TUMORILE GLANDELOR EXO-ŞI ENDOCRINE,

PRECUM ŞI ALE INVELIŞURILOR EPITELIALE

Glandele exocrine, endocrine, invelişurile epiteliale
Tumorile glandelor exocrine şi ale invelişurilor epiteliale
FICATUL
Adenomul hepatocelular (hepatoadenomul)
 tumoare benignă alcătuită din hepatocite, care formează trabecule
 sub formă de noduli solitari sau multipli
Carcinomul hepatocelular
 un nodul mare, care ocupă in intregime un lob hepatic (forma masivă)
 caţiva noduli izolaţi (forma nodulară)
 noduli mici diseminaţi in ţesutul hepatic (forma difuză).
 Hepatocte atipice, formează structuri tubulare, acine, trabecule (carcinom tubular, acinos, trabecular, solid)
 Stroma e săracă, conţine vase sanguine cu pereţi subţiri
RINICHII
T u mo r i b e n i g n e -adenoamele, m a l i g n e - variantele de carcinoma nefrocelular.
adenoamele - celule intunecate (bazofilă), cu celule clare (hipemefroidă) şi acidofilă
Adenomul cu celule intunecate (bazofil)
 structura adenomului tubular, solid sau chistopapilomului
 Uneori atinge dimensiunile rinichiului.
Adenomul cu celule clare (hipernefroid)
 nu atinge dimensiuni mari,
 circumscris de o capsulă,
 secţiune-culoare galbenă, uneori cu hemoragii
 constituit din celule mari, polimorfe şi clare, bogate in lipide
Adenomul acidofll
 tumoare rară,
 dimensiuni mari
 structură tubulară, solidă sau papiliferă
 Celulele tumorii sunt poligonale, clare, cu granulaţie acidofilă
Carcinomul nefrocelular (hipernefroid) cateva variante:
 cu celule clare(hipemefroidă),
 celule granulare;
 glandulară (adenocarcinom renal);
 pseudosarcomatoasă (fuso - şi polimorfocelulară);
 carcinom mixt-celular.
Carcinomul cu celule clare (hipernefroid)
 cea mai intalnită tumoare malign renală
 nodul de ţesut moale şi pestriţ
 celule clare poligonale şi polimorfe, bogate in lipide şi multiple mitoze
 Celulele canceroase formează alveole şi lobuli, structuri glandulare şi papilifere
o separate printr-o stromă săracă cu vase sinusoidale;
 tipice necrozele şi hemoragiile
 invadarea bazinetului de către tumoare şi inaintarea ei prin vene (“trombi tumorali
 metastaze hematogene precoce in plămani, oase, ficat, rinichiul contralateral
Adenocarcinomul renal
 nodul moale pestriţ
 structuri tubulare şi papilifere;
 celulele atipice, cu nuclee hipercrome
 Cancerul infiltrează ţesutul renal şi dă metastaze hematogene
Nefroblastomul (nefromul embrionar, cancerul renal embrionar, tumoarea Wilms) frecvent la copii

GLANDA MAMARA
pe fondul displaziei dishormonale benigne
Tumoare benignă a glandei mamare
fibroadenomul
 nodul incapsulat de consistenţă densă
 proliferarea alveolelor şi a ductulilor intralobulare
 Ţesutul conjunctiv poate prolifera
o concentric in jurul ductulilor intralobulare (fibroadenom pericanalicular
o invada lumenul lor {fibroadenomul intracanalicular
 Rareori se intalneşte tumoarea foliacee (phyllodes)

Varietăţi ale carcinomului mamar

 carcinomul lobular
 intraductal neinfiltrant
 boala Paget
Carcinomul lobular neinfiltrant (carcinom lobular in situ, ‘cancer pe loc”)
 multicentric şi prezintă două variante:
o solidă
o glandulară
 in lobului intact sau pe fond de displazie dishormonală benignă
 E posibilă trecerea in forma invazivă de cancer
Carcinomul intraductal neinfiltrant (carcinom ductal in situ, “cancer pe loc")
papilar, acneiform (comedocarcinom) şi cribriform.
C a r c i n o m u l papi1ar
creşte, umpland lumenul ductulilor lărgite
nu depăşeşte limitele lor.
С o m edo c a r c i n o m u l
Multicentric
se limitează la un segment al glandei
Proliferările intraductale ale epiteliului anaplazic se supun necrozei.
mase tumorale necrotizate, uneori calcificate
extrase din canale la incizia lor sub formă de dopuri ablicioase faramicoase
trece in forma invazivă.
