãgostit de ea. Trimiþîndu-l

17210 ca mijlocitor pe bunul sãu prieten iudeu, numit Simon, care era

17211 o r i g i n a r d i n C i p r u º i s e d ã d e a d r e p t m a g , i - a c e r u t s ã - º i

17212 pãrãseascã bãrbatul ºi sã se cãsãtoreascã cu el; i-a fãgãduit cã o

17213 va face fericitã dacã nu-l va dispreþui. Dornicã sã scape de invidia

17214 surorii sale Berenice, cãci frumuseþea ei îi adusese neasemuite

17215 ponoase din partea acesteia, Drusilla a comis o nelegiuire ºi a

17216 î n c ã l c a t d a t i n i l e s t r ã m o º e º t i , l ã s î n d u - s e c o n v i n s ã s ã s e

17217 cãsãtoreascã cu Felix. I-a dãruit acestuia un fiu, numit Agripa,

17218 care a pierit împreunã cu mama lui în urma erupþiei vulcanului

17219 Vezuviu din timpul domniei lui Titus, cum voi povesti mai tîrziu.

17220 3. Dupã moartea lui Irod, care îi fusese în acelaºi timp soþ ºi
17221 unchi, Berenice a fost multã vreme vãduvã. Fiindcã se rãspîndise

17222 zvonul cã întreþinea legãturi nepermise cu fratele ei, l-a îndemnat

17223 pe Polemon, regele Ciliciei, sã se taie împrejur, spre a se cãsãtori

17224 cu ea; i s-a pãrut cea mai sigurã cale de a combate minciunile ºi

17225 calomniile care umblau pe socoteala ei. Polemon a consimþit, mai

17226 ales datoritã faptului cã era foarte bogatã. Dar cãsnicia lor n-a

17227 durat multã vreme; Berenice l-a pãrãsit pe Polemon, zice-se, din

17228 pricina necumpãtãrii sale. Dupã desfacerea cãsãtoriei, Polemon

17229 s-a dezbãrat repede de credinþele iudaice. În aceeaºi vreme ºi

17230 Mariamne, care se despãrþise între timp de Archelau, s-a cãsãtorit

17231 cu Demetrius, care se distingea printre iudeii din Alexandria atît

17232 prin origine, cît ºi prin averile sale; îndeplinea pe atunci funcþia

17233 de alabarh. Fiului pe care l-a avut de la el i-a dat numele de

17234 Agrippinus. Dar despre aceste personaje vom avea prilejul sã

17235 vorbim mai tîrziu.

17236 Capitolul 8

17237 1. Între timp a murit Claudius Cezar, dupã ce a domnit 13 ani,

17238 8 l u n i ºi 20 de zile. Unii susþin cã a mu r i t o t r ãv i t ch i ar d e

17239 Agrippina, soþia lui. Germanicus, fratele lui Cezar, a fost tatãl

17240 acestei femei, mãritatã mai întîi cu Domitius Ahenobarbus, unul

17241 dintre bãrbaþii cei mai de seamã ai oraºului Roma. Dupã moartea

17242 soþului ei, a rãmas multã vreme vãduvã, pînã s-a mãritat cu

17243 Claudius, aducîndu-i un fiu vitreg, numit Domitius dupã tatãl lui

17244 bun. Claudius a ucis-o din gelozie pe soþia lui Messalina, care i-a
 Pag. 692

17245 dãruit 2 copii: pe Britannicus ºi pe Octavia. De la prima lui soþie,

17246 Petina, avea o fiicã mai mare, care se chema Antonia. Pe aceastã

17247 Antonia a mãritat-o numaidecît cu Nero: aºa l-a numit el pe

17248 Domitius, dupã ce l-a adoptat.

17249 2. Întrucît se temea mult cã de îndatã ce va creºte mare,

17250 Britannicus va fi ajutat de tatãl sãu sã-i moºteneascã tronul,

17251 Agrippina a pus la cale, zice-se, uciderea lui Claudius, vrînd sã-i

17252 d e s c h i d ã c a l e a s p r e d o m n i e p r o p r i u l u i e i f i u . L - a t r i m i s

17253 numaidecît pe Burrus, prefectul pretoriului, împreunã cu tribunii

17254 ºi liberþii cei mai influenþi, sã-l ducã pe Nero în tabãra pretorianã,

17255 ca sã fie proclamat împãrat. Dupã ce a pus mîna pe putere în felul

17256 acesta, Nero l-a otrãvit în tainã pe Britannicus, avînd mai mulþi

17257 complici. În scurtã vreme a ucis-o fãþiº pe mama lui, drept

17258 mulþumire nu numai pentru cã l-a adus pe lume, ci pentru cã prin

17259 intrigile ei l-a ajutat sã dobîndeascã tronul împãrãþiei romanilor.

17260 A ucis-o de asemenea pe Octavia, soþia lui, precum ºi mulþi

17261 oameni nobili, sub pretextul cã ar fi complotat împotriva lui.

17262 3. Mã abþin totuºi sã spun mai multe lucruri despre acestea.

17263 Mulþi au fost cei care au scris istoria lui Nero: unii dintre ei, în

17264 semn de recunoºtinþã pentru binefacerile sale, au îmbrobodit

17265 adevãrul, iar alþii, mînaþi de ura ºi duºmãnia lor faþã de el, au dat

17266 crezare fãrã ruºine atîtor minciuni despre el încît sînt demni de

17267 deplinul nostru dispreþ. Nu trebuie sã ne mire faptul cã ei au

17268 rãspîndit nãscociri privitoare la Nero, cîtã vreme nici mãcar

17269 istoricii care au descris faptele înaintaºilor lor nu s-au ostenit sã

17270 respecte adevãrul, deºi nu aveau nici un motiv sã-i urascã,

17271 deoarece au trãit cu mult înaintea lor. Cei ce nu pun preþ pe

17272 adevãr, n-au decît sã scrie istoria aºa cum poftesc, deoarece ei par

17273 încîntaþi de aceastã libertate. Dar eu, care mi-am propus sã redau

17274 numai adevãrul, m-am hotãrît sã menþionez în treacãt lucrurile

17275 care n-au legãturã cu lucrarea de faþã ºi sã tratez pe îndelete doar

17276 faptele privitoare la iudei, compatrioþii mei, fiindcã nu mã sfiesc

17277 sã arãt deschis nici nenorocirile, nici vinile noastre. Mã întorc

17278 aºadar la depanarea celor ce ni s-au întîmplat odinioarã.

