UNIVERSITATEA ʺLUCIAN BLAGAʺ DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZARE MASTERAT: DREPT PENAL

Disciplina:Proceduri special II.

PROOCEDURA REABILITARI

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. Poiana IOAN
Masterand:
Robescu Ioana Alexandra

SIBIU
2020
 Introducere

Reabilitare  -reprezinta cauză generală de încetare a consecinţelor juridice  (decăderi, interdicţii,

incapacităţi) ce decurg dintr-o condamnare, dând posibilitate foştilor condamnaţi să se integreze şi pe
plan juridic în societate. ~ de drept - reabilitare care operează automat, ope legis, în cazul condamnărilor
la amendă sau la pedepse cu închisoarea de durată redusă indicate expres prin normele juridice, dacă în
interiorul unei anumit termen condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracţiune. ~ judecătorească -
reabilitare pronunţată de instanţa de judecată la cererea celui interesat, în cazurile în care nu operează
reabilitarea de drept

Reabilitarea, ca procedură specială penală, oferă posibilitatea, foștilor deținuți sau persoanelor
juridice care au fost condamnate la pedeapsa amenzii sau la o pedeapsă complementară și care se
încadrează în condițiile stabilite de lege, să se poată bucura de deplinătatatea drepturilor garantate de lege.
Reabilitarea poate privi atat persoana fizică, dar și pe cea juridică.

De asemenea, poate interveni de drept, caz în care se constată de către autoritățile

competente, din oficiu sau judecătorească, ce implică parcurgerea unor etape în fața unor organe
judecătorești, care apreciază, în baza unei cereri, măsura în care sunt îndeplinite condițiile impuse de lege.

Vom încerca să trasăm efectele cele mai importante ale reabilitării, caracteristicile
acesteia, dar și etapele ce sunt necesare a fi parcurse în cazul reabilitării pe cale judecătorească.
 CAPITOLUL I

Considerații generale

I.1. Caracteristicile reabilitării

Procedurile speciale sunt acele norme juridice, cu caracter derogatoriu de la normele

generale, care fac posibilă atingerea scopului legii penale și a celei procesual penale doar în anumite
situații de ordin penal. Aceste proceduri penale se pot clasifica, în funcție de obiectul cauzelor penale care
cad sub aplicabilitatea lor, în proceduri penale speciale propriu-zise (legate de tragerea la răspunere
penală a făptuitorilor) și proceduri penale speciale auxiliare, fiind numite așa deoarece doar soluționează
anumite aspecte, de altfel importante, care apar în cursul derulării unui proces penal sau ulterior finalizării
acestui

Dacă din categoria procedurilor propriu-zise face parte, printre altele, acordul de recunoaștere a
vinovăției, tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, în categoria celor auxiliare este încadrată
cea referitoare la contestația privind durata procesului penal, a dării în urmărire, dar și cea a reabilitării.

Reabilitarea, după modul de operare poate fi reabilitare de drept și reabilitare judecătorească, iar după
subiectul asupra căreia se produce efectele, reabilitarea privește persoana fizică ori persoana juridică.

Reabilitarea, indiferent de modalitatea ei, este o procedură specială, o instituție de drept procesual penal,
reglementată prin dispozițiile art. 150, 165-171 C. pen., art. 527-537 C. proc. Pen., dar și o cauză care
înlătură consecințele condamnării1.

Reabilitarea acționează ca un mijloc juridic prin care fostul condamnat este reintegrat în societate,
neutralizează efectele unei foste condamnări: decăderi, interdicții, incapacități, în măsura în care fostul
condamnat îndeplinește condițiile prevăzute de lege sau dovedește prin comportamentul său o îndreptare,
îndreptare suficientă pentru a putea fi reintegrat între ceilalți oameni și pentru a-și redobândi drepturile
politice, sociale, patrimoniale etc. avute înainte de condamnare.