Carcinomulcribriform
histologic are aspect de grilaj din cauza formării unor luminişuri pe locul celulelor necrozate
Boala Paget trei semne:
1) leziunea eczematoasă a mamelonului şi areolei;
2) prezenţa celulelor mari, clare in epidermal mamelonului şi areolei;
3) leziunea canceroasă a canalului glandei mamare.
epidermul ingroşat şi lax
celule tumorale clare caracteristice, numite c e l u l e Paget
lipsite de punţi intercelulare
sunt dispuse in sectoarele mijlocii ale stratului germinativ al epidermului
pot ajunge şi in stratul cornos.
niciodată nu pătrund in derm
Cancerul se dezvoltă atat din epiteliul ductulilor mari, cat şi a celor mici
are structura schirului, comedocarcinomului sau al carcinomului cribriform
se dezvoltă nu dintr-un focar mic de celule, ci multicentric, intr-un camp tumoral mare, alcătuit din trei
sectoare: epidermul mamelonului şi areolei, orificiile canalelor mari şi ale ductulilor
subiacenţi ai glandei mamare. Progresia tumorii se manifestă prin creşterea
apoziţională şi antrenarea consecventă in proces a noilor structuri epiteliale. Conform
acestei opinii, celulele Paget reprezintă nişte elemente epiteliale modificate şi
malignizate ale stratului germinativ.
UTERUL
Tumori epiteliale ale uterului simt mola hidatiformă disecantă (malignă) şi
corioepiteliomul (coriocarcinomul).
Mola hidatiformă disecantă (malignă) se caracterizează prin invadarea cu vilozităţi
coriale a venelor uterului şi bazinului mic. in uter şi in alte organe (vagin, plămani)
apar focare secundare de creştere a tumorii. Vilozităţile coriale au dimensiuni nu prea
mari, in trofoblastul proliferant predomină celule sinciţiale. Mola hidatiformă disecantă
in 50% de cazuri se transformă in corioepiteliom.
Corioepiteliomul (coriocarcinomul) este o tumoare malignă a trofoblastului, care se
dezvoltă din rămăşiţele placentei după avort, sarcină tubară, naşteri şi deosebit de
frecvent in mola hidatiformă disecantă. Tumoarea are aspect de nodul spongios pestriţ
216
Fig. 111. Corioepiteliom.
in miometru. Pe vremuri această tumoare se numea deciduom, deoarece se presupunea,
că ea se dezvoltă din ţesutul decidual al uterului gravid. in a. 1886 doi morfopatologi
moscovitul M.N.Nikiforov şi elveţianul Marchand au stabilit, că tumoarea se dezvoltă
din epiteliu vilozităţilor coriale, adică ale fătului, şi nu ale mamei. Tumoarea a fost
numită corioepiteliom. Ea este constituită din elementele cito- şi sincitiotrofoblastului
(fig. 111): celulc epiteliale clare Langhans, printre care se află numeroase celule
sinciţiale intunecate, gigante, polimorfe şi in curs de diviziune. Stroma in tumoare
lipseşte, vasele au aspect de cavităţi, tapetate cu celule tumorale, din care cauză sunt
frecvente hemoragiile. Celulele tumorii pătrund uşor in sange şi dau metastaze
hematogene^ in primul rand in plămani. Corioepiteliomul este hormonal-activ:
dezvoltarea lui este insoţită de secreţia gonadotropinei, depistată in urină. in cazuri
foarte rare corioepiteliomul poate fi de origine teratogenă, ceea ce explică dezvoltarea
lui la femei in ovar, iar la bărbaţi in testicul, mediastin, peretele vczicii urinare. Astfel
de corioepitelioame se numesc ectopice.

TUMORILE GLANDELOR ENDOCRINE

Varietăţile acestor tumori sunt reprezentate in tabelul 8.
T a b e l u l 8. Tumorile glandelor endocrine
Sursa tumorii Tumori benigne Tumori maligne
Epiteliu trompouterin
Stioma cordonului sexual
Celule ale primordiului glandei
sexuale masculine
OVARE
Chistadenomul seros,
Chistadenomul mucinos
Tecomul
Tumoarea granuloasei
Chistadenocarcinomul
seros,
Chistocarcinomul
pseudomucos
Tecom malign
Tumoare malignă
a granuloasei
Disgeiminom
Celule sexuale
Glandulocite (celulele Leydig)
Sustentocite (celulele Sertoli)
Celule A şi В
Celule С
TESTICULE
Tumoarea cu celule
Leydig
Tumoarea cu celule
Sertoli
GLANDA TIROIDĂ
Adenomul folicular
Adenomul solid
Celule principale
GLANDELE PARATIROIDE
Adenom
Seminom
Carcmom
folicular,
Carcinom papilar,
Carcmom
nediferenţiat
Carcinom solid cu
amiloidoza
stromei
(carcinomul
medular)
Cancer
218
continuare
SUPRARENALE
Sursa tumorii Tumon benigne Tumori maligne
Celulele stratului cortical Adenoamele Carcinom
adrenocorticale adrenocortical
Celulele stratului medular Feocromocitomul Feocromocitom
malign
(fcocromoblastom)
TIMUSUL
Celule epiteliale T i mo mu l
(corticocclular, medulocelular, mixt-celular,
granulomatos)
KIPOFIZA
Adenomul: cromofob, Cancer
eozinofil, bazofil.