17279 4. În primul an al domniei lui Nero a murit Azizus, regele din

17280 Emesa, ºi urmaº la tron i-a fost fratele sãu, Soemus. Aristobul,

17281 fiul lui Irod, regele din Chalcis, a primit de la Nero guvernarea

17282 Armeniei Mici. Cezar i-a dãruit lui Agripa o parte din Galileea,

17283 Tiberias ºi Tarichea, care urmau sã asculte de poruncile sale,

17284 î m p r e u n ã c u I u l i a d a , o r a º u l d i n P e r a e a , º i 2 4 d e s a t e d i n

17285 vecinãtatea lui.

17286 5. Între timp, situaþia din Iudeea se înrãutãþea de la o zi la alta.

17287 Þara era bîntuitã iarãºi de tîlhari ºi de ºarlatani, care amãgeau

17288 mulþimea. Mulþi din rîndul acestora, ca ºi din al jefuitorilor, au

17289 fost capturaþi zilnic de Felix ºi executaþi. Pe Eleazar, fiul lui

17290 Dinaeus, care strînsese în jurul lui o bandã de hoþi, l-a prins

17291 printr-un vicleºug: l-a ademenit sã vinã la curtea lui, dupã ce s-a

17292 l eg at p r i n j u r ãmî n t cã n - o s ã p ã þ e a s c ã n i m i c, t r i mi þ î n d u - l

17293 numaidecît înlãnþuit la Roma. Felix era foarte pornit împotriva

17294 Marelui Preot Jonathas, care îl sfãtuise adesea sã guverneze mai

17295 bine treburile iudeilor, pentru ca el, care intervenise pe lîngã

17296 Cezar pentru numirea lui ca procurator al Iudeii, sã fie mai la

 Pag. 693

17297 adãpost de plîngerile poporului sãu. S-a decis sã-l înlãture din
17298 calea lui pe cel ce îl dojenea necontenit: nimic nu-i supãrã mai

17299 mult pe cei nedrepþi decît statornica lor muºtruluire. De aceea l-a

17300 mo mi t p e cel mai b u n p r i et en al lui Jonathas, origin ar d i n

17301 Hierosolyma, numit Doran, fãgãduindu-i o mare sumã de bani

17302 dacã îi va aduce niºte tîlhari, sã-l omoare.

17303 Capitolul 9

17304 1. Cum a primit vestea morþii lui Festus, Cezar l-a trimis pe
17305 Albinus sã guverneze Iudeea. Regele i-a luat funcþia de Mare

17306 Preot lui Iosif ºi i-a dat pontificatul fiului lui Ananus, care se

17307 numea tot Ananus. Despre bãtrînul Ananus se zice cã a fost un om

17308 foarte norocos: a avut 5 copii ºi toþi L-au slujit pe Domnul ca

17309 arhierei, dupã ce a deþinut el însuºi multã vreme înalta demnitate

17310 sacerdotalã, ceea ce n u s - a mai întîmplat nici unuia dintre

17311 pontificii noºtri. Tînãrul Ananus, despre a cãrui numire în funcþia

17312 de Mare Preot am vorbit adineauri, avea o fire nemiloasã ºi

17313 cutezãtoare. El fãcea parte din secta saducheilor, care sînt mai

17314 acerbi ºi mai nemiloºi în judecãþi decît ceilalþi iudei, dupã cum

17315 am arãtat mai înainte. Fiindcã era deci crud, Ananus a socotit cã

17316 sosise momentul potrivit sã treacã la faptã acum, cînd Festus

17317 murise ºi Albinus era în drum spre Iudeea. A convocat sinedriul

17318 la judecatã ºi l-a adus în faþa lui pe fratele lui Isus, denumit

17319 Hristos, el se chema Iacov, împreunã cu alþi cîþiva, acuzîndu-i cã

17320 încãlcaserã legile, ºi i-a condamnat sã fie uciºi cu pietre. Acest

17321 lucru a stîrnit indignarea cetãþenilor moderaþi, care respectau cu

17322 stricteþe legile; ei ºi-au trimis în tainã solii la regele lor, rugîndu-l

17323 sã-l avertizeze în scris pe Ananus sã nu mai întreprindã asemenea

17324 fapte, cãci fusese nedrept ºi în ceea ce fãcuse acum. Unii dintre

17325 ei s-au dus în întîmpinarea lui Albinus. care tocmai plecase din

17326 oraºul Alexandria, ºi i-au atras atenþia cã Ananus convocase

17327 singur sinedriul la judecatã, fãrã sã-i cearã consimþãmîntul.

17328 Albinus a fost convins de vorbele sfãtuitorilor sãi ºi i-a adresat

17329 scrisori furibunde lui Ananus, ameninþîndu-l cã-i va da cuvenita

17330 pedeapsã. Dar, în urma acestui incident, regele Agripa i-a luat

17331 funcþia de Mare Preot, pe care o deþinuse timp de 3 luni, ºi i-a

17332 încredinþat-o lui Iesus, fiul lui Damnaeus.

17333 2. Cum a ajuns în oraºul Hierosolyma, Albinus ºi-a dat

17334 întreaga ostenealã ºi preocupare ca sã instaureze liniºtea în þarã.

17335 Fostul Mare Preot Ananus îºi sporea de la o zi la alta prestigiul,

17336 cucerind ºi mai mult simpatia ºi preþuirea concetãþenilor sãi. Se

17337 pricepea sã agoniseascã banii ºi împãrþea daruri lui Albinus ºi

17338 Marelui Preot. Avea în schimb slujitori netrebnici care, însoþiþi de

17339 niºte oameni foarte îndrãzneþi, se duceau la arie ºi îºi însuºeau cu

17340 forþa zeciuiala preoþilor, luîndu-i la bãtaie pe cei care li se

17341 împotriveau. Atît Marii Preoþi cît ºi slujitorii lor sãvîrºeau

17342 asemenea fapte deoarece nu era nimeni care sã-i împiedice. Aºa

17343 se face cã sacerdoþii care trãiau din aceste zeciuieli ajungeau sã

17344 moarã de foame.

