Laborator 1: Determinarea cifrei octanice a produselor petroliere prin metoda

Motor (CO/M) ``

O cale comodă a sporirii puterii litrice a motorului cu aprindere prin scânteie o constituie
mărirea raportului de comprimare. Încercările de crestere a raportului de comprimare se
lovesc însă de un fenomen perturbator care compromite puterea, economicitatea si
durabilitatea motorului, fenomen care s-a numit detonatie. În general, acest fenomen se
manifestă prin:
-aparitia fumului negru si a scânteielor în gazele evacuate;
- supraîncalzirea motorului;
- functionare cu trepidatii;
- aparitia unui zgomot metalic caracteristic, deosebit de zgomotul produs de organele
uzate;
- mărirea solicitarilor termice si mecanice în mecanismul motor;
- micsorarea sensibilă a randamentului efectiv al motorului.
Asupra cineticii arderii detonate s-au emis multe teorii, s-au elaborate o serie de modele
fizico-matematice care se apropie mult de realitate, însă, totusi, fenomenul nu este insa
elucidate complet. Se cunoaste de pildă că arderea detonantă apare la anumite valori (în
general mari) ale presiunii si temperaturii amestecului care se pregateste să ardă. De
asemenea, s-a stabilit că arderea detonată se produce cu o viteză mare, de cca 1500 - 2000
m/sec, în comparatie cu arderea normală, a cărei viteză de desfasurare este cuprinsă între 15 -
30 m/sec.
Intensitatea fenomenului de detonatie variază de la un tip la altul de benzină. Acest fapt a
determinat clasificarea benzinilor după rezistenta lor de detonatie.
Aprecierea calitatilor antidetonate ale benzinelor se face prin comparatie, pe un motor
standard, cu un combustibil etalon ale cărui calitati antidetonatoare sunt cunoscute.
Drept combustibil etalon se folosesc amestecuri de două hidrocarburi: izooctan si
normalheptan care au proprietăti fizico-chimice asemănătoare, dar o susceptibilitate la
detonatie mult diferită: izooctanul este rezistent la detonatie, iar normalheptanul foarte putin
rezistent.
Pentru aprecierea calitătilor antidetonante ale benzinelor sau ale petrolurilor de tractor, se
utilizează notiunea de cifră octanică.
Cifra octanică ”Motor” (notată cu C.O.M.) reprezintă procentul de izooctan în volum
dintr-un amestec de izooctan cu normalheptan, amestec care are aceeasi susceptibilitate la
detonatie ca si combustibilul ce se încearcă, când determinarea se face după metoda ”Motor”.
Conventional, s-a adoptat, pentru izooctan pur, cifra octanică de 100 unităti, iar pentru
normalheptan pur cifra zero. Alcătuind amestecuri de izooctan cu normalheptan în procente
volumetrice, se pot obtine amestecuri etalon cu cifre octanice de la zero până la 100 unităti.
La determinările curente de cifră octanică prin metoda ”Motor” se utilizează etaloane
secundare care prezintă avantajul unui pret de cost mai scăzut, influentând precizia
rezultatelor obtinute.

Principiul metodei de determinare a cifrei octanice ”Motor”

Principiul metodei constă în compararea intensitătii de detonatie a combustibilului ce se
încearcă cu intensitătile de detonatie a două amestecuri etalon ce diferă între ele prin cel mult

1
patru unităti de cifră octanică, dintre care un amestec detonează mai intens, iar altul mai slab
decât combustibilul ce de încearcă.
Intensitatea de detonatie se apreciază cu un traductor special, în aceleasi conditii de
functionare ale motorului pentru combustibil si etaloane.
Cifra octanică se interpolează, cunoscând intensitatile de detonatie ale combustibilului si
amestecurilor etalon.

Descrierea si caracteristicile instala iei experimentale

În cazul lucrării se va utilize instalatia IT 9-2 (construită specila pentru determinări de
cifră octanică) a cărei vedere de ansamblu s-a prezentat in figura 1.
Instalatia se compune din următoarele părti: un motor termic E cuplat prin curele cu un
motor electric asincron M, un rezervor tampon J, pentru admisia aerului, un generator electric
de current continuu si un pupitru K cu aparatură de măsură si control.

Figura nr.1
Motorul instalatiei IT 9-2 are următoarele caracteristici:
- tipul – in 4 timpi, cu aprindere prin scânteie, 1 cilindru asezat vertical;
- diamtrul cilindrului – 85 [mm];
- cursa pistonului – 115 [mm];
- capacitatea cilindrului – 0,652 [litri];
- raportul de comprimare – variabil, de la 4 la 10;
- turatia – constantă, de 900 [rot/min];
- aprinderea - cu scânteie de la magnetou;

2
 - alimentarea cu aer – din atmosferă, prin un strat de gheata;
- răcirea – cu apă distilată, prin termosifon;
- pornirea – cu motor electric asincrom de 7 [KW].
Deplasarea grupului cilindru – chiulasă este controlată de un micrometru D (fig.1) montat
pe blocul motorului.Între indicatiile micrometrului si raportul de comprimare există o
corespondentă bine stabilită prin o curbă de etaloane, prezentată in figura 2.