ÎPIFIZA
Pinealom
PANCREASUL
Celulele-s Insulomul-p Insulom malign
Celulele-a lnsulomul-a
Celulele-V lnsulomul-6
TRACTUL GASTROINTESTIN AL
Celulele enterocromafme Carcinoid Carcinoid malign
OVARELE
Tumorile ovarelor sunt diverse şi in dependenţă de geneza lor se impart in
epiteliale, tumori ale stromei cordonului sexual şi tumori germinale; pot fi benigne şi
maligne.
Chistadenomul seros este o tumoare benignă a ovarului, mai frecvent unilaterală,
sub formă de chist, uneori de dimensiuni mari, cu suprafaţa netedă. Pe secţiune are un
aspect albicios, conţine unul sau cateva chisturi, umplute cu lichid seros. Chisturile
sunt tapetate cu epiteliu eterogen (uneori el aminteşte epiteliul tubar sau cervical), se
intalnesc proliferări papilare ale acestuia; in astfel de cazuri se vorbeşte despre
chistadenomul papilar.
Chistadenomul mucinos (chistomul pseudomucinos) este o tumoare epitelială
benignă, uniloculară sau multiloculară, de obicei unilaterală, ce poate atinge
dimensiuni şi masă foarte mare (pană la 30 kg). Chisturile sunt tapetate cu epiteliu
prismatic inalt, care aminteşte epiteliul intestinului şi secretă mucus (mucoid); e
posibilă formarea excrescenţelor papilare ale epiteliului in lumenul chisturilor
(chistadenom mucinos papilar). in unele cazuri peretele chistomului mucinos se rupe,
conţinutul lui se revarsă in cavitatea peritoneală, se dezvoltă pseudomixomul
peritoneal. in aceste condiţii e posibilă implantarea celulelor chistomului pe peritoneu;
in cavitatea abdominală se acumulează o mare cantitate de mucus secretat de celule.
Chistadenocarcinomul seros este o tumoare epitelială malignă, una din cele mai
frecvente forme de cancer ovarian. Predomină proliferări papilare ale epiteliului
anaplazic, deseori apar focare de structură solidă sau adenomatoasă. Celulele tumorale
infiltrează peretele chistului, se răspandesc pe suprafaţa lui şi trec pe peritoneu.
Chistocarcinomul pseudomucinos (cancer din chist pseudomucinos) este o tumoare
mucoiflă a ovarelor (fig. 112), formată din mai multe straturi de celule epiteliale,
funcţia mucogenetică a cărora e scăzută; celulele formează structuri glandulare solide,
cribriforme; e caracteristică necroza ţesuturilor tumorii.
Tecomul este o tumoare benignă din stroma cordonului sexual al ovarului; adesea e
unilaterală, atinge dimensiuni mari, e densă, de culoare galbenă. Se observă mai
frecvent la persoanele ce depăşesc varsta de 50 ani. Tumoarea poate fi hormonal -
activă, amintind după structură un fibrom, constituit din fascicule intreţesute de celule
fusiforme. In varianta hormonal-activă a tecomului celulele tumorale acumulează
lipide, devin rotunde, clare, amintind epiteliul. Sunt amplasate difuz sau in cuiburi.
. Printre celulele epiteliale apare o reţea capilară bine dezvoltată. Tecomul hormonalactiv,
producand estrogeni, se manifestă la fetiţe pnn pubertate precoce, la femeile
tinere - prin tulburarea ciclului menstrual, la cele de varstă inaintată - prin metroragie
(hemoragii uterine neregulate). E posibilă hiperplazia şi transformarea deciduală a
endometrului. Tecomul malign este o tumoare rar intalnită, caracterizată prin atipie
celulară, alcătuită din celule de formă rotundă, fusiforme şi polimorfe, asemănătoare cu
cele sarcomatoase. Activitatea hormonală se manifestă rar.