17345 3. La una din sãrbãtorile celebrate în vremea aceea, sicarii au

17346 pãtruns noaptea în oraº, l-au capturat pe grãmãticul lui Eleazar,
 Pag. 694

17347 comandantul templului, care era fiul lui Anania, Marele Preot, ºi
17348 legîndu-l fedeleº, l-au dus cu ei. Apoi au trimis un mesager la

17349 Anania ºi i-au promis cã-l vor da înapoi pe grãmãtic dacã îl va

17350 convinge pe Albinus sã elibereze 10 dintre ciracii lor þinuþi în

17351 lanþuri. Ajuns la ananghie, Anania a apelat la Albinus ºi l-a

17352 convins sã-i îndeplineascã cererea. Aceasta a fost începutul altor

17353 nenorociri. Cãci sicarii cãutau pe toate cãile sã punã mîna pe

17354 rudele ºi prietenii lui Anania; de cîte ori îi capturau, ei nu

17355 înapoiau ostaticii pînã nu obþineau eliberarea unui sicar. Astfel,

17356 numãrul lor a crescut din nou, fãcîndu-i sã devasteze þara cu ºi

17357 mai mare îndrãznealã.

17358 4. În acelaºi timp, regele Agripa, mãrind oraºul Cezareea, care

17359 se mai chema ºi Philippi, l-a denumit Neronia, în cinstea lui Nero.

17360 Cu mari cheltuieli, el a construit aºijderea în Berytus un teatru

17361 unde dãdea anual spectacole, scoþînd din buzunar sume uriaºe;

17362 totodatã, a distribuit poporului grîu ºi ulei. Apoi a gãtit întregul

17363 oraº cu statui ºi copii ale originalelor unor vechi sculptori celebri;

17364 toate podoabele regatului sãu le-a mutat în oraºul acela. Aceasta

17365 a stîrnit ura supuºilor lui, fiindcã lua de la ei, sã înfrumuseþeze

17366 oraºele strãine. Atunci a luat pontificatul de la Iesus, fiul lui

17367 Damnaeus ºi urmaºul lui a fost Iesus, fiul lui Gãmãliei. De aceea,

17368 între cei 2 a izbucnit o ceartã. Fiecare a strîns în jurul lui o ceatã

17369 de oameni foarte curajoºi ºi aveau loc numeroase încãierãri,

17370 ambele tabere aruncînd pietre una asupra alteia. I-a întrecut însã

17371 pe toþi Anania, care prin bogãþiile sale, a atras majoritatea

17372 susþinãtorilor de partea lui. ªi-au pus în slujba lor ceata de

17373 n e l e g i u i þ i S a u l º i C o s t o b a r, c a r e a v e a u o b î r º i e r e g a l ã ,

17374 bucurîndu-se de o mare preþuire datoritã înrudirii lor cu Agripa.

17375 Ei erau însã înfocaþi ºi violenþi, fiind gata oricînd sã-i jefuiascã

17376 pe cei slabi. Încã de atunci oraºul nostru era nãpãdit de calamitãþi

17377 ºi lucrurile mergeau din ce în ce mai rãu.

17378 5. Întrucît primise vestea cã Gessius Florus a fost numit în

17379 locul sãu ºi cã se afla deja în drum spre Hierosolyma, Albinus a

17380 vrut sã dea impresia cã a fãcut ceva pentru iudei. Cei încãtuºaþi,

17381 care meritau pedeapsa cu moartea, au fost executaþi din ordinul

17382 lui. Pe cei ce zãceau în temniþã pentru pricini mãrunte i-a eliberat

17383 în schimbul unei sume de bani. Astfel s-au golit închisorile de

17384 nelegiuiþi ºi þara a fost invadatã de tîlhari.

17385 6. Între timp, cîntãreþii de imnuri din rîndul leviþilor, aceºtia

17386 alcãtuiesc un trib aparte, l-au rugat pe rege sã convoace sinedriul,

17387 ca sã li se acorde ºi lor dreptul de a purta stola de in, aidoma

17388 preoþilor. Ei susþineau cã în anii domniei sale era indicat sã se

17389 instituie o nouã ordine care sã-i perpetueze amintirea. Cererea lor

17390 n-a fost zadarnicã. Fiindcã regele, cu consimþãmîntul celor ce

17391 fãceau parte din sinedriu, le-a permis cîntãreþilor de imnuri sã-ºi

17392 schimbe vechiul veºmînt cu haina lungã de in pe care ºi-o doreau.

17393 Chiar ºi celeilalte pãrþi a tribului, care se ocupa de treburile

17394 mãrunte ale templului, i-a îngãduit, potrivit cererii sale, sã înveþe

17395 imnurile. Toate aceste mãsuri se abãteau de la orînduielile

17396 strãmoºeºti, încît încãlcarea legilor nu putea sã nu-ºi primeascã

17397 cuvenita pedeapsã.

17398 7. În vremea aceea, construcþia templului era terminatã. Dar

 Pag. 695

17399 poporul a vãzut cã meºteºugarii, peste 18.000 la numãr, stãteau

17400 degeaba ºi doreau sã-ºi exercite meseria de pe urma cãreia îºi

17401 agonisiserã traiul zilnic, prin munca lor la templu. Temîndu-se

17402 însã de romani, el n-a mai vrut sã strîngã bani pentru templu ºi de

17403 aceea a dorit sã cheltuiascã, dînd de lucru meseriaºilor, cãci chiar

17404 dacã lucraserã o singurã orã pe zi la templu, aceºtia fuseserã

17405 plãtiþi pe loc. De aceea, regele a fost rugat sã restaureze galeria

17406 din partea de apus. Porticul, situat în afara templului, strãbãtea o

17407 vale adîncã ºi se sprijinea pe un zid de 400 sute de coþi; era

17408 construit din pietre pãtrate, de un alb strãlucitor, lungimea

17409 fiecãrei pietre era de 20 de coþi ºi înãlþimea, de 6 coþi, lucrarea

17410 datînd din vremea lui Solomon, constructorul primului templu.

