CURS 1 FARMACOGNOZIE

NOȚIUNI INTRODUCTIVE DE FARMACOGNOZIE

S.l. dr. Ștefana Avram

Sumarul cursului
1. Ce este Farmacognozia
2. Plantele medicinale în istorie
3. Plantele medicinale în istorie, în România
4. Implicații ale Farmacognoziei
5. Scopul Farmacognoziei moderne
6. Planta medicinală
7. Produsul vegetal (p.v.)
8. Prinicipiul activ (p.a.)
9. Preparate farmaceutice cu principii active naturale
10. Etapele obținerii preparatelor naturale
11. Compendii de referință
12. Norme și standarde
Bibliografie selectivă pentru cursul de Farmacognozie
3
1. CE ESTE FARMACOGNOZIA ?
Definiții
 Gr. pharmakon = remediu, medicament
 Gr. gnosis = cunoaștere
 Nu este însă știința tuturor substanțelor medicamentoase
 Se ocupă cu studiul materiilor prime sau substanțelor de interes terapeutic, având origine biologică,
vagetală, mai rar, animală sau minerală
 Este o știință interdisciplinară care studiază materia primă naturală de interes terapeutic din punct
de vedere:
 Biologic: poziția taxonomică a speciilor, răspândirea, cultura, obținerea, conservarea, identificarea
produselor naturale
 Biochimic: structura chimică, biosinteza, extracția, identificarea, dozarea principiilor active
 Farmaco-toxicologic: farmacocinetica, farmacodinamia, toxicitatea, întrebuințările terapeutice ale
produselor naturale sub forma de preparate farmaceutice
Interdisciplinaritatea Farmacognoziei

Tehnică
Farmacologie
farmaceutică
Chimie Industrie
farmaceutică farmaceutică

Farmacognozia

Fizio-
Botanică patologie
Biochimie
2. PLANTELE MEDICINALE ÎN ISTORIE
Începuturile - Antichitatea
Mileniile IV- III î. Ch: cele mai vechi documente au fost descoperite în Mesopotamia, China, India, Egipt,
practica medicală, a fost învăluită de magie şi misticism, fiind atribuită vracilor şi preoţilor
Anul 1500 î. Ch, Egipt: cele mai vechi mărturii ale utilizării plantelor medicinale au fost evidenţiate în
Papirusul Ebers, şi prezintă 870 de reţete şi 700 de plante medicinale
Medicul grec Hippocrates (460-370 î. Ch.), supranumit şi Părintele Medicinei, în opera sa Corpus
Hippocraticum a descris 236 de plante medicinale
Marele medic și filozof Aristotel grec (384- 322 î. Ch.) al acelor timpuri a pus bazele principiilor terapeutice,
ţinând cont de anumite umori (secreţii) ale organismului şi legătura cu elemete de apă, aer, pământ şi foc
Considerat părintele farmacognoziei, Dioscorides, grec (50- 100 d. Ch.) a descris în opera sa De Materia
Medica, peste 600 de produse vegetale cu proprietăţi terapeutice.
Galenus (131- 200 d. Ch.) farmacist şi medic grec a descris metode de preparare a unor forme farmaceutice
din plante şi produse animale.
2. PLANTELE MEDICINALE ÎN ISTORIE
Primele civilizații
2. PLANTELE MEDICINALE ÎN ISTORIE
Hippocrates
2. PLANTELE MEDICINALE ÎN ISTORIE
Dioscorides – De materia medica
2. PLANTELE MEDICINALE ÎN ISTORIE
Evul mediu
În Orientul mijlociu, Avicenna, (980-1037) a scris în arabă, tratatul Canonul medicinei,
influențat de Dioscorides și Galenus
În Europa creștină, călugării traduceau și completau lucrările marilor greci și romani;
toate mănăstirile aveau grădini cu plante medicinale, în scop terapeutic dar și educativ,
regăsite în opera Capitulare de villis realizată la comanda lui Charlesmagne (747-814)
În sec XII-XIII au apărut primele universități în care se învăța medicină în Paris, Bologna,
Oxford, Montpellier, Praga
Sec. XV publicarea pe scară mai largă a tratatelor clasice în domeniu: De Materia
Medica, o dată cu re(invenția) tiparului de către Gutenberg
Pe calea comerțului, în Europa pătrund plante și cunoștințe noi
Medicul elvețian Paracelsus (1493-1541) a introdus noțiunea de extracție și de
chimioterapie în tratamentul bolilor
 2. PLANTELE MEDICINALE ÎN ISTORIE
Evul mediu