Tumoare de granuloasă (foliculomul) este o tumoare benignă a cordonului sexual al
ovarului, mai frecvent unilaterală, reprezentand un nodul cu suprafaţa mamelonată, pe
secţiune galben-cenuşiu, cu focare de hemoragii. Sursa proliferării tumorale este
granuloasa. Elementul principal al tumorii sunt celulele ovale mici cu nucleu bazofil şi
un cerculeţ ingust de citoplasmă. Celulele formează structuri trabeculare sau
adenomatoase. Este o tumoare hormonal-activă, - in sange şi urină se constată o
concentraţie inaltă de estrogeni. Influenţa hormonală se manifestă prin hirsutism
(pilozitate exagerată), pubertate precoce, amenoree, hiperplazie glandulo-chistică a
endometrului. Tumoarea malignă de granuloasă (cancer) păstrează facultatea de a
produce estrogeni, insă celulele işi pierd monomorfismul, devenind polimorfe. Se
intalnesc forme combinate (dimorfe) ale tumorii maligne de granuloasă.
220
Fig. 113. Seminom
Disgermmomul este tumoarea germinogenă malignă a ovarului. Se intalneşte rar,
uneori se dezvoltă in baza infantilismului. Are aspectul unui nodul mare destul de
consistent, ce apare mai des in unul din ovare; pe secţiune e cenuşiu cu focare de
hemoragii. Este alcătuit din celule mari cu dispoziţie centrală a nucleului; formează
aglomerări alveolare, delimitate prin straturi intermediare de ţesut conjunctiv, care
conţine o mulţime de limfocite. Tumoarea timpuriu metastazează in ganglionii
limfatici. Se presupune, că se formează din celulele sexuale ale primordiului glandei
sexuale masculine, după structura histologică amintind seminomul testiculului.
TESTICULELE
Tumorile testiculare se intalnesc relativ rar, dar se disting printr-o mare diversitate
in funcţie de caracterul primordiului tisular, din care ele se dezvoltă. In testicifl se
intalnesc: tumori germinale, apărute din celule sexuale imature; tumori din celulele
stromei sexuale; tumori apărute simultan din elemente germinale şi celulele stromei
sexuale; tumori din invelişurile testiculului şi din ţesutul epididimului.
Seminomul (disgermmomul) este o tumoare germinogenă malignă şi cea mai
frecvent intalnită a testiculului. Se observă la varsta de 40-50 de ani, adesea in
criptorhidie. Constă din unul sau mai mulţi noduli de ţesut elastic alb cu focare de
necroză, reprezentand aglomerări (cordoane şi straturi) de celule rotunde, mari şi clare,
bogate in glicogen; in nuclee cromatina e repartizată neuniform, sunt multe mitoze
atipice. Stroma e alcătuită din ţesut conjunctiv fibrilar fin cu infiltrate vaste din
limfocite, plasmocite, uneori şi eozinofile (fig. 113). Primele metastaze apar in
ganglionii limfatici paraortali şi iliaci, metastazele hematogene - in plămani, ficat,
rinichi, pleură.
Tumoarea stromei sexuale poate apărea din glandulocite (celulele Leydig) şi se
numeşte tumoare cu celule Leydig sau leidigom; tumoarea din sustentocite (celulele
Sertoli) se numeşte tumoare cu celulele Sertoli. Ambele forme de tumori se intalnesc
rar, au o evoluţie benignă. Tumoarea cu celule Leydig provoacă la copii pubertate
221
precoce, la adulţi - ginecomastie; tumoarea cu celule Sertoli se manifestă prin
feminizare, ginecomastie.
GLANDA TIROIDĂ
Tumorile glandei tiroide sunt diverse, deoarece fiecare din celulele ei (А,В şi C)
poate fi sursă de dezvoltare a t u m o r i l o r b e n i g n e (adenoame) şi ma l i g n e
(cancer).
Adenoamele tiroidiene sunt diverse. Adenomul folicular se dezvoltă din celule A şi
B, şi după structură se aseamănă cu glanda tiroidă, fiind constituit din foliculi mici
(microfolicular) şi mai mari (macrofolicular). Adenomul solid provine din celule C,
care secretă calcitonină. Celulele tumorale sunt mari, cu citoplasma clară oxifilă,
proliferand printre foliculii umpluţi cu coloid. Tumorile in care apar formaţiuni chistice
cu structuri ramificate papilare prezintă adenoame papilare ale tiroidei. Prezenţa
structurilor papilare in adenom este un semn nefavorabil in ce priveşte malignizarea.