17411 Dar regele, întrucît Claudius Cezar îi ceruse sã aibã grijã de

17412 templu, ºi-a zis în sinea lui cã lesne se demola o asemenea

17413 construcþie, dar restaurarea ei constituia o treabã grea, mai ales un

17414 asemenea portic, lucrarea avea nevoie de multã vreme ºi de

17415 ch el t u i el i mar i , aº a cã n - a ap r o b at cererea popor u l u i . N - a

17416 împiedicat însã pavarea oraºului cu marmurã albã. Apoi i-a luat

17417 f u n c þ i a d e M a r e P r e o t l u i I e s u s , f i u l l u i G ã m ã l i e i , º i i - a

17418 încredinþat-o lui Matthias, fiul lui Theophilos, sub pontificatul

17419 cãruia a izbucnit rãzboiul dintre romani ºi iudei.

17420 Capitolul 10

17421 1. Mi se pare necesar ca aceastã istorie sã povesteascã neapãrat

17422 despre Marii Preoþi: de unde proveneau, cine anume avea voie sã

17423 primeascã aceastã demnitate ºi cît de mulþi au fost ei pînã la

17424 sfîrºitul rãzboiului. Primul dintre toþi Marii Preoþi a fost, dupã

17425 cum se spune, Aaron, fratele lui Moise. Dupã moartea lui, au

17426 venit la rînd fiii lui ºi de atunci încolo toþi urmaºii sãi au moºtenit

17427 înalta funcþie. La noi existã legea strãbunã potrivit cãreia nimeni

17428 nu are voie sã fie Marele Preot al lui Dumnezeu dacã nu se trage

17429 din sîngele lui Aaron. Nici unul dintr-o altã familie, chiar dacã

17430 era rege, nu avea voie sã emitã pretenþii la o asemenea onoare. De

17431 l a A ar o n , p r i mu l M ar e P r eo t , º i p î n ã l a P h i n ees , n u mi t d e

17432 rãsculaþi în timpul rãzboiului, au fost în total 83 de pontifi. 13

17433 dintre ei au îmbrãcat sacrele veºminte din vremea cînd Moise a

17434 înjghebat în pustiu un tabernacol pentru cinstirea lui Dumnezeu

17435 ºi pînã la sosirea în Iudeea, unde regele Solomon a înãlþat templul

17436 Domnului. La început, pontificatul era deþinut pînã la moarte, în

17437 timp ce mai tîrziu Marii Preoþi au fost înlocuiþi din timpul vieþii

17438 de urmaºii lor. Cei 13, care se trãgeau din cei 2 fii ai lui Aaron,

17439 ºi-au primit funcþia printr-o succesiune pe Jonathas. Acesta s-a

17440 î n v o i t º i a p u s l a c a l e u c i d e r e a M a r e l u i P r e o t c u a j u t o r u l

17441 tîlharilor. Unii dintre ei au venit în oraº, sã se roage, chipurile, lui

17442 Dumnezeu, ascunzîndu-ºi sub haine pumnalele. Aceºtia s-au

17443 amestecat printre slujitorii lui Jonathas ºi l-au ucis. Deoarece

17444 crima a rãmas nepedepsitã, infractorii au venit mai tîrziu fãrã

17445 teamã în zilele de sãrbãtoare, cu jungherul dosit aºijderea sub

17446 haine, se amestecau în mulþime ºi unii îºi înjunghiau duºmanii,

17447 alþii pe aceia pentru care primiserã bani sã-i ucidã. Acþionau

17448 astfel nu numai în oraº, ci ºi în templu; nu se temeau sã comitã

 Pag. 696

17449 asasinate nici acolo, ca ºi cum fapta lor n-ar fi fost contrarã
17450 ev l av i ei . A m co n v i n g er ea cã tocmai de aceea, i n d i g n at d e

17451 nelegiuirea lor, Dumnezeu S-a înverºunat împotriva oraºului, ºi

17452 fiindcã a socotit cã templul nu mai era lãcaºul Sãu nepîngãrit, i-a

17453 adus pe capul nostru pe romani, ca sã-ºi purifice oraºul cu

17454 ajutorul flãcãrilor, ºi ne-a tîrît în sclavie, împreunã cu soþiile ºi

17455 copiii, fãcîndu-ne sã ne recunoaºtem singuri vinovãþia.

17456 2. Ca urmare a faptelor sãvîrºite de tîlhari, oraºul s-a umplut

17457 de asemenea nelegiuiri. Între timp au apãrut ºarlatani ºi oameni

17458 plini de vicleºuguri, care sfãtuiau mulþimea sã-i însoþeascã în

17459 pustiu, unde urmau ei sã facã semne ºi minuni cu ajutorul proniei

17460 divine. Numeroºii naivi care le-au dat crezare au fost pedepsiþi

17461 pentru nebunia lor: Felix i-a adus înapoi, condamnîndu-i la

17462 moarte. În vremea aceea a venit la Hierosolyma un egiptean care

17463 s e d ãd ea d r ep t p r o f et , î n d emn î n d g l o at a d e p l e b e i s ã u r ce

17464 împreunã cu el pe Muntele Mãslinilor, situat la 5 stadii distanþã

17465 de oraº. Acolo zicea el cã voia sã arate, cum la porunca lui,

17466 zidurile Hierosolymei se vor prãbuºi fãgãduind oamenilor cã vor

17467 pãtrunde în oraº prin spãrturile lor. La auzul acestor vorbe, Felix

17468 a poruncit oºtenilor sã ia armele în mîini; a strîns un mare numãr

17469 d e c ã l ã r e þ i º i d e p e d e s t r a º i c u c a r e a n ã v ã l i t î n a f a r a

17470 Hierosolymei, pornind împotriva egipteanului ºi a însoþitorilor

17471 lui. Au pi er i t v reo 4.000 dintre aceºtia ºi 200 au fost luaþi

17472 prizonieri. Egipteanul n-a cãzut pe cîmpul de luptã, ci s-a fãcut

17473 nevãzut. Acum tîlharii aþîþau iarãºi poporul sã porneascã rãzboiul

17474 împotriva romanilor, cãrora nu mai trebuiau sã li se supunã, ºi

17475 acolo unde nu erau ascultaþi, dãdeau foc ºi prãdau satele.