Ibn Sina, Avicenna

2. PLANTELE MEDICINALE ÎN ISTORIE
Primele Farmacopei
 Ricettario Fiorentino (Italia, 1498)
 Farmacopeea de Nuremberg (Germania, 1546)
 Farmacopeea Londoneză (Anglia, 1618)

Secolele XVIII-XIX
 Carl von Linne – sistemul de clasificare a plantelor , descrie peste 6000 de specii
 A devenit clar că proprietățile farmacologice ale plantelor sunt datorate unor molecule izolabile
 1804 Morfina din latexul capsulelor de mac 3H C COOH
COOH COOH
 1817 Emetina din rădăcina de Ipeca Ibuprofen
HO H C O
 1817 Stricnina din semințele de nux vomica
3

 1820 Chinina din scoarţa de China O

 1821 Cafeina din seminţele de cafea
 1826 Coniina din cucută Salicylic Acid Aspirin
CH3

 1833 Atropina din frunzele de mătrăgună

 1838 Salicina din scoarţa de salcie CH 3
3. PLANTELE MEDICINALE ÎN ISTORIE, în România
Antichitate
 Zamolxis, zeul suprem al tracilor, regele nostru, care este un Zeu-Vindecător, spune că trebuie să dăm
îngrijire trupului, dimpreună cu sufletul; dacă Întregul este bolnav, Partea nu poate fi sănătoasă. (Platon,
427- 347 î. Ch.)
 Herodot menționează iscusința dacilor în folosirea plantelor medicinale; vocabularul botanic cuprindea
5000 de denumiri
 Descoperiri arheologice legate de folosirea și comerțul cu plante medicinale
Perioada voievodatelor
 diferite înscrieri ce confirmă cunoașterea ierburilor de leac de către țărani, mai bine decât în alte țări,
apar nume noi date acestora (coada-calului, fierea-pământului, lemn-dulce)
 Arta practicării medicinei cu ajutorul plantelor, pe lângă mănăstiri
 Primele farmacii atestate documentar Sibiu (1494), Brașov, Bistrița, Cluj; conform unui inventar, din 493
de feluri de medicamente, 427 erau de origine vegetală
Sec XIX-XX
 Școala Națională de Medicină și Farmacie, București (1857)
 Prima ediție a Farmacopeei Române (1862)
 Perioada interbelică: cooperative cultivatorilor și culegătorilor (Digitalis-Orăștie, Chamomilla-Timișoara,
Adonis-Cluj, Romanița –București, etc; 1949-Plafar
3. PLANTELE MEDICINALE ÎN ISTORIE în România (Sibiu)
4. IMPLICAȚII ALE FARMACOGNOZIEI
Etnobotanică și etnofarmacologie – medicina transmisă de-a lungul generațiilor prin viu grai
mătrăguna folosită în Orientul mijlociu în astm, contra durerilor, sursa de atropina
curara folosită America de Sud pentru otravirea săgeților, sursă de tubocurarină
salcia folosită în Europa, Asia, America de Nord pentru stări inflamatorii, sursă de salicină
descoperirea de noi compuși activi
Sisteme medicale tradiționale
Medicina tradițională chineză
chi – energia vitală
yin&yang: antagonsim în echilibru
cele 5 elemente asociate organelor vitale: foc, lemn, pământ, metal, apă
tratament- restaurarea dezechilibrului: dietă, respirație, kung-fu, plante medicinale
Medicina tradițională Indiană - Ayurveda
prana – energia vitală
bhutas – cele 5 elemente, simțuri
tridosha – cele 3 umori în echilibru
tratament: dieta, detoxifiere, respirație, yoga, plante medicinale
4. IMPLICAȚII ALE FARMACOGNOZIEI
4. IMPLICAȚII ALE FARMACOGNOZIEI
Sisteme de medicină complementară și alternativă
Medicina naturalistă modernă
terapie holistică (En., whole = întreg)
abordare individualizată
identificarea cauzei
terapie: stimularea propriei puteri de vindecare, detoxifiere
tratament: plante medicinale în combinații cu efecte sinergice
Homeopatia (gr. homeos= aceeași, pathos= boală):
terapie holistică
terapia similităților: lat., similia similibus curentur
soluții foarte diluate potențate din plante, animale, minerale
Gemmoterapia (lat. gemma= mugure)
terapie holistică
terapia prin detoxifierea, drenarea organismului
soluții hidro-glicero-alcoolice diluate din ţesuturi embrionare ale plantelor
4. IMPLICAȚII ALE FARMACOGNOZIEI
Sisteme de medicină complementară și alternativă
Aromaterapia
terapie holistică
folosirea terapeutică a uleiurilor volatile
terapie tulburărilor fizice și emoționale

