Sunteți pe pagina 1din 10

Pădurea Spânzuraţilor

de Liviu Rebreanu

Cartea I

Capitolul 1

În acest prim capitol ne este prezentată o pregătire pentru o execuţie a unui


sublocotenent ceh, prins trădându-şi ţara în timp ce ducea hărţi şi planuri
inamicului. Este descris momentul în care este spânzurat şi comportamentul
acestuia, care nu era ca a unui om care urma sa fie spânzurat.

Capitolul 2

Ne este prezentată viaţa personajului nostrum principal, Apostol Bolog.


Istorisirea vieţii lui ţine de la momentul în care s-au cunoscut părinţii spi,
când s-a născut, când a mers la liceu, cum i-a murit tatăl şi cum s-a
îndepărtat de Dumnezeu.
Deasemenea ne prezintă motivul pentru care el s-a înrolat în armată.

Capitolul 3

Acest capitol este unul extrem de scrut, care se rezumă la povestirea unei
scrisori primite din partea mamei lui, care îl înştiinţează de starea din
România.

Capitolul 4

Cu o noapte înainte de a porni la datorie, locotenentul Apostol, merse la locul


unde se aduau soldaţii deobicei. Ajunse într-o cameră împreună cu alţi
soldaţi, locotenenţi, sublocotenenţi şi cu căpitanul Klapka. O discuţie aprinsă
asupra spânzurării lui Svoboda, sulocotenentul ceh prins trădându-şi ţara s-a
ivit, fiecare avea părerile lui. Într-un sfârşit toţi s-au retras să doarmă căci
aveau de urmat un drum lung dimineaţă.
Capitolul 5
Acest capitol ne aduce câteva informaţii despre viaţa căpitanului Klapka şi
motivul pentru care a fost mutat la aceea divizie. În încercarea de a se
apropia lui Apostol îi dezvăluie că are copii şi soţie. Apoi mai tarziu îi cere lui
Apostol să îi prindă pe acel far al ruşilor căci i-a cerut colonelul acest lucru
sau el va fi sânzurat în „Pădurea spânzuraţilor”, care era plină de cehi
trădători.

Capitolul 6

În acest capitol,Apostol îşi deschide sufletul faţă de Petre, soldatul român


care era sub comanda lui, pentru prima dată spunându-i că îi este dor de cei
de acasă.

Capitolul 7

Acest capitol este unul cutremurător,frica cea mai mare a lui Apostol se
împlinise : să meargă pe frontul românesc, pe frontul propiei ţări. Încearcă
să-l convingă pe căpitanul Klapka să-l mute la altă divizie, dar acesta refuză.
Îi trece prin gând şi să se alăture duşmanilor, doar să nu meargă pe frontul
românesc.

Capitolul 8

Gândindu-se cum să scape de plecarea la luptă pe frontul românesc, i-a venit


în mintee ideea să nimicească el reflectorul ruşilor ca să poată ajunge la
generalul Krag cu reuşita lui. Când îi veni rândul să stea de pază, aşa s-a şi
întâmplat, după o lungă aşteptare cu ajutorul lui nimiciră reflectorul.

Capitolul 9

Generalul Krag, auzind vestea distrugerii reflectorului rus, îl cheamă pe


Apostol la el, pentru a-l felicita şi pentru a-l anunţa că va primi o medialie de
aur. Apostol îşi face curaj şi îi cere generalului să nu îl trimită pe frontul
românesc, acesta este deacord cu rugamintea lui, însă printr-o expresie
greşită a lui Apostol, „ imposibilitate morală” , se înfurie pe el şi după
plecarea lui îl trece pe listă ca posibil trădător în viitor.

Capitolul 10

Întors înapoi la locul unde era capitanul Klapka, acesta îl întimpină bucuros,
felicitându-l pentru curajul care l-a avut înfruntându-l pe general. Apostol,
dintr-o dată îi spune că are de gând să treacă la muscali. Klapka era îngrozit
de gândul că prietenul lui avea să fie spânzurat, ca şi ceilalţi trei camarazi ai
lui cehi. Apostol a plecat de acolo felicitat de către Klapka, dar după plecarea
lui Bologa acesta chema mânios telefonista.