17476 3. Chiar ºi între iudeii care locuiau în Cezareea ºi irienii

17477 stabiliþi acolo au izbucnit certuri provocate de egalitatea dreptului

17478 lor de cetãþenie. Iudeii voiau sã li se recunoascã întîietatea,

17479 datoritã faptului cã regele lor Irod, care întemeiase Cezareea, avea

17480 origine iudaicã. Sirienii nu contestau acest lucru, dar susþineau cã

17481 oraºul lor s-a numit mai înainte Turnul lui Straton ºi atunci nici

17482 un iudeu nu locuia în cetate. Cînd magistraþii provinciilor au auzit

17483 de disputa lor, i-au prins pe instigatorii ambelor tabere ºi i-au

17484 bãtut cu vergile, astfel cã încãierãrile s-au potolit pentru scurt

17485 timp. Dar iudeii, care se bazau pe averile lor ºi îi dispreþuiau ca

17486 atare pe sirieni, au început sã-i batjocoreascã iarãºi, provocîndu-i

17487 astfel sã treacã la fapte. La rîndul lor, sirienii, care nu erau aºa de

17488 bogaþi, dar se bizuiau pe faptul cã detaºamentul roman, situat în

17489 apropierea oraºului, era alcãtuit în mare parte din cetãþen i

17490 provenind din Cezareea ºi Sebaste, au rãspuns cîtãva vreme la

17491 batjocurile iudeilor cu aceleaºi vorbe jignitoare. Apoi au aruncat

17492 cu pietre unii împotriva altora, pînã cînd în ambele tabere s-au

17493 înregistrat mulþi rãniþi ºi morþi. Victoria a fost însã de partea

17494 iudeilor. Cînd a vãzut cã disputa nu se deosebea prea mult de un

17495 r ã z b o i f ã þ i º , F e l i x a i n t er v en i t º i l e- a cer u t i u d ei l o r s ã s e

17496 potoleascã. Fiindcã aceºtia nu l-au ascultat, ºi-a trimis oºtenii

17497 bine înarmaþi împotriva lor ºi a ucis mulþi dintre ei, dar pe cei mai

17498 mulþi i-a capturat, iar casele pline de bogãþii ale celor care locuiau

17499 în oraº au fost prãdate de oºteni. Atunci iudeii cei mai moderaþi

17500 ºi mai influenþi, preocupaþi de propria siguranþã ºi de cea a

 Pag. 697

17501 semenilor lor, l-au rugat pe Felix sã-ºi recheme luptãtorii prin
17502 semnalul de trîmbiþã, ca sã-i cruþe pe ceilalþi, dîndu-le prilejul

17503 sã-ºi ispãºeascã greºelile. Felix s-a lãsat înduplecat pe loc de

17504 rugãminþile lor.

17505 5. În vremea aceea, regele Agripa i-a transmis funcþia de Mare

17506 Preot lui Ismael, fiul lui Phabi. Acum s-au rãsculat Marii Preoþi

17507 împotriva sacerdoþilor ºi a fruntaºilor mulþimii din Hierosolyma;

17508 fiecare ºi-a înjghebat propria lui ceatã de susþinãtori fanatici ºi

17509 dornici de schimbãri, proclamîndu-se conducãtorul ei. De cîte ori

17510 se întîlneau, aruncau unii asupra altora vorbe de ocarã ºi pietre;

17511 nu se gãsea nimeni care sã-i dojeneascã, încît bunul plac se

17512 rãspîndea, ca ºi cum în cetate n-ar mai fi existat nici o autoritate.

17513 Neruºinarea ºi cutezanþa Marilor Preoþi a mers atît de departe

17514 încît ei ºi-au trimis slujitorii la Arie, sã ridice zeciuiala cuvenitã

17515 sacerdoþilor. Aceastã mãsurã a avut drept urmare faptul cã unii

17516 sacerdoþi, care se zbãteau în sãrãcie, au murit de foame din lipsa

17517 celor necesare traiului zilnic. Aºadar, samavolnicia rãzvrãtiþilor

17518 oprima orice dreptate.

17519 6. Între timp, Porcius Festus, trimis de Nero, l-a înlocuit pe

17520 Felix în funcþia de procurator. Fruntaºii iudeilor care locuiau la

17521 Cezareea s-au dus numaidecît la Roma, sã-ºi formuleze acuzaþiile

17522 împotriva lui Felix. Acesta ar fi fost aspru pedepsit pentru

17523 nedreptãþile pe care le fãcuse iudeilor, dacã fratele sãu Pallas,

17524 bucurîndu-se atunci de marea preþuire a împãratului, nu l-ar fi

17525 îmbunat pe Nero prin rugãminþile lui nenumãrate. Douã dintre

17526 cãpeteniile siriene l-au atras de partea lor, cu o mare sumã de

17527 b a n i , p e B u r r u s , d a s c ã l u l l u i N e r o , a º i j d e r e a î n g r i j i t o r u l

17528 corespondenþei sale în limba greacã, ºi l-au convins sã obþinã de

17529 la Nero o scrisoare care sã-i priveze pe iudei de egalitatea

17530 d r eptului l o r d e cet ãþ en i e. ª i B u r r u s l - a r u g at p e î mp ãr at ,

17531 determinîndu-l sã scrie o asemenea scrisoare; ea este sursa

17532 nenorocirilor care au cãzut dupã aceea pe capul neamului nostru.

17533 Cînd au aflat conþinutul scrisorii care fusese adresatã sirienilor,

17534 iudeii din Cezareea ºi-au înteþit revolta, pînã cînd a izbucnit

17535 rãzboiul.

17536 7. La sosirea lui în Iudeea, Festus i-a gãsit pe locuitorii ei

17537 îngroziþi de tîlharii care le pãgubeau þara, jefuind ºi dînd foc

17538 tuturor satelor. Atunci cei ce erau denumiþi sicari, un soi de

17539 asasini, se înmulþiserã foarte mult ºi se slujeau de un jungher,

17540 c a r e n u e r a m a i m a r e d e c î t i a t a g a n u l p e r s a n , d a r c u l a m a

17541 încovoiatã, aºa cum sînt pumnalele cãrora romanii le zic sicae. De

17542 aici provine ºi numele acestor tîlhari, care comiteau multe

17543 omoruri. Aºa cum am spus mai înainte, în zilele de sãrbãtoare, ei

17544 se amestecau în mulþimea venitã de pretutindeni în scopuri pioase,

17545 înjunghiind aþîþi închinãtori cîþi voiau ei. Adesea nãvãleau

17546 înarmaþi în satele duºmane, sã le jefuiascã ºi sã le incendieze.

