A-PDF Merger DEMO : Purchase from www.A-PDF.

com to remove the watermar

DE M/'SIUNE ORTODOX).
N. BALCESCU

PREŞED NT
Ortodoxe Ramine.

EMBRl:
Diac. L NICOLAESCU, Redam! Institutului
Teologic grad Universitar din Bucureşti.
SOFRON VLAD, Institutului Teologic
de grad Universitar din Sibiu.
P. C. Pr. IOAN G. COMAN, Prafe'sor
logic grad Universitar din
p,

Sfinţiţi! Hpiscopi; Prea

"h ... 't~1I Teologice Universi-
1n teologie, stl1·
Preoţi.
 u 11 T
ISTAiN S T ITUTELOR
CUPRINSUL
o
T E lOG I CE DIN
ATR IAR HIAROM îN A Prof.N.. CHJŢESCU, Aspecte ale
Ecleslologiei la Sfinţii Trei
Ierarhi " o . • • • • • • • • • 395
Pr. prof. VL. PRELIPCEAN, rncine-
tarea morţi1orşi teologia ortodoxă 414
Magis1;rllIld SILVIU ANUICHI, Pa-
triarhIa peei (Ipek) lntre anii
1557-:1786 o • " • • •• • • •• 429

Magistrand ALEXANDRU-ARMAND
MUNTEANU, ArhiepiscopiaJus-
tinicma-Prima şi jurisdicţia ei ,.441
MagistrandIOAN F. STANCULES-
CU, Ascultarea canonică. " O 471
Magistrand DUMITRU ABRUDAN,
Sărbătorile postexHice ale evreilor 489

Pr. D. FECIORU; Catalogul manu-

scriselor romîneşti din Biblioteca
Patriarhiei Romîne (XVII) • 502

NOTE BlBtIOGRAFICE, de: Gh.

Alexe; Aug. Bidian . • • o 511

1
SE R. lAII, A NUL X I V
Nt.7-8 HJLlE-AUGUSr 1962 fi
~DnURA.INSTITU TU L Ut
1!HBLlCŞJ DE MISIUNE
O RrOD O X A
 , ,,' '''' '<~' 'd
..
·~*.I'U'~+1l;V!M1~ l!f1,tr(aţf;ţ'l~8ţşericii erlodoxe Ramine.
'" '"

Membri :P.C: J)ia~.N. r NICOLAESCU, rectorul Instiiutului teOlogiC 'de

grad uni~ersi:f1,r din Bucur,eŞti I P.C. SOFRON ,liLAD,. rect~ul .lnstt-
tuiuIili:7'~(JtOgi(jâ.e grad. 'universilar din. Sibiu '. p.P. '.. Pl'. ,'IOAN (6.
COMAN, fW.>fesor laln~.fţftitit! .Teolog(c de II(ladWtJ$el'~ifur.<4in IAW '
.. care~t(,'p.C: . fi/:; GRt<iORIBT.MIlRCU ~. "piţi/t,,,la Instilulul
'. Ţe&.ogi{;cd~\gra4 iJni~erB:lia( 4ltJ. .StbţtJ.!;.; ............'; '. .
Redadorrespansabil: 1'. c.l'r.I.;.AlllllţL1J!rtt1J(JfIllP.Q.~
~1r.tarhal'.·· . '. ,
 Prof.· N. Chiţescu

ASPECTE ALE ECLESIOLOGIEI

LA SFINŢII TREI IERARHI *

Astăzi s-au împlinit doisprezece ani de cînd Institutul nostru şi

Seminariile Teologice fac c.ereascăprăznuire la hramul lor nou, al
dumnezeieştilorTreiJerarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi
Ioan Gură de Aur.
1. Hotăl'îrea înţeleapt~. dea împlini. hramul .cel vechi, al· Sfîntului
Grigore Teologul,cu Sfinţii VasiIecel Mare şi Ioan Gură-de-Aur, a
fostJnţeleasă în.sensulcăSfinfulSinod,în f1'UntecuPrea Fericitul
Părinte Patriarh, punîndşcolUe teologice sub ocrotirea acestor trei
dumnezeieşti Ierarhi şi mari I~ascăliai .Bisericii, a voit să le dea o
îrtd!.umaremailegată . . deviaţă:Sfîntul.Grigore TeolOgUl, vechiul
patron al Teologiei, care se înalţă pînă în pragul Dumnezeirii, umplîn-
du-se el însuşi de lumină în contemplarea luminii celeineînserate, a
rămas mai departe ocrotitorul Teologiei, încadrat de cei doi sfinţi, de
CareI-au legat nu numai unele «afinităţjelective»,.pecetluite de o
prietenie nedesminţită în viaţă; în moarte şi. dincolo de moarte, «fiind
mai multe trupuri, dar o singură inimh, ci şi de hotărîrea Bisericii,
din zilele lui AlexiosComnenuI. De pe la anul 1801, cînd,precum se
istoris'eşte; înţeleptul episcop care păstorea . cetatea . Evhaitel()r, pe
numele lui, Ioan, a auzit în vis, de la Sfinţii Grigore, Ioan şi Vasile,
aceste cuvinte, împăciuitoare, în mijlocul u,nei vrajbe, care împărţea
Biserica lui Hristos pe tema însemnătă.ţii mai deosebite a unuia sau
altuia dintre ei: «Dupăcum .vezi, noi la :Dumnezeu una sîntem şi nici
o î:mpotrivire sau vrajbă nu este între noi. Fiecare dintre noi, la
timpul său îndemnaţi de Duhul Sfînt, am scris învăţături pentrumîn-
tuireaoamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfînt, aşa am învăţat.
Nu este între noi unul întîi şi altul al doilea; De chemi pe unul, vin şi
ceilalţi doi. Drept aceea, scoală-te de porunceşte celorce se învr~j­
besc să nu se mai certe pentru noi-Că. nevoinţa noastră .'- şi .cItam
fost . vii şi după ce am răposat- a fost aceasta,casăîmpăcămpe
oameni şi să. aducem în lu,mepacea şiuniI:ea. împreunează-nedar qu
prăznuire într-o singură zi, ca să înştiinţezi cu, aceasta pe creştini că
noi ·în faţa lui. Dumnezeu ·una sîntem» 1, Astfel·· impveună-pomenirea
lor cu evlavie şi recunoştinţă şi în.chinarea lor la acest praznic unic,
nuîmpUneanumaioporuncă străveche a Bisericii, respectat~şide

*) OuWntfestiv.ţinuf, cii unele W'odificăIfi,l'31 sărbătorke,a Sfi[j~ilOJr Trei Ielr:';l!1."lli,

30 i.anularie 1962, hr·amul Seminatriuluişi InSltin:utului Teologic Un1irver,Siitar din BUlCt1IfeştL
1. Rr. D. Fecioru, Predică la Sfintii Trei llirarhi, rev. <~11a'sul Biselfidi», nr.
ianuarie-februarie, 1960, iP' 24. .
396

unele Seminarii mai vechi, care aveau hramul celor Trei Ierarhi. ci
era. simbolul. îndrumăriiTeologiei Bisericii noa,stJ;'e de ~fintul Sinod
în frunte· cu Prea Fericitul Patriarh,pe căilerloi unei învă.ţături,
care să fie legată de viaţă: Unind în incl1h1are.pe Sfîntul Grigore
Teol~9guI, cu cei doi mari Ierarhi şi Dascăli ai Bisericii, care au Îm-
preunat duhul religios, specula.tiv, cu cel practic,viaţacontemplativă,
cu cea activă, şi care au admis o singură atitudine, cea faptică, se
îndruma Teologia pe calea. firească a legării ei strînse cu viaţa.
Cuvintele pa:negirice cares~au rostit aici din 1950 pînă astăzi, în
faţa celei mai alese asistenţe Ia. care poate năzui. Institutul ;:-Întrucît
de la ea rareorLalipsit însuşi PreaFericitulPairiarh Justiniall ~au
reflectaLcu sfinţenie grija respectării acesteiindrumări ca,re venea
de la întîistătătorul Bisericii· noastre.
Urmarea· cea mai vădită a acestor serbărisolemne ale hramului
nostru a fost adîncirea unor aspecfeale vieţii şi faptei lor nepieri-
toare- ceeace a constituit un cîştig'pentrtiTeologia noafltrâ:.
Astă.zi,P?trivit·' hotărîrii Consiliului profesoral al Institutului, ,i-a
revenit" Profesorului" de Dogmatică cinstea de. aaduc~ prinos" de laudă
SfinţHorTrei IerarhLşimari Dascăli ai Bisericii;c.arătînd în. ce chip
nesîuf eăIău.zeluminoasespre ad.e\7ăr{dreptar lleelătinat în slujba <păcii
şi ,a •Iubirii înheoameni'.şi,'întărire "necurmată în' urcuşul spre, zările
veşl1ieiei, .care începe de aici, depe pămînt!
2. AmB:vutde întîmpinat, totuşi, ma,rea greutate a alegerii ,Trebuia
ales un subiect de dogmatică, comun celor trei.mari Dascăli ai > Bi-
sericii,;
Un subiect, însă, s-a impus dela început: Acela despre Biserică.
Aşa, cum s-aspus,cugetareaasupra destinuluinostrusupranatural,de
credincioşi, este legată de învăţătura despre Biserică ; iar Biserica are
nevoie să se cUl1,0ască, spre a cunbaştepeDumnezeu. Această nevoie a
simţit;. o , Biserica Ortodoxă totdeauna şi o simte şi azi,cumse constată
din faptul că la C0l1,ferillţapanortod~xă', de la J:todos s"au fixat numai
puţin d~patru teme privind concepţia despre Biserică şi autoritatea ei.
în.epoca ,noastră, în '" care ,cele mai, puternice, năzuinţe ale, popoarelor ',de
pretutindeni sînt cele de ar>ropiere, înţelegere, şi coexistenţă în pace,
Biserica, ?omunitatea de iubire în adevăruldescope:rit, rămîne pe planul
întîi al preocupărilorn()astre creştine. în epo:oa noastră de năzuinţe, spre
ecuIJ.1,enismulcl'eştin, ,Eqlesiologia hotărăşte deosebirile teologice Între
principalele confesiunicreştirte şi deci greutăţile, pe' care· le întîmpi.nă
tendinţeled~ un:irei manifestate cu putere deaproape o jUmătate de
veac, , trebuiebinecUmpănite.în ." sfîrşit, ,problema principiului auto~
rităţii ,în, Biserică,rolulcredincioşi:Iormireni ·în ea, ',' ea şi, altele" care au
frămîn:tatşi" frămîntă şi azi cU .putere ,eclesiologia tumrbr confesiuni-
101'2, cer răspuns şi din partea teologiIorortodocşi.Ori,dacăacest
ră~puns. s-a dat în vre-o. formă, la. întrebările puse în veacul· lor, de

2. Vezi ,Illil"" 2,3, 4;, '1lIpil"Î'l!i€i~actorn&t'ie, 1960" <1Revue! ,de. SdeocesrReJ1ilgieUlses»,cci;pdln-

tîniâ«Aates du coHoque d'Ecdesi:olOigie»,ienll1ar Ia FarclUJlteldu' 26 aiU!28 illovemiba:e, 1959:,
L'Ecc!esiologie [lU XX-e siecle, (SlflralsDoUlrg, 10(0).
 L. 1. •.. u ....
ci ;;'>!:~jij
~"~ ':~""~"/:~:~
>,"

ASPEGTE AfLE EGLESIQLOGIEI LA SFINŢl1 TRE1 IEEAIU11

ji3finţii Părinţi, pentru teologul ortodox aflarea lui este

unei făclii puternice, care să-i lumineze calea şi mijlocul cel mai
de a cruţa Teologiei ezitărişî greşeala de a se abate din calea ei
ditională.
, 3. Specialiştii spun însă că, în Teologia Sfinţilor Grigore Teologul
şi Vasile cel Mare, nu iese în relief Biserica, sub nici o formă. De
aceea, în manualele obişnuite nici nu se găseşte un astfel de capitol;
iar Ja Sfîntul Ioan Gură-de-Aur, aflăm fulguraţii împră.ştiate de-a lup.-
gul vastei sale o p e r e . . . .
Explicaţia se ştie: Sfinţii Părinţi socoteau că Biserica, - mediul
vieţii. noi, duhovniceşti- este o evidenţă prin ea însăşi; ca şi viaţa
însaşi: Nici una, nici alta nu se definesc raţjpnal, ci se trăiesc,. se
experimentează; ia]? cei ce nu le trăiesc şi nu' le experimentează, nici
nu le îrrţeleg. Mai e nevoie să discuţi despre existenţa luminii, cînd
soarele îţi înundă vederea? Noţiunea de Biserică poate să nu existe,
deşi ea esle lucrul cel mai sensibil şi mai cunoscut. După. Apostolul
Pavel, Biserica .este Trupul lui Hristos, -«pliroma», care umple totul
în toate (Efeseni I, 25) - şi cuIxl, va cuprinde mintea omenească într·o
noţiune plinătatea' vieţii dUmnezeieşti. Viaţa bisericească,. viaţa duliov-
uicească se arată, nu se demonstrează.; de aceea Sfintii Părinti au scris
rareori despre ea, pentru că o tră,iau din plin, o arăfau ca o' cetate pe
vîrful muntelui, ca lumina ce nu se pune. sub obroc. «Vino şi vezλ !
~iceau ei cu Apostolul. Iată pentru ce, rare ori au zăbovit mai mult unii
Sfinţi Părinţi, asupra Învăţăturii despre Biserică. Căci li se părea ne·
potrivit să pună în discuţie o existenţă prea vie. Iar noi, epigonii lor,
fii ai veacului nostru, cu evlavie adîncă, vrem să prindem raze din
această lumină, care luminează. calea .Teologiei şi a Bisericii - conştienţi
'însă de faptul că. aceasta nu e totul; că şi credinţa trebuie. depăşită, în
«gnoză,», devenind «cunoaştere vie» ; trecîng, adică, în pulsaţiile vieţii,
prin iubire 3. (Vom lăsa dElo parte simboalele biblice şi liturgice, cu care
împodobesc Biserica Sfinţii Părinţi în laudele lor, pentru a scoate În
evidenţă măreţia ei unică! în cer şi pe pămînt, fiind însuşi Trupul Dom-
nului) 4.
4. Sfinţii Trei Ierarhi şi mari Dascăli insistă mult asupra obîrşiei
dumnezeieşti a Bisericii; ca atare, ea este socotită de ei ca scopul în-
tregii creaţii. Pentru desă.vîrşirea. ei, însuşi Dumnezeu s-a făcut om, s-a
dat pe sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin
cuvînt şi ca s-o înfă:ţişeze sie-şi Bisericăislăvită, neavînd pată sau înt'Î-
năciune, s.au altceva de acest fel, ci ca să fie .sfîntă şi fără de prihq,nă»
(Efes., V, 26-27). Marii Dascăli şi Ierarhi ating în treacăt o problemă
care astăzi este, oarecum, acută pentru dogmatişti :. Originea Bisericii şi
momentul întemeierii ei. Ei exprimă limpede pă.rerea care a predominat
3. Unii teologi vorbe'slc despre '0 «definiţiedescriptivă» a Bis·eTicii, I3' Sfinţii Pări'l1ti :
vezi, de pilldă, <calp. ;0 lt6pt1'puttlt%b~6ptof.l6~ 'ti7~E%XA"IlO["G", la K. D. MU!mHdos, 'U 0601.a
'ti7;; 'E%%A"IlO[U~ XU'tcIG 't-Y)v IMuOXUALU'I 'IlJluvvou 'toi) XptOOCl'tOI,tOU, (Fiinţa Biserivii
Îlrlvă,ţăitura lui Ioan Gruiră-.de-Aur), în rev. «Theollogia» tÎlanuarj·e-ma1rfÎ'e, 1958,
1958), pp. 88-91.
4. S.fîntul Ioan Gură-de-Aur, Omilia către Eufropiu, 6 J Mig1ne, P.G. LII,
398 Prof. N. CHIŢEŞCU 4
F'<~'wL"."",,''''W şi anume aceea după care începutul Bisericii urcă
lumii materiale, odată cu acela al lumii spirituale 5.
o Biserică duhovnicească a celor Întîi născuţi, a Cetăţii lui
viu, a Ierusalimului de .sus, pe care a pregătit-o El de la
UH,t;U1Ul':;n;;:a, lumii (Mat. XXV, 34). Sfîntul Vasile cel Mare paresă pună
m(}men'I;Ul creerii Bisericii chiar în pa:radigmele divine, adică într-o veş­
relativă, deosebită de a Creatorului însuşi; căci Biserica a pre-
y"'''''''''''' faţă de toate existenţele, unită fiind cu Hristos şi în aceasta stă
«taina cea mare», «în Hristos şi în Biserică», amintită de Sfîntul Apostol
Pavel (Efeseni V~ 22-33). .
Eclesiologia din vremurile noi a lui Buharev, care pune începutul
Bisericii in «Mielul jertfit de la întemeierea lumii», are astfel temei în
aceea a Sfîntului Vasile cel Mare şi a Sfîntului Ioan Gură-de.Aur 6 , la
fel, ideea mitropolitului Filaret, care stabileşte Biserica în rai.
În marele curent teologic Filaret-Homiakov se va accentua apoi ideea
patristică, potrivit căreia principiul însuşi al Bisericii e depus în omul
dintîi odată cu chipul lui Dumnezeu cel întreit -'- chip al unităţii de
fihiţă a sufletului în multiplicitatea funcţiunilor sufleteşti -, ca punct de
plecare al ideii de «sobornosb a lui Homiakov şi al celei de răspuns,
la iubirea dumnezeiască, al lui Adam cel căzut ...
Nu e greu de înţeles pricina pentru care Sfinţii Trei Ierarhi şi mari
Dascăli ai Bisericii insistă atît de mult asupra originii ei dumnezeieşti.
Trăind într-o epocă tulburată şi adînc frămîntată de erezii şi schisme,
ei întăreau credinţa în veşnici a Bisericii (Matei XVI, 18) şi afirmau
credinţa că ceea ce n-are început, n~arenici sfîrşit (Matei XXVIII, 10
şi Ioan XIV, 16-17).
Îndată după cădere se pregăteşte întemeierea Bisericii pămînteşti
care va rămîne pînă la sfîrşitul veacurilor vatră, de căldură şi lumină
pentru credincioşi, cetate zidită pe munte împotriva valurilor sălcii ale
mării ispitelor şi păcatului, zic ei.
5. Sfinţii Părinţi insistă, astfel, asupra acestei pregătiriprovidenţiale
a Bisericii pentru ca să se instituie organismul dumnezeiesc al mîntuirii,
care să hotărască pe credincioşi la o sforţare corespunzătoare pentru
mîntuirea proprie. Căci Sfinţii Părinţi nu făceau prelegeri, pentru a-şi
împlint o datorie profesională, ci erau martorii pieirii unei lumi, din
viha' Să deschidem o paranteză pentru a perspectiva expunerii
această afirmatiecu Sfîntului Ioan' Gură-
, . om de' inveşmîntînd învă.
,acela al lui De-
Biserica
numit «Gudi-
 4llSPEOTE' ALE EOLESIOLOqIEI.1;,..4. SFINŢII TREI IERARIII

;rnultchiar decît o credinţă sinceră. Se Întroduceau abuzuri în Bise*

:(10&, de pe acum veche. Demnitatea episcopală.putea să ofere prea,multă
liI~tisfacţie unui ambiţios, sau unui avar, dacă reuşea s-oaibă, pentru ca.
,111:'ea. multe oirîioase să nu. pătrundă în' rindul clerUlui însaşi. Priveliştea
acestor slăbiciuni şi acestor neorînduieli,cu· toate . marile pilde, cu.toate
inaltele virtuţi, care lipseau nici de cum, trebuiau să mişte inima adevă­
raţilorcreştini. Această emoţie a avut ca efect direct mişcarea care a
·dus cu sine pe cei mai înfocaţi către ascetism şi viaţăcălugărească.• sau,
cel ,puţin, a .favorizat-o. Ioana început, şi el, prin a fugi de. acest veac.
Dar iubirea I-a adus înapoi ; iubirea de aproapele săui-a dictat adevărata
sa datorie şieI avenit din n.ou laAntiohia,înarmat numai cu cuvîntul
şi cu credinţa sa, .ca să săvîrşească cucerirea sufletelor. Nici nu . şi-a
pus intrebarea dacă s-ar putea să nu reuşească. Era sigur că va reuşi,
că va fi omul care «el singur», cum o spusese, «poate ,să fie deajuns ca
să convertească un popor întreg». Nu apreciem cl:\,reau fost rezultatele
apostolatului său. Dar putem avea siguranţa morală că a făcut mult bine.
Prieteniile care I-an înconjurat,devotamentele, care s-au lipit de el,
rezistenţele, chiar, cărora le-a dat naştere, ne sînt martori în această
privinţă. A cunoscut la Antiohia doisprezece ani de muncă rodnică şi,
pare-se, uşoară. La Constantinopol a susţinut'patru ani' de lupte indirjite,
la capătul cărora a fost învins. Dar dacă curteal.azdrobit, poporul i-a
dmas credincios, cu o credincioşie atît de îndărătnică încît reabilitarea
Viitorimea nu închide ochii la unele defecte ale caracte-
care au fost excesele virtutilor sale. Pavel insusi mărturisea
lîm~IJ~\Jctllll~tOcl: sale; dar el era cel mai mare dintre Apostoli. Vremea Apos-
trecuse; Ioan a făcut să se nască din nou duhul apostolic,
TV-Iea»1.
zbuciumul sufletesc al ierarhului,
căror suflete aveau să ne
"\;il,''''''''''''''', tragica-idăruire de sine
eVI;Utllilf;l.l·QlU a sufletelor ce-i fuse-
vedem crisparea
tl.1-....ril ....... să.i, în mij-

calea cea
dădea
UVU •.'~LU u: Ce ar

Aime
chretfenne 7 t.
 . .' .d:at~cej:ti:Y.flă
t . nelâ··';$l~înteş~kde~
:s:~l11itce;>pe . ~;:în:'lgcUl;de· und~li,
!i*,J:·._a~·•.6U~'ili'C~Sf~ntul\. !{)an··· GUl'ide.:Aur:
~W~~ze:l;l;"U ... iiaw.eşte::~;ne:~t1lal'~ă, .. în', l'ai,ciîn. însuşi~erut
ş~.~i~tny' ••e . ;figiAlg.i~ş;~~tmpj,i5ătia~r.aiw.ui; .ciwpirăţia ce,mril€Îr»p,·.
l?~n~ ··ace,a$ta~d~z.ei~că:.;:r*,onie, ·1'î~duieşte .' mai . multe .' stadii, '.pEt'
care avea .• să le "stdbată oIn~ll1.irea, pînă ,să. ajungă.la ;l~pirăţia '··ceru,;
fj~~;,;Şi: Wţi . cei, ea-re aU'ltră.ibîn,,:nă-de3aea· şi. 'cr~dinţa ·.acestei~ ,'«cetăţi 'CU"
'ţ.~'ii.pute1?nJce"alcărei .meşte:J?şiluerătC)resteDuninezeu», fac. pa:rţe'
«,inac~~t~Bifilerici,preinehi~ităaeneamuri .'şi' pregă.tită de 'VechiUt:
'f1~taInent,:d1llpă$fÎJlţji ~ătin«~. ". .'. '., - .".'."
..,;~iilIP~~din 1l1P~~la cătFe; Evr~iîlldj[leptăţell.'peSfinţii. 'Părinţi,.
~Mlij)m. ,u.Hevmar .Juştin, lriueu.,.Hi:politşicontinuÎJ1dcuT:eFtiUlian;
.
~ig_):· ..tUlAtanasie. şialţii,săsoeotească:pe toţi drepţii. Vechimut
~i~~tJ'~:.~\le!);; J!i:oe,Âvraam "etc.)jnu~mbri, prin . credinţă, •.. aJ
ei~.~i~'Ue» lO. Avr~RDi1şi~~a.~ar reţinindeosebia.tenţia. 'Sfili:J
> .~..:;;rl1jşiDasCăli ai Biserici:i:t\l.'. .' .'
. •.••·\~\·~~.t'\tLş~u ~<4-sufH'a4Maeabeitor» Sfîntul. GrigoreTeolo~r1audă.
'·:j~:".lfll~r('~.fiii 11ili"«~pe.:cei<ie·aumărturisit 'pe Hristos»;"Ele~zar"
,', "':lf~'~:,~::,:«::~.~·1: ~·"~~~~;:.:;·",,i~>:"\;j;ft~:,,>,
(~' , " "
. ,,;. : .ij1).$j$o,tq1?l:Q~l:i..Guii"ă-ldte-Aull", Q'l71iliu a Vll-a asupra Genezei ; Migne, P.: G, mv,.
wKQl.4.H~ : . . . . > ; \ . . .... " . . ' ... .
'. . ··\I~qf..;Jt •• t>
'lIţjdos,qrt,cţt., \fe.v.<~nlf101.ogia~),,p. ş:l0. _. . >.' .
. 1{); .Of.Q:grâce.:des lustesde. [' Anciefl Testamenf,(Brugesd"ipiuva.i:Q,
1948),pp.18q.. ; .... .." ev:ed~,litllrg~c, :săsevalctăi'B.S,oHe, Le. cUife de. I'Ancien
Tesietment dfit1,s t~Jlgl~clJ,l'8t(e~fl,'in! <1Gcihie.rs Si1oijiJenlsJ>, 1Îl1laiPbie; .1950;.pp: 38sq. ~ apudf
Prof. 1.. Karmirils;'H !?!.'ltl,1JO'~l"IÂ()1'hl"tbU..~A'T{ourp'lrop(ou "toti 8so).;OTOU,. (B:clesiolog~aSJtflltului
-(J:r~g:QIF~ţeol\QgU,I)~ Ate:na!i'1 9QQ, ~W;~1;> . .' . '. ..... . .,.. '.' . .
Il,. Fapte, XX, 28; QcinIe4 ăXVI{, PiSCţ. : :Otal]. NI, 29; Rd!!\,. IX, 8;
 ,e pi~a ;~elO:t; ~~s-av.aq1Jsip.a.int~d.e HrJstoş,p*,~(n~1n\S{~t!ic
. .' :OO!pr ;ce s-au. âdusdupă. Hristps ;.iar .~eişl:\;pte.c()pţl..~·
,plăcută lu.tpmnn,e~eu, ~ail:wnin,pa,şă. ş.i\:rllai CUJ;Q.t~
Ii(O'~lCe jertfă l~â,lă;;.». Pe II,C,eea ei audevet1it' ~~b,J'iai B~~ericii~
:.P.~~~Xl~iţ.elr,l"e 1j2~ . ' . '. ". . ; . ' ; ' . . '~<. . . . . . • . ; .:";
, . '..' . .•.. legea V~h.i1:!luL'Pestam~t.~ţjp şiUm~ă acelor·v.iiţ~Q.t~
.~~kfăciUţprotot.i;p)~coll,du.citor.şi·. iIltr~tJ-cer~îÎ.l~l,(il~:vărataşj .d~şaY'î~~it'?:·
a~ ă ··a·, ItJ-iIlIlistos, av,in,dea1:'agter:ecil~enic. şi·sQbQmices~ ·şi l1berată
de' ';aservirjice,leidiU-pa, .t.egel~... .....' ;, '..., ••.
•. •.• •.·.· . 1. Sfinţii·•..• Trei ·J~rarhi· 'şimaripascăli ai·~Jsericii . . . vţjl'bese;'desPr\~;,
ea ;C&; ~e:rll~fi.~~ue.~tori. ,ai ,·eii·c~.eolli~des'pre, .~iell:.l1];i, ..tle .hl.;"
~.~ ';piim.e. . ..., ..~·v:in,edela ;Pu:J.tme1iellşÎ despre ea; dau~ă.rtl1;rie'
(;1l~y~tul ~u.işi :v1a.ţf;l,Lll:i, rev~satăi in. ea. printl'aine.:mal1;răneşte c'lJ,.
.·;.!CUyintul ca,~lÎJ}u, ... vin,p.1.eull;~risţic:9aaţare,ecleşiologiaacea~t,avil3,"
'6~~i~elfţală;,v~,~i: reali;şt:bibli~~<~ilit,"rgică .s~1,lşacr~ell,tală: . "\~ai .
.>~l~·'eUlliaristi~ă~ ;·EclesiolQgi:&lor.. ;~te lji:PItcăfiin,(lc~ 'î~treaga:":~9r,~CW'
moara. de.scrieri pOatefisQcotită·· ·'O.til~ui~ea SJintelor Seripturi~J.Uset:
nea, .~di~~ .c0~llnitatea .;s~ll~lIlen~~ă;.~aip.te . • de ;.o~i:c~, ·estl3 '§li(.;~c~;
coDll'lIl1unn pernlan~D:t'() ·dltlr.rtal~a.«ae~~tilltU:dmnneze~sc; .' ceeaee~d9~
Cmn· .ş~a SP.llS, .'. ·«0 <pup.e .sul» .~p:isllr il1ÎiU.iti;ţij ·d'Umne~eieşţj».ţ>e .de
'parte, "' pIlin:\~~jloeIIlea '.'fai:r;,.elor,,~j$y.liica ·'·este ,'" şi ,Q.' cPJ,'lluriitate:
ţească;cpe felurite.tllep'e,îpcep~ndeu;ceaşpecifjcată de; plleoţiaobşfe:a··
.scă'lşi .eontinuînd.·.·cU" .cea;··ierarhică,defilivirşită...de:arhierie ··.~pEJ;rtici"·
liarea .cea ~iq.eplÎllăpe, p~fnt .Ia p~bţiaM~ntuitorului •. lârlucrarea,
,~;începecu integrarea crei:linei1;lşi19rîn'.FruPul. Tainic alPo:m,nul:ui"
printr-un pro.cescate repefă.pe cel~brntrupării, ;prin tainele dmnr'
ne:z;eieşti., . ' . .. .
.Această;;eclesiol~gie. pat;r:.istic~ includea .şio .·antropQlogie,13işerica.
. fiind .concepută de'Sfinţii Trei Ierarhi,. după Sfîntul ApQstolP~:vel.··~a,
:o cQlectiYitate ~~~e}Qi' cxe(i;iu.cioşi4 care IfQrDlea~ă X~P1l1'f'ahlic al.
;l)omnulu'l":' ~ c(>~l!nii:~t~a, 'l'ef:!ţ~i\~l'lliti,pl'~Jil' ",:aar a~l'edillCiQşitor, creaţi.
.dUP~1··~~tnll . . .1ui·· .DumJ.lef!leu.:~o:~:ent~l€wte~eie:rjj. ·.în.·. empi;ria, if:ltorie~
··.··aBiserieiiie .pus' .~ie la"moarteaDomnUlutpe Cru,ce, fie la revărsarea.
~flruri1brîn 2;iua .c!ncizecimi!;SfinţiiPăFi'ţl.ţî:p:r;ecizea2;a. în acestsens,
.~ă diJil sîngeleşiap~ ,e~re. a,ieş~ţ.9,inco'a~taMînttlitohlllli cîp;da,f.ost:
~uns!ie.soldatUl:roina:n, $-aj;ormat ~iserica,după.cuvb:îtele DO:rllllll~'
'luj.din Ioan m,ii; «Sî:o.g:ele Lui este eUharif:ltic,ap;;t e apa Bote:z;ullli,~ .
~au mijloa?ele sMţitoaF~ldupă Sfintul Ioan Gură.-de-Aur 14•. '
"8~A~t~le1?rincipa,le,ale vieţii.PomnWu,i'· se repetă, .in, chip tainip,.
Sl~p~ ,~~tagogiaBfin:ţil()~Treileral'lti,'în viaţa creştini1or. Astfel,.
12.Stiiniul:Gu-~lglOfe Ţţplogua, Cuvf-lZlasupra MacaOeilor, (XV, 1 ,~q..),' Milguie,
XXXV, CiOl. I@Uid PiJ<o{. L l\a1f[Ţiitr'Is, BclesiOl~gia .,sfînhl~ui Grigore TeploguJl,
9t2sq. j
)s1i~a 1·<1P.<7..,..".8:. ... . ...... .
1 < 13.SJîif1ţJ1l1Vlaşile cel Malfe,Comel1tariulla Psalm,i, 28~3, 11 Migne, . p,G."
X~IX? c;Ol 288 şi 73;'C;JfImentar,iul la Isaia, 1, 28, 42. şi V, 1421 Migne ;PP~, XXXt-
eol1.17~200 şi311:~ : alPll!d L J\l,!lrmiris; Eclesiologig ,sfintului Vasile Qel.Mare, ~p; 6~7:\
,;,.:14. Cf, M: J. 1,lalg!1lIDge, Evgngile selon Sainf Jegn, ed. UI-a, (Paris, W27);pp~
. 497-498. ' .'
 Pr10f. N, IOHIŢESOU 8

:Întruparea Domnului e repetată de fiecare dintre noi odată cu primi-

-rea Sfintelor Taine. Însuşi procesul intemeierii Bisericii este prelun-
gire a Domnului cel Întrupat. Iar creştinii, prin credinţă şi împărtăşi­
rea lor cu Botezul, Euharistia şi celelalte Taine, se întrupeazăJ ca
membre în unicul Trup al lui Hristos, pe care ei îl descriu pe larg;
-după Sfîntul Apostol Pavel, sau Ca ramuri ale Pomului Vieţii, în
·{;are se revarsă seva vieţii dumnezeieşti. «lar dacă Hristos este unul, unul
este şi capul Bisericii şi unul e şi Trupuleh, încheie Sfîntul Grigore
Teologul 15 - eliminînd astfel orice·· putinţă de interpretare ca la Ro-
mano-Catolicimai tîrziu .
. Sfîntul Grigore învaţă şi el CU putere realitatea întrupării noastre,
a fiecăruia, în acest Trup Tainic al Domnului 16 • Astfel, €lI. arată că,
'prin Botez murim pentru Adam cel vechi; ca să fim întrupaţi în Adam
oCelnou; iar prin dumnezeiasca Euharistie devenim una cu Celce ne
hrăneşte cu însuşi Trupul şi .Singele Său -toate celelalte Taineadău"
gînd ceva noU la.belşugul de hâ:ruri revărsat. de primăvara Cinci~
zecimii 17,
-Din nenumăratele locuri ee se pot aduce spre exemplificare vom
aminti ullulsingur aici, din opera Sfîntului Ioan Gură.de-Aur; el se
referă· la textul dinI Corinteni X, 17: «Ce să mai vorbim despre
împărtăşire, zice el; sîntem chiar acel corp. Într-adevăr, ce e pîinea?
.' Trupul lui Hristos. Ce devin cei ce se împărtăşesc? - Trupul lui
. Hristos; nu mai multe trupuri, ci unul singur. După cum pîinea e
.făcută din mai multe boabe,atît de unite, încît nu le mai vezi, deşi
ele subzistă-, fără însă ca deosebirile lor să fie văzute - pînă într-atît
-de bine sînt unite Între ele; tot aşa sîntem uniţi noi unii cu alţii; ...
Dacă deci prin aceeaşi hrană devenim acelaşi lucru, de ce nu facem
Iloi dovada aceleiaşi iubiri a unora faţă de alţii şi nu devenim şi prin
'aceasta una?» 18.
. 9. Din această concepţie eclesiologică biblică şi patristică, Sfinţii
'Trei Ierarhi au' dedus o învătătură ecumenistă cu totul actuală. Ei nu
numai că au învăţat, dar 'au şi luptat pentru păstrarea Trupului
15, Sfîntul G6gore Teologull, EpistOla XLI-a, către cei din Cezareea,' M1:gne, P. G.
XXXVII, col. 85; a-putd 1. Karmiris, Eclesiologia Sfîntului Grigore Teologul, oit. supra, p. 11.
. 16. «Ge este acealstiî nouă Taină în mine ? .. Sint lIliuriltor şi uemUlfljitOr. Srfllt una
cu lumea, aHul cu Dumnlez0u; 'UllJul dupăI imp, adiu! după suflet. Trebuie' să ,fiu .tl1'gropat
cu Cal să îillJvj1ez cu tEl, să moştenes-c cerUiI cu El, să devin Eu ,al j'UliBUill1{]ieZeU,
să devin Guv.înrtnl VII, 23' MigJ1Je, P.G. XXXV, col. 785,
17_. Sfîntuii de NaZ!iam cuvîntă\rilesale şi SHI;lhtl Ioan Gmă-de-Au1f tn
Omiliile salle la S'fÎntului Pave·l, mad ales, au pe incoppo-
rădi noaske î n a l j Dom:nului. Gîteva la
Ioan 'H
 ASPECTE·ALEECLESlOLOGIEILA SFINŢII TREI IERARHI

«fără răni», după expresia Sfîntului Vasile, adică fără schisme

~derezii. În luptele lui epocale, Sfîntul Ioan Gură-de-Aur face toate
:at'():t:'ţările ca să lămurească pe conducătorul Bisericii Apusene de
{;{reI;Jt.ateacauzei sale, pentru ca nu cumva să sufere unitatea Bisericii
dJnpricini .personale; . Iar Arhiepişcopui Cezareei sfătuieştecavşi Sfîntul
Atanasie«grija de toate Bisericile» din partea tuturor Episcopilor 19 •
. .Sutele sale·. de Epistole sint o mărturie vie a acestei griji permanente
1:)entrupăstrarea unităţii Bisericii creştine de pretutindeni şi întărirea
}le~ăturiifrăţeşti dintre Bisericile locale. Ca şi Sfîntul Grigoreel cere
CI:\; Biseric::t ~pusuluisă· fie. una cu cea a . Răsăritului în lupta împotriva
acţiuniLereticilor de destrămarea Bisericii şi de fugărireapăcii din
€1:\;:El.cereunitatea .de credinţă, . iubire. reciprocă, înţelegere şi. ajutor
reciproc într~ toţi.· credincioşii 3;cestorBiserici . şi. mai ales . între Epis-
,copii Ior 2o• Ea este principala datorie a tuturor pe locul pe care-l
ocupă şi se împIineşteprin as~ultareatll:turor depomnuL Aşa după
Cum principala cauză a destrămării Bisericii este iubirea de putere şi
·de slavă deşartă 21, tot astfel principalele mijloace ale menţinerii uni-
tăţiiBisericii sînt unitatea decredinJă, pacea şi iubirea reciprocă «prin
care toti se unesc si mărturisesc credinta. Părintilor nostri de Ia
Niceeă»'22, zice el. C~ exemplu de unitate'aBisedcii, du~nezeiescul
Părinte dă unitatea primara a creştinilor «cînd Bisericile ·lui Dumnezeu
~rauunite,întărite în credinţă,unite· în iubire, aşa încît în Trup era o
înţelegere desăvîrşită a diferitelor membre... Atunci creştinii trăiau
în pace unii cu alţii, în pacea aceea pe care ne-a lăsat-o Domnuh zice
marele Ierarh 2,3.
Din punct de vedere practic, această unitate este dogmatică, «toţi
~utr~un cuget cugetîndacelaşi lucru» 24. Credinţa, «ţinută aCllm, nue
·deosebită de cea dintîi, ci una şi aceeaşi deapururLCum am primii-o
de lâDomnul, aşa botezăm şi cum botezăm, aşa credem» ,25.
Aceeasi. Învătătură o aflăm de la ceilalti Sfinti Trei Ierarhi. Ei
.Mcentuiazi faptlil că din Trupul Tainic aI' Domn'ului fac parte nu
.",,'cu'<". Biserica luptătoare, ai cărei membri se nevoiesc în această viaţă
de patimi şi păcate, în înfrîngeri şi biruinţe 2,6, ci şi cea trium-
; iar în aceasta aflăm nu numa.ipe drepţi şi sfinţi, în" frunte cu
Domnului,ci.şi pe îngeri :27. Ambele formează un qrganismthean-
'1'0/",,,,'i·,' cer şi pe pămînt, unite în acea «comuniune a sfinţilor»,
cel Mare, Epistola a LXIX-a ş! CXXXIII ; Migne P. G. XXXII
28·30 ; d. Sfîntul
P,G. XXXI,
 Prof. N .. l;JH!ŢESGU

~ar~,c~ ţrupal1)0:t1U1:ului este ÎllsJtfleţit de acelaşi. Duh;iCăci. «cei cre-

di~cioşi am Y~l1it la . aceeaşi mistagogie,.ne împărtăşin;t q~ la aceeaşi
masă, sQrbim cl.l tQţii acelaşi DUll, . l1e-amîmpărtăşitqin ·.acelaşi ban
căci lle-all,.nitpenQitoţijntr-unsingur tQt, ~e,a d~ruito singură masă.
şi ada.t tuturor . ace~aşi. adăpare»28.
ŞfiIlWŢrei Ierarhi 'au descris Trqpul' Tainic J;nan;tăl1uIlte, . qllpăda­
telesCriptqristice. ,aleSfîutului Pav~l, imliştjlld' cud~osebire asupra
lucrării de îl1dumnez~irea DullUluiSfîllti2~ •.
10.ţ::on<iqgători ·aiunora dintrecelelllairnari. Biserici a1eVren;tii şi .
cunQsc~tQr.ia(linci .• aireaJiţă,ţilor,Sfinţii . Trei '.' Ierarhiau.~coşîn . relief .
;neVQia • unei '., .arr.t;u)1lii .d~p1ine .' înh;e . •. păstori '., şi '.. păstQriţi., . Între cler şi
drept-credincioşi..llJsteu;nul dintre aspectele superiorităţii cQncepţiei.
QrţQdo:x:e, careaîIl1plinitunitatea~isericiicuaceastăsimfoniea totu~
lui; Jn careclericii-şirnirenii proclarnănevoia iubirii, pentrurnărtu­
risire~3:.devăruluidescQP~rit:«Săne iubim unii pe alţii, ca într-1l11gîncl
~ămărturisim pe Tatăl, pe FiuLşir>e Sfîntul.Duh»!. . .,.. . .'
Cler~l.şi .credinciQşiifQrm~a2Jă .o . cQn;tullitatecuocQrnuniuueorga~c
llică d~viaţ~ şi cult;. <iar..îrnpărţirea fiiIlţială Jndouă, . clerşişimpli
credin,cioşi, . este deueconceput, .întrucît Tmpul celuuul·alIJomnull1i
este;rreîmr>ărţit şi nedespă;rţit. Sfîntu.!Va13ile se roagă.aşapentruarn"QeIe
pategoriidernembre:a1e. Trupului TaiIlk; «Cer(i)mStăpÎnului veacuIui~
~arul~cesta, de Jl :pă~ipe dreptcredinci05!l in pItuăţatea credinţei, iar' pe
cler Între eL.. » ,30,
Anticipînd cu un mileniu. jmiecata, .. atît a. «rnaximalismului» .roma.-
'noccatoUc, care. a concentrat toate atribuţiile şi privilegiile religioase în
mîinileclerlfllli, cîtşi a «minimalisrnului» protestant, care i .le-a refuzat
cu totul, nerecunoscîn\l,o preoţie ierarhică deasupra preoţiei «obşteşti»,
Sfinţii' Trei Ierarbi,în consens .cuîntreag~ .operă patristică au osîuditşi
~Îl.YJQL%O %QatLaşi Â,aLxo %Qa'tLa, ca tQtal nepotrivite cu Trupul TainÎc, unic, .
lui Iisus Hristos 31.
În acest sens sfătuieşte pe creştinii' din toate veacurile' Sfîntul Ioan
Gură-de-Aur: «.~.MLs-au spus tQate acele lucruri pentru ca fiecare dintre
cei cQnduşi să fie treaz şi să învăţăm că toţi sîntem un singur trup,
avind unii faţă de alţii aceeaşi deosebire mare, pe care o au mădularele
unul faţă de celălalt şi. să nu aruncăm· toată gri3a asuprapreoţilQr, ei şi
noi înşine, ca unii care facem parte dintr-un trup comun, să purtăm
grijă .de toată Biserica.. Căci acest lucru. dă şi mai multă siguranţă şi
avînt mai mare pentru virtute. Ascultă" deci, la Apostoli, cum în unele

Ioa:n Gură-de-Aur, Omili.aXXX-a la J Corinteni, II ; Migne, P. G. LXI

P. Tif(~mpelals, Comuniunea Sfinţilor, în ro:mîneşte de Pr. DT. OlimpN
1940)p. 13.
13 Sfîntul Grigore Teol'ogul, Cuvîntul XXXII, 11; Migfle, XXXVI
9 i ' : o l . 441. Sfîniiul Vasile cel Ma,re, Epistola CXXXIII; Mig1Ue
col. lmpotriva ~ui Eunomiu, III, 4 ; Migne, XXIX,col. 664; SH~1tll
IX la Efeseni, HI.; M~gne, LXII, 72; La. 1 Cor. ; Omilia XXX

CCXXII,. MigIlie, P. G. XXXII, col. 820.

