Extinderea Uniunii Europene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Acest articol sau această secțiune trebuie pus(ă) în formatul standard.
[[wiki]] Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Viața în Uniunea Europeană

• Cetățenie • Geografie
• Cultură • Istorie
• Demografie • Limbi
• Economie • Forțe armate
• Educație • Politică
• Extindere • Sport

• Relații • Statistici
externe
Politică — Portal politică

Uniunea Europeană

Acest articol este parte a seriei:

Politica și conducerea
Uniunii Europene

Cei trei piloni

Pilonul I: Comunitățile Europene

Pilonul II: Politica externă și de securitate comună
Pilonul III: Cooperarea poliției și cea judiciară în materie penală [1]

Instituții politice

Consiliul European
Comisia
Președintele (José Barroso)
Comisia Barroso
Consiliul Uniunii Europene
Președinția (Suedia)
Parlamentul
Președintele (Jerzy Buzek)
Membru al Parlamentului European
Circumscripții electorale
Alegerile (2004 / După stat)
Grupuri parlamentare
Comitete

Justiție

Curtea de Justiție
 Tribunalul de Primă Instanță
Tribunalul Funcției Publice
Tribunalul de Patente

Organe consultative

Comitetul Economic și Social

Comitetul Regiunilor

Organe financiare

Banca Centrală Europeană

Banca Europeană de Investiții
Fondul European de Investiții

Organe decentralizate

Agențiile UE

Drept

Acquis comunitar
Procedura
Tratatele
Regulament - Directive - Decizii
Recomandări - Opinii

Subiecte legate de UE

Uniunea Economică și Monetară

Extinderea
Relațiile externe
Partide politice pan-europene
Tabel cu partide afiliate după stat
modifică

Extinderea Uniunii Europene se referă la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea
Europeană. Extinderea este un proces sui generis în comparație cu celelalte provocări ale UE. Ca
politică, extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor comunitare; Procesul de
extinderea depinde de: pregătirea internă a țărilor candidate, pregătirea internă a UE, negocierile
de aderare propriu-zise.

Cuprins
[ascunde]

• 1 Premisele extinderii UE
• 2 Motivele extinderii UE
• 3 Istoricul procesului de extindere
• 4 Extinderi viitoare
• 5 Referințe
• 6 Vezi și

• 7 Legături externe

[modifică] Premisele extinderii UE

 Această pagină necesită o verificare.
De verificat: proveniență text

Procesul de extindere a UE a pornit din dorința clară de a crea premisele necesare unei uniuni cât
mai strânse a popoarelor europene. Condițiile de bază pentru extinderea Uniunii Europene au
fost stipulate prin Tratatul privind Uniunea Europeană care prevede că: "orice stat european
poate cere să devină membru al Uniunii". În acest sens, statul interesat își adresează cererea de
aderare Consiliului UE, care se pronunță în unanimitate, după consultarea Comisiei Europene și
obținerea avizului conform din partea Parlamentului European. Decizia Legislativului european
se adoptă în condițiile întrunirii majorității absolute a membrilor săi. Uniunea Europeană de
astăzi, are 27 de state membre și o populație de aproximativ 500 de milioane de locuitori, este
mai sigură, mai prosperă, mai puternică și exercită o mai mare influență decât Comunitatea
Economică Europeană de acum 50 de ani, cu 6 state membre și o populație de mai puțin de 200
de milioane de locuitori. Uniunea Europeană este deschisă oricărui stat european care
îndeplinește criteriile democratice, politice și economice pentru dobândirea calității de membru.
De asemenea, înaintea fiecărei extinderi, UE elaboreaza capacitatea de absorbție a noilor
membri, precum și abilitatea propriilor instituții de a funcționa corespunzător în continuare.
Extinderile succesive au întărit democrația, au conferit securitate Europei și au sporit potențialul
său comercial și de creștere economică.

[modifică] Motivele extinderii UE

Această pagină necesită o verificare.
De verificat: proveniență text

Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa
Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are
responsabilitatea de a ajuta țările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic și
democratic, în paralel cu promovarea stabilității și securității. Acest ideal își are rădăcinile în
experiența acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici,
a distrugerilor cauzate de ultimul război și a optimismului care a început să se manifeste în
perioada de după război. Pacea și stabilitatea constituie premisele unei economii prospere,
reciproca fiind în egală măsură valabilă. Raționamentul părinților fondatori ai UE s-a bazat pe
logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul și ar crea
pace, stabilitate și prosperitate pentru toți cetățenii, pretutindeni în Europa. Această viziune este
în continuare importantă, după cum a demonstrat-o și dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii.
Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic și economic al UE pentru
mai bine de o generație de acum încolo.

[modifică] Istoricul procesului de extindere

În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre care sase membri fondatori din 1951:

• Franța ,
• Germania,
• Italia ,
• Țările de Jos ,
• Belgia
• Luxemburg .
Alte nouă state au aderat succesiv:

• 1973:
o Irlanda ,
o Regatul Unit,
o Danemarca
• 1981:
o Grecia
• 1986:
o Spania ,
o Portugalia
• 1995:
o Finlanda ,
o Suedia ,
o Austria.