17547 Festus ºi-a trimis trupele de cãlãreþi ºi de pedestraºi împotriva

17548 celor amãgiþi de un ºarlatan care le promisese izbãvirea ºi

17549 încetarea tuturor relelor, dacã se hotãrau sã-l urmeze în pustiu.

17550 Oºtenii trimiºi de el i-au ucis deopotrivã pe înºelãtor ca ºi pe

17551 însoþitorii lui.

17552 8. În aceeaºi vreme, regele Agripa a construit un edificiu

 Pag. 698

17553 impunãtor aproape de colonade, în cetãþuia regalã a Hierosolymei,

17554 care fusese odinioarã palatul fiilor lui Asamoneu. El se afla pe un

17555 loc înalt, de unde avea o încîntãtoare priveliºte a întregului oraº.

17556 Curiosul rege, întins pe patul sãu, putea sã urmãreascã de sus tot

17557 ce se petrecea în preajma templului. Cînd au observat acest lucru,

17558 fruntaºii Hierosolymei au fost foarte supãraþi: nici obiceiurile

17559 strãbune, nici legile lor nu permiteau nimãnui sã vadã ce se

17560 petrecea în templu, mai ales în timpul ceremoniilor sacre. Ca

17561 atare, ei au clãdit un zid înalt în faþa exedrei din interiorul

17562 templului, aflatã în partea de apus. Construcþia rãpea perspectiva

17563 nu numai dinspre dormitorul regelui, ci ºi dinspre porticu l

17564 apusean, situat în afara templului, unde îºi postau romanii strãjerii

17565 care supravegheau sanctuarul în zilele de sãrbãtoare. Ceea ce l-a

17566 nemulþumit profund pe regele Agripa, dar în ºi mai mare mãsurã

17567 pe procuratorul Festus, ultimul fiind cel ce a poruncit ca zidul sã

17568 fie dãrîmat. Dar iudeii l-au rugat ca mai întîi sã li se îngãduie

17569 sã-ºi trimitã solii la Roma; susþineau cã preferã sã moarã, decît

17570 sã-ºi vadã ºtirbitã o parte a templului lor. Cînd Festus le-a

17571 încuviinþat cererea, ei au delegat sã plece la Nero 10 cetãþeni de

17572 vazã, împreunã cu Marele Preot Ismael ºi cu Helcias, pãzitorul

17573 tezaurului sfînt. Nero le-a dat ascultare ºi nu numai cã i-a iertat

17574 pentru ceea ce au fãcut, ci a permis ca zidul lor sã rãmînã în

17575 picioare. Împãratul a fãcut asta de dragul soþiei sale Poppaea, o

17576 femeie evlavioasã, care a intervenit în favoarea iudeilor; a permis

17577 celor 10 delegaþi sã se întoarcã acasã, reþinîndu-i ca ostatici pe

17578 Helcias ºi pe Ismael. De îndatã ce a aflat asta, regele i-a transmis

17579 pontificatul lui Iosif, poreclit Cabi, fiul Marelui Preot Simon. În

17580 decursul pãstoriei lor, orînduirea a fost mai întîi aristocraticã,

17581 apoi una monarhicã. Numãrul anilor în care celor 13 le-a revenit

17582 înalta demnitate, începînd de la ieºirea strãbunilor noºtri din

17583 Egipt ºi pînã cînd Solomon, regele din Hierosolyma, a construit

17584 templul, se ridicã la 612. Dupã cei 13 pontifi, alþi 18 au ocupat

17585 rînd pe rînd funcþia de Mare Preot la Hierosolyma, din timpul

17586 regelui Solomon pînã cînd regele babilonian Nabucodonosor a

17587 fãcut o expediþie împotriva oraºului, a incendiat templul ºi a dus

17588 poporul nostru în captivitate la Babilon, luîndu-l prizonier pe

17589 Marele Preot Iosadec. Pontificatul lor a durat 466 de ani, 6 luni

17590 ºi 10 zile, rãstimp în care iudeii s-au supus regilor. Dupã 70 de

17591 ani de la distrugerea Hierosolymei de cãtre babilonieni, Cirus,

17592 regele perºilor, a îngãduit iudeilor din Babilon sã se întoarcã în

17593 patria lor, dîndu-le voie sã-ºi reconstruiascã templul. Acum a

17594 primit înalta demnitate sacerdotalã Iesus, fiul lui Iosadec, unul

17595 dintre captivii care s-au întors acasã. Acesta ºi urmaºii lui, în

17596 numãr de 15, au cîrmuit poporul redevenit liber pînã în timpul

17597 domniei lui Antioh Eupator, vreme de 412 ani. Acest Antioh,

17598 pomenit mai înainte, ºi Lysias, comandantul lui, au fost cei dintîi

17599 care au rãpit funcþia unui Mare Preot, anume Onias, poreclit

17600 Menelau, ºi l-au omorît la Beroe. Îndepãrtîndu-l de la succesiune

17601 pe fiul lui, l-au numit Mare Preot pe Iacimos, care se trãgea din

17602 Aaron, dar nu fãcea parte din casa lui Onias. Tocmai de aceea

17603 Onias, vãrul defunctului Onias, care purta acelaºi nume ca tatãl

17604 sãu, s-a dus în Egipt, unde a intrat în graþiile lui Ptolemeu
 Pag. 699

17605 Philometor ºi ale soþiei sale Cleopatra, de la care a obþinut

17606 încuviinþarea sã construiascã în noma Heliopolis un templu al

17607 Domnului, aidoma cu cel din Hierosolyma, obþinînd sã fie numit

17608 el însuºi Mare Preot. Dar despre sanctuarul acesta, înãlþat în

17609 Egipt, am vorbit de cîteva ori. La rîndul lui, Iacimos s-a stins din

17610 viaþã dupã ce a deþinut pontificatul doar 3 ani. El n-a avut parte

17611 numaidecît de urmaºi ºi vreme de 7 ani oraºul a rãmas fãrã un

17612 M a r e P r e o t . M a i t î r z i u î n s ã , c o n d u c e r e a p o p o r u l u i f i i n d

17613 încredinþatã fiilor lui Asamoneu, de îndatã ce au terminat rãzboiul

17614 cu macedonenii, aceºtia l-au numit Mare Preot pe Ionathas, care

17615 a pãstorit vreme de 7 ani. Cînd el a fost înlãturat din drum prin

17616 cursa pe care i-a întins-o Tryphon, aºa cum am arãtat mai înainte,

17617 demnitatea de Mare Preot i-a fost atribuitã fratelui sãu Simon.