D0Ielil.UIUVIU 'Sfîntului Vasile cel Mare, cit. s'll,pra, p. 17.
 ASPECTE ALE EOLESIOLOGIEI LA 8li'INŢllTREIIERARHI .ljlJ5

~'lgru:rlJua:u pe(3~icoriduŞţ.· capăr!aşIaipărerif lor; .Căciatuncidîrid

P1f.auplttsînaintepecei şapte, mai întîi ... corrmnicat poporului; iar
,cÎJ.îd:petru a; ales peMatia!acomtlnicatac~astatuturoreelor .de fată.
. ttfil.mci,bărbaţi·şifeTIlei:Şi·.cele··de aici nU'Înse.amnăJ:lici îngîmfare.pel:l~rtl
COllducători, l1icirobirept;:nhm· conduşi, .ci unprincipiudtlhov:nic~sc)care
cOVîl'şeşte· mai .·nmltprin a,ceea că primeştemai ll1uIt durerile· şi grijile
pentru noi, iar. nu prin aCeea că urmăreş~el11ai fi1ultonoruri» 32.
Toţicreştinii-:-- clerici .~i mireni-,-, trebuiE1 să fie după Sfinţii Trei
Ie:r'arhi, mărturii ·a1e dr.epteicI'edinţe,de0a,rece,.într-un fel oarec,are?prin
'1'aina BotezuhlLşia,... M:ifli1u1, . de pildăptin~·. mărtllrisirea. de la. Botez,
partkipăla . cheniareaprofe,ticăşi)acelelalte două. slujiri s3 • Ial'paza
tuturor dogm.elor o dăS~intuI prigore în grija tutuţ'orcredincioşilor
-clericişi mireni .. __ ,darînprimuIrîndEpiscopilor~ ~ireal1:ului .Seleu-
kos.ÎÎ spune:·. «Fii pînă_la capăt apărătoruldogmelor (tovtwv.cpuÎlaţ.lwL
St(;t!leVoL~ 'trov/)owunov) :34: El repetăacea,stă. idee şi În· renumitul
discurs adreşat Sinodului' al Il· lea Ecumenicşi tot poporului d:i.'eptcrf(-
dincÎos35. ..•.. ..... ..... j . . .. .•••..•.••. ..• . ••.•• ...... •• ••....••• .••... ... . .. .. . • . • .

. . Este UllUl dintre temeiurile cele maiputeruiqe Me Răspunsului :Patri-

arhilor Răsăriteni laEncicli~a luiPiu aIIK.Iea, înqare serecunoa,steeă
;şi .dreptcredincioşii. sint apărătorii credinţei, îm1;mtriya oricărorin~~ri,
schisn:te şi ere~ii36. Şi ~î~tenibuc~roşisăc0l1:statăm că Legile şiIţeg~la~
mentele în yigoare· astăzi în Biserica Ortodoxă) Iţ0:mînă.poartă această
pecete patristică şi coint~reseazăpe~redincioşiieila viaţa bisericească
:suh toate. aspectele eÎ,însemnătatea cu totiIl deosebită a problelllei o
arată,de altfel, faptul că viitorul SinodEcumenic vaaveaşă hotărască
:şiasupra «participării :mai co:mplete· a elementului la,iclaviaţa,. Bisericii»
-capitol inclus pe Catalogul fixat deConferinţapanortodoxă de Ia
Rodos. J

11. Unitatea . aceasta ~t13isericiipresupullepe ttlembrii clerului «În

Biseric~», fiind membre superioare ale. ei şi .ll'!i «deasupra» şi oarecum;
an ~n::lfaraei,deoareceţa,puleL este iisus Hristos. nevăzut: Cei TreiSfirlJi
;re
Dascăli şi Ierarhi ai BiseriCiI Înlătură în m()dulcel maicategoricpri- J

lP, fi1atul papaL Ei recun()sc. pe epis,c()p drept conducătorul legitilllaI Bis~·

ele ricii şi Sinodui episcopilor, .). autoritatea,. supremă a •Bisericii. infailibile.
.şi
ăm
Episcopii sînt numiţi. d~ Sfîntul Grigore. «făcliile» şi . «căpeteniile»Bise~
şi
TicHor locale, «capii plinătăţii bisericeşti»37; iar deasupra episcopilorca
.ele principiu suprem, stă SinoduI Ecumenic. Niciunul dintre cei Trei Ierarhi

~XI, 32. Sfîntul loal!J: Qrură.de-Aur, Omilia a XVIIl-a la Il Corini, 3 iMigne, P. G

,,01. ti27, . ... .... .... . . . ... ... ..... . .. .
3.3..,sHnrUlIGrigOreTeblogl.ll,Cuvîaiul XXXVlI, 51 Migne. P. G. XXXVII, 401)
XVI, :Slf!,i]tU! Ioan Gură-lde-AUf, LaBp. Il Corint., OmiliaUI~.a,. 7 l Migne, LXI, 411-12.
[gine, 04. Ide:m, Către· Seleuko:s, is,ţihu1214l Migne, P.Q., . XXXVII, 1591.
întul 35. Ildem, Cuvîntul XLlI, 11; MigneP, .0. X){XVI, 472.
!(XX, 36.0. Bardoolliev.>elf, Geschichte der altkirchlichenLiferatur, voI.. III, • (Freib'llIt°g,
1923.),. ,p. 163 ;.i\pud P.roL 1. Kaa'mi1ris, Bclesiologia Sfîntului Grigore Teologul, eif.sliţJffJ",
p.. 18, ndă: .. ... "
. 31. Sfî:ntul Grigore Teologul, E1pistola XLI i Mligne P, G. XXXVII, 841
'9.9.. b\igne, P. G. XXXV, 601.
 Pret. N. 'OHIŢEBOU 1f!:

ll'llspune un cuvint în favoarea vreunui primat jurisdicţional al Sfîntului"

Petru şi al aşa zişiţor săi urmaşi pe scaunul Romei. Ca şi l;3iserica în-
treagă Sfîntul Grigore Teologul cinsteşte pe Sfîntul Pavel ca şi pe
Sfîntul Petru şi pe Sfinţii Iacob şi Ioan ca şi pe Pavel~ deci pe toţi Sfinţii~
Apostoli la fel. Vechi-catolicul Michaud rezumă în felul următor învil,ţă­
tura Sfîntului Grigore despre primatul papal; «Niciun cuvînt asupra pre·,
tinsei autorităţi a lui Petru; Pavel este egalul lui. Cît despre Episcopul
Romei, ca. urmaş al lui Petru în conducerea. generală a Bisericii, nu se
vorbeşte în nici o parte despre el. Grigore nici n-are idee despre aceasta».
Iar în altă parte scrie: «Din Elceastă explicaţie se vede cît de mult este
în opoziţie interpretarea dată de papistaşi în numele Sf. Petru, cu aceea
a Sf. Grigore» 38, Acelaşi lucru e mărturisit cu amărăciune de romano·,
catolici înşişi despre toţi Sfinţii Trei Ierarhi. Astfel, V. Grumel scrie:
«De la Sfîntul Vasile nu avem nimic în cuvinte care să scoată în relief
autoritatea scaunului apostolic... ». Iar Durvy scrie: «Sfîntul Vasile nu.
recunoaşte eph'!copului Romei nici un drept particular; autoritatea supe-
rioară în Biserică. este în sinoade» 39. Unele expresii hiperbolice, pe care,
le folosesc, uneori Sfinţii Părinţi, nu pot forma temeiuri do,gmatice
pentru. susţinerea primatului papal. Afirmaţiile cQntraresînt categorice
şi ,sînt foarte. semnificative, dacă ne gîndim .. că cei Trei Sfinţi Ierarhi
aveaU mare grijă ~e unitatea Bisericilor, inclusiv cea apuseană în. care se
prpfilează pretenţii ~esupremaţie. La unii dintre ei, ca.la Sfintul Grigore
de pildă, se pune problema celor două Rome, în funcţie de împărţirea
politică, (în poeziile sale), în aCOrd, de altfel, cu al 3-lea canon al Sino-
dului al II-lea Ecumenic; 1)1ai tîrziu. această preveder~ se va împlini cu
Canonul a120-lea de la al IV-lea Sinod Ecumenic 40 • Un romano"catolic
cu mare.. autoritate. în confesiunea sa .declară: «Episcopul. Romei era· mai
mult decît urmaşul lui Petru pe catedră, era Petru «perpetuab, înveştit
cu responsabilitatea .. şi puterea s.a... Răsăritul (creştin) n-a înţeles nici-
odată această «perpetuitate»; Sfîntul Vasile ,o ignorează, ca şi Sfîntul
Grigore de Naziaml, ca. şi Sfîntul Ioan Gură-de"Aur» 41, Sînt .cuvintele lui
PierreBatiffol şi nu. putem să· nu. împărtăşim mîhnirea adîncă a celor
Trei Sfinţi Ierarhi de. fa1?tul că unii conducători ai Bisericii, care propo-
văduiesc de formă pacea veşnică, sînt agitaţi de iubirea de putere şi de
dorul d~ stăpînire, rupînd Biserica lui Hristos şi decla.rîndu-se unii ai
lui Petru, alţii ai lui Pavel etc. 42,

38. E, Mk!1auid, «Ecclesiologie de Si. Gregoire de Nazianze», in «Revue ilnterna-

tionaJe de. TMologiel>, 12 (1904), ,p. 570, 569.
39. V. Grtlmel, Baint B(/sile ei le siege aposfolique, în «Echos d'Orienrh, 192.2., p, 292.
GL S. Giet, Les idees el l'action. sociale de Saini Easile (Paris, Hl41), p, 312.sq. 1 P. Allaro,.
Saint Basile, ~d. vn (Paris, 192.9), p. 130 sq,l V.. lDurvy, Histoire des Romains (Paris f
1885), r. VII, 45. AplIid 1. I\l1rmiti,s, EclesiologiCţ Marelui Vasile, ,cit, supra, pp. 34, 35.
40. Sfintul Grigore Teologul, Cuvîntul XXXV 1,12; Mîgne, p, G. XXXVI, col. 280.
41. Piecr"re Bahlfol, Caihedra Petri,. Etudes d'histoire Cţncienne de l'Eglise, (Paris,
1938), p. 71; apud I. Ka[milris, Eclesiologia Sfîntului Grigore Teologul, cit. supra, p. 46.
42. SfÎiflltul Grigor,e TeolQgul, Poema, XI, des,pre viaţa s'a, stihuil 1529 sq; Mi[g1l1e,
P. G., XXXVII 1135 sq ; Cuvîntul XLII, 2.1 ; Milgne, P. G. XXXVI, 484, etc.; apud Mem,
ibidem, p,' 48.
 Sfinţii . Trei .Ierarhisîritfoartepreocupaţide legătura·
StiOlllSa ierarhie şi sim.plicrediricioşi, dintre Biserica lupt~toare
li i,n't ..."".
triqmfătoare,. accentuînd.schimbul de bunuri duhovniceşti diritreele.
lriaFales prin rugăciunile de mijlocire.
12. Ca roua (!e<serevai'să de sus peste m.untele ErIDouului, aşas~
l'evarsă lleste membrele Trullului Tainic.belşugul de haruri.·.din. Capul lui
cel nevăzut, Iisus. Hristos,i\1:Întuitorul. Biserica apare astfel ca ocomU-
uitate. â şfin,tilorîncar~ me~brele ei sînt într-o (!omuniune tainică de
în,tr-~jut9rared1lhovn,icească,unele Cu altele şi cu Capul ei. Şi niciunul
qintre melllbrele ei nu poate zice altuia cănual'enevoiedeel,scrie
Sfîntul .Vasile . într-o înălţătoare ţîlcuirea .• n~meroaselor texte . sc.rilltu-
ristice ~sl1.prş, •. TruPllllli . Tainic . (ţin . Epistolele Apostolului .. Nea:murilor ~3~.
Şi toatem~lllbr~le,dupăînde~nul llpost()licşi după modelul Mîntuitoru-
lui,<seroagă .• uneJe. pentru altele, pentru ajutorarea în mîntui:reaşi. desă.
yîrşi.rear~ciprocă44. ......' .' . '.
. S\ll? inspiraţialo'l' a scris HomÎakpvJn veacul ţrecut cunoşcutelElcu.,
vil1.te,care le.dezvoltă,.~agisţra145: . «N.0i toţi ştilll că dacă cineva dintre
Xloicadem singurca9.~;g.arnimeni Uu :se mîntuieşte singur•. Ceices~
mîntuies~,se InîntuiescJnl3iserică" ..camembre ale .ei '. siîn unire. cu cele-
l~lte. membrealesale.P~că.ciu(;)va cr~de, .este în împ~I'tăşirea.credinţei;
dacă iubeşte, . ·.este·îl1. 'împărtăşirea l.ul?irii;. dacă, se 'roagă, .eşteîn împărtă-:
şirea rllgij,ciunii.D~aceeanimeninu se (!ade să-şipunănădejdea (numai)
în .• rugă,ciune~.şaşi oricine, in timp ce se roagă, cheamă în .ajutor în.,
tre~ga Biserică,nu.g~ şi c1.Un. s-ar. îndoi. deocrotirea,unkului Mijlocitor,
Hrisţos,cLc ll încrederea~ăîntreaga Biserică.se roagădellPururi pentru
toate memprele şale.. Se rpagă. pentru noi toţi îngerIi şi Apostolii şil\fu­
cenicii şi Patriarhii şieel1 mai presus de toţi, Maica Domnului şiaceastâ;
sfintă unitate este Cu ftde.vărat.via.ţă.a Bisericii...•
Nu zice: CeI'i\)găciune . şăJÎln,păl'ţe/!'lccll cei. vii şicuceimorţţ,cînd
rugăciunell mea nuedeaj'llns<uici.pentru mine ?Qăci dacă nu poţi să te
rogi la CEl te-ai mai rugaşLpentrutine însuţi? Se roagă .deci în tine
Duhuiiubirii. . De asemenea, nuzi(!e;«I..a ce (foloşeşte ) altuia rugăciu"
nea mea, dacă el îl1,suşise poagă< ;~i Eristos .mijloceştepentru el?Cî:nd
te rogi, se . Joagă< în tine Duhu.l iupiriLNu zice: Jud~cata lui Dumnezeu
nu se maipoateşchimba; căci în:săşirugăciuneata El pe calea· lui
Pum.nezeu şi .Dumnezeu a prevăzllt-o, Dacă eşti memb:rual Bisericii.
[-
atunci rugăciunea ta ede trebuinţă pentru toate. membrele ei. Dacă
mina ta ar zice că n-are nevoie de sîngele restului corpului şi că ea nu-i.

o.
s,.
6.
 P/1r;f. N.iOHIŢE8CU

vamaidasîrtg~le ei,mmaar pa.r'aÎiza...SîngeleBisericii

l'eeiprocăşirespiraţiaei eslavoslovÎa lui Dumne:z;eu» •.• 46.
·13. Ideea mare, biblică,' diespre. descendeuţaîntregului .neamQIXl.e~
nese din Adam şi Eva,esteîntărită creştini::;mdeaceeaa Bi::;er:icii
cl'eşti 1l6ca [l:!'lJp.Tai;nical Do~nuhlirP()rllind <iela ea,T~919gia creştină
din· toate., vre~l1.rile. a. socotiţpaceac9.ltn :l1tributaIl)llmn.ezeirii1 gerb
yat din iubiI'eadum.nezeiaşe~, care~~I'eva,rşădin< viaţailltra-trinÎtară
asupr~icJ:'eat1.lrilqr,c?piil1i. ~ui Dum.riE)zell~up~h~r. l?linilil~ . J?ac(:la . 1ă,un.­
·triC,ă .pe .c~I'e . . 9. ·Iilii,.credinciosuillio '.~onş,tifhţăQlrt'ată . . şi .1egăţvta . 'Vie .prin
rug~cillllecu.·.Ţatăl(letesc, ca . 'şiprieţel1iatr~i:nică şi .soIi~3;rjt~t€)a.într~
oaWelli . .• şi . popoa,~e,ŞfinţU'Ţrei ~erar~i opr?pqvă~llieşc.(lu to.i:letă .căllilllJ,'i:le'
s,uf1etuIll~ .lor., înil1imi:le1or •. sacerdot~Iă7sg llU uit~Itt,eăS~lltvl Iqall
Gură,.~e1\l).r . este~lltoI'}:tluheia •dintrecelemi:lei. frul11(Jasecărti .ce St3;iscrîs
îll.~n~ştinismq~şpte,Pl'~oţie!7el···ger$chil11'ba~~a"lăllntrlGă fl. 0m.uhli~
din lălmtru îi1afară,pentruca paCea şi fericire~dill J'~isăsereYjerse
iarăşipePărnî~t.1I1:t()a,tevieţuit9areI71ui... : ,.' ţa,~JlPliciia S:E;' Ierarhi
n-a:Eostunr~văr$ats.~iu.·.al •. ~orill:>rj .ci·.• tJ . . n ." ............ ' ~efurtunăşide.UTa-
>gi:len, '. totuşi.dillţ<Iabirinttil,lu~.ii ·~;atJi'lltor$... 111pata,di$1l1~l1illlibişi aici
allgustaţadevărata pace.. De a~iat1,:trruts;o!ntţlld~,a,s~;(l~tutuţ()rcelor
de ·.aproapeşi~~de~3;rte,p~llfapta,J)rîlll3.crisplşi prirtcu:villţullQI_
'. Prinfaptă~perttl'ucăa,uJupţat toată, Viaţa .Îl11Potriya nedreptăţilor
soci~le c::;re . dau. naşter~ Ii· frămîlltări, •. iarVa,silia(jel(:l; ···acele institutii
socialealeSfîntulutVaşile, rămîn unmol11entI1:,epieritor, al d.rago13teiffe
om ... Prin.·. cuvînţşiscri~, .•. •. •. . . pentru că· toată. viata lor au luptat. .·pentrua
aduce. pace între·· Biserici; .între oameni· ş,iÎn . 'oamenL . Şi . unele dillhe
analizele cele mal adînci care s-au făcut stărilorlăuntric~ori dill afară
omului, .care .întţeţinori distrug pacea, . legăsimlaace~tLTreimari
Bascăliai Bisericii; . .. .. . •. •. . .... ,. .... ,.' .. .....• .
Iată cîteva cuvinte de a1610r îuaceastă priVinţă... Ca bun care-şi are
rădăcina în Dumnezeucaşiînsufletuloamenilor,SfîntulVa13ilenmn.eşte
pacea burt ceresc, pe care oamenii sînt datori să·lfacă săî11florească:
«Pacea,darul ceresc şi de mîntuire al lui Hristas...trelfuieadtisă din
:rou la Înflorire... Jiindeă este necesară pentru noi si foloşitoare».El mai
zice: «Qeestelllai d~lce de auzitdeclt limn.ele.păeii ? .Şi ce este mai
sfînt Şi maiplăcutDomnuluideeîtsă te trudeşti pentru ea?» ca şi Sfîntul
Gdgore<uINisei, elsocoteştedzboiul O crimă 47. Da rîndul său, Sfîntul
loş-n Gură-de-Aur ne învaţă la fel că «paCea este un bun atît de mare

4c,.De;ş.i Si!ri[:rţiiHeile:rarhiilfl-a:uşCI(is ka,TIate' .slilsiematke aS1ulP!f,a,<BIi'selricili,tQtuşi

Edesiologialoresty'JJ1ul!t mai bogată dedtapalre ,diln impedeota illoastril: !schiţă .. prootru: a
eeUl110aşte şi 3\1t.C as,pe:(:,fe,EIle ed e de 3juns săi se citeiască 'ohiiar ope'l1eilie c!itaile de noi aici,
,ca: !shvdiile PrOfe$onli1tti J.K.ai'mirrirs, acelaaff lm; K..D.!Munartiidos di,n revilsta «6S0AOYIU>
Ate\hai, 195B,mai ·1J.'ţu1lte rmmere, şi.aicel.aalMiJJropollirtuJuj,Gh~nlaidie al Illilopole.i,dirn!fev,
«'opaO~O~CCl.», J(l<; hllfllille,~thlte-septembrie, 1954,11[!,~ese găsesc<dezYQltate prilnJJre altele
însuşirile mserioii'Jai.sr.jrnh~1J.o3lnGură-,de-Aur, biillerezumate ,de Magisnnanid V. Hr~lsitov,
în Noţiunea de Blsertcd dapllSfînial Ioan Gurd-de-Aur, Î!nrev.«Sil:udii ŢeolO'gke»!l1lr. 1-2,
1960,. Of, p1·,.Dr,Gl~: . Tilea,Problemţ; flfllgamentale în opr:w mor:al şocialăa Sfîntulut
Ioan Gutd_de-.Aur, VNI; Biserica. şi 8fînt.q 'f>cripf1fră. (B!u<;tl\e!~ti, 1949).
47.SffutuI Va,sile.cel J1are', Epistola LXXştCXIV, .Mi[gne, P.G. XXXII, col. 433
528,.d:coL681. .
 ASPECTE ALE ECLESIOLOGIEI LA SFINŢII TREI IERARHI

Dumn~zeu se numesc numaicei. ce o fac şi o. zidE)sC .

lui.
deoarece şi Fiul Dumnezeu pentru aceasta a
casă facă intre cele de pe pămînt şi cele cer... »
distruge· teama, alungă vrăjmăşia.
fi dusmani ai păcii. Căci dacă vom
cel~r care au auzit de la, :Hristos
vouă!» .49,
fermă ţn această privinţă face
atit. de Sfinţii Trei
noştri deapururipe calea păcii şi a bunei inţelegeri
Între oameni popoare. În acelaşi timp, aceasta ne dovedeşte că B~serica
Ort()doxă .Romiriă în frunte. cu, Sfintul Sinod şi. cu Întîistătătorulei. au
pornit pe calea cea bună, atunCÎGînd s"a Înrolat cu tot elanul în lupta
pentru pace.
14, Învă.ţătura Şfinţi10rTrei Ierarhi şi mari Dascăli ai Bisericii
despre Trupul Tainic al Domnului, Je:a dat unitatea Între fapţă şi ~mge­
tare, care este plină de viaţă. Unitatea atît de vie între membrele, Bise-
rh.di, Între ele şi cu. Capul ei nevăzut, le-a impus ,oarecum o acţiune
vrednică de nişte creq,incioşiîn. care circulă. seva. vieţii veşnice, sfinţită
de. ea •. şi .făcuţi Una, '. aşa cmn Hristos este una cu Părintele ceresc. În
această unitate, perceptibilă mai ales pe plan suprafiresc, suferinţa unui
membru se transmite întregului organism, după .cum bucuriile duhovni-
ceşti sînt împărtăşite de toţi membrii lui. Mai mult, Hristos, care în mod
inefal:lil nE';-a recapitulat pe toţi Ia întrupare şL s-a substituit pe Cruce
fiecărui păcătos, continuă după Sfinţii Părinţi această lucrare tainică
pentru cei încorporaţi in Trupul său, Biserica. EI suferă în continuar:e
în cer şi nu poate bea vinul bucuriei cîtă vreme credincioşii nu se unesc
cu El. Dar suferă·· şi pe pămînt: învăţătura Sfinţilor Părinţi. nu . face
abstracţie de relele sociale. Trebuie să ne amintim de starea socială a
vremii lor· sclavagiste, pentru casă înţelegem .ce însemna atunci gîndirE)a
Sfinţilor Trei Ierarhi, cînd Iisuscerşind cu· săracul, cînd
analizau starea socială a lumii dădeau sfatul ca fiecare Înstărit
să rezerve o cămăruţă pentru ol'iexprimau .indignarea pentru
felul cum eraU exploataţi oamenii de serviciu de patronii
lor si mai ales cînd se rosteau sclaviei si a altor crude ne~
drep'tătisociale. Solutiile pe care le Sfintii· Trei Ierarhi nu erau
totdeauna complete, ~ri eficace,dar porneau dhi simţămintele cele mai
alese ale dragostei de om şi de Duml1€zeu '50.
Marele orator al lumii creştine insistă cu mare efect asupra temei lui
«Hristos-cerşetorul»; ea n~a schimbat raporturile dintre clasele sociale
din epoca· sa; dar a influenţat evlavia creştină a veacurilor viitoare, şia
dat naştere unei literaturi creştine şi multor legende pioase ca aceea a
ŞfîntuluiMartin şi altele, cu un sănătos fond creştin, moral şi socîa1 51 ,

48. Sfintul Ioa[1J Hr,ÎisiOstom, Omilia IU-a la Epistola către Coloseni, lG

,r:, LXIII, col. 322sq.
"
:i 49 . .ldem, OmiUa la lnălţarea Domnului, Migne, P.G., LII,cOi!. 766, 790.
50. SUntUil Ioa[1J Gură-de-Aur, Omilii astlpra Epistolei, .lI-a. a lui Ioan,
LIX, coL 16l.
51. Din Li.teratura. asupl1a. temei ami[1Jtim: Petelt: Roserger, W ie ich
 care e
să
pun sub suferinţa
de jur împrejur vede că nu are aur
meI vreun a şi-l procura. lui sînt ca ale unui
: abia valoreaza. cîţiva bani. Ce Privirea-i cade, în cele
urmă,. asupra copiilor săi. înehipuiţi-vă dă în sufletul
între foamea ce-l amenintă si iubirea CeadintîiH ame-
ninţă cu moartea cea mai' cl'l.idă, iar Îlsfătuieste
să moară de foame CU copiii săi. Porneşte piaţă, se opreşte denlai
multe ori; în sfîrşit lipsa, nevoia de neînlăturat îl biruie. Care sînt atunci
frăniîntările tatălui'! «Pe care dintre copii îl voi vinde mai întîi?»
intreabă el. Care va place mai mult negustorului de grîu ?8ă vind
cel mai mare? Mă rnsinez însă de vîrsta lui.Să-l dau De cel mai
Dar mi-e milă de tine~eţea lui, dă - nenorocirea
ce ne ameninţă .... Şi,. în lacrimi, merge
totuşi,să vîndă.pe cel. fi1ai
Iată de ce Sfintii Părinti sOICO',WE,C
Bisericilor: «La ce'
foloseste să
moare de foame? Satură-! fntîi pe
dacă trebuie să împodobeşti masa CU
vedea pe cineva lipsit cu totul de cea mai necesară şi l-ai
lăsa acolo, casă împodobeşti masa cu vase de aur, ţi-ar fi recunoscătOl'?
Şi dacă L-ai vedea îmbrăcat înzdreJ!lţe şi îngheţat de frig, şi că, fără
săte ocupide hainele Lui, i-ai ridica coloane deaur, pretin:z;înd că pro~
,cedezLaşa în cinstea Lui, nu s-argîndică-ţi baţi joc de el? .. Nu împo-
dobi bisericile, dacii făcînd aceasta neglijezi pe fratele tău în suferinţă.
Acest templu e mai de preţ decît acela» 54.
C ll această preocupare constatată a Sfinţilor Părinţi am ajuns la
problellia raporturilor Bisericii cu Statul
met17 SOlflllag'>](lpPc'[ dl;ln manualul de el. V-a a A. Şe,şevsc:ki, (B~lcureştij
p. 21-25; 1\1. 1~0giifl,a Miw:;er, Chnstltche Helden, (Fr. iru Bf., 1933),ek.
52, SfintulloaifTI Gutii-de-Aur, Omiiii la Matei,LV 1, LXI,' ll'pud Aime Pueclh, Si J ean
Chrysosiome,ed. Vl~a, (Pads ,1923), coL «Les. Saints», ,p. 61.
53.SH:nhll Valsi!" Mare, Cuvîntarea V I-a, Despre avafiţie,4: Migne, P.cL
XXXII, 001. 1188, 13 C. 1189 A.
54. ldem,ibidem,. Orni1ii {a Mat. I,Mllgne, P. O., LVIII, 509: .d. Pr;. Dr.Oh.r.
Sioare, Biserica şi aSisfen(asociaIă, (Bucmeşti, 1948), şi P>r. Praf. Iaain G. Goman, Rolul
milet creşfinela Părinţii Cap4docieni, (Bduş,1945).
55. Pen!r,uparte;a.aeeastil,. am fO!lesit, Praf. Dim. SJimos Balanos, 7tOAtte(o: ua! 'EIX"
 ASPJECTJJJ .fiLE ECLESIOLOGIJJJI LA

creerii ei;
doilea caz de cel
fiind biblică şi sacramentală, ales
Trei Ierarhi este actuală prin ecumenismul ei, ca o revărsare a unităţii
de viaţă a Sfintei Treimi în viaţa unică a unicului Trup Tainic al Dom-
nului; prin dragostea care, în concepţia lor uneşte pe toţi membrii
Bisericii, cIerici şi mireni: «Să ne iubim unii pe alţii, ca Într-un gînd
să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfintul Duh»... Este vorba de o
comunitate tainică nevăzută şi văzută, în acelaşi timp, care exclude orice
fel de nedreptăţi, războiul şi exploatarea sub toate formele, flagele,
potriva cărora au luptat Sfinţii Părinţi.
%A'ljota (Statul şi
Biserica), (Atena, 1920) şi Praf. IGMl Karmiris, 'E%xA'ljola Yoo:l 7t()A~Ţei!i(,
;.GU.ta 'toiJG Tp$t~ 'Ispc..pXn\;,
(Atena, 1961), pe oare o rezumăm aid.
56. Sfîntul Ioan Hpjlsostom, Omilia FI, 1, Migne, P. Oi. XLIX, 81 ; ef. Om il.
Migne, P. G. LVI, 126. Omilia VI, 1, Mdgne, P. G. XLIX, 81; La Romani; Omilia
1-2, Migne, P. G., LX, 615 sq.
57.ldem ibidem.
 N. GHIŢESGU

Eclesiologia Sfinţilor TreiIerarhi, dă premisele unor ra~

şi rodnice, Stat şi Biserică.
':c\.I.:.I;::a''';L,t HJ.il:;t;i;l..l!1L'O> că formularea învăţăturilorJor în

nu sînt

e
pr.epIZeil.Za că trebuie să ne
verba Magistri '.~ ci la duhul yjaţa
comple*ulei," camari contllluatori . ai spiritului profetic de

Trăind ÎllBiserică,într"ofărîmăaacestui eon, Descoperirea veşnică

in plinătatea şI puritatea ei, cu eroismul şi forţa creatoare, pe care le
implică. JertfelniciaînsIujba ideilor celor noi, inalte, ei au putut să
exprime ce are mai dumnezeiesc viaţa şi conştiinţa Bisericii creştine
întregi, din toate vremurile. Pentru acea:;;taei socotiţi o! CltBuo%UAOL
t~; ObW1J!A6V'f};. «doctoresEcclesiae»,
Unind o cultură vastă, eMiclopedică, C1.1 o adîncă evlavie şiîmbinind
viaţa contemplativă cu cea mai activă cu putinţă în duh de muncă
necurmată, de rugăciune necurmată, de jertfelniciepînăla moarte, ei stau
de veghe şi azi ca modele vii, nepieritoare, .închinate Bisericii şi. omului,
cu durerile şi . bucuriile lui,. cu căderile şi .înălţăriIe lui şi Evangheliei ·lui
Iisus Hristos cel răstignit, dar înviatşiinălţatin slavă!
Ei rămîn astfel un izvor i11:epuizabil de învăţături. şi de elan sph:i-
tuaI, ca uniieareau dat. la iveală eternul în cele trecătoare, ce e deapu,
ruri valabil în' Biserică şi pentru om. Cu aceasta ei sînt cetatea de pe
munte, o chemare vie ca elanurile noastre,puterea noastră de muncă şi
de dăruire pentru binele nostru şi al semenilor, să fie mărturia noastră
pe pămînt a celei «una, sfîntă, sobomiceascăşi apostolească» Biserică,
şi pentru dragostea,unirea, pacea şi buna învoire cu .semenii noştri, de
orice neam, şi credinţă ar fi!» Cor nostrum sit semper in Ecclesia».
Următori acestei măreţe pilde luminoase de muncă, dreptate, dra-
de .semeni şi de jntronare a păcii Între oameni, vibrăm la această
înţelegînd că. nici un crE)ştin nu are dreptul să rămînă pasiv
care>se def'!făşoară astăzi în lume, între puterile întunericului
~,,,u.u.lllU, intre starea .de Înapoiere ·şi cea de progres.
asistăm la măreţele realizări ale regimului nostru de
împlinirea treptată a operei de construire a
cu toţii angajaţi Într-o muncă şi mai dîrză în
noastră ca' membri Bisericii si cetăteni. ai
că prin aceste străclanilale fiecăruia
dintre noi, la buna stare a tuturor oamenilor din
ţarauoastră.
Ultimul meU cuvînt azÎ,vi-l adresez vouă, iubiţi studenţi.
 ASPECTE ALE ECLESWLOGIEI LA SFINŢII TREI IERARHI 413

:Luînd pildă de Ia Sfinţii Trei mari Dascăli şi Ierarhi ai Bisericii,

~'ăspundeţi chemării voastre şi fiţi propovăduitori ai Evangheli~i, păcii
:d bunei stări pe pămînt.
Pregătiţi-vă să fiţicrainici ai mesajului profetic de dreptate şi
pace pe pămînt şi faceţi să răsune şi azi cu putere cîntareaîngerească:
«Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni
bună voire! ». .
Astăzi, cînd faţa lumii se înoieşte, cînd satele. şi oraşele. noastre se
transformă" CÎD:dspaţiile interplanetare sînt învinse, fiţi oameniipro-
gl'esului, nucruţ!'l,tţJ.'l.ici un efort pentru ca să îndreptăţiţi cu prisosinţă
nădejdile c!lre s-au pUElÎn 'Voi şi încrederea pe care v-o arată familia
'Voastră,. BisericaşiPatda:noastră . scumpă.
Şi,fiţi:pllm!'l,i .priIejud deru,îndI'ie.pentru •Seminarul şi Institutul care
v-aufol'mat şi care. trăiesc prin 'VoI şi pentru voi cu binecuvîntarea şi
ajutorul Sfinţilor Trei Ierarhi, a căror prăznuire am săvîrşit-o astăzi.

i
l
.,
.i

.-

e
;i
ii
i,
.e

~.
.ă
v
li

le
a
tn
ai
ia
in
 cean

Prinin,cinerl1reJnţelegem. reducerea· In a Ttimăşiţelorpă11l1n-

teşt! ale omlJ-lui,pdn,mijloclrea.foculu.ţ saua... fierbinte. QllvîntnI
«incinerare» esteromini~afeJlCJlyîntulJliţran,cez«incineration»şi.e
sinonim clJ. neolog'ismul.«cremaţiune»,de . la ,latinescul «crel1lare~/,
francezul, «cremation». , AmÎndQuă cl:!'yinteleacestea,., c~' termeni tehnici,
stau înopofliţie cu tel'menii;:<inhll~are,ing'roPa;reşlînm?rIX;tîntare>(,
cuvinte sinonime,cal'eînsemriează depune1'eacorpuril()1' 'ge101' ,l1lorţi ,în
pămînt, lă,sindu-sedescompunerea lor pe seama naturii, adicăfărănioi
o intervenţie din partea omului, în acest proces natural al descompu-
nerii lor 1.
Problema incinerării, în opoziţiecuînhUInarea~ fie numai şi, ală.
turi de ea, ,este o chestiune a căreidezl~garenuci uşoară nici dinpunc-
tul de ,vedere teoretic .şi nicipl'actic.
A dispune să ţi se ardă trupul după moarte, sau să ţi se înmor-
mînteze rămăşiţele pămînteşti, a arde sJlu a înmorminta rămăşiţele
pămînteşti ale semenilor tăi, prieteni, înrudiţisau străini, nu. este
lucru indiferent nici din punctul de vedere individual, nici din punctul
de vedere al colectivităţii sociale.
Incinerarea sau cremaţiunea, care se practică din ce în ce mai
mult în marile oraşe, cu aglomeraţii de populaţie, caută să ia locul
unuia din cele mai vechi obiceiuri funerare,ale, rasei uxuane,legat de
orinduirea unor vechi practici religioase, în general, precum şi de orin-
duirea ceremoniilor şi practicilor funerare creştine, îndeosebi" singurele
cunoscute În istoria poporului romînesc, de la începuturile
acum cîteva decenii (1925).
de cele două practici cu privire la tratarea ră.măşiţelor
ÎumormÎntarea şiîncinerarea, se leagă concepţii
r!/:>,~nl"'" şi demnitatea lui, încinerarea sau cremaţiunea mai
de probleme nu numai de ordin juridic, de ordin
ordin administrativ etc., rnaiales, în ceea ce
Cti jEl2.til1.iL probleme de teologic, bisericesc şi
 INCINERAREA li!lOJ;lŢIJ-I()R ŞI TEO,LOG;lA ORTODOXA
, " ", ".','" ,\

~1\~ţţ~\,;apil,ţ~t9rilor;J~h~ăfiL .~ :modulac~stl:\' chestiuu~a seVI1.putea.

