Urs Widmer

Top Dogs

Personajele

Personajele acţiunii au primit la premieră numele actorilor care le-au jucat. Ele se numesc aşadar:

JULIKA JENKINS
SUSANNE WRAGE
DODO DEER
URS BIHLER
HANSPETER MÜLLER
E. HEINRICH KRAUSE
MICHAEL NEUESCHWANDER
GILLES TSCHUDI

Pe lângă aceştia, încă opt tehnicieni îmbrăcaţi de asemenea ca Top Dogs, care au mutat tribunele şi au îmbogăţit unele
scene prin faptul că erau vizibili.

1. CONFERINŢĂ LA VÂRF

Toţi. Actorii intră în scenă unul câte unul. Fiecar are în mână câte un croissant din care mănâncă. Apare Deer. Încă
nu e familiarizat cu ritualul biroului de outplacement. Este înconjurat.

JENKINS Jenkins.
DEER Încântat. Deer.
BIHLER Bihler.
DEER Deer.
MÜLLER Müller.
DEÉR Deér.
NEUENSCHWANDER Neuenschwander.
DEER Deer.
KRAUSE Krause.
DEER Deer. Îmi pare bine.
TSCHUDI Tschudi.
DEER Deer.
JENKINS Luna a opta.
DEER fără să-nţeleagă Luna a opta?

1
BIHLER Luna a şasea.
KRAUSE Luna a treia.
DEER Aha.
MÜLLER Trei luni.
DEER Da.
JENKINS Şi dumneavoastră?
NEUENSCHWANDER Cincisprezece zile.
DEER A da.
TSCHUDI 238 de ore.
WRAGE apariţie energică Domnule Deer! Dumneavoastră sunteţi aşadar domnul Deer. Wrage.
DEER Bună ziua, doamnă Wrage.
WRAGE Eu sunt consilier la NCC, „New Challenge Company”. Pentru primul contact v-aţi ales exact
întâlnirea noastră săptămânală informală. Bine. Foarte bine. Noi o numim conferinţa la vârf. Se bea apă
minerală marca „Vârf de munte”, înţelegeţi. Conferinţa la vârf.
DEER Foarte bine!

Veselie. De altfel, Deer înţelege mai mult de-o grămadă.

WRAGE Serviţi-vă. Există şi cafea şi .

DEER Mulţumesc. Cei de sus m-au rugat să iau legătura cu dumneavoastră. Am avut o discuţie amănunţită.
Utilă şi densă. Ba chiar aşa. Am mai discutat încă o dată pe larg toate problemele, cum ar putea fi definit mai
exact domeniul meu de activitate în catering. Şi a rămas să mă informez la dumneavoastră, în ce măsură s-ar
putea stabili un efect de sinergie între munca mea şi a dumneavoastră.
WRAGE Deci, în linii mari ştiţi desigur despre ce este vorba.
DEER În linii foarte mari. Trebuie să-mi explicaţi foarte exact despre ce este vorba. Problema asta cu NCC-
ul dumneavoastră a fost adusă-n discuţie abia la sfârşit, şi destul de abrupt.
WRAGE De aceea vă şi aflaţi aici, desigur.
DEER Eu le spun colaboratorilor mei de fiecare dată: Trebuie să priviţi totul cu lupa. Diavolul este ascuns în
detalii. Şi după principiul acesta mă ghidez desigur eu însumi.
WRAGE Domnule Deer, NCC-ul este una dintre cele mai mari întreprinderi de outplacement de pe
piaţă, deţine licenţa de la „Myer Myer Boswell” din New York. Asta ne asigură un avans în materie de know-
how faţă de restul pieţei şi, ceea ce este chiar mai important, o ramificaţie internaţională fără concurenţă.
DER Înţeleg.
WRAGE Avem parteneri în douăzeci şi două de ţări şi ne putem intermedia clienţii ALL OVER THE
WORLD. În toate ţările din UE, în Kenia, Mexic, Japonia. JUST NAME IT.
DEER Aha.
WRAGE Ceea ce le şi îi uneşte pe toate doamnele şi pe toţi domnii de aici: Cu toţii sunt afectaţi de
pierderea locului lor de muncă şi aşteaptă de la noi o susţinere optimală în ceea ce priveşte continuarea carierei
lor într-o altă întreprindere.
DEER Ia act de ceilalţi ca pentru prima oară; de parcă ar fi leproşi Ăştia de-aici, ăştia sunt deja pe stradă?
WRAGE Aici toată lumea se află în aceeaşi situaţie.
DEER Da. Acum se întâmplă din ce în ce mai des.
WRAGE Foarte bine! Ce anume realizează întreprinderea noastră şi cum anume realizează ea? Acum
zece ani, când ne-am început activitatea şi aici în Elveţia, eram un produs marginal într-o lume intactă a
muncii. E adevărat că punctul de maximă dezvoltare începuse deja să rămână în urmă, de aici şi eforturile
noastre de a ne poziţiona şi pe piaţa elveţiană, dar în capetele cadrelor mijlocii şi de la vârf abia dacă încolţea
vreun gând referitor le eventuala pierdere a locului de muncă.
DEER Da, da. Şi noi procedăm la restructurări masive. Tocmai am mai redus două mii de locuri de muncă.
Dar nu în domeniul meu. Catering-ul e stabil.
WRAGE Da.
DEER Cu unele fluctuaţii izolate totuşi.
WRAGE Bine. - În 1986 am intermediat cu totul cincisprezece domni! Şi se aflau deja şi două doamne
printre domni! Moment de veselie. Astăzi avem mai mult de nouă sute de clienţi şi cliente per annum, şi ne-
am extins activitatea şi asupra locurilor de muncă cu o calificare nu tocmai precis definită din segmentul
inferior. Acum avem în ofertă şi programe Crash în grupuri cu durata de trei zile, pentru o reorientare
profesională eficientă şi în domeniul LOW-SALLARY.
DEER Aştia de aici?
WRAGE Nu, nu. Doamnele şi domnii de aici au aparţinut cu toţii zonei de conducere. „Top Dogs”.
Din categoria dumneavoastră de preţuri, dacă-mi premiteţi exprimarea asta colocvială. Miezul afacerii noastre
îl constituie în continuare lucrul intensiv cu clienţi precum cei de aici. Deer înţelege că e vorba numai de
ceilalţi şi dă din cap plin de înţelegere. Derulăm chiar şi un SENIOR-EXECUTIVE-PROGRAMM, la care
apelează şefii de concerne. Personalităţi rămase fără post de la vârful activităţii de conducere.

2
DEER Eu însumi am fost nevoit să dau afară o serie de colaboratori. Când am reorganizat catering-ul, în
1992, am desfiinţat peste o mie de locuri de muncă. Oameni capabili, unii fuseseră cu noi chiar de la început.
Pe de altă parte, când e vorba de un post de conducere, asta ţine în fond chiar de profilul postului, să poţi să te
împaci cu o situaţie ca asta.
WRAGE Trebuie să admit, domnule Deer. CHAPEAU! De fapt însă îl afectează pe fiecare. Pauză.
Hotărâtor pentru succesul muncii noastre este ca acest lucru să fie întotdeauna finanţat de către fostul
angajator. Procedând astfel, calculăm absolut conştient o sumă pauşală iar nu un onorariu, care să se orienteze
în funcţie de durata intermedierii. Căci în felul acesta avem şi noi un interes vital de a ne plasa clienţii cât mai
repede cu putinţă. Le garantăm că îi vom primi înapoi în program, dacă în decurs de un an s-ar ajunge la
neînţelegeri cu noul angajator.
DEER cu toată încrederea Ăstora de aici nu le dau nici o şansă. Prea bătrâni, prea imobili, prea scumpi.
WRAGE Nu spuneţi asta. Am avut la un moment dat un domn pe la cincizeci şi cinci de ani care a
reapărut aici de cinci ori. Mai întâi am crezut că ar fi vina noastră. Pe urmă, că s-ar putea să fie totuşi vina lui.
Dar nu. Astăzi e directorul unei importante întreprinderi de turism şi-şi petrece cea mai mare parte a timpului
pe plaje scăldate în soare.

Veselie.

DEER Eu nu le am pe astea, cu vacanţa. La origine sunt inginer constructor de maşini. Workaholic. Aşa se
explică, desigur, că am aterizat la Swiss Air, mai întâi pe front, apoi în catering. Zile de lucru de şaisprezece
ore. Cine vrea să fie pe fază în catering, acela trebuie să fie zi şi noapte la minge. „Lead, follow or get out of
the way”, nu-i aşa. Râde.
WRAGE Bine. Aşadar cum se desfăşoară concret munca noastră comună? Le punem la dispoziţie
clienţilor noştri aici de faţă o infrastructură asemănătoare aceleia cu care sunt obişnuiţi de la angajatorul lor
dinainte. Computer, fax, telefon, secretariat pentru toate lucrările scrise, literatură de specialitate, maşină de
cafea şi şi şi. Căutarea de lucru este un full-time-job. După cum veţi constata şi dumneavoastră curând.
DEER Da, desigur. Tăcere. Pot să-mi închipui. Tăcere. Cum adică, am să constat şi eu curând?
WRAGE Păi ce credeaţi dumneavoastră, domnule Deer, pentru ce sunteţi aici?
DEER V-am spus doar. Trebuie să mă informez în ce măsură domeniile noastre de lucru şi-ar putea deveni
utile unul altuia.

WRAGE De ce oare plăteşte firma dumneavoastră treizeci de mii de franci pentru asta?
DEER Pentru ce anume?
WRAGE Aţi fost concediat! Domnule Deer! Concediat!
DEER Eu??!
WRAGE Da. Dumneavoastră.
DEER Concediat? – Ia staţi puţin. Mi s-ar fi spus.
WRAGE Păi vi s-a şi SPUS!
DEER Cine? Când?
WRAGE Numai că n-aţi auzit.
DEER Cu neputinţă.
WRAGE N-aţi înţeles.
DEER Dar nu se poate una ca asta, să nu auzi aşa ceva. Că ai fost concediat.
WRAGE Ba da. Frecvent. Sus fruntea, domnule Deer. Pănâ astăzi am plasat fiecare client. Aşa zicând
pe fiecare.
DEER Trebuie să vă spun ceva, dragă doamnă Wrage. Bineînţeles că Swissair s-a schimbat în cei aproape
treizeci de ani de când sunt la ei. Şi văd şi eu cum merg lucrurile la Swissair. Ce vreţi? O airline trebuie să fie
competitivă pe plan internaţional, fără sentimentalism patriotic.
Însă, doamnă Wrage! Pentru noi, cei care am lucrat atâta timp pentru ea, Swissair este cu toate astea cam ca
Elveţia însăşi. Încă mai este. Parcă dumneavoastră nu ştiţi cum e, cum începe să vă bată inima mai repede,
atunci când vedeţi dintr-o dată crucea elveţiană pe pistă? Noi suntem Swissair. Dumneavoastră şi cu mine. E ca
un singur trup. Eu sunt mâna sau piciorul, nu puteţi s-o amputaţi aşa pur şi simplu. Cine e la Swissair, acela e
acasă. Acela lucrează acasă, în propria lui casă, pentru ţară, pentru noi toţi. Noi suntem o familie. Suntem
legaţi unii de alţii. Chiar dacă, acum, catering-ul e un domeniu autonom, noi suntem bărbaţii şi femeile de la
Swissair. Unul ca mine e la Swissair de-o viaţă. Nici dumneavoastră nu puteţi spune, tata, mama, fraţii şi
surorile, de acum ei încetează să mai fie familia mea. Ei sunt destinul dumneavoastră.
WRAGE Domnule Deer. Orice demitere este totodată şi o şansă. Asta le spun eu tot mereu şi
doamnelor şi domnilor de aici.
DEER În sensul bun ca şi în cel rău.
WRAGE Întreprinderile nu se limitează la demiteri, ele mai şi caută. Cu disperare! Cu lupa, de multe
ori! Colaboratori dedicaţi performanţei, flexibili şi rezistenţi la efort. Aşa ca dumneavoastră, domnule Deer.
Aşa ca oricare dintre cele şi cei de aici.

