Definirea

Este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect sau noţiuni, caracteristici care-l
deosebesc de toate celelalte obiecte sau noţiuni.

Structura:

a. Definitul (definiendum) sau obiectul definiţiei, ceea ce trebuie definit

b. Definitorul (definies) ceea ce se utilizează pentru a preciza obiectul definiţiei
c. Relaţia de definire (=df, este identic prin definiţie)

Corectitudinea în definire:

1. Regula adecvării definitorului la conţinutul definitului (dacă nu se respectă definiţia este

fie prea largă, fie prea îngustă, există cazuri în care definiţia este şi prea largă şi prea
îngustă- definitorul şi definitul sunt încrucişaţi)
2. Definiţia trebuie să nu fie circulară (definitorul nu trebuie să conţină definitul)
3. Definiţia trebuie să fie afirmativă
4. Definiţia trebuie să fie clară şi precisă
5. Definiţia trebuie să fie consistentă (nu trebuie să intre în contradicţie cu alte definiţii din
interiorul sistemului)
6. * Regula exprimării esenţei: definitorul trebuie să exprime proprietăţi esenţiale ale
obiectului definit
7. * Regula obiectivităţii (o definiţie nu trebuie să facă apel la o terminologie afectivă)

Tipuri de definiţie:

A. În funcţie de valoarea gnoseologică:

1. Definiţii ştiinţifice
Ex.: Cantitatea în grame dintr-un element, numeric egală cu masa atomică, se
numeşte mol de atom.
2. Definiţii neştiinţifice
Ex.: Baza înroşeşte fenolftaleina.
B. După modalitatea de exprimare:
1. Definiţii explicite –indică direct înţelesul noţiunii
Ex.: substanţa pură este substanţa perfect crată, a cărei compoziţie rămâne
neschimbată prin operaţiile fizice cunoscute.
 2. Definiţii implicite în care înţelesul noţiunii rezultă indirect, din modul în care este
utilizată noţiunea, sau din relaţiile ei cu alte noţiuni.
Ex.:Numerele zero şi unu pot fi definite:
a+0=a, a*0=0, a/0= imposibil şi a*1=a, a/1=a
C. După obiectul definiţiei redat de definit:
1. Definiţii reale (care definesc lucrul, adica obiectul lor este o noţiune)
Ex.:Omul este fiinţa aptă să înregistreze, să prelucreze şi sa transmită autonom
informaţii.
2. Definiţii nominale (al căror obiect este numele, ele nu trimit la obiecte, ci la cuvinte)
Ex.: Atom înseamnă ceea ce nu se poate divide.
Definiţiile nominale pot fi:
a. Definiţii lexicale sau explicative (care precizează toate sensurile cu care poate fi
utilizat un cuvând într-o limbă, sau precizează sensul termenilor vagi sau se
rezumă la simple sinonime)
Ex.: Rablă =df substantiv feminin prin care se înţelege: (1) obiect uzat, deteriorat
sau de proastă calitate, vechitură, (2) animal bătrân şi slab, gloabă, (3) om bătrân
şi sleit de puteri, ramolit
b. Definiţii stipulative, adică definiţii care conferă o nouă accepţiune a unui termen
deja existent. (noi invenţii, noi sensuri, nume complexe sau expreii frecvent
utilizate care determină utilizarea unor prescurtări)
Ex.: TSE =df Tokyo Stock Exchange (Bursa de valori din Tokyo)
D. După procedura de definire evidenţiată de definit:
1. Definiţii prin gen proxim şi diferenţă specifică (generice)
Ex.: Pătratul =df rombul cu un unghi drept
2. Definiţii operaţionale (definitorul conţine o serie de operaţii sau de alte cerinţe pe
care definitul trebuie să le respecte)
Ex.: Bază=df substanţă care, în soluţie apoasă disociază cu formare de ioni hidroxil,
are gust leşietic, albăstreşte hârtia de turnesol, înroşeşte fenolftaleina, iar în reacţie cu
un acid formează o sare.
3. Definiţii constructive (genetice) care arată geneza sau modul de formare al
obiectului la care se referă definitorul.
Ex.: Cercul =df linia curbă închisă formată prin rotirea unui segment de dreaptă în
jurul unui punct fix.
4. Definiţii prin enumerare (completă sau parţială)
Ex.: Ocean =df vastă întindere de apă precum : Atlanticul, Pacificul, etc.
5. Definiţii prin indicare (ostensive sau demonstrative)
Ex.: Roşu este această culoare