Cancerul tiroidian de cele mai multe ori se dezvoltă din adenomul preexistent şi
histologic este reprezentat de cateva forme.
Carcinomul folicular apare in baza adenomului folicular, fiind constituit din celule
foliculare atipice, care infiltrează capsula şi pereţii vaselor. Adesea apar metastaze
hematogene in oase. Una din variantele acestei tumori este struma proliferantă
Langhans, in care atipia celulară nu este exprimată, dar apare predispoziţia spre
creştere infiltrativă şi metastazare. Cancerul folicular din с e 1 u 1 e - A are evoluţie şi
prognostic relativ favorabile, metastazele facandu-şi apariţia in perioadele tardive ale
bolii. Cancerul din c e l u l e l e - B evoluează lent, insă prognosticul lui este mai
puţin favorabil, deoarece de timpuriu apar metastaze in plămani şi oase.
Carcinomul papilar după incidenţă ocupă primul loc printre tumorile maligne ale
tiroidei. Este format din cavităţi de diverse dimensiuni, tapetate cu epiteliu atipic şi
umplute cu papile, descendente din pereţii chisturilor; pe alocuri papilele infiltrează
pereţii cavităţilor şi capsula tumorii. Una din variantele carcinomului papilar, care se
dezvoltă din celulele - A, este microcarcinomul sclerozant, sau microcarcinomul in
cicatrice, depistat incidental la examen microscopic.
Carcinomul solid (medular) cu amiloidoza stromei histogenetic este legat de
celulele - C, ceea ce se confirmă prin prezenţa calcitoninei in tumoare şi asemănarea
ultrastructurii celulelor tumorii cu celulele - C. in stroma tumorii se depistează
amiloid, produs de celulele tumorale (amiloid APUD).
Carcinomul nediferenţiat se dezvoltă predominant la oamenii de varstă inaintată,
mai frecvent la femei. Este alcătuit din celule amplasate dezordonat sau in cuiburi de
diferite dimensiuni, uneori foarte mici (carcinom cu celule mici) sau gigante (carcinom
gigantocelular).
GLANDELE PARATIROIDE
Tumoarea benignă - adenomul glandelor paratiroide - se dezvoltă din celulele
principale. Celulele atipice cu nuclee hipercrome formează acine, trabecule, chisturi cu
proliferări papilare. Tumoarea este hormonal-activă, fiind insoţită de hiperparatiroidie,
care stă la baza osteodistrofiei fibroase (vezi Afecţiunile sistemului osteomuscular).
222
Carcinomul glandelor paratiroide se intalneşte rar şi nu are careva trăsături
morfologice specifice
SUPRARENALELE
Tumorile hormonal-active ale suprarenalelor se dezvoltă din celulele stratului
cortical sau medular. Ele pot fi benigne şi maligne.
T u m o r i b e n i g n e ale stratului cortical al suprarenalelor sunt adenoamele
adrenocorticale, care pot avea structură diferită. Adenomul adrenocortical clarocelular,
unic sau multiplu, este alcătuit din celule mari cu citoplasma clară, bogată in lipide. Se
manifestă prin hiperaldosteronism (sindromul Conn), din care cauză este numit şi
aldosterom.
Adenomul adrenocortical cu celule intunecate este constituit din celule mici
intunecate, care conţin lipofuscină şi formează cordoane anastomozante. Se manifestă
prin activitate androgenă (androsterom), apar semne de virilism (masculinizare, din lat.
wr-bărbat), mai rar - prin sindromul Cushing. Adenomul adrenocortical mixt,
constituit din celule clare şi intunecate, se manifestă prin hipercorticism (sindromul
Cushing), de unde şi denumirea de corticosterom. Adenomul cu celule ale zonei
glomerulare este alcătuit din celule spumoase, lipsite de lipide; structura lui aminteşte
zona glomerulară a suprarenalei. Clinic se manifestă prin secreţia excesivă de
mineralocorticoizi.
T u mo a r e ma l i g n ă a s t r a t u l u i c o r t i c a l al s u p r a r e n a l
e l o r este carcinomul adrenocortical. Se caracterizează prin structură polimorfă,
creştere invazivă, metastazare predominant hematogenă. Se intalneşte rar.
T umo a r e a b e n i g n ă a s t r a t u l u i me d u l a r al s u p r a r e n a l e l
o r se numeşte feocromocitom (din grec. phaios - intunecat şi chroma - culoare).
Feocromocitomul reprezintă o tumoare hormonal-activă, de obicei unilaterală, pe
secţiune de culoare roşie-cenuşie sau brună-cenuşie, alcătuită din celule polimorfe cu
citoplasma tia r ă (celulele ţesutului cromafin), care secretă cantităţi mari de
catecolamine, ceea ce condiţionează creşterea tensiunii arteriale şi alte dereglări.