Reabilitarea, indiferent că operează de drept sau este constatată de organele judiciare,

1
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2015, pp. 463-464,
538-539.
vizează tot cazierul condamnatului, deci are un caracter total, global, indivizibil, caracter care reiese

tocmai din efectul imediat și mediat al reabilitării și anume reintegrarea juridică și socială a
condamnatului. De aici reiese și caracterul personal, întrucât aceasta vizează personalitatea fostului
condamnat, fința umană privită în individualitatea sa și nu condamnările pronunțate ca atare.

Reabilitarea privește și condamnările pronunțate în afara țării și recunoscute aici, poate fi

obținută pentru orice tip de infracțiune pentru care a fost condamnat, indiferent de cuantumul amenzii sau
al pedepsei închisorii.

Reiterând, putem aprecia că reabilitarea prezintă 4 trăsături majore:

1. se poate obține, în principiu, pentru orice condamnare;

2. este indivizibilă, în sensul că nu poate fi solicitată/obținută doar pentru o parte din condamnări;

3. produce efecte în personam, întrucât privește persoana condamnatului și nu condamnarea în sine;

4. produce efecte pentru viitor și nu pentru trecut;

5. are o funcție reeducativă, încât îl stimulează pe cel condamnat să demonstreze că merită să își
redobândească libertatea juridică dinainte. 2

I.2. Efectele reabilitării

Potrivit art. 169 din C. pen., reabilitarea are ca efect încetarea decăderilor, a interdicțiilor
și a incapacităților care ar reieși din condamnare. Să le luăm pe rând.

Decăderile și interdicțiile apar atunci când, pe lângă pedeapsa principală, instanța de

judecată a interzis și exercitarea unuia sau a mai multor drepturi, ca și pedeapsă complementară.
Incapacitățile decurg din legi care reglementează anumite profesii, activități și care necesită o anumită
conduită, incompatibilă cu condamnarea, deci legi extrapenale 3.

Un efect foarte important al reabilitării este acela că aceasta nu va mai fi luată în calcul la
stabilirea stării de recidivă, întrucât art. 41 C. pen. prevede în alin. (1) faptul că ,,există recidivă când,

2
I. Pascu, Drept penal. Partea generală, Ediția a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2009, p. 527;
3
C. Bulai, C-tin Mitrache, C. Mitrache, L V. Lefterache, Drept penal român – partea generală, Ediţia a VII-a revăzută şi
adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 398;
după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi
până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou (...).”

Pe de altă parte, reabilitarea produce și un efect negativ. Aceasta nu duce automat la o

,,restitutio în integrum”, în sensul că, deși îi reconferă condamnatului toate drepturile inerente
personalității sale, de la cele juridice, până la cele economice, reabilitarea nu poate constrânge pe nimeni
să îi dea unui fost condamnat funcția deținuță înapoi sau să reobțină o calitate specială dobândită
anterior.4, fapt statuat și de alin. (3) al art. 41 C. pen.: ,,nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în
funcţia din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut.”

De asemenea, conform alin. (2) aparținând aceluiași articol, reabilitarea nu are niciun efect asupra
măsurilor de siguranță. Întrucât acestea au fost luate tocmai pentru a preveni un pericol social și
săvârșirea de noi infracțiuni ar fi ilogic să nu-și poată atinge scopul.

I.3. Reabilitarea de drept

Potrivit art. 165 C. pen. ,,reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul
condamnării la amendă, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a
cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit
nicio altă infracțiune.”

Trebuie avut în vedere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) condiții referitoare la condamnare: să fie vorba despre condamnare la pedeapsa amenzii,

indiferent de cuantum sau la cea a închisorii de maxim doi ani, pentru orice tip de infracțiune, fie lla
pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. În cazul unor condamnări
succesive, condițiile trebuie îndeplinite pentru fiecare condamnare în parte. În măsura în care pentru unele
condamnări ar interveni reabilitarea judecătorească, iar pentru altele cea de drept, atunci soluția este
reabilitarea judecătorească, întrucât ar contraveni caracterului indivizibil al acesteia. 5

b) condiții referitoare la termenul de reabilitare: de 3 ani de când a fost executată/s-a prescris

