Decizie Penala NR 816 2016 Din 12 Mai 2016 Curtea

Decizie penala nr.
816/2016 din 12-mai-2016, Curtea de Apel Bucuresti, ucidere din

culpa (art.192 NCP) (Penal)
Decizie penala
din 12 mai 2016
816/2016
Text speţă
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:004.xxxxxx

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A II A PENALĂ
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX (XXXXXXXX)
DECIZIA PENALĂ NR. 816/A
Şedinţa publică din 12.05.2016
Curtea constituită din:
P_________ – A____ P________ M_______
JUDECĂTOR – B_____ F_____ VOI_____
GREFIER – O______ I_____ B_____
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - reprezentat de procuror
N______ N_____.
Pe rol se află soluţionarea apelurilor formulate de inculpaţii ADMINISTRAŢIA
D_________ PUBLIC S_____ 2, ______________________, C_______ C_________,
precum şi de părţile civile A_____ I__ V_______, A_____ A______ F______, A_____
A_____ A______ împotriva sentinţei penale nr. 294/29.05.2015.
Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţă nepublică de la 26.04.2016,
fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa - în temeiul art. 391
alin. 1 Cod procedură penală – a stabilit termen de pronunţare la data de 12.05.2016, iar
astăzi:
CUR TEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de faţă, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.294 din 29.05.2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti,
în baza art. 178 alin. 2 C .pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen. şi art. 71 1 alin. 2 C .pen.
1969 a fost condamnată inculpata ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2
BUCUREŞTI, (reprezentată prin reprezentant legal L______ C_______ - director general),
la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 300.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de
ucidere din culpă.
În baza art. 178 alin. 2 C .pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen. şi art. 71 1 alin. 2 C .pen.
1969 a fost condamnată inculpata ______________________ BUCUREŞTI, (reprezentată
prin mandatar I_______ M____, CNP xxxxxxxxxxxxx), la pedeaps a amenzii penale în
cuantum de 300.000 (trei sute de mii) lei pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 386 alin. 1 C .pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute prin
rechizitoriu în sarcina inculpatului C_______ C_________ din infracţiunea prev. de art. 192
alin. 2 C .pen. în infracţiunea prev. de art. 178 alin. 2 C .pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C
.pen.
În baza art. 178 alin. 2 C .pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen. a fost condamnat inculpatul
C_______ C_________ , la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii
de ucidere din culpă.
În temeiul art. 71 C .pen. 1969 au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei
închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit.
b) C.pen. 1969.
În temeiul art. 81 C .pen. 1969 s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii, pe un
termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C .pen. 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C .pen. 1969 s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei
accesorii, pe acelaşi termen de încercare.
În temeiul art. 404 C .pr.pen. rap. la art. 15 alin. 2 Legea nr. 187/2012, s-a tras atenţia
inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C .pen. 1969, privind revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 397 alin. 1 şi art. 25 alin. 1 C .pr.pen au fost admise în parte acţiunile civile
formulate şi obligă pe inculpaţii ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2
BUCUREŞTI (în baza art. 221 şi art. 219 alin. 1 C .civ. rap. la art. 1349 alin. 1 C .civ.),
______________________ BUCUREŞTI (în baza art. 219 alin. 1 rap. la art. 1349 alin. 1 C
.civ. şi art. 1375 C .civ.) şi C_______ C_________ (în baza art. 219 alin. 2 C .civ., art. 1349
alin. 1 rap. la art. 1357 C .civ. şi art. 1349 alin. 3 rap. la art. 1375 C .civ.) în solidar la plata
sumelor de bani, după cum urmează:
- 600.000 euro (echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plăţii), cu titlu de daune morale
către partea civilă A_____ I__-V_______;
- 600.000 euro (echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plăţii), cu titlu de daune morale
către partea civilă A_____ A______ F______;
- 1200000 euro (echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plăţii), cu titlu de daune morale
către partea civilă Anghe l A_____ A______ (acţiune civilă formulată prin reprezentanţi
legali A_____ I__ – V_______ şi A_____ A______ F______.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c) C.pr.pen. rap. la art. 249 alin. 2 rap. la art. 249 alin. 5 C
.pr.pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr.
547/P/2013 din data de 04.10.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, asupra bunurilor imobile ale inculpatei
______________________ BUCUREŞTI, respectiv asupra imobilului situat în Bucureşti,
_________________, număr topografic xxxxxx, până la concurenţa sumei de 1700000 (un
milion şapte sute de mii) euro.
În temeiul art.274 alin.1 şi 2 C .pr.pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţii
ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2 BUCUREŞTI,
______________________ BUCUREŞTI şi C_______ C_________, la plata sumei de 2700
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că p rin rechizitoriul nr. 547/P/2013 din data de 14.03.2014 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi
criminalistică, au fost trimişi în judecată în stare de libertate inculpaţii ADMINISTRAŢIA
D_________ PUBLIC S_____ 2 BUCUREŞTI (reprezentant legal L______ C_______,
director general) , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.
178 alin. 2 C .pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen., S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L.
(reprezentant legal I_______ M____), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă,
prevăzută de art. 178 alin. 2 C .pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen. şi C_______
C_________, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192
alin. 2 C .pen.
În actul de sesizare, în fapt, s-au reţinut următoarele:
„În ziua de 2 septembrie 2013, minorii A_____ I____ C_____ şi A_____ A_____ A______
(în vârstă de 4 şi, respectiv, 6 ani) au fost lăsaţi de părinţi în grija bunicii paterne, A_____
A_____, şi au fost duşi de aceasta, potrivit înţelegerii cu părinţii, în Parcul T__ din
municipiul Bucureşti (cunoscut alternativ ca Parcul Lacul T__ sau Parcul 8 mai - denumirea
oficială), administrat de inculpata ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2
Bucureşti, unde au ajuns în jurul orei 09:00.
După opriri succesive la diverse instalaţii pentru copii, cei doi minori şi bunica lor au ajuns la
locul de joacă de dimensiuni mai mari, situat la extremitatea din partea de Vest a parcului.
Minorii au petrecut în locul respectiv, sub supravegherea bunicii, un interval de aproximativ
20 de minute, ieşind la un moment dat din câmpul vizual al acesteia.
Cei doi fraţi au părăsit zona amenajată a parcului, fără să fie văzuţi de bunică, trecând pe
terenul viran învecinat, al aceleiaşi inculpate, printr-o zonă situată în apropierea locului de
joacă, unde gardul lipsea. Scăparea de sub autoritatea bunicii şi găsirea unei mingi colorate
din plastic au făcut probabil interesantă şi atractivă experienţa într-o primă etapă. La scurt
timp, însă, din cauza caracteristicilor generale ale terenului - cu vegetaţie deasă, variată, cu
aspect de pădure în unele porţiuni, cu iarbă înaltă chiar şi pentru un adult, având depozite de
moloz şi gunoaie, minorii s-au rătăcit, nerecunoscând drumul de întoarcere.
La 195 de metri de zona de trecere pe terenul viran, cei doi fraţi au coborât un povârniş de
dimensiuni mari, format în timp prin depozitarea materialelor de construcţii, rezultate din
activitatea de întreţinere a drumurilor, intrând pe terenul viran proprietatea inculpatei S.C.
T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti.
La baza povârnişului se mai pot identifica, nu fără dificultate, resturi ale stâlpilor de susţinere
din componenţa unui gard, distrus în timp ca urmare a depozitării de moloz în spatele
acestuia şi a furturilor.
În lipsa unor semne relevante sau avertismente, minorii au putut
______________________________ proprietate privată, păzit de cei 7 câini ai inculpatei
S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, în încercarea de a găsi o cale de revenire într-o
zonă populată, specific urbană.
Se impune menţiunea că în scopul trecerii din curtea împrejmuită a societăţii, situată la nr. 50
pe ________________________ viran din spate şi înapoi, câinii foloseau găurile existente în
gardul curţii.
După parcurgerea a încă 150 de metri, cei doi fraţi s-au aşezat pentru a se odihni, moment în
care au fost atacaţi de câinii inculpatei. A_____ a reuşit să se ridice, iar câinii, având
comportamentul specific al unei haite, şi-au concentrat toţi atenţia asupra victimei potenţial
mai vulnerabile. I____ nu a mai avut timp să se ridice pentru a se îndepărta, fiind tras cu
colţii de ambele mâini şi de ambele picioare, şi ţinut apoi la sol, într-un atac de o violenţă
extremă.
A_____ s-a îndepărtat alergând, ajungând însă la peretele exterior al clubului Bamboo.
Dându-şi seama că drumul e înfundat şi nu are ieşire în direcţia aceea, a trecut din nou,
alergând, în direcţie inversă, pe lângă locul unde atacul canin asupra fratelui său era în plină
derulare. A găsit o potecă şi a reuşit să ajungă la gardul de la stradă. A fost apoi observat de
portarul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, D___ M_____, acesta din urmă cerându-
i ajutor martorului S____ O_______, care trecea întâmplător prin dreptul imobilului.
Fiind în stare de şoc, minorul nu a dezvăluit în acel moment tragedia la care fusese martor,
afirmând doar că s-a pierdut de bunica sa, cu care venise în parc. Cunoscând zona, martorul a
dus copilul în Parcul T__, unde a aflat că o bunică (A_____ A_____) îşi caută nepoţii.
La ora 13:36 a fost găsit cadavrul lui A_____ I____ C_____, având hainele sfâşiate,
prezentând leziuni pe toată suprafaţa corpului, cu excepţia zonelor plantare, care au fost
protejate de încălţăminte. În pumnul strâns al acestuia, între degetul mare şi degetul arătător
de la mâna stângă, a fost identificat un fir de păr canin, smuls probabil într-o reacţie
instinctivă de apărare.
Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr.A3/l 129/2013, emis de Institutul N_______
de Medicină Legală „M___ Minovici”, moartea minorului A_____ I____ C_____ s-a datorat
hemoragiei externe, consecutivă plăgilor muşcate canine, în legătură de cauzalitate directă
necondiţionată cu decesul (s-au identificat peste 100 de plăgi muşcate). La autopsie s-au mai
constatat şi leziuni traumatice (o multitudine de excoriaţii, echimoze) care s-au putut produce
prin acţiunea unghiilor câinilor, în acelaşi context lezional cu plăgile muşcate”.
S-a reţinut astfel în rechizitoriu că:
Inculpata ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2 BUCUREŞTI nu luase măsuri
corespunzătoare de împrejmuire şi, implicit, delimitare a zonei amenajate a Parcului T__ din
municipiul Bucureşti de terenul viran din imediata vecinătate, fapt care a permis trecerea
minorilor A_____ I____ C_____ şi A_____ A_____ A______ într-o zonă sălbatică şi a creat
condiţiile pentru intrarea acestora pe un teren privat neîngrădit, păzit de şapte câini.
La rândul său, inculpata S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. BUCUREŞTI nu îşi asigurase un
cadru organizatoric apt să preîntâmpine atacul canin asupra minorului A_____ I____
C_____, prin menţinerea integrităţii împrejmuirii curţii societăţii, pentru ţinerea câinilor
societăţii exclusiv în interiorul perimetrului îngrădit al firmei, şi prin îndeplinirea obligaţiilor
ce decurg din legislaţia referitoare la deţinerea de câini, inclusiv a celor periculoşi sau
agresivi.
Inculpatul C_______ C_________, în calitate de administrator al S.C. T__ REZIDENŢIAL
S.R.L. Bucureşti, nu luase măsuri efective de prevenire a atacului canin asupra minorului
A_____ I____ C_____, prin menţinerea integrităţii împrejmuirii curţii societăţii, pentru
ţinerea câinilor societăţii exclusiv în interiorul perimetrului îngrădit al firmei, şi prin
îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din legislaţia referitoare la deţinerea de câini, inclusiv a
celor periculoşi sau agresivi.”
Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă:
înscrisuri, schiţe, declaraţii martori, raport medico-legal de necropsie al Institutului
N_______ de Medicină Legală „M___ Minovici”, înregistrări video din circuitele de
supraveghere ale Parcului T__ şi Complexului „Emerald”, raportul de intervenţie din 2
septembrie 2013, buletin de recoltare probe pentru analize pe numele A_____ A_____,
înregistrările audio de la dispeceratul 112 şi a coordonatelor GPS ale maşinilor de poliţie
direcţionate la faţa locului pentru intervenţie, planşe foto, raportul de consiliere psihologică
nr. 175/2014, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr.xxxxxxx din 07 noiembrie 2013 emis
de Institutul N_______ de Criminalistică, constatare ştiinţifică traseologică, raport de
necropsie nr.8434/05.11.2013, întocmit de specialişti din cadrul Facultăţii de medicină
veterinară a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, etc.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 30.05.2014, în baza art. 345 alin. 1 C
.pr.pen. au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile invocate de inculpata ADMINISTRAŢIA
D_________ PUBLIC S_____ 2 BUCUREŞTI (reprezentant legal L______ C_______), prin
apărător ales, cu privire la legalitatea sesizării instanţei şi a efectuării actelor de către organele
de urmărire penală.
În temeiul art. 346 alin. 1 C .pr.pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul
nr. 547/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de
urmărire penală şi criminalistică privind pe inculpaţii ADMINISTRAŢIA D_________
PUBLIC S_____ 2 BUCUREŞTI (reprezentant legal L______ C_______, director general,
CNP xxxxxxxxxxxxx) , trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă,
prevăzută de art. 178 alin. 2 C .pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen., S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. (reprezentant legal I_______ M____, cu împuternicire la dosar),
trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178
alin. 2 C .pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen. şi C_______ C_________, trimis în
judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 C
.pen., precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
În temeiul art. 342 C .pr.pen. judecătorul a constatat că instanţa este competentă material şi
teritorial să soluţioneze cauza şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii
ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2 BUCUREŞTI (reprezentant legal
L______ C_______, director general) pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă,
prevăzută de art. 178 alin. 2 C .pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen., S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. (reprezentant legal I_______ M____) pentru săvârşirea infracţiunii de
ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 C .pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen.
şi C_______ C_________ pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de
art. 192 alin. 2 C .pen.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii din rechizitoriu, declaraţiile acestora
fiind consemnate şi ataşate la dosar, respectiv Regep R_____, C______ M____, G______
S____, P______ M____ M_______, I___ R_____, S______ S____, A________ A_____,
T___ C_________, M_____ M____, D___ M_____, G________ D_____ G______, P____
V_____, I______ I___, G_______ R_____, B____ C_________, D_________ E____, I____
A______ C_______, C______ P____, M____ L______, Ş_____ M___ an, S____ O_______,
A_____ A_____.
La termenul de judecată din data de 10.03.2015, instanţa a încuviinţat din oficiu proba cu
audierea martorilor L_____ G_______, R___ R_____ L____ şi R___ I____ Ş_____, pentru
inculpatul C_______ C_________ proba cu audierea martorului T_____ G_____ şi pentru
inculpata ______________________ proba cu audierea martorilor S______ I__ G______ şi
F______ A_____.
Instanţa a procedat apoi la audierea martorilor încuviinţaţi, declaraţiile acestora fiind
consemnate şi ataşate la dosar, respectiv T_____ G_____, R___ R_____ L____, R___ I____
Ş_____, S______ I__ G______, F______ A_____.
La solicitarea instanţei, au fost ataşate la dosar de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică înregistrările brute provenind
de la camerele de supraveghere din Parcul T__ (3 suporturi optice DVD) şi din complexul
rezidenţial Emerald (2 suporturi optice DVD), realizate în data de 02.09.2013.
La termenul de judecată din data de 21.04.2015, instanţa a încuviinţat proba cu cercetarea la
faţa locului şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 381 alin. 7 C .pr.pen. în ceea ce o priveşte pe
martora L_____ A____ F_________ şi a dispoziţiilor art. 383 alin. 1 şi 2 C .pr.pen. în ceea ce
îl priveşte pe martorul L_____ G_______.
La data de 27.04.2015, instanţa a procedat la efectuarea cercetării la faţa locului, procesul-
verbal întocmit în acest sens aflându-se ataşat la dosar.
La termenul de judecată din data de 19.05.2015, instanţa a procedat la audierea inculpaţilor,
declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar, respectiv C_______ C_________,
L______ C_______ (reprezentant legal al ADP S_____ 2).
La termenul de judecată din data de 22.05.2015, instanţa a respins proba cu audierea
minorului A_____ A_____ A______ ca nefiind utilă, pentru motivele arătate în cuprinsul
încheierii de şedinţă de la acea dată.
Analizând şi coroborând ansamblul materialului probator administrat, instanţa de fond a
reţinut că în ziua de 2 septembrie 2013, minorii A_____ I____ C_____ şi A_____ A_____
A______ (în vârstă de 4 şi, respectiv, 6 ani) au fost lăsaţi de părinţi în grija bunicii paterne,
A_____ A_____, şi au fost duşi de aceasta, potrivit înţelegerii cu părinţii, în Parcul T__ din
municipiul Bucureşti (cunoscut alternativ ca Parcul Lacul T__ sau Parcul 8 mai - denumirea
oficială), administrat de inculpata ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2
Bucureşti, unde au ajuns în jurul orei 09:00.
După opriri succesive la diverse instalaţii pentru copii, cei doi minori şi bunica lor au ajuns la
locul de joacă de dimensiuni mai mari, situat la extremitatea din partea de Vest a parcului.
Minorii au petrecut în locul respectiv , sub supravegherea bunicii, un interval de aproximativ
20 de minute, ieşind la un moment dat din câmpul vizual al acesteia .
terenul viran învecinat, al aceleiaşi inculpate , printr-o zonă situată în apropierea locului de
joacă, unde gardul lipsea . Scăparea de sub autoritatea bunicii şi găsirea unei mingi colorate
din plastic au făcut probabil interesantă şi atractivă experienţa într-o primă etapă. La scurt
timp, însă, din cauza caracteristicilor generale ale terenului - cu vegetaţie deasă, variată, cu
aspect de pădure în unele porţiuni, cu iarbă înaltă chiar şi pentru un adult, având depozite de
moloz şi gunoaie, minorii s-au rătăcit, nerecunoscând drumul de întoarcere.
S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L . Bucureşti, în încercarea de a găsi o cale de revenire într-o
gardul curţii .
care au fost atacaţi de câinii inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L . A_____ a reuşit să
se ridice, iar câinii, având comportamentul specific al unei haite, şi-au concentrat toţi atenţia
asupra victimei potenţial mai vulnerabile. I____ nu a mai avut timp să se ridice pentru a se
îndepărta, fiind tras cu colţii de ambele mâini şi de ambele picioare, şi ţinut apoi la sol, într-
un atac de o violenţă extremă.
derulare. A găsit o potecă şi a reuşit să ajungă la gardul de la stradă. A fost apoi observat de
portarul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, D___ M_____, acesta din urmă cerându-
i ajutor martorului S____ O_______, care trecea întâmplător prin dreptul imobilului.
dus copilul în Parcul T__, unde a aflat că o bunică (A_____ A_____) îşi caută nepoţii.
La ora 13:36 a fost găsit cadavrul lui A_____ I____ C_____, având hainele sfâşiate,
prezentând leziuni pe toată suprafaţa corpului, cu excepţia zonelor plantare, care au fost
protejate de încălţăminte. În pumnul strâns al acestuia, între degetul mare şi degetul arătător
de la mâna stângă, a fost identificat un fir de păr canin, smuls probabil într-o reacţie
instinctivă de apărare.
Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr.A3/l 129/2013, emis de Institutul N_______
de Medicină Legală „M___ Minovici”, moartea minorului A_____ I____ C_____ s-a datorat
hemoragiei externe, consecutivă plăgilor muşcate canine, în legătură de cauzalitate directă
necondiţionată cu decesul (s-au identificat peste 100 de plăgi muşcate). La autopsie s-au mai
constatat şi leziuni traumatice (o multitudine de excoriaţii, echimoze) care s-au putut produce
prin acţiunea unghiilor câinilor, în acelaşi context lezional cu plăgile muşcate.
Coroborând concluzia completării Raportului medico-legal de necropsie al Institutului
N_______ de Medicină Legală „M___ Minovici” cu declaraţia minorului A_____ A_____
A______ şi cu înregistrarea video din circuitul de supraveghere al Complexului „Emerald”,
instanţa a reţinut că atacul canin asupra minorului A_____ I____ C_____ s-a produs la ora
aproximativă 11.00, decesul instalându-se într-un timp foarte scurt.
Din raportul de intervenţie din 2 septembrie 2013 a rezultat că echipajul SMURD sosit la faţa
locului, examinând cadavrul victimei, a constatat prezenţa de lividitate, rigiditate cadaverică
şi multiple leziuni, muşcate şi sfâşiate, incompatibile cu viaţa.
Multitudinea şi profunzimea plăgilor muşcate, evidenţiate în detaliu în raportul medico-legal
de necropsie, dintre care unele sunt cu lipsă de ţesut, fac evident faptul că o intervenţie
ipotetică extrem de rapidă a personalului medical, imediat după epuizarea atacului , cu dotări
tehnice apte să acopere în mod exhaustiv nevoile acestuia, ar fi fost inutilă, minorul fiind
neviabil din cauza leziunilor suferite.
Se remarcă, îndeosebi, o leziune constatată la nivelul extremităţii cefalice, circumferenţial şi
cvasitotal, constând într-o lipsă de substanţă a scalpului, de 28/22 centimetri, cu margini fin
neregulate, infiltrate sanguin, lăsând să se vadă calota craniană.
În privinţa mijloacelor de probă pe care s-a întemeiat situaţia de fapt, instanţa de fond a
reţinut că, din analiza înregistrărilor video din circuitele de supraveghere din Parcul T__ şi
din Complexul Emerald, a buletinului de recoltare probe pentru analize pe numele A_____
A_____, a înregistrărilor audio de la dispeceratul 112 şi a coordonatelor GPS ale maşinilor de
poliţie direcţionate la faţa locului pentru intervenţie , a rezultat următoarele repere spaţio-
temporale certe:
• Ora 08.26 - A_____ A_____ se află împreună cu minorii la Centrul Medical Graal Medical
C________ din incinta Policlinicii Dr. G________;
• Ora 09.10.08 - Camera 5 din Parcul T__ - A_____ A_____ A______ trece prin colţul stânga
sus al imaginii, din direcţia străzii Petricani către
_____________________________________ acţiune a camerei nr. 7;
• Ora 09.10.22 - Camera 7 din Parcul T__ - A_____ A_____ A______ trece din direcţia
străzii Petricani către ________________________________> • Ora 09.10.24 - Camera 5 din
Parcul T__ - A_____ I____-C_____ trece, simultan cu un alergător, prin colţul stânga sus al
imaginii, din direcţia străzii Petricani către _____________________________________
acţiune a camerei nr. 7;
• Ora 09.10.32 - Camera 7 din Parcul T__ - A_____ I____-C_____ trece din direcţia străzii
Petricani către __________________________ acelaşi alergător care trece, aproape simultan
cu I____, prin faţa camerei;
• Or a 09.21.04 - Camera 4 din Parcul T__ - A_____ A_____ A______ aleargă din direcţia
Amfiteatrului, traversează __________________________ alergarea pe aleea către
___________________________ dreaptă a scuarului;
• Ora 09.21.20 - Camera 4 din Parcul T__ - A_____ I____-C_____ aleargă din direcţia
Amfiteatrului, traversează __________________________ alergarea pe aleea către
___________________________ dreaptă a scuarului;
• Ora 11.11.28 - Camera Complex Emerald - A_____ A_____ A______ se află în interiorul
curţii de pe ___________________, în zona porţii de acces pietonal;
• Ora 11.13.04 - Camera Complex Emerald - A_____ A_____ A______, însoţit de D___
M_____, iese din curte şi rămâne în fata porţilor de la nr. 50 de pe
______________________________> • Ora 11.27.47 - Camera Complex Emerald - S____
O_______ traversează către poarta de la nr. 50 de pe _____________________ află A_____
A_____ A______, şi se opreşte lângă acesta;
• Ora 11.31.39 - Camera Complex Emerald - A_____ A_____ A______ şi S____ O_______
pleacă în direcţia clubului Bamboo;
•
Ora 11.31.51 - Camera Complex Emerald - Autoturismul lui S____ O_______ A_____ se
deplasează spre _________________________>
• Ora 11.36.07 - Camera 1 din Parcul T__ - A_____ A_____ A______ şi S____ O_______
__________________ intrarea secundară din stânga porţii principale;
__________________ intrarea secundară din dreapta porţii principale;
__________________ intrarea secundară din dreapta porţii principale şi merg pe
__________________________ dreaptă către fântâna arteziană;
vin din partea dreaptă şi se opresc în zona centrală a parcului, unde ___________________
un agent de pază;
• Ora 11.37.26 - Camera 4 din Parcul T__ - A_____ A_____ A______, S____ O_______ şi
agentul de pază pleacă pe alee către ___________________________ dreaptă a scuarului;
• Ora 11.41.56 - Camera 3 din Pa rcul T__ - S____ O_______, singur, se îndreaptă către
ieşirea secundară din parc, din dreapta porţii principale;
•
Ora 11.46.17 - Camera Complex Emerald - Autoturismul lui S____ O_______ vine din
direcţia __________________ __________________________ de la nr. 50 de pe
______________________________>
•
Ora 11.57.51 - Camera Complex Emerald - Autoturismul lui S____ O_______ iese din curtea
de pe ___________________ şi pleacă spre _________________________>
• Ora 12.22 - Apel 112;
• Ora 12.40 - Autoturism M.A.I. ajunge în Parcul T__;
• Ora 13.13.28 - Camera Complex Emerald - Soseşte primul echipaj de poliţie care opreşte în
dreptul imobilului de la nr. 50 de pe ______________________________> • Ora 13:36 -
Operatorul Sistemului N_______ Unic pentru Apeluri de Urgenţă direcţionează lucrători de
poliţie judiciară la imobilul de pe ___________________, confirmând găsirea cadavrului
minorului;
• Ora 13.37 - Operatorul Sistemului N_______ Unic pentru Apeluri de Urgenţă direcţionează
autospeciala SMURD la imobilul de pe ___________________;
• Ora 13.43.32 - Camera Complex Emerald - Soseşte un echipaj SMURD, care opreşte în
dreptul imobilului de la nr. 50 de pe _____________________________ asupra proceselor-
verbale în care s-a consemnat decalajul orar al sistemelor de supraveghere, care a fost luat în
considerare în stabilirea orelor de mai sus – f. 363, 366 vol. 1 dup).
Instanţa de fond a constatat astfel raza de acţiune foarte puţin generoasă a camerelor de
supraveghere din Parcul T__, imaginile furnizând puţine elemente relevante pentru justa
soluţionare a cauzei.
Procedând la vizualizarea imaginilor înregistrate de sistemul de supraveghere al
_____________________ (Clubul Bamboo), instanţa de fond a constatat că raza de acţiune a
camerelor de supraveghere nu acoperă aria în care a fost găsit cadavrul minorului. Singura
cameră orientată spre __________________________ a fost găsită victima, amplasată pe
clădirea societăţii la 50-60 de metri de victimă, are o rezoluţie foarte slabă şi face imposibilă
distingerea oricărei forme sau siluete. Vizibilitatea este mult îngreunată şi din cauza
producerii în perioada de interes a unui con de umbră din cauza vegetaţiei extrem de dese.
Ca urmare, singurul martor ocular, care poate să relateze împrejurările atacului canin asupra
minorului A_____ I____ C_____, rămâne fratele său, A_____ A_____ A______. Elementele
relevante ale declaraţiei acestuia s-au coroborat atât cu constatările din teren, cât şi cu
rezultatele necropsiei.
În acelaşi sens, singurul martor ocular, care poate să relateze împrejurări referitoare la traseul
parcurs de către cei doi minori până la momentul atacului canin asupra minorului A_____
I____ C_____, rămâne tot fratele său, A_____ A_____ A______. Elementele relevante ale
declaraţiei acestuia din faza de urmărire penală se coroborează atât cu reperele spaţio-
temporale certe prezentate mai sus (astfel cum rezultă acestea din mijloacele de probă
analizate), cât şi cu constatările din teren atât din faza de urmărire penală, cât şi din faza
cercetării judecătoreşti (cu referire la cercetarea la faţa locului efectuată de către instanţă).
În privinţa aspectelor declarate de acesta, instanţa de fond a reţinut că, din Raportul de
consiliere psihologică nr. 175/2014, întocmit de psihologul din cadrul Centrului de Educaţie
Emoţională şi Comportamentală pentru Copii, a rezultat că, în şedinţele de evaluare şi
consiliere psihologică, minorul A_____ A_____ A______ şi-a folosit cu succes abilităţile
cognitive specifice vârstei, reuşind astfel să reproducă cu acurateţe o ________ informaţii din
trecut - dovedind o bună funcţionare atât la nivelul memoriei de lucru, cât şi a memoriei de
lungă durată. Funcţiile cognitive au fost evaluate pe parcursul întregului proces psihologic şi
nu au fost constatate modificări sau distorsiuni care să deterioreze capacitatea de reactualizare
a informaţiei.
Instanţa de fond a reţinut că, în drept, faţă de împrejurarea că, de la data săvârşirii faptei şi
până la momentul pronunţării sentinţei, a intrat în vigoare o nouă lege penală, instanţa a făcut
aplicarea art. 5 din actualul Cod penal, care impune, în astfel de situaţii, aplicarea legii penale
mai favorabile.
La alegerea legii penale mai favorabile, instanţa a avut în vedere decizia Curţii
Constituţionale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt
constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în
stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunţată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de
drept, a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global, şi nu pe instituţii.
În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere drept criterii în baza cărora va determina legea
penală mai favorabilă, pe care urmează să le aprecieze în concret, următoarele: conţinutul
infracţiunii, existenţa unor impedimente la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale,
sancţiunea aplicabilă (natura şi limitele acesteia), modalitatea de executare.
Analizând condiţiile de incriminare şi de sancţionare a infracţiunii de ucidere din culpă,
prevăzute de art. 178 alin. 2 C .pen. 1969, cât şi pe cele prevăzute de legea nouă (art. 192
alin. 2 C .pen.), instanţa de fond a constatat că, dacă în cazul răspunderii persoanei fizice
limitele iniţiale de pedeapsă au fost păstrate şi de Noul Cod penal - închisoare de la 2 la 7 ani
-, în materia răspunderii penale a persoanei juridice a intervenit o creştere a limitelor de
amendă, în virtutea dispoziţiilor din Noul Cod penal. Ca urmare, în sarcina persoanei juridice
s-a reţinut, în virtutea principiului aplicării legii penale mai favorabile, infracţiunea din Codul
penal anterior (art. 178 alin. 2 C .pen. 1969).
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicabilă persoanei fizice, deşi faţă de
criteriul limitelor speciale de pedeapsă, ambele legi prevăd aceeaşi pedeapsă, respectiv
pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei, mai
favorabil este Codul penal din 1969, instituţia suspendării condiţionate neprevăzând vreo
obligaţie pe care inculpatul să o respecte pe perioada termenului de încercare, spre deosebire
de toate instituţiile din Noul Cod penal, care impun în sarcina inculpatului o ________ astfel
de măsuri şi obligaţii.
Pentru aceste motive, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrarea juridică a faptei
reţinute în sarcina inculpatului persoană fizică C_______ C_________ din infracţiunea de
ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 C .pen. în aceeaşi infracţiune prev. însă de art. 178
alin. 2 C .pen. 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C .pen.
În contextul analizei succesiunii de legi penale incidente în cauză, instanţa de fond a reţinut
faptul că textul de la art. 11 din O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor
periculoşi sau agresivi, în vigoare până la 31 ianuarie 2014, care incrimina neluarea măsurilor
de prevenire a atacului canin de către proprietarul câinelui sau de deţinătorul temporar al
acestuia asupra unei persoane, a fost declarat neconstituţional prin decizia nr. 903/2010 a
Curţii Constituţionale. Urmare a adoptării deciziei, au rămas aplicabile infracţiunile relevante
din Codul penal.
În ceea ce priveşte aceeaşi infracţiune din legislaţia specială, referitoare la câinii periculoşi
sau agresivi, în noua formă adoptată odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod penal, textul
incriminator (art. 12 din O.U.G. nr. 55/2002, conform noii numerotări) îi restrânge sfera de
aplicare la atacurile câinilor periculoşi (câinii de luptă şi de atac, asimilaţi prin caracterele
morfologice cu câini de tipul Pit Bull, Boerbull, Bandog etc., şi metişii lor). Ca urmare, în
cazul atacurilor comise de alţi câini, agresivi sau nu, rămân, încă o dată, aplicabile dispoziţiile
Codului penal privind infracţiuni contra integrităţii corporale şi sănătăţii, precum şi cele
contra vieţii.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că:
Fapta inculpatei ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2 BUCUREŞTI , care
nu a luat măsuri corespunzătoare de împrejmuire şi, implicit, delimitare a zonei amenajate a
Parcului T__ din municipiul Bucureşti de terenul viran din imediata vecinătate, fapt care a
permis trecerea minorilor A_____ I____ C_____ şi A_____ A_____ A______ într-o zonă
sălbatică şi a creat condiţiile pentru intrarea acestora pe un teren privat neîngrădit, păzit de
şapte câini, al căror atac a condus la decesul minorului A_____ I____ C_____, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 alin. 2
din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 din Codul penal.
Fapta inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. BUCUREŞTI , care nu a asigurat un
cadru organizatoric apt să preîntâmpine atacul canin asupra minorului A_____ I____
C_____, prin menţinerea integrităţii împrejmuirii curţii societăţii, pentru ţinerea câinilor
societăţii exclusiv în interiorul perimetrului îngrădit al firmei, şi prin îndeplinirea obligaţiilor
ce decurg din legislaţia referitoare la deţinerea de câini, inclusiv a celor periculoşi sau
agresivi, împrejurări care au dus la moartea minorului A_____ I____ C_____, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art.178 alin.2 din
Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 alin. 1 din Codul penal.
Fapta inculpatului C_______ C_________, care în calitate de administrator al S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti nu a luat măsuri efective de prevenire a atacului canin
asupra minorului A_____ I____ C_____, prin menţinerea integrităţii împrejmuirii curţii
societăţii, pentru ţinerea câinilor societăţii exclusiv în interiorul perimetrului îngrădit al
firmei, şi prin îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din legislaţia referitoare la deţinerea de câini,
inclusiv a celor periculoşi sau agresivi, împrejurări care au dus la moartea minorului A_____
I____ C_____, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi
ped. de art.178 alin.2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 alin. 1 din Codul penal.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor au vizat uciderea din culpă (urmarea imediată) ca
urmare a nerespectării (a) dispoziţiilor legale şi a (b) măsurilor de prevedere pentru efectuarea
unei anumite activităţi (elementul material). Culpele identificate în conduita inculpaţilor sunt
concurente (latura subiectivă), legătura de cauzalitate fiind stabilită potrivit teoriei condiţiei
sine qua non - în absenţa oricăreia dintre acestea, rezultatul nu s-ar fi produs.
A.Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC
S_____ 2 BUCUREŞTI
Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al Administraţiei D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti, adoptat prin hotărârea Consiliului local s_____ 2 nr. 83/29.07.2013,
atribuţiile Administraţiei D_________ Public S_____ 2 Bucureşti sunt, inter alia,
următoarele:
- administrează şi întreţine spaţiile verzi de pe teritoriul sectorului 2;
- execută şi urmăreşte amenajarea de noi parcuri şi zone de agrement;
- asigură avizarea, coordonarea şi urmărirea execuţiei lucrărilor edilitare realizate pe
domeniul public;
- ţine evidenţa patrimoniului d_________ public şi evidenţiază modificările care au loc în
patrimoniul d_________ public;
- asigură controlul privind respectarea de către persoanele fizice şi juridice a legislaţiei în
vigoare privind domeniul public (art. 12 din R.O.F.).
Obligaţii cu un conţinut similar erau prevăzute şi în actele normative care au reglementat
activitatea Administraţiei D_________ Public S_____ 2 Bucureşti înainte de intrarea în
vigoare a Regulamentului de organizare şi funcţionare menţionat. Indicăm cu titlu
exemplificativ Decizia Consiliului popular al sectorului 2 nr.324/1974, Decizia Consiliului
popular al municipiului Bucureşti nr.696/1974, precum şi Decizia Consiliului popular al
municipiului Bucureşti nr. 1230/1981.
În conformitate cu prevederile Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti
nr.212/2000 privind protejarea prin împrejmuire a terenurilor virane de pe raza municipiului
Bucureşti, modificată şi completată prin H.C.G.M.B. nr.360/2001 şi H.C.G.M.B.
nr.121/2010, inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti avea obligaţia
îngrădirii terenului viran situat între zona amenajată a Parcului T__ şi imobilul S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, situat pe __________________.
Zona amenajată a Parcului T__ face parte dintr-un teren cu suprafaţa totală de 74.900 m .p.,
evidenţiat în evidenţele cadastrale sub numărul xxxxxx, având denumirea „Parcul 8 Mai”,
titularul dreptului de proprietate fiind statul român prin Consiliul local al sectorului 2
Bucureşti. Terenul a fost dat în administrarea inculpatei Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti, aspect care rezultă, printre altele, din Hotărârea Consiliului General al
Municipiului Bucureşti nr. 160/2001, conform căreia, la data de 22.08.2001, Parcul 8 Mai era
deja în administrarea Administraţiei D_________ Public s_____ 2 Bucureşti, şi din procesul-
verbal de vecinătate încheiat la 04.07.2011 în temeiul Legii cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr.7/1996.
În această privinţă, reprezentantul Administraţiei D_________ Public S_____ 2 Bucureşti a
transmis la dosarul cauzei Hotărârea Consiliului local s_____ 2 nr. 148/2007, privind darea în
folosinţă gratuită a unui teren având destinaţia „bază sportivă, agrement şi funcţiuni conexe”.
Prin această hotărâre s-a aprobat darea în folosinţă gratuită, pe o perioadă de 15 ani, Fundaţiei
„Activ Spirit”, a terenului în suprafaţă de ≈3500 m.p., aflat în administrarea Administraţiei
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti. S-a încercat astfel acreditarea ideii că problema
împrejmuirii terenului viran situat la vest de zona amenajată a Parcului T__ ar fi intrat în
responsabilitatea acelei persoane juridice de drept privat.
Instanţa de fond a constatat că, pe de o parte, că prin Hotărârea Consiliului local s_____ 2 nr.
30/2013 s-a hotărât revocarea Hotărârii Consiliului local s_____ 2 nr. 148/2007, începând cu
08 aprilie 2013. Pe de altă parte, este relevant faptul că terenul în suprafaţă de ≈3500 m.p.
este în fapt cel având suprafaţa măsurată de 3501 m .p., cu numărul cadastral xxxxxx, situat
aproximativ în mijlocu l terenului viran administrat de inculpata Administraţia D_________
Public S_____ 2 Bucureşti (care are o suprafaţă considerabil mai mare), fiind înconjurat din
toate părţile de acesta (configuraţie cu aspect de „insulă”).
Terenul dat în folosinţă gratuită în intervalul 2007 - aprilie 2013 Fundaţiei „Activ Spirit” nu
se învecinează astfel nici cu zona amenajată a Parcului T__, nici cu terenul proprietatea
inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti. Ca urmare, îngrădirea ipotetică, de
către Fundaţia „Activ Spirit”, a suprafeţei pe care a avut-o în folosinţă, nu ar fi avut nicio
consecinţă asupra obligaţiilor inculpatei, evidenţiate mai sus.
Ca urmare, obligaţia de îngrădire a terenului viran îi revenea inculpatei Administraţia
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti.
De altfel, inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti ar fi avut obligaţii
în materia împrejmuirii terenului viran independent de titularul dreptului de
proprietate/administrare a imobilului, întrucât potrivit hotărârilor Consiliului General al
Municipiului Bucureşti invocate, autorităţile publice locale sunt cele care se îngrijesc de
realizarea împrejmuirii în cazul inacţiunii titularului imobilului. Administraţiile d_________
public de s_____ sunt chemate să asigure aducerea la îndeplinire a actelor normative
menţionate.
Fără îndoială că obligaţia de realizare a împrejmuirii include şi obligaţiile corelative de
verificare periodică a integrităţii acesteia şi de reconstruire în caz de nevoie.
Instanţa de fond a mai precizat că starea terenului viran dintre zona amenajată a Parcului T__
şi terenul de pe ________________ se încadra pe deplin, la data decesului minorului A_____
I____ C_____, în descrierea cuprinsă în rapoartele de specialitate privind necesitatea
protejării prin împrejmuire a terenurilor virane de pe raza municipiului Bucureşti, care au
fundamentat elaborarea H.C.G.M.B. nr.212/2000, conform căreia „în prezent, în municipiul
Bucureşti, terenurile virane, rezultate în special din demolări, au devenit spaţii de depozitare a
resturilor menajere, materialelor provenite urmare unor lucrări de reparaţii în construcţii,
deşeuri, etc. S-au constituit astfel focare de infecţie”.
Relevantă din acest punct de vedere a fost declaraţia agentului de pază B____ C_________:
„Terenul a fost plin de moloz, gunoaie şi vegetaţie. Ani de zile nu a defrişat şi nu a toaletat
nimeni terenul respectiv, a fost folosit doar pentru a arunca gunoaie şi moloz, inclusiv de
către cetăţenii din blocurile din jur. Veneau şi noaptea cu maşinile în acest scop. Vegetaţia
creştea liberă, la întâmplare, era şi iarba foarte înaltă, erau tufe, arbuşti, salcâmi, etc. Practic
unde terenul nu era acoperit de moloz, era crescută vegetaţie. Era foarte uşor pentru un copil
să se piardă acolo. După incident s-a defrişat timp de câteva zile şi nu ne venea să credem ce
diferenţă este”. „După gard era moloz, vegetaţie abundentă, tufişuri, resturi aruncate cu
basculantele, gunoaie, veneau şi oamenii din jur să arunce acolo resturi şi mizerie. D___ după
eveniment au avut loc defrişări la terenul respectiv”.
Ilustrativă este şi declaraţia martorului I______ I___ , potrivit căreia „chiar şi mie, ca adult,
îmi era teamă să trec pe terenul viran din vecinătatea Parcului T__ întrucât era dezolant,
lătrau câinii vecinilor şi era plin de vegetaţie”, „ Am fost pe acea vegetaţie din spate, de lângă
gard. Pe acolo nu se putea trece înspre Bamboo datorită vegetaţiei, molozului şi câinilor”.
Detalii legate de aspectul terenului viran au fost oferite şi de martora P______ M____-
M_______: „ am ieşit din parc prin gaura care exista, printr-un loc unde probabil fusese
furată o poartă, în zona învecinată despre care eu ştiam că este privată. M-a izbit un miros
insuportabil şi era o mizerie cumplită acolo, motiv pentru care nu am mai avut curajul să
avansez. În zona respectivă era şi vegetaţie înaltă şi deasă, pomi şi bălării”. „ După ce am
văzut la televizor ce s-a întâmplat, m-am dus şi eu în zonă, m-am apropiat de locul în care nu
ar fi fost gardul, era un miros neplăcut, mizerie înspre gard, boscheţii erau mai înspre lac.
Din cauza mirosului nu am mai avansat” .
Mai mult, prin activităţile de depozitare a molozului, derulate de-a lungul timpului pe terenul
viran aflat în administrarea inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti,
a fost deteriorat şi mai mult gardul care îl delimita de terenul viran proprietatea S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, accentuând degradarea datorată furturilor. Cu privire la
acest teren viran, martorul M_____ M____, fost paznic al firmei, a decla rat că: „ în general,
mie îmi era frică să merg în spatele terenului împrejmuit, pentru că era o zonă pustie, cu
vegetaţie, unde umblau ţigani şi nu ştiai la ce să te aştepţi. Uneori mai mergeam şi pescuiam
acolo, dar numai însoţit de câini”, „îmi era frică să merg pe terenul din spatele curţii pentru
că era o junglă, mergeam acolo uneori cu câinii (… ) Eu îi luam pe câini pe terenul viran
pentru a mă păzi, întrucât mă temeam ”.
În plus, şi la fel de relevant, Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti a
menţinut o perioadă lungă de timp o stare de pericol prin neluarea unor măsuri de prevedere
care să împiedice trecerea facilă a copiilor dintr-un perimetru de agrement într-o zonă care
pentru un copil de 4 ani era plină de primejdii.
S-a mai reţinut că locul de joacă în discuţie, cel mai atractiv şi cu cea mai mare suprafaţă
dintre cele disponibile în Parcul T__, este situat în imediata vecinătate a terenului viran
administrat de Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, cu aspectul dezolant şi
cu toate pericolele anterior prezentate (la o distanţă de 39 paşi constatată la cercetarea la faţa
locului efectuată de instanţă), fiind delimitat de acesta, la 2 septembrie 2013, doar printr-un
gard parţial, al cărui aspect nu a fost contestat de către niciuna din părţi.
În această privinţă, trebuie precizat faptul că, la momentul 2 septembrie 2013, gardul ce
delimita zona amenajată a Parcului T__ de terenul viran aparţinând inculpatei Administraţia
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti avea două porţiuni lipsă: una mai îngustă, în spatele
terenului de fotbal, iar alta mai lată, începând de după garaje şi până în lac, această
împrejurare fiind cunoscută la nivelul Administraţiei D_________ Public s_____ 2 Bucureşti.
Chiar dacă între locul de joacă şi terenul viran administrat de Administraţia D_________
Public S_____ 2 Bucureşti exista o alee pietonală, un teren de fotbal, abia după acestea
regăsindu-se gardul parţial, distanţa mică dintre acestea nu poate schimba concluzia la care a
ajuns instanţa de judecată.
Fără îndoială că supravegherea unui minor de 4 ani trebuie să fie permanentă, dar conceptul
de „agrement”(petrecere plăcută a timpului - cf. DEX) pe care o instituţie publică,
administrator al unei zone verzi, trebuie să îl garanteze cetăţenilor într-un perimetru urban
denumit generic „parc” ar trebui să-i asigure şi adultului supraveghetor posibilitatea de
relaxare parţială, acordându-i şansa adaptării nevoii de atenţie, la un nivel uşor mai scăzut
faţă de grija impusă, de pildă, de petrecerea timpului cu copiii într-o intersecţie foarte
circulată sau într-o staţie de metrou. Simpla amplasare în perimetrul parcului a unor dotări
pentru distracţia copilului, în lipsa unor măsuri de protecţie adecvate, lipseşte în bună măsură
de conţinut noţiunea de „agrement” de care se pot bucura microgrupurile de beneficiari.
Omisiunea teoretică de a supraveghea copilul timp de câteva secunde nu trebuie să ducă,
potenţial, la trecerea facilă a acestuia într-o „groapă cu lei” ci, cel mult, la trecerea într-o zonă
înierbată protejată, într-un alt loc de joacă sau pe o alee învecinată. Necesitatea luării unor
asemenea măsuri de prevedere este cu atât mai clară - chiar în lipsa unor prevederi legale
exprese în acest sens - cu cât atât zona amenajată a parcului, cât şi terenul periculos învecinat,
aveau acelaşi administrator - inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2
Bucureşti.
Mai mult, prezenţa parţială a unui gard din tablă a avut efectul contrar nevoii de protecţie,
fiind de natură a bloca vizibilitatea. În consecinţă, unui adult puţin familiarizat cu zona îi era
îngreunată posibilitatea de a lua cunoştinţă în timp util de pericolele care se ascundeau în
spatele acestuia.
În aceeaşi situaţie s-a aflat de altfel, la 2 septembrie 2013, şi bunica celor doi minori, A_____
A_____ care, aflată doar pentru a doua oară în acel parc, după ce i-a pierdut pe cei doi copii
pentru foarte scurt timp din câmpul vizual, nu s-a gândit nicio clipă la pericolele ce îi puteau
pândi pe cei doi minori dincolo de gardul protector. Mai mult, fiind audiată, martora a
declarat că avea mai mult grijă să nu se ducă copiii în stradă, înspre tramvai: „ Eu eram
poziţionată pe o bancă, cu spatele la gard. Dacă m-aş fi răsucit, aş fi văzut porţiunea lipsă
din gard. Cum eram eu poziţionată cu spatele la gard, vedeam tot parcul înspre poarta
dinspre staţia de tramvai (…) Eu aveam mai mult grijă ca ei să nu se fi dus spre tramvai (…)
Grija mea cea mai mare era să nu îi calce tramvaiul (…) Îmi era foarte frică să nu iasă din
parc pe ieşirile principale spre tramvai” .
De altfel, starea de pericol creată atât prin neluarea măsurilor de prevedere corespunzătoare,
cât şi prin neîndeplinirea obligaţiilor legale de îngrădire a terenului viran aflat în propria
administrare de către inculpata Administraţia D_________ Public s_____ 2 Bucureşti s-a
materializat, în 2 septembrie 2013, în decesul minorului A_____ I____ C_____.
Această indolenţă din partea inculpatei Administraţia D_________ Public s_____ 2 Bucureşti
a permis trecerea minorilor A_____ I____ C_____ şi A_____ A_____ A______ într-o zonă
sălbatică şi a creat condiţiile pentru intrarea acestora pe un teren privat neîngrădit, păzit de
şapte câini, al căror atac a condus la decesul minorului A_____ I____ C_____.
În această privinţă, chiar dacă inculpaţii au încercat să conteste traseul parcurs de cei doi
minori, inducând ideea că minorii nu ar fi trecut pe terenul viran aflat în administrarea
inculpatei Administraţia D_________ Public s_____ 2 Bucureşti, ci pe malul lacului, unde ar
fi existat interdicţia legală de îngrădire, din declaraţiile din faza de urmărire penală ale
singurului martor ocular - minorul A_____ A_____ A______ - coroborate cu reperele spaţio-
temporale certe prezentate şi cu declaraţiile martorei A_____ A_____, dar mai ales cu
constatările din teren atât din faza de urmărire penală, cât şi din faza cercetării judecătoreşti
(cu referire la cercetarea la faţa locului efectuată de către instanţă), a reieşit un singur traseu
ce a putut fi parcurs de cei doi minori, şi anume cel indicat în rechizitoriu.
În privinţa mijloacelor de probă, instanţa de fond a reţinut că raza de acţiune a camerelor de
supraveghere din Parcul T__ este foarte puţin generoasă, furnizând puţine imagini relevante
pentru justa soluţionare a cauzei.
Procedând la vizualizarea imaginilor înregistrate de sistemul de supraveghere al
_____________________ (Clubul Bamboo), instanţa a constatat că raza de acţiune a
camerelor de supraveghere nu acoperă aria în care a fost găsit cadavrul minorului. Singura
cameră orientată spre __________________________ a fost găsită victima, amplasată pe
clădirea societăţii la 50-60 de metri de victimă, are o rezoluţie foarte slabă şi face imposibilă
distingerea oricărei forme sau siluete. Vizibilitatea este mult îngreunată şi din cauza
producerii în perioada de interes a unui con de umbră din cauza vegetaţiei extrem de dese.
Ca urmare, singurul martor ocular, care poate să relateze împrejurările atacului canin asupra
minorului A_____ I____ C_____, rămâne fratele său, A_____ A_____ A______. Elementele
relevante ale declaraţiei acestuia s-au coroborat atât cu constatările din teren, cât şi cu
rezultatele necropsiei.
În acelaşi sens, singurul martor ocular, care poate să relateze împrejurări referitoare la traseul
parcurs de către cei doi minori până la momentul atacului canin asupra minorului A_____
I____ C_____, rămâne tot fratele său, A_____ A_____ A______. Elementele relevante ale
declaraţiei acestuia din faza de urmărire penală se coroborează atât cu reperele spaţio-
temporale certe prezentate, cât şi cu constatările din teren atât din faza de urmărire penală, cât
şi din faza cercetării judecătoreşti (cu referire la cercetarea la faţa locului efectuată de către
instanţă).
Deşi sub acest aspect inculpaţii au solicitat reaudierea minorului în faza cercetării
judecătoreşti, instanţa a respins proba ca neutilă, apreciind că reaudierea nemijlocită a
minorului în vârstă de 8 ani, expus brutal şi imprevizibil la evenimentul traumatic al morţii
fratelui mai mic, în ipostaza de martor vizual şi supravieţuitor, care a mai dat o declaraţie în
cursul urmării penale, nu este necesară, existând un risc crescut de traumatizare secundar a
acestuia, cu efect ireversibil (încheierea de şedinţă din data de 22.05.2015).
De altfel, în privinţa aspectelor declarate de minor în faza de urmărire penală, instanţa reţine
că, din Raportul de consiliere psihologică nr. 175/2014, întocmit de psihologul din cadrul
Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii, a rezultat că, în şedinţele
de evaluare şi consiliere psihologică, minorul A_____ A_____ A______ şi-a folosit cu succes
abilităţile cognitive specifice vârstei, reuşind astfel să reproducă cu acurateţe o ________
informaţii din trecut - dovedind o bună funcţionare atât la nivelul memoriei de lucru, cât şi a
memoriei de lungă durată. Funcţiile cognitive au fost evaluate pe parcursul întregului proces
psihologic şi nu au fost constatate modificări sau distorsiuni care să deterioreze capacitatea de
reactualizare a informaţiei.
Instanţa a detaliat traseul reţinut ca fiind parcurs de cei doi minori în ziua de 2 septembrie
2013, astfel cum acesta a rezultat din coroborarea probelor enumerate:
Astfel, potrivit declaraţiilor martorei A_____ A_____ (bunica paternă), în ziua de 2
septembrie 2013, după ce minorii A_____ I____ C_____ şi A_____ A_____ A______ (în
vârstă de 4 şi, respectiv, 6 ani) au fost lăsaţi de părinţi în grija sa, aceasta i-a dus, potrivit
înţelegerii cu părinţii, în Parcul T__ din municipiul Bucureşti (cunoscut alternativ ca Parcul
Lacul T__ sau Parcul 8 mai - denumirea oficială), administrat de inculpata
ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2 Bucureşti, unde au ajuns în jurul orei
09:00.
În prealabil, bunica i-a luat pe cei doi minori împreună cu ea la Centrul Medical Graal
Medical din incinta Policlinicii Dr. G________ unde, la ora 08:26, a recoltat o ________
probe pentru analize (potrivit buletinului de recoltare probe pentru analize pe numele A_____
A_____).
Împreună cu cei doi minori, bunica a pătruns în parc prin intrarea situată în dreptul staţiei de
tramvai nr. 16.
Ajunşi în parc, copiii împreună cu bunica lor s-au deplasat la punctul marcat pe schiţa de la
fila 247 vol. 1 dup cu litera D, unde copiii s-au jucat la maşinuţele electrice existente acolo,
după părăsirea acelui loc deplasându-se la locul indicat pe schiţă cu litera A, unde se aflau
alte aparate de joacă (tobogane). În drum, s-au oprit la maşinuţele mecanice marcate la
punctul E, după care s-au dus în locul indicat anterior, acolo bunica aşezându-se pe o bancă
(potrivit declaraţiilor acesteia, datorită problemelor pe care le are la un picior). În continuare,
bunica şi nepoţii săi s-au deplasat spre zona centrală a parcului (zona cu fântâni), în drum
oprindu-se din nou la maşinuţele de la punctul D.
Ajungând la prima fântână, cei doi copii s-au dus pe lângă apă, apoi pe o alee pe care cei doi
copii au părăsit zona fântânii.
Aici este momentul în care cei doi copii au fost surprinşi de camerele de supraveghere nr. 4, 5
şi 7 instalate în Parcul T__ (între orele 09:10:08 - 09:21:20). Astfel, la ora 09.10.08, minorul
A_____ A_____ A______ a fost surprins de camera 5 din Parcul T__, trecând prin colţul
stânga sus al imaginii, din direcţia străzii Petricani către _____________________________
că în schiţa de la fila 247 vol. 1 dup este indicată în mod greşit poziţia camerei nr. 5, aceasta
fiind indicată corect în schiţa de la fila 246 vol. 1 dup, aspect constatat personal de instanţă,
cu ocazia cercetării la faţa locului). Apoi minorul a intrat în raza de acţiune a camerei nr. 7,
care l-a surprins la ora 09.10.22 trecând din direcţia străzii Petricani către
_____________________________ că în schiţa de la fila 247 vol. 1 dup este indicat în mod
greşit unghiul de acţiune al camerei nr. 7, acesta fiind indicat corect în schiţa de la fila 246
vol. 1 dup). Ulterior, la ora 09.10.24, camera 5 din Parcul T__ l-a surprins pe minorul
A_____ I____-C_____ trecând, simultan cu un alergător, prin colţul stânga sus al imaginii,
din direcţia străzii Petricani către ______________________ intrat în raza de acţiune a
camerei nr. 7, care l-a surprins la ora 09.10.32 trecând din direcţia străzii Petricani către
__________________________ se poate observa acelaşi alergător care a trecut, aproape
simultan cu I____, prin faţa camerei.
La ora 09.21.04, camera 4 din Parc ul T__ l-a surprins pe minorul A_____ A_____ A______
alergând din direcţia Amfiteatrului, traversând ____________________________ alergarea
pe aleea către ___________________________ dreaptă a scuarului. La ora 09.21.20, aceeaşi
cameră 4 din Parcul T__ l-a surprins şi pe minorul A_____ I____-C_____ alergând şi el din
direcţia Amfiteatrului, traversând ____________________________ alergarea pe aleea către
___________________________ dreaptă a scuarului.
Acestea sunt ultimele momente în care cei doi copii sunt surprinşi de camerele de
supraveghere din Parcul T__, aspect de care inculpata Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti s-a folosit pentru a specula ideea că cei doi copii, nesupravegheaţi de
bunica care se afla pe bancă în zona Amfiteatrului, au ieşit din câmpul vizual al acesteia şi s-
au îndreptat spre lac.
Însă, această variantă expusă de apărare nu are sustenabilitate în raport de probele dosarului.
În acest sens, instanţa reţine că inculpata în mod neîntemeiat a susţinut ideea că, din zona
fântânilor, unde se aflau la ora 09:10, copiii împreună cu bunica lor s-au îndreptat spre
Amfiteatru, unde bunica s-ar fi aşezat pe o bancă, în timp ce copiii ar fi alergat înapoi spre
______________________________ raza de acţiune a camerei nr. 4, care i-a surprins la ora
09:21.
Raza de acţiune a camerei nr. 4 i-a surprins pe cei doi minori doar alergând din direcţia
Amfiteatrului, şi nu din zona Amfiteatrului, cum a încercat să sugereze inculpata. De altfel,
copiii nici nu puteau fi surprinşi alergând din zona Amfiteatrului, potrivit schiţelor de la filele
247-246 vol. 1 dup, camerele de supraveghere din Parcul T__ neavând rază de acţiune în acea
zonă.
Pe de altă parte, potrivit procesului verbal de conducere în teren a numitei A_____ A_____,
după momentul în care s-au jucat pe lângă apă, cei doi copii au părăsit zona fântânii, plecând
pe o alee, după care s-au deplasat împreună cu bunica lor către următorul loc de joacă. În
apropierea acestui loc de joacă, indicat pe schiţa de la fila 247 vol. 1 dup cu litere F şi G,
bunica s-a aşezat pe o bancă în timp ce copiii se jucau. Ulterior, bunica s-a aşezat pe o altă
bancă, în apropierea toboganelor, fără însă a se aşeza efectiv, lăsând pe bancă doar sacoşa cu
cumpărături, acolo copiii rămânând aproximativ 20 minute.
B unica A_____ A_____ a relatat faptul că, după ce i-a tras cu greu pe cei doi copii din zona
fântânii, s-a deplasat împreună cu aceştia înspre Amfiteatru, ajungând la locul de joacă situat
la extremitatea din partea de Vest a parcului, unde copiii au rămas şi s-au jucat aproximativ
30 minute.
Într-adevăr, în ultimele momente în care au fost surprinşi de camerele de supraveghere din
Parcul T__, cei doi copii alergau din direcţia Amfiteatrului, traversau
____________________________________ pe aleea către
__________________________________> Instanţa de fond a mai precizat că nu trebuie
ignorată raza de acţiune foarte puţin generoasă a camerelor de supraveghere din Parcul T__
care surprind doar centrul aleilor din jurul fântânii, imaginile furnizând astfel puţine elemente
relevante pentru justa soluţionare a cauzei.
Totuşi, nu trebuie ignorată raza de acţiune a camerelor de supraveghere nr. 6, 7, 8 şi 9 din
Parcul T__, care i-ar fi surprins totuşi pe cei doi minori în drumul lor ipotetic spre lac.
Devine astfel credibilă varianta expusă de către martora A_____ A_____, susţinută de
constatările din teren, în sensul că cei doi copii s-ar fi putut întoarce pe un traseu alternativ
din afara zonei de acţiune a camerelor, în locul de joacă din partea de Vest a parcului.
Această variantă este de altfel confirmată şi de declaraţiile minorului A_____ A_____
A______, care a relatat faptul că, după ce s-au oprit la mai multe locuri de joacă, „ au ajuns
în final la un loc de joacă unde s-au dat pe tobogan, pe leagăn şi mai erau nişte sfori groase
care aveau în apropiere nişte lemne pe care trebuia să treci”.
Reţinându-se prin urmare faptul că cei doi minori şi bunica lor au ajuns la locul de joacă de
dimensiuni mai mari, situat la extremitatea din partea de Vest a parcului, în continuare se
reţine că minorii au petrecut în locul respectiv , sub supravegherea bunicii, un interval de
aproximativ 20 de minute, ieşind la un moment dat din câmpul vizual al acesteia .
terenul viran învecinat, al aceleiaşi inculpate , printr-o zonă situată în apropierea locului de
joacă, unde gardul lipsea . Scăparea de sub autoritatea bunicii şi găsirea unei mingi de culoare
verde din plastic au făcut probabil interesantă şi atractivă experienţa într-o primă etapă. La
scurt timp, însă, din cauza caracteristicilor generale ale terenului - cu vegetaţie deasă, variată,
cu aspect de pădure în unele porţiuni, cu iarbă înaltă chiar şi pentru un adult, având depozite
de moloz şi gunoaie, minorii s-au rătăcit, nerecunoscând drumul de întoarcere.
S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L . Bucureşti, în încercarea de a găsi o cale de revenire într-o
gardul curţii .
care au fost atacaţi de câinii inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L . A_____ a reuşit să
se ridice, iar câinii, având comportamentul specific al unei haite, şi-au concentrat toţi atenţia
asupra victimei potenţial mai vulnerabile. I____ nu a mai avut timp să se ridice pentru a se
îndepărta, fiind tras cu colţii de ambele mâini şi de ambele picioare, şi ţinut apoi la sol, într-
un atac de o violenţă extremă.
derulare. A găsit o potecă şi a reuşit să ajungă la gardul de la stradă. Acesta este momentul în
care minorul A_____ A_____ A______ a fost surprins la ora 11.11.28 de camera de
supraveghere din incinta Complex Emerald.
A_____ fost apoi observat de portarul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, D___
M_____, la ora 11.13.04, camera de supraveghere Complex Emerlad surprinzându-i pe cei
doi ieşind din curte şi rămânând în faţa porţilor la nr. 50 din
____________________________> D___ M_____ i-a cerut ajutor martorului S____
O_______, care trecea întâmplător prin dreptul imobilului (fiind surprins de camera de
supraveghere Complex Emerald la ora 11.27.47 traversând către poarta nr. 50 din
___________________ afla şi A_____, şi oprindu-se lângă acesta).
dus copilul în Parcul T__. Camera Complex Emerald i-a surprins pe S____ O_______ şi
A_____ A_____ A______ la ora 11.31.39 plecând spre direcţia clubului Bamboo, iar la ora
11.31.51 plecând cu autoturismul martorului spre _________________________>
La ora 11.36.07, cei doi au intrat în parc prin intrarea secundară din stânga porţii principale,
fiind surprinşi de camera de supraveghere nr. 1 din Parcul T__, iar la ora 11.36.12, au intrat
în parc prin intrarea secundară din dreapta porţii principale, fiind surprinşi de camera de
supraveghere nr. 2 din Parcul T__. La ora 11.36.17, cei doi au fost surprinşi de camera de
supraveghere nr. 3 din Parcul T__ intrând în parc prin intrarea secundară din dreapta porţii
principale şi mergând pe __________________________ dreaptă către fântâna arteziană.
Intrând în parc, martorul a aflat că o bunică (A_____ A_____) îşi caută nepoţii. În acest sens,
la ora 11.36.53, Camera 4 din Parcul T__ i-a surprins pe A_____ A_____ A______ şi S____
O_______ venind din partea dreaptă şi oprindu-se în zona centrală a parcului, intrând în
contact cu un agent de pază de acolo. La ora 11.37.26, Camera 4 din Parcul T__ i-a surprins
apoi pe A_____ A_____ A______, S____ O_______ şi agentul de pază plecând pe alee către
___________________________ dreaptă a scuarului.
Ajuns la bunică, A_____ i-a spus acesteia că pe fratele său l-au atacat şi l-au muşcat câinii.
Auzind cele relatate de minor, S____ O_______ a plecat în căutarea lui I____. Acesta este
momentul în care martorul a fost surprins de camerele de supraveghere plecând din parc.
Astfel, la ora 11.41.56, Camera 3 din Parcul T__ l-a surprins pe martorul S____ O_______,
singur, îndreptându-se către ieşirea secundară din parc, din dreapta porţii principale. La ora
11.46.17, Camera Complex Emerald a surprins autoturismul martorului venind din direcţia
__________________ intrând în curtea imobilului de la nr. 50 de pe
_______________________, la ora 11.57.51, aceeaşi cameră a surprins autotusimul ieşind
din curtea de pe ___________________ şi plecând spre _________________________>
Între timp, copilul s-a deplasat împreună cu bunica sa până la treptele care coboară la lac,
unde au văzut nişte pescari, de pe telefonul cărora bunica a sunat la 112 (ora 12.22).
După 18 minute, respectiv la ora 12.40, primul autoturism al poliţiei a ajuns în Parcul T__.
Poliţiştii l-au luat pe A_____, pentru a le arăta locul unde s-a jucat împreună cu I____,
plecând pe _________________________ ce coboară la lac.
După scurt timp, aceştia s-au întors şi s-au deplasat apoi cu autoturismul pe un alt traseu,
către terenul viran indicat de A_____.
La ora 13.13.28, Camera Complex Emerald a surprins momentul la care a sosit primul
echipaj de poliţie care a oprit în dreptul imobilului de la nr. 50 de pe
______________________________> La ora 13:36 a fost găsit cadavrul lui A_____ I____
C_____, având hainele sfâşiate, prezentând leziuni pe toată suprafaţa corpului, cu excepţia