T umo a r e a ma l i g n ă a s t r a t u l u i m e d u l a r al s u p r a r e n a -
1 e 1 o r - feocromocitomul malign (feocromoblastomul malign) se deosebeşte printr-o
atipie celulară pronunţată; se intalneşte extrem de rar.

HIPOFIZA
M o r f o l o g i c se disting adenoame cromofobe, eozinofile şi bazofile. Ele pot
poseda activitate hormonală, fiind insoţite de dezvoltarea sindromului caracteristic.
Printre adenoamele hipofizare hormonal-active se disting tipurile: somatotrop
(adenom eozinofil); prolactin (adenom cromofob sau eozinofil); adenom din celule,
care secretă ACTH (adenom cromoforb sau bazofil); adenom din celule, care secretă
hormonul tireotro (adenom cromofob sau bazofil); adenom din celule, care secretă
hormonul foliculo-stimulant (adenom cromofob); intalneşte extrem de rar (la eunuci).
Se intalnesc analogi ma l i g n i (cancer) ai adenoamelor hipofizare.
EPIFIZA
Tumoarea organospecifică a epifizei - pinealomul - este constituită din epiteliu
glandular şi nevroglie; cauzează tulburări metabolice şi hormonale in organism. Se
intalneşte rar.
224
PANCREASUL
Tumorile aparatului insular al pancreasului aparţin de tumorile sistemului APUD
sau apudoame.
Adenoamele din celulele insulare se numesc insuloame. Sunt hormonal-active. Se
disting trei forme de insuloame: 1) insulom din celule - s, care produc insulină
(insulomul - s); 2) insulom din celule - a , care produc glucagon (insulom - a); 3)
insulom din celule - G, care secretă gastrină (insulom - G). Insulomul - s se manifestă
prin hiperinsulinism şi hipoglicemie, insulomul - a - prin hiperglicemie paroxistică sau
constantă, insulomul - G - prin dezvoltarea ulcerelor in stomac şi duoden (insulom
ulcerogenic), ceea ce constituie esenţa sindromului Zollinger-Ellison.
Variantele maligne ale insuloamelor se numesc insuloame maligne; ele işi pot
păstra activitatea hormonală.

TUMORILE SISTEMULUI NERVOS ŞI ALE MENINGELOR

Tumorile sistemului nervos se disting printr-o mare diversitate, deoarece iau naştere
din diferite elemente ale sistemului nervos: central, vegetativ, periferic, precum
232
Fig. 122. Melanom.
şi din elementele mezenchimale din componenţa
acestui sistem. Ele pot fi mai mult sau
mai puţin mature, adică b e n i g n e şi
ma l i g n e . Localizandu-se in encefal sau
măduva spinării, ele in fond totdeauna sunt
maligne, deoarece chiar şi la o creştere lentă
exercită presiune asupra centrelor de importanţă
vitală, deregland funcţiile acestora.
Tumorile SNC se impart in neuroectodermale
şi meningovasculare (tabelul 10,p.234).
Tumorile neuroectodermale
Tumorile neuroectodermale (neuroepileliale)
ale encefalului şi măduvei spinării
sunt constituite din derivaţii neuroectodermului.
Spre deosebire de tumorile altor organe,
au o origine preponderent disontogenetică.
deci se dezvoltă din aglomerări reziduale de celule precursoare ale
elementelor mature ale SNC, şi apartenenţa lor histogenetică uneori se stabileşte cu
mari dificultăţi. Mai frecvent componenţa celulară a tumorilor corespunde anumitor
faze de dezvoltare ale elementelor neuronale şi gliale ale sistemului nervos. Tumorile
neuroectodermale pot fi: astrocitare, oligodendrogliale, ependimale şi tumorile
epiteliului corioid, neuronale, slab diferenţiate şi embrionare (vezi tabelul 10).
Tumorile neuroectodermale maligne metastazează, de regulă, in limita cavităţii
craniene şi extrem de rar - in organele interne.
Tumorile astrocitare
Tumorile astrocitare (glioamele) se impart in benigne - astrocitomul şi maligne -
astroblastomul (astrocitom malign). *
Astrocitomul este cea mai des intalnită tumoare neuroectodermală benignă; se
dezvoltă din astrocite. Se observă la persoanele tinere, uneori la copii; se localizează in
toate sectoarele encefalului. Diametrul tumorii constituie 5-10 cm, nu totdeauna e clar
delimitată de la ţesuturile circumiacente ale encefalului, pe secţiune are aspect omogen,
uneori se intalnesc chisturi. Este săracă in vase, creşte lent.