pedeapsa principală/ de când s-a achitat amenda sau aceasta s-a stins în alt mod, de la data actului
grațierii, în caz de grațiere postcondamnatorie/ de la rămânerea definitivă a condamnării în caz de grațiere
4
C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român – partea generală, Ediţia a IX-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2012 pp. 484-486;
5
I. Pascu, op. cit., p. 529.
antecondamnatorie/ de la împlinirea termenului de supraveghere a suspendării executării pedepsei. În
cazul persoanei juridice, termenul de încercare este tot de 3 ani, care se calculează de la data executării
sau considerării ca executată a pedepsei amenzii sau a celei complementare, conform art. 150 C. pen.

c) condiții referitoare la conduita condamnatului: în termenul de reabilitare condamnatul să

dovedească o bună conduită și să nu mai comită o altă infracțiune.

Codul de procedură penală are în vedere competențele autorităților implicate, care trebuie îndeplinite din
oficiu, pentru constatarea intervenirii reabilitării de drept. 6

Art. 528 alin. (1) prevede, pentru persoana fizică, faptul că ,,la împlinirea termenului de 3 ani prevăzut la
art. 165 din Codul penal, dacă persoana condamnată nu a mai săvârşit o altă infracţiune, autoritatea
care ţine evidenţa cazierului judiciar va şterge din oficiu menţiunile privind pedeapsa aplicată
condamnatului.”

Alin. (2) al aceluiași art. stabilește că ,,la împlinirea termenului de 3 ani prevăzut la art. 150 din Codul
penal, dacă persoana condamnată nu a mai săvârşit o altă infracţiune, organul care a autorizat
înfiinţarea persoanei juridice şi organul care a înregistrat persoana juridică vor şterge din oficiu
menţiunile privind pedeapsa aplicată persoanei juridice.”

CAPITOLUL II

6
I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 539.
 Reabilitarea judecătorească

- Condițiile acordării –

Codul de procedură penală, în cap. V – Procedura reabilitării, este cel care trasează liniile și limitele în
care reabilitarea judecătorească poate interveni. Pentru a putea pune în practică dispozițiile penale
materiale, legiuitorul a instituit o procedură specială procedurală, ale cărei norme se completează cu
celelalte dispoziții din Partea specială (organizarea ședinței de judecată), dar și generală (citarea celor care
trebuie să fie prezenți la judecată) a Codului de procedură penală 7.

Reabilitarea judecătorescă se realizează numai la cerere și în condițiile stabilite de lege,

condiții care trebuie constatate ca îndeplinite organele competente.

Se deosebește de reabilitarea de drept prin modul în care operează (doar la cerere), dar și prin faptul că
poate interveni doar asupra condamnatului persoană fizică, pe când reabilitarea de drept privește atât
persoana fizică, dar și pe cea juridică. Aceasta, spre deosebirea de reabilitarea de drept, are o sferă de
aplicare mult mai largă, intervenind în cazurile în care prima nu poate opera.

Pentru a putea acorda reabilitarea de către instanța de judecată, aceasta trebuie să constate îndeplinirea
unor condiții și acestea sunt:

a) condiții referitoare la condamnare: să nu fie una dintre condamnările pentru care intervine
reabilitarea de drept. Reabilitarea poate avea ca obiect și o condamnare executată, dar amnistiată între
timp, întrucât reabilitarea produce efecte mult mai întinse decât amnistia;

b) condiții referitoare la conduita celui condamnat: art. 168 C. pen. statuează faptul că cel
condamnat nu trebuie să săvârșească o altă infracțiune înăuntrul termenului de reabilitare și să fi achitat,
în întregime, cheltuielile de judecată puse în sarcina lui, precum și a eventualelor despăgubiri la care a
fost obligat. Excepția este dată de situația în care, cel în cauză, dovedește faptul că partea civilă a renunțat
la despăgubiri, fie nu a avut posibilitatea efectivă de a le achita, deci să nu acționeze cu rea-credință 8.

c) condiții referitoare la termenele de reabilitare: aceste termene de reabilitare reprezintă perioade în care
condamnatul trebuie să dovedească, prin comportamentul său, că merită acordarea reabilitării. Despre
cuantumul acestor termene și modul de calcul, vom discuta în secțiunea a doua din acest capitol.

