Romeo și Julieta

de William Shakespeare

Date despre autor și operă

William Shakespeare (1594-1616) este un mare dramaturg și poet englez,

fiind considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Numele lui
Shakespeare este cunoscut în întreaga lume, fiind unul dintre cele mai importante
nume ale literaturii universale. A scris comedii, drame și tragedii („Comedia
eroilor”, „Hamlet”, „Macbeth”, „Regele Lear”, „Visul unei nopți de vară”, „Furtuna”,
„Richard al III-lea”, „Henric al VIII-lea”, „Othelo”, „Titus Andronicus”, „Antoniu și
Cleopatra” etc.), dar cea mai cunoscută operă a sa este „Romeo și Julieta”
Opera este o tragedie și este, probabil, cea mai cunoscută poveste de
dragoste din istoria lumii.

Analiza literară a textului

† Titlul este un element paratextual care deschide orizontul de așteptare al

cititorului, concentrând mesajul întregului text. Titlul este analitic, redat printr-un
două substantive proprii: „Romeo și Julieta”, care reprezintă numele celor doi
protagoniști: Romeo Montague și Julieta Capulet. Între cei doi se înfiripă o
poveste de dragoste tragică, în jurul căreia gravitează întreaga acțiune a
piesei.Conjuncția „și” desemnează cuplul, legătura dintre cei doi îndrăgostiți.
† Tema este iubirea interzisă, lupta marii iubiri împotriva destinului.
† Motivele literare sunt: ura, destinul, lumina, noapte/zi, sărutul, motivul măștilor,
al balului-carnaval, motivul jertfei, al licorii, al cavoului, al morții.
† Compoziția. Opera este o tragedie în cinci acte, separate prin cifre romane.
Întâmplările prezentate succesiv pe momentele subiectului pot fi rezumate astfel:
Acțiunea se desfășoară în Verona, unde familiile Capulet și Montague, cele
mai puternice la vremea aceea, se află într-un continuu conflict. Dragostea dintre
Romeo și Julieta este amenințată în permanență de rivalitatea dintre familiile lor.
Cei doi se căsătoresc în secret, dar Romeo este expulzat din Verona ca urmare a
uciderii lui Tybalt, vărul Julietei. Între timp, tatăl acesteia organizează căsătoria
dintre ea și Paris, dar fata încearcă, cu orice preț, să se elibereze de această
legătură. Astfel, ea discută cu un călugăr pe nume Lorenzo, care o sfătuiește să-
și mimeze moartea. El îi oferă o băutură menită să o cufunde într-un somn adânc,
astfel încât toți ceilalți să creadă că Julieta murise. Planul era ca, după trezirea
1
fetei, aceasta să iasă din cavoul unde o depusese familia ei pentru a se întâlni cu
Romeo. Romeo, neștiind de planul Julietei pleacă spre Verona pentru a-și vedrea
iubita. Deznodământul este tragic. Crezând că este moartă, el se otrăvește într-un
moment de suferință profundă. Julieta se trezește, dar când vede că Romeo a
murit, se sinucide și ea. Înțelegând efectele devastatoare ale urii care le separase
atâta timp, cele două familii se împacă.
• Indicii spațio-temporali sunt limitați: „o piață publică”, „ziua”, „azi noapte”, „la
casa Montague”, „la bal”, „ajunul zilei”, „Chilia Fratelui Lorenzo”, „grădina
Capuleților”.
• Modurile de expunere sunt: dialogul (prin intermediul căruia personajele
schimbă replici), monologul specific pieselor de teatru, descrierea și narațiunea.
• Procedee narative: didascaliile, furnizând informații referitoare la jocul actorilor
(mimică, gesturi) și decorul scenei.
† Structura.
• Planul extern (relațiile dintre personaje: Samson-Grigore-Abraham-Baltazar,
Romeo-Julieta; Romeo-Benvolio; Julieta-doica-Mama, Capoleto-Paris; Romeo-
Tibald; Romeo-Preotul; Julieta-Preotul; Paris-Romeo; Romeo-Mercutio etc);
•Planul intern (gânduri, sentimente trăiri: scena de la bal, de la balcon, a otrăvirii)
• Planul colectivității (cetățenii, servitorii, străjeri, măști, soldați, străini, trecători,
paji, călugărițe)
† Caracterizarea unui personaj
Julieta este personajul principal, feminin, pozitiv și individual, al piesei
Romeo și Julieta, deoarece apare în toate momentele subiectului, are un rol
important în acțiune, iar celelalte personaje acționează în funcție de ea.
Statutul ei social este precizat în lista cu persoanele de la începutul piesei
ca fiind „fiica batrânului Capoleto”. Se bucură de un statut social înalt, întrucât
face parte dintr-una din familiile cele mai înstărite și influente din Verona.
Este caracterizată în mod direct de către autor prin referirile cuprinse în
didascalii („încurcată”, „rușinată”, „veselă”) și de celelalte personaje („Capoleto:
… fata/E prea plăpândă …/ Nu are nici paisprezece ani. / Așteaptă. /Să mai
treacă pe-obrajii ei bălani/O primăvară-două; „Romeo: Frumoasa mea
frumoasă!”; „Că fata mea nu este și ea un trandafir.”, „Doica: Tu, fluturașul
mamei?”
Ea însăși se caracterizează ca fiind puternică: „Vei vedea /Ce poate o
femeie!”, dispusă să lupte: „Sunt gata la orice!” și să se sacrifice pentru iubirea ei:
„Mai bine mor! ”, dând astfel dovadă de loialitate față de iubitul ei.
Caracterizarea indirectă reiese din fapte, vorbe, gesturi, atitudini, relația cu
2
celelalte personaje. Julieta este o fată tânără de doar 14 ani, crescută de Doică,
care ii este prietenă, confidență, și chiar mamă, bizuindu-se pe ea în situațiile cele
mai dificile. Fata evoluează surprinzător, transformându-se dintr-un copil inocent
într-o femeie capabilă de a lupta pentru ceea ce își dorește.
Astfel, prin de caracterizare directă și indirectă, autorul realizează portretul
memorabil al unei tinere îndrăgostite, Julieta, care se jertfește pe altarul iubirii.
În opinia mea, Julieta este o tânără curajoasă, hotărâtă, care își urmează
iubirea chiar cu prețul vieții ei.