Se disting trei variante histologice de astrocitom: fibrilar, protoplasmatic şi fibrilarprotoplasmatic
(mixt). Astrocitomul fibrilar e bogat in fibre gliale, dispuse sub formă
de fascicule paralele, conţine un mare număr de celule de tipul astrocitelor
(fig. 123,p.235). Astrocitomul protoplasmatic e alcătuit din celule neuniforme cu
prelungiri citoplasmatice, asemănătoare astrocitelor, prelungirile formand plexuri
dense. Astrocitomul fibrilar - protoplasmatic (mixt) se caracterizează printr-o
distribuire uniformă a astrocitelor şi a celulelor gliale cu prelungiri citoplasmatice.
Astroblastomul (astrocitomul malign) se caracterizează prin polimorfism celular,
creştere rapidă, necroze, metastaze pe căile de circulaţie ale lichidului cefalorahidian.
Se intalneşte rar.
233

Tumorile oligodendrogliale
benigne –
oligodendrogliomul
maligne -
oligodendroglioblastomul.

aspect de focar de (esut omogen rozcenuşiu.

E constituit din celule rotunde sau f
fusiforme nu prea mari; sunt caracteristice : #;
chisturi mici şi depuneri de calciu. j
Oligodendroglioblastomul (oligodendrogliomul
malign) se distinge prin polimorfism Ш
celular, abundenţă de mitoze patologice. fw l
apariţia focarelor de necroză. I s ^
Tumorile ependimale şi tumorile epiteliului coroid
Dintre aceste tumori benigne sunt ependimomul şi papilomul de plex coroid, iar
maligne - ependimoblastomul şi corioidcarcinomul.
Ependimomul este un gliom, legat de ependimul ventriculelor cerebrale. EI are
aspectul unui nodul intra- sau extraventricular, adesea cu chisturi şi focare de necroză.
E tipică aglomerarea de celule uni- sau bipolare in jurul vaselor (pseudorozete) şi
prezenţa cavităţilor, tapetate cu epiteliu (rozete adevărate).
Ependimoblastomul este o variantă malignă a ependimomului (ependimom malign).
Se deosebeşte printr-o atipie celulară pronunţată. La adulţi poate aminti glioblastomul,
iar la copii - meduloblastomul. Creşte rapid, infiltrand ţesuturile inconjurătoare şi
răspandind metastazele prin sistemul de circulaţie a lichidului cefalorahidian.
Papilom de plex coroid (corioidpapilomul) este papilomul din epiteliul pledurilor
coroide ale encefalului. Are aspect de nodul vilos in lumenul ventriculelor cerebrale
(fig. 124, p.236); este constituit din numeroase proliferări viloase ale celulelor epiteliale
de formă cubică sau prismatică.
Corioidcarcinomul (papilom de plex coroid malign) are aspect de nodul, dispus in
ventricule, legat de plexul coroid. Este constituit din celule de inveliş anaplazice ale
plexului coroid (cancer papilar). Se intalneşte rar.
Tumorile neuronale
Tumorile neuronale
ganglioneuromul (gangliocitomul), ganglioneuroblastomul
(gangliocitomul malign) şi neuroblastomul.
Ganglioneuromul (gangliocitomul) este o tumoare benignă rară, localizată in regiunea
fundului ventriculului П1, mai rar in emisferele cerebrale. Este constituită din celule
ganglionare mature, aglomerările lor fiind delimitate prin fascicule de stromă glială.
Ganglioneuroblastomul este un analog malign al ganglioneuromului
(gangliocitomul malign),prezentand o tumoare extrem de rară a SNC. Se distinge prin
polimorfism celular, se aseamănă cu gliomul malign.
235
Fig. 124. Papilom coroid.
Neuroblastomul, tumoare cerebrală cu malignitate sporită, se intalneşte la copii. E
constituită din celule mari cu nucleu vezicular, numeroase mitoze; celulele cresc in
formă de sinciţiu, sunt prezente multe vase cu pereţii subţiri.
Tumorile slab diferenţiate şi embrionare
Din accst grup fac parte meduloblastomul şi glioblastomul. Meduloblastomul este
o tumoare constituită din cele mai mari imature celule - meduloblaşti, şi de aceea se
distinge printr-o malignitate exprimată; sediul preferat - vermisul. Se intalneşte cu
preponderenţă la copii (vezi Boli de copii).