7
Ibidem, p. 540;
8
Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală, ed. 3, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 710.
 II.1. Cererea de reabilitare judecătorească
- Titulari –

Este important să precizăm cine are dreptul să formuleze acest tip de cerere.

Bineînțeles, cel care se poate adresa în acest sens este fostul condamnat, cât timp este în viață. Dacă
acesta a decedat, cei care ar avea acest drept sunt fie soțul, fie rudele apropiate ale celui în cauză, dar la
fel de bine aceștia pot continua procedura începută de fostul condamnat, înainte de a interveni decesul.

- Conținut –

Conform art. 530 alin. (3)-(4) Cod proc. pen., cererea trebuie însoțită de documente justificative
și trebuie să conțină următoarele:

a) adresa condamnatului sau în cazul în care este înaintată de altcineva, adresa aceluia;
b) condamnarea pentru care se solicită reabilitarea și implicit, fapta care a dus la condamnare;
c) locurile/localitățile în care condamnatul a locuit, precum și locurile de muncă ale acestuia de la
momentul executării pedepsei și până în momentul introducerii cererii. În cazul în care a intervenit
prescripția executării pedepsei, din momentul în care a rămas definitivă hotărârea și până la cel al
cererii;
d) temeiurile cererii;
e) indicaţiile utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii.
Referitor la actele justificative din care să reiasă îndeplinirea condițiilor reabilitării,
acestea ar putea fi dovezi de plată a cheltuielilor de judecată sau a despăgubirilor civile la plata cărora a
fost obligat, fie alte documente din care să rezulte că obligațiile care i-au fost impuse au fost stinse prin
alt mijloc.9 Sau conform, art. 168 C. pen. să dovedească faptul că nu a avut posibilitatea de a îndeplini
obligațiile anterior mențIiuni

II.2. Termenele reabilitării judecătorești

Art. 166 alin. (1) din Codul penal stabilește următoarele termene de reabilitare:

9
I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 541.
- 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar să nu treacă de 5 ani;

- 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar să nu depășească 10 ani;

- 7 ani, dacă este vorba despre o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau chiar în cazul
detenției pe viață, comutată sau înlocuită cu cea a închisorii;

- 10 ani, în cazul detențiunii pe viață, pedeapsă care a fost grațiată, fie în cazul în care a avut loc liberarea
condiționată sau s-a prescris executarea pedepsei.

Toate aceste termene menționate încep să curgă diferit, în funcție de felul pedepsei și de
modul de executare.

Astfel, în cazul amenzii, termenul curge din momentul în care aceasta a fost achitată sau
a fost stinsă în alt mod. Dacă vorbim despre închisoare, termenul de reabilitare începe să curgă din
momentul în care a luat sfârșit executarea acesteia sau de când a intervenit prescripția executării pedepsei.
În măsura în care executarea închisorii a fost suspendată sub supraveghere, potrivit alin. (4) din art. 167
Cod pen., termenul curge din momentul împlinirii termenului de supraveghere.

În caz de grațiere pură și simplă - totală antecondamnatorie sau parțială în sensul că ar mai fi
rămas de executat un rest de pedeapsă după computarea arestării preventive, termenul curge de la data la
care hotărârea de condamnare rămâne definitivă. În măsura în care, hotărârea de condamnare mai
stabilește un plus de pedeapsă ce ar trebui executat, termenul curge de la data executării acestui rest de
pedeapsă negrațiat. În caz de grațiere totală sau parțială postcondamnatorie, termenul curge de la data
actului de grațiere.

Dacă vorbim despre o grațiere condiționată, întrucât aceasta produce efecte ca și cea simplă și anume de
la publicare, termenul va curge tot de la data actului de grațiere.