zonelor plantare, care au fost protejate de încălţăminte. În pumnul strâns al acestuia, între
degetul mare şi degetul arătător de la mâna stângă, a fost identificat un fir de păr canin, smuls
probabil într-o reacţie instinctivă de apărare.
Operatorul Sistemului N_______ Unic pentru Apeluri de Urgenţă i-a direcţionat pe lucrătorii
de poliţie judiciară la imobilul de pe ___________________, confirmând găsirea cadavrului
minorului. La ora 13.37, Operatorul Sistemului N_______ Unic pentru Apeluri de Urgenţă a
direcţionat şi autospeciala SMURD la imobilul de pe ___________________. La ora
13.43.32, Camera Complex Emerald a surprins momentul la care a sosit un echipaj SMURD,
care a oprit în dreptul imobilului de la nr. 50 de pe _____________________________
asupra proceselor-verbale în care s-a consemnat decalajul orar al sistemelor de supraveghere,
care a fost luat în considerare în stabilirea orelor de mai sus).
În privinţa acestui traseu parcurs de minori după momentul în care au ieşit din raza vizuală a
bunicii, instanţa reţine că în mod neîntemeiat au susţinut inculpaţii că nu ar corespunde
realităţii, probele administrate reliefând de fapt un alt traseu - spre scările din direcţia lacului
şi apoi pe malul lacului până la terenul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti.
Într-adevăr, relatările minorului A_____ A_____ A______ (f. 54-56 vol. 2 dup) ar putea crea
o oarecare confuzie că cei doi minori ar fi ieşit din parc pe marginea lacului: „am plecat spre
malul lacului”, „unde am văzut mai mulţi pescari”, „apoi am ieşit din parc printr-un loc unde
lipsea gardul”, „nu am trecut prin locul unde lipsea doar poarta dintr-un gard verde, ci locul
pe unde am ieşit spre o pădurice era fără gard”, continuând drumul prin zona de protecţie a
lacului.
Primele două puncte de reper indicate de minorul A_____ A_____ A______ se regăsesc într-
adevăr în zona de protecţie a lacului, însă nu exclud şi un alt traseu.
Astfel, chiar dacă minorul a indicat faptul că din spaţiul de joacă a plecat „spre malul
lacului”, nu trebuie ignorată împrejurarea că minorul, în vârstă de 6 ani, s-a aflat pentru prima
dată în acel parc în data de 2 septembrie 2013, necunoscând drumul prin zona de protecţie a
lacului şi neavând deci percepţia marginii lacului. De altfel, de pe traseul parcurs din
momentul în care bunica i-a scăpat din vedere, în ciuda diferenţei de nivel între teren şi zona
de protecţie a lacului, minorul putea observa întinderea lacului, astfel încât să se îndrepte spre
un mal al acestuia.
Totodată, chiar dacă minorul a indicat faptul că în drumul său a văzut mai mulţi pescari,
dintre care mai multe femei decât bărbaţi, iar din coroborarea declaraţiilor martorilor, precum
şi a cercetării la faţa locului rezultă că se aflau pescari pe ultimul ponton dinspre marginea de
Vest a parcului Lacul T__, această împrejurare nu exclude existenţa şi a altor pescari pe care
minorul să îi fi putut vedea în drumul său.
Într-adevăr, după cum s-a constatat şi la cercetarea la faţa locului, de pe pontoane se văd
scările amenajate care coboară spre lac. Însă, pescarii audiaţi, care se aflau la pescuit pe
pontoanele din dreapta scărilor (L_____ A____-F_________, R___ R_____ L____, R___
I____ Ş_____) au declarat faptul că nu i-au văzut pe minori. Mai mult, martora R___ R_____
L____ a declarat că, din locul unde se afla, îi putea vedea pe cei doi copii, dacă aceştia ar fi
trecut pe lângă ei.
De altfel, din declaraţia martorei L_____ A____ F_________ a reieşit că, în partea stângă, pe
malul lacului, spre Clubul Bamboo, mai erau un bărbat şi o femeie care pescuiau.
Mai mult, din declaraţiile date în cauză de martorul T___ C_________ reiese faptul că, în
ziua de 02.09.2013, acesta se afla cu soţia sa, la pescuit, în apropiere de Clubul Bamboo, cam
la 50- 60 metri de curtea societăţii ______________________ Bucureşti, pe marginea
lacului: „Am încuiat poarta după ce am trecut de ea (poarta ce face trecerea pe terenul viran al
______________________ Bucureşti), am mers puţin înspre Bamboo, după care am făcut
dreapta, în jos spre lac, într-o zonă unde sunt nişte plăci din prefabricate unde putem sta
aşezaţi”. Martorul T___ C_________ a şi auzit un plânset de copil, care venea de la o distanţă
de 80 metri , dintr-o zonă plină de vegetaţie, din cauza căreia nu se vedea nimic: „Din partea
stângă, mai spre Bamboo, dar mai sus, spre gardul de la stradă, am auzit un plânset de copil,
dar nu erau ţipete sau urlete care să ne atragă atenţia în mod deosebit. Am şi vorbit cu soţia
că probabil mai sunt ţigani în zonă, care ar fi venit pentru a culege crengi, iar copilul
plângea după mama lui”. Nici acest martor nu a văzut copiii trecând pe lângă el.
Pe de altă parte, celelalte două puncte de reper indicate de minorul A_____ A_____ A______
nici nu se regăsesc în zona de protecţie a lacului, cum în mod neîntemeiat a susţinut inculpata
Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, ci pe terenul viran al acesteia.
Astfel, în capătul scărilor, în stânga, se face o alee asfaltată de câţiva metri, după care se
ajunge la gardul care se întinde în prezent până la aproximativ jumătate de metru de bordură
şi care era lipsă la acel moment. Urmează o porţiune în care se merge pe bordura sparge val,
de-a lungul căreia, pe partea stângă, se află o pantă foarte abruptă şi foarte înaltă, cu o
înclinaţie de aproximativ 60 grade şi cu o înălţime de aproximativ 10 metri , reprezentând
diferenţa de nivel dintre parc şi zona de protecţie a lacului. Panta respectivă începe de fapt
chiar din capătul scărilor, în partea stângă, unde există de altfel încă un set de trepte care urcă
spre parc. Practic, din acea zonă de protecţie a lacului, nicio persoană (mai ales un minor în
vârstă de 6 ani) nu putea avea percepţia „ieşirii din parc” „printr-o zonă unde lipsea gardul”
(percepţie ce exista, fără tăgadă, la trecerea pe terenul viran al inculpatei Administraţia
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti).
De asemenea, după ce se termină __________________________ teren cu vegetaţie cu
aspect de „stufăriş”, şi nicidecum dee „pădurice” şi cu „frunze mari, mai mari ca noi” (cum
avea aspectul, fără tăgadă, terenul viran al inculpatei Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti). Pe lângă bordura sparge val, de o lăţime de 1 metru , era apă şi foarte
mult stuf, care nu ar fi determinat un copil de 6 ani, obişnuit cu călătorii la munte, să facă
asemenea menţiuni. Mai degrabă, întinderea impresionantă a lacului, pe bordura malului
căruia ar fi trecut un asemenea copil, l-ar fi determinat pe acesta să facă o ________ relatări
privind faptul că ar fi trecut pe lângă (sau chiar prin) apă.
Chiar dacă se susţine de către inculpata inculpatei Administraţia D_________ Public S_____
2 Bucureşti că cei doi copii au trecut pe terenul ______________________ Bucureşti pe
traseul ce cuprinde zona de protecţie a lacului, cercetarea la faţa locului a reliefat şi a creat
instanţei convingerea certă că cei doi copii nu puteau trece pe acolo, datorită apei, copacilor,
molozului şi a gunoaielor (cu atât mai mult cu cât zona respectivă, spre deosebire de
momentul 2 septembrie 2013, fusese între timp defrişată).
Nici împrejurarea că minorul ar fi indicat iniţial drumul prin zona de protecţie a lacului
agentului de pază şi poliţistului sosit la faţa locului în primele momente după apelarea
serviciului 112 nu confirmă faptul că acesta ar fi fost traseul în mod real parcurs de cei doi
minori. Minorul a indicat acestora doar direcţia în care a fost împreună cu fratele său, şi
nicidecum drumul pe care aceştia efectiv l-au parcurs.
În acest sens, instanţa a reţinut că, într-adevăr, martorul B____ C_________ - pazinc în
Parcul T__ în ziua de 02 septembrie 2013, având în supraveghere perimetrul din dreapta
statuii şi până la terenul de fotbal din proximitatea sălii de sport - a declarat faptul că „a
înţeles că minorii ar fi mers către clubul Bamboo, pe malul lacului”, „că ar fi păşit pe nişte
pietre care ar fi apărut probabil datorită scăderii nivelului apei”, în ziua respectivă nivelul
apei fiind „mai scăzut“, că a înţeles că s-ar fi mers pe acolo în primele momente după
apelarea serviciului 112 „urmându-se indicaţiile copilului”. Însă, martorul B____
C_________ este un martor indirect, relatările sale fiind făcute prin raportare la indicaţiile
martorului ocular Ş_____ M_____. De altfel, în faza cercetării judecătoreşti, martorul a
clarificat faptul că „iniţial, copilul ar fi arătat că au fost vis-a-vis, când martorul Ş_____
M_____ i-a zis că pe acolo trebuie să înoate, acesta s-a uitat în jur şi a văzut clădirea clubului
Bamboo, după care a arătat că acolo au mers”. Martorul Ş_____ M_____ nu i-a zis „dacă
copilul i-ar fi spus prin ce direcţie şi traseu au ajuns la Bamboo ”.
În acelaşi sens, martorul D_________ E____ - şi el pazinc în Parcul T__ în ziua de 02
septembrie 2013, având în supraveghere perimetrul de la statuie şi până la fântâna arteziană -
a declarat faptul că „de la Ş_____ M_____ a înţeles că a venit poliţia şi împreună cu el au
plecat pe malul apei către clubul Bamboo”. „ Copilul plângea şi nu a zis nimic cu privire la
locul pe unde au fost”. „Am trimis-o pe bunică la Ş_____ M_____ pentru ca acesta să o
ajute în găsirea copilului. Nu am trimis-o pe bunică înspre lac, neştiind nimic legat de ce s-a
întâmplat, nici de traseul copiilor. Am trimis-o pur şi simplu la Ş_____ M_____ pentru ca
acesta să o ajute”.
De altfel, martorul Ş_____ M_____, agentul de pază care a pornit primul în direcţia arătată de
martorul minor A_____ A_____ A______, a relatat în mod clar faptul că minorul nu i-a
indicat expres drumul pe malul lacului ca fiind traseul pe care anterior l-ar fi parcurs cu
fratele său, ci doar i-a spus că aceştia au ajuns la clubul Bamboo, fără însă a indica şi
modalitatea în care au ajuns acolo: „ Copilul mi-a arătat în primă fază o direcţie peste lac în
care îmi spunea că s-ar fi deplasat cu fratele său, dar la un moment dat a observat clubul
Bamboo şi atunci şi-a dat seama că în acea direcţie au fost de fapt. Nu mi-a spus el pe unde
ar fi ajuns acolo, dar am pornit eu din proprie iniţiativă pe jos pe lângă apă în direcţia
indicată, însă poteca se înfunda la un moment dat, era vegetaţie deasă, nu se putea trece,
motiv pentru care m-am întors”, „ Copilul mi-a arătat peste lac, locul unde fusese înainte.
Întrebându-l pe copil unde a fost, acesta mi-a spus că a fost anterior cu fratele lui peste lac.
Întrebându-l cu privire la traseul pe care a mers, acesta îmi tot arăta peste lac. Ne-am dus
să-l căutăm pe celălalt copil înspre staţia de tramvai şi am ajuns la restaurant. Ne-am întors
din drum pentru că copilul îmi tot spunea că nu a mers pe acolo. Pe drum înapoi, copilul a
văzut clădirea Bamboo, şi-a adus aminte şi mi-a arătat că acolo a fost. Copilul, arătându-mi
clubul Bamboo, nu mi-a arătat şi traseul pe care a ajuns acolo. Când copilul mi-a arătat
clădirea clubului Bamboo, eu eram lângă scări. Arătându-mi acea clădire, eu am crezut că
se poate ajunge la ea pe la scări, exact pe lângă lac. Copilul nu mi-a spus că pe acolo trebuie
să merg sau că pe acolo au mers ei anterior. Am mers pe o cărare făcută de pescari, care se
înfunda şi m-am întors înapoi. Pe acest drum, copilul nu mi-a spus niciodată că acest traseu
nu este cel pe care l-a parcurs anterior, dar nici nu l-am întrebat vreodată aşa ceva. L-am
întrebat pe copil, când ne-am întors pe unde a mers, dar nu ştia să îmi arate, îmi arăta doar
clădirea de la Bamboo ”.
În ceea ce priveşte declaraţia martorului T_____ G_____ – agent şef Poliţia S_____ 2 - Secţia
7 poliţie - Biroul poliţie de ordine publică - cu privire la faptul că „ minorul i-a arătat direcţia
pe unde au fost anterior: stând cu faţa la lac, în partea stângă, chiar pe lângă lac, pe malul
lacului, unde mai erau aproximativ 10 metri din parc după care începea stufăriş”, fiind
întrebat pe unde a mers, acesta spunându-i expres „pe aici am mers“, instanţa de fond a
înlăturat-o ca nesinceră şi necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă. Astfel, martorul
T_____ G_____ s-a deplasat împreună cu martorul Ş_____ M_____ în căutarea minorului
A_____ I____ C_____, după ce anterior martorul Ş_____ M_____ făcuse propria căutare
împreună cu fratele minorului, pe malul lacului, până la locul unde drumul se înfunda şi
înapoi. Or, martorul Ş_____ M_____ a precizat expres faptul că minorul a indicat doar
direcţia în care a fost împreună cu fratele său, şi nicidecum drumul pe care aceştia efectiv l-au
parcurs, fără a face vreo referire la alte relatări ale minorului, diferite, făcute după sosirea
echipajului de poliţie, declaraţia acestuia coroborându-se cu declaraţiile martorilor B____
C_________ şi D_________ E____, care au confirmat toate aceste aspecte. Prin urmare,
declaraţia martorului T_____ G_____ apare ca una singulară în întreg materialul probator,
neputând fi astfel luată în considerare de către instanţă.
De altfel, martorul T_____ G_____, în raportul de deplasare eveniment întocmit în data de
27.09.2013, a precizat clar faptul că s-a deplasat împreună cu un agent de pază din parc „spre
zona indicată de minorul A_____ A_____, pe lângă malul lacului T__”, aceste aspecte fiind
în concordanţă cu cele relatate de martorii mai sus-menţionaţi. În această privinţă, instanţa
constată că martorul nu a oferit vreo explicaţie plauzibilă cu privire la motivul pentru care, cu
ocazia audierii de către instanţa de judecată, a oferit alte indicii decât cele constatate în
propriul raport întocmit cu privire la cele întâmplate în data de 02 septembrie 2013. Fără a
face aprecieri legate de buna sau reaua credinţă a martorului, instanţa reţine că aspectele
inserate în cuprinsul raportului de deplasare eveniment întocmit în data de 27.09.2013
corespund adevărului, fiind mult mai apropiate în timp de momentul desfăşurării
evenimentelor.
Mai mult, dacă minorul i-ar fi arătat într-adevăr martorului T_____ G_____ direcţia exactă a
traseului parcurs anterior: „ chiar pe lângă lac, pe malul lacului, unde mai erau aproximativ
10 metri din parc după care începea stufăriş ”, căutarea minorului A_____ I____ C_____
efectuată de martorul T_____ G_____, în calitate de agent de poliţie solicitat la faţa locului,
ar fi fost una lipsită de sens. Or, este absurd să credem că, având cunoştinţă de traseul exact
parcurs de minor, agentul de poliţie s-ar fi abătut de la acesta - reducând în mod evident
şansele de găsire a copilului încă în viaţă -, urcând scările ce duceau spre parc, aflate imediat
lângă scările amenajate din direcţia lacului: „ Eu am plecat pe traseul indicat, pe poteca din
stânga cum cobori scările cu faţa la lac. P_____ respectivă era şerpuită, greu accesibilă, în
pantă. (…) Panta era plină de tufişuri şi copaci, iar sus era o porţiune de teren cu
dărâmături, moloz, plante, tufişuri. (…) În drum, pe platoul pe care am ajuns urcând panta,
am avut şi o pantă de coborât, pe care am şi coborât-o. (…) Eu am mers în stânga pentru că
în stânga se făcea o potecă. Nu am urmat un anumit traseu, ci am efectuat o căutare. M-am
mai abătut pentru că vroiam să cuprind cât mai mult din zonă’’ .
Pe de altă parte, chiar faptul că martorul Ş_____ M_____, însoţit de minorul A_____ A_____
A______, s-a întors din drumul său pe malul lacului, cărarea fiind înfundată („ am pornit eu
din proprie iniţiativă pe jos pe lângă apă în direcţia indicată, însă poteca se înfunda la un
moment dat, era vegetaţie deasă, nu se putea trece, motiv pentru care m-am întors ”, „ am
mers pe o cărare făcută de pescari, care se înfunda şi m-am întors înapoi” ), dovedeşte
faptul că minorii nu au mers pe traseul indicat de inculpata Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti. De altfel, dacă ar fi mers pe acea direcţie, atitudinea firească a minorului
ar fi fost de a insista în înaintarea pe traseul parcurs anterior cu fratele său, şi nicidecum de a
se întoarce din drum.
În această privinţă, instanţa a subliniat şi faptul că, în urma cercetării la faţa locului, a
constatat personal faptul că, la un moment dat (după parcurgerea a 75 paşi de la gardul care
se întinde în prezent până la aproximativ jumătate de metru de bordură şi care era lipsă la acel
moment), drumul se înfundă, datorită unei salcii foarte mari.
Din acel punct, există două variante de a înainta: fie prin stânga - urcând panta cu o înclinaţie
de 60 grade şi o înălţime de 10 metri , reprezentând diferenţa de nivel dintre parc şi zona de
protecţie a lacului, de care s-a mai făcut anterior vorbire, printre tufişuri şi copaci, drum
parcurs de martorii Ş_____ M_____ şi T_____ G_____, fie prin dreapta - prin albia lacului,
drum parcurs de către instanţă la cercetarea la faţa locului. În ambele variante, martorului
Ş_____ M_____, însoţit de minorul A_____ A_____ A______, i-a fost imposibilă
continuarea drumului pe acel traseu.
Astfel, în privinţa traseului parcurs de martorii Ş_____ M_____ şi T_____ G_____,
ilustrativă este declaraţia martorului Ş_____ M_____: „ Am plecat iarăşi înspre clubul
Bamboo cu un agent de poliţie. Am mers tot pe acelaşi drum, pe la scări, pe lângă lac, până
unde se înfunda cărarea şi de acolo tot înainte, prin boscheţi. Până la cărare se putea merge
fără probleme. De acolo începea o zonă cu desiş, pomi, dar am putut tece pe acolo, cu greu,
dar am trecut. De unde se înfunda cărarea, nu era vreun alt drum pe care să ajungi la clubul
Bamboo, decât cel parcurs de mine cu poliţistul. Toată zona până la clubul Bamboo era plină
de boscheţi. De la cărarea înfundată am mers prin boscheţi, apoi am coborât prin apă, pe
nişte pietroaie, aproximativ 10 metri . Apa era scăzută. Nu am călcat efectiv în apă, am
călcat pe acele pietre fără să mă ud. Unde erau pietrele era o curbă prin apă, apoi a trebuit
iarăşi să urc pe o pantă destul de abruptă, de aproximativ 5- 10 metri . Am urcat greu panta
respectivă, ţinându-mă de copaci. Nu cred că nişte copii de vârsta celor în cauză ar fi putut
trece pe acolo. Sus, la pantă, era un teren drept, tot plin de tufişuri. De acolo iarăşi am
coborât o pantă abruptă. Această pantă este aceeaşi pantă pe care am urcat-o mai devreme.
Şi în partea aceasta, panta avea tufişuri şi copaci. (…) De pe pietre am urcat o bordură şi de
acolo am urcat panta. Bordura era înaltă de aproximativ 1 metru , de la apă în sus” .
Relevantă din acest punct de vedere este şi declaraţia martorului T_____ G_____: „ Eu am
plecat singur pe traseul indicat, pe poteca din stânga cum cobori scările cu faţa la lac.
P_____ respectivă era şerpuită, greu accesibilă, în pantă. (…) După ce am coborât scările
am mers pe potecă aproximativ 50 metri . După cei 50 metri începea o zonă cu capaci, plante
foarte înalte. Nu mai ştiu dacă poteca mai era sau nu vizibilă. Eu am mers în stânga şi am
urcat o pantă, nu mai ştiu cât de înaltă era. Panta era plină de tufişuri şi copaci, iar sus era o
porţiune de teren cu dărâmături, moloz, plante, tufişuri. Am mers tot înainte până am ajuns
la gardul care delimitează clubul Bamboo. Acea pantă eu am urcat-o cu uşurinţă pentru că
sunt obişnuit să urc pe munte. Precizez că un copil de 4, 5 ani nu putea urca cu uşurinţă. (…)
În drum, pe platoul pe care am ajuns urcând panta, am avut şi o pantă de coborât, pe care
am şi coborât-o. (…) Panta pe care am coborât era mai mică decât panta pe care am urcat.
Erau gunoaie, resturi de materiale de construcţii. Erau foarte multe plante, mari şi dese,
când am ieşit de acolo eram murdar şi plin de ciulini. (…) Nu ştiu dacă pe bordura lacului se
putea merge până la Bamboo pentru că erau copaci foarte mulţi şi vegetaţie. Eu am mers în
stânga pentru că în stânga se făcea o potecă” .
De altfel, în privinţa acestui traseu parcurs de martorii Ş_____ M_____ şi T_____ G_____,
martorii înşişi au concluzionat că minorilor le era imposibil să treacă pe acolo: „ Nu cred că
nişte copii de vârsta celor în cauză ar fi putut trece pe acolo” (declaraţia martorului Ş_____
M_____); „ Acea pantă eu am urcat-o cu uşurinţă pentru că sunt obişnuit să urc pe munte.
Preciez că un copil de 4, 5 ani nu putea urca cu uşurinţă” (declaraţia martorului T_____
G_____).
În privinţa celuilalt traseu, parcurs de instanţă la cercetarea la faţa locului, se reţine că detalii
legate de aspectul acestuia au fost menţionate în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la
faţa locului. În acest sens, instanţa reţine că, din punctul unde drumul se înfundă datorită unei
salcii foarte mari, nu se poate merge decât ocolind copacul, prin dreapta, pe o alee
preexistentă, prin albia lacului. Bordura sparge val este acoperită de stufăriş şi copăcei. La o
distanţă de 15 paşi de la salcia respectivă, începe o porţiune în care există pietre din albia
lacului. Înălţimea bordurii până la pietre este de aproximativ jumătate de metru. La o distanţă
de încă 45 paşi (la 60 paşi de la salcie), urmează o porţiune de teren unde există pietre şi
bolovani, resturi de materiale de construcţie. După parcurgerea a încă 5 paşi, bordura sparge
val se opreşte. Se constată şi la cercetarea la faţa locului că, din acel punct, se poate merge
doar prin pietrele de pe albia lacului, unde sunt foarte multe pietre, stufăriş (în partea de sus,
în stânga, fiind panta cu o înclinaţie de 60 grade şi o înălţime de aproximativ 10 metri , pe
care au urcat-o martorii Ş_____ M_____ şi T_____ G_____). Distanţele dintre aceste pietre
sunt de un pas de adult. Se ajunge apoi într-o zonă plină de nămol, terenul fiind mlăştinos
(deşi lacul era, la momentul cercetării la faţa locului, retras la 40 metri distanţă de bordură).
Se constată şi la cercetarea la faţa locului că, din această zonă, pe bordură, nu se poate ajunge
înspre terenul ______________________ Bucureşti, delimitat de o bordură sparge val cu o
înălţime de 1 metru . Se constată însă că se poate merge pe lângă bordură, prin albia lacului.
La un moment dat, din bordură se face un gard înalt de 2 metri jumătate din beton. Bordura
sparge val însă, înainte cu 50 metri de finalul terenului, lipseşte.
În aceste condiţii, s-a reţinut că şi acest aspect anevoios al traseului indicat de inculpata
Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, constatat cu ocazia cercetării la faţa
locului, a contribuit la formarea convingerii instanţei asupra faptului că, în mod cert, cei doi
minori nu au trecut, la 2 septembrie 2013, prin zona de protecţie a lacului.
În acest sens, instanţa a reţinut îndeosebi că, deşi lacul, la momentul cercetării la faţa locului,
era retras, până la o distanţă de 40 metri de bordura sparge val, participanţii la cercetarea la
faţa locului s-au afundat în pământul ud şi mlăştinos existent în zonă. Cu atât mai mult la
momentul 2 septembrie 2013, când, potrivit declaraţiilor martorilor B____ C_________,
Ş_____ M_____ şi R___ R_____ L____, nivelul apei era scăzut, chiar până la fundul lacului,
copiii s-ar fi afundat, udat şi murdărit. Or, o asemenea constatare nu a avut loc, niciunul din
martori neindicând faptul că minorul A_____ A_____ A______ ar fi fost ud sau murdar pe
încălţăminte. Mai mult, martorul S____ O_______ l-a curăţat de ciulini, i-a legat şireturile,
întrucât erau desfăcute, a constatat că era doar uşor murdar, fără a-şi aminti ca acesta să fi fost
ud.
Existau, într-adevăr, pietre în albia lacului, aspect învederat de martorii B____ C_________
şi Ş_____ M_____, însă instanţa personal, cu ocazia cercetării la faţa locului, a constatat că
între acestea exista o distanţă de un pas de adult, fiindu-le deci imposibil copiilor, în vârstă de
6 ani, respectiv 4 ani, să se deplaseze pe acestea.
Chiar dacă aspectul pietrelor s-ar fi putut modifica în timp şi chiar dacă, potrivit declaraţiilor
martorului B____ C_________, „dacă ar fi trecut pe acele pietre în acea zi, copiii nu treceau
prin apă”, martorul Ş_____ M_____ însuşi trecând, în acea zi, pe acele pietre, pe o distanţă
de aproximativ 10 metri , fără a călca efectiv în apă şi fără a se uda, instanţa a reţinut că nu
existau astfel de pietre pe întreg drumul prin zona de protecţie a lacului, existând totodată şi
alte obstacole care i-ar fi determinat pe copii să treacă prin apă sau măcar să se afunde în
pământul ud şi mlăştinos (locul unde drumul se înfunda datorită unei salcii foarte mari, locul
unde bordura sparge val se oprea, locul unde începea o zonă cu teren mlăştinos, singura
posibilitate de a înainta spre terenul ______________________ Bucureşti fiind prin albia
lacului - a se vedea în acest sens menţiunile din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la
faţa locului).
De altfel, până şi martorul Ş_____ M_____, de la locul unde drumul se înfunda datorită unei
salcii foarte mari, a urcat prin tufişuri, „ acesta fiind singuru l drum pe care se putea ajunge
la clubul Bamboo” . Abia după ce a mers o porţiune de drum prin tufişuri, martorul a coborât
prin apă, pe acele pietre, însă doar pentru o distanţă de aproximativ 10 metri , de unde a
trebuit să urce pe bordură, care avea o înălţime de aproximativ 1 metru , şi apoi pe o pantă
destul de abruptă, de aproximativ 5- 10 metri . Or, dacă ar fi existat pietre pe întregul traseu,
este evident faptul că martorul ar fi înaintat pe acestea, evitând astfel să mai urce acea pantă
de aproximativ 10 metri înălţime.
Mai mult decât atât, dacă copiii ar fi înaintat într-adevăr prin albia lacului, pe pietre, cu
siguranţă minorul A_____ A_____ A______ ar fi făcut în declaraţia sa asemenea referiri.
Prin urmare, instanţa a reţinut, în mod cert, că traseul pe care l-au parcurs cei doi minori la
data de 02 septembrie 2013, este cel indicat mai sus, reţinut şi în rechizitoriu.
În acest sens, şi partea civilă A_____ V_______ a declarat în faza de urmărire penală că
A_____ i-ar fi spus că s-ar fi jucat cu mingea „pe un maidan”, în afara parcului, aspect ce
susţine varianta de traseu reţinută de instanţă.
Existenţa pe drumul parcurs a povârnişului indicat nu poate conduce la o altă concluzie. În
ciuda susţinerilor inculpaţilor, instanţa reţine că acel povârniş existent în drumul parcurs de
cei doi minori nu era imposibil a fi coborât de către aceştia, fiind de altfel coborât şi la
cercetarea la faţa locului (în contextul în care din fotografiile existente la dosar reiese faptul
că povârnişul nu era atât de abrupt ca la momentul cercetării la faţa locului). De precizat şi
faptul că minorii în vârstă de 6, respectiv 4 ani erau obişnuiţi să meargă în mod frecvent în
excursii la munte.
Într-adevăr, în declaraţia sa, minorul A_____ A_____ A______ nu a oferit niciun detaliu
referitor la coborârea vreunui povârniş, ci doar la faptul că „ înainte să apară câinii, eu cu
I____ am încercat să urcăm o pantă întrucât ne-am gândit că acolo s-ar putea să găsim o
ieşire. Nu am reuşit să urcăm acolo, eu m-am şi agăţat în spini şi ne-am aşezat pe jos” . Însă,
aceasta nu exclude de plano coborârea povârnişului (mai ales fiind vorba de un copil de 6 ani,
obişnuit cu excursii la munte, pentru care coborârea unui astfel de povârniş putea să nu aibă
atâta însemnătate cât să necesite menţionarea sa în declaraţie).
Nici declaraţiile martorilor cu privire la imposibilitatea parcurgerii de către minori a acestui
traseu nu sunt suficiente pentru a convinge instanţa în sens contrar celor reţinute deja.
Posibilitatea sau imposibilitatea coborârii povârnişului de către cei doi minori este o
chestiune pur subiectivă, impresiile unor adulţi, diferite chiar de la o persoană la alta,
neputând fi comparate cu cele ale unor copii, în vârstă de 6, respectiv 4 ani, mai ales ale
unora obişnuiţi cu excursii la munte. Dovadă în acest sens stau declaraţiile diametral opuse
ale martorilor Ş_____ M_____ şi T_____ G_____, care s-au deplasat împreună în teren în
căutarea minorului A_____ I____ C_____, imediat după apelul la 112.
Astfel, instanţa a mai reţinut că martorul Ş_____ M_____ a declarat că panta, cu o înălţime
de aproximativ 2 metri , pe care a şi căzut în timp ce cobora, avea tufişuri şi copaci, copiii
neputând să o coboare, în timp ce martorul T_____ G_____ a declarat că: „ În drum, pe
platoul pe care am ajuns urcând panta, am avut şi o pantă de coborât, pe care am şi coborât-
o. (…) Panta pe care am coborât era mai mică decât panta pe care am urcat. Erau gunoaie,
resturi de materiale de construcţii. Erau foarte multe plante, mari şi dese, când am ieşit de
acolo eram murdar şi plin de ciulini. (…) Cred că un copil de 4-5 ani putea să coboare acea
pantă mai mică, pe care am coborât-o, dar era foarte multă vegetaţie. Nu ştiu dacă la acel
moment cu acea vegetaţie şi cu acel moloz, un copil de 4 ani ar fi văzut panta mai mică pe
care am coborât-o”.
Aceleaşi concluzii se menţin cu atât mai mult în privinţa declaraţiilor celorlalţi martori audiaţi
referitoare la posibilitatea sau imposibilitatea parcurgerii de către cei doi copii a unuia dintre
cele două trasee, care nici nu s-au deplasat la faţa locului în acele momente.
În acest sens, instanţa a reţinut declaraţia martorului I______ I___, care s-a deplasat pe
traseul dinspre terenul viran al inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2
Bucureşti spre Clubul Bamboo, dar doar până la limita proprietăţii inculpatei Administraţia
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, în aceste condiţii constatând că de pe terenul viran
al inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti nu se putea ajunge la
clubul Bamboo datorită vegetaţiei, molozului şi câinilor.
În aceeaşi situaţie se află şi martorul D_________ E____, care a relatat, în privinţa traseului
prin zona de protecţie a lacului, că „de la scări se putea ajunge din stânga cum cobori, pe
marginea lacului până la Bamboo. Pe acolo era iarba netăiată, tufişuri, boscheţi. Se putea
trece pe acolo, dar mai greu”. Cu toate acestea: „ am trecut pe acolo doar până la o bucată
unde stăteau oamenii la pescuit, după care m-am întors nefiind treaba mea să merg pe
acolo”.
Pe de altă parte, există declaraţia martorul C______ M____, care a declarat că nu se poate
trece dinspre parc înspre curtea ______________________ Bucureşti, fiind o minijunglă cu
copaci, lăstăriş şi o coastă de aproximativ 10 metri , deşi nu a fost şi nu a încercat niciodată să
meargă pe acest traseu.
Martorul D___ M_____ a făcut şi el o ________ aprecieri privind imposibilitatea parcurgerii
traseului dinspre parcul T__ către Clubul Bamboo pe terenul viran al inculpatei Administraţia
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, deşi nu a parcurs niciodată acest traseu: „ Venind
dinspre parc, doar pe malul lacului pe o porţiune mică se putea merge. Cred că doar pe
acolo se poate merge pentru că în rest sunt pomi deşi nu se poate pătrunde (…) Singurul
motiv pentru care consider că era imposibil să se treacă dinspre parc spre teren, prin altă
parte decât pe malul lacului, era vegetaţia deasă” .
Ş i martorul B____ C_________, deşi nu a încercat niciodată să coboare acel povârniş, a
apreciat că „ era imposibil de făcut acest lucru, datorită desişului care era acolo”. În acelaşi
timp, deşi nu a fost niciodată pe traseul din zona de protecţie a lacului, a apreciat că, „ dacă s-
ar fi dus pe la scări (… ) copiii ar fi putut trece pe acea bordură până ce aceasta se înfunda
în tufişuri şi nu se mai putea trece şi de acolo ar fi mers pe acele pietre” .
În aceeaşi situaţie se află şi martorul P____ V_____, care, deşi nu a încercat niciodată că
meargă din Parcul T__ spre Clubul Bamboo, a făcut multiple aprecieri privind posibilitatea
de a se ajunge acolo pe malul lacului: „ cred că se putea ajunge, pe malul lacului. Pe acolo
era vegetaţie crescută de 1 metru şi ceva. După incident, am încercat să trec prin acea
vegetaţie deasă şi am reuşit până la un punct. Consider că se putea trece pe acolo. (…) Pe
marginea lacului era o porţiune de teren viran pe care se putea circula apoi era o porţiune
deasă de 1 metru - 1 metru jumătate. Se putea trece pe malul lacului, treceau şi pescarii pe
acolo ”.
Pe de altă parte există declaraţia martorului I___ R_____, potrivit căreia traseul pe la lac era
unul posibil de parcurs. Cu toate acestea, martorul a recunoscut faptul că toate aspectele
relatate s-au referit la perioada 2000-2006.
În acelaşi sens, şi martorul T___ C_________ a declarat că dinspre parc se putea ajunge
înspre terenul de lângă Bamboo doar pe malul lacului, copiii doar pe acolo putând trece, dar
aceste aprecieri erau raportate la un moment anterior anului 2012, când a suferit un accident
la un picior şi din acel moment nu a mai putut trece dinspre parc spre lac pe acel traseu.
Pe de altă parte, nici faptul că la momentul producerii evenimentului, deşi pe terenul
______________________ Bucureşti lucrau nişte oameni cu drujbe, aceştia nu i-au văzut pe
cei doi minori (aspecte confirmate de martorii Ş_____ M_____, D___ M_____,T___
C_________, S______ I__ G______ şi F______ A_____), nu poate susţine varianta expusă
de inculpaţi.
În acest sens, chiar martorul F______ A_____, unul din muncitorii respectivi, fiind audiat de
către instanţă la solicitarea inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti,
a declarat expres că, din locul în care se afla, nu îi putea vedea şi auzi pe minori, chiar dacă
aceştia ar fi trecut pe lângă ei: „ erau copaci, iarbă crescută printre copaci, lăstari, iarba nu
era prea deasă, dar era înaltă. Toată această vegetaţie m-ar fi împiedicat să văd dacă pe
acolo ar fi trecut cei doi copii. În acea zi nu i-am văzut pe cei doi copii şi datorită zgomotului
de la drujbe. Nici nu i-am auzit. (…) La acel moment, pe acel teren, nu aş fi văzut în jurul
meu cu vizibilitate bună pe o rază de 14 metri pe diametru. Erau porţiuni în care se putea
vedea până la 2 - 3 metri’ ’.
Mai mult, deşi inculpaţii au încercat să inducă ideea că muncitorii se aflau chiar la baza
povârnişului sau cel mult la 10 metri de baza acestuia (f. 5 din concluziile scrise ale
apărătorului inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, avocat S___
Rândunel), probele administrate în cauză nu au confirmat aceste susţineri.
În acest sens, instanţa reţine că declaraţiile martorului T___ C_________ - din care reiese
faptul că acei muncitori nu se aflau la baza povârnişului, ci defrişau tufişurile de pe malul
lacului, la o distanţă de 20 metri în dreapta martorului şi a soţiei sale, aflaţi la pescuit la o
distanţă de 50- 60 metri de curtea ______________________ Bucureşti, într-o zonă unde se
aflau nişte plăci prefabricate - sunt ilustrative: „ În dimineaţa lui 2 septembrie 2013, când
mergeam cu soţia spre locul de pescuit, câinii au venit în spatele nostru. Am încuiat poarta
după ce am trecut de ea, am mers puţin înspre Bamboo, după care am făcut dreapta, în jos
spre lac, într-o zonă unde sunt nişte plăci din prefabricate unde putem sta aşezaţi. Pe alee
erau doi indivizi cu drujbe care au luat-o la dreapta. Defrişau marginea lacului, erau
probabil de la A.D .P. (…) alte persoane nu am văzut în zonă cu excepţia a doi bărbaţi care
tăiau copaci cu drujba. Nu cred că erau angajaţi ai A.D.P., ci mai degrabă localnici din
zonă. Aceştia se aflau în partea opusă locului din care am auzit plânset de copil (în partea
stângă, înspre clubul Bamboo)”, „ În 02 septembrie 2013 mă aflam la pescuit cu soţia. Ne-
am aşezat la pescuit pe marginea lacului, cam la 50- 60 metri de curtea societăţii (…) Mai
erau în zonă şi nişte oameni la defrişat, în dreapta mea, cam la 20 metri . Pe ei i-am văzut
când am coborât (…) Acei oameni pe care i-am văzut acolo defrişau pe margine toate
tufişurile lacului, nu am de unde să ştiu de unde erau. Am bănuit că acele persoane erau de
la A.D .P. Am crezut că i-au pus pe cei care erau cu Parcul T__, adică A.D.P.-ul. Şi acele
două persoane erau tot pe terenul aparţinând domnului C_______. În partea opusă zonei în
care am auzit plânsetul de copil ”.
De altfel, şi martorul A_____ A_____ A______ a declarat că: „Am trecut pe lângă nişte
oameni care tăiau lemne cu drujbe, ştiu asta pentru că am auzit zgomotul, dar nu am trecut
aproape de ei, iar ei nu aveau cum să ne audă din cauza zgomotului. Oamenii cu drujbe au
fost mai aproape de locul unde ne-am întâlnit cu câinii, decât de Parcul T__.”
Mai mult, chiar martorul F______ A_____, unul din muncitori, a declarat că tăia cu drujbele
alături de 3 colegi de-ai săi, „ în partea dreaptă a terenului, cum vii din spatele pescăriei” ; „
Din locul unde eram nu ved eam râpa. Puteam să o văd doar dacă coboram” .
Pe de altă parte, instanţa a reţinut, contrar apărării, că dispoziţiile art. 25 alin. 1 din Legea nr.
107/1996 nu prevăd oricum interdicţia de îngrădire pe malurile apelor, ci dimpotrivă, chiar
permite asemenea restricţii: „Pe malurile apelor aparţinând d_________ public, dacă nu sunt
impuse restricţii, orice persoană are dreptul de acces liber, pe propria răspundere, pentru
plimbare sau recreere, fără a produce prejudicii apelor, albiilor, malurilor sau riveran ilor”.
Potrivit şi dispoziţiilor art. 25 alin. 4 din acelaşi act normativ, „ Dreptul de folosinţă a albiilor
minore, a plajei şi a ţărmului mării, în alte scopuri decât cele prevăzute în alin. 1, se
dobândeşte numai după obţinerea autorizaţiei de gospodărire a apelor ”.
Faţă de cele analizate, instanţa a apreciat că fapta săvârşită de inculpata Administraţia
D_________ Public s_____ 2 Bucureşti întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
ucidere din culpă şi atrage răspunderea penală a acesteia în calitate de persoană juridică.
Într-adevăr, potrivit art.135 alin.1 din Codul penal, instituţiile publice nu răspund penal
pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul
d_________ privat.
Însă activitatea desfăşurată de Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti nu se
încadrează în excepţia menţionată, fiind una specifică unei societăţi pe acţiuni.
În acest sens, instanţa reţine că inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2
Bucureşti a fost înfiinţată prin Decizia Consiliului popular al sectorului 2 nr. 324/1974, ca
instituţie de stat cu personalitate juridică, subordonată Comitetului executiv al Consiliului
popular al sectorului 2, având activitate economică.
În prezent se află sub autoritatea Consiliului Local s_____ 2 şi funcţionează ca instituţie
publică de interes local cu personalitate juridică, fiind finanţată integral de la bugetul local.
Însă, nu trebuie ignorată Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr.58/1997
privind transformarea Administraţiilor D_________ Public ale celor 6 sectoare în societăţi
comerciale. Prin Hotărâre, Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti 1 - 6 au
fost împuternicite să decidă asupra înfiinţării de societăţi comerciale prin transformarea
Administraţiilor D_________ Public aflate în subordinea lor. Consiliul local al sectorului 2 a
optat pentru păstrarea regimului juridic de instituţie publică, omiţând să transforme
Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti în societate comercială.
Cu toate acestea, activitatea desfăşurată de inculpata Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti poate face obiectul d_________ privat, aspect care rezultă şi din simpla
lecturare a atribuţiilor acesteia, mai sus-menţionate, neexistând astfel niciun impediment
pentru antrenarea răspunderii sale penale.
De altfel, nici sub imperiul vechiului Cod penal, în beneficiul inculpatei nu se putea reţine
imunitatea generală de care a făcut vorbire inculpata în apărare. Potrivit art. 19 1 alin. 1 C
.pen. 1968, doar instituţiile publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul
d_________ privat (deci doar o activitate circumscrisă d_________ public) nu răspund penal.
Or, atâta timp cât activitatea desfăşurată de inculpata Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti poate face obiectul d_________ privat, este evident că nici condiţiile
prevăzute de vechile dispoziţii penale nu sunt îndeplinite.
Dispoziţiile vechiului Cod penal nu pot fi luate nicidecum în calcul ca o lege penală mai
favorabilă din perspectiva condiţiilor de tragere la răspundere penală a persoanei juridice,
cum susţine inculpata. Din contră, dacă prin actul de înfiinţare le este conferită instituţiilor
publice posibilitatea de a desfăşura o activitate ce nu poate face obiectul d_________ privat,
alăturat de alte activităţi care pot face obiectul acestui domeniu, potrivit vechilor dispoziţii
penale, era exclusă imunitatea penală a persoanei juridice, în timp ce potrivit noilor dispoziţii,
poate fi incidentă o imunitate limitată la acţiunile sau inacţiunile săvârşite în exercitarea unei
activităţi ce nu poate face obiectul d_________ privat.
B.Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti
În prealabil, trebuie menţionat faptul că este de necontestat legătura de cauzalitate dintre
decesul minorului A_____ I____ C_____ şi plăgile muşcate provenite de la câinii capturaţi
de pe teritoriul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti.
În această privinţă, se reţine că, î n 2 septembrie 2013, la solicitarea organelor de poliţie,
reprezentanţii Centrului Teritorial Veterinar S_____ 2 din cadrul Consiliului local s_____ 2
Bucureşti au capturat în curtea imobilului de pe ________________ şase din cei şapte câini
care păzeau imobilul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti . Al şaptelea câine a fost
capturat în 3 septembrie 2013.
Câinii au fost evidenţiaţi după cum urmează:
- litera A - femelă de culoare alb cu maro, sterilizată, prezintă crotaliu galben, dreptunghiular,
pe urechea stângă, inscripţionat xxxxx - ______________ ISOFDX -- BANIMAL
xxxxxxxxxxxxxxx, aplicat la 20 mai 2009 de Centrul Teritorial Veterinar S_____ 2;
- litera B - femelă de culoare crem, sterilizată, prezintă crotaliu galben, dreptunghiular, fără
______________ pe urechea stângă - ______________ ISOFDX -BANIMAL
xxxxxxxxxxxxxxx, aplicat la 15 octombrie 2009 de Centrul Teritorial Veterinar S_____ 2;
- litera C - femelă de culoare maro deschis, sterilizată, prezintă crotaliu galben, rotund,
inscripţionat ASCSB 2008 xxxxxx - ______________ ISOFDX -BANIMAL
xxxxxxxxxxxxxxx, posibil aplicat de A.S.P.A.;
- litera D - mascul de culoare maro cu guler şi membre albe, necastrat, fără crotaliu -
______________ ISOFDX - BANIMAL xxxxxxxxxxxxxxx, aplicat la 2 septembrie 2013 de
Centrul Teritorial Veterinar S_____ 2;
- litera E — femelă de culoare maro cu negru, sterilizată, fără crotaliu, având urechea dreaptă
sfâşiată - ______________ ISOFDX - BANIMAL xxxxxxxxxxxxxxx, aplicat la 15
octombrie 2009 de Centrul Teritorial Veterinar S_____ 2;
- litera F - femelă de culoare maro, nesterilizată, fără crotaliu - ______________ ISOFDX-
BANIMAL xxxxxxxxxxxxxxx, aplicat la 2 septembrie 2013 de Centrul Teritorial Veterinar
S_____ 2;
- litera G - mascul de culoare maro închis ciocolatiu, păr semilung, cu alb, castrat, fără
crotaliu - ______________ ISOFDX - BANIMAL xxxxxxxxxxxxxxx, aplicat la 3 septembrie
2013 de Centrul Teritorial Veterinar S_____ 2.
Imediat după capturarea, la 2 septembrie 2013, a celor şase câini, au fost identificate pe
câinele marcat cu litera A, în zona botului şi a pieptului, urme materie de culoare brun roşcat,
cu aspect de sânge.
Genotiparea acestor urme a pus în evidenţă un profil genetic al unei persoane de sex
masculin, identic cu profilul genetic al cadavrului minorului A_____ I____ C_____ (Raport
de constatare tehnico-ştiinţifică nr.xxxxxxx din 07 noiembrie 2013, emis de Institutul
N_______ de Criminalistică - f. 113-120 vol. 1 dup).
Examinându-se firul de păr găsit în pumnul minorului A_____ I____ C_____, s-a constatat
că acesta este de natură animală (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr.xxxxxxx din 30
octombrie 2013, emis de Institutul N_______ de Criminalistică).
În plus, atât din declaraţia minorului A_____ A_____ A______, cât şi din declaraţiile
lucrătorilor de poliţie care au participat la acţiunea de căutare a minorului A_____ I____
C_____ (raport Folgoşi S____; raport T_____ G_____; declaraţie martor T_____ G_____) şi
ale agenţilor de pază din Parcul T__ (martorul Ş_____ M_____ a rezultat că nu au fost
identificaţi câini pe întreg traseul parcurs între limita exterioară a zonei amenajate a parcului,
până în momentul intrării pe terenul de pe ________________.
Odată ajunşi însă în perimetrul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, lucrătorii care au
participat la operaţiunile de căutare au fost atacaţi de câini foarte agresivi . Pericolul iminent
l-a determinat pe agentul de poliţie Folgoşi S____ să scoată din toc pistolul din dotare şi să
acţioneze manşonul de încărcare. Sosirea unui coleg de serviciu (martorul T_____ G_____) şi
a unui agent de pază (martorul Ş_____ M_____), care se înarmaseră cu un băţ ( o ramură de
la un pom), respectiv cu bastonul din dotare, au făcut posibilă îndepărtarea câinilor.
Potrivit declaraţiei martorului Ş_____ M_____ , toţi câinii erau foarte agresivi (săreau şi se
reprezentau la ei) , iar confruntarea a avut loc la circa 20 de metri de locul unde a fost găsit
ulterior copilul mort.
Deşi martorii Ş_____ M_____ şi T_____ G_____, în faza cercetării judecătoreşti, au încercat
să creeze o altă impresie asupra unora din aspectele esenţiale relatate în declaraţiile anterioare
date în cauză, aceste declaraţii ulterioare ale acestora nu sunt de natură a le înlătura pe cele
din faza de urmărire penală, care se coroborează cu întregul material probator administrat.
Astfel, în faza cercetării judecătoreşti, martorul Ş_____ M_____ a încercat că inducă pe de o
parte ideea că „a spus poliţistul că a băgat glonţ pe ţeavă” şi că nu l-a văzut personal „făcând
manevre de băgare a cartuşului pe ţeavă”, iar pe de altă parte că acei câini care le-au apărut în
cale “ se repezeau la ei, nu plecau şi veneau în joacă”.
În acel aşi sens, în faza cercetării judecătoreşti, şi martorul T_____ G_____ a încercat să
inducă în eroare instanţa cu privire la nivelul de agresivitate al câinilor care le-au apărut în
cale, declarând că „ acei câini au fugit, probabil pentru că s-au speriat de ei, pentru că a
venit şi el”.
Analizând însă aceste ultime declaraţii ale martorilor, instanţa a mai observat că aceştia, ca de
altfel toţi martorii audiaţi în faza cercetării judecătoreşti, au avut o atitudine care ar conduce
mai degrabă la îngreunarea soluţionării juste a cauzei, decât la aflarea adevărului, urmând a fi
înlăturate de instanţă.
De altfel, martorii înşişi, tocmai în declaraţiile din faza cercetării judecătoreşti, au relatat
anterior aspecte privind caracterul foarte agresiv al câinilor în cauză, care l-au determinat pe
agentul Folgoşi S____ să scoată pistolul din dotare şi să facă manevre de introducere a
cartuşului pe ţeavă. Relevante în această privinţă sunt următoarele aspecte din declaraţiile din
faza cercetării judecătoreşti ale martorului Ş_____ M_____: „ Erau vreo 8-9 câini destul de
agresivi, sărind şi reprezintu-se la noi. Aveam tomfa, poliţistul avea şi pistolul. Am încercat
să-i îndepărtăm pe câini, aceştia fugeau, iar veneau, iar săreau. Poliţistul a pus cartuş pe
ţeavă, dar nu a tras. Până la urmă i-am alungat ” şi T_____ G_____: „ Nu mai ştiu exact
cum m-am întâlnit cu colegul meu Folgoşi S____, acesta era speriat, nu mai ştiu exact când
l-am luat, dar la mine aveam un băţ. Ne-am întâlnit cu 4-5 câini foarte agresivi care
mârâiau. Câinii erau la o distanţă de aproximativ 2 metri de mine şi erau foarte agresivi. Nu
îmi mai amintesc dacă acei câini au sărit sau nu pe noi, dar ştiu că erau foarte agresivi”.
Or, aspectele menţionate s-a coroborat pe deplin cu celelalte mijloace de probă administrate
în cauză în faza de urmărire penală, care relevă caracterul într-adevăr foarte agresiv al
câinilor în cauză, respectiv cu raportul agentului Folgoşi S____: „ am fost înconjurat de mai
mulţi câini, aproximativ 5-6; iar aceştia, fiind foarte agresivi, am solicitat ajutorul colegului
meu pe care l-am auzit în apropiere… În acelaşi timp, văzându-mă într-o situaţie periculoasă
pentru integritatea mea, am scos şi încărcat pistolul din dotare”, cu declaraţia martorului
Ş_____ M_____ din faza de urmărire penală: „ toţi câinii erau agresivi, toţi săreau la noi şi
ne-am concentrat pe nevoia de a nu fi muşcaţi ” şi cu declaraţiilor martorilor D_________
E____ şi B____ C_________, cărora martorul Ş_____ M_____ le-a relatat că „ acolo se afla
foarte mulţi câini maidanezi, agresivi”, că „au fost întâmpinaţi de o haită de câini foarte
agresivi şi care au sărit la ei”.
Câinii capturaţi în 2 şi 3 septembrie 2013 au fost recunoscuţi fără ezitare de către martorii
D___ M_____ - angajat al S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, T___ C_________ şi
M_____ M____ - foşti angajaţi ai societăţii - drept câinii care de mai mulţi ani păzeau
imobilul de pe ________________.
Declaraţiile acestora s-a u coroborat cu cele ale reprezentanţilor S.C. Amiral Fish S.R.L.,
societate care a avut timp de 7-8 ani un spaţiu comercial închiriat în imobilul de pe
________________ - martorii I___ R_____ şi Regep R_____ . Din declaraţiile coroborate ale
persoanelor indicate mai sus, precum şi ale persoanelor care au închiriat garaje în curtea de pe
________________ - martorii C______ M____, G______ S____, S______ S____ a rezultat
că de mulţi ani imobilul a fost păzit de aceeaşi haită de câini, cu rezerva reducerii numerice a
acesteia de-a lungul timpului.
Astfel, dacă în 2008 în curtea societăţii erau în jur de 16 câini, inclusiv pui, în 2013
rămăseseră 7, reducerea numărului fiind pusă pe seama decesului. Angajarea sau plecarea din
imobil a vreunei persoane fizice sau juridice, care avea închiriat spaţiu în perimetru, nu a fost
de natură a aduce modificări în componenţa haitei, chiar dacă fiecare persoană, în perioada în
care îşi desfăşura activitatea acolo, se ocupa, mai mult sau mai puţin, de asigurarea hranei
câinilor din firmă. Elementul de stabilitate în existenţa câinilor S.C. T__ REZIDENŢIAL
S.R.L. Bucureşti l-a reprezentat de-a lungul timpului teritoriul pe care îl păzeau.
Faptul că hrana era asigurată de o multitudine de persoane, inclusiv de locatari ai blocurilor
din vecinătate sau de persoane care îşi parcau în mod obişnuit autoturismele pe
________________________ peste gard pungi cu resturi alimentare a fost de natură a
accentua legătura câinilor cu imobilul unde erau hrăniţi.
Coroborarea declaraţiilor martorilor relevă un consens în privinţa faptului că masculul
identificat cu litera G, denumit „ Ţ_____ ”, era masculul alfa, acesta asigurând protecţie, dar
impunându-le şi reguli membrilor haitei.
Şi alţi martori, simpli trecători pe ________________________ zonei, au avut de-a lungul
timpului percepţia că imobilul de la nr.50 este permanent păzit de câini - indicăm, de
exemplu, declaraţiile martorilor S____ O_______, A________ A_____ şi P______ M____
M_______.
Din declaraţiile actualului şi foştilor angajaţi ai S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti,
rezultă că alţi câini nu aveau curajul să _____________________ îşi caute refugiu pe terenul
proprietatea firmei întrucât erau imediat alungaţi de câinii firmei. În acelaşi sens, fiind câinii
acolo, nu avea curajul să ____________________________>
Şi declaraţiile martorei Regep R_____ sunt relevante din acest punct de vedere: „ Alţi câini
veneau pe acolo dar nu intrau în curte, posibil şi din cauza câinilor de acolo pentru că,
apărându-şi teritoriul se temeau să ______________________ din curte îşi apărau teritoriul
şi nu au atacat niciodată oameni, ei dădeau impresia că sunt paznici în zonă”.
Deşi pe parcursul cercetării judecătoreşti, unii martori au încercat să revină asupra
declaraţiilor iniţiale, oferind explicaţii în sensul că acei câini nu păzeau propriu-zis imobilul
respectiv, aceste noi relatări nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în
cauză şi nu sunt suficiente pentru ca instanţa să-şi reconsidere poziţia exprimată.
De altfel, aceste noi declaraţii sunt şi inconsecvente. Astfel, deşi martorul M_____ M____ a
declarat că acei câini stăteau pur şi simplu în curte şi nu asigurau paza, nefiind câini de pază,
tot el a fost cel care a declarat că „ acei câini păzeau imobilul şi mă păzeau şi pe mine.(…) Eu
îi luam pe câini pe terenul viran pentru a mă păzi, întrucât mă temeam”.
În faza cercetării judecătoreşti au existat de asemenea declaraţii ale unor martori în sensul că
acei câini nu păzeau propriu-zis imobilul respectiv, nefiind câini de pază (martorii M___ nu
M____ şi C______ M____), însă sub aspectul vinovăţiei inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL
S.R.L. Bucureşti nu interesează includerea sau nu a câinilor respectivi în categoria propriu-
zisă a câinilor de pază.
Nici aspectele invocate de inculpaţi privind obligaţia contractuală a chiriaşilor de a asigura
paza bunurilor închiriate (art. 8 şi art. 9 lit. d) din contractele de închiriere a garajelor) nu pot
fi considerate relevante din perspectiva exonerării inculpatei de răspundere. Obligaţia
contractuală a chiriaşilor de a asigura paza bunurilor închiriate nu poate exclude paza
întregului imobil de pe ___________________ oferită de câinii aciuaţi pe acel teritoriu.
Constatarea tehnico-ştiinţifică traseologică dispusă în faza de urmărire penală, pentru
compararea mulajelor dentare prelevate de la câinii S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L.
Bucureşti cu leziunile constatate pe cadavrul minorului - în vederea stabilirii unei legături şi
mai clare între atacul suferit de minor şi câinii capturaţi pe ________________ (cu excepţia
câinelui marcat cu litera A, pe blana căruia a fost identificat sângele minorului) - a avut
rezultat negativ, pe deplin previzibil. Potrivit constatării specialiştilor, numărul foarte mare de
urme (plăgi muşcate) existente pe o suprafaţă mică a condus la suprapunerea grupărilor de
urme, fapt care, coroborat cu natura elastică a suportului urmelor (ţesutul uman), nu a permis
preluarea, păstrarea şi redarea caracteristicilor corpului creator, necesare identificării acestuia.
În plus, din verificările efectuate în faza de urmărire penală în vederea informării asupra
posibilităţilor tehnice şi a limitelor existente în activitatea de identificare genetică a
indivizilor dintr-o specie animală, cu referire specială la rasele canine (în considerarea
urmelor de salivă şi a firelor de păr canin, prelevate de pe cadavrul victimei), s-a constatat că
nici în România, nici în laboratoare de genetică din alte state ale Uniunii Europene, nu se
efectuează tipizări genetice apte să individualizeze un profil genetic canin unic. Ceea ce se
realizează în unele institute din străinătate este doar identificarea liniei genetice din care face
parte un individ din specie, pentru a verifica puritatea rasei acestuia.
Cu toate acestea, instanţa a mai reţinut că probele administrate dovedesc cu prisosinţă faptul
că atacul asupra minorului A_____ I____ C_____ a fost realizat de haita de câini care păzea
imobilul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti.
În acest context se s-a reţinut, în primul rând, că culpa inculpatei persoane juridice S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti constă în neluarea măsurilor de prevedere impuse de
deţinerea de câini, precum şi de activitatea de asigurare a pazei bunurilor societăţii cu ajutorul
câinilor, chiar în lipsa unor prevederi legale exprese.
Deşi inculpata ______________________ Bucureşti a încercat să inducă ideea că nu era
deţinătoarea câinilor, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că societăţii îi
incumba rezolvarea prin mijloace proprii a acestei probleme.
Din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză rezultă fără niciun dubiu că acei câini erau
nişte câini maidanezi care s-au aciuat de o perioadă îndelungată de timp pe teritoriul
______________________ Bucureşti (a se vedea în acest sens declaraţiile martorilor D___
M_____, T___ C_________, M_____ M____, I___ R_____, Regep R_____), unde îşi
petreceau aproape permanent timpul, unde mâncau şi îşi satisfăceau parţial nevoile fiziolgice
(a se vedea în acest sens declaraţia martorului D___ M_____).
Faptul că nu aveau vreun adăpost pentru somn sau pentru situaţia în care, de exemplu, ploua,
dormind sus pe platou (potrivit declaraţiei martorului D___ M_____ - f. 91 vol. 2 dup), vreo
curte, coteţ sau adăpost (potrivit declaraţiilor martorilor D___ M_____, M_____ M____,
I___ R_____, Regep R_____ sau P______ M____ M_______) sau castroane speciale pentru
mâncare (potrivit declaraţiilor martorilor D___ M_____, Regep R_____, G______ S____),
nu îi neagă ______________________ Bucureşti calitatea de deţinătoare a acestor câini şi nu
este de natură a-i înlătura acesteia răspunderea care îi incumbă.
Câinii, odată aciuaţi pe teritoriul ______________________ Bucureşti, au fost acceptaţi,
toleraţi, încurajaţi (oferindu-li-se mâncare chiar de către angajaţii societăţii inculpate - potrivit
declaraţiilor martorilor D___ M_____, T___ C_________, M_____ M____, G______
S____), nealungaţi cu fermitate de pe acest teritoriu.
Chiar dacă inculpatul C_______ C_________ le-a zis angajaţilor ______________________
Bucureşti să izgonească câinii (a se vedea în acest sens declaraţiile martorilor D___ M_____
şi M_____ M____), chemând chiar şi hingherii (a se vedea în acest sens declaraţiile
martorilor M_____ M____, I___ R_____, Regep R_____), intenţia acestuia - în calitate de
administrator al ______________________ Bucureşti - de a-i alunga nu a fost una
neechivocă, tolerând şi acceptând posibilitatea naşterii unei legături a câinilor cu teritoriul
respectiv şi asumându-şi astfel rolul de deţinător al acestor câini.
În ciuda faptului că o parte din câinii care au fost capturaţi pe terenul situat pe
_________________ erau din 2009 în evidenţele Centrului Teritorial Veterinar S_____ 2 din
cadrul Consiliului local s_____ 2 Bucureşti, fiind sterilizaţi, crotaliaţi şi fiindu-le implantat
microcip de identificare, aceştia nu erau, în septembrie 2013, câini fără stăpân. Deţinătorul lor
era inculpata S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti.
Potrivit art. 11 din O.U.G. nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor
fără stăpân, expresia „câine fără stăpân” are următoarea semnificaţie: orice câine crescut,
adăpostit, ţinut pe domeniul public, în locuri publice sau în spaţiile adiacente acestora, în
afara proprietăţii stăpânului sau deţinătorului acestuia, necontrolat, nesupravegheat, liber,
abandonat, inclusiv cei identificaţi prin microcipare sau alt mijloc alternativ de identificare.
Chiar dacă sintagma a fost definită în O.U.G. nr. 155/2001 doar ulterior decesului minorului
A_____ I____ C_____, pe fondul tensiunilor generate de acest eveniment, prevederea legală
urmează logica generală, iar premisele ei sunt valabile independent de existenţa sau
inexistenţa definiţiei în Monitorul Oficial.
De asemenea, în ciuda faptului că unul din câinii capturaţi în 2 septembrie 2013 în curtea S.C.
T__ REZIDENŢIAL S.R.L. BUCUREŞTI (femela identificată cu litera C) figura în
evidenţele A.S.P.A. ca adoptat, în 24 decembrie 2008, de către ONG-ul Caleidoscop (în acest
sens, indicăm formularul de adopţie/revendicare nr. 493/24.12.2008, conform căruia I__
(fostă N___) L______-M_____, în calitate de reprezentant al Caleidoscop, adopta/revendica
9 câini care fuseseră capturaţi pentru sterilizare/vaccinare, printre care şi câinele identificat cu
litera C), aceasta nu o exonerează de răspundere pe inculpata persoană juridică S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti.
În acest sens, s-a reţinut că utilizarea pe scară largă a aşa-numitelor formulare de
adopţie/revendicare făcea parte, la nivelul anilor 2008-2009, dintr-o metodă de lucru adoptată
de autorităţile cu responsabilităţi în materia gestionării câinilor fără stăpân, existente în
municipiului Bucureşti, în relaţia cu ONG-urile de profil. Acestea din urmă acceptau
semnarea formularelor în schimbul permisiunii de a participa efectiv la operaţiunile de
returnare a câinilor capturaţi pentru sterilizare/vaccinare, în locaţiile de unde fuseseră ridicaţi,
pentru a se asigura că nu sunt în fapt ucişi sau transportaţi şi lăsaţi în zone sălbatice. Câinii
„adoptaţi” în acest fel nu erau efectiv preluaţi în grijă de către ONG-uri (declaraţiile
reprezentanţilor acestora, coroborându-se sub acest aspect cu cele ale angajaţilor Centrului
Teritorial Veterinar S_____ 2), ci erau returnaţi imediat la adresele de unde fuseseră ridicaţi.
Această activitate, denumită impropriu „reteritorializare”, era desfăşurată de reprezentanţii
autorităţilor împreună cu reprezentanţii ONG-urilor de profil, transportul câinilor fiind
asigurat de ambele categorii de entităţi, după caz. La rândul lor, ONG-urile îşi transferau
responsabilitatea asupra câinilor prin încheierea unor protocoale cu aşa-numiţi protectori de
zonă - iubitori de animale care semnau la cerere formulare cu date de identificare ale mai
multor câini, prin care atestau preluarea „spre supraveghere şi îngrijire a acestora”, urmând „
a informa asociaţia în legătură cu adopţia definitivă câinelui de către o altă persoană,
decesul sau în legătură cu actele de maltratare şi cruzime aplicate acestuia”.
Aceste soluţii pseudojuridice, având ca efect divizarea şi diluarea răspunderii tuturor
persoanelor, fizice sau juridice, entităţi publice sau private, implicate în gestionarea câinilor
comunitari, apar într-un context legislativ haotic în materie.
Pe de altă parte, evaluarea justeţii sau injusteţii acestei modalităţi de lucru nu face obiectul
prezentei cauze, raportat la faptul că preluarea câinelui mai sus menţionat în stăpânirea S.C.
T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti este de natură a întrerupe lanţul cauzal în ceea ce
priveşte răspunderea pentru infracţiunea de ucidere din culpă. Consecinţa ar fi fost aceeaşi,
chiar dacă adopţia ar fi fost efectivă şi, prin ipoteză, ar fi fost urmată de abandonarea câinelui.
Într-o asemenea situaţie, s-ar fi putut pune eventual în discuţie angajarea răspunderii pentru
infracţiunea constând în abandonarea animalului, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. c) rap. la art.
6 alin. 2 lit. f) din Legea nr 205/2004 privind protecţia animalelor (faptă dezincriminată în
prezent, prin efectul Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009
privind Codul penal - art. 145).
Pe de altă parte, faptul că hrana era asigurată de o multitudine de persoane, inclusiv de
locatari ai blocurilor din vecinătate sau de persoane care îşi parcau în mod obişnuit
autoturismele pe ________________________ peste gard pungi cu resturi alimentare (a se
vedea în acest sens declaraţiile martorilor D___ M_____, T___ C_________, M_____
M____, I___ R_____, Regep R_____., C______ M____, G______ S____), fiind de natură a
accentua legătura câinilor cu imobilul unde erau hrăniţi, nu este de natură a dilua răspunderea
deţinătorului acestora şi nu îi transformă pe furnizorii resturilor alimentare în
deţinători/stăpâni.
Ca urmare, persoana juridică S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, deţinătoare la data
de 2 septembrie 2013 a celor şapte câini, avea obligaţia să asigure un cadru organizatoric apt
să preîntâmpine atacul canin soldat cu moartea minorului A_____ I____ C_____, prin
asigurarea integrităţii gardului curţii societăţii, evitând astfel trecerea acestora pe terenul
proprietatea firmei, situat înspre Lacul T__, care la acea dată nu mai era delimitat în niciun fel
de terenul viran al Administraţiei D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, şi unde minorii au
putut să ajungă nestingheriţi, datorită faptului că se rătăciseră.
Câinii societăţii utilizau găurile existente de mai mulţi ani în gardul curţii de pe
________________, pentru a trece pe terenul viran dinspre lac, care este tot proprietatea
inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, exercitându-şi şi în acel spaţiu rolul de
paznici.
În această privinţă, deşi iniţial martorul D___ M_____ a încercat să ofere o altă imagine
asupra găurilor existente de mai mulţi ani în gardul curţii de pe ________________, relatând
ferm că „ nu ştiu de existenţa unor găuri în gardul din stânga curţii, dar nu este exclus să fi
fost vreo gaură în zona cu vegetaţie, unde înainte erau nişte lemne pe care le-a luat M_____
M____ ”, „ Nu ştiam pe unde ies câinii, dar nici nu mi-am pus problema. Gaura din gard,
identificată după decesul copilului, a fost cel mai probabil mascată de o grămadă de lemne,
pe care le-a luat M_____ M____, fostul meu coleg, când şi-a încetat raporturile de muncă cu
T__ Rezidenţial. Practic lemnele nu mai erau acolo de câteva luni” , „ prima dată am văzut
acea gaură când mi-a arătat în poză Poliţia Capitalei, cu ocazia dosarului ”, declaraţiile
acestuia sunt contrazise de declaraţiile celorlalţi angajaţi ai ______________________
Bucureşti, care au confirmat faptul că acele găuri existau în gardul de plasă al curţii
______________________ Bucureşti, fiind folosite de multă vreme de câini pentru a ieşi pe
terenul din vecinătate, pentru a-l păzi şi pe acesta (a se vedea în acest sens declaraţiile
martorului T___ C_________ şi ale martorului M_____ M____). De altfel, fiind audiat în
faza cercetării judecătoreşti, martorul D___ M_____ a revenit asupra declaraţiilor sale
iniţiale, relatând faptul că „ Ei (câinii) fugeau din curte pe gaura de la lemne şi tot pe acolo
intrau. Am văzut că exista o gaură în gard, atâta timp cât îi vedeam pe câini fugind pe acolo,
dimensiunile ei le-am văzut abia în poza de la poliţie”. Potrivit declaraţiei martorului
M_____ M____ a fost confirmată şi de martorul D___ M_____ în faza cercetării
judecătoreşti, o perioadă de timp au existat într-adevăr nişte lemne ale acestuia depozitate pe
platforma din curtea imobilului din _________________, care acopereau şi gaura din gard,
dar lemnele au fost adunate în timp, la sfârşitul anului 2012, martorul M_____ M____
luându-le la câteva luni de la plecarea sa din firmă (care s-a produs în luna ianuarie 2013). De
altfel, în ciuda lemnelor depozitate de martor, câinii tot continuau să iasă din curtea îngrădită
din _________________, aspecte recunoscute şi de martorul D___ M_____.
În imobilul de pe _________________ era angajat în 2 septembrie 2013 doar portarul D___
M_____, care nu avea atribuţii de întreţinere a gardului şi care nu a fost instruit asupra
modalităţii în care ar trebui să prevină un atac canin exercitat de câinii firmei asupra unei alte
persoane.
Pe de altă parte, câinii S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti erau câini agresivi în
sensul O.U.G. nr.55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi.
Potrivit art. 2 din Ordonanţă, prin „câine agresiv” se înţelege orice câine care, fără să fie
provocat, muşcă sau atacă persoane ori animale domestice în locuri publice sau private. În
privinţa atacurilor asupra persoanelor, se exclude din această categorie orice câine care atacă