3
DEER Când am început eu, încă mai zburam cu Constellation. An de an am fost airline-ul number one. Pe
vremea mea, destinaţiile din Africa şi Orientul îndepărtat cunoşteau o extindere masivă.
WRAGE Acum trebuie să dezvoltăm încrederea în faptul că vă va fi cu atât mai uşor să vă modelaţi cu
succes continuarea carierei, cu cât veţi reuşi să traversaţi mai bine procesul emoţional de prelucrare a
dezamăgirii. Începem să ne înţelegem, domnule Deer?
DEER Bineînţeles că ne înţelegem, doamnă Wrage. Eu însumi am participat atunci într-o măsură hotărâtoare
la procesul de reorganizare a catering-ului. Într-un fel, a fost chiar iniţiativa mea, s-ar putea spune. Mie mi-era
clar că AICI puteam să obţinem cifre albastre, spre deosebire de domeniul activităţii de zbor propriu zis. Astăzi
suntem cât se poate de solizi. Ceea ce nu mai e chiar ca la mama.
WRAGE Acum trebuie să vă croiţi drum până la sentimentele dumneavoastră cele mai adânci, domnule Deer.
DEER Asta fac, asta fac. La vremea respectivă am avut de depăşit multă rezistenţă, până să-mi impun
analiza domeniului de activitate, aşa cum o făcusem eu, ne-am întâlnit în biroul de la Londra, adresă ultra
selectă. E adevărat că pe atunci nu prea aveam noi habar despre imperativele specifice de aici din Elveţia.
Câteodată, ăia vorbeau cu mine de parcă toată ziua eu nu făceam altceva decât să număr furculiţele şi lingurile,
lingurile şi furcuţitele, lingourile şi furculiţele, vreau să spun, farfuriile şi ceştele. Ceştile.
WRAGE Domnule Deer. Înţeleg foarte bine suerscitarea dumneavoastră!
DEER surescitat Nu sunt surescitat! Sunt total cool! Domeniul cateringului are o desfacere de peste un
milion de mese pe an, worldwide. Aprovizionăm treizeci şi şapte de airlines, din Singapore până-n Edelweiss.
WRAGE Vedeţi şi dumneavoastră cât de tare sunteţi implicat emoţional.
DEER Cateringul e un domeniu de maximă sensibilitate. Nu ştiu dacă realizaţi cu adevărat lucrul acesta,
dragă doamnă Wrage. Eu TREBUIE să colaborez cu dumneavoastră.
WRAGE Bineînţeles că nu trebuie să faceţi asta,...
DEER ...Există aici duzini de firme ca a dumneavoastră, care ne-ar săruta mâna să poată colabora cu
Swissair... Ne-ar săruta mâna.... Ne-ar săruta mâna...
WRAGE ...dar gândiţi-vă de două ori înainte să faceţi gesturi negândite. Acum vă aflaţi în stare de şoc. Noi vă
sprijinim nu numai din punct de vedere logistic, ci şi psihologic.
DEER Iar noi avem o rată uriaşă de creştere, în numai patru ani am devenit a treia întreprindere de catering
ca mărime din lume. Totul a decurs fără probleme. Şi pe urmă aud că vor să aducă un tip de la SAS, exact cu
calificarea mea. Achiziţii, şi el. Fără ca măcar să-mi dea bună ziua. L-am şi văzut. În biroul meu. Şedea în el ca
într-al lui.
WRAGE Este al lui.
DEER Şedea la biroul meu! Cu picioarele pe el, lăsat pe spate în scaun, vorbind la telefon cu glas tunător!
Cum de-şi permite una ca asta?
WRAGE aprig Este biroul lui!
DEER la fel, ecou Este biroul meu!
WRAGE Dumneavoastră nu mai aveţi nici un birou!
DEER Aici s-ar putea să aveţi dreptate! Nu mai am de gând să tolerez mult timp situaţia asta! N-o mai
tolerez mult!
WRAGE din nou sub control Vom atenua şocul demiterii. Vom penetra structura personalităţii dumneavoastră pe
baza unor teste exhaustive. Vom face antrenamente privind discuţiile de prezentare. Inclusiv imaginea cu care-
şi face apariţia probandul. Cravata, de exemplu.
DEER Dacă nu mai fac eu achiziţiile, dacă le face ageamiul ăla de la SAS, atunci or să vadă ei. Şniţele de
porc pe zborurile spre Extremul Orient. Or să vadă ei. Habar n-au de nimic. Deci mie mi-e indiferent. Mi se
rupe. – Ce cravată?

Tăcere. Apoi:

Wrage Cravata dumneavoastră, domnule Deer. E doar un exemplu. Brusc ne sare în ochi faptul că ceilalţi
domni poartă cravate dinamice, în culori luminoase. Nu este nicidecum ceva personal. Dar acest fanion îi
semnalează oricărui şef de personal: Avarie la bord. Şi de fapt nu avem nici cea mai mică avarie, domnule
Deer, nu-i aşa. – Dăruiţi-o pe-asta, de-ndată ce ieşiţi în stradă, celui dintâi cerşetor. „N-ai un bănuţ pentru
mine?” – „Nu, dar am o cravată.” Veselie străbate corul. Şi nu vă grăbiţi să vă cumpăraţi alta, până când
consiliera noastră nu v-a evaluat imaginea. – Alte întrebări?

Pauză. Apoi:

DEER Aţi spus ceva?

WRAGE Acum începem, domnule Deer.

4
2. ASTĂZI, CHURCHILLII AU DIN NOU CĂUTARE

Bihler, Tschudi

BIHLER poză de şef Domnule Tschudi. Vă mulţumesc că aţi reuşit să veniţi imediat. Doar ştiu ce agendă
încărcată aveţi. Numai un minut, două. Suntem pe cale să ne redimensionă managementul. Dumneavoastră aţi
participat personal la elaborarea concepţiei şi aţi aprobat-o. Am dispus acum ca fiecare dintre colaboratorii mei
de la nivelul managerial mediu şi superior să facă o analiză a performanţei. Kinley and Finley, doar aţi discutat
deja cu domnii. Ei au ajuns la concluzia că aţi cam început să vă culcaţi pe laurii dumneavoastră, Tschudi.
Bineînţeles că aţi avut o serie de performanţe. Bineînţeles. Dar locul laurilor e pe cap, poate în supă, dar
nicidecum sub şezut. Pe întâi a treia sunt nevoit să mă despart de dumneavoastră.
TSCHUDI Dar cum aşa, doar eu am fost unul care întotdeauna a...
BIHLER Anii cei graşi au trecut. Pe atunci, tocmai în management am făcut achiziţii generoase.
Pentru stoc, cum s-ar zice, doar aşa, la un caz. Şi ca să nu îi ia concurenţa. Oameni cu trei sute de mii per
annum şi un output de plus minus zero. Acum ne-am trezit cu un surplus de manageri. Elveţia nu mai este o
insulă a fericiţilor. Acum suflă şi la noi un vânt rece. Trebuie să fim un GLOBAL PLAYER, sau concurenţa ne
ia aerul. Nu mai suntem în 1980. Unde pot să mai folosesc eu un om ca dumneavoastră, Tschudi, în acest nou
climat, care doboară pur şi simplu chiar şi flăcăi mult mai duri decât dumneavoastră. Mai tineri. Spuneţi şi
dumneavoastră.
TSCHUDI La vârsta mea, am un know-how pe care nu e uşor să-l...
BIHLER În război am nevoie de altfel de oameni decât pe timp de pace. Astăzi am nevoie de generali care se
duc ei cei dintâi în junglă. Care ţin la tăvăleală. Astăzi există morţi autentici. Trebuie să năvălească peste
concurenţă cu aruncătoarele de foc, s-o prăjească. Altfel, sunt EI cei care o păţesc. Churchill a fost jalnic în
timp de pace. Dar la război a fost un as. Astăzi, Churchillii au din nou căutare.
TSCHUDI Cum vreţi să rezolvaţi problemele curente, cu oameni care n-au habar...
BIHLER Mă bucur că aţi adus vorba despre asta. Aveam de gând să o fac eu însumi. Bineînţeles,
proiectele curente. Vă fac o propunere. Cunosc calităţile dumneavoastră. Tschudi. Mă bucur foarte mult că pot
să vă ofer un contract pe jumătate de normă pentru proiectul dumneavoastră curent. Pe durată limitată. Asupra
salariului sunt sigur că ne vom înţelege, e vorba cu siguranţă de cincizeci la sută din ceea ce primeaţi până
acum, dacă nu chiar mai mult.
TSCHUDI Cincizeci la sută? Dar asta nu înseamnă decât...
BIHLER Afară aşteaptă sute de inşi ca dumneavoastră. Deşeuri WHITE COLLAR. Ăia s-ar târî în
patru labe în biroul meu, numai să primească un contract de la mine, pentru jumătate din sumă, fără asigurări
sociale şi pensie. Nu trebuie să fac decât atât. Pocneşte din degete. Business, asta înseamnă război. Sânge şi
lacrimi. Asta-i situaţia.
TSCHUDI strigă Sunteţi un monstru. Un monstru, asta sunteţi. Cu mine n-o să faceţi aşa ceva. Nu cu mine.
Vrea să iasă. Dar:
BIHLER cu totul alt ton, la un pas de lacrimi Aşa a vorbit ăla cu mine. Cuvânt cu cuvânt. Aproape cuvânt cu
cuvânt. Mai mult de douăzeci de ani am construit pentru firmă un know-how, puteţi să căutaţi mult şi bine. Şi
pe urmă, elimină niveluri întregi de management cu o trăsătură de condei. O structură de conducere plană şi
transparentă, procese decizionale rapide, şi pe urmă câţiva recruţi tineri, cu aruncătoare de flăcări. Ăştia se
ocupă acum de piaţa asiatică. Dau buzna pe piaţă şi-şi prăjesc duşmanii până-i fac să plece. Bineînţeles că mai
sunt unii care se întorc acasă în sac, o mână de cenuşă. Dar jumătate din ei reuşesc. Piaţa e un câmp de luptă.
Comerţul este război. Sânge şi lacrimi.
TSCHUDI N-o luaţi prea în tragic. Domnule Bihler. E meritul dumneavaostră, că nu vreţi să vă
implicaţi în aşa ceva.
BIHLER scâncindExact.
TSCHUDI Ăştia sunt ca porcii. Aici aveţi perfectă dreptate. Lucruri precum etica, morala, astea au fost
odată. Ăştia nu se mai dau înapoi de la nimic.
BIHLER revenindu-şi treptat Şi de unde vor ăştia să ştie, că eu n-aş fi în stare de aşa ceva? La armată am
fost tanchist, atunci am distrus sub şenile o mulţime de cuiburi de infanterişti.
TSCHUDI Toate astea au rămas departe în urmă, Doamne ajută.
BIHLER Bineînţeles, presupuneri. Doar nu a fost nici o situaţie serioasă cât vezi cu ochii.
TSCHUDI A fost o sărbătoare, când am putut să scap de toate fleacurile astea, pentru totdeauna!
BIHLER Cine spune că, dacă mi se dă un aruncător de flăcări, nu pot să fac şi eu asta? Mai ales pe
piaţa asiatică. Asiaticii, nici ei nu au nici o jenă. S-a văzut în Vietnam, cum i-au mai ciomăgit ăia pe americani.
Să rezişti, pur şi simplu să rezişti. Şi atunci ai să-i vezi cum fug ca iepurii.
TSCHUDI Acum însă puneţi punct.
BIHLER Şi cu câtă plăcere aş face asta, ca un taifun să-l mătur pe duşman, şi pe urmă să mă înfig în
piaţă şi să ocup poziţiile strategice, înainte chiar ca cei câţiva supravieţuitori să apuce să ridice capul măcar.
TSCHUDI Dar liniştiţi-vă o dată.
BIHLER Asta chiar că mi-ar face plăcere.

5
TSCHUDI Acum însă mergeţi prea departe.
BIHLER Cum se face că ăştia nici măcar nu mă-ntreabă şi pe mine? Puteţi să-mi spuneţi şi mie?
TSCHUDI Am spus-o imediat. Un monstru.
BIHLER mândru Da. Asta sunt. Astăzi, piaţa are nevoie de monştri. Monştri. Monştri. Monştri...

Se îndepărtează răvăşit, începe bătălia cuvintelor.

2.BĂTĂLIA CUVINTELOR

Cu toţii.

JENKINS/WRAGE Slump, slump, slump.

MÜLLER Management-buyout.
KRAUSE Break-even-point.
WRAGE Creativitate.
NEUENSCHWANDER Point-of-no-return.
DEER Competition.
MÜLLER New-public-management.
DEER Cash-flow.
JENKINS Filosofia întreprinderii.
WRAGE Cultura firmei.
NEUENSCHWANDER Profilul cerinţelor.
MÜLLER Strategia marketingului.
KRAUSE Calitatea produsului.
TSCHUDI Implicare.
MÜLLER Cadru financiar.
DEER Revoluţie.
KRAUSE Restructurare.
JENKINS Creşterea desfacerii.
BIHLER Productivitate.
NEUENSCHWANDER Stimularea performanţei.
DEER Management de proiect.
KRAUSE Motivaţie.
TSCHUDI Capacitate de efort.
WRAGE Estimarea costurilor.
KRAUSE Trainingul produsului.
DEER Strategie investiţională.
NEUENSCHWANDER Sondarea pieţii.
BIHLER Satisfacţia colaboratorilor.
WRAGE Optimizare.
MÜLLER Banca de date în timpi reali.
NEUENSCHWANDER Evaluarea performanţei.
JENKINS Job-sharing.
NEUENSCHWANDER Ancoră în carieră.
KRAUSE Hot-line.
JENKINS Portofoliu de job-uri.
WRAGE Creşterea eficienţei.
MÜLLER Total quality management.
KRAUSE Business reengineering.
DEER Lean managemnet.
TSCHUDI Review-culture.
WRAGE Conducere cu orientare emoţională.
BIHLER Optimizarea costurilor.
MÜLLER Metoda All-you-can-afford.
JENKINS Cash-cow.
BIHLER Cross-Cultural-Management.
DEER Capital uman.
TSCHUDI Just-in-time-delivery.
JENKINS Refraiming.

