Clasa: a VII-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Învățătura despre Sfânta Treime în Crez

Tipul lecţiei: transmitere şi însuşire de cunoştinţe

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O1: să extragă pasajele din Crez în care se vorbeşte de însușirile de „nenăscut" / „născut" / „purces" ale Persoanelor
Sfintei Treimi;

O2: să facă analogii între Sfânta Treime - Dumnezeu Unul şi realităţile cunoscute (2-3 analogii);

O3: să citeze din Sfânta Scriptură cel puţin două pasaje în care se vorbeşte despre Sfânta Treime.

Obiective formativ-educative:

 să înţeleagă cât de tainică este Dumnezeirea pentru noi şi cum s-a făcut cunoscută prin Întruparea Fiului lui
Dumnezeu şi prin Pogorârea Duhului Sfânt;
 să conştientizeze necesitatea şi frumuseţea devenirii noastre întru asemănarea Sfintei Treimi.

Strategia didactică:

 mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Sfânta Scriptură, icoane cu Sfânta Treime, cărţi scrise de sfinţi,
cuvinte încrucişate.
 metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, expunerea, argumentarea, problematizarea,
exerciţiul, lectura biblică, lectura din cărţi ale sfinţilor, observaţia.
 formele de organizare a clasei: frontală, individuală, lectura individuală.

Bibliografia:

Credinţa ortodoxă, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Trinitas, Iaşi, 1996;

Dicţionar religios, Pr. Ion M. Stoian, Editura Garamond, 1995;

Liturghia: Cerul pe Pământ, Sfântul Ioan din Kronştadt, Editura Deisis, Sibiu, 1996;

Dogmatica, Sfântul Ioan Damaschin, ediţia a treia, Editura Scripta, Bucureşti, 1993;

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Mistune al B.O.R., Bucureşti, 1995;

Acatistier, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, Bucureşti, 1994;

Metodica Predării Religiei, prof. Monica Opriş, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000.
Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- Salutul;

- Rugăciunea;

- Prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

Se anunţă şi se notează pe tablă noul titlu: „Învățătura despre Sfânta Treime în Crez". „Astăzi vom aprofunda
cunoştinţele despre Sfânta Treime, mărturisite şi în Crez: vom vorbi despre marea taină a Sfintei Treimi, despre
locuri din Sfânta Scriptură în care se vorbeşte despre Dumnezeul nostru Treimic, despre comparaţii (analogii) pe
care le putem face într-o oarecare măsură între Sfânta Treime şi realitatea înconjurătoare."

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Se reaminteşte Crezul în întregime, fie printr-un elev care îl rosteşte, fie prin rostirea lui de către profesor sau de
toată clasa împreună.

- „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul ... şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ... şi
întru Duhul Sfânt, Domnul de Viaţă Dătătorul ..." (Crez). Din Crezul ortodox învăţăm că Dumnezeu este Unul ca
fiinţă, ca fire dumnezeiască, şi întreit în Persoane: una e Persoana Tatălui, alta e cea a Fiului şi alta cea a Duhului
Sfânt; dar dumnezeirea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh una este, ca şi slava, ca şi măreţia.

- Persoanele Sfintei Treimi sunt altfel decât noi. E o mare taină aici. E cea mai mare taină, din care ne-a descoperit
Dumnezeu numai cât ne este absolut necesar pentru mântuire. Noi nu ne închinăm la trei dumnezei, ci Unuia singur.
În acelaşi timp, nu putem spune că Dumnezeul nostru e o singură Persoană: sunt trei. Dacă am lua trei oameni
diferiţi, am spune că ei sunt una prin firea omenească, şi trei persoane diferite. Dar fiecare om dintre cei trei aleşi de
noi la întâmplare are voinţa sa, gândurile sale, activitatea sa etc. Ei diferă foarte mult unul de altul. În Sfânta Treime
este o singură voinţă, o singură lucrare, o singură putere, pentru că e o singură dumnezeire. Nu este ceva pe care să îl
vrea Tatăl şi să nu îl vrea Fiul sau Sfântul Duh.