sau muşcă o persoană care a pătruns fără drept, în orice mod, într-o proprietate privată sau
publică protejată de acel câine.
Noţiunea pătrunderii „fără drept” trebuie raportată în contextul dat la inexistenţa totală a
oricărei împrejmuiri a terenului privat protejat de cei şapte câini, coroborat cu aspectul
sălbatic al acestuia. Ar fi fost greu de imaginat, chiar şi pentru un adult prezent în zonă - şi cu
atât mai mult pentru un minor în vârstă de 4 ani -, că la un moment dat a intrat pe un teren
privat, păzit eventual de o haită de câini. Ca urmare, sintagmele „fără drept”, „în orice mod”,
nu pot să opereze în favoarea deţinătorului câinilor, în lipsa oricăror semne relevante ori
avertismente privind intrarea pe un teren privat şi prezenţa unor câini agresivi.
Depunerea la dosar a unor dovezi privind demersuri demarate de către S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti la nivelul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti, în vederea
efectuării unor lucrări de amenajare peisagistică pe terenul de pe ________________,
inclusiv împrejmuire, întârziate de reacţia greoaie a autorităţilor locale, nu sunt de natură a
înlătura răspunderea penală cât timp exista pericolul pe care îl reprezenta o haită de câini,
aspect coroborat cu inexistenţa, la 2 septembrie 2013, a gardului între proprietatea societăţii şi
terenul Administraţiei D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, indiferent de motivul
dispariţiei acestuia (cu referire la plângerile penale formulate sub aspectul săvârşirii
infracţiunii de furt calificat).
De altfel, demersurile anterioare erau pentru efectuarea unor lucrări de amenajare peisagistică
pe terenul în cauză (consolidare, extindere şi etajare corp 6, conversie funcţională Corp 15,
amplasare piscină şi terasă - bar, refacere terenuri sport, amenajare peisagistică, împrejmuire,
realizare parcaje - certificatul de urbanism nr. 948/xxxxxxxxxxx; consolidare, extindere,
etajare corp C6-restaurant, consolidare şi conversie funcţională Corp C15 - popicărie, piscină
acoperită, vestiare, sală fitness spa, construcţie demontabilă cu funcţia de restaurant,
amenajare teren de fotbal, amenajare teren de tenis, amenajare peisagistică, refacere bazin de
înot, împrejmuire - certificatul de urbanism nr. 1278/20.06.2013), şi nicidecum pentru simpla
împrejmuire ca o măsură de prevedere (acesta fiind şi motivul pentru care s-au considerat
necesare şi alte avize din partea unor instituţii), abia ultimul certificat de urbanism, solicitat
după data decesului minorului A_____ I____ C_____ privind împrejmuirea terenului
(certificat care a şi fost eliberat la data de 12.09.2013).
De altfel, declaraţiile martorilor au confirmat faptul că acei câini au mai atacat şi alte
persoane (a se vedea în acest sens declaraţiile martorei Poescu M____ M_______ şi ale
martorului A________ A_____).
Pe de altă parte, câinii S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti erau agresivi, în sensul
O.U.G. nr.55/2002, şi potrivit tezei referitoare la atacul asupra unor animale domestice (în
acest sens au fost declaraţiile martorilor T___ C_________, M_____ M____ şi Regep
R_____).
Deşi în faza cercetării judecătoreşti martora Regep R_____ nu şi-a mai menţinut declaraţiile
date iniţial în faza cercetării judectoreşti referitoare la atacul câinilor asupra altor animale
domestice, instanţa de fond a reţinut că aceste declaraţii ulterioare ale sale nu sunt de natură a
le înlătura pe cele din faza de urmărire penală, care sunt mult mai apropiate ca întindere în
timp faţă de momentul la care a avut loc incidentul şi care sunt confirmate de declaraţiile
martorilor T___ C_________ şi M_____ M____.
Totodată, instanţa a reţinut că nu poate fi reală împrejurarea că cele relatate de martoră în faza
urmăririi penale nu au fost conforme cu cele observate personal de către aceasta, atâta timp
cât şi-a însuşit declaraţia de la filele 156-157 vol. 2 dup, iar cea de la filele 158-159 vol. 2
dup a fost scrisă de către martoră însăşi. Pe lângă aceasta, instanţa consideră că, având în
vedere atât gravitatea faptelor şi a aspectelor relatate de martoră, cât şi consecinţele pe care
acestea ar fi apte să le producă, este greu de crezut că o persoană aflată în situaţia acesteia ar
admite să declare asemenea aspecte, fără ca acestea să se fi produs în realitate şi fără ca
acestea să fie observate de martoră însăşi prin propriile sale simţuri.
Prin urmare, instanţa a înlăturat declaraţia martorei Regep R_____ din faza cercetării
judecătoreşti, cu consecinţa menţinerii ca fiind conforme realităţii a declaraţiilor din faza de
urmărire penală, cel puţin în privinţa aspectelor care privesc atacul asupra altor animale
domestice menţionat mai sus.
De altfel, alţi câini se temeau să __________________ T__ REZIDENŢIAL SRL Bucureşti
datorită câinilor din teritoriu.
Angajaţii societăţilor care aveau încheiate contracte de închiriere cu
______________________ Bucureşti pentru garajele din incinta terenului situat pe
_________________ au observat şi ei acei câini agresivi din curte care lătrau, având porniri
agresive şi un comportament specific unei haite de câini, pentru a-i îndepărta fiind folosite
atât pietricele, cât şi un lemn ce stătea rezemat de baraca metalică de lângă poarta de acces.
Chiar şi administratorul ______________________ Bucureşti „se temea de câinii de la
imobilul de pe _________________. Când venea trebuia să vin eu să îi permit accesul,
întrucât nu _______________________ motiv” (a se vedea în acest sens declaraţiile
martorului D___ M_____, confirmate de declaraţiile martorului M_____ M____).
Mai mult decât atât, au existat şi sesizări privind existenţa câinilor agresivi de pe
_________________, împotriva cărora nici autorităţile nu au luat vreo măsură A__ A.,
P______ M____, A________ A_____).
Deşi au existat martori care au declarat încă din faza de urmărire penală că acei câini nu erau
agresivi, fiind obişnuiţi cu oamenii, neîntâmplându-se niciodată ca vreunul din aceşti câini să
fi muşcat vreo persoană pe stradă sau în curte, deşi era o zonă foarte circulată de oameni cu
maşini şi copii, nici măcar pe boschetarii care îşi făcuseră adăpost pe malul lacului şi nici
măcar pe doctorul veterinar în momentul în care le făcea injecţii (a se vedea în acest sens
declaraţiile martorilor Regep R_____, C______ M____, S______ S____), instanţa a reţinut
că aceste declaraţii sunt singulare şi nu se corobrează cu ansamblul materialului probator
administrat.
Pe de altă parte, deşi au existat martori care, în faza cercetării judecătoreşti, au declarat că
acei câini nu erau agresivi, nu au sărit niciodată la oameni, nu s-au bătut între ei, erau blânzi
şi doar lătrau pur şi simplu, nicidecum agresiv, la oamenii care treceau pe stradă, instanţa
observă că şi aceste declaraţii sunt neconforme realităţii, necoroborându-se cu materialul
probator administrat în cauză.
De altfel, instanţa observă că toţi martorii (I___ R_____, Regep R_____, G______ S____) şi-
au schimbat declaraţiile în faza cercetării judecătoreşti.
Or, instanţa a constatat că aceste declaraţii ulterioare ale martorilor nu sunt de natură a le
înlătura pe cele din faza de urmărire penală, care sunt mult mai apropiate ca întindere în timp
faţă de momentul la care a avut loc incidentul şi care se coroborează cu întregul material
probator administrat în cauză.
Totodată, martorii nu au oferit vreo explicaţie plauzibilă cu privire la motivul pentru care nu
şi-au mai menţinut declaraţiile date iniţial în faza de urmărire penală, ci doar o ________
explicaţii puerile, în oarecare măsură chiar hilare, care nu pot avea susţinere în realitate.
Spre exemplu, martorul I___ R_____, deşi în faza de urmărire penală a declarat că acei câini
erai răi, având şi atunci şi de-a lungul timpului un comportament specific unei haite de câini
şi că atunci când au venit pentru prima dată în curte, câinii i-au mârâit şi lătrat, însă după un
timp s-au obişnuit cu ei şi cu traficul intens din curte şi au încetat să mai latre şi să mai aibă
porniri agresive, în faza cercetării judecătoreşti a declarat că „ Acei câini nu erau agresivi,
dar se lătrau. Ei se lătrau între ei, nu ştiu să fi muşcat pe cineva cât am stat eu în zonă. (…)
În curtea de pe ___________________ erau nişte garaje, astfel că mereu veneau şi plecau
oameni acolo şi de acolo. Câinii respectivi nu reacţionau în niciun fel la apariţia acelor
oameni. Câinii respectivi se mai întâmpla să mai latre din când în când, însă nu agresiv, nu
se dădeau la oameni, ci lătrau dintr-un colţ al curţii, în ciuda faptului că veneau şi clienţi
străini care veneau pentru prima dată acolo. (…) La început, când ne-am mutat acolo, câinii
erau agresivi atunci era şi o curte pustie, noi fiind primii (…) Când am ajuns noi acolo
pentru prima dată, câinii doar au lătrat în mod agresiv, dar stând pe loc, nu s-au repezit la
noi să sară, erau la doi metri şi de asta am considerat că puteau fi agresivi. Cu toate acestea,
am pătruns în curte, i-am ocolit, iar aceştia nu au sărit. Nu i-am alungat în acele momente,
am decis mai degrabă să îi ignorăm, erau 5, 6 câini, dacă îi alungi, mai tare latră” .
De asemenea, deşi în faza de urmărire penală, martorul G______ S____ a declarat că „ În
situaţia în care câinii erau la poartă când ajungeam la imobil, mai aruncam pietricele către
ei, pentru a mă asigura că se îndepărtează. Foloseam tot în acest scop preventiv şi un lemn
care era ţinut rezemat de ghereta portarului, fiind pus în acest scop de portar acolo. L-am
văzut şi pe portar mimând că aruncă lemnul spre câini. S-a întâmplat şi să stea unul din câini
în dreptul porţii şi să nu se dea la o parte când încercam să ies, puteam să dau peste el.
Luam lemnul şi îl aruncam spre câini, iar aceştia se îndepărtau. E posibil să mă fi lătrat
câinii respectivi uneori, dar nu m-au muşcat niciodată ”, în faza cercetării judecătoreşti a
declarat că s-a întâmplat să arunce în câini fie cu pietricele mici, fie cu o nuieluşă ce stătea
rezemată de baraca portarului (la urmărire penală explicând faptul că era vorba despre un
beţigaş cât o nuieleşă), pentru a nu-i călca când voia să _________________ cu maşina,
aceştia fiind tolăniţi pe jos.
Analizând astfel declaraţiile martorilor, instanţa a avut în vedere că toţi martorii audiaţi în
faza cercetării judecătoreşti au avut o atitudine subiectivă (în mod evident justificată de
calitatea acestora de foşti/actuali angajaţi sau foşti/actuali chiriaşi ai
______________________ Bucureşti), care ar conduce mai degrabă la îngreunarea
soluţionării juste a cauzei, decât la aflarea adevărului, urmând a fi înlăturate de instanţă.
De altfel, toate aceste declaraţii ale martorilor nu pot fi conforme realităţii, fiind chiar
contrazise de întregul material probator administrat în cauză. O dovadă în acest sens este de
altfel, moartea deosebit de violentă a minorului A_____ I____ C_____, ca de altfel toate
aspectele mai sus menţionate privind atacul asupra persoanelor sau asupra altor animale
domestice, precum şi declaraţiile altor martori audiaţi în cauză (cu referire în acest sens la
declaraţiile martorilor privind episodul în care lucrătorii care au participat la operaţiunile de
căutare au fost atacaţi de câini foarte agresivi - raportul întocmit de agentul Folgoşi S____,
declaraţia martorului Ş_____ M_____ şi raportul şi declaraţia martorului T_____ G_____).
Potrivit art.3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, proprietarii sau deţinătorii temporari ai
câinilor agresivi au obligaţia să inscripţioneze în mod vizibil la intrarea în imobil ori pe
împrejmuirea aferentă imobilului respectiv, avertismentul „Câine agresiv'”, printr-o plăcuţă
având dimensiunile de cel puţin 15x25 centimetri. Obligaţiile nu au fost aduse la îndeplinire
de inculpata S.C. T__ REZIDENŢIAL. S.R.L. Bucureşti.
Astfel, neasigurarea unui cadru organizatoric apt să preîntâmpine atacul canin asupra
minorului A_____ I____ C_____, prin menţinerea integrităţii împrejmuirii curţii societăţii,
pentru ţinerea câinilor societăţii exclusiv în interiorul perimetrului îngrădit al firmei, şi prin
îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din legislaţia referitoare la deţinerea de câini, inclusiv a
celor periculoşi sau agresivi, au dus la moartea minorului A_____ I____ C_____.
Această indolenţă din partea inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL. S.R.L. Bucureşti a permis
trecerea minorilor A_____ I____ C_____ şi A_____ A_____ A______ într-o zonă păzită de
şapte câini sălbatici, al căror atac a condus la decesul minorului A_____ I____ C_____.
În această privinţă, chiar dacă inculpaţii au încercat să conteste şi ei traseul parcurs de cei doi
minori, încercând să inducă ideea că minorii ar fi trecut pe malul lacului (drumul de halaj),
unde ar fi existat interdicţie legală de îngrădire, instanţa reaminteşte că din declaraţiile din
faza de urmărire penală ale singurului martor ocular - minorul A_____ A_____ A______ -
coroborate cu reperele spaţio-temporale certe prezentate mai sus (astfel cum rezultă acestea
din mijloacele de probă analizate), dar mai ales cu constatările din teren atât din faza de
urmărire penală, cât şi din faza cercetării judecătoreşti (cu referire la cercetarea la faţa locului
efectuată de către instanţă), reiese singurul traseu ce a putut fi parcurs de cei doi minori, şi
anume cel indicat în rechizitoriu. De altfel, menţiunile din certificatele de urbanism
referitoare la zona de halaj se referea la faptul că lucrările nu vor afecta această zonă datorită
faptului că era în curs de derulare proiectul realizat de Primăria Municipiului Bucureşti
Amenajare circuit turistic pe lacurile Floreasca şi T__ (şi zona adiacentă lor) care cuprinde şi
drumul de halaj.
Faţă de cele analizate, instanţa a apreciat că fapta săvârşită de inculpata S.C. T__
REZIDENŢIAL. S.R.L. Bucureşti întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
ucidere din culpă şi atrage răspunderea penală a acesteia în calitate de persoană juridică.
C.Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului C_______ C_________
Culpa inculpatului C_______ C_________ constă în neluarea măsurilor de prevedere impuse
de deţinerea de câini, precum şi de activitatea de asigurare a pazei bunurilor societăţii cu
ajutorul câinilor, chiar în lipsa unor prevederi legale exprese.
În lipsa unui angajat cu atribuţii de întreţinere tehnică, precum şi a unuia care să îşi asume
sarcina supravegherii câinilor şi a eliminării riscurilor care decurg din activitatea de deţinere a
acestora (în imobilul de pe _________________ fiind angajat în 2 septembrie 2013 doar
portarul D___ M_____, care nu avea atribuţii de întreţinere a gardului şi care nu a fost instruit
asupra modalităţii în care ar trebui să prevină un atac canin exercitat de câinii firmei asupra
unei alte persoane), administratorului îi incumba rezolvarea prin mijloace proprii a acestor
probleme.
O atitudine vădit neinteresată a inculpatului, constând în faptul că nu furniza hrană pentru
câini, afirma uneori că „el nu creşte câini” (f. 169 vol. 6 dup) şi îi apela pe telefonul mobil pe
portarii care au fost angajaţi de-a lungul timpului, cerându-le să vină la poartă pentru a-l
însoţi în perimetrul firmei întrucât se temea de câini (a se vedea în acest sens declaraţiile
martorului D___ M_____, confirmată de declaraţiile martorului M_____ M____), nu este de
natură a înlătura răspunderea care îi incumbă.
Dimpotrivă, atitudinea reflectă faptul că inculpatul identificase pericolul, percepându-l ca
atare, dar nu a luat nicio măsură de rezolvare efectivă a situaţiei.
Chiar dacă inculpatul C_______ C_________ le-a zis angajaţilor ______________________
Bucureşti să izgonească câinii (a se vedea în acest sens declaraţiile martorilor D___ M_____
şi M_____ M____), chemând chiar şi hingherii (a se vedea în acest sens declaraţiile
martorilor M_____ M____, I___ R_____, Regep R_____), intenţia acestuia - în calitate de
administrator al ______________________ Bucureşti - de a-i alunga nu a fost una
neechivocă, tolerând şi acceptând posibilitatea naşterii unei legături a câinilor cu teritoriul
respectiv şi asumându-şi astfel rolul de deţinător al acestor câini.
Şi în ceea ce priveşte obligaţiile legale, prevăzute în materia deţinerii câinilor agresivi, în
lipsa unui angajat cu atribuţii exprese în acest sens, administratorul firmei trebuia să le
îndeplinească personal.
În calitate de administrator al S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, inculpatul avea şi
obligaţia să ia măsuri efective, apte să preîntâmpine atacul canin soldat cu moartea minorului
A_____ I____ C_____, prin asigurarea integrităţii gardului curţii societăţii, evitând astfel
trecerea acestora pe terenul proprietatea firmei situat înspre Lacul T__, care nu mai era
delimitată în niciun fel de terenul viran al Administraţiei D_________ Public S_____ 2
Bucureşti, şi unde minorii au putut să ajungă nestingheriţi, datorită faptului că se rătăciseră.
Depunerea la dosar a unor dovezi privind demersuri demarate de către S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti la nivelul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti, în vederea
efectuării unor lucrări de amenajare peisagistică pe terenul de pe ________________,
inclusiv împrejmuire, întârziate de reacţia greoaie a autorităţilor locale, nu sunt de natură a
înlătura răspunderea penală cât timp inculpatul era conştient de pericolul pe care îl reprezintă
o haită de câini, aspect coroborat cu inexistenţa, la 2 septembrie 2013, a gardului între
proprietatea societăţii şi terenul Administraţiei D_________ Public S_____ 2 Bucureşti,
indiferent de motivul dispariţiei acestuia (cu referire la plângerile penale formulate sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat).
De al tfel, demersurile anterioare erau pentru efectuarea unor lucrări de amenajare
peisagistică pe terenul (consolidare, extindere şi etajare corp 6, conversie funcţională Corp
15, amplasare piscină şi terasă - bar, refacere terenuri sport, amenajare peisagistică,
împrejmuire, realizare parcaje - certificatul de urbanism nr. 948/xxxxxxxxxxx; consolidare,
extindere, etajare corp C6-restaurant, consolidare şi conversie funcţională Corp C15 -
popicărie, piscină acoperită, vestiare, sală fitness spa, construcţie demontabilă cu funcţia de
restaurant, amenajare teren de fotbal, amenajare teren de tenis, amenajare peisagistică,
refacere bazin de înot, împrejmuire - certificatul de urbanism nr. 1278/20.06.2013), şi
nicidecum pentru simpla împrejmuire ca o măsură de prevedere (acesta fiind şi motivul
pentru care s-au considerat necesare şi alte avize din partea unor instituţii), abia ultimul
certificat de urbanism, solicitat după data decesului minorului A_____ I____ C_____ privind
împrejmuirea terenului (certificat care a şi fost eliberat la data de 12.09.2013).
Faţ ă de cele analizate, instanţa a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul C_______
C_________ întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă şi atrage
răspunderea penală a acestuia în calitate de persoană fizică.
Deşi inculpaţii au invocat în mod vehement culpa preponderentă a bunicii celor doi minori,
A_____ A_____, în decesul minorului A_____ I____ C_____, instanţa reţine că aceasta are
calitatea de martoră în prezentul proces, prin rechizitoriu pronunţându-se soluţia clasării.
Fără îndoială că supravegherea unui minor de 4 ani trebuie să fie permanentă, dar, după cum
s-a mai menţionat, conceptul de „agrement” (petrecere plăcută a timpului - cf. DEX) pe care
o instituţie publică, administrator al unei zone verzi, trebuie să îl garanteze cetăţenilor într-un
perimetru urban denumit generic „parc” ar trebui să-i asigure şi adultului supraveghetor
posibilitatea de relaxare parţială, acordându-i şansa adaptării nevoii de atenţie, la un nivel
uşor mai scăzut faţă de grija impusă, de pildă, de petrecerea timpului cu copiii într-o
intersecţie foarte circulată sau într-o staţie de metrou. Simpla amplasare în perimetrul
parcului a unor dotări pentru distracţia copilului, în lipsa unor măsuri de protecţie adecvate,
lipseşte în bună măsură de conţinut noţiunea de „agrement” de care se pot bucura
microgrupurile de beneficiari.
Deşi inculpaţii, în susţinerea culpei bunicii, au oferit exemple de alte posibile tragedii, acestea
nu sunt comparabile cu situaţia de faţă, în care răspunderea penală este atrasă de protecţia pe
care ar fi trebuit să o ofere o instituţie publică, administrator al unei zone verzi, într-un loc de
joacă pentru copii amenajat într-un parc.
Omisiunea teoretică de a supraveghea copilul timp de câteva secunde nu trebuie să ducă,
potenţial, la trecerea facilă a acestuia într-o „groapă cu lei” ci, cel mult, la trecerea într-o zonă
înierbată protejată, într-un alt loc de joacă sau pe o alee învecinată. Necesitatea luării unor
asemenea măsuri de prevedere este cu atât mai clară - chiar în lipsa unor prevederi legale
exprese în acest sens - cu cât atât zona amenajată a parcului, cât şi terenul periculos învecinat,
Bucureşti.
Mai mult, prezenţa parţială a unui gard din tablă a avut efectul contrar nevoii de protecţie,
fiind de natură a bloca vizibilitatea. În consecinţă, unui adult puţin familiarizat cu zona îi era
îngreunată posibilitatea de a lua cunoştinţă în timp util de pericolele care se ascundeau în
spatele acestuia.
În aceeaşi situaţie s-a aflat de altfel, la 2 septembrie 2013, şi bunica celor doi minori, A_____
A_____ care, aflată doar pentru a doua oară în acel parc, după ce i-a pierdut pe cei doi copii
pentru foarte scurt timp din câmpul vizual, nu s-a gândit nicio clipă la pericolele ce îi puteau
pândi pe cei doi minori dincolo de gardul protector. Mai mult, martora însăşi a declarat că se
uita mai mult înspre tramvai, cea mai mare grijă a sa fiind să nu se ducă copiii înspre tramvai.
Pe de altă parte, fără îndoială că şi reacţia cel puţin discutabilă a bunicii celor doi minori după
dispariţia acestora din spaţiul ei de supraveghere, lăsând să treacă o perioadă importantă de
timp în speranţa că se vor întoarce, fără a solicita ajutorul autorităţilor, justifică în bună
măsură revolta inculpaţilor.
Cu toate acestea, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
- decizia bunicii de a rămâne în locul unde minorii au văzut-o ultima dată, pentru ca aceştia să
se poată orienta în scopul revenirii (confirmată de martorul Ş_____ M_____), nu este lipsită
de sens;
- informaţiile preluate de la cetăţeni, transmise prin mijloacele mass-media, privind atitudinea
vădit neinteresată a bunicii, care ar fi ignorat total lipsa nepoţilor o perioadă îndelungată,
socializând, fumând şi consumând bere, sunt exagerări, fiind rezultatul efectului de bulgăre
de zăpadă, cauzat de impactul emoţional puternic, justificat, al tragicului eveniment. Este
relevantă sub acest aspect declaraţia martorei M____ L______, ale cărei relatări dintr-o
emisiune televizată au fost preluate pe scară largă în mass-media. Martora a infirmat însă, cu
ocazia audierilor atât din faza de urmărire penală, cât şi din faza cercetării judecătoreşti,
faptul că ar fi observat-o pe bunică în parc şi a spus că a văzut-o doar la televizor. În faza
cercetării judecătoreşti, martora a relatat chiar faptul că de la distanţa unde s-ar fi aflat bunica
şi până la locul unde se afla martora ar fi fost o distanţă mare, de două sute de metri, neavând
nicio posibilitate să o vadă pe bunică şi pe copii sau dacă bunica i-ar fi căutat pe copii;
- chiar dacă îşi asumă faptul că a rămas în zona locului de joacă şi nu a anunţat imediat
autorităţile, pierzând astfel timp preţios, după cum s-a constatat odată cu vestea privind
decesul minorului, demersurile menite a-i găsi pe minori au existat.
În acest sens, declaraţia numitei A_____ A_____ privind solicitările adresate cetăţenilor din
parc, de a o ajuta la găsirea nepoţilor s-a coroborat cu declaraţia martorului C______ P____,
îngrijitorul parcului „ La un moment dat am auzit, în zona dughenei Porumbul V____, o
femeie în vârstă care li se adresa unor băieţi cu plăci cu role, spunându-le că nu îşi găseşte
nepoţii şi rugându-i să îi strige după apelativele I____ şi A_____ şi, dacă îi găsesc, să le
spună că bunica îi aşteaptă pe bancă lângă locul de joacă” şi cu cea a martorului S____
O_______: „ Întâmplător a trecut pe acolo un cetăţean şi ne-a spus că mai încolo, în partea
cealaltă a parcului, este o bunică care îşi caută nepoţii. (...) B_____ era în picioare pe alee,
vorbea cu două doamne, disperată, căutându-şi nepoţii” ;
- chiar dacă îşi asumă şi faptul că nu a anunţat imediat oamenii din jur, pierzând şi în acest
mod timp preţios (a se vedea în acest sens, declaraţia martorei A_____ A_____ din faza
cercetării judecătoreşti referitoare la faptul că după 40 minute a început să spună la lume că i-
a pierdut pe copii şi că în cele 40 minute nu i-a strigat pe cei doi copii pentru că se uita să îi
vadă şi oricum nu ar fi auzit-o), demersurile menite a-i găsi singură pe minori au existat.
În acest sens, declaraţia martorei A_____ A_____ privind demersurile efectuate este
relevantă: „ Din momentul în care am văzut că cei doi copii au dispărut, am început să îi
caut. Timp de 40 minute m-am dus la fântână înapoi, pe drumul pe care am venit, pe la
maşinuţe, timp în care nu am spus nimănui despre lipsa copiilor pentru că mi-era oarecum să
spun că mi-am pierdut copiii. După 40 minute am început să spun la lume că i-am pierdut.
(...) Când am observat că lipsesc copiii, m-am uitat în toate părţile după ei. În faţă erau
copaci mari, m-am uitat după ei, dar m-am gândit că nu puteau merge pe acolo. Era o
clădire lungă şi m-am uitat şi acolo, m-am uitat înspre lac, pe la boscheţi şi fâneţe şi nu i-am
văzut nici acolo. M-am uitat şi la tramvai, având această grijă”;
- capacitatea de a lua decizia cea mai bună, aptă să rezolve situaţia de criză apărută, trebuie
raportată la limitele personale ale individului în discuţie, în cazul de faţă bunica minorilor.
S-a remarcat faptul că, nici după cooptarea altor adulţi din parc (martora L_____ A____),
inclusiv agenţii de pază - de la un moment dat fiind disponibile şi informaţiile furnizate de
fratele victimei, care se întorsese cu martorul S____ O_______ - nu s-a acţionat prompt în
sensul efectuării apelului la 112. După cum s-a arătat mai sus, martorul S____ O_______ a
părăsit Parcul T__ la ora 11:41, după ce a aflat că fratele lui A_____ a fost atacat de câini în
zona imobilului de pe _________________, iar apelul la 112 a fost efectuat abia la 12:22.
Regretabil, victima decedase deja în jurul orei 11:00, astfel încât reacţia întârziată a celor
implicaţi era deja, după acea oră, lipsită de consecinţe juridice;
- nu există probe care să infirme susţinerea numitei A_____ A_____, că minorii au dispărut
într-un moment în care i-a pierdut, pentru foarte scurt timp (aproximativ 1 minut – 1 minut
jumătate, potrivit declaraţiilor martorei A_____ A_____), din câmpul vizual.
În aceste condiţii, ar trebui dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în cazul alertării
imediate a autorităţilor, moartea minorului nu ar fi intervenit - argument speculativ care nu
poate să stea la baza angajării răspunderii penale.
S-a mai precizat că în lipsa indicaţiilor fratelui victimei, care, prin ipoteză nu ar fi fost încă în
parc pentru a ajuta autorităţile în activitatea de salvare, căutările s-ar fi concentrat în prima
etapă în zonele din parc, calea de acces şi locurile de joacă folosite de minori anterior sosirii
în locul din care au dispărut.
Ipoteza alocării imediate a unor resurse umane impresionante, care să acopere o zonă vastă
într-un timp scurt, este şi aceasta nerezonabilă.
Relevant în această analiză este faptul că, după efectuarea apelului la 112, a fost nevoie de 74
de minute pentru găsirea cadavrului, aceasta în condiţiile în care fratele victimei indica în
mod corect direcţia în care plecaseră şi furniza elemente extrem de utile în activitatea de
căutare.
Constatând astfel pe de o parte că în privinţa tuturor inculpaţilor sunt îndeplinite condiţiile
art. 396 alin. 2 C .pr.pen. (faptele există, au fost săvârşite de inculpaţi şi constituie
infracţiuni), în privinţa inculpatelor persoane juridice ADMINISTRAŢIA D_________
PUBLIC S_____ 2 Bucureşti şi ______________________ Bucureşti fiind îndeplinite şi
condiţiile art. 19 1 alin. 1 C .pen. 1969, inculpatele nefăcând parte dintre persoanele juridice
exceptate de la răspundere penală, instanţa va dispune condamnarea acestora.
La individualizar ea pedepselor aplicate inculpatelor persoane juridice
ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2 Bucureşti şi ______________________
Bucureşti şi inculpatului persoană fizică C_______ C_________ pentru infracţiunile de
ucidere din culpă săvârşite, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C .pen.
1969, precum dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea
specială (pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani), gradul de pericol social al faptei săvârşite,
persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prin urmare, la stabilirea în concret a cuantumului pedepsei ce urmează a fi aplicată fiecărui
inculpat, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei
săvârşite, raportat în primul rând la urmarea produsă: decesul tragic al minorului A_____
I____ C_____, în vârstă de 4 ani, produs în contextul multiplelor şi profundelor plăgi
muşcate şi sfâşiate canine - s-au identificat peste 100 de plăgi muşcate (o leziune constatată la
nivelul extremităţii cefalice, circumferenţial şi cvasitotal, constând într-o lipsă de substanţă a
scalpului, de 28/22 centimetri, cu margini fin neregulate, infiltrate sanguin, lăsând să se vadă
calota craniană).
Totodată, în cazul inculpatei ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____
2 BUCUREŞTI, instanţa a avut în vedere faptul că decesul minorului s-a produs
datorită culpei chiar a unei instituţii publice, administrator al unei zone verzi,
care nu a luat măsurile de prevedere adecvate pentru a garanta siguranţa într-un
parc în care erau amplasate dotări pentru distracţia copiilor. De menţionat în
acest sens chiar atitudinea cinică a inculpatei Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti care a invocat faptul că gardul unui parc are doar rol
arhitectural, nicidecum de protejare a perimetrului de agrement în care erau
amplasate dotări pentru distracţia copiilor, de eventualele pericole ce s-ar putea
afla dincolo de el. De menţionat totodată şi îndrăzneala de care a dat dovadă
inculpata în susţinerea tezei precum că f olosirea gratuită a parcului public
exclude răspunderea lor civilă delictuală.
De asemenea, instanţa a mai avut în vedere faptul că tocmai calitatea de instituţie
publică pe care o avea inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti
impunea respectarea normelor, susţinerea interesului public local şi protejarea prin
împrejmuire a terenurilor virane de pe raza sectorului 2 Bucureşti, verificarea periodică
a integrităţii acesteia şi reconstruirea în caz de nevoie, măsurile de prevedere necesare
trebuind a fi puse în aplicare în mod ferm de către inculpata care avea competenţă în
acest caz.
Or, aceasta şi-a încălcat, negat şi nesocotit tocmai obligaţia de statut ce presupunea
asigurarea controlului privind respectarea de către persoanele fizice şi juridice a
legislaţiei în vigoare privind domeniul public, efectele răsfrângându-se în mod tragic
atât asupra minorului A_____ I____ C_____, cât şi asupra tuturor cetăţenilor cărora le-
a fost alterată încrederea în posibilitatea autorităţilor administraţiei publice de a oferi
cetăţenilor garanţia că pot să-şi ducă viaţa în siguranţă şi că au libertatea de a alege
locaţiile, fără teama că protecţia vieţilor omeneşti ar putea fi în primejdie.
Instanţa a avut astfel în vedere atât superficialitatea îndeplinirii atribuţiilor de care a dat
dovadă inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, dar şi
indiferenţa manifestată faţă de garantarea dreptului constituţional la viaţă.
Cu privire la împrejurările care atenuează răspunderea penală, instanţa a mai subliniat
că circumstanţele prevăzute la art. 74 C .pen. 1969 nu au caracter obligatoriu, ci
urmează a fi reţinute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau o
caracterizează în asemenea măsură pe inculpată, încât numai aplicarea unei pedepse
sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită satisface în concret
imperativul justei individualizări a pedepsei. Or, în cauză, lipsa antecedentelor penale
şi luarea ulterioară faptei a măsurilor de prevedere necesare nu atenuează gradul ridicat
de pericol social al faptei, reprezentând criterii de apreciere în stabilirea pedepsei între
limitele prevăzute de lege.
S-a mai reţinut că persoanele vătămate prin fapta din prezenta cauză nu au fost
despăgubite, nici măcar în parte, până în prezent.
Având în vedere aceste criterii, instanţa a reţinut că pentru sancţionarea, dar şi
prevenirea repetării unor asemenea fapte şi conştientizarea urmărilor juridice este
necesară aplicarea pentru inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2
Bucureşti a unei pedepse constând în amendă penală în cuantum de 300.000 lei pentru
săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
B. În cazul inculpatei ______________________ Bucureşti, instanţa va avea în vedere
faptul că decesul minorului s-a produs datorită multiplelor leziuni muşcate şi sfâşiate
cauzate de haita formată din cei 7 câini ai căror deţinător era inculpata, care păzeau de
o perioadă îndelungată de timp imobilul acesteia.
Totodată, instanţa a a vut în vedere poziţia inculpatei ______________________
Bucureşti faţă de acei câini, pe care i-a acceptat, tolerat, îngrijit şi încurajat (angajaţii
săi oferindu-le mâncare), nealungat cu fermitate de pe teritoriul său, deşi erau cunoscuţi
ca fiind agresivi, cunoscute fiind de altfel şi atacurile acestora anterioare asupra
persoanelor sau asupra altor animale domestice. Chiar dacă au fost efectuate demersuri
pentru alungarea câinilor de pe teritoriul ______________________ Bucureşti, acestea
nu sunt de natură a atenua răspunderea penală a societăţii, în contextul în care nu au
fost finalizate, câinii continuând a fi toleraţi în aceeaşi manieră pe acel teren.
De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că tocmai învecinarea terenului al cărui
proprietar era inculpata ______________________ Bucureşti cu spaţii populate -
Parcul T__, Clubul Bamboo - şi accesul facil pe teren al oricărui pescar care dorea să
pătrundă în zonă impunea respectarea normelor şi luarea măsurilor de prevedere
impuse de deţinerea de câini, mai ales a unora agresivi, cum erau şi cum s-au dovedit a
fi câinii în cauză.
Or, inculpata ______________________ Bucureşti a dat dovadă doar de
superficialitate şi totală indiferenţă chiar faţă de garantarea dreptului constituţional la
viaţă, efectele atitudinii alese răsfrângându-se în mod tragic asupra minorului A_____
I____ C_____.
Cu privire la împrejurările care atenuează răspunderea penală, instanţa a mai subliniat
că circumstanţele prevăzute la art. 74 C .pen. 1969 nu au caracter obligatoriu, ci
urmează a fi reţinute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau o
caracterizează în asemenea măsură pe inculpată, încât numai aplicarea unei pedepse
sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită satisface în concret
imperativul justei individualizări a pedepsei. Or, în cauză, lipsa antecedentelor penale
şi luarea ulterioară faptei a măsurilor de prevedere necesare nu atenuează gradul ridicat
de pericol social al faptei, reprezentând criterii de apreciere în stabilirea pedepsei între
limitele prevăzute de lege.
S-a mai reţinut că persoanele vătămate prin fapta din prezenta cauză nu au fost
despăgubite, nici măcar în parte, până în prezent.
Având în vedere aceste criterii, instanţa de fond a reţinut că pentru sancţionarea, dar şi
prevenirea repetării unor asemenea fapte şi conştientizarea urmărilor juridice este
necesară aplicarea pentru inculpata ______________________ Bucureşti a unei
pedepse constând în amendă penală în cuantum de 300.000 (trei sute de mii) lei pentru
săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
C. În cazul inculpatului C_______ C_________, instanţa de fond a avut în vedere
faptul că decesul minorului s-a produs datorită multiplelor leziuni muşcate şi sfâşiate
cauzate de haita formată din cei 7 câini care păzeau de o perioadă îndelungată de timp
imobilul ______________________, al cărei administrator era inculpatul.
Totodată, instanţa a avut în vedere poziţia inculpatului C_______ C_________ faţă de
acei câini, pe care i-a acceptat, tolerat, nealungat cu fermitate de pe teritoriul societăţii
pe care o administra, deşi erau cunoscuţi ca fiind agresivi, cunoscute fiind de altfel şi
atacurile acestora anterioare asupra persoanelor sau asupra altor animale domestice.
O atitudine vădit neinteresată a inculpatului, constând în faptul că nu furniza hrană
pentru câini, afirma uneori că „el nu creşte câini” şi îi apela pe telefonul mobil pe
portarii care au fost angajaţi de-a lungul timpului, cerându-le să vină la poartă pentru a-
l însoţi în perimetrul firmei întrucât se temea de câini nu este de natură a înlătura
răspunderea care îi incumba. Dimpotrivă, atitudinea reflectă faptul că inculpatul
identificase pericolul, percepându-l ca atare, dar nu a luat nicio măsură concretă de
rezolvare efectivă a situaţiei.
S-a mai reţinut într-adevăr că inculpatul a efectuat unele demersuri pentru alungarea
câinilor de pe teritoriul ______________________ Bucureşti (chemând în acest scop şi
hingherii), acestea nefiind însă finalizate, astfel că nu i se poate reţine o totală pasivitate
cu privire la această problemă, dar nici nu poate fi ignorată împrejurarea că intenţia sa
nu a fost una neechivocă, tolerând şi acceptând posibilitatea naşterii unei legături a
câinilor cu teritoriul societăţii şi asumându-şi astfel rolul de deţinător al acestor câini.
S-a mai reţinut de asemenea demararea de către inculpat a unor demersuri şi la nivelul
Primăriei Sectorului 2 Bucureşti, în vederea împrejmuirii terenului învecinat cu terenul
viran al inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, însă nici
acestea nu sunt de natură a înlătura răspunderea penală cât timp inculpatul era conştient
de pericolul pe care îl reprezintă o haită de câini agresivi, aspect coroborat şi cu scopul
real al acestor demersuri, respectiv efectuarea unor lucrări de amenajare peisagistică pe
terenul în cauză (consolidare, extindere şi etajare corp 6 - restaurant, conversie
funcţională Corp 15 - popicărie, amplasare piscină acoperită şi terasă - bar, vestiare,
sală fitness spa, amenajare terenuri sport, amenajare peisagistică, refacere bazin de înot,
împrejmuire, realizare parcaje), şi nicidecum pentru simpla împrejmuire ca o măsură de
prevedere.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere faptul că tocmai învecinarea terenului
societăţii administrate de inculpatul C_______ C_________ cu spaţii populate - Parcul
T__, Clubul Bamboo - şi accesul facil pe teren al oricărui pescar care dorea să pătrundă
în zonă impunea respectarea normelor şi luarea măsurilor de prevedere impuse de
deţinerea de câini, mai ales a unora agresivi, cum erau şi cum s-au dovedit a fi câinii în
cauză.
Or, inculpatul C_______ C_________ a dat dovadă doar de superficialitate şi totală
indiferenţă chiar faţă de garantarea dreptului constituţional la viaţă, efectele atitudinii
alese răsfrângându-se în mod tragic asupra minorului A_____ I____ C_____.
Cu privire la împrejurările care atenuează răspunderea penală, instanţa a subliniat că
circumstanţele prevăzute la art. 74 C .pen. 1969 nu au caracter obligatoriu, au fost
reţinute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează
în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul
special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită satisface în concret imperativul
justei individualizări a pedepsei. Or, lipsa antecedentelor penale, conduita bună, faptul
că este integrat social şi conduita ulterioară faptei nu atenuează gradul ridicat de pericol
social al faptei, reprezentând criterii de apreciere în stabilirea pedepsei între limitele
prevăzute de lege.
S-a mai reţinut că persoanele vătămate prin fapta din cauză nu au fost despăgubite, nici
măcar în parte, până în prezent.
Având în vedere aceste criterii, instanţa de fond a reţinut că pentru sancţionarea,
prevenirea, dar şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept este necesară
aplicarea pentru inculpatul C_______ C_________ a unei pedepse în cuantum de 3
(trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum a stabilit
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S____ şi P_______ c. României şi Hirst
c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă
faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu
poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanţa a mai reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de
către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în
exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b)
C.pen. 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii
elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi
interzise inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii,
prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa
la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu
închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii,
reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa de fond a
apreciat că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn
să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui
drept.
Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele
legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa a apreciat că nu se impune
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. d) şi e) C.pen. 1969.
În ceea ce priveşte aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei, instanţa a
reţinut că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c) C.pen.
1969, întrucât acestea pot fi interzise numai în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie
(astfel cum reiese din formularea „de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul
pentru săvârşirea infracţiunii”), infracţiunile din prezenta cauză fiind comise din culpă.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei stabilite, faţă de aspectele
arătate, instanţa a considerat, datorită circumstanţelor personale ale inculpatului
(căsătorit, vârstă, studii superioare, ocupaţie – administrator al
______________________ Bucureşti, integrat social şi familial), dar în special a lipsei
vreunei condamnări anterioare a inculpatului, că, în ciuda gravităţii extreme a faptei din
prisma urmărilor acesteia, scopul preventiv, represiv şi educativ al pedepsei poate fi
atins şi fără executare în regim de detenţie, fiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 81 C
.pen. 1969.
Ca atare, instanţa de fond a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate
inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C .pen.
1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C .pen. 1969 instanţa a suspendat condiţionat executarea
pedepsei accesorii, pe acelaşi termen de încercare.
În temeiul art. 404 C .pr.pen. rap. la art. 15 alin. 2 Legea nr. 187/2012, instanţa a atras
atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C .pen. 1969, privind revocarea
suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile , instanţa de fond a reţinut că persoanele vătămate A_____
A______ F______ şi A_____ I__ V_______ - părinţii victimei – şi A_____ A_____
A______ - fratele victimei – au precizat că se constituie parte civilă cu suma de
1500000 euro fiecare cu titlu de daune morale.
În privinţa inculpatei ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC S_____ 2
BUCUREŞTI , instanţa de fond a reţinut următoarele:
Având în vedere acuzaţiile aduse inculpatei ADMINISTRAŢIA D_________ PUBLIC
S_____ 2 Bucureşti, se impune a se menţiona în primul rând că ne aflăm în situaţia
unei răspunderi a persoanelor juridice de drept public raportată la condiţiile generale de
răspundere a persoanei juridice prev. de art. 219 alin. 1 C .civ.
Potrivit art. 1349 ali n. 1 C .civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de
conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin
acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
În conformitate cu dispoziţiile art. 221 C .civ., privind răspunderea persoanelor de
drept public, „ dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public
sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor în aceleaşi condiţii ca şi
persoanele juridice de drept privat”.
Potrivit dispoziţiilor art. 219 alin. 1 C .civ. privind răspunderea pentru fapte juridice,
„faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi
persoana juridică însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau scopul funcţiilor
încredinţate.”
Având în vedere aceste dispoziţii legale, sesizând particularităţile acestei răspunderi
civile delictuale dincolo de dispoziţiile generale în această materie, instanţa reţine că
angajarea acestei răspunderi poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite, în mod
cumulativ, următoarele condiţii: fapta ilicită a organelor persoanei juridice, care să aibă
legătură cu atribuţiile sau scopul funcţiilor încredinţate, prejudiciul produs ca urmare a
faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia
persoanei juridice însăşi în săvârşirea faptei.
Pe lângă condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în
cazul răspunderii persoanelor juridice mai este astfel necesară şi o condiţie specială:
fapta ilicită trebuie sa fi fost săvârşită de organele persoanei juridice în legătură cu
atribuţiile sau cu scopul funcţiilor care le-au fost încredinţate. Faptele licite sau ilicite
săvârşite de organele persoanei juridice sunt faptele persoanei juridice însăşi, cu
condiţia ca acestea să aibă legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Faţă de reglementarea anterioară, care stabilea răspunderea proprie a persoanei juridice
doar pentru acele fapte ale organelor sale care erau săvârşite cu prilejul exercitării
funcţiilor lor, actuala reglementare este mult mai largă, permiţând victimei
prejudiciului să pretindă răspunderea extinsă a persoanei juridice pentru fapte juridice
care nu sunt exclusiv cantonate la exerciţiul efectiv, faptic, al funcţiilor încredinţate, ci
au o legătură, oarecare, cu atribuţiile sau scopul funcţiilor încredinţate. Pe de altă parte,
se observă că, din nou, Codul civil se referă în mod generic la faptele „organelor”
persoanei juridice, nu la cele ale „organelor de administrare” şi nici la faptele
„organelor de conducere şi administrare”.
În concret, fapta ilicită imputată Administraţiei D_________ Public S_____ 2
Bucureşti, aşa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, a constat în neluarea (prin
organele sale) pe de o parte a măsurilor corespunzătoare de împrejmuire şi, implicit,
delimitare a zonei amenajate a Parcului T__ din municipiul Bucureşti de terenul viran
din imediata vecinătate, iar pe de altă parte a măsurilor de prevedere care să împiedice
trecerea facilă a copiilor dintr-un perimetru de agrement într-o zonă sălbatică care
pentru un copil de 4 ani era plină de primejdii.
În conformitate cu prevederile Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti
nr.212/2000 privind protejarea prin împrejmuire a terenurilor virane de pe raza
municipiului Bucureşti, modificată şi completată prin H.C.G.M.B. nr.360/2001 şi
H.C.G.M.B. nr.121/2010, inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2
Bucureşti avea (prin organele sale) obligaţia îngrădirii terenului viran situat între zona
amenajată a Parcului T__ şi imobilul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, situat
pe __________________, precum şi obligaţiile corelative de verificare periodică a
integrităţii acesteia şi de reconstruire în caz de nevoie.
Mai mult, prin activităţile de depozitare a molozului, derulate de-a lungul timpului pe
terenul viran aflat în administrarea inculpatei Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti, a fost deteriorat şi mai mult gardul care îl delimita de terenul viran
proprietatea S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, accentuând degradarea
datorată furturilor.
În plus, şi la fel de relevant, inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2
Bucureşti a menţinut o perioadă lungă de timp o stare de pericol prin neluarea (prin
organele sale) a unor măsuri de prevedere care să împiedice trecerea facilă a copiilor
dintr-un perimetru de agrement într-o zonă care pentru un copil de 4 ani era plină de
primejdii.
Consecinţa faptei inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti a
constat în decesul victimei A_____ I____ C_____.
Prejudiciile constau în suferinţele psihice ale părţilor civile cauzate de decesul extrem
de tragic al minorului A_____ I____ C_____.
Raportul de cauzalitate, stabilit potrivit teoriei condiţiei sine qua non - în absenţa
oricăreia dintre acestea, rezultatul nu s-ar fi produs, a fost dovedit pe deplin în
cuprinsul considerentelor. Prin neluarea măsurilor corespunzătoare de împrejmuire şi,
implicit, delimitare a zonei amenajate a Parcului T__ din municipiul Bucureşti de
terenul viran din imediata vecinătate, inculpata Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti a permis trecerea minorilor A_____ I____ C_____ şi A_____
A_____ A______ într-o zonă sălbatică şi a creat condiţiile pentru intrarea acestora pe
un teren privat neîngrădit, păzit de şapte câini, al căror atac a condus la decesul
minorului A_____ lonuţ C_____.
Vinovăţia inculpatei, în forma culpei, a fost de asemenea probată.
Aşadar, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate condiţiile
necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatei Administraţia D_________
Public S_____ 2 Bucureşti, neexistând vreo cauză exoneratoare de răspundere.
Folosirea gratuită a parcului public, invocată de inculpată în concluziile scrise, nu poate
conduce la exonerarea răspunderii inculpatei, ci, dimpotrivă.
În privinţa inculpatei ______________________ Bucureşti, instanţa a reţinut
următoarele:
Având în vedere acuzaţiile aduse inculpatei ______________________ Bucureşti, se
impune a se menţiona în primul rând că ne aflăm în situaţia unei răspunderi speciale –
cea a răspunderii pentru fapta animalului raportată la condiţiile generale de răspundere
a persoanei juridice prev. de art. 219 alin. 1 C .civ.
Potrivit art. 1349 alin. 1 C .civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de
Potrivit art. 1375 C .civ., „ proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el
răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă
acesta a scăpat de sub paza sa.”
Potrivit dispoziţiilor art. 219 alin. 1 C .civ. privind răspunderea pentru fapte juridice, „
faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana
juridică însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau scopul funcţiilor
încredinţate.”
civile delictuale dincolo de dispoziţiile generale în această materie, instanţa a reţinut că
cumulativ, condiţiile speciale ale răspunderii pentru fapta animalului: fapta animalului,
prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta animalului şi prejudiciu şi faptul că la
data comiterii faptei ilicite, animalul se afla în proprietatea autorului faptei ilicite.
În privinţa răspunderii pentru fapta animalului, calitatea de persoană responsabilă
pentru prejudiciul cauzat de animal revine proprietarului sau celui care se serveşte de
el. În toate situaţiile, răspunderea civilă poate fi angajată numai în sarcina paznicului
juridic al animalului, posesorul animalului fiind prezumat a fi şi paznicul său juridic.
Cel care se serveşte de animal este, în acelaşi timp, şi paznicul său juridic, indiferent de
cauza care a stat la baza dreptului de a se servi de animal.
Mai mult d ecât atât, s-a avut în vedere responsabilizarea paznicului juridic indiferent
de orice culpă reţinută în sarcina sa (art. 1357 C .civ.). Culpa este prezumată relativ şi
fundamentată pe ideea garanţiei pe care trebuie să o datoreze paznicul juridic pentru
comportamentul animalului, prin asumarea riscurilor şi asigurarea reparării
prejudiciilor. Sarcina probei fiind răsturnată, proprietarul animalului are posibilitatea să
răstoarne prezumţia de culpă dovedind intervenţia unei cauze de forţă majoră, a faptei
victimei ori a unei terţe persoane, însă aceste din urmă împrejurări trebuie să
întrunească caracteristicile unei veritabile forţe majore în raport cu fapta animalului,
întrucât în materia specială a răspunderii civile delictuale pentru fapta animalului cazul
fortuit nu este o faptă exoneratoare de răspundere.
În cauză, pe lângă condiţiile speciale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta
animalului, trebuie să fie îndeplinite, în mod cumulativ, şi condiţiile generale ale
răspunderii persoanelor juridice: fapta ilicită a organelor persoanei juridice, care să aibă
legătură cu atribuţiile sau scopul funcţiilor încredinţate, prejudiciul produs ca urmare a
faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia
persoanei juridice însăşi în săvârşirea faptei.
În concret, fapta ilicită imputată ______________________ Bucureşti, aşa cum s-a
arătat pe parcursul considerentelor, a constat pe de o parte în neluarea (prin organele
sale) a măsurilor de prevedere impuse de deţinerea de câini, precum şi de activitatea de
asigurare a pazei bunurilor societăţii cu ajutorul câinilor, chiar în lipsa unor prevederi
legale exprese, iar pe de altă parte în neasigurarea (prin organele sale) a unui cadru
organizatoric apt să preîntâmpine atacul canin soldat cu moartea minorului A_____
lonuţ C_____, prin asigurarea integrităţii gardului curţii societăţii, evitând astfel
trecerea acestora pe terenul proprietatea firmei, situat înspre Lacul T__, care la acea
dată nu mai era delimitat în niciun fel de terenul viran al Administraţiei D_________
Public S_____ 2 Bucureşti, şi unde minorii au putut să ajungă nestingheriţi, datorită
faptului că se rătăciseră.
Consecinţa faptei inculpatei ______________________ Bucureşti a constat în decesul
victimei A_____ I____ C_____.
Deşi inculpata ______________________ Bucureşti a contestat calitatea sa de
proprietar al câinilor care au avut legătură de cauzalitate necondiţionată cu decesul
minorului, în considerentele hotărârii s-a probat neechivoc faptul că, la momentul
comiterii faptei ilicite, inculpata era deţinătoarea acestora, deci cel puţin persoana
juridică care se folosea de aceştia şi ca atare poartă responsabilitatea pentru
evenimentele petrecute.
cuprinsul considerentelor. Prin neasigurarea unui cadru organizatoric apt să
preîntâmpine atacul canin asupra minorului A_____ I____ C_____, prin menţinerea
integrităţii împrejmuirii curţii societăţii, pentru ţinerea câinilor societăţii exclusiv în
interiorul perimetrului îngrădit al firmei, şi prin neîndeplinirea obligaţiilor ce decurg
din legislaţia referitoare la deţinerea de câini, inclusiv a celor periculoşi sau agresivi,
inculpata ______________________ Bucureşti a permis trecerea copiilor pe terenul
proprietatea firmei, păzit de 7 câini agresivi, situat înspre Lacul T__, care la acea dată
nu mai era delimitat în niciun fel de terenul viran al Administraţiei D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti, şi unde minorii au putut să ajungă nestingheriţi, datorită faptului
că se rătăciseră.
Vinovăţia inculpatei, în forma culpei, a fost de asemenea probată.
Atâta timp cât existenţa faptei ilicite, a prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre
faptă şi prejudiciu au fost pe deplin dovedite, revenea sarcina inculpatei să dovedească
intervenţia în cauză a unei cauze de forţă majoră exoneratoare de răspundere.
Or, în considerentele hotărârii s-a arătat deja că nu se poate reţine existenţa vreunei
fapte ilicite culpabile în sarcina vreunui terţ care să o exonereze de răspundere pe
inculpată (insistenţa câinilor de a reveni pe teritoriu, în ciuda chemării hingherilor,
asigurarea hranei de către locuitorii din zonă, reacţia greoaie a autorităţilor locale, culpa
bunicii A_____ A_____), nefiind cazul a se reţine nici intervenţia vreunei cauze de
forţă majoră.
În privinţa faptei victimei, în cuprinsul hotărârii s-a arătat deja că sintagmele “fără
drept”, „în orice mod” din cuprinsul O.U.G. nr.55/2002 nu pot să opereze în favoarea
deţinătorului câinilor, în lipsa oricăror semne relevante ori avertismente privind intrarea
pe un teren privat şi prezenţa unor câini agresivi.
Aşadar, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate condiţiile
necesare angajării răspunderii civile delictuale ale inculpatei
______________________ Bucureşti.
În privinţa inculpatului C_______ C_________, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului C_______ C_________, s-a impus a se
menţiona în primul rând că există situaţia unei răspunderi speciale – cea a răspunderii
pentru fapta animalului raportată atât la condiţiile generale de răspundere proprie a
persoanei fizice, cât la condiţiile generale de răspundere a persoanei fizice,
administrator al unei persoane juridice.
Potrivit art. 1349 alin. 1 C .civ. , orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de
Potrivit art. 1357 alin. 1 C .civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă
ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare .
Potrivit dispoziţiilor art. 219 alin. 2 C .civ. privind răspunderea pentru fapte juridice, „
faptele ilicite (ale persoanei judice) atrag şi răspunderea personală şi solidară a celor
care le-au săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de terţi.”
Potrivit art. 1375 C .civ., „ proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el
răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă
acesta a scăpat de sub paza sa.”
Potrivit dispoziţiilor art. 1349 alin. 3 C .civ., “ în cazurile anume prevăzute de lege, o
persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucruri ori
animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului”.
civile delictuale dincolo de dispoziţiile generale în această materie, instanţa reţine că
cumulativ, condiţiile speciale ale răspunderii pentru fapta animalului: fapta animalului,
prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta animalului şi prejudiciu şi faptul că la
data comiterii faptei ilicite, animalul se afla în paza juridică a autorului faptei ilicite
(proprietar sau cel care se serveşte de el).
În cauză, pe lângă condiţiile speciale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta
animalului, trebuie să fie îndeplinite, în mod cumulativ, şi condiţiile generale ale
răspunderii persoanei fizice, atât cea proprie, cât şi cea de administrator al unei
persoane juridice: fapta ilicită a persoanei fizice în calitate de organ al persoanei
juridice, care să aibă legătură cu atribuţiile sau scopul funcţiilor încredinţate,
prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi
prejudiciu şi vinovăţia persoanei fizice însăşi în săvârşirea faptei.
În concret, fapta ilicită imputată inculpatului C_______ C_________, aşa cum s-a
arătat pe parcursul considerentelor, a constat pe de o parte în neluarea măsurilor de
prevedere impuse de deţinerea de câini, precum şi de activitatea de asigurare a pazei
bunurilor societăţii a cărei administrator era cu ajutorul câinilor, chiar în lipsa unor
prevederi legale exprese, iar pe de altă parte în neasigurarea unui cadru organizatoric
apt să preîntâmpine atacul canin soldat cu moartea minorului A_____ lonuţ C_____,
prin asigurarea integrităţii gardului curţii respectivei societăţi, evitând astfel trecerea
acestora pe terenul proprietatea firmei, situat înspre Lacul T__, care la acea dată nu mai
era delimitat în niciun fel de terenul viran al Administraţiei D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti, şi unde minorii au putut să ajungă nestingheriţi, datorită faptului
că se rătăciseră.
Consecinţa faptei inculpatului C_______ C_________, în calitate de administrator al
______________________ Bucureşti, a constat în decesul victimei A_____ I____
C_____.
Deşi inculpatul C_______ C_________ a contestat calitatea sa de proprietar al câinilor
care au avut legătură de cauzalitate necondiţionată cu decesul minorului, în
considerentele hotărârii s-a probat neechivoc faptul că, la momentul comiterii faptei
ilicite, inculpatul era administrator al societăţii deţinătoare a acestora, deci cel puţin
persoană care se folosea de aceştia şi ca atare poartă responsabilitatea pentru
evenimentele petrecute.
cuprinsul considerentelor. Prin neluarea măsurilor efective de prevenire a atacului
canin asupra minorului A_____ I____ C_____, prin menţinerea integrităţii
împrejmuirii curţii societăţii, pentru ţinerea câinilor societăţii exclusiv în interiorul
perimetrului îngrădit al firmei, şi prin neîndeplinirea obligaţiilor ce decurg din
legislaţia referitoare la deţinerea de câini, inclusiv a celor periculoşi sau agresivi,
inculpatul C_______ C_________, în calitate de administrator al S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, a permis trecerea copiilor pe terenul proprietatea
firmei, păzit de 7 câini agresivi, situat înspre Lacul T__, care la acea dată nu mai era
delimitat în niciun fel de terenul viran al Administraţiei D_________ Public S_____ 2
Bucureşti, şi unde minorii au putut să ajungă nestingheriţi, datorită faptului că se
rătăciseră.
Vinovăţia inculpatului, în forma culpei, a fost de asemenea probată.
Atâta timp cât existenţa faptei ilicite, a prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre
faptă şi prejudiciu au fost pe deplin dovedite, revenea sarcina inculpatului să
dovedească intervenţia în cauză a unei cauze de forţă majoră exoneratoare de
răspundere.
Or, în considerentele hotărârii s-a arătat deja că nu se poate reţine existenţa vreunei
fapte ilicite culpabile în sarcina vreunui terţ care să îl exonereze de răspundere pe
inculpat (insistenţa câinilor de a reveni pe teritoriu, în ciuda chemării hingherilor,
asigurarea hranei de către locuitorii din zonă sau de către angajaţii societăţii, reacţia
greoaie a autorităţilor locale, culpa bunicii A_____ A_____), nefiind cazul a se reţine
nici intervenţia vreunei cauze de forţă majoră.
În privinţa faptei victimei, în cuprinsul hotărârii s-a arătat deja că sintagmele “fără
drept”, „în orice mod” din cuprinsul O.U.G. nr.55/2002 nu pot să opereze în favoarea
deţinătorului câinilor, în lipsa oricăror semne relevante ori avertismente privind intrarea
pe un teren privat şi prezenţa unor câini agresivi.
Aşadar, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate condiţiile
necesare angajării răspunderii civile delictuale ale inculpatului C_______ C_________.
Efectele traumatice suferite de partea civilă A_____ A______ F______ – mama
minorului A_____ I____ C_____
Având în vedere condiţiile şi modul în care mezinul familiei, în vârsta de numai 4 ani,
a trecut în nefiinţă, impactul emoţional suferit de mama acestuia - partea civilă A_____
A______ F______ - este unul cât se poate de extrem, acesta având repercusiuni
imediate dintre cele mai grave.
Astfel, în pagina 16 a raportului de evaluare psihologică, privind-o pe partea civilă
A_____ A______ F______, se reţine că: „ După moartea copilului nostru I____,
familia noastră a trecut prin transformări profunde. Cu toate că am apelat la ajutor
specializat — alţi psihologi şi medici psihiatri — totuşi nu am reuşit să depăşim
urmările, consecinţele traumei prin care am trecut. Deşi au fost şi momente în care am
crezut că putem depăşi aceste momente dificile, am ajuns la concluzia că avem nevoie
de ajutor toţi trei”.
Totodată, în acelaşi raport se mai observă:
„Cei doi soţi manifestă vizibil semnele unei relaţii greoaie, apăsătoare, tensionată,
generată de oboseala psiho-emoţională a fiecăruia dintre aceştia, motiv pentru care,
pentru a-l proteja pe A_____ de disconfortul unor discuţii în contradictoriu între
părinţii săi, le solicit acestora expunerea în scris a propriei poveşti de familie”. .
„ Cele două expuneri scrise prezintă puncte personale de vedere, aşteptări disperate în
privinţa ameliorării stării de sănătate psiho-emoţională a copilului lor A_____,
precum şi dificultatea acceptării celor întâmplate — pierderea fiului lor mai mic,
I____”.
De asemenea, în pagina 8 a aceluiaşi raport, s-a precizat că: „ mama este deschisă
dialogului, manifestă conduită vigilentă la reacţiile soţului şi ale copilului. Adresează
întrebări psiho-terapeutului, relatează cu lux de amănunte evenimentele care au
precedat şi au succedat moartea „copilului nostru I____”. „Nu cred că aş mai fi fost
în picioare astăzi dacă A_____ ar fi murit şi el (mama plânge mult)”.
În pagina 9 a aceluiaşi raport se reţin următoarele: „ Contradicţiile trăirilor cu referire
la pierderea „copilului nostru I____” sunt antrenate de stări puternice de neputinţă în
privinţa tragediei petrecute”.
Aşadar, ca urmare a pierderii suferite, mama A_____ A______ F______ se află într-o
stare depresivă aproape continuă, cu agravări periodice, trauma extremă suferită lăsând
o amprentă deosebit de puternică în starea de sănătate psihică.
Destul de frecvent, aceste stări depresive sunt atent monitorizate de către Dr. Psihiatru
G_______ B____— medic curant — sub supravegherea căreia sunt ţinute sub control
medicamentos toate aceste perioade (a se observa în acest sens frecventele concedii
medicale acordate din această cauză, diagnosticul - codificat sub nr. 327, cod care
reprezintă „reacţia la un factor de stress important şi tulburări de adaptare”, precum şi
medicaţia prescrisă, eg: mirtazapinum -puternic efect antidepreseiv şi somnifer,
bromazepam - antidepresivputernic - medicamente cu prescripţie specială).
Dincolo de faptul că pierderea unui copil în general are ca şi efect o traumă extremă,
catastrofală, aceasta fiind situaţia cea mai gravă pe care o persoană o poate suporta în
urma unui traumatism, situaţia mamei A_____ A______ F______ este una care excede,
având în vedere condiţiile imposibil de imaginat şi de conceput în care copilul cel mic -
în vârstă de numai patru ani - şi-a pierdut viaţa - în chinuri groaznice, sfâşiat de o haită
câini, în condiţiile în care nu a existat nicio muşcătură fatală care să-i grăbească
sfârşitul. Este imposibil, practic, de estimat gradul de afectare psihică în condiţiile în
care trupul mezinului familiei a fost aproape dezmembrat, chipul desfigurat, iar capul
scalpat aproape în totalitate (se remarcă, îndeosebi, o leziune constatată la nivelul
extremităţii cefalice, circumferenţial şi cvasitotal, constând într-o lipsă de substanţă a