'1~~i. ;lIlat ,bÎ:l}~ ,ît; .ved;~~~.;;t!t~gătiii4i 1}uei ,sp~uJii .• ju~t~.;di~ 'part~a
:~~~~pP.llOrt?:??:K~lU,Ceea:. G~ ~f~V~~ţ~l?!:Pblr:mar ~nG~nertt1Jl ~alt. G~~:ma"
'. ~~~U,. C~~ ;!:li~tIga :ţel':f';p.;d'ij;l;· C~ln ~~ ..:m~1 • mulţi n,U,I1JlmaJ .,msţţal13.~taţe,
.~.si
"",'",',;" <~~
lano!.în CapjtalL.
,~",<' ,-,; ~ :"" " -:,,. <',,' ,'/"
. ;,'
" ..... .' ...,..
·,\hr':; '<7~it,':<'<
." '. ..... ....
'>',,:,>'~\"").':];)
.
,~",',
'..
'PeŞ~ V~~ilIl~~ll,Unoutatea.. ulluiobţt~l, :ŞI1:q;;.;a;~nei\prl:tcţţei ~!PlIle­
;~e'Şti,; PP~UlIlf51i ~unive,v~alitatea "Sau . • parţialitat~a"lQt .;nU:Qţ;)~··CRnşţ~ţpi,
'. ·~tări.~lld;9\ialii;,: .·Q.in~taJJţ?<.Aotărîtol:trţ"pe,ntr\1 V;a!oar~~;şLJi '. ':rarea
raţioIJaIă. a lor, ca să se ilIl!)'ună, să se' menţină. sausij"fie . 'ntate
;;~i!esoGPt~te: bPlle .sa'\1:r~le, ţptuşi,înâi$c~tiil~ . diA :junlliIJCi~erării
'..ş~ .~~4~ir:iî •. ~~~~r:i(1ibai~~8'ij~şt~~~a ':'p;~iOItţ;ţii~Jlt ..ţi:roll~şi ~. ·~•..••~v:~r~ali:
;~~ţl,! .fl;<'!j:l~tp,r~d()u~pţt!-cti~1,;laQ.lcţt.;~7Ş, .P'\1s .Jnţr(:l~~ţ'~~cll:rejil!n. . .. • ~ 1Il~1
;(ve~lie şi. :~fl;11e·esţe ; :m~i :mUversa.lă.neţţUţaţureerceţăii~Qr .... itoare,
~pin~ 'î~:'~reze~ţ,;~~ţeconsîaţ~rell' ciiani.înH.~~ă '~itui'liee' .. ţă,' d~n;~~a
., • ..ă y:~p,ime;<~/J1~;i2:o~ate Hţ1~ Cl~~~ta:,cînCl~l111\alta; .cînd
.~~ ]fo::tţe.~ţi~al;pe.·l;»\l~~dfeptate, ..Q:::i~~ţi~).Je:m.ărlu:rii., ne-
practicaîi1l!~~i.
"<,,>' '; > ':' ',:"'"
este mai
'.<, ',,:<;'," v~~hffŞi'
;;}.,;" G:'<>
m.al, ,ră'SPÎItdită
,,~,":A<'"
.... ::.:;': y ,-r,,~.

1~.~;rl:l~9l~~~t tru tiinpurile preistorice, .. urma unor m

te. îil. $py,".~ oat. ~ ;râvţa) ,Cr;o 'o~ r.!ange:rie-
~c,<Man.ţpon,
Challelle: .-S~~Jhts· fF si. m alte
ticllJ:'e!ti#h6;~iiîllCă dfne:raJ)B:ledlitiuă, ~lar practi-
'd
7

c;refu .. r:i)at-e' ·~~.'.fle .fi iVifiri~î' 'iHtîi îri ~!Oa IieoIitieăJTemn .ar
~~ceţă:riie . dofmeJJufilor .· (pietrelor ·fuh.~râfe) . din, F~nist~re
') 'c' •.

'tiil,i4.·îriu~aJţlo14e~8. lungulintr~gii. ere debrpnz, fără: a

'se . gen . .tţQtlJşl,'dec~lprobabi', în epoca' tirire~brol1zuIui:t .
• Ideile f~ligţQ~şe,şf:,crediJlţeleprivito(tre ,la viaţ~vHtQ(tr~'i afe~'om'tî-'
lUi' sint 'fi}~torlî:ca,r(t'exercităceş, dintţi .~i 'ceafuaimateinfiuenţă
·asU1'1:a .. :oljicei'U,fi~or·şi t.ritu~1oFfutţera~, la' toa.te ·.~opoareleaşa dup~
cumputemcQl1stâta îriiStoria 01llellil'ii, • . . . . ..... .' '. .
t.. . 'Cu .mar~. pro"b:;l:bnitate,.put~m< :'aflr:ma că,. şi în· preistorie Jd~ne
)'religioase ·şicr~dinţele privitoare)a viâţa viitoarea omului; aletimpu-
lui, . vor fi deteI'IUil1at 4iferenţier~ariturîlor mortuare înceled()uă
fQrme:inCin:erare :siînhumare; '. . . ' . '.. ... .
.Fără îndoială 'că. şi alte împrejurări de ordin :practic vor· fi avut
.influenţă; asupra' ;modului de tratare a rămăşiţelor omeneşti. Se ştie" ~u .
·'certitudine.că popoarele vechi, ca: babilonienii, .perşii· şi, .egiptenii, în
:general,îŞi înmormîntaumo:rţiiJor. La semiţi,peste tot,~lldeosebi la.
•evrei, practica obişnuită a fost ..de~asemenea înmormîntarea!
. Vechii indieni praCticau ambele. forme. în aceeaşi' măsură,dar şi la.
"ei" înmOI'lIlîntarea se baza· pe idei.' şi .'. credinţe religioase. Deasemenea,..
'la grecii antici,practica orţginală, ·afoat înmQrn:,lîntarea, care s-apij,st~at; .
; şid.Jipă întroducerea,·. c:remaţiunii, .' paralel C'\1 acesta. .
<, ... f\;şa,numiţii tumul~,dslpiţidest~l de des peţărmuŢileNtlrii
'%~e"pe >.ma1uJ Asiei ~ici, Clt. , deosebire în regiunea Scatn~n,d
>l[~:/:\~o$JJ:luil;.;~eide l~~ThYlIlara >şi. Traia, în bPllăparte, mormintee
:tive,~întt~buin,ţ~teani
, '" .',' , ': ,',"" ,
de~arînd:ul.
,', . ' >'" ' ..•
.' ,. '0,'"
416 P1', p1'of. 17L. PRELIPCEAN

tn tUl11uluI de la Maraton, se crede că .au. fost

atenienii .îngropaţi.
ca.e;uti în lupta cu persii. Obiceiul înmormîntăriiîntumuli
s-a păstrat
multă . vreme. în Asia .:ilică .şi în Lidia. În Troiaşi Pergl1mon, tumulii
se foloseau ca morminte colective, pînă· în· timpul stăpînirii. romane.
La greci ~i ,la egipteni se . găseau ll1Qrminte strălucite şi .luxoase pentru
l'~gi,îndeosebiînep?camiClieană, obiceicar~ajunge pînăînlUD:lea
h:pr,n.~rică .. Ştimap~i că Ffimorţii, în un:rl:alt1Ptei<d.ela . Plateea, au fost
ill.gropaţi.,SQfoclepuue pe Antig()l1R să'acoperecupămîntcadayru:l
Polinaiche.
,. ·QhiCeiu.t.Vechiior ••• gre~j ···deIt.-~i·.· ·.înhuma.··.. ll1orţi!, ... stătea în . le~tură
st~însorga.l1ică .ftuo . . conc~pţie ····serioasăâespre··vilfţă. ş~despre .moart~.
.Caşi . s~n1îrl.ţa .:Sţ,lntoarce în .părn1lltşicql'pul, Omenesc, . se'acoper~cu
ţal'ÎJta cea roditoaJ;WÎn .care~eseamăn~ ,c~realeleşi s,e,plantează arborii.
Aceastăexplicareodă,Curtîus în a.sa istorie grecească.
Apariţia ,închlerării lagrecinus~ poate preciza ln timp, d.ar se poate
afirma, dupăcUTIl. S,a. spus,că ace~stă prac.tică estepostel'ioarăprEwticii
înmormîntării. Legenda n(l1lleşte pe Hercule ca. pe cel dindicare. s-~r . fi
~rs. pe muntele Oeta, pentl'u.a seînălţainpropria-i flacără"către Zeus.
Elaf()sturmatînacest exemplu de aşanum.iţii eroi PatrocIesşiMis€­
niu, pe care îi CÎntă, poetul Virgil.
Arderea corpurilor eroilor, izvorîtă din. spiritul de sfiqareprometeică
şi de distincţie faţă, de ceilalţi muritori, a avut ca urmare că încinera-
ea, chiar de la început, .trebuia. să fie privită un. riţ .distins şi de
onoare, devenind, în mod firesc, ,un privilegiu c€llor bogiil,ţi, al aristo-
craţilorşiaI demnitarilor, care doreau să ei preamăriţi, după
moarte, ciil,şierQii.
Răspîndirea îllelllerării şi in UL.a&:>';LC ",,...,,,ro>,',,
produs nu din spiritul de imitlfre, ci penţru groaza faţă de starea sufle-
telor. celor morţi, ca umbre rătăcitoare, nefericite, după credinţa lor.
La existat, de asemenea,amîndouiipracticile.
12 table X-a) prevede ca cel mort nu fie "'VV'''''YY}'''n',·"i"
',;:lA,v''"''X inmqrmîntărH,
 INCINERAREA MORŢILOR ŞI TEOLOGIA ORTODOXĂ

Ideea de a reintroduce cremaţiunea vine odată cu· revoluţia franceză~

ca o. emancipare de la practica înmormîntării, care devenise, rit exclu-
siv 111 vieţii creştineşti. Într-un raport către. cei cinci sute de reprezen-
tanţi, din brumar 1796, se cerea a se recunoaşte dr'eptulpentru fiecare
cetăţean, de a dispune să i ,se ardă cadavrul.Proiectul s'-a supus unei
cOl1lisiuni, dar. n~a venit la vot~ Doi ani mai tîrzius7a propus Admi-
.nistraţieiDepartame:i1tului Senei construirea unui cOlum.bariupe Mont-
martre, proiectare de asemenea nerealizată.
Odată cu noul spirit revoluţionar de pe la mijlocul secolului XIX,
se agită din nou ideea cremaţiunii. Aceastăjdee o susţine Iacob Grimm
din GeITl1ania, la 1849, într-o comunicare făcută la Academia din Berlin.
În anul 1857 o agita Coletti în Padua, iar in 1867 e discutată la Con-
gresulmedical internaţional din Florenţa, apoi la Congresele de la Mi-
lano, Neapole şi Veneţia.
O suma de higienişti italieni şi mai multe congrese medicale se
pronunţă imediat pentru în cuptdare anume construite. N e-
îngrijirea cimitirelor, precum şi superficialitatea cu care se făcea În-
groparea ulOrţilor, în unele ţări, a contribuit mult Ia succesul propa-
gandei pentru încinerare. Astfel, în anul 18'14, se construieşte primul
crematoriu Îli Milano, urmînd apoi construirea altor crematorii şi. în
alte oraşe ale Italiei. Se înfiinţează. o sumă de societăţi în diferite ţăî"i,
care militează. activ pentru răspîndirea ideii cremaţiunii, reuşind
cîştige, succesiv,aprobareaşi a.dmiterea ei din partea .forurilor de
conducere ma.i multe state, ca: Franţa, Germania, Statele Unite
ale Americii anul 1905 existau în. Europa si S.U.A. 93 crematorii.
În anul 1909 în existau 72 -cr~matorii. De atunci şi
pînă azi, s-au tot sporind progresiv şi numărul
morţilor HH.;Hl'~1.
Din discuţiile celor morţi,
au rezultat o sustină­
tarii celor poziţiile
lor pe de ordin
Unele din
 5

<".firmă că. cimitir:ele .. cuprind loturi Jnsemnatede teren, că

funerare slnt ef.o(.l,rte;costisitoaI'e, ApărătoriL inhl,unării,
SUSţirl. că crematoriUe sînt. IIla,i ·.eostisiţqare,apoi __ zic
prin· introducerea ·încin~rării)nu~edeş~~inţează.insţituţia
ci .nllmai se . înlocuieşte.princreIllatorii, coţu.mbaFii.şidum -
uJ,'ne, .ţla,.chiar .se~rează.; adevărate cimitireî~l ca,reseÎngroapă
• cenuşa. şÎl'\e punepitafmi şi.monllment~, toatep:laicostisitoaredecît
Cimitirele tradiţionale.
Dacăcumpănimmai . adînc,astfel deşustil1eri,vomconstata, fără
Îndqială,căscumpetea ori .eftinătatea acestor'®uăpractici, este foarte
relativă, după Împrejţtrări: Jaoraşe, îndeosebi În. marile oraşe cu mi-
liqane de locuitori,un,depămîntuleste Joartescump şi n1cinu se
găseşteîndimel1siunisuficiente .pentm···. cimitire, ·.··in«inerarea, desigur,
poate fi maL ieftină, la sate, dimpotrivă, crematonuL şicolumbarul vor
fi mult mai scumpe decît cimitirul şi deaceea, multă vreme vor fi irea-
!izabile.
ceeace priveşte monumentele funerare.costisitoare, nimeni nu-i
să le .facă. Aceasta depinde de starea materială a celor în> cauză.
chestiune atît de importantă, momentul economic singur nu
nu trebuie 'Să constituie un factor hotărîtor. Momentul igienic,
şi cel de ordin religios . sînt cu mult mai impor-
rezolvarea problemei în cauză. inciner:aţio-
cimitirele ar cOl'lstituifocare şi infecţie,
W"VeVv,+n pentru sănătatea opoziţie
".>,~,;",." grădinile de ne-arda
acesta
 lNCI]),,'ERA.RL-:.c:l TEOLOGIA ORTODOXĂ

în vremurile
înmormîntărilor pentru
executate normelor
vitoare la cimitire şi la înhum~iri.
Doctorul Baginski, unul din nliIitanţii serioşi ai încinerării, susţine,
in lucrarea sa. «Die Leichenverbrennung vom Standounckte der Hy-
giene» (Ardere~ cadavrelor din punct de vedere al igienei), că prin
înhumarea .cadavrelor morţilor de tifos, dezinterie, scadatină şi variolă,
s-ar crea focare centrale de infecţii. Aceasta Însă e o părere subiectivă
a susnurnitului medic, el adaogă de îndată: «ştiinţificeşte acest
lucru nu e dovedit». Mai zice el, <~Nu e cunoscut nici un singur
caz care să dovedească, că cimitirele din vremea noastră
ar fi devenit izvorul epidemiHor». Mereu se susţine că putrezirea cadac
vrelor în morminte infectează apa de ploaie, precum şi pătura de apă
subterană, şi prin aceasta şi fîntînile cu apă de băut, precum şi pîraiele,
cu care omul vine în atingere; cel puţin în apropierea cimitirelor, se
infectează. De asemenea, exalaţiile din morminte ar infecta aerul
dmitirelor şi prin aceasta atmosfera ce o respirăm. Ştiinţa însă nu
confirmă aceste păreri. În această privinţă, profesorul Năgeli din
Munchen, zice: «Urmările vătămătoare ce le-ar pricinui cimitirele, sînt
nedovedite de neîntemeiate teoreticeste... Orientîndu-ne
indicaţiile păstra, fără nici tin pericol, obiceiul
() datină străveche şi un simbol sfinţit
tare este că putem sii lăsăm să.
cea mai mare, chiar şi

în materie,pre-
întruniţi în
acestei chestiuni au dat
de inspectorul înhumării
din «Sînt convins că practica
Înhumării pericol pentru generaţia

francezi. 11.stfel, doctorii

encyclopedique de scien-
dovedit ştiinţificeşte că
ale
 Pr, pTof. VL, PRELIPCEAN

segăsesc:prinfintînişipriJ:); alte. ape, .arproveni 4indmitite. Aceste

~l~menteIl:icinu s-ar găsi în apă şi, dealtfel, într-o cantitate sufi-
'cientă~ 'pentrll a constitui adevărateprimejdiL'.',Afirmaţiileacestea, ,sînt
susţinute şi în raportul făcut în Congresul al II~lea interIlaţional de
igi~nă,din Paris, de către doctorii Schloeving, A~PurartdcClaye şi
Proust.
Pl'. G. Robinet> (1881), ba:dndu-se peexperienţel(:l luLPasteur
asupraizvoarelor,chiar şiacelof maipuţinadl'nd, situate ill apro-
pierea rîurilor şi mai jos ,de n.ive1u1acestora, Sl:l!:lţinecăele rămîn
scutite de ,păm,înt hllpotrivainfiltraţiilor>părticelelor,solide ''7"' cele
mai fine. ",' ' " , ' , ' " ,,', '"'.,, ...',.".,......,... ;
Doctorul Pottenkofer,uncuJ:J,0scllt igienisi;,col1stată,la rîndul său"
că infiitraţiile ce străbatpinăîn.pin~asubteranfi deltpă) sîntneîn~
semnate faţă de cele ce se revarsă dhx, locuinţele, stră,zile şi pieţele
publice.
pe 3,$emeneaşi Dr.Ma()ut,scri~reasa:«E8s(ţişul,·,~!lbygiene des
cirnitiers» .(1899) ,spune: «,A,pa provertiA:ă,.di.nterel,1illrn~>~e ÎuJ:l1,lma,re
nu poate 'fi contaminală de.pr0Cl:us~le . chimiceale,descom:punerii clt4a-
vre101', sau de'·· prezenţa .microorga,Ilismelor,din ··cauza puterH.naturale
de. purificare, ce o. are I?ămîntul,. care se face în ·timpul strecul'ş.rii· ei
prinst1'atudlepămîntlllui. O comisiune insfircinată.dePrefectura Sel1eÎ,
cu studierea chestiunii dacă eimitirelesînt vătăr.'1ătoa-re. sănătăţii,
ajunge În concluziiIe raportului ei, la următoarele constată1'h«Însta­
rea din prezent a cimitirelor noastre,. nu avem. motiv să ne temem '.' de
c0ntaminarea ·fîntînilor din vecinătatea lor, atunci cînd aceste locuri
deînhumare sînt aşezate la distanţa reglementaTă de locuinţeleome­
neşti».
D-rul Bouchardat, membru al aceleiaşi comisiuni,.declară că încă
nu există exemple de infecţie a pînzei de apă subterană, din cauza
cimitirelor, iar D<rul Brouardel sc:rÎe:«Nueste dovedit că, cadavrele
morţilor de holeră, odată ar putea fi un de
a molimei» (1896).
Tot atit de
 INGINERAREA MORŢILOR ŞI TEOLOGIA ORTODOXĂ

necesară din acest

justiţia se
mărturii. astfel

*
Este fapt constatat şi netras la îndoială de nimeni, că în Bise-·
rică, de la începuturile formării sale, la Ierusalim, şi pînă în zilele
noastre, singura îngrijire a trupurilor morţilor a fost practica Înmor-
mîntării. Această practică au moştenit-o creştinii, de Ia evrei. După
mărturia Vechiului Testament, morţii trebuiau înhumaţi (Fac. II, 7;
XV, 15; L, 26; II Sam. XXI, 10; XII, 14; Regi II, 34 etc.). în Vechiul
Testament se amintesc şi unele .camuri de ardere, dar acestea sînt ex-
cepţii de la regula generală. Aşa (Ex. Fac. XXXVIII, 24; Lev. XX,
14 etc.}. Uneori. se ardeau trupurile morţilor ca să nu fie profanate de
duşmani. Aşa, citim în ISamuil XXXI, 12, că prietenii lui Saul au ars
trupul mort al acestuia,ca să nu fie batjocorit de filisteni. Resturile
Însă le-au îngropat. De asemenea, profetul Amos anunţă, drept pe·
deapsă viitoare,arderea celor morţi (Amos VI, 10).
îngroparea era socotită cao datorie (II Sam. XXI, 10; Ezecn;
XXXIX, 14); ca semn al iubirii (Fac. XXXV, 29) şi al pietăţii faţă
de cel mort (II Sam; II, 5).
Creştinii, la început, în cea mai mare parte erau proveniţi dintre
evrei. Se 'înţelege, aşa dar, că ei au urmat pl'acticacunoscută atunci tn
I;alestina, de a înmormînta morţii. Se pune întrebarea : practica creştină
a îngropării îşi are obîrşia numai în tradiţia obişnuită a evreilor Ve;.
 VL. PRELIPOEAN

sec. II, relatează că ori de cîte ori

se îngrijesc de înmormîntarea lui. (Apo-

că. creştinii se îngrijeau· de îngropa-

c. 29 şi De anima) c. 3l,în Migne) P. L.

că~reştinii dispreţuiau grăm.ezile de lemne

~rderea (Cecilius), socotindîngl'oparea ca cel
vechlişt Jlobil . obicei·. . (veful3 et . . . meliorconslletudo).
Qrigen C+ . 254)fJiţice<>cl:t. trupul,.locaşul,·.suflefului, trebuie. să se
Învrednicească de!) iD;groparepotrivită dem.nităţii lui (lmpotriva lU'i
()el8~Migne, P. (}.,ţ.oID, 11, eol.15611.
SfîntttZ Ioan llri808tQm.(354·~Qf) .zice>căestedatorie/ sfîntă pen-
tru toate. popoarele .. af'ÎUgl?cQpa:pe ,IDorţi. (Despre martiriul lui Vavila)
M igne)P ..G" t0D1 •. 50;.col..531J.
 INGINJlJRARJlJA

a
apare tacit
Partea esenţă, .laînfrebarea
dacă instituirea şi oprirea aşa "după cum
procedat în Bisericile. creştine pînă acum, sînt ele de drept
revelaţional, sau de drept simplu bisericesc?
Oricît de mare însemnătate are ritul înmormîntării pentru
pietatea creşti:q.a, el nu poate face parte din dogmele Bisericii şi
nu poate fi socotită ea parte de temelie a Y'I"''''V'A'''
morţilor. Este adevarat că unii teologi susţin înhumarea ar fi o
straveche dumnezeiască, care s-ar sprijini pe citatul biblic
din Geneză sudoarea fetii taZe vei?nînca ta, pînă
cînd le vei
pămînt tevei
care'
pă·mî'fttul el,in, luat) eşti ş~ in,

o poruncă
înţelege aici
spre deosebire
moartea omului se întoarce la
mărturiseşte Biblia (Ecc1es,
Din citatul biblic de mai că elementul material
din caree compus omul,se dupa moarte. Prin
«pămînt» aici se înţelege, în materia. Dar n10dul cum trupul
omului, după moarte, se întoarce în elementul din care a fost ·luat,:
Dumnezeu nu-l porunceşte. El nu zice că această întoarcere, această
descompunere ~e va face prin put:r~zh:e, .dar nu zice nici că se face
prin ardere, care în realitate este.o descompunere rapidă, comprimati'i
prin intervenţia omului.
Cu toate că ritul înmormîntării nu constituie o dogmă a Bisericii.
el are însă valoare desimQolal unor Înalte idei dogmatice şi morale;
pe care nu le poatesimboliza.cremaţiunea.Aceasta >djn .urmă simbo-
lizează. nimicire totală,înhumarea.simbolizează în . acelaşi .. timp" caracte"
rul umilinţei, dar şi al măririi şi nemuririi. Moartea, înaQcepţia
creştină nu este nimicirea totală aOID'ului. Prinmoartetruplll
 Pr. pTof. VL. PRELIPCEAN 11

ţărînă, adică În elementul material din care a fost luat,

nemuritor esteattlls. de boldul morţii. trupul,
este păstrat pentru inviere.
Apostol Pavel, moartea este îngrozitor,
urma păcatului, ea a . de dorit,
cînd Noul Adam ne-a viaţa, prin m~>artea Sape
părtaşi şi . mormîntului Său. EI s-a făcut pîrga
împreună cu El, vom învia din la rîndul
nostru, născut din morţi (Rom. cap. V şi ,1 Cor.
XV;> Col. 1,,1 IV). Înmormîntarea: simbolizează, aŞa dar, identi-
ficareamorală a Hristos cu credincioşii.
Iată rn.otivele puternice pentru care creştinul simte datoria de a
cinstidimăşiţele pămînteşti. Trupul omului mort este vrednic de
cinstire nu numai pentru ceea ceva fi, dar şi pentru ceea . cea fost.
Aceste rămă.şiţeomeneşti, sfinţite prin Botez şi prin Sf. Euharistie
şi celelalte. Sfinte Taine, au. fost templul. DuhuluLSfînt; Din această
înaltă învăţătură despre vrednicia trupului omului, .ca templu al. Duhu-
lui Sfint, nu rezultă însă că înhl.1marea este o poruncăexpresă, ci
numai că acest rît este mai potrivit decît încinerarea, care nici ea nu
este. oprită sau condamnată de Si. Scriptură. Din cuvintele Apostolului
că trupurHenoastre sînt temple ale Duhului Sfînt rezultă numai eă
aÎnteni datori de a ne respecta şi corpul ea şi sufletul, şipriil urmare,
a face tot ce ne este în putinţă şi ştim,. pentru buna lui stare, dar mai
întîi pentru trupul în viaţă şi apoi pentru cel despărţit de suflet prin
moarte.
lvIintuitorul .8: . zis: . «Lăsaţi morţii să-şi îngroape. morţih.De aid
rezultăeă eeamai mare grijă trebuie arătată celor 'Vii .şi apoi celor
morţi.
Dogma despre învierea corpului, după unii, ar fiîmpotrivaincine-
rării, . . care nu lasă ca trupul celui mort să fie îngropat şi să putre-
zească,îrî.mod. firesc, ea grăuntele în pămîntul roditor, pentru a încolţi
din nou; la a doua venire a Domnului. Dar Apostolul, precum şi În-
Sfintă Scriptură nu. condiţionează învierea trupului de· înmor c
lui, ci spune limpede că vorîmriatoţi, fără
cei înecaţi şi cei mîncaţi de animale. După cum
lnlt:l10irn:îîntax este Ilum.aiosimbolizare airî.'Vieriişi nu O

Scriptură,. tot aşa nici în Sf.Tradiţie nu

hldicil1 .... orinduirea· .·.înhumării·.·şi . oprire~ . Înctnerării
.NiP,l'Yli'r11."· d.ogmatic ·sa11· ·deordin revelaţionaI, .divin.PuJ!letuI··acesta

îl repr~zinUL. teolQ,g-ii romîni:N. C)otosşi 1. Popescu ~Mă­

.I."'<""?"·h'.I!;1>l·ţ:; fi·a;u ocupatmai<allr?~llndat. . această problemă, cu prilejul
c~'elrJaţiunii . în Bucureşti, .Pestetot, o~merî.ii< Bisericii, la
s-au pt'l)nunţatpentru.vecheapr~ctică •..c~e~tină,cU·T.:privire la în-
grijirea •.. tmpurilormoI'ţilol',pcm'trumotivele . arătate.ro.aisus.
Dupăcumştim,Biseriţ~.Ortodoxă Rominănu·. s-arpr01l11nţat oficial
cUPfivirela problema incinerărH. în: Biseriea Ortodoxă fiecare cre-
 lNOINERAREA MORŢILOR ŞI TEOLOGIA

dincios este liber .sa dispun a . cum crede de cuviinţă de trupul

dupa moarte. Pe cei care împărtăşesc o altă concepţied~cîtcea crE)stjlna
despre viaţă, ni~L nu-i priveşte de. loc atitudinea Bisericii
privinţă. Ei au nevoie nici· de slujbaînmonnîntării~ alegînd,
dorinţă, inhumareaSau cremaţiunea, fără religioasă.
De regulă, practica· hlCinerării
creştini. Există. însă şi mulţi credincioşi
motive de personal, preferă "r1111Y1100

mîntări. .
ortodocşi, care dispun
PY1'\1"ilmi'i. dorinţa li se facă slujba
vreodispoziţ~e formală în
L"'~'U"'" la c.ererea rudelor apropiate,
I':m~ZE~nţ,a,· ~,casă, înainte de a fi
incinet'ării, preoţii nu

Cum practica înC1nerării se intplh'1.e dIn în ce . mult

metropole, dfnca,uza aglornerărilor·foarte. mari şi a lipsei tot mai
ţitea locurilor pentru cimitire., socotim că Biserica Ortodoxă nu poate
rămîne indiferenta. faţă de noua stare de lucruri, crea:tăprin :forţa
imprejurărilor, Întrucît şi mulţi credincioşi sînt· adepţii acestei. practicI.
De fapt, forurile competente ale Bisericii au şi sesizat .această
stare .de lucruri şi au găsit necesar sa pună în dIs,cuţie ace~ţă
'ch~ştiune laconsfătuirea de la Rhodos· din toamna anului. ~961, cqhS):~:
tuire în vederea pregătirii viitorului sinod .ecumenic (pa:nortodox} .. ~
acest prilej s-a recuIll)scut că ~roblemainciherăriiestede actualitate
;Şi s-a admis să:figurezeîn1;l-epl'obleIllele ce se vor dezbate la viitorul
'Sinod. . .
Practica înhu:mării,. fiind
generalizati, în deosebi la "",,,,,,ct ..Wi
:'viitor. cursul său normal.
CondJţUle. vieţiimodetne probleme noi, necunoscute
în trecut şi care se impun. cu ne~cesltta;te~ este cazul ş'i cu prOblema
incinerării. morţilor.
Sperăm, aşa d8ir, .că Ia viitorul lifinod etiumenic. (panortodox);
Biserica îşi va preciza . atitudin.aa· ·şi va .pronunţa în Iegâtul'ăcu
aceasta problema; . .
'I'il1Înd se~ma de firul traditiei ei )îlilenare şi in. spiritul acestei
tradiţii.! socotl:Rl,·că Biserica va >recQm~nCla, .şi. vasusţÎlle,incee~
l>riV'eşt~pe credincioşţÎ.săj, ob$.erVa.~a· pracţicii inhurnării, dar,avîn~
iri . vedere noile condftii create .de'v· . mode,rnă în marile.. metropol~;
,ea .lluse ya opune practicIi·îri.cine( ·Iăsînd la aprecierea ·credînciO·
'~iloi' alegerea'îllh~ă,riisau. aîncilletarii. . ... . .
PeIltru cazul .că încinerarea se ilIlP.une cu necesitate,
dat(jria/să se.pronu.nţe, îndeos~bi,asppraasistelltei reUgioa~;
date credincioşilor care urmează să se Jn~inereze.după:Jlloarte.:
 Pr. praf. V. PRELIPOEAN

ca,zul aeesta credem că e potrivit să se oficieze slujba proho..

lă domiciliul celui răposat, inainte. de a fi· transportat la crema-
uz practicat pînă acum în mod tacit şi .fără fast, aşa după
cum s-a spus.
Pînă, la luarea, uneihotărlri unitare pe+ttru .întreaga Biserică..
socotim că . Bisericile autocefale ortodoxe, în virtutea principiului ico~
uomiei, pot să-şi afirme atitudinea lor faţă de problema incinerării şi
Ifă' dispu.nă fiecare după împrejurări, aşa după cum vor chibzui
~um ,vor găsi potrivit.
Biserica Romano~Catolică şi-a fixat atitudinea faţă de această
problemă prin decretele Si. Oficiu, din 19 mai 1886, 15 decembrie-
1886 şi 27 iulie 1892 şi prin jurisprudenţa .din 26 ianuarie 1911.
Potrivit acestor hotărîri, Biserica ,Romano-Catolică: 1) a interzis·
fjecărui credincios al ei de a dispune încinerarea, Iltît cu privire la
cadavrul propriu, cît şi cu privire la cadavrele altora şi 2) porun.,
~eşte privareade înmormîntare bisericească, după regulele ritului
romano-catolic, a cadavruluiacelor credincioşi, care de bună yoieşi
în mod cert optează pentru incinerare şi rămîn pînă. la mOâ:r:teîn
această hotărîre; 3) interzice şi săvîrşirea publică, ulterioară, a litur-
ghiei pentru sufletele inciueraţilor;4) îngăduie însă săvirşireacere­
moniiIor şi binecuvîntărilor . bisericeşti, fie la. domiciliul defunctului,
fie în biserici, dacă cadavrele acelor credincioşi ,au fost arse prin silă
fi~ică sau, mo.r:a,Iă din partea altora. Se interzice, însă, procesiunea
rltuală a cadayrului spre locul.decremaţiune. (Ex. în Insulele Sand-
wich cre:maţiuri~a era obligatorie).
Atitudinea, religioasă a .protestanţi1or faţă ,de încillerare nue uni-
tară nici constantă, ci foarte diferită, după loc şi timp.

RECAPITULARE

lncinerarea sau cremaţiunea este a doua practică. principală de

îngrijJre. a. trupurilor morţilor. Cea dintîi, cea mai veche şi cea mai
universală. practică cunoscută în istorie şi chiar în pl'eistorie ,şi, proto~.
istorie .a.fost înhumarea. încinerarea ,s'au crematiunea apare mai tîrziu
la ,pppoare, 'fie alături de înhumare, fie unită cu aceasta. Pe .lîngă:
aceste două practi~j principale de tratare a trupurilor morţilor se ,mai
alte, practici mai puţin :răspîndite: îmbălsămarea, înecarea
sau c~lor morţi spre a fi mincaţi de animale.
: babilonienii, perşii şi egiptenii au
peste în:mormîntării. îmbălsămarea, Ia egipteni, e1,ia
rezervată !;'recişi ',la roma+ti,. practic;;t înmorminf5,rii
a,·fost cea .raer~3a ~adavrelor s-a introdus mai tîrziu). fiind
pr,erogativa, şi bogaţilor şi generali-
zindu-se apoi în yechime, atît practica
mhumării, idei religioase, desp:re
viaţa viitoare popoarele semite, În
 Magistrand Silviu ADUichi

PATRIARHIA DE PECI (YPEK)

îNTRE ANII 1557 - I766
LEGATURILE EI SÎRBII ŞI ROMÎNII DIN BANAT
ŞI lUNGARIA'"
 PA.TRV1RFIIA DE PEei (YPEI() 1N'1~RE ANII 15571766

nwnai prin încuviinţarea mitropolitu!ui diecezei· respective. 13eratuI

patriarhului Arsenie IV conţine aceleaşi instrucţii Aceste dr~pturl.
sînt. o .consecinţă a faptului patriarhul şi episcopii sînt. consi{fera:ti
inalţi .funcţionari de stat, spre deosebir~ de clerul romano-catolic, care
la început nu beneficia de nici o favoare. Ierarhii nu puteau fi ju4ec~ţi
decit in divan .la Constantinopol. Juri~dicţiapatriarhului şi a episcopi-
lor se întindea atît aSupra clerului de jos, o.it şi asupra ~aicilor. lel'arhii
aveau dreptul de a da scrisorile de divorţ, de a se pronunţ~ .Înpq-
vinţa afacerilor de succesiune, a recunoaşte corporaţiilemeşteşugă­
reşti şi comerciale.. Înfierînd unele abuzuri infiltrate în deciziile date
de ierarhi, patriarhul Arsenie IV, în 1734, în scrisoarea adresată CO.lŢlU­
nităţii religioasedinSara,jevo,decla:r;ă: «Nimeni nu trebuie să fie con-
damnat fără judecaţă şi fără martorλ 40. Datorită acestei activităţi a
ierarhiei superioare domeniul jurisdicţiei civile, influenţa şi prestigiul
clerului a crescut.
imperiul otoman, independenţa eeononlică a unei organizaţii ecle-
siastiee era fondată· pe protecţia care. turcii au aco.rdat~oîntr.o
.formăsaualta, mai. mult sau Bisericii. Cu toate acestea,
patrimoniul imobiliar al Biserîcii era impozabil. Deşi la în-
ceput clerul beneficIa de o scutire de taxe, cu timpul situa-
~-a modificat prindamrile le facă atît noului
cu ocazia scaunele episcopale. Darurile
",,,,,,ua,,cc şi obligatorii pentru fiecare
IV,

Se
de Samokov
Makarska scrie eă
. 39.01. Duşwn :PDipovici i Gradje za isforiju Beograda al
1717 do 1739 (DoDUmefl'te pL i'staria 1717-1739) voil. I, Beograd, 1958,
.:p. 176.
40, L<adisl!as Harlro-y;ic'S, 0,0. cii., p. 7L
41. Ibidem, p. 74.
Ibidem, p. 80.
 ·ia. 10 ducap pe de la. preoţii catolici şi 100 ducaţi
epj:$ct,pj;~ ~săînanul'1131; patriarhul ArsenielV' dă \0 circulară
ca în fiecare an preotul să, plătească un ducat patriar-
ducat mitropolitului 4 ,3. Primele ta~e. euumer!lte erau deci
puteau expropriaîntreaga bogăţie de la preoţi.
credincioşi, episcopi saumitropoliţt Darul binecuvîntării, al
tU:a,gt[)lillov,enj era o nouă sui'să de venituri. Astfel în 1686, .comunitatea
reJ,tglloa,Sa din Sarajevo, oferi patriarhului Arseni:e III, 10 piese de !luI;
apI'imΫsfînta sa binecuvîntare». Un dar pios s-a consemnat
Muntene~ru . în .anul .1679. Doi veri,. Stojan şi. Petru Guşjci, ~i~au
casa şi eelelalte bunuri bi~erieii mînăstirii Cetinje «pentru mîn-
tuirea. '191'. şi pentru sufletelor părinţilor .lor decedaţi», cu. condiţia
aflaamisi în 44,. Semnalăm s-au netrecut si acte de via-
ltmţlî > Adesea mitropoliţii cutrei~rau
. încasarea impozitelor i":l1<:!t=i1f','j"",<i;!f1
ajutoarele de
de voevo~ii

pe un interval de
între Rusia şi mî"
Studeniţa (:1.629) şi.

cîştigat . Patriarhia de Peei din

Deşteptarea idei naţionale în Croaţia! Slavo·-
+"'l".'"" ".",. numai de limbă, cultură şi un trecut politic
însă, în:. mare parte de religie şi Bise-
prin credinţă,. obiceiuri"şi' for-
care putea" face faţă vitregiei vremurilor,
 de timpuriu ierarhii
1593 se cunosc .. revolte
vina şi În, jurul Peciului 48 , Aşa
ul'l1imiş.oriişi al lui Teodor,
răsCoalele au fostînăbuşite·· în sînge,
avintql şpre libertate . al poporului. El . a opus
re2i~stenţă.neîntreruptă.El'a lupta .. de glledHi
.cÎnd de partea Austdei sau a.Veneţiej, sub
făcut desein,cursluniîn interiorul
#'Iec. XVII-lea,. ise . cunoaşte . . ră~coala
ţegovina,~jutat .d~ .•·aceş~i.hai~uctJ"o.
.··.·Patriarhul.lovli\,n·. ·de.·>P:e9ieste
Y'remiisubllaport<politic~. ELa
(1~~2,16()5).·pentrudez~obirea .... crestinilor
ţrţap.ă '''x.De -altfelse·.ştie că.... .......... ~. ...•.•..... pri:eteniaţărilpr .aJ)usene.
•. Legăţurg{j . . . CllMoscgva fOl'm.ea,ză, • . p~rteace~ maiîn.sem.Iţaţ~.~
~~tlvit~ţiţ.politi(!ea1?atrjarhieLaaPorturi1ecuRusia sînt fo l1date
pe •.. baze . tra,inice., .·.·vechi ..•. Pbpoare1e ortodoxe ... 01n . ]3alcardconsiderau
l?e,ţarl1t ~u~ieinu Ca pe un sllveran.oarec~re, ... cIca pe . a~levăr~tul
~or protegtor. ·qa ·llJ:'l1lare.•. era. . logicca .toa.tă· aţ~riHa .să . S.e ~oncen,tre~e
flpre . Moscpva.. 9ă;lătqriile . ·la . M:9scova.ale .... ieral'l1ilorşl . . călug~fi1ol'
<\yellu. în mqdcertşiUll sul,)str~ţpoliti(!.Cîndepi,scopul~nto'l)ie de
Y'îrşeţ.s-adus .laM:9scoVa în 1632 aye<\.. >desi,gur~j. un •scop .' pplitic,
'Tot o mb;i~e.poli.ti(lăaveaşt n1itropoliţ~l.Ârseni~.de .Trepinje•. cÎ'l)4
a> făcut Hăţ~t()riaîrţ.Ru.s!a!>în Cur~u.la;:n}lllli, .l654,t-a ~1:9s.coyael:t1.':~;tă
~ă. ,pat:riat'.lllll GavriloR~~J~i de Peţj . era.~tuncilaTîr~oyiştelll.dom­
npl .tăriLMl:1,teiBasarţtl},.cu. . (le . . •s,·plecaiahatrp;aJţu1:a
E;meÎniWi spre a~iţrn,păcfl:i5:2 ................•. Jde.tpăqare1 a)l).u~rtllloa·
>

1l!artir, ~ihlQ.spînzllratd~. turoi . îllanul1~~9,5)3'.L . '. ••..•...•.•.•.... '.... .'