6
NEUENSCHWANDER Efectul Spill-over.
TSCHUDI Leveraged-buyout.
BIHLER Management by delegation.
WRAGE Manegement by love.
DEER Optimum workforce mix.
KRAUSE Top-down-management.
BIHLER Zero base budgeting.
JENKINS Social information processing approach.
KRAUSE Task-Force.
MÜLLER Technology assessment.
NEUENSCHWANDER Management inovaţional.
TSCHUDI Spin-off-Task-Force.
WRAGE Viziune concentraţională.
DEER High-cost-producer.
BIHLER Fringe benefits.
MÜLLER Downsizing.
KRAUSE Strong-Buy.
NEUENSCHWANDER Outsourcing.
MÜLLER Business Process Reengineering.
JENKINS Design interactiv al salarizării.
WRAGE Total-Quality-Program.
JENKINS Outplacing.
KRAUSE Scenariu managerial.
DEER Sustainable Development.
NEUENSCHWANDER Global Manager.
MÜLLER Corporate Identity.
KRAUSE Hot Groups.
JENKINS Rapid Prototyping.
WRAGE Recruitment.
TSCHUDI Cultura concedierii.
JENKINS Downward-mobility.
BIHLER Piaţă mondială.
TSCHUDI Puterea pieţei.
DEER Eficienţă ecologică.
BIHLER Presiunea concurenţei.
TSCHUDI Pipeline de produse.
BIHLER Pre-Marketing.
KRAUSE Dispersia riscurilor.
NEUENSCHWANDER Managemnt buyin.
JENKINS Job description.
NEUENSCHWANDER Assessment.
JENKINS Quality Control.
NEUENSCHWANDER Consumer demand.
JENKINS Shareholder-Value.
WRAGE Competenţă.
MÜLLER Indicatori timpurii.
KRAUSE Output.
DEER Purchasing.
BIHLER Bonus.
DEER Leadership.
BIHLER Motivator.
TSCHUDI Sales Training.
BIHLER Joint-ventures.
MÜLLER Alianţă strategică.
WRAGE Disponibilitate de risc.
MÜLLER Training-on-the-Job.
TSCHUDI Fringe benefits.
KRAUSE Promotion.
WRAGE Know-how.
JENKINS Buy.
TSCHUDI Hold.
NEUENSCHWANDER Sell.
DEER Down-side-risk.

7
MÜLLER Up-side.potential.
KRAUSE Return on Equity.
BIHLER Orizont temporal.
TSCHUDI Elan iniţial.
BIHLER Creştere agresivă.
MÜLLER Change-Management.
WRAGE Mean-and-lean-Management.
KRAUSE Teamplayer.
NEUENSCHWANDER Impuls de raţionalizare.
BIHLER Creştere valorică.

4. CAMP

Se adună cu toţii în semicerc, aşa cum au făcut-o deja de multe ori: Jenkins este psiholoaga.

4.1 Primul caz

JENKINS Dacă-mi permiteţi vă rog. Poate mai întâi dumneavoastră, domnule Müller?
MÜLLER Eu? Da? – Da, deci, în linii mari eu personal nu am avut probleme. Mă refer la toate
problemele, aşa, la o concediere. Eu în privinţa asta în general nu am avut probleme. Bun, eu sunt un tip stabil
din punct de vedere emoţional, în privinţa asta am noroc, pur şi simplu. Nu vreau s-o lungesc. Deci iată cum a
fost: Eu sunt conducător de proiect la Interstorm, am fost conducător de proiect. Construcţie de turbine de mare
performanţă, răspunzând de un volum de proiect de patru până la cinci sute de milioane. Hidrocentrală în
Turcia. Am fost invitat la centrala concernului la Ouchy, pe pajiştea înverzită. Da, m-am gândit eu, e legat de
proiectul curent. Avuseserăm o serie de probleme de hardware, întârzieri la transport la axele mobile. Dar şi
dificultăţi cu procurarea software-ului. Inginerii noştri se păruiau în permanenţă cu muncitorii autohtoni. Deci
m-am dus la Ouchy. Fără să bănuiesc nimic. Ca fecioara la tăiere. Din fericire mă întâlnesc în lift cu referentul
personal al şefului suprem, avusesem de-a face cu el de două trei ori. El m-a avertizat, vreau să spun că eu
acum. Da. Şi în felul acesta nu am avut probleme pe urmă, când şeful mi-a spus asta, că eu. M-am ţinut pur şi
simplu bine, mi-am scos carnetul din servietă şi am spus că era mai bine să reţinem în scris condiţiile
despărţirii. A, B, C. Am pus îndată totul pe hârtie. Acest outplacement, de exemplu, eu l-am negociat cu el. El
a semnat totul fără nici o obiecţie. Şi pentru el era neplăcută, toată această procedură. Doar cunoaştem asta... ei
şi pe urmă m-am dus acasă. I-am spus soţiei mele. Nu. Asta o făcusem deja la telefon, din maşină. În faţa
clădirii concernului, oricum a trebuit să mai stau acolo, fiindcă îmi era atât de rău. Aşa o mică stare de rău.
Acasă, pe urmă a fost puţin problematic, la început soţiei mele nu i-a fost uşor. Pentru o femeie o asemenea
situaţie e mai dificilă din punct de vedere emoţional. Dar acum e din nou pe linia de plutire. Deci, cum
spuneam, în principal nu au existat probleme la mine, în mare.

4.2. Al doilea caz

WRAGE Eu am fost analist financiar la Chase Manhattan. Demiterea mea m-a luat prin surprindere. A
venit în scris. Câteva rânduri. Da. Timp de zece ani am răspuns de the global-investor-relationship.
Reprezentam, singură, firma la road-shows şi la conferinţele analiştilor. Am ţinut conferinţe, am condus
discuţii tip Panel şi am susţinut prezentări. Aş spune, cu foarte mare succes. Bun, ei au vrut despărţirea pe loc,
chiar ieri. Le-am oferit-o. Au primit-o. Mi-am reţinut prin Kuoni o excursie de trei săptămâni în Caraibe. Tot
ce-i mai bun. Dacă au vrut ei aşa, ca eu să nu mai, la ei: mă rog. Soare, nisip, apă albastră cleştar. Totul de
cinci stele. Trei săptămâni am stat acolo. Grozav. Nu, serios, a fost o perioadă grozavă. N-aş fi avut parte de ea
fără concediere. Nu.

8
4.3. Al treilea caz

NEUENSCHWANDER Eu răspundeam de cultura timpului liber în cadrul concernului. O mare bancă.

Fitnes, bazin de înot, saună. Aveam în mână întreaga organizare, planificare, buget anual, distracţie. Tenis. Eu
vin din tenis, am fost cândva numărul 314 ATP. Dintotdeauna am fost tipul învingătorului. O dată am jucat cu
tânărul Connors, bun, primele două seturi le-am pierdut la zero, pe-al treilea însă l-am pierdut cu şase la unu. –
Pe urmă am dat lecţii de tenis şi la întreprindere. Erau foarte bine frecventate, percepute aproape ca o datorie
începând de la un anumit nivel al managementului. În fiecare zi aveam patru până la cinci lecţii. Greu de spus,
când a început totul. În orice caz, domnii au început să vină din ce în ce mai neregulat. Iar când veneau, jucau
din ce în ce mai agresiv. Mingi trimise cu toată forţa drept în faţă. Explozii de ură, atunci când o minge care
lovea banda fileului se întâmplase să cadă înapoi în propriul lor teren. Rachete aruncate în aşa fel, încât abia
dacă mai apucam să mă aplec. Trebuie să rămâi foarte cool în situaţii din astea, foarte, foarte cool. După aia,
reuşesc să se adune la loc. – Şi pe urmă nu a mai venit absolut nici unul. Acum şedeau până târziu în noapte la
firmă. Munceau până nu mai puteau. Nu mai era loc pentru tenis. Şi nici chef. – Eu am fost chemat la centrală,
şi mi s-a comunicat că postul meu fusese desfiinţat definitiv. – Chiar în ziua aceea îmi cumpărasem un Porsche
911. Negru. Tapiserie roşie. Tare maşină. Da, într-adevăr, tare maşină. Ţin mult la ea. Acum trăiesc singur.
Avusesem un Golf, când soţia mea era cu mine, modelul GTI. Ăla cu cauciucurile HIGH-SPEED-
COMPETITION. Pe ăla l-a luat ea. Cu toate că ea nu merge niciodată mai repede de o sută. Nu se compară,
GTI-ul şi 911-le. Două lumi diferite. După ce ai ambalat o dată un 911 la maximum, noaptea, numai tu şi 911-
le, sincer, GTI-ul nu-l mai vreau niciodată înapoi.

4.4. Al patrulea caz

TSCHUDI Eu îmi desfăşuram activitatea la bursă. Brubble and Lee Ltd., e un grup financiar cu sediul în
Hong Kong... Eu conduceam Office-ul din Bahnhoffstrasse. Eu făceam 2,3 procente din totalul tranzacţiilor, şi
când te gândeşti că începusem cu doi oameni. La sfârşit eram treizeci şi doi. Apoi au început dintr-o dată să se
întâmple lucruri la limita codului penal. Dinspre conducerea concernului, vreau să spun. Nu intru în detalii
acum, dar eu atrăsesem foarte clar atenţia asupra riscurilor, cu toată fermitatea. Să fac eu pe ţapul ispăşitor
pentru ei, asta nu. Aşa că eu unul nu am mai marşat la treaba asta şi le-am şi spus-o cât se poate de răspicat.
Bineînţeles că au fost consternaţi. Doar aveam un capital considerabil de informaţii interne. Dinamită. – Cei de
la ultimul etaj au venit toţi trei de la Hong Kong. Paneuri a la Zurich la Savoy. Deja îl aduseseră cu ei pe
urmaşul meu. Ei, ne-am despărţit apoi în cea mai bună înţelegere, dacă te gândeşti ce făcusem eu din prăvălia
aia, au ieşit foarte bine. – Ce altceva să mai spun? A, da, familia. Familia mă ajută mult.

4. 5. Sunteţi concediat, Krause!

KRAUSE N-aş fi crezut niciodată, niciodată n-aş fi crezut că e cu putinţă, o concediere, ce-ai asta la
urma urmelor? Eşti concediat, ei bine, eşti concediat şi gata, sute de mii de oameni sunt concediaţi, nu e nici o
ruşine. Te trezeşti pe stradă, pe stradă sunt milioane de oameni. Pentru asta e făcută, strada, undeva trebuie să
stea şi concediaţii. Se luptă cu lacrimile.
JENKINS Nu-i nimic.
KRAUSE N-aş fi crezut niciodată că o să-mi ies din fire în halul ăsta. Când Henner mi-a spus asta. – E
adevărat că ne vorbim cu dumneavoastră. El e bosul cel mare, dumneavoastră, Henner, dumneavoastră,
Heinrich, dar câte nu am întreprins laolaltă! – Atunci când mi-a spus-o, m-a condus până la uşă. Mi-a pus
mâna pe umăr. Complimente acasă. A fost atât de drăguţ. La fel şi dumneavoastră, zic eu. Şi abia am ajuns
afară, că a şi început să mă zgâlţâie, am plâns cu sughiţuri, dar am plâns în asemenea hal, mă văd ca acum, cât

9
 să fi trecut oare, patru, cinci luni poate? Stau în garajul subteran lângă maşina mea şi mă tot dau cu capul de un
stâlp de beton. Şi acum, când mă gândesc la asta, lacrimile... La ce altceva să mă gândesc... Poftim. Vedeţi. Iar
mă ia.
JENKINS Bun. Mai departe.
KRAUSE Oare de unde are omul toate lacrimile astea? Nu mai suport să intru în nici un garaj subteran.
Râde. Nu-i aşa de grav, maşina mea s-a dus pentru totdeauna. Mama mea n-a putut să plângă, are canalele
lacrimale înfundate, o chestie cronică. În schimb eu! Primeşte o batistă de la Bihler. Mulţumesc. -
JENKINS lui Bihler Mulţumesc.
KRAUSE Şi pe urmă totul s-a petrecut cu viteza luminii. Maşina. Casa. Apartamentul în Savognin. Şi
soţia, s-a dus, cu toţi copiii, minunaţi copii, Sabine şi, poftim, celălalt, băiatul, semăna cu mine la faţă,...
Pascal!, exact, Pascal: cu amândoi a plecat. Locuieşte în Seefeld acum. Spune că aş fi un monstru. Un monstru
sentimental. Un ratat. Nu mai am somn. Sunt mort de oboseală şi zac aşa şi nu pot s-adorm. Ciulesc urechea la
zgomotele din casă, dacă soţia mea, dacă îşi face valizele, şi când colo ea şi-a făcut valizele de săptămâni de
zile. Nici o suflare în casă, tăcere de moarte. Cum să mai dorm. Am să-i sugrum, pe toţi trei. Mă omor. Sfoară,
funie, mă duc în Limmat, nu e deloc uşor să te omori. Îmi iau o cameră la hotel, ultimul etaj, de acolo în jos....
Mă omor, ăsta e singurul lucru sigur.

Rumoare generală la ceilalţi clienţi. Simpatie.

JENKINS Domnule Krause, dacă ne-am apuca imediat să...