scalpului, de 28/22 centimetri, cu margini fin neregulate, infiltrate sanguin, lăsând să se
vadă calota craniană).
Este adevărat că, în condiţiile unei civilizaţii caracteristice secolului 21, într-un oraş
precum Bucureşti (dar nu numai), suntem intoxicaţi psihic cu serii nelimitate de
tragedii care se petrec în jurul nostru, accidentele soldate cu victime provocate în
activităţile de circulaţie rutieră fiind deja o parte din viaţa noastră, la fel ca şi
sinuciderile, existenţa bolilor incurabile la din ce în ce mai multe persoane cu vârste din
ce în ce mai fragede, fapt care, uneori, în mintea noastră, se manifestă în subconştient şi
chiar în conştient prin acceptarea oarecum facilă a acestor posibilităţi ca şi probabilităţi
existente pur şi simplu în viaţa noastră, ca un dat al societăţii în care trăim.
Este însă inacceptabil, indiferent de circumstanţele obiective şi/sau subiective ivite, ca,
în secolul 21, într-o capitală europeană, într-o zonă urbană semicentrală, un copil de 4
ani să fie sfâşiat de câini şi să îşi piardă viaţa în chinuri şi dureri inimaginabile, sub
colţii acestor fiare.
Cu atât mai mult, este o situaţie care nu poate fi acceptată niciodată de mama minorului
A_____ I____ C_____, stuaţie care, la acest moment, cel puţin, nu face altceva decât
să adâncească şi să cronicizeze trauma catastrofală suferită.
Un aspect distinct, dar deopotrivă de traumatizant pentru mama A_____ A______
F______, îl reprezintă însăşi starea de sănătate a celuilalt copil rămas în viaţă, A_____
A_____ A______, acesta fiind la rândul său profund marcat de un sindrom post-
traumatic extrem şi fiind supus în permanenţă evaluărilor şi tratamentului de
specialitate, starea de sănătatea a acestuia fiind una destul de gravă, având în vedere, pe
lângă faptul pierderii fratelui şi prietenului său, însăşi faptul că a fost martor ocular şi a
văzut şi a conştientizat moartea cruntă a fratelui său.
Un alt aspect important în situaţia părţii civile A_____ A______ F______ îl reprezintă,
la acest moment, starea de sănătate a acesteia. La mai puţin de un an de la pierderea
mezinului A_____ I____ C_____, mama A_____ A______ F______ s-a îmbolnăvit,
fiind diagnosticată cu chistadenom ovarian stâng gigant, torsionat, diagnostic ce a
necesitat intervenţia chirurgicală de urgenţă. Intervenţia chirurgicală a avut loc la data
de 27.06.2014 şi s-a soldat cu pierderea uni ovar — anexectomie stângă visceroliză.
Fără a se imputa o legătură de cauzalitate între această problemă medicală suferită şi
evenimentul traumatic produs din culpa inculpaţilor, trebuie menţionat totuşi că, pe
lângă faptul că scopul primordial al mamei A_____ A______ F______ de a avea doi
copii de vârste cât mai apropiate, pentru ca aceştia să fie foarte apropiaţi, să se poată
juca împreună, să meargă la şcoală împreună, la clase cât mai apropiate (diferenţa
dintre A_____ şi I____ fiind de doi ani şi trei luni), a fost năruit într-o clipă, după
această intervenţie medicală suferită, şi posibilitatea de a-i oferi lui A_____ încă un
frate sau o soră care să le aline astfel durerea a devenit imposibilă.
Nu în ultimul rând, se impune a se menţiona şi faptul că evenimentul traumatic produs
a avut şi consecinţe asupra activităţii profesionale a mamei A_____ A______ F______,
aceasta confruntându-se cu probleme deosebite la locul de muncă (fiind consilier
juridic într-o companie), având în vedere pe de o parte imposibilitatea de concentrare
cauzată de starea generală negativă în care se regăseşte, iar pe de altă parte frecventele
absenţe motivate - concediile medicale cauzate de starea sa psihică deficitară, dar şi de
celelalte probleme de sănătate cu care a început să se confrunte după pierderea
mezinului.
Efectele traumatice suferite de partea civilă A_____ I__ V_______ – tatăl minorului
A_____ I____ C_____
Având în vedere condiţiile şi modul în care mezinul familiei, în vârstă de numai 4 ani a
trecut în nefiinţă, impactul emoţional suferit este unul cât se poate de extrem, acesta
având repercusiuni imediate dintre cele mai grave asupra ambilor părinţi.
La fel ca şi mama A_____ A______ F______, ca urmare a pierderii suferite, şi tatăl
A_____ V_______ I__ se află într-o stare depresivă aproape continuă, cu agravări
periodice, trauma extremă suferită lăsând o amprentă deosebit de puternică şi în starea
de sănătate psihică.
În pagina 23 a raportului de evaluare psihologică, se reţine că: „ apelez la psiholog ca
urmare a dispariţiei din viaţa familiei noastre a lui I____, mezinul meu iubit şi nu
reuşesc să accept nimic din ce s-a întâmplat (vestea, recunoaşterea la faţa locului,
catafalc, înmormântare) şi după aceea tot ce a urmat a fost un val de minciuni şi
manipulări cu privire la I____ şi la mama mea. Doresc ca A_____ să nu fie obligat să
retrăiască acele scene la care a luat parte (cum ar fi refacerea traseului din parc până
la locul în care I____ a murit sfâşiat de câini)”.
Totodată, în pagina 8 a aceluiaşi raport de evaluare psihologică se notează de către
psiholog următoarele: „ Tatăl manifestă un comportament rezervat; sunt evidente
mecanismele de apărare (o ____________________ de operaţii care se opun ruperii
echilibrului şi dezagregării individualităţii bio-psihice) precum raţionalizarea
(încearcă să desluşească, să înţeleagă logica evenimentelor, „incidentului” în cadrul
căruia I____, „mezinul meu iubit” a fost omorât de o haită de câini) raţionalizarea,
refuzul, proiecţia sunt mecanisme de apărare ce plasează o persoană într-un nivel de
conştiinţă a negării, „să moară copilul tău cu numele tău pe buze....(tatăl )”.
Destul de frecvent, aceste stări depresive sunt atent monitorizate de către Secţia de
Psihiatrie din cadrul Spitalului Clinic C________ — sub supravegherea căreia sunt
ţinute sub control medicamentos toate episoadele depresive, dar şi de către medicul de
familie (a se observa în acest sens frecventele concedii medicale acordate din această
cauză, diagnosticul - codificat sub nr. de cod 321, care reprezintă „_______________”,
precum şi medicaţia prescrisă, eg: paroxetinum - puternic efect antidepreseiv şi excitant
de serotonină, medazepam - antidepresivputernic - medicamente cu prescripţie
specială).
Aşa cum s-a arătat şi în cazul mamei A_____ A______ F______, dincolo de faptul că
pierderea unui copil în general are ca şi efect o traumă extremă, catastrofală, aceasta
fiind situaţia cea mai gravă pe care o persoană o poate suporta în urma unui
traumatism, situaţia tatălui A_____ V_______ I__ este şi ea una care excede, având în
vedere condiţiile imposibil de imaginat şi de conceput în care copilul cel mic şi-a
pierdut viaţa - şi mai ales prin prisma faptului că tatăl a fost cel care l-a identificat la
faţa locului, fiind nevoit să îl vadă exact în ipostaza în care şi-a trăit ultimele minute de
groază, iar felul în care acesta se găsea la faţa locului lăsa să se înţeleagă cât se poate
de clar ceea ce s-a petrecut acolo şi chinurile cumplite în care s-a stins din viaţă copilul
său cel mic.
Un aspect distinct, dar deopotriv ă de traumatizant şi pentru tatăl A_____ V_______
I__ îl reprezintă însăşi starea de sănătate a celuilalt copil rămas în viaţă, A_____
A_____ A______, acesta fiind la rândul său suferind de un sidrom post-traumatic
profund.
De asemenea, şi tatăl, având ocupaţia de economist, întâmpină probleme deosebite la
serviciu, având în vedere starea psihică generală deficitară, aşa cum se poate observa şi
din înscrisurile medicale ataşate la dosar, stare care are ca şi efect imediat lipsa de
concentrare, multitudinea de concedii medicale datorate episoadelor depresive pe de o
parte, dar şi de internarea în două rânduri la Institutul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al.
O______” împreună cu minorul A_____ A_____ A______ pentru investigaţii şi
evaluări ale acestuia.
Efectele traumatice suferite de partea civilă A_____ A_____ A______ – fratele
minorului A_____ I____ C_____
Având în vedere modalitatea în care s-au petrecut faptele care au condus la această
tragedie, starea psihică - sindromul post-traumatic extrem care afectează în mare
măsură psihicul copilului A_____ A_____ A______ este într-o continuă agravare.
Având în vedere vârsta foarte fragedă - de numai 6 ani - pe care o avea minorul
A_____ A_____ A______ la momentul la care a asistat la acel tragic episod, şocul
suferit a condus la o oarecare acceptare, pe moment, a situaţiei. Cu toate acestea, având
în vedere modul exponenţial în care psihicul copilului se dezvoltă în această perioadă –
cu referire la perioada de vârstă cuprinsă între 6 ani şi 8 ani, asistăm la un parcurs nu
tocmai pozitiv, pe de o parte, dar cât se poate de logic, pe de altă parte.
Concret, înaintând în vârstă, conştientizând din ce în ce mai mult tragedia prin care a
trecut şi pierderea fratelui mai mic, starea psihică a minorului A_____ A_____
A______ cunoaşte un regres continuu. Astfel:
Imediat după producerea tragediei, minorul A_____ A_____ A______ a fost internat în
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. A________ O______”, pentru perioada 10.09.2013 –
13.09.2013. În biletul de ieşire din spital, întocmit în baza foii de observaţie nr. xxxxx,
se consemnează diagnosticul principal: reacţie acută la stres (cod f43-0, ce reprezintă
tulburare anxioasă), precizându-se faptul că la momentul ieşirii din spital starea
pacientului este ameliorată. Ca şi recomandări au fost prevăzute: tratament medical -
conform reteţă prescrisă (rp); măsuri psiho-educaţionale adecvate; consiliere familială
în cadrul Centrului pentru Educaţie Emoţională şi Comportamentală din
_________________-45 (Fundaţia Salvaţi Copiii, care deţine un astfel de centru);
revenire la control după 6 luni sau la nevoie.
Urmând aceste recomandări, s-a apelat la Centrul pentru Educaţie Emoţională şi
Comportamentală din _________________-45 din cadrul Fundaţiei Salvaţi Copiii. În
cadrul acestui centru a început să meargă întreaga familie însă din data de 13.01.2014.
În perioada cuprinsă între 13.01.xxxxxxxxxxxxxxx14, minorul A_____ A_____
A______ a participat săptămânal la şedinţe de consiliere psihologică (a se observa
conţinutul adeverinţei emise de Centrul pentru Educaţie Emoţională şi
Comportamentală din cadrul Fundaţiei Salvaţii Copiii emisă la data de 15.09.2014 sub
nr. 512).
De menţionat faptul că astfel de şedinţe impun, în marea lor parte, desfăşurarea în
prezenţa părinţilor şi, doar în cazuri excepţionale, au loc şi şedinţe separate,
individuale. În toate cazurile în care şedinţele au loc cu participarea părinţilor, aceştia
au, la rândul lor, un rol activ pe de o parte, dar aceleaşi şedinţe îi vizează şi pe aceştia,
rolul părinţilor în dezvoltarea/însănătoşirea copilului fiind fundamental în astfel de
cazuri.
Astfel de tratamente mai implică - pe lângă şedinţele descrise mai sus - şi participarea
minorului - separat de părinţi, concomitent cu aceste şedinţe sau ulterior, la întâlniri de
grup împreună cu alţi copii, pentru a se putea observa comportamentul copilului într-un
mediu cât mai apropiat de mediul normal caracteristic vârstei sale (şcoală, grădiniţă
etc.).
Ca atare, începând cu data de 24.03.2014, minorul A_____ A_____ A______ a
participat şi la 10 întâlniri de grup (a se vedea aceeaşi adeverinţă nr. 512/15.09.2014).
În urma acestor activităţi, aşa cum se observă din aceeaşi adeverinţă, în aparenţă,
lucrurile păreau sa meargă în direcţia bună. Cu toate acestea, când minorul A_____
A_____ A______ se afla doar în prezenţa părinţilor, lucrurile nu erau, sub nicio formă,
pe făgaşul cel bun, observându-se o agravare a stării emoţionale a acestuia şi o
schimbare vizibilă, profundă în comportamentul acestuia, faţă de momentul în care
minorul se afla în celelalte medii sociale - şcoală, alte activităţi educative, sala de sport
- când avea un comportament oarecum normal, adecvat, nelăsând a se întrevedea
consumul psihic interior pe care îl manifesta în intimitatea familiei.
S-a constatat la un moment dat că nu se întâmpla ceea ce trebuie în cadrul acestui
centru, motiv pentru care părinţii au solicitat să fie direcţionaţi şi către un alt centru din
cadrul aceleiaşi fundaţii.
Astfel, părinţii au fost transferaţi la o altă unitate a acestui centru, situată în
___________________ 5-7, S_____ 1, Bucureşti, unde s-au desfăşurat, în paralel alte 6
şedinţe de consiliere, aici funcţionând Centrul de consiliere pentru părinţi.
Nici in cadrul acestui centru nu s-a găsit ajutorul real de care avea nevoie familia
A_____. Având în vedere întâlnirile de grup, ceilalţi participanţi nu erau nici pe departe
sub o traumă precum cea suferită de ei, astfel că nivelul de desfăşurare a acestor şedinţe
nu se ridica la nivelul lor de aşteptare, aşa încât să poată beneficia în mod real de un
sprijin adecvat şi consistent, motiv pentru care, la sfârşitul anului 2014, au încetat să
mai meargă în aceste centre, în condiţiile în care atât starea lui A_____ se deteriora cu
cât avansa în vârstă, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici şedinţele de terapie pentru
părinţi nu le-au fost de un real ajutor.
Au urmat o ________ întrevederi şi încercări de a găsi sprijin şi pe la alţi specialişti pe
care părinţii îi cunoşteau în baza diverselor recomandări.
S-a mers în cele din urmă - în perioada februarie - aprilie 2015 - şi la cabinetul doamnei
psiholog B_____ C_____, dar şi de această dată nu s-a reuşit o comunicare completă,
şedinţele fiind, de asemenea, la un nivel care nu se apropia necesitaţilor.
Într-un final, în cursul lunii martie 2015, s-a ajuns la dna. psiholog N_______ Vâscan,
începând imediat şedinţele de psiho-terapie atât pentru părinţi ca şi familie, dar şi
separate pentru A_____.
Toate aceste considerente afirmate de partea civilă A_____ A______ F______ sunt
confirmate de adeverinţele medicale eliberate de Centrul pentru Educaţie Emoţională şi
Comportamentală din cadrul Fundaţiei Salvaţii Copiii.
Iniţial, având în vedere recomandările pozitive primite în timp faţă de acest centru, s-a
mers pe ideea că astfel de situaţii nu pot fi ameliorate într-un timp scurt.
Între timp, având în vedere comportamentul disociat al lui A_____ - în sensul că în
colectivitate comportamentul acestuia era unul cât de cât normal, dar în intimitate
comportamentul acestuia era unul vizibil negativ, starea acestuia psihică degradându-se
în continuare, având din ce în ce mai multe tulburări de somn, coşmaruri, perioade
lungi în care refuza comunicarea, dorul profund şi conştient de frăţiorul pierdut,
precum şi amprenta profundă pusă de absenţa acestuia, care a condus la schimbarea
radicală a vieţii sale cotidiene (lipsa companiei lui I____, lipsa jocurilor cu acesta), s-a
considerat că este nevoie de o nouă evaluare psihiatrică în cadrul Institutului O______.
Astfel, la data de 02.02.2015, a avut loc o nouă internare a tatălui A_____ V_______
I__ împreună cu minorul A_____ A_____ A______ în cadrul Institutului O______,
unde s-a pus diagnosticul de tulburări de somn neorganice (tulburări de somn care au la
bază o anumită stare psihică), diagnostic confirmat la ieşirea din spital şi prin biletul de
ieşire din spital eliberat la data de 05.02.2015. Pe lângă constatarea acestei afecţiuni în
plan principal, se constată, ca şi cauză a tulburărilor de somn: evenimente negative
legate de copilărie - cod z61.8., iar ca şi cauză a traumei suferite - dispariţia sau decesul
unui membru al familiei - cod z63.4.
Prin urmare, se observă într-adevăr o cristalizare a problemelor psihice care îl afectează
pe minorul A_____ A_____ A______, pe de o parte, iar pe de altă parte, se confirmă
faptul că, odată cu avansarea în vârstă, când conştientul devine mult mai puternic,
efectul negativ al acestei evoluţii naturale nu face altceva decât să conducă la
conştientizarea din ce în ce mai exactă a episodului traumatic urmat de decesul fratelui
mai mic.
Efectele acestei dezvoltări datorate înaintării în vârstă se regăsesc astfel preponderent
în retrăirea efectivă şi conştientizarea amănunţită a acestui episod traumatic, având loc,
ca urmare, o agravare a stării psihice a copilului.
În acest sens, în raportul de evaluare psihologică întocmit de Psihoterapeutul Vâscan
N_______, la pagina 3, Cap. IV, Tablou psiho-clinic, s-au reţinut următoarele aspecte:
„Copilul A_____ A_____ manifestă - nevrotic - simptome specifice retrăirii
evenimentului traumatic: are sentimente de stres intens când îşi reaminteşte
evenimentul; are coşmaruri asupra traumei în sine sau alte lucruri înfricoşătoare;
prezintă reacţii fizice intense la amintirile traumei - palpitaţii, respiraţii rapide, tensiune
musculară, transpiraţie.
A dezvoltat în egală măsură şi comportamente de evitare a reamintirii traumei în
sensul că este în imposibilitatea psiho-emotională de a reproduce aspecte importante
ale traumei, evită discuţiile despre numirea activităţilor, locurilor, gândurilor sau
emoţiilor care reamintesc de traumă, manifestă comportamente tipice, izolări
emoţionale .
Este hipervigilent, tresare la zgomote, în particular - lătrat de câine - este irascibil, are
crize de furie, toate acestea marcând simptome ale creşterii anxietăţii şi a excitării sale
emoţionale.
În tot acest context post traumatic, copilul A_____ A_____ a ajuns sa dezvolte un
comportament auto agresiv („l-am surprins muşcându-se de mânuţe” - mama) şi hetero
agresiv („roade creioanele, pixurile, stilourile, orice alte ustensile de scris, până le
distruge. De asemenea, îşi roade bluzele, tricourile, gecile, pe partea din faţă, in zona
pieptului, unde poate ajunge cu ele la gură, sau mânecile, în cazul bluzelor cu mâneca
lungă sau a gecilor”-mama).
Evită, neagă, şi se retrage în sine („Nu ştiu”; „ Chiar nu ştiu”; „Nu pot deloc”, “Nu
ştiuuuuuu, nu-mi ieeeeeeseeee”) atunci când evaluatorul îl solicită să completeze o
sarcină absolut facilă şi plăcută pentru un copil de 7 ani şi 11 luni precum desenarea
familiei sale.”
Aşa cum a mai arătat instanţa de fond şi în cazul părinţilor A_____ A______ F______
şi A_____ V_______ I__, dincolo de faptul că pierderea unui frate mai mic în general
are ca şi efect o traumă extremă, catastrofală, situaţia minorului A_____ A_____
A______ este şi ea una care excede, având în vedere că împotriva psihicului minorului
nu acţionează un singur factor rezultat din acel episod, precum moartea fratelui mai
mic, ci coexistă o ________ factori care acţionează concomitent şi care, chiar luaţi
fiecare în individualitatea lor, pot avea acelaşi efect traumatizant sever.
Astfel, episodul traumatic, atât cel principal, dar si episoadele subsecvente - urmare
directă a episodului traumatic principal, sunt compuşi din următorii factori: decesul
fratelui mai mic (episod suficient care este apt în sine - indiferent de cauza decesului -
să conducă la o traumă asupra fratelui supravieţuitor, în condiţiile în care se schimbă
radical modul de viaţă, se naşte o suferinţă cauzată de lipsa acestuia, dorul de persoana
acestuia etc...); condiţiile extreme ale decesului (chiar şi în absurda ipoteză în care
minorul A_____ I____ C_____ ar fi supravieţuit în urma acestui atac feroce, trauma
acestui atac canin este una cât se poate de puternică, creând în psihicul conştient şi/sau
subconştient al minorului acel sentiment de groază, teamă, disperare, imposibilitate de
reacţie şi de ajutor, de intervenţie şi salvare - factori care la rândul său pot naşte
episoade de suferinţă, aşa cum acestea sunt constatate - teama de câini, coşmaruri
nocturne, etc.); schimbarea radicală a modului de viaţă caracterizată prin absenţa
fratelui, suferinţa psihică, atât cea proprie, cât şi cea a părinţilor, care se răsfrânge
conştient sau subconştient şi asupra sa în mod direct (avem în vedere aici vizitele
zilnice la cimitir, tristeţea profundă a părinţilor, lipsa fratelui şi a companionului
permanent de joacă, etc.); factori externi — îndeosebi cei apropiaţi momentului
decesului - hărţuirea în presă, numărul impresionant de persoane care au participat la
înmormântarea fratelui; ultima imagine cu fratele său în sicriu — cu faţa mutilată), etc.
În concluzie, nu se poate decât ca, în lumina acestor considerente, să se remarce
efectele catastrofale pe care decesul traumatic al fratelui A_____ I____ C_____ şi
urmările acestuia le produc asupra stării psihice a minorului A_____ A_____ A______.
De menţionat teza conform căreia întregul episod traumatic nu este încă pe deplin
cristalizat în conştientul minorului, acesta urmând a fi conştientizat odată cu înaintarea
în vârstă şi conştientizarea cu discernământ a întregului eveniment, fapt care va
conduce automat la sentimente de auto-învinovăţire atât pentru iniţierea jocului care a
condus spre acel loc fatal, cât şi pentru faptul că nu a făcut nimic în sensul salvării
fratelui din colţii câinilor.
Consecinţele evenimentului traumatic asupra familiei A_____
Ceea ce este şi mai crunt îl reprezintă faptul că nu doar mama A_____ A______
F______ este atât de grav afectată, ci şi tatăl A_____ V_______ I__, dar şi unicul copil
rămas în viaţă sunt la fel de mult afectaţi şi, prin urmare, ne aflăm în situaţia în care
relaţiile de familie sunt grav deteriorate, această familie fiind grav marcată psihic de
aceeaşi traumă catastrofală, prognosticul revenirii la o oarecare normalitate fiind unul
care, la acest moment, este dificil de dat.
În oricare alte condiţii, familia, ca şi celulă socială de bază, reprezintă cel mai bun
mediu de sprijin psiho-moral în cazul în care un membru al acesteia devine victimă a
unui eveniment care produce un sindrom post-traumatic sever. Însă, nu aceeaşi este şi
situaţia în care întreaga familie este afectată la cel mai înalt grad, sindrom post-
traumatic. În acest sens, menţionăm faptul că, la acest moment, psihologul curant - aşa
cum a specificat şi în raportul de evaluare - are în vedere antrenarea psiho-terapeutică
pe termen nelimitat pentru astfel de situaţii extreme.
A se vedea în acest sens şi declaraţia mamei A_____ A______ F______ dată în faţa
psihologului curant: „ Cu toate că am apelat la ajutor specializat - alţi psihologi şi
medici psihiatri - totuşi nu am reuşit să depăşim urmările, consecinţele traumei prin
care am trecut. Deşi au fost şi momente în care am crezut că putem depăşi aceste
momente dificile, am ajuns la concluzia că avem nevoie de ajutor toţi trei”.
Ceea ce trebuie reţinut este faptul că această declaraţie a mamei este recentă, făcută la o
perioadă destul de mare de la decesul minorului A_____ I____ C_____ (1 an şi 8 luni
de la deces). Prin urmare, situaţia nu se ameliorează cu trecerea timpului, în pofida
faptului că s-a sperat la acest lucru. În fiecare zi ei merg la cimitir, la mormântul
minorului, indiferent de vreme, neputând încă concepe a petrece o zi fără acesta.
Prejudiciul cauzat de faptele ilicite ale inculpaţilor are o singură componentă, morală,
ce constă în suferinţele pricinuite de moartea minorului A_____ I____ C_____.
Sub acest aspect, instanţa a mai arătat faptul că persoanele vătămate A_____ A______
F______ şi A_____ I__ V_______ - părinţii victimei – şi A_____ A_____ A______ -
fratele victimei – au precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1500000 euro
fiecare cu titlu de daune morale.
Înţelesul noţiunii de „prejudiciu moral” constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte
ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial ce
definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană,
lezează direct şi nemijlocit sentimente de dragoste şi afecţiune, cum este cazul în speţă.
În ceea ce priveşte sumele ce se impun a fi acordate cu titlu de daunele morale, acestea
sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca
pe un pretium dolores, ca o compensare a pierderii suferite de partea civilă. Totuşi, la
stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, instanţa
trebuie să aibă în vedere o ________ criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite de
cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care
acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt şi, mai ales, vor fi percepute
consecinţele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoţional şi familial. Prin
urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu
nepatrimonial include, de regulă, o doză ridicată de aproximare şi subiectivism.
Aceasta deoarece evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este
evidentă, de regulă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe
baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare a
judecătorilor în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale.
În cauză, acordarea daunelor morale este pe deplin justificată în raport de urmările
produse – decesul minorului A_____ I____ C_____, de consecinţele pe care acest
eveniment tragic le-a avut asupra părţilor civile, această pierdere implicând, după cum
s-a arătat mai sus, suferinţe psihice extreme, generate de lezarea sentimentelor de
afecţiune existente între membrii familiei. Este evident că s-a produs un prejudiciu
moral părţilor civile datorită suferinţelor psihice determinate de decesul unei persoane
foarte apropiate, de modificarea cursului firesc al vieţii pe care părţile civile o duceau
anterior săvârşirii faptelor de către inculpaţi.
În acest sens este şi practica instanţei supreme, care a statuat că este necesară repararea
unui prejudiciu de afecţiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie
reparat de către persoana culpabilă, în sensul în care s-a dispus şi prin Rezoluţia
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965 în
materia prejudiciului corporal, care statuează expres că „în caz de deces, reparaţia
pentru prejudiciul de afecţiune trebuie acordată părinţilor, soţului şi copiilor victimei
pentru că doar în aceste cazuri reparaţia este supusă condiţiei ca aceste persoane să fi
avut legături de afecţiune strânse cu victima, în momentul decesului”, această soluţie
fiind conformă atât cu interpretarea tradiţională a jurisprudenţei române cât şi cu
interpretarea constantă a jurisprudenţei europene.
În cauză, ceea ce trebuie reparat nu este doar prejudiciul de afecţiune, ci mai ales
tulburările din viaţa cotidiană, cu implicaţii în toate planurile psiho-socio-economice,
îndeosebi avându-se în vedere suferinţa membrilor familiei în urma decesului
mezinului familiei, a copilului A_____ I____ C_____, în circumstanţele şi condiţiile
extreme în care s-a produs această pierdere.
Astfel, trebuie avute în vedere în primul rând, efectele dezastroase ale traumei pentru
fiecare dintre cei membri ai familiei, cu referire îndeosebi la modalitatea extremă în
care minorul A_____ I____ C_____ şi-a pierdut viaţa, faptele şi circumstanţele care au
fost reţinute în sarcina inculpaţilor - respectiv starea de neglijenţă şi ignoranţă
generalizată a acestora în raport cu prevederile legale şi obligaţiile izvorâte din natura
activităţilor desfăşurate de aceştia şi, nu în ultimul rând, efectul pe care aceasta tragedie
l-a produs la nivelul întregii societăţi, atât la nivel naţional, şi chiar dincolo de graniţe.
Gravitatea extremă a stării de sănătate psihică a celor trei membri ai familiei A_____ ca
urmare a traumei suferite, sănătate psihică marcată de durerea sufletească profundă
cauzată atât de decesul mezinului familiei, condiţiile extreme şi inimaginabile în care
acesta şi-a pierdut viaţa (în chinuri groaznice, sfâşiat de o haită câini, trupul copilului în
vârstă de numai 4 ani fiind aproape dezmembrat, chipul desfigurat, iar capul scalpat
aproape în totalitate), dar şi urmările mediate ale acestui traumatism: părinţii care
suferă şi prin prisma stării psihice degradate a celuilalt copil în viaţă, imposibilitatea -
frustrantă, cel puţin - de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu în condiţii optime.
Traumele psihice suferite vor avea efecte pe un termen foarte lung, probabilitatea ca
aceste efecte să dispară la un moment dat fiind foarte puţin probabilă. Probabilitatea
mult mai mare este ca aceste traume să se amelioreze într-adevăr după un timp
îndelungat, fără însă a se putea lua în calcul o vindecare completă ca şi în cazul în care
aceşti factori traumatici nu ar fi existat.
Este greu de imaginat că, în urma unei astfel de traume, în condiţiile în care întreaga
familie este sub imperiul unui sindrom post-traumatic dezastruos, se mai poate vorbi de
o viaţă sociala generală normală, precum cea avută anterior tragediei produse. Situaţia
socială este una schimbată radical, având în vedere schimbările profunde din sânul
familiei pe de o parte, iar pe de altă parte având în vedere faptul că, până la acest
moment, viaţa cotidiană se împarte între serviciu, şedinţe de psihoterapie şi vizitele
zilnice la mormântul minorului A_____ I____ C_____.
În privinţa gradului de culpă a persoanelor responsabile, se reţine că acesta este unul
deosebit de ridicat, manifestat printr-o neglijenţă conştienta a celor două persoane
juridice, precum şi a inculpatului C_______ C_________, în forma culpei cu
prevedere.
Instanţa de fond a avut în vedere faptul că decesul minorului s-a produs şi datorită
culpei chiar a unei instituţii publice, administrator al unei zone verzi, care nu a luat
măsurile de prevedere adecvate pentru a garanta siguranţa într-un parc în care erau
amplasate dotări pentru distracţia copiilor. Tocmai calitatea de instituţie publică pe care
o avea inculpata ADP S_____ 2 Bucureşti impunea respectarea normelor şi susţinerea
interesului public local. Or, aceasta şi-a încălcat, negat şi nesocotit tocmai obligaţia de
statut ce presupunea asigurarea controlului privind respectarea de către persoanele
fizice şi juridice a legislaţiei în vigoare privind domeniul public, efectele răsfrângându-
se în mod tragic asupra minorului A_____ I____ C_____.
Instanţa a avut în vedere atât superficialitatea îndeplinirii atribuţiilor de care au dat
dovadă şi ceilalţi inculpaţi, dar şi indiferenţa manifestată de aceştia faţă de garantarea
dreptului constituţional la viaţă.
Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere faptul că tragedia morţii extrem de violente a
minorului A_____ I____ C_____ a avut un efect deosebit de puternic la nivel naţional
şi internaţional, devenind pentru o lungă perioadă de timp evenimentul cel mai
important atât în mass-media românească, cât şi în cea internaţională, realizându-se
numeroase reportaje, emisiuni şi dezbateri pe această temă, având în centrul de interes,
îndeosebi, următoarele aspecte: vârsta fragedă a minorului - de doar 4 ani; locul în care
s-a petrecut tragedia - în mijlocul unei capitale a unei ţări membre a Uniunii Europene;
ferocitatea atacului canin - care pentru o mare parte a publicului era de neconceput la
acea vreme, necesitând o bună perioada de timp ca acesta să accepte faptele aşa cum s-
au petrecut; schimbările necesare în vederea evitării unor astfel de cazuri.
Având un impact deosebit de puternic din punct de vedere emoţional la nivel naţional,
efectele acestei tragedii au condus la o ________ modificări legislative şi acţiuni de
punere în practică a acestora, fiind astfel abordată şi reglementată problema câinilor
comunitari precum şi a câinilor cu stăpân, modul şi condiţiile de deţinere a acestora,
fapt care a creat valuri de proteste, valuri care s-au răsfrânt în mod direct şi asupra
părţilor civile din prezenta cauză.
Toate aceste aspecte (aspecte de altfel notorii) s-au răsfrânt în mod direct asupra
mamei, asupra tatălui şi asupra fratelui minorului A_____ I____ C_____ şi au
contribuit esenţial la amplitudinea traumei psihice extreme deja cauzate de pierderea
mezinului familiei în aceste condiţii, la amplificarea la cote imposibil de descris a
suferinţei pe care aceştia o încercau.
Plecând de la episodul traumatic extrem, caracterizat pe de o parte de moartea
mezinului familiei, iar pe de altă parte de condiţiile inimaginabile şi inacceptabile în
care acest copil şi-a găsit sfârşitul, precum şi de la episoadele traumatice subsecvente
(din cadrul familiei, presa, iubitori de câini etc.) este de necombătut că toate acestea au
creat o situaţie generală traumatică unică până la acest moment în cazuistica şi
jurisprudenţa naţională şi europeană.
În pofida faptului că tragedii similare, urmate de decesul victimei ca urmare a unui atac
canin au mai existat atât pe teritoriul României, inclusiv în Bucureşti, prezenta cauză
reprezintă una inedită, fiind primul caz în care se identifică şi persoanele vinovate de
producerea faptei şi, prin urmare, acestea sunt trimise în judecată.
Situaţii oarecum similare - de atacuri canine, dar fără a fi soldate de moartea victimei -
au fost deja soluţionate, existând astfel o practică recentă (a se vedea dosarul nr.
xxxxx/211/2009 având ca obiect infracţiuni privind regimul de deţinere al câinilor
agresivi şi periculoşi – OUG nr. 55/2002 -, în care inculpatul a fost obligat la plata
către reprezentanţii legali ai minorului persoană vătămată a sumei de 200.000 lei
reprezentând daune morale; dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect
vătămare corporală din culpă, în care inculpatul a fost obligat la plata către
reprezentantul legal al minorului persoană vătămată a sumei de 50.000 lei reprezentând
daune morale).
Pe lângă aceste sentinţe, există şi o Hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului în
cauza S________ împotriva României, datată din 26 iulie 2011, prin care Statul Român
a fost condamnat la plata către G_______ S________ a sumei de 9000 Euro cu titlu de
daune morale. Printre altele, la punctul 53 din hotărâre, Curtea reţine: „Curtea observă
de la bun început că reclamanta a fost atacată, muşcată şi trântită la pământ de o haită
de circa 7 câini fără stăpân într-o zonă rezidenţială din Bucureşti. Fără îndoială,
atacul şi consecinţele sale au cauzat reclamantei o gravă suferinţa fizică şi psihică.”
Diferenţa mare dintre cuantumul despăgubirilor acordate în aceste cazuri şi cuantumul
celor acordate de instanţă în prezenta cauză se justifică prin faptul că în niciunul din
aceste cazuri nu au existat situaţii în care viaţa victimelor să fie pusă în pericol şi nu s-
au soldat vătămări corporale deosebit de grave, fiind vorba doar de leziuni traumatice
cauzate de muşcături canine, instanţele răspunzând însă prompt şi în aceste cazuri şi
acordând indemnizaţii, recunoscând astfel pe deplin traumele psihice şi necesitatea
acordării unor reparaţii în acest sens.
Cel mai relevant caz în care întâlnim părinţi supuşi unor traume extreme îl reprezintă
cazul copiilor nou-născuţi decedaţi în incinta maternităţii Giulesti (Spitalul de
obstretică şi ginecologie “Prof. P_____ S____”), care a format obiectul dosarului nr.
xxxxx/303/2010, părinţii care şi-au pierdut copiii nou-născuti primind indemnizaţii cu
titlu de daune morale în cuantum de 300.000 euro fiecare.
Despăgubirile din cauza de faţă diferă totuşi considerabil şi de aceste despăgubiri
acordate în cazul mai sus prezentat, însă nu fără o raţiune temeinic justificată.
Copilul, în vârstă de 4 ani, a decedat în mod conştient în chinuri groaznice, sfâşiat de o
haită câini, în condiţiile în care nu a existat nicio muşcătură fatală care să-i grăbească
sfârşitul. Este inacceptabil ca, în secolul 21, într-o capitală europeană, într-o zonă
urbană semicentrală, în apropierea unui parc de joacă, un copil să fie sfâşiat de câini şi
să îşi piardă viaţa în chinuri şi dureri inimaginabile, sub colţii unor asemenea fiare.
Fratele copilului, în vârstă de 6 ani, a asistat la atac, s-a îndepărtat şi a trecut apoi, în
căutarea unei ieşiri, pe lângă locul unde atacul canin asupra fratelui său era în plină
derulare. Faptul că a fost martor ocular şi a văzut şi conştientizat moartea cruntă a
fratelui său va conduce treptat la o accentuare a traumei suferite. Înaintând în vârstă, va
conştientiza din ce în ce mai mult tragedia prin care a trecut şi pierderea fratelui mai
mic, fapt care va conduce automat la sentimente de auto-învinovăţire atât pentru
iniţierea jocului care a condus spre acel loc fatal, cât şi pentru faptul că nu a făcut nimic
în sensul salvării fratelui din colţii câinilor.
Trupul copilului a fost aproape dezmembrat, chipul desfigurat, iar capul scalpat
aproape în totalitate, tatăl acestuia, chemat spre a-l identifica, fiind nevoit să îl vadă
exact în ipostaza în care şi-a trăit ultimele minute de groază, felul în care acesta se
găsea la faţa locului lăsând să se înţeleagă cât se poate de clar ceea ce s-a petrecut acolo
şi chinurile cumplite în care s-a stins din viaţă copilul.
Familia A_____ a trăit o perioadă de 4 ani împreună cu acest copil, traumele psihice
suferite având efecte pe un termen foarte lung. Probabilitatea ca aceste efecte să dispară
la un moment dat este foarte puţin probabilă şi nu se poate lua nicidecum în calcul o
vindecare completă. M____, activităţile întreprinse alături de celălalt copil vor naşte
amintiri, neputându-se trece niciodată peste decesul tragic al mezinului.
Situaţia socială este una schimbată radical, având în vedere schimbările profunde din
sânul familiei. Scopul familiei A_____ de a avea doi copii de vârste apropiate nu mai
poate fi atins. Familia A_____ nu va mai fi niciodată una completă, lipsa lui I____
urmând a o simţi tot restul vieţii indiferent de situaţie, iar A_____ urmând a fi singur
tot restul vieţii, fără a-l mai avea aproape pe cel mai bun prieten al său, I____. Este
greu de imaginat că, în urma unei astfel de traume, în condiţiile în care întreaga familie
este sub imperiul unui sindrom post-traumatic dezastruos, se mai poate vorbi de o viaţă
sociala generală normală, precum cea avută anterior tragediei produse. Cel mai trist
este că, dacă înainte erau doar o simplă familie, completă, fericită şi împlinită, părinţii
având servicii decente, la acest moment sunt identificaţi doar ca şi „mama lui I____
A_____, tatăl lui I____ A_____ şi fratele lui I____...”
Fiind oricum imposibil de cuantificat suferinţa părţilor civile şi de stabilire a unui
echivalent patrimonial al acesteia, instanţa de fond a apreciat că, în funcţie de criteriile
indicate şi de practica judiciară în materie, dar şi de superficialitatea, neglijenţa
conştientă de care au dat dovadă inculpaţii, printre care şi o instituţie publică, că o
despăgubire de 600.000 Euro pentru fiecare din cei doi părţi – mama A_____ A______
F______, respectiv tatăl victimei A_____ V_______ I__ – şi de 1200000 Euro pentru
minorul A_____ A_____ A______ – fratele minor al victimei – este adecvată,
constituind o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceştia.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii Administraţia D_________ Public
S_____ 2, ______________________ Bucureşti şi C iorăscu C_________, respectiv
părţile civile A_____ I__ V_______, A_____ A______ F______ şi A_____ A_____
A______, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală la
data de 19.01.2016 sub nr. XXXXXXXXXXXXX (XXXXXXXX).
Apelanta inculpată Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti , prin
apărător ales , a solicitat achitarea - în temeiul art.396 alin.5 coroborat cu art.16 lit. c şi
h C. pr. pen. - şi respingerea acţiunii civile delictuale pentru fapta proprie , formulând
critici atât pe latură penală, cât şi cu privire la latura civilă a cauzei .
Pe latură penală , inculpata a arătat, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de fond nu a arătat care este obligaţia stabilită în temeiul unei dispoziţii
legale ce a fost nesocotită de către inculpata Administ raţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti , iar j udecătorul fondului şi-a însuşit starea de fapt dar şi toate
probele din rechizitoriu şi că în mod formal a analizat/readministrat şi în cursul
cercetării judecătoreşti. S-a menţionat că inculpata, printre alte atribuţii, avea şi
obligaţia de a administra şi întreţine spaţiile verzi, amenajarea de noi parcuri, coordona
lucrările de execuţie, dar nicidecum obligaţia de a îngrădi locul de agrement edificat în
parc. În acest sens, a invocat HCGMB nr.212/2000, nr.360/2001, 121/2010; de
asemenea, art.7 din HCGMB nr.212/2000 stipulează, cu privire la constituirea
împrejmuirilor, va fi executată de Primăria Municipiului Bucureşti, iar sumele de bani
cheltuite în acest scop vor fi recuperate de la cei în culpă prin acţiuni în instanţe, din
acestea reieşind că la data decesului minorului A_____ I____ C_________, respectivul
teren era în „grija” Primăriei Municipiului Bucureşti şi că respectivele spaţii nu sunt
decât nişte focare de infecţie, ca urmare a depozitării materialelor de construcţii,
deşeurilor ori resturilor menajere. Deci, neîndeplinirea acestor obligaţii nu constituia
infracţiune, aşa încât nu poate fi antrenată răspunderea penală a instituţiei pentru
moartea minorului A_____ I____ C_________.
S-a mai arătat că instanţa de fond nu trebuia să se raporteze la declaraţiile martorilor
I______ I___, Bada C_________, P______ M____, care au menţionat că locul
respectiv era pli n de gunoaie, o zonă de pericol, întrucât îngră direa terenului respectiv
nu _______________________ inculpatei . Au fost apreciate ca n eîntemeiate şi
susţinerile instanţei care a considerat că starea de pericol a prezentat-o neîngrădirea
terenului viran, aflată în proprietatea inculpatei, în vecinătatea parcului, nerespectând
nerespectarea obligaţiilor impuse de HCGMB nr.212/2000, iar nu neîngrădirea parcului
pentru care nu exista o legislaţie în acest sens.
- A fost criticată motivarea instanţei de fond cu privire la responsabilitatea persoanei
care trebuia să asigure supravegherea permanentă a minorilor, întrucât s-a eliminat
responsabilitatea bunicii minorului A_____ I____ C_____ prin interpunerea unor
explicaţii legate de semnificaţia conceptului de „agrement”, şi că s-a încercat lipsa de
răspundere a martorei A_____ A_____. Apărătorul inculpatei a mai precizat, de
asemenea, că în mod greşit s-a plasat vinovăţia altor persoane fără a fi analizată
atitudinea martorei A_____ A_____, bunica minorului A_____ I____ C_____, care nu
a supravegheat îndeaproape pe cei doi minori, că starea de alertă a dat-o după un
interval destul de îndelungat de la momentul dispariţiei celor doi; că instanţa de fond a
accentuat inclusiv faptul că locul i-ar fi fost necunoscut bunicii dar şi că cei doi minori
au fost nesupravegheaţi doar o perioadă scurtă de timp.
- De asemenea, a arătat că judecarea cauzei, care are un impact emoţional asupra
opiniei publice, trebuia să se facă fără c a instanţa să se lase influenţată de acest aspect
şi fără a încerca să găsească persoane vinovate, pentru satisfacerea cerinţelor mediatice
de la acel moment.
- A mai arătat inculpata că instanţa a reţinut că ambele drumuri pe care cei doi minori
puteau ajunge în zona incidentului erau foarte greu accesibile, fapt ce a fost demonstrat
, şi că acţionarea în mod rapid a persoanelor abilitate , dar şi a bunicii ar fi condus la
prevenirea morţii minorului şi că a fost lipsită de obiectivitate instanţa de fond când a
înlăturat culpa bunicii, reiterând cele reţinute de procuror. S-a mia arătat că instanţa de
fond a înţeles să aleagă un traseu care nu era indicat de nicio probă doar cu scopul de a
atrage cu orice preţ răspunderea. Faţă de această critică, inculpata a încercat contestarea
traseului parcurs de cei doi minori, în sensul că nu ar fi trecut pe terenul viran şi pe
malul lacului unde ar fi existat interdicţia legală de îngrădire. De precizat şi de reţinut
este şi faptul că instanţa de fond a mai arătat că singurul martor ocular care poate să
relateze împrejurările referitoare la traseul parcurs, este A_____ I____ C_____, fratele
victimei, dar că a fost respinsă ca neutilă solicitarea de reaudiere a acestuia.
A mai indicat, pentru a fi luată o hotărâre legală şi temeinică, şi declaraţiile martorilor
B____ C_________, ale minorului A_____ A_____ A______, ale bunicii A_____
A_____, a martorului Ş_____ M_____, D___ M_____, T___ C_________, R___
I____ Ş_____, D_________ E____, declaraţii care s-au coroborat între ele, din care a
reieşit indicarea traseului din zona lacului şi printr-o ruptură din gard.
- Critica de nelegalitate a sentinţei penale adusă de inculpată, este aceea a răspunderii,
în calitate de instituţie publică, cu perso nalitate juridică, apreciindu-se că î n mod
neîntemeiat a reţinut instanţa că activitatea desfăşurată de inculpată poate face obiectul
d_________ privat, deoarece atribuţiile acestei sunt pentru administrarea d_________
public, aşa cum au stabilit HCGMB.
Pe latură civilă , inculpata a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile
delictuale, întrucât nu a avut obligaţia de a îngrădi parcul T__ din Bucureşti şi nici a
terenului din imediata vecinătate, deoarece nu o impune nicio normă legală, iar
dispoziţiile HCGMB nr.212/2000 nu îi erau aplicabile întrucât nu a deţinut niciodată
calitatea de proprietar al imobilului şi chiar dacă ar fi deţinut-o, avea ca scop protecţia
imobilelor şi nu a persoanelor.
A ţinut să precizeze că răspunderea faţă de minori a fost a bunicii paterne ori a
părinţilor , astfel că a invocat art.493 din Codul civil şi că bunica paternă, care avea
obligaţia de a supraveghea minorii nu a făcut-o în mod corespunzător ; că A_____
A_____, bunica celor doi minori, i-a căutat timp de 40 minute, a alertat şi persoanele
însărcinate cu paza, care nu au ajuns în zona de pericol. În concluzie, inculpata a
afirmat că în mod greşit s-a apreciat că fapta ar constitui temei pentru răspunderea
delictuală întrucât nu ___________________ obligaţia de îngrădire a parcului sau
terenului învecinat, iar drumul celor doi minori către primejdie a fost pe zona de
protecţie a lacului, a intrat pe terenul viran neîngrădit, păzit de şapte câini, al căror atac
a condus la decesul minorului A_____ I____ C_____.
A ţinut să mai precizeze inculpata că decesul minorului nu a fost urmare neîndeplinirii
culpabile a obligaţiilor impuse în sarcina sa.
Ulterior, apelanta inculpată A dministraţia D omeniului P ublic S_____ 2 Bucureşti şi-a
completat motivele de apel, criticând hotărârea atacată şi cu privire la cuantumul
daunelor morale , pe care le-a c onsiderat deosebit de exagerate,prin raportare inclusiv
la jurisprudenţa în materia infracţiunilor de ucidere din culpă.
Apelantul inculpat C_______ C_________ , prezent şi asistat de apărător ales , a
criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat să se constate că nu
există probe că a săvârşit vreo infracţiune, iar fapta reţinută nu a fost săvârşită de
inculpat şi să se pronunţe, pe latură civilă, o soluţie legală şi temeinică. A solicitat,
astfel , achitarea în temeiul dispoziţiilor art.396 alin.5 cu referire la art.16 lit. b şi c din
Codul de procedură penală.
Pe latură penală , apelantul inculpat a formulat, în esenţă, următoarele critici:
- S-a arătat că la judecarea de prima instanţă a cauzei au fost nesocotite disp.
Ordonanţei de Urgenţă nr. 55/2002 privind regimul deţinerii câinilor periculoşi sau
agresivi, inculpatul a arătat că obiectul cercetării judecătoreşti l-a constituit fapta
descrisă în actul de sesizare, care în e senţă se circumscrie răspunderi lor prevăzute în
legea specială privind regimul câinilor periculoşi sau agresivi , ceea ce constituie un
element de nelegalitate, de natură a afecta în mod decisiv aflarea adevărului şi stabilirea
posibilelor răspunderi în cauză.
Cu privire la OUG nr.55/2002, instanţa de fond a arătat că proprietarii câinilor
periculoşi au obligaţia să inscripţioneze în temeiul dispoziţiilor mai sus indicate
avertismentul "Câine agresiv", obligaţie ce nu ar fi fost respectată de inculpata S.C. TEl
REZIDENŢIAL S.R.L., aspect ce introduce în cauză o împrejurare esenţială, respectiv
existenţa unor câini periculoşi în raportul cauzal şi factual.
În motivarea instanţei de fond, a indicat textul incriminator din O.U.G nr.55/2002 şi a
susţinut că această normă se aplică numai câinilor periculoşi, asimilaţi prin caracterele
morfolog ice cu câini de tipul Pit Bull, etc şi că nu se aplică aceste norme, fiind
incidente normele comune deşi indică existenţa unor obligaţii pentru inculpata S.C.
T__ REZIDENŢIAL S.R.L., rezultate din "materia deţinerii câinilor agresivi", susţineri
care au fost contradictorii, ignorând împrejurarea rezultată din acte că în imediata
apropiere a locului unde victima a fost agresată s-a găsit cadavrul unui câine de tip Pit
Bull.
- Numitul A________ B_________ a indicat cu certitudine că " În zona din dreptul
proprietăţii unde se presupune că a fost omorât de câini pe data de 02.09.2013, copilul
de 4 ani, se află cadavrul unui câine de luptă (Pit Bull) " solicitând ridicarea cadavrului
pentru a se constata eventualele semne ale agresiunii asupra copilului.
Din procesul-verbal a reieşit că organele de poliţie au fost sesizate de numitul
B_________ I____ şi deplasându-se pe ___________________________, s_____ 2,
unde, î n incinta locului a fost găsit cadavrul unui câine, care a fost ridicat şi transportat
la Facultatea de Medicină Veterinară.
A mai arătat inculpatul că instanţa de fond avea obligaţia să lămurească împrejurarea
esenţială legată de acel câine găsit pe albia secată a lacului în imediata vecinătate a
locului agresiunii canine, dacă se află într-un raport de cauzalitate cu decesul victimei,
cauzele şi condiţiile în care a murit acel câine identificat de martor ca fiind câine de
luptă (Pit Bull) şi mai ales dacă în raport de această împrejurare mai subzistă acuzaţia
adusă inculpatului.
A mai făcut vorbire şi de faptul că "plăgile muşcate provenite de la câinii capturaţi de
pe teritoriul S.c. T__ REZIDENŢIAL S.R.L." s-ar afla În raport de cauzalitate cu
decesul victimei, raţionament nesusţinut de nici o probă concludentă, deoarece se reţine
prin actul de acuzare că doar un câine prezenta urme biologice, iar oricum tipul de
muşcătură, mecanismul de producere a acesteia aparţine unui alt tip de câine (câine de
luptă, de altfel găsit la locul faptei) şi astfel se induce un dubiu serios cu privire la faptă
şi făptuitor.
În concluzia acestui motiv de apel, inculpatul a menţionat că instanţa de fond nu a avut
în vedere indiciile OUG privind regimul deţinerii câinilor periculoşi sau agresivi.
- I nculpatul a considerat netemeinică hotărârea prin prisma faptului că nu a ţinut cont
de probele administrate, le-a dat o interpretare eronată, reieşind că acei câini erau atât
în incinta imobilului din ________________ , câ t şi pe stradă, acestea rezultând din
declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, că nu aparţineau inculpatului şi că erau hrăniţi
de locuitorii blocurilor din zonă.
- S-a mai arătat că rolul martorei A_____ A_____ , bunica victimei, care l-a avut în
supravegherea celor doi minori a fost ignorat de instanţa de fond, respectiv s-a
consemnat că „fără îndoială că supravegherea unui minor de 4 ani trebuie să fie
permanentă” şi că „Omisiunea teoretică de a supraveghea copilul timp de câteva
secunde” şi că minorii trebuiau supravegheaţi permanent; că avea rolul de a asigura
protecţia minorilor, de a-i supraveghea şi de a lua măsurile necesare; că instanţa de
fond a mai reţinut că „reacţia bunicii este fără îndoială discutabilă fără să solicite
ajutorul cuiva”, aspect pe care instanţa de fond a fost sesizată şi faţă de care nu a
exprimat nicio poziţie procesuală.
Pe latură civilă , inculpatul C_______ C_________ a arătat, în raport de împrejurarea
că persoanele vătămate s-au constituit părţi civile cu suma de 1500000 euro fiecare, cu
titlu de daune morale, sume, în opinia sa, mult prea mari şi nejustificate. Astfel,
instanţa de fond a reţinut că în cauza răspunderii civile delictuale este una specială,
pentru fapta animalului, raportat atât la condiţiile generale specifice persoanei fizice,
cât şi la cele ale administratorului unei persoane juridice.
S-a arătat că temeiul de culpabilitate care a condus la urmarea tragică a morţii
minorului A_____ I____ C_____, potrivit rechizitoriului, opinie preluată şi de instanţa
de fond, se referă la inexistenţa gardului pe latura ce se învecina cu terenul viran al
ADP s_____ 2 Bucureşti şi existenţa în libertate pe terenul proprietatea societăţii al
cărui administrator este inculpatul, a unui număr de „7-8 câini agresivi, care l-au atacat
pe minor, cauzând moartea violentă a acestuia”. A mai menţionat că proba testimonială
pe care instanţa de fond a evaluat-o prin înlăturarea fără nicio motivare a depoziţiilor
din faza cercetării judecătoreşti şi „preferându-le” pe cele din timpul urmăririi penale.
Inculpatul a ţinut să mai precizeze fap tul că toate argumentele concură spre aceeaşi
soluţie de achitare şi de exonerare a sa de achitare şi de exonerare de la plata
despăgubirilor, neexistând temeiuri pentru angajarea vreunei forme de răspundere şi că
minorii dacă ar fi fost supravegheaţi ori s-ar fi jucat la locul unde a fost indicat de
bunică sub o minimă supraveghere, nu ar fi avut cum aceştia să se îndepărteze spre
locul unde s-a întâmplat tragedia.
A mai menţionat inculpatul în motivele de apel depuse la dosar că instanţa a reţinut în
mod explicit culpa bunicii A_____ A_____, fără a fi trasă vreo consecinţă juridică din
această împrejurare.
- Referitor la daunele morale acordate de instanţa de fond părţilor civile, inculpatul a
considerat că acestea sunt mult prea mari şi nu reprezintă decât o sursă de îmbogăţire ,
prin raportare şi la jurisprudenţa similară în materia infracţiunilor de ucidere din culpă .
Inculpatul a invocat ca jurisprudenţă decizia Judecătoriei Timişoara, Codul civil,
art.1371 alin.1 şi 2.
Apelanta inculpată ______________________ , prin reprezentant şi apărător ales , a
solicitat admiterea apelului şi achitarea pe motiv că nu există probe din care să reiasă
vinovăţia sa, conform dispoziţiilor art.396 alin.5 cu referire la art.16 lit.c C. pr. pen. ,
formulând critici şi cu privire la latura civilă a cauzei.
Referitor la latura penală , apelanta inculpată a arătat, în esenţă, următoarele :
- Instanţa de fond a nesocotit aplicarea dispoziţiilor O.G. nr.55/2002 privind regimul
deţinerii câinilor periculoşi sau agresivi, ceea ce constituie un element de fapt de natură
a afecta în mod decisiv aflarea adevărului şi stabilirea posibilelor răspunderi în cauză;
A apreciat inculpata că obiectul cercetării judecătoreşti l-a constituit fapta descrisă în
actul de sesizare, care în esenţă se circumscrie răspunderilor prevăzute în legea
specială, că proprietarii câinilor aveau obligaţia să inscripţioneze cu aver ti s ment
„Câini agresivi”, că în imediata apropiere a locului unde victima a fost agresată s-a
găsit cadavrului unui câine tip Pit Bull. Inculpata a precizat în acest sens opinia
medicului veterinar de specialitate, care a arătat că specificul câinilor de luptă sunt
plăgile cu mecanism de muşcătură succesivă şi puternică. Au fost indicate de inculpată
declaraţiile martorilor A________ B_________, Regep R_____, C______ M____,
G______ S____, P______ M____ M_______, I___ Răzva şi S______ S____, care au
declarat că acei câini nu erau agresivi, că nu au cunoştinţă să fi atacat pe cineva
vreodată
- Î n mod netemeinic instanţa de fond a ţinut cont de probele administrate în faza de
urmărire penală, respectiv le-a dat o interpretare eronată celor administrate în cauză , în
sensul reţinerii în afara cadrului probator a c ulpei bunicii, care era persoana c e trebuia
să fie implicată în supravegherea celor doi, atribuţii pe care nu şi le-a exercitat, de
vreme ce a pierdut contactul vizual şi, că în opinia sa, nu se face vinovată societatea de
nicio încălcare a legii penale.
A considerat inculpata că instanţa de fond a dat o interpretare eronată probelor şi a
considerat-o vinovată de decesu l minorului I____ A_____, datorită faptul ui că acei
câini ar fi fost pe proprietatea sa. Inculpata ______________________, prin
reprezentant legal, a indicat martori, din a căror declaraţii a reieşit că acei câini nu
aparţineau nimănui, ci erau de mult timp în zonă, atât în incinta imobilului din
________________ cât şi pe stradă şi, cu atât mai puţin inculpatei, că respectivii câini
„ stăteau în zona curţii superioare, acolo unde sunt porţile de acces, acolo unde
primeau de mâncare de la locatarii din blocuri şi nu în zona de jos a curţii, zona
dinspre lac ”, conform declaraţiilor martorilor.
- A mai arătat inculpata că instanţa de fond, în motivare, a reţinut că inculpata „a
demarat demersuri în vederea efectuării unor lucrări pe ter e nul din
________________, inclusiv împrejmuirea terenului, demersuri care au avut întârziere
ca urmare a reacţiei autorităţilor locale, îngreunate”, situaţie care a fost avută în vedere
la instanţa de fond, dar nu a ţinut cont de acest aspect la soluţionarea cauzei.
S-a menţionat că inculpat a făcut toate demersurile pentru împrejmuirea perimetrului
societăţii, a demarat formalităţile pentru obţinerea unei autorizaţii de edificare a unei
construcţii şi refacerea gardului, existând şi o plângere de tergiversare înregistrată în
acest sens la Primăria Sectorului 2 Bucureşti.
- A mai arătat că nici organele de cercetare şi nici instanţa de fond nu a putut lămuri
traseul minorilor, pe unde a intrat victima, deoarece martorii prezenţi pe acel teren nu i-
au văzut pe cei doi minori, punându-se astfel un semn de întrebare cu privire la starea
de fapt reţinută de instanţa de fond; nu a putut fi stabilit un traseu de către organele de
cercetare penală, chiar dacă cercetările au fost făcute la faţa locului la puţin timp după
tragedie.
Cu privire la latura civilă a cauzei , inculpata ______________________ Bucureşti a
considerat că părţile civile A_____ I__ V_______, A_____ A______ F______ şi
minorul A_____ A_____ A______, prin reprezentant legal, au solicitat şi li s-au
acordat da une morale deosebit de mari, deşi este vorba despre o răspundere pentru
fapta animalului, raportat la condiţiile generale de răspundere penală a persoanei
juridice, conform art.219 alin.2 Cod civil.
Astfel, situaţia răspunderii civile delictuale este una specială – pentru fapta animalului,
raportat la condiţiile generale specifice persoanei fizice, cât şi la cele ale
administratorului unei persoane juridice.
A invocat decizia penală nr.1705 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin
decizia Curţii de Ape l Timişoara, jurisprudenţa CEDO, dra şi jurisprudenţa similară în
materia infracţiunilor de ucidere din culpă.
Apelantele părţi civile A_____ I__ V_______, A_____ A______ F______ , şi în
numele minorului A_____ A_____ A______ , în termen legal, şi prin apărător ales, au
criticat hotărârea instanţei de fond, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă.
Cu privire la latura penală a cauzei, părţile civile au formulat critici doar cu privire la
inculpatul C_______ C_________ , căruia i-a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani
închisoare cu aplic. art.81C. pen., apreciată de către părţi ca fiind mult prea mică
raportat la fapta comisă şi urmarea deosebit de gravă. Au mai arătat că inculpatul
C_______ C_________, în calitate de administrator al ______________________,
avea obligaţia de a lua măsuri efective, să preîntâmpine atacul canin soldat cu decesul
minorului I____ A_____, prin împrejmuirea cu gard a curţii societăţii.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, părţile civile au menţionat a
dat dovadă de superficialitate şi indiferenţă faţă de garantarea dreptului constituţional la
viaţă.
Părţile civile au arătat că inculpatul C_______ C_________ nu a luat măsuri de
protecţie impuse de deţinerea câinilor agresivi cu scopul de pază a incintei aparţinând
societăţii pe care o administrează, respectiv ___________________ SRL . Astfel,
apărătorul părţilor civile a mai menţionat că circumstanţele cauzei ar fi trebuit să
determine aplicarea unei pedepse mai mari, mai adecvată în raport de faptele săvârşite.
Inculpatul C_______ a fost vinovat la fel ca şi inculpata ______________________
pentru cele întâmplate pe teritoriul acestei societăţi, administrată de inculpat, nu a luat
măsuri de precauţie, precum împrejmuirea terenului respectiv cu gard de protecţie şi
lipsa unei înştiinţări că există câini deosebit de periculoşi.
Părţile civile au mai arătat că faţă de inculpatul C_______ instanţa de fond a luat o
măsură prea blândă raportat la vina pe care a avut-o la comiterea faptei, că nu s-a
menţionat în niciun fel faptul că inculpatul nu a încercat să acopere prejudiciul moral,
aşa încât la individualizarea pedepsei aplicată, nu s-au avut în vedere persoana şi
atitudinea inculpatului atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în timpul soluţionării
fondului cauzei .
Prin menţiunile exprese, consemnate în încheierea de şedinţă din data de 12.04.2016 (
fila 301 vol. 1 dosar apel), părţile civile, prin apărător, au arătat că apelul formulat pe
latură penală îl vizează pe inculpatul C_______ C_________ în sensul majorării
pedepsei aplicate, dar şi schimbării modalităţii de executare a pedepsei închisorii,
respectiv prin stabilirea unui regim privativ de libertate.
Cu privire la latura civilă , au solicitat ad miterea în totalitate a acţiunilor civile
formulate şi obligarea inculpaţilor, în solidar , la câte 1500000 euro cu titlu de daune
morale către fiecare dintre părţile civile .
S-a arătat că p ărţile civile au suferit o traumă prin pierderea minorului, care nu va fi
vindecată niciodată; ______________________, ca societate, nu şi-a respectat
atribuţiile pe care le avea, şi anume îngrădirea spaţiului destinat şi inscripţionarea cu
„Câini periculoşi”, spaţiu „destinat” depozitării gunoaielor şi mediul propice pentru
atragerea câinilor străzii.
Prin apărător, părţile civile au mai învederat faptul că dacă s-ar fi luat toate măsurile
necesare, situaţia minorului I____ C_____ A_____ nu ar fi existat; nu ar mai fi trăit o
traumă psiho-afectivă majoră, greu sau chiar greu de trecut, au apelat la specialişti în
domeniu pentru a trece de traumele suferite; situaţia lor familială a suferit o schimbare
radi cală, iar în ceea ce priveşte cariera celor două părţi civile A_____ A______
A_____ I__ V_______ aceasta fiind compromisă în totalitate.
Au fost invocate, de asemenea în deciziile date în dosarele nr.xxxxx/2009 – C.A. Cluj,
nr.XXXXXXXXXXXXX – C.A: Suceava, Hotărâri ale CEDO.
În consecinţă, apărătorul părţilor civile a menţionat că, atâta timp cât doctrina în
unanimitate precum şi o parte din jurisprudenţă au conchis ca o astfel de daună nu are
valoare economică, estimarea cuantumului acesteia raportat la principiul îmbogăţirii
fără o justă cauză sunt în totală contradicţie prin însăşi natura şi izvorul instituţiilor
analizate fiecare în parte, ambele fiind izvoare distincte de naştere a obligaţiilor fără ca,
prin natura şi scopul lor să se poată intersecta, suprapune sau exclude reciproc. Aşa
cum s-a mai observat şi în jurisprudenţă, modul de stabilire şi criteriile care au stat la
baza aprecierii necesităţii indemnizării ce are drept cauză morală, nu abordează sub
nicio formă situaţia materială a victimei ca şi criteriu subiectiv în funcţie de care să se
poată estima cuantumul indemnizaţiei.
În faţa instanţei de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. 4 C.p.p., au fost audiaţi
reprezentantul inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti –
L______ C_______ ( filele 272-273 vol. 1 dosar apel), reprezentantul legal al
______________________ Bucureşti – I_______ M____ ( filele 274-275 vol. 1 dosar
apel) şi inculpatul C_______ C_________ (filele 276-278 vol. 1 dosar apel).
Sub aspectul probatoriului , s-au formulat următoarele cereri:
1. Apelanta i nculpată Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti (filele
120-121 vol. 1 dosar apel ) a solicitat :
- reaudierea tuturor persoanelor audiate în cursul urmăririi penale dar şi în cursul
cercetării judecătoreşti , datorită modului eronat în care instanţa de fond a interpretat
probele administrate în cauză .
- ca probe noi, audierea martorilor L_______ V_____ şi B_____ M_____, care au
refăcut traseul a doua zi după incident; expunerea de motive ce a stat la baza ad optării
HCGMB, procese-verbale şi stenograma şedinţei de consiliu, aparţinând Consiliul ui
General, pentru o justă soluţionare a cauzei, teza probatorie fiind aceea că adoptarea
HCG MB avea ca scop protejarea terenurilor prin îngrădire, în vederea împiedicării
apariţiei focarelor de infecţie în urma depozitării materialelor de construcţie, deşeurilor
ori a resturilor menajere , iar nu protecţia persoanelor .
2. Apelanta inculpată ______________________ (filele 204-207 vol. 1 dosar apel ), a
solicitat:
- reaudierea unora dintre martorii audiaţi în faţa instanţei de fond pentru a se stabili în
mod corect traseul urmat de minori;
- ca probe noi:
a udierea martorelor S________ C_____ şi M_____ L______ I__ de la Asociaţia
Caleidoscop, audiate în cursul urmăririi penale ;
efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală, cu privire la existenţa unui
mecanism specific muşcăturii unui câine de luptă;
emiterea unei adrese către Facultatea de Medicină Veterinară în vederea trimiterii
dosarului cauzei a raportului de autopsie a câinelui găsit de A________ B_________,
care a arătat că la data de 23.09.2013 a găsit în imediata vecinătate a locului unde s-a
produs __________ victimei, un cadavru a unui câine de luptă tip Pit Bull;
o pinia de specialitate a medicului veterinar de la Facultatea de Medicină Veterinară
Bucureşti, T_____ A_____ O_____ referitor la comportamentul diferenţiat al câinilor
comunitari faţă de cel al câinilor de luptă în cazul atacului soldat cu decesul copilului
A_____ I____ din 02.09.2013.
Apelantul inculpat C_______ C_________ (filele 213-217 vol. 1 dosar apel ) a
solicitat:
- reaudierea unora dintre martorii audiaţi de instanţa de fond pentru a se stabili în
mod corect traseul urmat de minori şi situaţia câinilor aflaţi în zona
______________.50A, în zona proprietăţii ______________________,
- ca probe noi:
audierea martorelor S________ C_____ şi M_____ L______ I__ de la Asociaţia
Caleidoscop, audiate în cursul urmăririi penale ;
audierea martorilor Salem Abdo – medic legist, A________ B_________ şi T_____
A_____ O_____ – medic veterinar Facultatea de medicină Veterinară Bucureşti;
administrarea înscrisului denumit Opinie de specialitate a lui T_____ A_____
O_____ - medic veterinar la Facultatea de medicină Veterinară Bucureşti;
emiterea unei adrese către Facultatea de medicină Veterinară Bucureşti în vederea
trimiterii la dosarul cauzei a raportului de autopsie a cadavrului câinelui găsit de
A________ B_________, care a arătat că la data de 23.09.2013 a găsit în imediata
apropiere a locului unde s-a produs __________ asupra victimei, un cadavru a unui
cîine din rasa Pit Bull;
efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală cu privire la existenţa unui
mecanism specific muşcăturii unui câine de luptă,
o înscrisuri care să ateste demersurile făcute la Ministerul Culturii pentru