Capitolul 11

Făcuse pregătirile pentru trecerea lui la muscali, mâncase cât să-i ajungă pe
câteva zile şi apoi pornise spre locul de observaţie, dar prima dată trecuse pe
la căpitanul Cervenco, care îi spusese că ruşii aveau să îi atace în acea noapte,
refuzându-l să creadă a mers la locul de observaţie. Îşi făcuse plan ca la ora
cinci fix să treacă pe celălalt front, totuşi la ora patru, tunurile se auziră, o
bombă căzu aproape de locul unde era el, făcându-l să îşi piardă conştiinţa.

Cartea a IIa
Capitolul 1

Este raletat in căteva pagini momentele în care Apostol era la spital din
cauza bombei, care i-a spulberat un picior şi i-a facut bun de nimic un plămân.
Datorită nereuşirii ale de a trece de partea ruşilor, era supărat pe toţi cei
din armată, înclusiv pe vechiul său prieten Varga, cu care nu mai vorbea ca şi
înainte.

Capitolul 2

După ce s-au vindecat atât Apostol cât şi Varga au fost trimişi înapoi pe
front cu trenul, mare minune a fost aceea cum că generalul Krag era în
acelaşi tren ca şi ei. Într- o discuţie aprinsă dintre Bologa şi Varga, Apostol îi
aruncă în faţă fără ruşine faptul că el avea să treacă de partea inamicului.

Capitolul 3

Apostol merge să se întâlnească cu generalul dar pe drum îiochi îi sare un


preot român care se certa cu doi unguri. Ajuns la general, acesta îl întreabă
despre cum a fost rănit, prin ce spitale a umblat şi altele, apoi anunţându-i că
avea sa fie trimis la coloana de muniţii, acesta era nemulţumit de
repartizare, dar nu l-a mai interesat ci s-a dus să-l vadă pe preot, care s-a
rezultat a fi un vechi coleg de liceu, Constantin Boteanu.

Capitolul 4

Bologa stătea la casa unei gazde din Lunca, satul unde Boteanu era preto.
Gazda era groparul satului, Paul Vidor, care avea o fiica pe nume Ilona. Fără
să vrea, Apostol se simţea atras de această fată, care la rândul ei era
fascinată de tânărul nostru locotenent.

Capitolul 5
În acest capitol, Apostol se întâlneşte cu Klapka, din întâmplare în timp ce
studia frontul. Îi povestise cum supravieţuise şi cum s-a vindecat, apoi a
trecut pe la colonel, căruia i-a reperat aceeaşi poveste ca şi capitanului.
Pe când să plece înapoi în sat, dadu peste nişte prizonieri români, vorbi cu
unul dintre ei şi acesta l-a însultat. Furios, Bologa l-a lovit pe român, şi i-a
spus lui Klapka că avea să plece, acesta luându-şi la revedere de la el.
Ajuns în sat s-a spovedit la Boteanu, şi i-a cerut să-i trimită o scrisoare
mamei sale, prin care să o anunţe că Apostol va pleca, dar acesta a refuzat
de frică.

Capitolul 6

Acest capitol ni-l prezintă pe Apostol bolnav, obligat să stea la pat zece zile.
Zece zile în care a fost îngrijit de către Ilona, care nu s-a mişcat de lângă el.
Mereu îi cerea să vorbească, până la urmă prinzând drag de ea. După
treisprezece zile, doctorul Meyer veni cu o veste, că Apostol putea pleca în
concediu pentru o lună.

Capitolul 7

Apostol se întâlneşte cu Marta în sat care era însoţită de un locotenent pe


nume Tohaty, care dupa spusele ei era şi el logodit şi că i-a ţinut de urât
toată iarna. Bologa s-a convins că ea, Marta, este motivul tuturor deciziilor
prsteşti pe care le-a făcut. Aşa că în aceea seară şi-a luat inelul de logodnă
de pe deget şi a pus-o pe servitoare să i-l tirmită tatei Martei împreună cu
nişte scrisori.