Medicina florală Bach

terapie holistică
terapia simptomelor fizice prin remedierea dezechilibrelor emoționale
38 remedii florale în diluții mari

Medicina antropozofică
terapie holistică: corpul fizic, energia vitală, conștiința, spiritualitate
terapia: dieta, mișcarea, arta, masajul, remedii naturale
remedii vegetale: funcție de organ
 4. IMPLICAȚII ALE FARMACOGNOZIEI
Apiterapia – remediile stupului
utilizează ca remedii produse de albine: miere, polen, ceară, propolis,
lăptişor de matcă, venin
remedii vitaminizante, nutritive, antimicrobiene; veninul-în studii pentru
bolile autoimune

Fitocosmetologia – dermato-cosmetologia prin remedii naturale

prevenire ameliorare şi tratare a unor dezechilibre fiziologice şi patologice
ale organului cutanat

Nutraceuticele – alimentele funcționale, cu rol preventiv:

plante aromatice ca ghimbirul, usturoiul, scorțișoara
plante cu flavonoide și antociani ca strugurii, cacaoa, ceaiul verde
plante cu carotenoide ca roșiile, morcovii
 PRECIZĂRI
În medicină se disting patru curente terapeutice, din timpurile hipocratice.
ENANTIOPATIA, metoda de tratare a bolnavului cu un remediu care provoacă în organismul bolnav, o stare
contrară simptomelor sale. (enanthos- contrariu, pathos- boală).
Aplică Principiul contrariilor, Contraria contrariis curantur.
Ex: Chimice: arsuri la stomac- sol.de bicarbonat de sodiu (alcalinizare), Fizice: hemoragii, hipotensiune- transfuzii,;
hipertensiune arterială- extragere de sânge; Farmacodinamice: constipaţia- laxative
ALOPATIA, metoda de tratare a bolanavului cu un remediu capabil să provoace în organismul bolnav o stare
diferită de simptomele bolii sale, derivând boala într-un alt sector din organism. (allos- altă, pathos- boală)
Aplică Principiul derivaţiei, Aliena alienis curantur.
HOMEOPATIA, metoda de tratare a bolanavului cu un remediu capabil să provoace în organismul sănătos o
stare asemănătoare simptomelor bolii sale. (homoios- asemănător, pathos- boală).
Aplică Principiul similitudinii, Similia simibus curantur.
ISOPATIA, metoda de tratare a bolanavului cu un remediu capabil să provoace în organismul sănătos o stare
identică simptomelor bolii sale. (ison- identic, pathos- boală).
Aplică Principiul identităţii, Aequalia aequalibus curantur.
Ex. Fizice: degerătura- masaj cu zăpadă, departe de căldură; căldură mare- ceai fierbinte (japonezii);
Farmacodinamice: vaccinoterapia
5. SCOPUL FARMACOGNOZIEI MODERNE
Oferă bazele științifice pentru utilizarea plantelor și a produselor derivate în farmacie
Fitoterapia rațională: studiul aprofundat al produselor folosite, sau noi în terapie
sunătoarea în tratamentul depresiei ușoare
ginkgo în tulburări cognitive, de memorie
mușețelul în tulburări gastro-intestinale, și ca antiinflamator
senna în constipații