Figura nr.2
Pentru a nu se modifica jocurile la mecanismul de distributie odată cu deplasarea pe
verticală a supapelor, pe chiuloasă se găseste un mecanism de compensare de tip patrulater.
Echilibrajul motorului se realizează cu autorul a două pistoane din fontă (ce glisează în
două pahare de otel) asamblate prin biele la două manetoane ale arborelui motor . Aceste
manetoane încadrează manetonul principal si sunt decalate fată de acesta la 180°. Constructia
permite echilibrajul în întregime al fortelor de inertie.
Motorul este echipat cu un carburator C (fig.1) cu trei camere de nivel constant si o
singură cameră de formare a amestecului . Dozajul amestecului se poate modifica în timpul
functionării prin ridicarea sau coborârea camerelor de nivel constant fată de camera de
amestec. Nivelul combustibilului poate fi apreciat la cilindrii gradati de sticlă . Trecerea de pe
un combustibil pe altul se poate efectua în timpul functionării cu ajutorul unui robinet cu trei
căi care poate comuta camera amestec cu una din cele trei camere de nivel.
Instalatia de aprindere permite modificarea avansului la producerea scînteii electrice in
functie de valoarea raportului de comprimare. Acest lucru se realizează prin legarea plăcutei
cu contactele ruptoare ale magnetonului G (fig. 1) de chiulasă cu un sistem de pîrghii.

3
 Măsurarea avansului la producerea scânteii electrice se poate face în timpul functionării
motorului. În acest scop, pe capătul din fată al arborelui motor se află montat un disc ebonită,
la periferia căruia s-a fixat un bec cu neon. Prin o conectare corespunzătoare la sistemul de
aprindere s-a prevăzut ca becul cu neon să se aprindă in momentul declansării scânteii
electrice. Măsurarea unghiului de avans se face pe un sector gradat, fixat pe blocul motorului,
deasupra discului de ebonită, in planul său de rotatie. Respectivul unghi va fi marcat de
reperul în drepul căruia apare luminiscenta becului cu neon.
Răcirea motorului se realizează prin termosifon, utilizând ca lichid de răcire apa distilată.
Teperatura apei se citeste la un termometru cu mercur în legatura cu rezervorul.
Aspiratia aerului se realizează prin intermediul unui rezervor tampon J în care se găseste
o coloană cu gheată. Dacă aerul contine o umiditate mare, la contactul cu heata surplusul de
apă se va condensa, iar dacă umiditatea este mică, aerul va prelua cu el vapori de apă produsi
prin topirea ghetii. În acest mod umiditatea aerului aspirat în motor se păstrează aproximativ
aceeasi, indiferent de conditiile atmosferice ale mediului.
Pe traectul tubulaturii de admisie, între vasul tampon si carburator este plasat un
preâncalzitor electric 1 cu reglaj continuu al curentului de încalzire prin un reostat cu carbune.
Comanda 11 a reostatului, cât si ampermetrul 12 pentru citirea curentului de încalzire se află
tabloul general al instalatiei, prezentate in figura 3.

Figura nr.3

Citirea temperaturii aerului se face la termometru cu mercur 2, montat în teava de

aspiratie, după preâncalzitor, înaintea carburantului.
Între carburator si motor se află montat de asemenea, un preîncalzitor electric cu reglaj
continuu al curentului de încalzire cu reostat din cărbune. La fel, comanda 5 a reostatului si
ampermetrul 3 pentru măsura curentului de încalzire, se găsesc pe tabloul general al

4
instalatiei. Temperatura amestecului preâncălzit se măsoară cu un termometru cu mercur
divizat în jumatati de °C, plasat pe traectul aspiratiei între preâncălzitor si motor.
Ungerea motorului se realizează sub presiune, cu o pompă cu roti dintate.
Măsurarea presiunii uleiului se face cu manometrul 1 fixat pe tabloul general al
instalatiei. Pe pompa de ungere a motorului s-a montat un releu presostatic care nu permite
punerea în functiune a motorului termic atât timp cât nu se realizează presiunea minimă de 1,5
[Kgf/cm 2 ]. Uleiul din baie poate fi încalzit cu ajutorul unui resou electric, iar temperatura se
măsoară la un termometru manometric 14 plasat pe tabloul general al instalatiei.
Motorul termic este cuplat prin o transmisie cu curele trapezoidale cu un motor electric
asincron.Motorul electric are rolul de a antrena motorul termic până la atingerea regimului
termic standard si de a-l frâna în timpul functionării, pentru mentinerea constant a turatiei,
indiferent de reglajele carburatiei, aprinderii, raportului de comprimare, etc.
Traductorul de intensitate a detonatiei este alimentat de la un generator de curent
continuu, antrenat prin curea de către motorul electric al instalatiei. Tensiunea la bornele
generatorului se măsoară cu un voltmetru 13, iar valoarea sa se poate regal cu un reostat 4.