În cazul unor condamnări succesive, termenul de reabilitare se calculează ținându-se cont de cea mai grea
dintre condamnări și curge de la executarea ultimei pedepse. 10

II.3. Procedura de soluționare a cererii de reabilitare pe cale

judecătorească

- Instanța competentă –

10
Alexandru Boroi, op. cit., p. 709.
 Potrivit art. 529 C. proc. pen., instanța de competența căreia este soluționarea cererii de reabilitare
este fie instanța care a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie cea corespunzătoare
de la locul domiciliului fostului condamnat sau de la locul ultimului domiciliu, dacă în momentul în care
formulează cererea, are domiciliul în afara țării.

Astfel, dacă instanța care judecă cererea este cea care a pronunțat condamnarea, dosarul va fi mult
mai ușor găsit în arhiva acesteia, plus că tot această instanță a pus în executare condamnarea. Dacă
instanța care judecă este cea de la domiciliul solicitantului și este diferită de cea care a pronunțat
condamnarea, va înlesni solicitarea condamnatului: îl va scuti de cheltuieli. Dacă cerera este formulată de
rudele condamnatului, atunci competența de soluționare aparține instanței care a judecat cauza, legea
neinstituind alternative și pentru aceștia.11

Printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționat un recurs în interesul legii, care
stabilește faptul că în cazul în care intrevin modificări în normele de competență, instanța care va avea
dreptul și obligația să judece cererea de reabilitare este instanța competentă să judece cauza în primă
instanță, conform legislației în vigoare din momentul introducerii cererii. Pentru a reține aceasta, Înalta
Curte a constatat faptul că sunt două cauze diferite: prima cauză are ca obiect supunerea spre judecată a
raportul juridic penal de conflict, care are ca finalitate o condamnare, iar a doua cauză, subsecventă
primeia, reabilitarea, se produce în afara procesului penal și are un caracter de sine stătător, autonom,
ceea ce duce la aplicarea principiul de drept tempus regit actum.12

Tribunalul Suprem a arătat faptul că dacă o cerere de reabilitare privește mai multe pedepse, o singură
instanță este competentă să le judece pe toate, iar în măsura în care pedepsele au fost aplicate de instanțe
13
de grad diferit, cererea de reabilitate va fi soluționată de instanța superioară.

- Măsuri premergătoare -

După ce cererea de reabilitare judecătorească este formulată, înregistrată, se iau măsurile pentru
pregătirea judecății, conform art. 531 C. proc. pen., care constau în citarea celor care au depus solicitarea,
dar și a persoanelor pe care instanța consideră că este necesar să le asculte. Citarea se realizează conform

11
I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 542;
12
Î.C.C.J, dec. nr. 83/2007 – M. Of. nr. 780/21.11.2008;
13
Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 4725/1969, în R.R.D. nr. 5/1970, p. 170 apud Alexandru Boroi, op. cit., p.
714.
normelor generale de drept procesual penal. De asemenea, este solicitată aducerea dosarului de
condamnare și o copie a cazierului judiciar al condamnatului.

- Soluționarea favorabilă a cererii de reabilitare judecătorească -

Înainte de a trece la judecarea propriu zisă a cererii, pe fond, instanța verifică dacă sunt îndeplinite
condiția de fond și anume termenul de reabilitare, dar și condițiile de formă ale cererii impuse de art. 530
alin. (3) Cod proc. Pen.

Judecată are loc în ședință nepublică, la termenul fixat. Respecând limitele unei judecăți obișnuite,
judecătorul va asculta persoanele citate prezente, în aces sens, concluziile procurorului și pe cele
formulate de condamnat, va lua act de întreg materialul dosarului și va delibera în vederea constatării
îndeplinii condițiilor legale pentru admiterea reabilitării.

