Sunteți pe pagina 1din 3

Simulare fabula

I.

A.

1. Blandete= cuvant format prin derivare; derivat cu sufixul “-ete” de la cuvantul de baza
“bland”

Ca sa= cuvant format prin compunere prin alaturare; conjunctia “ca”+ conjunctia “sa”

Inaltime= cuvant format prin conversiune; substantivul devine adverb de loc

2. Linia de pauza are rolul de a izola o propozitie incidenta de restul frazei.

3. Enumeratie: “Gaini, cocosi si gaste”

Repetitie: “cu-ncetul, cu-ncetul”

4. “Eu, de-as fi fost gaina, nu l-as fi slobozit:

Dumnealor au facut-o si vaz ca s-au cait.

Uliii sunt cinstiti,

Cand sunt nenorociti”

5. Din versuile citate reies adevaratele trasaturi ale uliului pe care autorul doreste sa le
transmita in opera. Acesta este tipul omului viclean, care face promisiuni cand este obligat, dar cand
devine liber se uita de sus la tine si insala orice asteptare.

B.

Textul citat este o fabulă, specie a genului epic în versuri sau în proză, care prezintă o scurtă
povestire alegorică în care sunt satirizate defecte omeneşti cu scopul de a le îndrepta, prin
intermediul unor animale/ plante/ lucruri personificate.

Un prim argument în susţinerea acestei idei se regăseşte la nivelul structurii formale a


textului, acesta fiind organizat în două secvenţe: prima conţine povestirea alegorică, iar cea de-a
doua reprezintă morala care apare formulată explicit la finalul operei.

Astfel, este înfăţişat un episod din lumea animalelor, uliul şi găinile devenind eroii unui
dialog care pune în evidenţă comportamente antitetice. Un uliu prins de către Ionică este legat lângă
coteţ în vecinătatea găinilor. Iniţial, acestea sunt îngrozite de prezenţa uliului, dar apoi se
obişnuiesc,văzând atitudinea binevoitoare a acestuia. Le câştigă încrederea, iar acesta în schimbul
eliberării, le promite găinilor ajutor în caz de primejdie. Naive, găinile îl cred, dar ajuns liber, acesta
le sacrifică.

În al doilea rând, personajele, construite prin personificare, sunt simbolice, reprezentând


diferite tipuri umane: uliul este tipul omului ipocrit, care se preface pentru a ieşi dintr-o situaţie
grea, în timp ce găinile devin tipul omului naiv, care din cauza ignoranţei are de suferit mari pagube.
Epitetul „proaste” atribuit găinilor este sugestiv în evidenţierea trăsăturilor. Opoziţia legat- slobod
contribuie la ilustrarea moralei. Ulii sunt cinstiţi când sunt în dificultate, când sunt liberi se cred
superiori.
Totodată, criticând anumite defecte general umane (ipocrizia, naivitatea) cu scopul de a le
îndrepta şi transmiţând prin morală o anumită învăţătură ( să nu avem încredere în vorbele
frumoase), opera are valoare moralizatoare.

Deoarece prezinta o intamplare alegorica, la care iau parte animale cu insusiri omenesti
cu scopul satirizarii unor defecte, se poate afirma ca opera “Uliul si gainile” de Grigore Alexandrescu
este o fabula.

II.

A.

1. -Primul zbor al unui aeroplan a avut loc pe data de 18 martie 1906.

-Meritul lui Traian Vuia este ca a reusit primul zbor cu un aparat mai greu decat aerul, care
s-a inaltat prin propria forta.

2. Aeroplanul lui Vuia se deosebeste de masina de zbor a fratilor Wright deoarece aeroplanul
s-a ridicat de la sol prin propria forta si nu cu ajutorul unor sine.

3. Primul= numeral ordinal cu valoare adjectivala;

Zbor= substantiv comun;

Mai greu= adjectiv propriu-zis la gradul comparativ de superioritate;

4. Au fost= predicat verbal;

Altii= subiect;

Care= subiect;

Inaintea lui Vuia= CCT;

5. “Meritul lui Vuia este”= propozitie principala;

“ca a reusit primul zbor cu un aparat mai greu decat aerul”= propozitie subordonata
predicativa;

“care s-a inaltat prin propria forta”= propozitie subordonata atributiva;

6. Nu-mi aduc aminte1/cum a reușit²/

B.

Era sambata dimineata, iar eu si bunicii mei ne pregateam de un drum lung cu trenul
pana la Bucuresti. Eram foarte incantat de aceasta zi care urma sa fie una minunata, simteam asta.
Bunicii imi promisesera o zi in unul dintre cele mai distractive parcuri din Bucuresti unde urma sa-mi
fac prieteni noi, sa cunosc locuri noi si sa profit de momentele cu unii din cei mai dragi membrii ai
familiei mele. 

Desi trenul trebuia sa ajunga la 8:25 aceasta a ajuns la 8:40, ceea ce m-a cam intristat
pentru ca eram nerabdator sa ajung la Bucuresti. Urc cu sfiala pe scaunul meu si stau cuminte acolo
pana porneste. Era atat de plictisitor drumul incat numaram secundele pana la destinatie. Intr-un
moment de neatentie al bunicilor mei am fugit si m-am dus sa caut ceva interesant de facut. Ca sa
spun drept, nu era multa lume in tren, insa mi-a atras atentia un domn care avea un catel in brate:
latra, se zvarcolea, sarea, era tare nelinistit. M-a intrebat daca vreau sa ma joc cu el, dar sa fiu foarte
atent. Cand l-am luat in brate era atat de speriat incat a fugit, nu l-am putut tine in mana destul de
bine incat sa evit asta. A fugit asa de repede incat i-am pierdut urma imediat, m-am speriat atat de
tare pentru ca nu-l gaseam incat am inceput sa plang si sa ma invinovatesc pentru asta si pentru
faptul ca omul respectiv isi pierduse catelul . Am anuntat multa lume sa-l caute, dar era de negasit.
M-am astezat pe scaunul de langa bunicii mei plangand in continuare. Ziua era stricata, nu puteam
schimba ceea ce facusem si imi parea rau ca nu ma voi putea distra la Bucuresti din cauza
sentimentului de vinovatie. La un moment dat simt ceva la piciorul meu, ma uit, sub scaun era
catelul ghemuit. Nu pot explica bucuria revederii lui. Imediat am anuntat pe toata lumea si catelul s-
a intors la stapanul sau . 

   Ma bucur ca ziua a avut un final fericit si ca pot sa ma bucur in continuarea de ziua de


distractii, cu promisiunea ca nu voi mai pleca niciodata de langa bunici fara sa-i anunt.

S-ar putea să vă placă și