BARIERE ÎN COMUNICARE

Comunicarea reprezintă un sistem deschis, influenţat de extrem de mulţi

factori, de aceea când ne gândim la bariere în comunicare lucrurile nu
sunt foarte simple.

Există bariere care ţin de sistem – pe acestea le identificăm mai uşor,

şi se gasesc fie la nivelul receptorului, emiţătorului, fie spre exemplu, în
contextul comunicării – la nivelul canalului de comunicare. În acestă
categorie se încadrează deficienţele de transmisie şi de recepţie a
informaţiei, alegerea mijloacelor de comunicare, statutul social al
comunicatorilor, limbajul şi normele grupului (acestea sunt dimensiuni
complementare ale unor astfel de bariere).
Acestea se pot datora unor factori fizici permanenţi (deficienţe
înnascute ale comunicatorilor), situaţionali (o acustică defectuaosă a
sălii, un profesor poate să aibă vocea răguşită, dar şi a unor factori
socioculturali ( ex. O persoană care ţine o prelegre dar care nu-şi
structurează cursul în funcţie de persoanele din sală – receptori).

Bariere care ţin de procesul comunicării – care sunt mai degrabă

rezultatul interacţiunii din interiorul comunicării. Acestea sunt mai greu
de surprins, unii autori vorbesc despre surse ale comunicării ineficente,
alţii despre repere ale comunicării eficiente. Richard şi Patricia Schmuck
au indentificat 4 niveluri de comunicare de acest fel:
1. mesajul adus în atenţe în acelaşi timp de către comunicarea
verbală şi comportamentul nonverbal – când acestea nu sunt
consonante avem de-a face cu o scădere a eficienţei comunicării.
2. intenţiile manifeste şi intenţiile ascunse ale partenerilor
comunicaţionali. Cu cât diferenţa între ceea ce comunicatorii
afirmă şi ceea ce urmăresc de fapt este mai mare cu atât
comunicarea îşi pierde din autenticitate, poate chiar genera
conflicte.
3. latura acţional emoţională a activităţilor de comunicare, orice
comunicare are şi o latură afectivă- cu cât acesta creşte, cu atât
controlul asupra efectelor comunicării scade,
4. funcţiile de susţinere a sarcinilor de grup, spre exemplu, utilizarea
unor tehnici de învăţare prin interacţiunea de grup se va produce
folosind nu numai latura funcţional operaţională a muncii în
echipă, ci şi prin utilizarea simultană a sentimentelor şi afectelor
care sunt exterioare activităţii propriu zise, dar care ajută la
integrarea şi motivarea membrilor echipei.

1
O altă clasificare a barierelor este realizată de Hybels şi Weaver în
funcţie de zgomot, aceştia fac distincţie între:
- zgomote externe – acestea sunt elemente din mediu care fac mesajul
greu de înţeles. De ex. Dacă un grup de de persoane discută cu voce
joasă în timp ce o persoană ţine o conferinţă atunci este prejudiciată
calitatea ascultării.
- zgomote interne – acestea apar în mintea emiţătorului şi a
receptorului, când aceştia se gândesc la altceva în timpul comunicării,
de ex. cineva care nu aude ce spune profesorul deoarece se gândeşte
la persoana iubită.

Altman, Valenzi şi Hodgetts au clasificat barierele comunicării în:

- blocaje emoţionale – de ex. defensivitatea pe care un student
timid o are la un examen oral.
- repertoriile comunicaţionale diferite,
- incapacitatea emiţătorului de a se exprima adecvat,
- caracteristicile personale ale comunicatorilor, etc

Wilcox, Ault şi Agee, care văd mesajul ca fiind elementul central al

comunicării, au clasificat barierele astfel:
- fonduri eperenţiale (background) divergente ale participanţilor,
- diferenţe educaţionale,
- diferenţe de interes privitoare la mesaj
- diferenţe privind nivelul de inteligenţă
- lipsa respectului reciproc
- diferenţa de vârstă, sex, rasă sau clasă socială,
- lipsa abilităţilor de comunicare la emiţător, etc.

Baron şi Byrne identifică mai multe aşa numite „scurtături” mentale,

capabile să producă bariere în comunicare:

- disponibilitatea euristică – bazată pe ceea ce ne vine în minte

prima dată când avem de-a face cu o idee sau un fenomen
necunoscut.
- efectul falsului consens – se bazează pe premisa că şi alţii
gândesc ca noi, oamenii doresc să creadă că ceilalţi sunt de acord
cu ei.
- efectul însufleţirii – câteva informaţii abstracte despre un fenomen
sunt mai puţin eficiente decât prezentarea fenomenului ca atare,
de ex. La o strângere de fonduri eficienţa este mai mare dacă se
prezintă cazul unei fetiţe orfane decât date statistice despre orfani.

2
 - teoria perseverentei – este vorba despre informaţia spusă la
început, dacă acesta “prinde”, atunci oamenii tind să creadă în ea
chiar dacă este ulterior infirmată.
- Reprezentativitatea euristică – judecarea unui fenomen prin
similitudine cu alte cazuri, în general facem apel la ceea ce
cunoaştem, încercând să integrăm un fenomen nou într-o
categorie pe care o avem deja, acest lucru poate cauza
stereotipurile.

Stereotipurile sunt considerate bariere în comunicare. Este dificil, şi de

altfel, neproductiv să tratăm fiecare fenomen pe care îl întâlnim drept
ceva nou, tendinţa firească fiind de a-l încadra într-o categorie mai
largă.