Compuși naturali izolați ca agenți activi: studiul aprofundat al substanțelor

naturale ca model structural pentru compuși cunoscuți, sau noi - cu activitate superioară
morfina ca analgezic
digoxina în insuficiența cardiacă
taxolul ca anticanceros
chinina ca antimalaric
5. SCOPUL FARMACOGNOZIEI MODERNE
 Medicamentele moderne de azi sunt derivate ale practicilor medicale străvechi
 Azi, plantele medicinale sau extractele lor:
sunt rar folosite de medici sau în spitale
sunt folosite intens de publicul larg
beneficiază de formulări îmbunătățite, standardizate
o nouă generație de fitopreparate
 Sistemele tradiționale sunt încă o sursă de inspirație și studiu
abordare eco-friendly
filozofia omului văzut ca întreg
 Cunoașterea principiilor de bază ale sistemelor terapeutice ce folosesc plantele medicinale
sfaturi și recomandări către pacienți
descoperirea de noi remedii
FLUXUL MATERIILOR PRIME ÎN FARMACOGNOZIE

Produs
fitofarmaceutic
Principiile
active
Produsul
vegetal

Planta
medicinală
6. MATERIA PRIMĂ a FARMACOGNOZIEI: PLANTA MEDICINALĂ
Prin plantă medicinală se înţelege specia vegetală care se utilizează în tratamentul curativ şi preventiv al
unor afecţiuni umane sau veterinare.
În fitoterapie, la ora actuală se utilizează peste 20.000 de specii vegetale, dintre care doar 1.100 de specii au
fost studiate farmacognostic şi doar 250 de specii se folosesc uzual la extragerea şi izolarea de substanţe
pure
Taxonomia – corecta identificare și integrare a organismelor în sistemul de nomenclatură:
sistemul binomial: primul termen = genul, al doilea = specia (Carl von Linnaeus, botanist elvețian, 1707-1
Papaver somniferum L.
specia: somniferum
genul: papaver
Acronimul: L. (Linnaeus) – primul botanist care a descris și numit planta
Familia: Papaveraceae
Ordinul: Papaverales
Clasa: Magnoliatae
Subphylum: Magnoliphytina
Phyllum: Spermatophyta
Regn: Plantae
7. De la PLANTA MEDICINALĂ la PRODUS VEGETAL (p.v.)
Prin produs vegetal se înţelege:
organul sau o anumită parte a plantei
produse de metabolism (uleiurile volatile, substanţele grase, rezinele, gumele)
Acestea se folosesc la prepararea unor medicamente în domeniul farmaceutic, la nivel de receptură cât şi la
nivel industrial.
numit frecvent în trecut şi drog (cuvântul olandez “droag” - înseamnă a usca)
Se utilizează cel mai des uscat şi rar în stare proaspătă.
Cele mai folosite produse vegetale sunt următoarele tipuri de organe:
herba
folium
flos
fructus
semen
cortex
radix
rhizoma
7. De la PLANTA MEDICINALĂ la PRODUS VEGETAL
Produsele vegetale se denumesc, la nivel internaţional, în limba latină, prin folosirea a doi
termeni consecutivi:
Primul denumeşte genul, uneori specia vegetală producătoare, la cazul genitiv,
Al doilea denumeşte produsul vegetal , la cazul nominativ
Ex. Althaeae radix (rădăcina de Althaea officinalis),
Plantaginis folium (frunzele de Plantago lanceolata),
Lini semen (seminţele de Linum usitatissimum).
• Rar, produsul vegetal se defineşte cu întregul nume al plantei:
Digitalis purpurea folium
• Uneori, în special în cazul rădăcinii, apare precizat în plus termenul mundata sau
bismundata, care se referă la decorticare simplă sau dublă; ex:
Liquiritiae radix non mundata, mundata sau bismundata
• Există produse a căror nume nu au nimic în comun cu denumirea plantei; ex:
Opium, Secale cornutum, Cynosbati fructus
8. PRODUS VEGETAL bogat în PRINCIPII ACTIVE (p.a.)
 Principiile active sunt substanţele chimice sintetizate de organismul vegetal sau animal, prezente în
produsele naturale cu acţiune terapeutică
 Principiile active biosintetizate, sunt depozitate în celule sau ţesuturi, distribuite în anumite organe sau în
întreaga plantă; momentul biosintezei și localizarea determină perioada recoltării unui anumit produs
vegetal
 Uneori acţiunea terapeutică poate fi dată de o singură substanţă sau de un grup de constituienţi chimici,
formând un complex fitochimic
 Unii au acţiune terapeutică, alţii modulează comportamentul farmacocinetic, dar există şi compuşi lipsiţi
de acţiune
Clasificarea p.v. în funcție de intensitatea efectului exercitat de principiile active:
Plante, produse vegetale cu acţiune terapeutică foarte puternică - produse cu alcaloizi, glicozide
cardiotonice, saponozide hemolitice, rezine, care necesită o dozare corespunzătoare şi un control al
administrării: Symphytum officinale, Digitalis sp., Cannabis sativa
Plante sau produse vegetale cu acţiune medie care, corect administrate, nu produc efecte secundare:
Valeriana officinalis, Crataegus sp., Pimpinella anisum,Carum carvi, Cynara scolymus, Hypericum perforatum
Plante lipsite de toxicitate : Chamomilla recutita, Tilia sp., Rosa canina, Plantago lanceolata, Althaea
officinalis
8. PRODUS VEGETAL bogat în PRINCIPII ACTIVE
Clasificare în funcție de rolul în cadrul acţiunii terapeutice
 Principii active cu rol determinant - sunt responsabile de acţiunea terapeutică;ex:
colchicina din seminţele brânduşei de toamnă, derivaţii antracenici din scoarţa de cruşin
 Principii active cu rol codeterminant - acţiunea terapeutică este imprimată de un
complex de pa. Ex: hipericinele şi flavonoidele la sunătoare; lactone terpenice,
flavonoide, proantocianidine, biflavone, sesquiterpene la frunzele de Ginkgo biloba;
derivaţi de acid cafeic şi polizaharide la Echinacea pallida.
 Co-efectori sau substanţe însoţitoare - influenţează farmacocinetica pa; ex: saponinele,
prin caracterul tensioactiv, amplifică absorbţia pa.
 Substanţe inerte, balast - nu au acţiune terapeutică; se extrag în cantităţi mari: crează
dificultăţi în procesul de extracţie; ex: amidon, zaharuri, săruri minerale, clorofila
 Substanţe cu rol structural în alcătuirea celulei vegetale; ex:celuloză, lignină, etc., care
în final constituie reziduul vegetal)
9. PRINCIPII ACTIVE naturale în PREPARATE FARMACEUTICE
Produsul vegetal al unei plante medicinale, bogat în principii active se folosește ca remediu
farmaceutic sub diferite forme:

 produsul vegetal uscat, fragmentat sau pulverizat folosit: ca atare, pentru infuzie, decoct,
macerat
 produse vegatale de metabolism: uleiuri grase, uleiuri volatile, gume
 extracte ne-standardizate produse galenice/industriale: tincturi, siropuri,
 extracte standardizate unguente, supozitoare, comprimate, capsule

 compuși puri: sub formă de preparat farmaceutic

 9. PREPARATE FARMACEUTICE NATURALE
Medicamentele/preparatele pe bază de plante utilizate în fitoterapie se clasifică în :
1. Fitoterapeutice sau Fitopreparate reprezintă preparatele constituite fie din produsul vegetal, fie
din mono- sau poli- extracte din plante.
Sunt preparate cu acţiune blândă, denumite şi de tip 1.
Domenii de utilizare:
- În automedicaţie şi la recomandarea medicului şi farmacistului; de regulă în afecţiuni minore, în scop
profilactic şi terapeutic.
- În afecţiuni acute uşoare, până la medii.
- În afecţiuni cronice, ca terapie de întreţinere sau de interval.

2. Fitomedicament, Fitofarmacon sau Chimioterapic vegetal reprezintă preparatele constituite

din substanţa activă vegetală, în stare pură.
Sunt preparate cu acţiune puternică, denumite şi de tip 2.
Domenii de utilizare:
- La recomandarea medicului, numai în scop terapeutic, nu profilactic.
- În afecţiuni grave şi foarte grave; perioade scurte de timp.
10. Etapele de bază în obţinerea unui preparat de origine vegetală
1. Alegerea materialului vegetal de studiu, care se face pe baza informaţiilor din medicina populară
(etnofarmacologia) şi a cercetărilor de chemotaxonomie.

2. Realizarea de extracte vegetale de diferite tipuri: lichide (apoase, hidroalcoolice, hidrogliceroalcoolice) sau
uscate (folosind intermediar solvenţi organici: eter, cloroform, acetonă, etc. pentru extragerea, concentrarea,
analiza principiilor active şi a altor substanţe vegetale preznete în extract).

3. Testarea farmacodinamică a extractelor vegetale.

4. Determinarea gradului de toxicitate a extractelor vegetale.

5. Determinarea calitativă şi cantitativă a compoziţiei chimice a extractelor vegetale.

6. Stabilirea şi dozarea compusului farmacodinamic activ.

7. Obţinerea de extract vegetal purificat.

11. ACȚIUNEA FITOTERAPEUTICĂ
 Sistemul nervos: ex. valeriana, opiu

 Sistem cardiovascular: ex. degețel roșu, păducel, ginkgo, sulfina

 Aparat respirator: ex. efedra, iedera, pătlagina

 Aparat gastro-intestinal, hepato-biliar: ex. ghințura, anason, mușețel, armurariu, crușin

 Aparat urinar: ex. merișoare, ienupăr, urzică

 Aparat cutanat: măslin, hamamelis, mușețel, arnică

 Anti-inflamatoare: ex. salcie, mușețel, lemn dulce

 Anti-infecțioase: ex. uleiuri volatile, cimbru, china

 Sistemul imunitar: ex. echinacea

12. COMPENDII de REFERINȚĂ - FARMACOPEI
Farmacopeea Română ed. a X-a
Farmacopeea Europeană ed. a 8- a (2014): a fost fondată de către 8 state: Belgia, Franţa,
Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Elveţia, Anglia, în 1964

Farmacopeea Franceză ed. a 11-a (2012)

British Herbal Pharmacopeia (BHP): primul exemplar a apărut în anul 1971, apare anual
American Herbal Pharmacopoeia (AHP): fondată în 1995, prezintă în total 300 de monografii de
plante medicinale