KRAUSE Eu. O durere bruscă îl face să-şi ducă mâna la ceafă. Au.
JENKINS Acum ce mai e?
KRAUSE Aici. Ceafa mea. O ţine strâmb. De când am fost concediat, din punct de vedere muscular
sunt atât de... Vedeţi şi dumneavoastră. Au. Şi aici. Ăsta-i un torticolis. Un torticolis incipient. Ăsta te străbate
aşa dintr-o dată prin regiunea lombară. Cu câteva ore înainte îl simt deja că vine, ca o intuiţie, o intuiţie absolut
sigură. Acum. Aici. Auu.
JENKINS Domnule Krause, puneţi-vă în situaţia şefului dumneavoastră...
KRAUSE De atunci am erupţii, alergii, peste tot mă mănâncă, insuportabil, pe picioare, pe spate, în
anus, hemoroizi, să înnebuneşti, nu alta.
JENKINS Doar aşa un joc, domnule Krause.
KRAUSE îşi drege glasul isteric Chch. Chch. Tot timpul e ceva lipit aici. Chch. Aici în spate.
Chchchchchchch. Firimituri, o firimitură e de ajuns.
JENKINS Ce anume v-aţi spune dumneavaostră...
KRAUSE Poftim! Acum pleoapa! Mi se bate tot timpul. Ia uitaţi-vă!
JENKINS Ce anume v-aţi spune dumneavoastră, dacă dumneavoastră aţi fi şeful dumneavoastră şi ar
trebui să vă concediaţi?
KRAUSE Eu? Mie?
JENKINS Da.
KRAUSE Eu, da, domnule Krause, aş spune eu. Dar asta e o situaţie ciudată, ţie însuţi.
JENKINS Dumneavoastră sunteţi şeful. Vizavi de dumneavoastră stă domnul Krause. Lui Bihler.
Sunteţi atât de amabil. Lui Krause. Sunteţi nevoit să-l concediaţi pe domnul Bihler. Pe domnul Krause,
vreau să spun. Pe dumneavoastră. Pe el. Vă rog.
BIHLER Da, deci, nu ştiu.
KRAUSE Deci, domnule Krause. Sunt nevoit să vă concediez. Domnul Bihler aprobă din cap. E
adevărat că v-aţi distins cu adevărat, a fost realmente excepţional modul în care dumneavoastră, dar acum sunt
nevoit, îmi pare din cale afară de rău, de fapt, tocmai pe cel mai bun colaborator al meu.... Se luptă cu
lacrimile, ca mai înainte.
JENKINS Aa, nu, nu, fără lacrimi acum.
KRAUSE Fără lacrimi acum, domnnule Krause. Heinrich. Dumneavoastră sunteţi un smiorcăit, asta v-
o spun acum cât se poate de deschis, de la bărbat la bărbat, o cârpă plângăcioasă, asta sunteţi.
BIHLER îşi joacă rolul, plângăcios Nu pot să mă stăpânesc, domnule Henner. E mai puternic decât mine.
KRAUSE îl imită, scârbit Nu pot să mă stăpânesc, domnule Henner. E mai puternic decât mine. – Nu pot să vă
sufăr, Heinrich Krause. Cum staţi aşa aici cu faţa aia a dumneavoastră de bebeluş plângăcios, şi vă mai şi
purtaţi ca şi când aţi fi un vultur, Krause, de fapt însă nasul dumneavoastră e singura piesă pe care aţi moştenit-
o de la tatăl dumneavoastră. ACELA a fost un vultur, nu-i ajungeţi nici la degetul mic. Dumneavoastră sunteţi
un cuc în cel mai bun caz, o raţă sunteţi, un bâtlan. Un workaholic de categoria a treia. Patologic. Ceilalţi
domni din conducerea firmei văd roşu numai când vă aud numele. De fapt, dumneavoastră aveţi o soţie?
BIHLER Cum să nu, cum să nu, bineînţeles că am o soţie, chiar dumneavoastră îi transmiteţi de
fiecare dată complimente.
KRAUSE Şi dumneavoastră nu ştiţi ce vrea o femeie la sfârşit de săptămână? FUN, asta vrea ea la
sfârşit de săptămână, un SHOPPING camaraderesc sâmbătă după amaiază, omule, Krause, apoi o cină undeva
şi un pahar de vin roşu bun, şi pe urmă acasă şi acolo poate încă un whisky de atmosferă, doar e weekend!, şi
pe urmă sex, Krause, omule, o femeie vrea sex sâmbăta!

10
BIHLER Sex.
KRAUSE Fiecare femeie vrea asta, fiecare! Chiar şi una care arată atât de bine ca a dumneavoastră,
Krause. Puteaţi să vă căsătoriţi şi cu una mai urâtă. Acum o aveţi însă pe asta, şi ea vrea sex sâmbăta, şi anume
ceva mai mult decât sus picioarele şi de două ori înăuntru şi afară şi gata. Aici trebuie să mai daţi dovadă şi de
imaginaţie din când în când. Iar aşa ceva ştiu că aveţi în astfel de treburi, ştiu asta foarte precis, Krause.

Bihler zâmbeşte mândru, modest, se apără.

KRAUSE Sexul este altceva decât joggingul. Soţia dumneavoastră mai vrea şi ea uneori o porcărie
adevărată, ceva care să depăşească barierele, ceva după care te ruşinezi pe urmă unul de altul, şi cu toate astea
a fost din cale afară de minunat. Băgaţi-vă o dată asta în capul ăla al dumneavaostră bătut în cap, Krause.
BIHLER Da, domnule director. Henner.
KRAUSE Faceţi omul să-şi ia lumea-n cap din cauza dumneavoastră. Să-i înţepenească ceafa. Să se
aleagă cu-n torticolis. Să-l apuce toate mâncărimile, din cap până-n picioare. Îşi drege glasul ca mai înainte.
Isteric. I se bate pleoapa. Sunteţi un cur. Un cur nesuferit, asta sunteţi, Krause. Priviţi-vă o dată-n oglindă.
Dacă eu aş fi soţia dumneavoastră, încă de ieri v-aş părăsi. Sunteţi concediat! – Merge aşa?

4.6. Exerciţiu critic

Cei dinainte.

JENKINS Mulţumesc, domnule Krause. Mulţumesc mult. Către toţi Vă rog. Acum vom evalua, cu
toţii laolaltă, sub forma unui exerciţiu critic, materialul pe care ni l-a oferit domnul Krause. Domnului
Krause. Feedbackul meu personal am să vi-l expun mai târziu mai pe larg în discuţia noastră personală.
Către toţi. Ce părere aveţi? Poate dumneavoastră, domnule Müller?
MÜLLER Da, eu, domnul Krause a abordat cu curaj sarcina care i-a fost trasată, iată ceea ce aş vrea să
spun mai întâi. Poate puţin cam emoţional, nu-i aşa.
BIHLER Mie mi s-a părut prea pătimaş. Dacă e să spun cinstit. Eu sunt obişnuit cu un ton mai sec. Noi
avem şi un ton mai omenesc la firmă. Dar aşa ceva, nu, în nici un caz.
WRAGE Tocmai problemele emoţionalităţii private nu ar trebui abordate cu atâta insistenţă în acest cadru.
Părerea mea. Povestea cu soţia lui. Tăcere. Cu toate că am o anumită înţelegere pentru domnul Krause, fără
doar şi poate.
NEUENSCHWANDER înterupe, total insensibil Există repere stabilite experimental în această
privinţă, despre cât timp trebuie să participi la un joc din ăsta de roluri?
JENKINS Domnule Neuenschwander. Poate că doamna Wrage nu terminase încă de...
NEUENSCHWANDER Vreau să spun, până când apare un rezultat.
WRAGE Da, de fapt, am vrut să spun că, în ceea ce priveşte situaţa familială, se prea poate să ajungi
la limita suportabilităţii din punct de vedere emoţional, într-o situaţie ca asta.
NEUENSCHWANDER În ce măsură ne alegem cu ceva din treaba asta aici, cu statul ăsta în cerc, doar
trebuie să iasă ceva, măsurabil.
JENKINS lui Neuenschwander Jocul de roluri este o cărămidă într-un lanţ de măsuri de consolidare a
personalităţii. Acum însă e mai întâi domnul Bihler la rând.
BIHLER Şi chiar şi procesele din viaţa internă a întreprinderii, aici e un sâmbure de adevăr în cele
expuse de domnul Krause. Ele sunt uneori foarte încărcate în anumite perioade.
MÜLLER Deci eu îl înţeleg totuşi pe domnul Krause în bună măsură, atunci când treaba asta l-a lovit la
punctul sensibil, pierderea poziţiei.

Tăcere.

BIHLER Mai ales atunci, când ai trecut de cincizeci... Un ins ca domnul Krause, cu o calificare atât de
înaltă, aici nu am nici cea mai mică îndoială. Dar el are în jur de cincizeci de ani, nu mai reuşeşte el să reintre
în joc.
JENKINS Ei, ei.
WRAGE S-a terminat, asta e şi părerea mea.
JENKINS Statistica noastră cu circuit închis arată că şi candidaţii din grupa dumneavoastră de vârstă
pot beneficia de un plasament optimal.
MÜLLER Ei da, dar realitatea e că cei trecuţi de cincizeci de ani sunt în general prea scumpi. Şi că
nimeni nu-i mai ia atunci când ei sunt dispuşi să coboare sub vechiul lor preţ.

11
JENKINS Trebuie să gândiţi pozitiv! Spre domnul Krause. Domnule Krause, mulţumesc. Eu cred că
precis v-aţi ales cu ceva din asta. Da?
KRAUSE clipeşte din ochi Da. Şi eu aş vrea să vă mulţumesc. Dumneavoastră tuturor. Alt simptom. Nu mi-
ar conveni dacă dumneavoastră aici aţi avut cumva impresia că – Nou simptom – m-aş afla sub o presiune
emoţională deosebit de mare...

4.7 Cazul al patrulea (2)

TSCHUDI tăindu-i vorba lui Krause Aşa. Acum am să spun şi eu ceva. O concediere din asta este u-
mi-li-toare. U-mi-li-toare. Poliţia în casă, controlul fiscal. Ăia m-au tratat ca pe un criminal! Predarea cheilor, a
cărţilor de credit, încă în aceeaşi zi. Interdiciţia de a mai călca în instituţie! Maşina a trebuit s-o las acolo unde
se găsea. A trebuit să merg pe jos până la staţia de taxiuri! – Am închiriat de la Avis exact aceeaşi marcă,
Chrysler Saratoga, aceeaşi culoare. Am ajuns acasă ca de obicei. Nu i-am spus soţiei că am fost concediat. N-
am fost în stare. Copiilor nici atât. – În fiecare dimineaţă am plecat în oraş. M-am dus la cinematograf până
seara. Zi de zi. – Şi pe urmă, în plin Jurassic Park, sar pur şi simplu în sus. Dau buzna afară, acasă, şi strig încă
din uşa de la intrare: „Senta! Senta!” Pe soţia mea o cheamă Senta. Vreau să i-o spun în sfârşit. – Ea ştia deja.
O ştia de două săptămâni. N-a spus o vorbă. Mâncam împreună, vorbeam despre firmă, şi ea ştia. Ne-am şi
culcat împreună, şi a gemut şi a gâfâit, ştiţi dumneavoastră, cum fac femeile. Tot timpul a ştiut! Îi spusese
vecinul. La fel şi copiilor. – Am zbierat şi-am făcut scandal. Am bătut-o până i-a curs sânge din nas. – A doua
zi avea un cap uite-aşa de mare. Mi-a făcut o cafea. Şi a stat apoi lângă canapea, până când am început să mă
simt mai bine. Da.

4.8 Al doilea caz (2)

WRAGE Mai înainte v-am povestit totul puţin cam pe scurt. Călătoria în Caraibe. Al dracului de
scumpă, asta am mai spus-o, nu-i aşa. Încă din prima seară la bar m-a cuprins o adevărată stare de panică. Iau
un Dormicum, ăsta e un somnifer, te doboară ca pe un copac. Dimineaţa, zeci de mii de coji de alune în jurul
patului, hârtie de ambalaj de la ciocolată. În ameţeala mea halisem tot ce găsisem în minibar. – Mi-am pus pe
mine bikiniul, dar asta a fost tot. Nu am ieşit din cameră. Nu am ieşit NICIODATĂ din cameră. Timp de trei
săptămâni. – Am vorbit la telefon cu maică-mea şi m-am uitat la televizor la meciuri de baseball. Abia dacă am
mâncat câte ceva, room service. Se uitau cam miraţi la mine ăia de-acolo. O voce interioară mi-a poruncit să-
mi petrec întreg concediul ca pe o pedeapsă cu închisoarea. La urmă m-am ales cu un guturai scârbos şi cu o
notă de plată pentru telefon aproape cât nota pentru întreaga vacanţă.

