Modelul 4

I.

A.

1. Luna iunie reprezinta inceputul verii.

Alin a luat vin din camara.

2. Semnul exclamarii, semn de punctuatie, marcheaza sfarsitul unui enunt exclamativ.

3. Mangaios= format prin derivare cu sufixul “-ios” de la verbul de baza “a mangaia”

Odata= format prin compunere prin alaturare: articolul nehotarat “o” + substantivul comun
“data”

4. Diftong: zglobiu

Hiat: Ziulica;

5. Un mod de expunere prezent este monologul liric confesat.

6. Epitet: “vraja sfanta”;

Personificare: “Somnul vine mangaios”;

B.

Apartenenta gen liric

Consider ca textul ,,Visul” de Stefan Octavian Iosif apartine genului liric deoarece poetul
transmite in mod direct trairi, sentimente, idei prin intermediul eului liric si al procedeelor artistice
(figuri de stil si imagini artistice), cuvintele sunt folosite predominant cu sensul figurat si
muzicalitatea se realizeaza prin ritm si rima.

In primul rand, poetul isi exprima sentimentele de bucurie si admiratie pentru anotimpul de
primavera, mai exact pentru actiunile elementelor naturii din luna aprilie prin intermediul eului liric
identificat prin marcile lexico-gramaticale (verbe si pronjume la persoana I sau a II-a): ,,ai venit”, ,,ma
tolanesc”, clipesc, ,,mi”, ,,ma”, ,,imi suna” etc.

In.al doilea rand, elementele naturii, precum si actiunile sunt redate prin intermediul proce-
deelor.artistice:.epitete.(,,luna.rasfatata”,.,,zglobiu.copil”,.,,mandre.zane” etc.), enumeratii,
personificari (,,soarele.ma-mbata”), dar si imagini artistice de o mare expresivitate: vizuale (,,Stol de
porumbei sclipind/ Flutura in zare”), auditive (,,Zumzetul de albine”). De asemenea, cuvintele sunt
folosite cu sensul lor figurat pentru a realize aceste procedee: ,,rad”, ,,bratele”, ,,salta”).

Muzicalitatea este asigurata prin masura de 6-7 silabe, ritm iambic si rima incrucisata
In concluzie, poezia ,,Visul” apartine genului liric deoarece intruneste toate caracteristicile acestuia:
sentimente.si.idei.exprimate.in.mod.direct prin intermediul eului liric, cuvinte cu sens figurat ce
ajuta la realizarea imaginilor artistice si figurilor de stil, muzicalitate realizata prin ritm, rima si
masura.
II.

A.

1. Pestera Limanu se afla in regiunea romaneasca Dobrogea.

Pestera Mammoth din SUA este cea mai lunga pestera din lume cu peste 600 de kilometri.

2. Titlul articolului este “Pestera Limanu, un adevarat labirint in timp”, iar numele publicatiei este
“National Geographic”.

3. Ele= numar plural, caz acuzativ;

Ea= numar singular, caz nominativ;

4. Nimeni= subiect exprimat prin pronume negativ;

A fost sapata= predicat verbal exprimat prin verb predicativ la diateza pasiva;

5. “unde apele si-au croit galerii principale”= propozitie subordonata atributiva;

“dupa cum intr-un oras strazile laterale ies in bulevarde”= propozitie subordonata circumstantiala
de mod;

6. El a venit/1 cand l-am rugat./2

“El a venit”= propozitie principala

“cand l-am rugat”= propzitie secundara circumstantiala de timp introdusa prin adverbul
relativ “cand”

B.

Intamplare la pestera

Inca o vacanta de vara, inca o poveste noua. Era o zi frumoasa si foarte calduroasa. Eu,
impreuna cu mai multi prieteni am iesit afara. Obiceiul nostru era de a ne petrece timpul in padure,
asa ca, la fel am facut si acum.

Bineinteles ca daca am venit acolo, trebuia sa ne jucam sa mai treaca timpul, asa ca am votat ce sa
facem astazi.

Cea mai buna idee a fost a lui Andrei, si anume aceea de a fi exploratori. Am inceput sa rascolim
padurea, incercand sa descoperim ceva intereseant. Deoadata, unul dintre noi a cazut intr-o groapa,
care era foarte bine ascunsa de niste pietre. Ne-am panicat toti si am inceput sa tipam. Nu stiam ce
sa facem si ne gandeam numai la lucruri rele. Deodata, cel care a cazut a strigat: “Hei! Veniti!
Trebuie sa vedeti asta! Este o pestera!”

Eram foarte uimiti. Nu stiam ce sa facem. Pana la urma ne-am aruncat pe rand in pestere. Era
cu adevarat uimitor. Parea foarte bine pastrata in timp, avea si milioana de gaze si lighioane micute
ce frematau de viata in acel loc mic si inghesuit. Dar la un moment dat, Andrei a urlat ca din gura de
sarpe din coltul celalalt al pesterii. Ne-am alarmat grozav si am fugit intr-un suflet dupa el, dar ne-am
linistit cand am vazut ca el se speriase ca blegul de un amarat de liliac. Dupa ce l-am calmat ne-am
continuat expeditia. Acum aveam cu adevarat ceva de explorat. Cine stie ce vom mai gasi inauntrul
ei, dar este clar ca cineva a vrut sa o ascunda.
 Pe langa faptul ca in fiecare zi ne aventuram in ea pentru a gasi lucruri noi , ne-am facut si o
camera secreta. Ne-am adus acolo diferite lucruri, am facut curat si ne petrecem fiecare zi in
“Centrul de comanda”, cum ii spunem noi.