17618 Dupã ce a deþinut pontificatul cu un an mai mult decît fratele lui

17619 ºi a pierit ºi el ucis miºeleºte în timpul unui ospãþ, urmaº i-a fost

17620 fiul sãu Hyrcanos. Timp de 30 de ani, Hyrcanos a fost Mare Preot

17621 ºi a murit la o vîrstã înaintatã, lãsîndu-l în locul lui pe Iuda, care

17622 se mai numea ºi Aristobul. Cumulînd funcþia de Mare Preot cu

17623 demnitatea de rege, deoarece a fost primul care ºi-a pus diadema

17624 regalã, dar a domnit numai un an ºi a fost rãpus de boalã, el ºi-a

17625 lãsat ca urmaº pe fratele lui, Alexandru. Vreme de 27 de ani,

17626 Alexandru a deþinut în acelaºi timp rangul de rege ºi funcþia de

17627 Mare Preot, ºi la moartea lui, i-a transmis puterea soþiei sale

17628 A l e x a n d r a , d î n d u - i s a r c i n a d e a - l n u m i p e M a r e l e P r e o t .

17629 Alexandra i-a transmis funcþia fiului ei Hyrcanos ºi a murit dupã

17630 9 ani de domnie; tot atîþia ani a deþinut pontificatul ºi fiul ei

17631 Hyrcanos. Cãci dupã ce mama li s-a stins din viaþã, fratele lui

17632 A r i s t o b u l i - a d e c l a r a t r ã z b o i º i l - a î n v i n s p e H y r c a n o s ,

17633 proclamîndu-se Mare Preot în locul lui, aºa cã a domnit ºi a

17634 deþinut în acelaºi timp pontificatul. La 3 ani ºi 3 luni de la

17635 urcarea lui pe tron, a sosit în Iudeea Pompeius, a luat cu asalt

17636 H i er o s o l yma º i l - a trimis prizonier l a R o ma p e A r i s t o b u l ,

17637 î mp r eu n ã c u c o p i i i l u i . A º a d a r, H y r c a n o s º i - a r e d o b î n d i t

17638 pontificatul ºi i s-a permis sã cîrmuiascã, fãrã sã aibã dreptul de

17639 a purta diadema. În afara primilor 9 ani, Hyrcanos a mai domnit

17640 astfel încã 24 de ani. Apoi Barzapharnes ºi Pacorus, cãpeteniile

17641 parþilor, au trecut Eufratul ºi au purtat rãzboi cu Hyrcanos, pe

17642 care l-au luat prizonier, aducîndu-l ca rege pe Antigonos, fiul lui

17643 Aristobul. Dupã ce acesta a domnit vreme de 3 ani ºi 3 luni,

17644 Sosius ºi Irod au cucerit oraºul asediat de ei ºi l-au trimis pe

17645 Antigonos la Antiohia, unde a fost executat din ordinul lui

17646 Antoniu. Devenit rege cu ajutorul romanilor, Irod n-a mai numit

17647 pontifi din stirpea Asamoneilor, ci cu excepþia lui Aristobul,

17648 numai oameni neînsemnaþi, care proveneau din familii de preoþi.

17649 Pe Aristobul, nepotul lui Hyrcanos, fostul prizonier al parþilor ºi

17650 fratele Mariamnei, care i-a devenit soþie, l-a fãcut Mare Preot din

17651 dorinþa de a cuceri favoarea poporului, fiindcã el era preþuit de

17652 dragul amintirii lui Hyrcanos. Cuprins de teama cã mai tîrziu

17653 Aristob u l v a aj u n g e preferatul tuturora, Irod l-a înlãturat,

17654 urzindu-i moartea la Ierihon, unde l-a înecat în timp ce fãcea baie,

17655 c u m a m a r ã t a t m a i î n a i n t e . D u p ã a c e e a n i c i u n v l ã s t a r a l

17656 Asamoneilor n-a mai deþinut funcþia de Mare Preot. Pilda lui Irod
 Pag. 700

17657 în numirea pontifilor a fost urmatã de fiul lui, Archelau, apoi de

17658 romanii care au cucerit regatul iudeilor. Din timpul domniei lui

17659 Irod pînã în ziua cînd Titus a dat pradã flãcãrilor oraºul ºi

17660 templul, au fost în total 18 Mari Preoþi, durata pontificatului lor

17661 fiind de 107 ani. Unii dintre ei au deþinut funcþia pontificalã chiar

17662 în vremea regelui Irod ºi a fiului sãu Archelau; dupã stingerea lor

17663 d i n v i aþ ã, þ ar a a av u t o cî r mu i r e aristocraticã, co n d u cer ea

17664 poporului fiind încredinþatã pontifilor. Cu acestea am spus destule

17665 lucruri despre Marii Preoþi.

