Sunteți pe pagina 1din 2

TANTI MIŢA LUMÂNĂREASA

(poveste adevărată)

“Într-o dimineţă de duminică spre biserica din cartier se îndrepta o perche de


tineri care hotărâseră să se căsătorească. Împinşi de Duhul Sfânt spre biserica din
apropierea casei lor, tinerii îşi îndreptară paşii spre a vedea ce se petrece acolo.
Amândoi crescuseră în familii necredincioase şi nu intraseră în biserică decât la
anumite evenimente din viaţa lor, fie la un botez, fie la o cununie sau
înmormântare. Sinceri în dragostea lor, îngrijoraţi totuşi de ceea ce viaţa le punea
înainte se hotărâseră să ia contact cu Biserica, să vadă şi ei cum îşi desfăşoară
activitatea creştinii. Cu sfială au urcat treptele bisericii şi au intrat în biserica unde
deja slujba începuse. Din nefericire tânăra nu era îmbrăcată corespunzător unei
femei care intră în Sfânta Biserică şi ca atare avea fusta cam scurtă şi capul
descoperit.
De îndată ce a intrat în Biserică, lumânăreasa tanti Miţa recunoscută în cartier
pentru ferocitatea ei se năpustii asupra fetei cu cuvinte de dojană „pline de blândeţe
şi încurajare”:
- Nu-ţi e ruşine fetiţo să vii aşa în Sfânta Biserică, cu fusta aia scurtă, mai scurtă
decât batista şi cu capul descoperit?!??!?
- N-aveţi pic de respect, faţă de Maica Domnului şi faţă de toţi sfinţii din ceruri!
Veniţi aici să ispitiţi bărbaţii cu trupurile voastre păcătoase……(şi nu se mai oprea
din ceartă) Fata imediat se
întristă şi o bufni plânsul văzand cum un om al bisericii se purta atât de
neînţelegător cu ea care venise sincer către Dumnezeu. Apoi prinse pe băiat de
mănă și fugi împreună cu el de-i scăpărau picioarele.
Fata nu cunoştea în amănunt rânduiala bisericii iar hotărârea ei fusese spontană.
Uitase pur şi simplu de portul ei cel păcătos şi se îndreptase spre Dumnezeu cu
sinceritate în suflet și cu gând de îndreptare ca şi Domnul s-o sprijine în planurile
ce şi le făcuse pentru viitor.
Tanti Miţa îmbrobodită pănă peste ochi cu două batice ”negre” îşi puse mâinile în
brâu şi urmărea cu satisfacţie mare, fuga celor doi tineri „exorcizaţi” de evlavia-i
creştină. Întâmplarea făcu că în
pragul bisericii tocmai se afla un călugăr bătrân cu barba albă care tocmai fusese
externat din spital. Bătrânul surprinsese întregul episod petrecut între tineri şi tanti
Miţa.
Cu glas blând şi domol se adresă lumânăresei:
- Nu vă supăraţi, aici este o biserică ortodoxă?
- Ce vorba-i asta? Spuse tanti Miţa un pic iritată.Cum să nu fie ortodoxă, ce nu
se vede, mata eşti călugăr ar fi trebuit să-ţi dai seama că-i ortodoxă!
- Da. Pe dinafară aşa arată a fi ortodoxă, dar prin purtarea matale, am crezut că-i
vreo casă de corecţie.
La privirea pătrunzătoare a călugărului, tanti Miţa pălise dintr-o dată.
Atunci bătrânul călugăr cu blândeţe dar fermitate în glas îi spuse:
- Copii aceştia au fost izgoniţi din Casa lui Dumnezeu de tine femeie păcătoasă şi
neînţeleaptă! Vei răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru sufletele lor. Duhul Sfânt îi
adusese iar tu te-ai făcut potrivnică voinţei Lui. Fiecare femeie trebuie să poarte
capul acoperit la rugăciune şi în Sfânta Biserică dar acest lucru se va face atunci
când va înţelege că smerenia este calea prin care se ajunge la Dumnezeu. Tu ai
batic pe cap şi degeaba căci în suflet răutatea tronează ca un voievod al
întunericului. - Te uiţi şi crezi că bogăţiile Bisericii
sunt  vasele scumpe şi lustruite de mâna ta, candelabrele şi candelele, veşmintele
aurite şi covoarele ţesute-n mii de fire? Dar nu este aşa!
Bogăţia Bisercii constă în fiecare păcătos pocăit şi-ntors la Dumnezeu cu
sinceritate şi gând de îndreptare! Bogăţia Bisericii este fiecare Fiu Risipitor întors
la Tatăl! În
cele din urmă tanti Miţa, copleşită de harul acestui părinte trăitor, îşi smulse baticul
de pe faţă si izbucni în plâns zicând cutremurată:
- Iartă-mă părinte, mult am mai greşit cu răutatea mea şi astăzi sfinţia voastră mi-
a spart inima de piatră şi m-a făcut să înţeleg cât sunt de netoantă! Ma voi ruga la
Dumnezeu să-i întoarcă pe copii aceştia înapoi.”