Sunteți pe pagina 1din 2

Amarie ( căs.

Pompaș) Iuliana

Temă seminar (nr. 3) Psihopedagogia jocului

Prezentați stadiile dezvoltării inteligenței ale lui Jean Piaget. Propuneți pentru
fiecare stadiu câte 2 jocuri. Prezentați-le.

Stadiul I, cel al inteligenţei senzorio-motorii, (0–2 ani) când, prin coordonarea senzorialităţii şi a
motricităţii se realizează scheme de acţiune condiţionate, reflexe circulare care devin tot mai complexe,
tinzând să se evidenţieze sub forma cauzalităţii magice, sub forma acţiunilor simbolice purtătoare de
inteligenţă, sub forma acţiunilor de rezolvare de probleme simple adaptative ce pot fi transferate de la o
situaţie la alta asemănătoare. Aşa de exemplu, sunt conduita suport, conduita baston (manipulând
jucăriile din ţarc cu o altă jucărie de formă alungită, întinde la un moment dat mâna în care are acea
jucărie folosind-o ca pe un baston pentru apropierea unei alte jucării aflată în afara ţarcului, realizând că
acea jucărie de formă alungită îl poate ajuta în acest sens).
Jocul ~Te vad~ presupune un joc ce seamana cu ”de-a v-ați ascunselea” sau ”cucu-bau” și presupune
ascunderea parțială a corpului persoanei protectoare (după o pernă, ușă, etc.) ca apoi să se descopere
zâmbind și îmbrățisând copilul.
Jocul ”Dă jucăria – ține jucăria” e un joc ce presupune a dărui o jucărie pe care o tot cerem sau o luam și
o tot returnăm, încercând să-i menținem atenția asupra noastră și a jucăriei.

Stadiul II, cel al inteligenţei preoperaţionale, (2-7 ani), când se dezvoltă foarte intens funcţia simbolică a
gândirii şi limbajului, funcţia reprezentativă (imitaţia şi jocul simbolic, încalecă băţul ca pe un căluţ). Apar
şi se dezvoltă moduri de prelucrare a informaţiei care nu sunt încă foarte eficiente şi constante aşa cum
operează gândirea perioadelor următoare. Copilul diferenţiază, clasifică, denumeşte obiecte dar toate
aceste moduri de operare nu au criterii logice superioare, nu au criterii constante iar rezultatele pot fi
considerate empirice. De aceea, deşi ele sunt reale modalităţi de operare ale gândirii şi inteligenţei
continuatoare la un nivel superior a operaţiilor senzorio-motorii, sunt considerate ca forme ce preced
adevăratele operaţii ale gândirii.
Jocul ”Cine face” presupune să punem copilul să asculte niște onomatopee și să-I solicităm acestuia să
numească animalul care emite sunetul respective (Ex: MUUU- vaca, BEEE- oaia, MIAU-pisica,etc), copilul
primește recompense, este lăudat.
Jocul ”cum face?” este asemănător cu jocul ”cine face”, schimbate fiind regulile, copilul fiind întrebat
cum face un anumit animal (ex: cum face pisica?, cum face cățelul?)

Stadiul III, cel al operaţiilor concrete, (7-12 ani) când se dezvoltă la un nivel superior capacităţile copilului
de a separa şi reuni obiectele, de a asocia şi categorisi, de a ordona după criterii relativ exacte şi stabile.
Acum se evidenţiază clar moduri de operare analitico-sintetice şi comparative şi chiar moduri de operare
prin generalizare şi abstractizare, aspecte ce se consolidează şi eficientizează către sfârşitul perioadei.
Copilul surprinde invarianţa şi reversibilitatea, conservarea materiei, apar şi se consolizează astfel
constante perceptive. Cu toate acestea trebuie să subliniem că modul de operare rămâne în continuare
strâns legat de concret, necesită în continuare suportul concret chiar dacă el se desfăşoară în plan
mintal. De exemplu, este nevoie de suport sub forma beţişoarelor, bilelor, etc. la calculul mintal, este
necesară prezenţa efectivă a obiectelor în cadrul operaţiilor de clasificare, separare, ordonare, etc. De
aceea, acest mod de operare este considerat ca fiind concret şi tot de acolo rezultă şi denumirea acestui
al III-lea stadiu.
Jocul ”Din bucătele” constă în a realiza de către copil, să ansambleze, să reconstituie imaginea desenată
a corpului uman din bucățele tăiate.
Jocul ”Scrie cuvântul potrivit” sau cele de genul ȚOMANAP, care presupun dezvoltarea cognitive și
activizează gândirea

Stadiul IV, cel al operaţiilor formale, între 12 şi 16 ani, când apar şi se dezvoltă operaţii de analiză,
sinteză, generalizare şi abstractizare în plan mintal fără a mai fi necesar suportul concret, când
activitatea mintală este prin excelenţă cea de conceptualizare, de realizare a judecăţilor şi
raţionamentelor inductiv-deductive, ipotetice, de operare asupra posibilului, când gândirea operează
formal (formele fiind judecăţile şi raţionamentele, propoziţiile şi frazele), când putem vorbi de o gândire
filosofică.