4.9 Al treilea caz

NEUENSCHWANDER Vreau doar să mai adaug ceva la ce-am spus adineaori, cu Porsche-ul. Căci nevastă-
mea a plecat cu Golf-ul. Cu GTI-ul. De fapt, îmi era dragă maşina aia. Avea aşa ceva care-ţi mergea la inimă. –
Acum trăiesc singur şi asta e. – Deci Porsche-ul stă în garaj, nou-nouţ. Cincizeci şi şase de kilometri, exact
drumul până acasă. Da, şi eu mă aşez în el în fiecare dimineaţă, dau drumul la motor, îl las să urle, îl turez ca
lumea, să cânte, până când acul ajunge în zona roşie. Un sfert de oră, o jumătate. Nu ies niciodată cu el. Nu am
plecat niciodată cu el. Nu am mers cu Porsche-ul nici măcar un kilometru de la... Nici unul. Numai în garaj.

12
4.10 Primul caz (2)

MÜLLER Da, aşadar, „nici un fel de probleme”, asta a fost poate puţin greşit exprimat. Când mi-a
spus-o şeful, a fost, ca o bară de fier a fost, care m-a lovit în plină ceafă. Da. Afară, în maşină, mi s-a făcut rău.
Da. Am sunta-o pe nevastă-mea, i-am spus-o, da, şi pe urmă am condus până acasă. Cu pilotul automat, nu-i
aşa. – Acasă, nevastă-mea şade pe treapta cea mai de jos a scării şi-şi ţine capul pe braţe şi plânge. Plânge,
plânge. Nici măcar nu mă aude când intru. O grămăjoară de suferinţă. Tremură din tot corpul, ea, care ea atât
de puternică în rest. Trei zile întregi a plâns. O femeie atât de solidă, de optimistă, trei zile întregi. Aşa că a
trebuit să chem Salvarea. Ăia au internat-o-n spital. La Psihiatrie. – Acum e din nou mai bine. Medicamentele
astea sunt într-adevăr foarte bune. E adevărat, este încă puţin slăbită. Dar una peste alta îi merge foarte bine.

5.EXERCIŢII DE MERS (1)

Exerciţiile de mers sunt menite să umple pauzele, ele pot fi şi tăiate. Dacă ele sunt făcute – ca în premiera de la Zürich
în timpul deplasării tribunelor -, ele cresc în intensitate de la 1 la 3, de la „Normal” la grotesc.

TSCHUDI lui Deer Da, bună ziua, domnule Deer. Ştiţi doar despre ce e vorba. Iar dacă nu, am să vă explic eu, în
timpul exerciţiilor. Aşa! Mai întâi faceţi pur şi simplu câţiva paşi, aşa cum sunteţi dumneavoastră obişnuit, în
fiecare zi, câţiva paşi, aşa, pur şi simplu. Deer umblă. Minunat! Deer continuă să meargă. Suficient,
suficient. Domnule Deer. Aceasta este aşa numita „Stare a lui Este”. Da. Acum aş vrea să vă arăt, pe baza a
două trei manevre asupra corpului dumneavoastră, cum puteţi căpăta un sentmiment vital cu totul nou, mai
întâi dinăuntru şi apoi bineînţeles şi ca iradiere. Mai întâi: Umerii sunt mult prea în faţă, ei trebuie să ajungă
mult mai în spate. Corectează. Aşa! Şi la fel şi capul. Vedeţi dumneavoastră, important este, în ceea ce
priveşte capul, ca el să fie o continuare a coloanei vertebrale. Imaginaţi-vă că de acolo e legată o sfoară cu care
sunteţi atârnat de cer. Foarte bine, acum faceţi câţiva paşi. Deer umblă. Da, foarte frumos, exact aşa, da,
staţi, staţi, nu aşa departe. Trebuie pur şi simplu să alerg în urma dumneavoastră. Bine. Mai departe, ia uitaţi-
vă: Mâinile. Asta este aşa numita atitudine defensivă. Îl corectează. Deer umblă. Foarte bine. Acum
întoarceţi-vă. Acum încă ceva în legătură cu picioarele, vedeţi dumneavoastră, ăsta este aşa, un fel de plug de
zăpadă. Asta puteţi s-o faceţi pe o pistă de ski, dar nu aici. Paralel! Nu, nu, nu aşa. Deer îşi corectează ţinuta.
Aşa. Ia faceţi acum câţiva paşi. Deer umblă. Da! Eu unul am deja un sentiment foarte bun! Dumneavoastră
cum vă simţiţi? Excelent, nu-i aşa?
DEER Cu totul şi cu totul altceva!
TSCHUDI Foarte bine, domnule Deer. De ajuns pentru azi. Mi-a făcut plăcere. Sper să vă puteţi
menţine aşa.
DEER Mulţumesc.
TSCHUDI Ăsta e lucrul cel mai important. La revedere. Până data viitoare.

5. VACĂ PROASTĂ

EL: Domnul Michael Neuenschwander

EA: Doamne Julika Neuenschwander Jenkins
PSIHOLOGUL: Müller

PSIHOLOGUL Domnule Neuenschwander. Doamnă Neuenschwander-Jenkins. În ultimele luni,

dumneavoastră aţi fost supuşi amândoi unui considerabil stres afectiv. Totul a fost altfel decât înainte. Către
ea. Vă mulţumesc că astăzi sunteţi şi dumneavoastră de faţă, doamnă Neuenschwander-Jenkins. Ştiu că

13
 dumneavoastră îi acordaţi soţului dumneavoastră sprijinul emoţional indispensabil pentu ca el să-şi poate
aborda viaţa cotidiană fără să fie afectat de stres. Căci o femeie este aşa zicând benzinăria la care bărbatul îşi
poate încărca la loc bateriile, dacă permiteţi formularea. Către amândoi. Numai că şi femeia este afectată de
faptul că cel concediat este deodată acasă cât e ziua de lungă. Întreaga derulare este perturbată. Ce-i drept, el se
scoală la ora şase, ca-ntotdeauna, îşi ia micul dejun, citeşte ziarul. Dar pe urmă el nu mai pleacă. Nu pleacă şi
pace. Către ea. Asta e o cheltuială de energie. Către el. Şi viceversa, domnule Neuenschwander,
dumneavaostră aveţi deja destule probleme pe cap, iar acum mai e aici tot timpul şi soţia dumneavoastră, nu-i
aşa.
EL Exact. Revoltător.
EA Michael. Astăzi o spui pentru prima oară, că eu sunt revoltătoare. Către psiholog. N-a
vorbit serios.
PSIHOLOGUL Eu propun ca, printr-o mică scenetă, să îmi arătaţi amândoi cum anume trăiţi toată povestea asta.
Ea către soţul ei Doar avem o căsnicie frumoasă, noi doi, cu atât mai mult acum, când avem greutăţi.
PSIHOLOGUL Cam cum arată la dumneavoastră o dimineaţă din asta?
EA Ne sculăm, şi pe urmă luăm micul dejun în bucătărie. Michael citeşte ziarul, iar eu, da, eu,
eu...
EL Tu vorbeşti.
EA Da.
PSIHOLOGUL Foarte frumos. Arătaţi-mi şi mie. Cât se poate de natural. E dimineaţă. Vă aflaţi în bucătărie, în colţul
acela comod. Micul dejun s-a terminat.
EL Da. Am să încerc eu. Către Ea. Ooh. Julika. Ai dormit bine, draga mea?
PSIHOLOGUL Stop, asta am uitat să vă spun. Inversaţi rolurile. Mereu facem asta. Am avut experienţe deosebit de
productive în acest fel. Către el. Deci, dumneavoastră sunteţi soţia dumneavoastră. Către ea. Iar
dumneavoastră îl jucaţi pe soţul dumneavoastră.
EA Oh.
EL Nu pot să fac asta.
PSIHOLOGUL Ba puteţi, şi încă cum. Poftim.
EL Deci, eu sunt acasă şi sunt soţia mea.
PSIHOLOGUL Corect.
EL Şi ea e soţul meu?
Ea tăios Nu te mai da atât de pedant în privinţa termenilor. Eu sunt tu şi tu eşti eu. E chiar aşa de greu
de înţeles?
PSIHOLOGUL Ah, da, doamnă Neuenschwander-Jenkins. Acum dumneavoastră sunteţi soţul dumneavoastră. Aveţi
voie să vorbiţi numai ca el.
EA Asta şi fac. Aşa vorbeşte el cu mine. Către el. Iulişoara? Chiar nu vrea să-ţi intre în
creieraşul ăla al tău de vrăbiuţă, Iulia, şoricel?
PSIHOLOGUL Exact aşa. Către el. Vă rog. Aici se află bucătăria. Ceştile de cafea nespălate. Gunoiul. Toate
astea.
EL Da. Face o încercare. Ăăă. Michael. Ai dormit bine, dragul meu?
PSIHOLOGUL Dar aţi terminat de mult micul dejun şi aţi citit şi ziarul şi şi şi, şi acum urmează să înceapă ziua cea
nouă.
EL Da. Mai încearcă o dată. Ştiu că nu am voie să te deranjez dimineaţa, Michael, atunci
când citeşti ziarul. Şi mai şi treci printr-o perioadă grea acum, ştiu şi asta, şi nici nu vreau să te sâcâi atunci
când stau de vorbă cu tine dimineaţa, atât de devreme. Doar ştii că ţin la tine. Cu atât mai mult acum, când nu
mai ai servici şi vecinii nu ştiu asta şi tu trebuie să spui mereu: „Mulţumesc, îmi merge minunat, mi-am luat
câteva zile de concediu.” Ţin la tine îngrozitor de mult, Michael, dar asta sunt eu, vorbesc cu noaptea în cap, n-
am încotro, Michael, ştiu că nu poţi să suferi asta, dar vorbesc ca o cascadă, am o adevărată logoree matinală,
cu toate că nu ştiu ce-nseamnă asta. Pur şi simplu vorbesc, Michael, fie că mă asculţi sau nu. Am nevoie de
asta, ca tu să vorbeşti cu mine dimineaţa devreme, altminteri sunt nefericită toată ziulica, dacă tu nu ai vorbit
cu mine, chiar dacă nici un alt bărbat din întreaga lume nu stă de vorbă cu nevăsta-sa dimineaţa atât de
devreme.

Ea în rolul soţului ei nu are nici un fel de reacţie.

EL Cu tine vorbesc, Michael!

EA Ai spus ceva, Şoricel? Către psiholog Nu ascultă niciodată ce-i spun şi-mi spune mereu
Şoricel, atunci când e groasă. Eu nu pot să sufăr, acest „Şoricel”. Către soţul ei care joacă rolul ei Şoricel.
Din nou în rolul soţului ei. Un menaj ca ăsta nu e chiar mare lucru. Atunci când iau o hotărâre la firmă,
atunci e vorba de un volum de o sută sau chiar de opt sute de mii de franci. Ceaşca asta de-aici, Şoricel, dacă-ţi
scapă din mână: cinci optzeci. În realitate ea e amortizată de mult. Nu mai are valoare contabilă. Plus picul ăla
de detergent. Fleacuri. Ce mare lucru poate să fie un menaj din ăsta.
EL Ce-ar fi să duci şi tu o dată gunoiul la container, Iepuraş. Către psiholog Iepuraş, aşa îmi
spune ea mie. Iepuraş!

14
EA Baţi cumva câmpii, Iulika? Mie îmi trece zi de zi peste birou un volum de cheltuieli de un
milion, şi tu-mi vii cu ceştile tale de cafea.
EL Da, ştiu, e drept că niciodată nu ascult prea atent când îmi explici ceva, Michael. Eu mă
prefac întotdeauna că n-am habar de nimic. Că sunt o prostuţă mică, o oaie, o vacă, o vacă proastă şi tâmpită.
EA în continuare în rolul soţului ei Eu sunt bărbatul. Eu aduc banii-n casă. Către psiholog, ieşind din rol.
Absolut nimic nu mai aduce între timp. Din nou în rol Nu eu aduc banii. Nimic nu aduc eu. De opt luni nu
aduc nimic. Dar încă mă umflu-n pene ca şi când eu aş aduce banii. Două sute cincizeci de mii pe an, asta nu e
nimic, Iulika? Plus veniturile suplimentare, primele excepţionale, ajung la trei sute de mii rotund. Netto. Şi tu,
Iulika? Te-ai gândit tu oare vreodată la valoarea ta contabilă, Iulika Şoricel? La cât evaluezi tu spălatul
vaselor? Ştersul prafului? Picul ăla de conversaţie, atunci când mă însoţeşti la vreo masă cu clienţii? Zece
franci? O sută? Hai să fim generoşi. O mie. Să trecem o mie de franci pe pagina cu intrări. Şi altceva? Către
psiholog. Benzinăria, aproape că uitasem. Spre el. Dar de futut te fuţi pe gratis. Spre psiholog. Îmi cer
scuze. Mi-a scăpat.
EL ieşind din rol Niciodată nu vorbim aşa. Niciodată.
EA idem Eu nu. Tu da.
EL în continuare afară din rol, către psiholog Corespunde asta regulilor dumneavoastră, e permis să se
vorbească aşa?
PSIHOLOGUL Nu cred că am terminat încă. Vă rog. Dumneavoastră sunteţi Iulika.
EL Ei bine. În rolul soţiei lui. Deci, Michael, ai putea şi tu să duci o dată gunoiul jos, la
container. Am spus-o deja. Numai gunoiul.
EA de asemenea din nou în rol Aş putea. Către psiholog, rămânând în rol. Soţia mea îmi spune
mie, propria mea soţie, fiinţa asta de aici care nu e cotată la nici o bursă din lume, îmi spune mie, domnului
doctor Michael Neuenschwander, să mă duc să duc gubnoiul jos, la container. Către soţul ei. Deci să mă
duc să duc gunoiul jos, la container. Da, Iulika, aşadar tu crezi că eu am studiat opt semestre de economie ca să
duc acum gunoiul la container? Sau poate că nu eşti în toate minţile, Şoricel?!
EL Şoricel, Şoricel, Şoricel, care altă femeie mai e numită de către soţul ei „Şoricel”?? Gata cu
Şoricelul, Iepuraş! Gata, gata, gata!
EA la fel de agitată Gata, gata, gata. Exact. Tăcere. Către psiholog, în rolul ei. În ultima vreme îşi iese uşor
din sărite, când mai spun şi eu ceva.
EL tot aşa Nu. Cred că într-un fel e vina mea. Sunt oarecum neliniştit. Către soţia lui. Nu-i aşa, draga mea.
Îmi pare rău de toată povestea asta. Ştii tu ce vreau să spun.
EA Da, comoara mea. Nici eu nu sunt chiar un înger. Tăcere. Şi ia o dată sacul ăla de gunoi,
ia-l o dată. Orice idiot e în stare să ducă gunoiul la container. Dar cineva trebuie s-o facă.
EL Da, Julika.
EA Trebuie să legi sacul la gură înainte să-l duci jos.
EL Da, Julika.
EA Cu nod dublu. Altfel se deschide atunci când gunoierii îl aruncă în maşină. Şi rămâi cu toată
mizeria pe trotoar.
EL Aşa am să fac, Iulika. De-ndată ce ajungem acasă.
EA Bineînţeles, când ajungem acasă. Doar nu aici. Doar n-o să ducem gunoiul ĂSTORA.