Capitolul8
Capitolul 8 ne întâmpină cu o discuţie aprinsă din partea lui Domşa, care a
mers chiar la Apostol acasă să-l mustre de ce a rupt logodna. Totuşi
nereuşind să-l clintească s-a pus deacord cu fata lui ce să zică lumii. Într-o zi
toată lumea aflase că Apostol s-a despărţit de Marta pentru că a vorbit
ungureşte.

Capitolul 9

Bologa căută să-şi pună gândurile în ordine, dându-şi seama că defapt nu a


rupt logodna cu Marta din gelozie ci pentru că îi era dragă cealaltă, Ilona.
Intr-o zi o vizită neaşteptată, un vechi prieten din copilărie, Alexandru
Pălăgieşu, veni să-i vorbească, a încercat să-l facă să îşi restabilească
logodna cu Marta şi oarecum să-l mustre. Apostol mânios de această faptă l-a
scos afară din casă „în şuturi”.

Capitolul 10

Pierdut printre cărţile lui, vremea de afară nefiindu-i favorabilă pentru


plimbări pe câmp, acesta începe să reflecte asupra tot ceea ce a făcut. Într-
un târziu ajunge să îl regăsească pe Dumnezeu, de care de mult s-a
îndepărtat.

Capitolul 11

Capitolul acesta încheie şi a doua carte cu o schimbare radicala din partea lui
Apostol. După ce mama lui i-a înşirat câteva din „complimentele” neplăcute pe
care i le-a făcut Pălăgieşu prin sat îşi i-a inima în dinţi şi îi cere iertare
Martei şi lui Domşa. După câteva zile de la întâmplare primise o telegramă că
trebuia să se întoarcă de imediat.

Cartea a IIIa
Capitolul 1

Revenit în Lunca, pe peron o zăreşte pe Ilona, care îl aştepta, fără desigur să


destăinuiască asta. Odată ajunşi la casa ei, rămaşi singuri în cameră aceştia
se sărută şi el recunoaşte în propiai gândire că îi este dragă fata.

Capitolul 2

Bologa vrea să afle de ce a fost chemat cu atâta urgenţă înapoi din concediul
său, însă nimeni nu îi dă un răspuns concret, fapt ce-l înfurie.
Când o vede pe Ilona un gând să meargă la ea şi să o ia în braţte îi trece prin
minte, dar şi-l stăpâneşte repede.

Capitolul 3

În acest capitol Apostol află mai mult sau mai puţin de ce i-au cerut să se
întoarcă. A avut o discuţie aprinsă cu căpitanul Gross, care nu-şi ascunde ura
faţă de dânsul. Din acea discuţie află că cpt. Cervenco este în spital, cu un
glonte în plămânul stâng, aproape de inimă.

Capitolul 4

Acest capitol are ca şi prim plan dragostea dintre Bologa şi Ilona. El tânjea
nebuneşte după dânsă iar pe când ea se ascundea de el de frică. În Vinerea
Mare fata merse la Biserică şi acesta îi ceruse ca după să vină la el. Şi aşa s-
a şi întâmplat, aceştia consumându-şi dragostea.

Capitolul 5

După noaptea petrecuta în compania Ilonei, acesta se simţea ruşinat, de


parcă ar fi comis ceva crima, din instinct merse la părintele Constantin cu
care începe o discuţie interesanta despre Dumnezeu şi iubire.
Capitolul 6
După discuţia care o avuse cu preotul satului, Apostol îşi dădu seama de ce
avea să facă. Îl aşteptă pe tatăl Ilonei şi cum intră pe poartă îi ceru să
discute cu el. Bologa îi ceruse mâna fiicei lui, după ce a acceptat au mers la
preot ca să-i logodească.

Capitolul 7

Klapka îl surprinde pe Apostol cu o vizită neaşteptată la locul unde stătea el,


Bologa i-o prezintă pe Ilona drept logodnica lui. Căpitanul îl felicită fericit şi
îi aduce veşti despre ce s-a mai discutat pe la Curtea Marţială. Cpt îşi
exprimă bucuria în mod deschis că Apostol nu a făcut nebunia de a trece la
ruşi.