Codul de proc. penală a instituit un caz de suspendare a judecării cererii de reabilitare și anume, dacă a
fost pusă în mișcarea acțiunea penală împotriva petiționarului cu privire la săvârșirea unei infracțiuni până
la soluționarea cererii de reabilitare, acesta va fi suspendată până în momentul în care acea cauză va fi
definitiv soluționată.14

Art. 168 C. pen. prevede faptul că cererea de reabilitare pe cale judecătorească va fi admisă, în măsura în
care, în mod cumulativ, în persoana condamnatului sunt îndeplinite două condiții: dovedește în toată
această perioadă o conduită bună, adică nu a mai săvârșit nicio infracțiune înăuntrul termenelor de
încercare stabilite de art. 166 C. pen. și a plătit integral cheltuielile de judecată din sarcina sa și a
îndeplinit obligațiile civile impuse.Excepția este dată de posibilitatea fostului condamnat de a demonstra
că partea civilă, partea care era în drept să primească despăgubirilea a renunțat la acestea sau că nu a avut
posibilitatea reală de ale achita 15. Tot codul de procedură penală stabilește posibilitatea de acordare a unui
termen de grație de cel mult 6 luni pentru achitarea sumelor datorate integral sau parțial – alin. (1) al art.
534 sau poate admite reabilitarea.

Dacă instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale reabilitării, va admite
cererea formulată în acest sens printr-o sentință penală.

- Respingerea cererii pentru lipsa condițiilor de formă/fond-

14
Art. 533 alin. (2) din Codul de procedură penală;
15
Art. 168 din Codul penal.
 Se apreciază 16faptul că această soluție nefavorabilă petiționarului poate fi propunțată și înainte de
judecata propriu-zisă, ca urmare a defășurării unei activități de admitere în prinicpiu, care are ca obiect
verificarea condițiilor de fond și de formă impuse de art. 530 C. proc. pen.

Astfel, instanța va respinge cererea de reabilitare în măsura în care 17:

a) a fost introdusă înainte de termenul legal, termene pe care le-am tratat anterior, în mod
distinct. În acest caz, cererea poate fi formulată din nou doar după ce se îndeplinește termenul legal.
Menționăm faptul că dacă cererea prematură este formulată de familia condamnatului decedat, iar până la
momentul decesului termenul de reabilitare nu era împlinit, cererea va fi respinsă ca fiind introdusă
înainte de termenul legal. La fel, în măsura în care teremenul de îndeplinește ulterior sesizării instanței,
cererea trebuie respinsă.18

b) lipseşte vreuna dintre menţiunile prevăzute la art. 530 alin. (3) lit. a)–e) şi cel în
cauză nu s-a prezentat la termenul de judecată/nu a completat cererea la termenul de înfăţişare şi nici la
cel care i s-a acordat în acest sens. În aceste cazuri, cererea poate fi reintrodusă oricând.

Alin. (3) al art. 532 C. proc. pen. stabilește că în cazul în care a intervenit prescripția executării pedepsei
imputabilă condamnatului, nu se poate formula cerere de reabilitare.

În măsura în care instanța constată faptul că cel condamnat nu îndeplinește condițiile art. 168 C. pen., va
respinge cererea, tot printr-o sentință penală.

- Contestația

Art. 535 C. proc. Pen. conferă dreptul la contestație împotriva sentinței pronunțate ca urmare a formulării
cererii de reabilitare. Instanța competentă să soluționeze contestație este cea ierarhic superioară celeia
care a pronunțat sentința. Termenul în care contestația poate fi introdusă este de 10 zile, termen care curge
de la comunicarea sentinței. Ca și în cazul judecării cererii de reabilitare, ședința este nepublică, cu citarea
petentului și prezența obligatorie a procurorului.
16
I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 545;
17
Art. 532 alin. (1) din Codul de procedură penală.
18
T.S., s. pen., dec. nr. 1060/1974, în C.D. 1974, p. 367; T.S., s. mil., dec. nr. 103/1975, menționată în C. Cojocaru, Notă, în
R.D.D. nr. 1/1987, pp. 57-58 apud I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 546.
Contestația se soluționează prin decizie, care are caracter definitiv. Din momentul în care hotărârea de
reabilitare rămâne definitivă, instanţa dispune efectuarea menţiuii în acest sens pe hotărârea prin care s-a
pronunţat condamnarea, conform art. 537 C. proc. pen.