obţinerea avizelor şi edificarea în condiţii de legalitate a gardului ce delimitează
proprietatea ______________________ de ADP S_____ 2 ;
o înscrisuri care să ateste circumstanţele personale ale inculpatului C_______
C_________.
Apelantele părţi civile au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri care să ateste
starea de sănătate a părinţilor şi minorului A_____ A_____ A______.
Pentru motivele expuse pe larg în încheierea de şedinţă din data de 12.04.2016 ( filele
301-305 vol. 1 dosar apel), au fost admise proba cu înscrisuri constând în opinia de
specialitate a lui T_____ A_____ O_____ - medic veterinar la Facultatea de medicină
Veterinară Bucureşti (fiind depus la dosar raportul de la filele 283-285 vol. 1 dosar
apel), proba înscrisuri care să ateste circumstanţele personale ale inculpatului
C_______ C_________ (caracterizări şi copii ale certificatelor de naştere ale copiilor),
respectiv prob a cu înscrisuri care să ateste starea de sănătate a părinţilor şi minorului
A_____ A_____ A______ (filele 288-300 vol. 1 dosar apel), fiind respinse celelalte
cereri formulate sub aspectul probatoriului.
Analizând sentinţa penală apelată în raport de criticile formulate, dar şi sub toate
aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea constată că
apelurile formulate de inculpaţi sunt nefondate, iar apelurile formulate de părţile civile
sunt fondate pentru următoarele considerente:
Latura penală a cauzei
Potrivit art. 178 alin. 2 Cod penal din 1969 uciderea din culpă a unei persoane ca
urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul
unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi constituie
infracţiunea de ucidere din culpă (în formă agravată).
Aşa cum s-a subliniat în doctrina de specialitate, prin instituirea agravantei, legiuitorul
a urmărit să determină la prudenţă pe cei ce exercită profesii sau meserii ori desfăşoară
anumite activităţi pentru care există dispoziţiile legalesaumăsuri de prevedere tocmai
pentru că orice neatenţie în exercitarea lor poate avea consecinţe grave, constând chiar
în pierderea vieţii unei persoane.
În cauza de faţă, instanţa de fond a analizat în mod judicios probatoriul administrat
în cauză şi a stabilit în mod legal şi temeinic vinovăţia inculpaţilor Administraţia
D_________ Public S_____ 2, ______________________ Bucureşti şi C_______
C_________ pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, ce a avut ca urmare
decesul în condiţii tragice a minorului A_____ I____ C_____ , motivele de apel
formulate de inculpaţi în sensul pronunţării unor soluţii de achitare/încetare a
procesului penal fiind nefondate, astfel cum se va arăta în continuare.
În ceea ce o priveşte pe inculpata Administraţia D_________ Public s_____ 2 , s-au
invocat, în esenţă, următoarele: împrejurarea că nu au fost indicate dispoziţiile legale pe
care inculpata le-ar fi încălcat şi care să fi dus la evenimentul tragic, respectiv faptul că
nu exista în sarcina inculpatei obligaţia de îngrădire a terenului care se învecina cu
parcul T__, ci această obligaţie incumba proprietarului terenului (respectiv Primăria
Bucureşti) şi, oricum, obligaţia de îngrădire viza protecţia terenurilor, iar nu protecţia
persoanelor fizice; împrejurarea că traseul copiilor a fost stabilit în mod eronat de către
instanţa de fond, copiii trecând pe zona de protecţie a lacului (cu privire la care există
obligaţia legală de a nu împrejmui pe o porţiune de 6 metri); faptul că s-a omis tragerea
la răspundere a părinţilor/bunicii care aveau în primul rând obligaţia de supraveghere a
minorilor şi, în fine , neîndeplinirea condiţiilor legale pentru tragerea la răspundere
penală a persoanei juridice în cazul inculpatei, aceasta fiind o instituţie de interes
public.
Apărările inculpatei Administraţia D_________ Public s_____ 2 sunt nefondate, fiind
infirmate de materialul probator administrat în cauză şi analizat în mod corespunzător
de către instanţa de fond.
Astfel, Administraţia D_________ Public s_____ 2 Bucureşti a fost înfiinţată prin
Decizia Consiliului popular al sectorului 2 nr.324/1974 începând cu data de 01.07.1974
(f. 421-431 vol. 4 dup).
La data de 02.09.2013, când a avut loc tragedia, erau în vigoare dispoziţiile Hotărârii
Consiliului loca l s_____ 2 nr. 83/29.07.2013 (filele 133-144 vol. 4 DUP ) , prin care s-
a aprobat Regulamentul de organizare ş i func ţionare al Administraţiei D_________
Public S_____ 2 Bucureşti, fiind prevăzute şi a tribu ţiile acestei instituţii cu relevanţă
în prezenta cauză, respectiv: administrarea şi întreţinerea spaţiilor verzi de pe teritoriul
sectorului 2 ; executarea şi urmărirea amenajării de noi parcuri ş i zone de agrement;
avizarea, coordonarea şi urmărirea execuţiei lucrărilor edilitare realizate pe domeniul
public; ţinerea evidenţei patrimoniului d_________ public şi evidenţierea modificărilor
care au loc în patrimoniul d_________ public; asigurarea controlului privind
respectarea de către persoanele fizice şi juridice a legislaţiei în vigoare privind
domeniul public (art. 12). Acestea sunt similare celor conţinute de acte normative
anterioar e (adoptate în 1974 şi 1981 – filele 227-256 vol. 4 DUP).
În ceea ce priveşte obligaţia îngrădirii terenului situat între zona amenajată a
Parcului T__ şi imobilul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, situat pe
__________________, din înscrisurile depuse la dosar rezultă în mod evident
următoarele împrejurări esenţiale:
Zona amenajată a Parcului T__ face parte dintr-un teren cu suprafaţ a total ă de
74.900 m.p., numerotat în evidenţele cadastrale sub numărul xxxxxx, având denumirea
„Parcul 8 Mai”, titularul dreptului de proprietate fiind statul român prin Consiliul local
al sectorului 2 Bucureşti.
Terenul cu denumirea „Parcul 8 Mai”, a fost dat în administrarea directă a inculpatei

Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, anterior anului 2001 , aspect
care rezultă atât din Hotărârea Consiliului General al Municip iului Bucureşti nr.
160/2001 (filele 96-105 vol. 4 DUP ) , conform c ăreia la data de 22.08.2001 Parcul 8
Mai era în administrarea Administraţiei D_________ Public s_____ 2 Bucureşti (fila
103 vol. 4 dup), cât şi din procesul-verbal de vecinătate încheiat la 04.07.2011 în
temeiul Legii cadastrului şi a public ităţii imobiliare nr.7/1996 (filele 229-231 vol. 3
DUP ), dar şi din răspunsul dat de Primăria sectorului 2 Bucureşti prin adresa nr.
xxxxx/08.10.2010 (fila 233 vol. 3 DUP) care prevede în mod expres faptul că terenul
situat în apropierea _________________ (indicat conform spuselor inculpatei ca fiind
fost punct de apel al ADP s_____ 2) este inclus în suprafaţa totală aferentă imobilului
de la adresa ________________. 151 ce aparţine d_________ public, aflat în
administrarea ADP s_____ 2, reprezentând Parcul 8 Mai.
Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 212/2000 privind

protejarea prin împrejmuire a terenurilor virane de pe raza municipiului Bucureşti
(filele 276-277 vol. 4 DUP), modificată ş i completat ă prin H.C.G.M.B. nr.360/2001
(filele 297-308 vol. 4 DU P) şi H.C.G.M.B. nr.121/2010 (filele 309-310, 68-71 vol. 4
DUP) se referă în mod evident la terenurile virane aparţinând d_________ public
sau privat al municipiului Bucureşti, respectiv aparţinând proprietarilor persoanelor
fizice şi juridice, iar nu la terenurile care - deşi sunt proprietate publică a statului - sunt
date în administrarea directă a autorităţii locale, deci cu privire la care se constituise
deja dreptul de administrare (cum era şi Parcul 8 Mai, în care erau incluse atât zona
amenajată a Parcului T__, cât şi terenul situat între această zonă şi imobilul S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti, de pe __________________).
Dreptul de administrare este, potrivit doctrinei de specialitate, modalitatea juridică de