Traductorul pentru indicarea intensitatii de detonatie

În figura 4 s-a prezentat o sectiune longitudinală prin traductorul de intensitate a
detonatiei.
În corpul 6 al traductorului, format din o tijă metalică gaurită după axa longitudinală, este
montată o vergea 12 care sprijină, la partea inferioară, pe o membrană elastică din otel 11.
Corpul 6 poate fi însurubat în camera de ardere a motorului, lăsând liberă actionarea fluidului
de lucru asupra membranei 11. Modificările presiunii din cilindrul motorului produc
deplasarea vergelei 12, care, la partea superioară, este apăsată de lamela arcuită 5. Lamelele
arcuite 3 si 5, prevăzute la capete cu contacte ruptoare, formează împreună cu bornele 13 si 14
un întrerupător electric la care distanta între contacte poate fi reglată cu ajutorul suruburilor 4,
7 si 8. Timpul de închidere al întrerupătorului, pe durata unui ciclu motor, creste odată cu
mărirea valorii impulsului de împingere a vergelei 12 de către membrana 11, adică cu
majorarea intensitatii fenomenului de detonatie.

Figura nr.4

5
 În figura 5 s-a prezentat schema electrică de montaj a traductorului de detonatie.
După cum se observă, contactele traductorului sunt legate intr-un circuit electric format
din: generatorul de curent continuu 1, siguranta 3, întreupătorul 5 si rezistenta 7. În interiorul
rezistentei 7 s-a inclus termocuplul 8 cuplat cu milivoltmetrul 10, aflat pe tabloul general al
instalatiei. Manifestarea intensivă a fenomenului de detonatie provoacă mărirea temperaturii
rezistentei 7 si, în final, obtinerea unei indicatii corespunzătoare la milivoltmetrul 10.

Figura nr. 5

Functionarea instalatiei in conditii standardizate

Deoarece metoda de determinare a cifrei octanice este tipic comparativă si numărul
parametrilor functionali ai motorului ce influentează intensitatea detonatiei este relativ mare,
se impune ca examinarea combustibililor să se facă în conditii strict identice si bine stabilite.
În acest sens, standdardul elaborat (cu valabilitate în toată lumea) impune respectarea
valorilor următorilor parametri:
- turatia arborelui motor - 900±10 [rot/min];
- unghiul de avans la producerea scânteii electrice pentru raportul de comprimare 6: 20
[°R.A.C.];
- distanta între electrozii bujiei de aprindere: 0,4 – 0,6 [mm];
- distanta între contactele ruptorului magnetoului: 0,25 – 0,35 [mm];
-jocul între culbutori si cozile supapelor la motorul rece:
- pentru supapa de admisie 0,2 [mm];
- pentru supapa de evacuare 0,25 [mm];
- temperatura uleiului in baia motorului: 50 – 75 [°C];
- temperature lichidului de răcire: 100±2 [ ];
- temperatura aerului aspirat înaintea carburatorului: 40 -50 [°C];
- umiditatea aerului aspirat: 3,5 – 4 [grf/Kgf] aer uscat;
- temperatura amestecului carburant: 149±1 [°C].