~nperioadade lasfirşi.tuli~"i:X:'VIr.-leas·ft.jntensH;i,cat ll!pta,
pentru dezrobire. «Ţurciapre~in.tăo •. iPlag.iJle. deja.'bo1na:vă;în . EUl'opa
propriu-zis~. Ea are osing1;lrădorinţă~ :menţinerea statu-guo-ulţlt,~
tn Turcia .totuşi.s-au sc~imbat)l).ulte,au aPărut noi ···jntrebări,noi
atitudini, noiinterese"''l ...12miliQanJ:! de.~la\1i, greci şi romiui s~
sub supunerea ullUi milion de turci» 150.
 PATRIARHI.B. P.EDI (YPlJJK)1NTElJJ

pravoslavnică, tradiţională, şi forţa . co~ziunii Patrial'~ie~..Soli,:

ajutol' pentru .' mînăstireapatriarhailă din .•. Pe,d, .. în .dClrinţade~t
acest ultim simbol al' comunităţiisîrbe,căci «din timpurnePEb:ni~
şi ai patriarhilor .de~edaţiln .• adevărata credinţă, în .D lln1ne,,:,
a existat decît acest. simbol" care să rămÎl1 ă în mîinile POP0rtl~
aceluiaşi "popor» 163. Într-o. altă scrisoare, . . din
precizea:ză .detaUat., concepţia sa referitparela
u .... ~n.'gCl'1a. a Bisericii Sîrbe, «căci. din intreaganoastrăglprie;
care·· Ortodoxia sIavo-sîrbă"le poseda . intirnpu"
tarilor noştri, nu n~-a· rămas decît. acest singur
singur llumeprincare. noi dăm mărturie,pril1-
,,.;:;,,,;:;.,!;.,,+<-,,,]:JIOjJ1oa.re şi·'.celelalte··religii, din ceea ·.ce . era. altădată·.·de:rn"
IlllGat.ea, neamului nostru; care ţarulsăuşi patriaJ;'hul

Legăturile dintrePatriarhiade,~ecisi~.otd.ul Dunării peste care

întins jurisdicţia, ,este. destuld,ebillecunoscută.~timcă. atunci
patriarhulpaisije conferid,emnit:atea, de episcop că;Iug~:rului Anto-
.pentrueparhi'R.de Vîrşeţ, el n-a făcut decît să execute «ordjnele
veneratului vizir»; pe.' altfel. Patriarhia de Peci a avut mulţi . vlahi sub,
jurisdieţiasa,>~l1t~tlcîţ. aceştiaerawfoar~. răspîndiţi în Peni.sula Bal-
canicăpe intreg evul mediu.'l'ransportul dtpmă1;'furi I~aupractjcatpe'
o scară '.. atît. de largă, . încît ei .. puteau fi numiţi cu drept cuvînt
~hirigiLaistatului sÎl'pesc («pono~nic.λ )65. '. .'.'
S-au păstrat dOC1ill1entecare atestă legăturile· dintre '!lărţi1el:l,ăriă~
ţeneşiPatriq,rhia deP~cl:.Aşa .este .osc:risoare. ~. , epis.coPlllui., :Nicol8.~'
DirnitrieyictdeTi:mişoara<dini~5 inl:ieJ'73~i adresatăpatriarh~llui A1!se~
l1ieIV, .la BeIgrad"prirl, .c~re·.· ~li.tlfprrneaz,ă despre mersul. răzbpiullli.66"
Ullact'din 16(iO, yorheşte;de .c()mUJlaSarafola{Sar~vale) regiune~
Ţirnişoara.Sespurieacică auVellitla/~~tria,rhiepop.aMaeaşi,cl1~~-
':atI Radoiţa,a>ducînddareadel'lqE>..a.~pri.şlalţl.300 .,aspri ·.pentru"
binecuvîntarea. patriarhalăi67: >A.cte~e1l1ănMoarevol'besc .de ... legături'
directe cu Patriarhia de Pecişia'alt6rpărţica: 'l'imişoara 68 ,Tere~
mia în. 1666, Topolovăţ în 1660ete~H,9 •. Inlegăturiledintr'e. Patriarhia
dePecişi $piscopi{l. de Tim!ş{')aras~eunoşc<{)hiar şi conflicte, :tu anul
1730,patriarhul Arsenie.IV, protestează. într~o scrisoare . lîngă:
episcopul Nicolae Dimitrieviţţi de Ti.mişoal'a, a lezat
 11!'luu,i,siretnil SILVIU ANUlOHI

metohului ierusalimitean la Niş70 .. Mai tîrziur după 1690,

intră
în sfera' jurisdicţiei mitropo1îtuluÎ de Carlovitz.
a.doua . jumătate a sec, al XVIII"lea rodnicei activităţi a
tr4arhiei de Peci i~asunatsfîrsitul. Ciuruită de datorii:căroranu
m,ai ,putea face faţă,epuizată d~ toate resursele, a trebuit să se pleGe
faţa acestor probleme, cărora nule mai putea. găsi o rezol~
ya:re; Sult:anul MustafaIII (17514776) convins de patriarhuJecume···
nic .SamuH Khfu'lzeridis(1163·1768), prin firmanuldin sept.
Patriarhia de înco'rporînd·.Q Patriarhiei

70; Rad. Mltropolltiu 18 veku ('Pa-

~.iar:hli de (;Oflltillitl/a,t"'e -- -aifit. în
<t<Gl'asfJ!Îlk ,i:"hwild:rf\Cf
71. Of. Pu!,pea, .Biserlcilf!
'Ortodoxe t!1l (QStudH TelOlogJilool.
:i!9.if9,111'. a cre,~tinlsmului ad, .bl
,uStudii Teo,loO".I'te)
 .-

Alexandru

ARHTEPISCOPIA JUSTINIANA:-PRIMA'
ŞI JT.JRISDICŢIAEI *

într.untimp Ee1ativ Îllfiiţ1ţarea

Bise:ricii,ml:smnea de
~vanghelizare cerută de n(jstru.Iisus. Hristos <a .cunos.cut
realizăriîIJilbu~U).';ătoaI'e., .,' .. . . .•. . .' > . . .•.. . . . .
Misionarii creştini, următori ai Sfinţilor Ăpostoli şiaţ <.uQen,icilor
acel:)tora, indiferent din ce parte, îndepărtată sau apr(jpiatăveneau, şi
indiferent ce Biserică. ',-din. Răsărit sau din . Apus ~.reprezentau ei,. au
lucrat eu .IJilultii însufleţire Ia continuarea operei Fiului lui Dumnezeu
în .. lume. Rezultatul strădaniei .1Qr .se pQateurmări imediat· în .mulţimea
popoarelor încreştinate şi în organizarea lor bisericească, chiar înflo-
ritoare.
Centre ecleziastice cu o organi~arehisericească deplină <se. cUnosc
îp. multe. părţi ale lumiivechi. Numărrillor va creşte odată cu vremea.
Acestea, Ia rîndul lor, organizează şi desfăşoară o . bogată activitate
misionară şi organizatorică prin. împrejurimi şi chiar la distanţe mari,
cOlltribuhid astfel şi ele la desă:vîrşireaproce!3u1ui de Încreştillare, .acQlo
unde .11Jlpătrunsese, şi îndeosebi la ridigarea şi organIzarea bisericească
a comunităţilor creştilleslab dezvoltate. ArhiepiscopiaJustinian.a-Prima
esteunulp.in aceste cen.tre eeleziastice,> cunoscută inistorial3isericii,
odată~u epoQaîinpă,ratuluÎ Justinţan,};")Înă la jumătatea a doua.aseco-
lului -'({VIII. Despre acest Scaunepiscopalexistădovezi, «um ,vQIŢl .vedea
Înstu<liulde fa1ă, că. şi-a .l.ntinsju:rlI1lOicţia lui canonică şi asupra
Bisericii de pe teritoriul strămoşilorltoştrL
fNFIINŢ AREA ARHIEPISCOI'IEI JiUSTlNIANA-PRIMiA

Între operele realizate,. de. înl:piiratul Justinian în P~ninsula Balca-

nică,- sellumără~i orasul Justiniana"Prima, . localizat în ultima •vreme
de istorici înJ;>~eia.Mediteraneană l~Pe acest nou oras ce-i purta
numele şipespre"eare se crede, eăa fost ridicat pe loculsrtu de naştere
s~"u pe un oraş din apropierea luj.;2,.Ju[3tinianîlono.rea~ă cu cinstea de

* )\:c.ea;stă 1U1Clrarede seminar ipenvrutiltLul'de magisku În ~eoi1o.gie, a Iqs:t alcătuită

îndrumarea l' .C.Pe ,praf. Ld'Viu' 81tan, ,ca're 'a,. ·d,at ,şLa'Vjzul să fiepublica,tă, .
LJalcques ZeilIer, Le site de. ]u5tilJ-icu:uzPrima, în «Melmrrges Cha!fles Dve;hh>,
premier voj ume , «Histoilre», Paris, 1g;)O"p.30Q;()01-302.
2, Delikwnjs, patriarhikon·· Engrafon,tomQstr:i'hos, COl1stantinoipoleos, 1905,· pp.
936-937; - ProcQp,ius, De. aedificiis, J05, 15-16- :la C. L;itzica, Procopiedin Cesarea
(sec. VI d. Hr.)iOQ11tribuţiilaTo!p1ograiHa balcanică ~11' Evul Medliiu,.I.aşj, ~926,'P'
:li1-23; - pL pirof. Milialil Şesian, Illiricul între R.oma şi Bizanţ, în !reVlis~a d\1Jl!trppolla
.Ardea1liului», Sibiu, nr. 3-4fiI960, !Q. 215,
! l'
 Magistrand ALEXANDRU ARMAND MUNTEAlvU

a fi reşedinţă politică şi centru bisericesc ale prefecturii Iliricului 3,

locul Tesalonicului,cum reiese dinnovela sa.a XI.a 4,
Pentru viaţa politică şi.' ecleziastică •. apr~fecturiiIliricului, eveni~
mentul acesta . nu ···era nou. Astfel. de .schimbări se mai întîmplaseră in
interiorul ei. Ceea ce deţinuse pînă aClUl1iTesalonicuI preluase şi el,
într-un timp de la alt oraş din Panonia, de la Sirmiu, fosta capitală,
3. Pentru ID1pădireala'dmijnd!~tmt1v·tell'Itorială .11 iil11periulUi lnprefcf-1url, daiOceze
şi,proyJnci'i, fălcută '<ieConlStaifltincel Mare ş,i ceilalţi .împăraţi-.vc2JL P,r.praf. Milan
Şesan,op.cit., PIP'.204-205, 206-207;0. M.lonescu, Istoria Bisericii Romtne din Daci'l
Traiană, Buoureşti,J905, voL 1, TIP. 251,256; EJjsebiu Popovici, Isforia bisericească
.universalăşisfafisfica .biş.ericească,.trad. rOm. de Man!a'sie Mirones1cu, I~ucureşti; 1926,
'lot JI,pp.58;59; P,r./C-tinl)WD,CanQanele,teX't. şni.OOIUlenltau-, BuoureşH, 1935, v'OI. II,
pp. 22-23. Nicodiim MJla!ş, Dreptul bisericesc Ofienfal,mr:ad: rom. dePiuxl. t Corni1leslcu
. şi Via!Sile. S. Ralduşi. r~văIZiută. de . L . 'Mi/1ăl'Cescu, .' B'ulQU!re:;;ti, 1915,p.. 244, .ndta 8.
4; V. P,ÎIfV1a1n, Contribuţii epigraflcelafsfotia .creştinismultti daco-roman,B!uculI'eşti,
1911, iPP. 184, 186,187:,.188;.,- J, ZedUer, L'empire rQm(linef l'Eglise,.dans Histoiredu
monde, sous Ladi'rectioo de.jE.. GaV'<aiqua'e,mom. V, ,p.204.; ~.". ÂiPg'. F1iCJ~etVlÎdor
Mairtin, Risfoire de I:EgUsedep:uis lesoriginesjusqu'a .nos jours,Bloud-Oay,l93I"
voLlV,p,53Ş; -I.N1stor, Legăfurilec'U Ohrida şi pxarhai4IPlai!nilor, !în «Ana!.
A-cad. ROffi.Mem. IseiC.il~t.». \Sler. III, tom. <XXVII,BUlc1.lresur,' 1945, .'P.t5: - G. M.
IlonescJ;1, op; cit.,. voL.1, . lx:1p.500,.;502 ;.IP'Qpa,LiJsiSelanu, .contirwifalearomînilor tn Dacia,
in «AiD'at Ac.m(i. Rom.. Me:m.ooc . .iiSlb, s'.eir. III, t~m. XXIlI, tr1p ... 39-40; - Gheniad,ie
Bnăcean1u,Creşi(nismul în Dacii .şi .creşfinarea,. rominilor, BUiC~reşti,,1875,p .. 56;-
A D. Xenopol,lsioria romtnilor din Dacia Trai'ană, Iiaşi, 1889, VIoL II, IP, 100 i Delik,alo:is,.
op. c[I.,vo1. III, p.943 i - Nk. Ilorga, Istoria Bisericii R.omine şi (l vieţii religioase a
romînilor, ,~ucureşti,1928,I00LI,ip.J8;- C. LlÎltZiilc!lII' op.cit;,IP.. 23; - Nilc. LIUPU,
Religia strămoşilor, . ma:j, ...... 1935,.'P. Q7:· ..,- 1sioria Eisericii '.' Romine,. malniUad pentru,
IIDistitutele ItelQg'Jce, B~ctlreş~i 1'957, ViOl. 1, .IP. 90;- I,LllIpaş, Istoria bisericeas'că a,
romînilor .ardeleni,S)'Diu, 1918,p.. lO, .
Navela XI,a Îilllj'!ălranu\.ui Jlu!SlNiHilami~epăs,tremz.ăin limlbala~ilOlă !şi e foarte .pI'O.
babil'0asăfi'fosLlp'l'Omulgaltă J1Umaijqlfl<lCejaiS~ăi limbăI. Exilsiăşi 'o 'ediţi'e greacă felin lanul
566,dlltrCQil1~estată'<ieunii 'Îlslte>I-ici.,a) Peintr,u,textul.l,atiin aIIH<JVeleib.runr\regime, ....- Il), se
VlCd~Ia.; De,likaJnis, op. cit., \,:01. III, pp. 9&7 -940..;~ Le Qulilen, Oriens christianus ingna-
tourfafrţ<ftcha~u,şdigeştusr quo exbitenfu~E(Jclesiae Pafriarchae, caeferiquepraesules
iOfiusDrientis,Pari'si:ils, 1740, vpl. l,iPp. 1\$-20; PelUl'UMalior, Istoria Biseri.cii romînllor.
atît ,acestor (de) dincoace,. precum şi acelor (de) dincolo de Dunăre, Buda, 1831, pp.
11-12; b) Peill'trutextul !,a,tiifl al l1!QVele!ii Jr,agme!l1ita~- 'a se ve(iela: Ghen.EJ1Iăceanu,
op; Cif.,if1P. 56, 61-62; - D-ilru OnoÎuJ', Originile Principalelor Romine, .~uculneşti,
1899, ;r. .137 ; .-'-V. Hrvain, op. cit., JW 185, 187;-. PiQpa LiI~SealnIU, op. cit.,p. 40;
.....:;; Nic. Lu'pu, op, cit., p. 85. c)P'enlttlu ,tl'a'd. If'om.,pe fmgmmte a novelei - a se vedea:
jGhen~ El1~~e;a'ilu, op,. cit:,pp. 56, 61-62 ; A. D. Xenqpol,op. cit., 'VIQ'\. II, lf1p. 100, 101;
·....-·0, Mi Ionescu, op. citi,Vlol. I,pp. 501->502; - Nde. LUJpu" op. cif.,pp. 85, 142;
/ţ~eJiCJhiSledi')k(Episc. MUlraldiant), Istoria, Bisericii. creştine, Oa1laţi, 1898, pp.51 ,. 52; -
EHrHStăil1ie'S('u,y'cchile episcopii la romînE, Bucureşti, J927, p,52; -Nk. ~opea,.
Vecheâ MifroţJolii?orfodoxâromfnăa .Transilvani.ei, suprimarea. şi răsiurnare(l ei, ~:i:biu,
1870,p,4l5; .... IPI1'. SjmeonReli,lstori~ vieţii bisericeşti a romînilor, \1942),pp. 64,
99; -- I.storia fJî'Seticii Romine, manua1..:, voI. .I,:p. 90; ~ CI. şi Dl1mirrru Ondl1l,
Papa Formqs!ls înfradiţianoastră istorică, Bucureşti" 1900, p. 624;- P. Maior,
op.. cit.,p.186; ....~... N.lorgil,Op. cit., rvlol. II,palgi'lllll' 224: . Dr.. C. Di\aeOlllovici,.
Iln,ciclopediaron#ţtă, S~b.il1';iom; In
(l904),p. 446,(~ol. 1 ; ~ Pcr-.pl'of.MiJlaIllŞesan,
op.cU., p. 185 :....-,~.lOjgll, Op.Cif.,volumUil II, Ipalgina 224 i Ix. DiaCiQ1]ovici,
R.?mtnilor pînă la 13B2, Bucur~~bi,(191'2,ll).61 ;-.C, Auifl'e!!', Citeva .momenfedin:
încep4iurile Biserioii R.omiry'e,SJaj, 1902, .. p~ 49....d) Te;l(Jtul. novlelie'i ([njntreg1ime). in
IbPaducere gJrecea,scă,a se .\1e:dea: .Delikaniis,op•. cit.,voJ. IU,!pip.940-941. e) Texlut
gr·ecesc al illlOve}ei din 566. (in Wiuregime);.:....ase vedea: Delikmnliis, op. oit., >noI. III~
pp. 1010-1013.. .
 ARHIEPISCQPIA JV8.TINIANA.PIUMA ŞJ<JURI8DIOŢIA EI 443
, .
a acestei prefecturi,înaţntealutForţatdenăvălirea hU1}ilor,sqb con-
d-ucerea lui Atila,în,pă.rţileacestea,. prefectuldeatunci,a1Şirmiului,
Apennius mută reşedinţa politică a prefecturii. l~'ţ'~sal~wiciurmîndu-i
imediat şi autoritatea ecleziasticij,eentralăwacesteip:refecturi (nov.
:xI) 5. Şi tot o împrejurare istoricădeterminăşLnouasehhnbare. Ne-o
mărturis'eşte>însuşi Justinian: . . «Acum -- zice el.. "......... icll1dîrp.părăţia
noastră a crescut . . atît de'. mult .şi . s-a . întins. de .amîndOllă .• ţărmurile
Dunării.... {pentru care fapt) am socotit necesar ca' o astfeL de .provinicie
strălucită, care a fost înPanonia,să fie adăugată la :prea fericita
patria noastră şi să se îmbine .laolaltă. Căci .nu este cu mult departe
de", DaciaMediteraneană,Pan<miasecundă," ci.·în .măsură·· cq'mult .mai
mare ... este·· departe de Panoniasecundă.,· Macedonia... Pentru .aceefJ,am
socotit necesar să o atragem (Panonia secundă) 'la părţile (amintite)
mai sus, pentru ca în cadrul acelei ,provincii stabilite să se poată face
mai uşor slujirea ei (nov.XI) '6. Prin urmare, Justinian pune transfe-
rareareşedinţei politice a:prefecturiiliirieuluide lal'esalonic la Justic
niana~Prima, in legătură cu Iăţireastăpîniriiimperiului romano-bizantin,
peste '. Dunăre 7 ; Deaceea .unii istorici ·,.conchid '. in această . chestiune,
spunînd: «Această trecere a centrului administrativ oriental cînd la
Sirmiu, .cîndla,l'esalofiic,cîndlaJustiniana-Prima, ne arată că nu e
vorba de o.părăsireşideocreaţie, ci de necontenita înaintare, retragere,
prefacere,a frontului militar roman» 8.
Procesul acesta' se 'resimte şi În. Biserică. Se crease o rînduială,
ca acolo unde se află autoritatea politică a prefecturii să fieşiautori~
tateabisericească centrală. De aceea observăm că schimbările de reşe~
dinţă a. prefecturii Iliriculuiau determinat şi 'schimbări bisericeşti, fără
ca BiSerica să aibă ceva de pierdut, ci dimpotrivă să beneficieze de
demnităticanoniceînâlte~Grăitoareîn . acest sens stănovelaXI, în
care JU~tinian"printrealte ;expUcaţii,. ne dă şi '. pe a:eeasta:«et Tesaloni~
ciensis episcopus, non .. sua .auctoritate, sed SUD ... umbra . . Praefectu:rae
meruit ·aliquam praerogaUvam»fce~~ eeîrtseamnăcă «şi episcopul 7',esa-
lonicului a cîştigat oarecari prrerrqgo,tive, nucu autorritatea" saJ 'cf,s'/.tb
umbm prejecturrii»!9.
Evident, că prin acea~tăexplîcaţieJu:stinia;na voit să motiveze
şi să legalizeze şihotărîre~luidearidica Sc;xl.tnui episcopal din JusU-
niana-Prima~ la rangul sau demnitateaonorifico-jurisdicţională, de
Arhiepiscopie autocefală, înloculceleiadinl'esalonic. Prin urmare în
 J.IufJistrană ALEXANDRUARMAND MTJNTEAN;U 4

acest chip trebuie înţeleasă chestiunea de faţă şi nu în felul în care aU

încercat uniis-o prezinte determinati de alte considerente decît de
de stabilI adevărul. A . cons{dera.că «dispQziţiile· .lui Justinian
vin exclusiv de la autoritatea politică, fără. niciQ .participare biseri-
ceascib, inşirînd în acest scop hotărîri potrivnice unui astfel
procedeU străin·.. Bisericii, anticanonic ilo, .• >inseamnă . săignorezi.·.ccun
adevăr. Cunoscînd întreag;:li. atitudinea .luiJustinian . trebuie să .admitem
că tot ceeacea făcut el, în cazul defa;ţă a'urmărit săserveaţ:jcăatjt
interesele imperiului . cît şi ale BIsericii. .. .' . . .
Cum putem crede că Justinian a Iucrat'singL1.1\în.ceeaGepriveşte
treburile bisericeşti. «fără nici .9,participlll'abisericească», cînd lÎfigă
sine. avea. pe .Patriat'hu!.ecumenic·şj·cîhd·ştim,.·că .într-un·.·rînd a· cerut
chiarşiconsimţămîntulpapei,.. . vom vedea la locul. potrivit?
De asemeneagăsimneintemeiatăşi observaţia, că «dispoziţiile, lui
Justinian consf~nţesc,pe de/altărp&rte,unprincipiu f~nest În.Biserică,
dacă fiecare împărat ar fi făcut 1& fel cu lOGul 1uide naştere . (cum a
făcut Justinian)ar fifostunhaos şio descompunepe totalăînorgani"
zarea BisePicii»11, PentruJustinian,- credem -. că; locul lui de
naştere i-a servit doar ca mijloc l1iaterial, gata găsit pentrn:realizarea
hotiirîrii sale.. Scopul. principal .. al .înfiinţării ··JustipianeVPrima' rămîne
tot celcre&t de evenimentul istoric amintit. Şi ap0i,JocuIJustinianei,
Prhn~,nici pînă&stăzinu se ştie precis dacă; a fost satul natal al
împăratului sau un oraş din imediata apropiere a l'!li.

LOCUL JUSTINIANiEI·pmMA

Identificarea JustiniaJ,lei,Prima, ca Jocalit::t:te, este pînăjn zilele

noastre oprobbO)lllă nelămurită de iştoricLŞi .aceastadin lipsa informa-
ţiil01'·. e~;'tcte, chiar în izvo&relecontemporalle epocii. de ca;re vorbim.
Plecind. de .la. Justipian,i,ţliţiatorul şi. fondatoruL. Justini;'tnei-Prima,
in.novelelesale .(XI şi QXXXI) nu găsim, r.eft',ritor la această 10calitate,
decit. indicaţia incompletă de. «patria. nQastră,». După aceea, ProcQpius
de gezar(}e;:t,istoricde seamă pentru vrt',lllea sa, şi contemporan cu
acestţmpăJ;'f'l,tşi .epoca lui, cleci şi . cu. eveJ,limentul petrecut şi discutat
de noi,p.iCi:el, ,în informaţiile saJereferitoare. la Justiniaţla-p,rima,
nu exceleazăîJ,l date precise •. Ba. am putea sp~ne, că datele sale ne
cam derut~ază, la identificarea adevărată a Justinianei-p,rima, ca loca-
litate. Iaţă:pelltrn ce; ...... . .... . . . . . . . . ..'
P~'ocophisnespune, că «satul unde S-a născut Justinlan sell'ţl.me8.
Ta'UQL<noy S8,UrI'ct aLoy,situat foarte aproape de B d\J',Q tay a ~~
patriai.mpăratului . .. ,unchiulluiJustinilln,..,...,în .pro"inciaDar-
dania, .. dincolo. de.l:1otar<;:1~praş1l1ui .l1]pidamnus . JDura;zzo).qa .săperpe­
tuezeamintirea loCuluisău<natal.-zicelstoric1l1în cpntinuare,- J~s­
tinian clădeşte aproape de Taurision un oraşnoll, căruia Udă numele
de Justiniana-Prima».lntr-alt loc Însă Procppius incepe lista 10calită.ţilor
10. De1ikal!1lis, op.
11. Idem, op. cit., p.
5 ARHIEPISCOPIA JUSTINIANA-PRIlVlA ŞI JURISDICŢL4. El

clădite sau restaurate de împărat în Balcani, cu locul acestuia

naştere 12.
Cu toată lipsa de preciziune a acestor informaţii, documentele care
le conţin, au fost şi au rămas izvoarele de bază pentru istorici - de
Ia cei posteriori vremii de care vorbim şi pînă la cei de astăzi --,
căci pornind de. la ele, aceştia au putut să-şi aducă aportul lor la
identificarea Justinianei-Prima, ca localitate, chiar dacă unii au reuşit
prea modest.
Ghenadie Enăceanu, trecînd în revistă opiniile istoricilor· în legătură
cu identificarea Justinianei-Prima, ca localitate, ne informează, în
această privinţă, astfel: «Dacă ne adresăm la istoricii bizantini şi cei
moderni vedem, că opt oraşe se presupun de dînşii a fi fost patria lui
Justinian: Taurisionul, Bederiana, Sofia, Scopia, (Scupi), Prisdrenul,
Pristina, Castendili de astăzi şi în fine Lichnida (Ohrida)>> 13. Dintre
aceste localităţi cele mai disputate au fost şi sînt: Taurision, Bederiana,
Ohrida şi Scupi. Iar cea mai răspîndită. şi după noi şi, cea mai apropiată
dE? adevăr, dintre aceste patru posibilităţi de identificare, este identifi·
carea Justinianei-Prima cu Ohrida sau Achrida, odinioară oraşul Lich-
nidus. De aceea o împărtăşim şi noi, motivînd-o astfel:
Spuneam că expresia «patria noastră.» din novela XI-a a lui Justi-
nian este incompletă, pentru a ne lămuri pe deplin asupra localităţii,
pe care a 'ridicat împăratul oraşul Justiniana-Prima. Dacă am analiza·o
separat de alte date istorice de valoare, contemporane ei, ar însemna
să ne gîndim în primul rînd la acel loc unde împăratul a văzut lumina
zilei, adică la satul său natal, care se numea Taurision, după Procopius.
Dar aceasta ar însemna să ignorăm celela1te date informative, în legă.
tură cu Justiniana-Prima, .ce le găsim la acelfl,şi Procopius. Acesta,
adică Procopius spune expres, cum am văzut,. că Justiniana-Prima este
«'/,Mt oraş nou» clădit de Justi:Q.ian «aproape de Taurision» (De aedi·
ficiis, IV, I, 17) 14. Şi atnuci, Justiniana-Prima nU poate fi însuşi
locul de naştere al împăratului, ci trebuie găsit un alt ţinut
din apropierea lui, care să fie şi «'/.cn· oraş nou». Tot de la Procopius
mai ştim că Taurision se afla situat foarte aproape de Bederiana sau
Vederiana, un sat ca şi Turision, care fusese locul de naştere al împă­
ratului Justin, unchiuf lui Justinian 11,. Acesta s-ar părea să corespundă
datelor de mai sus, Bederiana fiind aproape de Taurision şi ca sat e
mai la îndemînă să.-l credem transformat Într-un «oras nou». Numai că
Bederiana, era un ţinut din provincia Dardania (Procopius, De aedifi-
ciis, IV, 1, 17) 16, iar Justiniana·Prima din Dacia Mediteraneană, 17

12.De aedificiis, cartea IV, cap. I, IV, CV ;/lnecdofa, VI, 2, ed. Haiury, III,
p. 38, 8, la C. Litzica, op. cit., pp. 21, 22, 23.
13.Op. cit., p. 59, (în notă).
14.Vezi nota 12; vezi şi J. Zeiller, Le site de Justiniana-Prima, 111 dAelanges,
Charles Diehl», premier volume. «Hi:stoi're», Paris, 1930, p. 303.
15. Vezi nota 12.
16. La C. Liiltz!ilca, op. cit., 'pp. 21-22 şi J. ZeiHe:r, op. cit., p. 300.
17. J. Zeiller, op. cit., pp. 300·302.
 Magistrand ALEXANDRU AR,MAND MUNTEANU 6

lucru de care, probabil, a ţinut seama Procopius, de nu anumit această

localitate, ei s-a mulţumit să rămînă.ţlnigIllatic cu al. său «oţaş nou».
Apoi şi expresia «un oraş nou» are pe lîngă.inţelţlsulpbişnuit de. con ~
strucţie nouă şi pe acela de transformare,deren()vare.Şi~u:rn<Justi­
ni ana-Prima se află. printre c()llstrucţiileşi .renov~ri1eîntreprinsede
Justinian În Peninsula . Balcanică -cuml1e arată.Procoi!ius . ~acea~ta
putea fi foarte bine şi un oraş,. un or~şbătrînînani şi trecutlaÎnfă­
ţişare. A fost,probabil,vechiulLi~hnidt1s,Ollridade rnaţ tîr~il1' oraş
la graniţele .Daciei Mediteraneana şi jnjmed!~t::tapropiere de lo(!ul<le
naştere .a . lui . Justinian18.Părerea. .ace~ta,. ne-of0I'n1u;lăm. plecîn<l
şi de )adispoziţia lui J ustinian,.caepi~copulJustinianei-Prima«8ă fie
nu. numai mifropolitoişi . ar'Mepiscop» (lloovela Xn,Dacă, . ar fisă
.credemcă Justiniana-Prima, ca lQcalitate a fost Taurisionulsau Bede,:
ria:na, . ar .. însemna, că Scaunul. epiş(:!opaI. din . noul oraş nu .a fost .decît
unul din scauneleepisc()pale din apropiere transţerateaici., . Taurisionul
sau Bederiana, sate în forma. lor iniţială, .. nu . puteau. .să .se . bucurepină
atunci, intr" un l)1pd cu totul excepţional,. de un astfel de privilegiu.
Era. în afara rînduielii. canonice. După părerea unor jstQrici, . transf(3-
rarea Scaunuluieipscopals-ar fi făcut dela. Scupi la Taurisiop,sau
Bederiana lH. Scupiinsăera. nu numai el)Îscopie, ci şi mitropolie, era
Mitropolia provin~iei par<la,nia.Aşa dar,. dacă. am admiţeaceastă trans-
ferarea Scaunuluiepiscopal deja SClJpi la Taurision sau Bederlana, ea
n-arcorespuIlde cu dispoziţiile lui Justinian. întîistătătorul Mitropoliei
dinScupi fiind deja mitropplit nu mai avea nici UIi rost ca Justiniansă
spună despre .episcopul din Justiniana-Prima «să fie nu numai mitropolit
dşi arhiepi8OOp».
Această dispoziţie însă se potriveşte foarte bine pentru întîistătă­
torul Scaunului episcopal din Lichnidus,mai tîrziu Ohrida,care era
numai episcop. Istoricul. bizantin Nicephorus Callistus Xanthopulus, a
avut chiar certitudinea aceasta,şi ca el mulţi. alţii, zicînd că : «JU8ti-
nian acordînd patriei .sale Ohtida~ o 8plendidăro8plată)a r·idicat-o la
rangul de arhiepi8copie şi a făcut-o Bi8erică autocefaZă numind-o Justi-
niana~P1"ima»:20. în plus, credem, că numai acceptînd această identifi-

18, l:b!detJ1:
19, lbid.em,
?O,l::,etesia.fHic(Je . ffistpir~, libr, XVI, 03ip.37; libr. XVII, c1alp.2B - la Glhen.
Enzce:a.ou,op\cit.,pk59(în noIă). şi laiC. .Lifzioa, op. cii., p. 22; veZ1i· şi Delik,anis.
op.clt.; ţ,l!l, ~. 936, .....,., Le Quien, op.· cii., tom. II, . p. 281-287, 310; J .. Zeillett",
op, eif.,p,2\.m,SOl;. Dail1lieIFalr1&N şi J; Colet!, Illyricum sacrum, VelH~ti1s, 1751-1819,
tom. VllI,p.lt:ra sq.:; Ght'lfl,·Enăcealnu, op. Qit.,pp. 46, 56, 57, 60,64;- D,<\iru
Stănesctl,ap,.cif., p,52; .. , Gh.Cotoşm3in, oP, . cit., p.M; - Nic•.. Popea, op.. cit.,
~p.51.;53;,...,... P.Maiol',tJP. cit., 'P'P, 185,187; Meletie (Episc.Atenei), Istoria biseri-
cească, kaiC\.rom. de Vei[]hlJll!n Co"ua:cni, . Iaşi, 1844, p, 85:
- AI,teppln['i: Pcntnl .idenijl!i<:area Justinianei-Pri[lla eli Ţ'aIUirisian, vezi;
Pir. Sim, Reli, pp. cii" 64,~j8j ~~Q; .. D,OndttJ, Originile, .. 'P. 136; - Acelaşi
Papa Formoslfs ... , p.. 624; A. P. Xenop'Ol, op, <cit., vaL II, p. 100; G. M. IIonescu,
op. cit., vot I,,? 501';-. Dre. C.J)iacQuovitl, op,cU.,. tom. III, PlP.466, col. 1, 670,
coL I I ; - L Nislor, op.eit., ,p'. 5.: •- N. Iorga,Qp, Qit.,.voL 1, p. 18: Istoria
Bisericii Romîne, manuaL .. voL J,p.90; ......,. L VUjlaş, op. cit" p. 10; - C. AUfl.ett",
 ARHIJJJPis!ilipil t, ;,us'l'I:;ilN4-_PRlftA f}I JrTE1SDJ&1;IA
."-care ~' Justinian,ei-P~imahîi; ~~,
,impărattUtif~ biz~1;lHri, de· mal,

,'," ·.JyJRiS1BIţtl~.~'~hI~,f1f~G~~I~1~·
'"," '<,' "" " '"", ' ": "",',,
jU§fj~IW~~~B~Ju\1~
) '''"", , ',' , ,y';;' "'q 'c,' ",

:; , """ ~<' ,', ,~;~, \ :,\ l" ""'" ,," <'~":,, ,"" \'C' ,', ":': ~ , "'. ,';, '<'~":'< '~" ~'\ :,\;;,~"C~' ',i. :,;- ,\-,? ;:., '.""/ :/ ::,,'.
. ' .'ln,blţtri;n.ul.'<;)l'it$ Dicnîiiij.l1S:~e .. afla'(J~ .~qlt '. t~p C~'
'in cele {tlf;l )~'ai ,SUS"şl;tln,SeijiIit~p~sCoR~t~i~t~:tiţU~a:f~l0t: . ·Ii~ ..
'~Rlsc~ptir î~c~p~,.·ji~.·l,~\ ·a,nt.iţ.ş~~~·cR.~Î!i~C()PllrZ~~iPJ,~lŞi··. '.' .~ţ~
~ll·~~.~li«~U~,.~~·' y~~Iţl,~a.. c~rllţ!t.~re 'l~ .î:n.fiin,ţaJ:e~ . .:r~ti~îa:n.~hriWa~
'Ace~tui~~dljll' 'll~~Ji,âdre~~z~~ .Jllsţiţij~ll'~PYela sa "a" ~-~ 2:2,'Pl'in
". î~pilt~t;J.l:iQlI'~a: . ,căreia~0~junge;··· ~·~ş~pJ.icuţe:prim~l ,<le privlţe~iileaCQl'­
"<i:afe'deiinpârat.. «'Prea 'Sf~n,...Epi8{)OP alJU8tinio;~ei'-J>}'irrra . zţe,e
..J:us!ini.an; . î~,.ac,~tă .U?Ve!ă, ....;.' ..8if~f;1llft>fl . . ?1r~ ~umaim.itrQPoliţ. qJph.ia'f
,a,rh'ltep't~aop>~ .:r~y~e*~it' )11: earese.p~trece.a.eestevelll:r;nent dem.nltatea. .
demitroPQ!il . ..s.~, . . ae~l'd.'a episcopilo!,. din, capita,lele provillciilor·. rOlllan~,
"iar' juti$di9ţia," ca.~roni~ă,.â ;unui. :r;nitr9polit se Întindea. ullmai pe supra;;
.'Îaţapl'ovfnciei~ •~fi a,~ârei . capibt1ăse găsea,.· Arhiepiscopul aveaadese"
Ql'f 1?oZiti~ ca':~J.(micăa unui exarh, în jurisdicţiacăruia intrau mai
'lttu}tell1:itrb!ip1ii:.şiepiscopiisUfra,gane :23. Această. rînduială cauQnică
:priveşteşipe arhiepiscopUl Justinianei"Pl'ima. Istoricul P. J. .I>argoi.l'e
uespune căpl:ln.tz:ll9:~e:njis~c<>lqltlÎ .:vI, .cu'VÎntul. arhiepiscopinvestea.
(îmbrăca,)pp;trt;tînţelesitri foaŢţ-e distincte :în pririlUlrind, este sino- .
"uimUlePisco~lJllli allţocefal:~n.al: $1oiIea, :rîncl~poate fi.sin,oninlul.llliţro~
politului ;;înaltrl:)i1e~l'În.dr~lse apljc::ă,pă,s.t9rut;qi.din,.ţoaţe .' oraşele
importanţ~' r.î*.alpa.ti'uIea.,·l'În.<l? ·!!~si~ea~~eX:(!l~y·prelatul..invesţit
"~i{omare.j~is.dtcţ~~.~ţ în.M~.ţ. ....."'~e.i'a.ptir.ţ~.la noyela"Xl (9?Q)
'c.are îi.dă'ţl.ţeptqlcelIii' din' Jusţiip .·Pfi;t:p.1i,>să .fie . «nu.nUmaimi'trb~
ptjlit ai §'iarhif3PÎ8,coJl» ~4,~ . ":"

'<OP:. cit., 'p. 49:~. ~'" Oobgşma!f;l, Pl" fi{',P.• 54 r J. ZeiIler, Le .site de I usiiniana
Prima.:., p. 303; .":-'SUiswiu pop,ovic1, op.cif?vg).II (1926); iP. 78. Ib) Pentru irdeoJHfi<eare'a.
Justinianei-'Prima, 00, jB~~eTiialIl!a -'-vezi:' C.;.UJtziJC;al, pp.cit. p" 22; AuJg,. Bunea, op. cit,.
ni!aneiPfJima 'OJ.1 Beder:ialIla - Vezi :C. ţliil:zilCJa;pp. cit., p. 22; Aug. tBull1iea, op. clt., ...
·p.. 61: - NiJc.Lwptli; op. cit, IPP. 85; 142': .-.cI. J. Zei:Uer, Le site de lusti . .
Prima ..., Ip. 303. c) Penl!ru identific~ea Ji!1iStiil1Jianei-IBrfu:na cu ISCUpi (Ialzi' Oskiib),'. ".
,C. ; Ut~ioa, oI'. cit., 'pp. 24-25 .,-. AUig. f'Hohe 'şi V. Marhiln, op, cit., P'I 538: J. .zedl~1et'1"
":'Op. cit., ,pp/299-301; __ AJcela'Şi, L'e..mplre. romain .efl'Eglise..., vld1 V,'iI>: 204: d) iPerttflrlui
! l~def1tif1cru-ea J ustilfl'ilail1Jei-P n:iJrÎlia cu SOf,iJa tSllll'd~ca),. vezi: C. C. GiU!l:e'~C:UI, l sforia ,f'O!i:*l·'
'nilor, Bucuireştliil,I 005, .vOI, I, ip. 201; e) PţnJtru' ddeiplvnfiCJarelli' Jus<ti[JlÎalllei-Pd!l1Ja!/lU;<,
,PrekopJj~,Vezi TamasclIek,.Zur Kr.mde, voI. I, p. 444-C. Ultzk<l! op. cit., P/ 00. " ,
2~ .Dr~ G. DiialOOOOV'Aji,op, cit., IborrlIrU, p.44P, ro!. 1: - Niilc. LupU, Qp. h ....
IIp;142''14.S:.. '.......•. , . , . .' ' . ' , ' . ' , . . ' / , . <,:' >
'.. 22·:A. D. ~en.:lqpol,Op. ~if.,voI. II, p. 100;- G. M.I!ClIreSCU, ".aR· cit, '1P~~1
Me19hl'~cl~ i (ejplISIC~M:UIr.ad;DaIl1lt), op. cit., p. 52, •.,' •. . .", ..... .•
.. 23. Of.~i Gh~"J;11:ălceJaJrţÎ1, op.! oit., ip. 45: - G. M.,I9f1.~SlCili; op. ciiT p;.
- C. Aunţf, oI'. czt.... 1'. '58' ." .
.., 24. ,Pr.· G. J;fliargoite, L~.eglişe Dyzantine de 527 a. 847, PlarUlS,
 ALEXANDI?,U ARMAND MUNTEANU 8