Capitolul 8

Un automobil cu un plutonier venise la locul unde stătea Apostol, avea o


scrisoare că era chemat la „cei de sus” . Îşi lua rămas drum de la Ilona şi
plecă cu automobilul promiţându-i să se întoarcă. Pe drum a vazut ţi acea
pădurice, unde erau spânzuraţi acei presupuşi spioni, chiar dacă maşina gonea
în viteză, el fu capabil să le vadă şi cele mai mici detalii ale hainelor,
ingrozindu-se la fel cum s-a îngrozit şi cand a murit acel sublocotenent ceh.

Capitolul 9

Ajunse la casa primarului din Făget, caăci acolo era generalul Krag, care-l
chemase ca să-l numească funcţionar la Curtea Marţială deoarece celălalt se
îmbolnăvise. Îi cunoscuse şi pe primar şi primăriţa, care se bucurase vestea
primită cum că avea să se căsătorească cu Ilona.

Capitolul 10

Apostol venise înapoi din Făget pe jos doar ca să o vadă pe Ilona şi să-şi ia la
revedere de la ea promitându-i că avea să se întoarcă după dânsa.
Capitolul 11
Era decis să treacă la inamic aşa că a şi pornit spre limita de front. Fiind
întuneric acesta trecuse din greşeală pe la comandamentul lui Varga, care-l
percheziţionează.

Cartea a IVa

Capitolul 1

Pe când vroia să treacă la inamic, acesta a fost prins de ofiţerii de patrulă


care l-au dus la Varga. Apoi a fost dus la un centru de comandă din apropiere,
l-au perchezitionat şi i-au găsit harta cu poziţiile. După ce l-a mai privit de
câteva ori, Varga a plecat lăsându-l singur în acea cameră până la urmă
adormind.

Capitolul 2

Gândindu-se cum să ajungă mai repede la locul unde avea să fie judecat
Bologa, subofiţerul merse cu Apostol, la comandamentului lui Klapka ca să-i
ceară o căruţă. Cpt Klapka când îl văzu pe Cologa mai se prăpădi de necăz,
totuşi i-a spus că avea să-l scape.

Capitolul 3

Ajuns în faţa pretorului, Apostol a încercat să se „scuze” de gestul pe care l-


a făcut apelând la faptele sufleteşti, totuşi nu l-au ascultat spunând că sunt
prostii. Pretorul ba chiar l-a relaţionat cu ceilalţi şapte spânzuraţi cum că ar
fi şeul organizaţiei de spioni din care făceau parte ei. La scurt timp l-au
trimis la închisoare.

Capitolul 4
Se plimba nervos prin camera de închisoare gândindu-se la ce fapt l-a dus să
facă un lucru atât de nebunesc precum cel care l-a făcut, sa dezerteze.
Dintr-o dată cineva intrase în cameră, Ilona cu lacrimi în ochi, inima lui se
crăpa în bucaţele când a văzut-o.

Capitolul 5

Cpt Klapka venise la Apostol ca şi apărătorul lui, a încercat să-l facă să-şi
revină în simţiri, să pregătească o apărare isteaţă ca să-l scape de la moarte,
totuşi Bologa era de neclintit în privinţa deciziei sale.

Capitolul 6

Judecata lui Coloeaga a fost una scurtă dat fiind că el singur a cerut să fie
omorât, în faţa Curţii Marţiale, preşedintele a încheiat dezbaterea.

Capitolul 7

Bologa primeşte o scrisoare de la mama sa care îi spune că toate lucrurile din


Parva parcă nu s-au schimbat deloc şi că Marta tot logodnica lui se crede şi
că tatăl ei tot „cuscră” îi spune. Deasemenea i-a spus că a avut un vis urât in
Vinerea Mare în legătură cu el. I-a cerut plutonierului o hârtie şi cerneală
pentru a-i scrie mamei lui, dar nu putea să o facă deoarece nu ştia cum să îi
spună că avea să moară.

Capitolul 8

Acest capitol final se încheie cu moartea lui Apostol care este „binecuvântat”
de către părintele Constantin în drumul morţii sale. Groparul îl sărută pe
obraji ca semn de rămas bun. Îl văzuse pe Klapka plângând şi lovindu-se cu
pumnii în piept. Îşi puse singur ştreangul la gât, simţind iubirea adevărată.