6.EXERCIŢII DE MERS (2)

De data aceasta Deer este profesorul. Tschudi clientul.

DEER Domnule Tschudi, iar aţi întârziat. Aş vrea să vă atrag atenţia asupra unui lucru: Outplacement-ul,
ăsta nu e un workshop de weekend. Şi mai e valabilă şi regula: Time is money. Aşa, vom începe şi cu
dumneavoastră aşa cum am început cu toţi ceilalţi. Cu câţiva paşi. Aşa cum sunteţi dumneavoastră obişnuit.
Mersul de zi cu zi, da?
TSCHUDI Pur şi simplu, câţiva...?
DEER Pur şi simplu, da! Tschudi umblă. Sigur că da! Foarte bine! Ia întoarceţi-vă. Aha! Vedeţi
dumneavoastră, domnule Tschudi, asta numim noi „starea lui Este”, şi asupra ei o să lucrăm noi puţin. Fiindcă
corpul îl face pe om, nu haina. Produceţi impresia unui om ezitant. Faceţi paşi foarte mici, şi, atunci când se
întâmplă să nu vă uitaţi la mine, vă uitaţi în pământ. Asta vă dă un aer foarte defensiv. Ia încercaţi să faceţi paşi
de lungime medie, privind în zare. Înţelegeţi ce vreau să spun? Priviţi drept îaninte! Nu ca o pietricică dintr-un
morman de pietriş!
TSCHUDI Da, da.
DEER Vă rog.
TSCHUDI Pietricică. Porneşte. Cu picioarele pur şi simplu îndreptate înainte?
DEER Da. Sigur că da. Lungimea paşilor e foarte bună. Dacă aţi mişca braţele, ia uitaţi-vă, dumneavoastră
îndoiţi braţele aşa în afară, ca şi când aţi avea aripi. Şi apoi deveniţi ţeapăn aici sus în regiunea cefei şi a

15
 umerilor. Aşa. Totul lejer, lăsaţi braţele să se balanseze pur şi simplu libere. Da. Da. Tschudi umblă. Da,
au, nu, nu! Asta e aşa ca mersul la pas, caii galopează aşa. Demonstrează greşeala. Puţin cam ciudat aşa,
nu? Gândiţi prea mult! Gândiţi prea mult! E cât se poate de simplu. Hai, străduiţi-vă puţin!
TSCHUDI Păi mă străduiesc, dar....
DEER Concentraţi-vă, exersaţi puţin, mai cu seamă paşii, ceva mai mari! Privirea în zare!
TSCHUDI Da, am să-ncerc.

6.VISELE

Cu toţii.

8.1 Relaţii umane

KRAUSE Să ai o dată timp pentru relaţii umane. Vreau să spun, atunci când eşti adâncit în procesul muncii, şi
nici nu se poate să nu fii, atunci eşti atât de solicitat de obiectivele tale, încât abia dacă-ţi mai rămâne timp
pentru omul din spatele fiecărui hardware. Asta se pierde pur şi simplu într-o relaţie de serviciu, faptul că în
spatele fiecărui proiect se afă întotdeauna şi un om. Cu bucuriile lui, cu suferinţele lui. Şi mie mi-ar făcea o
plăcere enormă să mă deschid o dată şi suferinţelor omeneşti, cu întreg angajamentul, nu numai aşa colateral,
acum, că am şi timp pentru asta. La fel ca Henri Dunant, când a traversat câmpul de bătălie şi a văzut toate
ororile, în timpul războaielor napoleoniene, în Italia. Era îngrozitoare, atâta suferinţă umană câtă era atunci,
astăzi nici măcar nu mai există aşa ceva. Tot hardware-ul le era în găleată, pur şi simplu totul, trăsuri, tunuri,
tancuri, bucătării de campanie zăcând în zăpadă şi zloată. Aşa că atunci nu mai rămânea decât omul. Singur în
moarte, dacă nu-i sărea în ajutor Henri Dunant cu Crucea lui roşie. Aşa ceva mi-ar plăcea să fac mai mult decât
orice, măcar o dată în viaţă, să le uşurez moartea acestor oameni mai sărmani decăt toţi. De pildă acum
navighez din nou pe internet, fiindcă acuma am timp. Este o imensă îmbogăţire umană. Vreau să spun, uneori
te simţi puţin singur live, nu-i aşa. Colegii, vecinii, breasla, aici eşti singur, e în natura lucrurilor. Fiecare. În
Internet, bun, sigur că nu poţi să îndulceşti suferinţa aproapelui, e un lucru dificil azi, e aproape imposibil în
zilele noastre. Aseară însă am făcut-o. La început am fost mai întâi cu unul din Bosnia, dar într-un fel, nu ştiu
de ce, Australia mă fascinează mai mult. Nu e cu mult mai scump, din punctul de vedere al încărcăturii fiscale.
Am pretins că hobby-ul meu e bungy-jumping-ul, şi deltaplanorismul. Nici nu vă imaginaţi ce feedback am cu
asta. Nu de mult, unul din New Mexico. Mi-a dat toate măsurile lui, vreau să spun, de la delta-plan. Şi ăia au
nişte stânci uriaşe în Nwe Mexico, sau era Australia? Nu contează. Incredibil cât de mult te îmbogăţeşti. Într-
un fel a înlocuit Crucea roşie, Internet-ul. Poţi să navighezi zile întregi fără să percepi absolut nimic din baia de
sânge care e peste tot.

9.2 Strălucirea cifrei mari

TSCHUDI plin de nostalgie Opt milioane treisute douăsprezece mii patrusute trei. Şaizeci de milioane nouă sute
două mii unsprezece. Patru sute douăsprezece milioane nouă sute nouăzecişinouă de mii o sută douăzeci şi unu.
Şapte sute trei milioane o sută cincizeci şi două de mii şi şaisprezece. Două miliarde trei sute treisprezece
milioane cinci sute patruzeci de mii şi unu. Optsprezece miliarde zero o sută douăzeci şi două de milioane opt
sute de mii. Cinci bilioane trei sute douăzeci de milioane o sută douăzeci şi trei de mii opt sute paisprezece. Da.

8.3 Îngrijitor de animale

DEER Câteodată mă gândesc că nu mai vreau să mă întorc niciodată în management. Gata. Să fac cu totul
altceva. Îngrijitor de animale. Să scarmăn o dată blana unei gorile. Blană vie. Dimineaţa devreme, când nu sunt
încă vizitatori, numai tu şi gorilele tale. Fac curăţenie-n cuşcă. Eu cred că nicăieri nu te simţi atât de liber ca la

16
 grădina zoologică. Căcat, totul e plin de căcat. Asta pute, e minunat. Cizmele pline de căcat, pantalonii, totul.
Iar tu ai furtunul. Într-o cuşcă de gorile poţi să stropeşti cum nu poţi s-o faci niciodată acasă. Sau la firmă. Un
jet din ăla doboară şi cea mai puternică gorilă. Fiindcă totuşi trebuie să fii atent la ele, e drept că tu eşti
animalul Alfa fiindcă tu le aduci hrana, dar dacă te apropii prea mult de o femelă cu furtunul tău, devine
periculos, îţi pui pur şi simplu viaţa-n pericol. Când şeful se ridică în două picioare şi-ncepe să-şi bată cu
pumnii în piept, ştiţi voi, ca şi King Kong, atunci poate să fie periculos. Extraordinar, aşa ceva. Fiindcă o gorilă
e ca un om, cu puţin timp înainte de Creaţie. Exact la fel, doar oarecum mai uman. Au nişte ochi atât de
minunaţi. Ai văzut vreun ins din management care să privească aşa ca o gorilă? Atât de cald? La noi la firmă ai
avut sentimentul că, de la nivelul cadrelor în sus, toţi aveau ochi de sticlă. Chiar şi femeile, pizdele astea din
management sunt ultima chestie de pe lume. În comparaţie cu o femelă de gorilă. Sincer, eu găsesc că alea
arată mai bine. Nevastă-mea, de exemplu: nu am încotro, chiar şi atunci când e-mbrăcată în haina de blană: are
mai puţină graţie. E drept că e nurcă, nu gorilă. Poate că de Crăciun ar trebui să-i cumpăr un palton din blană
de gorilă. E o idee bună. Ar putea să mai învioreze relaţia noastră, dacă i-o scarmăn, blana vreau să zic.

8.4 Armele femeii

WRAGE Arme. Nu numai bărbaţii ştiu să umble cu armele. Şi femeile sunt în stare s-o facă: să ţină piept, să fie
abjecte, să-şi înlăture adversarii din drum. O da. – Armele unei femei. Nici eu nu am renunţat niciodată la ele.
M-a purtat pur şi simplu în sus, faptul că sunt femeie. Sexi. Bineînţeles că nu mi-a scăpat, când intram în sală
la şedinţa de marţi, cum se holbau cu toţii. Domnii cei de sus. Eu, dând o dată ocol la toată masa, şi în spatele
meu treizeci de ochi care se holbau, că îi simţeam pur şi simplu pe piele. Sunt eu tâmpită? Dacă se simt ei bine
cu ochii ieşiţi din orbite, mă rog. Atunci le fac pe plac. Am exersat asta, în Africa de Sud cu ani în urmă, eram
într-un turneu promoţional pentru AX 15, în hotel era o oglindă din aia dublă. N-am putut să nu mor de râs, eu
singură cu fundul meu, cu un pahar de whisky în mână. – La tancuri mă pricep oricum mai bine decât toţi
bărbaţii ăia de acolo. – Domnilor. Stimaţi domni, am să vă destăinuiesc un secret. Arma femeii e capul ei.
Lucrul acesta nu vă place, domnilor, când cineva e mai deştept decât voi. Şi încă o femeie. În fond e în natura
lucrurilor că proştii nu-i înţeleg pe deştepţi şi tocmai din această cauză îi consideră la rândul lor proşti. – GOT
IT? Ei da, e ceva mai dificil pentru bărbaţi. – Voi, domnilor, atunci când vă căutaţi un urmaş, atunci vreţi pe
cineva care să fie la fel de deştept ca voi; mai bine chiar un piculeţ mai puţin. Astfel încât, cel târziu după trei
schimbări de directori, pe tron ajunge să şadă un cretin sută la sută. – Uitaţi-vă numai la conducerea
concernului nostru. – În zece ani or să există Păpese. Şi preşedinte ale Americii. Negre, sărace, evreice, de
genul feminin. – Mă întorc eu. Mă întorc prin portalul principal. În lumina soarelui. Spalierul cadrelor. Covor.
Într-o marţi. Direct în şedinţă. Iar loviturile mele de carate or să vă nimerească atât de bine, încât o să uitaţi să
vă mai holbaţi la curul meu. – Unde mai pui că e ideal pe planul politicii interne, dacă la conducerea
concernului se află o femeie. Minele anti-personal, de exemplu, controversate şi pe plan intern, dacă vrem să le
livrăm într-o regiune aflată-n război, ele devin cu siguranţă mai umane, dacă le vinde o femeie.