,1:tu:iStlicţiaArhlepiscopului din Justiniana-Prima, "Urma să cuprindă

.....Pot1!Iviţdispoziţiilornovelei a XI-a , - mitropoliiIeşi episcopiile din
'ttţtnitoarele .. provincii , ,ale prefecturii, '. Iliricului : , Dacia.,' Mediteraneană,
p~~(lnt Ripe:nsă, Moesia, Secunda, Dardania, Preyalitania,. Macedonia
S?cundă şi acea parte aPanoniei' Secunda,în car,e s~ afla cetaţea
Bacensă (Baciană) .2.5 - provincii cu populaţie romană sau romanizată
şi grecească:2i:l.
JacquesZeiHer>ne dă şiostati~tică a episcopiilor din aceste pro-
vincii.EI atribuie opt episcopii Macedoniei Secunde (cu mitropolia la
3Stobi) ; treiepişcopii Prevalitaniei (cumitropolia .la Scodra);,cinci
episcop~i, Dardaniei (cu mitropolia la S.cupi); patru", episcopii Daciei
inte:rioare, saumediteraneane, ,,(cu mitropolia ,la Sardica) ;patruepisco-
pii în Moesia secun(.lă (cu J:}1ifropolia Ia Viminaciu) şi o episcopie
, (Basiana) ,pentru partea ,ocupată,dinPanonia. ,Secundă, 'de imperiul
roITlan. Autorul precizează, că ele au, fost mai multe,. dar, că împrejurări
istorice vitrege, (penetraţia popoarelor .barbare) au prilejuit dispariţia
a oparte din ele 27 •
'. A(3esteepiscopii, cu mitropoIiile lor,pÎl1ă Ia apariţia ArhiepiscopieÎ
Justil1ial1a-Prima, aparţineau sau se găşeau sub> jurisdicţiaArhiepis­
copuluidin'I'esalonic:De acum, îns.ă, Scaunul episcopaldin' Tesalonic
:răITlînesă se folosească de dreptul ,de jurisdicţie numai asupra «pro-
vinciilor dio~ezeimacedonene,ca: "cele, două, Epire" Tesalia, Ahaia şi
Creta -provincÎÎde .limbă greacă» :28 • «La drept vorbind -zice
Jacques Zeiller,- acest exarhat, n-a maL avut, cel puţin atunci .(cît
a durat ArhiepiscopiaJustinianeLl?rima) decît ,o distin9ţie onorifică» 29.
JUrisdicţia Arhiepiscopiei, Justil'lianacPrimacuprindea însă,., nu
numai ,episcopiiledin Balcani.,Ease va fi întins şi asupra vieţiibise­
riceşti din provinciile sau cetăţile cel 'puţin construite,sau,,'renovate de
Justinian in nordul Dunării după alipirea lor la stăpînirea romană 30.
«Cuvintele rezumative-ale>împăratului Justinian:. «in omnibus
supradictis Provinciis» şi .«omnespraedictae provinciaEJ» (nov. XI) se
raportă - pe lîngă celelalte provincii menţionate din Balcani- nu
numai la infima Pal1onieSecundă, «quaein Bacensi est civitate» ci şi
la mult mai insemnata provincie transdanubiană, nenumită, dar din
care cunoaştem cel puţin dowă cetâţi întărite de Justinian (nov. XI),
25, In legătură ou idevfi.fî'Ca,rea looililirtăţii BaiC.emsă - , ,a . se ved'e>ilJ: - Popa-
op. cif.,p. 40 ;V. Pîrvan, op. cit., p. 186; -,.. J. Zeiiller, L'Empire Romain, ,
p. 206.
Milao Şesan, Illiricul între. Roma !ii Bizanţ, p. 215.
L'empire Romain, et L'Eglise, ,p. 205... VezJişi Ptr. prlOf. Milall
Ghen; Enăceanu,op., cit., p. 70.
205; d. şi Nî.c. Lupu, op. PP, 85, 87.
Ionescu, . Istoria, MitropGliei Un.
1. Lnpalş, op. cit.,!p. 10; Dumi-
Vechile Gh. Cotoşma[l, op. cit.,' !P, 54;
Ştefan _ Meteş, Istoria fomînilof '. din Transilvania si
Ungaria, Silbiu, 1935, VIOI. 1, p. ,C.I1W,""",'1< op. cit.", jJ. 51; - J.,' Zeille'rt>
~p. cit., p. 204; Nk. ·P.opea, op.
 9 ARHIEPISCOPIA JUSTINIANLPRIMA ŞI JURISDICŢIA EI

«mai multe.» nespecificate (afară. dc Lederata) la Procopius (De aedifi-

ciis, cart. IV, cap. 6) şi cel puţin încă Drobeta (Turnu Severin) din
resturile monumentale» 31, «împărăţia noastră - zice Justinian în no-
vela sa a XI-a - a crescut asa de mult si s-a întins de amîndouă
tărmurile Dunării si acum au co~uniune cu cetătile noastreViminacium,
Recidua şi Liderdta, care (acestea două din ~rmă), sînt dincolo de
Dunăre, venind ca să spunem aşa iarăşi sub stăpînirea noastră».
De accentuat în acest document este exoresiacaracteristică : «•..Re-
cidiva et Litterata, quae trans Danubium sunt, nostrae iterum. dicioni
subaCtae... ». «Mai ales iterum - relevă Vasile Pîrvan - ne face să
credem că Justinian a gîndit, la continuitatea elementului roman şi a
MIui creştin de ambele laturi ale Dunării, fără să-i fie străină existenţa
fortificaţiilor romane efectuate din secolul IV, începînd de la Constan-
tin cel Mare, atit în dreapta cît şi în stînga fluviului. Această inter-
pretare -continuă Pîrvan- estespirjinităşi de faptul următor:
Justinianpomeneste la sfÎrsitul novelei sale (XI) de secta eretică a
«bonosiacifor», pe' care epis~opur din Aquae avea s-o combată în chip
special. Dacă în cetăţile sau teritoriile din stînga Dunării ar fi existat
păgîni, cari .sa trebuiască a fi convertiţi, împăratul nu ar fi pregetat
să ia. vreo hotărîre speciă,lffi, în această privinţă dînd, bunăoară, ca
pentru Aquae vreunui alt episcop însărcinarea apriată de a aduce la
lumina credinţei pe cei din stînga Dunării. Dimpotrivă Justinian vor-
. beşte, în l10vela sa,· ca despre ceva foarte firesc despre reluarea în pose-
siune â teritoriului nord-danubian, care, desigur, încă dinainte' era din
punct de ved~re ierarhic bisericesc repartizat în total, ori pe părţi, la
una, ori maimultedÎn episcopiile diocezei ilirice a Daciei, aflătoare în
imediata apropiere a DW1ării,pe malul drept» 32.
Nevoi, ca fondarea dE~ bis~rÎ,ci, hirotonirea de episcopi şi uneori
şi de presbiteri, alcătuirea catenismului, pentru cunoaşterea învăţăturii
Mîntuitorului nostru Iisus şi altele similare, care se iveau
mereu în viaţa bisericească a noştri erau acoperite mai în-
totdeauna, la cerinţa acestora, de lor creştini din sudul Dunării,
care cunoşteau din sec. IV, o infloritoare organizare bisericească 3,3.
Se cunoaşte, îndeobşte, influenţa canonică, pe care a exercitat-o
asupra vieţii bisericeşti din nordul Dunării, Scaunul episcop al din Sir-
miu, pe timpul cînd a fost şi centru bisericesc al prefecturii Iliricului 31.
31. V. Pîrvarr1, op. cit.,?p. 18.6, . vezi şi Ghen. Enăceiarr1u, op. cit., ,p: 66;
- C. C. GiiUrescu, op. cit., vol. Ii p. 201 Şt. lvleieş, op. cit., v'Ol. I, ,p. 18; -
Nic. Ltqpu, op. cit.,p: 87; - Pqpa-Lissean1u, op. cit., pp. 35-36.
32. Op. cit., pp. 188-189. Vezi şi Nit. LUIPU, op. cit., p. 87; - G. M. I,onescu,
op. cit., Plp. 504-605.
33. V. Pîrvan, op. cit., 'Pp. 73, 84: - N. Iorga, op. cit., v'OI. I, p. 22,;
A. D. Xenopol, op. cit., voI. II, Ipp. H9-121Q; - PlL Sim. Relli, op. cii., PA. 37,
52-53, 55-59, 64, 66, 170-171; - Oh .. Ooltoşman, op. cit., !jJrp. 43, 46, 48-51,
56-57, 383-384; - G. M. I,on6s\cu, op. cit., vol. 1, p. 505: - C. Aunej', op. cit.,
47-49, 57; - DUlfIlilUfiuSitănesou, Vechile episcopii la romîni, IP'P. 50-51:
Episcopiile Dafnes, Succidava şi Malve în Dacia Tmiană, Btrot1!n~ş:H, 1928-192H, pp.
41-42, 44-45.
34. G\hen. Etnăce'a,nru, op. cit., iPP. 40, 65,; - Gh. Ooloşman, op_ cit., 'P. S'};
 ae~,a~t:a s~a
;37
n"Q;mai~ece ~ jlIlP~ratui Justi-
:;niat( r~ia:dispo~iţiile C"Q; '. .înparte~ .îhtlia,a
~oveJ~i:a·OXXXI-a (18 'aceast~'!'l1Qvelă·.în~ij.,.'I1U. ~e
"';p~~ep.e~te . şi: ·de . eetăţUe.' din' stîllgaadieă:!~uCerR~ţillRecjd"Q;a
h-şi~elierata, lll,enţionate ... îll, npv. ~~a, '. c.are i~a'u . făcut Pe iuiiisă,
.~.readăş~ să se,p.;ronl.Ulte;că, aceste cetă,ţi 11'1:1 ~e mai. aflay.~n aceftimp
·~:în.stă,pînjr~a îlIlP~r~ţullli.. .' . •. ." ,'. ". '.' .............> . . ,., ..
. . •.A4~răI'll1n.u esţ'e .aee~ta,~ij.~i o.r.iJjterea)n .eall~~ ~~~~plieă astţ~l:
. ~~~.~tîi.:«~J)v~la.·C~-.aesteţedacţatăfgarte.p~.,~~9;ţţ:»:Âppi, .•s<eetă,­
··'~lţle ..lf\ţn·";n9rdul. ~.l.Ul~x;jt~:4 .f().~a"Q; (} i.~ţ'Q~jţlc~e,4~Q~e\i!ţ*,. ctiţi~~a~~e .
ipr~vJ~~~il~·. di~~llil;~i.,:J".ll~ţ!~~a~~\l ~iţ~~~,..~t1·;g~9ţt,s}Pl:~11l,.• prQVireiţ!~.
Jţl,sf.J.r~l.F,P~ly~~.el,~P~:EanQ~~a·,~t; ~v:re()E~~~:t;J.~tl~,,! ti~~l.!,tlID
~ănll. plltea tlvg·rbac:leeî.t1;.!1e.~ ·ea.pr()nlîeJ~·CreŞt;t11a.de
:~W9: jurisqicţia:Arţ1iepi~~QPlJ,lui::P:r ...... '.' .... ....n!~e'poaţecă .tacjta sub-
~l1Inat\«Pa.n.0ţli~i.şiţ~tăţiJe,}len~îţ~r4illNt?~~~Jl!~~·~. ..... '. .•.•. •. '.' .:
..... iA~:mai.Ji,::dea~ă,ogat:căf~Tr~bal~3..p,in,.teltt#l.~r~ce~,,;~1:;1l9y~!~i
f{C~I~ l,?e~e ·âcee,aşFIQcalita.ţ~ ..... ~u.Pre1ţa.l~ţ~lli~ .. (;fl1.i.ţ?~~yaJi~; ,d,in

nU~I#~~·.:st~e'scu., V~tlrţţe.~Pi~ofJl~tam~îJti,:p.51 ; c--q. ~llfief! 6p.cjt., w. 57 ~69,

.~O,·{) 1 ; ' :T•. L~tp:a.)'! op:.vi"~:,;>. 10... . ,......
'. ..' .... ' . ... •.•.....' . .:
·.35:~I.·ţ:năteG[)\~,op. cif.,·,pp. 4~45i 46, 49,./65;.-- GIb. Cotoşmran:, ~p.
~t.,.,p.';54r:"Dp.~tru :SIi:ăneIsClJJ, op. cit:,!p.51;' -C. ljiooer;op. cit.; ,p. '61; --
::1. f.;Gpialş;· op.. (jlt., \p.. 10;; . . , " .
36.VezilarNll~~MilRş,·op~ cit. voI, 1, p. 18; - Ghen. EnăIcejal1iUJ, op. eit., !liP,
:54-?5; '.. ;""';.'Augus:'iJiI!ll. Tlt'ebonÎ!U L'aJUlril1lln, şi N~c. Băloesreu., Magazinu, istoric, pentru
Dacia,BUJ()m:e~(, 184Q,VI)!]!; III, (~p.103-108). '. . . .
,37..veZid.rt:iu;J.GilJr~w of;. p'tţ, V\()LH, !p'. ~Ol; - Pi. Sim. IReli,op.,cit"W·66,
''99; - A. BUJri~aj ~.. c#', Il;). .61;"'" ,<1. ,MJ. liOIne'slcUt op. cit., I~P. 503-504: . . .
. 38.• NiOvela.CXXXl se!~ii!J$~a~ 10' g,ţ~~e şi latineşte: la) 'p:e'lJror;ute4{tulgn-ec
~l ifloveleiîn. «,llIf:r:egilrl,ec--. ia' iS.eLvedela,'peli!):lIi1lils,op. cit.,jp ..~2.~) PwUnu .Jtexţul
::weca1 lJJove:leij?rivj~orl,lI" . ' 'a .-:-11 Se vedea: G1hen,:Ein?iCeailliU, op. cit.,
.~p. 64-65, "72; c)~ei1tr:u .' '. . . . . .~velel)ptî~vilttor 'la JUiStilqlliaJlJa'PlI}ima- ase
vedea: V~ Pirvaty,'oP:.cit',IP,l:a7 tiQlOJt.a 69ţl),Nito. L.ilJ[p.q,.. op.ctt., p. 86.. d) P~fu'lu
.:braducerre'a r:p;mbrieqscă .afra(g1t!lleu:liilţ.tlUii .. .resiPeClţîvL: ...1:\ &~ veidea.:Meletie (iEipi,sc .. AItenei~,
..op. cit., p. 85 ; NiiG. L;t1iIHJ, op,cif,p... 8q; Istoria Bisericii. R,omîne, ll!;ilJrrua!.i·"
'Al'o1. 1, p. 91. . .\. .
39. V, Pîrvalfli, 0R' cit., 1'. 181 (in not8.6Ş8).
 eestl
~ctde
-c",p;rltişul
:num.~iiÎl,
co!itil\li.. ,Toate; '. ac€~ste~ă
Prim~ fţepeI'sf>l1a1,
'Să;ţ$ufr?-gal!rS~U '. ~rin .
. 4put(;rea:s!j;1:1foom"eenzura
.'(1, luCra»J~t3. . .'
În ®.ZU,.I~inaScaumlf. ar,hiepil5copal alJ'us1:inianei.p:rhnarămineb.,
vacanJ prinueces\ll Arl~iepiscopului SaU înlăturarea lui, noul Arhi~·
_.,....,-_ _,........_,...,._._.'. " . .... i . · ..•.

40;[st&J;~ Bisericii l(pmine" ~lainIiilll.:1;:,,92: . ..-Of. 'Şi·6hen. Enăceillll1u, 'ap:.

..cif."pp.57{61 (,~ notă).' '. . ,
4L..Despife .origii(]~aşli.doo'llnin;a;.acesteJ er:ezid ~'. Ia se .vedea::Gheru. . Etn.oceillflu,
-ap, cit., .p. ,6:). fhl ·n6ită) ; - Nic. LiuJp.u,()P ·Ci~.,:pp.. 88-§9... . ' '. .. .,...
A2. Istoria Bisericii Romine, nlialn!lliaL~,.·p.90 ;'--, ClF. şi Ghen. Enjkeainu, op. cit.,
'Pip. 63-64; .-:- ,G: M. IOllesau, op; cH., ·PI). 5()2-'503; ~ NfulclJu1seklek, op. cit.,p. 52;
-;;- P. MfI!Qr,QP. cit., p. 186; - Nic. Lupu, op,cit."p,. 86; - Vas'ile 'Sqbi~JSCUI, ImrP~·
J':atul Justlrtia.n şi ereziile, teză de dootor\aJt; Btroureşfui:,1938;p. U5 (jnil}ată~.\ .'.'.
43. Qhen. Enă~8Jn'U, op. cit., p. 63; - G. M. Ione/S(CIU, oPr cit" p. 502 ;-şt,
lMeteş.,op.cit.;Jp. '18; - Nic. LUlpU, op. cii., il. 50'2: --' Pr. Si!rn ReU, .. op. att.~
p. 1 7 0 . " . ." .. ",
 ALEXANDRU ARMAND MUNTEANU 12

.t~,pis(!,)pse (dacă nu. era episcop), învestea' şi instala

alegea, hÎrotonea
<i;u.pl l'?înduiala
canonică obişnuită,adică sinodultuturor IDitropoliţilor
~lepis(!opilor ~in.Arhiepiscopie .proceda .lasăvîrşirea acestora. Această
dispoziţie o r:epetă Justinianşi în novela CXXJ{I;
Orice. intervenţie din afară sau relaţie cu alte centre bisericeşti,
din "afara ·Arhj.~piscopiei şi .îndeosebi cu Scaunul, episcopaldin Tesa-
lonicpent:ru rezolvarea cazului de faţă sau a celorlalte arătate, este
categorie reprobatădeJustinian (nov.XI);
Această dispoziţie a împăratului Justinian,o socotim pe de o
parte,ca o reacţie sau ea o ignorarea pretenţiei papilor, că. Scaunul
episcopal din Tesalonic este unvicariatalRomei 44 , şi pe de altă
parte,ca o măsură luată în plus, dea asigura şi mai trainic indepen-
denţa ecleziasticăşi durabilitatea Arhiepiscopieicelei noLJustinian
dorea chiars.ăci mărească rangul Arhiepiscopiel Justiniana-Prima la
o treaptă egală eu a primei" Patriarhii a imperiului, cerî:q.d în acest
scoppapiiAgapet (535-536)săci acorde titlul deJocţiitoare a Patri-
arhiei romane,însă nu ca vicariat, ci ca .înlocuitoare (în cazuri de
apeluri lajudecă.ţi) şi rang >onorific. Expresia «TO n o v &n s X wv» -
din uovelaCXXXI, înseamnă înlocuire. şi .obţinere de. rang.) nu sub-
ordonare sau dependenţă4,5. Că aşa a înţeles şi Justinian titlul, o
dovedeşte refuzul Învăluit de amînare al papii: «În ce priveşte Justi-
niana-Prima, care se poate mîndri cu naşterea noastră şi împă.rtăşirea
ei culocotenenţa Scaunului nostru~ zice papa - vrem să,văpunem
la inimă, prin legaţii noştri, cit maigrabnie, ce am deliberat mai
deplin.în sensul şi al iubirii faţă de Majestatea Voastră, şi al păstrării
pritnatului Sf. Petru»·,46.
Remlnoaşterea acestei demnităţi se face totuşi de papa Vigiliu.
Cunoaştem acest lucru dela Dositei, patriarhul> Ierusalimului, care'
l'lpUlle, că «pe timpul lui Justinian,mai înainte de sinoduI V ecumenic,
fiind în Constantinopol şi papa Romei, Vigiliu (546l,s-a confirmat
al Ohridei de Arhiepiscop autocefaI, adică,nefiind sub tronapostolic,
cu alte vorbe de patriarh,camitrop,oliţii»47.
Trebuie menţinat de asemenea,că dispoziţiile celor două l"j:Ovele
CXIşi CXXXJ). ca şi măsurile luate de împăratul Justinian ulterior
acestora, .. pentru ridicarea. prestigiului Arhiepiscopiei Justiniana"Prima
în prefectura Iliricului, nu au adus prejudicii Patriarhiei de Constanti-
nopol. Autocefalia. Arhiepiscopiei de care vprbim,pede o parte, şi
puterea ei jurisdicţională, pe de altă. parte, nu a scos din vigoare nici
legea din 421 şi uici canoanelesinoadelor ecumenice (can.3 II. ee. :
28 IV. ec~), atestau jurisdicţia Patriarhiei din Constantinopol
pînă. şi la popoarele barbare. Justinian nu voia să reducă îndrepturi pe
patriarhul său, care il avea lîngă sIne, ci numai pe exarhul din Tesa-
10nic,48. Iar Arhiepiscopia Justin,ianei-Prima, autocefală fiind, avea to-
44. Pr. prof. Milaln
45. Istoria Bisericii. 92.
46. lbidem,.p. 91, - op. cit., 'fi. 51.
47. G!hen. Enoce,anu,
13 ARHIEPISCOPIA JUSTINIANA~PRIJJIAŞI JURISDICŢIA EI

tuşi obligaţia canonică, să păstreze o legătură dogmatică, canonică şi

cultică cu Patriarhia din Constantinopol; aşa precum şi astăzi se ob-
servă această rînduială canonică, la Bisericile Orotdoxe în general
.şila Biserica noastră în special 49. Într-un text grec din august 566,
al novelei XI5o, se prescrie şi o supraveghere supremă asupra Arhi-
48. Istoria Bisericii Rmnîne; marruail"' J iP . .Ql.
49. Vezi Statutul organizarea ~i Bisericii Ortodoxe ,R,omîne,
în «Legiuirile Bisericii Romîne sub 5finţitul Patriarh Iustinian,
1948-1953», Bu!c\Jreşti, 1953, ,p. 7
50. r'n t:raducere IPomîneasco iJlcest ltext sună asiHel:
«In 111uHe si fdulrliie c1oriir!d să facem ,să C'reas!că' locul nostru de naştere,
pe care Dumneze'u ni ij,a cell dintîi in lume'a l~e oare a cre<;l,t,o, voim ca ,şi in
cee,a 'ce !priveşte demnitaitea,preoţe'ască o facem să. Spol'e,il!scă' cu mllliile '0noruri,
in aşa leI ca prea sfinţilul epiisicqpa;! nostru de naştere, J,ustilnli'airra-P.rima, de-a
lungul vremurilor, oa-re va urma, '"il,aSicamlull e;pis-copal, :să se n,umeais'C/1 iOJU .numai
mitropolit, ci şi arhielp'ilscop arhiereu sUiprem şi să. fie CUIflIO:SCUit (în. felul acesta)
de .toţi. Deci, din îrrcred'ilnţ'a-re'a noasiră ~'p:l)părătea6-că p;rovil1:cWe 'calre !Sîint cu:prr-i11Se in
'ţinutul acela.să fie ,scob stăpînirea : laJdic.ă,a,ttt !)aJCÎ:a lVledilte,raneană'J cât şi Daloia
Ripens:i,s, lVloesi:a se'cun:d.a, Da:rdail11ila, IProvil11dla Prevalitaniei Î[lljpreună 'cu MlaCiedonia,
AJbani,a ,sllpenioiarăşi ThelS:sa!lila" E!piril\lşi iLeiwlJdeia, iil1sula ca're ,se numeşte EurilPos,
pa'l'lea di,n P'<;llfl'orri,a secund'a, caife este oiraişil\l Baitzia. Căd, 11111tr-'adevăr, În ~im!pUlrile
a,celei!, cînd toa>tă măreţila Ililr,âc'llIDUQ :s'e ară,tatriumfilJlm:re rn .,alfacerile lpolittilce ,şi, e:pis-
cqpale (astfel) era akă,tuitălpr,ovincia F.irmium; ,d,t~pă l2!ceaSll,a Jnsă, .pe wemurile hu
Afilla, .părţile laicelea fiind ,pălrăSli!te cu toalte, iprefeduil pretoriului onalşil\lui Filrmilana,
Aipeinnius,adevenit Thes'sali<;l şi p'rovincia ace!asi!a ,a Uirmalt demniltiîţii ,sfinţite (iar)
episcolm! TheSla,lo'11ilculun nu :prin IS1iăIPvnlÎrl'{a plfOlpr-ie,ci la lumbracoflducerii (po:!itice)
s-a în"r~d:nilOÎt rde'aJlliI1miite ,p1'a,vilegvi,. Alsitfel,. pQ'iln mijloCirea dumnezeii eş tiJ Pmni1i,. ~m;pă­
ră.ţia noastră ,a ,cre:>clQt atît de QTI!ultşis-iaîJ1!tins de ,amîndouă ţărmurile Dunări,i,şi
aJc'LlJm. auc-omunlÎtllJle N! (etăţile; ifl!oaJstre ViminlaciÎum, Reddi'Ulm şi IUtteralt,um, -oalre sînt
dirrcolo de Dunare, 'Sa spUinemaşa iaraşi 'Sub sltălpînj,r~a .no:as,tră (pentru
-ealre fapt) am socoti,! 'o as,tfeI1de. provincie s~rărhtCliită" care 'a Ifost ~n Palno-
Jliia, să fiea1di'iug,ailă ifer'k .JWJlloc de. şi să :se :îmbli1ne l,aola.)tih Că!c;i
nues.te 'cu 1l1;uJt ,dep!alj'l!e secuu1da, cj. 11lJ'mă:Sllră. cu
mult mai malre este M'(1(:'c-dolli';1, Şi, pelJ1tru că exi,s1ă
oameni ,care, intotdeauna a,1' ~i de vreun folos. cît
de mi:c IpedDHl impăa-:ăţia mea de a, un .~imipartifde: i~flde-
lungat şiol1 'wtîte,a greulti'lţi,pentnu H13Ce,slilr să '0 a,tragem ~iPanlOn!i.a
seidunda) la Ipărţile (amjn:tite), mai (,alum! alce!:ei jprovulndi Istabilite
să ,.se Ipoată II,ace maJÎ' uIŞor ,shljirea 'i\'cCJ<\lsllm, Feridr'ea Tc<:t şi t'0ţi prea sflilnţiţii
3a'hwpiS'copisupira'vegheli:ot'i ai ma) JUiSlLi:ni,alae-'Prima, .!să aibă cal,ita,tea, si
pri'vilegiul şi toaltă desă'l,îrşilta ,şi 'SlălpÎni!re, ,pe Clalr" 'o dăm ţie şi
urmaşilor tăli, de a hiro,toni şi: a ipro.vjociilemali suls :nIUimiite, ~n ce:tăţi
şi ~n lociUfi şi it ,a:yea"stălpînke supremă', a'rhitlrii:edesăvîrşi1tă, măreţie dt
se poa:!e dle malre şi de ,cilJtre tine să 'l01i şi '[]JlIma,i ,pe: itinie: să' te:aibe ,arhi-
stăIP~nrŞi demn, nepie:rzî,nd uliCli, o. cloOJ'JUlIlJiune de a-il hi,mbonipe
El'cei<;l episcOipul Thesai'O'nilcullui;. cii fu şi toţi marii arhierei ali Jus1Ji-
i1lianei,Prime,cme c ţi via urma ţie, să şi supraveghetori ai 'alcelui .în
o11rce dillere:nd, ce'ilr~ăşi illmpăIc'are din a!cea :provincie şi .aceia. să lJlU .aibă nido
lngiî:dui:nţă să fie judecaţi 'de ,un a 11!Uil , .cii 1JIuma:i de: ',Vine, 'a!Utenrticul :a'l1hiepi:s:.oqpşi
toate ţările, 'cetăţiIe, locurile 'şli Iprov:Î!11diIe s.ă it" 'cul1loască de :sinei sltăIPÎ!ll1,. şi de sJine
<l,omn; şi încă 'cei ,trimişi de tine (aJdliICă.) dericÎi', sau cu încuv:i,injJalrea şi pulter.e,a ta,
să aibă toată !puterea şi ·cinstîl·ea bi,sericelască:. Dalr şi, în Aque:, care este provincie a
Daciei mpelisis hdtădm de a!Cum itn!aintesă fie himtOifnilt epli:soqpul de către Isfinţia
Ta şi :ndcidecum.să Illiu mlai Ee ,supusă episoorpullui Mesembriei; i,a'r e:pismpul lVle!SOOl-
briei să rămîl1ă -în Meşembria ~i 'şă a1iu mai ,aibăoomuni,une cuepis:cqpul din
il8Jl: eJPist,opul din Aquesă aibă Iprovincia a['ătaită mai sus şi ,toate caskele,
 ALEXANDRU ARMAND MUNTEANU
J.ustiniana.Prima, din partea Patriarhiei de Constantinopol~
nutn~,i în materie juridică sau de judecată a abaterilor de la dog-
şi canoanele Bisericii Ecumenîce. «Hotiirîm, - se spune în finalul'

şi Bis'eri'Clile ei, 'Pentru oa să .poaltă 1mblîlnzi, supUJ11e şi .aJunga ,pe toţi cei de erez'ia
. bOOlaSii,alcă :s,alusă·j ~ntoarcă1a da-ealpla' 'clredinţă.: Ceva mai mult, plllereaîmpărăţier
mele dăruieşle ieridriit !Dale o rullialtă ciiillsHre în cele lumeşiJi şi o ·demnâitate slu[lremă:
.cărci te aşezăm şef şi stărpÎiniitor ,a:1 sfilflteJ noalswe împărăţIi romal11eşi ,dintr.uln Ipund
de, vedere şi din .aHul şi te 1l1umim comi's, .a;1 slfî:nJtul].uăI nloswu pal alt, pOl'undnd ;pootm
1!otde8lunla ca să exeirdţi cu ,toaltă IpurtJea-ea> şi vigo8lrea toată srtăipîni>rea lumealscă în'
toată Ipr'oviinda holădtă (ţi'e) 1n Itoa~e locudle şi ţin!uturi'le, de a ridIÎC.a. Ia c,ilflste şi
mng şi de a .face comişi, oa,vall&i, pakideai, nobili, avoca,'\Ii', a-etori, jl1oecăiiJoril C!U
sabJ,a> &-epităţii, adică a judeca, a rerviz,ui pf;oce:sele şi a conrnamna la vi:aţă ,şi la
moarte; ·încă ş,i OL! .dre,ptul de a barle şi a lmp'r~ma monede de 'aur şi de alf!gint,.
leu toiul ,potrivit şi corespu!!lZător; încă şi preCium se ,cuvine unui şef, ,te aprobăm, te
numim, ,te arşeiZăm, şi te înălţăm Îin demni~alte.a, ail'h1emeals'că cea malj. mare" 'ca, în
e.piistolele maIDuscri,se, fu" Sic:rieri,îIn holă.nÎiri, şi buille, 'să, se învreidlflkealscă ~oţi 8in1t1î-
stătăi'orii ,awhiepisco!jJi ,ai ,Jo0.uJui n:osnrude na,ştere JustinIÎ1a[]la'·, de toa:te privHegiile, ca'
niş1e . 'şefi '81i'împărăţiei mele şi să flie Jliumiţi serenissimi, 41efi~[]id supuşi sau sub'
or,dol1ia~i nimănui, ca l1iÎ'ştedl()mni de sine stăip1n'Îi şi desilne. stăjpâ:t1lil!rorl.,. !neă mai,
hotăr~m şi poruncim, ca tu ŞUI mn!bîis~ă~ători,i ar.JJiepiscopi ai locuIm il10$If:ru de naştere"
JUli>ti[JJilan.a.Prima, să!. fie 'asemăn,aţi d'eqportI'ivăI ,cu regii şişefiu slupuşi imp.ăJrăţiei ,noastre;'
şi ~ncă vă îmlpod!âbim ,ş,i vă' dăruimîlIIlibrălcămi.nte de pOa"f,jră 'Înil'lfliliregilme de mătase,
hai'nă a,libă şi ka[Jmalveon arh1;erescde aseme1lJe,a !'Oşu" cu ~otul de mărba.se, cu Sianoole'
.a,1be; mi,wă kranltorkă (ue şef) ou stemă[mpi!.lfă~e'al&Că, de aua-, 'c,a în toalte ,Seitvidile'
c,cilrnune bi'selfi!0eişti şi lumeşti să vă lpu1eţiro!'asi cuîn!drăZfJJilfe de ele şi de ;[oa!te cele·
laJte iplfiv11egii, măreţii şis:lălViri şi 'onorurri ctlvelI1ite a-egiJor şi şefliJor ;şi i'n' SPl.lrt'
zieînd, d.upă cum ,aI0eşha'se folosesc, se buciulfăşi se, idesrfăltează de ~oate, tot als:tfd
şi fericirea ta', şi urmaşii tăli· de d,ulpă tinle, ,pomhrc.imsăsefCJIllOse1aslcă neîntrerupt, să
se buctlireşi să !Se d~,s,făteze. Pentru alce.as!l.a .prea ferilCÎ>te 'Pări11Ite, cla să: se facă· CiUniOiS·
CUlă ~n boatălumea irUhiire.a:. nloasltră, cela pornil!.ă id,iin semn ,dumlnezeiesc Iaţă de'
tine, pentru '3lcealska am trimils legea defa1ă căltre Soaullul1ăIJJ cel ou totul înalt'
şi Biserica :owlul nastrud~n.a'ştere $ă .a:ibă ,pînă. la'nresfirş~t o ralsitfe! de dăruilfe,
de privilegiu şi de măreţie, 'Întărită şi ~rtrcredî1l11altă',pe care o Jl1umiimşi!romanică', Spl"e'
slava S,f,1:rttuluÎl Dttmneze,u si îIn, ·.aminbicr-e'a ftliră demoar~e a, 1llumehli Il'lIOSltrU. Gînd în.să
[nfiÎ's,tMătoml Slcalulnud,ui a:0~stuila,. all'bJiepi:scolp, se V'3 muta d.irt viaţa 81ceasita, viă,tOlfut
al!1hiepiscop să ,se aleagă cu votuirfi c,an,oDlice şi. cu alegere. legală, şi săr fie Viotar! de"
Sfî.Iiltul Sinoo almitropoliţiJ.or şi ep,ils'cQpiFor locului, dealf1himanddţi, ,de igumenJ şi de"
tot selOiarulşi presbiltedu:l fără elpalSiClOpu! Thes'aloniicu!lui porull1dm şi diispunem. Făidl1-­
d'tl,·se ac:ealsta', noul hiwtonilt 'sau' ln,ali'n~alt a!rhielPilscoP. şi şd, tre'Duie iiDldis:c:ulDabH să
tJtimităJpe legaltulsău cu. iSllitl8 cuv'enliltă: Ică,we â1IliPărrăţia ,mea· şi Idupă miine, la
împăraţii urmatş:ii mei, :pentru \8 ,primi bulele împărăteş~i, iSem[]ele şi simooalele şi
oorJOal[N! kr~ail1'!orniCă (de şef) ~S[Jre vncrediiflţiarea şi 8Isigutar~a, puterii lui, ca Isă stil'pî-
QOOlscă, să domnell!scă şi să aibăp:utere În M11S zilsele ce'tăţi-şi 1loc,ur.i 'şJ p:rovinci,j,î:n
.toate afac0rile ibiseIJJiceşlti şipoj.ifilce. Cu a'Gestea dispunem~utul''Of, d~ndll·ţi îngăduinţă
de a te slJ.IJi: de !petete, în felul NI oare ţi se afraltă 8iCum: a'dică' Ufl scut împărţit în
~>'8Ipte părţi,cuaHe cuvitn!.e :scutuil din mvjloc de aur şia!v:îlnd în el un vultur negru
'Cu; dOll!'i' C8:P<lt~, Illns{!mntndemblem;IJ: ~mpărăitearscă, Citl ce'!'e două·oape:!.e ahI h.l~ îIn,au·
î:ltlJlJlate. cu dkldemă împăr1iflea,sr,ă' de.porfiIfă; 'Oele dGuă ,părţi de sus, in dreaipta, oare
~nrseamnăstălpîl[1i'rea )J,mlnd!tJror Dadi, .(lJ]. cîmp mşu şi pe el ,un tUfil1;$nr s>tîln;ga Uni cimp'
ai~ba,sltru şipe, el. de Rur du')JIă', iÎlflIsemlDiÎl11d P.anonia secu;nda; şi i,alfăjşi Îil1
partea dre!a:ptă un tne,lde f,iClC'lllle pi8UiUe. dte ~rd ~ujrJ111rrialbe, ial!"'
cCil din n~ijtoc:de A1balfliă 'superioa,ră; şi. în paTlte'a st~ngă, iîlncă, un
~ r'Oşu, şi pe el Ide c.;Jjpră, îflJSemfl~nd M.,~cedonica ;şi ialfă:şi $n !partea
drealpiă un oîmp alb :pe el Ull leu, ~nsemn$nd. E!pilr'tll, iarr' m s~vn~a un dm,p
ve'Ddeşi Jin el doua mllln:i ţil!l~n.d o OCl)rOil!flă de aur, cu Şalpte măa-gări~are, Î11Ise\lTlll1End
:fhessalia; iiilr peste !toate o cruce mlreită, IDp'alfteadireaiptă o sabi,e, msemill10d
 ARlilEPISOOPIA , JUSTINIANA_PRIMA ŞI

acestui text. c-: că,daoo Arhiepiscopul ~caunuluiacestuia şi

luinostru de naştere Justiniana-Prirnaşiurmaşullui, din
jurare oarecar~ se 'l3a . întîmpla '. să cad!ă . în greşala . vreunei ereZ'/,h
des'părţiri sau căloiiri de lege sau nesocotirea dumnezei{Jştilorşi
telorlegi şidogmeale Bisericii Oatolice~Ap9stolice,peunul ca,acesta
urmează să-.l .judece,să-irevizuiasoo procesul şi . să~lcondamne .Prea
Sfîntul Scaun apostolico-ecumenic al Noii, Rome, înBizanţ)indiscu-
fub~~ "

'"
Situ~ţia privilegiată, din punct de vedere. bisericesc şi canonic,. cu
care~înzestrat JustinianScaunul episcopal . din . Justiniana-Prima.
declaf~ndu-l, cum am., văzut, Arhiepiscopie autocefală, jurisdicţia' sş..