exercitare, pe planul dreptului civil, a dreptului de proprietate publică, respectiv este un
drept real principal (derivat din dreptul de proprietate publică) şi are o fiinţă proprie, de
sine stătătoare. Acest drept de administrare a fost reglementat de art. 12 din Legea nr.
213/1998 privind bunurile proprietate publică, în dezvoltarea reglementării
constituţionale din art. 136 alin. 4 din Constituţie (renumerotarea din urma revizuirii
din anul 2003), prevăzându-se că bunurile din domeniul public pot fi date , după caz, în
administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice de interes de interes naţional,
judeţean ori local .
Reglementările în vigoare la data faptei (septembrie 2013) sunt dispoziţiile art. 868 din
Noul Cod civil, care prevăd că dreptul de administrare aparţine regiilor autonome sau,
după caz, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi altor instituţii
publice de interes naţional, judeţean ori local ; titularul dreptului de administrare poate
folosi şi dispune de bunul dat în administrare în condiţiile stabilite de lege şi, dacă este
cazul, de actul de constituire.
Fiind un drept real principal, dreptul de administrare are un caracter absolut, fiind
opozabil erga omnes (cu menţiunea că deşi opozabil tuturor, nu este opozabil titularului
dreptului de proprietate publică, putând fi retras sau revocat de titularul dreptului de
proprietate). Aşadar, în litigiile având ca obiect dreptul de administrare, titularul
dreptului va sta în nume propriu în instanţă (art. 870 din Noul cod civil, similar
reglementării din art. 12 alin. 4 din Legea n r. 213/1998).
În ceea ce priveşte conţinutul juridic al dreptului de administrare , astfel cum rezultă
din art. 868 din Noul Cod civil (similar reglementării anterioare, conţinute de art. 12
alin. 3 din Legea nr. 213/1998), titularul acestui drept poate folosi şi dispune de bunul
dat în administrare în condiţiile stabilite de lege şi, dacă este cazul, de actul de
constituire.
Atributul de folosinţă conferă titularului de administrare posibilitatea şi obligaţia de a
utiliza bunurile proprietate publică în scopul îndeplinirii obiectului său de activitate.
Referitor la dispoziţie , fiind derivat din dreptul de proprietate publică, este evident că
şi dreptul de administrare este, în principiu, inalienabil, inclusiv nedezmembrabil
(dispoziţia juridică). Titularul dreptului de administrare nu are însă dreptul să
degradeze sau să distrugă bunurile aflate în administrare (cu excepţia procesului de
uzură fizică inerentă, în cazul exploatării conform destinaţiei stabilite prin actul de
atribuire), iar în cazul terenurilor, clădirilor, altor edificii, literatura de specialitate
vorbeşte chiar de un drept de dispoziţie materială . Astfel, titularul dreptului de
administrare poate obţine producte sau poate executa lucrări care consumă substanţa
unor astfel de bunuri, cum sunt: tăieri de arbori, exploatarea bogăţiilor subsolului,
excavarea de pământ pentru fundaţii, reparaţii capitale, reamenajări, demolări pentru a
ridica construcţii şi a realiza amenajări de interes public, etc.
Pe cale de consecinţă, având în vedere aceste considerente teoretice, titularul dreptului
de administrare are nu doar dreptul, dar şi obligaţia de a utiliza bunurile proprietate
publică date în administrare în scopul îndeplinirii obiectului său de activitate , deci în
mod evident realizarea unei împrejmuiri a terenului
________________________________ dreptului de administrare , iar nu ale
titularului dreptului de proprietate publică , astfel cum s-a invocat în apărare.
Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 212/2000 viza
protejarea prin împrejmuire aterenurilor viranede pe raza municipiului Bucureşti ,
expunerea de motive şi raportul de specialitate ce au stat la baza adoptării hotărârii
fiind la dosar la filele 279-283 vol. 4 DUP, subliniindu-se că depozitarea de gunoaie pe
terenurile virane din Municipiul Bucureşti s-au creat adevărate focare de infecţie , aşa
încât se impune protejarea acestor terenuri prin împrejmuire.
Apărările inculpatei Administraţia D_________ Public s_____ 2 în sensul că ar fi
existat obligaţia de îngrădire doar pentru a proteja terenurile, iar nu persoanele fizice
este ilogică şi contrară chiar expunerii de motive a actului normativ menţionat, atâta
timp cât principalul argument folosit de Primăria Municipiului Bucureşti a fost acela al
necesităţii de eliminare a focarelor de infecţie create, ceea ce în mod evident are în
vedere în principal protejarea populaţiei (împotriva infecţiilor, a îmbolnăvirilor), iar nu
protejarea terenurilor (salubrizarea terenurilor era o măsură luată pentru a preveni
apariţia unor infecţii sau îmbolnăviri ale membrilor comunităţii).
Totodată, dacă această obligaţie de împrejmuire exista în cazul terenurilor virane
aparţinând altor persoane fizice sau juridice, aceasta subzista în mod evident şi în
sarcina instituţiei publice locale, titulară a dreptului de administrare, în cazul în care
terenul aflat în administrare putea fi considerat viran, în raport de criterii detaliate în
expunerea de mot ive şi raportul de specialitate întocmite de Primăria Municipiului
Bucureşti.
Din probele administrate în cauză rezultă că starea terenului viran dintre zona
amenajată a Parcului T__ şi terenul de pe ________________ se încadra , la data
decesului minorului A_____ I____ C_____, în descrierea cuprinsă în rapoartele de
specialitate privind necesitatea protejării prin împrejmuire a terenurilor virane de pe
raza municipiului Bucureşti, care au fundamentat elaborarea H.C.G.M.B.
nr.212/2000 , conform că reia „în prezent, în municipiul Bucureşti, terenurile virane,
rezultate în special din demolări, au devenit spaţii de depozitare a resturilor menajere,
materialelor provenite urmare unor lucrări de reparaţii în construcţii, deşeuri, etc. S-au
constitui t astfel focare de infecţie” (filele 280-283 vol. 4 DUP ).
Aceste împrejurări sunt confirmate de declaraţiile martorului B____ C_________ -
agent de pază ( „Ani de zile nu a defrişat şi nu a toaletat nimeni terenul respectiv, a fost
folosit doar pentru a arunca gunoaie şi moloz, inclusiv de către cetăţenii din blocurile
din jur . (….) După gard era moloz, vegetaţ ie abundent ă , tufiş uri, resturi aruncate cu
basculantele, gunoaie, veneau şi oamenii din jur să arunce acolo resturi şi mizerie.
D___ după eveniment au avut loc def rişări la terenul respectiv” (fila 363 vol. 3 dosar
fond ), ale martorului I______ I___ ( „ chiar şi mie, ca adult, îmi era teamă să trec pe
terenul viran din vecinătatea Parcului T__ întrucât era dezolant, lătrau câinii vecinilor
şi era plin de vegetaţie” fila 177 verso vol. 2 DUP ), ale martorei P______ M____-
M_______ ( „ În zona respectivă era şi vegetaţie înaltă şi deasă, pomi şi bălări i” - fila
194 verso vol. 2 DUP ; „ După ce am v ăzut la televizor ce s-a întâ mplat, m-am dus ş i
eu î n zon ă, m-am apropiat de locul în care nu ar fi fost gardul, era un miros neplăcut,
mizerie înspre gard, boscheţii erau mai înspre lac. Din cauza mirosului nu am mai
avansat” - fila 264 vol. 2 dosar fond ) sau ale martorului M_____ M____, fost paznic
al firmei („în general, mie î mi era fric ă să merg în spatele terenului împrejmuit, pentru
că era o zon ă pustie, cu vegetaţ ie, unde umblau ţigani şi nu ştiai la ce să te aştepţi.
Uneori mai mergeam şi pescuiam acolo, dar numai însoţit de câini ” (fila 98 verso vol.
2 DUP ), „î mi era fric ă să merg pe terenul din spatele curţii pentru că era o jungl ă,
mergeam acolo uneori cu câinii (… ) Eu îi luam pe câini pe terenul viran pentru a mă
păzi, întrucât mă temeam”(fila 307-308 vol. 2 dosar fond ).
Totodată, din probele administrate în cauză a rezultat că depozitarea molozului de-a
lungul timpului pe terenul viran aflat în administrarea inculpatei Administraţia
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti a dus la deteriorarea avansată a gardului care
îl delimita de terenul viran proprietatea S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti,
accentuând degradarea datorată furturilor. Astfel, în septembrie 2013, gardul ce
delimita zona amenajată a Parcului T__ de terenul viran aparţinând inculpatei
Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti avea două porţiuni lipsă: una
mai îngustă, în spatele terenului de fotbal, iar alta mai lată, începând de după garaje şi
până în lac ( relevante fiind schi ţa de la fila 248, vol. 1 DUP şi menţiunile cuprinse în
procesul verbal de cercetare la faţa lo cului efectuată de instanţă - fila 491 vol. 4 dosar
fond ), această împrejurare fiind cunoscută la nivelul Administraţiei D_________
Public s_____ 2 Bucureşti (relevante în acest sens fiind declaraţiile martorei
G_______ R_____ - referent spaţii verzi în cadrul Administraţiei Domeniulu i Public
s_____ 2 Bucureşti - fila 178 vol. 2 DUP, fila 344-345 vol. 3 dosar fond , dar şi ale
martorului I______ I___ - director Administrare zone verzi şi patrimoniu din cadrul
Administraţiei Domeniulu i Public s_____ 2 Bucureşti - fila 176 vol. 2 DUP, filele
341-343 vol. 3 dosar fond ).
De altfel, necesitatea luării unor măsuri în vederea împrejmuirii efective a terenului
era cu atât mai evidentă cu cât zona amenajată a parcului, dar şi terenul viran învecinat
Bucureşti.
Acesta a fost contextul în care s-a creat starea de pericol ( prin neluarea măsurilor
de prevedere corespunzătoare, respectiv prin neîndeplinirea obligaţiilor legale de
îngrădire a terenului viran aflat î n propria administrare de c ă tre inculpata Administraţ
ia D_________ Public s_____ 2 Bucureşti), care s-a materializat , în 2 septembrie
2013, în decesul minorului A_____ I____ C_____ , permiţându-se practic trecerea
facilă a minorilor A_____ I____ C_____ şi A_____ A_____ A______ dintr-un parc
pentru copii (zonă de agrement) într-o zonă plină de pericole (terenul viran învecinat) şi
apoi intrarea acestora pe un teren privat neîngrădit, păzit de şapte câ ini, al c ăror atac a
condus la decesul minorului A_____ I____ C_____.
Totodată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond pe baza probelor administrate în cauză
(schiţ a cadastral ă de la fila 13 din vol. 3 DUP , precum şi protocolul de predare-
primire de la fila 413 din vol. 4 DUP ş i schi ţa anexată - fila 414 vol. 4 DUP ), terenul
dat în folosinţă gratuit ă în intervalul 2007 - aprilie 2013 Fundaţiei „Activ Spirit” nu se
învecinează nici cu zona amenajată a Parcului T__, nici cu terenul proprietatea
inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti. Aşadar, chiar dacă s-ar fi
realizat îngrădirea de către Fundaţia „Activ Spirit”, a suprafeţei pe care a avut-o în
folosinţă (aspect invocat de apărare), această împrejurare nu ar fi avut relevanţă cu
privire la îndeplinirea obligaţiilor inculpatei menţionate anterior.
Referitor la traseul parcurs de cei doi minori , apărarea (formulată de toţi inculpaţii,
nu doar de inculpata Administraţia D_________ Public s_____ 2 Bucureşti) a susţinut
că minorii nu ar fi trecut pe terenul viran aflat în administrarea inculpatei Administraţia
D_________ Public s_____ 2 Bucureşti, ci pe malul lacului, unde ar fi existat interdicţ
ia legal ă de îngrădire.
Curtea, în acord cu cele reţinute de către instanţa de fond şi contrar celor susţinute
de apărare, constată - pe baza probelor administrare în cauză - că singurul traseu ce a
putut fi parcurs de cei doi minori este cel indicat în rechizitoriu, respectiv pe terenul
viran aflat în administrarea inculpatei Administraţia D_________ Public s_____ 2
Bucureşti, iar instanţa de fond a motivat detaliat, corespunzător, coroborând probele
administrate în cauză şi înlăturând în mod temeinic declaraţiile martorilor invocaţi de
apărare.
Fără a relua argumentele expuse pe larg de către instanţa de fond, pe care Curtea şi le
însuşeşte în totalitate, se constată că traseul indicat în actul de sesizare se
fundamentează nu doar pe declaraţiile din faza de urmărire penală ale singurului
martor ocular - minorul A_____ A_____ A______ (aşa cum a invocat apărarea) ,
coroborate cu reperele spaţio-temporale certe prezentate de instanţa de fond în
hotărârea atacată şi cu declaraţiile martorei A_____ A_____, ci mai ales pe
împrejurările de fapt rezultând din constatările de pe teren atât din faza de urmărire
penală, cât şi din faza cercetării judecătoreşti, în mod special cu referire la
cercetarea la faţa locului efectuată de că tre instanţ ă , această cauză fiind una dintre
puţinele din practica judiciară autohtonă în care s-a realizat o cercetare la faţa locului
de către completul de judecată.
Din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului de către instanţa de
fond rezultă că cei doi minori nu puteau urma traseul ce cuprinde zona de protecţie a
lacului, datorită apei, copacilor, molozului şi a gunoaielor, mai ales având în vedere şi
împrejurarea că zona respectiv ă, spre deosebire de data de 2 septembrie 2013, fusese
între timp defrişată (filele 492-493 vol. 4 dosar fond ).
Relevant în acest sens este faptul că m artorul Ş_____ M_____, însoţit de minorul
A_____ A_____ A______, s-a întors din drumul său pe malul lacului, cărarea fiind
înfundată („am pornit eu din proprie iniţiativă pe jos pe lângă apă î n direcţ ia indicată,
însă poteca se înfunda la un moment dat, era vegetaţie deasă, nu se putea trece, motiv
pentru care m-am întors” - filele 141-142 vol. 2 DUP, „ a m mers pe o cărare făcută de
pescari, care se înfunda şi m-am întors înapoi” - fila 405 vol. 3 dosar fond ), ceea ce
dovedeş te faptul că minorii nu au mers pe traseul indicat de inculpata Administraţia
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti.
Totodată, rezultă că în urma cercetării la faţa locului , s-a constatat (conform
procesului verbal întocmit) că la un moment dat (după parcurgerea a 75 paşi de la
gardul care se întinde în prezent până la aproximativ jumătate de metru de bordură şi
care era lipsă la acel moment), drumul se înfundă , dato rită unei salcii foarte mari (fila
492 vol. 4 dosar fond ).
Aşa cum s-a reţinut de instanţa de fond, existau două variante de a înainta:
- fie prin stâ nga - urc ând panta cu o înclinaţ ie de 60 grade ş i o înălţime de 10 metri,
reprezentând diferenţa de nivel dintre parc ş i zona de protecţ ie a lacului, de care s-a
mai făcut anterior vorbire, printre tufişuri şi copaci, drum parcurs de martorii Ş_____
M_____ şi T_____ G_____ ,
- fie prin dreapta - prin albia lacului, drum parcurs de că tre instanţ ă la cercetarea la
faţa locului .
În ambele variante, pe baza probelor administrate în cauză se constată că martorului
Ş_____ M_____, însoţit de minorul A_____ A_____ A______, i-a fost imposibilă
continuarea drumului pe acel traseu.
Astfel, în privinţa traseului parcurs de martorii Ş_____ M_____ şi T_____ G_____
, chiar martorii înşişi au concluzionat că minorilor le era imposibil să treacă pe acolo: „
Nu cred că nişte copii de vârsta celor în cauză ar fi putut trece pe acolo ” (declaraţ i a
martorului Ş_____ M_____ – fila 405 vol. 3 dosar fond ); „Acea pantă eu am urcat-o
cu uşurinţă pentru că sunt obiş nuit s ă urc pe munte. Precizez că un copil de 4, 5 ani nu
putea urca cu uşurinţă” (declaraţ ia martorului T_____ G_____ - fila 423 vol. 3 dosar
fond ).
Referitor la faptul că minorul A_____ A_____ A______ ar fi indicat iniţial drumul
prin zona de protecţie a lacului agentului de pază şi poliţistului sosit la faţa locului în
primele momente după apelarea serviciului 112 (astfel cum s-a invocat în apărare),
Curtea constată că din probele administrate în cauză rezultă că minorul a indicat
acestora doar direcţia în care a fost împreună cu fratele său, şi nicidecum drumul pe
care aceştia efectiv l-au parcurs .
Astfel, din declaraţia (invocată de apărare) a martorul ui B____ C_________ - paznic
în Parcul T__ în ziua de 02 septembrie 2013, având în supraveghere perimetrul din
dreapta statuii şi până la terenul de fotbal din proximitatea sălii de sport - rezultă faptul
că martorul „ a înţeles că minorii ar fi mers către clubul Bamboo, pe malul lacului”,
„că ar fi păşit pe nişte pietre care ar fi apărut probabil datorită scăderii nivelului apei”, î
n ziua respectiv ă nivelul apei fiind „mai scă zut“ , că a înţeles că s-ar fi mers pe acolo
în primele momente după apelarea serviciului 112 „urmându-se indicaţiile copilului”
(filele 134-135 vol. 2 DUP, filele 364-365 vol. 3 dosar fond ).
Apărarea însă omite faptul că martorul B____ C_________ a relatat ceea ce ştia de la
martorul Ş_____ M_____, precizând chiar în faza cercetării judecătoreşti că „iniţial,
copilul ar fi arătat că au fost vis-a-vis, când martorul Ş_____ M_____ i-a zis că pe
acolo trebuie să înoate, acesta s-a uitat în jur şi a văzut clădirea clubului Bamboo, după
care a arătat că acolo au mers”. Martorul Ş_____ M_____ nu i-a zis „dacă copilul i-ar
fi spus prin ce direcţie şi traseu au ajuns la Bamboo ” (fila 365 vol. 3 dosar fond ).
Iar martorul Ş_____ M_____, agentul de pază care a pornit primul î n direcţ ia arătată
de martorul minor A_____ A_____ A______, a relatat în mod clar faptul că minorul
nu i-a indicat expres drumul pe malul lacului ca fiind traseul pe care anterior l-ar fi
parcurs cu fratele său , ci doar i-a spus că aceştia au ajuns la clubul Bamboo, fără însă
a indica şi modalitatea în care au ajuns acolo :
-Copilul, arătându-mi clubul Bamboo, nu mi-a arătat şi traseul pe care a ajuns acolo
. Când copilul mi-a arătat clădirea clubului Bamboo, eu eram lângă scări. Arătându-
mi acea clădire, eu am crezut că se poate ajunge la ea pe la scări, exact pe lângă lac .
Copilulnumi-a spus că pe acolo trebuie să merg sau că pe acolo au mers ei anterior.
Am mers pe o cărare făcută de pescari, care se înfunda şi m-am întors înapoi. Pe acest
drum, copilul nu mi-a spus niciodată că acest traseu nu este cel pe care l-a parcurs
anterior, dar nici nu l-am întrebat vreodată aş a ceva. L-am întrebat pe copil, când ne-
am întors pe unde a mers, dar nu ştia să îmi arate, îmi arăta doar clădirea de la
Bamboo ” (fila 405 vol. 3 dosar fond ).
-Copilul mi-a arătat în primă faz ă o direcţ ie peste lac în care îmi spunea că s-ar fi
deplasat cu fratele său, dar la un moment dat a observat clubul Bamboo ş i atunci ş i-a
dat seama că în acea direcţie au fost de fapt. Nu mi-a spus el pe unde ar fi ajuns acolo,
dar am pornit eu din proprie iniţiativă pe jos pe lângă apă î n direcţ ia indicată, însă
poteca se înfunda la un moment dat, era vegetaţie deasă, nu se putea trece, motiv
pentru care m-am întors ’’ (filele 141-142 vol. 2 DUP).
În acelaşi sens sens, martorul D_________ E____ - ş i el paznic în Parcul T__ în ziua
de 02 septembrie 2013, având în supraveghere perimetrul de la statuie şi până la fântâ
na artezian ă - a declarat faptul că „ de la Ş erban M_____ a înţeles că a venit poliţia şi
împreună cu el au plecat pe malu l apei către clubul Bamboo” (fila 144 vol. 2 DUP ). „
Copilul plângea şi nu a zis nimic cu privire la locul pe unde au fost ” (fila 367 vol. 3
dosar fond ).
Totodată, celelalte declaraţii invocate de apărare aparţin unor martori audiaţi în cauză
care nici nu s-au deplasat la faţa locului în acele momente, ci au făcut aprecieri
personale, subiective, cu privire la posibilitatea parcurgerii de către cei doi copii a
unuia dintre cele două trasee, iar aceste declaraţii au fost analizate pe larg de instanţa de
fond şi înlăturate în mod temeinic:
- Martorul I___ I______ s-a deplasat pe traseul dinspre terenul viran al inculpatei
Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti spre Clubul Bamboo, dar doar
până la limita propriet ăţii inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2
Bucureşti, în aceste condiţii constatând că de pe terenul viran al inculpatei
Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti nu se putea ajunge la clubul
Bamboo datorită vegetaţiei, molozului ş i c âinilor (fila 343 vol. 3 dosar fond ) .
- Martorul D_________ E____, care a relatat, în privinţa traseului prin zona de
protecţie a lacului , că „de la scări se putea ajunge din stânga cum cobori, pe marginea
lacului până la Bamboo. Pe acolo era iarba netăiată , tufişuri, boscheţ i. Se putea trece
pe acolo, dar mai greu”. Cu toate acestea: „am trecut pe acolo doar până la o bucat ă
unde stăteau oamenii la pescuit, după care m-am întors nefiind treaba mea să merg pe
acolo” (file 368 vol. 3 dosar fond ).
- Martorul C______ M____, a declarat că nu se poate trece dinspre parc înspre curtea
______________________ Bucureşti, fiind o minijunglă cu copaci, lăstăriş şi o coastă
de aproximativ 10 metri, deşi nu a fost şi nu a încercat niciodată să meargă pe acest
traseu (file 258 vol. 2 dosar fond).
- Martorul D___ M_____, deşi nu a parcurs niciodată acest traseu, a arătat: „Venind
dinspre parc, doar pe malul lacului pe o porţiune mică se putea merge. Cred că doar pe
acolo se poate merge pentru că în rest sunt pomi deşi nu se poate pă trunde ( …)
Singurul motiv pentru care consider că era imposibil s ă se treacă dinspre parc spre
teren, prin altă parte decât pe malul lacului, era vegetaţia deasă ” (file 310 vol. 2
dosar fond).
- Martorul B____ C_________, deşi nu a fost niciodată pe traseul din zona de protecţie
a lacului, a apreciat că, „dacă s-ar fi dus pe la scări (… ) copiii ar fi putut trece pe acea
bordură până ce aceasta se înfunda în tufişuri şi nu se mai putea trece şi de acolo ar fi
mers pe acele pietre” (fila 365 vol. 3 dosar fond ).
- Martorul T___ C_________ a declarat că dinspre parc se putea ajunge înspre terenul
de lângă Bamboo doar pe malul lacului, copiii doar pe acolo putând trece, dar aceste
aprecieri erau raportate la un moment anterior anului 2012 , când a suferit un accident
la un picior şi din acel moment nu a mai putut trece dinspre parc spre lac pe acel traseu
(fila 304-305 vol. 2 dosar fond ).
- Martorul I___ R_____, potrivit căreia traseul pe la lac era unul posibil de parcurs,
însă martorul a precizat şi faptul că toate aspectele relatate s-au referit la perioada
2000-2006 (fila 298 vol. 2 dosar fond ), deci cu mult anterior anului 2013, când a avut
loc tragicul eveniment.
- În ceea ce priveşte declaraţia martorului T_____ G_____ , agent şef Poliţ ia S_____
2 - Secţ ia 7 poliţie - Biroul poliţie de ordine publică (cu privire la faptul că „minorul i-
a arătat direcţia pe unde au fost anterior: stând cu faţ a la lac, în partea stângă, chiar pe
lângă lac, pe malul lacului, unde mai erau aproximativ 10 metri din parc după care
începea stufăriş” (fila 422 vol. 3 dosar fond) fiind întrebat pe unde a mers, acesta
spunându-i expres „ pe aici am mers “ - fila 423 vol. 3 dosar fond ), Curtea constată că
această declaraţie dată în faţa instanţei de fond contrazice împrejurări de fapt
consemnate de acelaşi martor în raportul întocmit în data de 27.09.2013 (deci foarte
apropiate de momentul efectuării deplasării ca urmare a tragicului eveniment) , unde a
precizat clar faptul că s-a deplasat împreună cu un agent de pază din parc „spre zona
indicată de minorul A_____ A_____, pe lângă malul lacului T__” (fila 148 vol. 2 dup),
aceste aspecte fiind î n concordanţ ă cu cele relat ate de martorii Ş_____ M_____ ( c a
re a precizat expres faptul că minorul a indicat doar direcţia în care a fost împreună cu
fratele său, şi nicidecum drumul pe care aceştia efectiv l-au parcurs), B____
C_________ şi D_________ E____.
Totodată, dacă minorul i-ar fi arătat într-adevăr martorului T_____ G_____ traseul
exact parcurs anterior („chiar pe lângă lac, pe malul lacului, unde mai erau aproximativ
10 metri din parc după care începea stufăriş”), activitatea de căutare a minorului
A_____ I____ C_____ efectuat ă de martorul T_____ G_____, în calitate de agent de
poliţie solicitat la faţa locului, s-ar fi desfăşurat altfel, întrucât având cunoştinţă de
traseul exact parcurs de minor, agentul de poliţie nu s-ar fi abătut de la acesta -
reducând î n mod evident ş ansele de găsire a copilului - urc ând scările ce duceau spre
parc, aflate imediat lângă scările amenajate din direcţia lacului (astfel cum acesta
declarat - filele 422-423 vol. 3 dosar fond - ,,Eu am mers în stânga pentru că în stâ nga
se f ăcea o potecă. Nu am urmat un anumit traseu, ci am efectuat o căutare . M-am mai
abătut pentru că vroiam s ă cuprind cât mai mult din zonă).
De altfel, martorul T_____ G_____ s-a deplasat împreună cu martorul Ş_____ M_____
în căutarea minorului A_____ I____ C_____, după ce anterior martorul Ş_____
M_____ fă cuse propria c ă utare împreună cu fratele minorului, pe malul lacului, până
la locul unde drumul se înfunda şi înapoi.
Aşadar, instanţa de fond a apreciat în mod corect că declaraţia dată de martorul T_____
G_____, la doi ani de la data producerii evenimentului tragic, nu prezintă credibilitate
atâta timp cât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, contrazicând
conţinutul raportului întocmit chiar de martor la trei săptămâni de la data decesului
minorului A_____ I____ şi infirmând declaraţiile altor martori audiaţi în cauză,
inclusiv a martorului Ş_____ M_____ care a efectuat şi el o căutare a minorului
împreună cu fratele supravieţuitor .
Referitor la celălalt traseu, parcurs de instanţ ă la cercetarea la faţa locului , se reţ
ine c ă detalii legate de aspectul acestuia au fost menţionate în cuprinsul procesului-
verbal de cercetare la faţa locului, din care rezultă aspectul anevoios al traseului indicat
de inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti , ceea ce
fundamentează concluzia că cei doi minori nu au trecut, la 2 septembrie 2013, prin
zona de protecţie a lacului. Fără a reda ceea ce a reţinut instanţa de fond, Curtea
aminteşte două împrejurări deosebit de relevante, respectiv:
- Deşi lacul, la momentul cercetării la faţa locului, era retras, până la o distanţ ă de
40 metri de bordura sparge val, participanţii la cercetarea la faţa locului s-au afundat în
pământul ud şi mlăş tinos existent î n zon ă. De altfel, la data de 2 septembrie 2013,
când, potrivit declaraţiilor martorilor B____ C_________ (fila 135 vol. 2 DUP, filele
364-365 vol. 3 dosar fond), Ş_____ M_____ (fila 405 vol. 3 dosar fond) şi R___
R_____ L____ (fila 465 vol. 4 dosar fond ), nivelul apei era scăzut, chiar până la
fundul lacului, copiii s-ar fi afundat, udat ş i murd ărit , însă niciunul din martorii
audiaţi în cauză nu a indicat faptul că minorul A_____ A_____ A______ ar fi fost ud
sau murdar pe încălţăminte (martorul S____ O_______ l-a curăţat de ciulini, i-a legat
şiretur ile, întrucât erau desfăcute (fila 109 vol. 2 DUP ) şi a constatat că era doar uş or
murdar, f ără a-şi am inti ca acesta să fi fost ud (fila 407 vol. 3 dosar fond ).
- Cu toate că existau, într-adevăr, pietre în albia lacului, aşa cum au arăt at martorii
B____ C_________ (fila 135 vol. 2 DUP, filele 364-365 vol. 3 dosar fond) şi Ş_____
M_____ (fila 405 vol. 3 dosar fond ), cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată de
instanţa de fond s-a constatat că între acestea exista o distanţă de un pas de adult ,
fiindu-le deci imposibil copiilor, în vârstă de 6 ani, respectiv 4 ani, s ă se deplaseze pe
acestea. Totodată, din probele administrate în cauză rezultă că nu existau astfel de
pietre pe întreg drumul prin zona de protecţie a lacului, existând totodată şi alte
obstacole care i-ar fi determinat pe copii să treacă prin apă sau măcar să se afunde în
pământul ud şi mlăştinos (conform menţiunilor din cuprinsul procesului-verbal de
cercetare la faţa locului, aflate la filele 492-493 vol. 4 dosar fond, aceste locuri erau:
locul unde drumul se î nfunda datorit ă unei salcii foarte mari, locul unde bordura
sparge val se oprea, locul unde începea o zonă cu teren mlăştinos, singura posibilitate
de a înainta spre terenul ______________________ Bucureşti fiind prin albia lacului).
Apărarea a mai invocat şi faptul că punctele de reper indicate de către minorul A_____
A_____ A______ în declaraţia dată în cursul urmăririi penale se regăseau în zona de
protecţie a lacului, aşa încât traseul parcurs de copii ar fi fost cel indicat de inculpaţi.
Apărările sunt nefondate, iar prima instanţă a analizat pe larg existenţa celor patru
puncte de reper, dintre care două se puteau regăsi şi pe terenul viran , nu doar în zona
de protecţie a lacului, iar celelalte două puncte de reper indicate de minorul A_____
A_____ A______ nici nu se regăsesc în zona de protecţie a lacului, cum î n mod ne
întemeiat a susţinut inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, ci
pe terenul viran al acesteia .
Reperul 1 : ,, Am plecat spre malul lacului ,,. Curtea reţine că potrivit probelor
administrate în cauză rezultă că pe traseul parcurs, î n ciuda diferenţ ei de nivel între
teren ş i zona de protecţ ie a lacului, minorul putea observa întinderea lacului, astfel
încât să se îndrepte spre un mal al acestuia, fără a trece neapărat prin zona de protecţie
a lacului.
Reperul 2 : ,, Am văzut mai mulţi pescari , dintre care mai multe femei decât bărbaţi .
Curtea constată, din coroborarea declaraţiilor martorilor şi ţinând cont de menţiunile
procesului verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului, că se aflau pescari pe
ultimul ponton dinspre marginea de Vest a parcului Lacul T__, însă acest fapt nu
echivalează cu imposibilitate a existenţei şi a altor pescari pe care minorul să îi fi putut
vedea în drumul său, faţă de probele administrate în cauză.
Astfel, pescarii audiaţi, care se aflau la pescuit pe pontoanele din dreapta scărilor (R___
R_____ L____ - fila 465 vol. 4 dosar fond, R___ I____ Ş_____ - fila 467 vol. 4 dosar
fond ) au declarat faptul că nu i-au văzut pe minori , iar martora R___ R_____ L____ a
declarat că, din locul unde se afla, îi putea vedea pe cei doi copii, dacă aceştia ar fi
trecut pe lângă ei (fila 465 vol. 4 dosar fond ). Totodată, din declaraţia martorei
L_____ A____ Fl orentina (fila 168 vol. 2 DUP ), reiese că, în partea stângă, pe malul
lacului, spre Clubul Bamboo , mai erau un bărbat şi o femeie care pescuiau .
De asemenea, din declaraţiile martorului T___ C_________ (invocate în apărare)
rezultă faptul că, î n ziua de 02.09.2013, acesta se afla cu soţia sa, la pescuit, în
apropiere de Clubul Bamboo, cam la 50-60 metri de curtea societăţii
______________________ Bucureşti, pe marginea lacului, şi la un moment dat a auzit
un plânset de copil, care venea de la o distanţă de 80 metri, dintr-o zonă plină de
vegetaţie, din cauza căreia nu se vedea nimic, însă nici acest martor nu a văzut copiii
trecând pe lângă el (filele 92-95 vol. 2 DUP, fila 304 vol. 2 dosar fond ).
Reperul 3 : Am ieşit din parc printr-un loc unde lipsea gardul ”
Faţă de menţiunile procesului verbal de cercetare la faţa locului (filele 492-493 vol. 4
fond ), rezultă că din acea zonă de protecţie a lacului, nicio persoană (mai ales un
minor în vârstă de 6 ani) nu putea avea reprezentarea „ ieşirii din parc” „printr-o zonă
unde lipsea gardul” (percepţie ce exista, fără îndoială, la trecerea pe terenul viran al
inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti).
Reperul 4 : Nu am trecut prin locul unde lipsea doar poarta dintr-un gard verde, ci locul
pe unde am ieşit spre o pădurice era fără gard ”.
Curtea constată, pe baza menţiunilor efectuate ca urmare a constatărilor din teren şi
cercetării la faţa locului, că după ce se termină __________________________ teren
cu vegetaţie cu aspect de „ stuf ăriş”, deci nu asemănător cu o „ pădurice” şi cu „
frunze mari, mai mari ca noi” (cum a arătat minorul, descrierea potrivindu-se
vegetaţiei existente pe terenul viran al inculpatei Administraţia D_________ Public
S_____ 2 Bucureşti), iar pe lângă bordura sparge val, de o lăţime de 1 metru (fila 493
vol. 4 dosar fond ), era apă şi foarte mult stuf (fila 492 vol. 4 dosar fond ). Astfel, în
cazul în care minorii ar fi trecut pe bordura de pe malul lacului, în mod logic copilul ar
fi relatat aspecte legate de faptul că ar fi trecut pe lângă sau chiar prin apă .
Apărarea a mai invocat existenţa acelor muncitori ce lucrau cu drujbe care i-ar fi văzut
pe minori dacă aceştia ar fi parcurs traseul reţinut prin rechizitoriu, făcând referire la
declaraţiile martorilor Ş_____, D___ M_____, T___ C_________, S______ I__
G______ şi F______ A_____.
Curtea constată că inclusiv unul dintre martorii încuviinţaţi apărării, F______ A_____
(unul din muncitorii respectivi) a declarat expres că, din locul în care se afla, nu îi
putea vedea şi auzi pe minori, chiar dacă aceştia ar fi trecut pe lângă ei : ,,În acea zi
nu i-am văzut pe cei doi copii şi datorită zgomotului de la drujbe. Nici nu i-am auzit.
(…) La acel moment, pe acel teren, nu aş fi vă zut în jurul meu cu vizibilitate bună pe o
rază de 14 metri pe diametru. Erau porţiuni în care se putea vedea până la 2 - 3 metri’’
datorită vegetaţiei (fila 470 vol. 4 dosar fond ).
Totodată, din declaraţiile martorului T___ C_________ rezultă faptul că acei muncitori
nu se aflau la baza povârnişului, astfel cum a susţinut apărarea, ci defriş au tufiş urile
de pe malul lacului, la o distanţă de 20 metri în dreapta martorului şi a soţiei sale, aflaţi
la pescuit la o distanţă de 50-60 metri de curtea ______________________ Bucureşti,
într-o zonă unde se aflau nişte plăci prefabricate:
- ,, Pe alee erau doi indivizi cu drujbe care au luat-o la dreapta. Defrişau marginea
lacului (…) alte persoane nu am vă zut î n zon ă cu excepţia a doi bărbaţi care tăiau
copaci cu drujba . (…). Aceştia se aflau în partea opusă locului din care am auzit plâ
nset de copil ( în partea st ângă, înspre clubul Bamboo)” (fila 93-94 vol. 2 DUP ).
- ,, Ne-am aş ezat la pescuit pe marginea lacului, cam la 50-60 metri de curtea societăţii
(…) Mai erau î n zon ă şi nişte oameni la defrişat, în dreapta mea, cam la 20 metri . Pe
ei i-am văzut câ nd am cobor ât (…) Acei oameni pe care i-am vă zut acolo defriş au pe
margine toate tufişurile lacului (…) Şi acele două persoane erau tot pe terenul
aparţinând domnului C_______. În partea opusă zonei în care am auzit plânsetul de
copil ” (fila 304 vol. 2 dosar fond ).
Relevante sunt şi relatările martorului F______ A_____, care a arătat că tăia cu
drujbele alături de 3 colegi de-ai săi, „în partea dreaptă a terenului, cum vii din spatele
pescăriei”; „Din locul unde eram nu vedeam râpa. Puteam să o văd doar dacă coboram”
(fila 470 vol. 4 dosar fond), dar şi ale martorului minor A_____ A_____ A______:
„Am trecut pe lângă nişte oameni care tăiau lemne cu drujbe, ştiu asta pentru că am
auzit zgomotul , dar nu am trecut aproape de ei , iar ei nu aveau cum să ne audă din
cauza zgomotului. Oamenii cu drujbe au fost mai aproape de locul unde ne-am întâlnit
cu câinii, decât de Parcul T__ .”
Aşadar, în urma analizei şi coroborării probelor administrate în cauză, rezultă dincolo
de orice îndoială rezonabilă că singurul traseu ce a putut fi parcurs de cei doi minori
este cel indicat în rechizitoriu, respectiv pe terenul viran aflat în administrarea
inculpatei Administraţia D_________ Public s_____ 2 Bucureşti .
Totodată, inculpata Administraţia D_________ Public s_____ 2 a invocat constant şi
faptul că lipsa gardului în zona prin care afirmă inculpata că au trecut minorii – în zona
de protecţie a lacului – era justificată în temeiul unei dispoziţii legale şi, astfel, există o
cauză de înlăturare a răspunderii penale. Dispoziţia legală invocată însă, respectiv art.
25 din Legea nr. 107/1996, nu instituie obligaţia de a nu îngrădi zona de protecţie a
lacului, astfel cum în mod eronat susţine inculpata. Potrivit art. 25 alin. 1 din actul
normativ menţionat, pe malurile apelor aparţinând d_________ public, dacă nu sunt
impuse restricţii , orice persoană fizică are dreptul de acces liber , pe propria
răspundere , pentru plimbare sau recreere, fără a produce prejudicii apelor, albiilor,
malurilor şi riveranilor. Potrivit alineatului al doilea, în zonele special organizate ori
amenajate pentru agrement pe malurile apelor, accesul este permis în condiţiile
stabilite de deţinătorii acestor zone şi cu respectarea prevederilor înscrise în autorizaţia
de gospodărire a apelor, eliberată acestora.
În cauza de faţă, se constată că nu există o dispoziţie legală care să instituie inculpatei
interdicţia de a îngrădi zona de protecţie a lacului, aşa încât chiar şi în cazul în c are
traseul urmat de minori ar fi fost cel indicat de inculpată răspunderea sa penală ar fi
fost antrenată, având în vedere zona de agrement administrată de inculpată şi
necesitatea luării unor măsuri de prevedere pentru a preîntâmpina riscul ridicat ca
un copil să poată părăsi în mod facil locul de joacă printr-o asemenea zonă, către un
teren viran, aflat tot în administrarea directă a inculpatei , cu privire la care era
stabilită obligaţia de îngrădire şi salubrizare , aşa cum s-a arătat, dar pe care
inculpata nu a respectat-o .
Pe cale de consecinţă, nu există elemente care să susţină existenţa unor cauze care să
înlăture răspunderea penală a inculpatei Administraţia D_________ Public s_____ 2
raportat la traseul urmat de minori.
În ceea ce priveşte omisiunea tragerii la răspundere a părinţilor/bunicii care aveau
în primul rând obligaţia de supraveghere a minorilor , Curtea constată că potrivit
punctului 2 din actul de sesizare s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce priveşte
infracţiunea de ucidere din culpă de către A_____ A_____, A_____ I__ V_______ şi
A_____ A______ F______, fiind redate în mod detaliat în rechizitoriu motivele pentru
care s-a pronunţat o asemenea soluţie.
Tragerea la răspundere penală a inculpaţilor, însă, nu depinde de tragerea la
răspundere penală a părinţilor/bunicii minorului decedat, cum în mod eronat a arătat
apărarea. Stabilirea corectă a antecedenţei cauzale a rezultatului socialmente periculos
presupune identificarea tuturor contribuţiilor umane care ar putea avea legătură cauzală
cu aceasta, ţinându-se seama şi de eventualele împrejurări cu legătură de cauzalitate. În
doctrina de specialitate se arată că pentru verificarea valorii cauzale a acestor
contribuţii urmează să se examineze legătura concretă pe care ele au avut-o cu
producerea rezultatului, luându-se în considerare şi cea mai mică legătură efectivă, iar
după aplicarea criteriului sine qua non se ajunge la eliminarea din antecedenţa cauzală
a contribuţiei în lipsa căreia rezultatul nu s-ar fi produs în acelaşi mod şi în aceleaşi
proporţii. Totodată, în cazul faptelor omisive, legătura cauzală există fără a fi necesar
să se probeze că acţiunea ar fi înlăturat cu certitudine rezultatul.
În situaţia pluralităţii contribuţiilor (cum este cazul speţei de faţă), trebuie să se
constate legătura dintre ele, lanţul lor neîntrerupt, ţinându-se seama de faptul că
întreruperea nu poate avea loc decât prin intervenţia unui nou lanţ cauzal, fără
conexiune cu primul. Dacă celelalte contribuţii intervenite ulterior nu aparţin unui lanţ
cauzal, ci acţionează în cadrul aceluiaşi proces cauzal, legătura de cauzalitate nu este
întreruptă. Astfel, în doctrină sunt redate exemple din practica judiciară în care s-a
decis în mod corect că legătura de cauzalitate nu este întreruptă prin neglijenţa victimei
constând în netratarea la timp a unei răni produse prin infracţiune, nici prin fuga din
spital a victimei, care a făcut imposibilă o intervenţie chirurgicală salvatoare, ori prin
neobservarea la timp de către medici a unei perforări a intestinului victimei, ceea ce ar
fi dus la o intervenţie chirurgicală salvatoare.
În cauza de faţă, chiar prin actul de sesizare reacţia bunicii - după dispariţia celor doi
copii din spaţiul de supraveghere - a fost calificată ca cel puţin discutabilă , însă s-a
ajuns la concluzia că şi în situaţia unei reacţii mai prompte a acesteia după dispariţia
copiilor rezultatul ar fi fost acelaşi, iar lăsarea de către părinţi a minorilor în grija
bunicii ce nu ar fi putut asigura o supraveghere corespunzătoare a fost apreciată ca
situându-se în afara lanţului cauzal ce a dus la producerea rezultatului socialmente
periculos (filele 31-33 din rechizitoriu).
În ceea ce priveşte atitudinea bunicii (atât de vehement invocată de apărare), Curtea
constată - raportat la momentul la care minorii au ieşit din raza vizuală a martorei
A_____ A_____ - că bunica, după ce i-a pierdut pe cei doi copii din câmpul vizual, nu
s-a gândit nicio clipă la pericolele ce îi puteau pândi pe cei doi minori dincolo de
gardul protector ; martora însăşi a declarat că se uita mai mult înspre tramvai, cea mai
mare grijă a sa fiind să nu s e ducă copiii înspre tramvai (filele 472-473 vol. 4 dosar
fond ). De altfel, niciunui adult, care îşi duce copilul în parc, nu i se poate cere în mod
rezonabil să se gândească că există riscul ca acel copil să poată părăsi în mod facil locul
de joacă către locuri periculoase, respectiv terenuri virane sau proprietate privată
neîmprejmuite corespunzător, pe care să există câini care să lanseze în haită un atac
asupra copiilor, cu atât mai mult cu cât locul de joacă se afla într-un parc din zona
semi- centrală a capitalei, una dintre cele mai frumoase zone de agrement din
Bucureşti.
Sigur că ieşirea copiilor de sub autoritatea bunicii reprezintă o povară pe care martora o
va purta tot restul vieţii, relevantă fiind în acest sens inclusiv declaraţia acesteia din
cursul cercetării judecătoreşti: În fiecare noapte mă gândesc cu ce am greşit. Cum să
nu mă gândesc când ştiu că am lăsat copiii fără un copil şi că ei suferă (fila 473 vol. 4
dosar fond).
Pe de altă parte, dincolo de aceste elemente, tragerea la răspundere penală a unei
persoane nu poate avea loc decât în temeiul legii, iar contribuţia inculpaţilor se
integrează în lanţul cauzal al rezultatului socialmente periculos, independent de
tragerea la răspundere penală a altei persoane, atâta timp cât contribuţiile acestora
rămân după aplicarea criteriului sine qua non , fiind elemente esenţiale în producerea
decesului minorului A_____ I____ ca urmare a atacului canin pe data de 02.09.2013.
Altfel spus, chiar dacă nu l-a determinat, fapta inculpatei a ocazionat producerea
tragicului eveniment : prin neluarea măsurilor de prevedere corespunzătoare,
respectiv prin neîndeplinirea obligaţiilor legale de îngrădire a terenului viran aflat î
n propria administrare de c ă tre inculpata Administraţ ia D_________ Public
s_____ 2 Bucureşti , s-a permis trecerea facilă a minorilor A_____ I____ C_____ şi
A_____ A_____ A______ dintr-un parc pentru copii (zonă de agrement) într-o zonă
plină de pericole (terenul viran învecinat) şi apoi intrarea acestora pe un teren privat
(aparţinând inculpatei ______________________, administrată de inculpatul
C_______ C_________) care era neîngrădit, păzit de şapte câ ini , al c ăror atac a
condus la decesul minorului A_____ I____ C_____.
Cu privire la întrunirea condiţiilor privind tragerea la răspundere penală a
inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 , Curtea constată că apărările
formulate sunt nefondate, în cauză fiind îndeplinite exigenţele impuse în acest sens de
art. 191Cod penal din 1968 (legea veche fiind identificată în mod corect ca lege penală
mai favorabilă).
Astfel, conform art. 191Cod penal din 1968 sunt exceptate din sfera subiecţilor
răspunderii penale autorităţile publice şi instituţiile publice care desfăşoară o activitate
ce nu poate face obiectul d_________ privat . Aşadar, criteriul avut în vedere este
aptitudinea persoanei juridice în cauză de a realiza şi activităţi ce nu pot face obiectul
d_________ privat.
Prin activitate care nu poate face obiectul d_________ privat se înţelege, potrivit
doctrinei juridice, o activitate care, conform legii, nu este susceptibilă de a fi exercitată
de o persoană fizică sau juridică de drept privat, fiind vizate - în principal - activităţile
care implică exercitarea unor prerogative de autoritate publică.
Deşi potrivit art. 136 alin. 4 din Constituţieadministrarea bunurilor proprietate publică
poate fi încredinţată doar instituţiilor publice şi regiilor autonome, această împrejurare
nu poate constitui un temei pentru excluderea răspunderii penale a instituţiilor publice
care au în administrare astfel de bunuri. În literatura de specialitate se face menţiunea
că administrarea la care se referă textul constituţional vizează natura dreptului pe care
îl au aceste instituţii cu privire la bunurile în cauză şi nicidecum o activitate de sine
stătătoare, ce nu poate face obiectul d_________ privat, iar ca exemplu în doctrina
juridică este oferit cel al unei instituţii sanitare care are în administrare un astfel de bun,
ceea ce nu înseamnă că în obiectul său se include o activitate ce nu poate fi exercitată
de persoane juridice de drept privat.
Aşadar, în dezacord cu cele arătate în actul de sesizare şi cu cele reţinute de către
instanţa de fond în considerentele expuse la fila 27 din sentinţă , Curtea constată că
legea penală mai favorabilă este într-adevăr cea veche şi în privinţa condiţiilor de
tragere la răspundere penală, întrucât - aşa cum a arătat inculpata - dacă prin actul de
înfiinţare le este conferită instituţiilor publice posibilitatea de a desfăşura cel puţin o
activitate ce nu poate face obiectul d_________ privat, alăturat de alte activităţi care
pot face obiectul acestui domeniu, atunci instituţia publică beneficiază de imunitate
penală, indiferent dacă infracţiunea a fost comisă în exercitarea unei dintre activităţile
ce pot face obiectul d_________ privat . Potrivit legii noi (art. 135 alin. 1 Cod penal),
de imunitate penală beneficiază instituţia publică doar dacă infracţiunea este săvârşită
în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul d_________ privat.
În cauza de faţă, însă, întreaga activitate desfăşurată de inculpata Administraţia
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti poate face obiectul d_________ privat, aspect
care rezultă şi din simpla lecturare a atribuţiilor acesteia, respectiv cele prevăzute de
art. 12 din Regulamentul de organizare ş i func ţionare al Administraţiei D_________
Public S_____ 2 Bucureşti, adoptat prin hotărârea Consiliului local s_____ 2 nr. 83/29.
07.2013 (filele 133-144 vol. 4 DUP ). Aceste atribuţii nu implică exercitarea unor
prerogative de autoritate publică, neexistând astfel niciun impediment pentru
antrenarea răspunderii sale penale .
Totodată, n u prezintă relevanţă faptul că s-ar fi omis de către Consiliul local al
sectorului 2 transformarea Administraţiei D_________ Public S_____ 2 B_____ şti în
societate comercială (fila 415 vol. 4 DUP ), la fel cum s-a procedat cu celelalte
administraţii de s_____, ci în prezenta cauză este relevantă doar împrejurarea că
activitatea desfăşurată de inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2
Bucureşti poate face obiectul d_________ privat, neexistând nici măcar o activitate a
inculpatei prevăzută în actul de înfiinţare care să nu poată fi susceptibilă de a fi
exercitată de o persoană fizică sau juridică de drept privat şi care, astfel, să poată
atrage imunitatea penală a inculpatei .
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii ______________________ Bucureşti şi C_______
C_________ , Curtea constată că s-au invocat, în esenţă, următoarele:
- împrejurarea că instanţa de fond a pronunţat soluţia în cauză cu nerespectarea
dispoziţiilor OUG nr. 55/2002, reţinând prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din actul
normativ menţionat care se referă la câinii agresivi, dar omiţând prevederile art. 2 alin.
2 lit. a care menţionează expres că nu ___________________________ agresivi orice
câine care atacă sau muşcă o persoană care a pătruns fără drept , în orice mod, într-o
proprietate privată sau publică protejată de acel câine;
- faptul că nu i se poate reţine o culpă inculpatei ______________________ Bucureşti
şi inculpatului C_______ C_________ atâta timp cât au fost făcute demersuri pentru
obţinerea autorizaţiei de reparaţie a gardului , iar gardul nu putea fi construit în lipsa
acestei autorizaţii, fiind depuse şi plângeri penale referitoare la distrugerea acelui gard;
împrejurarea că nu se poate reţine vinovăţia inculpatului C_______ C_________, atâta
timp cât acesta nu a prevăzut şi nu putea să prevadă rezultatul socialmente periculos, în
contextul în care a întreprins toate aceste demersuri pentru îngrădirea terenului;
respectiv, chiar în contextul edificării gardului, acesta nu putea fi ridicat decât cu
respectarea unei porţiuni de 11 metri faţă de lac, astfel cum se precizează în autorizaţia
de construcţie eliberată în anul 2014, aşa încât copiii oricum ar fi posibilitatea să
pătrundă pe teren;
- împrejurarea că acei câini nu au fost toleraţi de administratorul
______________________ Bucureşti , care a şi chemat hingherii de două ori, nu
aparţineau acestuia şi nu au fost alocate niciodată fonduri pentru edificarea unei
construcţii pentru animale sau pentru mâncarea ori îngrijirea lor, aşa încât nu se poate
susţine că exista o legătură între inculpaţi şi acei câini de pe teren;
- faptul că patru din cei 7 câini capturaţi erau cipaţi, inclusiv câinele alb de pe care s-au
recoltat probele de sânge, astfel încât câinii nu puteau aparţine
______________________ Bucureşti ;
- împrejurarea că acei câini se aflau în partea de jos a terenului, unde existau fabrica de
peşte şi mai multe garaje închiriate unor persoane fizice, care aveau obligaţia de a
asigura paza materială a bunurilor, iar medicul de la fabrica de peşte s-a ocupat de
aceşti câini, i-a tratat, i-a cipat şi le-a asigurat îngrijirea medicală, iar martorii Regep
R_____ şi G______ S____ atestă faptul că acei câini erau, de facto , în întreţinerea
altor persoane;
- nu există probe, cu excepţia unei persoane, care să ateste faptul că acei câini ar fi fost
agresivi, neavând loc niciun incident de violenţă, chiar dacă erau persoane care intrau
pentru prima dată pe terenul menţionat;
- s-a omis analiza posibilităţii ca printre câinii atacatori să fi fost şi câini de luptă , cum
a fost şi acel câine rasa Pitbull care a fost găsit în apropierea locului unde minorul a
decedat, fiind invocată în acest sens şi opinia de specialitate a medicului veterinar
T_____ A_____ O_____ şi declaraţia numitului A________ Barbuceanu din
septembrie 2013;
- faptul că s-a omis tragerea la răspundere a părinţilor/bunicii care aveau în primul rând
obligaţia de supraveghere a minorilor, precum şi analiza legăturii de cauzalitate în
cadrul culpelor succesive, dar şi stabilirea în mod indubitabil a traseului copiilor.
a. Cu privire la dispoziţiile OUG nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor
periculoşi sau agresivi , Curtea constată că în sensul ordonanţei de urgenţă, prin câini
periculoşi se înţelege câinii aparţinând următoarelor rase, grupate în două categorii,
după cum urmează:
a) categoria I: câinii de luptă şi de atac, asimilaţi prin caracterele morfologice cu câini
de tipul Pit Bull, Boerbull, Bandog şi metişii lor;
b) categoria a II-a: câinii din rasele American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller,
Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobănesc Caucazian,
C___ Corso şi metişii lor.
Potrivit art. 2 din actul normativ menţionat prin câini agresivi se înţelege:
a) orice câine care, fără să fie provocat, muşcă sau atacă persoane ori animale
domestice în locuri publice sau private;
b) orice câine care participă la lupte între câini sau care a fost antrenat în acest scop.
De asemenea, potrivit primei litere a alineatului 2 al aceluiaşi articol, nu
___________________________ agresivi definiţi la alin. (1) orice câine care atacă sau
muşcă o persoană care a pătruns fără drept , în orice mod, într-o proprietate privată sau
Referitor la obligaţiile deţinătorilor de câini şi condiţiile deţinerii acestora, art. 3 alin. 2
din OUG nr. 55/2002 prevede că proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor
prevăzuţi la art. 1 şi la art. 2 alin. (1) au obligaţia să înregistreze câinii la Asociaţia
Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, şi să
inscripţioneze în mod vizibil, la intrarea în apartament sau în imobil ori pe
împrejmuirea aferentă imobilului respectiv, avertismentul "Câine periculos" sau,
după caz, "Câine agresiv" , printr-o plăcuţă având dimensiunile de cel puţin 15 x 25
cm.
Câinii care au realizat atacul din 02.09.2013 au fost cei de pe terenul din
________________________ T__ R__________ SRL Bucureşti
Conform probelor administrate în cauză, câinii care se aflau pe terenul