8.5 Birou din sticlă

JENKINS Sau un birou din sticlă. Etajul cel mai de sus, terasă pe acoperiş. Întregul skyline. Departe sub mine
Central Park, înţelegeţi, biroul meu se află în New York. Poartă numele meu, se cheamă Jenkins-Building.
Înăuntru se găsesc toate întreprinderile mele, The Julika-Jenkins-Corporation, Jenkins Jenkins and Jenkins.
Jenkins International. Mama mea nu ştie nimic. Crede că sunt o curvă de lux, sau că trăiesc din ajutorul social,
ea cu spaimele ei interminabile. Şi apoi, din senin, îi trimit un bilet de avion, Zürich-New York, first class, sau
cu Concorde-ul de la Paris, şi mai bine. Ea crede bineînţeles că am furat biletul. În fiecare zi, an de an, ea mi-a
bocit în urechi că n-o să se aleagă nimic din mine. Nimic, nimic, nimic. Un Ocean între mine şi mami, asta e
distanţa minimă. Mă duc şi-o iau de la aeroport, ieşirea pentru VIP-uri, şi o duc la limuzina cu geamuri
fumurii. Ştiţi dumneavoastră, aia interminabil de lungă, la coadă cu o aripioară de-aia de rechin, în faţă un
şofer negru, care-i ţine portiera lui Mami. Pe lângă şoferul ăla, ea arată ca un pui de bogdaproste. Pe lângă
mine, oricum. În palatul care e biroul meu, peste tot angajaţi harnici, bună ziua, doamna directoare, bună seara,

17
 doamnă Jenkins. În trecere mai semnez la iuţeală un contract, tocmai preluăm ABB-ul. Şi sus în biroul meu
mama priveşte uimită la strălucirea luminilor de pe Broadway şi se întoarce spre mine şi izbucneşte în lacrimi
şi spune: Copilul meu, te-am nedreptăţit. Extraordinar ai evoluat. Extraordinar, copilul meu.

8.6 Apartament honeymoon

BIHLER Să am timp pentru nevastă-mea, în sfârşit. Jumătatea mai bună, e bine spus: jumătatea MAI BUNĂ.
Vreau să spun, acum sunt aproape douăzeci de ani de când îmi este un camarad credincios, şi abia dacă am
ajuns vreodată pe acasă. În sfârşit. Singapore, pe urmă imediat treceam pe partea cealaltă la San Francisco,
după cum se nimerea. Câteodată, când a venit să mă ia de a aeroport, vorbesc serios, nici n-am recunoscut-o.
Mi-a fost întotdeauna un supercamarad. Poţi să te duci cu ea la furat de cai. Nici pâs nu zice, niciodată nu se
vaită. Ultima oară i-am adus parfum din Duty Free, un set din ăla de cinci, cinci arome diferite, habar n-am
cum miroase ea. Ea s-a bucurat fără să se plângă. Realmente a reuşit să-şi merite afecţiunea mea. Trebuie să
recunosc asta. Atât de constantă emoţional. Ai şi tu acolo o nevastă, abia o cunoşti, şi după douăzeci de ani
încă te mai aşteaptă pe aeroport, neclintită. Asta are pentru mine o valoare deosebită. Poate că am să fac totuşi
rezervarea pentru weekendu-ul ăla la Marriott în Los Angeles, am văzut reclama la televizor, ăia au acolo aşa
un Love Suite, un apartament numai în roz şi roşu, chiar şi şemineul. Minunat de frumos. Foc artificial, cum
altfel la căldura aia, dar poţi să reglezi aerul condiţionat în aşa fel încât chiar să-ţi facă plăcere să şezi în faţa
focului. Da, şi pe urmă caviar şi aperitive. Faci din nou cald, ca ea să poată să stea în negligé, nu-i aşa.
Theresa. Încă mai arată grozav, încă mai arată ca la douăzeci de ani, într-un apartament din ăsta de lux poţi să
faci lumina destul de mică. În camera cealaltă se află un pat uriaş, albastru- ocean şi auriu, sau verde tei, nu
ştiu acum, în orice caz, poţi să tragi draperiile la pat, nemaipomenit, deci pe urmă când suntem destul de beţi,
zdup înăuntru, şi pe urmă i-o trag bine de tot, ca să ştie şi ea din nou cu cine e măritată. – De fapt, ei i-ar plăcea
mai mult undeva în munţi, la o cabană, aşa spune. Şi ar fi şi mai ieftin. Dar ea valorează mult mai mult pentru
mine, Theresa mea, mai ales acum când nu prea ne mai merge bine, să savureze şi ea o dată o chestie de-asta
ca lumea. Honeymoon-suite îi zice, apartamentul Luna de miere, da’ poţi să-l închiriezi şi aşa, pur şi simplu.

8.7 Excursie la munte

MÜLLER O dată măcar aş vrea să fac şi eu o excursie la munte împreună cu şeful meu. Trebuie să ştiţi că e un
alpinist entuziast, şeful meu. Trebuie să fie o zi minunată de vară, aerul limpede. Urcăm din ce în ce mai sus.
Se poate întâmpla ca şeful meu să mai gâfâie din când în când, mă tem. Iar când suntem sus, deasupra peretului
nordic, departe sub noi gheţarii, îi dau un brânci, atât de repede, ca atunci când se combină iuţeala unei cobre
cu un piston cu aburi. Şi atunci porneşte în zbor, şeful meu, vâsleşte cu braţele. Ca să găsească un sprijin, cu
spinarea în jos, cu faţa imbecilizată spre mine. Müller! Strigă el. Müller!! Dar s-a terminat cu Müller, domnule
şef. Ajutor, strigă el între timp. Urlă, demonstrând. Ajutooooor. Departe, jos, se izbeşte de un colţ de
stâncă, cu colţii. Care îi sunt pur şi simplu zdrobiţi. Asta doare îngrozitor. Ei zboară acum unii pe lângă alţii,
dinţii şi şeful. Cădere liberă, ce-i drept, dar nu vid, de aceea, şeful zboară din ce în ce mai repede. Cincizeci de
grame de dinţi, optzeci de kile de şef, logic. Acuma cade cu capul în jos, cu ce i-a mai rămas din cap, după
izbitură, baie de sânge, dar încă îi merge destul de bine, sărmanului, ca să mai vadă fără probleme gheţarul care
goneşte spre el. Cu toate că bineînţeles că e invers, el goneşte spre gheţar. Gheţarului îi este indiferent că şeful
are să se zdrobească îndată de el, ăla rezistă lejer şi la o prăbuşire de avion. Un ultim urlet de panică, pe care
până şi eu îl aud sus pe vârful meu înalt şi pe urmă şeful se izbeşte de nişte colţi de gheaţă atât de ascuţiţi şi
înalţi, ca nişte săbii sunt, ca nişte suliţi, iar el bineînţeles că nu rezistă la faza asta, se face zdrenţe. Bucăţi din el
sar în toate direcţiile. Sânge, pot să-l văd şi eu de sus. Gheţarul cel frumos şi veşnic albastru e complet porcăit.
Abia dacă va putea fi identificat, sărmanul şef, poate cu ajutorul dinţilor. Avea o dantură ca un cal bolnav. Fie
ca Domnul să se îndure de el. Şi-a împlinit destinul pe care i-l dorea întreg personalul. Iar eu, eu îmi scot
atunci pacheţelul de picnic şi îmi mănânc mai întâi sandvişurile cu salam. Între timp i-au aterizat şi dinţii. Beau
o înghiţitură de Red Bull. Şi pe urmă mă pregătesc de coborâre.

18
8.8 Muzicuţă

Neuenschwander cântă la muzicuţă. Fragmente din Eine kleine Nachtmusik a lui Mozart. Sau ceva asemănător.

6. EXERCIŢIILE DE MERS (3)

Tschudi este din nou profesorul, Deer clientul.

TSCHUDI Deci, dumnule Deer, acum este într-adevăr indiscutabilă, această atitutdine! Controlaţi-vă şi
dumneavoastră puţin, ce v-am spus eu? Capul, umerii, braţele şi picioarele! Aşa! Deer umblă oarecum
normal. Ei, acum e deja mult mai bine. Ia veniţi puţin până la mine. Acum aş vrea să-mi arătaţi sufletul
dumneavoastră. La firmă trebuie să dai dovadă de răutate. Deer merge total nefiresc, rigid. Foarte bine, în
continuare, mergeţi puţin în genunchi, daaaa. Foarte frumos. Iar acum scoateţi şi pieptul în afară! Deer
merge ca un imbecil. Domnule Deer, felicitările mele! Îi dă mâna, Deer i-o strânge absolut euforic.
Auuu.
7.BASMELE

10.1 Hans norocosul

NEUENSCHWANDER Mai de mult a existat un tip, Hans, ăla a lucrat şapte ani la nu ştiu ce firmă, undeva la
serviciul personal. A primit, când şi-a dat demisia, un bolovan de aur. Eu n-am crezut, în drum spre casă l-a
schimbat pe un cal, calul pe o vacă, vaca pe un porc, porcul pe-o gâscă, gâsca pe o piatră de ascuţit. Pe-aia a
scăpat-o într-o fântână şi a ajuns acasă fără nimic şi i s-a aruncat maică-sii de gât. Ce nebunie. Minimum o sută
de mii în fântână, şi tipul e fericit.

10.2 Basmul despre taţi şi fii

MÜLLER Pe vremuri, fiecare fiu, de-ndată ce se făcea şi el mai mare, se ducea în lume să caute un bărbat, poate
un unchi sau oricum un tip capabil care să-l înveţe cum e cu viaţa. Care ştia lucrurile astea la fel de bine ca un
tată, dar nu era el tatăl. În felul ăsta fiul putea să scape de taică-su şi totuşi să înveţe cum să ascută o săgeată,
cum să doboare un cerb, şi să se bucure de viaţă. Şi într-adevăr, atunci când tatăl murea, fiul era în stare să
ascută o săgeată, să doboare un cerb, şi era bucuros. Când fiul LUI se făcea mare, pleca şi ăla să-şi caute
undeva, aşa cum o cerea legea, un bărbat capabil, un unchi, un model, pentru ca şi el să afle cum e cu viaţa,
fără să fie nevoit să rămână lipit de taică-su. El devenea la rândul lui un tată destoinic. Şi aşa mai departe, până
la capătul zilelor.

19
10.3 Pescarul şi nevasta lui

KRAUSE Au fost odată un pescar şi nevasta lui, care trăiau într-un pisoar. Şi pescarul a prins un calcan
uriaş, care ştia să vorbească, şi ăla chiar i-a spus, dă-mi drumul înapoi în apă, eu nu sunt calcan, sunt un prinţ
vrăjit. Logic, pescarul i-a dat drumul în apă. I-a povestit totul nevesti-sii. Aia a-nceput să ţipe, eşti nebun, de ce
nu i-ai cerut o răsplată, o colibă ca lumea? Aşa că pescarul s-a dus pe malul apei şi a strigat calcanului că
nevastă-sa voia drept răsplată o colibă ca lumea în locul pisoarului în care locuiau. Şi pac, a şi răsărit o colibă
mică în locul pisoarului. – Da’ pe urmă bătrâna a început să vrea tot mai mult, un castel din piatră, să fie
regină, împărat, papă!, dar nici asta nu i-a fost de ajuns şi a strigat că vrea să fie Dumnezeu. Pescarul i-a spus
asta calcanului şi calcanul a zis: „Pescarule, du-te înapoi la nevastă-ta. Locuieşte din nou într-o pisoar.”

10.4 Utopia despre om

BIHLER Va veni, trebuie să vină vremea când noi oamenii o să ne respectăm unii pe alţii şi o să avem
demnitatea noastră. Da. Când o să ne satisfacem necesităţile fără să ne călcăm unii pe alţii în picioare
luptându-ne ca să obţinem din ce în ce mai mult. Fără să omorâm animalele, fără să doborâm copacii, fără să
murdărim apele.
Când fiecare om va avea partea lui egală cu a tuturor celorlalţi. Când femeile nu vor mai fi mai prejos de
bărbaţi şi nici bărbaţii mai prejos de femei. Când oamenii vor face ceea ce le permite înzestrarea lor, la locul
lor, cu puterea lor, în libertate. Cu focul inimii lor. Şi la timpul lor. Bătaia inimilor noastre va deveni măsura
noastră, respiraţia plămânilor.
O, bineînţeles că vom munci. Vom produce obiecte necesare şi fireşte şi câteva în plus, cu care o să facem
comerţ. O, da. O să le vindem şi o să le cumpărăm. O, cu siguranţă. Dar după necesităţile tuturor, în care vor fi
conţinute şi ale noastre. Limitele noastre ni le vom percepe ca fericire şi nu ca lipsă. Nu vom vrea să avem
totul, şi nu vom avea totul. Dar nici unul nu va fi în situaţia de a nu avea nimic.
Râurile sunt pline de peşti. Aerul este o băutură. Pajiştile strălucesc. Oraşele sunt frumoase. Noi suntem noi şi
ne simţim ca noi înşine. Nu există „Eu” care poate să fie numai „Eu”, dacă trebuie să ucidă un Tu. Va exista şi
moartea, va exista şi durerea, va exista şi suferinţa. Tristeţea, atunci când un destin se sfârşeşte la timpul lui sau
chiar înainte de timpul lui. Dar nimeni nu va fi atunci singur cu lacrimile lui.
Oamenii vor consola şi vor ajuta. Aşa are să fie, dacă nu în mileniul acesta, atunci în cel următor.

7.TEREN DE EXERCIŢII

Exerciţii japoneze de luptă, cu comenzi lătrate, în grup. Agresivitate ritualizată. Grad de periculozitate cu greu ţinută
sub control.