6
 Reglajul traductorului de intensitate a detonatiei
Reglajul traductorului de intensitate a detonatiei cuprinde două etape: un reglaj prealabil
si unul definitiv. Reglajul prealabil se execută până la instalarea traductorului pe motor si
constă în pretensionarea lamelelor 3 si 5 (fig.4).
Reglajul definitiv se execută cu motorul în functiune, după ce contactele ruptoare ale
lamelelor 3 si 5 au fost minutios curătate. Reglajul definitive se face în conditiile de
functionare standardizate, operatiile având urmatoarea ordine:
- Se face un amestec de etaloane cu cifra octanică cuprinsă între limitele presupuse ale
cifrei octanice a produsului de încercat. De exemplu, dacă C.O. a produsului de încercat este
cuprinsă intre 55 si 65, amestecul se prepară pentru C.O. 60.
- Se determină din tabelul nr.1 indicatia micrometrului corespunzând unei intensităti de
detonatie medie, pentru amestecul de etaloane preparat si se stabileste, pe motor, raportul de
comprimare respectiv.
- Se porneste motorul, se alimentează cu amestecul de etaloane făcut si se asteaptă până
la stabilizarea regimului de functionare standard.
- Se închide întrerupătorul electric de pe circuitul traductorului de detonatie si se
învârteste surubul 1 până cândarcul milivoltmetrului va indica 20 – 25 diviziuni. În aceste
conditii se reglează dozajul amestecului pentru care detonatia se manifestă cel mai intensiv.
Acest lucru se realizează prin îmbogătirea si sărăcirea progresivă a amestecului, manevând
corespunzător nivelul combustibilului în camera carburatorului. Modificarea nivelului se face
la inreval de 1-2 diviziuni de pe tubul de măsură al nivelului, procedând la citirea
milivoltmetrului după cel putin un minut. Se alege nivelul la care indicatia milivoltmetrului
este cea mai mare.
- Se învârteste, în acelasi sens, surubul 8 cu câte 4 dinti, si se notează, de fiecare dată,
indicatiile milivoltmetrului. La început, indicatiile vor creste, apoi vor scade.
- Se fixează surubul 8 în pozitie corespunzătoare indicatiei maxime a milivoltmetrului.
Cu ajutorul sublerului 1 se modifică jocul între contactele lamelelor 3 si 5 până când arcul
milivoltmetrului se stabilizează la cca 55 diviziuni.
- Se verifică stabilitatea traductorului la modificarea dozajului amestecului carburant. La
o modificare a nivelului cu cca 2 diviziuni (în jurul valorii la care detonatia este maximă)
arcul milivoltmetrului trebuie să se deplaseze cu minimum 2 unitati.
- Dacă stabilitatea traductorului este nesatisfăcătoare, se măreste tensiunea lamelei 5 cu
ajutorul surubului 4.
Dacă reglajul traductorului de detonatie este corect, milivoltmetrul trebuie să indice o
diferentă de 20 diviziuni, pentru o diferentă de 4 unităti de cifră octanică.

Desfăsurarea lucrarii
Se vor executa, în ordinea respectivă, următoarele operatii:
a. Se conectează încălzirea uleiului din baia motorului. Conform indicatiilor , se fixează
raportul de comprimare pentru detonatia medie a produsului care trebuie încercat, a cărui cifră
octanică se presupune a fi cuprinsă între anumite limite. După ce uleiul atinge temperatura de
60°C se porneste motorul electric si se lasă să-l antreneze pe cel termic în vederea stabilizării
conditiilor standard. Se porneste apoi motorul termic.

7
 b. Se pregătesc etaloanele pentru determinarea cifrei octanice. De exemplu, dacă se
presupune că produsul petrolier are cifra octanică 70, se prepară etaloane cu cifra octanică de
68 si 72 astfel ca între ele să existe o diferentă de 4 unităti C.O. Se toarnă aceste etaloane în
camerele rezervoare ale carburatorului.
c. Se execută reglajul definitive al traductorului de detonatie, alimentând motorul cu
combustibilul ce trebuie încercat.
d. Se reglează dozajul pentru functionarea cu fiecare etalon asfel ca intensitatea de
detonatie să fie maximă.
e. Dacă intensitatea de detonatie a probei nu este cuprinsă între intensitătile de detonatie
ale combustibililor etalon, se prepară alte alte amestecuri până când se reuseste această
încadrare. Desigur, în acest caz, trebuie executată din nou operatia de la punctual d.
f. Cu ajutorul robinetului cu trei căi se trece, pe rând, functionarea motorului cu fiecare
combustibil, si, de fiecare dată, se notează indicatia milivoltmetrului. Este necesar ca citirea
milivoltmetrului să se facă cel putin după 90 secunde din momentul comutării pe alt
combustibil.
g. Operatiile de la punctual c. se repetă ce cca 3 ori pentru ca în final să se poată face o
medie a determinărilor in vederea maririi preciziei de calcul a cifrei octanice.
h. Se opreste functionarea instalatiei. Se completează fisa tehnică a instalatiei si se fac
mentiuni asupra operatiilor de întretinere curentă.

Calculul cifrei octanice

Cifra octanică se calculează cu următoarea relatie:
a -a
A = A1 + (A 2 - A1 ) 1
a1 - a 2
în care: A - continutul procentual (în volum) de izooctan în amestecul etalon, echivalent cu
combustibilul de încercat din punct de vedere a susceptibilitătii la detonatie (cifra octanică a
combustibilului încercat);
A1 - continutul procentual (în volum) de izooctan în amestecul etalon care detonează
mai puternic decât combustibilul încercat;
A 2 - idem pentru amestecul care detonează mai slab decât combustibilul încercat;
a - media aritmetică a citirilor referitoare la intensitatea de detonatie a combustibilului
încercat;
a1 - idem pentru amestecul etalon corespunzător lui A1 ;
a 2 - idem pentru amestecul etalon corespunzător lui A 2 .