United States Pharmacopeia (USP): prima versiune a apărut în 1820; dintre 4.000 de monografii
generale, doar 600 erau alocate prezentării de plante medicinale şi produse din acestea
Pharmacopea Japoneză: a apărut în 2001, prezintă un număr de 165 de plante medicinale.
Pharmacopea Chineză: a apărut în anul 1953; prezintă 992 monografii din Materia Medica Chineză,
a plantelor specifice
Pharmacopea Africană: a apărut în 1995 şi conţine 95 de monografii a plantelor medicinale
Pharmacopeia Ayurvedică Indiană: prima ediţie a apărut în 1963. Prezintă 258 de produse naturale
12. COMPENDII de REFERINȚĂ
German Commission E Monographs: un comitet ştiinţific independent, iniţiat între anii 1978-1994; promovează
aplicarea științifică a fitoterapiei, în publicația lor (The Complete German Commission E Monographs: Therapeutic Guide to
Herbal Medicines, 1998) sunt tratate 324 de plante folosite în medicina tradițională germană

European Scientific Cooperative On Phytotherapy (ESCOP) Monographs: s-a format în 1989 în vederea armonizării
regulamentelor în întreaga Europă; în a doua ediție a publicației lor (ESCOP Monographs 2nd Edition, 2009) apar peste 100
de monografii ale plantelor medicinale într-o abordare științifică a folosirii în fitoterapie

World Health Organization (WHO) Monographs on Selected Medicinal Plants: 5 volume din 1999 în 2010, fiecare
conținând aproximativ 30 de monografii complexe, și date științifice legate de plante medicinale de interes la nivel mondial
13. NORME ȘI STANDARDE în România
Produsele din plante medicinale (indiferent ca sunt prezentate sub forma de ceai, capsule, sirop, etc.) pot fi
fabricate, avizate si comercializate in 2 feluri:

medicamente din plante medicinale (Legea medicamentului 95/ 2006) -se supun reglementarilor legale al
Agentiei Nationale a Medicamentului (ANM)