Uniunea Europeană înainte de extinderea din 1 ianuarie 2007

Prima extindere a Uniunii Europene în est a fost plănuită pentru 1 mai 2004.
Negocierile de aderare au fost închise definitiv pentru toate statele. Au aderat:

• Polonia ,
• Slovenia ,
• Ungaria ,
• Malta ,
• Cipru ,
• Letonia ,
• Estonia ,
• Lituania ,
• Cehia ,
• Slovacia .

La 1 ianuarie 2007, au aderat alte două state la Uniunea Europeană:

• România,
• Bulgaria.

Bulgaria și România au încheiat negocierile de aderare la UE și au aderat împreună la Uniunea

Europeană în ianuarie 2007. Într-o ceremonie desfășurată la 25 aprilie în Luxemburg, România
și Bulgaria, împreună cu țările membre ale UE, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea
Europeană, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007. Acesta prevăzuse însă clauze de
salvgardare ce ar fi putut întârzia aderarea cu un an. Cele mai problematice capitole au fost
Justiția și Afacerile Interne și Politica în Domeniul Concurenței.

Vezi și: Integrarea României în Uniunea Europeană, Integrarea Bulgariei în Uniunea Europeană

[modifică] Extinderi viitoare

Membri curenți
Țări candidate
Potențiali candidați
Alți candidați eligibili

Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambițiile europene ale Turciei
datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3
octombrie 2005. Totuși, analiștii consideră ca această țară nu va adera mai devreme de 2015,
datorită numărului mare de reforme economice și sociale care trebuie întreprinse. De la
acordarea statutului de țară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privința
drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorității kurde, și
a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuși, datorită diferențelor religioase și culturale în
relație cu Europa, Turcia se lovește de o opoziție puternică din partea guvernelor conservatoare
și religioase ale statelor membre, în special Franța, Germania, Austria, Grecia, Cipru și
Slovenia.

Croația este un alt stat candidat la aderare. Aderarea ar putea avea loc până în 2010, deși
procesul de aderare a fost încetinit printre altele de necooperarea Croației cu Tribunalul Penal
Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI). La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeană a
recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republică
ex-iugoslavă care câștigă acest statut.

Republica Moldova este un aspirant si eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană, în

care aceste două structuri vecine au stabilit un acord de cooperare, menit să îmbunătățească
relatiile dintre cele 2 structuri. Aceasta este totodată si un membru al Acordul Central European
al Comerțului Liber(un acord care pregătește statele membre acordului pentru aderarea in UE).

Serbia este un aspirant si eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană, dar va putea adera
numai dacă va stabili relatiile cu Kosovo.
Albania a fost un potențial candidat la aderarea in Uniunea Europeană începând cu ianuarie
2003, și este aplicat în mod oficial pentru aderarea la UE la data de 28 aprilie 2009.

Ucraina este un potential, aspirant si eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană.

Kosovo este un potential, aspirant si eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană, dar va
putea adera la UE numai dacă va accepta propunerile Serbiei ca să o poată recunoaste.

Muntenegru: Și acesta este un posibil candidat la aderare în Uniunea Europeană.

Bosnia și Herțegovina: Și acest stat este un posibil candidat la aderare in UE.

Georgia: Și Georgia este un potential și aspirant la aderare in UE.

Armenia ar putea fi un posibil candidat la aderare în UE.

Azerbaijan ar putea fi un posibil candidat la aderare în UE.

[modifică] Referințe
1. ^ Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Ediția a III-a, Editura Universul juridic,
București, 2006

[modifică] Vezi și
• Uniunea Europeană
• Integrarea Croației în Uniunea Europeană
• Integrarea Turciei în Uniunea Europeană
• Integrarea Macedoniei în Uniunea Europeană

[modifică] Legături externe

La Wikiștiri găsiți reportaje referitoare la extinderea Uniunii Europene în România și Bulgaria

• Situl oficial al extinderii Uniunii Europene

• Centrul de informare al Comisiei europene în România
• Ministerul Integrării Europene
• Buletin săptămânal asupra extinderii UE
• Europedia
• Mihai Berinde, Adriana Giurgiu, Aderarea României la Uniunea Europeană, Editura
Universității din Oradea, 2007

[ascunde]
v•d•m
Uniunea Europeană și țări candidate la extindere

Țări membre Austria · Belgia · Bulgaria · Cehia · Cipru · Danemarca ·

Estonia · Finlanda · Franța · Germania · Grecia · Irlanda · Italia ·
Letonia · Lituania · Luxemburg · Malta · Olanda · Polonia ·
 Portugalia · Regatul Unit · România · Slovacia · Slovenia ·
Spania · Suedia · Ungaria

Țări
Croația · Islanda · Republica Macedonia · Muntenegru · Turcia
candidate
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Extinderea_Uniunii_Europene
Categorie: Extinderea Uniunii Europene