Argumentare – text dramatic

Textul dramatic este opera literară, în versuri sau în proză, creată pentru a
fi reprezentată pe scenă.
Opera „Romeo și Julieta”” de William Shakespeare se încadrează în
categoria textului dramatic, pentru că are toate trăsăturile specifice: structurarea
în acte şi scene, prezenţa indicaţiilor scenice, acţiunea evoluează prin intermediul
replicilor personajelor, dialogul fiind modul de expunere dominant.
În primul rând, ca în orice piesă de teatru, textul sau (opera) este alcătuit
din acte şi scene (care sunt delimitate prin plecarea sau prin intrarea unor
personaje). Autorul îşi exprimă în mod indirect ideile şi sentimentele prin
intermediul actiunii, ce evoluează gradat, prin intermediul replicilor personajelor.
Personajele prezente în acest fragment sunt: Romeo, Julieta, Doica, Paris,
Principele Veronei, Capoleto, Montechio, Tibald, Benvolio, Părintele Laurentio,
Mama, Samson, Abraham, Baltazar, soția lui Capoleto, soția lui Montechio).
În al doilea rând, fragmentul selectat sau opera conţine indicaţii scenice
prin care autorul dă sugestii privind jocul actorilor şi aranjarea decorului, de obicei
marcate între paranteze (ex.:„ Intră Corul”, „Se bat”, „ o sărută repede”, „ Pleacă
amândoi”, „Muzică și dans”, „Intră Julieta”, „Doica apărând”, „singur”, „râzând”).
Modul de expunere principal este dialogul („Doica, cine m-a chemat?”, „Mă
părăsești, pe veci nemângâiat”? ), care se poate împleti cu monologul („JULIETA:
… -Mi-e frică!”; „Ce dragoste se naște în mine”), cu descrierea sau cu naraţiunea
(în plan secundar).
În concluzie, prin trăsăturile prezentate şi argumentate anterior, „Romeo și
Julieta” de William Shakespeare” de Ion Luca Caragiale se încadrează în
categoria textului dramatic.