puterea şitaată ,sltălpîl1irea polmcJ;î,lumească, iair~n st~nga toiagUiI pastoral, ll1JSeI!PiilUnU

put~rea bis~rkeaS'că; iaif'OrLbCea este acqpedtă o~ ,di:adema k1'aJ!1itodcă ( de şef), ilaI"
deacşupr:aei :o. păl'ăifie>Toşie'Ou Siuoulfi de ii'ur, care îţiaooperă capul cllinid te dud . Cu:
indrămireîn Biserică.
Săv>Î:rŞjncl'l:1,setoafe" . ,ac~s~ea, •. hotărlmoa .dacă .8lfhiepiiscopul . soaunului a:ces,tuia
şi şeful 1()cului n()strudeiJJI~ştere Jusliniiaui\,-PriilIlaşi urma:şuI rui, din vreo împ,eijurare
oatr~cwre se Via lutîmp1asă oaldă îng;reşealla vreuneiÎerezii,salu despăi!'ţiri saluci]leălfli
de leg:.e, sauil1cS'ocobirea dum,l1e zeieştilor , şi sfintelor legI şI dogme ale BilseridiGato-
1ic~ ~p'ostolice,pemul<~a ,aloeSivaurmează, să-! judece, să-i reyizui,a,slcă\lpr.qoesul ,şi
să il . condamne prea sHntul soalunapostoHcecumelflic al NOi,IE:ome,. în, Biz<l'.Q'ţ, i!ndi.s?
euiabi1.DerCJi, )el1idrea 'ba să facă ~ît mai de grr-abă, .în orice fel 0/1. 'Să se 'pună în
Jucr;ilre .toate cele p'orul11ICiteţie,şi care. se cuprind ~rrtru prezenta ld!ilplomă si~ntă a
l1Joaistră, fălfă vreo scuză sau opoZliţIetaţă de hotălfÎre».
51. Hdiţia 'aict)(]J1îta,îngrecelşte a IHOveld XI din Augll'slt566, din pU!lld,devedere
al valorii ei ean1oDlklCes,tec'ootJeslta1tăde ra!u!1orul Ca!fe,/I si redalt-o.. Debik\,nis . O(lDlsjlderă
că 1lIOyelaXI, .1n editfa:rett;peetJv.ă, .' ,e~tei falşi1f1iK::laltă ... F alnsi,tiearea,. ei . este e'videllită, .. după
a;cestat1~or,pu:iln Ulrmălta~ll'!l rcheiŞlf,flulni :/'a') poartă data<1e 566 după Hi!1istos, şi ,se
ştie îndeobşte că. bnzan~ilfl\ii:pt1nlCaH'Cjflbn;ologjlll de la ~llicerea hl~lii, dlall7 nlu OchI'
Hrtis!tos (a:\"eaisla.s-aintrodus apia 6ln . . XVII, .1!81tilmpul.· •. P.lllnl'iarhl1l1ui ·01Til'il):.ucaris,
l,a "1628,; apoi, laa!ceadalti:i J;UIŞltVI1lj~lner'!l !Tl'ort.de lOtL~nj,călCiIPi1)eRurp$.e' ştie,
a mudt ,la 14 nrOi'l'Jrnbrie565," i,ntd/l"fi!)n, H: h}tlminte:şkftnsec',V1I:d:e Albalflj'am
Leu,V'adeiaşiiaJ 1sul , a Euri pas ;e) .,pri~llj{'ealls,~a Jllstiriv<lln alr ,constiltl1i,un Is,talt îj1stat
şi .ar fareedin Iiliria opro'Vuncie teoCilltl1tilCff. ('in SeI!1l';lit. 'ilarf ,p,e. Arhielpilsoopul Achrlilde1i,
ş,~fulsereni'slsimllII ei,;d) că Jus:hi'l1'i,<llflllr JI1!Ce' acest 111,c,n~ nurni!nldu"I~~~alrhie.reu mlp'rem)}
în vreme .ceCanloalflele opreau 'cu anterniinţZ\:feJH c.~tenj!SJldi fi asemenea Clonfuzie ;e)că
. prd;yilegiile,pe ,eare .le-,aracordla Jus('rnl1îln ArhieJp;ÎlsoopUlltti ~chridei,sff[1lt ,de natură piUf
feudală, ,ceeacellll1Ji,ex,ista:pe 'vlr-emea I~i;J) .,că ArhiC'pilsoopulrarrfi fast făcut de
JUSIhnianasemă,riător «regilor. şLşefi;lof», 'staibtlii\l1ldl~-,1' m 1Joaltedeta:Hile lmocăcăminltea;
ŞIi, în sfirş.it, gJ că J'Ulsltirniiainalf Ii purta,t g'f,jJă, de.el să-i facă bl dtpn loavalere,s,c CUi -
figurarela pe ela at'î:nor iJlflovincii.
Iintrebţn:d'u;se 'dnear, putea fi ,aufuorul aees'tor fallsuni, Delika:njiS, aimtă in:
coJ1ltinllare, .că. ;alce's,t a'uliorn"a, fosrt:tlifl inventator, .oi· .un isimpl'u imHatOLr, !Copiind 1n
multe. pi]rţi . 'Qrigina-Iul ealfe i-a servi,t ioa,mod:el; j,a,r eXeIlJ]'plu JIfl. falSlilficăr[ i l-a
funnizii't. l3lilserioa vechii Rome. Inldeosebi act,ul f~1s larl lui «Dan:um Gons'talflltiiflλC()!;!",
,sti1ţttieolrilgiflallulşi exempl!uJ ,pe elalre ise baze,ază aldtu! fals ,ai lui JUisiilfl!ilaln( .ull'm~lfldu-t
in. duh, iar pe alocurt şi în Meră, şi a,dă1oglnd1a sfîrşit, 'ClvreeralUcalf,aderilstice
timipurilor medieV!ale.rpe care I!1IU Iei pultela; .gă!sli' I,n «nonumGOI!1ls,tal!1~in!ii». ,Ded dUiPă
cum lpalpalitaiie'a iprilfl f;alls!t1~«'Donu[J1 UmlsIUallJJtin[;)} .şi-a.arr'ogat oselami] de drepturi,rot
aiŞaşi ' Arhj~pisc!()Pt11 A'CJhdde,j" Dim~itrJlos Homatiaoos, ci]ciacelsrtaeste a,utorul. fallsuJur
de calre vorbim, după Ddikal(1is,..pr,irr8iCtul . flalls al uni J'Ulsiirrianşi"aall'ogata'SemeILle,a.
 a o de
JustiniaIla-Prima pierde acest timp, pe
de resedintăa . prefecturii !liricului, desfiintînducse
prefectur~ însăşi, tefitoriul acesteia, cea mai ma~e parte, apar-
tInînd a(311m~oul11ip9P9rsuPI'ap"llş, care avea. fqrmall1idecondl.lcere
şţorga11,izare. irhiepi,scopla .ain - Jusţini.a.na-Pri~a,pe de altii. parte, ea
centJ;ubisericesp.~lacel~iaşi .•. .p~~f~ctu:riJ avea . ' dease~~ni ....de . şuferit~
Iată,încelmagini ne înfăţişează patriarhul Dositei al Ierusalimului,
urmările ·. năvălirii ll1;ţlgarilor asupra Arhiepiscopiei Justinţana"PriIT).a,
numită de elA,chrida,dupăl,.1UlIle1e localităţii pe care a ridicat Justi-
nianpatria sa (JustinÎalla-Prima):«lar pe timpul lui Constantin
Pogonatul,careaîmpărăţitînanul . 668. - zice Dositei . '---;.' bUlg-arii au
1cl,pucatMysi}1 de Jos.şi:îndată, căzînd asupraromaniI9r .ce erau .în-
curcaţi. în război cu .arabii, s-a11 intins pînă la Achrida şi . au cuceritco
pe eaşieparhiile din jurul ehFiindînsă(bulgarii) . idolatriişi ca1.l.zind
or,todocşIlormulte. mărturii, au crezut să nimicească şi pe' Arhiepis-
copul din Achrida!5.3. .
d,reptUiriŞi prlivilegi!i .-,.- ponnilflidde la simplu 1.apt că se igă,seşte Arhie!pi;sc~p al
Justinianei'P<fiimapentrucare JIrtsltilIJJi8ndăduse două 'ilovele (XI şi CXXXI); (op.. cii.,
pp. 1013':-1028);
In urmacdorin;făţişate reC~Jnlb,a'şlteUl'l .'Că iJu'ceamaii malre ipialf!e, Delikan~is }usti-
ficăbiae.adulfals 'atribuit lui Jillsltilnian.Tatllşise o!:Jiservăla el şi ICÎJorinlţa, 0.;l:În tOI!
restul problemelor '0a're .•pdvelsc Arhiepislcqpi'<'! Jt!lsi~ilDj<'!lne.j-Pr1ma,. de ·a ajUiD'ge,lpeori
ce cale, 1Ia cousideralrea adeJlicîrfolild'altoalre. ale Arhiepiswp,jei,resipeciti'V a uoveldor Xllşi
CXXXI, a].e. lui JUlstilni.aln, ca Hil!]d ne'e!amnJceişinkiodaILă 3tplilOate învilaţaorg'uiz a,
torică Î!ISuls[tiumli,!e,i ArhielpiscO'pii. D,ed ase IseoafeDn evidenţă !l1~~anIClllJic,ilbaltea!i[tfiin­
ţă;-ii . ArhiepisclO/piei J'UistiuiKlI!1i3-·Pr.ima, şi irnplid!,Iilps1a.aJtttocefa.Hei şi. a puterii .. juri'sdric-
ţiona 1e a,Ie acels,teJ'a, .re al le!unosql1e ,pJn.ă l!a el. Fi3ipiul elsltede altIel expl;jl0abi~l;. daică
ţinem seama ·de .nevnţelegerile . vremelnicediO!i1re lPa~rialrhj;a Eeume)l1âlcăşi Alrhi!epli:s;clopi'a
de Ohrida,eonliuluai!u,alf·ea . . . . JustiinilalllJei-Primal, ·c.areaL~ .dus,!premlLtrl vom vejdea, Ia
desfiinţareacelle!i ,dea ,aouai. Delik,all1lis, lautar·· gJrec, ţinlÎlI1id seama de reaJiltatea
desfii.riţării Arhiejp:iseqpulei de Ohrildl<'!', !fl:uputea IlalCe adtCJeva,ideiCÎ!t !Să ". .iILlstifi:ce ·a;ce.st
act, dIred ifldi'red, chiar dacă aflgLtmenitele invmal!,e de el nu iSiÎnltiînitemeiiaile solid
dilDi.'PUU1d ved.erecan!Ondc. Aee:sitludruse iPlaate yede,aşi Idlin' ulitimais'a remarcă
'aJsupria«Jkea,stă I.allISă!l1lOvelă a lui JUistinilalI1i conţine şi un
lu:cru şi anume: dowdireaexerdtălfii supraveghenili .su-
preme .asupra de căitrePa,triarhia.' Eeume:nică,i'nMupît . spune ta
sfîrşilcă ,pe Arhie;piÎlScapul şişeifu! Jus!inialDerP,riima, în
caz.deabwtere ,lire. Preia SifmtUil SlCaun apostolk.a.l. Noii Rome,în
l3izaJnţ, iiIldiscutahil» J(28).
52,. IB!': Slim, 64, 129, 170: N. JOIrga,op.cit.,. vot 1, :pi.191
~V..IBî.rvan,op. Dt. DiaCOIlIQvioi, op. eli.: p. 446, cul. II; -
ll1 elehisedek, op. Cit.,.lp. 53;
i cit., jJ; 10; - Aug; Banea, ap.. cit.,p. 62;
,..- Le. Quien, op. Git., D.. OImi~ll, Papa FormoSYJs p, 626) '''''-
Guefiin Songeon, Hisfoire la Pari,s, 1900, pp:56 sq. V, Pooi,t<'!!U
PafriarhateleBisericii Dl;fodoxe, teză Bucl1r.eş,u, 1926, p. 45.
53. La Ghen. Enă·ceanu,· op. cit., Ip. 70.
 ARIIlJiJPISGOPL4

La numai un secol ba.zileului, identificarea Ohriq.eicu

Justiniana-Prima, ca o parte şi convingerea că Arhi·
episcopia Ohridei vestitei Arhiepiscopii din J ustiniana·
J?rima, pe de altă si se înrădăcinează întru atît
.concepţia > încît acestea sînt aproape una·

54. Şi. lVl!eieş, op. cit., !p. J9: Pr StllTl. op. pp. 91, 94, 97 : Of.
cit., p. 45.
55. .Pr. Sim. -ReU, op. cii., p. 100; Popa·L,jlsISt,mUl, op, cit.,p. 39; V.
p. 184; Gll" Coi1oşman, op. cit., 'pip. 54, 373 ; O·tni Ondul, Papa FormoslIs ..., p.
56. Oe:lik;:mis, op. cit., V1ol.HI, p. 965, 967; GlJen Enătea'l1'u,op.
57. Of. OeJikall]jis, op. cit., voI. ITI, iP. 90i ; IC. Litzka, op. cit" pL 23 ;
iOp. cii, 46' C. op. cit .. 11. 85, 01'. C. OialCOflIovvoi, op. cit.,p. 446, 00'1,
L op. cit., p. 8.
S. '1' 5
 ARMANlJ MUNTEANU
rezerve,

pe cea a
uuU'V,(b' pe nltml~:;COIPU
acest
cu jurisdicţia
Fapt din sec. al XII-lea, numele
lustiniana·Prima se găsesc ataşate la rl1w}:nS(~oJ)la
episcopii Ohridei se intitulează de acum » ..""",....<0,
J'ustiniane, Ohridei a toată Bulgaria
BOVAYUQlut; .
acesta este adevărul sau cel explicaţia cea
în legătură cu continuarea Arhiepiscopiei Justi-
niana-Prima către' Arhiepiseopia de Ohrida ; de aceea ne-o însuşim"
şi oîmpă~rtăşim la rîndul nostru.

DE ŞI JURISDICTIA El',

Penetraţi a .bulgarilor G2 în Peninsula Balcanică a avut, cum spu~

ne:pn, urmări nefavorabile pentru viaţa şi organizarea bisericească de
aici. Multe episcopii au dispărut, iar ArhiepiscopiaJustiniana-Prima
dacă a supravieţuit şi-a continuat activitatea numai ca episcopie, reve-
nind. astfel la forma iniţială, purtind pe viitor numele localităţii
Achrida sau Ohrida, la început oraşul Lichnidus, pe eare a ridicat
.IUstinian cetatea ,Justlniana-Prima.,·
,'Ca episcopie, acum, Justiniana Prima-Ohrida, împreună cu celelalte
episcopii din fosta prefectură a IUdeului, ce fuseseră sufragane ei pînă
la venirea bulgarilor şi care au supravieţuit evenimentului istoric, au
intrat se pare sub jurisdicţia Scaunului episcopllJdin Tesalonic, carese
afla încă sub stăpînirea bizantină de la împăratul Leon al III-lea
 :te ARS1EPl8fJOPlA, JUiJTINIAN A..PRIMA ŞI JU1U8DIOIIA

Isaul'W.fimd'şisub·supravegherea supremă a Patriarhiei din ConS1C&11~~"

&01;)01 64 •
Dependenţa cânonicăa Episcopiei Justiiliana Prima-Ohridade.'
unul episcopaldin T'esalonic, avea să dureze pînă la încreştinarea
garilor '.şi •încă . după .aceasta. \
Poporul bulgar cunoscînd în scurt timp o înflorire a statului
devenit într-un timp 'chiar imperiu, reuŞesc şi pe tărîm
iasă .de ·sub'1l1.rlsdi€lţia . 'Patriallhiei .. din ,Constantinopol, care' il illcreştl.:
nasepri~ mision'ariisăi, Cl)>>ţinîndprintomosul acestei patriarhii drE~~tlil<
la conducere bisericească autocefală '65. La puţin timp,după aceea, JU~l;~'·'W
episcopia' bulgarătajunge să fie! şi patriarhie deşi declarată de
dininte~e'S,la .insiştenţa ţarilorSimoonşi ·Petru<6o(1 şi mai tîrziu 1.'1:'\._•.•••"'.
noscutăşi de ~Patx:'ja;rhia .Ecumeliică'67. '.
Neînţelegerilj'pQpnanente . dintre· împăJjaţiibizantinişi ţarii
pOrului·· bulgar;" pent~teritbriU1 ocup~;taeaceştia 'din' urmă,IS-au'
dat'\lneori. şi, cucrîncen~r~boaie.lihi·Ioan T~imiskes (969-976)· -~ \,.....,.
exemplu ,,-reuşeşte să disl~~.\.lmperiul :blilgar i68 , forţînd pe.ţarul . ".. '.
gal' .să-şi reducă:graniţele la\,parteal1e';apus a imperiului.. Neînţeleg~.•
rileacestea p'tiiitice dil1trecele!dQUă:-imp~rii,au determinat, deasem~>'
neapeţmi ;bUlgari .să-şi mute~ mereu reşedinţa politică şi· odatăcuke&
~pe cea e(!leziastică.;Aştfel cuIioaştem'că de la prima ,reşedinţa, Pre~
, slav, Patriâl'hia se mută la Durostot (Silistra); apoi înSredeţ(Sli>fia),'
Vodena,.Moglepa, Prespa şiiu cele din urmă; în jurul anului 990 ~·a·
mutat definitiv în Ohrida!6:9. Aici o găseşte ··împăratul Vasile al rr: '
Bulgaroctonul care::cucereşteşi desfiinţează complet primul imp
bulgar 70 .•.
. Faptul că.ţarulS8l11uU.iăseşte în Oh.rida cetatea potrivită pentru"
fi capitală.a imI'eri1.dld său<de a1?\lS şi ÎJ1 acel~ş~timpşî cent:nbiseri;
cesc . pentru . acea parte 4111 Pe~:Q~ula BalcanIca,. neîndreptaţe~.te$~
credem, .că Ohridarveehea\.c(#tate~ Justiniatla-Prima; ridicată. de.. Just!-
Jiian,era2;n.încăîntre celelaite·cităţi,wl!oraŞ, important 'şicuifenl.l,pte
istorÎc. Aceasta din punctdevedere~olitleo-strategic: Din celălliltpunct
de vedere,cel bisericesc,' avemd~!.!spus, .de' a:semenea,că'şiScaUl1ul
episcopaldţu! Ohrida, 'vafi fost· pină· acum' printre episcopiile sufra~ab.e, '
64. Le Quiet/Jl, op. cit., voI. I,PIP. 00-9;-; 1. NiiS!lOr,op. cit.,p. 5: AUig.BtGlli,
op. cit., p. 62. " '..... . .. ' . ,',
, 65.V. Pbcitau1; op.cît.,IP. 45;"I.!'g.i&~,~op; cii:., p ..7; Pir. ,siJm.Reli,pp. 'f;it;,p.l!\1.
, ,. 66. V. J:>ocitan, op. cit'i p. 4p j kP; .~~!pj)Ol"op. cq., ViOI1. liI,p,1151 I.N\li$tOri
rtJp. cit., ip.7 ;Pr. SiiQl.\Reli, op.cit.;p?,l30·1~1, J39. .•
, 67. Iv.Srţetgiacov, op. <#,'Vol. V/pc. S, H:, 15: V, ;P(lţi~a)l1" op~ aii., I 48" .' '
.6R.I.;.NilSlQi", .oP: cit., i?: 7.; M~lc:hilse-liek,~,t?p. c{l.~:p. 53; Pir. :SdIm.op.
131, 132: V. P9OÎltan, op. Cii? Pl'. 47, 48; E. I?Jllpovici, op.eit., Viol. n'
..~69. lv,SiJ)ega,ro,,~ oP: cit., VIOI. I,pp::~,J2.ţ4;V. ,l'®ftan, oP.cit.,'P> .
op. cit" p. 7 : Pr. Sim. ReU, op. cit., 'p. 13,2: /i;..P. Xenop!ol, 9P. cif~,voiJ..
120;;Pf. C.· DiacIOl1.ovid, .. op. cit:, IP> 446, '()oJ. U; .\?iI.. şi.E. Pop~vidlOP.
(l926),IP·;~76.·. .' '. .'. .....,.. .
70. tNlMor,op. cit., ;!'IP.7,8 ; Pr ..6i:m. Reij.,.op. cit:, 1JY,131 ;D'. V\UliiIUl, "".
P. .141; NiClbl'ae J)ţjlJresou, Intemeierea mitropo!iUor ~i ,acelor .ditztat n7U1'mm.,."

8ucureşti, 1906: 'P. 2.; V.P(lCiltoo,op. cit., 1P-,48 i .E . .piO~ici, op. cit:."
p:Z16. .
ALEXANDRU
 ~1 AEBIEPlf:JCOPIA· J1!J8II'INIANA...PRIM4,.ŞI JUEI8DICŢ1.A EI 46\t

.In gmpa,acestora. (ijn'l1rmă intta.u ş1 «vlakii din. toaf;ăBulgaria»c

- cun1spUl1e hrisOv1U(II)'7,9~.Iarîna! treilea;hri,sov, în:Lpi'ratulnUlIl€şte
încă trei' episcopii, Servia,Stag şi'Veria, care «a'l{Înd<in;yedel"ecă şi
aoostease găsesc în . ~aniţele. bulgare» .le .supune juris&cţiei canonic<it
ale 'aceleia~i arhiepiscopii 80. ..
, . Îl1' ţ9tal, eraueirca.· 30""731 episcopii,peste()are, potrivitho~riî
împăratul'ţii Vasile al II-lea, cuprinsă în cele trei hrisoave, ArhiepiscGpUl
lhstinia:nei Prima~Ohrida. urma să-şi exercitedreptuldejurisdicţie callo.
mcă8il. în ··afară .deaceste 30 'sau31de episcopii prezenta.ten:o~in~t
în. cele trei b,risoave, sînt menţionaţi şî«vlakii din .toatii Bulgo/ria»:?·
,aespre care ~nipomenit. Pentru noi această menţiune a hrisovu!ui al
doil~a . al. împărţl,ţ~lui' Vasile.!al II-lea. Bulgaroctonul, .are o imporţ;a.uţă.
deoşebită, pentrucănef~ce . cunoscut unele ·legături. canonice . cec'
au: ·e.x:istat,probăbij, ,mtreArltiepiscopij1l.· ·JustinianeiPrlma~Ohridâ'ş.i.
~iserica delle. te'ţ'ltorittl .strămoşilor noştri.. Chestittnea .€Ste încă·i'fi.;
dijlcuţie. Pină" acum,se.afla în.atenţ~~. istoricilor şi a celor care s-au
ooupatşi .~e,ocupă c1.1. elqlliearea . acestei date ist<lrice, trei ipoteze:
. Una, că' «vla1iii din toată 'Bulgaria» ar fi fost cei din sudul Dunării tl2;
alta,contrarie"primei, adică «vlahii din toată Bulgaria» ar fi fost cei
aillUQ't'dul I)Ullării:8,3,şi însfîrşit, a treia ipoteză, potrivit că.reia, în.
pasagiul de'· faţă nu polite fi vorba, numai de viahii sau romînii' din
sudul )punării, sau numai de romînii din nordul Dunării, ci şi de unii
,le de alţii.
:Aceasta ipoteză din urmă o găsim mai plauzibilă. şi o stipuneni
miei' aitâliite : .
tn vrelliea!1e carevorblm:, vlahi sau romîni 'însu.dul Dunării se
aflau îll p~i1e M;acedQ:Qiei,Cei care s-au retras aci la!1P~riţia P,o-
porului bulgar, ÎOţ'lll.ea,zăt:tnpreun~ cu acesta primul imperiu bu1~
gal', . desfiinţat definitiv de implra;fUl' Vasile al il-lea Bn,lgaroct()::
.J1.Ul84. Apoi. romînit . din;regiu,:Pilemărginaşeale bun ăril,caYÎdfu Şi
Belgrad pînă la IQllina, ... . câreâiu supraVieţuit suprapunerii poporulUi

• 79. Iv. Sncg'arov, . op. cit~, v.ol. î,p, pa ;OohjJpinsklil, op.. cit., lP.. 263; J.1~Ls~,
';qp. cU., p. 8; AUlg. lS,mea, ap, clt.~ Ip.91$q.: D:OncJilll, Origini1e..•,p.p. 141-142: Of.
~) N. Dobrescu,op. cli., IP. 3; Pu-.Sqij:n: ReU, op~ cit.,: ip. 139; A. D; Xenapol, ~.ci!t.,
.'j. 119; N, LUilm, op. cii" IP, 145: C. Amer,' op. el!:, IP. '91; c; mUll'escu, . op. cii., p.,.290.
80.. Iv. SI'leg8lPOV, ap; eiţ., voI. 1, .p. 59. )
81. Ibidem, IPP. 163-187, D: Qru;iul, ap. eit.,pp. 139, 140: Ohef!J.BnăcellJDlUi, op. cit.,
';"100: N. Oobrescilt, op~ Git•• ~p. 3,7; H.,Oelzet'{op. cit;~iPp. 4 'Sq.l; V.Pocitan, op. cit.,
liP. 49. '.' .
82. VeZii Jkecek, Gesehichfe der Bulgaren, PiI"aga" 1876, p. 1217: iH. Gel zer, op. cit.,
.i,: 11; .Aicelaşi,iII'l:
«Byzooltiill'ische 1899, ViOI.' II, .pp. 56,60; MUdJel LllISCruris,
ZerliscihtÎlflb~.
iJm:chim, MWropaliiede Molda.vle.. ei les retaticms de.. 1'Eglise moldave avec lePairiarpat
; . Pec ei r Archevt3che ti' Aeris a.u XV -e siecle, . ~ «Bulletin de ,la Sectioo histodquede
l'Academie Roumrune», t. XIII (.1927), :PJ>. 115-12(); vezi şi P!I". \Sim. ReJj, op. cit., tI), 143.
83. V~zi şi GoJubi!l1ski,· op.eit~,jpp; 34-5\1 :MeJchisedek,op. cif."Jtl'p.S5-58: D.
~iiU.l, Origtnije.•• , W. 14, 142 ;Vettşi Pt. Sjm~ Rel~, ap. Cit., pp. 139-140; N;Dobres~u.
op. CIi., p.. 3.
i",' ·'S4.JÎIr~,()p.btt"IP."'2r'7 i N. Odbne:slqu, op. eli., IP. '3 j ' Pa"; Si<in. ReU, ap.
p:·lsg.
 ÂRMANIf

a
în epoca
pînă la anul
eial pentru liH"!!!!!'

pia de Ohrida. Această 'Ylf'".,."v><:,

-nQlog .Heinrich
la Berlin
nische
'dente canonic
4ine în Peninsula D<I,ll.,;i:UUI.,;d;,
'special
mul catalog
toov(:lMxwv rtlferindu-se la episcopie
catalog (scris în sec. enJi.SCionj,e
b <8g6vot;l B erlnOU-13e.
la Scaunul episcopal
Existenţa acestei
notiţă, ce ni s-a pe
în biserica Sf. Clementiedin Ohrida. această
preotul al Episcopii a vlahilor -
uyto.)1;ât'YJ~ BÂa;.::wv 89. Din
cataloage această notiţă nu găsim vreo
 L1EHIIJJPISCOPIA JUS:nNIAN LPEl1'II..A

ca1·C nu se
grabă ea a ;câci
fluvUle şi '('Q,1,;,T'1,,'P şi unesc,
punînd în Ik:/'JUI':Il:f',1J, sec. XII este
mărturisit la Tîrgovişte.
anul 1652. cap. 391 din Pr&vilă stă următoarea insem-
nara: «Aflii-se 8CT'is în Pravila lui .Matei Vlastares C'I.~m li!oldovlakia
a 8'UP118ii OMideanilor ... »
acestei ipoteze găsim izvoarele
.l::>U,LlUU!:I,il'<:L, în bula sa, dată în la noiem-
(mai Milcoviei, ee
Muntenia),
IV-lea, in
: «Am

51: Gh.COtOŞIDII1I.
85-86; ct
D. X<'1JiopaL
op, cit" voI,
93.
94, atribuite lui Ştefan cel Mare, eX1r.raiS ,dili
,,<BuletInul (1913), Bucureşti, 1913, p. 113; 1.
.Dp, cit., p.
 ....' . ' .. ţaiU~l~~ i?:~;CRlEiCop1il tfumani1OJ:dil).acea
:R,scJldocRlscqpi.Ae' rifţtlgreeilor ~i JllWţi. unguri~.
.treţJawnşii,
â. 1 '\9:5' fă.qindq~se,unpoporcllromînii şi
............ .
, .
,TaJne. eael».,;.': •.
ne a,rată nou~. că0r'gal).izaţfa: bi:Se~icească de pe Jeti-
(:I,\.fI;1i1'!Y(:1,.
Ilpştrit. din ·acea,vreme:{~ec~. XIDfeta. .. desţuI .. de,
mulţi ~}}iscopi şi 1.Jm:ţl~~ ritulgre~esc{itrăgin4 lâ .. J3ise-
saşi, şt altii,~are.urm.au .ritw latin su,sţinut.şi
regele ungur, . care era c.atolj,c, cu mijl~a.ce pţl.ţin.
ME~nţ:ill.l,llea.,~Un buia,pa,paIă. că romînii. din.l).pi!dui··DUl).ăJ;'ii
.Q''I''AI'&'RI' maiare,~nsă, şi o a,ltă importan.ţă pentru; noi, res-

"P~'ltJ::u argumentarea· iPQtezei jurisdicţiei canonice a Arhiepisco-

asupra. aceşţor . ro,mîni. D:4J. această precizare. nqi
rînd,. că strămoşii .noştri.aVeau .legături canonice cu"
epis{)Opa.·t .' rit grecesc· şi nu latin. Acela, credem, eă â fo~t.
. '.' bulgară pînă atU\lci,.deyine din 1025 a,rh,iepis-
~l:hI1ep].SCj:>P1U, LeoIl, ......: icQ6J to.~. E1;'P WJl al ro v ~awcă
••p.L''''~~UJ. .. intreromeicare de~hfde . ,seria arhiepiscqpilpr grecj saur()lXleicj.~
A.r,ţliepisCopiadb;l,J')hri~, llulga,răpină·atunc~, ·devine dilli ~025. arl};i~pis.;.
c~piegre(!eâscăG~i f~îneg~eCe~că.şi Îl1 !secolele u.rmiM:o,aţ1e, tr~~~<:l.JIL
.od.definitiv,ae .p;:trleaPaţr,iarlJiei de. CQnstanţinopol, odată, cumarţa,
.' sCţlismă\lis.ericească diritreOrient si OccidenţWl: .• Ca, .LeQll, .1ll;Ulţi',~ltL
. ~rpiepjscopi ai ,luSt1ni;:tneiPr~1ll.a:Oli'~id<t~ " vor lupta împreună. cu.' p~tri.
arhii Răsăritului pentru .Ortodoxie, .impotrţva..UI1elUdlor .. roma~.•~at<1'­
,.li(!~~8; Aceaşta, .c~em .că.:~acQnstiţuiţJlIl.motiv; în· plţ:lŞ,şi deterndriantr.
pentru euria'paJ?alăde.~ .(!~liflca.pe ep'~s.coI>Jidepenqellţi .~;,j#~~ţ;~e .
vep-ere can<>mc deArlneplS.ţOPl~. ţie .. Olirlda~ <;lreptp~eUdQ~P~~COPl.Sl;l;U.
episcopi ~chismatici·şi ş~. ceari regelui.ul,lgl.lJ::C1'earea, ~~. ~pisri9Pi· IfJitillL
.pentru:1:'o,mj~i".·~a:r.:e .s.ă . .în.lo~1i~<tsc~~~piscQJiliil7;.dei'it·~~~ce.s~~·. ClIm~~;'
'cerereaPaPll:r~menel!!atlsfac;uta,;ea ya ~l iI'epeţata};t.1 ~nul.+3'1tq~
paPa G~oreal. 'fa le.a,qare ,(!ere regelui I.u€lPWc<;el~a~e~tffjin.t.aJia
lln~i epjşcopiiqatollce peseamaac~lpra~i romî~~cÎJ,isijuitinr~'9.,.:.!,:
~ Arhiepiscopia Justiniana Pnma-Ohriqa cunoRşte in.timpl,ll ~~e$ta,
••1.••.
fnsă, încer~i grele: deo. parte, impăratul Atexios 1 Comnenul.ii ia:
.-de sub .. jurisdicţia sa; episcopiiIe greceşti,. dăruite înainte de V~sile al
TI-lea Eulgaroctonul, şi le supune acum jurisdicţieiPatl'iarhiei deja..
. "95. ~AugUlsdl~eii!ler'Vetera, M6nwnenta ,histfirira Hungariam Sacram, 1!II{1sţpnţia,..
,~omaes, J8flO,l'iQl.I,·p.·l31; IN... J\Jl'€"8,. Studtişi Documente, ŞUiCUlreş.t-i,1901 r _
~l;~ J,
Ip.XIH-::-:1{V: '1. Niflt'Oir".qp.cit" rp.JO; Şi Meteş,l{[i. cit., P. Si7;' AtJg1. TT~b~ ,
Laurial11 şI Nk. B~~H~~'CW; Magazin, tstori.e- pentru .. [)p/Jia, voI. II, W. 110-121. . _ .
96. Vezi . \ş~.<Nteţ'jllŞ, Qp, .(;tt~, 37...,..38., .'
'. 97 . I,'l'f1IS.~i>OP.Yi~., . . ,..:1~15;. N,nOlbr~siCIL1l,. lnteme:iet:ea mit~i4tqr,•
..:a.1:.. E. P~P9vilcl,OP;(;ti.. 'V'G, II~;\~{1~7:14~>1~'~; Jlreg::ek, (}eschtchte~der···Serbell,
-tlotha l!9Il, voI. 1 1'.221: ei. şi 1. Ll.11paŞ, op. ci.t., p. n. . ... ' •. '. "
' 9 8 . 1. NisteJir, op,. cit.• IP- '.9; N,D~~, ap.cit:, p. .4; ~r.. Sim. R,eli, 'op. cit.,.. .
\i't). ,144;. h.~, Snegarov, ~p.(;tt,~Vio1. <11~,(1~S2}. "41P. l~~l,22:; ~liR,atrui!s, op. cit."
~.9Q6-::-:967.:.i) .' ' ." '.
". 99.E, HUmJ:UlZak1,iJociJmef~;{ffivtt()(;l{et(l ./sioria' r~'nilor, Bucureşti, 1876..-
,":"roI. 1, 2; pp. 132, 164, 169,' 210 şi 696; 1.• , NiSltor, op,cit"p. 11.
 ARHlJiJPlf300PIA

mai importante,
impunea o rezol·

acesta,.
Alexan.
canOnIca a Bisericii
de aici, îşi de Constantinopol.
Patriarhul eC1unenilC înfiinţarea Mitropo-
Uei. Ţării Romîneşti, si numeste acesteia şi exarhal
Plaiurilor, pe .Iacint 105, cu condiţia ca pac

WO.H. Gel~e,r, ap. iP. !O; cit., p. 5; Pir. S'Îm.. Reli,

cit., p. 140.
1Q1. H .. Gelzer, op: cit., Il; Diobrescu, op. cit., IJlIp.6--7; I. Nistor, op.cit.,.
1~14; MellCl!1'ilsedek, op. 'p,' Siwilt'Clfl Popescu, op. cit" IP. 6; Pir. Sim. IReli,
145; Iv. Snegarov, op. cit., v'Ol. I,PiP.188-'-195, {)39.
N. n,dhf'ţ.scu, op. cit., 'PiP. 8-9; E. P'OPOVÎc:i, op. cit., VlOI. III (19217), p. 66 .
103.1, Nislor, op. Pip. 15-.-16.
104. Nic. !PiP. 51-53; D. StiîlneJS:cu, Vech.ile episcopii la ramîni;
p. 52; CL ŞI Pr. op. p.21'5 ; Gh. Got~ma;n, op. cit., !p. 55.
105. J . C . , op. cit., pp.IOl-lm.
dezlega şi nw~
Apoi, tot cam
Moldovei Juga
venieca să aşeze
Aceste legături canonice cu Arhiepiscopia .dţn
explicabile după căderea Constantinopolului. O anume
Patriarhiei din Constantinopol, compromisă. în ochii
zelul ei unionist, s-a manifestat în Moldova şi
nească. De unde «o întrerupere a·. legăturilor canonice,
cu Patriarhia .din Constantinopol,' trebuie
timpul acela. Ea poate fi, !parţial, explicată şi prin
bilitatea şi vacanţele Scaunului Ecumenicl11tr-o perioadă.
decădere a Marii Biserici, dificultatea îndeobşte a
ţiHor pe uscat sau pe apă., cu· Constantinopolul, mai ales în vremea
boaielor romîno-turce sub Vlad Ţepeş etc. Toţi aceşti factori, cum bine
observă Prof.Alexandru Elian, au putut duce la înfiriparea unor legături
trecătoare cu alte scaune ierarhice sud-dunărene şi indeosebi cu Arhi-
episcopia din Ohrida». «O Întoarcere către Ohrida a privirilor dreptere-
dincioşilor din ţările europene, supuse stăpînirii otomane nu poate fi
<contestată» - zice acelaşîprofesor.«Gavriil, Sfetagorei, care-şi
alcătuieşte cunoscuta sa operă «Viaţa Sfîntului Patriarhul Con·
stantinopolului» între 1517 şi 1521, are, această scrierea
<sa, un pasaj semnificativ. Vorbind de primele căderii
Constantinopolului sub turci, Gavriil precizează: «Că într-acea vreme
toatelaturile··şî cetăţile satele erau fugite de la· bisericile Ţarigradululi
pentru .Rloptulea .săbor, .care vrură să-I· facă la. Florinţa latinii cei de-
şerţi de minte, Deci toate bisericile pravoslavn'icilor tocmia de la
.Marea Biserioă a JusUnia'nii cei mari) care este Oh'ridului» '109,
106,
.plP, 383~388 1
107, Acta patriarchatus
cit.; voLII, IP, 121; Vezi şi
108. A D. Xenopoi,op.
(XlL 1; C.Atln.er, cit., p.
109. Pr:of. Elian,
Constantinopol şi cu celelalte
vi,sia «BiscrÎ,ca Ortodoxă Ram~Dăl» J

'Prof. Alex. Bli,atn citează pe GayrHl

Constantinopolului ediilaltăde t· Tit
.{1937), pp. 257-.299. Palsajul reprodus
 ÂE;.HIEPUWOPVL JUS.'J'IN1.A.N Â_PIUlvI.A. El

Despre aceste
îndeosebi a
secolele XV, şi
nu deplin convingătoare, vrednice de luat în seamă, titlurile care
şi le dă saU. care i se dau Arhiepiscopului de Justiniana Prima-Orhida.
Astfel în sec. XV, acesta se întitula: «Fericitul ai Primei-
Justiniane şi a tuturor bulgarilor şi sirbilor şÎ miazănoapte
(adică Muntenia Moldova) etc.» ; în sec. XVI: «Cu m.ila luI Dumnezeu
Arhiepiscopal şÎ Patriarhul Bulgariei, Mace-
doniei, AlbaiîÎeI, ; la sfîrşitul
şi începutul al
Achridei şi a

HO. Prof.
Il1. VeZi]
1
făcută
cel

din Ohridia, an. 1456/51

istoric pentru
16; Vezi şi L Bog4,
 ARl11ANB JVlUNTEANU

Acest
cele care privesc ce şi
«Dacă Arhiepiseopulde . Ohrida
de ţări cu care nu nici
lUcrul se poate e:x:pIJCa
altele. Cînd, Însă,
aceste
apropie din nou
serioasă că legăturile cu
nale cu vremea, îşi avuseseră
definitiv, abia în primajumătate a sec. XVII,datorită răsturpi'Î,rii inte-
resante a raporturilor ne care le observăm cu un veacsÎ ceva
începînd chiâr cu jumătatea a doua a sec. XVI, Patria~hia Ecumenică"
începe s,ă reprezinte stricteţea ortodoxă, iarohridenii, cu dioceza
Italia cu legături cu monarhii catolici, ca Ştefan Batory, cu drumuri
la Roma, încep să fie bănuiţi de latinofronie. Rigoarea anticatolic/i,
reprezentată în ultimii ani ai sec. XVI şi în primele decade ale celui
următor de «Alexandrini» din CQnstantinopol, un Meletie Pigas şi un
Cirit Lucaris, va fi contribuit şi ea - în contrast cu «relaxarea .ohri·
dană» - la anularea ultimelor legături nominale ale Ţării Romîneşti
cu Ohrida, care, de altfel, nici nu mai sînt amintite în titulatura arhi~
episCQpilorohrideni 117.
Arhiepiscopia dinOhrida simte declinul lls . În continuă luptă. cu
Patriarhia de Constantinopol, mai mult pentru dreptul de jurisdicţie
asupra unor Biserici sau Scauneepiscopale, din Peninsula Balcanică.
114. Iv. Slneg;amv, op. cit., Via!. II (1394-1767), pp; J34, 378-388; Melohisedek,
op. . cit., .,p. 55; V. Pociltan, op. cit., rpp. 50-51; D. Onciul, Originile ... , PlP; 142-143;
Meletie, op.cit., 'Plp. 85-86; E. Popovici, op. cit" vo!.HI, p.56; cf.·şi Hrof. Al. Elil~!ll,
op. cit" p. 910. .
115. Pmf.Alex, Eliialn, OPt 910; d. şi Iv. Sll1egawv, op. cit., val.. II,
p. 388, UJJde se u-eproduee . ti,tula1tl1lra saJ'i;s0311'ea e.ditată .de lE. Legrand, Unebulle
inedite de Gabriel Patriarche d' Achrida, m «R,evue des etll'des grecques». IV (l89l).
p. 183; A. rPectll,a,ilre, L'Archeueche d'Ochrida de 1394 Ă 1767, în «Echos cfOrieftf».
XXXIX (1936), p. 196; Melchilsedek, op. cit., p. 55; CI. şi Lv.Snegall'ov, op. val. II
(1932), p. 121.·
1W. Praf. Alex. Eliilan, op. cit., p. 910; CI. şi Iv. Skleg'amv, Opt cit., voI. II,.
p 174.
117. Pnof. ·AJlex. Ell11an, 'oPt c.if.,91O; şi P, P;ebhai~e, op. cii., pp.
19+.-1 W.
118. ef. şi Iv. S i n e g a r t r q v , m , 174-178; V. op~ cit.~
p. 50.
 următoarele oon-

Justiniana-Prima se face
Într-un
o cereau. Faţă de

asigura o eon(tuel~r~
vedere politic
pretenţiei
alR,omei,
vedem ca
gca făcut
Noua ju:dsdicţia
sa canonică Iliricului şi
chiar pînă puţin asupra
provinciilor
Deşi întrerupte, din şi împrejurări istorice
vitrege. Arhiepisc'opiei, legăturile Bisericii noastre cu
Arhiepiscopia Justiniana-J.>rima, numită şi Ohrida - după
numele localitătii Justiniana-Prima - se
păstrează totuşi pînă în decada a III-a a seco-
lului XVII.
Faptul acesta se explică, prin renumele ce şi-l făcuse Arhiepisco-
piaJustiniana Prima-Ohrida întîi Balcani, şi apoi la noi, ca stea a

119. M:ek~hjs0dek, op. cit., !p. 56; L Nistor, op. cii., p.lll; C. Di'aJcOilovid, op.
p. 447, col. 1; Iv. ".n""-,"".,.,, cit.,vol. II (1932), pp. 122-147, 518--519.
120. Iv. vdL Il,~p. 147-148; V. Podi.ain, op. cit ..
J21. op. cit., vol Il, 151--154.
 ALEXANDRU ARMAND MUNTEANU

care .pe vremea aceea

sînt recunoscute de

A ''--'-'~<)2'
.j"'----,.~~.:;;--,~ ..... ~--::;'-;;:-
 Ioan F. Stă:nculescu

1"1111"n,,1"" în timp, se

şi din punct de vedere

ci şi de ceea ce este rău şi nepotrivit,
lipsurile din viaţa acestora.
harul ea mai foloseşte şi
indrumează viaţa cre·

cu normele sale,
purtindu.se cu Sf. Apostol Pavel 1, Bise,"
dea, «păstorului celui bun», foloseşte toate mijloacele de în·
dreptare duhovnicească şi de bună îndrumare, în scopul orientării lor
viaţa religioasă.
Încă, început, au fost cazuri în istoria Bisericii creştine
cînd unora a fost aşa de mare, Încît pe lîngă mijloacele care
ţin natura religioasă a ei, Biserica a fost nevoită să re·
legate de situaţia ei ca instituţie nu numai
 p, .8TjiNGULESGU

a şi a lucrării
in rînduIală,
Cadrul acestei a creat nrin norma şi morală,
dar a fost delimitat mai după nevoi norme juridice, care
au înveşmîntat cu legi anumite acte si'ivîrşite de
Totalitatea de şi canoanelor de
<<norme de observai în
practică a Bisericii,
pe care o au normele
Ele nu
,ducerii si credinciosilor
de impe~ative ca şi' cele
Canoanele au fost în vederea
asigurării şi menţinerii viaţa biseri-
cească.
întărind valabilitatea tuturor normelor canonice de pînă la anul
787, Canonul 1 al Sinodului VII Ecumeni.c, precizează: ~ «Cu bucurie
primim dumnezeieştile canoane şi aşezămintul întreg şi
nestrămutat, date fiind de trîmbiţele Duhului Sfînt, de prea lăudaţii
Apostoli, şi .de către cele şase sfinte sinoade ecumenice şi de către
cele locale, da astfel de aşezăminte şi de către Sfinţii
noştri Părinţi. fiind toţi luminaţi de unul şi acelaşi Duh
Sfînt, au intărit cele de 5,
în timpurile noi, datorită prefacerilor .privind
dezvoltarea societăţii şi pe care au căpă,tat-o statele prin
3. !V1.af,
4, PI", p. Ii
5. Dr. BlsrriDii Ortodoxe.
Il H->a, tralducere fitcl1til de KOVÎ<J1Cki şi
3

dobîndirea independenţei, Bisericile naţionale autbcefale din aceste

state au început să se organizeze şi să se administreze autonom
prin organele deliberative proprii, după principiul sinodalităţii. Autorita-
tea canonică competentă în acest caz avînd-o sinodul fiecărei Biserici
autocefale. El aduce hotărîri cu privire la administrarea vieţii Bise-
ricii, conform nevoilor şi împrejurărilor locului, hotărîri ce trebuie să
fie puse totdeauna de acord cu legile fundamentale şi universale ale
Bisericii Ortodoxe.
Cîndhbtărîrile unui astfel de sinod, al unei Biserici nationale sînt
de interes mai general, atunci, în lipsa sinodului ecumeniC, 'acele hbta-
rîri pot căpăta valabilitate pentru celelalte Biserici, prin consensul
unanim al aţestora, cunoscut subnullele de: «consenSllS ecclesiae
dispersae» .
Pentru ca Sfintele Canoane si alte hotărîri bisericesti cu caracter
canonic să-şi îndeplinească rostul, se cere, ca odată proinulgate aceste
norme, de autbritateasuperioară biseric~ască, să fie acceptate de
către toţi. cei ce fac ... Parte din Biserică, •pentru ca. întreaga Jlia-
nifestare în extern a trăirii religibase şi a lucrării harului să se fâcă
potrivit acestbra.
Acceptînd,. ascultînd, respectînd şi împlinind porunci1e,credin-
CibŞii şisllljitbrii Bisericii fac voia lui Dumnezeu şi conlucrează
cu. celelalte mijloace. puse la .indemîna Bisericii. în scopul. mînLuirii .. A
nesocoti şia nu asculta aceste <porunci, . înseamnă a nesocoti şi a nu
asculta ·pe însuşi Întemeietorul Bisericii, Iisus Hristos, care a transmis
putereaCît'Illllitoare în13iseric~. Sf. Apostoli, cari la i'lndul lor au trans-
mis-o .episcbpilor, preoţilor şi diaconilor.- ierarhiei de drept divin.
În veder~a acestei ascultări,. Mîntuitorul zice: «Cine vă .ascultă pe voi,
pe Mine Mă ascultă, şi cine vă. nesocQteşte pe voi, pe .Mine :Mă neso-
coteşte; iar cel ce Mă neSbcbte~te pe Mine, nesbcoteştepeCel ce M-a
trimis pe Mine» 16,
Îlltrea~a«llI'1llare a lui Hristos»,adieăîiltreaga su~unerefaţă de
pbruncileMîntuitorului şi ale conducerii bisericeşti,int~meiată pe
aceste cllvinte ale Domnului,se humeşte aScultare canonică.
În ca<lrul Bişericii, deosebim trei categorii de asculţări:
1.. ,Aseultfl.rea pe care () aatoreazăcredincioşii clerului slujitor, ea
fiind de natură reli~ioa~ă, morală,avînd menirea de a crea cadrul
necesar. unei bune de~f~şur.ări a vieţii religioase. În cadrul acestei
aseu1tări;raportul dilftre credincioşi şi .clerici este acela al fiilor faţă
de părinţii lor duhovniceşti,. după însăşi porunca Mintuitorului, care
ne-a chemat la. aScultarea de ·fii ai· aceluiaşi Părinte.
2. ,Ascultarea la care sînt chemaţi ţlericii faţă de treptele ierar-
hiei superioare, datorităstădi hariee a aeestora în raport cu deplină­
tatea de stare harică pe care b deţine episcopul.
3. Ascultarea, în. cadrul cinului monahal. Această aseultare nu are
nici o aplicare în viaţa credincioşilor sau a clerului de mir.

