Repertoriu:

1. Agnes - „Școala Femeilor” de Molière

2. Fabulă - „Lupul și mielul” de Jean de La Fontaine

3. A IV-a femeie - „Gardenia” de Elżbieta Chowaniec

4. Caterina de Aragon - „Henric al VIII-lea” de William Shakespeare

5. Irina - „Trei surori” de Anton Pavlovici Cehov

6. Goneril - „Regele Lear” de William Shakespeare

IV femeie

Ele se distrau des și pe scară largă. De la atâta dans s-a spart geamul în sufragerie, vecina
bătea în țevi, se plângea de gălăgie, vodka curgea râuri și spre dimineață se aduna munți de
resturi. Pe urmă plecau la piață, asta trei zile pe săptămână pentru că în rest petreceau la greu.
Aveam unchi, mătușă și chiar, câțiva verișori ori verișoare. Cum are toată lumea. Primeam și
eu un pai de la sticla de bere, o ciocolată ieftină, portocale.

Uneori uitau să mă ia de la grădiniță. Rămâneam peste noapte cu paznicul. A doua zi ele

apăreau jenate, îi înmânau paznicului o sticlă, două de bere, iar pe mine mă duceau la magazin
și mă lăsau să aleg ce vreau eu.

Uneori, trecea pe la noi vecina – să ne spună că tata s-a îmbătat și lovește în mașinile parcate.
Uneori mai venea sectoristul. Întreba dacă nu sunt maltratată. Dacă spuneam că sunt
maltratată, mă ducea la ei în secție și, acolo, pentru că nu erau destule paturi, trebuia să dorm
în același pat cu alte fete. Și dacă spuneam că nu mă supără nimeni, sectoristul îmi cumpăra
înghețată ”Bambino” cu ciocolată. În toate astea nu era nicio logică. Niciuna. Uneori, noaptea
o sunam pe bunica. Credeam că ea mă va înțelege. Ea, doar știa ce înseamnă o mamă
alcoolică. Dar, de obicei, ea îmi spunea să mă culc și să nu vorbesc prostii. Dimineață, mă
ridicam din pat, pregăteam micul-dejun, plecam la școală, iar când mă întorceam, o imploram
pe mama să se ducă să se spele. Apoi făceam curat pentru că după masă trebuia să vină páni
Beata, profesoara de muzică și îmi era rușine. Nu aveam prieteni, nu invitam acasă pe nimeni.
Dacă, din întâmplare, ar fi văzut-o pe maică-mea pișată pe ea? Cum aș fi explicat asta? Cum?
Și tata care doarme în propria vomă? Sau o priveliște și mai dezgustătoare: ei amândoi
despuiați, întinși în mijlocul camerei în timp ce cățelul Bari linge vodka... așa ceva nu poți
explica. Pur și simplu, nu poți explica.

Când am împlinit 19 ani, am plecat din Cracovia. După patru ani – diplomă în marketing,
preactică și tot înainte. M-am angajat într-o companie mare. Serile și weekend-urile sunt
liberă. Companie achită cursurile de limbă italiană, eu însămi mi-am ales această limbă,
concediul este de 26 de zile, pentru că am și master, beneficiez de coca-cola gratuită – bei cât
vrei. Trebuie doar să muncești mult și cinstit, mie îmi place. Munca îmi dă sentimentul de
siguranță, este un element stabil și de durată în viața mea. Prietenul meu îmi spune că eu
acord o atenție mult prea mare servicului, nu merită, dar eu nu pot altfel. Eu răspund pentru
ceea ce fac. Iar el este sincer. Un prieten adevărat – întotdeauna spune ceea ce gândește. Îmi
place să vorbesc cu el. Avem multe în comun, seara mergem la film, la teatru, conversații
despre viitoarea noastră casă și dimineața alergăm împreună. Noi suntem fericiți, știm să ne
păstrăm și să ne dezvoltăm sentimentele. Este un bărbat frumos, educat, cu un servicu bun.
Tandru, mă susține, mă iubește. Face ordine, gătește. Îi place când în casă este curat. Mie îmi
place cânt totul este pus la locul lui. Verde la verde, roșu la roșu. Șosetele bine aranjate.
Fustele pe umerașe potrivite. Fiecare obiect trebuie să aibă locul său. Fiecare.

Am urmat un curs de terapie individuală și în grup. Merg la biserica, fac yoga... meditez. Am
analizat totul. Înțeleg unde este începutul acestei istorii, unde este mijlocul ei și, sfârșitul. Am
înțeles totul. În primul rând – iertarea și respectul. Eu o iubesc pe mama mea, respect efortul
său, serviciul și educația sa. Iert și cuvintele urâte, și sentimentele negative. Am speranța că
va înțelege și ea până la urmă și o va ierta pe mama sa, și mama ei – pe a ei. Sper că totul va
fi bine. Mai bine decât a fost.