suplimente alimentare din plante medicinale (Legea privind suplimentele alimentare, aprobată 1 sept
2012) - se supun reglementarilor legale ale Min. Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale (MAPDR), prin Institutul de
Bioresurse Alimentare București (IBA) care elibereaza un „aviz de notificare”, Conform Ordinului 244/401/2005,
Ordonanţa Guvernului completată, nr. 15/2011
Faptul ca un produs din plante medicinale este pus pe piata ca 'supliment' sau ca 'medicament' tine de decizia
producatorului - si anume la care din cele 2 autoritati de adreseaza ca sa-si inregistreze produsele.
In Romania, suplimentele alimentare sunt clasificate in 2 categorii:
 suplimentele alimentare din plante medicinale (in orice forma de prezentare a lor, nu doar de ceai. Asadar, intra in
aceasta categorie: ceaiuri, capsule, siropuri, etc.) se comercializeaza si se notifica la Institutul de Bioresurse
Alimentare (IBA), pe baza Ordinului comun al M.A.P.D.R. si M.S. 244/401/2005.
 suplimentele alimentare din vitamine si minerale se comercializeaza si se notifica la Ministerul Sanatatii, pe baza
Ordinului 1228/2005/244/63/2006.
 13. NORME ȘI STANDARDE în România
Legea medicamentului 95/ 2006, Art. 695
medicament din plante medicinale cu utilizare tradiţională – orice medicament din plante care
îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 714 alin. (1);
medicament din plante – orice medicament conţinând ca substanţe active exclusiv una sau mai multe
substanţe vegetale sau preparate din plante ori o combinaţie între una sau mai multe astfel de substanţe
vegetale ori preparate din plante;
- substanţe vegetale – plante, părţi din plante, alge, fungi, licheni întregi, fragmentaţi sau tăiaţi, într-o
formă neprocesată, de obicei uscaţi, dar uneori proaspeţi; anumite exudate ce nu au fost supuse unui
tratament specific sunt de asemenea considerate a fi substanţe vegetale; substanţele vegetale sunt
definite precis prin partea din plantă care este utilizată şi prin denumirea botanică în sistemul
binominal (gen, specie, varietate şi autor);
- preparate din plante – preparate obţinute prin supunerea substanţelor din plante la tratamente
precum extracţia, distilarea, presarea, fracţionarea, purificarea, concentrarea sau fermentarea;
acestea includ substanţe din plante concasate sau pulverizate, tincturi, extracte, uleiuri esenţiale,
sucuri obţinute prin presare sau exudate procesate.
13. NORME ȘI STANDARDE în România
Legea medicamentului 95/ 2006, Art. 714.
(1) Se stabileşte o procedură simplificată de autorizare, denumită în continuare autorizare pentru utilizare
tradiţională, pentru medicamente din plante medicinale cu utilizare tradiţională ce îndeplinesc în mod
cumulativ următoarele criterii:
a) au indicaţii adecvate exclusiv medicamentelor din plante medicinale cu utilizare tradiţională care,
datorită compoziţiei şi scopului lor, sunt concepute şi destinate a fi utilizate fără supravegherea unui medic
în ceea ce priveşte stabilirea diagnosticului, prescrierea şi monitorizarea tratamentului;
b) se administrează exclusiv în conformitate cu o concentraţie şi o posologie specificate;
c) sunt preparate de uz oral, extern şi/sau pentru inhalaţii;
13. NORME ȘI STANDARDE în România
Legea privind suplimentul alimentar, ART. 2
În sensul prezentei Legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) suplimente alimentare – produsele alimentare al căror scop este de a suplimenta regimul alimentar şi
care reprezintă surse concentrate de nutrienţi sau alte substanţe cu efect nutritiţional sau fiziologic, singure
sau în combinaţie, comercializate sub formă de doză, respectiv în forme de prezentare cum ar fi capsule,
pastile, comprimate, pilule sau alte forme similare, caşete cu pulbere, fiole de lichid, flacoane cu picător şi
alte forme similare de lichide şi prafuri destinate să fie luate în cantităţi mici unitare măsurate;
b) nutrienţii sunt reprezentaţi de:
vitamine
minerale
c) substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic altele decât vitamine şi minerale - sunt: aminoacizii,
enzimele, pre- şi probiotice, acizii graşi esenţiali, extracte vegetale şi animale, diverse substanţe bioactive.
d) extract – preparat, substanţă chimică extrasă din plante, din organisme, organe etc.;
Bibliografie selectivă pentru Farmacognozie
1. Brouneton J – Pharmacognosie. Phytochimie. Plantes medicinales, ed. 2, Technique et Documentation,
Lavoisier, 1993
2. Stanescu U, Miron A, Hancianu M, Aprotosoaie C – Plante medicinale de la A la Z, vol.I – II, Ed. Gr. T. Popa,
U.M.F. Iasi, 2004
3. Stanescu U, Miron A, Hancianu M, Aprotosoaie C – Bazele farmaceutice, farmacologice si clinice ale
fitoterapiei, vol.I – II, Ed. Gr. T. Popa, U.M.F. Iasi, 2002
4. Ciulei I, Grigorescu E, Stanescu U – Plante medicinale, fitochimie si fitoterapie, vol I si vol II, Editura
Medicala, Bucuresti, 1993
5. Istudor V – Farmacognozie. Fitochimie. Fitoterapie, vol I, Editura Medicala, Bucuresti, 1998
6. Istudor V – Farmacognozie. Fitochimie. Fitoterapie, vol II, Editura Medicala, Bucuresti, 2001
7. Istudor V – Farmacognozie. Fitochimie. Fitoterapie, vol III, Editura Medicala, Bucuresti, 2005
8. Evans WC, Trease GE, Evans D, Saunders WB – Pharmacognosy Trerase and Evans, Ed. 15, University of
Michigan, 2002
9. Hänsel R, Sticher O, Steinegger E – Pharmakognosie – Phytopharmazie, Ed. În limba germană, Springer
Medizin Verlag Heidelberg, 2007
Va multumesc!