6. Loca X, 16.
,s. T. - 6
 Magwtramil IOAN F, STANCULESCU ~,'

mai depaItecum se prezintă ascultarea canonică în.

I.
Biserică, a . asculta, înseamnă supunerea voinţei personale celei
superiorilor legitimi.
în starea de făpturi şi fii ai lui Dumnezeu, noi trebuie să
<..,I.-"''''''-L. să ne supunem voinţei Răscumpăraţi starea
păcat de către Iisus Hristos, porunci-
sale. Deci, ca() consecintă ascultăm
reprezentanţii săi .legmrri.i. exist.a
coruunităţHe din care facem parte decît ceea ce
ar '. fi cu totul. contrar. voinţii lui Dumnezeu, care a rinduit aceasta
pentru binele nostru ,cel mai m,are 7,.
CC)llsacÎ'Înd dreptul superiorilor legitimi, voinţa divină vine şI
aşează î!lacelaşi timp limite exerciţiului autorităţii, in' sensul că nu-i
obligat. nimeni de. a asculta pe superiorul care ar mani;festa oarecari
atitudini contrare legilor divine sau bisericeşti. În astfel de s~tuaţjj,
«':L'rebuie să ascultăm .pe J)umnezeu mai mult ,decît pe oameni» 8. De
aceea .şi '.' cînd superiorul cere ascul.tătorilor. lucruri care .. ies din sfera
atribuţiilor ,sale sau eu neputinţă de înfăptuit, nimeni nU poate fi obli-
gat să le aducă 'la înd~plinire. Dar nu credinciosul singuratic,. ci tot
Biserica este . aceea care poate şi trebuie să judece şi să hotărască ce
se cuvine sau .nu ascultării.
Îndatorirea de a. asculta de autoritatea bisericească si de rînduielile
ei se întemeiază nUllumai pe ,cuvintele :MÎntuitorului şi nu numai pe
consideraţiile de altă natură pe care le-am relevat, E~ trţ)buiepri­
vită, şi îll.cadrul învăţăturii dogrp.atice despre puterea bisericească şi
despre ierarlUe. '
De unde vine întreaga putere bisericească? De la . Mîntţlitorul ! EI
ne-a arătat limpede prin j:mvintele: «Datu-Mi-s-~ toată p1)tere~, în ce~
şi' pe păruîIlt, Mergeţi dară, şi, învăţaţi tq~te neam,ţlrile, bot~zîndu-le
în numele Tatălui şi al Fiului şi' al Sfintului Duh, povăţuindu-le să
.păzească t6ah~ cîte v-am porunci~ vouă» 9. Şi: «PreeumM-a trimis
pe Mine Tatăl, vă triruit şiEtl pe voi». Şi .acestea zicînd,a suflat şi
&.zis : «Luaţi Duh Sfînt, cărora veţi ieItapăcatele, se vor ierta, şi cărora
le veţi ţinea, ţinute vor fh>10 ',«Cel ce vă:prirueştepe voi, pe Mine mă
prirueşte, iar .celce Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a
trim.ispe Mine» 11,
Această putere nu . este altceva decît .lucrarea sfi:i:lţitoarea harului,
încredinţată Sfinţilor Apostoli, pe care la ·rîndul lor aceştia au trans-
mis-o. episcopilor, preoţilor şidiaconilor. Instituireaacestortre-i trepte·
7. Cf.. ROIl11anL XIII, 1, 2.
8. Fatpitele ~postoIilor. V, 29.
9. Mlat. XXVIII, 18-}9,
10. Ioan XX, 21-23.
11. Miat. X, 40.
 ASCULTAREA CANONICA 475

ierarhice, deosebite ca stare harică, a fost făcută de către Sfinţii

Apostoli, pe temeiul ţrivăţăturii Mîntuitorului, purtînd denumirea de
trepte de instituire sau de drept divin, pentru că dreptul lor. se inte,
meiază pe puterea divină.
Dacă analizăm cuprinsul acestei puteri divine, care a fost dată de
Apostoli episcopilor, în chip deplin, vom constata că ea corespunde
celor trei lucrări care le-a întreprins Domnul nostru Iisus Hristos
Sale, reprezentînd în
Biserică, acestei

tuirea
mîntuirii.
trebuie făcută. deosebirea Între actul mîntuirii în sine pe . îl
începe h~,rul, dobîndit eu,colallomrea)ibe:dăţii ow.e;neşti şi-hotărîrea
noastr~ liberă, de a colabora cu.har111 pî:)ntru aceasta 12.
Sf. IoanIJrisostom, .i1fsistînd •. asl1pI'ai m Podanţei];le care .o . are
lucrarea harului şI)~olaborarea libertăţ~i omeneşti cu harul, arata că
noi .prţmim acest .11arnuITl1:tiîn .sitl1aţia cîndprezer,ttăITl . 0. stare de vred-
nicie pentru el, aceasta fără să.paralizeze«lib~ruLnostruarbitru»,. ci
dincontrii, colaborînd cueI ~3. . .. . .
Acţul mînt:uirii, ea. şio:ricare act şi manifestare p.ersonală, .sînt
pr~cedatedeeonsimţăw.întuL.celuice este chemat să ia parte sau să
săvîrşească. astfel de. ac:te. .
Hal,'UI nu mîntuieşte d~cîtp~. acei care vor, nu. constrînge pe
nimeni. .... . .......•.................... ....
«Fărăyoia, mea,ha):'Ulllllpoa.te ItlCra;quw.nezeu nu o sileşte, ci
o respectă. Da:r,Înqatăcemi~arn datcpn,siri(lţămîntul, harul începe
lucrarea,în!"lfină,toşind deflliţl yoiaatin,să. de slăl>iciulleagene1'alii a
trupului şi sufletUlUI melJ de la . ~ă(!er~a î~păcat, şio viaţă, nouă,
copil al lui. Dumnezeu, care Se Î!lcrec;Ie în ..ELşias.cultăde :mI,
ceput în IUITlina şi căldura harică» 1~.. . • • . . . . ... . . . ... .... .
Vorbind de opţinerea .mSntuirii,.. SL. Ioan .IIii!"losto m .. precizează
nu este deajUns nuwai chemarea; ~<.Dacă eşte de ajuns lluwaichema-
rea, pentru ce atunci nu se mîntuiesc toţi? Nu numa,i .. ehema;rea;
ci .si vointa .celo1'. chemati lucrează .mlntuirea.. Căci chemarea nici nu
ne-~ oblig~t,niei nu ne-a silit. Jlltrcadevăr, toţi au fost chemaţi, dar
nu au răspuns toţi». 15 Această energie Iiecreată fiind ha,rul, ca lucrare
s-a .. tral1smisşi . continuă. să se tranSmită . •. în . B~serică .prin succesiune
apostolică, ierarhiei,închipneî!ltrerupt. De aCeea, «unde găsim această
succesiune apostolică este Biserică, unde n-o' găsim, nu este Bise-
12. In legătură eu rarpodul calre exisită ÎIOitre voinţa omeneasca şir h8J~ul s.fin~jtor,
c,arre face începutul mînltuirii, vezi ,ptof. N. ChiţeSiCt1, Premisele învă.ţă.furii creştine despre
raportul dintre .har şi libertate, 31f'!n'co) în rev. {(OdodlOxi'3ll, nr. 1 din. 1959.
13. Praf. . N. Châţescu, Lucr(lTea. ha.rică după Sfîntul Ioan HrisosfDm, curs
magisteriu, ţinut în anul 1961-1962, p. 20.
14. P!'O'f. N. Chiţescu, op. cit., p. 33,
15. Ibidem.
 6

Sfintul Irineu, vorbind de această succesiune apostolică, lŞl

convingerea că ea este şi o succesiune în dreapta credinţă:
cei care au succesiunea de la Apostoli (qui succesionem habent
Apostolis), au primit deodată şi succesiunea în episcopat şi dăru·
sigură a adevărului (qui cum episcopatus· succesione charisma
veritatiscertum... acceperunt), pe cînd cei care nu sînt în succesiune
trebuie priviţi ca dubioşi, eretici etc. (Adv. Haereses 4, 26, 2).
Puterea sfinţitoare a harului s'·a menţinut în episcopat şi con·
tinuăsă se transmită pînă în zilele noastre, prin menţinerea neîn-
treruptăa succesiunii apostolice. La aceasta se referă. Apostolul cînd
adaogă: «Drept aceea, luaţi aminte de voi şi de toată turma, întru
care Duhul Sfînt v-a pus pe voi episcopi ca să păstoriţi Biserica lui
Dumnezeu» '1:7.
Aşa se şi . explică de ce încă de la începuturile sale, pe cei ce. au
pierdut această succesiune a credinţei, Biserica i-a considerat ca eretici,
desprinşi din sfera de. acţiune şi lucrare sfinţitoare a harului, datorită
neascultării lor fată de adevărata Învătătură a BisericiL
în ceea ce priveşte tainele ereticil~r,ca' o consecinţă firească a
întreruperii acestei succesiuni a credinţei prin neascultare, Biserica nU
le-a considerat niciodată ca valide. Botezului eretici'l.or nu i s~a recu-
noscut niciodată validitatea 18. De asemenea tot nevalidă este coside-
rată hirotonia ereticilor. 19 Toate aceste hatărîricanoIiice vin să argu-
menteze că nu poate să existe o succesiune sacramentală, fără de o
succesiune în credinţă: în acest sens, se poate.spune că «harul preo-
ţiei nu poate fi folosit împotriva. credinţei sau în slujba necredinţei.
De aceea el nu poate să existe .,1a eretici, căci prezenţa lui la aceştia
ar Însemna binecuvîntarea păcatului,. sfinţirea şi consacrarea lui». 210
Fără o credinţă dreaptă,ha,rul u-aravea hici o raţiune. Unde
lipseşte cr~dinţa, harul.nu lucrează. Cînd există. drewta •. credinţă, harul
sfinţitor . acţionează. deplin în lucrarea sa, prin cele trei trepte ierar-
hice. Episcopul primeşte harul în plenitudinea . . • sa, preotul într-o mă­
sură mai mică, iar. diaconul ,şi mai mică. Această Împărţire a lucrării
harice nu. aduce, niciun prejudiciu Tainei hirotoniei, dimpotrivă, cele
două. trepte mai mici, împreună cU aceea a, episcopului, mă,resc starea
harică a Bisericii. ,.' ...... ... . . .•. . .'
Din punct . deveder~al quantmnului d.e stareharică, .cele trei
trepte se deosebesc, dar ele în fond reprezintă o unitate şi conlucrează
fără a se exclude una pe cealaltă.
ConclucrÎnd.. ·în vederea" ,admiiliştrătii harului., necesar . mîntuirii
cre.d.inciosilor,
" ' " "la această misiune li secere să stea ierar·
celor chemati
, , " ' " '," ' ,

16. Pir. :prof. Liviu Staill, Succesiunea apostoUcă, articol iill rev. «SitUidii Teologice»,
nr. 5-6, 1955, p. 309.
17. Fa'Pte1e A~o&tolilor XX,28.
18. Cf. Caill. 46 AipostoIic, 'l\a dr. Ni'coddm Milaş, Canoanele Biseficii Ortodoxe,
de COO1entairiii, voI. I, pwntea l-a, tri1lducere de Umş Kovincioi şi <IT. Niciolae
ffiasiOţite
Popoviei, p. 256.
19. Ct Cau. 67 Aposltalic, Ia ibidem, Ip. 287.
20. Pl'. praf. UVhl Stau, Succesiunea apostolică,... p. 318.
'"1 ASCULTAREA CANONICĂ 477

hic potrivit lucrărH haI'ice din treapta respectivă, sub directa ascul-
tare canonică a episcopului, ca unql ce le-a împărtăşit pI'in hirotonie
harul, în virtutea chemării sale.
De aceea, cei care sînt chemaţi în primul rînd să facă, dovada
acestei a!',lcultări c.anonice faţă de episCop, sînt slujitorii, care fac
parte din ierarhia .bisericeaşcă şi care şi-au primit consac;r:area toc~
mai de la arhiereu.

II.
Viaţa de toate zilele, pe care o trăieşte aici pe pămînt Biserica,
prin credincioşii săi, potrivit învăţăturii lui Iisus Hristos, este strîns
legată de activitatea sfinţitoare pe Care şi-o exercită în cadrul Bb,le-
ricii ierarhia, înfruntecuepiscoPatul. 21 Alltoritatea ierarhiei biseri-
ceşti nu. este decît o autoritate morală" bazată pe învăţăturaevan­
g):J,elică.. :22.
Fără ierarhie, Biserica nu-şi poate. în4eplini misiunea sa. Arătînd
menirea ierarhiei în lucrarea mîntuitoare acelor ce cred şi fac parte
din Biserică, Homiakov precizează: «Dacă ar înceta hirotonia, ar în-
ceta toate tainele, ·afară de Botez, şi neamul omenesc ar fi rupt din
har». 23
În Biserica Apostolică, cei ce doreau să primeas.că hirotonia, tre"
buiau mai întîi să facă ascultare un anqmit timp, shljind în gradele
inferioare ierarhice :24.
Acest obicei a căpătat prescripţiune canonică prin canonul 10 al
Sinodului de la SardiGa (343) care. precizează următoarele: «Socotesc
că este de trebuillţă şi aceea ca să se cerceteze CU toată grija şi
sîrguinţa, că dacăvreull bogat, sau scolastic, din for, s-ar învrednici
a se face episcop, să nu se aşeze (în episcopat) mai înainte, pînă. ce
nu va fi îndeplinit slujba de citeţ şi de diacon şj de presbiter, ca Prin
fiecare treaptă de s-ar socoti vrednic, să poată păşi progresînd spre
înălţimea episcopiei.Şi va avea gradul fiecărei trepte lungime de
vreme, fireşte nu prea mică, prin care să se poată cunoaşte credillţa
lui şi felul onestităţii IUoravurilorşi statornicia şi bunăcuviinţa lui;
şi socotindl}.se~ el .vrednic de preoţia cea dumnezeiască, să se bucure
de cinstea cea mai mare.»;25
21. In :legăhlră cu ierarhia biserilceasciî, vezi !piro!. IUStifl Mojlsescu, Ierarhia bise-
ricească în epoca apostolică, editur,a centrului Mikopolitoo al OHeniei, 1955.
22. Studiu despre Ierarhia ~i Instituţiunea 8inodală în Biserica Ortodoxă a Răsă­
ritului, în genere ~i despre Ierarhia ~i Instituţiunea Sinodală În Bisericrtl RomÎnă în spe-
cial, întocmit de Comisia Si. Sinod, 1.P.S. Mitropoliţi: D.D. Calinic şi D.D. Iosif Mi·
tropolitul Moldovei ~i Sucevei ~i Episcopul de Roman, D.V Melchisedec, Bucureşti,
1883, p. 5.
23. Teologia dogmatică ~i simbolică, Manual pe[]jtrt~ IilIsHtuliele -Teol:ogioe, voI. Jl,
BuCtJlreşti,1958, p. 789. ..
24. H. Le1dercq, Ordinationis irregulieres, în «Diatiionnaire,d'aDciheo1ogIe chl'eiierllD\l»,
tom. XXII, p. 2, clOl. 2391.
25. Df. Nk,odim Mii I.alş , Canoanele Bisericii Ortodoxe (Canoanele s,i\l1loadelor
voI. II, p. 1, tnaducere făcută de dr. Nkolae Popavidşi Uroş K,ovj[]jdd, hald, 1934, If), 1
 Magist,'fJynd IOAN F, STĂNCULESCU 8

taină, hirotonia· se administrează de Episcop, care hirotoneşte

pentru toate treptele bisericeşti. 26
Hirotonia se administrează o singură dată. Odată primită, ea
în persoana respectivă pentru totdeauna. Ea nu .se ·.poate re-
nici formal, decît într"un singur caz ; şi în legătură cu aceasta
canonul 68apostolic odnduieşte;următoreIe: «Dai:ă vreun epIscop sau
presbiter, sau diacon, ar primi de la cineva o a doua ·hir6tonie, să
se caterisească, şi el şi cel ce l-ahirotonit, fără numai dacă ar dovedi
că de la eretici are hirotonia. Fiindcă cei ce sînt botezaţi sau hirotoniţi
de către unii ca aceştia, nu pot fi nici credincioşi, nici clerici».27
Cel ce ascultă de Episcop, ascultă de voia lui Dumnezeu, care a
instituit episcopatul cu putere sfinţitoare pentru binele nostru, În ve-
derearealizării operei de mîntuire.
,. Celce primeşte harul prin Taina hirotoniei de . la.episcop, capătă
în felul acesta dreptul şi puterea de a administra Si. Taine şi dea
invoca darurileSf. Duh asupra credincioşilor săi, fără a ieşfînsădiri
sfera atribuţiunilorstării harlce respective, în sensul că el nu poate
administra decît numai . acea putere . haricăce i-a fost· Î1:icreginţată
odată. cu sfinţirea· sa în treapta respectivă. De pildă, celhirotonit. în
preot nu poate săvîrşi acele lucruri pe care le reclamă plinătatea de
stare harică pe care o deţine episcopul. Cu. alte . cuvinte preotul nu
poate săvîrşiniciodatăohirotonie, sfinţirea antimiselor sau sfinţirea
:marelui mir, acestea fiind lucrări pe care le administrează numai epis~
copul, ca o consecinţă specială a demnităţii saleharice.
acelaşi lucru se întîmplă. şi cu diaconul, care, în raport cu
lucrarea harică a preotului, nu poate săvîrşi nici una din Tainele şi
lucrările care-i revin de drept acestuia din urmă, ca o îndreptăţire ha-
1'ică în urma instituirii şi· sfinţirii sale în treapta de preot.
În strînsă legătură cu plinătatea de stare harică, pe care o deţine
numai episcopul, trebuie făcută o precizare, avînd în vedere modul de
administrare a harului şi anume că, ea cheamă pe slujitorul treptei
respective (pe preot - în hirotoniei la o
de cel ce această de Iu·
nostru, faţă deoarece harul odată
administra l-a
 ASCULTAREA CANONICĂ 479

Creştinismul,după CUm a observat Tertulian, este o disciplină., şi

această disciplină are nevoie în primul rînd>de ascultare şi supunere,
casă se desfăşoare în mod normal.. .'
Cel ce nu ascultă. canonic de această autQritate a episcopului, să­
vîrşind acte ce nu corespund eu lUerarea trepteirespective, comite
delictuldenesocotirea demniiăţiiharice care se pedepseşte de legîui-
rilebisericeşti. . . . . •..... .
îneparhie, putereasupFemă o deţine episcopul 30. Nimeniîll afară
.de episcopul .. eparhiei. respective nu poate. lua •. o hotărîre·înlegăttrră .. cu
.cei care i. depind,. ÎIiceea ce priveste ascultarea icanonic~, de acest . epis-
cop.'r0tul trebuie să se desfiişoa'reîn ordine, iar Clericii în·flulcţiunile
lor să fie' subordonaţi eplscoplilui 31 ;Ordinea aceasta trebuie să dom-
in ..... rindînJ:Uijlocul slujitorilor bisericeşti, ca unii ce
priveşte harul, sub' directa' oblăduire a autorităţii . epis-
copala şisÎntchernaţlla ..... . . .. '§liîmpărtăşireaharuluÎ, sub
direetasupraveghere ·aepiscopUluL. Primind' dreptul de administrarea
idu.'nuezeieştilor taine,clericii să nu săvîrşească În parohiile încredin-
ţate. lor, nimic fără ştirea şi învoirea episcopului de caredepinâ din
punct de vedere canonic.
Canonul 39apostolic,în legătură cu ascultarea canonică, face ur-
mătoarea precizare: «Presbiterii şi diaconii să nu săvîrşească nimic
fără. Învoirea episcopului; căci el este căruia i s"aîncredinţat poporul
Domnului şi de la el se va cere socoteală pentru sufletele lor.» 32
Zonara arată că. preotul nu poate săvîrşi
"' ....(\'!'''1''1''.'' fără învoirea episcopului eparhial de
cu desăvîrşire interzis acestuia, de a
J~iL",,,,ih;; de sau de a scoate de sub epi-
arhie-
 Magistra%a IOAN F. ST ĂNGULESGU 1&

Canonul 55 aposbolicprevede caterisirea clericului car~ defaim&.

epis.copul de gare depind,e .canonic. 35
Clericul care se ridică împotriva episcopului său şi face schismă,.
~~ fie· anatema 3:6.
De asemenea este strict interzisă plecarea clericilor salI monahilor
ţn. altă Eparhie fă,.ră aprobarea prealabilă a.Episcopuluieparhiot i37.
Ascultarea canonică este strict necesară bunei desfăsurări a vietii
şi luc:r~riil:t1~ntllitGarea haruJ'Y,LCei ce nu se SlI!Jlln săfiepedepsiţi 38 .
Îţţ ca~l cîndsuperiorul ..ş-ar Întîmpla s~i seapată, .de la dreapta
credinţă, mă,;rturişind pllblicprin predică, o învăţătură condamnată de
)iliseric.ă, atllucicei Ce ţin în> chipcaţ19uicde acesta nu-I mai pot
urma, cinq:E ieşi fără nici oînvinllirede şub autoritatea acestuia,
răm.Xnînd În ce· priveştemărtllrisirea de credinţă pe linie ortodoxă. 39
Tot ca neascultare. faţă de autorităţile bisericeşti este considerat
şi refuzul clericului de a păstori pe credincioşii parohiei pentru care
a. primit hirqtonia de la Episcopi .40; llUu1 ca acesta să se afurisească 41.
pe asemenea,cînd, .unui cleric i se propune de. Episcopul său o
treaptă ierarhică mai înaltă şi acesta nu o acceptă, atunci: «Să nu
mai slujească nici în treapta din care n-a vrut să iasă». >4.2
Pentru buna dnduială în cadrul eparhiei, prescripţiunile canonice
ale Sinodului IV ecumenic, prin canonul 6, precizează următoarele:
«Cel ce se hirotoneşte, să se numească special pentru biserica unei
cetăţi, sau unui sat sau mucenicească, sau pentru mînăstire». Cano-
nul merge pînă acolo încît declară hirotonia fără destinaţie, ca
nulă. ,43
Cu o hotărîre asemănătoare vine şi canonul 15 Sardica pentru
Episcopul care instituie «slujitor (bi,sericesc) străin, din altă Eparhie,
în vreo treaptă, fără învoirea Episcopului său propriu, acest fel de
aşezare să se considere ca nulă», iar Episcopul care a săvîrşit o astfel
de instituire să fie admonestat 44.
Clericul, în special, primeşte la institui re în funcţia respectivă, drep-
turile canonicece-i revin în cadrul parohiei încredinţate. În ceea ce
priveşte perindarea de la o parohie la alta, canoanele prevăd ca respec-
tivul cleric să facă aceasta cu aprobarea şi încuviinţarea Episcopului
de care aparţine. «Dacă vreun presbiter sau diacon sau oricare din cata-
;enlic ;-CaJl1~3i:'" 34 TIrul. ; Ca!lJ.t Gangr,a: Can. 1.4 Sardica; Can. 5 A:n~iah~a-; C,,"n. 10-
11 Oaa-Lagina:; Cain. 13, 14, 15 siin. l-II.
35. Dr. NÎicodim Milalş, op, cit., v:oL 1, pall,tea 1, p. 270.
36. Canonul 11 Oalfitalgilna, la dr. Nicodim Mi'llaş, Canoanele Bisericii Ortodoxc~
vaL II, partea a II-a, }\flald, j9G6, p. 160.
37. Ca'l1ionul 23 sin. IV eDUI11tlilIÎC, la dr. Nicodim Milaş, op. cit., voI. 1, :partea a
II-a, ip. 244.
38. CI. Canonul 17, sinodul VI e,cum., ibidem, p. 368.
39. Of. Canooul 15, l-II, l.a dr. Ni(')Odim Milaş, op. cit., voI. II, ip'artea 1, p. 322.
40. Dr. NkodimMilalŞ, op. cit., voI. 1, partea 1, ip. 266.
41. Cf. Ca!lJ!. 36 l3!posto:1ic,la ibidem, p.24L
42. Can. 31 Ca:rta,gil1la, la dr. Nicodum Mila:ş, op. cit., voI. II, :padea J, p\ 187.
43. Dr. N!iloodim Mii lalŞ , op. cit., val. r, part.ea a' II-a, p. 200.
44. Dir. Nicodim MiJ,a:ş, op. cit., wl. II, padea I-a, ip. 142.
11 A$CULTAREA CANONICĂ 481
IOglI! clericilor,părăsind eparhia sa, se va duce în alta şi mutîndu-se
eu totul va petrece înaltă epar:ţJ.ie, împotriva socotinţei episcopului
său, poruncim ca acela să I1.U mailiturghisească, mai a1esdacăepis­
copul său chemîndu-l să se întoarcă, nu a ascultat; rămînînd întru .ne-
supunere, să se împărtăşească a,colo ca un laic». 45 Privitor la această
nesu.pu.nere, canonul 3 Alltiohia ',' pe,depşeşte pe clericul care s-a făcut
vinovat de acest delict cu C/'l;terisirea. 46
în general, .canoanele prevăd ca mijlo<;! preventiv pentru preoţii
străinj, s·~ nllfie primiţLdealţi Episcopi4 7•
Totuşi, unU ca aceştia, pentrl;t a, putea fi primiţi în altă eparhie,
ca oameni, paljlnicişj ascu}tători,tr,ebuiau să aibă a,supra lor, pentru
a plltea f.acedova,da bunei lor comportări, din partea' Episcopului de
care apa,rţinuseră,.···oşc,J:'isoare 'de recom/'l;nd/'l;pe. Fără această scrisoare
de recomandare nici un cleric nu. trebuia să fie primit înaltă eparhie.
«Nici unul dintre episcopii, .oripresbiterii, ori diaconii străini să
nu se primească fărăscrisoa,re de recoma,l;l<l~e şi aducîndu"le pe. aces-
tea, să se cerceteze, şi dacă vor fi propovăduitoriai dreptei credinţe,
să se primească, iar de nu, dîndu-Ii-se cele de trebuinţă, să nu-i pri-
miţi la împărtăşire, fiindcă multe se fac. prin amăgire».4S
Privitor la această transferare a clericilor, canonul 17trulan hotă­
răşte: «Deoarece clericiide la diferite biserici pă.răsind bisericile pen~
tru. care au fost hirotonisiţi, /'I;U alergat la alţi eph,!copi şi s-au aşezat,
fără ştirea Episcopului lor la biserici .străine şi pentru aceasta s-au
făcut nesupuşi, hotărîm ca de la luna ianuarie a. trecutului lndiction
al patrulea, nici unul dintre toţi clericii, în oricare treaptă s-ar găsi,
nu are voie să se aşeze 1/'1; altă biserică fără. scrisoare de demitere de
la Episcopul său ~fiindcă cel ce în viitor nu va respecta acestea şi va
ruşina pe cel ce l-a investit cu hirotonia, să se caterisească, atît dînsul
cît şi cel ce l-a primit în chip ileg/'l;l». 49
Comentînd acest canon, Valsamon arată în legătură cu trecerea
dintr-o eparhie în alta a clericului, că, pentru a fi făcută în chip legal,
cel interesat trebuie să posede deja episcopul care a primit hirotonia,
două scrisori: o scrisoare de recomandare ( aU(1Tut'lpdw ) prin care
putea face dovada treptei ierarhice pentru care primise instituirea,
cealaltă scrisoare de dimitere u:rtoÂvtt'lti]vl cu ajutorul căreia era pri-
mit fără nici un fel de opre1işti în clerul altei biserici 50 .
în legătură cu nerespectarea hotărîrilor canonice, face următo/'l;rea
precizare .' canonul apostolic: «D/'I;că vreun cleric sau laic, afurisit
sau neprimit, ducîndu"se în altă cetate, se va primi fără scrisori de
recomandare, să se afurisească şi cel ce l-a primit şi cel ce s-a primit» 51,
45. CalfllOHul 15 <aJPostolâc, la âJr. Nicodim Milaş, op. cit., '"01. 1, p. 214. Of. şi Can.
15, 16 sin. 1 ec.; Gan. 20 sin. IV ecumenk.
46. Dr. Nicodim MiiI aş, op. cit., voi. IT, lP,aldcla 1, p. 65.
47. Ga[Ji. 54 Garrtalgimr, la ibidem, p. 216.
48. Cam. 33arpostolic, la dr. Nicodim MiJla1ş, op. cit., v'Ol. 1, partea 1, p. 235.
49. DIf. Nicodim MiHalş, op. cit., voi, 1, palflte.a a II-a, p. 368.
50 Ibidem, p. 369.
51. Df. Nicodim Mitaş, op, cit, vaL J, padea I-a, p. 208.
 Magistrand IOAN F. ST ĂNGULESGU 12

tn cazul cînd cineva, fie el cleric sau mirean, a fost excomunicat

Elpiscopulsău, datorită neascultării, acela nu poate fi primit de un
alt episcop, atîta timp cît pedeapsa nu i-a fostridica:tă de către foru-
rile în drept (Episcopul sau Sinodul). 5.2
întotdeauna, neascultarea de autoritatea bisericească s-a pedepsit şi
se pedepseşte, deoarece totul trebuie să se desfăşoare potrivit anumitor
legi şi precepte; nerespectarea acestora atrage după sine sancţionarea
eonform legiuirilor bisericeşti.
Ca stare şi lucrare harică, diaconi a urmează direct cele ale preoţiei,
fiind ultima treaptă a ierarhiei bisericeşti.
Ca şi preotul, diacoTI.ul primeşte hirotohia tot de la episcop.
Odată instituIt cu puterea diaconi ei, în urma hirotonisirii sale, el
rămîne în ceea ce priveşte exercitarea funcţiul'tii sale sub dependenţa
canonică a episcopului care i-a administrat hirotonia, neputînd face ni-
mic fără ordinul acestuia. (Can. 15 ap.).
În ceeace priveşte mutarea sa dintr-o eparhie în alta, aceasta nu
se poate face fără încuviinţarea episcopului eparhiot, sub jurisdicţia
căruia se află.
În cazul cînd· diaconul pleacă în . altă eparhie, fără învoirea Epis-
copului canoanele prevăd pentru respectivul diacon. să nu mai liturghi-
sească, ci: «să se împărtăşească precum un Iaic».53
Potrivit prevederilor canonului 33 apostolic, pentru a se stăvili ne-
orînduiala, dia conul nu poate fi primit în cuprinsul altei Eparhii, fără.
scrisoare de recomandare,
În cazul cînd se întîmplă. ca diaconul să-şi părăsească parohia sa
şi nici la invitarea Episcopului nu vrea să se întoarcă la locul de unde
a plecat, unul ca acesta să se caterisească (3 Antiohia).
În ceea ce priveşte parttciparea la slujbele diaconul ajută
numai pe preot. De aceea nu se cuvine ca el să cuminece pe preoţi 54.
În cazul cînd diaconul este împuternicitul Episcopului, Mitropoli-
tului sau al Patriarhului, cu misiunea de a-l reprezenta la anumite adu-
nări ce se ţin în afară de Biserică (adică nu la serviciile divine), «atunci
i se va da cinstea ca celui ce suplineşte locul aceluia». În acest caz,
diaconul va sta Între Episcopi. ,55
ascultarea ÂĂ"JÂ"~ÂĂ~A<.,

Can~

p. 194,
 .î3 A80UL'Î'AREAfJANONIOĂ . 483

1:rea episcopultlt-;cetă~ii.·Şi mOAahfidib. ..toate<ceţăţiie .şi'd'elaţară. s,ă

fie subt)]:'{}onaţ.t episcopului~ să iubească liI!Î:~tea,slistăruiâscă nUmai-îi)_
post•. şi rugăciuB:~, ,neîncetat;l!'etrecîndîn 10cuMIe unde· au fo~t 'fl,şeZ8;li.;
:să ntrseîngereze'sau s.ă seamest~e, înaf~ceri;:15is~l'ieeşti sau ;JilJ.iieşfi~
părăsind 'mînăstirile lor' fără num:aif1dacă lis-li dâ,tvoie"djn ptî.rţeli
Epis(!op:yh:d cetăţii, ÎI}~az d~ necesitatearzătoareuo Iar episcopuL cf:!t~ţn
t.rebuieJsăJ·t'l~re}'te.s,upr.aveg1ierea necesa!ă, asupţ~ .m!ii~titil?r~: . ,(: ",
·"Zona{la:''eomentîn:(fl
. ,~,,~:',,:, ,<: " , ' ,
acest'
.'
can@n··face unnătoarea "renfarcă":<<Sfîntul
,',-,.:.~"",~, . , " , , ' ,.,', """ y:
Sinod·:t?eeunoaşte !eă<ei" (monahii)' ;sînit. ",~ednici de ~ins€e,aacăYînti;'-a:~
~evlirl'sîn:t, devotaţi :Monahismului "şi dacăpetrec:viaţ~l:;monâhic~asei
:sincer âdieă" ·diri'lÎnimă :eurată iarn1i';numai>{Îefo~ă'sau cu alt
;scop»~t5'(:\'!'·;. . c ; , '.' . ;~."'.: ;/ . ' . '. . ' ; ' .' ;'v' ..... . . ..' '

\ Qrigen aratăÎ~(c'; ideaiulvieţiieiTeştlne'se ,;re~mă la~ru~ăcil,meşi:'ra

imitarea lui Hdstos,'care«se.~eate ·.realizade cătpecei ·ce'v6iesc'cu t{it
diiladinsul's~Îi i~'drlicea; şi' ~ :urm,eze}QÎ ~ristos, p:t>in ·saracia de bună
v~i~~ şi(}e:pădfţrea ~de;ltitnef pl'iri;{}~stitate şi'ascultapelf de,Bţse:rică,ceea
tlet'lste,egal:cuaseultârea fati;de;~;oa:itienH,Bisericii . deeei maiînalti
rJe câleadesăvîrşirÎi :creştin.e>;.i58 '. . .'" ','
. 'Lai<asetiltareafâtăde BiseIiic3.sînf chemati toti credinciosii, avînd
(la ~ni@âel'~scultarea/:MîntuitorulÎli fată de. Tatăl' cel ceresc: Temeiul
a~~steil:aseultă.riîl găSIm la tlvanghelisfui Matei, .în cuvintele: «Dacă îti
va greşi, fratele. tău;meI'g'i' şi-lmustră între tine şieI singur şi dacă te
vaasettlta:,.·;ai; dobîndit pe fratele .tău, Iar de nu te 'va asculta, mai ia
împieu:Wă cu tim;; unul:~au doi, ca pe spusa a doi sau trei martori să
se sprijineoI'icecuVint ;·şi d.e .• nu-i va asculta nici pe ei, spune-l Bise-
ricii,. iar.. cle·l1u va,'aSeulta· n1ei 4e Biserică să-ti fie' ca; un păgîn si
, 1\' t ~ ,.. ' . , ,~
vameş':» ,5,9~. :. . . .