17666 Capitolul 11

17667 1. Gessius Florus, trimis de Nero ca succesor al lui Albinus, a

17668 c㺠u n at i u d ei l o r n e n u m ã r a t e n e n o r o c i r i . E r a o r i g i n a r d i n

17669 Clazomenae ºi a venit împreunã cu nevasta lui Cleopatra, care ca

17670 bunã prietenã a Poppaeei, egalînd pe deplin nelegiuirea acesteia,

17671 a obþinut pentru el funcþia de procurator. A abuzat în asemenea

17672 mãsurã de puterea lui încît iudeii, fãcînd comparaþie cu infamia

17673 lui, îl socoteau pe Albinus un binefãcãtor al lor. Cel puþin acesta

17674 a cãutat sã-ºi ascundã rãutatea ºi avea grijã ca ea sã fie cît mai

17675 p u þ i n cu n o s cu t ã. D e parcã ar fi fost trimis s ã- º i d ezv ãl u i e

17676 ticãloºia, Gessius Florus se fãlea cu ea, ºi în rîvna lui de a aduce

17677 pagube poporului nostru, nu se dãdea în lãturi de la nici un fel de

17678 jaf sau de la toate nedreptãþile pe care era în stare sã le facã. Cãci

17679 el era crud ºi strãin de orice milã, fiind stãpînit de o nesãþioasã

17680 aviditate de cîºtig, încît nu fãcea nici o deosebire între mult ºi

17681 puþin, ci intra în cîrdãºie chiar ºi cu tîlharii. Aceºtia comiteau

17682 multe jafuri, plini de speranþa cã vor scãpa teferi, unica lor temere

17683 fiind cã drept rãsplatã trebuiau sã dea o bunã parte din prada lor.

17684 Suferinþele îndurate întreceau orice mãsurã, astfel încît sãrmanii

17685 iudei, care nu mai puteau sã îndure jafurile întreprinse de tîlhari,

17686 erau siliþi cu toþii sã-ºi abandoneze casele ºi sã-ºi ia lumea în cap,

17687 cãci puteau sã aibã parte oriunde la strãini de un trai mai bun.

17688 Mai are oare rost sã lungim vorba? Florus a fost cel ce ne-a silit

17689 sã pornim rãzboiul împotriva romanilor, fiindcã în locul unei

17690 morþi lente, noi am preferat sã pierim toþi odatã. Acest rãzboi a

17691 început în cel de-al 2-lea an al guvernãrii ºi în cel de-al 12-lea al

17692 domniei lui Nero. Ce anume am fost constrînºi sã facem sau ce a

17693 trebuit sã îndurãm, poate sã cunoascã temeinic oricine vrea sã

17694 citeascã cartea pe care am scris-o despre rãzboiul iudeilor

17695 împotriva romanilor.

17696 2. Pun aici capãt lucrãrii mele despre Antichitãþile iudaice,

17697 dupã ce am scris cãrþile despre rãzboiul împotriva romanilor.

17698 Antichitãþile conþin tradiþiile istorice de la crearea primului om

17699 pînã în al 12-lea an al domniei lui Nero, depanînd ceea ce ni s-a

17700 î n t î mp l at n o u ã, i u d ei l o r, î n E g i p t , S i r i a ºi P al es t i n a, ap o i

17701 p o n o as el e p r i ci n u i t e d e as i r i en i º i b ab i l o n i en i , p r e c u m º i

17702 asupririle la care ne-au supus perºii ºi macedonenii, dupã ei

17703 venind la rînd romanii. Toate acestea, potrivit pãrerii mele, au

17704 fost descrise cu exactitate. Mi-am dat aºijderea osteneala sã

17705 înfãþiºez întregul ºir al Marilor Preoþi care s-au perindat pe

17706 p ar cu r s u l cel o r 2 . 0 0 0 d e a n i . A p o i am r ed at f ãr ã g r eº eal ã

 Pag. 701

17707 succesiunea regilor, povestind faptele lor, felul cum au condus

17708 þara ºi puterea monarhiilor, dupã îndrumãrile cãrþilor noastre

17709 sfinte; am fãcut aºadar întocmai cum am promis la începutul

17710 acestei istorii. Cutez sã afirm acum, la încheierea lucrãrii de faþã,

17711 cã oricît ar fi vrut, nimeni altul, fie iudeu, fie strãin, n-ar fi fost

17712 în stare sã-i redea cu fidelitate conþinutul pe înþelesul grecilor.

17713 Cãci compatrioþii mei pot sã confirme faptul cã sînt desãvîrºitul

17714 cunoscãtor al tradiþiilor þãrii mele; totodatã, dupã ce mi-am însuºit

17715 temeinic regulile gramaticale, am învãþat limba greacã, pe care

17716 n-o vorbesc fãrã cusur, lucru de altfel neîngãduit de datinile

17717 patriei noastre. La noi nu sînt bine vãzuþi cei ce cunosc mai multe

17718 limbi ºi pun preþ pe frumuseþea stilului, deoarece arta asta nu este

17719 bunul comun al oamenilor liberi, stînd ºi la îndemîna sclavilor.

17720 Faima de înþelepþi o dobîndesc la noi mai degrabã cei ce au

17721 deplina cunoaºtere a ºtiinþei legilor ºi pot sã explice, dupã cuvînt

17722 ºi conþinut, tîlcul cãrþilor sfinte. Chiar dacã mulþi sînt zeloºii ce

17723 pot sã aibã o asemenea îndeletnicire aleasã, abia 2 sau 3 au atins

17724 desãvîrºirea, începînd sã tragã foloase de pe urma trudei lor. Îmi

17725 place sã cred cã multora n-o sã li se parã o stîngãcie dacã am

17726 povestit cîte ceva despre obîrºia mea ºi despre ceea ce am fãcut

17727 în viaþã, de vreme ce mai existã oameni care pot sã depunã

17728 m ã r t u r i e c ã a f i r m a þ i i l e p e c a r e l e f a c s î n t a d e v ã r a t e s a u ,

17729 dimpotrivã, sã le combatã. Îmi închei aºadar Antichitãþile mele,

17730 alcãtuite din 20 de cãrþi, numãrînd 600.000 de rînduri. Dacã îmi

17731 va îngãdui Bunul Dumnezeu, voi depãna iarãºi, expunînd totul pe

17732 scurt, ºi mersul rãzboiului, ºi ceea ce ni s-a mai întîmplat pînã

17733 astãzi, în al 13-lea an al domniei lui Cezar Domiþian ºi al 56-lea

17734 al vieþii mele. Mi-am propus sã mai scriu încã 4 cãrþi despre

17735 Dumnezeu ºi natura Lui, dupã opiniile pe care iudeii le-au

17736 moºtenit de la strãmoºii lor, precum ºi o lucrare despre legi ºi

17737 despre motivele pentru care unele lucruri ne sînt îngãduite, iar

17738 altele, interzise.

Sfîrºit.

Ion Lupiþa - ostaº al Domnului - Canada - 28-IV-2019.

Slãvit sã fie Domnul!