- Reînnoirea cererii de reabilitare judecătorească -

Am amintit mai sus faptul că dacă cererea de reabilitare a fost respinsă, anterior judecării fondului, ca
prematur introdusă, aceasta poate fi reînnoită din momentul în care este îndeplinit termenul de reabilitare.
În același sens, dacă instanța a considerat că lipsește una sau mai multe din condițiile de formă impuse de
art. 530 alin. (3) C. proc. pen. si petentul nu s-a conformat pentru a le complini, o altă cerere poate fi
introdusă din nou, oricând.

În cazul în care instanța a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 168 C. pen., se va pronunța
pentru respingerea cererii de reabilitare, caz în care, o nouă cerere va putea fi înaintată instanței de
judecată numai după trecerea unui an de zile, an calculat de la data respingerii cererii, constatată ca atare
printr-o hotărâre rămasă definitivă și cu condiția ca, cerințele impuse de același art. 168 C. pen., să fie
îndeplinite și pe perioada care urmează, până la o nouă cerere în acest sens.

- Anularea reabilitării judecătorești – In cazul in care ulterior admiterii cererii de reabilitare, se

descoperă faptul că fostul condamnat a mai săvârșit o infracțiune, care ar fi dus la respingerea cererii de
reabilitare, în măsura în care ar fi fost cunoscută, instanța competentă va dispune anularea reablitării,
conform art. 536 C. proc. Penală coroborat cu art. 171 C. pen. Anularea poate avea loc din oficiu sau la
cererea Ministerului Public și numai în urma unui termen de judecată, în ședință nepublică, cu ascultarea
celor în cauză și a concluziilor acestora. Asupra anulării, instanța se va pronunța prin sențință, care va
putea fi contestată ulterior, anulare care va fi menționată, în măsura în care rămâne definitivă, pe
hotărârea de condamnare.19

Concluzii

După cum se poate observa faptul că reabilitarea, ca instituție de drept, face să înceteze,
pentru viitor, toate inderdicțiile, incapacitățile și decăderile care ar rezulta dintr-o condamnare penală, atât

19
C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, Noul cod de procedură penală. Ghid de aplicare pentru practicieni, Ed.
Hamangiu, București, 2014, p. 613.
pentru persoana fizică, dar și pentru cea juridică. Cu alte cuvinte, fostul condamnat se poate bucura de
toată plinătatea de drepturi pentru viitor, nemaifiind îngrădit în exercitarea acestora.

Dacă în ceea ce privește reabilitarea de drept lucrurile sunt mai simple, întrucât aceasta
operează din oficiu atunci când sunt îndeplinite condițiile legale, pentru ca un condamnat să fie reabilitat
pe cale judecătorească, demersul este mai lung. Este nevoie de o solicitare în acest sens, de o judecată, de
motivare a îndeplinirii condițiilor impuse de lege și, nu în ultimul rând, de o sentință penală care să
constate că reabilitarea judecătorească a avut loc.
 Bibliografie

Tratate, cursuri, monografii

1. Boroi Alexandru, Drept penal. Partea generală, Ediția 3, Editura C.H. Beck,
București, 2017;
2. Costică Bulai, Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Lavinia Valeria
Lefterache, Drept penal român – partea generală, Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2012;
3. Corina Voicu, Andreea Simona Uzlău, Georgiana Tudor, Victor Văduva, Noul
cod de procedură penală. Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, București,
2014;
4. Mitrache Constantin, Mitrache Cristian, Drept penal român – partea generală,
Ediţia a IX-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012;
5. Neagu Ion, Damaschin Mircea, Tratat de procedură penală. Partea specială,
Editura Universul Juridic, București, 2015;
6. Pascu Ilie, Drept penal. Partea generală, Ediția a 2-a, Editura Hamangiu,
București, 2009;

Legislație internă

. Codul penal, aprobat prin Legea nr. 286/2009 și Codul de procedură penală, aprobat prin
Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Site-uri web
https://www.juridice.ro/recurs-in-interesul-legii