Qanoanele .au valahilitate universală, 'pentru ,:!joţLceLce ·fac parte

dill Biseriţ,;~i ,a;vîndca;.i2jvor pritn de fundamentare.Sfinta ..seriptură.şi
S;fînta~radiţte. '." '.
. Pellt'flu:e:ise:rieanoastră ca "şi pentru celelalte Biserici ortodQxede .
pretuti&'dt;lut, canoauele conştitui~sc temelia intregii lucriiricu bună rîn-
dui~Iă. '
~. Dar în afară de Canoane, .toate Bisericile autoeefale întăresc şbpo~
. triv;ese·bunalcir, tinduia,lăinternă, prin legiuiri"pJJopriL La f~l a proce-
dat şi Biserica noastră,. ţinind 'ca şi . celelalte, la unitatea. can.onică il
Ortodoxiei,· în; aceeaşi măsură în care ţine la unitatea dogmatică şi'
cCulţică. ..•. . ". . , • '
Astfel, «Legea pentru alegerea MitropQliţilor şi Episcopilor epar,
hioţi» .60, din 1872, dupăce arată în articolul 8 că a,utoritatea centrală
---------.--
57. Ibidem, p. 195.
58. Prolos .. EmHian Bil'daş, Originea istorica a voturilor mon,ahale, .art. în rev.
~<GlasL11 Biserici5> 11'f. 9-10, din 1954, p. 517.
59.Maiiei XVIII, 15-17. .' . '.
60. Ohiru C. 'Coste'stu,'Colecţiune de Legi" Regulament'e,Acfe; Deciziuni, Ci~9fIări.
InstTll,cţiuni, Formulare şi Programe, voI. 1, Bucureştj, 1916, p. '42•.
 Magist'l'an,ţj,IOAN F. STĂNCULESaU

. ~itt) «Sf. Sinod», în~rt.9 aceeaşi lege precizează.: «Sfîntul Sinodal

]3iseI'icii. Autocefale Ortodox:e Romine fiind mţ)mbru al Sfintei Biserici
:m:~umel1ÎceşiApostoljcea Răsăritului, al căreia cap este Domnul nostru
I~sus .Hristos, păstrează şi va păstra unitate în privinţa d,ogmelor şi
a canoanelor cu Biserica din Constantinopol şi CU toate Bisericile or-
todoxe».
Regulamentul· pentru disciplina Bisericeasc.ă61 din anul' .lS73, în
cap. IV,art.35, vorbind despre cferarată : «Preoţii, diaconii, dascălii
şi tagma monahală, .în servirea Bisericii şi în chipul vieţuirii lor, tre-
buie sa urmeze după canoanelebisericeşti care definesc datorinţele lor».
În ceea ce priveşte dependenţa diaconului şi preotului de Ji:pis-
cop în urma. primirii hirotoniei, articolul 37 al aceluiaşi Regulament
precizează: «Hirotonisirea în treptele de .preot şi diaconeste '0· lucrare
ee atîrnă nemijlocit de cercetarea şi hotărîrea episcopului eparhiot: .. ».
De asemenea, în vederea bunei orînduielLîn viaţa bisericească,,~ţE.e­
gulamentql pentru buna conduită a eleruluiîn genel'e» .62, din 'anul 1893,
înart. 10 dispune ca «persoanele bisericeşti să fie în serviciul lor întru
toate supuşi şi ascultători de ordinele Episcopului lor». Aceastii,s.scul-
tare fiind strîns legată. de primirea harului sfinţitor din partea Epis-
copuluila taina hirotoniei. Starea harică corespunzătoare treptei res-
pective, îl cheamă pe respectivuLprimitorla deplină ascultare canonică
faţă de episcopul eparhiot sub jurisdicţia căruia se ~JIă.
În ceea ce priveşte Regulamentul de Procedurii al instanţelor disci-
plinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe RomÎne 16,3 , din anul 1926,
la art.17 se arată că: «Neascultarea de autorită.ţi se consideră cînd
o persoană din cele supuse jurisdicţiei bisericeşti ar refuza exercitarea
ordinelor primite, sau ar refuza supunere şi ascultare autorităţilor supe-
rioare bisericeşti sau prin cuvinte şi scrieri sau în a,lt mod ar batjocori
actele de autoritate şi legale, independente de autorităţile bisericeşti».
În continuare, la art. 18 se arată,: «Neascultarea de. autorităţi,
după gravitatea faptului şi conduita de pînă. aici a vinovatului, se pe-
depseşte cu pedeapsa dojanei pînă la pedeapsa depunerii». De asemenea
aliniatul al doilea al art. 21 precizează: următoarele în legătură cu ne-
ascultarea canonică: «Dacă un preot sau diacon ar săvîrşi cele sfinte
în altă eparhie, fără învoirea chiriarhului, se .va considera ca neascul-
tare de autorităţi şi se va pedepsi ea atare».
În art. 27 se prevede: «Săvîrşirea serviciului divin într-un paraclis
particular, fără ştirea şi consimţămîntul episcopului, se va considera şi
pedepsi ea neascultare faţă. de autorităţi». În continuare, art. 28 adaogă:
«Dacă vreun cleric ar primi vreo însărcinare bisericească sau civilă, de
orice natură, fără ştirea şi cu consimţămîntul autorităţii bisericeşti,
competente, se va considera şi pedepsi întocmai ca lfeascultarea de
autorităţi».

61. Ibidem, p. 289.

62. Ibidem, p. 302.
63. L·a Chim C. Castesou, Legi, Regulamente, Statuie, DeGiziuni, Jurisprudenţe ek.,
BUCltreşiti, 1931, p. 495.
.15 ASCULTAREA CANONICĂ 485

A nu asculta de legiuirile bisericeşti, înseamnă pentru cei ce fac

parte din Biserică, a se exclude singuri din mijlocul obştei creştine,
deoarece manifestarea în extern a vieţii religioase implică. pe lîngă
credinţă, în primul rînd acţionarea în cadrul legal al cultului, prin obser.
varea strictă a normelor şi orînduielilor promulgate de Biserică în
acest scop.
Pentru buna desfăşurare a vieţii religioase, avînd în vedere trans-
formările survenite în ţara noastră, după istoricul act de la 23 August
1944, în baza art. 84 din Constituţia Republicii Populare Romine, s-a
creat prin legiuiri speciale, cadrul legal de funcţionare al Bisericii Or-
todoxe Romîne.
întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Romîne Prea Fericitul Patriarh
Justinian, în «Predoslovie» 164 la aceste Legiuiri, după ce vorbeşte despre
marea însemnătate care a avut-o în viaţa poporului romîn, - atît în
cea de stat cît şi cea bisericeasc.ă - Pravila de la Tîrgovişte, refe-
rindu-se la actualele norme de organizare bisericească, precizează: ... am
înmănunchiat în culegerea de faţă toate orînduielile care au odrăslit
în aria vremii de acum, din dragoste adevărată faţă de Biserică şi de
patrie şi din dorinţa de a sluji după cuviinţă. pe amîndouă, cu devo-
tamentul·· nestrămutatal Părinţilor noştri».
în vederea bunei orîndui eli a fost întocmit «Statutul pentru orga-
nizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Romîne»65 întocmit de Prea
Fericitul Patriarh Justinian, aprobat şi votat de Sf. Sinod, în şedin­
ţele din 19-20 octombrie 1948 şi ~aprobat la 17 februarie 1949, de
Prezidiul Marii Adunări .Naţionale a Republicii Populare Romine.
Articolul 1 din Statutul de organizare şi funcţionare arată că:
«Biserica Ortodoxă Romînă cuprinde pe toţi credincioşii de religie
creştină ortodoxă din Republica Populară RomÎnă».
Referindu-se la conducerea bisericească, art. 3 precizează: «Bise-
rica Ortodoxa. Romînăare conducere .s·inodală ierarhică, potrivit Învă­
ţăturii şi Canoanelor Bisericii Ecumenice a Răsăritului şi Tradiţiei sale
şi se administrează in mod autonom prin organe proprii reprezentative,
alese de cler şi popor, prin votul credincioşilor, şi constituite în conformi-
tate cu dispoziţiunile prezentului Statut.»
Despre cel mai Înalt for de autoritate bisericească, vorbeşte artico-
lul al 9-lea: «Sfîntul Sinod este cea mal inaltă autoritate a Bisericii
Ortodoxe Romîne, pentru toate chestiunile· spirituale şi canonice, pre·
cum ~i pentru cele bisericeşti de orice natură date în competenţa sa» .
în ved~rea unei cît mai depline asigurări a ordinei şi disciplinei
bisericeşti a fost into~:ţllit «Regulamentul g,eprocedură al instanţelor dis-
ciplinare şi· de judecată ale· Bisericii Ortodoxe Romîne»,66, întocmit de

64. In Legiuirile Bise,i.oii Ortodoxe R,omîne (1948-1953), Buc., 1953, p. VI.

65. jbidem, fl. 5.
W. lbldern, p,·53.
 Magist'l'ană IOAN F. STĂNOULESOU

lî'ericitul Patriarh Justinian, aprobat şi votat de Sf. Sinod în şe-

8 iunie 1949 şi aprobat de Prezidiul Marii Adunări Naţionale
ianuarie 1950.
Ocupîndu-se de competenţa Regulamentului, art. 1, precizează : «Sînt
aH"U"" prevederilor prezentului Regulament toţi membrii de mir şi că·
indiferent de ocupaţiile şi funcţiunile ce îndeplinesc ca preoţi
şi călugări În Republica Populară. Romînă şi în Biserica Ortodoxă
Romînă, în ţ.ară sau peste hotare, cum şi cîntăreţii şi în
care se vor face vinovaţi de vreuna din infracţiunile enu-
la arL 2 şi 3... »
Avînd În vedere cele menţiOnate Ia art. 1, vorbind de cazul cînd o
din acestea se face vinovată de canonică, art. 15
menţionează: «Neascultarea de se cînd o
din cele amintite la .art. 1 din acest Regulament, ar refuza executarea
ordinelor primite sau ar refuza supunere şi ascultare autorităţilor su-
perioare bisericeşti, sau prin cuvinte şi scrieri sau în alt moa: ar batjo-
cori peChiriarh sau actele de autoritate şi cele Îndeplinite de autori-
tăţilebisericeşti». .
Pentru. cei ce se fac vinovati de această neascultare de autoritatea
bisericească competentă, art. 16 'hotătăşte : «Neascultarea de autorităţî,
după gravitatea faptului şi conduita pînă la darea hotărîrii a vinova-
tului, se pedepseşte cu pedeapsa dojanei, pînă. la pedeapsa depunerii
şi caterisirii».
în Biserică, totul trebuie să, se desfăsoare în bună orînduială, as-
cultindşi respectînd legile acesteia; de~ceea atît preotul cît şi dia·
conul,îri exercitarea misiunii lorevanghelice, prin puterea harică pri-
mită din partea Episcopului eparhiei, nu se pot sustragehotărîrilor
chiriarhale prin neaducerea lor la îndeplinire. «Nici un preot sau diacon
nu !)oate săvîrşi cele sfinte într-o parohie, decît în aceea în care este
legal aşezat, fărăîncuviiriţarea celor în Grept. Dacă un preot sau dia-
con ar săvîrşi cele sfinte Într-o parohie străină, fără, învoirea paro-
hului respectiv, se va pedepsi cu miuimlllU : pedeapsa dojanei şi' maxi-
mumpedeapsa transferării» (art. 18'.
O hotărîre în acest sens cllprjnde şi p,liniatul al patrulea al artico-
lului 19: «Da~ă un preot sau diacon ar săvîrşi cele sfinte îl} altă.
Eparhie, fără învoirea Chiriarhului, se va considera ca neascultare de
autorităţi şi se va pe,depsi ca atare».
Totul trebuie să fie făcut cu consimtămîntul si stirea autoritătii
bisericeşti competente, fapt care se menţionează la art.' 24 :«Săvîrşir~a
serviciului <liviu într~un paraclis particular, fără ştirea şi consimţămîn­
tul episcopului,se va consid~ra ca neascultare de autorităţi şi se va
pedepsi ca atare». .
Tot în legătură. cu neascultarea de autorităţi, articolul 25 face ur-
mătoarea remarcă: «Dacă vreun cleric ar primi o însărcinare .biseri-
cească de orice natură, fără ştirea şi consimţămîntul autorităţii biseri-
17 ABCUJ.,TAREA CANONICĂ . 48"/'

ceşti competente, se va considera şi pedepsi ca. neascultare de auto~

rităţi».
Ascultarea canonică impune îndatoriri si fată de autoritatea de stat
şi faţă de legile statului, cu aplicare la vi~ţa bisericească şi anume, în
înţelesul, că Biserica, pe temeiurile dogmatice şi pe temeiul unei În<:le ..
lungate şi constante tradiţii a folosit şi foloseşte în scopul asigurării
bunei sale rînduieli şi comportăridisciplinate a clerului, pe lîngă legile
sale proprii şi legile corespunzătoare ale Statului. În legătură cu această
ascultare, faţă de autoritatea de PreaFericitul Patriarh
adresîndu-se preoţilor arată: «În rînd Cucerniciile
să daţi dovadă de supuri~re, de ascultare şi preţuire faţă
nirea ţării noastre şi, în al doilea rînd, dîndu-vă ca pildă, să
poporul să fie respectuos faţă de 'legile ţării şi să-şi iubească
din toată inima»67. La această ascultare faţă. de autoritatea de Stat
se referă, de altfel şi canonul 84 apostolic, cînd spune: «Dacă va de-
făima cineva fără dreptate pe împăratul sau pe dregător, să ia pe-
deapsă; şi dacă va fi cleric să se caterisească, iar dacă va fi laic, să
se afurisească» 68.
Pe temeiul celor analizate pînă aici, în legătură cu Ascultarea Ca-
nonică, putem să facem următorele consideraţiuni finale:
- Pentru credincioşii care fac parte din Biserică, ascultarea cano-
nică apare ca o necesitate categorică, ca unii ce sînt chemaţi la mărtu­
risireaşi trăirea adevărului de credinţă mîntuitor al Domnului nostru
Iisus Hristos. Această mărturisire şi trăire a adevărului de credinţă,
nu se poate face la voia întîmplării, ci potrivit anumitor norme cano-
nice care trebuie observate şi îndeplinite în vederea bunei rînduieli.
În cadrul Bisericii, ascultarea canonică nu face altceva decît să
arate calea pe care trebuie s-o urmeze cel ce crede, asigurînd cadrul
legal în limitele căruia cei ce fac parte din Biserică să poată ajunge
atît prin ascultarea normelor şi rînduielilor bisericeşti, cît şi prin bine-
cuvîntarea harică primită din partea ierarhiei, la dobîndirea mîntuirii.
Pentru viaţa de toate zilele a Bisericii, ascultarea canonică repre-
zintă mijlocul cel mai eficace prin care se păstrează' în primul rînd
disciplina şi ordinea, fără de care viaţa religioasă nu s-ar putea desfă­
şura în condiţiuni normale.
După.~cum am arătat în cuprinsul lucrării, ascultarea canonică se
întemeiază nu numai pe o lege, ci şi pe învăţătura de credinţă. De aceea,
la observarea acestei ascultări canonice, sînt chemaţi în primul rînd sIu-
jitoriibisericeşti, iconomii puterii harice mÎntuitoare.
Puterea harică emană de la Dumnezeu prin Iisus Hristos, care a
transmis-o Apostolilor. Apostolii la rîndul lor au transmis-o prin hiro-
tonie, Episcopului.

67. t JU6ti.ni'an, Paltriau-hU!l Bi'sericii

Ortodoxe Ramine, Aposiolat Social, vot lV y
Bucureşti, 1952, p. 269.
68. La dr. Nicodim .II1.ilaş, op. cit., voI. I, paldea l, p. 313.
 Magistran,ă IOAN F. STĂNCULESCU 18

:mpiscopatul prin neîntrerupta succesiune apostolică, a păstrat în

<:adrul Bisericii, plinătatea de stare harică.
Clerul bisericesc primeşte de la Episcop un anumit quantum de
stare harică,. specific fiecărei trepte ierarhice. Cei. ce fac parte din
ierarhie, se află într-o dependenţă, canonică faţă de episcopul care le-a
dat această putere sfinţitoare, făcîndu-se în felul acesta ascultători
legiu.irilor bisericeşti, care asigură cadrul legal necesar eficacităţii lucră­
rii harice.
Ascultarea canoniCă condiţionează în chip hotărîtor, lucrarea mîn-
tuitoare a Bisericii. Ea implică pe lîngă ascultarea faţă de legile şi :rîn-
duielile bisericeşti şi aceea faţă de legile de Stat.
 v
'~ileles()rţil~T,. . . QO ga t înLXX,crinqscutăşi sub numele de Ziua lui
Ma:rdoh~1.ln IVI aQ()Q'XaLK"n lî!X~Q(d .. a fost instituită în amintirească.
~ării~'l{r~il?rd~ .l~ .nimicirea totală,. d~cretată de către .Aman, '. de)nn,i-
'~r 11.l,~lJrtearegel\\iPersiei. în .anul al treilea, al domniei lui Arta-
ie~e (Est. 9,36; 9,21; 3,7),
«Bărbaţi )nari ·şlpioşi .s-au ridicat pentru organizarea vieţii
nor cares-l.l,umtol's4În robie. în Pămîntul Făgăduinţei (al1,ul
in.. Hr.);dar,Domnuln-ap~r~it cu ptoniaSa mCl .
rămăseseră între hotarele regatului Persiei. În anul

de se:rninar perhiru titlul de magistru tn

P. G. Pr. PmL MÎ!rcea Chialda care a
 DUMIT.RUABRUDA.N.

ridică şi acolo apărători vredJiici.Şiaceasta se

istoria. despre vestita Estir» l~
t~n[lp1.11 domniei regel1ji p~rsan Artaxerxe LOl1ginial1ul (486-
cunoscut diuSfînta' Scriptură şi sub . n1lme1e de Ahaş­
în Suza, ,capitala regatului pe:rsan,Mardo-
f" .."<Ycm din tribul . ·lui·Veniamin si era.deseendentul

renunţaseră de a se mai. întoarce În.

AL".""'\O"'\-"" eliberării, Astfel, urma să-şi ducă
o adoptase,
yreştea Pe orfana Badasa(Estir) şi
este luată de soţle de căţre Artaxerxe:
mulbdecîtpetoate celelalte soţii ale s'ale
slncerita.tea ei . d-apus pe capcoroanăîm­
vremea aceasta,eyreii, care rămăs~seră
re~~a1tul !;Ie:l ;::IallI, bucurarăde linişte, Dar .lucrul acesta
curte tf'ăia un' oarecare Aman,amaleJdt,
. toţipr:lnţii . regaiuluÎ(Est. 3,1), Set
încrederea .ce. . acorda. regele, <pentx:u apă­
sarea,. truf;:tşăatuturoI' .:;1,oe10ra .ca;renu .,' sep~osteI'l1au.cu·· supunere ,de
·'r~binajnteasa.J:?e lîngă, toate. acestea, .t\rp;al1nutreaoinvidie>şi o
ură nestăvilită . faţă deevr~H, carevieţl.liauîp.,~a'Pita,l~ >şi llJ;ai ales,
fa,ţ~ de Mardohe1),care dobîndi~etrece,ţe lacl.lrteaJuiAri:axerxe şi
Cfj.reJllanifestapindifereIlţă cînd segăş~ain<prezeuţa,dell1nitarl.l1ui
regal,ref1.1~înd . . să.-şj. plece· ehiargenunc~jul,c~făceal.lc.eilalţisluji~
tori ai Curţitn,efl.ll!;1.11său.erfj., evident, bazat pe unmotlv religios;
acela că era evreuşi,religia.sl:i.' nu·i pel'miteaun act degenulac~~ta,.. ~·
' .... ~ceastăatitudil1el.lmplupe Ama,nde ură. EI luă notăl'îreasăJi>iardă
nu numai pe Mardoheu, ci şi pe toţi cei. de un sînge cueI. «Cu o. sÎngIlră
lovitură el voia să răzbtme atît efensa sa personală,cît împreună cu
aCţa,sta să satisfacă şi ura ereditară a poporului său faţă de iudeii cei
dispre.ţuiţi».:3 Prin intrigi viclenela rege, împotriva evreilor ca şi.
~o~tra «unui popor deosebit . popoare, care arelegi deosebite de
ale tuturor nu ţine legile împăratului» (Est: 3,8)
cap-rioină atot felul tulburări şi
rege pentru editarea .unui decret,
tot regatul (Est~ . 4,12~13).
începereaiinei .. acţiuni, .era foarte
sO'I'ţii. Micul obiect,. denumit
 adunări religioase
sinagogă, două pasagii
celor lipsiti, mai aleI:! daruri de mînca,rl. si
se poată bucura în pa,ce zilele serbării: n
seriJareîncepeaîn 14 adar,cînd evreii se adunau 4t
~inagogă şi·· citeau pasajul . din Exod .17, 8-16, care,. povesteşte victoria
israeliţilor asuprl). . aITlalekiţilor, pr~supunîndu-se că Amanar fi avut
strămoşpe regele Amalekit Agag (1 Reg. 15, 8; Estir3, 1). Se
tinuaapoi, lectura cărţii Estir, lucru ce .coUl~tituia ,de fapt, centrul ser-
bădi,Răscolirea,amintirilor în legătură cu faptele de vitejie ale
strămoşHor,pdn lectura 'cărţii,. ,era un prilej pentru manifestaţiî de
bucllr~ezgomotoasă, care nU conteneaupînă Ia sfîrşitul serbării.
Cînd seprQnunţanumelelui Aman,.,încursullecturii,}:)Ol)Orul adu-
nafizbucnea în strigăte pline ,de indignare : «Să.fie distrus numele
lub. Copiii băteau din palme, loveau băncile şi făceau un zgomot in-
fernal, pornind unii contra <altora cubucăţid~ lemne şi piatră, pe
care era scris numele JuiAman.,12 Ia~ la pronunţarea numelui lui
Mardoheustdga: «Binecuvîntat să . fie' numele Jui». Lectura se în-
cheia cu aclamaţii tumultoase. «Blestemat să fie Aman ! Binecu.vî:n"
 Nauroz
Ulentul cele
ficat sărbătoarea , Purim
ilărbătoarea morţilor sau
2iitor,protector) ,pe care perşH, o ţineau cu' mult ,respect. Dar "M,;'ţ:;(;1,;:)"'a.
fIlărbătoa:re n~es.te atestată decî.tîn secolul al VI-lea (după
de către bizantinuIMenandru Protector,în singu:rul' fragment, care ne-a
răJnas din «Istoria» sa. 17 Această sărbătoare se celebra iarna, pe cind
Purimestepr~uităprimăvflra.Sărbătoarea morţilor nu putea fi În-
lIoţită de manifestaţii de veselie, Caracteristica sărbătorii Purim.

In#odactio ,', specialis in his,toricos

ât:;D.d.B.voLV '~O;
p<;<,m""., Paris, ,,1960;"'vpt lI",p~, "425~
Manue1 ,,',d'archeologie ,biblique, PaJfES,
 s"a
(Il Macab,
aur,masa şi .. vasele umplute
lăsat acolo. A golit şi
în acel loc, decit pentru evrei
a lui .Antioh au trebu.it sco
fără ·izbindă, .din a dou.a
anu.l167 În. IIr.). data aceasta,
Ierusalimului, În ·zÎ sabbat, convins
nu ·.se vor impotrivi.
că soldaţii se aruncaI'ă CU
"""'_-'-.1 •. ' afosi crunt~i de aceasta. Antioha
~vreU .«sa se·.strămute de la legile ·1.01' . părinteşti şi
clllegile lui Dumnezeu» ClIMacab. 6, 1}şi
numai zeilor eIini.
Pentru a supravegh~a mişcare. ce ar Ierusa-
lim,Antioh. construieşte o citadelă, .un turn ,în .partea Înaltă a
eetaţii 27 .Pestetot a ridicat altare şi statui alezeităţHor pagme .şi
P9runci ca evreii. «să aducă jertfă carne de porc şi vite necurate, să-şi.
lase pe fiii lor necircumcişi şi:;;ă pîngărească. sufletul lor cu toată ne-
.curăţia, ca să, uite Legea> şi să schimbe toate îndreptările. Iar care
nu va face după cuvîntul regelui, moară» (IMacab. 1,50-52), În
felul ·acesta, . evreii. au .fost împinşi. prin violenţă. apostazie~ Inima
Iora fost adînc jignită şi pietatea lor brutal lovită.
4. fost.introeIusă.ca.obligatorie serbarea zilei de naştere a regelui,:
dupa uzul hnprmuutat . pare .dinsanctuareleEgiptului, iar. în locul
;ramurilor tradiţionale, . pecarelepurtatl Sărbătoarea Corţurilor, ei
erau obligaţi . să,şL pună pe cap. coroane obicei· păgîneseprac-
ticat la sărbătQrile lui Bachus .• 28
PrQfanarea aa·iuns lacuhne, cind în 15 kislev,a anului. 168,.
templul din.lerusaliru a foEltînchinat .1tiiZeus. Olimpianul.A fost .ridi-·
.cată pe altar .statuia luiZeusşiprirnul sacrificiu a fost oferit la
10 zile după aceasta,la 25 kislev 29 • Cu sîngele porcului jertfit a fost
.::stropit jertfelnicul, iar·· cameafiartă împreună cu file de Thora, 3;;.
26.Heinilli~hClemootz, Des Flavius Josephus,... Xl!, V,
Lagrafige;·op.dt, 60.
Lawange, P. M., cit" pag. 60.
29. Barrois, AG.,op. p: 416;
şi .ţine
167 în.
heilor şLcu toţii se "."101"<>0'
8fîrşitullui. Matatia.. aduce anul 166,
răSculat fără conducător, căci fiul. Iuda nu era mai nutin Înflăcărat
decît tatăl siiu.. Iuda era Ull ră.zboinic . al căruI suflet izvora o. pu-
tere nevăzută, care umplea pe toţi cu nepăsarea de moarte şi setea
de biruinţă.. Datorităvitejiei sale a fost numit Macabeul(ceea ce
evreieşte înseamnă ciocan) şi după el şi ceilalţi membri ai familiei aU
fost numiti Macabei..31
. Cîtev; atacuri llerel1şite ~mpotriva lui Iuda, îl fac!>e Antioh să-şi
piardă cumpătul şi să se arunce. CU disperare. în luptă.. Dar bătăli~
definitivă se apropia şi o dată sosită, prin iscusinţa lui Iuda şi vitejia
detaşamel1tuluisău, eununa biruinţei este de partea evreilor•... 80si·
timpul eliberării Ierusalimului şi vremeaa1ungării «urîciunii pustiirU»
ce seîncuibase acolo. Era in ziua . a .treia a lunii kislev, anul 165,< Ceta~
-tea sfîntă era într-o stare jalnică, «locul.sfînt pustiit, jertfelnicutptll~
 instItuit 'sarbătoarea, Înnoiri!
...... '.' .' . prăznuirii,credinGio~ilpurtau ramuri verZlln
·:bucurie. . . case. se aprindeau Iumînări,iarporţ:ile . . ........ .se luint
nau cu lămpi înnurnărcreseînd:o lampă în prima zi, douălărnpiin
.4t... doua . zt etc., de unde .şi .nu;m.ele de. «Să1'bătoarea lU11finilot» (ta <prota)
pe care . i-() dă Iosif Flaviu.:33 • L.a ten:tplusecîntauimneşise
aduceauQlocauste,sficrificiidemulţumireşide laudă. Sărpătoareanu
era. legată de un anumit localcultuluirp.ozaic, .Ierusalimul; cum erau
Paştile, '. . .' . .Săr~ătoarea9(yrturilor,. se " . peste tot.
Sf.• Elvangheli$tloanaminte~te . deSă,rţ)ătoarea Înnoidi la
participaseşiM,întuitorul : «În Ierll~alim se prăznuia atunci Sărbătoarea
.Înnoirii templului; Era iarnă, Iisus se plimba templu, pe sub
pridvorul lui SOIOmOl1» (Ioan 10, 22~23).
UnU . exegeţi, .' printre '. care şi' Calmet, ... că
despre care vorbeşte sf. Ioan ar sărbătoarea '-'VAL>;>'''''.''''
lui Irod, care· se pompă
.acestui !'I(1,nn1rtl
11 SĂRBATORILE

III

Este Instituită amintirea

în 160, de către Iuda Macabeu1.
13 adar.
Moartea lui Antioh IV Epifanes anul
cu sine mari· în situaţia evreilor
cele două partide: 'al eleniştilor, în +"'11'ft·0,
cel naţional, în frunte· cu fraţii Macabei, continuă se accentue.a~ă
mai mult cînd se iveşte un nou pretendent la arhierie, preotul Ioachim
sau Alcllim, aparţinînd eleniştilol'; Acesta este trimis susţinut ia
Ierusalim de către Demetrius, care ocupase tronul sirian, samavol-
nicie, in în. Hr.
a . aplana situaţia, .Palestina Nicanor, clipe.
tenie>miIitarăîn.armatagînd al acestuia era
de a-l lua pe Iuda în robie de a termina definitiv cu
evreii. În âcest scop a şi pornit o armată spre munţii Efraim (I Macab,
7, 27). Prima ciocnire intre Iuda şi Nicanor are loc la 13 adar, anul
160, lîngă Adasa. Chiar de la începutul bătăliei, Nicanor Îşi pierdu
viaţa, oştirea sa se retrase în fugă. Poporul din cîteva sate se
alătură învingătorilor şi. urmăreşte pe 'Înrobitori. Victoria a fost .pentru
toţi un prilej 'de mare bucurie şi au hotărît ca de 13 să. de-
vină .pentru ' de serbare· şi rugacmne,
sfinţitii 7, 48-49). Dar ziua de
de. post la care
pe de
.şi de
15 adar),
Nicanor ,37.

în
Poporul a Macabeul împo-
lui Nicanor, lui Dumnezeu care
n~~~·n~.~Q~n pe cei ce

--.-----"--...,.."..;
A\:easiă
.))

BairroIs A G., op. cit., voL lf, 417 ; 11p711nap!' 1),1'. 1., op. cii .. p,ag:.
38. op. cit.. pag:. 447.
 . . ....Este instituită Îna,nuI 142
$f:inte .\UMacab.13, . 49~1$4:J.
Ionatan, .UJ;'llll}şuI lui 1l1'da ;.v.u'".'-'<"' ....
<;;

i,nte <ie}Iristos. Traditia de

fratelemaiin.Vîrstă~I·lui.Lv................ .
ceI'~şte ,'. Ga~a şi alungă de •. acolo
~iuade 23 ija,r, anul 142, el intră
CUl1arfeşi chimvale, cu alăute şi cu
:rn.ai mari din Israel».· (1 Macab. 13, ... $:1). Garnizoana
salim, aşeza,tăîn fQrtăreaţaAkra, de m,ai
gată.să capituleze ..aoEvreii nou
S-a hotărît aPoi ... ziu.a . 2 3 ijar să. pr;ăznuităca
riei, zi în care «s-a întărit muntele casei Domnului»
Penfruurmaşi, amintiri pioase legate
Macabeul şi a jertfit

Instituirea sărbătorii Aducerii lemnelor (~ ţ1JAocp6Qmv~(jerf])

e~te strîns legată. ·de «pecetluirea . reînnoirii legăm.întulub, ·cînd evreii r
dupăîntoa,rcereadin robie, sub conducerea luiNeemia,se jura,ră lui
lahve. de •. a . respect.::!, .întrutotul. poruncile Legii, care fuses~răneglijate
pînă acum dincauzastrîmtorăriIorla, au fostsu}?uşipriutre străini.
SîntdetermÎuate cu această ocazie o . , . rînduieli CU privire la
cult şi în general la viaţa . acesteae .accentuată. datoria
dea aduce lemne la templu, . focului pe altaruL de
sacrificii, după· cum este scris în 12) . «Apoi au tras la
sorţi preoţii, leviţii şi. poporul, după părinteşti, ca să se
ştie. cine şi cînd trebuie să aducă în fiecare an, . Ia anumită vreme,
lemne casa Dumnezeului nostru». (Neemia 10,34).
După Iosif Flaviu ziua de serbare. era 14 ah (luna a .şaptea) 40,
dar în Talmud (M.Megilla 1, 3) sînt pomenite nouă zile în .care se
aduceau lemne pentru intreţinerea focului pe altarul olocaustelor.

VI. BUCURIA .LEGII

Bucuria Legii (Simchat hattora - jliitii1

T -
iI[10fp se serba la
23 tişri
( , .., W j1ultima, zi a Sărbătorii Corturilor, cînd se citea
-: .
la templu cea din urmă paraşă, sau secţiune din lege. RabinU, soco-
tind această zi ca un hotar înviaţaculticădela templu, au hotărît
ca ea să fie serbată. cu veselie şi să se aducă mulţumiri lui Iahve

39. BeziiTIgen-Dr. I.,op. cii., pag; 403 ;M:'OnIef Eduaifd, ap. cit., p. 181.
40.J.osef Flavius,Bellumlud.,n,ll, 5; Tarnavschi, Dr. Vasile,op, cit., pag. 6591
Bezinger Dr.' L,op.. cii., p.404.
1., op. cit. p. 404.

Isldor, Manualu
 CATALOGUL MANUSCRISELOR
DIN
PATR'IARHIEI

Mis c e lan eU
XIX 2 ; hÎ'rbe; '126 loi3; 23x 16. 20 rî'l]d,UT;Î .pe. pa,glnă l
neJa'gră: i,n .corpul întii; colionUtluri,lc şi iintiţi1a,l\:'le ·c·ti cernea,J,ill
neagră ; ~ncorpul ,aii doilea, iiUuTii!e şi iiDiţkdBiecllcerrleală roşj'e; colontbtludie Iips'escţ
r)1 corpuil a'l.reilc'3, colontitl,ur,t,le Qucer'lJielallă nea:gră, ,jar tlitJlulrile 'Şi iniţialele, la ÎIliceputu!
c0fp111ui, 1.97-98, lOucern1ealăaip'oi cu cerneauă lfleaglră; 1Jl1eicQmleie : .corectu!1i de
lappima mînă; leglht\lră' veche ~D piiicJe. Numere. vechi de 'bibHotecă:pe Cbtor 81 i
Biblioteca InteriDI<l,tului Teologie avut·!l1!u:mănl1 2312,

f. l-1v. Cu însemnări posterioare.

f. 2-2v.Albe.
1. V'iata şi minunile sfîntuZ'ui Nicpîae făoător'ul dern·inuni.
1.f.3,4. Ară.tarepre scurt predoslQviepentru minunile aceluidin~
tru sfinţi părinteluiuostru făcătoriul de minuni Nicolae din Mira
Lichiei.
Ş,1 prNl mult min:l1na-i.

f. 4v. Albă.
2. f. 5·l1v. luna lui Dechemvrie în -6 zile, lăcuinţa şi viaţa
arătare din parte minunile celui dintru sfinţi părintelui nostru
Nicolae arhiepiscopul dIn făcătorul minuni.
 II. f. 69?75v.Poveasteapărintelui
,drac innaÎlltea lui.

IIl. f~ 76,84. Poveasţea .pelaghiei curvei.

Pă:riinMe. Iacov ne-aruSIPus
Şi odihnă la zioa judecăţii.
f.84v,94. Povestirea părinteluiE1iseiuînsu~i pentru sine.
Păniniele'Eli,sei:u sipun:ea fimd eu (zice} tîu1iăr
de moarte.
S,. pilr,1ntele
f. 94v·96v. Albe.
V. f.97-125i Urmarea mareh:u şi îngerescului chip
~ucureşti, 19371 p. 595-623.
f.125v-126v; Albe•
.Î11semnăriposterioare:
Pei. 1, printre
(Ju pZeoociune Teofilo.
piirintile·lcnatie.
 2, cărţii: Carleasfîutului
Capete a faptelor celor bune. Cap.
f. Albă.
1; .f. sfîntului. Teodor ce
Capete a faptelor celor bune. = <PtAOi!.tlAiat Veneţia:,
1782,. p. 265-281 6.
II. 1, f. 42vc 50, Dintru ale prea cuviosului părintelui nostru Efrem
BiruZ, ·Sfătuiri. 21 = AOl0l %~I 1t(Xpilttll~"lSti; 1:06 oah)!) 1t(t.tpO~ ~p,roy
'EtppaÎll 2, OPOl) qpdoLV Veneţia, 1721,
134-139.
2. f.

A cărţii a ţreia a lui Ev~rgheNno8. Pricina Că nu

trebue din prepusUri a osîndi ·sau cumvaşi·.a ·crede .prepusurilor•. ·Din
viiaţasfîntului Ioan Milostivul = i:OYOilIll1~ 'tOW {}s01l&Ol)'IllY P1l11cXtIll9 %cxi
:8toao>r.ctAlroV 'tOO'll ~sQ!.plFIll\l %ai IX)'looy 1tCX'tE,r:-0O1l,. cX1tO 1tao'l'J~ 1'f'Il!.p1j<;;· '&s01tliSoa'too
4ru'IIa,&po!cr{}sICl' a.;. " 0 1U1.ftb. Dlllo)o!) 't00 OOlOOtcX'tOO 1101lax06 '2t!X! %n'ltCpo~ l1o~*
o

riJ;;; . Tm'fJoq·(rn, 8sot6MO t1);;; Ebepl~'ttQO~ )tOl! .E.beplStLlIPii hnt.cxAOtl!'-SVOo ••• ,

Veneţia,1783, p,575-578 7,
f.55. însemnare posterioară.
f~ 55v-56v. Albe.
llisemnă:ri posterioare:
f. 55: Aprilie 14 1803 am
ln'Viare.
;se cunosc fu
ma[]uscr~sului.
itraducere.şi aceeaşi dispoziţie acapttoie~or
IDilJuuş.crjsul acesta a,re 100 capitole ca
Cl'l1~!110.!eH': 100 101 din mallJllllSCrisul.66..
~str&S. fOile de la ~ftrşil
 1nsenmăriposterioa:re:
1,pem.argineade jos a foii:
f, 2, margh:u;;~r de jos a

-
= ?"

98
99
100

1 ~
Caij}. 100
2 1.
;) Z.
4 3.
5·7 4.
.
'~ .B
9
fi.
.3;
10
""" 1.
Il 8.
12 9.
""" 10.
IL
i2.
" 13. "
" "'" il
"
14.
18 15
 de
3. 12.:20. Septemvriein
de vii aţă făcătoare cruci.
4. f. 20v-26. Seplemvtie Pristăvirea sfîntului slăvitului
lăudatului apostol evanghelistului IOan. Bogoslov:
5. f. 26,32. Odomvrie 26.de zile, Sfîntul mucenic
Izvorîtoriul de· mir .•. şi .Pomenirea înfricoşa,tu1ui culrE~m'ur,
6.i. 32v"38" Noemvrie>8zile,SoboI:111tnai şi cel:ttelor
pători lui Mihail şi Gavriil şi al tuturor J;luterilorcereşti.
7. 38·43v. Noemvrie 13 2:ile, Cel dintru sfinţi părintele nostru Ioan
arhiepiscopul Ţarigradului Zlatoust.
8.44-49. Noemvrie, 21, .Intrarea .,.. în Bţserică a Sfintei
Stă[pî]nii noastre de DumnezeU. Născătoarei,

92
93
94
95
96
85
86 8L 97
87 98
88 " 83. 99
89
00
IH
lO.Foile 1·89
Il. In acest
() .pres.curhire a
la vecernie
para tiv intre
de s,lujbă
 f. 121v·130. Lunj'J, lui Avgust
Faţă a Domnului .şi Dumnezeului
Hristos,
23~ . f. 130v~135v. Luna lui ,A.vgust. .. .aciastă lună în 15
r
Adorrn~rea .Prea S [fintei] Stăp[înei 1. no astI'e 1 de. Dumnezeu Născătoare"
24, 136-144. întru aciastă lună în 29 de zile, Tăiareacinstitului
cap al cfinstituluil slăv[itului] Merg[ătoriului] şi Bo-
tezătoriului Ioan.
25. f. 144v-145v. Listu rltareceva
a lui A vgust.
26L 146-147 De Ia 15 Avgust.
f. 147v-149V. Însemnări posterioare.
!nsell1nări de prima mma:
64v, frontispiciu: .1785.
134v: 1799.
f.144: .Dumnezeu mUostivind'u-se
·in-au luminat de acest lucru; CU o8t:!3n4'}ailA~.
Prea S[finteiJNăsoiitoarei lui Hristos
Preacistiimii.voi .'f'Uga şi mie' 'la
a-mi ajuta. f'ug/îndu-m/i, cu plec4ciune 'l,frum/t,/umlau:-m,(t
J
 H JBL 1 OG R

Sa'Lnte. Bible d·u ohanoi,ne Orampon,

(A.T.l, et. traductionn.ou:velle
1960,1164 +364 +LV 12

Cor ne li li S van, «Evangelien am Nilsand'ff

Nilului); cuo contribuţie a lui B. Bauer:
autotd:i!~e ale lui Iisus?» şi o' postfaţă a lui C.TiU:
de la~ Nag'Hamma,db, traduC61'e
• 223p.
 silo expuloă unui amic
împreună cu. sCUirte
Cartea a fost scrisă
deci în plină maturitate a

re'dăin
305 d. H.). In desfăşurarea
istoriei, {) idee unică,
fnc€iJle o i,storie» (,pag.
Autorul Hecare epocă
lilierar;
O .proolemă lil1 l teresanlă şi
monoieismşi', poJi,teism egiptene
monoteismul. Se .. Ipoate iXeisiorie
spreiXima perioadă a iskll1iei Egiplu1lUi, o ii1liărirţ atît cît şi Il
eeleimonQtei'ste (Ipalg. 35 Uirm.) Caraderisti.cărelaţii1or forme de
religie este. eVI()luţia .zeuluiPtahdinperioadathimi1ică: că P'lah se
crează pe s.inettendi,nţa mOrl!oteistă), ca 'pe urmă săareeZle, iXoprielăţile .salIe.
8. Ptahi, .. caife .. devin mari~ zei şi formează Împreună cu elo nonadă (tendinţă' poli-
.Monoteismul şi'P0E!!JeismuJ se presupun reciproc. Se reJev,ă şi existenţa unui
,tir"";.'"i". regula,tirvmonoteist, care apare 'Ori de cîte ori politeismul ia amploare
este toamai o incercare de unificare). Principi nI monoteist !I1usuprirnă e1e~
poliieilSil, <:iîl menţ~ne.
Aceleaşi trelaţii. reciproce .t'nke forma politeistă 'şi cea monoleistă sînt relevate de
in învijţă!tu.r.a despreAlion. Polirteismul apare În VVJ""-<;P\W fafl!lonului-zeu
Afon oameni. .(CLHeroOOrl Senk, în Uieroatl.l!zettuog}f"
112, Hl). (Aug. 8.).
MANUSCRISELE
LABORATORII
DE PE MANUSCRISELE PE

MANUSCRISELE, COMUNICĂRILE OFICIALE ALE

LOR, REVISTELE PERIODICE, ORICE
CORESPONDENŢA PRIVITOARE REVISTA SE TRIMIT PE
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC DE MISIUNE
STR. ANTIM, N,. 29, RAIONUL N.
CU «PENTRU STUDII
VISTA TEOLOGICE. DIN