Când era sfâșiat de năvălirile vrăjmașilor, atunci din toate puterile sufletului, voind să se roage lui

Dumnezeu curat, a zis lui Hristos:

- Tu vezi că eu vreau să mă rog Ție, dar vrăjmașii mă împiedică.
Domnul a răspuns:
- Cei mândri totdeauna suferă astfel.
Iar atunci – dialog:
Doamne, învață-mă cum pot să mă smeresc!
Și răspunsul, blând, dar cu adevărat tragic, și mai mult decât tragic:
- Ține-ți mintea în iad, și nu deznădăjdui!

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol. 1, p. 264-265)