Persoanele Sfintei Treimi sunt într-o unire desăvârşită (perfectă), pe când noi, oamenii, din păcate, nu suntem aşa.
Una dintre rugăciunile lui Hristos dinainte de a fi răstignit a fost: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru
Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie Una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." (Ioan XVII, 21)

- Dacă ne facem membri ai Bisericii prin Botez, ne facem una şi între noi, cu legătura Duhului Sfânt primit în noi.
Fiind membri activi ai Bisericii, participând la slujbele ei cu toată dăruirea, ajutându-ne unii pe alţii, făcându-ne
datoria fiecare, ne unim între noi cu unirea Duhului Sfânt, asemănându-ne Sfintei Treimi. Aceasta este, de altfel,
ţinta vieţii noastre, şi aşa este Raiul: o unire desăvârşită între oameni, îngeri şi Dumnezeu, fără amestecare. Nouă,
deci, numai Sfânta Treime ne poate da această putere de a desface separarea dintre oameni, egoismul, „interesul
propriu".
- „... şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte
de toţi vecii ...; ...şi întru Duhul Sfânt ... Care din Tatăl purcede ...". Există trei însuşiri prin care Persoanele Sfintei
Treimi Se deosebesc: Tatăl este nenăscut; Fiul este născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl. Aceste
însuşiri sunt iarăşi o taină pentru noi: faptul că Tatăl este nenăscut ne arată că El nu primeşte existenţa de la nimeni.
El este dintotdeauna, dinainte de e exista timpul, fără de început şi fără de sfârşit. Fiul este Unul-Născut din Tatăl. Şi
cum Tatăl este dintotdeauna Tată, înseamnă că din veşnicie are pe Fiul, că nu a existat vreun moment în care Fiul să
nu existe. E, deci, o naştere pe care mintea omenească nu o poate pricepe. E o naştere fără de început şi fără de
sfârşit. Ca să înţelegem mai bine aceasta, să ne gândim la foc şi la lumina lui: focul există deodată cu lumina, şi nu
este mai întâi focul şi pe urmă lumina, ci amândouă deodată, şi niciodată nu se despart: aşa este şi pentru Tatăl şi
Fiul.

Iar Sfântul Duh purcede din Tatăl. Despre purcedere nu ştim nimic, decât că e diferită de naşterea Fiului. Tatăl are
tot ce are Fiul şi Duhul, în afară de naştere şi purcedere; Fiul are tot ce are Tatăl şi Duhul, în afară de nenaştere şi
purcedere, iar Duhul Sfânt are tot ce are Tatăl şi Fiul, în afară de nenaştere şi de naştere.

- Este cu neputinţă să se găsească în lume o imagine foarte clară care să arate în mod exact cum vieţuieşte sau cum
este Sfânta Treime. Dar să nu ne mirăm de acest lucru. Dacă atât de multe lucruri din jurul nostru ne rămân
neînţelese, cum să avem puterea să-L înţelegem pe Creatorul a toate? Însă Dumnezeu vrea ca noi să-L cunoaştem.
De aceea, în lumea aceasta ne oferă picături din cunoaşterea Lui, pe când în împărăţia cerurilor ne deschide
eternitatea, când veşnic ne vom desfăta de frumuseţea Sa.

După cum apa are trei stări, solidă, lichidă şi gazoasă, fiind tot apă; după cum sufletul are voinţă, gândire (raţiune) şi
sentiment; şi după cum soarele are discul solar, raza şi căldura, tot astfel putem face comparație de departe cu
Persoanele Sfintei Treimi, care au aceeaşi Dumnezeire, aceeaşi fire dumnezeiască.

- Sunt mai multe locuri în care se vorbeşte în mod clar în Sfânta Scriptură despre Sfânta Treime, toată Scriptura fiind
o carte despre Dumnezeu - Treime. Dintre aceste locuri, vom vedea câteva: „Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe
Tatăl", „Eu şi Tatăl una suntem" (rostite de Hristos); la Botezul Domnului în Iordan; „Căci Dumnezeu (Tatăl)
aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său (Iisus) Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă
viaţă veşnică" (Ioan III, 16).