11.1 Marea plângere

Fiecare rând va fi rostit de către un alt vorbitor. Început scâncit, toţi să târăsc ca viermii, expuşi şi lipsiţi de apărare.
Patos din ce în ce mai mare, implorare din ce în ce mai mare, panică din ce în ce mai mare. Fiecare nume de firmă,
verset din Biblie, adresare, cifră sunt rostite de-a valma. Adeseori simultan. O rugăciune patetică adresată zeilor din
zilele noastre.

TOŢI Nestlé!
Metro International!
ABB!

20
 Intercontinental!
Oo!
Citroen! O Citroen!
Oo Romtelecom!
Ahhh!
BRD!
Krafft-Jacobs-Suchard!
Oo Daewoo!
Oooh!
Nederlanden!
Toshiba!
Oh!
O Renault!
Alrom!
Compaq!
TAROM! O TAROM!
SNCFR!
Bayer!
Oo Banca Agricolă-Raiffeisenbank!
Alfa şi Omega!
O ASIROM!
O Perozzi!
Schwarzkopf!
Începutul şi sfârşitul!
O KFC!
O Lufthansa!
Mercedes!
Cine are urechi de auzit, să audă!
O World Trade Center!
O Avicola Crevedia!
Avia!
Distrigaz!
Lukoil!
Elvila!
Cinci miliarde optsutetreizecişişase de milioane şi cincic sute de mii!
Oh Coca Cola!
Oh Billa!
Panasonic!
BTT!
O Magellan!
Şi atunci a fost un cutremur mare şi soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna era precum
sângele.
O European Drinks.
Carlsberg!
Neckermann!
Nova Brasilia!
Shell Romania!
O Billa
TOŢI Ahhhh!!!
Johnson!
O Dero Lever!
Şase miliarde douăsute cincizeci şi unu de milioane patrus sute de mii!
Procter and Gamble!
BTT!
Oh Tuborg Beer!
O Ericsson!
IBM!
Air France!
Carrefour!
La orizont patru călăreţi
BCR!
Connex!
Primul pe un cal alb!

21
 Astra!
Plantavorel!
Al doilea pe un cal roţu!
Fujitsu-Siemens!
O Coco Rico Buzău!
Petrom!
Al treilea pe un cal negru!
O Yamaha!
Flamingo Computers! Oh!
O ROCAR!
Phillips!
Al patrulea cal e palid, iar acela care îl călăreşte, Moartea este numele lui!
TOŢI Ahhhh!
Mene mene Tekel!
United Colours of Benetton!
Allianz Ion Ţiriac!
Şi stelele cerului au căzut pe Pământ!
Şapte miliarde o sută nouăzeci şi una de milioane şi o sută de mii!
Tuborg Beer!
Volkswagen-Porsche!
Ciba-Geigy!
Philip Morris!
Cesarom!
Oh Western Union! Money Transfer!
Şi regii pământului, şi bogaţii şi puternicii s-au ascuns în peşterile şi sub stâncile
munţilor.
Bere Rahova!
Japanese Victor Company! Janaese Victor Company!
Opt miliarde şi şaizeci şi două de milioane!
Dacia Piteşti!
Steilmann!
TOŢI Ohhhh!
Şi a fost o grindină şi foc amestecat cu sânge a căzut pe Pământ, şi o treime din copaci au ars şi toată
iarba cea verde a ars.
Aedificia Carpaţi!
Pelikan Holding!
TUI! O TUI!
Şi o treime din mare era sânge şi o treime dintre toate creaturile vii din mare au murit şi o treime din
corăbii au fost sfărâmate.
O Pagini aurii!
Tuborg Beer!
O Pizza Hut!
O Tofan Group!
TOŢI Ahhhhhh!
Şi a căzut din cer o stea uriaşă peste o treime din toate râurile. Şi numele stelei era Wermut, şi mulţi
oameni au pierit în ape.
O Agip!
Ciuc!
Flamingo Computers!
BASF!
Nouă miliarde şase sute zece milioane opt sute de mii!
Bucureşti Mall!
Zece miliarde treisute douăzeci de milioane cinci sute de mii!
Amman! Amman!
Nescafe Brasero!
Dialog!
Mobexpert!
Whirlpool! Oh Whirlpoool! Whirlpool!
Vai şi vai celor ce locuiesc pe Pământ!
Zece miliarde nouă sute şaptezeci de milioane două sute de mii!
RIFIL Săvineşti!
Hochland!
LG Electronics!

22
 Şi au venit lăcustele pe pământ şi puterea care li s-a dat era la fel ca a scorpionilor pe pământ. Şi nu
le-a fost dat ca să omoare ci ca să chinuie vreme de cinci luni. Şi oamenii vor căuta moartea şi nu o
vor găsi şi vor tânji ca să moară şi moartea are să fugă din calea lor.
Oh Rank Xerox!
Farmexim!
Mitsubishi Motors!
Agribac Internaţional!
Alcatel!Unsprezece miliarde cincisute zece milioane şapte sute de mii!
Oltchim Râmnicu Vâcea!
Unsprezece miliarde nouă sute douăzeci de milioane două sute de mii!
SOMFI!
Hollywood Music!
Oh Ana Electronic!
Young and Rubicam!
Bancpost!
Iar călăreţii purtau platoşe cu luciri de foc şi galbene ca pucioasa. Şi capetele cailor semănau cu
capetele leilor şi din gura lor ieşea foc şi fum şi a treia parte din omenire a fost ucisă de focul şi fumul
şi pucioasa ce ieşeau din gurile lor.
O Tuborg Beer!
Casino Palace!
IMGB!
Adidas!
O Semănătoarea!
McLaren Honda!
Parker!
Dr. Oetker!
Douăsprezece miliarde două sute de milioane!
Şi tunete şi fulgere s-au pornit. Şi a fost atât de mare cutremur, cum niciodată nu mai fusese de când
era omenire pe Pământ. Şi toate oraşele s-au prăbuşit. Şi toate insulele s-au scufundat. Şi nici un
munte nu a mai rămas în picioare.
Volanul s.r.l.
Pumac S. A.
Microsoft!
Hewlett Packard!
Logitech International!
Oh C.I.L. Pipera!
TOŢI Ahhhhhh!
Electrolux!
ATAG Ernst and Young!
Rovinex Cotnari!
KLM!
Banca Turco Română!
General Motors!
Philips!
Mega Image!
TOŢI Ahhhhhh!

7.DESPĂRŢIRE

Toţi. Scena o continuă direct pe aceea a marii plângeri. Transformare instantanee. Ca la început. Atmosferă senină,
plină de optimism.

WRAGE Astăzi, doamna Jenkins are să ne părăsească. Ea şi-a găsit un post. Nu chiar ceea ce
plănuiserăm iniţial. Dar e o afacere incitantă. Ea se va duce la Kuingfong. Acesta este un oraş industrial mic,
extrem de dinamic în Korea de Sud, aproape de graniţa cu Korea de Nord. Nestlé investeşte acolo. Doamna
Jenkins va prelua coordonarea cu firma mamă. Trebuie să sărbătorim evenimentul! Doamnă Jenkins, în numele
lui „New Challenge Company” şi, sunt sigură, în numele nostru, al tuturor celor de aici, vă doresc numai bine
în continuarea carierei.

Aplaudă cu toţii.

23
JENKINS Vă mulţumesc. Vă mulţumesc foarte mult. Dumneavoastră, doamnă Wrage, dumneavoastră
sunteţi cea dintâi căreia aş vrea să-i mulţumesc pentru sprijinul eficient pe care mi l-aţo acordat. Sfaturile
dumneavoastră, îndrumarea dumneavoastră plină de competenţă, căldura dumneavoastră umană, întreaga
infrastructură mi-au fost de un real ajutor. Şi am putut să vin şi la dumneavoastră, atunci când nu prea mi-a
ieşit cu gândirea pozitivă. Mic moment de veselie. Privesc cu încordare şi cu bucurie spre noua provocare
care mă aşteaptă. Asia, ce-i drept, nu a figurat niciodată printre planurile vieţii mele. Trebuie să spun cu toată
sinceritatea. Numai că acum mă aflu şi eu deja la acea vârstă, încă tânără, dar nu tocmai foarte foarte tânără...
BIHLER, DEER, MÜLLER, KRAUSE protestând galant Ei, ei. Acum chiar trebuie să vă contrazicem.
Dumneavoastră sunteţi încă un copil, doamnă Jenkins...
JENKINS ...când vrei să mai încerci o dată. Sunt bucuroasă. Bărbatul meu rămâne aici, aşa că de acum,
trebuie să-mi fiu eu însămi bărbatul.

Veselie.

DEER Fiţi foarte atentă cu coreenii ăştia, sunt nişte flăcăi tare fierbinţi.

Râsete.

JENKINS Şi apoi mai există şi telefonul.

BIHLER Pe fosta mea soţie am iubit-o mai mult de un an de zile prin fax, a mers cât se poate de bine.

Veselie.

JENKINS Şi am trei zboruri gratuite pe an. Către domnul Müller Domnule Müller. Vă mulţumesc
pentru tot. Şi vă doresc numai bine.
MÜLLER Şi dumneavoastră la fel, doamnă Jenkins. Şi să ne scrieţi.
JENKINS Aşa am să fac. – La revedere, domnule Deer.
DEER Aveţi grijă cu mâncarea. Ăia mămâncă numai câini şi furnici pe-acolo.
JENKINS Dintotdeauna am fost vegetariană. – Ciao, domnule Krause.
KRAUSE Ciao. Şi baftă multă pe acolo.
JENKINS e cât pe-aci să-l treacă cu vederea pe Tschudi, apoi însă, totuşi A, da, la revedere, domnule
Tschudi.
TSCHUDI La revedere.
JENKINS Doamnă Wrage. Îi strânge mâna. Tăcere. Apoi Da. Atunci e cazul s-o iau din loc.
Iese. Toţi se uită după ea. Scena e începutul înserării. Dansul sufletelor pierdute. Black.

Sfârşit

Precizări

TOP DOGS a fost un proiect al lui Neumarkt Theater Zürich. Eu am scris textul, Volker Hesse l-a pus în scenă, ne-am
ocupat împreună de acest proiect de la bun început. TOP DOGS vorbeşte despre acei şomeri – aşa numiţii „Top dogs”,
spre deosebire de „Underdogs” -, care, până la concedierea lor, s-au aflat la pupitrele de comandă ale puterii. Proveniţi

24
dintre cadrele mijlocii şi superioare, iar nu din rândurile celor care alcătuiesc armata mare şi din ce în ce mai mare a
şomerilor. Dar şi eroii piesei noastre sunt din ce în ce mai numeroşi. Ei, care până nu de mult mai păreau încă
intangibili, se văd deodată concediaţi, din cauză că întreprinderile se restructurează, se redimensionează sau sunt
închise. Valul de concedieri i-a ajuns şi pe „mahări”. Etaje întregi de management dispar de la o zi la alta. Nici cele mai
înalte dintre poziţiile de conducere nu sunt menajate. Textul este ecoul multor discuţii pe care le-am avut cu cei afectaţi
şi cu o serie de consilieri de specialitate. Da, se poate spune că aceştia au scris şi ei la piesă, chiar dacă nici un interviu
nu se regăseşte ca atare în text. Şi asta nu numai din considerente de discreţie, ci şi artistice. Dar şi condensarea şi
transformarea poetică a ceea ce ne-a fost povestit mai conţine încă adevăruri şi informaţii care nu au luat naştere în
imaginaţia noastră. Câteodată, se ştie, realitatea e mai ingenioasă decât imaginaţia.
În TOP DOGS nu e niciodată vorba de atribuirea unilaterală a unor vinovăţii sau de fraze ideologice. Şi invers, nu se
intenţionează nici declanşarea unor reacţii de simpatie. E vorba de cunoaştere, aceasta ar fi oricum preferabilă. Poate că
TOP DOGS îi sensibilizează pe spectatori pentru procese, care la mulţi dintre cei afectaţi tezesc un sentiment de ruşine,
cu toate că ei ştiu că asupra lor personal nu planează nici o „vină”. Căci cum ar putea să fie oamenii vinovaţi de
concedierea lor, numai din cauză că întreprinderile industriale şi de prestări de servicii par a fi tot mai convinse de
faptul că se pot descurca foarte bine şi fără oameni?
În spectacalolul nostru, noi am lucrat cu tribune mobile pentru spectatori iar deplasarea acestor tribune crea tot mereu
alte spaţii. Astfel au existat scene – ca de exemplu începutul, „Bătălia cuvintelor”, sau „Exerciţiile de luptă” -, care au
avut nevoie de un spaţiu de joc mare, folosindu-l în întregime pe cel existent, şi altele – cel mai clar, „Visele” – care au
împins scenele în cea mai extremă intimitate, prin faptul că actorii, actriţele, ajungeau în imediata apropiere a
spectatorilor. În plus, „Visele” se jucau simultan în cinci spaţii de joc, câte trei pentru fiecare tribună. Câte două vise se
pierd, inevitabil.
Piesa este scrisă pentru oraşul Zürich. Unele scene le-am jucat în dialect. Bineînţeles, un teatru dintr-un alt oraş, dintr-o
altă ţară, trebuie să adapteze unele dintre texte condiţiilor de acolo.

25