Glioblastomul este o tumoare malignă a encefalului, care cedează după incidenţă
astrocitomului. Se intalneşte mai frecvent la varsta de 40-60 ani in substanţa albă din
orice segment cerebral. Are o consistenţă moale, pe secţiune aspect pestriţ in
legătură cu prezenţa focarelor de necroză şi hemoragii; limitele ei sunt estompate. Este
constituită din celule de diferite dimensiuni, care se disting prin forma diversă a
nucleelor, dimensiunile lor şi conţinutul de cromatină. Celulele conţin mult glicogen.
Sunt frecvente mitozele patologice: tumoarea creşte rapid şi poate duce la moartea
bolnavului timp de cateva luni. Metastazele se dezvoltă numai in limita encefalului.
Tumorile meningovasculare
Aceste tumori apar din meninge şi ţesuturi inrudite cu acesta. Cele mai intalnite
sunt meningiomul şi sarcomul meningeal.
Meningiomul este o tumoare benignă, constituită din celulele leptomenmgelui.
Meningeomul format din arahnoendoteliu - celulele de inveliş ale arahnoidei, se numeşte
arahnoendoteliom. Tumoarea are aspect de nodul dens, legat de pahimeninge, mai rar
de leptomeninge (fig. 125, p.236), constituit din celule endotelioide, care aderă intim una
la alta, formand aglomerări in formă de cuiburi. Adesea celulele generează nişte
structuri microconcentrice (arahnoendoteliomul meningoteliomatos); in aceste structuri
se poate depune calciul cu formarea aşa-numiţilor corpusculi psamomatoşi.
Meningiomul poate fi constituit din fascicule celulare şi fibre conjunctive -
arahnoendoteliomul fibros.
Sarcomul meningeal este un analog malign al meningiomului. Histologic el aminteşte
fibrosacromul, sarcomul polimorfocelular, sarcomatoza difuză a meningelor.
Tumorile sistemului nervos vegetativ
Tumorile sistemului nervos vegetativ
din celule ganglionare cu divers grad de maturitate (simpatogoni, simpatoblaşti, ganglioneurocite) ale ganglionilor
simpatici, cat şi din celulele paraganglionilor necromafini (glomi), genetic legaţi dc
sistemul nervos simpatic. Din acest grup fac parte tumorile benigne - ganglioneuromul,
paraganghomul benign necromafin (tumoarea glomică, chemodectomul) şi
maligne - ganglioneuroblastomul, simpatoblastomul (simpatogoniomul) şi
paragangliomul malign necromafin (chemodectomul). Multe din aceste tumori au fost
descrise anterior.
Paragangliomul benign necromafin (chemodectomul) după semnele morfologice e
similar tumorilor sistemului APUD (apudoamelor), dispune de facultatea de a sintetiza
serotonina şi mai rar ACTH. Tumoarea poate atinge dimensiuni mari, indeosebi cea
retroperitoneală. Cele mai caracteristice semne sunt structura alveolară sau trabeculară,
numărul mare de vase de tip sinusoidal.
Paragangliomul malign necromafin (c h e m o d e с t o m u 1), se intalneşte rar; se
distinge pnn polimorfism celular, creşterea infiltrativă şi metastazare
limfohematogenă. Simpatoblasmul (simpatogoniomul) este o tumoare cu malignitate
severă, intalnită, de obicei, la copii (vezi Boli de copii).
Tumorile sistemului nervos periferic
Thmorile sistemului nervos periferic
 apar din invelişurile nervilor
 benigne
Neurilemomul (schwannomul)
 celule fusiforme cu nucleele in formă de bastonaşe
 Celulele şi fibrele sunt dispuse in fascicule, formand structuri ritmice, sau “in palisadă”
 alternarea
o porţiunilor constituite din nucleele orientate parallel (palisade nucleare, corpusculi Vcrocay)
o porţiuni formate din fibre
Neurofibromul
 tumoare legată de invelişurile nervului
 ţesut conjunctiv cu amestec de celule nervoase, corpusculi şi fibre
Neurofibromatoza (boala Recklinghausen) maladie de system
 Dezvoltarea neurofibroamelor multiple
 combinate adesea cu diferite anomalii
 forma periferică şi centrală de neurofibromatoză
maligne
schwannomu malign
Neurilemomul malign (sarcomul neurogen) rară,
 polimorfism şi atipie celulară pronunţată
 prezenţa simplastelor polinucleare şi a structurilor “in palisadă”
TERATOAMELE
 Teratoamele -se dezvoltă in urma detaşării unuia din blastomerii oului
 constituite din unul sau cateva ţesuturi.
 tumori mature, benigne,
 se pot şi maligniza cu formarea tumorii maligne - teratoblastomul