Baron şi Byrne ne oferă mai multe posibile surse ale construirii

stereotipiilor ca bariere în comuniare:

- tendinţa de a ignora situaţia, se apreciază acţiunea în sine a unei

persoane, fără să se încadreze în contextul care a generat-o. De
ex dacă profesorul are studenţi nerăbdători să se termine ora de
curs, cadrul didactic poate să creadă „ că nu sunt dornici de
învâţat”, deşi poate că în sala de clasă este foarte cald sau foarte
frig, sau au lucrare în ora următoare.
- efectul actor – observator: ex atunci când un cadru didactic are o
oră mai puţin reuşită, tindem să credem că eşecul i se datorează
în mare măsură, dacă acelaşi lucru ni se întâmplă nouă atunci
vom găsi motivaţii exterioare – elevi, studenţi nepregătiţi, lipsa
materialului didactic, încărcarea programei etc.
- prejudecata autoservită – atunci când primim un feedback pozitiv
din partea celorlaţi legăm acest lucru de cauze interne, inteligenţa
noastră, buna judecată atenţia, în schimb dacă primim un
feedback negativ atunci dăm vina pe cauze externe, dificultatea
sarcinii de ex.

Torrington şi Hall clasifică totalitatea barierelor după cum urmează:

- Bariere în trimiterea mesajului- apar la nivelul emiţătorului, ele se

concretizează în transmiterea unor mesaje neconştientizate sau în
prejudecăţile celui care formează mesajul.

3
 - Bariere la nivelul receptării – vin din mediu şi de la receptor. Avem
de-a face cu nevoi, anxietăţi, credinţe, valori, atitudini care
perturbă mesajul.
- Bariere de înţelegere – se situează atât la nivelul emiţătorului cât
şi la nivelul receptorului.
- Barierele acceptării – acestea acţionează la nivelul emiţătorului,
receptorului şi al mediului. La nivelul emiţătorului avem
caracteristicile personale, atitudinile şi opiniile, la nivelul
receptorului avem atitudinile, prejudecăţile, rezistenţa la nou, iar la
nivelul mediului avem conflictul interpersonal, diferenţele de status
sau experienţele anterioare.
- Barierele acţiunii – se constitue atât la nivelul emiţătorului cât şi la
cel al receptorului.

Steers, citându-l pe Jackson, identifică patru probleme care au incidenţă

directă asupra comunicării:
- problema încrederii sau a lipsei de încredere, când încrederea
există conţinutul mesajului este transmis mai uşor.
- problema dezvoltării interdependenţei persoanelor, scopuri
comune şi acorduri în ceea ce priveşte înţelesul realizării
acestora.
- Problema distribuirii corecte şi echitabile a recompenselor pentru
ca persoanele să fie motivate să contribuie major la îndeplinirea
obiectivelor respectivului grup.
- Problema înţelegerii şi acordului tuturor membrilor privitor la
structura grupului ca atare.

Tot Steers descoperă 5 bariere în comunicare:

1. Distorsiunea – se referă la faptul că mesajul poate suferi o
alterare, determinată de imprecizia limbajului, receptarea eronată
a mesajului, distanţa socială sau barierele de status.
2. Omisiunea – apare atunci când emiţătorul filtrează intenţionat
mesajul sau când nu este capabil să cuprindă întregul mesaj, iar
atunci când îl transmite utilizează informaţii incomplete.
3. Supraîncărcarea – de cele mai multe ori receptorul trebuie să facă
faţă unei abundenţe informaţionale extreme, ceea ce poate duce
la un refuz faţă de informaţii, la epuizare fizică şi motivaţională.
4. Sincronizarea – atunci când se organizează o activitate, spre
exemplu o activitate de barainstorming, acesta trebuie să fie
pregătită în prealabil, cei care participă trebuie să aibă informaţiile
necesare despre ce inseamnă barinstroming, care este procesul
respectiv, etc.

4
 5. Acceptanţa.

George Gallup a realizat o listă cu elemente situaţionale care pot

acţiona ca bariere:

- complexitatea ideii – dacă o idee este complexă atunci ea este

mai greu de înţeles, în aceste situaţii putem folosi principiul
didactic al garduării cunoştinţelor şi utilaizarea materialelor
auxiliare, cum ar fi suport audiovizual, grafice etc.).
- diferenţele între patternurile uzuale – persoanele acceptă greu idei
radical diferite de ceea ce cunosc. Este important ca ideile noi să
completeze pe cele existente pentru a face comunicarea mai
eficientă.
- Necesitatea demonstaţiei şi frecvenţa reamintirii.

O barieră importantă în procesul comunicaţional este evidenţiată de

conceptul de etică a comunicării. Iată câteva caracteristici ce ţin de
acest subiect – integritatea sau onestitatea mesajului, diminuarea
defensivităţii unui mesaj specific, impactul unui mesaj sau a unui grup
de mesaje, împărţirea responsabilităţii legate de comunicare şi de
conflict între cei care se află în interacţiune. Noile tehnologii pot aduce
noi bariere în comunicare sau pot înlesni comunicarea. Putem să ne
aşteptăm ca noile tehnologii de astăzi (groupware şi alte comunicări
mediate de computer, realitatea virtuală multimedia, internetul), să aibă
un impact puternic asupra culturii muncii ca şi predecesoarele lor
(telefonul, e-mail-ul, şi voice mailul).

În concluzie putem spune că:

- eficienţa comunicării poate creşte atunci când mediul
comunicaţional este propice, ne referim la atât la mediul fizic cât şi
la cel socio-psihologic.
- Deasemenea armonizarea scopurilor şi obiectivelor activităţii.
- Activităţile de perfecţionare a deprinderilor de comunicare la
nivelul emiţătorului sau receptorului.