Sfânta Scriptură, ca şi Crezul, ne învaţă să ne gândim la Dumnezeu ca la Ziditorul şi Atotţiitorul - Dumnezeu Tatăl;
ca la Dumnezeu făcut Om, pentru mântuirea noastră - Dumnezeu Fiul; şi să-L simţim pătrunzând în sufletele
noastre, prin Duhul Sfânt pogorât în noi. Putem spune Crezul într-o formă prescurtată astfel: „Cred în Dumnezeu
Tatăl, Care m-a făcut; în Dumnezeu Fiul Care mă mântuieşte şi în Dumnezeu Duhul Sfânt Care trăieşte în mine."
Vom vedea şi în alte lecții că nimic din tot ceea ce a făcut şi face şi va face Dumnezeu pentru noi nu este opera
numai a uneia dintre Persoanele Sfintei Treimi: Tatăl nu creează singur, Fiul nu mântuieşte singur, Duhul nu
locuieşte singur în noi.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Din Acatistul Preasfintei Treimi:

„Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului, Preasfântă şi Dumnezeiască Treime: Tatăl în glas din
cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul Sfânt pogorându-Se în
chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru numele a unui Dumnezeu, însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului
şi a Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume, cântând: Aliluia!"

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- a) Sfântul Ioan din Kronştadt ne învaţă:

„Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor" - se rosteşte la orice slujbă. E o laudă
adresată Sfintei Treimi, Care a făcut, ţine în viaţă şi ocroteşte toate. Se repetă foarte des, pentru că tot ce se repetă
des la slujbe ne arată ceea ce ne este absolut necesar în viaţă şi de care noi uităm.

- b) Din Pateric:

Pilda omului credincios

Era un om foarte credincios care a venit la avva Pimen, cerând să audă de la el vreun sfat. Şi a zis bătrânul Pimen
către om:

- Grăieşte fraţilor vreun cuvânt! căci erau mai mulţi călugări adunaţi la avva. Iar omul se ruga zicând:

- Iartă-mă, avvo, eu ca să învăţ am venit, nu ca să dau sfat. Şi silit fiind de bătrân, a zis:

- Eu sunt om din lume (mirean) şi vând verdeţuri şi nu ştiu să vorbesc din Scriptură. Dar o pildă voi zice: „Un om a
zis prietenului său: fiindcă am poftă să văd pe împăratul, vino cu mine! A zis lui prietenul: vin cu tine până la
jumătatea căii. Şi a zis altui prieten: vino tu de mă du la împăratul! I-a zis lui: te duc până la palatul împăratului.
Zis-a şi celui de-al treilea: vino cu mine la împăratul! Iar el a zis: eu vin şi te duc la palat şi stau şi grăiesc şi te bag
la împăratul."

Şi l-a întrebat avva pe el:

- Care este puterea pildei? Şi răspunzând, le-a zis lor omul:

- Cel dintâi prieten este nevoinţa, care povăţuieşte până la drum; cel de-al doilea este curăţenia, care ajunge până la
cer, iar al treilea este milostenia, care duce până la Împăratul Dumnezeu cu îndrăzneală.

Şi aşa fraţii, folosindu-se, s-au dus.

Avva = părinte (aşa se adresează călugării între ei); Patericul = cartea despre diferiţi Avva.

Mirean = care nu este preot sau călugăr; laic.

Nevoinţă = lupta omului credincios cu relele din suflet, pentru a scăpa de ele.

Curăţenie = viaţă dusă fără de păcat.

 Întrebare: Cum ajungem la Dumnezeu, potrivit pildei din Pateric?

- c) Concluzia lecţiei: Sfânta Treime e izvorul vieţii şi al fericirii noastre, şi rămâne pentru noi o taină.
VIII. Evaluarea

- Extrageţi din Crez părţile din care aflăm că Fiul este născut din Tatăl şi că Duhul Sfânt purcede din Tatăl. Notaţi-
le în caietele de Religie.

IX. Activitatea suplimentară

- Memoraţi rugăciunea Sfântului Ioanichie:

„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă
Ţie."

X. Încheierea

Rugăciunea, salutul.