______________________ au realizat atacul canin care la data de 02.09.2013 a dus la
decesul minorului A_____ I____ C_____, iar apărările formulate în sens contrar sunt în
mod vădit nefondate.
Astfel, la data de 2 septembrie 2013 reprezentanţii Centrului Teritorial Veterinar
S_____ 2 din cadrul Consiliului local s_____ 2 Bucureşti - la solicitarea organelor de
poliţie - au capturat în curtea imobilului de pe ________________ şase din cei şapte
câini care păzeau imobilul S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti (evidenţiaţi în
planşa foto de la filele 162-173 din vol. 1 DUP , cu litere de la A la F) . Al şaptelea
câine (marcat cu litera G în planşa foto) a fos t capturat în 3 septembrie 2013, câinii
fiind evidenţiaţi la filele 153-154 vol. 1 DUP , respectiv filele 214-249 vol. 6 DUP .
D upă capturare au fost identificate pe câinele marcat cu litera A , în zona botului şi a
pieptului, urme materie de culoare brun roşcat, cu aspect de sânge , iar potrivit
menţiunilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. xxxxxxx din 07 noiembrie
2013, emis de Institutul Naţ ional de Criminalistic ă (filele 113-120 vol. 1 DUP )
genotiparea acestor urme a pus în evidenţă un profil genetic al unei persoane de sex
masculin, identic cu profilul genetic al cadavrului minorului A_____ I____ C_____.
Potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, câinii capturaţi în 2 şi 3 septembrie
2013 au fost recunoscuţi fără ezitare ca fiind câinii care de mai mulţi ani păzeau
imobilul de pe ________________ chiar de către foşti angajaţi ai societăţii - martorii
D___ M_____ - angajat al S.C. T__ REZID ENŢIAL S.R.L. Bucureşti (fila 85 vol. 2
DUP, fila 309 vol. 2 dosar fond), T___ C_________ (filele 94, 97 vol. 2 DUP, filele
303-304 vol. 2 dosar fond ) şi M_____ M____ (fila 98 vol. 2 DUP, filele 306-307 vol.
2 dosar fond).
Declaraţiile acestor martori se coroborează cu cele ale :
- reprezentanţilor S.C. Amiral Fish S.R.L., societate care a avut timp de 7-8 ani un spaţ
iu comercial închiriat în imobilul de pe ________________ şi la care a făcut referire
apărarea - martorii I___ R_____ (filele 152-155 vol. 2 DUP, filele 296-297 vol. 2 dosar
fond ) ş i Regep R_____ ( filele 156-159 vol. 2 DUP, filele 253-254 vol. 2 dosar fond )
,
- iar coroborând aceste declaraţii cu cele ale persoanelor care au închiriat garaje în
curtea de pe ________________ - martorii C______ M____ (filele 160-162 vol. 2
DUP, fila 257 vol. 2 dosar fond ), G______ S____ (filele 187-190 vol. 2 DUP, fila 260
vol. 2 dosar fond ), S______ S____ (fila 191 vol. 2 DUP, fila 299 vol. 2 dosar fond )
rezult ă că de mulţi ani imobilul a fost păzit de aceeaşi haită de câini , cu menţiunea
că numărul acestora s-a redus de-a lungul timpului, respectiv din anul 2008 (când în
curtea societăţii erau în jur de 16 câini, inclusiv pui) până în 2013 când rămăseseră 7
(şapte) , reducerea numărului fiind pusă pe seama decesului . Totodată, un aspect
relevant este şi faptul că martorii audiaţi cunoşteau inclusiv câinele care impunea
regulile în cadrul haitei - masculul identificat cu litera G, denumit „ Ţ_____ ”, era
masculul alfa.
Astfel, venirea sau plecarea din imobil a vreunei persoane care avea închiriat spaţiu pe
terenul menţionat nu a fost de natură să aducă modificări în componenţa haitei, chiar
dacă au existat şi persoane care în timpul desfăşurării activităţii le asigura parţial hrana,
întrucât elementul de stabilitate în componenţa haitei de câini de pe terenul S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti l-a reprezentat de-a lungul timpului teritoriul pe care
îl păzeau , astfel cum în mod corect a subliniat instanţa de fond.
Concluzia instanţei de fond s-a bazat în mod temeinic pe declara ţiile persoanelor care
au lucrat sau lucrează la S.C. T__ REZIDEN ŢIAL S.R.L. Bucureşti, din aceste
declaraţii rezultând că alţ i c âini nu aveau curajul să _______________ refugieze pe
terenul proprietatea firmei , întrucât erau imediat alungaţi de câinii firmei.
Ş i declaraţ iile martorei Regep R_____, date chiar în faza cercetării judecătoreşti ,
relevă acelaşi aspect: „Alţ i c âini veneau pe acolo dar nu intrau în curte, posibil şi din
cauza câinilor de acolo pentru că, apărându-şi teritoriul se temeau să
_______________________ din curte îşi apărau teritoriul şi nu au atacat niciodată
oameni, ei dădeau impresia că sunt paznici î n zon ă ” (fila 254 vol. 2 dosar fond ).
De asemenea, nu doar foşti angajaţi ai societăţii sau persoane care au închiriat spaţii pe
terenul menţionat, ci şi alţi martori, care treceau în mod obişnuit prin zonă au avut de-a
lungul timpului percepţia că imobilul de la nr.50 este permanent păzit de câini –
relevante în acest sens fiind declaraţiile martorilor S____ O_______ (fila 112 vol. 2
DUP ), A________ A_____ (fila 200 vol. 2 DUP, filele 301-302 vol. 2 dosar fond ) şi
P______ M____ M_______ (filele 192-199 vol. 2 DUP, filele 263-264 vol. 2 dosar
fond ) .
Aşadar, împrejurarea invocată de apărare în sensul că unii martori au revenit asupra
declaraţiilor iniţiale, oferind explicaţii în sensul că acei câini nu păzeau propriu-zis
imobilul respectiv, nu determină o altă concluzie, instanţa de fond motivând în mod
corespunzător înlăturarea acestor declaraţii, întrucât nu se coroborează cu celelalte
probe administrate în cauză, iar martorii nu au oferit explicaţii plauzibile pentru
nuanţarea declaraţiilor. Mai mult decât atât, caracterul inconsecvent al unora dintre
declaraţiile date în faza cercetării judecătoreşti este evident: de exemplu, declaraţia
martorului M_____ M____ care, deşi a arătat că acei câini doar stăteau î n curte şi nu
asigurau paza ( nefiind câini de pază – fila 307 vol. 2 dosar fond) , totuşi îi folosea
pentru a se păzi :,, acei câini păzeau imobilul şi mă păzeau şi pe mine.(…) Eu îi luam
pe câini pe terenul viran pentru a mă păzi, întrucât mă temeam ” (filele 307-308 vol.
2 dosar fond ).
În ceea ce priveşte teza invocată de apărare în sensul că alţi câini ar fi fost cei care ar fi
lansat atacul canin , Curtea aminteşte faptul că atât din declaraţia min orului A_____
A_____ A______ (fila 55 vol. 2 DUP ), cât şi din rapoartele şi declaraţiile lucrătorilor
de poliţ ie care au participat la acţiunea de căutare a minorului A_____ I____ C_____
(raportul înto c m it de martorul Folgoş i S____ - fila 147 vol. 2 DUP ; raportul întocmi
t de martorul T_____ G_____ - fila 149 vol. 2 DUP; declaraţia m artorului T_____
G_____ - fila 423 vol. 3 dosar fond ) şi ale agenţilor de pază din Parcul T__ (martorul
Ş_____ M_____ - filele 138-139, 141 vol. 2 DUP , respectiv fila 406 vol. 3 dosar fond
) , rezult ă că nu au fost identificaţ i c âini pe întreg traseul parcurs între limita
exterioară a zonei amenajate a parcului, până în momentul intrării pe terenul de pe
________________.
Totodată, apărarea a avansat ipoteza potrivit căreia exista posibilitatea ca printre câinii
atacatori să fi fost şi câini de luptă, cum a fost şi acel câine rasa Pitbull care a fost găsit
la data de 23.09.2013 în apropierea locului unde minorul a decedat.
Plângerea formulată de către numitul A________ B_________ se află la fila 216 vol.2
DUP şi ca urmare a sesizării formulate de acesta, s-a întocmit şi procesul verbal din
data de 23.09.2013 , fila 217 vol. 2 DUP (cu planşele foto aferente) cu ocazia ridicării
câinelui la care fac referire inculpaţii.
Cu privire la cadavrul acelui câine, despre care numitul B_________ a afirmat că i-ar fi
aparţinut unei câine de luptă rasa Pitbull s-a efectuat o constatare medico-legală în
cursul urmăririi penale, la dosar existând actul de necropsie din 23.09.2013, întocmit
de către Facultatea de Medicină Veterinară aflat în copie certificată pentru conformitate
cu originalul , la filele 256-263 vol. 2 DUP , dar şi raportul de constatare (aflat la filele
244-245 vol. 2 DUP). Din înscrisurile menţionate rezultă fără dubiu faptul că la
cadavrul de câine examinat s-au identificat o ________ aspecte morfologice care
plasează individul în rasa comună , în susţinerea concluziei menţionându-se aspectul
robei formate din fire de păr cu lungime mare de până la 63 mm, dezvoltarea excesivă a
pintenilor, integritatea pavilioanelor auriculare care nu prezintă semnele unei intervenţii
chirurgicale de ajustare estetică şi conformaţia craniului (dolicocefalic). Acelaşi
argumente – se a rată în raport – exclud încadrarea acestui individ în rasele canine
folosite frecvent pentru luptele de câini , acestea fiind în majoritatea lor rase cu păr
foarte scurt, brahicefalice şi cu urechi scurtate chirurgical. De asemenea, examenul
exteriorului nu a relevat prezenţa unor leziuni recente sau cicatrizate, rezultate în urma
muşcăturilor, leziuni care apar inere nt în cursul unei confruntări ( fila 249 vol. 2 DUP).
În ceea ce priveşte opinia medicului T_____ O_____, precum şi solicitarea apărării de
a se efectua o expertiză medico-legală, în sensul de a se stabili dacă mecanismul de
producere a plăgilor muşcate a fost unul specific câinilor de luptă, Curtea constată că în
cursul urmăririi penale s-a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică traseologică
pentru compararea mulajelor dentare prelevate de la câinii S.C. T__ REZIDENŢIAL
S.R.L. Bucureşti (filele 175-197 vol. 1 DUP ) cu leziunile constatate pe cadavrul
minorului - în vederea stabilirii unei legături şi mai clare între atacul suferit de minor ş
i c âinii capturaţi pe ________________ (cu excepţia câinelui marcat cu litera A, pe
blana căruia a fost identificat sângele minorului). Potrivit constatării specialiştilor,
numărul foarte mare de urme (plăgi muşcate) existente pe o suprafaţă mică (corpul
unui copil în vârstă de 4 ani , iar conform raportului de necropsie nr.
AXXXXXXXXXXX emis de INML au fost peste 100 de plăgi muşcate ) a condus la
suprapunerea grupărilor de urme, fapt care, coroborat cu natura elastică a suportului
urmelor (ţesutul uman), nu a permis preluarea, păstrarea şi redarea caracteristicilor
corpului creator, nece sare identificării acestuia (filele 204-213 vol. 1 DUP ). Pe cale de
consecinţă, efectuarea unei astfel de expertize, solicitate de apărare, era imposibil de
realizat.
Pe cale de consecinţă, împrejurările atestate de probele administrate în cauză (
respectiv faptul că pe unul dintre cei 7 câini cap turaţi la datele de 2 şi 3 sept e m brie
2013 s-au id e n tificat ur me de sânge ________ inând minorului decedat; faptul că
aceşti câini au fost recunoscuţi ca fiind câinii care de mai mulţi ani păzeau imobilul de
pe ________________ ; foşti şi actuali angajaţi ai societăţii ______________________
Bucureşti , dar şi obişnuiţi ai zonei atestând nu doar rolul de paznici ai câinilor, d a r şi
modalitatea de a acţiona - în haită (fiind cunoscut inclusiv masculul alfa); împre jur a
rea că la acţiunea imediată de căutare a minorului A_____ I____ C_____ nu au fost
identificaţ i c âini pe întreg traseul parcurs între limita exterioară a zonei amenajate a
parcului, până în momentul intrării pe terenul de pe ________________ , confruntarea
dintre cei care efectuau operaţiunea de căutare şi câinii capturaţi pe data de 2
septembrie 2013 a avut loc la circa 20 de metri de locul unde a fost găsit ulterior
copilul mort - conform declaraţiei martorului Ş_____ M_____ - filele 138, f. 141 vol. 2
DUP, fila 406 vol. 3 dosar fond) conduc la concluzia fundamentată că cei şapte câini
care se aflau pe terenul ______________________ au realizat atacul canin care la
data de 02.09.2013 a dus la decesul minorului A_____ I____ C_____ .
Calitatea de deţinăto a r e a unor câini agresivi a inculpatei
______________________, al căre i administrator era inculpatul C_______
C_________
Aşa cum s-a arătat, cei 7 câini capturaţi la datele de 2 şi 3 septembrie 2013 erau cei
care păzeau imobilul din _________________ , aspect recunoscut atât de foşti şi
actuali angajaţi ai societăţii, cât şi de alţi martori, obişnuiţi ai zonei, astfel cum s-a
arătat mai sus.
Câinii stabiliţi pe terenul ______________________ Bucureşti au fost acceptaţ i,
toleraţ i, oferindu-li-se mâncare chiar de către angajaţii societăţii inculpate - potrivit
declaraţiilor martorilor D___ M_____ (filele 85,90 vol. 2 DUP, fila 309 vol. 2 dosar
fond) , T___ C_________ (fila 97 vol. 2 DUP, filele 303-304 vol. 2 dosar fond) ,
M_____ M____ (fila 98, 101 vol. 2 DUP, fila 307 vol. 2 dosar fond) , G______ S____
(fila 190 vol. 2 DUP, fila 261 vol. 2 dosar fond ), nefiind alungaţi în mod ferm de pe
acest teren.
Totodată, faptul că hrana era asigurată de mai multe persoane, inclusiv de locatari ai
blocurilor din vecinătate sau de persoane care îşi parcau în mod obişnuit autoturismele
pe ________________________ peste gard pungi cu resturi alimentare (împrejurarea
invocată în apărare şi confirmată de declaraţiile martorilor D___ M_____, T___
C_________, M_____ M____, I___ R_____, Regep R_____, C______ M____,
G______ S____ ) este de natură a accentua leg ătura câinilor cu imobilul unde erau
hrăniţi, dar nu este de natură a elimina răspunderea deţinătorului acestora şi nu î i
transform ă pe furnizorii resturilor alimentare în deţinători/stăpâni. De altfel,
schimbarea deţinătorilor de garaje închiriate sau plecarea altor persoane cu legături pe
acel imobil nu a avut nici un efect asupra componenţei haitei de câini, elementul de
stabilitate constituindu-l terenul păzit .
Î mprejurarea că nu au fost alocate fonduri pentru edificarea unei construcţii pentru
animale sau pentru mâncarea ori îngrijirea lor sau împrejurarea că inculpatul C_______
C_________, administratorul ______________________ Bucureşti , ar fi chemat
hingherii de două ori (aspect confirmat de declaraţiile martorilor M_____ M____ - fila
307 vol. 2 dosar fond, I___ R_____ - fila 154 vol. 2 DUP, fila 297 vol. 2 dosar fond , R
egep R_____ - fila 254 vol. 2 dosar fond ), nu înlătură răspunderea penală a
inculpaţilor, atâta timp cât chemarea hingherilor demonstrează tocmai faptul că
inculpatul C_______ era conştient de pericol, respectiv de caracterul agresiv al
câinilor , iar măsurile luate au fost ineficiente, neavând ca efect ruperea legăturii
stabilite între câini şi teritoriul pe care îl păzeau. Astfel, câinii au fost în continuare
toleraţi, accept ându-se posibilitatea naşterii unei legături a câinilor cu teritoriul
respectiv, acceptându-se paza imobilului cu ajutorul câinilor , aşa încât inculpaţii şi-
au asumat rolul de deţinător al acestor câini.
Aspectele invocate de inculpaţ i privind obligaţ ia contractual ă a chiriaş ilor de a
asigura paza bunurilor î nchiriate (art. 8 ş i art. 9 lit. d) din contractele de închiriere a
garajelor (filele 294-349 vol. 3 DUP ) nu pot fi considerate relevante din perspectiva
exonerării inculpatei de răspundere, întrucât obligaţia contractual ă a chiriaş ilor de a
asigura paza bunurilor î nchiriate nu poate exclude paza întregului imobil de pe
___________________ oferită de câinii stabiliţi pe acel teritoriu .
De asemenea, s-a invocat de către apărare împrejurarea că o parte dintre câinii care au
fost capturaţi pe terenul situat pe _________________ erau din 2009 în evidenţele
Centrului Teritorial Veterinar S_____ 2 din cadrul Consiliului local s_____ 2
Bucureşti , fiind sterilizaţi, crotaliaţi şi fiindu-le implantat microcip de identificare,
respectiv că unul din câinii capturaţi în 2 septembrie 2013 în curtea S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. BUCUREŞTI (femela identificată cu litera C) figura în
evidenţele A.S.P.A. ca adoptat , în 24 decembrie 2008 ,de către ONG-ul Caleidoscop.
Aceste aspecte au fost analizate în mod detaliat atât în cursul urmăririi penale, cât şi de
către instanţa de fond, stabilindu-se în mod indubitabil că acei câini nu erau câini fără
stăpân în septembrie 2013 , că formula aşa numitei adopţii, astfel cum era practicată la
acel moment, nu transforma ONG-ul în deţinătorul câinelui adoptat .
Astfel, Curtea constată că la filele 184 – 188 vol. 5 DUP există dispoziţia Primarului
General nr. 1101/14.07.2008 şi modelul de Protocol privind sterilizarea şi identificarea
câinilor ce trebuie încheiat între Administraţia pentru Supravegherea Câinilor fără
Stăpân şi ONG-uri care doresc asumarea câinilor, iar la filele 68-69 - vol. 7 DUP există
Protocolul semnat de Administraţia pentru Supravegherea Câinilor fără Stăpân
Bucureşti şi ADPC Caleidoscop având ca obiect sterilizarea şi identificarea câinilor
fără stăpân, în acelaşi volum regăsindu-se şi model formular adopţie, precum şi
declaraţii de microcipare. De asemenea, din cuprinsul menţiunilor procesului verbal din
data de 04.09.2013, filele 153-154 vol. 1 DUP coroborat cu planşele foto (filele 162-
173 vol. 1 DUP) rezultă că printre cei 7 câini existau şi câini crotaliaţi, respectiv dintre
cei crotaliaţi exista unul, respectiv cel notat cu litera C - o femelă, care avea un
microcip posibil ASPA . Astfel, la dosar există formularul de adopţie/revendicare nr.
493/24.12. 2008 , conform căruia I__ (fostă N___) L______-M_____, în calitate de
reprezentant al Caleidoscop, adopta/revendica 9 câini care fuseseră capturaţi pentru
sterilizare/vaccinare, printre care ş i c âinele identificat cu litera C (filele 22-31 vol. 7
DUP).
Din înscrisurile menţionate rezultă că aceste documente au fost încheiate pentru
sterilizarea câinilor fără stăpân, identificarea acestora, vaccinarea antirabică şi
înscrierea câinilor asumaţi de ONG-uri în baza de date a Administraţiei pentru
Supravegherea Câinilor fără Stăpân, iar potrivit art. 4 din Protocol câinii sterilizaţi şi
asumaţi de ADPC Caleidoscop vor părăsi bazele Administraţiei pentru Supravegherea
Câinilor fără Stăpân după încheierea tratamentului postoperator.
Totodată, câinii „ adopta ţi” în acest fel nu erau efectiv preluaţi î n grij ă de către
ONG-uri , conform declara ţii lor reprezentanţilor acestora (filele 4-9 vol. 7 DUP) ,
care se coroborează cu cele ale angajaţilor Centrului Teritorial Veterinar S_____ 2
(filele 211-215 vol. 2 DUP) , ci erau returnaţi imediat la adresele de unde fuseseră
ridicaţi. Implicarea ONG-urilor la nivelul anilor 2008-2009, î n materia gestion ării
câinilor fără stăpâ n, îns emna - de fapt - semnarea formularelor în schimbul
permisiunii de a participa efectiv la operaţiunile de returnare a câinilor capturaţi pentru
sterilizare/vaccinare, î n loca ţiile de unde fuseseră ridicaţi, pentru a se asigura că nu
sunt în fapt ucişi sau transportaţi şi lăsaţi î n zone s ălbatice.
De asemenea, atât Protocol privind sterilizarea şi identificarea câinilor ce trebuie
încheiat între Administraţia pentru Supravegherea Câinilor fără Stăpân şi ONG-uri care
doresc asumarea câinilor, cât şi formularul de adopţie/revendicare nr. 493/24.12. 2008,
datează din anul 2008, iar potrivit probelor administrate în cauză câinii stabiliţi pe
terenul din _________________ erau nişte câini maidanezi care s-au aciuat de o
perioadă î ndelungat ă de timp pe teritoriul ______________________ Bucureşti,
respectiv la nivelul anul ui 2008 erau în număr de 16, numărul lor scăzând treptat până
la 7 (şapte) în anul 2013. Câinii, potrivit declara ţiilor martorilor D___ M_____ (fila 90
vol. 2 DUP), T___ C_________ ( fila 303 vol. 2 dosar fond) , M___ nu M____ (fila
306 vol. 2 fond), I___ R_____ (fila 297 vol. 2 dosar fond), Regep R_____ (filele 254-
255 vol. 2 dosar fond ), îşi petreceau aproape permanent timpul pe terenul menţionat,
unde mâncau şi îşi satisfăceau parţial nevoile fiziol ogice .
Pe cale de consecinţă, existenţa unor microcipuri sau a unor formulare de adopţie la
nivelul anului 2008 nu au nici un fel de relevanţă asupra calităţii inculpatei
______________________ de deţinător al celor 7 câini care l-au atacat pe minorul
A_____ I____, atâta timp cât la nivelul anului 2013 aceştia erau stabiliţi de mult timp
pe terenul din _________________, pe care îl păzeau. Respectivii câini erau deţinuţi de
inculpata ________________________ i-a acceptat, tolerat şi a asigurat paza
imobilului cu aceştia.
În ceea ce priveşte câinii menţionaţi, aceştia nu făceau parte din clasa câinilor
periculoşi , nefiind din rasele menţionate în text, ci a celor agresivi în sensul
dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit.a, respectiv orice câine care, fără să fie provocat, muşcă
sau atacă persoane ori animale domestice în locuri publice sau private , neaplicându-
se excepţia prevăzută de litera a alineatului 2 al aceluiaşi articol, respectiv nu
___________________________ agresivi definiţi la alin. (1) orice câine care atacă sau
muşcă o persoană care a pătruns fără drept , în orice mod, într-o proprietate privată sau
Astfel, referitor la caracterul agresiv al câinilor, Curtea reţine că potrivit probelor
administrate în cauză alţ i c âini se temeau să __________________ T__
REZIDENŢIAL SRL Bucureş ti datorit ă câinilor din teritoriu ( relevante fiind
declaraţ iile martorilor D___ M_____ - fila 86 vol. 2 DUP, T___ C_________ - fila 94
vol. 2 DUP, M_____ M____ - filele 98, 106 vol. 2 DUP, fila 307 vol. 2 dosar fond,
I___ R_____ - fila 296 vol. 2 dosar fond ).
Totodată, angajaţii societăţilor care aveau încheiate contracte de închiriere cu
_________________ au atestat comportamentul agresiv al câinilor având un
comportament specific unei haite de câini, pentru a-i îndepărta fiind folosite atât
pietricele, cât şi un lemn ce stătea rezemat de baraca metalică de l ângă poarta de acces
( relevante fiind declaraţ iile martorilor I___ R_____ - fila 154 vol. 2 DUP, G______
S____ - fila 190 vol. 2 DUP ).
Mai mult decât atât, au existat şi sesiz ări privind existenţ a câinilor agresivi de pe
_________________, împotriva cărora nici autorităţile nu au luat vreo măsură
(P______ M____ - f. 191-198, 201 vol. 5 dup, A________ A_____ - f. 202 vol. 5 dup).
Deosebit de relevantă este însă împrejurarea că inclusiv inculpatul C_______
Consanitn, administratorul ______________________ Bucureşti „se temea de câinii
de la imobilul de pe _________________ . Când venea trebuia să vin eu să îi permit
accesul, întrucât nu __________________ acest motiv” potrivit declaraţiilor martorului
D___ M_____ (fila 90 vol. 2 DUP, fila 310 vol. 2 dosar fond) confirmate de declaraţ
iile martorului M_____ M____ (fila 101 vol. 2 DUP, fila 306 vol. 2 dosar fond), aşa
încât apărarea inculpatului în sensul că, de fapt, îl chema pe portar nu pentru că îi era
teamă de câini, ci pentru că nu avea chei de acces ( filele 276-278 vol. 1 dosar apel),
este contrazisă de probele administrate în cauză.
De altfel, declaraţiile martorilor au confirmat faptul că acei câini au mai atacat şi alte
persoane (în acest sens fiind declaraţiile martorei Po pescu M____ M_______ - fila
192 vol. 2 DUP, fila 263 vol. 2 dosar fond, respectiv ale martorului A________
A_____ - fila 200 vol. 2 DUP, filele 301-302 vol. 2 dosar fond ).
Pe de altă parte, potrivit declaraţii lor martorilor T___ C_________ (fila 97 vol. 2
DUP) , M_____ M____ (fila 99 vol. 2 DUP) ş i Regep R_____ (fila 156 vol. 2 DUP ),
câinii S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureşti ar fi atacat şi animale domestice . Cu
toate că î n faza cercet ării judecătoreşti martora Regep R_____ nu şi-a mai menţin ut
declaraţiile date iniţial (fila 254 vol. 2 d osar fond ), Curtea constată că în mod corect
instanţa de fond a reţinut declaraţiile din cursul urmăririi penale, care au fost luate la un
moment mai apropiat de incident şi care se coroborează cu declaraţiile martorilor T___
C_________ şi M_____ M____.
În ceea ce priveşte comportamentul agresiv al câinilor la data de 02.09.2013 , Curtea
reţine că lucrătorii care au participat la operaţiunile de căutare au fost atacaţi de câini
foarte agresivi , această împrejurare determinându-l pe agentul de poliţie Folgo şi
S____ să scoată din toc pistolul din dotare şi să acţioneze manşonul de încărcare.
Totodată, venirea unui coleg de serviciu (martorul T_____ G_____) şi a unui agent de
pază (martorul Ş_____ M_____), care se înarmaseră cu o ramură de la un pom,
respectiv cu bastonul din dotare, au făcut posibilă îndepărtarea câinilor (relevante în
acest sens fiind raportul întocmit de agentul Folgoş i S____ – fila 146 verso vol. 2 DUP
, declaraţ ia martorului Ş_____ M_____ - filele 138, 141 vol. 2 DUP şi fila 406 vol. 3
dosar fond, precum şi raportul, respectiv declaraţ ia martorului T_____ G_____ - fila
148 verso vol. 2 DUP, respectiv fila 423 vol. 3 dosar fond ).
Potrivit declara ţiei martorului Ş_____ M_____ , toţ i c âinii erau foarte agresivi (s ă
reau ş i se rep ezeau la ei) , iar confruntarea a avut loc la circa 20 de metri de locul
unde a fost găsit ulterior copilul mort (filele 138, f. 141 vol. 2 DUP, fila 406 vol. 3
dosar fond ).
C____ dacă în faţa inst a nţ ei d e fond martorii au încercat să-şi nuanţeze poziţia,
declaraţiile acestora nu au negat caracterul agresiv al comportamentului câinilor la mo
m e ntul operaţiunilor de căutare:
- martorul Ş_____ M_____: „Erau vreo 8-9 câini destul de agresivi , să rind ş i rep
ezindu-se la noi. Aveam tomfa, poliţistul avea şi pistolul. Am încercat să-i îndepărtăm
pe câini, aceştia fugeau, iar veneau, iar săreau. Poliţistul a pus cartuş pe ţeavă, dar nu a
tras . Până la urmă i-am alungat” (fila 406 vol. 3 dosar fond ) şi
- martorul T_____ G_____: „Nu mai ştiu exact cum m-am întâlnit cu colegul meu
Folgoşi S____, acesta era speriat, nu mai ştiu exact când l-am luat, dar la mine aveam
un băţ. Ne-am întâlnit cu 4-5 câini foarte agresivi care mârâiau . Câinii erau la o
distanţă de aproximativ 2 metri de mine şi erau foarte agresivi. Nu îmi mai amintesc
dacă acei câini au sărit sau nu pe noi, dar ştiu că erau foarte agresivi ” (fila 423 vol. 3
dosar fond ).
Aceste probe se coroborează cu cele administrate şi în faza de urmărire penală,
respectiv menţiunile din raportul agentului Folgoşi S____ („am fost înconjurat de mai
mulţ i c âini, aproximativ 5-6; iar aceştia, fiind foarte agresivi, am solicitat ajutorul
colegului meu pe care l-am auzit în apropiere…În acelaşi timp, văzându-mă într-o
situaţie periculoasă pentru integritatea mea, am scos şi î ncărcat pistolul din dotare”
(fila 146 verso vol. 2 DUP ), sau declaraţiile martorilor D_________ E____ şi B____
C_________, cărora martorul Ş_____ M_____ le-a relatat că „acolo se afla foarte mulţ
i c âini maidanezi, agresivi” (fila 144 vol. 2 DUP ), că „au fost întâmpinaţi de o haită de
câini foarte agre sivi şi care au sărit la ei” (fila 131 vol. 2 DUP ).
Împrejurarea că unii martori şi-au schimbat declaraţiile în faţa instanţei de fond (aspect
invocat în apărare) a fost analizată în mod detaliat de prima instanţă, iar Curtea îşi
însuşeşte pe deplin considerentele instanţie de fond, martorii invocaţi de apărare şi
audiaţi î n faza cercet ării judecătoreşti având o atitudine subiectivă (î n mod evident
justificat ă de calitatea acestora de foş ti / actuali angajaţ i sau foşti/ actuali chiriaşi ai
______________________ Bucureşti), iar aceste declaraţii sunt infirmate de celelalte
probe administrate în cauză, astfel cum s-a arătat.
Referitor la teza apărării în sensul că pătrunderea minorilor s-ar fi realizat fără drept şi,
astfel, câinii de pe _________________ nu pot fi incluşi în categoria câinilor agresivi
faţă de excepţia reglementată de art. 2 alin. 2 lit. a din OUG nr. 55/2002, Curtea
constată că apărarea formulată este nefondată.
Pătrunderea fără drept presupune, ca situaţie premisă, avertizarea prealabilă a celui care
vrea să pătrundă în sensul că accesul nu este permis . În cauza de faţă, însă, astfel cum
rezultă din probele administrate, pătrunderea pe terenul ______________________ a
fost facil de realizat, neexistând avertismente asupra existenţei unor câini agresivi, dar
nici a unui gard împrejmuitor adecvat care să împiedice accesul pe terenul proprietatea
inculpatei, cu atât mai mult cu cât vegetaţia existentă îi conferea un aspect sălbatic, deci
al unui teren ce părea practic fără proprietar.
Potrivit art. 3 din OUG nr. 55/2002, proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor
agresivi au obligaţia să inscrip ţioneze în mod vizibil la intrarea în imobil ori pe
împrejmuirea aferentă imobilului respectiv, avertismentul „Câine agresiv'” , printr-o
plăcuţă având dimensiunile de cel puţ in 15x25 centimetri, dar aceste obliga ţii nu au
fost aduse la î ndeplinire de inculpata S.C. T__ REZIDEN ŢIAL. S.R.L. Bucureşti.
Apărarea a subliniat faptul că un astfel de avertisment oricum nu putea prezenta
relevanţă pentru nişte copii de 4, respectiv 6 ani, care nu ştiau să citească, dar această
teză este contrazisă de logica elementară, atâta timp cât avertismentul menţionat ( care
poate fi văzut în mod obişnuit pe gardurile împrejmuitoare ale multor prop rietăţi
private) conţine, pe lângă menţiunea scrisă Câine agresiv , şi imaginea unui câine
neprietenos ( de regulă care rânjeşte, arătându-şi colţii ) într-un cadru roşu sau tăiat de
o linie roşie , ceea ce evident constituie un mesaj ce poate fi descifrat cu uşurinţă de un
copil de 6 ani (minorul supravieţuitor, de vârstă mai mare). De altfel, la o astfel de
concluzie se poate ajunge şi printr-o simplă o simplă căutare pe internet în acest sens.
Totodată, este de menţionat şi susţinerea Ministerului Public în sensul că la momentul
respectiv nici nu exista un gard împrejmuitor adecvat pe care să poată fi amplasată o
astfel de plăcuţă de avertizare.
Neîndeplinirea obligaţiilor de către inculpata ______________________
Bucureşti în calitate de deţinător al câinilor agresivi. Răspunderea penală a
societăţii, dar şi a administratorului acesteia – inculpatul C_______ C_________
Inculpata S.C. T__ REZIDEN ŢIAL S.R.L. Bucureşti, deţinătoarea celor şapte câini în
septembrie 2013, avea - astfel cum s-a reţinut şi în rechizitoriu şi în hotărârea apelată -
obligaţia să asigure un cadru organizatoric apt să preîntâmpine atacul canin soldat cu
moartea minorului A_____ I____ C_____, prin asigurarea integrităţii gardului curţii
societăţii , evitând astfel trecerea acestora pe terenul proprietatea firmei, situat înspre
Lacul T__, care la acea dată nu mai era delimitat în niciun fel de terenul viran al
Administraţiei D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, şi unde minorii au putut să
ajungă în mod facil, ca urmare a faptului că se rătăciseră.
Apărarea a invocat faptul că la dosar există înscrisuri care dovedesc demersurile
demarate de că tre S.C. T__ REZIDEN ŢIAL S.R.L. Bucureşti la nivelul Primăriei
Sectorului 2 Bucureşti, în vederea obţinerii autorizaţiei de reparare a gardului, însă
autorităţile locale nu au dat curs cererilor formulate. Curtea constată că aceste
demersuri vizează obţinerea unei autorizaţii în vederea efectuării unor lucrări de
amploare , iar nu s impla împrejmuire a terenului, ca măsură de prevedere.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă demersurile anterioare de a se autoriza
lucrări de amenajare constând în:
- Consolidare, extindere şi etajare corp 6, conversie funcţională Corp 15, amplasare
piscină şi terasă - bar, refacere terenuri sport, amenajare peisagistică, împrejmuire,
realizare parcaje - certificatul de urbanism nr. 948/xxxxxxxxxxx (filele 245-246 vol. 3
DUP) ;
- Consolidare, extindere, etajare corp C6-restaurant, consolidare ş i conversie funcţ
ională Corp C15 - popic ă rie, piscin ă acoperită , vestiare, sal ă fitness spa, construcţie
demontabilă cu funcţia de restaurant, amenajare teren de fotbal, amenajare teren de
tenis, amenajare peisagistică, refacere bazin de înot, împrejmuire - certificatul de
urbanism nr. 1278/20.06.2013 ( filele 237-240 vol. 3 DUP şi filele 522-523 vol. 4 dosar
fond ) .
În ceea ce priveşte demersurile invocate de apărare în faţa instanţei de apel, Curtea
constată că la filele 518-529 vol. 4 dosar fond există o cerere formulată la data de
19.04.2013 de C_______ C_________, în calitate de reprezentant al
_________________________ emiterea certificatului de urbanism (ca etapă prealabilă
obţinerii autorizaţiei de construcţie, astfel cum s-a arătat corect de către apărare) din
care rezultă că a solicitat emiterea acestor documente în vedere efectuării următoarelor
lucrări: modificarea şi extinderea construcţiilor aferente existente; construcţia de
terenuri de tenis, minifotbal, piscină acoperită, piscină descoperită, miniclub, acesta
fiind şi motivul pentru care s-au considerat necesare şi alte avize din partea unor
instituţii. Acest certificat de urbanism a fost obţinut, fiind emis certificatul de urbanism
nr. 1278/20.06.2013.
De-abia după producerea tragediei s-a înregistrat cererea ______________________ cu
nr. xxxxx/ 09.09.2013 în scopul împrejmuirii, fiind emis certificatul de urbanism nr.
1705/12.09.2013 ( filele 524-525 vol. 4 dosar fond, respectiv filele 235-236 vol. 3 DUP
).
Pe cale de consecinţă, demersurile anterioare nu au vizat simpla împrejmuire a
proprietăţii, ci obţinerea autorizaţiei pentru construcţii de mare amploare, iar obţinerea
autorizaţia a fost întârziată de autorităţi, însă apărarea omite să menţioneze că
amploarea acestor lucrări implica şi solicitarea de avize de la alte autorităţi ale statului.
Independent de această împrejurare, însă, chiar inculpatul C_______ C_________
afirmă că acel gard împrejmuitor, deteriorat de-a lungul timpului (inclusiv ca urmare a
unor fapte de furt, reclamate prin plângeri penale - fila 232 vol. 3 DUP ) mai fusese
reparat în mod empiric , prin încercarea de a acoperi cu sârmă găurile produse în
plăcile ce compuneau gardul, iar astfel de măsuri nu necesitau o autorizaţie de
construcţie , ci erau măsuri de prevedere care ar fi trebuit luate, în special datorită
faptului că _____________________ Bucureşti era deţinătoarea de facto (în fapt) a
celor 7 câini, cunoscându-se caracterul agresiv al acestora chiar de către inculpatul
C_______ C_________.
Câinii menţionaţi utilizau găurile existente de mai mulţi ani în gardul curţii de pe
________________, pentru a trece pe terenul viran dinspre lac, care este tot
proprietatea inculpatei S.C. T__ REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureş ti, exercit ându-şi şi în
acel spaţiu rolul de paznici , conform declaraţiilor angajaţilor
______________________ Bucureşti, respe ctiv martorul T___ C_________ (filele 94,
97 vol. 2 DUP, fila 304 vol. 2 dosar fond) şi martorul M_____ M____ (fila 99 vol. 2
DUP, fila 307 vol. 2 dosar fond ). Totodată, şi martorul D___ M_____, portarul, audiat
în faza cercetării judecătoreşti, a arătat: Am văzut că exista o gaur ă în gard, atâta timp
cât îi vedeam pe câini fugind pe acolo, dimensiunile ei le-am văzut abia î n poza de la
poliţ ie ” (fila 310 vol. 2 dosra fond ).
Potrivit declara ţiei martorului M_____ M____ (fila 106 vol . 2 DUP, fila 307 vol. 2
dosar fond ), confirmată şi de martorul D___ M_____ î n faza cercet ării judecătoreşti
(fila 309 vol. 2 dosar fond ), o perioadă de timp au existat într-adevăr nişte lemne ale
acestuia depozitate pe platforma din curtea imobilului din _________________, care
acopereau şi gaura din gard, dar lemnele au fost adunate în timp, la sfârşitul anului
2012, martorul M_____ M____ luâ ndu-le la c âteva luni de la plecarea sa din firmă
(care s-a produs în luna ianuarie 2013).
Totodată, în ciuda lemnelor depozitate de martor, câinii tot continuau să iasă din curtea
îngrădită din _________________, aspecte recunoscut e şi de martorul D___ M_____
(filele 85, 90 vol. 2 DUP, fila 310 vol. 2 dosar fond ).
În acest context mai trebuie subliniat şi faptul că în imobilul de pe
_________________ era angajat în 2 septembrie 2013 doar portarul D___ M_____ ,
care nu avea atribuţii de întreţinere a gardului şi care nu a fost instruit asupra
modalităţii în care ar trebui să prevină un atac canin exercitat de câinii firmei asupra un
ei alte persoane (filele 247-249 vol. 3 DUP, filele 89-90 vol. 2 DUP, fila 309 vol. 2
dosar fond ).
În ceea ce priveşte teza apărării în sensul că acel gard oricum nu putea fi construit decât
până la o distanţă de 11 metri de lac (aspect menţionat în autorizaţia de construcţie
obţinută la data de 26.08.2014- fila 528 vol. 4 dosar fond), Curtea constată că această
autorizaţie s-a emis în baza certificatului de urbanism nr. 462/xxxxxxx/08.04.2014,
care face referire la certificatul de urbanism nr. xxxxx /09.09.2013, ce conţine menţiuni
referitoare la zona de halaj, respectiv viza faptul că lucrările nu vor afecta această zonă
datorită faptului că era în curs de derulare proiectul realizat de Primăria Municipiului
Bucureşti Amenajare circuit turistic pe lacurile Floreasca ş i T__ (ş i zona adiacent ă
lor) care cuprinde şi drumul de halaj (f. 235-247 vol. 3 DUP , fila 524 verso vol. 4
dosar fond). Totodată, aşa cum s-a arătat anterior, în cazul faptelor omisive, legătura
cauzală există fără a fi necesar să se probeze că acţiunea ar fi înlăturat cu certitudine
rezultatul.
În plus, chiar reală să fi fost susţinerea inculpatei ______________________ Bucureşti
în sensul că nu putea să repare gardul împrejmuitor (invocând inexistenţa autorizaţiei
de construcţie, deşi anterior mai luase măsuri de acoperire a găurilor existente în gard),
ar fi trebuit – ştiind că terenul său este păzit de câini – să ia măsuri pentru ţinerea
câinilor societăţii exclusiv în interiorul perimetrului îngrădit al firmei, respectiv să-şi
îndeplinească obligaţiile ce decurg din legislaţia referitoare la deţinerea de câini.
Pe cale de consecinţă, Curtea – în acord cu instanţa de fond - apreciaz ă că fapta
săvârşită de inculpata S.C. T__ REZIDEN ŢIAL. S.R.L. Bucureşti întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă ş i atrage r ăspunderea
penală a acesteia în calitate de persoană juridică.
Astfel, modelul răspunderii persoanei juridice în Codul penal din 1968 este unul direct,
persoana juridică răspunzând pentru fapta proprie . În ceea ce priveşte elementul
material , art. 191Cod penal din 1968 consacră trei criterii pe baza cărora o infracţiune
poate fi atribuită unei persoane juridice. Potrivit acestui text de lege, persoanele
juridice răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de
activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
În cazul primei categorii de infracţiuni, fapta trebuie să fie – potrivit doctrinei de
specialitate – în strânsă legătură cu obiectul de activitate, respectiv să fie vorba despre
infracţiuni care se leagă de politica generală a persoanei juridice sau de activităţile
principale menite să ducă la realizarea obiectului social (de exemplu, infracţiunile
privind concurenţa sau regimul unor activităţi economice).
În categoria infracţiunilor comise în interesul persoanei juridice
______________________ exced obiectului de activitate, dar care sunt susceptibile să
aducă un beneficiu persoanei juridice, iar prin beneficiu se înţelege nu doar obţinerea
unui profit, ci şi evitarea unei pierderi. De exemplu, infracţiuni de corupţie pentru
obţinerea unui contract avantajos pentru firmă sau uciderea unei persoane care, prin
poziţia sa, este importantă pentru o societatea concurentă.
În ceea ce priveşte infracţiunile comise în numele persoanei juridice , acestea sunt
fapte care nu se leagă nemijlocit de obiectul de activitate al persoanei juridice şi nici nu
sunt de natură a aduce un beneficiu acesteia, dar se comit în procesul organizării şi
funcţionării persoanei juridice, incluzând şi faptele omisive săvârşite pentru evitarea
antrenării unor cheltuieli .
În cauza de faţă, infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei ______________________
Bucureşti se încadrează în această ultimă categorie, societatea evitând să facă cheltuieli
cu repararea gardului împrejmuitor sau cu luarea măsurilor necesare pentru ţinerea
câinilor în perimetrul îngrădit de pe teren ori pentru realizarea unui perimetru delimitat
în interiorul căruia să fie îngrădiţi câinii, în aşa fel încât să nu poată părăsi nestingheriţi
terenul proprietatea inculpatei sau să permită accesul facil al persoanelor străine
neavertizate asupra împrejurării că terenul este o proprietate privată păzită de câini. De
altfel, efectuarea unor demersuri pentru realizarea unor astfel de lucrări de îngrădire,
respectiv cunoaşterea cuantumului cheltuielilor necesare în acest sens erau evidente
pentru inculpata ______________________ Bucureşti, dar şi pentru inculpatul
C_______ C_________ ( în calitate de administrator al societăţii ) cu atât mai mult cu
cât obiectul de activitate principal al societăţii este promovare/dezvoltare imobiliară
(fila 36 vol. 3 DUP, conform relaţiilor de la Oficiul N_______ al Registrul
Comerţului).
Faţă de cele arătate, se reţine că în cazul inculpatei persoane juridice S.C. T__
REZIDENŢIAL S.R.L. Bucureş ti culpa const ă în neluarea măsurilor de prevedere
impuse de deţinerea de câini, precum şi de activitatea de asigurare a pazei bunurilor
societăţii cu ajutorul câinilor .
Referitor la inculpatul C_______ C_________ , Curtea reţine că acesta era
administrator al ______________________ Bucureşti , iar în cazul imobilului de pe
_________________ era angajat în 2 septembrie 2013 doar portarul D___ M_____,
care nu avea atribuţii de întreţinere a gardului şi care nu fusese instruit asupra
modalităţii în care ar trebui să prevină un atac canin exercitat de câinii fi rmei asupra
unei alte persoane (filele 247-249 vol. 3DUP, filele 89-90 vol. 2 DUP, fila 309 vol. 2
dosar fond) . În plus, nu exista vreun angajat cu atribuţii de întreţinere tehnică sau care
să îşi asume sarcina supravegherii câinilor şi a obligaţiilor ce decurg din activitatea de
deţinere a acestora. Pe cale de consecinţă, era în sarcina administratorului societăţii
să asigure îndeplinirea prin mijloace proprii a acestor obligaţii .
Aşadar, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cazul inculpatului C_______
C_________ culpa constă în neluarea măsurilor de prevedere impuse de deţinerea de
câini şi de activitatea de asigurare a pazei bunurilor societăţii cu ajutorul câinilor .
Curtea aminteşte că în cazul infracţiunilor din culpă, stabilirea aspectului psihic al
legăturii de cauzalitate este realizată atunci când făptuitorul nu şi-a dat seama că actul
său ar putea produce urmarea, deşi trebuia şi putea să-şi dea seama de aceasta sau când
şi-a dat seama de posibilitatea producerii urmării, dar a considerat în mod greşit că
aceasta nu va avea loc. Astfel cum s-a subliniat în literatura de specialitate, este
suficient, pentru existenţa legăturii de cauzalitate la infracţiunile din culpă, să se
constate că făptuitorul trebuia şi putea să-şi dea seama de urmarea periculoasă pe care
contribuţia sa ar putea-o produce. Cu alte cuvinte, stabilirea legăturii cauzale sub aspect
psihic, în cazul infracţiunilor din culpă, înseamnă şi stabilirea culpei ca element al
infracţiunii.
În speţa de faţă, culpa inculpatului este fără prevedere, în sensul art. 19 pct. 2 lit. b,
întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Astfel, inculpatul C_______ C_________ a invocat în mod repetat faptul că nu era un
iubitor de animale, respectiv că nu ar fi tolerat existenţa acelor câini la imobilul
menţionat (neasigurarea hranei, chemarea hingherilor de două ori, aspecte deja
analizate mai sus). Din probele administrate în cauză, inclusiv din declaraţia
inculpatului rezultă însă un aspect deosebit de relevant pentru această cauză:
împrejurarea că inculpatul C_______ C_________ identificase pericolul – prin
chemarea hingherilor, iar caracterul agresiv al câinilor era cunoscut , acesta cerând
angajaţilor să vină la poartă pentru a-l însoţi în perimetrul firmei întrucât se temea de
câini (declaraţ iile martorului D___ M_____ - fila 90 vol. 2 DUP, fila 310 vol. 2 dosar
fond , confirmate de declaraţ i ile martorului M_____ M____ - fila 101 vol. 2 DUP, fila
306 vol. 2 dosar fond ).
De asemenea, aşa cum s-a reţinut, au existat sesiz ări privind existenţ a câinilor
agresivi de pe _________________, împotriva cărora nici autorităţile nu au luat vreo
măsură ( reamintim declaraţiile martorilor P______ M____ – filele 191-198, 201 vol. 5
DUP, A________ A_____ - fila 202 vol. 5 DUP), res pectiv din probele admin i strate
în cauză a rezul t at că alţ i c âini se temeau să __________________ T__
REZIDENŢIAL SRL Bucureş ti datorit ă câinilor din teritoriu (potrivit declaraţiile
angajaţil or firmei, martorii D___ M_____, T___ C_________, M_____ M____, I___
R_____), iar angajaţii societăţilor care aveau încheiate contracte de închiriere cu
_________________ au atestat comportamentul agresiv al câinilor specific unei haite
de câini, pentru a-i îndepărta fiind folosite atât pietricele, cât şi un lemn ce stătea
rezemat de baraca metalică de l ângă poarta de acces ( conform declaraţiilor martorilor
I___ R_____ - fila 154 vol. 2 DUP, G______ S____ - fila 190 vol. 2 DUP ).
În acest context, simplele cereri formulate de inculpatul C_______ C_________ către
angajaţi de a fi alungaţi câinii ( confirmate de declaraţ iile martorilor D___ M_____ -
fila 310 vol. 2 dosar fond, M_____ M____ - fila 307 vol. 2 dosar fond , I___ R_____ -
fila 154 vol. 2 DUP, fila 297 vol. 2 dosar fond, Regep R_____ - fila 254 vol. 2 dosar
fond ), nu au fost suficiente, neavând efect, tolerându-se prezenţa acelor câini pe
terenul proprietatea firmei şi acceptându-se, prin neluarea unor măsuri ferme,
posibilitatea naşterii unei legături a câinilor cu teritoriul respectiv, care şi-au asumat
rolul de paznici al imobilului (aspect cunoscut de angajaţii societăţii).
Atâta timp cât ______________________ Bucureşti era deţinătoarea, de facto , a
acelor câini (astfel cum s-a dovedit deja), inculpatului C_______ C_________, în
calitate de administrator al societăţii , îi revenea sarcina de a asigura aducerea la
îndeplinire a obligaţiilor prevă zute î n materia de ţinerii câinilor agresivi , în lipsa unui
angajat cu atribuţii exprese în acest sens, respectiv îi revenea sarcina de a lua măsuri de
prevedere pentru a elimina riscul unui atac canin: asigurarea integrităţii gardului curţii
societăţii , evitând astfel trecerea minorilor pe terenul proprietatea firmei situat înspre
Lacul T__, care nu mai era delimitată în niciun fel de terenul viran al Administraţiei
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti sau, în cazul în care nu era îndeplinită această
obligaţie, luarea măsurilor de prevedere pentru ţinerea câinilor în perimetrul îngrădit
de pe teren ori pentru realizarea unui alt perimetru delimitat în interiorul căruia să fie
îngrădiţi câini.
Faţă de contextul menţionat, de gradul ridicat de educaţie şi cultură al inculpatului, de
perioada de timp îndelungată în care câinii au avut posibilitatea stabilirii unei strânse
legături cu teritoriul pe care îl păzeau, inculpatul C_______ C_________ trebuia şi
putea să prevadă faptul că neluarea măsurilor de prevedere pentru a elimina riscul
unui atac canin ( fie prin asigurarea integrităţii gardului curţii societăţii , fie prin ţinerea
câinilor în perimetrul îngrădit de pe teren ori prin realizarea unui alt perimetru delimitat
în interiorul căruia să fie îngrădiţi câinii ) va avea rezultatul socialmente periculos, cu
atât mai mult cu cât terenul se învecina cu zone populate, respectiv Parcul T__ şi
Clubul Bamboo.
Prin urmare, faţ ă de toate cele expuse, Curtea apreciaz ă că fapta săvârşită de
inculpatul C_______ C_________ întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de ucidere din culpă ş i atrage r ăspunderea penală a acestuia în calitate de persoană
fizic ă.
Cu privire la apărările formulate de inculpaţii ______________________ şi
C_______ C_________ referitoare la faptul că s-a omis tragerea la răspundere a
părinţilor/bunicii care aveau în primul rând obligaţia de supraveghere a minorilor,
precum şi analiza legăturii de cauzalitate în cadrul culpelor succesive, dar şi stabilirea
în mod indubitabil a traseului copiilor, Curtea face trimitere la considerentele expuse cu
ocazia analizării motivelor de apel formulate de inculpata Administraţia Domeni ului
Public s_____ 2 Bucureşti .
Aşadar, faţă de toate cele reţinute, în acord cu instanţa de fond, Curtea apreciază că
sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru tragerea la răspundere penală a
inculpaţilor din prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă
prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor , Curtea constată că instanţa de fond a
aplicat în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev ăzute de
art. 72C.pen. 1968, însă apelurile părţilor civile urmează a fi admise cu privire la
modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei în cazul inculpatului
C_______ C_________ , pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Individualizarea pedepsei este realizată de instanţa de judecată fiind expresia justiţiei în
soluţionarea conflictului de drept penal şi trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării
unei pedepse juste, adecvate , atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât
şi prin punctul de vedere al nevoii de reedu care a făptuitorului, întrucât doar în această
manieră se realizează scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.
Instanţa de fond a avut în vedere în mod corect natura infracţiunii săvârşite ( ucidere
din culpă ) , sfera relaţiilor sociale lezate ( dreptul fundamental la viaţă ) ,
circumstanţele concrete în care au fost săvârşite faptele de către fiecare dintre inculpaţi,
care au adoptat o atitudine pasivă, inculpata Administraţia D_________ Public S_____
2 Bucureşti neluând măsurile de prevedere adecvate pentru a garanta siguranţa într-un
parc în care erau amplasate dotări pentru distracţia copiilor, inculpata
______________________ Bucureşti şi inculpatul C_______ C_________ neluând
măsurile de prevedere impuse de deţinerea de câini şi de activitatea de asigurare a pazei
bunurilor societăţii cu ajutorul câinilor, precum şi gradul de pericol social extrem de
ridicat al faptelor săvârşite, prin raportare la urmarea produsă : decesul în condiţii
tragice al minorului A_____ I____ C_____ , în vârstă de numai 4 ani, ca urmare a
atacului canin soldat cu multiple şi profunde plăgi muş cate ş i sf âşiate canine , fiind
identificate peste 100 de plăgi muş cate (dintre care una la nivelul extremităţii cefalice,
constând î ntr-o lips ă de substan ţă a scalpului, de 28/22 centimetri, cu margini fin
neregulate, infiltrate sanguin, fiind vizibilă calota cranian ă ).
Pedepsele aplicate au avut în vedere, în cazul persoanelor juridice inculpate, un cua
ntum mediu al amenzii penale, de 300.000 lei, ţinând cont că limitele de pedeapsă în
cazul persoanelor juridice sunt, potrivit art. 178 alin. 2 C.pen. 1969 rap. la art. 711 alin.
2 C.pen. 1969, între 5000 lei şi 600.000 lei, instanţa de fond optând pentru executarea
efectivă a pedepsii amenzii penale în cazul inculpatelor Administraţia D_________
Public S_____ 2 şi ______________________.
Aplicarea unei pedepse în cuantum minim sau reţinerea unor circumstanţe atenuante nu
se impunea în cazul inculpatelor, cum în mod temeinic a arătat instanţa de fond, mai
ales faţă de atitudinea adoptată de acestea în cursul procesului penal, dar şi de
gravitatea concretă a faptelor comise.
Astfel, în cazul inculpatei Administraţia D_________ Public S_____ 2 Bucureşti , nu
poate fi ignorată calitatea de instituţie publică, având atribuţii privind protejarea prin
împrejmuire a terenurilor virane de pe raza sectorului 2 Bucureşti în virtutea dreptului
de administrare a bunurilor proprietate publică, privind verificarea periodică a
integrităţii acestora şi luarea măsurilor de reparare în caz de nevoie, inclusiv luarea
măsurilor de prevedere adecvate pentru a garanta siguranţa într-un parc în care erau
amplasate dotări pentru distracţia copiilor, cu atât mai mult cu cât inculpata era
administrator al parcului menţionat, dar şi al terenului viran învecinat, pe care crescuse
o vegetaţie ce îi conferea un aspect sălbatic, deşi era amplasat într-una din zonele semi
centrale ale capitalei.
De altfel, neluarea acestor măsuri a dus la decesul tragic al minorului A_____ I____
C_____, la traumatizarea cu efect ireversibil al familiei supravieţuitoare, dar şi la
alterarea încrederii cetăţenilor în posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale
de a oferi garanţia că membrii comunităţii locale pot să-şi petreacă timpul liber, alături
de copii, în zone de agrement special amenajate, fără teama că nu le este asigurată o
protecţie adecvată împotriva pericolelor.
De asemenea, pe parcursul întregului proces penal, deşi instituţie publică, orientată –
deci - spre a proteja interesele me mbrilor comunităţii, inculpata A dministraţia
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti nu a adoptat nicio decizie, nu a făcut niciun
gest şi nu a desfăşurat nici un fel de activitate care să ducă la repararea, măcar în parte,
a prejudiciului produs familiei minorului decedat, la alinarea suferinţei cauzate de
atitudinea culpabilă a instituţiei publice, ci a optat pentru negarea în orice mod a
oricărei responsabilităţi, inclusiv morale, pentru tragedia care a avut loc.
În ceea ce o priveşte pe inculpata ______________________ Bucureşti , Curtea reţine
că aceasta era deţinătoarea, în fapt, a celor 7 câini care păzeau de o perioadă î ndelungat
ă de timp imobilul acesteia şi că atacul canin a avut loc pe terenul său . Aşadar,
gravitatea faptei este evidentă, inculpata neluând măsurile de prevedere impuse de
deţinerea de câini agresivi, ce asigurau paza imobilului, aspect cunoscut şi tolerat de
către inculpată, în contextul în care imobilul se învecina cu zone populate, respectiv
Parcul T__ şi Clubul Bamboo. În scopul evitării unor cheltuieli, inculpata nu a luat
măsuri pentru asigurarea integrităţii gardului curţii societăţii, deşi cunoştea că acesta se
deteriorase (fie prin depozitarea de materiale de construcţie, moloz sau alte asemenea
materiale pe terenul administrat de cealaltă inculpată, fie prin sustragerea unor
componente ale gardului de către persoane necunoscute), putând fi reparat şi la nivel
empiric, cum se mai procedase anterior, respectiv prin acoperirea găurilor existente în
gard cu porţiuni de sârmă, până la obţinerea autorizaţiei de construcţie a gardului.
Referitor la atitudinea adoptată pe parcursul procesului penal, şi această inculpată a
negat orice responsabilitate, deşi atacul canin a avut loc chiar pe terenul său, fiind
cunoscute existenţa acestor câini, asumarea de către aceştia a rolului de paznici al
terenului, precum şi faptul că aceştia aveau un comportament agresiv. Cu toate acestea,
însă, în niciun moment societatea inculpată nu a făcut eforturi pentru îndepărtarea
consecinţelor infracţiunii, măcar parţial, nu a ajutat în niciun fel familia minorului
decedat în condiţii tragice, inimaginabile, iar luarea post factum (după tragedie) a
măsurilor de prevedere necesare a fost valorificată prin aplicarea unei amenzi penale în
cuantum mediu, întrucât în lipsa unor astfel de demersuri pedeapsa ar fi fost stabilită –
în opinia Curţii – la un cuantum mult mai ridicat.
Reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatelor nu ar reprezenta decât o
încurajare a acestora în săvârşirea de noi infracţiuni, iar în rândul opiniei publice ar
crea sentimentul de nesiguranţă în capacitatea de ripostă a organelor abilitate să
sancţioneze asemenea fapte care aduc atragere unor valori sociale ocrotite de lege.
Aşadar, Curtea constată că amenda penală în cuantum de câte 300.000 (trei sute de
mii) lei pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, cu executare efectivă,
aplicate fiecăreia dintre inculpate este suficientă, dar şi necesară pentru
sancţionarea, dar şi prevenirea repetării unor asemenea fapte antisociale.
În cazul inculpatului C_______ C_________ , părţile civile au solicitat atât majorarea
pedepsei aplicate, cât şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei închisorii,
potrivit motivelor de apel depuse (filele 224-248 dosar apel), dar şi menţiunilor exprese
cuprinse în încheierea de ş edinţă din data de 12.04.2016 ( fila 301 dosar apel).
Curtea constată că la stabilirea cuantumului pedepsei, în mod corect s-a ţinut cont de
gravitatea deosebită a faptei, de poziţia inculpatului C_______ C_________ faţă de cei
7 câini, autori ai atacului asupra minorului An ghel I____ C_____, în sensul că, deşi a
conştientizat pericolul pe care îl reprezentau acei câini agresivi (chemând hingherii sau
solicitând angajaţilor să-i alunge ori cerând angajaţilor să-l însoţească în perimetrul
firmei, întrucât îi era teamă de aceşti câini – potrivit declaraţiilor martorilor) , nu a luat
măsuri necesare, adecvate şi eficiente pentru a p reîntâmpina un atac canin, cu toate că
era administratorul societăţii care deţinea în proprietate terenul pe care a avut loc
tragedia şi care era păzit de cei 7 câini.
O majorare a cuantumului pedepsei de 3 ani (astfel cum au solicitat părţile civile) nu se
impune, pedeapsa fiind peste cuantumul minim prevăzut de lege, ţinând cont şi de
circumstanţele personale ale inculpatului, acesta fiind căsătorit, în vârstă de 67 de ani,
având studii superioare, familie organizată şi copii (în număr de 4, conform
certificatelor de naştere depuse la dosar) , respectiv aflându-se la primul contact cu
legea penală.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că raportat la atitudinea procesuală a inculpatului ,
identică cu cea adoptată de celelalte inculpate (care au primit pedepse cu executare
efectivă) pedeapsa de 3 ani închisoare trebuie executată în regim privativ de libertate,
scopul pedepsei neputând fi atins fără executare efectivă.
Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante operaţiuni juridice
de a cărei acurateţe depinde în mod direct îndreptarea şi recuperarea inculpatului,
întrucât presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii
infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu
care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia.
Pentru a se putea aprecia în mod concret gravitatea faptei şi pentru a se realiza o justă
individualizare a pedepsei este necesar a se raporta fapta dedusă judecăţii la sistemul
general de valori acceptat de societate şi care ar trebui să se reflecte în hotărârea
pronunţată. De asemenea, este important a se analiza conţinutul concret al faptei,
acţiunea sau inacţiunea concretă, mijloacele folosite, urmarea imediată şi în egală
măsură, caracterul şi importanţa obiectului infracţiunii, caracterul şi importanţa
urmărilor acesteia, prejudiciul efectiv produs. Totodată, evaluarea gravităţii faptei nu se
poate realiza în absenţa unei analize serioase a vinovăţiei infractorului, a atitudinii
psihice a acestuia faţă de fapta comisă şi urmările produse .
Instanţa, atunci când realizează individualizarea judiciară a executării pedepsei, trebuie
să ţină seama de toate datele privitoare la fapta comisă şi la făptuitor, la conduita
anterioară a acestuia, dar şi de orice date sau elemente care îl caracterizează. În practica
judiciară a fostei instanţe supreme s-a decis că aprecierea instanţei cu privire la
realizarea scopului pedepsei trebuie să rezulte din alte elemente decât lipsa
antecedentelor penale, care este prevăzută ca o condiţie distinctă pentru acordarea
suspendării executării pedepsei.
Din examinarea condiţiilor în care poate fi acordată modalitatea neprivativă a
executării pedepsie rezultă că suspendarea executării pedepsei (condiţionată sau sub
supraveghere) nu este un drept al condamnatului, ci o facultate pentru instanţa de
judecată, care este liberă să aprecieze chiar în prezenţa celorlalte condiţii, din oficiu sau
la cererea inculpatului, dacă este sau nu cazul să o acorde.
Astfel, în cauza de faţă, în niciun moment inculpatul nu şi-a asumat în mod real
responsabilitatea activităţii ilicite comise, neconştientizând consecinţele negative pe
care le-a avut fapta sa omisivă, culpabilizând în primul rând familia minorului decedat
şi neidentificând, nici măcar la nivel moral, vreo culpă a sa în raport de tragedia care a
avut loc, deşi atacul canin s-a produs pe terenul proprietatea privată a societăţii
administrate de inculpat. Independent de modalitatea în care se exercită dreptul la
apărare pe parcursul procesului penal, prezintă relevanţă la momentul individualizării
judiciare a executării pedepsei modul în care un inculpat se raportează la acuzaţia
adusă, dacă acesta îşi asumă, măcar în subsidiar, responsabilitatea actului ilicit de care
este acuzat, dacă manifestă empatie şi dă dovadă că a înţeles consecinţele nefaste ale
conduitei infracţionale, ceea ce constituie o garanţie a faptului că un astfel de
comportament nu va fi reiterat.
Atât din declaraţia dată în faţa instanţei de fond, cât şi din poziţia adoptată în mod
nemijlocit în faţa instanţei de apel, rezultă că inculpatul C_______ C_________ nu şi-a
asumat în niciun mod responsabilitatea (chiar subsidiară sau parţială) raportat la
tragedia produsă. Persoana infractorului este un criteriu foarte important în procesul de
individualizare judiciară a executării pedepsei, mai ales atunci când se optează pentru
neexecutarea pedepsei stabilite, în sensul că există garanţia că pronunţarea hotărârii de
condamnare reprezintă un avertisment suficient ca inculpatul să-şi corijeze conduita şi
să se conformeze pe viitor prescripţiilor impuse de legea penală. Inculpatul, însă, pe
parcursul celor 3 ani de la producerea tragediei, nu a conştientizat nici măcar la nivel
minimal consecinţele faptei sale, nu oferit nici un fel de ajutor familiei marcate de
tragedia produsă pe terenul firmei administrate de inculpat, cu atât mai mult cu cât
inculpatul este tată (având 4 copii, dintre care 3 minori) , iar decesul minorului A_____
I____ C_____ s-a produs în condiţii greu de acceptat, fiind muşcat şi sfâşiat de câini pe
un teren situat în apropiere de una dintre cele mai frumoase zone de agrement din
regiunea semi centrală a capitalei .
În acest context, Curtea apreciază că modalitatea de executare aleasă de instanţa de
fond (suspendarea condiţionată a executării pedepsei) nu este justă, nefiind de natură să
fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării inculpatului, prin caracterul
retributiv al pedepsei aplicate, şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat
sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate. Menţinerea pedepsei de 3 ani
închisoare, dar schimbarea modalităţii de executare (în regim privativ de libertate),
asigură respectarea garanţiilor procesuale conferite de dispoziţiile legale procesuale
penale şi cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, a căror finalitate (prin tragerea la răspundere penală în condiţiile
stabilirii vinovăţiei inculpatului) corespunde caracterului disuasiv al pedepsei, dar şi
scopului preventiv educativ al acesteia. Astfel, în acest mod se realizează nu doar
reeducarea inculpatului, dar se consolidează şi percepţia cetăţenilor că organele
judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie şi să dea o ripostă fermă celor
care nu îşi respectă obligaţiile, au o atitudine pasivă şi nu iau măsurile de prevedere
impuse de respectarea dreptului fundamental la viaţă.
Pe cale de consecinţă, Curtea va înlătura dispoziţiile art. 81 şi art. 71 alin. 5 Cod penal
din 1969 în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C_______ C_________, acesta urmând să
execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate.
Referitor la pedeapsa accesorie aplicată, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o
aplicare corectă a legii şi îşi însuşeşte în integralitate considerentele primei instanţe cu
privire la acest aspect.
Latura civilă a cauzei
Sentinţa penală atacată a fost criticată atât sub aspectul antrenării răspunderii civile
delictual e în persoana inculpaţilor, cât şi sub cel al cuantumului despăgubirilor
acordate, apreciate ca fiind ,,imorale ,, de către inculpaţi, respectiv la un nivel
insuficient de către părţile civile. În speţa de faţă , nimeni nu a contestat existenţa
prejudiciului produs părţilor civile prin decesul tragic al minorului A_____ I____
C_____ (murind în anul 2013 în condiţii de neimaginat, sfâşiat de câini într-o zonă
urbană semicentrală din capitala României) , ci doar s-a invocat fie lipsa legăturii de
cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, fie existenţa unor cauze exoneratoare de
răspundere, fie împrejurarea că daunele acordate au un cuantum necorespunzător.
Curtea constată că prima instanţă a făcut o analiză deosebit de detaliată a condiţiilor
răspunderii civile delictuale şi a motivat în mod corespunzător atât acordarea daunelor
morale, cât şi cuantumul acestora, aşa încât instanţa de control judiciar îşi însuşeşte în
totalitate considerentele primei instanţe cu privire la latura civilă a cauzei, urmând a
puncta doar câteva aspecte, invocate în faza procesuală a apelului.
În ceea ce o priveşte pe inculpata Administraţia D_________ Public s_____ 2
Bucureşti, aspectele invocate nu au caracter de noutate, fiind analizate pe larg în
hotărârea atacată. În cazul acestei inculpate este vorba despre o răspundere pentru
fapta proprie , corect stabilită de instanţa de fond prin raportare la dispoziţiile art. 221 ş
i art. 219 alin. 1 C.civ. rap. la art. 1349 alin. 1 C.civ, fapta ilicită - astfel cum s-a arătat -
constând în neluarea (prin organele sale) a măsurilor corespunzătoare de împrejmuire
şi, implicit, de delimitare a zonei amenajate a Parcului T__ din municipiul Bucureşti de
terenul viran din imediata vecinătate, respectiv a măsurilor de prevedere care să
împiedice trecerea facilă a copiilor dintr-un perimetru de agrement într-o zonă sălbatică
care pentru un copil de 4 ani era plină de primejdii. Aspectele legate de fapta ilicită,
existenţa prejudiciului (constând î n suferin ţele psihice ale părţilor civile cauzate de
decesul tragic al minorului A_____ I____ C_____) , a legăturii de cauzalitate dintre
faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei inculpatei au fost detaliate de instanţa de apel la
momentul analizei motivelor de apel ale inculpatei vizând latura penală.
Cu privire la inculpaţii ______________________ şi C_______ C_________, Curtea
constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut forma specială a răspunderii civile
delictuale, respectiv răspunderea pentru fapta animalului , iar faţă de apărările
formulate în faţa instanţei de apel se impun mai multe precizări.
Astfel, fapta ilicită imputată celor doi inculpaţi ______________________ Bucureşti şi
C_______ C_________ (administrator al ______________________) , a constat în
neluarea măsurilor de prevedere impuse de deţinerea de câini, precum şi de activitatea
de asigurare a pazei bunurilor societăţii cu ajutorul câinilor, chiar în lipsa unor
prevederi legale exprese, iar pe de altă parte în neasigurarea (prin organele sale) a unui
cadru organizatoric apt să preîntâmpine atacul canin sold at cu moartea minorului
A_____ I onuţ C_____, prin asigurarea integrităţii gardului curţii societăţii, evitând
astfel trecerea acestora pe terenul proprietatea firmei, situat înspre Lacul T__, care la
acea dată nu mai era delimitat în niciun fel de terenul viran al Administraţiei
D_________ Public S_____ 2 Bucureşti, şi unde minorii au putut să ajungă
nestingheriţi, datorită faptului că se rătăciseră.
Apărarea a invocat împrejurarea că există o cauză exoneratoare de răspundere,
respectiv fapta victimei înseşi, care ar fi pătruns fără drept pe terenul unde se aflau
câinii, sau fapta unui terţ – bunica A_____ A_____, care nu şi-a îndeplinit obligaţia de
supraveghere a minorului şi, astfel, acesta a putut părăsi zona parcului, intrând apoi pe
terenul unde a avut loc atacul canin.
Curtea constată că dispoziţiile art. 1352 C.civ., privitoare la înlăturarea răspunderii ca
urmare a faptei victimei înseşi, invocate de apărare, nu sunt aplicabile în cazul de faţă,
fiind dispoziţii cu caracter general în materia răspunderii delictuale a căror aplicare este
înlăturată de dispoziţiile cu caracter special ale art. 1380 C.civ., aplicabile în materia
răspunderii pentru fapta animalului . În consecinţă, prima instanţă nu a reţinut, astfel
cum susţine apărarea, că nu s-ar aplica dispoziţiile exoneratoare de răspundere
constând în fapta victimei înseşi sau fapta unui terţ , ci doar că se aplică dispoziţiile cu
caracter special.
Referitor la dispoziţiile cu caracter special, Curtea constată că potrivit art. 1375 C.civ. ,
proprietarul animalului răspunde independent de orice culpă pentru prejudiciile
produse de animal , iar răspunderea acestuia poate fi înlăturată numai dacă se
dovedeşte că reacţia animalului a fost determinată prin culpa exclusivă a victimei, a
unui terţ sau a unui caz de forţă majoră.
I nstanţa de apel constată că nu poate fi exonerat de răspundere proprietarul /deţinătorul
animalului, întrucât probele administrate nu au demonstrat culpa exclusivă a victimei
sau a altor persoane, respectiv a bunicii minorului - v ictimă a faptei animalului.
Aşadar, l ipsa acestei condiţii, a culpei exclusive a victimei sau a unui terţ , prevăzută
de art. 1380 C.civ. , ce nu a putut fi reţinută d in nici o probă administrată, justifică
soluţia de antrenare a răspunderii proprietarului /deţinătorului animalului pentru fapta
acestuia.
Apărarea ignoră cerinţa cu l p ei exclusive a victimei sau a unui terţ, pentru a opera
înlăturarea răspunderii proprietarului pentru fapta animalului, nefiind suficientă culpa
concurentă a victimei sau unui terţ.
Prima instanţă în mod corect a apreciat că nu poate fi înlăturată răspunderea
inculpaţilor ______________________ Bucureşti şi C_______ C_________ pentru
fapta animalului cât timp nu se poate reţine că fapta animalului a fost cauzată exclusiv
de fapta victimei, a unui terţ sau a unui caz de forţă majoră.
S-a reţinut , astfel, că minorul a pătruns pe un teren ce nu avea vreo restricţie
referitoare la utilizarea lui (în acest sens fiind relevante aspectul sălbatic, lipsa unui
gard corespunzător sau a unor avertismente privind existenţa câinilor, aşa încât minorul
nu putea avea reprezentarea intrării pe un teren proprietate privată, cu restricţii sau ca
prezentând pericole), iar probele administrate nu susţin ipoteza potrivit căreia
incidentul s-ar fi dator at minorului , care nu a determinat în nici un fel atacul canin.
În aceste condiţii, prima instanţă a făcut o inte rpretare corectă a dispoziţiilor art. 1380
C.civ. , care într-adevăr reglementează cazurile de exoneratoare de răspundere, însă în
cauza de faţă trebuie analizate condiţiile înlăturării răspunderii del ictuale pentru fapta
animalului, care este o răspundere specială.
În condiţiile art. 1380 C.civ.nu se poate reţine culpa concurentă a proprietarului
animalului cu culpa victimei sau a unei terţe persoane astfel încât proprietarul
animalului să poată fi obligat să repare n umai o parte din prejudiciu, astfel cum
pretinde apărarea .
În ce priveşte invocarea dispoziţiilor Legii nr. 272/2004, ale art. 18 alin. 1 din
Convenţia cu privire la drept urile copilului şi ale art. 483 şi urm. C.civ privitoare la
autoritatea părintească şi la atribuţiile părinţilor /bunicii faţă de copilul lor minor,
Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile speţei , întrucât conţin o altă reglementare
decât cea aplicabilă împrejurărilor de fapt şi anume răspunderea civilă pentru fapta
animalului. D ispoziţiile enunţate reglementează chestiuni juridice distincte , nefiind
vorba despre raportul dintre o reglementare generală (Legea nr. 272/2004) şi norme
speciale (art.1380 C.civ.), în speţă fiind aplicabile dispoziţiile din materia răspunderii
civile delictuale.
Aşadar, instanţa de apel constată, în acord cu instanţa de fond, că sunt îndeplinite, în
mod cumulativ, toate condiţiile necesare angajării răspunderii civile delictuale ale
inculpaţilor din prezenta cauză.
Cuantumul daunelor acordate în cauză
Prejudiciul m oral a fost definit în doctrină şi jurisprudenţă ca fiind orice atingere adusă
uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se
manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile
care alterează sănătatea aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie a
tributul personalităţii umane: dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihi că (art. 58
C.civ.) - componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului şi trebuie să fie reparate.
Potrivit jurisprudenţei constante C urţii EDO (cauza Tolstoy Miloslavsky c. Regatului
Unit ş i toate cauzele în care se constată încălcări ale drepturilor prevăzute de
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), daunele morale se stabilesc în raport cu
consecinţele negative suferite de victimă, importanţa valorilor lezate, măsura în care au
fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării,
măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În
cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiţii sunt subordonate condiţiei aprecierii
rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejud iciului real şi efectiv produs
victimei , astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care
pretinde daune morale.
Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte
un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă victimei, având în vedere
gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse
acestora. În situaţia daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare
exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin
raportare la elementele de fapt, apreciate în complexitatea lor.
De asemenea, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat în mod
constant faptul că prejudiciul (caracterul suferinţelor ) trebuie privit în legătură cu
particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind
frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În stabilirea
existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor
nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de sexul şi vârsta
acesteia, mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, personalitatea şi
psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.
Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi
care ____________________ vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din
Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C.civ.,
existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile , pe o bază
echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei, privit prin
prisma împrejurărilor anterior expuse.
Prejudiciul produs părţilor civile din prezenta cauză este unul extrem , aşa încât
daunele morale acordate de către prima instanţă sunt perfect justificate .
Astfel, fără a relua ceea ce instanţa de fond a reţinut în mod corect, detaliat, argumentat
şi pe baza probelor administrate în cauză, Curtea reţine în esenţă:
În privinţa mamei minorului, partea civilă A_____ A_____ F______, prezintă
relevanţă următoarele împrejurări:
- A_____ A______ F______ , ca urmare a decesului tragic al copilului, se află î ntr-
o stare depresiv ă aproape continuă, cu agravă ri periodice, trauma extrem ă suferită lă
sâ nd o amprent ă deosebit de puternică în starea de sănătate psihică – potrivit
rapoartelor de evaluare psihologică, iar stările depresive sunt monitorizate de un medic
psihiatru şi controlate medicamentos (filele 599-607 vol. 4 dosar fond);
- Dincolo de durerea provocată de faptul că părintele ajunge să supravieţuiască
propriului copil (contra ordinii naturale a lucrurilor), cazul mamei minorului A_____
I____ C_____ este unul deosebit datorită condiţiilor inimaginabile, inumane, cumplite
şi de nedescris în care şi-a găsit sfârşitul copilul în vârstă de 4 ani, cu leziuni multiple şi
capul scalpat aproape în totalitate (respectiv leziune a constatată la nivelul extremităţii
cefalice , de 28/22 centimetri , fiind vizibilă calota cranian ă ), iar sentimentul de
neputinţă şi revoltă al mamei este cu atât mai mare;
- Suferinţele psihice prelungi te şi-au pus amprenta şi a supra stării de sănătate fizică,
fiind depuse la dosar dovezi privind o intervenţ ie chirurgical ă ce a avut loc la data de
27.06.2014 fiind extras unul dintre ovare (fila 608- 612 vol. 4 dosar fond), dar şi asupra
vieţii profesionale a părţii civile, mai ales datorită concediilor medicale prelungite
pentru a urma tratamentul de specialitate pentru starea psihică deteriorată;
- În plus faţă de propria durere, mama minorului decedat este afectată şi de starea
precară de sănătate psihică pe care o are minorul care a supravieţuit tragediei, A_____
A_____ A______, acesta fiind monitorizat periodic şi urmând tratamentul de
specialitate, fiind martor ocular al atacului canin în urma căreia şi-a pierdut viaţa
propriul frate.
În privinţa tatălui minorului, A_____ V_______ I__, prezintă relevanţă
următoarele împrejurări:
- Potrivit rapoartelor psihologice depuse la dosar, dar şi tratamentului medicamentos
urmat sub monitorizarea medicilor de la Secţia de P s ihiatrie C________, şi tatăl
minorului prezintă episoade depresive periodice, având un sindrom posttraumatic
accentuat, la dosar existând multiple înscrisuri medicale în acest sens (amintite în
hotărârea apelată).
- Dincolo de durerea inerentă provocată de dispariţia unui copil, suferinţele psihice ale
tatălui minorului sunt de o intensitate extremă nu doar datorită condiţiilor în care a aflat
că a murit copilul (cum este cazul mamei), ci mai ales datorită vizualizării acestuia la
momentul la care a fost necesară identificarea minorului, ceea ce implică o traumă de
neconceput, devenind astfel conştient de modalitatea cumplită în care micuţul şi-a găsit
sfârşitul, văzând trupul sfâşiat în urma atacului canin, inclusiv leziunea de la nivelul
scalpului.
- La fel ca în cazul mamei, şi A_____ V_______ I__ resimte puternic durerea
provocată de starea alterată de sănătate psihică a celuilalt copil, rămas în viaţă în urma
tragediei, eforturile familiei concentrându-se pe tratamentul de specialitate al
minorului, pentru a depăşi sindromul posttraumatic profund pe care îl prezintă.
- Consecinţele stării precare de sănătate psihică s-au răsfrânt şi asupra activităţii
profesionale a părţii civile, afectată de multitudinea de concedii medicale atât pentru
tratarea propriilor episoade depresive, cât şi pentru tratamentul (cu internare) al
minorului A_____ A_____ A______ la Spitalul Clinic de Psih iatrie „Dr. A________
O______” (f ilele 613 şi urm. vol. 4 dosar fond ).
În privinţa fratelui minorului, partea civilă A_____ A_____ A______ , prezintă
relevanţă următoarele împrejurări:
- Trauma psihologică apare atunci când o persoană este martoră sau este implicată
direct într-o situaţie în care viaţa îi este pusă în pericol , iar A_____ A_____ A______
avea 6 ani la data tragediei, fiind martor ocular al atacului canin şi, în plus, frate
supravieţuitor , cu consecinţe într-o continuă agravare asupra stării de sănătate psihică
a acestuia - sindromul post-traumatic extrem fiind de cea mai mare intensitate din
cadrul familiei.
- Dincolo de episoadele internării la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. A________
O______”, pentru perioada 10.09.2013 – 13.09.2013 (filele 613-618 vol. 4 d osar fond
), sunt de menţionat multiplele şedinţe de consiliere psihologică la care a fost supus
minorul, cu consecinţa schimbării psihoterapeuţilor şi a modalităţii de abordare (
şedinţe individuale, cu familia, şedinţe de grup), la mai multe centre de consiliere, apoi
la diferiţi psihologi, iar din luna martie 2015 la şedinţe de terapie cu psihologul N.
Vâscan (toate datele şi documentele în acest sens fiind indicate de instanţa de fond);
- Înscrisurile depuse la dosar arată că şocul traumei a provocat modificări ale sistemului
nervos , lăsând pe minorul s upravieţu itor lipsit de capacitatea de adaptare flexibil ă la
diferite situaţii de viaţă. De asemenea, ca urmare a traumei apare activarea cronică a
sistemului nervos, făcând relaxarea extrem de dificilă, sistemul nervos rămânând
vigilent şi în alertă de pericol. Suferinţa psihică a minorului este de o intensitate
deosebită, relevante fiind nu doar multiplele tulburări de somn, degradarea continuă a
stării psihice, prezentând reacţii fizice intense la amintirile traumei (palpitaţii, respiraţii
rapide, tensiune musculară, transpiraţie), dar şi comportamentul auto agresiv (muşcarea
propriilor mânuţe), imposibilitatea acceptării imaginii sau sunetului asociat unui câine
(tresare la zgomote, în special lătrat de câine; în ferma animalelor acceptă vulpi, nu
câini – fila 567 vol. 4 dosar fond, conform raportului de evaluare psihologică).
- Mediul în care trebuie să se recupereze minorul este unul marcat de stres, nu numai
datorită faptului că simte lipsa fratelui decedat, cât mai ales având ţinând cont de faptul
că familia sa şi-a schimbat radical modul de viaţă, având ca principal reper absenţa
fratelui decedat, vizite zilnice la cimitir, o tristeţe profundă a părinţilor , şi aceştia
afectaţ i puternic de drama prin care au trecut, p sihologul curant recomandând (fila
561 vol. 4 dosar fond ) antrenarea psiho-terapeutică pe termen nelimitat .
- Deosebit de relevant este faptul că, potrivit specialiştilor, un copil nu îşi poate
gestiona durerea, nu o poate controla, similar unui adult, copilul se a bandonează
durerii…ceea ce det ermină riscuri majore în dezvol t a re a unor episoade psihotice cu
evoluţie psihopatologică în timp (fila 570 vol. 4 dosar fond – e x tras raport de evaluare
psiholo gică), respectiv că odată cu în a i ntarea în vârstă, con ştientizarea amănunţită a
acestui episod traumatic (t eama intensă, sentimentul de pierdere a controlului,
sentimentul de neajutorare şi sentimentul iminenţei morţii apar când instinctele
normale de ”luptă sau fugă” sunt copleşitoare şi mai ale s când se dovedesc ineficiente)
va avea drept urmare agravarea stării psihice a copilului, pe fondul culpabilizării
proprie i persoane în primul rând pentru opţiunea de a se salva de la atacul canin, iar în
al doilea rând de a fi supravieţuit fratelui mai mic, fără a-l putea ajuta.
- De asemenea, necesitatea efectuării tratamentului de specialitate implică exclude ri
temporare ale minorului din colectivitate la o vârstă la care integrarea în colectivitate
este condiţionată esenţial de aspecte ce ţin de aparenţă şi de nivelul psihic al copiilor,
trauma psihică actuală şi eventuală , dar foarte probabilă pe care victima minoră o va
conştientiza odată cu trecerea timpului .
În acest context, susţinerea inculpaţilor în sensul că daunele morale acordate de către
instanţa de fond ar duce la o îmbogăţire fără justă cauză sunt nefondate .
N ici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod
concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui
astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport
de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.
Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea
ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral
celui prejudiciat .
În jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului s- a statuat că
despăgubirile acordate pentru repararea prejudiciului moral trebuie să prezinte un
raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă , având în vedere gradul de
lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora,
contextul general al victimei, iar legislaţia română prevede principiul reparării integrale
a prejudiciului prin art.1385 C.civ. .
S-a invocat de către apărare faptul că despăgubirile acordate de către instanţa de fond
sunt exagerate prin raportare la cazuistica similară, în acest sens fiind invocată
hotărârea judecătorească pronunţată în cazul cunoscut de către opinia publică drept
,,Maternitatea Giuleşti,, (sentinţa fiind depusă la dosar – filele 741-822 vol. 5 dosar
fond). În cazul menţionat, daunele morale au fost acordate părinţilor copiilor nou-
născuţi decedaţi în incinta maternităţ ii Giuleş ti (Spitalul de obstretică ş i ginecologie
“Prof. P_____ S____”) în cuantum de câte 300.000 euro fiecare.
În speţa de faţă, stabilirea unui cuantum dublu al daunelor morale (câte 600. 000 euro
pentru fiec a r e părinte) este justificată, având în vedere faptul că circum stanţele
cauzei diferă şi relev ă suferinţe psihice de natură extremă . F ără a minimaliza
tragedia care a avut loc prin decesul copiilor nou – născuţi în incendiul izbucnit la
maternitatea Giuleşti, Curtea nu poate să nu observe faptul că respectivii bebeluşi, dată
fiind vârsta extrem de fragedă, nu au conştientizat ceea ce li se întâmplă (decesul fi ind
provocat de insuficienţă cardio-respiratorie acută sau de intoxicaţie acută cu fum
asociată/consecutivă unei asfixii anoxice în condiţiile unui incendiu intraspitalicesc –
fila 755 vol. 4 dosar fond ), iar durerea familiilor – de necontestat, de altfel – este totuşi
mai puţin intensă decât atunci când copilul care decedează a petrecut câţiva ani în sânul
familie i, şi-a format o identitate şi a stabilit relaţiile de familie solide.
Dincolo de aceste aspecte, ceea ce este deosebit de relevant în speţa de faţă este
suferinţa psihică deosebită resimţită de părinţi faţă de modalitatea extremă în care
minorul şi-a găsit sfârşitul : în condiţii cumplite, prin atac canin constând în
muşcare repetată şi sfâşiere, cu dureri inimaginabile, fără a se putea şti cu exactitate
cât a durat atacul canin, dacă decesul a survenit rapid sau ulterior finalizării
atacului, cu leziuni localizate pe tot corpul, inclusiv în zona capului unde, aşa c u m
s-a mai menţionat, a existat o leziune constatată la nivelul extremităţii cefalice,
circumferenţial şi cvasitotal, constând î ntr-o lips ă de substan ţă a scalpului, de
28/22 centimetri, cu margini fin neregulate, infiltrate sanguin , lăsând să se vadă
calota cranian ă.
Aşadar, decesul minorului A_____ I____ C_____ a avut loc în circumstanţe cu totul
excepţionale, în condiţii de neimaginat în secolul 21, suferinţele psihice cauzate de
moartea minorului fiind de natură extremă şi neputând fi comparate cu alte tragedii
(care au cauzat, la rândul lor, drame incontestabile în rândul familiilor afectate).
Totodată, acordarea unui cuantum dublu al despăgubirilor părţii civile A_____ A_____
A______ (de 1200000 euro) este justificată de dimensiunea traumei suferite de acesta,
care este de departe cea mai intensă şi cu şansele cele mai slabe de atenuare din rândul
membrilor familiei, astfel cum s-a arătat, neputând fi luată în calcul o vindecare
completă, cu un pronostic de agravare a stării psihice pe măsura înaintării în vârstă şi a
conştientizării evenimentului tragic la care a fost martor ocular şi căruia i-a
supravieţuit, spre deosebire de fratele său minor.
Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că instanţa de fond a făcut o apreciere
temeinică a cuantumului daunelor acordate, păstrând un raport rezonabil de
proporţionalitate cu atingerea adusă , solicitările părţilor civile de a fi acordate daune
morale într-un cuantum mai ridicat nefiind fondate, cele stabilite de prima instanţă fiind
suficiente pentru a acoperi prejudiciul moral suferit.
De asemenea, aspectele invocate de apărare, referitoare la consecinţele pe care plata
acestor despăgubiri o va avea asupra membrilor comunităţii locale ( aşa cum a arătat
inculpata Administraţia D_________ Public S_____ 2) sau asupra societăţii şi familiei
inculpatului C_______ C_________, nu pot prezenta relevanţă, atâta timp cât repararea
prejudiciului se face potrivit principiul reparării integrale (conform art. 1385 C.civ.), iar
nu prin raportare la situaţia financiară a celui care este chemat să răspundă delictual
pentru fapta ilicită comisă.
Faţă de toate acest e considerente, se constată că instanţa de fond a aplicat corect
principiul instituit de jurisprudenţa CEDO de asigurare a unei proporţionalităţi
rezonabile între prejudiciul suferit şi intensitatea şi gravitatea atingerii valorilor sociale
ocrotite şi drept consecinţă a asigurat respectarea principiului reparării integrale a
prejudiciului, reglementa t de art. 1385 C.civ .
În concluzie, prin raportare la toate cele reţinute, Curtea :
V a respinge ca inadmisibilă cererea inculpatei ______________________ vizând
acordul pentru obţinerea unei autorizaţiei de construcţie pentru imobilul din
_________________, s_____ 2, Bucureşti, aflat sub măsura sechestrului asigurător ,
faţă de soluţia ce se va pronunţa pe fondul cauzei şi de împrejurarea că o astfel de
solicitare nu ______________________ soluţionare a instanţei penale şi, pe fondul
cauzei:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de către
inculpaţii Administraţia D_________ Public S_____ 2, ______________________ şi
C_______ C_________.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de către părţile civile
A_____ I__ V_______, A_____ A______ F______ şi A_____ A_____ A______
împotriva sentinţei penale nr. 294/29.05.2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 2
Bucureşti.
Va desfiinţa în parte sentinţa penală nr. 294/29.05.2015 pronunţată de Judecătoria
sectorului 2 Bucureşti şi reju decând, vor fi înlătura te dispoziţiile art. 81 şi art. 71 alin.
5 Cod penal din 1969 în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C_______ C_________,
acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate .
În baza art. 275 alin. 2,4 C .p.p. va fi obligat pe fiecare dintre apelanţii inculpaţi la plata
sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea inculpatei ______________________ vizând acordul
pentru obţinerea unei autorizaţiei de construcţie pentru imobilul din
_________________, s_____ 2, Bucureşti, aflat sub măsura sechestrului asigurător.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de către
inculpaţii Administraţia D_________ Public S_____ 2, ______________________ şi
C_______ C_________.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de către părţile civile
A_____ I__ V_______, A_____ A______ F______ şi A_____ A_____ A______
împotriva sentinţei penale nr. 294/29.05.2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 2
Bucureşti.
Desfiinţează în parte sentinţa penală nr. 294/29.05.2015 pronunţată de Judecătoria
sectorului 2 Bucureşti şi rejudecând:
Înlătură dispoziţiile art. 81 şi art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 în ceea ce îl priveşte pe
inculpatul C_______ C_________, acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani
închisoare în regim privativ de libertate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate .
În baza art. 275 alin. 2,4 C .p.p. obligă pe fiecare dintre apelanţii inculpaţi la plata
sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12.05.2016.
P_________, JUDECĂTOR,
A____ P________ M_______ B_____ F_____ Voi_____
GREFIER,
O______ I_____ B_____
red. A.P.M.
dact. A.L. 2 ex.
Jud. Sect. 2 Bucureşti – jud.: G_______ A.N.
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters
Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

Decizie Penala NR 816 2016 Din 12 Mai 2016 Curtea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Decizie Penala NR 816 2016 Din 12 Mai 2016 Curtea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Decizie penala nr.

816/2016 din 12-mai-2016, Curtea de Apel Bucuresti, ucidere din

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:004.xxxxxx

o înscrisuri care să ateste demersurile făcute la Ministerul Culturii pentru

Terenul cu denumirea „Parcul 8 Mai”, a fost dat în administrarea directă a inculpatei

Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 212/2000 privind

Dreptul de administrare este, potrivit doctrinei de specialitate, modalitatea juridică de

Conform probelor administrate în cauză, câinii care se aflau pe terenul

S-ar putea să vă placă și